Purtatorul de cruce - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagu

Gheorghe Andrei NeaguPURTĂTORULDECRUCEEditura Transilvania

Coperta: XXXXXXXXXXTehnoredactare: Adrian MirodoneDescriere CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiNEAGU, GHEORGHE ANDREIPurtătorul de cruce / Neagu AndreiGheorgheEditura Transilvania, 2009p. XXX; format A5I.S.B.N. 978-973-95488-7-8Tiparul executat la:Tipografia ATEC FocşaniTel. 0723/218.950www.atec-group.roe-mail: info@atec-group.ro

Purtătorul de cruceTabel cronologic1949 - 14 septembrie. În satul Sofrocesti,din comuna Trifeşti, judeţul Neamţ, se înregistreazănaşterea lui Gheorghe Neagu, primul dintrecei doi copii ai ofiţerului Andrei Neagu şi al VerginieiNeagu fosta Năstase.Copilăria şi-o petrece in satul natal, mai alesîn livada bunicii Elena Neagu, văduvă din primulrăzboi mondial şi mamă a 12 copii.Tatăl, Andrei, mezinul numeroasei familii aŞoicanilor, cum li se mai spunea în sat neamului loreste de fapt şi responsabilul cu bunăstarea mameisale, pentru că a primit zestre casa din cărămidăfăcută de tatăl lui înainte de a pleca pe front. Aveadin ce, pentru că era vechilul moşiei Vârnav.1953 - familia sporeşte prin naşterea soreiscriitorului, Rodica, nume ales după Alecsandri1955 - septembrie copilul Gheorghe Neaguface o tentativă de a urma cursurile grădiniţeiproaspăt înfiinţate în fosta curte boierească a familieiVârnav, ale cărei moşii fuseseră îngrijite î-nainte de primul război mondial de bunicul5

Gheorghe Andrei NeaguGheorghe Neagu, al cărui nume avea să-l poartemicul preşcolar. Din nefericire, un câine mare lup,îl atacă şi-l sperie în aşa hal încât refuză să mai urmezeprogramul preşcolar al educatoarei Elena Rugină.Tatăl său Andrei, este lăsat la vatră. Are 6hectare de teren arabil şi casa parintească, esteputernic, deştept, cu simţul onoarei foarte dezvoltat,care-i va aduce deseori deservicii într-o lumenouă ce se preconiza să apară.1956 - Copilul Gheorghe Neagu merge inclasa inîi a scolii din satul Sofrocesti, scoala construitade pe vremea lui Cuza Vodă spuneau uniisateni, unde avea sa dea ochii cu învăţătorul GheorgheRugină, simpatizant legionar notoriu, convertitla comunism cu multă uşurinţă. A fost dus şila biserica lui popa Povirlă. I se spunea aşa, de la„Gospode pa miluiu”, cum zicea bietul preot basarabeanîn limba rusă la Doamne miluieşte, dar pecare sătenii l-au tranşat în favoarea magiunului cesuna fonetic destul de aproape. In realitate erapopă un basarabean rusificat Mihai. Biserica aveavreo 300 de ani şi fusese construita de postelnicuVârnav, strămoşul legendarului aviator Bob Vârnav,despre care nu se mai ştia mare lucru.1958 - vine director de şcoală învăţătorulGheorghe Ţepeş, proaspăt absolvent al institutuluipedagogic, care a stat in chirie la familia scriitoruluide mai târziu, fapt ce a stârnit mânia fostuluilegionar Gheorghe Rugină, ce deţinuse şi postul dedirector până atunci. Deşi micuţul Neagu fusese6

Purtătorul de crucedeţinătorul premiului întâi în fiecare an, în acest anmai multe pedepse fizice prevesteau o răfuială cufamilia ce găzduise pe noul şef al şcolii. Conflictulva culmina odată cu dezvelirea bustului lui I. V. Levărdă,coleg de divan cu maivestitul Ion Roată, lacare şcolarul Neagu avea de recitat poezii kilometrice,Doina lui Coşbuc fiind una dintre ele, ba chiarsă danseze cu echipa de dansuri populare, să rosteascădiscursul organizaţiei de pionieri, etc. etc.După toate eforturile, transpirat şi expus în egalămăsură gerului din ianuarie a anului următor,Gheorghiţă va anchiloza în primăvara anului 1959.Mersul îi fusese blocat într-o proporţie îngrijorătoare,fiind purtat în braţe de Andrei, tatăl îndurerat,pe la tot felul de doctori, mai ales camarazi defront. Se hotărăşte mutarea copilului la oraş, laRoman.1960 - anul în care elevul Gheorghe Neaguîncepe cursurile şcolii de muzică din Roman, secţiatrompetă, la indicaţia diaconului şi dirijorului coruluiEpiscopiei Romanului şi Huşilor, Dumitru Teofănescuzis şi Tache, după care a trecut la violoncel.Interesant că acest Teofănescu a fost descoperitorulvestitei Magda Ianculescu, care într-o deplasareîn RDG împreuna cu Valentin Teodorian, a cumpăratpentru cursantul Neagu şi un violoncel cu piciortelescopic.1963 - intră prin examen de admitere la Liceulnr. 1, azi Roman Vodă, pe care îl urmează cudestul succes pentru obiectele de studiu umaniste,deşi avea să urmeze realul la insistenţa tatălui. Nureuşeşte la Liceul de Muzică din Iaşi, cu toata şti-7

Gheorghe Andrei Neaguinţa temeinica de teorie muzicală pe care o dobândisepână atunci. Colegul Stupcanu, a dat admitereala contrabas, unde nu erau candidaţi, dupăcare s-a transferat în anul II, la violoncel. Dezamăgitde astfel de trucuri, îşi vinde violoncelul pemai nimic, după ce tatăl lui dăduse o vacă pentruel şi nu va mai pune mâna pe acest instrumenttoată viaţa lui.1965- cântă cu o formaţie de muzică uşoarăcondusă de excelentul june chitarist Mihai Ungureanu,frecventând şi cenaclul literar de la Uzinade ţevi din Roman, unde citeşte poezie. Este remarcatde doamna profesoară Stanciu care îi puneîn scenă un montaj despre viaţa lui George Coşbucla teatrul „Grădina de vară” din Roman şi deprofesorul Şteţcu. În acelaşi an i se publică în Ateneuo poezie. Treptat îi sunt recunoscute calităţileliterare, fiind trecut şi în cartea album a liceuluiapărută cu prilejul centenarului liceului RomanVodă.1967 - pentru proaspătul bacalaureat esteun an negru, nu reuşeşte la filologie la UniversitateaBucureşti. Se încadrează ca profesor suplinitorîn comuna de ceangăi din Pildeşti, pe malul râuluiMoldova, în apropiere de Roman, unde acompaniala orga bisericii, slujbele duminicale, pentru ca lafinal să meargă la o miuţă cu preotul catolic peislazul comunal.1968 - intră la institutul silvic de trei ani dela Bucureşti, pentru că la pădure starea de graţie,de inspiraţie şi de bunăstare aveau să fie mai8

Purtătorul de cruceaproape de realizarea lui ca om, aşa cum îl explicadin nou tatăl lui în mod eronat.1972 - este încorporat la trupele de geniudupă ce făcuse instruirea de 30 zile la divizia TudorVladimirescu din Bucureşti, la artilerie, unde esteremarcat de locotenentul Lucian Popescu - careavea să se remarce drept fondatorul CADA, dupărevoluţie - care mai mult îşi urma cursurile de fărăfrecvenţă la facultatea de drept decât să se dediceinstruirii răcanilor. Tot aici îl cunoaşte pe NicolaeTăutu şi pe colonelul Naghiu, care l-au marcat înmod deosebit. Din experienţa celor câteva luni dearmată făcută pe Transfăgărăşan se va naşte romanulde mai târziu „Arme şi lopeţi”. Întors din armată,la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvicedin Bucureşti, are ocazia s-o cunoască pe AnaBlandiana, Radu Cârneci, Gheorghe Pituţ, ComanŞova şi mulţi alţi scriitori proveniţi din rândul silvicultorilorsau cu legături în lumea lor; la aniversareaa 40 de ani de cercetare silvică. Coleg cucelebrul botanist academician Al. Beldie care fusesedat afară din Academie de Gh. Gheorghiu-Dejpentru cerceii, rujul şi ciorapii de damă pe care savantulle afişa, Gheorghe Neagu scoate revistaSilva, cu fondurile UTC ale sectorului 3 Bucureşti.În paginile a trei ani de apariţie a revistei Silva,tipărită la şapilograf va publica Mihai Grămescu,Victor Ciocnitu, Al. Beldie, Liviu Stoiciu, Doina Popaşi alţi colegi din gruparea literară de la Casa de Culturădin Turturele-Bucureşti, denumită Relief românescmai întâi şi mai apoi „Π” după numărulmare de studenţi matematicieni conduşi de C. T. P.9

Gheorghe Andrei Neagu1973 - gruparea Stoiciu, Grămescu, Dobrovicescu,Verona, Namora, Şişman-cel care avea săse sinucidă după revoluţie din cauza disperării şi afoamei – se desparte şi de gruparea poeţilor matematicienide la Turturele primind găzduire la ClubulUzinelor 23 August” al cărui director NicolaeLagu era nemţean ca şi Gheorghe Neagu. Aici îl cunoaştepe aviatorul Nicolae Dachus, un excelentnuvelist, care aflând de dezamăgirile repetate aletânărului ce bătea pe la porţile editurilor ca să-şipublice Arme şi lopeţi şi de hotărârea acestuiade a se lăsa de scris, ba mai mult de a se lăsa cuprinsde gândul unui suicid i-a dăruit cartea Un omsfârşit al lui Pappini. Cartea l-a influenţat definitivpe cel ce avea să devină mai târziu scriitorulGheorghe Neagu, care abia acum a acceptat să ise mutileze romanul la editura Albatros la sugestialui Mircea Sântimbreanu şi sub îngrijirea lui AlfredNeagu ca să-i apară abia în 1986 în volumul colectiv„Zece prozatori” nuvela „Spinarea de piatră aFăgăraşului”.Tot aici a intrat în conflict cu Adrian Păunescu,aflat la început de ceea ce va avea să fiecenaclul Flacăra, din cauza întrebărilor puse dinpublic de către Mihai Grămescu şi Cristian Şişman.1974: publică „Sistemul informaţional” în silviculturăîmpreună cu o bună parte din cercetătoriiInstitului Silvic, care îl însoţeau adeseori larestaurantul „Doi ursuleţi” din zona străzii Transilvaniadin Bucureşti, unde actorul Gărdescu obişnuiasă dea adevărate recitaluri de poezie dinNichita Stănescu, Eminescu, Coşbuc şi chiar dinpoeziile lui Gheorghe Neagu. În aceeaşi perioadă a10

Purtătorul de cruceperegrinărilor pe la redacţiile publicaţiilor, tânărulGh. Neagu îşi întâlneşte colegul de liceu Dan Petrescu,sufocat la rându-i de anii de puşcărie petrecuţidintr-o prostie erotică a începutului destudenţie bucureşteană, dar şi de insuccesele demersurilorpublicistice. Petrescu încerca să publiceo traducere din Camus, iar redacţiile care fuseserăinformate de păcatele lui se fereau de el ca draculde tămâie. De aceea, întâlnirea dintre cei doi, afost extrem de afabilă.Predă un volum de nuvele la editura CarteaRomânească şi un alt volum la editura Albatros.1975: publică „Raţionalizarea sistemului informaţionalîn silvicultură” în două volume, dupăcare sătul să mai aştepte alocarea unei locuinţepentru el şi proaspăt întemeiata familie îşi dă acordulsă se transfere la Focşani. În acest an o cunoaştepe Rodica Mocanu, absolventă Magna cumlaude a filologiei din Bucureşti.Face o nouă încercare de a publica, inversândvolumele de proză scurtă, predate la Albatrosşi Cartea Românească, ferm convins că editurilevor avea amabilitatea să citească şi din două volumecât existau la fiecare editură să se aleagămăcar cu un volum publicat. Invitat de Dan Veronala cenaclul Săptămâna, a lui Eugen Barbu, se ducesub influenţa alcoolului şi recită tolănit pe o masălungă poezia Singurătate. Copleşit de jenă, nu vamai reveni la şedinţele acestei grupări literare.1976 - an hotărâtor pentru viitorul scriitor,care acceptă să plece din capitală la Focşani, undelua fiinţă o filială a ICAS-ului. Aici va inventa un11

Gheorghe Andrei Neaguaparat de hrănire pentru păstrăvării brevetat în1979 cu numărul 75848, dar pentru care nu găseşteun producător, deşi procedeul ar fi valabil şiastăzi.În 1977, anul marelui cutremur, după ce afost zdravăn zguduit la etajul 8 şi ultim a unui imobilcu o singură scară din centrul oraşului, începesă se gândească serios dacă nu ar trebui să semute şi din acest judeţ.În 1980 ocupă prin examen postul de inspectorcu organizarea muncii la Direcţia Muncii alJudeţului Vrancea. Află că un vrâncean pentru casă meargă la Bucureşti spre a fi publicat nu o poateface decât însoţit de bidoanele aferente. Drept urmaredând curs sfaturilor lui Traian Olteanu, FlorinMuscalu şi Dumitru Pricop se duce la Marin Predacu mai multe bidoane de vin, unde spre stupefacţialui află că domnul director iubea tăria, mai aleswhisky. Face rost de coniac de 9 stele, fiind primitcu braţele deschise de marele prozator, care subochii măriţi de mirare ai încă tânărului condeier, îşitoarnă în cana de ceai preţiosul lichid. Mai mult l-achemat pe Florin Mugur spre a-l atenţiona că trebuiesă acorde atenţie deosebită lecturării scriitoruluivrâncean. Povestea s-a mai repetat de câtevaori şi cu Mircea Ciobanu, până la trecerea în nefiinţăa marelui prozator Marin Preda, săvârşită culmea,în ziua în care maestrul era aşteptat laFocşani, cu portbagajul plin, spre a-şi lansa volumulCel mai iubit dintre pământeni. De faptNeagu a fost primul participant de la lansare, carea aflat de moartea prozatorului, comunicându-i se-12

Purtătorul de crucecretarului cu propaganda Al. Crihană, tragicul eveniment.Din nefericire, ambele volume au rămas laCartea Românească, rătăcindu-se până-n ziua deastăzi. Celelalte volume date la Albatros au avut osoartă şi mai cumplită. Prozatorul Stan Velea aveaobiceiul să citească cu voce tare colegilor de biroumai ales când era pilit, din creaţia celor ce îndrăzneausă bată la porţile consacrării, după care volumeleaterizau direct în coşul de gunoi, pentru căera scris sus şi tare că manuscrisele nu se înapoiază.Furios pe asemenea întâmplări, prozatorul îşielaborează romanul Arme şi lopeţi, încercândsă-l publice la Editura Militară din Bucureşti. Aicidă peste colonelul Răileanu, care ocupa postul dedirector al editurii, care în ciuda tuturor bidoanelorprimite, a mărturisit cu spaimă în glas că nu poatepublica un volum unde nu se pomeneşte nimicdespre Nicolae Ceauşescu. Tot în această perioadăa început să frecventeze cenaclul condus de MavroDoineanu de la Casa de Cultură a Sindicatelor dinFocşani, participând şi la Festivalul Salonul Dragos -loveni dedicat memoriei lui Vlahuţă, unde l-a cunoscutpe Fănuş Neagu, Mircea Sântimbreanu,Mircea Radu Iacoban şi mulţi alţii. Interesant căSântimbreanu a avut o reacţie pozitivă faţă deGheorghe Neagu mai ales că profesorul Dima de laRevista noastră din Focşani îi acordase premiulpentru proză. Aşa se face că din aceste relaţii şicunoştinţe se naşte debutul lui Gheorghe Neagu laeditura Albatros în volumul Zece prozatori, undedin cele peste 300 de pagini cât avea romanulArme şi lopeţi sub denumirea Spinarea de piatrăa Făgăraşului. Debutul este remarcat de NicolaeManolescu care a exclamat: credeam că13

Gheorghe Andrei Neagureportajul literar a dispărut de la George Bogza,când iată-l apărut. Cu toată bunăvoinţa lui Sântimbreanucare avea un copil fugit în America şiera surghiunit la Albatros, romanul nu a putut fipublicat, tot pentru că nu vorbea nimic de Ceauşescu,deşi Gheorghe Neagu a băgat un citat dincuvântarea lui la începutul volumului şi a introduso scenă reală a vizitei secretarului general peTransfăgărăşan în finalul romanului. Se pare că truculnu a fost convingător. Tot în această perioadă,Liviu Ioan Stoiciu devenit la rându-i vrâncean îşiface debutul cu volumul La Fanion. Şi cu toate căpoezia lui Stoiciu nu era admirată de către prozatorulNeagu, volumul este lăudat de Traian Olteanuşi Florin Muscalu în camera pe care o primiseră camembrii ai Uniunii Scriitorilor la Direcţia de culturăa Judeţului Vrancea unde sub tabloul lui Eminescuaveau microfoane de înregistrare. ImprudentulNeagu se preface că nu ştie de ce este valoroasăpoezia lui Stoiciu, recitând sec o poezie şi cu multăintonaţie cuprinsul volumului. Cei doi ipochimeni îispun: vezi ce minunată poezie este a doua? Lacare Gheorghe Neagu întoarce cartea şi le dezvăluiecă a doua poezie era cuprinsul. Lucru ce aveasă-l coste mai târziu, în 1990, când Stoiciu, aflândde părerea fostului coleg de cenaclu bucureştean,devenit preşedintele CPUN Vrancea, i-a trimis oechipă a BBC pe capul lui Gheorghe Neagu, directoral Căminului Atelier din Odobeşti, spre a-l discredita,crezând că la Odobeşti erau fenomene decomportament subuman de tip Plătăreşti, care invadaserăecranele televizoarelor din întreaga lume.În 1981 i se oferă postul de director la Că-14

Purtătorul de cruceminul atelier din Odobeşti, fiind făcut la repezealăşi membru PCR, altfel nu se putea ocupa nici unpost de conducere, post pe care îl va deţine pânăîn 1993.În 1985 organizează la Odobeşti un congresal psihiatriei româneşti condus de profesor doctorPiroszijki de la Iaşi unde cunoaşte şi modul în carepsihiatria românească se aservise puterii comunisteîn lupta împotriva intelectualilor periculoşipentru regimul totalitar. Tot atunci o cunoaşte şipe Ştefania Oproescu de care avea să-l lege olungă şi rodnică prietenie.1989, decembrie, 22 primăriţa Şerban aloraşului Odobeşti îl sună pe directorul căminuluiatelier Gheorghe Neagu şi-i ordonă să facă măciuci.Uluit Gheorghe Neagu convoacă consiliul deadministraţie unde secretarul BOB era tâmplarulDănuţ Tutoveanu şi pe care îl delegă să meargă laprimar şi să afle ce fel de măciuci doreşte. În timpce erau în plină şedinţă a COM cu aparatul de radiomergând în surdină a auzit: Am învins, tiranul afugit! Era vocea lui Mircea Dinescu („fă-te că lucrezi”).Izolaţi din punct de vedere informatic participanţiila şedinţă au dat drumul la radio aflând înpremieră că la Bucureşti era răzmeriţă. N-a maifost nevoie de măciuci ba mai mult directorul s-aurcat în maşină şi a plecat spre primărie unde aaflat că primăreasa îşi luase zborul. Scene dinaceste vremuri aveau să fie relatate mai târziu înromanul „Un securist de tranziţie”.1990: împreună cu Dumitru Pricop, Traian15

Gheorghe Andrei NeaguOlteanu, Florin Muscalu, Dumitru Denciu şi CorneliuFotea dă naştere publicaţiei săptămânale decultură – Revista V – pentru care GheorgheNeagu aduce 10 mii de abonamente şi începe să-şipublice în foileton romanul Tarantula. Liviu IoanStoiciu ajunge un fel de prefect, sau mai bine zispreşedinte al CPUN a judeţului Vrancea, şi-i trimitepe cap o echipă a BBC cu gând ascuns de răzbunarepentru cele spuse cîndva despre volumul Lafanion în biroul celor doi turnători. Echipa BBC îiia un interviu, în care Neagu face o paralelă întrepreceptele comunismului ca doctrină şi poruncilelui biblicului Moise în egală măsură încălcate demulţimile nepregătite, slab evoluate ale acelor timpuri.Merge în Basarabia cu ajutoare, unde îl cunoaştepe ministrul Vasile Spinei, de care îl va legao scurtă prietenie.1991 este invitat în Anglia unde stă timp de40 de zile. Ia cunoştinţă cu diverşi oameni de cultură,ce mişunau în lumea a doua a valorilor britanice.I se înlesnesc diverse vizite inclusiv la urmaşiilui Ion Raţiu din Londra. I se propune să candidezedin partea sindicatelor pentru un post de deputatde Vrancea în Parlamentul României. Vizitează întâmplătorCernăuţiul, trecând prin vamă fără paşaport,cu un grup de scriitori bine dispuşi dedaţituturor imprudenţelor.Îşi pierde tatăl, Andrei, în urma spargeriiunui chist pulmonar pe care refuzase să şi-l opereze.1992: vizitează Irlanda unde o cunoaşte peMary Robertson care era primar al oraşului Dublin16

Purtătorul de cruceşi care avea să fie mai târziu prima femeie premier.Întors în ţară Gheorghe Neagu încearcă din nousă-şi publice „Arme şi Lopeţi” dar acelaşi colonelRăileanu rămas tot director la Editura Militară îl refuzăpe motiv că ofiţerii ilustraţi în roman sunt batjocoriţide către autor. Scoate volumul Templuliubirii la editura Porto-Franco care se vinde înzece mii de exemplare fiind considerat şi un succesde casă. Se înscrie la Facultatea Mihai Eminescudin Iaşi, secţia studii economice.1993, iulie: după ce a construit un bloc cutrei niveluri pentru activităţi lucrative şi un club cutrei etaje directorul Gheorghe Neagu îşi dă demisiadin funcţie la presiunea membrilor din FSN deveniţiPSDR şi mai ales al primarului Florin Mâneadin localitate, care dorea să facă afaceri ilegale cuinstituţia sa. Cu sprijinul cumnatului Adrian Mocanuşi al Ştefaniei Oproescu, scoate săptămânalul Jurnalulde Vrancea în cadrul SC Jurnalul SA din Bucureştia mogulului Voiculescu, sub directoratul luiDan Diaconescu.1994: continuă Jurnalul de Vrancea, dar subdirectoratul lui Marius Tucă, după ce refuzase să ialocul lui Dan Diaconescu, demisionat din companie.Vizitează Cernăuţiul, la invitaţia poetului şi deputatuluiminorităţii române din Ukraina, VasileTărâţeanu. Scrie un material bine documentat despreprofanarea mormintelor românilor ce va fi preluatşi de presa centrală.1995: odată cu apariţia numărului 100 aJurnalului de Vrancea scoate o Antologie literară17

Gheorghe Andrei NeaguJurnalul, 100 în care textele literare pe care lepublicaseră colegii din redacţie sunt adunate, selectateşi tipărite în propria editură Zedax. Sătul sătot bată pe la edituri străine mai face un efort şiscoate şi romanul Arme şi lopeţi, destul de bineprimit de critica de specialitate. În acelaşi an cedeazărugăminţilor lui Radu Câmpeanu şi preiaşefia PNL-C din judeţul Vrancea, unde, de la unnumăr de şapte membri, reuşeşte să facă în scurttimp peste 3000 membri. Intră în masoneria românăcu speranţa de a fi un om de cultură aidomajunimiştilor.1996: este ales membru în Consiliul JudeţeanVrancea din partea PNL-C dar pierde Jurnalulde Vrancea pentru că Marian Oprişan, celebrulbaron de mai târziu îi pune pe Florin Muscalu şiTraian Olteanu să-l dea în judecată pentru calomnie.Voiculescu îi ia jurnalul lui Gheorghe Neagu şipentru că a fost amendat penal cu 100. 000 lei. Înaceste condiţii, Oprişan îi cere demiterea din ConsiliulJudeţean contrar prevederilor legale. Când îiarată lui Voiculescu o copie după propriul buletinde identitate, acesta înspăimântat îi propune să rămânăcolaborator dar să schimbe numele ziarului.Aşa a apărut Gazeta vrânceană. În acelaşi timpJurnalul de Vrancea este editat de patronul TVcablu Diplomatic Ion Martiş împreună cu Ion Panait,Florin Muscalu şi Traian Olteanu.1997: scoate în editura Zedax volumul„Moartea şobolanului” destul de bine primit decritica literară, mai mult află că Matei Vişniec ar fifăcut o prezentare a volumului ca lector din afara18

Purtătorul de cruceediturii Litera, un referat prin care autorul Neaguera asemuit cu Agatha Christy, dar era nepublicabil.Apare cotidianul Oglinda vrânceană care setransformă în anul următor şi se extinde în câtevajudeţe sub titlul Oglinda Moldovei.1998: Jurnalul de Vrancea dă faliment subcomanda lui Martiş, Olteanu, Muscalu şi de la untiraj de 5 mii de exemplare a ajuns la un tiraj decâteva sute. Voiculescu îl roagă pe GheorgheNeagu să aibă amabilitatea să-l reia de la Martiş etco. Cum acest lucru nu mai era în totalitate posibilşi pentru că apăruse concurenţa trustului Monitorulde la Iaşi, Gheorghe Neagu acceptă să-l preiaîn tandem cu Gazeta vrânceană mergând o săptămânăcu o publicaţie, altă săptămână cu cealaltăpublicaţie. Se inscrie in anul 3 la Facultatea demarketing Gane din Iasi, deoarece Facultatea Eminescuse desfiintase din 1995.Primeşte titlul de CETAŢEAN DE ONOAREAL ORASULUI PANCIU.2000: ia naştere Asociaţia Culturală DuiliuZamfirescu care îşi propune să scoată o revistă decultură Oglinda Literară în locul Revistei V carefusese confiscată de urmaşii familiei Muscalu şi Olteanu,decedaţi într-un cumplit accident auto cupuţin timp înainte. Revista reuşeşte să se impunăîncă de la primele numere fiind remarcată de toatăpresa literară. Tot atunci se decide înfiinţarea primeiediţii a Festivalului Duiliu Zamfirescu.Aflat în vizită la Paris Gheorghe Neagu face cunoştinţăcu Sanda Stolojan nepoata lui Duiliu Zamfirescuşi Marcel Shapira, mare maestru al19

Gheorghe Andrei Neagumasoneriei române încă de pe vremea exilului anticomunist,care îi promit sprijinului nemijlocit. Îşiîncetează apariţia Oglinda vrânceană şiOglinda Moldovei, pentru ca să poată apăreaOglinda Literară, tipărită mai întâi la tiparniţa luiDan Diaconescu din Bucureşti într-un tiraj iresponsabilde 5 mii exemplare. Isi ia licenta in marketingcu profesori de la Universitatea din Bucuresti,in sesiunea Universitatii de la Bacau.Primeşte titlul de CAVALER AL LITERATU-RII ROMÂNE, acordat de preşedintele României,Ion Iliescu.2001: ia naştere Saeculum, ca o contramăsurăpesedistă la înfiinţarea revistei Oglinda Literară,proiect sprijinit de Gh. Vlăjie, directorul culturiidin acele vremuri. Genul acesta de sabotaj a îndîrjitcolegiul de redacţie, determinandu-i să finanţezein mare măsură cu bani personali apariţia revistei,cum ar fi cazul doamnei Stefania Oproescu care şiadonat adeseori economiile revistei Oglinda Literarăsau Festivalului Duiliu Zmfirescu.2002: pleacă în America din partea masonerieiromâne cu rolul de a îndulci relaţiile românoamericane.La scurt timp după aceea, România aintrat în NATO. Se vor găsi urme in opera sa demai tîrziu. Festivalul îl dirijează din punct de vedereorganizatoric prin telefon Stefaniei Oproescu,devenită secretar literar si omul de încredere alscriitorului.Primeşte Diploma de BinecuvîntareApostolică a Papei Paul şi Diploma deOnoare a Academiei Orient Occident de laCurtea de Argeş.20

Purtătorul de cruce2003: apare volumul colectiv Al Evei trupde fum la editura Zedax, sponsorizat parţial deIon Vlăjie, directorul culturii care dorea să facă ungest cultural de împăcare de ziua femeii din acelan. Ti -tlul a fost sugerat de Florin Paraschiv. Apareşi volumul liliputan Crucea lui Andrei, care împreunăcu volumaşele a încă 20 de colegi vor alcătuio casetă Scrieri alese la editura Zedax.2004: apare volumul liliputan „Jurnalamerican”, rod al vizitei făcute în SUA şi al experienţeiîn special masonice pe care a avut-o cu acelprilej. La ediţia din acest an al festivalului DuiliuZamfirescu a primit premiul cel mare profesordoctor Valeriu Rusu de la Universtite du Provence.Au mai fost premiaţi DR Popescu, Magda Ursache,Ion Rotaru, Cassian Maria Spiridon. Primeşte distinţiaInstitutului Biografic American.Se îmbolnăveşte grav de diabet, devenind insulinodependent.Suferă o pareză facială gravă. Viziteazăpentru a nu ştiu câta oară Basarabia. Dingrupul de scriitori abonaţi la premiile româneştipentru literatură nu reuşeşte să întâlnească decâtpe Ion Mânăscurtă şi Leo Butnaru.2005: o nouă serie de volume liliputane alcătuiesco nouă casetă din Scrieri alese de dataaceasta cu 24 de colegi. Cărticica lui Gh. Neagu seva numi La Bellu. În acelaşi an editura paralela45 publică volumul colectiv Proză. Ro. Din careapare şi un fragment din foiletonul Un securistde tranziţie. Festivalul Duiliu Zamfirescuatinge apogeul participărilor fiind prezente 9 ţări:Serbia, Ucraina, Basarabia, Albania, Luxemburg,21

Gheorghe Andrei NeaguFranţa, Tunisia, Maroc. Etc. Premiul cel mare i s-aacordat doamnei academician doamnei Zoe DumitrescuBuşulenga şi premiul Opera Omnia luiMimmo Morina, secretarul general al Uniunii Mondialeal Poeţilor. Închide Gazeta Vrânceană pentrucă nimeni din redacţie nu şi-a exprimat dorinţa s-opreia gratuit şi să-i continue apariţia în folos propriu.La propunerea lui Magdei Ursache şi a luiHoria Zilieru, este primit în Uniunea Scriitorilor,filiala Iaşi de către Cezar Ivănescu în persoană,despre care va avea numai cuvinte de admiraţieşi-l va lega o lungă prietenie. Revista Oglinda Literarăeste inclusă în Dicţionarul General al LiteraturiiRomane, scos de Academia Română.Apartenenţa la masonerie devine publică, mai alesdupă ce este numit Asistent al Marelui Maestru alMasoneriei Române.2006: la editura Valman îi apare volumulAesopicae scris cu vreo 20 de ani mai înainte,despre care Adrian Alui Gheorghe afirmă că esteceea ce se caută în literatura germană actuală. Îşiîncetează apariţia şi Jurnalul de Vrancea. PrimeşteDiploma de excelenţă a Primăriei Odobeşti, pentrucă primarul Nicolaş a refuzat să-şi mai onorezeobligaţiile asumate de sponsorizare a editării cărţii.Scoate O antologie literară, în care sunt prezentateproducţiile literare ale celor 55 de membriai Asocieaţiei Culturale Duiliu Zamfirescu, fără oselecţie anume. Consiliul Judeţean Vrancea acordăun sprijin de 200 de milioane lei tipăririi revisteiOglinda literară. Este inclus în Dicţionarul biografical Literaturii române scos de Aurel Sasu.Îi apare un amplu fragment din Un securist în22

Purtătorul de crucetranziţie în antologia PROZA-RO scoasa de MariusMarian Şolea în Editura Paralela 45.I se descoperă o tensiune mare ce-l face dependentde medicamente. Vizitează Franţa şi are olungă convorbire cu Marcel Schapira, care nu apareîn întregime publicat, din cauza unor acuze graveaduse Marelui Maestru al Masoneriei Romîne, carear fi aruncat în aer o mare parte a organizaţiei. ViziteazăEgiptul cu sprijinul unei enigmatice tinerece semnează din când în când în revistă cu pseudonimulAna Rox.2007: după lansarea volumului Aesopicae,în Sala cu oglinzi a Uniunii Scriitorilor din România,fără aprobarea lui Nicolae Manolescu, dar cu sprijinullui Laurian Stănchescu, secretarul literar al vicepreşedinteluiUSR Varujan Vosganian, scriitorulGheorghe Neagu intră într-un conflict absurd şi păguboscu criticul literar. De fapt Nicolae Manolescuera supărat pe Oglinda Literară mai înainte pentrucă îi publicase lui Paul Goma Săptămâna Roşie.Primeşte Premiul pentru proză al AcademieiInternaţionale Mihai Eminescu din Craiova, diplomafiind semnată şi înmânată de preşedinteleAcademiei Române, Eugen Simion. Este ultimul anîn care Gheorghe Neagu se mai ocupă de FestivalulDuiliu Zamfirescu. Participă la înfiinţarea AsociaţieiPresei Literare din Europa ca membrufondator.Scoate Antologie de poezie Oglinda Literară2000-2007 la editura Dominor, unde i sepromite şi scoaterea volumului Războiul muştelorsub îngrijirea lui Laurian Stănchescu, promisiuneneonorată.23

Gheorghe Andrei NeaguRenunţă la serviciile de editorialist ale dejarefăcutei scriitoare Magda Ursache.Este inclus în Istoria Literaturii Românede la origini şi pînă în prezent scoasă de IonRotaru, care a şi decedat în ziua lansării în aceeaşiSală cu oglinzi a Uniunii Scriitorilor din România.Publică proză tradusă în limba engleză în antologiaPagini literare. ro. Virginia Bogdan îi traduceîn limba franceză volumul MoarteaŞobolanului sub titlul La mort du grande rat,pentru a participa la Târgul de Carte de la Geneva,de unde se întoarce dezamăgit de importanţa superficialăacordată de Ministerul Culturii evenimentului,ba chiar de sabotarea manifestării ce arfi putut deveni importantă pentru scriitorimea românăprezentă în standurile pavilionaşului, de câţivametri pătraţi, rezervat românilor defuncţionăraşii ministrului lăutariei liberaloide Iorgulescu.Suferă un accident din care iese aproape nevătămatdin automobilul pe care îl sfărâmase unTIR basarabean. Pareza facială se repetă într-oformă mai gravă. I se descoperă o disfuncţie cardiacădestul de serioasă, ce-l va face dependentde medicamente. Vizitează Malta prin bunăvoinţabunului prieten Dan Pică.2008: Festivalul Duiliu Zamfirescu disparedeoarece organele locale nu mai sunt capabile săgestioneze o manifestare culturală fie şi de minimăamploare. Gheorghe Neagu ia hotărârea să se organizezeprima ediţie a premiilor revistei OglindaLiterară, destinat în special răsplătirii colaboratorilorrevistei. Primeşte Diploma de onoare a24

Purtătorul de cruceAcademiei Daco-Române din Bucureşti şi esteinclus împreună cu Cezar Ivănescu într-o Antologiede poezie în limba albaneză îngrijită de BakiYmeri. Participă la al II lea Congres al Revistelor literareEuropene de la Balcic-Bulgaria. Publicăproză în limba franceză în Pagini literare.ro2009: Îşi pierde mama, Verginia, după oscurtă suferinţă. dar şi averea pe care mama o donasenepoatei după soră, Laura, de pe urma căreiabeneficiase de cateva luni de îngrijire finală.Primeşte titlul de CETATEAN DE ONOAREAL COMUNEI TRIFEŞTI din judeţul Neamţ, caun semn de respect adus de cei ce-l crescuseră şi-ivegheaseră copilăria. Este inclus in Istoria LiteraturiiRomâne a lui Marian Popa rămânând surprinsde faptul că se menţionează că FlorinMuscalu l-ar fi târât pe Liviu Stoiciu prin tribunale,când în realitate Muscalu şi Olteanu îl târâseră peGheorghe Neagu la ordinul lui Oprişan care aveasă-i devină mai târziu, prin vicepreşedintele ConsiliuluiJudeşean singurul sponsor mai serios al tipăririirevistei. Publică nuvela Alexandra în revistagermană Matrix.Organizează a doua editie a premiilor revisteiOglinda Literară la Zilele municipiului RâmniculSărat unde cu sprijinul APLER şi al ValerieiManta Tăicuţu a acordat premii în bani tuturor colaboratorilorexterni.Este publicat în revistele diasporei din Canada- patronată de Alex Cetăţeanu, din Australiaşi SUA a publicistului George Roca, în Germania înrevista Matrix. Este inclus de Who is Who în EnciclopediaPersonalităţilor din România. Face25

Gheorghe Andrei Neaguun tratament balnear la Lacul Sărat din judeţulBrăila, unde primeşte sprijinul prietenului SilviuMangiurea. Primeşte „Diplomă de excelenţă” de laMinisterul Educaţiei, Cercetării-Societatea Haikudin Constanţa pentru promovarea culturii şi artei.26

Purtătorul de cruceMATURITATEAPROZATORULUILa cei şaizeci de ani ai săi, Gheorghe Neagupropune cititorilor o carte de proză scurtă, gen încare a excelat de-a lungul anilor, încă de la începuturilecarierei sale de scriitor neacomodat cuvremurile, fapt pentru care s-a văzut frustrat de undebut în volum, mulţumindu-se cu apariţii sporadicesau fragmentare, precum textul Spinarea depiatră a Făgăraşului, apărut în volumul colectivZece prozatori (Editura Albatros, Bucureşti, 1987),care se va dovedi a fi un episod din romanul Armeşi lopeţi, tipărit abia în 1997. Pentru valoarea lui,episodul este reluat şi-n volumul de faţă, ca dovadăa intenţiei de a da o imagine „recapitulativă”a operei. Romanul atestă vigoarea de prozatoraparent „naturalist”, cu aspect de utopie negativă,care consemnează, de fapt neliniştile unui spiritkynic, în sensul primar al unui Diogene Câinele 1 înstraie de prozator. Atmosfera e aceeaşi şi în prozele____________________1Despre distincţia conceptuală dintre cinic şi kynic, ase vedea clasica de-acum lucrare din 1983 a filosofului germanPeter Sloterdijk, Critica raţiunii cinice, I, II, versiuneromânească de Tinu Pîrvulescu şi Sandală Munteanu, EdituraPolirom, Iaşi, 2000, 2003.27

Gheorghe Andrei Neaguscurte din Un pumn de iarbă (1994), Privire clandestină(1996), Moartea şobolanului (1996), Aesopice(2005), Tarantula (roman, 2005), Unsecurist de tranziţie (carte de formulă inedită, simulândcomedia dezbaterilor din parlamentul primilorani postdecembrişti, apărută, în serial, înOglinda literară, despre a cărei finalizare editorialăn-am cunoştinţă).În rândul generaţiei ’80, din care ar fi trebuitsă fie inclus, Gheorghe Neagu face figură aparte,căci a ieşit din cuminţenia parodicului textualist, cuprecădere în Aesopice, unde parodicul nu este jocgratuit, ci unul kynic, cum am mai remarcat, încât,cu o formulă potrivită, Ion Rotaru 2 l-a calificatdrept transtextualist, ceea ce ar putea fi un indiciucă autorul ar putea fi revendicat de noua paradigmăa transmodernităţii. Cât priveşte Tarantula,roman esopic de factură istorică, de felul Princepeluilui Eugen Barbu sau al Calpuzanilor lui SilviuAngelescu, acesta pare a fi cel mai puţin împlinit,dar merită a fi reţinută parabola maladiei care ainfestat pe termen lung spaţiul românesc. De altfel,cum se va vedea, se înscrie şi acesta, în modorganic, în plasma imaginarului lui GheorgheNeagu.Purtătorul de cruce, cum am sugerat deja,este o sinteză a lumii artistice a autorului, cuprinzândtexte de o evidentă diversitate naratorială,____________________2Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la originipână în prezent, Editura Dacoromână TDC, Bucureşti, 2006,pp. 1160-1161.3Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pemâine, II, Editura Semne, Bucureşti, 2009, pp. 859-860.28

Purtătorul de cruceatât ca formulă, cât şi ca întindere şi conţinut, dela instantaneul descriptiv (ca Armoniile pietrei), lanuvela de amplă respiraţie (precum Spinarea depiatră a Făgăraşului sau Maria). Este vorba de oantologie de autor. Imaginarul lui GheorgheNeagu, dacă ne raportăm la poetica elementelorlui G. Bachelard, ţine de materialitatea pământului,izomorf în piatră, sub „complexul lui Sisif”, ca în faraonicastrăbatere a Făgăraşului de către ostaşiicare şi-au pierdut rosturile originare de apărători aipatriei. Asemenea, în materiile degradate, ca înMoartea şobolanului sau în Orificii, proze semnalatecu acuitate critică de către un Marian Popa 3 .Scriitura lui Gheorghe Neagu, fie obiectivă,fie subiectivă, traversează nu doar diverse tehnicidiegetice, ci e atentă la problematica maeştrilor săicare pot fi I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, LiviuRebreanu, Mircea Eliade, Borges ş.a. Impresioneazăla el tăietura frazică în stare să sugereze„materialitatea” grea, într-o perpetuă metamorfozăpozitivă sau negativă, cu o siguranţă senină a tonului,toate arătând un prozator bine aşezat în profesiune,ajuns, desigur, la deplina maturitateartistică. Proza scurtă este poate genul cel maigreu cu putinţă, alături de teatru, în care puţinireuşesc. Fireşte, Gheorghe Neagu nu reuşeşte totdeaunasă evite improvizaţia cu obscurităţi neconvingătoaresau cu jocuri pe care nici ironia nu lepoate salva, ca în Mântuitorii, unde sunt puşi la judecatabârfitoare a diverşilor dumnezei şi profeţiIisus, cu „minciuna” Învierii şi „virginitatea” SfinteiFecioare. Cu siguranţă, în asemenea texte, kynismulse degradează, inevitabil, în cinism. Sau poate29

Gheorghe Andrei Neaguasemenea lectură este inadecvată, Mântuitorii putândfi o cheie pentru viziunea scriitorului, polemicăsubtilă cu stratul de bas étage al existenţei,cum ar spune Caragiale, care, în cazul de faţă, înseamnăreducţie vulgar-raţionalistă la nivelul maniheismuluilogic, din perspectiva căruia dogmecreştine ca învierea şi virginitatea sunt „absurdităţi”ale minţii umane. Mă-ntreb dacă nu cumvaproza aceasta nu e o parodie la adresa unor textepostmoderniste de felul Evangheliştilor Alinei Mungiu-Pippidi.Aşadar, în altă direcţie trebuie căutată vigoareaprozelor lui Gheorghe Neagu. El are capacitateaunei fine observaţii psihologice şi simbolice,susţinute de o sentimentalitate bine dozată, ca înHamilcar, în Păpuşa sau în Decoraţia. Metonimia„feliei de viaţă” tinde să constituie sau să reconstituieo lume. În Hamilcar, mutarea unei familii de la„casă” la „bloc” devine emblematică pentru „metamorfozele”din socialism. Cel sacrificat este câineleHamilcar, lăsat pradă agresiunii buldozerelor.Întunericul de la bloc îi aruncă pe oameni într-unteritoriu la graniţa dintre materialitatea brută şi fabulosulcu ingerinţe extraterestre, în care puritateaiubirii câinelui, în căutarea stăpânilor, estecurmată cu brutalitate. Decoraţia este o mini-bijuteriede ironie bine dozată, cu mai puţine intenţiicriptice, nu totdeauna fericite, în unele cazuri. MoşAnton, un veteran de război, este anunţat de plutonieruldin sat, printr-o invitaţie, să se prezinte lacasa de cultură din oraş pentru fi decorat în cinsteaîmplinirii unui număr de ani de la „Eliberarea”de sub jugul fascist şi capitalist. Bătrânul, fiind sin-30

Purtătorul de crucegur şi împovărat toată noaptea de griji, nici nu segândeşte să-şi lase de izbelişte orătăniile din bătătură.Dar, dimineaţă, este luat tam-nisam de o maşină,în hainele peticite, dus la oraş, îmbrăcat cualte haine, apoi prezentat la adunarea solemnă lacare participă primul secretar de partid şi mai mulţigenerali. Moş Anton este îmbrăţişat de un general,primeşte decoraţia, după care se pomeneşte singur,flămând, fără bani de autobuz şi neştiind undeîi sunt hainele cu care venise. La autogară, arenoroc că dă peste directorul şcolii din sat, care-iascultă păţania şi-i plăteşte întoarcerea. Spre uluirealui, acasă dă de o „linişte” totală: nu mai găseştegăinile, vaca, porcul. Singura „avere” pe careo posedă e medalia. Înserându-se, observă mareveselie de petrecere la vecini. Curios, se duce laei, unde dă de belşug pe masă. Stupefiaţi, veciniiîi spun că porcul şi găinile transformate în bucateerau ale lui. Crezuseră că, luat de „dubă”, nu se vamai întoarce de la închisoare, unde erau duşi toţicei care aveau cinstea să fie ridicaţi de asemeneavehicule. Bătrânul nu se supără şi ia parte la chefulvecinilor.Dincolo de anecdotica faptelor, proza ne introduceîn cronotopul lumii lui Gheorghe Neagu.Aş numi-o a postumităţii. Reacţia vecinilor este aunor vremuri de „apocalipsă” banală, decoraţiamarcând o lume pe dos, în care şi „cinstirea” adusăfaptelor umane este oglindă a unei împietriri înforme moarte. Oamenii par să poarte cu ei o crucecare nu-i mai mântuieşte, căci „mântuitorii” suntacum cei din proza deja comentată. Grăitoare, dinacest punct de vedere, este şi bucata Purtătorul de31

Gheorghe Andrei Neagucruce. În postmodernitate, până şi suferinţa a devenitinutilă. În oraş, se zvoneşte că un ins poartăpe străzi o cruce. Este numit Andrei, după binecunoscutulsimbol biblic. Evreii se scandalizează, catoliciiîl apără, ortodocşii nu se implică. Oamenii sesolidarizează cu noul Andrei, convinşi că acestapoartă crucea în locul lor. Crucea purtată pare săaibă efect asupra primarului. Purtătorul primeşteşi daruri. Unii spun că Andrei ar face bine sămeargă şi-n capitală. Dar Andrei slăbeşte, e storsde puteri şi e numai zdrenţe, încât cade pe asfalt.Din acea clipă e ocolit de oameni şi e ridicat de poliţie,apoi uitat. Parabola pare să prindă ecouri dinlegenda Marelui Inchizitor dostoievskian. Oricum, eceva din pragmatizarea simbolurilor creştine degradateîn postumitatea fără înviere.Oamenii au devenit fantome impregnate deo materialitate grosieră. „Trăiesc” într-un infernfără alternativa purgatoriului sau a paradisului.Personajul Gheorghe (Satul), în plină iarnă, mergeîn sat ca să-şi vadă neamurile, dar constată că dela nicio casă nu iese fum. Intră prin case şi găseştenumai cadavre. Îl ia pe şeful de post să-i arate nenorocirea.Împreună aleargă pe la treizeci de case.Ţăranii par să se fi tăiat între ei, fără luptă, cu ceau avut la îndemână. Apoi, investigatorii sendreaptăspre ultima „casă”, bisericuţa localităţii,unde un paracliser bătrân mormăie ceva, în lipsapreotului dispărut. Paracliserul crede că vinovatuleste popa care, abia sosit, pune prea mult accentpe viaţa de apoi, oficiind împotriva vinului şi a femeilordestrăbălate. Cârciumarul, după ce a încercatsă-l corupă cu trei clondire de vin pe zi, a dat32

Purtătorul de crucefaliment. Sătenii s-ar fi grăbit spre viaţa de apoi.Urmează ancheta procurorului. Popa se apără. Înrealitate, satul fusese răpus de lepră, care nupoate fi decât cea comunistă. Din această perspectivătrebuie investigate majoritatea textelor luiGheorghe Neagu, de la Moartea şobolanului la Orificiisau Adăpostul, proze în care naturalismul bântuie.În ultima, sfârşitul de lume e provocat de unbombardament, în care o clădire „crăpă ca un harbuz”,„Un miros de carne prăjită şi de latrină umpluvăzduhul înţesat de înjurături şi de ţipete”, iar suflulaltei bombe lipeşte un copil de uşă, „încât sângeleţâşni cu putere din pielea presată prin găuri,iar ochiul ţâşni în umărul lui Leiba”, în timp ce, printreruine, „un picior se mai zvârcolea încă, aidomapiciorului de păianjen”. Şi tabloul se lărgeşte înaceleaşi coordonate de rară cruzime, până la sufocareaprotagonsitului „în băltoaca aceea de carnepresată, fără nici-o speranţă”.Chiar şi valorile literare se afundă într-o postumitatesinistră. Cimitirul Bellu devine imagineastranie a zvârcolirii în moarte. Noului locatar, Călinescu,i se refuză dreptul de a mai vorbi despreEminescu, Sadoveanu sau Caragiale. Se ceartă cuBeniuc „în sectorul aleşilor de tranziţie ai poporului”.Bellu e un teritoriu al conflictelor pentru locuriprivilegiate prin intermediul ordonanţelor de urgenţă(cum, de altfel, s-a şi petrecut atât în comunism,cât şi în postcomunism); e plin de„devoratori” de scriitori, urmaşi ai lui A. Toma şiOvid S. Crohmălniceanu, Eminescu fiind unul dintreatacaţi, asupra lui tranzacţionându-se şi uncavou de 20 000 de „euroi”.33

Gheorghe Andrei NeaguNeputând anticipa ce surprize ne va furnizacreaţia viitoare a lui Gheorghe Neagu, cred că imaginarulsău plămădit pe ceea ce am numit categoriapostumităţii, a dat cea mai concentrată şi maioriginală contribuţie la diversitatea peisajului prozeiromâneşti contemporane.Theodor CODREANU34

Purtătorul de cruceOaspeteleVenea sfioasă neîndrăznind să se apropieprea mult. Chipul nu i-l puteam desluşiprea bine. Doar mersul îmi părea cunoscut.Se furişa pe lângă gardul bătrânesc ocolindcu picioarele desculţe băltoacele strânse dupăploile de mai ieri, cufundându-şi umbra tru pului înaburii pământului răcorit deodată. Trăgea cevadupă sine, ceva ce părea o funie sau o nuieluşănumai bună de retezat capetele de ciulini de pe suhatulcomunal, ca la nişte duşmani nevăzuţi ce-şisumeţiseră făpturile pe acolo. Se vedea cât colocă-i era frică de câini. Cămăşuţa îi era vârâtă-ntrebârneţele pantalonilor prea scurţi iar părul îi spânzurahălăciugă pe creştetul mare şi rotund ca unharbuz. Venea cu greu, mirându-se parcă de fiecarepas făcut spre mine. Dacă i-aş fi zărit chipulaş fi putut desluşi mirarea că în drăznise a se apropiaiarăşi, ca de atâtea alte ori.În sân părea să ţină tăinuite poame sau cărţi(numai de ea ştiute) iar când mâna îi era smucităde funia întinsă şi lungă, pieptul se zbătea neliniştit,gata să scape taina ascunsă cu atâta grijă.Atunci desluşeam mişcarea celeilalte mâini, sărităîn ajuto rul cămăşuţei, oprind ochi mai iscoditori ca35

Gheorghe Andrei Neaguai mei să pătrundă dinco lo de ceea ce se cuveneaa fi văzut. Iar când în drum îi apăruse fântâna curoată am zărit cum îşi eliberă braţul de funie, legând-ode gard şi cum opintindu-se a început ascrie cu braţele mişcarea circulară de înfăşurare alanţului pe butucul roţii, aducând din străfundul pământului,răcoarea lichidă printre ghizdurile de piatrănăpădite de muşchiul buretos, înverzit deumezeală şi trecerea timpului. Cu mâinile căuş aluat apă şi-a răcorit faţa îmbujorată, pufăind zgomotosca un mânz zburdalnic şi nerăbdător. Apoiîntr-un ritual abia însuşit, am văzut-o dezlegândfunia, trăgând din toate puterile, apropiind animaluldomol, de găleata plină, îmbiindu-l cu vorbeademenitoare să soarbă din apa rămasă. Abiaatunci am încer cat a desluşi mai bine, cine pe cineslujeşte cu atâta osârdie.Vaca legata de funie pe copil sau copilul,amintirea mea.Nu mă mai între bam cine vine spre mine.Ştiam. Era copilăria mea. Iar eu, bărbatul de azi,eram gata s-o primesc cu braţele pline de dor şide chinui toare aşteptări.― La mulţi ani ! i-am spus sărutând-o peobraji ca pe cea mai scumpă împlinire.Nu mi-a răspuns. A rămas tăcută, îmbujoratăla pieptul meu, bucurându-mi fiinţa, fericit că încănu îmbătrânisem de tot, atâta vreme cât eram plinde copilărie. Am lăsat-o să-mi pătrundă în suflet,făcându-se una cu inima mea… Şi am plecat sărindîntr-un picior.Chipuri ursuze zâmbeau părelnic uitându-sela mine ponciş.36

Purtătorul de cruceCâţi dintre ei mă mai cunoşteau ?Cei mai de vârsta mea îmbătrâniseră.Nici eu nu-i mai cunoşteam. Celor tineri ces-au ridicat în urmă, doar mama le mai ştia rostul.Din când în când îmi zicea cu amărăciune― Dar tu, băiatul mamei, tot singur?! Te-aiînsoţit cu hârţoagele tale. Îţi trece vremea întreele. Iar eu mă duc acuş, acuş, şi-aş vrea să te maimângâi pe creştet.― Bătrână mamă, oare cum te-ai uita lamine dacă ţi-aş povesti că mai pot purta în minetoată copilăria mea, şi-a altora, care n-o mai ştipurta ? M-ai crede ?Ce ştiu ei ce-i copilăria şi cât de tânăr sunteu, îmi venea să zic.Dar n-am făcut-o. Am tăcut.Mi-a părut rău că i-am lăsat nedumeriţi.Mă durea că-şi uitaseră copilăria. Mă dureaneputinţa mea de a nu le fi de folos şi-i compătimeampentru copilăria pe care o pierduseră poatepentru totdeauna.De aceea mereu mă uit atent în jurul meu,aşteptând s-o mai întâlnesc din cînd în când şi sămă bucur atunci când văd că şi alţii o fac alăturide mine.37

Gheorghe Andrei NeaguAlexandraTelefonul necunoscutului o nedumeri. Apoiîn timp ce omul vorbea nelăsându-i răgazulsă intervină nici măcar cu o întrebare,neliniştea luă locul surprizei. Totul părea dinaintestabilit. Era ca o hotărâre gata acceptată. Doarnu-ul şi da-ul final a fost tot ce a reuşit să comuniceşi vocea aceea care inspira linişte şi încrederedispăru, tot aşa cum apăruse. Mâna îi tremură uşorcând puse receptorul la loc. Dar nu de spaimă, cutoate că locul ales era puţin straniu. La FântânaRoşie, în parcul la marginea oraşului. Alexandra nuera curajoasă. Hotărârea o luase de când îşi dădusetelefonul la rubrica anunţurilor matrimoniale…E abia 15:30, până la 18 mai are timp. Îşifierbe o cafea în timp ce-şi alege în minte hainelecele mai potrivite. Vocea calmă şi sobră pe care oauzise îi impunea o ţinută decentă. Zâmbi pesteaburii cafelei. Un cuvânt îi vine în minte, ca şi cumde bună voie, ar fi dispusă să se lase cunoscută, săse ofere. Dar decenţa n-are nimic de-a face cu unastfel de gest, îşi spuse ea scuturîndu-şi trupul încordat.Se hotărăşte pentru costumul bleumarin,bluză albă, pantofi negri, o brăţară subţire de ar-38

Purtătorul de crucegint, puţin ruj, un pic de culoare în obraji. O ştergeapoi, dar nu de tot. Soseşte cu zece minute maidevreme. Minute penibile de aşteptare pe aleeapustie. N-avea încotro. Autobuzele merg după programullor, nu după dorinţele călătorilor. Se simţeadescoperită, ca şi cum ar fi fost privită din toatepărţile. Vocea putea să fie acolo undeva, privind-o,aşa cum şi-ar fi dorit ea să facă dacă ar fi avutunde să stea ascunsă. În autobuz încercase chiarsă afle dacă era şi el acolo. Nu descoperise nimic.Sigur, putea veni cu altceva, sau putea să fie acolodeja.Paşii o purtau cu încetineală pe aleile parcului.Înfloriseră teii. Iarba era înaltă şi curată ca haineleei. Îşi scoase din poşeta micuţă pudriera,retuşându-şi încă o dată paloarea feţei, accentuatăacum de emoţia aşteptării. Începu a-şi aduce reproşuri,apoi scuze. Îşi spuse că era mai bine să-lvadă ea mai întâi şi dacă o să-i convină… Dacă nu,n-avea decât să nu se arate. Aleea de la FântânaRoşie era pustie, dar tot atât de bine putea să fieînsufleţită de orăşenii ieşiţi la plimbare, fie cu maşina,fie cu ceva ce le înlesnea să ajungă mai repedeîn mijlocul parcului. Vântul foşnea uşor,mişcând frunzele, purtând parfumuri inimitabile.Un zgomot de paşi anunţă o pereche dezlănţuită,amuzându-se cu nimicuri spuse şoptit. Aşteptareaîncepuse să devină o povară. Autobuzulpentru întoarcere sosea peste trei sferturi de oră.Şi ce dacă? Anunţurile matrimoniale au surprizelelor.Deodată tresări. Pe aleea largă, în depărtare,silueta unui bărbat singuratic se desprinse din fun-39

Gheorghe Andrei Neagudalul plin de verdeaţa copacilor. Se străduia să rămânăcalmă, cu tot nefirescul situaţiei.Un bărbat înalt, fără vârstă, se apropia încet,ca într-o plimbare, cu mâna stângă în buzunar. Îndreapta ţine neglijent o carte. Privea din când încând cerul pe deasupra copacilor. Nepăsarea cucare mergea nu avea nimic din ţinuta unui om grăbitla o întâlnire. Alexandra se pomeni mergândgrăbit, în sus, în jos, preocupată parcă de ceva ces-ar afla imediat dincolo de omul ce vine spre ea.Trec unul pe lângă altul fără să se privească şi paşiili se pierd depărtându-se. Nici măcar nu întoarcecapul. El era? Nu. Precis, nu. Deşi… Paşii ei se depărtarătot mai mult şi tot mai repede spre capătulcelălalt al aleii, spre fântână. Zgomotul paşilorlui se pierdură în foşnetul copacilor. Lexandra rămasenăucă, dezamăgită, disperată.* * *Tudor citise anunţurile matrimoniale, cu interesulomului sătul lista de bucate dintr-un restaurantuitat de lume. „Doamnă necăsătorită,pudică, doreşte compania unui bărbat”. Îl intrigaseprecizarea „pudică”. În viaţa lui nu întâlnise formulatăaceastă calitate umană într-un anunţfie elşi matrimonial. Tudor îşi continuă lectura cu paginaliterară. Un titlu îl făcu să tresară: „Un nou romanal lui Tudor Mărăscu”. Era numele lui, dar de apariţiaunui roman nou care să-i aparţină, nu ştianimic. Trecuseră ani de zile de când nu mai predaseun manuscris. Nici nu avusese când. Din articolrezulta clar că el, Tudor Mărăscu, publicase un40

Purtătorul de crucenou roman, a cărui acţiune „se inspira din realitateaimediată, manifestând un spirit vioi”… şi s.c.l.Nedumerirea îi creştea pe măsură ce articolul sestrăduia să scoată în relief calităţile deosebite alenoului roman.Intrigat, telefonă la redacţia ziarului. Nu găsipe nimeni capabil să-i dea un răspuns mulţumitor.Furios plecă spre redacţie. În drum zări în vitrina librărieidin centrul oraşului cartea ce nu-i aparţinea.O luă. Plin de nerăbdare o răsfoi din mers,ciocnindu-se de trecătorii grăbiţi.Neliniştea îi spori şi mai mult când constatăcă nici o frază din paginile frunzărite nu-i aparţinea.Intrase în parc, împiedicându-se de borduraaleii principale. Închise cartea nemulţumit, grăbindpasul spre Fântâna Roşie, murmurând în gând frazelepe care avea să le rostească la sediul redacţiei.Nu avea ochi pentru nimeni şi pentru nimic.* * *Târziu, Tudor ajunse la redacţie. Reporterulîi arătă calm romanul, pe care, în furia lui, Tudor îlîncrimina. „E o simplă potrivire de nume”, concluzionăreporterul. „Personal nu-l cunosc pe autor.De ce nu mergeţi la editură?”. Tudor se calmăbrusc. „Da, într-adevăr, de ce nu se dusese la editură?”.Cu paşii hotărâţi pătrunse în biroul redactoruluide carte. Întâmplător acesta îşi aduseaminte de el. Da. Cunoştea bine pe autorul romanului.Mai precis pe autoarea. „Cum autoarea?”, îşiexprimă mirarea Tudor. „Da, autoarea. Am numă-41

Gheorghe Andrei Neagurul ei de telefon. Publică sub un pseudonim, TudorMărăscu”îi mai preciză redactorul.Tudor îşi notă maşinal numărul, hotărât să-idea un telefon. „De ce îşi alesese tocmai numelelui?”. Şi curios lucru, numărul nu-i era necunoscut.Încercă să-şi amintească de unde-l ştia, dar se lăsăpăgubaş.* * *Alexandra se aşeză la fereastra deschisă cuprivirile aţintite în gol. Eşecul de astăzi o făcu săsimtă zădărnicia vieţii. Se entuziasmase ca oidioată la apariţia primului succes de presă. Era aldoilea roman şi nu crezuse în succesul lui. Ce-i foloseaacum? Singură cu romanele ei. Dar viaţa ei,viaţa ei…Telefonul sună prelung. Soneria o hotărî. Nu.Nu mai avea putere să suporte singurătatea…Şi acum duminica asta goală, pierdută într-oceaşcă de cafea şi-o ţigară. Totuşi trebuie să facceva. Se îmbrăcă dichisit, ca de duminică şi plecăfără o ţintă anume, amestecându-se printre oameni.Mergea grăbit ca şi cum ar fi avut o ţintă.Colindă librăriile, din plăcerea care i-o oferea mirosulcărţilor. N-a avut cum s-o recunoască de laînceput. Coperta îi era necunoscută. Doar numeleautorului şi titlul… Aşa a mers mai departe. Zileletreceau, dar ea nu le simţea. Era ocupată să asculte,să privească şi să vina acasă încărcată ca şicum ar fi adus jucării şi bomboane. A trecut… Câttimp a trecut? Nici n-a ştiut, n-a avut timp să vadă.A legat manuscrisul, i-a pus un nume necunoscut,42

Purtătorul de crucel-a predat ca un simplu intermediar şi a aşteptat.Primele zile au trecut uşor. N-avea experienţă, nuştia, cine se ocupă de manuscris şi cât dureazăpână primeşte un răspuns. Răspunsul însă n-aveasă-l primească chiar dacă folosise numele unuiautor ce urma sa fie o speranţă a literaturii, darcare dispăruse la fel de misterios de cum apăruse.Cu timpul realiza tot mai mult în ce bucluc putea săintre.Iar dacă apare… Nu cumva numele ilustru alautorului şi nu valoarea în sine aveau să-i asiguresuccesul?!Pentru a-şi da curaj sau pentru ca să se răzbunepe sine şi-a dat numele la rubrica anunţurimatrimoniale.Duminică dimineaţă, dimineaţă de vară cusoare roşu prevestind o zi de plimbări la iarbăverde, de plajă, de grătare, de bere, de glume, decopii zbenguind-se în apa râurilor şi părinţi grijuliide răceala apei.Câteva farfurii nespălate pe chiuvetă în dauAlexandrei sentimentul că mai este ceva de făcut.Apoi cafeaua de duminică, şi ţigara. Autobuzelesuie pline spre pădure. Ţigara n-are nici un gust,cafeaua parcă nu-şi are rostul în ziua în care nueşti obligat să porneşti la lucru. Aşa începe însăorice zi. Cât timp lucrase, uitase de sine. La început,a avut impresia că poate. Mai apoi s-a ruşinatde îndrăzneala ei. Nu mergea. Dialogul ei cu ea însăşiera plin ironie. Nici asta nu poţi, nimic n-aiputut. Niciodată n-ai îndrăznit, Alexandra. Mereuai crezut că poţi, de atâtea ori te-ai crezut mai presusde tine însăţi şi te-ai plimbat aşa prin viaţa ta,43

Gheorghe Andrei Neaguiar ea a trecut înainte. Puţin curaj. Până acum n-aifăcut nimic, pentru că te sufoca teama că n-ai săreuşeşti. Dacă ai avea tăria să-ţi suporţi înfrângerea,ai afla gustul ei. Nu că ar fi mai bun, dar ai fiaflat ceva nou şi asta oricum e altceva decât nimic.Aşa a fost începutul. Târziu, dar nu atât de târziuîncât să nu mai aibă timp, a venit telefonul.* * *Abia când formă numărul îşi aminti. Era telefonulla care îşi dăduse anunţul femeia „pudică”.Curios, Tudor insistă. Degeaba. Nu răspundea nimeni.„Probabil nu e acasă”, îşi zice el, propunându-şisă revină. O căută toată ziua. Seara la fel.Până la miezul nopţii. Nici un răspuns. A doua zi,când zorii încă nu năvăliseră în oraş, sună la apartamentulei. nu-i răspunse nimeni. Reveni în dupăamiazaaceleiaşi zile. Sună insistent. Nu-i răspunsenimeni. Obosise. A doua zi când sună la telefon, îirăspunse o voce de bărbat. „Cine întreabă?”, venide la capătul celălalt al firului. Tudor îşi declinăidentitatea. „Sunt căpitanul Skrobotovici. Vă rugămsă veniţi până la noi”, zise vocea sec, autoritar.* * *Fumez mult. Beau multă cafea. Ceva nu-i înregulă. Nu cu capul, deşi nici aşa lucrurile… nu maistau ordonat. Nu mi-am simţit până acum niciodatăinima. Acum tremură, ca un fluture. Şi mânaîmi tremură. Eram voinică. Fizic, pot zice – parcăaşa suna fraza pe care o puneam înaintea tuturor44

Purtătorul de crucelucrurilor. Nu vreau să renunţ. Mă simt umbră carealeargă după mine. Mă vreau din nou adunată,aşezată în lumină ziua şi noaptea în vis. Să separziua de noapte, să stau un pas pe loc să mă ajungdin urmă. Rătăcesc şi blestemul e foaia albă. Una,două, zece, o sută albe, albe şi nopţi şi zile pline defoi albe. Fiecare zi trecută peste foaia albă, nu dincelelalte împlinite ca un somnambul. Gesturi repetatemecanic, fără iniţiativă. Fiecare oră trecutămai adună un centimetru de alb. Nu pot să renunţ.Ori eu, ori ea. Până când am să devin eu însumi ocoală albă, albă…Repetă, Alexandra. Încă de la început. Demai multe ori. Şi ai curajul, şi nu uita când crezi căai sfârşit să scrii la urmă, ALEXANDRA.* * *Tudor ajunse aproape imediat. În faţa blocului,maşina procuraturii, salvarea, miliţia… şimultă lume. În apartament scăpărau blitzurile specialiştilorde la criminalistică. În patul nedesfăcut,nemişcată pentru totdeauna era EA. Tudor o privibuimăcit. Îşi aprinse o ţigară. Mâinile îi tremurau.„Cum se face că aveţi acelaşi nume cu numele eide autor de romane?”, îl întrebă căpitanul. În faţanedumeririi, ofiţerul îi întinse o foaie de hârtie. „Lastotul şcolii din satul în care m-am născut. Las bustulde ghips, bărbatului cu care trebuia să mă întâlnescastăzi. Nu-l cunosc şi-mi pare rău că nul-am putut opri, pentru că îl bănuiesc cum arată.L-am văzut pe aleea de la Fântâna Roşie. Dacă măva căuta, îl rog să mă ierte. Pudoarea m-a făcut să45

Gheorghe Andrei Neagunu-l opresc. Pseudonimul meu poartă în el prenumelefratelui meu Tudor, iar Mărăscu vine de laamărăciunea singurătăţii în care mi-am petrecutviaţa. Iertaţi-mă cu toţii. Alexandra. ”.― Eu sunt Acela, se pomeni Tudor îngăimând.Eu şi numai eu. Ofiţerul se grăbi să-l tempereze.― Nu aveţi nici o vină. E clar că s-a sinucisşi bustul vă aparţine, îi preciză lapidar omul legii.Târziu de tot, plecă. Avea în braţe bustul.Chipul era aidoma celui dintre cearceafurile mototolite.La fel de alb, la fel de imobil.Tudor îl aşeză cu grijă pe masa de lucru. Dinochi i se prelungeau uşor” nori de furtună”.Maşina de scris îl aştepta supusă. O coalăalbă, apoi alta… Albă ca gipsul ce-l privea sec şirece, până la adormirea mâinii pe albul nesfârşit alcolilor de hârtie.46

Purtătorul de crucePurtătorul de cruceCulcată pe umărul lui, crucea se lăsa târâtăîn susul şi-n josul străzii, zgârâind asfaltul.Scrâşnetul frecării îi oprea pe trecători,umbre statuare, ca nişte păreri ce năluceau trotuareleîntr-o muţenie slută, diformă. Zilnic, purtătorulde cruce-şi târşea picioarele, oprindu-se doarîn faţa unei căni de apă sau a unei bucăţi de pâine,întinse cu milostenie şi teamă de comercianţi ce-şiaveau ferestrele caldarâmului troturarelor.Iar în ziua când prin centrul urbei se fandoseao paradă şi când lumea se întreba ce-o să fie,ce-o să se întâmple, scrâşnetul crucii târâte cumultă râvnă, îşi făcu loc printre rândurile celor veniţisă-şi arate virtuţile-n parăzi.Până şi soldaţii au făcut loc, celui ce-şi purtacrucea, regrupându-se în urma lui. Umărul zdrelitse iţea dintre cârpele mereu curate ce-i acopereaugoliciunea trupului. Picioarele desculţe, băşicate defierbinţeala străzii, păreau a nu percepe rugozitateasmoalei împănate cu pietriş ascuţit şi fierbinte.Călcâiele-i musteau, iar degetele căpătaserăuşoare supuraţii între ele.„Trece nebunul…” murmurau părinţii copiilorţinuţi în braţe, de-o parte şi de alta a străzii.47

Gheorghe Andrei Neagu„Trece nebunul…” murmurau şi vânzătorii depe ambele trotuare ascuţindu-şi auzul în aşteptareahârşâitului lemnului pe asfalt.„Trece nebunul…” şi-au zis şi organizatorii paradeiscrâşnind la rândul lor cu teama că le-ar ficompromis defilarea. Cu adevărat nici ei n-ar fiputut spune ce s-ar mai fi putut compromite saudacă mai era ceva de compromis.Iar dacă ar fi căutat vreunul din ei să-şi explicerestul trecerii purtătorului de cruce printre ein-ar fi găsit răspunsul.Nu-l găsiseră nici evreii, când încearcă a desluşitaina apariţiei. „Blasfemie, blasfemie! Strigauhahamii pe sălile tribunalului unde îl dăduseră înjudecată. Cine se crede, un nou Iisus?” argumentauîn faţa judecătorilor. „Ăsta nu-i Mesia pe care-laşteptăm noi!” şopteau ei la vremea înserării copiilorîntorşi de la slujbele pline de pildele rabinului.Catolicii nu s-au lăsat nici ei mai prejos, erijându-seîntr-un fel de apărători ai proscrisului. „Cevreţi de la el?! Să-l răstigniţi ca pe Iisus?” declamaserăavocăţeşte: Până la urmă judecata seamână aşa cum se amânau mai toate judecăţileprin acele locuri. Ortodocşii nu se implicară. Îl priveaupe cărătorul de cruce de parcă ar fi fost strămoşulcreştinilor. Se simţeau la rându-le crucificaţi.I-au zis Andrei şi aşa i-a rămas numele. Tot ei erauaceia care-i dădeau un strop de apă sau un colţ depâine. Purta crucea în public în locul lor. Zi de zifără preget. Andrei îşi purta crucea fie pentru ei, fiepentru sine. Cine ar fi putut spune?Nu se uita nici la stânga, nici la dreapta, nici48

Purtătorul de cruceîn sus. Doar în asfaltul inert şi opac, de parcă ar fivrut să se topească în el. Iar când au cercetat dacănu cumva ar fi furat crucea, au descoperit cu stupoare,că parohul ortodox a lăsat-o la intrarea înoraş de izbelişte. Prelatul o uitase acolo, după ceoînlocuise cu una de marmură. Aşa a crezut el căse cuvenea să fie crucea martirilor pentru care fuseseridicată crucea de lemn. Ba chiar m-am bucuratcând am auzit că a luat-o un creştin… Cădoar e creştin, nu-i aşa?” zicea el uneori de parcăarfi vrut să-şi dea singur dreptate.Indiferent de cârtelile unora sau altora, Andreiîşi continua drumul cu tenacitate de invidiat.Ba chiar unii începuseră a vedea că ceva începusea se schimba în viaţa tuturor.Primarul păru să fie mai aproape de durerileurbei. Consilierii aşişderea. Existau voci care ar fiputut pune mâna-n foc pentru revenirea la normalitatea afaceriştilor. Voci, voci, voci…Singura certitudine era mersul crucii princentrul oraşului, în fiecare zi, pe ploaie sau pevânt, de la începutul primăverii şi până în miezulverii, când schimbările în bine erau aproape sesizabile.Poate de aceea şi darurile creştinilor cătrepurtătorul de cruce se înteţiră. Ba chiar Andrei începusă se îngraşe. Iar rana de la grumaz să supureze.Crucea i se păru mai grea, mişcările mailente, iar trupul mai coborât în pulpele obosite.„Ar fi bine dacă ar duce crucea şi prin capitală…”zise la năduf unul dintre creştinii sasistiţi deoarece nedreptate. Vorba nu prinse prea repede.Lumea părea să se fi obişnuit cu Andrei, iar dacăel ar fi decis să meargă acolo, la oamenii puterii, ar49

Gheorghe Andrei Neagufi fost la fel ca şi când n-ar fi ştiut de existenţa lui.Numai că din prea multă obişnuinţă, începuseră a-lneglija. Şi arareori îi mai dădeau câte o fărâmă depâine sau o cană cu apă. „N-are decât să-şi ia singur”,rosti într-o bună zi unul din prăvăliaşii ce nuse prea dăduse în vânt nici până atunci cu darul. Şitot el îl îndemnă: „De ce nu mergi tu la guvernanţi,Andrei?”Poate o să ne facă legi mai bune, dacă osă te aibă zilnic în faţa ochilor!” Aceeaşi muţenie.Nu răspundea, nici măcar atunci când primea ceva,iritându-şi binefăcătorii. Puţinătatea darurilor îl redusepe Andrei la dimensiunile iniţiale. Umerii i seascuţiră. Zdrenţele albite de vipia tot mai îndârjităîi fluturau pe trupul slăbit. Gâlcevile religioase încetară.Indiferenţa tuturor se abătea de la o zi laalta peste trupul tot mai neîngrijit şi mai stors deputere. Şi cu toate că greutatea crucii nu mai erala fel ca la început, şi cu toate că piciorul ce se hârşiape asfaltul zgrunţuros se mai scurtase, iar crucease mai uscase. Andrei se simţea tot mai sleit.Locul încrucişării lemnelor devenise tot mai negricios,pentru că acolo îşi cuibărea grumazul ori decâte ori începea şi se sfârşea drumul crucii. Ameţitde foame şi de sete. Andrei se trezi într-una dinzile, doborât în mijlocul străzii. Crucea i se pogorâseasupra-i, ca o lespede blândă, plăcută, lipindu-lcu obrazul de asfaltul încins. Era pentruprima dată când o asemenea simţire îi trezea întrup, fierbinţeală necunoscută. Şi dacă până atuncitălpile picioarelor băşicate nu simţiseră fierbinţealasmoalei, acum ardeau, ducând în trup dogoareade nesuportat. Lacrimile nu-i aduceau alinare, săse poată ridica. Ar fi vrut să-şi poată purta crucea50

Purtătorul de crucedin nou. Zadarnic. Rămas sub cruce, ocolit de maşini,nedumeri pe toţi binefăcătorii de altădată, ceipriveau cu iritate neputinţa. Asta şi pentru cătrecătorii ocoleau partea cu pricina şi nu le mai intrauîn magazin.„Aruncă-i bă o găleată cu apă!” se mai auzidindărătul unei vitrine vocea unui ins furios. „Poatete dezlipeşti…” îi zise altul după ce-i răsturnă căldareape trupul nemişcat. Trotuarele deveniserătot mai pustii. De undeva un echipaj de poliţie însoţitde o salvare, se apropie în linişte. Nici o sirenănu se auzea, de parcă s-ar fi ascuns că aurăspuns apelurilor telefonice date de mulţi, din ceîn ce mai mulţi anonimi. L-au ridicat. Mai întâi cruceadezlipită cu greu din grumazul ce-şi aflasesălaş atâta vreme, apoi trupul. Duba poliţiei plecă.Portierele deschise lăsau vederii braţele crucii. Maşinasalvării îl ascunse pe Andrei cu totul. Apoi,când mulţimea se puse în mişcare şi ultimele razede soare se topiră în băltoaca ce se usca pe asfaltulîncă fierbinte, viaţa redeveni ceea ce era, dintotdeauna.Timpul începu a se slei peste toatelucrurile, până când minţile oamenilor încetară amai percepe că a existat cândva un purtător decruce.„Dar oare-l chema Andrei?” se mai auzi dincând în când plutind îndoiala, până când amorţi şiea între zidurile oraşului.51

Gheorghe Andrei NeaguHamilcarCamionul stopă în faţa casei. Soarele ieşisepe cer de câteva ceasuri şi tot de atâtea,locatarii forfoteau prin curte. Scoseserămobila, covoarele, lenjeria, vesela şi tot ceea cereprezentase existenţa lor. Când maşina îşi oprimotorul, se repeziră care-ncotro să-şi încarce agonisealaîn caroserie.― Staţi aşa! îi opri şoferul.Oamenii se opriră nedumeriţi. Lăsară josobiectele apucate, aşteptând. Nu se putea încărcafără rânduială.Se urcară calmi aşezându-se pe unde apucară.Unii în cabină alţii în caroserie.― Staţi o clipă! Strigă din spatele cabinei unbărbat ce părea a fi capul familiei.Coborî peste obloane cu gesturi obosite.Merse în fundul curţii. Din cuşca vopsită cu verde,câinele îi ieşi în întâmpinare gudurându-se.Lanţul îl oprea să se arunce şi să se joacecum făcea de obicei. Neluând seama la nerăbdarealui jucăuşă, bărbatul îi desfăcu zgarda, slobozindu-l.Câinele o tuli înfiorat de liberare.Oftând, bărbatul se urcă în camion, evitândsă-l mai privească. Camionul porni.52

Purtătorul de cruceRămas singur, câinele se avântă după el cuacelaşi gând de hârjoană. Vacarmul străzi îl opri.Dezorientat, se întoarse în curte. Merse la castronulplin cu lapte şi pâine. Mâncă pe săturate, aşacum n-o mai făcuse. După care se tolăni pe trepteleîncălzite de soare de la intrare, cum se obişnuisede-a lungul anilor. Înserarea îl prinsepicotind. Adormi de-a binelea odată cu venireanopţii.Dimineaţa mâncă şi ultimele bucăţi de pâine,iar din balta de la cişmea lipăi de câteva ori. Zgomotulstrăzii în ziua aceea era mai persistent ca deobicei. În poarta casei se oprise un buldozer şi unexcavator uriaş. Câţiva oameni în salopetă intrarăgrăbiţi. Câinele se repezi la ei cu lătrături furioase,fără a reuşi să-i sperie. Oamenii îşi căutară detreabă.Furios câinele continuă să se repeadă la picioarelelor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopatăîntre coaste. Se retrase schelălăind sprecuşcă. Buldozerul îşi înfipse lama în gardul delemn, croindu-şi potecă. În urma lui venea şi excavatorul.Apoi oamenii se urcară pe casă examinândacoperişul.― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei făcândsemn buldozeristului să înainteze.Cu lama ridicată, buldozerul se înfipse în pereţiiînvechiţi de vreme, surpându-i.Pârâituri surde răbufneau în văzduhul încins.Acoperişul se aplecă mai întâi, după care seprăbuşi de-a binelea. Câţiva ţigani ce aveau, căruţelepregătite, se repeziră asupra lemnului, ridi-53

Gheorghe Andrei Neagucând bucăţile zdrobite din molozul ogrăzii. Câineleîi privea năucit. Niciodată n-ar fi crezut că ar fiputut vedea aşa ceva, iar el să stea deoparte sănu-şi apere curtea, casa.Ar fi vrut să se repeadă, dar când vedea fălcilemetalice zdruncinând casa din temelii, spaimaîl reţinea. Ţiganii se înmulţeau văzând cu ochii.Buldozeristul, fără a mai ţine seama de eitrecu cu şenilele peste ruine spre casa vecină.Trecu prin gard cu aceeaşi uşurinţă, lăsândloc excavatorului grăbit să-ncarce maşinile ce soseaunecontenit din strada vecină.În drumul lui trecu şi peste cuşcă, strivind-osub şenile. Câinele abia avu timp să sară din calealui, plecând schelălăind de spaimă undeva, aiurea-noraş.* * *Domnul Georgescu ieşi la geam furios. Nuvăzuse lumina, dar îl sculase lătrăturile câinilor.Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastraşi mai zări şi un câine strecurându-se înblocul lor.― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându-şicruce. Abia apucă să-şi termine semnulcrucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor.Vehicul nu părea a fi, pentru că nu făcea niciun zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doaratât.Rămase cu privirile aţintite în întuneric aşteptând.Deodată, nişte irizări stranii înconjurară54

Purtătorul de crucecontururile ciudatului obiect din care ieşeau câtevasiluete mişcătoare. Le urmări cu teamă şi curiozitate.Văzu cum dispar printre ruinele şi săpăturileşantierului de peste drum. Molozul fusese ridicat,dar pivniţele şi locurile caselor rămăseseră surpate.Dispărură într-una din ele.Ar fi vrut să meargă să vadă, dar teama îlţintui locului. Aşteptă. Nu după multă vreme, strălucirileapărură din nou. Se mişcau când într-oparte când în alta, de parcă ar fi căutat ceva. Apoise apropiară de blocul lor. Ceva ca lumina unei lumânărise zări de la parter. Apoi crescu în intensitatepână când se făcu la fel de puternică, ca aunui bec electric.„A venit lumina” îşi spuse el repezindu-se lacomutator. Zadarnic, nu venise.Se aşeză în geamul său urmărind. Lumina dela parter rămase la fel de puternică.Siluetele se mişcau aruncând umbre nefireştipe pereţii casei scărilor. Semănau cu nişte făpturicu capete enorme şi cu un fel de coarne mici ţepoasedeasupra capului. Umerii în penumbră lăsausă se înţeleagă existenţa unor mantii. Erau doarumbre ce se mişcau şi nu putea înţelege ce anumear fi putut fi.* * *Lumina crescu treptat în păcura nopţii, deparcă un reostat i-ar fi reglat intensitatea până lastrăluciri orbitoare.Hamilcar se luase după miros până cândajunsese în faţa blocului Câinele se ridică pe labele55

Gheorghe Andrei Neagudin faţă, apoi nemaiputând suporta atâta luminăîşi ascunse botul sub treptele spălate de curgereanemiloasa a ploilor.Apoi simţi deodată o căldură nefirească străbătându-iblana până în adâncul trupului. Schelălăişi se ascunse şi mai mult sub treptele de piatră.Alte schelălăituri se auziră prin tot cartierulstrăbătut brusc de atâta lumină. Scântei nefireştitrosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor debeton. Apoi totul recăzu în întunericul de mai înainte.Numai urletele câinilor răzleţiţi, rămaşi fărăcase, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic.Câteva geamuri se deschiseră ca nişte găvaneoarbe, în noapte. Locatarii mutaţi în blocurilenoi, treziţi de hărmălaia canină, încercau să scrutezeîntunericul. Unii fluierară prelung, alţii huiduiră,dar fără nici un folos. De la parterul blocului,de sub treptele unde se adăpostise Hamilcar, ovoce de femeie se auzi în noapte.― Oare Hamilcar al nostru ce-o face?Cβinele recunoscu glasul femeii stăpânuluisău. Se bucură. De două zile îi căuta, iar acum îiaflase.Ieşi de sub trepte cu fereală, întră pe uşa dela intrare în bloc şi începu să zgrepţăne la uşa deunde mirosuri de mâncăruri cunoscute îi aduceauaminte de stăpân. Uşa se deschise, iar în pragul eiapăru cu o lumânare în mână el, bărbatul şi stăpânulcasei. „Oare mă va primi?“ se întrebă câineleretrăgându-se puţin de pe preşul din faţa uşii.― Veniţi să vedeţi, zise Georgescu deschizânduşa larg către cei dinlăuntru.56

Purtătorul de cruce― Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatulrepezindu-se să-i cuprindă capul în braţe. Câineleîi sări la piept bucuros.Intră în casa luminată doar de lumânareaaprinsă. Primi bucuros pâinea şi laptele turnat întruncastron emailat. Mâncă cu grijă şi cu teama dea nu fi izgonit, înfulecând pe nemestecate totul. Îlpriviră.Uşa se închise în urma lui, iar el rămase înlăuntruscheunând uşor de mulţumire.Femeii îi dădură lacrimile.* * *Domnul Georgescu nu se mai sătura privindumbrele stranii ce se desenau prin ferestrele de laparter.Hotărî că e bine să coboare. În bloc toatălumea dormea. Nici un zgomot nu tulbura linişteace se instaurase în întreg car tierul. Câinii îşi încetarăhărmălaia, lumina electrică tot nu venise, aşacă îşi luă lanterna, uitând că de multă vreme numai avea baterii. O aruncă furios.Zgomotul izbiturii se răspândise într-o stranieîmpletire cu spaţiul în tot blocul, de parcă ar fi trasun foc de pistol. Se înspăimântă. Spaima îi retraseelanul iniţial, iar dorinţa de a afla ce se întâmpla laparter îi dispăru aproape în întregime. „Ce-mi trebuiemie? Fiecare cu ale sale“ îşi zise el aşezându-sepe un fotoliu. Acesta scârţâi prelung,înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi aşezatpe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăşi umbreîntr-o permanentă mişcare. Nici un sunet. Asta îl57

Gheorghe Andrei Neaguintriga. Dacă ar fi auzit zgomote, ţipete, sau, oricealtceva ce ar fi însemnat viaţă, nu i-ar fi stârnit curiozitatea,dar aşa. Trebuia să dezlege acest mister.Căută bricheta. La flacăra ei zări pachetul de ţigări.Îşi aprinse o ţigară, sperând să se liniştească. Degeaba.Starea de nelinişte ce pusese stăpânire pefiinţa lui se accentua. Se hotărî să meargă la parter.Nu mă putea suporta starea aceasta de incertitudine.* * *Câinele simţi cum uşa se închise fără zgomotîn urma lor. Pe casa scărilor cu lumânarea în mână,Georgescu privea prostit la mişcările ciudaţilor, fărăa putea schiţa nici un gest din cadrul uşii de la intrareaîn bloc, unde apărură cele trei fiinţe ciudate,înfăşurate-n mantii stranii, argintii. Ochii şi faţa nuli se putea zări din cauza unor căşti enorme, terminateîntr-un fel de coroane cu fire lungi, tremurânde,ce licăreau răspândind o lumină ciudată.Apoi flacăra lumânării se rigidiză şi se mări nefirescde mult. Bărbatul o scăpă din mână înspăimântat.Căzută pe covor lumânarea îşi continuă arderea.Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimităcu ea în podul palmei.― E rece, mai putu ea să rostească. Rămasăca de piatră cu lumina izvorând din palmă, femeianu schiţă nici un gest când bărbatul i-o luă dinmână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o, din palma ei continuasă se reverse lumină. Câinele se repezi la ciu-58

Purtătorul de crucedaţii vizitatori mârâind.― Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-loprească.Dar era prea târziu. Un fascicol luminos ţâşnidintr-una din razele coroanei de pe creştetul străinului,spre capul câinelui deslănţuit. Un schelălăitprelung şi trupul îi căzu inert pe pardoseala holului,alăturea de covorul lung ce traversa trepteleîncă de la intrarea blocului. Un firicel de sânge i seprelingea uşor, sub privirile bărbatului încremenitla rându-i cu lumina în mână. Copilul ce priviseuluit desfăşurarea rapidă a celor întâmplate, se repezila rându-i spre necunoscuţi.― Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii înmantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feride trupurile încremenite ale părinţilor pentru aajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durerecum loviturile lui sunau în mantia argintie, carăpăitul ploii pe acoperişul de tablă al casei.Trecut din uluiala de început, băiatul continuasă lovească şi cu picioarele în străinii ciudaţi,care-l imobilizară în acelaşi fel. Un spot luminos albăstruiîi înfăşură trupul, încremenindu-l.Străinii păşiră pe lângă oamenii rigidizaţi spreinteriorul apartamentului. Deschiseră uşa dormitoruluifără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită deo pătura viu colorată, fetiţa dormea cufundată însomnu-i fără vise.Toată ziua se sbenguise iar acum, frântă deobo seală, nu simţise nimic din tot ce se întâmplase.De aceea nu schiţă nici măcar un gest la intrareastrăinilor în cameră, continuând să doarmăprofund. Aceştia după care se aplecară deasupra59

Gheorghe Andrei Neaguei, o priviră cu insistenţă. Fetiţa se trezi, se întinsezâmbind, dezvelindu-se. Părul îi era desfăşurat peperna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii oatinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existentaei. Atingerea lor o făcură pe fetiţă să râdă şisă se trezească.Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroşi lafigurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru căîncă mai visează.Visul pe care-l trăia acum aievea încă nu pusesestăpânire pe întreaga-i fiinţă. Întrebă ca întransă:― Cine sunteţi voi?Străinii se priviră între ei, neştiind ce săspună. Căutau în memoria lor sensul rostirii acesteifiinţe ce-şi lansa cu nevinovăţie semnele treziriişi al curiozităţii.― Noi, suntem, noi, răspunse unul cu greutate.Sunetul îi venea de undeva de departe, desub casca de sticlă şi metal aşezat deasupra umerilor.Fetiţa îl privi nedumerită. Se mai întinseodată vrând s-adoarmă din nou.* * *Domnul Georgescu se trezi din amorţeala celcuprinse pe hol. Coborî treaptă cu treaptă celedouă etaje ce-l despărţeau de parter. Licărul ţigăriiş-il sporea trăgând mereu din filtrul strâns întredinţi. Din când în când îşi aprindea bricheta, stră-60

Purtătorul de cruceluminând pereţii scufundaţi în întuneric. Apoi, îşidădu seama că nu avea nimic cu care să se apere.Să-şi fi luat măcar un cuţit. „Sau mai bine satârul“îşi zise el ajungând în faţa uşii de la intrare. Cuprinsde o teamă ce nu şi-o putea lămuri se întoarse.Urcarea celor două etaje îl obosi. Deschiseuşa cu greutatea trupului cu iuţeală nefirească.Intră în bucătărie pe dibuite, aprinse din noubricheta, şi apucă din sertar coada satârului. Îlapucă cu mâna tremurând.Genunchii i se muiară.Cu satârul într-o mână şi bricheta în cealaltăse aşeză să-şi tragă sufletul pentru câteva clipe,pe scaunul melaminat abia cumpărat pentru bucătăriacea nouă.Apoi se ridică îmbărbătându-se: „Fie ce-o fi“îşi zise ieşind din nou pe uşă, hotărât să deslegemisterul. Nu mai ştia ce se petrecuse în jurul săucu cîtva timp în urmă.Cobori din nou cele două etaje, simţindu-şitranspiraţia coborând de-a lungul şirei spinării cu orăceală nedorită. Când mai avea câteva trepte decoborât, uşa celor de la parter se redeschise. Învăluiteîntr-o lumină nefirească, cele trei siluete înfăşurateîn mantii argintii pluteau fără nici unzgomot, spre ieşirea din bloc.Domnul Georgescu le privi uluit după care,sări peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat,asupra a ceea ce însemna cap, al celui din urmăciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umeriicelui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cellovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din61

Gheorghe Andrei Neagufaţă, întorşi odată cu zgomotul produs spre imprudentulatacator. O lumină stranie îl orbi pe atacator.Mâinile-i slobo ziră coada satârului care căzu cuzgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalţi,străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soţiilui, spre ieşire, în vreme ce Georgescu, orbecăindcu mâinile întinse dădu peste tocul uşii vecinilor dela parter peste pragul căreia se prăbuşi fără cunoştinţă.* * *În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâirăo clipă, după care începură să pălească, pânăcând femeia scoase un strigăt de durere, din cauzalumânării ce-şi recă pătase căldura firească. Rigiditateacorpurilor dispăru ca prin farmec, odată cudispariţia luminii nefireşti. Lumânarea căzută dinnou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeiagrijulie.― Ce-i asta ? îi zise bărbatul privind la trupulîntins peste pragul lor.Femeia privi la rându-i nedumerită la câinelece stătea nemişcat în holul lor.― L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, ziseea cu spaimă, arătând spre satârul însângeratcăzut pe holul de mozaic.Georgescu îşi privi câinele cu durere.― Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l peholul de la parter.Sângele închegat arăta că iremediabilul i seîntâmplase. Pe satârul lui şi pe pijamale, era numaisânge.62

Purtătorul de cruceDeci el era vinovatul!. Femeia îl apucă de reverelepijamalei şi-l zgâlţâi.― L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă lael cu vehemenţă.Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirileîndurerate ale celor din jur. Pe chipul lui buimăcealase accentua tot mai mult. Nu putea să–şiexplice ceea ce văzuse. Se ridică tăcut, îşi luă satârulşi se urcă fără să rostească un cuvânt petreptele ce duceau la etaj spre apartamentul său,sub privirile consternate ale vecinilor de la parter.― Dar poate că n-a fost el, zise un băiat dela parter ce părea că încă se mai află sub imperiulcelor întâmplate.Nici tatăl şi nici mama nu-l contraziseră şi nicinu-l în curajară să spună ceva. Teama pe care osimţeau plutind în aer, încă mai era stăpână pe sufletelelor. Bărbatul şi băiatul se îmbrăcară pe tăcutesub privirile tăcute ale mamei. Luară leşulcâinelui şi plecară să-l duca undeva în noapte. Desus, de la etajul doi, domnul Georgescu văzu cumvecinii cărau ceva ce nu se putea desluşi prea bineîn întunericul nopţii. Îi văzu dispărând într-una dinpivniţele în care dispăruseră şi străinii aceia ciudaţi.Îi mai urmări înapoindu-se, după care maizări cum pe locul de, o flacără verzuie sfâşie întunericul.Terenul viran, arăta straniu în lucirea opalescentăemisă fără de nici un înţeles. Apoi domnulGeorgescu văzu cu spaimă cum lumina se înalţăiute, spre ce rul presărat cu stele. Pe măsură ce seîndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea63

Gheorghe Andrei Neaguîn mişcare, până când nu se mai putu desluşi.Atât Georgescu cât şi cei de la parter se cruciră,apoi rămaseră ne mişcaţi, gândindu-se fiecareîn felul lor la cele întâmplate.Dimineaţa îi găsi obosiţi. Fără voia lor sereîntâlniră în faţa blocului. Domnul Georgescu îi salută,traversă strada şi se pierdu pe terenul din faţablocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, deadevărul celor întămplate.Găsi cu uşurinţă pivniţa unde întraseră maiîntâi străinii şi apoi vecinii de la parter, dar nu văzunici o urmă. Nici de oameni şi nici de câine. Înfricoşatieşi de acolo cu mişcări repezi, furişate, apropiindu-sespre locul de unde plecase lumina. Nimic,nici o urmă, nu părea să indice că se întâmplaseceva. Doar terenul uşor carbonizat, putea fi unsemn de trecere a ceva ce nu putea fi încă explicat.Domnul Georgescu se depărta grăbit.64

Purtătorul de cruceDecoraţiaSeful de post se dădu jos din şaua bicicletei,năduşit. Îşi scoase cascheta şi-şi ştersefruntea, cu batista mototolită şi jilăvită detranspiraţia ce-i umezise buzunarul de la spate alpantalonului Praful în care-şi înfipsese cizma, seaşternuse ca o pulbere fină până sus, pe carâmbullustruit în fiecare dimineaţă. Tuşi, îşi drese glasul,scuipă în praful drumului făcând în cocoloş, apoitrecându-şi mâna peste mustaţa ţepoasă, bătu înpoarta casei la care se oprise.Un lătrat de câine fu singurul răspuns. Fluierăcu două degete băgate în gură, prelung flăcăieşte.Nimic. Strigă:― Bade Antoane ! Nimic.Alese din praful drumului o piatră, cu carecontinuă să bată în gardul de scândură unsă cu păcurădin vremuri da demult. Din când în când seoprea ascultând. Câinele lătră tot mai furios, darbătrânul să răspundă pace.― Nu-i acasă dom’ plutonier se auzi deodatăvocea unui copil din vecini.― Da unde-i măi ţâcă ? întrebă plutonierulcu mirare.― E în ţarnă după buruiană, zise copilul fu-65

Gheorghe Andrei Neagugind la umbra straşinei casei sale.Plutonierul mai scuipă odată-n praful drumului,uitându-se cum se mai făcea o mărgeluşăsub dogoarea nemiloasă a soarelui. Ştia cam peunde se ducea moşul. Nu era departe, dar pe călduraasta, nici el nu mai avea chef să-l mai caute.Avea să-i lase chemarea în poată, acolo undepoştaşul îi lăsa de obicei ziarul. În mod sigur moşulavea să-l caute, să vină.Încălecă din nou bicicleta, stârnind colbuldrumului. Îşi săltă de câteva ori şezutul căutându-şio poziţie cât mai comodă în şaua tocităde atâta întrebuinţare, depărtându-se pe uliţa satului.Seara bătrânul se întoarse vioi şi plin de mişcorici.Îşi coborî desaga de pe umăr, plină cu mohorşi volbură sălbatecă, culeasă din tarlaua cu sfeclăde zahăr a CAP-ului. Moşul îşi băgă degetele noduroaseîn cutia de ziare. Le găsi. Avea ce citiseara. „Dar asta ce-o mai fi?” se miră el de hârtialăsată de plutonier. Înainte de a se apuca s-o desfacă,se uită jur împrejur, de parcă s-ar fi temutsă-l vadă cineva. Apoi o desfăcu chiar acolo, lapoartă. Încă mai putea citi fără ochelari.„Stimate tovarăşe,În amintirea curajoaselor fapte de arme săvârşitede du m neavoastră, vă invităm să participaţila festivitatea de decorare care va avea loc înziua de…la casa de cultură a sindicatelor judeţene.Comitetul veteranilor de război”.O stampilă, o semnătură şi un nume de general,era tot ce mai putea desluşi pe hârtia luci-66

Purtătorul de crucetoare, cu antetul forţelor armate.„Ptii drăcia. Şi casa cui o las? Vaca, orătăniile,porcul. Cine are grijă de ele ?“ cugetă el plinde obidă. S-ar fi dus cu mare plăcere, dar cu adevăratnu-şi putea părăsi gospodărioara lui. Cu ea îşiîntreţinea bătrâneţile. Pensia de la cooperativă îiajungea doar de ţigări şi de săpun. De la vacă avealaptele, smântâna şi brânza, iar de la porc jumările.Ouăle le mai dădea profesorilor navetişti. Decând rămăsese singur, moş Anton, prefera să selipsească el însuşi decât să-i ştie pe alţii suferind.Mai fusese chemat de câteva ori, mai alescât mai fuseseră ruşii în ţară, dar după aceea îl uitară.Camarazii de front se prăpădiseră unul câteunul. Şi cei de la Don şi cel din Tatra. Primii fuseserămai bătrâni şi nevoiţi să dea socoteală pentrucă nu refuzaseră a merge în est. Ceilalţi au dispărutmai târziu. Ar fi fost buburos să se ducă.Toată noaptea nu se putu hotărî. Se zvârcoliseîntr-una, de parc-ar fi stat pa jăratec. Dimineaţase sculă împovărat de nehotărâre.Aruncă grăunţe la găini, bodogănind deparcă ale ar fi fost vinovate de nehotărârea lui.Vacii îl dădu iarba adusă de cu seară, alăturide un snop de strujeni cumpăraţi cu mare greutatede la IAS-ul vecin, la CAP au preferat să le deafoc decât să-l vândă. Care-au apucat de-au furatau apucat, care nu, s-au dus la IAS sau prin altejudeţe.Vaca apucă lacomă din volbura pusă în iesle.Bătrânul o lovi cu piciorul, ciudos.Apoi dându-şl seama că fusese nedrept,apucă găleata cu zăr şi lături, muind câţiva pumni67

Gheorghe Andrei Neagude mălai şi o răsturnă în teica porcului, înainte dea pleca din nou la tarlaua plină de buruieniTârziu când soarele se înălţase deasupra satului,o maşină stârnea praful gros, în grabă.În urma ei, oamenii ieşeau pe la porţi, curioşi.Ajunsă în dreptul porţii bătrânului, se opriîntr-un imens nor de praf. Fără a mai aştepta capraful să se aşeze, portierele se deschiseră. Dinmaşină, cu paşi grăbiţi se năpusti şeful de post.Trase de clanţa porţi, fluieră, stârnind din nou câinele.― Bade Antoane, bade Antoane !Din spatele lui, şoferul îi repeta strigătul, neîndrăznindsă înainteze, de teama câinelui întărâtatce se zbătea în lanţul priponit de stâlpulcerdacului.― Degeaba, spuse plutonierul dβnd cu lehamitedin mβini.Plecară, speriind orătăniile de pe margineaşanţului ce străjuia drumul, prin tot sătul. După ultimacasă, o cotiră pe un drum secundar, hurducăindprin făgaşe, spre tarlaua cu sfeclă de zahăr.Îl zăriră pe bătrân de departe.Se apleca din când în când după buruieni,smulgându-le din rădăcini cu furie. Zgomotul maşiniiîl făcu să-şi îndrepte spinarea şi privirile sprecapătul tarlaleiÎi zări pe cei doi îndreptându-se în fugă şi seminună.― Bade Antoane, n-ai găsit chemarea? ziseplutonierul gâfâind.Bătrânul îl privi tăcut.68

Purtătorul de cruce― Nu spui nimic? îl întrebă şi şoferul mirat.― D-apoi ce să zic.― Cum ce ?! tovarăşul prim m-a trimis personalcu maşina să te iau şi dumneata nu ştii ce săzici, zise şoferul uşor iritat.― D-apoi chiar, ce să zic. Nu-mi pot lăsă nicivaca şi nici orătăniile flămânde. O să lipsesc toatăziua. Maşini nu-s, trenuri le merg anapoda. Eu cepot face.― Cum ce ? Urcă-n maşină moşule, se oferiel.― Aşa ? zise bătrânul arătând spre hainelede lucru, peti cite cu mâna lui şi decolorate desoare.― Nu mai avem timp de altele. Până la judeţfacem aproape o oră, iar adunarea trebuie să fi început,adăugă şoferul cu un fel de îngrijorare înglas.Bătrânului nu-i venea să-şi creadă urechilor.De uimire nu mai putea scoate o vorbă. Totuşi aşanu se putea duce. Trebuia să se schimbe.- Lasă asta acum, îi zise plutonierul apucându-lcu hotărâre.- Avem noi cu ce te îmbrăca acolo, încercăsă-l liniştească şoferul, pornind în trombă prin mijloculsatului. În urma lor, cei ce ieşiseră pe la porţi,spuneau:― Să ştii că l-au luat pe moş Anton,Ajunseră în mai puţin de un ceas în spatelecasei de cul tură a sindicatelor, unde vreo doi bărbaţiîşi tot aţinteau privirile îngrijorate când spreuşa de unde aşteptau veşti neplăcute, când sprestrada de unde sperau s-apară maşina. Când îi ză-69

Gheorghe Andrei Neaguriră răsuflară uşuraţi.― L-ai adus? zise metodistul casei de culturăcătre şoferul ce cobora din maşină.― Păi cum altfel, se împăună el, deschizânduşa din spate.― Aşa?! nu se putu obţine metodistul. Cuhainele astea?!― Las că mai găseşti tu ceva prin garderobă.― Ce ştii tu. De când cu autofinanţarea n-ambani nici de salariu, dar da garderobă, spuse el, îndreptându-sespre uşa deschisă. Îl dădu pe mânafemeilor de serviciu şi al fetelor de la dansuri popularesă-l îmbrace cu ce s-o găsi.Sala era plină. Se împlineau un număr de anide la luptele de eliberare, veneau generali din capitală,şi din comitetul central.Primul secretar era nemulţumit. Abia de putuserădepista zece veterani, şi nu se prezentasenici unul la festivitate. Câţiva erau bolnavi, uniierau plecaţi de acasă, alţii refuzaseră să vină, iaracţiunea risca să fie ratată.Organele oficiale mai întârziară. Nerăbdareacelor din sală crescuse.Adunarea o deschise primul secretar. În cuvântullor generalii arătară importanţa lup tei deeliberare. Niciunul nu fusese pe front, dar ştiau săpoves tească. În sală, pe rândul din faţă şedea bătrânulAnton. Îi dăduseră o pereche de pantofi cutalpa groasă, o că maşă violetă, o cravată în culorivii, peste care-l puseseră un sacou alb, şifonat.Pantalonii negri arătau la fel de şifonaţi, chiar dacăerau dintr-un material ce imita pielea naturală.Îl ridicară în picioare să-l vadă sala, apoi îl70

Purtătorul de cruceinvitară la tribună.Bătrânul abia de mai putea păşi. Pantofii îlfăceau să-şi amintească de vremea copilăriei, cândmer gea pe picioroange. Ajunse cu greu pe scenaîmpodobită, strânse mâna generalului, întînsemâna pri mului secretar şi tuturor celorlalţi de pescenă, apoi se lăsă îmbrăţişat şi se bucură de stălucireamedaliei înfipte-n reverul hainei. Când coborîcele câteva trepte ale scenei, mai mai să seprăbuşească. Noroc că unul dintre participanţi serepezi să-l sprijine.Când adunarea se termină, prezidiul se retrase,iar participanţii părăsiră sala nevenindu-le săcreadă că au scăpat aşa de repede.Rămas singur în sală, bătrânul privi în jurullui nedume rit. Plecau cu toţii. Ar fi vrut să-l strigecareva.Îi era ruşine. Când rămase singur, îşi descălţăpantofii aceia ciudaţi. Cu tălpile goale se simţeamai stăpân pe picioare.Ieşi afară, pe uşa principală. Înconjură clădireapână ajunse în spatele ei. Se aştepta să-l găseascăpe plutonier sau pe şoferul care-l adusese.Dar nimic. Abătut se aşe ză pe una din treptele încinsede soare.Mai scoase odată hârtia cu pecete prin carei se acorda lui şi numai lui înalta distincţie. Zâmbi.Deschise şi cutiuţa, în care se odihnea medalia peun pluş vişiniu. O rază de lumină se reflectă pe chipullui, luminându-l. Se bucură.Oftând închise cutia. Chipul i se înnegură.„Unde mi-or fi hainele“ se pomeni el căutând cuprivirile spre uşile deja închise.71

Gheorghe Andrei NeaguAşa nu se putea duce în sat, dar nici să maiîntre să le caute nu-i venea. Oftând, plecă desculţspre autogara oraşului. Ştia că toţi aveau să cautesă-l descoase văzându-l cu straiele alea ciudate,dar nu avea altă scăpare. Asfaltul îi fripse tălpilemai mult decât pământul din satul lui.Căuta porţiunile cuprinse de umbra blocurilorînalte, dând impresia că s-ar furişa.Ajunse la autogara îşi dădu seama că nuavea nici un ban. „Poate găsesc vreun consăteansă mă împrumute” îşi zise el încurajându-se.Nu era nimeni. Şi-i mai era şi foame pe deasupra.Se aşeză ostenit pe o bancă. Îi venea să-ispună cuiva păţania, dar n-avea cui. Privea la casade bilete aşteptând să-şi zărească vreun cunoscut.Îşi dădu seama că nimănui nu-i păsa de straielelui.Începu să se liniştească. Nişte tineri se hârjoneaufără griji în apropierea lui. Îi privi cu drag.Fusese şi el tânăr. Zburdălnicia lor îl făcea săse simtă puternic, ca atunci când fusese în război.Fusese ca ieri. Abia re crutase când războiul a şi început.A trecut graniţa până la Cotul Donului. Deluptat n-a prea luptat, că venea mereu în urmanemţilor. A fost şi la Odesa şi în încercuirea din Crimeia.Acolo a stat de vorbă chiar şi cu duşmanul.Nu trăgeau nici ei şi nici ruşii. Aşa făceau propagandăşi-i îndemnau să plece acasă, de parcă ar fivenit de bunăvoie.„Tii, ce vremuri” gândi bătrânul scărpinânduşicreştetul pleşuv cu dege tele boante. Tinerii îşi72

Purtătorul de cruceîncetară joaca, părăsind holul casei de bilete.Le venise autobuzul. Moş Anton rămase cugândurile lui, cu privirile aţintite în gol. Gândurile îşicontinuau drumul.Se vedea ieşit din încercuirea de la Crimeia,fugind prin Constanţa bombardată, spre Moldovalui.N-a mai ajuns. Întoarcerea armelor l-a prinspe drum. Românii dezorientaţi, dezarmaţi, fugeaupitulaţi prin porumbişti şi păduri spre casele lor.Cei mai fricoşi mergeau grupaţi în jurul acâte unui ofiţer aşteptând de la el salvarea. SoldatulAnton se nimerise lângă un grup condus de unmaior de stat major. Pentru a nu fi luaţi prizo nierişi dus în lagărele din Siberia, s-au declarat gata sălupte alături de ruşi, crezând că le va fi mai uşor.Dar n-a fost aşa. Erau băgaţi mereu în linia întâi,uneori chiar şi în câmpurile minate. Numai aşa seexplică moartea sutelor de mii de români în câtevaluni,― Ce faci aici bade Antoane? îi întrerupseamintirile vocea directorului de şcoală.Moş Anton îşi ridică privirile ca trezit dintr-ostare ce nu mai era a lui. Apoi faţa i se lumină. Întâlnireacu directorul navetist, întâlnirea cu un omcare ar fi putut să-l înţeleagă, era tocmai ceea ce-itrebuia.Îi povesti haotic şi ciudat tot ce pătimise. Directorulrâse eu poftă, apoi îi cumpără el însuşi biletul.Cu sufletul împăcat, moş Anton, deschisepoarta şubrezită de vreme şi de ploi. Câinele nu-llătră dar nici nu se mai arătă în lanţul de la picio-73

Gheorghe Andrei Neagurul cerdacului. Intrigat, moşul se îndreptă spregrajd.Nici vaca nu mai era. Dădu iute colţul caseispre coteţul porcului. Nici un guiţat.Câteva urme de sânge închegat în iarba curţii.Nu-şi putea închipui ce putea fi asta. Vacaputea s-o ia văcarul sau vecinul, dar porcul şi câinele…Îşi roti privirile prin curte. Nici o găină. Neînţelegândnimic, badea Anton se aşeză pe treaptade la intrare, cuprinzându-şi capul între mâini. Eracopleşit. Nu putea înţelege.Spre asfinţit, umbrele copacilor se întindeaulacome, cuprinzându-i straturile de ceapă şi demorcovi, florile şi butucii de vie. Doborât de atâtealucruri fără de înţeles, se ridică să între în casă. Purşi simplu nu-l venea să creadă nici ceea ce văzusecu ochii lui. Cutia medaliei îi frigea mâinile obosite.Se întinse în patul desfăcut aşteptându-şi somnul. Voia s-adoarmă, să uite de toate.Degeaba somnul nu se lăsă ademenit.Se sculă, privi la hainele atârnate de spătarulscaunului, apoi ieşi în curte numai în cămeşoiulîn care se culcase. Răcoarea nopţii nu coborâseîncă din înălţimi. Ziua abia placase, iar pământulîncă-şi mai împrăştia căldura culeasa peste zi înaerul nopţii. Continua să umble desculţ prin curteaatât de tă cută. „Nici măcar un cârâit de pasăre” îşizise moşul fluierând a pagubă.Privi la vecini. Luminile din fereşti îl spuneaucă nu se culcaseră. Se duse la ei. Nimeri în plinăpetrecere. Aşezaţi în jurul a doua mese alăturate,câţiva vecini ră maseră cu paharele în mâini. Îl pri-74

Purtătorul de cruceveau cu ochii măriţi de spaimă, fără a îndrăzni sămai facă o mişcare.― Seara bună vecinilor, zise moş Anton cublândeţe.Vecinii îi răspunseră cu greutate, scoţând unfel de mormăit înainte de a-şi pleca privirile.― Dar ce sărbătoriţi ? continuă bătrânul decele ce-i era dat să vadă. În calendar nu era nici unsfânt din aceia cu cruce roşie Cei între baţi ezitausă răspundă. Până la urmă ieşiră din muţenie şimai codindu-se, mai poticnindu-se îi spuseră adevărul.Crezuseră că fusese luat pentru mai multăvreme. Sosirea maşinii negre, faptul că-l luaserăde pe câmp, că venise şeful de post, le dăduserăa înţelege că pe moş Anton n-aveau să-l vadă curând.Aşa că vaca o luaseră s-o îngrijească şi s-omulgă. Nu puteau s-o lase aşa. I s-ar fi umflat ugerul,s-ar fi îmbolnăvit. Porcul îl tăiaseră. Tocmai seînfruptau din el, iar găinile vroiau să le-mpartă adoua zi. Bătrânul zâmbi, spre mirarea tuturor. Seaşteptau să-l vadă pierzându-şi sărita. După zâmbetse lasă cuprins de un râs sănătos, nestăvilit.― Atunci să bem, zise al abia putându-sestăpâni.Ceilalţi ridicară bucuroşi paharele. Îi puseră ofarfurie cu friptură dinainte, îndemnându-l să le povestească.După ce termină, izbucniră la rându-leîn hohote de râs. Turnară din nou în pahare, reluândfrânturi din povestirea lui, amuzându-se.Îl trimiseră după decoraţie. Vroiau s-o vadă,s-o pipăie, să se convingă. Damigeana o luară alăturide carnea porcului, jurându-se să-l ajute s-o75

Gheorghe Andrei Neagupre gătească. Ajunşi în bătătura casei, îşi continuarăcheful în cerdacul luminat de razele lunii. Dedecoraţie uitară cu toţii.Trecuse mult după miezul nopţii, Bătrânulsingur, luna aproape de asfinţit, îşi privea casa cufundatăîn întuneric mulţumit. Sărbătorise evenimentulaşa cum şi-ar fi dorit. Dacă i-ar fi chemat elînsuşi poate că nu s-ar fi petrecut aşa de bine totul.Obosit se întinse în ceardac adormind. Dimineaţarazele soarelui luminau deopotrivă cutia medalieişi faţa bătrânului mulţumită.Din grajd mugetul vacii se îngâna cu glasulcocoşului hotărât să trâmbiţeze un nou răsărit, iarcâinele-i lingea picioarele colbuite.― Pe tine nu te-au mâncat ?76

Purtătorul de cruceSpinarea de piatră aFăgăraşuluiCare-i topograf, să facă un pas înainte!tună vocea colonelului pe platoul de adunarea regimentului.Ostaşii, strînşi în careu pe arme, specialităţi, companii,rămaseră nemişcaţi. Din cei peste o mie desol daţi, nimeni nu făcu nici un pas înainte. Comandanţiidin fruntea formaţiilor de care răspundeauîntoarseră capul şi începură să se uite cuîngrijorare la soldaţii din spatele lor, vrînd parcă săifacă pe unii dintre ei topografi la nevoie. Aşa cărăsuflară uşuraţi cînd din cadrul plutonului furierilorieşi un soldat, pe care ni meni nu l-ar fi bănuittopograf. Înalt şi slab, cu uni forma călcată, blondspre şaten, cu un mers aplecat, soldatul ŞoicanDumitru, pe care toţi îl ştiau de Mitiţă de la pachete,ieşi cu paşi temători, dezvăluind coman dantuluişi întregului regiment o identitate civilăas cunsă.— Sînt soldatul Şoican Dumitru, la ordineledumnea voastră, zise el cu glas răspicat.Colonelul nu-i răspunse. Îl privi şi îi şopticeva unui căpitan din imediata apropiere. Acesta îi77

Gheorghe Andrei Neagurăs punse şi făcu semn ca regimentul să-şi continueac tivitatea. Mitiţă intră în formaţie. În sunetelefan farei soldaţii trecură prin faţacomandantului lor în ţinuta regulamentară, bătîndpasul de defilare, aşa cum învăţaseră luni în şir pecîmpul de in strucţie. Bocancii cu ţinte răpăiau cadenţat,după bă tăile tobei mari. Între aceştia defilaşi Mitiţă cu plu tonul lui, puţin nedumerit chiar şi elde întrebarea co lonelului şi propria-i reacţie. Ostare uşoară de panică începu să-l cuprindă. Numaiel şi ai lui ştiau cît de greu şi cît de mult se luptaserăsă ajungă furier. Copi lul plăpînd trebuia protejat.Primele luni de armată, cu disciplina şiprogramul intensiv de instrucţie, fuseseră preamult pentru el. Scrisorile disperate trimise acasăpuseseră în funcţie un mecanism subtil care, cuchiu cu vai, reuşise să-l scoată la limanul funcţieide furier. Acum se mai acomodase şi avusese momentecînd îi fusese ruşine văzîndu-şi foştii tovarăşiîntorcîn-du-se de la instrucţie arşi bărbăteşte desoare şi cu hai nele albite în spate de sarea propriuluitrup. Fusese internat chiar în spital pentruca intervenţiile să fie cît mai motivate, pentru caeschivarea de la viaţa de zi cu zi a trupei să aibă ojustificare morală în faţa celorlalţi, iar acum se pomenică dintr-o dată situaţia lui tindea să devinăneclară. Starea de incertitudine crea în sufle tul luiMitiţă o jenă ascunsă. Imboldul de a face pasul înainteaplutonului de aici pornise. Şi deodată totulse precipită.A doua zi predă toate documentele, legitimaţiade ridicare a coletelor şi alte împuterniciri,primind în schimb foaie de drum, hrană şi solda78

Purtătorul de crucepentru toată luna. Foaia de cort, merindele, automatulşi echipamentul completau ţinuta pe caretrebuia s-o aibă în noua lui misiune. Cu el mai plecauşi alţii. Pînă în ultimul mo ment n-au ştiut unde.— Plecaţi pe un şantier. Veţi merge la construireaTransfăgărăşanului şi sperăm că nu ne veţiface de rîs, le spuse un căpitan soldaţilor adunaţiîn faţa clădirii comandamentului.Soldaţii strînşi de la diferite companii şi subunităţinu-şi exprimau bucuria de a scăpa de instrucţiadin ca zarmă de teama de a nu fi aleşi alţiiîn locul lor. Mi-tiţă nu era prea încîntat de ceea cefăcuse. Toată noaptea rememorase drumul parcursde la încorpo rare şi pînă acum. Îşi aminti că pînănu demult se mai afla în satul lui, pregătindu-se deplecare la cen trul militar de la Piatra Neamţ.— Mîine plec în armată, le spusese părinţilor.Cu ochii minţii o văzu pe mama lui cu colţulbaticu lui prins sub bărbie şi abia îngăimînd:— Cum mîine, maică ?Tăcuse. Nu dăduse nici o explicaţie pentrucă ştia că orice cuvînt ar fi fost de prisos. Iar oricear fi spus ar fi declanşat un val de sfaturi nesfîrşiteşi inutile. De cînd se apropia cu paşi repezi delumea bărbaţilor, îşi înăbuşea emoţiile ce-l năpădeaucu aceeaşi intensitate ca în vremea copilăriei.Se străduia să fie dur, tăcut, aşa cum îl văzuse petaică-su întotdeauna. Femeia mi că de statura, cufaţa rotundă, cuprinsă de îngrijorare, întinse mînasa-l mîngîie pe obraz. Ştiuse că trebuia să plece. Îipregătise şi ciorapi de bumbac şi ismene şi multealtele pe care mintea ei de femeie îi spusese să lepregătească. Bătrînul nu discutase prea mult des-79

Gheorghe Andrei Neagupre plecare. Îi scoase doar valiza de lemn, pe careo păstra în podul casei, cu care făcuse el însuşi obună parte de război, îi schimbase fundul şi vopseaua,dîndu-i posibilitatea femeii s-o umple cu ceovrea ea. Mitiţă îi lăsă singuri. Se aştepta la totfelul de poveţe şi nu le dorea. Plecă în sat. Satullor, satul unde nu prea copilărise cu adevărat, erao prelungire firească a comunei Trifeşti, comunăînşirată pe o lungime de patru, cinci kilometri, încare aşezările se aliniaseră cu case mari sau micide-a lungul unei uliţe late şi pră foase, ce şerpuiape culmea unui platou destul de înalt, pentru a-lferi de inundaţii.Înserarea din ziua aceea îl prinse pe Mitiţă înVa lea Budăilor, cu apa limpede şi gustoasă, carecurgea permanent în şuvoi înspre matca rîuluiValea Neagră ce tăia satul Sofroceşti de restul cîmpiei.Plecă cu gîndul cuprins de doruri nedefinite. Oparte din fiinţa lui spera să se poată apropia deMariana, de care abia se despărţise, iar cealaltăparte din el se pregătea să se despartă. Tră ia sentimentecontradictorii. Fumase mai mult ca de obicei.Se voia bărbat cu orice preţ.Din aceleaşi motive se depărtase cu oarecarerăcea lă şi de familia lui şi de familia Marianei. Fiecarese simţea dator să-i mai dea cîte o povaţă şimai ales s-o vadă aplicată, iar lui toate astea i sepăreau un afront adus personalităţii pe care se chinuias-o formeze.De aceea poate simţise nevoia să se plimbesingur, să fumeze singur, să privească noaptea îmbrăcîndsatul cu haine de doliu, reducîndu-i viaţapînă la completa liniştire, pînă la freamătul frunze-80

Purtătorul de crucelor bătute de vînt. Acum trăia altă noapte în carese gîndea la cli pele cînd îşi luase rămas bun de lasat. Semănau nopţile între ele, cu singura diferenţăcă între timp trecuse prin multe. Atît în unitateaunde fusese răcan, la Bucureşti cît şi aici la Botoşani,trupul i se oţelise, devenind mai puternic, mairezistent, punînd o stavilă abia percepută între gîndurişi fapte. Noaptea din curtea regimentului de laBotoşani, diferită de alte nopţi de aşteptare, era cao noapte a aducerilor aminte, a spovedaniilor cese voiau cumva explicate, lămurite sufletului săuveşnic dornic de căutare. Poate de aceea se treziseşi în faţa regimentului ieşind cu un pas înainte.Putuse foarte bine să tacă şi n-ar fi fost trimis penici un şantier.Nu ceruse de la noapte sfaturi şi nici nu lecăpăta se. Rememorînd, încercase justificări pentrugestul făcut.Mariana ar fi fost mîndră de el sau poate arfi rîs. O mai făcuse şi altădată. De ce n-ar fi făcutoşi acum? Dar Andrei Şoican, tatăl, taciturnul soţal Verginiei şi impenetrabilul tată al celui ce se voiaacuma construc tor, după ce cu cîteva săptămîni înurmă îi plînsese în grozit să vină să-l ia de acolo, cear fi spus ? Toate a-cestea şi multe altele îl ţinurătreaz, iar dimineaţă, pe caldarîmul din faţa regimentului,încă mai era cuprins de trăirile nopţii,încît comanda de a se încolona o execută maşinal.Era cu gîndul la noaptea lui şi la frămîntărilecare-i zdruncinaseră fiinţa.Se gîndi la furtuna pe care o va stîrni în mijloculfamiliei vestea mutării lui la altă unitate, şi deconvinge rea părinţilor că fiul făcuse vreo boacănă.81

Gheorghe Andrei NeaguMitiţă se tre zi zîmbind de unul singur.— Te umflă rîsul, soldat ? îl apostrofă ofiţerulcare-i adunase în vederea plecării.Mitiţă nu-i răspunse. Se urcă în maşina acoperităalături de ceilalţi, lăsîndu-se purtat fără niciun fel de sentimente spre gara de unde trebuia săiducă trenul.Trenul aglomerat se tîra fără grabă, dar cusiguran ţă spre Bucureşti. De acolo aveau să ia dinnou un tren spre Curtea de Argeş, după care nimeninu mai ştia ce avea să urmeze. După cumnici ai lui nu ştiau nimic. Nici Mariana şi nici Şoicaniin-ar fi putut crede vreo dată că Mitiţă al lor s-arfi încumetat la o astfel de încercare.Personalul 5002 despica domol, ca un cuter,apele nopţii. Nedormiţi, sătui de aşteptările pe carele făcu seră de la Botoşani la Suceava, soldaţii moţăiau.Rani ţele pline cu foaia de cort, ciorapi debumbac, conser ve şi pîinea dată de unitate la plecare,le slujea drept căpătîi.Mitiţă se uita stăruitor pe geamul uşor aburitşi nespălat al compartimentului., Gînduri nedesluşite-icu prindeau mintea toropindu-l. Nu ar fiputut spune dacă-l încercau regretele după totceea ce realizase cu atîtea eforturi, sau dacă îl cuprindeaspaima de necunoscut.Lumina palidei dimineţi îi puse în mişcare pesol daţii amorţiţi de nesomn, aidoma muştelor ceies la căl dură în timpul iernii într-o cabană în cares-a făcut focul. De nu se ştie de unde a apărut osticlă de ţuică.— Asta aşa ca să avem poftă de mîncare,zise un mucalit rîzînd mai mult de unul singur.82

Purtătorul de cruceŞtia şi singur că soldatul avea poftă de mîncareori unde, oricînd şi oricît, numai mîncare săfie.Îşi scoase fiecare bucata de pîine, ciopîrţindocare cu baioneta, care cu briceagul, desfăcîndu-şicu mişcări nonşalante, aşa cum credea fiecare căse cade să se mişte un militar ce se apropia cu paşirepezi de împli nirea bărbăţiei, cutia de conservede fasole cu carne. Cîtva timp mmcară-n tăcere.— Ia-o, îi spuse unul lui Mitiţă întinzîndu-i sticla.Mitiţă bău strîmbîndu-se, fără să se superepentru modul în care fusese invitat. Instinctiv sesurprindea punînd o graniţă între el şi ceilalţi, instinctiv,şi asta-l su păra, îl făcea mereu să-şi reproşezeaerele lui de băiat cu carte, înger căzutprintre muritori. Încer case să se obişnuiască cufelul lor de a fi, iar uneori, pentru a le demonstracă era şi el unul de-al lor, fo losea expresiile lor cuafectare. Băutura îl arse uşor, plăcut, de parcă l-arfi deşteptat la viaţă. Îi întoarse sti cla, hotărît să numai repete gestul. Prefera să se re zerve pentruberea pe care abia de mai putea rezista s-o maiaştepte pînă cînd avea să se deschidă vagonul restaurant.Aproape de staţia Halăuceşti, fură lăsaţisă intre-n restaurantul pe roţi, cu banii gata pregătiţipen tru bere.— Nu dăm fără mîncare, îi avertiză de cum îivăzu un chelner.— Dar vă rugăm frumos, îndrăzni unul dintresol daţi.— Poţi să mă rogi şi urît că tot aia-i, spuseimpa sibil cel îmbrăcat jumătate negru, jumătatealb, în uni forma specifică, subliniindu-i parcă in-83

Gheorghe Andrei Neagutransigenţa: ori laie, ori bălaie.Mai aşteptară cîteva clipe, timp în care pinguinul,văzînd că nu face nici o vînzare, scoase oladă de bere în capătul vagonului spunînd:— Hai, care vrea bere s-aducă banii.Lada se goli în cîteva clipe. Mitiţă se uita gînditorpe acelaşi geam colbuit al compartimentului,cuprins de veselie. „Ce-ar fi dacă le-aş trimite alormei un bi leţel prin care să-i anunţ despre noua-midestinaţie“, se gîndi el în timp ce trenul tocmaiintra în gara Ro manului. Se uită pe peron. Pustiu.Nici un cunoscut, nici o cunoştinţă: Trenul porni.Gara, căptuşită cu plăci de marmură poroasă, deparcă-ar fi fost ciupită de văr sat, rămăsese înurmă, cînd Mitiţă se apucă să-şi scrie biletul.— Ce faci, îţi scrii testamentul ? îl întrebă plutonierul.— Mai rău.— Lasă, că n-a murit nimeni din asta, îi zisepluto nierul bătîndu-l afectuos pe umăr.Parcul C. F. R. din Roman rămăsese în urmăpe nesimţite. Huruitul de pe podul Moldovei îl făcusă-şi termine bi letul în fugă. Se apropiau de haltaTrifeştiului, unde trenul oprea, singu rul loc undemai spera să mai poată găsi pe cineva că ruia să-şidea biletul către ai săi.Frînele scrîşniră. Uşor, uşor, viteza trenului sere ducea. Mitiţă privi spre partea aceea de cale feratăpe care o ştia că dădea spre staţia de autobuza şcolii agri cole din Trifeşti. cum greşit i se spunea,deşi era mai aproape de Başta sau de Sofroceşti.De acolo trebuia să se aştepte să apară un cunoscutpe care să-l poată ruga să ducă vestea acasă.84

Purtătorul de cruceBrusc zări chiar o vecină.— Ţaţă Ileana, ţaţă Ileana, se apucă săstrige Mitiţă precipitat.Femeia se uită nedumerită la geamul de lacare se auzise strigată pînă cînd îşi dădu seamacine o strigase.— Ia te uită, Mitiţă, băiatul lui Şoican, ziseea du mirită.— Eu sînt, ţaţaie, şi te rog să te duci pînă laai mei şi să le dai biletul ăsta, îl aruncă el rostinddintr-o suflare, de teamă să nu plece trenul şi săn-apuce să-i zică ce-l interesa.— Bine, o să mă duc, îl încredinţa femeia,care ca vecină ce era cu ai lui n-ar fi fost marelucru să treacă şi să-i vadă ca să le dea şi biletul,pe care bineînţeles că avea să-l citească ea maiîntîi.— Şi să le mai spui că-s bine sănătos şi cămă des curc. Să n-aibă grijă că n-o să-i fac de rîs,mai stri gă el în vreme ce trenul prinse a se mişcadin ce în ce mai repede.Uşurat parcă de-o mare povară, Mitiţă seaşeză te meinic pe bancheta vagonului şi sorbi peîndelete din sticia abia începută.Peisajul atît de cunoscut din copilărie, defilaprin faţa geamului ca pe un ecran. Se întrebă îngrijoratce-l aştepta la noua unitate.— Cine mai doreşte bere ? se auzi glasulchelneru lui pe coridorul vagonului.Mitiţă ieşi. Încărcat cu un stelaj portabil desticle pline cu bere, chelnerul se străduia să-şi facăloc prin tre călătorii adormiţi, pentru a-şi vinde mairepede mar fa, căci berea se-ncălzise deja.85

Gheorghe Andrei Neagu— Dă-mi cinci sticle, îi spuse Mitiţă chelneruluitranspirat de efort.— Oooo, ia uitaţi-vă la domnu1 soldat, te pomeneştică face cinste, exclamă unul.— Băi ăsta, ar trebui să dau tuturor de băut,mai pu ţin ţie. Asta aşa, ca să te-nveţi minte, îispuse Mitiţă, dîndu-i totuşi o sticlă să şi-o desfacă.Soldatul apucă lacom prada şi o duse lagură. Ceilalţi îl urmăreau contrariaţi, crezînd că nuobservase că sticla nu era desfăcută şi se pregăteausă-i zică ceva în bătaie de joc.Dar soldatul, impasibil, apucă capsula sticleiîntre dinţi şi-o scoase fără prea mult efort. Toţi rămaserămuţi de uimire.— Are dinţi de lup, oştirea, remarcă unul maifirav, dar pus pe şotii.Fără să vrea, Mitiţă se trezi zîmbind.Ieşi apoi pe coridor şi-şi aprinse o ţigară.Trase adînc fumul în piept.In compartimentul plin de soldaţi se-ncinse opartidă de cărţi, alţii adormiră, sforăind, cu tot vacarmulpasionaţilor jucători.Închis în sine, izolat în noapte, Mitiţă începusă se gîndească din nou la Mariana. Ultima scrisoare,din ca re înţelesese că ea nu era femeia capabilăsă-l aştepte şi să îndure depărtarea, orupsese furios în bucăţi. Îi răspunsese jignitor, dar,în cele din urmă, nu i-a mai trimis scrisoarea. Parcăşi durerea asta amorţise în el. Depărtarea îşi spuneacuvîntul, punîndu-se stavilă în tre ei. Şi cutoate acestea, Mitiţă nu putea crede că tot ce sepetrecuse frumos între ei se dusese dintr-o datăpe apa sîmbetei.86

Purtătorul de cruceTrenul îşi continua drumul în noaptea tulbure.Intrau în curînd în Bucureşti.Un şuierat scurt, o scrîşnire de osii şi trenulse opri scurt. Ajunseseră în Gara de Nord. Era doaro pauză. Coborîră automat, unii moţăind încă pepicioare, şi pes te nu mult timp se urcară în alt trencu destinaţia Curtea de Argeş.Scîrţîitul monoton al osiilor îi adormi pe majoritatea călătorilor. Adormi şi Mitiţă în cele dinurmă. Par că abia porniseră şi erau la Curtea deArgeş. Cîteva camioane, gata pregătite pentru soldaţiisosiţi, îi aş teptau.Ordinele plutonierului care-i însoţea erauscurte, vorbele măsurate. Timpul trecea de-avalma. Un singur lucru era clar: se apropiau cu paşiincredibil de repezi de locul unor mari încercări.De-acum avea să încea pă de fapt adevărata armatăpentru Mitiţă şi ceilalţi ca el.Pe asfaltul şoselei, camioanele alergau întrombă, lăsînd în urmă borne de protecţie, pomiiargeşeni şi tarlalele goale de orice făptură omenească.Cîmpiile ce-i însoţiseră de la Botoşani, cuprinseparcă în pumni uriaşi, frămîntate de o mînănevăzută, începură să se vălurească uşor, apoi dince în ce mai mult, silind şo seaua să se mlădie dupăplacul lor, să urce şi să co boare, limitînd orizontul,sufocîndu-l în cele din urmă între stîncile munţilor.Şoferii răsuceau de volan tot mai des, aruncînd soldaţiicocoţaţi în lada camioane lor unii peste alţii,peste alimente. Armele ţinute la început între picioare,fură lăsate pe fundul lăzilor. Toţi se bălăngăneau.87

Gheorghe Andrei Neagu— Bă, ăştia şi-au pus în cap să ne omoare,zise prin tre sughiţuri Malinovski ţinîndu-se cuamîndouă mîinile de vergeaua care întindea prelata.Nu-i răspunse nimeni. Fiecare era preocupatde tru pul său, atent la fiecare curbă, aruncat înorice moment de neatenţie peste raniţe şi saci cupîine.Din cînd în cînd, cîte o înjurătură rupea zgomotulmonoton al motorului şi al roţilor grăbite săhăpăie şo seaua, împinse parcă de furii, colinele seîncreţiră tot mai mult, fierăstruind cerul. Valea Argeşuluiînspumat nu avea nimic clin farmecul turisticcu care pliantele oficiilor turistice te îmbiau.Mitiţă se aşezase dinadins la spatele camionului,pe ultimul loc, dornic să vadă tot ce se puteavedea. Pra ful stîrnit de cauciucurile maşinii se depuneagros pe hainele cazone de vară, dîndu-le oaltă culoare.Şoseaua trecea pe poduri aruncate pesteprăpăstii şui, hidoase şi lacome, gata să-nghită totce ar fi putut scăpa controlului într-un moment deneatenţie. Maşi nile goneau nebuneşte, clacsonîndprelung la începutul fiecărei curbe, de cele maimulte ori fără nici un fel de vizibilitate. Iar dacăse-ntîmpla ca de partea cealaltă să se audă în acelaşitimp un claxon, vitezomanii ca zoni ridicau piciorulde pe pedala de acceleraţie, salutîndu-seîntre ei, nonşalant, ambalînd apoi brusc, simţindu-semai bărbaţi. Din cînd în cînd, din coastamun telui apărea, ca o excrescenţă, cîte o plasă desîrmă, cu ochiuri mari, în care era prins în capcanecîte un bolovan poposit din curgerea lui peste lu-88

Purtătorul de crucecrarea omului.Iar printre plasele protectoare, muntele îşiarăta în treaga măreţie, de parcă ar fi vrut cu oricepreţ să avertizeze că omul să ia aminte, mai î-nainte de a se apuca de lucru. Fiecare curbă, fiecaremetru de şosea erau parcă tolerate de el,muntele, stăpînul. Brazii de pe coastele abruptepăreau mai groşi decît în alte părţi, iar faptul căstrăjuiau drumul pînă în imediata apropiere, îi făceauparcă şi mai înalţi, şi mai impunători. In parteadreaptă, curgerea tumultuoasă a Argeşului, învalea adîncă ce se zărea din camioanele militare,dădea tuturor sentimentul că sînt şi mai mici decîtîn reali tate. Trăiau în permanenţă cu senzaţia cămuntele cu steiurile lui, cu brazii săi uriaşi, ieşiţiatît de aproape în calea camioanelor, erau gatagata să-i arunce în apele tumultuoase din fundulprăpastiei.De undeva de pe creasta mai puţin împăturităa mun telui, ruinele unei cetăţi vegheau, încădin timpul lui Dracula, trecerea tuturor celor de lapoalele lui, măr turie că omul şi muntele colaboraserăşi în trecut pen tru paza acestor tărîmuri.Puţini dintre camarazii lui Mitiţă aveau chefsă fie martori la defilarea vegetală, minerală ce îiîntîmpina. Majoritatea stăteau amorţiţi, moţăiau,mormăind din cînd în cînd la hurducăturile camioanelor.Drumul cîştiga iute altitudine, metamorfozîndu-sedin potecă în şleau şi apoi în şosea, făcîndpermanent legătura între românii dinTransilvania şi cei din Ţara Românească. Iar acumavea să devină o arteră esenţi ală între cele două89

Gheorghe Andrei Neagupărţi ale ţării, magistrală la care erau chemaţi săpună umărul şi cei zgîlţîiţi acum de convulsiile camioanelor.— Mai mergem mult ?— Naiba ştie…— M-a ameţit cu totul, se auzi din fundul camionului.— Ai ameţit de somn, bă…— Ba nu, cred că din cauza diferenţei de altitudine,şi a curbelor luate de şoferii ăştia-n viteză.— Mi-e şi-o foameee…— După felul cum mergem, nu se ştie cumajun gem…Treceau în mare viteză pe sub plasele deprotecţie, din sîrmă zincată, consolidate cu bare defier gros, în care bolovanii desprinşi din coastamuntelui din cine ştie ce pricină se opreau fără amai putea vătăma cu ceva drumului. Din cînd încînd, cîte un brad falnic, într-o poziţie nefirească,îşi arăta scoarţa jupuită de suflul exploziilor, rămînîndînsă la locul lui, îngădui tor cu strădania omuluide a da viaţă nouă unor me leaguri străvechi.Din loc în loc, numărul copacilor a-coperiţi de rănileluptei era deosebit de mare, semn că acolo luptafusese încleştată.Puţin cîte puţin, pe măsură ce camioanele înghiţeaulacom drumul, cerul era tot mai îngust, totmai strîns între crestele munţilor.Apa din fundul prăpastiei din dreapta era maimult ghicită, decît văzută, pînă cînd nu se mai zărideloc.„Probabil că ne apropiem de Vidraru“, îşispuse Mitiţă, explicîndu-şi dispariţia Argeşului. Ştia90

Purtătorul de crucecă de fapt nu dispăruse, ci fusese numai dirijatsubteran, pus la muncă în turbinele de la Vidraru.Ca la un semn, valea se desfăcu brusc, trezindne dumerire în sufletul soldaţilor.— Cred că am ajuns ! se auzi Mitită răcnind,să acopere zgomotul.Pe un versant, o scară îngustă îmbrăţişa înzig-zag pieptul muntelui, mai dezgolit decît în oricarealtă par te. Steiul înalt şi fără nici un pic deverdeaţă părea de netrecut. Doar scara aceea metalică,cu o balustradă fi ravă din cablu, sprijinit demici piloni de fier însemna trecerea omului peacolo. Era cu totul nefirească, nişte fire de sîrmăaduse parcă de vînt, care la următoarea rafală sevor desprinde, lăsînd-o să plutească spre adînculprăvălişului. Dîndu-şi capul pe spate, Mitiţă îşi spu -se că n-avea ce căuta acolo. Poate cascadorii.Camioanele se-opriră la fel de brusc cum plecaseră,nedumerind pe cei adormiţi, trezind înpieptul celor mai mulţi suspine de uşurare.— Am ajuns ?! întrebă unul.— Am ajuns pe dracu, spuse un altul.În liniştea care-i învălui şi şoapta părea stridentă.— Ţipă, mai încet, ce crezi c-am surzit ?— Vorbesc cum îmi place.— Hopa, i-a sărit ţîfna !— Ăilalţi or fi oprit şi ei ?!— Naiba ştie, zise nedumerit Mitiţă, scoţîndcapul de sub prelată.Tăcură cu toţii în aşteptarea unor ordine carenu mai veneau.— Care-mi dă o ţigară ?91

Gheorghe Andrei Neagu— De asta-ţi arde acum ?— Mie, sincer să fiu, îmi este o foame!— Cui nu-i este ?— Haideţi, ce vă văitaţi ca babele !— Cum dracu să nu ne văităm ? Stăm aici şiaştep tăm ce?— Dacă avem răbdare o să plouă şi cu cozonaci…— Dar tu ce te tot holbezi acolo ?— Veniţi să vedeţi!— Lasă că o să ne saturăm mai tîrziu… zisealtul a lehamite.Cîţiva îşi aruncară privirea afară. Muntelepărea de necucerit, misterios, enigmatic, atrăgîndcu o putere nefirească. Ceea ce vedeau acum nu-şiputuseră imagi na vreodată că ar exista.— Toată lumea jos, se auzi într-un tîrziu comandadin cabina camionului.Cu oasele amorţite, cu trupurile bătute demarginea caroseriei, leţii coborau greoi, ca nişteurşi prăfuiţi pe asfaltul şoselei. Răcoarea munteluile mîngîia fe ţele ude de transpiraţie. La picioarelelor apa pîrîului dispăruse. Un piept gigantic dinbeton lega un versant de altul, zăgăzuind putereamuntelui.— Acesta-i barajul de la Vidraru, găsi cu calesă le explice şoferul, ca unul care cunoştea demultă vreme ceea ce ei abia aveau să afle.De pe coama barajului, privirile li se pierdeauîn hău, creîndu-le o stare de ameţeală. Durerea leînvălui tîmplele şi mai puternic, făcîndu-i insensibilila frumu seţile pe care natura le prăvălea asupralor. Un om, cît cu creion, se zărea urcînd treptele92

Purtătorul de cruceieşite din corpul bara jului, strivit parcă şi mai multde măreţia creaţiei sale. Ce mic părea creatorulfaţă de opera sa !Din loc în loc, din aceeaşi carne a muntelui,cres cuseră, ca nişte braţe, stîlpi de înaltă tensiune,la rădă cina cărora puteai asculta zumzetul curentuluielectric, trecînd grăbit spre inima motoarelorflămînde de energie.— Care vrea să mănînce poate s-o facă aici,spuse plutonierul aprinzîndu-şi o ţigară.Soldaţii se îndreptară cu paşi clătinaţi spreraniţele în care mai aveau cea din urmă conservă.Cîţiva desfăcură cutiile, în vreme ce majoritatea seaşezară pe platoul de la intrarea barajului să-şiodihnească trupu rile.Mitită nu se atinse de mîncare. Bănuia cădacă s-ar fi ghiftuit ar fi suportat greu drumul pecare mai aveau să-l străbată. Privea fără un gîndanume, la statuia din fier şi aluminiu, frumos şlefuită,strălucind în bătaia soarelui pe malul celălalt.Aşezat pe o platformă de be ton, cu braţele ridicatespre înalt, ţinînd fulgerele în mîini, omul de fiervenea aici să redea omului de car ne şi oase adevăratelelui dimensiuni, să aducă aminte în permanenţăde puterea creatorului său. Faţa omuluistrălucea de bucuria împlinirii, arătînd mun telui putereacu care ar fi trebuit să se lupte în caz de nesupunere.Sensul acesta-l făcu pe Mitiţă săzîmbească, să se simtă mai încrezător în menirealui, în for ţele celor de-o seamă cu dînsul.De la un izvor ce-şi croise făgaş la margineadru mului, soldaţii îşi astîmpărau setea. Mitiţă îşipuse ca pul sub scocul jgheabului de lemn, răco-93

Gheorghe Andrei Neagurindu-se. Durerea de cap îi dispăru ca luată cumîna.— Băieţi, dacă vă doare capul faceţi ca mine,le spu se el celorlalţi băgîndu-şi încă o dată capulsub şuvoiul apei.Cei mai mulţi îi urmară exemplul, bălăcindu-se.Stro pii de apă le pătau uniformele colbuiterăcorindu-i. Plu tonierul îi privea cuîngăduinţă. Se uita la trupurile lor neîmplinite, gatade efort în orice moment, gata de jertfa pe carenimeni nu le-ar fi bănuit-o.Aşa se întîmplase şi cu ceilalţi. Fiecare grupde sol daţi era copleşit la început de măreţia muntelui,pentru ca mai tîrziu să se lupte cu el şi să-lsupună. Privindu-i, îşi amintea de ziua cînd primiseordinul de depla sare aici, în locurile pe care nu learfi văzut poate niciodată. Făcuse la fel ca ei.Numai soarele nu ardea aşa de puternic ca acuma.Era toamnă la venirea lui şi de atunci trecuserăaproape doi ani de muncă neconte nită.— Gata, sus, spuse el trezindu-se brusc dinamin tiri.Soldaţii se urcau liniştiţi, firesc, de parcănimic nu le-ar fi tulburat cursul vieţii. Maşina pornila fel de re pede ca şi atunci cînd plecase din garăla Curtea de Argeş.Covorul de asfalt înconjura ca un brîu şalelelacu lui. Lacul, la început, era firav, o limbă de apă,apoi cîştiga lărgime, amploare, lăsînd să apară dince în ce mai des urmele copacilor încorporaţi întrup, modelîndu-se după formele pereţilor stîncoşiîn care-l zăgăzuiseră omul şi muntele. După cîtevazeci de minute bune de mers, camionul frînă scrîş-94

Purtătorul de crucenind în coada din ce în ce mai subţiată a lacului.— Am ajuns la tabără, le spuse şoferul venitîn spa tele maşinii să dea jos cuiele oblonului.Luîndu-şi echipamentul şi armele, leţii coborîrăîn tăcere, frecîndu-se la ochii cîrpiţi de somn,înroşiţi de căldură. Pe un platou, nu prea mare,nişte barăci din lemn şi din înlocuitori de cărămidăse înşirau toropite şi ele de praf şi de căldură, pînăaproape de marginea lacului. Intre barăci, straturide pietriş făceau să se simtă orice mişcare. Scrîşnetulpietrişului trezea din somnul cel mai adîncplantonul care ar fi trebuit să stea conform regulamentului,de pază.Coborîţi din autocamion, leţii înaintau cu paşine siguri, înotînd prin curtea plină de pietriş înurma plu tonierului. Din barăci nu ieşise nimeni săiîntîmpine.— Aici vom sta foarte puţin. Numai cît să lespu nem cîţi sîntem şi de unde sîntem. Locul nostrue mai sus, le comunică plutonierul.Într-adevăr, după cîteva minute maşina ocoleaprin tre spărturile stîncilor. Panglica asfaltată seterminase brusc şi, după ce mai făcu cîţiva kilometripe drumul lăsat de linia utilajelor, se pomenirăsăltaţi din zece în zece metri de gropilerămase. Era drum în brazdă cru dă, abia răcit şi rîcîitîn trupul muntelui cu dinamitări şi lame de buldozer.Sub ei se deschideau prăpăstii ca nişte fălciflămînde. La întîlniri şoferii se salutau între ei claxonîndstrident în imensitatea muntelui sălbatic şirece.— Uite, aici a căzut anul trecut un buldozer!le spu se şoferul, scoţîndu-şi capul prin fierăstruica95

Gheorghe Andrei Neaguîngustă a camionului.Un hău prăpăstios, sinistru îi făcu să-şi imaginezegrozăvia. Aflară mai tîrziu că pe o vremecîinoasă, cum numai pe munte întîlneşti, buldozeristulmanevrase gre şit şi dîndu-şi seama în ultimulmoment că se va pră buşi a apucat să sară din buldozer.Se însera cînd camioanele opriră. Amorţiţi,istoviţi, coborîră.Un locotenent îi luă în primire.— De unde veniţi ?! Acte aveţi ?— Sau mai prezentat o dată răspunse plutonierulcare-i însoţea.Repetă apelul, apoi li se ordonă culcarea.Cu pereţi din plăci fibrolemnoase, aşezaţi peo te melie de BCA înaltă de un metru, cele trei barăciaveau un aer fragil. Din dormitoare răzbăteapînă afară un miros iute, acru, cazon. Apa pîrîuluiCapra s-auzea şopo-tind în spatele barăcilor. Erasursa din care bucătarul îşi pregătea mîncarea, iartrupa de soldaţi se spăla.De dimineaţă, clănţănindu-le dinţii-n gură,s-au tre zit înghiontiţi de un gradat:— Hei, ăştia noi, deşteptarea! Ce credeţi căsînteţi la staţiune ? Hai la masă !Afară îi întîmpină un aer tăios care-i făcu săse zgri bulească. Mitiţă îşi lăsă ochii împăienjeniţide somn să plutească peste platoul din faţă, săurce pantele mun ţilor. Doi soldaţi cu salopetelepline de ulei şi motorină roboteau în jurul unui buldozer.Unul venea cu o căl dare cu apă de la pîrîu,iar celălalt se chinuia să por nească motorul auxiliar.Brusc, acesta demară şi pîrîitul lui umplu valea, es-96

Purtătorul de crucetompînd parcă momentul acela mirific al răsărituluipe deasupra crestei zimţuite a mun telui. Dupăcîteva minute, pufăind din greu, o luă din loc şimotorul cel mare. Pe un versant, mai mulţi ostaşi,ca nişte furnici harnice, se chinuiau să desprindăcu răngile stînci dislocate, aflate în echilibru precar.Un bolovan se desprinse, o luă la vale şi sepierdu în prăpastie, antrenînd după el o veritabilăavalanşă de pietre.Noii veniţi se detaşau net de ceilalţi prin uniformelelor noi, abia scoase de la magazie. In drumspre sala de mese, Mitiţă citi cîteva pancarte pecare scria parcă să-i sperie şi mai mult: „Atenţie!Pericol! Avalanşe!“Intr-o baracă alăturată erau cîteva mese şibănci.Veselarul aducea ceai, apoi trecea prin dreptulfie căruia dîndu-i o felie de pîine, un cub demarmeladă, şi altul de slănină. După preferinţă.— Aici e de noi, băieţi! ziceau botoşănenii,dîndu-şi coate la vederea slăninei mai ales.— Lopata ai uitat-o ? Ce crezi că n-o mai ieidin colţ ? Doar n-a prins rădăcini.— Lasă, că n-om muri de-atîta…— Au fost altele mai grele.Afară se porni să plouă mărunt, mocăneşte.Şuviţele reci ade ploii se prelingeau peste barăci,peste pietre, pînă-n oase.Mitiţă fu nevoit să ia şi el o lopată din grămadăcu toate protestele lui. Fusese chemat ca topografşi ajun sese la lopată. Nu-i era lui frică delopată, era fiu de ţăran, dar orgoliul îi sîngera. Înnumai cîteva minute avu timp să-şi facă toate re-97

Gheorghe Andrei Neaguproşurile pentru naivitatea lui, pentru că renunţasecu atîta inconştientă uşurinţă la funcţia comodă defurier pentru… o lopată. Se sim ţea tras pe sfoară,înşelat în speranţele lui de a fi con structor calificatla un obiectiv de majoră importanţă şi în loc de telemetruse trezise în mînă cu… o lopată. Izbi înciudatcu lama metalică în piatră, simţi vibraţia eiîn braţ ca un reproş şi se linişti.Încolonaţi, fiecare cu lopata şi tîrnăcopul lui,fură distribuiţi unor soldaţi mai vechi. Mitiţă nimerila taluzări.Cu lopata grea pe umăr, scuipîndu-şi veninulpe bo lovanii zdrobiţi de şenilele buldozerelor ce răniserămuntele, Mitiţă se-ndreptă spre sectorulunde fusese repartizat.Munci cîteva ore pe rupte, tăcînd cu îndărătnicie,netezind rigolele de scurgere. Apa trecuseprin unifor mă şi, ajungînd la trupul tînăr şi înfierbîntatde muncă, ieşea aburind prin ţesătura uniformei.Priviţi de depar te, soldaţii semănau cu niştemici zeităţi născătoare ale aburilor ploii ce nu maicontenea să cadă din înalt.Cînd li se dădu pauza pentru mîncare, Mitiţăşi scoase bucata de pîine, marmelada şi-ncepu sămestece trist.— Păcat că nu mănînci slănină, frate, ziseunul mai vechi, jinduind la porţia lui. Fără ea te cureţi,ascultă-mă pe mine, că ştiu mai multe. Dacăvrei să rezişti aici, trebuie s-o mănînci. Altfel îţi priveşticoastele şi la primul vînt zbori!— De cînd mă ştiu n-am putut s-o mănînc !zise Mitiţă.— Vai de tine atunci, camarade ! îi spuse ce-98

Purtătorul de crucelălalt, dînd cu compătimire din cap.Mitiţă nu răspunse. Îşi aprinse o ţigană umezităde ploaie, sugînd-o cu voluptate. Se aplecă dinnou asupra rigolelor de scurgere, continuîndmunca cu lopata. Şuviţe subţiri de apă se adunaupe steiurile versanţi-lor hăcuiţi de explozii, în rigoleleabia zgîndărite, lu-înd-o către vale.Din loc în loc traversau şoseaua, adunîndu-seîn al bia încăpătoare şi primitoare a Caprei.Legaţi cu funii de mijloc, cei de la derocărislobozeau de pe versanţi resturi de stînci rămase-nechilibru precar după ex plozii.— Vineeeee ! răsuna peste munte.Zgomotul răngilor izbite de stînci, al tîrnăcoapelorşi lopeţilor se contopea cu înjurăturile cazone,pipăra te şi colţuroase ca stîncile.La capătul primei zile, noii veniţi s-au întorsrupţi de oboseală, derutaţi, şi în priviri li se citeadispera rea. S-au apropiat de barăci ca de o plutăde salvare. Muşchii dureau, pielea ustura, oaselepăreau zdrobite, iar din sufletul lor rămăsese doaro cîrpă jilavă, s-o întinzi la uscat. Mitiţă nu maiavea nici cuvinte în el să-şi reproşeze prostia făcută.Se tîrî spre baracă. De multe ori în viaţă crezusecă e la capătul puterilor, dar abia acumînţelegea cu adevărat semnificaţia aces tei expresii.Din toate colţurile trupului veneau semnale dealarmă pe care le percepea vag, cu creierul înceţo -şat, ca într-o centrală cînd din cauza suprasolicităriicircuitele se blochează şi undeva se aude doarsemna lul de ocupat, sau de avarie. Cînd au ajuns,au surprins în ochii leţilor mai vechi sclipiri jucăuşede ironie şi milă.99

Gheorghe Andrei Neagu— Ce-i bă, pufoşilor ? Dădurăţi de greu. Aşa-ila început pînă se bătătoreşte sufletul.— Cu palmele merge mai repede, se simţiobligat să completeze altul. Se duc două, trei rînduride piei şi ajungeţi la os. Mai departe merge.Încercară să se spele în apa rece a pîrîuluiCapra. Doar cîţiva ajunseră în sala de mese, ceilalţise duseră direct în baracă să se trîntească, lemn,pe paturi. Ge mea fiecare fibră din fiinţa lor. Dacănu i-ar fi fost ruşine, Mitiţă ar fi lăsat să-i curgă lacrimilepe care şi le înghiţea cu fiecare fum de ţigară.Cîţiva militari mai vechi se adunară ceva maitîrziu lîngă patul unuia şi se întinseră la un septic.Hazul lor, înverşunarea cu care se îndărătnicea fiecaresă cîştige i se părură lui Mitiţă cu totul idioate.Cînd a doua zi îi aştepta ce îi aştepta, muntele şi lopata,— şi cum să înfrunţi un munte cu lopata ? —trebuie să fii nebun cu acte ca să te apuci de septicîn loc să zaci, să laşi trupului cît mai mult răgazsă se refacă, atît cît putea el să se mai refacă dupăun astfel de chin. După cîteva runde, unul mic şinegricios, Manole, după cum avea să afle Mitiţă,scoase o sticlă de vin — „captură de război“ — lăsîndsă se înţeleagă că o dobîndise pe o lopată cucoada frumos lustruită, „care arde palmele maipuţin“ oferită unui pufos. Trecură sticla pe rînd dela unul la altul şi începură un recital de orori, a-mintind toate capcanele pe care le întinde munteleunor neisprăviţi de leţi abia veniţi.Ca prin ceaţă, Mitiţă auzi povestea unor novicicare pe o ploaie torenţială de vară se refugiaserăsub un pod.100

Purtătorul de cruce— Şi ce trăznete ! Pregătire de artilerie nualta, nu mai că se trăgea cu tunurile cele mari alecerului.— Intîi se auzea cum se sfîşia toată pînza cerului,şi pînză groasă nu glumă, lumina îţi lua ochiişi te lăsa năuc şi orb multă vreme, şi abia apoi,după ce trăznetul se izbea în pieptul muntelui, seauzea bu buit şi huruit şi tremura pămîntul sub tineca o piftie.— Cred că de groază se înmuiase piatra astaatît de tare. Zău că era ca o piftie. Şi o să mai fie.Din dialogul ăsta, presărat cu grozăvii pecare le prezentau colorat, cu o sadică plăcere,într-un pito resc limbaj cazon, reieşi că o grupă desoldaţi, pe o furtună cum numai Făgăraşul ştie săo regizeze, se refugiase sub un pod. Torentelecărau la vale tot ce se putea căra, spălau muntelepînă la piatră, smulgeau şi piatra dacă nu se ţineabine, brazii erau măturaţi ca nişte biete beţe dechibrituri, iar cei de sub pod se trăgeau tot maisus, pe măsură ce apele creşteau văzînd cu ochii,pînă ajunseră aproape la traversele po dului. Tocmaicînd voiau să iasă afară şi să se refu gieze subun utilaj, la un adăpost oarecare, apele scăzurăbrusc şi ei respirară uşuraţi convinşi că ce fusesemai greu trecuse. Cîţiva îşi aprinseseră chiar şi ţigările, cînd de deasupra se auzi un strigăt disperat:— Voi de sub pod ! Fugiţi, ieşiţi de-acolo !Inspăimîntaţi de moarte, dacă se mai putea aşaceva,leţii dădură buzna afară de sub pod, pentruca să vadă puţin mai în amonte un val uriaş care seîndrepta spre pod pe cursul pîrîului. Fugiră care în-101

Gheorghe Andrei Neagucotro, spre pante, spre locurile mai ridicate şi subochii lor îngroziţi vă zură cum berbecele acela deapă, stînci şi buşteni ajunse la pod, trecu peste el,iar cînd apele se retra seră nu mai rămăseseră decîtcîteva vestigii care aminteau că acolo fusese unpod. Mai sus de ei, la un cot, valea îngustă fuseseblocată de trunchiuri de copaci şi pietre, se formaseun baraj ad-hoc care ţinuse o vreme pieptşuvoaielor, apoi, cedase şi pornise la vale să măturetotul în cale. Dacă n-ar fi fugit de sub pod arfi dispărut înainte de a-şi da seama ce se întîmplă.— Ca nişte proşti ! fu concluzia unuia dintrecei care participaseră la discuţie.Mitiţă, şi probabil că şi ceilalţi pufoşi care nusco teau o vorbă, recepţionară întîmplarea ca peun coş mar propriu: se vedea sub pod, ţintuit degroază în faţa valului distrugător de apă, pietre şibuşteni. Şi în noaptea aceea, noaptea botezului,valul acela trecu de mai multe ori peste el.În numai cîteva zile, muntele şterse orice deosebire între leţii noi şi cei vechi. Tot mai rar li seadresa apelativul „pufoşilor“, fiindcă „puful“ se camdusese de pe ei. Mitiţă avea palmele bătătoriteacolo unde mai înainte fuseseră băşici, uniforma ise decolorase şi se îmbîcsise de praf, încît nu maifăcea notă discor dantă. Numai cu lopata nu seputea împăca, mai ales cînd ştia că putea contribuicu mult mai mult la lu crarea asta fantastică în calitatede topograf, mînuind un teodolit. Se hotărîsă iasă la raport şi se prezentă plutonierului.— Ce-i, soldat! îl întîmpină acesta în uşa barăciicomandantului.— Tovarăşe plutonier, sînt soldatul Şoican102

Purtătorul de cruceDumitru şi vreau să ies la raport la comandantulcompaniei.— E plecat. Şi-apoi să ştii că pînă la companiemai e. Aici nu sîntem decît un pluton, sub comandalocote nentului Duma. Du-te la lucru, soldat,şi poate o să dai într-o zi ochii cu el. Pînă atunci…Mitiţă se-ntoarse dezorientat şi amărît. Gîndurileîi fugeau la clipa mult aşteptată, cînd poateva avea norocul să dea de el, cu ochii mereu lapîndă. Ceafa, leoarcă de sudoare, începuse să-ldoară, iar spaima că nu avea să-l mai vadă vreodatăîncepu să-l încol ţească, într-un tîrziu îl simţi,după freamătul mai spe cial cu care soldaţii mînuiaulopeţile şi tîrnăcoapele.Ieşi în calea lui, tremurînd de emoţie:— Tovarăşe locotenent, permiteţi să ies la raport.Sînt soldatul Şoican Dumitru, zise răspicat.Locotenentul părea grăbit şi preocupat. Glasulsol datului îl surprinse neplăcut.— Şi ce ai, mă rog, de raportat ?— Am fost trimis aici din dorinţa mea pentruca să lucrez ca topograf. Mi s-a spus că aveţi nevoiede aşa ceva, nicidecum să fiu o lopată în plus.Cu mustăcioara abia împlinită, ofiţerul aflatîn al doilea an de activitate nu era omul situaţiilornepre văzute. De aceea se hotărî sa curme oriceabatere de la disciplină:— Şi ce te face să crezi că ai fi o lopată înplus ? Aici nici o lopată nu-i în plus, soldat. Aşa căe nevoie şi de tine.— Dar aş putea fi mai folositor ca topograf,insistă disperat Mitiţă.— Daca ar fi fost nevoie de dumneata, ai fi103

Gheorghe Andrei Neagufost folosit acolo unde ai pretenţie, spuse locotenentul,în vreme ce trupa îi privea blazată.Cu această discuţie soarta lui părea pecetluită.În plus mai fu nevoie să suporte şi glumelecamarazilor care socoteau că „domnişoara“ voia săse aranjeze într-un post mai cald.— Auzi, topograt! Ce-i aia topograf ? se arătăunul curios în pauza de masă.— Păi unul care tropăie de colo colo, cu mîinilela spate şi-ţi spune ce ai de făcut, se simţi obligatsă-i explice un altul.— Aha ! se lumină primul şi măsurîndu-l peMitiţă cu privirea slobozi un hohot de rîs.Zilele treceau, muntele ceda greu în faţa furnicilorcare voiau să-i sfîrtece pieptul. Mii, zeci demii, mili oane de ani rezistase el furtunilor, avalanşelor,pu hoaielor, gerului şi arşiţii şi nu-l doborîsenimic. În indiferenţa lui părea să-i dispreţuiască pecei care-i smulgeau cu dinamita, cu falca buldozeruluicîte-o aşchie de piatră. Şi uneori îi mai şi pedepsea.Intr-una din zile se puse pe ei cu o ploaiemocă nească, rece, după ce mai înainte scosesetoată apa din ei făcîndu-i să se coacă de dogoareapietrelor în cinse.De sus ploaia continua să cadă ameninţătoare.Cele cîteva foi de cort, pe care le luaseră ceiprevăzători, se dovediră insuficiente. Pleaia, recede munte îşi a-duse gustul ei în supa cazonă, sporind-oşi diluînd-o în aceeaşi măsură. Buldozeriştiimîncau în cabină, pri mind în ospeţie şi cîte unpifan insistent cu gamela în mînă. Cei care nu seînvîrtiseră în nici un fel mîn cau pe sub utilaje. Mi-104

Purtătorul de crucetiţă se oploşise sub o stîncă. Apa ploii curgea neistovit,mai întîi în şuviţe, apoi în mici pîrîiaşe clocotitoare,ca nişte şerpişori neastîmpăraţi, cărînd rocasfărîmată întîlnită în cale. Sub stîncă mai veni unsoldat, acoperindu-şi gamela cu casca.— Cine mai vrea felul întîi sa poftească, răcniîn ploaie veselarul.Mitiţă se ridică ferit, cu gîndul să-i mai cearao porţie. Cel ce venise alături se apucă să soarbăspornic.Cu paşi nesiguri, alunecînd pe pietrele ude,Mitiţă ajunse la remorca din care veselarul împărţeacu po lonicul lichidul aburind.— Păzea băăă ! se auzi deodată un strigăt.Instinctiv Mitiţă renunţă să mai întindă mîinile du -pă gamela plină.In spatele lui, stînca sub care se adăpostisese surpa roasă de ploaie. Veselarul dădu drumulgamelei care se prăbuşi peste capul protejat decască. Mitiţă simţi lichidul fierbinte strecurîndu-segrăbit de-a lun gul şirei spinării. Urlă de durere, încercîndsă-şi de părteze cît mai iute hainele de trup.Casca-i zbură peste vestonul desfăcut în pripă învreme ce de sub stîncă, un alt urlet, un strigăt neomenescde durere îl acoperi pe al său. Stînca-ncădere îi prinse solda tului ca rămăsese sub ea unpicior. Soldaţii se arun cară grăbiţi încercînd să urneascăstînca cu răngile. In gamelele părăsite cugrabă, ploaia continuă să-şi facă de cap.— Porneşte dracului un buldozer, strigă cinevadin mulţime.Vasile, sub al cărui buldozer abia se adăpostiserăcîţiva de ploaie, apăsă îndelung pe butonul105

Gheorghe Andrei Neagumotora şului auxiliar. Pîrîitul motoraşului, şi fîlfîitulmotoru lui mare abia de se mai puteau desluşi derăcnetele celui prins de stîncă. În sfîrşit motorulporni.Tăcerea coborî în sufletul tuturor. Pînă şi soldatulrănit tăcu, gemînd sleit. După cîteva manevre,lama buldozerului se opinti sub colţul ascuţit alstîncii.— Cînd ridic eu, să-l tragă cineva de umeriafară, răcni disperat, cu vocea spartă de emoţie,Vasile.Cracul pantalonului cazon, arăta ca un burlande sobă peste care trecuse un camion. Dinpînza-nroşită, de sînge, picurau stropi roşii desînge şi apă de ploaie. Purtat pe braţe, soldatul leşinase.Laba piciorului îi atîrna zdrobită de margineastîncii.— Să-i legăm piciorul mai sus de genunchi,să-i oprim hemoragia, se pomeni Mitiţă spunînd.Soldaţii executară tăcuţi. Şireturile unui bocancstrînseră partea întreagă de picior.Îl urcară-n lada plină cu marmite. Şoferulporni tul burat, în timp ce veselarul coborî aproapedin mers, strigîndu-i să aibă grijă de mîncare să nuse răcească şi de marmite. Abia mai tîrziu îşi dăduseama cît de absurd era ceea ce spusese. Drumulpînă la Cumpăna era lung şi greu. De bună seamăcă pînă seara abia de-avea timp să se mai întoarcă.În tăcere, luîndu-şi uneltele, soldaţii se îndreptarăspre tabără.Grăbit să fie primul, veselarul o luă înainte învre me ce Mitiţă, doborît de gîndul că putea fi subpiatră şi el, de-abia reuşi să se îmbrace din nou şi106

Purtătorul de crucesă se ri dice de pe piatra pe care căzuse frînt despaimă.În faţa barăcilor din B. C. A. Îi aştepta plutonierul.Tăcut, îi lăsă să intre în dormitoarele reci,fără să-i mai pună să-şi cureţe încălţămintea, aşacum făcea de obicei, semn că veselarul îl informasedespre cele întîmplate.— Soldatul Şoican să se prezinte la tovarăşullo cotenent Duma, îi spuse el responsabilului dedormi tor, nezărindu-l pe Mitiţă.— A rămas cu Malinovski şi Motica în urmă,îi spuse careva liniştit. Putea să fie şi el prins acolo,mai adăugă el ca un fel de scuză pentru faptul cănu venise odată cu ei.— Ştiu. Cînd vine să meargă la locotenent.— Am înţeles…Cînd Mitiţă ajunse în dormitor, ciorba de pehaine-i fusese de mult spălată de ploaie, iar usturimeapielii n-o mai simţea. Gîndul că ar fi putut fiprins sub stînca. aceea îl copleşise.— Du-te la locotenent, îi spuse şeful dormitorului.Surd, cu gîndurile lui, Mitiţă nu-i răspunse.— Băă, n-auzi ? A zis locotenentul să te ducipînă la el.Într-un tîrziu, Mitiţă se ridică îndreptîndu-seanemic spre dormitorul ofiţerilor. Bătu la uşă, fărăa aştepta răspuns.— Ia spune, cum a fost ? îl luă de cum intrăloco tenentul.Secătuit de povara propriului gînd, Mitiţă nu-irăs punse.— Ei, hai dă-i drumul. Fii bărbat. Am auzit cî107

Gheorghe Andrei Neaguai scăpat ca prin urechile acului, că puteai să fii şitu acolo, îl îndemnă locotenentul, aşezîndu-sc maibine pe scaun.Fără să aştepte să fie invitat, Mitiţă se trîntipe un scaun, frămîntîndu-şi cascheta în mîini. Dinveston, apa-i curgea uşor, adunîndu-se în mici băltoacepe suprafaţa P. F. L. -ului din baracă.— Pai cum să fie, începu el în sfîrşit cu greutate.Mîncam. El a venit lîngă mine. Eu m-am ridicatsă iau supliment, şi-n urma mea s-a prăbuşitstînca. Pro babil c-a ros-o apa de ploaie pe dedesubt.Era crăpată de explozii dinainte şi trebuiadoar s-o mişcăm uşor şi ar fi fost gata…— Păi bine, soldat, dac-ai ştiut asta de cemama dracului te-ai aşezat sub ea. Că dacă nu teaşezai tu, n-ar fi venit şi celălalt şi-ar fi scăpat întreg.In cele din urmă Mitiţă se trezi dat afară, urmăritde furia locotenentului care avea să fie făcutrăspun zător de accident.Simţise că pe locotenent îl dureau cele întîmplateşi că se temea de consecinţele care bănuiacă-i planau deasupra capului.Seara tîrziu, într-o tăcere apăsătoare, se auzizgo motul maşinii celui plecat cu rănitul. Ajunsesecu el la Curtea de Argeş unde fusese operat imediat.Şo ferul le spuse că medicii îl asigurară cătotul va fi bine, dar el bănuia că leatul va rămîneşchiop.„Ce bine mi-ar prinde acuma o ţuică“, segîndi Mi tiţă, în vreme ce se ghemuia sub păturasubţire şi aspră. Aerul rece şi umed, pătrunseseparcă şi în cear ceaful alb, cuprinzîndu-i trupul în-108

Purtătorul de crucecetul cu-ncetul în cleştii unui tremurat fără sfîrşit.Adormi tîrziu şi nu mai după ce se sculă încă o datăşi se-nveli cu man taua mototolită din sacul cuefecte, pe care niciunul din ei nu-l dăduse la magazie,de parc-ar fi ştiut ce-i aşteaptă.Cînd se trezi, afară coborîse întunericul. Cîţivasoldaţi ieşeau de sub pături şi se-mbrăcau cuhainele ji lave îndreptîndu-se spre baraca de undeurmau să pri mească cina.În sala rece, luminată tremurător de-un becalimen tat de-un grup electrogen soldaţii se opreauatît cît să-şi apuce cănile de aluminiu mai bine sănu-i frigă la degete, după care se îndreptau spredormitor. Într-o mînă ţineau cana, iar în cealaltăbucata de pîine cu marmeladă şi un cub de telemea.Ceaiul îi mai dez morţi, iar în dormitor coborîpuţină veselie, de parcă nu s-ar fî întîmplat marelucru.Dimineaţa, odată cu primele raze de soare,soldaţii se aruncară în hainele încă jilave, atîrnatede cu seara în baraca rece cu pereţi din P. F. L. şise îndreptară spre sala de mese. La ieşirea din baracameselor, îi aştepta locotenentul Duma.— Comandanţii de plutoane să se pregăteascăpen tru raport, îi spuse cu glas repezit plutonieruluide intendenţă apărut printre soldaţi.Cu mişcări domoale, plutoanele se aliniară înfaţa barăcii, silindu-se fiecare să-şi ascundă cănilede tablă sau gamelele de tinichea, şi să-şi înghităresturile de pîine, oprite la început cu gîndul de afi de folos cîteva ceasuri mai tîrziu.Mitiţă-şi ascunse bucata de pîine şi telemeaîn ves tonul cazon, aproape de piele, renunţînd cu109

Gheorghe Andrei Neagubună şti inţă la cana de aluminiu pe care-o puseseundeva după o piatră de la marginea drumului pecare trebuia să se alinieze trupa.Enervat de încetineala cu care plutoanele îşicom pletau rîndurile pe drumul dintre cele două barăci,locotenentul începu să se plimbe nervos, lovindcu vîrful cizmelor pietrele drumului. Uitase decînd nu mai văzuse un apel, o adunare şi indisciplina,sau mai bine zis încetineala cu care soldaţiise adunau începu să-l exaspereze.— Soldaţii care-şi vor auzi numele strigat îşivor lua efectele şi tot ce le aparţine, se vor îmbarcaîn maşini şi vor merge la Piscul Negru. La înaintare,le comunică el, cînd totul reintră în ordine.— Machidon Marin !— ‘Zent, se auzi glasul celui strigat.— Şoican Dumitru !— Răboacă Ştefan !— Malinovski Ştefan !— Motica Dumitru !— Călău Vasile !…Se umplu o maşină cu cei strigaţi: majoritateaerau cei care fuseseră de faţă la accidentul ceavusese loc cu o zi înainte. Maşina demară grăbit,ducîndu-i la Piscul Negru. Din loc în loc, întîlneaucocoţaţi pe taluzul drumului, soldaţii de la derocări,dărîmînd sfărîmăturile de stînci rămase agăţatedeasupra muntelui, gata s-o ia din loc la cea maimică zdruncinătură.Drumul suia cu fiecare kilometru, părăsind încele din urmă pădurea, afundîndu-se în mlaştinace înghi ţise cu un an în urmă un buldozer, oprinduseîn final în faţa altor barăci, cu pereţii mai noi,110

Purtătorul de crucesemn că abia fuseseră ridicate. Munţii în jur nuaveau nimic negru în straiele lor şi nimeni nu ar fiputut explica de ce i se spunea locului PisculNegru.Pădurea dispăruse rămînînd în vale şi lăsîndloc păşunilor, părăsite de turme şi de sălbăticiuni,alun gate de constructori, de cei care aveau să laseîn urma lor un drum mare şi temerar, o arteră deasfalt, adău gind ceva şi luînd altceva măreţiei solemneînstăpînită de milenii.Muţi şi solemni, soldaţii coborau din maşină,zăngănindu-şi armele gata parcă de atac, de asaltulfinal cu stihia şi cu neprevăzutul, aşteptîndu-seîn orice moment să-şi schimbe armele cu lopeţile,pentru a dura ceva de care aveau să-şi aducă pururiaminte.La Piscul Negru, situaţia noilor veniţi nu seschimbă cu nimic. Mitiţă tot la lopată era, la un loccu ceilalţi. Doar că aici muntele era mai aspru,aerul mai tăios. Lupta cu muntele era ceva maigrea.Încrîncenarea luptei omului cu piatra se desfăşurape tot traseul drumului. Cel mai înaintatpunct de lu cru se situa la cîţiva kilometri de PisculNegru, la Capra. Deocamdată drumul pînă acoloarăta ca o rană adîncă şi proaspătă în carnea muntelui,pe care trupa de la derocări se înşiruia cuminte,încercînd să o sutureze cu pichamere şitrotil porţiunile grave. Suflul exploziilor curăţase şiultimele resturi de pădure ce se încumetase a seaventura pînă în apropierea dru mului. O dată cuvenirea toamnei, grupa de la înain tarea propriuzisăpierdea tot mai mult timp pentru a ajunge la111

Gheorghe Andrei Neagulucru. Trebuia să se facă ceva de urgenţă pentru ase rezolva cazarea lor într-un punct cît mai apropiatde locul de muncă.Soarele amiezii îl găsi pe Mitiţă în rigola descur gere pe care se chinuia s-o finiseze cu lopataşi tîrnăcopul. La un moment dat, din capătul sudical dru mului, soldaţii îşi lăsau lopeţile sau coboraudin bul dozere, pentru a se strînge în jurul cuiva,apoi, după un timp, se urcau din nou la locul lor,continuîndu-şi munca. Curînd mişcarea aceastaajunse şi în dreptul lui Mitiţă. Un ofiţer, mai binespus un căpitan cu în semnele tehnicului pe epoleţi,îi pofti cu glas blajin să se apropie.De statură potrivită, slab, zvelt, cu o fruntebom bată, avînd ochii înconjuraţi de cearcăne şi desprîncene bogate, fără a fi stufoase, ofiţerul păreasă nu acorde o importanţă prea mare ţinutei.Peste uniforma prăfuită, cureaua porthartuluiatîrna răsucită şi alungită mai mult decît ar fifost necesar, lăsînd porthartul să atîrne pînă pestegenunchi. Bo cancii ofiţereşti, uşori, erau plini depraful roşietic al drumului proaspăt croit.— Păi, bine băieţi, vouă vă place cum aratătalvegul ăsta? îi întrebă el cu voce domoală.Soldaţii se uitau la el fără să-nţeleagă la ceanume se referea.— Păi, cum să ne placă, tovarăşe căpitan ?Dar nu e vina noastră ! Dacă lucrăm fără nici unplan de si tuaţie şi fără nici o busolă măcar. Nuputem determina nici un element, se pomeni glăsuindMitiţă spre stupoarea celorlalţi.— Şi ce anume ţi-ar trebui soldat ?— Măcar o lată şi-o cumpănă, că jaloane se112

Purtătorul de crucemai pot face şi din nişte pari mai acătării. Şi, bineînţeles,planul de situaţie cu profilele proiectate,atît longi tudinalele cît şi transversalele. Vă daţiseama că fără cote şi fără alte instrumente, numaiaşa, la ochio-metru, nu se poate face mare lucru,zise Mitiţă cu în drăzneală, apropiindu-se şi maimult.Soldaţii se feriră bucuroşi la o parte din calealui. Bine că nu erau ei întrebaţi.— Dar cum te cheamă, soldat, şi ce pregătireai ?— Sînt soldatul Stoican Dumitru. În civilie amfost proiectant şi constructor.— Serios ! Şi de cînd ai apărut aici, mă rog ?— De aproape două săptămîni.— Să facem cunoştinţă. Sînt căpitanul Stanciu,zise el întinzîndu-i mîna.Mitiţă i-o strînse-n tăcere. Cu el mai veniseun soldat mic şi pirpiriu, cu un cap nefiresc demare, terminat în partea de jos într-o bărbie lată,iar sus într-o frunte mică şi-acoperită de-o hălăciugăde păr neţesălat, ce nu mai încăpea sub bonetă.— Iar el este ajutorul meu pentru aceste locuri,continuă el arătînd cu mîna spre însoţitor.— Parmac, Duţă Parmac, zise piticotul întinzîndu-imîna.— Ce-ai zice dacă te-ai ocupa puţin de transpunerea în practică a proiectului, spuse cu acelaşiglas liniştit căpitanul.— V-aş mulţumi.— Nu cred că ar fi necesar. Cred că omul potrivitla locul potrivit ar însemna mult mai mult pen-113

Gheorghe Andrei Neagutru şan tierul ăsta, zise căpitanul.— Vino cu noi, îl îndemnă Parmac cu un glassîsîit şi piţigăiat, greu de redat de altă făptură.— Lasă astea la noi, îl îndemnă unul dintrecei cu care fusese repartizat la lucru.Mitiţă-şi lăsă tîrnăcopul şi lopata urmîndu-şisu periorul.— Pe băiatul ăsta de azi înainte îl vei avea caspecialist în executarea drumului, zise căpitanul comandantuluide companie aflat în faţa unei hărţice reprezenta o porţiune din drum.— Tocmai aveam nevoie de aşa ceva, zisecăpitanul Hurezeanu, comandantul cu puteri deplineîn pus tietatea muntelui. Ia priviţi puţin la cene aşteaptă în cel mai scurt timp. Trebuie să nemutăm mai sus, din ce în ce mai sus. Şi nu ştiu zăucînd s-o mai fa cem. Prin părţile astea iarna vinedevreme. Abia de ai timp să simţi gustul verii căte-ai şi trezit cu tro ienele la uşa barăcilor.— Tocmai de aceea zic că ar fi potrivit să aişi dumneata un specialist. Eu s-ar putea să ajungşi mai rar pe aici decît pînă acum, iar pe altul nuvăd că ar fi amator să ierneze aici. Ii dai ce-i trebuieşi-l mai ajuţi cu ce poţi şi cred că lucrurile vormerge, zise căpitanul Stanciu lovindu-l cu palmauşor pe spinare pe Mitiţă.Proaspăt uns topograf, Mitiţă îşi găsi resursene bănuite de energie. Cît era ziua de lungă, băteaporţiunea de şantier încredinţată, cu Malinovschidupă el. Pe Malinovschi îl şcolise el şi-l învăţasecum să ţină o stadie. Prima dată cînd îl lăsase sa seuite prin teodolit, fusese un circ întreg fiindcă băiatulnu price pea în ruptul capului de ce trebuie să-114

Purtătorul de crucel vadă pe cel cu stadia cu zgaibele în sus. „Măcardacă ar fi muiere, cu fustă !“ trînti el o glumăgroasă. De acum ştie ce are de făcut. Cînd Mitiţăridica braţul drept lateral, Malinovschi se deplasa înpartea aceea pînă cînd ve dea că celălalt ridica ambelemîini în sus. Cînd ve dea un singur braţ, se depărtaîn linie dreaptă, cînd braţul flutura seapropia. Şi numai după o jumătate de oră de instructajdeveni şi Malinovschi ajutor de to pograf.Scăpase de lopată. Numai că acum, după cum spuneael, începu să facă concurenţă caprelor negre,urcînd şi coborînd cu instrumentele în spate sprediferite puncte de lucru. Ca să le fie mai uşor semutaseră la ultima tabără provizorie, de unde dimineţilevedeau şantierul unduind spre vale, rănileadînci din pieptul muntelui, cu care muntele trebuiasă se împace. Aici trăiau mai mult printre artificierişi genişti, băieţi vioi, senini, în ciuda faptuluică umblau numai cu explozibile, că erau toată vremeaameninţaţi de ploaia de bolovani. De la cîtevasute de metri de cabană muntele începea brusc ridicîndu-seîn piscuri semeţe, la picioarele cărorapîrîul îşi tăiase albia cu greu şi se împiedica mereude stînci, aruncîndu-se apoi spre vale, în bulboaneşi cascade spectaculoase. Cum dădea soarele, sutede soldaţi porneau să mărşăluiască în tăcere, umplîndu-şiplămînii cu aerul rare fiat. Pe panta sudică,lungă de kilometri a versantu lui Făgăraşului,coloana vie, asemeni unei uriaşe omizi cafenii, î-nainta anevoios, într-un du-te-vino isto vitor, oamenicu saci grei de azotat de amoniu nece sarderocărilor ce-aveau să sfîrtece metru cu metrustînca pentru a face loc drumului. Artificieri, cu uni115

Gheorghe Andrei Neaguformele pătate de sudoare şi praf, roase în locurileunde se frecau mai des de piatră, cu căştile dinplastic maroniu pe cap, aşezau calupuri de trotil înlocurile indicate de topografi.În ziua aceea Mitiţă şi Malinovschi ajunseserăla punctul de lucru desemnat taman cînd oameniise pre găteau de masă. De la brîul soldaţilorieşiră la iveală lingurile de aluminiu pe care le loveauharnic de mar ginile castroanelor. Aerul demunte şi munca le stîrneau o poftă de mîncarecum nu avuseseră ei nicio dată. Mîncau spornic întăcere, aruncînd din cînd în cînd priviri spre creastamuntelui unde începu să-şi arate aripa un nornegru, urît. Masa se termină iute, băieţii nu se maiîntinseră la obişnuita ţigară, pen tru simplul motivcă se lăsaseră cu toţii de fumat. Încă de la venire,plutonierul îi avertizase: „Dacă vreţi să rezistaţi lamunca asta, lăsaţi ţigara dracului. “ Cei care nu-lcrezuseră aveau să se convingă cînd înce pură săse învineţească la faţă şi să-şi scuipe plămînii, apucaţide cîte-o criză de sufocare.Mitiţă şi Malinovschi mîncară împreună cucei lalţi, urmînd ca abia apoi să verifice cotele şi săle stabilească pe cele noi, pentru înaintare. Numaică furtuna care se anunţa avea să le întîrzie activitateadin ziua aceea. Bubuituri depărtate, amplificatede căl dările muntelui avertizau că vor trebuisă-şi caute cu toţii adăpost. Picuri rari şi grei îl făcurăpe veselar să-şi strîngă iute „dugheana“, sapună capacele la marmite. Nu mai era timp de pornitla drum cu ele.Furtuna se dezlănţui brusc, vîntul începu săşifacă de cap, toamna se refugie în vale şi aici pe116

Purtătorul de crucecreste veni un început de iarnă. Oamenii se zgribuliră,fie care pe unde apucase, Mitiţă şi Malinovschise as cunseră sub remorca veselarului.— Mai bine am pleca la cabana, îşi dădu unulcu părerea.— Pînă acolo ne face ciuciulete oricum, interveniplutonierul.Se întunecă la fel de brusc şi numai fulgereleşi trăznetele sfîşiau înserarea aceea din miezulzilei. Oa menii renunţară să mai plece. Mitiţă numărăla în ceput după fiecare descărcare, ca să-şidea seama cît de departe se dezlanţuise fulgerul.Apoi renunţă pen tru că norii plutind învolburaţimai mai să-i atingi cu mîna, nu mai avea rost. Stăteaunăuciţi de vibra ţia adîncă a muntelui, asurziţide dezmăţul trăznetelor, unii strigau involuntar cîteun „mamă!“, erau copleşiţi, striviţi. Deodată, pîrîitulbrutal al fulgerului se contopi cu o bubuiturăapropiată, şi peste răpăitul picăturilor grele se suprapuseo ploaie de pietre. O bufnitură grea făcuremorca veselarului să geamă, prin tre scîndurile eiprinse a se scurge ciorbă şi zeamă de fasole îndouă cu apă. Din instinct, ieşiră în patru labe cutoţii afară în ploaie ca să vadă un ditamai bolovanulpoposit peste marmitele pe care le turtise.— Ce a fost asta ? urlă plutonierul.— Naiba ştie ! răcni altul.Se apropiară cu fereală şi ceilalţi ieşiţi de subutilaje.— S-a descărcat trăznetul în instalaţia declanşatorului!— Da ce n-aţi scos trotilul din lăcaşuri ?— Păi a mai fost timp ? Că a venit furtuna117

Gheorghe Andrei Neagubuluc peste noi.La locul cu pricina o pîlnie imensă marcalocul unde artificierii puseseră explozibilul.— Am făcut economie de curent. Ne-a făcuttreaba trâznetul.— Şi dacă omora pe careva ?Plutonierul îi adună, erau cu toţii, şi le ordonăsă se îndrepte spre cabană. Protejîndu-şi teodolitul,Mi tiţă porni în cortegiul de siluete zgribulite depe care apa şiroia în voie.Andrei Şoican ajunse seara tîrziu în gara Curţiide Argeş. Nici o maşină nu mai, lua calea munţilorla ora aceea. Trase cîteva înghiţituri dindamigeana adusă pentru fecior, mestecă vreo douăplăcinte puse de nevastă-sa tot pentru el şi seaşeză să moţăie în sala de aşteptare. Dimineaţăreuşi să se suie într-un camion care mergea la Vidraru.De cum intrară în munţi, bătrînul începu săse uimească, fără să ştie că trăia aceleaşi sentimentepe care le încercase şi fecioru-su, Mitiţă, culuni în urmă. Şi tot urcau,— Dar unde se lucrează ?Şoferul arăta cu mîna undeva spre cer, încîtSoican bătrînul crezu la început că-şi rîde de el.Cînd coborî pe malul lacului, dădu cu ochii debaraj, îşi lunecă privirea pe omul de fier cu fulgerulîn mînă, înghiţi în sec uitîndu-se la pereteleabrupt şi se gîndi că fe-cioru-su trebuie sa fi înnebunitde tot dacă ceruse de bunăvoie să vină aici.Opri un soldat şi-l întrebă de Mitiţă.— Dar unde lucrează, tataie ?— Pe Transfăgărăşan.— Transfăgărăşanu-i mare. La ce punct118

Purtătorul de cruceanume ? Bătrînul se scotoci prin buzunare, scoaseultima scrisoare, şi-i spuse:— La Braia.— Ahaa! Drum lung. Vezi poate te ia vreoma şină care duce alimente.Cum mergea cu damigeana în mînă, găsi şiun şo fer binevoitor care-i spuse că nu merge pînăla Braia, dar tot îl duce jumătate de drum.Bătrînul ajunse plin de praf, zdruncinat pînănră runchi la Cumpăna, pentru a afla că mai departenu avea voie să meargă:— E interzis pentru civili, bădie. Vezi cum tedescurci să-l faci pe băiat să vină aici.Bombănind că numai nevastă-sa şi dracu îlporni seră la drum ca să vadă ce mai face neisprăvitulde fecior, bătrînul Andrei Soican fu invitatsă-şi petreacă noaptea într-o baracă.In vagonul de dormit al celor de la înaintare,pla sat mai sus de Piscu Negru şi în după-amiazaaceea era ciorovăială, aşa cum se întîmplase adeseaîn ulti mele două săptămîni. Mitiţă şi cîţiva artificierisusţi neau morţiş că de nu vor putea urcadouă buldozere pînă la Căldări, atunci nu vorajunge cu lucrarea la tunel la 23 August, aşa cumîşi luaseră angajamentul superiorii lor.— Sîntem în iulie şi n-am trecut nici de PisculDra cului. Stăm şi clocim în căldarea asta canişte cloşti.— Şi ce-ai vrea să facem ? sări Machidon.El devenise şaua de bătaie a lui Mitiţă careştia că dacă vreun buldozerist putea urca versantulabrupt pînă la căldările de sus numai Machidonputea fi.119

Gheorghe Andrei Neagu— Ştii tu foarte bine.— Iar începi. Vrei să fii erou, pe pielea mea.Ţi-am spus de atîtea ori, am făcut drumul pe jos,pas cu pas, am găsit şi o cale ocolită pe unde s-arputea. Am umblat şi la motor, fiindcă în aerulacesta rarefiat carburatorul s-ar putea să nu maialimenteze sufici ent. Dar mi-e frică, Mitiţă. Gîndeşte-tecă stă motorul în locul cel mai afurisit. Cefacem ? Nici ce-i mai mari cu care ai vorbit nu s-auarătat încîntaţi cînd au vă zut panta. E totuşi unboldozer, nu capră neagră!— Am pierdut şi permisiile. Dacă ajungeamacolo şi atacam lucrarea din două părţi terminampînă la 23 şi ne aranjăm de două. săptămîni depermisie. Dar aşa cu cine ?Machidon se scarpină în cap.— Mă urc. Dar cu o singură condiţie.— Se acceptă ! sări Mitiţă peste el de se clătinăvagonul.— Vii cu mine.— Când ?— Acum.Machidon rămase cu gura căscată. Nu se aştepta.Mitiţă şi cu doi artificieri îl şi luară pe sus şise dez metici abia cînd se trezi în cabina buldozerului.— Hai. Vino, după mine.Auxiliarul pîrîi, motorul pufni de cîteva ori şiîn cepu să toarcă. Aplecîndu-se în afară, Machidonîi strigă:— Şi dacă ne întreabă cineva ce facem, cezicem ?— Vedem noi. Haide.120

Purtătorul de cruceMitiţă şi un artificier o porniră înainte, mastodontulse urni anevoie, parcă bănuitor pe urmelelor. Anga jară panta oblic, buldozerul se ambala, caun avion la începutul pistei, pistoanele băteau cuputere şi, greoi, se săltă pe versant, gîndac stîngacisăltînd peste bolo vani.După primii metri, din cabina înclinată, Machidon,care cu levierele în mînă era alt om, lestrigă:— La o parte, bobocilor să nu vă fac piftie.Încet, legănîndu-se ca o raţă leneşă, buldozerulcîştiga metru cu metru. După jumătate deoră de mers se săltaseră binişor pe pantă, deşi utilajulînainta cu gri jă, ca un animal prudent printr-omlaştină periculoasă. Parcurseseră partea cea maiuşoară a traseului. Ca să reducă înclinaţia lateralăa buldozerului, Ma chidon făcu o manevră şi obligănamila să înfrunte pieptiş coasta. Cîteva pufnituri şimotorul se înecă. Toţi se uitară prostiţi la ultimulvălătuc de fum ieşit pe ţeava de eşapament.— Ce-ai făcut ?— Pe dracu !Machidon sări jos şi săltă iute capota. Cînd seui tară în vale văzură grupuri de soldaţi care seaduna seră şi priveau spre ei. Abia acum îi trecu luiMitiţă“ prin minte că poate făcuseră o prostie pecare aveau’ s-o plătească greu de tot. Mai ales Machidon.Acesta ieşi din motor, scuipă, se uită scurtîn urmă, înregistra şi el agitaţia din tabăra, dar numai era nimic de fă cut. Se săltă cu grijă în maşină,parcă temîndu-se ca nu cumva propria-i greutatesă facă animalul s-o ia la vale, hîrîi auxiliarul şiîncercă să convingă motorul s-o ia din loc. De-121

Gheorghe Andrei Neagugeaba. Machidon rămase cîteva clipe ne mişcat,ascultînd ceva parcă numai de el auzit. Sări iutejos şi se băgă iar în motor. Cînd cobori mormăi deunul singur.— Dacă nici acum nu porneşte, n-avem decîtsă-i facem vînt la vale şi nouă după el.— Ce are ?— Aerul! E prea puţin. Motorina-i bună darnu fa ce explozie. Am dat drumul la maximum. Săvedem.Cînd primele rotocoale de fum ţîşniră pe capătulţe vii cei cîţiva militari izbucniră în urale. Dejos le răs punseră alte urale, semn că momentelelor dramatice fuseseră încercate şi de cei din tabără.Motorul mare îşi luă vînt, Machidon se lansăîn cabină şi începu dan sul comenzilor. Animalul defier luă panta în piept as cultător, hrănit bine cucombustibil şi aer. Ca la un atac, ceilalţi, defăşuraţiîn lanţ de infanterişti, înaintau o data cu buldozerul.Totul părea să meargă bine pînă cînd roţile încălţatecu şenile porniră să se învîrtă fără spor,lunecînd, muşcînd din solul subţire al muntelui.Motorul se opintea din greu reuşind doar să aruncebucăţi de pămînt şi piatră. Machidon reduse turaţia,şi scoase din viteză. Se duse drept la Mitiţă:— Deşteptule ! Acum ce facem ?Mitiţă ridică înfrînt din umeri. Şi mai aveauatît de puţin !— Şase ! îi avertiză unul.Toţi îşi întoarseră privirile spre vale. Sărindsprin ten, din piatră în piatră, urca spre ei un ofiţer.— Cine l-o fi adus şi pe ăsta aici la ora asta.122

Purtătorul de cruceOfi ţerii stau la Piscu Negru.— E căpitanul Stanciu, oftă Mitiţă, pregătitpentru tot ce e mai rău.În citeva minute ofiţerul ajunse gîfîind lîngăei.— Să trăiţi, tovarăşe căpitan, salutară ei.— Noroc, băieţi ! le răspunse acesta dupăce-şi tra se sufletul.Se învîrti în jurul utilajului, porni înainte, cercetăterenul mai departe şi se întoarse.— Hm ! Şi ce vreţi să faceţi acum ? Daco aţiajuns pînă aici e bine.Oamenii se luminară la faţă.— Ne încurcă mamelonul ăsta, altfel amrăzbi pînă sus.— Şi ce vrei să faci cu el ?— Nu ştiu.— Să dea cineva fuga în tabără să-l chemepe ca poralul Spiridon cu cîţiva oameni de-ai lui şinişte tro til. Radem mamelonul şi facem o platformăaici unde săltăm buldozerul.Cîţiva o porniră iute la vale, în tabără sestârni agitaţie şi un grup de ostaşi începu să urcepanta. Cînd geniştii strigară „ardeee!“ fiecare seadăposti pe unde putea. Chiar sub nasul buldozeruluicu lama proptită în pămînt, se făcu un micvulcan scuipînd piatră în toate părţile. După a douaserie de explozii, în faţa anima lului era loc viran.Machidon în cabină:— Al meu e !Porni motorul, îl ambala şi, ascultător, buldozerultrecu peste buza escavaţiei, după care harnicporni să netezească locul făcînd o platformă.123

Gheorghe Andrei NeaguÎntre timp sea ra se lăsă iute ca la munte. CăpitanulStanciu preluase el comanda acestei riscanteîncercări, şi Mîtiţă căpătă din nou curaj.— Am putea ajunge pînă sus, tovarăşe căpitan.— La asta mă gîndeam şi eu. Machidoane,fă-ţi drum cu lama pe partea asta, mai redu pantaaici, apoi drum liber pînă în căldare. Dacă tot amînceput, să ducem treaba la bun sfîrşit.Proiectînd două mustăţi de lumină, care săltauha otic, buldozerul se mişca cînd înainte cîndînapoi, lăr gind o cută a terenului. Machidon sedădu apoi jos, o porni singur pe ultima porţiune atraseului, se vedea ca o umbră în lumina finirilor,apoi se întoarse. Cu cît întunericul se lăsa maiadânc, cu atât şi încercarea lor părea mai riscantă.Căpitanul Stanciu îi strigă lai Machidon:— Vii după mine ! şi o porni înainte.Se mişcau prudent, împiedicîndu-se adesea,numai în faţă se vedea poteca şovăitoare tăiata defaruri, în lumina cărora urca locotenentul parcă remorecîndbul dozerul după el. Nu se auzea decît gîfîitulastmatic al motorului. Urcau mereu, urcau,pînă cînd, la un mo ment dat, roţile începură dinnou să patineze. Machi don ambala cu disperare.Locotenentul veni în fugă lîngă utilaj:— Acum nu te opri, că dăm de dracu ! îistrigă el. Buldozeristul dădu din cap, că înţelese.Un şuvoi de scîntei izbucni pe ţeava eşapamentului. Cum urca costiş, roţile din vale, pe careutilajul apăsa mai greu, săpasera făgaş adînc, namilase încli na tot mai mult, periculos de mult. Ofiţerulîi strigă din nou, alarmat:124

Purtătorul de cruce— Nu merge, se înclină ! Sări jos, Machidoane! Opreşte şi sări jos.Încrîncenat, buldozeristul părea sudat de comenzi.Reduse brusc motorul. Slăbit, parcă, buldozerulse în clină şi mai mult, apoi încet, încet, săînainteze.Ieşi din făgaşul croit mai înainte, farurile îşiarunca ră lumina spre cer, apoi o coborî din nou,luminînd calea înainte. Fără să mai aibă pe nimeniîn faţă, Ma chidon îşi ducea singur utilajul spre margineasalva toare a căldării pe care o escaladăîntr-un ultim efort. Cînd coborî de pe utilaj se simţiluat în braţe ! Ofi ţerul îl bătu pe umeri. Erau cutoţii sfîrşiţi.In tabără fură primiţi ca nişte eroi. Şi abiaacum simţeau toată greutatea acelor ceasuri. Înjurul căpi tanului, al lui Machidon şi Mitiţă se învîrteaucu to ţii. Răboacă, alt buldozerist, se apropiede ofiţer şi-l întrebă oarecum stînjenit:— Cu două buldozere acolo în căldare n-ar fimai bine ?Întrebarea lui stîrni un hohot de rîs. Se citeape mutra lui şi dezamăgire şi invidie că nu fuseseel în locul lui Machidon.— Mîine, copii, mîine vedem noi ! Acum stingereaşi culcarea că ne-a fost de-ajuns.N-apucară să execute ordinul că cinevastrigă:— Soicane ! Soicane !— Da ! răspunse Mitiţă.— Te aşteaptă taică-tu la Cumpăna.Mitiţă îşi îndreptă năuc ochii spre căpitan.Acesta se gîndi puţin şi-i zise:125

Gheorghe Andrei Neagu— Şoicane, asta zic şi eu zi grea. Vorbesc eucu cei de la transmisiuni să-ţi dea o maşină. Meriţi.Nici bătrînul Andrei Şoican nu prea aveaparte de somn. În baraca lui se adunaseră maimulţi leţi care reperaseră încă pe lumină damigeanaşi acum şi-o treceau cu grijă de la unul laaltul ca într-un ritual. De mult nu mai gustaseră eiaşa vin.— Şi zici că băiatul dumitale lucrează laBraia?— Păi acolo…Bătrînul începu să fie cam alarmat de ce i sedă dea de înţeles şi duse şi el mîna instinctiv, dupădami geană, urmărit de ochii mustrători ai leţilor.— Nici aer n-au, bieţii de ei.— Cum n-au aer ?— Păi altitudinea. Lucrează cu măşti de oxigen,ba cei slabi de plămîni dorm şi noaptea cu ele.— Nu simţi, moşule, că nici aici nu prea eaer? Deşi faţă de ei, noi sîntem hăt, în vale.Bătrînul pipăi parcă aerul cu nasul şi fu deacord: era atîta fum în baracă încît abia se putearespira. Băieţii fumau ca turcii, dacă tot le picase şiceva de băut.— Duminica li se dă o porţie de oxigen suplimentară ca să-şi mai revină, simţi nevoia săcompleteze altul.— Dar de mîncare ? Că băiatul meu era şubredşi aşa. A fost şi în spital, şi abia reuşisem să-lbag fu rier cînd l-au luat aici.— Ce mai contează mîncarea cînd ei abiasuflă, o ţinu mai departe cel mai hâtru, nereuşindsă mai găsească altceva.126

Purtătorul de cruceBătrînul îl şi vedea pe băiat adus cu targa şimas ca pe faţă. Şi cum să-i mai spuie el cînd l-ovedea, că drăguţa lui se ţine cu altul ?— Dar să vezi cînd încep cu derocările.— Ce-s alea ?— Aruncă munţi întregi în aer să facă locdru mului.— Aha.Tot mai uşoară, damigeana îşi continua rondulde la unul la altul.— Ai fost în război, moşule ?— Fost.— Ştii ce-i aia pregătire de artilerie ?— Nu prea.— Cînd bat ăia cu obuze metru cu metru denu mai rămîne fir de iarbă în picioare.— Aha.— Ei bine, e nimic faţă de ce se întîmplă cîndîn cep să dinamiteze ăia de sus.— Huruie munţii, se prăvălesc în ţărînă.— Şi mor mulţi ?— Se mai curăţă dintre ei. Şi vin în vale şi-iiau dintre noi.Cel care vorbea întinse mina după damigeanăcu sufletul voit greu mimînd cu talent disperarea.— Acum ne-a venit nouă rîndul. Mîine, poimîinene iau şi pe noi.Duse damigeana la gură şi o ţinu îndelung, învre me ce mărul lui Adam îi juca în sus şi-n jos.— Hei, Costache ! Mai lasă şi pentru noi căşi pe noi ne ia! Chiar tu ai zis îl aduse la temă altpofticios, la fel de iscusit în regizarea poveştii, dar127

Gheorghe Andrei Neaguşi a damingenii.Cel în cauză se opri, îşi cîntări camarazii:— Da, da’ pe mine mă ia primul!Şi mai trase o duşcă spre consternarea celorlalţi.Afară se auzi apropiindu-se un camion.— Da, moşule, toţi ajungem acolo !Andrei Şoican era atît de cutremurat încît nicinu mai îndrăzni să întindă mîna şi el după damigeană,să ia de la gura acestor flăcăi, acum rumenişi zdraveni, bine hrăniţi, care vor ajunge curîndnişte fantome, cu măşti pe faţă, cum văzuse el şiîn război, şi cu porţie de aer, de oxigen.— Şi noi nici n-avem norocul de un tată cadum neata, care să vină cu o damigeana de vin caăsta din cînd în cînd…Bătrînul ar fi vrut să găsească în el niştevorbe să-i mai mîngîie… Brusc îşi aduse aminte deplăcinte. Le scoase şi pe alea şi în cîteva minutedispărură şi ele, fiecare înfuleca în tăcere ca la unpriveghi. Unul clătină damigeana. Degeaba. Muriseşi ea. Constatarea-îi întrista şi mai mult.Afară se auziră paşi grei, şi uşa se dădu deperete. În prag se arătă un soldat vînjos, în ţinutaobişnuită celor de pe şantier, decolorată, roasă,contrastînd cu faţa bronzată a celui ce-o purta. BătrînulSoican; nu-i recunoscu decît cînd acesta îizise.— Aici te-ai ascuns, tată ?— Mitiţă. Trăieşti ?Mitiţă, se uită mirat la bătrîn, văzu damigeana,pri virile furişe ale leţilor care, cînd dădurăcu ochii şi de tresele lui de sergent se ridicară stînjeniţi.128

Purtătorul de cruce— De ce să nu trăiesc ?— Păi ai oxigen ?In clipa aceea Mitiţă înţelese totul. Şi izbucniîn tr-un hohot de rîs în vreme ce leţii îşi croiau jenaţidrum spre uşă.— Tată, aşa-i că damigeana-i goală ?— Aşa-i. Şi nici de mîncare nu mai e că le-amdat-o băieţilor, săracii de ei, că ziceau că o să-i iaşi pe ei sus şi să-i pună la raţie de aer.— Te-au îmbrobodit tată, să te uşureze dece-ai adus. Valea, şmecherilor.Leţii s-au fofilat afară, cît mai uşor. De acolose auzeau chicoteli înăbuşite şi, cite-un „Taci draculuidin gură“. Andrei Şoican îşi privea feciorul şinu-i venea să creadă. Era pregătit să-l plîngă, să-ispună că în răz boi nu-i fusese nici lui uşor, dar răzbise,că era vînă tare, şi Mitiţă avea să răzbească.Şi cînd colo Mitiţă era mai zdravăn ca după o varăde plugărit, mai lat în umeri, mai stăpîn pe el.— Fiule, nu-mi pare rău că ţi-au băut vinul.Tu să fii sănătos. Da’ de ce mi-au spus atîtea poveşti?— Te-au îmbrobodit. Aşa fac ei ca să-şi realizezeplanurile. Că doar nu le dădeai vinul de bunăvoie…— Şi sergent de ce te-au făcut ?Şi Mitiţă se apucă să-i povestească bătrînuluice făceau ei acolo, că era între cei din frunte, eităiau cale drumului, acum tocmai urcaseră un buldozerpe coama muntelui, aveau să facă şi un funicularproiec tat chiar de el, să nu mai careoamenii materiale cu spinarea şi să meargă treabamai repede. Bătrînul în ţelese că feciorul îşi găsise129

Gheorghe Andrei Neaguun rost că drumul ăsta peste munte îi oferise şi luio cale în viaţă. Şi dacă lucrurile stăteau aşa, atunciîi putea spune şi ce ţinuse în el atîta vreme. Pe unton prevenitor, ca unui bolnav, îi zise:— Ştii, Mariana nu te-a mai aşteptat. Poa’ c-osă se mărite cu-a lui Mălaimare, ăla cu mustaţă.Mitiţă se uită la taică-su, îi simţi tristeţea, şiizbuc ni în rîs:— Tată, eu şi uitasem de ea. Undeva pelumea asta există chiar şi o Groapă a Marianelor.Bătrinul nu înţelese chestia cu groapa, darpricepu că vestea nu-i rănise feciorul.— Te-ai făcut bărbat, Mitiţă, concluzionă bătrânulcu încântare.— Apoi după ce ma sporovăiră fiecare, dupăce-şi mai descărcară sacii cu poveşti, se despărţirăconvinşi că tot ce avuseseră de spus, au spus.Şi în vreme ce Mitiţă moţăia în cabina maşiniicelor de la transmisiuni, în drum spre tabăra desus, bătrî nul Andrei Şoican îşi odihnea împăcat oasele,năzărindu-i-se că-l vede pe fiul lui Mălaimareducînd-o pe Mariana spre o groapă imensă, plinăde Mariane, o Groapă Marianelor, a uitării. Erabine. Adormi adînc.130

Purtătorul de cruceArmoniile pietreiCerul plumburiu se prelinse peste crăpăturamunţilor din apropiere. Soarele şui, ameţitde pâcle se încăpăţâna să-şi aburce mănunchiulpalid de lumină, prin coroanele livezilor.Nici nu ştiai ce respira în sihla prăvălită printre bolovanişi stânci uriaşe, de parcă ar fi vrut să se ascundă.Un porc mistreţ buiac şi flămând, cu râtulbrăzdând prundişuri silicoase?Un urs hămesit? O ciută ghemuită-n poalaierburilor tremurând dimpreună? Un râs? Sau unpurcoi de ghebe strivite de frigul opac, ce-şi clănţăneafăptura prin coaja copacilor zburliţi. În luminişuriumbrele muriseră de luni de zile. Cine şi-armai fi putut permite o brumă de umbră în păcătoşeniaasta de întunecime? Te-ai fi putut întreba.Dar de ce să te întrebi? Nu era de ajuns că-ţi pocneamtâmplele de borţoşenia tăcerii, de urâciuneasingurătăţii? Şi cât te-ai mai fi bucurat, dacă ai fiputut vedea măcar nişte licurici. Îngheţaseră saumuriseră prin locuri nevăzute. Aidoma zburătoarelor,care nici măcar chircite nu-şi mai ferestruiauvăzduhul dintre ramurile încremenite hieratic. Şicât mi-aşi fi dorit o aripă. … Cu sângele buşind întimpanele încremenite-ntre fuşteii scăriţelor îmi131

Gheorghe Andrei Neagurostogoleam tigva în căutarea clipei ce s-ar fi pututpogorî în iarba pleşuvită de vânturi. Nimic. Nici unvreasc putrezit, nici o creangă scofâlcită de vreminu-şi permitea să-şi părăsească locul, tăind ca uncuţit în aer, tăcere. Unde erau? Şi ce căutam euprintre brusturi şi ferigi, cu ochi de căpcăun însetatşi cu mâini zdrelite de atâta dorinţă? N-aş fiputut să-mi răspund. Doar gângăniile-şi făceau datoria,molfăind răşina din scoarţa copacilor, doardoar mi-ar fi acoperit trupul golit de aşteptări şiumplut de foame. Unghiile mi se crăpaseră. Degetele-misângerau. Şi carnea-mi tremura printre tulpinileaspre şi reci, izbindu-mi cu furie mersuldezordonat, dezarticulat. Şi pământul mi se păreatot mai aproape. N-avea rost să-l mai frământ cubraţele amorţite. Nu existau nici bulbi, nici măcriş,nici măcar ciuperci otrăvitoare. Doar muşchi aspruşi rătăcit, care păta din când în când grohotişul calcarosde sub poalele pădurii, ce şi le ţinea lungi,până la pământ ca o văduvă perenă şi tristă. M-am lăsat pradă litierei dintr-un căuş stâncos şi-amadormit.Se făcea că venise mama să-mi mângâiefruntea rece, tot mai rece şi mai rece…132

Purtătorul de cruceÎn aşteptarea ploiiM-am ridicat în capul oaselor. Am simţitcum omoplaţii îmi zvâcneau sub greutateacapului nehotărât: încotro să se îndrepte?Simţeam în cerul gurii miasmele de pestetimpul în care stătusem lăţit, ca o plantă leneşă pezgura pământului. Dinspre vârful gurii, cerându-şiparcă o nouă porţie de sucuri digestive de care măsăturasem să le apăr de atacul celor mai puţin norocoşidecât mine. Am făcut un pas, încă unul, şiam privit la colbul ridicat de impactul lăboaielormele crăpate şi verzi de-atâta tăcere. Pielea tălpilorarse, cu şănţuleţe pline de viermişorii nocturnise tăbăcise de-a lungul timpului. În cenuşa din crăpăturiletălpii, trebuiau să-şi facă loc întotdeaunabacteriile diurne, mici, de câţiva centimetri, gatasă-şi facă datoria, să-mi ronţăie celulele moarte,viermişori nocturni până la aflarea echilibrului. Astaera în fond existenţa mea: echilibrul. Uneori mătrezeam întrebându-mă, ce s-ar fi întâmplat cu trupulmeu, dacă tălpile ar fi avut mai puţin de unmetru lungime? Cum mi-aş mai fi găsit echilibrul?Mă bucuram de existenţa lor. Şi când oboseamcăutând răspuns mă aşterneam iarăşi prinpulberea neagră a câmpului, sfarogit din vremuri133

Gheorghe Andrei Neagunecunoscute mie, răscolind-o. Ştiam că întotdeaunatrebuia să-mi îndrept paşii spre grota dinspatele meu, unde dosisem proviziile şi de care numă puteam despărţi. Frigul din preajma peşterii îlsuportam mai uşor de când perii sârmoşi îmi acopereautrupul cu o blană aspră, colţoasă, aidomaprivirile mele când se lăsau cotropite de tristeţe.Numai atunci când insecte mari cât degetul meuse opreau prin blană în căutare de piele moartă,îmi mai puteau dezlipi ochii de cerul plumburiu cemisufoca existenţa. Din când în când, gâdilăturalor îmi provoca plăcere, suficient de mare, cât să îisuport compania gânganiei ajunsă la piele.Nu mă scărpinam, pentru că degetele melecât un arbust ar fi putut s-o strivească înainte devreme şi să mă lipsească de prânzul pe care-l adunamcu răbdare, periindu-mi blana cu unghiile răsfirate,sub care adunam câteva zeci de insecte.Aşteptam mereu să se ghiftuiască, pentru casă fie mai crocante când le striveam sub fălcile hirsute,învăţate mai mult cu lemn pietrificat şi sucuridigestive colectate în peştera vieţii mele.Ridicat de-a binelea, trupul meu putea fi zăritde departe, după cum ochii mei puteau privi la felde bine depărtările. Şi de această dată nu se vedeamare lucru. Acelaşi fum pâclos curgea din vârfulunor coloane din spatele peşterii. O singură datăam zărit, o pasăre diformă, vălurind plumbul aerului,ţinând în clonţ ceva ce ar fi putut semăna cu uncap imens, poate la fel de mare ca al meu. Cioculintrase în orbitele ochilor goliţi de substanţă, iarpărul de pe tivga prinsă-n cleştele păsării căzusede parcă ar fi putrezit. „Probabil că aşa se va în-134

Purtătorul de crucetâmpla şi cu ţeasta mea când nu voi mai fi în staresă mi-o apăr”, mi-am zis cu tristeţe. Între timp,bacteriile diurne îmi uşuraseră tălpile, făcându-măpuţin mai vesel. Puteam păşi fără dureri şi fărăteama de a stâlci viermişorii nocturni. De bacteriiaveam nevoie, spre a-mi uşura digestia cioturilorarse pe care le ingerăm la rândul meu strivite degura flămândă.Le adunam cu unghiile de prin crăpături.Erau lucioase, cu pântecul bombat de câţi viermişorinocturni găsiseră-n călcâiele mele. Le sorbeamde-a valma, fără să le mestec, sperând să alunecevii şi nevătămate prin gâtlejul uscat spre burta meanesătulă. Era singura sursă, naturală, la îndemână,în afară de mineralele ce hălăduiau la tot pasul prinpreajmă.La intrarea în peşteră, dinţii rămaşi din roadereaoaselor celor pe care i-am răpus, străluceaualb, nefiresc în cenuşiul tern prin care-mi purtampaşii. Când am început să-mi ornez intrarea înfigândîn stânci rădăcinile molarilor, nu mi-am datseama că aş fi putut atrage atenţia altora, asuprasălaşului meu. Abia după ce mi-am dat seama căsemnalau grota celorlalte creaturi, le-am smuls dinperetele stâncos de la intrare şi le-am grămăditcum am putut mai bine printre bolovanii care-mierau uneori de folos în apărare.De multe ori, cu câte un bolovan bine ţintit,sau câte un molar aruncat cu iscusinţă-mi orbeamatacatorii, putând să-l atac la rându-mi şi mai bineşi să-l dobor. Hălcile proaspete din trupul lor eraubinevenite în meniul sărăcit de negura timpului.Iar când fecalele şi intestinele adunate în135

Gheorghe Andrei Neagufundul peşterii fermentau permiţându-mi să culegfermenţii voluminoşi şi gustoşi din masa gelatinoasăpăstrată-ntre steiurile vulcanice dintre pereţi,festinul părea de-a dreptul împărătesc. Mălungeam pe burtă şi nu mai luam seama la dansulerotic al insectelor ce se înmulţeau prin blana mea,culegând cu degetele ca nişte crăcane implacabile,miile de enzime lucioase şi dolofane ce se lipeau decerul gurii creându-mi o stare de voluptate greu dedefinit. Din când în când îmi permiteam să maiperii blana de la subţiori şi să adaug ouăle insectelordulci-acrişoare pe vârful limbii aspre. „Dacănu le las să se înmulţească nu mai am parte de aşaceva”, îmi spuneam mereu, oprindu-mă în faţa tentaţieide a le stăpâni definitiv. Norocul meu că numai aveam nici miros şi nici nu prea ştiam ce eraîn fond mirosul. Nările îmi fuseseră de mult tăbăciteşi niciodată n-aş fi putut crede că în părul cemisălăşuia pe faţă şi în interiorul lor ar fi pututpercepe mirosurile din peşteri unde-mi ţineau lafermentat resturile celor răpuşi, pe care nu le putusemconsuma. Viermii graşi, ce-şi părăseau periodicgroapa cu rezerve biologice, îi culegeam şi-iterciuiam uneori la un loc cu resturile carbonizatedin afara grotei. Eram de-atâta vreme în stare deveghe, că obosisem. Nu mă mai amuzau nici insecteleamoroase, nici viermii rebeli ce-mi obligausă-i prind înainte de evadare. Îmi era din ce în cemai greu să-mi port cei câţiva metri de trup matusalemic,de-a lungul şi de-a latul teritoriului ce-miaparţinea de când mă ştiam şi pe care-l marcasemcu bolovani uriaşi, ca un zid înalt, riscam. Forţei decare dispuneam nu i se putea opune nici un zid.136

Purtătorul de cruceDe aceea lucrurile se tranşau între noi, direct. Dacănu mi-aş fi respectat teritoriul şi aş fi intrat în vreoîmprejurime străină aş fi fost considerat duşman şiîntâmpinat ca atare. Dacă puterile mi-ar fi slăbit,orice atacator m-ar fi putut răpune devenind stăpânulşi bineînţeles noul apărător al teritoriului cucerit.Faptul că ne înmulţeam şi că teritoriile prielnicenu se găseau, dădeau naştere la conflicte.Numai înţepenirea într-o lumină veşnică a Pământuluisalvase teritoriul meu de la încăierări permanente.Din când în când, în vremuri de careaproape uitasem, întâlnisem hălăduind prin pustie,câte o femelă, la fel de uriaşă ca mine, dar prostităde sarcinile permanente în care se aflau, carese lăsa prinsă în braţele mele, ştiind dinainte că vafi abandonată. Diforme şi uzate, îşi abandonaufătul sub vipia pustiului, îndreptându-se spre altăparte după hrană, eterna plată pentru amoruriledezlănţuite haotic într-o indiferenţă general-acceptată.Eram ultimii bipezi ai cataclismului planetar,ce păreau să-şi găsească sfârşitul doar atunci cândavea să cadă prima ploaie. Era ca un basm, carene înspăimânta şi de care nu scăpam nici atuncicând întâlneam câte un fetus deshidratat care nicimăcar nu-şi osificase pe deplin cartilajele trupuluişi nici atunci când eram într-o stare de mulţumiredigestivă deplină. Ştiam că ploaia ne va ucide.Ştiam că ploaia ne va curăţa mediul pe care ni-lformasem şi că noi înşine vom pieri, odată cu viermiicare ne dădeau hrană şi care ne fereau de nenorocirilece ar fi venit odată cu ploile.137

Gheorghe Andrei NeaguLa BelluSunt Călinescu.Nici n-am simţit când am horcăit pentru ultimadată. Înfulecasem ultima porţie de aer,cu lăcomie de parcă aş fi dorit să mai rămân deasupraţărânii. Ce prostie. Mă crezusem nemuritor.Mă crezusem păzit de energia izvorâtă din rândulcelor ce aleseseră să le fiu dregător al destinelor.Şi, deodată, pac! „S-a rupt aţa”! M-am trezitrece şi cu diafragma pocnită de sforţarea ultimeilăcomii: aer! Un ultim aer! O mare şi infinită sorbiturăde aer. Cu orice risc…* * *Întunericul veşnic. Mă obişnuisem.În locul de adunare a viermilor, foşgăiala încetăbrusc. Cu capul lucios şi cafeniu m-am ridicatdeasupra.— Cer cuvântul!Din adâncul viermuielii izbucni un mormăit:— Iarăşi Eminescu!— Iarăşi Sadoveanu!— Unde-i Caragiale?Se liniştiră.138

Purtătorul de cruceMi-am adunat câteva inele în jurul capuluimaroniu, şi l-am ridicat mult deasupra celorlalţi.— V-am lăsat destul să vă bălăcăriţi înaintaşii.V-am lăsat să mă batjocoriţi, să spuneţi că Eminescunu a fost geniul de neegalat pentru că v-amvăzut neputinţa. Tu, ăla, Beniuc, sau cum ţi se maizice, tot mai cutezi a te îmbăţoşa în faţa-mi?— Nu se spune faţa-mi, depăşitule!— Sau tu, ăla mic şi bubos, tu care crezică-mi eşti superior doar pentru că l-ai devorat peNichita, crezi că mă poţi înfrunta?L-am simţit dând înapoi. Inelele ce-mi încătuşaumişcările, nu se acomodaseră încă. Şi-apoice era să le spun. Cine eram eu pe lângă viermii luiSadoveanu, Doinaş, Coşbuc sau alţii?* * *Echipa de televiziune jubila. Filmau în draci,filmau pe ascuns, tranzacţiile dubioase din cimitir.Cavouri de generali vândute pe valută. Câteva miide dolari cavoul. Tot atâta un cântăreţ sau un pictoruitat. Samsarii cimitirului aveau relaţii. Nu avuseserăartiştii cât au vieţuit deasupra pământului,câte aveau cioclii celebrului cimitir. Într-un singurloc se rupeau relaţiile macabre; în sectorul aleşilorde tranziţie ai poporului.Acolo unde se muncea din greu la înălţareaunor noi şi impunătoare locuri de veşnică pomenire.Acolo negocierile se purtaseră la alt nivel sauşi mai bine spus, nici vorbă de negocieri: se dăduseordonanţă de urgenţă. Nu stăpâneau ei?…Câtă vreme fuseseră-n viaţă Nichita şi Doinaş, ale-139

Gheorghe Andrei Neaguşii poporului nu dăduseră nici o para chioară. Dupăce trecuseră pe celălalt tărâm, faima lor trebuia valorificată,nu-i aşa? Iar când de pe urma aleşilornu rămânea decât praful şi pulberea, de ce să nuse aciueze şi ei la umbra celor care după trecere înnefiinţă, deveniseră nemuritori…* * *Se zvoneşte că în curând îi vom avea colegipe devoratorii lui Vadim şi Păunescu, zise Călinescu.O rumoare dezabrobatoare străbătu masaviermuindă, aşa cum nu mai fusese de pe vremealui A. Toma şi Crohmălniceanu. Repulsia masei inelatenu venea dintr-un dispreţ faţă de opera celoraşteptaţi pe celălalt tărâm, ci din atitudinea pauperilorîn faţa belşugului dătător de inele grase.— Aşa aţi făcut şi când a venit Sadoveanu şitot aşa când…— Lasă trăncăneala. Noi ăştia care-am statprin puşcării, am tot tăcut şi încă mai tăcem, canişte viermi ce suntem…O lovitură surdă îi curmă rostirea. Prin surpătură,lumina se prăvăli odată cu lama casmalei.Ghemul se chirci ca lovit de trăsnet. Aerul uscat dedeasupra, căldura soarelui, erau fatele pentru trupurilelor. Se răspândiră care încotro, căutându-şiun loc ferit şi umed.— Daţi-mi 20000 de euroi, vă fac cadou cavoullui Eminescu, s-auzi o voce cavernoasă de subsutana mirosind a tămâie a prelatului ce mijloceatranzacţiile întunericului.140

Purtătorul de cruceSatulÎn dimineaţa aceea, şeful de post se sculă cuo amorţeală friguroasă în oase. Sobiţa de tucise răcise de mult şi-un viscol turbat bătea îngeamul îngheţat al clădirii. Troiene mari făceau înluna aceasta, zilele cele mai sumbre din an. Tremurând,şeful de post sări de-a dreptul în cizme,lovindu-şi cu mâinile umerii să se dezmorţească.Apoi, după ce-şi aprinse o ţigară, ieşi afară cutusea strânsă-n gâtlej să-l cheme pe Gheorghesă-şi facă treaba.Gheorghe încă nu venise, cum se vedeadupă troienele nemişcate. Aşa că şeful de post,luându-şi mantaua începu să arunce de zor lopeţide zăpadă, când omul acela necunoscut, intră agitatşi-l strigă:— Dom şef, dom şef.— Noroc omule, îi răspunse şeful încălzit demişcare, privind ochii somnoroşi de sub căciula miţoasăde oaie. Ce-i aşa zor în dimineaţa aceasta,bădie?— Păi să vedeţi, m-am dus la neamuri acoloşi am văzut. Adică n-am văzut.— Ai văzut sau n-ai văzut? Vorbeşte lămurit!— N-am văzut fumul ieşind de pe hornuri şi141

Gheorghe Andrei Neagum-am mirat. La nici o casă? În tot satul?— Ei şi asta înseamnă că a murit un sat? îl întrerupseşeful de post.— Păi nu, răspunse încet şi-ncurcat săteanul.— Atunci de ce te-ai speriat aşa de tareomule? De ce? Că doar nu te-a fugărit nimeni lamine din cauza fumului, să-mi spui c-a murit unsat.— Da s-a întâmplat, să iertaţi că vă spun,zise ţăranul şi continuă: când am intrat în casa văruluimeu stătea cu barda înfiptă în gât şi ochii câtcepele, ieşiţi din cap, şi eu am fugit urlând dinogradă să vină vecinii. Nu s-a ivit nimeni la strigătulmeu. Şi atunci am intrat eu în casele lor. Erauacolo morţi, fiecare pe unde apucase ceasul zilelorlor.— Ce spui omule? Ce spui? Îţi dai seama cespui?— Da don şef. Aşa am văzut, să trăiţi!— Atunci ia lemnele astea şi nu mă maidomni atâta. Spune-mi ce-ai văzut şi intră în postsă-mi dai amănunte.Săteanul luă înfrigurat lemnele şi porni înurma şefului de post. Intră în clădirea cu gratii lageamul îngheţat de-atâta urgie cerească, apoi ieşirăîmpreună prin zăpada vânturată, îndreptându-sespre primărie. Aici, după ce luă în patrufuncţionarii care se aflau pe acolo, porniră grăbiţiprin troienele cât gardul, în urma căciulii miţoasece-i pusese pe drumuri. Vântul sufla mai uşor,dând seme că în curând avea să-şi dea duhul, slobozindvăzduhul. Oamenii treceau cu schimbul înfrunte, făcând cu greu pârtie. După câteva ceasuri,142

Purtătorul de cruceaproape de prânz, au ajuns în satul vecin, îngheţatîntr-o nemişcare ciudată. Sleiţi de efort au intratîn prima ogradă. S-au apropiat de uşă, aşteptândsă le deschidă cineva. Stătea neclintită, fără vreourmă în zăpadă, semn că ar fi ieşit sau intrat cinevade acolo. Nămeţii zăceau până aproape subgeam, neatinşi de vreo lopată, fapt care le sporineliniştea.— Să intrăm, don şef. Să vedeţi şi dumneavoastră.Sunt morţi. Ştiu eu. O ştiu bine! am văzutzicea săteanul cuprins de spaimă. Împinseră uşaşi intrară. Printre geamurile îngheţate, lumina pătrundeavag cât să se vadă întinsă pe pat, nemişcată,o femeie. Pe gât, urme de juvăţ. Sespânzurase sau fusese spânzurată— Să nu v-atingeţi de nimic. Să nu mişcaţiceva, zise şeful de post. Ieşi încruntat, cu paşi apăsaţişi se îndreptă hotărât la casa de peste drum.Apoi luară casă de casă, din ce în ce mai speriaţi,trântind uşile după ei. Cu speranţa că cineva o maitrăi, alergau prin nămeţi ca nebuni.În fiecare casă, oameni ucişi, fie cu toporul,fie cu furca de fân sau de cuţit. Unii având în mâinileîngheţate unealta din care-şi găsiseră moartea,păreau că aşteaptă în cele mai bizare poziţii.Nicăieri nu erau semne de luptă. Părea că se-nţeleserădinainte să se ucidă între ei până în cele dinurmă, ba chiar poate ajutându-se ca între vecini,să-şi curme zilele, unii resemnaţi, unii zâmbind, iaralţii îngheţaţi de spaimă.Nici o urmă de viaţă n-au putut să găseascăîn cele peste treizeci de case ale satului cuprins demoarte. S-au îndreptat spre ultima casă. Era ceva143

Gheorghe Andrei Neagumai retrasă, în mijlocul unei curţi plină cu araci ceabia se mai vedeau din zăpadă. Părea să fie bisericuţasatului.Uşa stătea larg deschisă şi o voce suspina arugă. Înfioraţi, au intrat fără să scoată o vorbă. Unparacliser bătrân stătea în genunchi mormăindceva în barbă.— Bună ziua, moşule! răsună vocea şefuluide post, stârnind liniştea din sfântul lăcaş.— Bună ziua creştine, răspunse bătrânul peşoptite. Aţi venit să vedeţi nebunia? Că eu de multle-am tot spus. Băgaţi-vă minţile-n cap; lăsaţi gărgăuniiaiurea şi nu vă mai gândiţi la prostii.— Dar ce s-a întâmplat aicea bătrâne? întreabăşeful de post.— Păi, ce să se-ntâmple tăicuţă, ce să sentâmple?Popa Năstase-i de vină. Eu de câteva orii-am spus. Acuma a fugit păcătosul. Când a văzutce-a făcut, a fugit. Dar ştiu că n-o să scape. Chiardacă scapă de noi, pe lumea cealaltă, tot n-o săscape.— Popa Năstase ai spus? întrebă şeful depost mirat. El a făcut toate acestea, el?— Da, tăicuţă, el a făcut-o.— Caporale, ia un soldat şi fuga-napoi lapost. Dă telefon să-l prindă pe popa Năstase. Aiînţeles?— N’ţeles, domn plutonier. Stoichiţă, vino cumine, zise acesta spre unul din soldaţi, după careplecară prin nămeţii ce nu se mai sfârşeau şi se îndreptarăcu groază pe urmele pe care veniseră.144

Purtătorul de cruce* * *În dimineaţa aceea, orăşenii păreau obosiţi.Şi nu numai că păreau obosiţi, dar erau obosiţi. Nuera uşor să faci politică în zilele acelea. Răufăcătoriiîncă mai erau dibuiţi prin satele din munţi şi n-arfi fost exclus să fie şi prin satele lor vreunul. Telefonulstătea nemişcat aşezat în furcă într-o rână.De mult nu mai dăduse nimeni un telefon. Ar fivrut să fie întrebaţi ce mai fac, cum o mai duc. Darparcă putea cineva să folosească telefonul pentruaşa ceva.Telefonul zbârnâi răguşit, trezind încăpereaadormită. Îl ridicară. Nu vorbea nimeni.— Alo, alo, răspunde măi omule pentru cesunaţi atâta, ca să vezi de sunt aicea! Răspunde!Pe cine cauţi? Da! Da! Eu sunt. Da eu sunt. Ce?Cum? Când s-a-ntâmplat şi unde? Cine-i vinovatul?Popa! Nu? Atunci? Bine. Aşteaptă să vină cinevade la noi. Sau Alo! Alo! Staţi acolo. Vineimediat procuratura de-aici, de la noi. Nu vă atingeţide nimic. M-aţi înţeles? Fiţi cu ochii în patru şiaşteptaţi-mă. Popa unde-i? A dispărut? N-aveţi nicio grijă, dăm noi de el. Să fie toată lumea prezentă,din toată comuna. Câţi sunt? cinci? numai atâtdintr-o comună întreagă? Bine. Să fiţi atenţi să nuvă omoare şi pe voi ca pe ăia. Cum nu i-a omorâtnimeni? Ce glumă-i asta? Atunci cine-i mortul şicine-i popa? Da, da ascult. Cum s-au omorât întreei? Nu se poate. Atunci ce amestec are popa. Propagandă,propaganda asta religioasă. Aproape cănu-mi vine să cred. Şi cei din comună ce-au făcut?145

Gheorghe Andrei NeaguCum nimic Aţi lăsat satul de izbelişte? Să-şi facăpopa de cap! N-aţi avut învăţător, primar? Ce sămai vorbim! Aşteptaţi să venim acolo. Nu mişcaţinimic. Aşteptaţi! Venim imediat.* * *Coşmarul în care oameni, cu limba plină desaliva cleioasă ca de melc zăceau în agonie, buzelevinete de spânzuraţi, îi invadau somnul păzit altădatăde îngeri. I se părea că sute de ochi îl urmăreaudin toate colţurile. Ochi mari, înroşiţi. Şi iar, îivenea în minte vorba paracliserului:— Ce-ai făcut taică părinte? Ce-ai făcut taicăpărinte?Iar el îngrozit se scula din aşternutul ud, mototolit,ghemuit sub coaste şi se plimba. De pecând era student la teologie, i se spunea de cătreunii, colegi că pune prea mult suflet în credinţa vieţiide apoi. Câţi nu-i spuneau:— Vladimire, mai lasă viaţa de apoi şi vină labadea Vasile să bei o glaje de brumăriu din ălarece şi tare. Şi-apoi mai trecem puţin pe la măicuţe.Hai, ce zici!?Dar el nu zicea nimic şi se-ndepărta fără cadorinţa să-i năpădească trupul.Credea în viaţa de-apoi. Şi niciodată n-ar fiputut să creadă în altceva.— Forţa nu se găseşte în vin şi nici în femei!obişnuia adesea să spună popa Năstase.Iar când ajunse în satul acela, după primaslujbă şi-a dat seama cu cine avea de-a face.— Forţa nu de găseşte în vin, a zis atuncea146

Purtătorul de crucepărintele dar n-a spus nimic altceva, gândindu-secă erau în bună parte însuraţi, iar el însuşi a trebuits-o facă pentru a primi parohia.Şi-a doua zi a venit cârciumarul zicând printrealtele:— Părinte. Îşi dau trei clondire de vin pe zi,dacă n-ai să mai spui nimic despre vin în slujbeledumitale. De cum ai vorbit ieri despre vin, mi s-auîmpuţinat clienţii.El s-a uitat cu ochii întredeschişi, şi i-a spus:— De ţi-ai vândut sufletul iadului, te priveşte,păgâne, dar datoria mea este de a-i aduce păstoruluioile rătăcite de turmă, pe calea cea sfântă.Şi-ncurajat, povesti cu prima ocazie enoriaşilor săi,modul cum hangiul îi păcăleşte şi cum a cerut cuobrăznicie până şi păstorului turmei lui Dumnezeusă-l ajute în samavolniciile sale. Drept care, dupăaceastă nouă-ntâlnire, hangiul a trebuit să-şi închidăprăvălia şi să-şi caute alt vad, iar popa săstrângă fonduri pentru parohie. Şi-şi mai aduceaaminte cu groază cum propovăduia oameniloraceia, credinţa în viaţa cea de pe urmă, strunindu-lepornirile.Dar niciodată n-ar fi crezut c-ar putea s-ajungă acolo. Adică să-i vadă striviţi, ştrangulaţicrezând în el şi în viaţa de dincolo.Camioneta mergea duduind printre nămeţiiviscoliţi mai înainte. Subofiţerul de la volan înjuracu fiecare zdruncinătură, zorit s-ajungă odatăacolo, în satul acela trăsnit. Doar procurorul nuschiţa nici un gest, nici o vorbă. Părea adâncit îngânduri. Şi gândurile nu-i erau de loc vesele. I sespusese de câteva ori, că are prea puţini oameni147

Gheorghe Andrei Neagualături de el, că trebuie să aibă mai multă putere.Şi-apoi mai ştia că în curând avea, să-nceapă cercetareapentru care nu era deloc pregătit. Oameniilui erau liniştiţi şi resemnaţi.Tocmai de aceea era supărat. Ce bine-ar fifost dacă ar fi trimis un alt procuror în locul lui. Cusiguranţă că oamenii aceia nu s-ar mai fi sinucisdacă n-ar fi fost popa. Acum orice regrete sunt târzii,îşi zise în gând procurorul înfuriat pe succeseledemente ale unui neisprăvit. Şi nici măcar nu ştiuunde a dispărut sfinţia sa, părinţelul îşi mai ziseprocurorul zărind primele case troienite.* * *Ajuns în sat, părintele se repezi glonţ la biserica,cu uşile larg deschise. Din naos, vocile răzbăteaupână în curte. Poalele sutanei fâlfâiau canişte aripi ale morţii, pe cărarea proaspăt croită.Abia de văzuse camioneta din curtea bisericii,când se năpusti în pridvor întrebând:— Ce-i, ce s-a întâmplat? Cine sunteţi oamenibuni?— Bine-ai venit părinţele! se auzi vocea procurorului.Dumnealor sunt la poliţie, adause rânjindfioros.— Bine-aţi venit! şopti părintele înfrigurat.O tăcere ciudată se lăsă în biserică.—Îmbracă-te părinte, sau eşti îmbrăcat!rupse tăcerea procurorul. Vei merge cu noi pentrua lămuri această problemă, continuă el. Şi iarăşităcerea cuprinse văzduhul.— Să mergem, rosti careva. Se îndreptară cu148

Purtătorul de crucetoţii spre camionetă. În liniştea întreruptă doar descârţâitul paşilor pe zăpadă.S-opriră locului. De undeva s-auzeau gemete.— Împrăştiaţi-vă şi scotociţi peste tot! ziseprocurorul. Eu rămân cu părintele aici, mai adause,în timp ce se-ndreptau spre camionetă. Apoi, dupăce s-au îndepărtat câţiva paşi, părintele spuse cuglasul abia auzit:— Şi cu mine ce faceţi?— Nimic părinţele, nimic. Vom completa odeclaraţia cu tot ce ai făcut şi gata.— Dar n-am ştiut c-o să iasă nenorocireaasta. Niciodată n-am crezut, mai zise preotul şităcu. Câteva ciori cocoţate pe turla bisericii stăteaunemişcate.Deodată un militar strigă dintr-o casă.— Domnule Procuror! Aici, veniţi aici!Din alte case se îndreptau în grabă soldaţi înfrunte cu ofiţerul.Până şi procurorul împreună cu popa se îndreptarăspre locul acela.În casa unde fuseseră chemaţi, un spectacoloribil se înfăţişă privirilor. Un bătrân slab, deşirat,cu pletele lipite de tâmple de sudoarea morţii,şedea pe-un pat, cu o saltea de paie. În jurul lui seputea desluşi semnele unei îndelungate agonii. Niciun mort nu mai era acolo. Semn că bătrânul erasingur.— Apă! gemu bătrânul cu glasul abia auzit.Un militar îi întinse bidonul, dar apa curgeafără a fi fost reţinută de buzele rigide şi-nvineţite.Bătrânul se prăbuşi pe spate.149

Gheorghe Andrei Neagu— E otrăvit! zise părintele extrem de agitat.— Să-i dăm nişte lapte, adaugă procurorul.Dintr-o ulcea apărută de nu se ştie unde, unsoldat se strădui să-l facă pe bătrân să înghită câtevapicături. Dar laptele se prelinse pe bărbie fărăa fi înghiţit. O rigiditate îi încleşta maxilarele şi-i învineţisechipul.— Moare! Moare! Nu-l vedeţi că moare!? Faceţiceva strigă preotul agitându-se, fără să facănimic.— Să-l luăm cu noi! mai zise procurorul şisăltându-l în braţe se îndreptă spre camionetă.Tot drumul bătrânul nu scoase o vorbă. Dincând în când gemea uşor, sfârşit.Abia la marginea oraşului, după ce-a încercatzadarnic să se scoale-n şezut, bătrânul s-a prăbuşitca un sac rostogolit din căruţă, zicând un singurcuvânt, prelung.— Lepraa… şi se stinse.* * *De mult nu mai văzuseră sătenii atâtea maşinitrecând prin comuna lor. Camioneta care fusesecu două zile mai înainte pe acolo, nu-isperiase, dar convoiul format din tractoare pe şenileşi maşini utilitare le răsădeau sub cuşme întrebări.Ştiau că n-aveau voie să meargă-n satulvecin şi chiar de-ar fi vrut, n-ar fi putut s-ajungăacolo din cauza militarilor ce înconjuraseră locul,oprindu-i.În vremea asta în cătunul complet izolat, dincâteva maşini, se descărcau materiale şi unelte.150

Purtătorul de cruceCâteva buldozere treceau dărâmând casele de laun capăt la altul, în timp ce într-o groapă plină cuvar, infirmieri cu măşti şi mănuşi scoteau morţii dincase şi-i aruncau în ea.Stropi de var săreau în urma fiecărui truparuncat, primind în cuprinsul acela vâscos şi alb,trupurile înţepenite. Era o masă inertă ce se supuneadocilă aceluiaşi blestem.Doi fotografi lucrau de zor în jurul cadavruluiunui bărbat ce avea pielea frunţii şi gura mâncată.Lepra.La ora prânzului un rug uriaş îşi întindea braţelespre cerul plumburiu, întreţinut de câţiva militari.Infirmierii îşi aruncau uneltele în foc, stropindutilajele cu benzină.Apoi îşi arseră uniformele, măştile, mănuşile,dezinfectându-se pe rând. Ştiau că îi aşteaptă olungă izolare în carantină.* * *— Gata, să mergem! rosti şeful de post cândrugul era aproape stins.Părintele Năstase, îngenunchiat, cu mâinileîmpreunate a rugă, nu se clinti.Ce-ai făcut taică părinte, ce-ai făcut taică părinte?Atât rostea părintele, într-una, repetândspusa paracliserului, care-i lovea sufletul ca o limbăde clopot. Nu se ruga cum crezuseră ceilalţi. Nicinu părea a auzi ceva, în jur.— Hai părinte, hai să mergem, îl bătu pespate şeful de post. Hai, n-auzi? Trebuie să mergem.151

Gheorghe Andrei Neagu— Eu? Cu mine vorbeşti? Să merg unde?— La maşină, trebuie să plecăm.— Eu? Dar n-am făcut nimic rău, n-am făcutnimic rău.Apoi, se smulse din loc şi o luă la fugă, într-odirecţie oarecare, fără nici un sens.— Puneţi mâna pe el! ordonă şeful de post.Aţi luat-o razna. Aduceţi-l cu forţa dacă nu vrea!Infirmierii se grăbiră să-l prindă din urmă, î-nainte să se îndepărteze prea tare. Zbătându-se înmâinile lor, părintele murmura: N-am făcut nimicrău, n-am făcut.— Hai omule. Hai să mergem, încercau să-lpotolească.— Unde să merg? De se să merg? continuasă se zbată preotul.— Potoleşte-te dracului. Doamne iartă-mă,încerca să-l aducă la realitate şeful de post. E carantină,nu poţi să înţelegi atâta lucru?152

Purtătorul de cruceAdăpostulDe cum începu sirena să urle, Leiba îşi lăsămătura udă în gangul plin de hârtii, fugindsă se ascundă. Cuprins de o spaimă nebună,se-aruncă prin uşa de tablă, cu găurele, înlocul unde-şi ţinea alteori măturoiul, pe scaunulvremilor liniştite odată.Şi în curând, gangul se umplu de mulţimeaîngrozită. Câţiva din cei din faţa uşii, cerură omuluide pe scaun să le dea şi lor drumu-năuntru, darLeiba nu le răspunse. Un zumzet din ce în ce maiapropiat de avioane se făcea auzit şi în curând, primelebombe căzură la periferia oraşului. De undeva,tunurile începură să latre a moarte. Din cândîn când, rafalele mitralierelor, instalate în centruloraşului, spărgeau liniştea adâncă din subsol. Toţiîşi ţineau răsuflarea. Bombele cădeau tot maiaproape. În pasajul înţesat, venea miros de sulf şide ars. Praf de moloz şi de cenuşă cădea ca oploaie cernită peste cei ce stăteau la intrare. Obombă căzu pe magazinul de la intrarea dindreapta pasajului.Fiare şi pietre căzură peste mulţime. O altăbombă căzu în acelaşi loc, desfăcându-l. De la etajulal cincilea şi până la parter, clădirea crăpă ca153

Gheorghe Andrei Neaguun harbuz, acoperind pe de-a-ntregul intrarea-npasaj. Şi-atunci Leiba auzi primele răcnete. Unmiros de carne prăjită şi de latrină umplu văzduhulînţesat de-njurături şi de ţipete. Câţiva borfaşi buzunăreaupe cei ce-şi pierduseră cunoştinţa ovreme sau definitiv pe străzile oraşului.Bombele cădeau în continuare peste centruloraşului, în timp ce Leiba-şi proptea uşa mai bine.Ochii de copil priveau speriaţi prin deschizăturiletăiate în tabla uşii, anume pentru aerisire.O bombă căzu peste-o cisternă de pompieri.Altele cădeau din ce în ce mai aproape, în jurul pasajului.Deodată un suflu năprasnic lipi copilul atâtde tare de uşă, încât sângele ţâşni cu putere dinpielea presată prin găuri, iar ochiul ţâşni în umărullui Leiba.O altă bombă în centrul pasajului, sfârtecându-l.O groapă enormă de-asfalt şi de carne rămasepentru o clipă deschisă, pentru ca mai apoisă se umple cu resturi de oameni şi moloz hăcuit.Leiba-şi pierdu cunoştinţa, izbit de suflu înperetele zidului. În clipa aceea, mitraliera tăcu şiultima parte din magazin se prăbuşi, astupândgroapa cu totul. De printre ruine, un picior se maizvârcolea încă, aidoma piciorului de păianjen.Şi-atunci, sirena începu să urle din nou. Val, dupăval, vântul venea curăţind în rafale strada şi cerul.Nici un geamăt nu se mai auzea din maldărulal ruinelor fumegând. Pe o bară înroşită sfârâiao bucată de carne-mbibată cu sânge. Şi vântulsufla, dezgolind, dezastrul din fum.Unul câte unul, oamenii ieşeau de prin adăposturilecaselor, gesticulând. Câţi or fi murit oare?154

Purtătorul de cruceŞi-n vremea aceea, din cer începu să cadă o ploaieînroşită de sânge. Cele câteva salvări venite îngrabă, plecară fără a şti niciodată la câţi ar fi fostnecesară intervenţia lor.Un curcubeu strepezit se-arată pe cerulplumburiu. Şi-atunci sirena încetă.* * *Când se trezi, Leiba-şi simţi capul o cloacăşi-o durere cumplită-i ardea ceafa. Îşi duse mânala ţeastă tremurător, crezând-o ciuruită, dar se bucurăcând găsi doar un cucui mare cât o nucă ivitacolo pe neaşteptate.Îşi şterse cu grijă umărul de ochiul scurs. Opicătură de sânge-nchegat îi stânjenea mişcareapleoapei. O îndepărtă cu degetul şi se mai linişti.Se miră de liniştea adâncă, ce-l înconjura.Privi spre uşă. Pielea copilului strivită pringăurelele de la aerisire, lăsa să se scurgă o zeamăcleioasă şi roză. Leiba dădu propteaua groasă de-oparte şi trase de uşă.Când puse mâna pe tabla curbată de presiune,aceasta cedă. O fetiţă strivită, în uşa deschisă,se prăbuşi, în vreme ce din burta plesnitămaţele sparte ţâşniră. Cu ochii ieşiţi din orbite, unbătrân cu barba lipită de gâtul fără cămasă, păreacă doreşte să între-n lăuntru. Înfricoşat Leiba dădusă-nchidă uşa. Dar, nu mai putu. Trupurile căzute-lîmpiedicau. Şi atunci, din mişcarea aceea, căzură şialte bucăţi din trupuri vecine. Şi-o duhoare nebunărăzbătu odată cu ele.Cu o furie oarbă, începu să tragă din maldăr155

Gheorghe Andrei Neagutrup după trup, bucată după bucată şi să strige.Strigătul sună înecat, fără spaţiu, ca urletul hieneisub apă. Lumea cadavrelor îl umpluse de groază.Trase cu sete de-o mână smulgând-o dinumărul al unei femei. Pielea şi zgârciul se-ntinserăcedând într-un plesnet surd. Un pârâit de oase-nmişcare-l făcu să se retragă spre fundul gheretei.O rostogolire se prăbuşi, mustind, gata să-l strivească.Bucăţi de moloz şi nisip îl făcură să spere căundeva, acolo, mai departe, se află o ieşire.De-aceea-şi opri pentru o clipă lucrul, gândind: Săduc mai întâi tot ce am tras din morman în fundulcuşetei şi-apoi voi vedea. Apucând de picioare trupulfetiţei, îl târî pe lângă scaun până-n celălaltcapăt. Apoi, bucată cu bucată, dezgoli pragul cuşeteireuşind să-nchidă şi uşa. Se aşeză apoi pescaun, ştergându-şi sudoarea de pe frunte. Simţicum setea-şi făcea loc în trupul chinuit de nelinişte.După ce se odihni puţin, începu să tragă din noude cadavre, înghesuindu-le. Un aer stătut îi îngreunarespiraţia.Plin de scârbă, vomă peste prag, ameţit.De sus cădeau alte sfărâmături de-asfalt şide pietre. O bârnă de fier înfipse de-a curmezişulun trup de soldat străbătându-l. Când trase de el,aceeaşi rostogolire lichidă-l făcu să sară peste pragulcuşetei.Şi-o nouă grămadă de carne căzu, astupându-ilucrarea. Când se uită în fundul cuşetei,se-ngrozi. Pe stiva de carne şi moloz era prea puţinloc pentru alte cadavre. Leiba izbucni într-un hohotprăbuşindu-se. De sus dintre trupuri, o zeamă roş-156

Purtătorul de crucecată-vânătă, curgea băltind pe podea. Din când încând, ceva umflat se spărgea ca un balon cu unfâşâit de uşurare, în valuri, duhnind.Şi-atunci Leiba-ncepu să-şi smulgă părul dincap. Poate aceasta-i pedeapsa lui Dumnezeu,gândi disperat, urlând printre sughiţuri. Apoi răguşitşi istovit se-ntinse pe jos, în băltoaca aceea decarne presată, fără nici-o speranţă. Respira din ceîn ce mai greu. Miresme în valuri răzbăteau dinmorman, sufocându-l.157

Gheorghe Andrei NeaguNinsoriIarna fusese uşoară. Petice de gheaţă. Peticede zăpadă. Crâmpeie de alb pe negru. Apoisoarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacăpe sine în lăcomie. Şi petele fug. Sau nu, nu fug.Sunt sorbite de razele soarelui. Şi negrul se-ntinde.În ramuri, în tulpini şi-n mugurii ce nu s-au desfăcutîncă. Apoi lumină. Şi muguri înflorind. Ca dintronoapte adâncă, strălucesc izvoarele. Apoi gonescspre tainice chemări.Merg obosit. Nu, moleşit. Căldura-nmoaieatât de plăcut oasele biciuite de frigul trecut.Paşii mă poartă cu greu. Nu ei. Eu îi port.Sau cine mai poate şti, care pe cine mai poartă.Oricum sunt acolo unde lumina încă mai poatesă-mi aducă căldura.Sunt sub flori. Am fost sub muguri, sub crengilenegre şi aştept verdele vieţii, frunzele. Iar paşiise duc şi mă duc. Pământul se lasă călcat şi-mi răcoreşteprivirea. Iar paşii se bucură de mine şi eu dereavănul ţărânii văioagelor umbrite. Pământul musteşte.Şi-n fiecare zi sunt tot mai însetat. Iar seteamă face bărbat. Tot mai bărbat. Şi-atunci de ce marionetă?O fi umbra mea? Poate. O port peste tot. Şilumea râde. Şi eu nu ştiu dacă ea, e marionetă.158

Purtătorul de cruceSe lasă pe spate când vreau eu. Mă vrea, săjoc. Eu sunt marioneta. Şi-atunci mai sunt bărbat?Pentru că zilele trec. Şi verdele frunzelor izbucneşte-nlemnul ramurilor sărutate de soare. Dinnegru ţâşneşte viaţa. Iar albul a rămas doar oamintire. Iar eu tot amintire pentru marionetamea. Ba nu. Nici măcar atât. Eu nu pot fi o amintire.Marioneta da. De aceea o port legată de mine.Pentru că eu n-am umbră. Oamenii văd şi râd. Şimarioneta râde. Atunci când o mişc. Şi din nou amsenzaţia că ea mă sileşte pe mine. Iar eu sunt totmai mult jocul marionetei mele. De cine râdelumea? De mine? Sau de ea. Oricum zilele trec.Iar paşii mă poartă prin aceleaşi locuri umbroase.Ba nu. Sunt altele. Şi tot atât de materne.Doresc maternitatea? Nu ştiu. Dar caut aceleaşivăioage întunecate.Şi iat-o. S-a desprins din mine. O mână, apoialta. Şi pielea se lasă sărutată. De mâini?Iar marioneta nu-i. Nici lumea. Sunt eu şimâinile Ei. Mă gustă şi-mi redau umbra. În loculmarionetei? Sau în locul meu. Eu sunt eu însumi.Iar Ea? Ea…Zilele trec. Şi paşii mei. Şi verdele frunzelore tot mai intens. Negrul matern dă viaţă mereu şidispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde, verde.Doar paşii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. Ogăsesc prin aceleaşi văioage.Cu aceleaşi curgeri cristaline. Şi paşii se bucură.Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Şi eamiprimeşte sărutul. Simt înfiorarea în tulburareaizvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Şi tălpile. Iar marioneta?Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am de-159

Gheorghe Andrei Neaguvenit mai bărbat. Iar gustul pământului matern mădoare. Mă răscoleşte tot mai mult. Eu sunt bărbatul.Şi-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă.E neagră. E ultimul negru-n marea deverde. Verdele vieţii.Şi trupul mi se înfioră. Iar marioneta-i oumbră. Mai bine spus, o amintire. Deci sunt bărbat.Am o umbră. Sau umbra mă are pe mine? Nu.Nu trebuie. Eu sunt bărbatul cu umbră. Eu amumbră. Eu am.Pe naiba. Eu am nevoie de Ea. De Ea. Mi-enecesară. Ce sunt fără ea? O trecere? Da. O trecereprin spaţiu şi timp. Şi nu vreau să fiu o umbră.Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie Ea.Ea=umbra. Umbra care să-mi ascundă neputinţa.Iar paşii mei să-şi găsească răcoarea în maternitateaumbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdelevieţii. Când curgerile vor înceta. Eu însumi săpot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi acopereneputinţa.Şi pretutindeni să găsesc răcoare. Răcoareasufletului însetat. Şi trupului înfierbântat. A tălpilorfierbinţi de căutare. Şi dorinţele mele. Şi bărbăţieimele. Trebuie să-mi bucur încă tălpile, de răcoareavăioagelor umede.— Doamne! Ce-i asta? Negrul se întrerupebrusc.Pete de aur şi de lumină. Pete de negru strălucitor.Aur şi negru. Arămiu şi roşu. Şi toate-n mişcare.Se mişcă maternitatea? Nu. Nu-i Ea. E-o salamandră.Îşi caută locuri umbroase. Şi ea? Ea nu.160

Purtătorul de cruceNu trebuie. Ea. Ea e doar o salamandră. O greoaieşi nedorită salamandră.Şi talpa piciorului meu. Da. Piciorului meu.Talpa s-abate peste culorile în mişcare. Striveşte.Striveşte cu ură. Ba nu. E disperare şi spaimă.Spaima de culori? Desigur. Nu mai vreau culori.Vreau puritatea negrului matern.Şi talpa-şi continuă strivirea. Urzicături dureroase-ostrăbat. Mă cutremur şi cad. Pe fundul văioageie bine.Mă cufund în răcoarea pământului. Deasuprae cerul.Şi frunzele. Da frunzele. Frunzele. Frunzelese înroşesc brusc şi cad. M-acopăr de frunze. Defoarte multe frunze. Şi cerul păleşte. Iar frunzelecad. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc. Totmai adânc.O simt alunecându-mi de-a lungul picioarelor.Iar frunzele cad. Şi-s crengile goale. Tot maigoale. Şi mai negre. Ce negre… De parcă văioagas-ar fi urcat spre cer. Iar eu tot mai rece. Şi frunzelecad. De parcă ar vrea să-mi dăruiască pe vecimaternitatea.Şi dorm.Câtva timp a fulguit cu fulgi mari şi pufoşi.Cerul nu avea contur. Parcă se lăsase pe acoperişuri.Ba chiar pe străzi.Blocurile înalte-şi pierdeau înălţimile înmarea de fulgi. Şi de cer. Păreau că se-mpreunează.Ha, ha. Blocurile merg în cer. Ideea mi s-apărut năstruşnică. Bărbaţii aveau cuşma de nea.Dacă aveau capul descoperit. Femeile nu. Şi nu-mipot explica asta. Nici atunci, nici acum.161

Gheorghe Andrei NeaguApoi străzile se uniră cu străzile. Îşi împrumutaulumina de la zăpada aşternută pe ele. Şiumezeala, tot de acolo. Bărbaţii nu mai aveaucuşme. Părul se pleoştea. Se lipea umed şi greu decapetele îngheţate. Încet se lăsa o pâclă. Era atâtde deasă, atât de deasă. Nu puteai vedea urmelepaşilor. Oamenii erau doar siluete. Femeile nu semai vedeau. Plămânii se sufocau.Iar ochii mei, se măreau. Se măreau şi lăcrimau.Şi-atunci am văzut. Da. Atunci, abia atunci,am văzut. Capetele oamenilor creşteau. Fiecareavea capul mai mare decât înainte. Şi-n jurul lui,un halou. De parc-ar fi fost sfinţi. Ochii mă usturau.Şi ceaţa, oh, ceaţa. Ceaţa care mă împiedica să mădumiresc. Dar nu era vorba de nici o lămurire. Capeteleoamenilor erau mai mari. Cu mult mai marica de obicei. Mi-am spus că era din cauza luminii.Dar seara erau şi mai mari.Mă frământam şi nu găseam un răspuns.Atunci au venit păsările. Mici, negre şi cu guler. Cuguler lucios. Cu atât mai lucios cu cât ceaţa îşi sporeaopacitatea.Păsările negre se apropiau. Aureola le făceapenajul mai strălucitor.Apoi au apărut femeile. Purtau sub paltoaneceva ce nu se putea ascunde. Părea că maternitateaînsăşi îşi căutase adăpost. Paltoanele abia semai ţineau. Nasturii stăteau să plesnească. Maternitatea-şigăsise adăpost? Nu ştiam ce să cred. Nuştiam la ce să mă uit. La păsări? La femei? La păsări.Se aşezau pe capetele bărbaţilor. Crescuseră.Şedeau ca pe nişte uriaşe baloane. bărbaţii lelăsau. Încăpeau mai multe deodată. Şi părul? Da,162

Purtătorul de crucepărul căzuse.Capetele umflate străluceau. În zăpada căzută,urme. Urme de paşi şi de păr. Şi ceaţă. Ceaţăgroasă şi grea. Femeile abia se mai puteau mişca.Le priveam şi nu înţelegeam. Pe reverul paltonuluimeu rămăsese o şuviţă. Mă gâdila. Am dat cumâna. Mi-am atins obrazul. Capul îmi crescuse.Era mai mare decât spatele. Umerii erau subfălci. Nici nu bănuisem. Deci şi eu. Şi mie. De cenu.Doar sunt bărbat. Numai că nu-mi dauseama de ce nu-mi găsesc buzunarele. Mi-e frig.Degetele-mi sunt de tablă. Nu le pot îndoi. Mă dor.Şi buzunarele nu-s.Ba sunt. Mult depărtate de mine. De parcăceva le-ar fi depărtat. Bine că pot privi. Cred cănumai eu. Ba nu. Şi ceilalţi. Îşi duc din când încând mâinile la cap. Parcă-s de pitici. Degetelesunt mici şi îngheţate. La fel ca ale mele. Nici nupot acoperi urechile. Urechile-s mari. Mai maridecât capul. Ca nişte evantaie.Nici o maşină nu circulă. Capetele mari. Numai încap î nă-untru. Nici în clădiri. Şi ceaţa continuă.Unde-i soarele? Privirile se ridică spre cerulnevăzut.Tot nu se vedea. Iar trupul e obosit. Al meue şi mai mare. Eu sunt bărbat. De ce mă umflu?Nu-s femeie.Ne uităm unii la alţii. Nu ne mirăm. Suntemîngroziţi.Ne deosebim? Nu. Nimic nu ne deosebeşte.Doar eu sunt diferit. Se feresc de mine. Ei aunumai capetele mari. Eu şi trupul. Şi calc tot mai163

Gheorghe Andrei Neagugreu. Mă dor labele picioarelor. Picioarele-mi suntmici. Şi mâinile. Numai capul şi trunchiul. Eu şi femeileavem paşii mici. Femeile s-ar putea rostogoli.Mai ales că paltoanele ne-au rămas de prisos.Sunt ca nişte eşarfe. Nici vorbă să ne-ajungă.Mă îngrozesc? Nu. Nu sunt îngrozit. Doarobosit.Nici nu ştiu de ce mai merg. De ce? Dar undesă stau? Nu încap nicăieri. Casele-s pustii. Toţi suntemîn ceaţă. Iar păsările-s pe noi. Ghearele lorstau în pielea noastră. Ca mâinile unui copil strângândun balon. Pasările-s mici. Din cauza mărimiinoastre. Eu nu le simt ghearele. De fapt eu nu maisimt dacă am păsări. Nu toţi au. Şi toţi ne umflăm.Nu mai ochii ne rămân la fel. Abia de mai vedem.Au început să se umfle şi ceilalţi bărbaţi. Nu se maiferesc de mine.Sumtem la fel. I-ar păsările s-au înmulţit. Nemişcăm tot mai greu. Unele femei nu. S-au prăbuşit.Zăpada se topeşte sub ele. Şi bălteşte. Zăpadase-nmoaie.Porţiuni se asfalt şi de borduri apar de subnea. Iar noi nu ne putem odihni. Continuăm să nedeplasăm. Haotic, dar ne deplasăm. Şi cât de multaş vrea să stau. Să mă odihnesc. Dar unde?Bănci nu-s. Dar trotuare? Borduri? Sunt.Atunci de ce n-aş sta. Şi-aşa picioarele au ajuns canişte protuberanţe. Cred că m-aş putea da de-adura. Dar m-aş uda. Zăpada-i terciuită. Paşii noştri.Şi ceaţa. Ceaţa ce nu se mai termină. Parcă sufocăvăzduhul. Şi zăpada. Şi noi. Aerulnu ne mai ajunge. Iar păsările ne ciugulesc.Le-o fi foame. Apar din ceaţă şi ne ciugulesc.164

Purtătorul de cruceNu le simţim. Le vedem unii la alţii. Ciocurilese-nfundă în masa umflată. Pielea intră-nlăuntru.Apoi revine.Poate dacă s-ar sparge. Poate ne-am desumfla.Eu n-am curajul s-o fac. Poate că nu-i bine.Aştept păsările. Ele trebuie să ştie. Neapărat. Eleau instinctul nealterat. Sunt coţofene. Nu mi-eteamă. Şi nici nu le simt. Niciunul din noi nu simte.Aşteptăm. Ne-nvăluie ceaţa. Nici aureola nu se maivede. Nu ne mai poate cuprinde. Doar păsările-şicontinuă ciugulitul. Ce-or fi găsit? Deodată simtceva ca o uşurare. O mare uşurare. Un lichid mi seprelinge pe frunte. Îmi ridic mâna. N-ajung. Şi curgereacontinuă. Picură pe trotuarul umezit. M-aşteptamsă fie sânge. Nu-i. E limfă? Nu-i. Habarn-am ce poate fi. Se scurge necontenit. Şi alţii vădşi simt la fel. Dar nu se pot pipăi. Privesc unii laalţii şi se liniştesc. Şi eu. De fapt nici n-am fost neliniştit.Eram liniştit. Tot timpul am fost. Lichidul s-amestecă-n balta ce curge spre gura de canal.Iar ceaţa-i mai subţire. Poate se ridică. Da.Se ridică.Zăpada s-a dus. Doar noi ne amestecămscurgerile, cu urmele ei. Zăpada nu-i. Iar păsările-audispărut.De undeva, ştiri. Se anunţă cu voce răguşităîncetarea bombardamentului atomic. Supravieţuitoriisă se prezinte… Nu înţeleg unde. Nici nu încercsă înţeleg. Târziu, mă alătur celor care mergîntr-una, în aceeaşi direcţie.165

Gheorghe Andrei NeaguMântuitoriiPătura groasă, aspră de veşnică purtare,este trasă peste capul rotund, ca un bostan,cu ochi oblici, abia mijiţi, dintre obrajiilucioşi. Mai multe braţe o fixează de jur împrejurulunui morman care se umflă, rar, sistematic.Şi nu-i nimic în imediata apropiere pe caresă-ţi odihneşti ochii. De-atâta veşnicie, n-ai cumalunga plictisul. Pe-aici mai trebuie mişcat câteceva. Aerul e prea îmbâcsit. Dar cum să deschizivre-o fereastră, unde nu-s ferestre?— Bună dimineaţa. Eu sunt Isus, fiul luiDumnezeu.— Care Dumnezeu? Eu nu cunosc nici unDumnezeu.— Dumnezeu mi-e tatăl, zămislitor al trupuluimeu şi al credinţei mele, zise unul, rânjind.— Şi care e credinţa ta? îl zădărî celălalt.— Ar trebui să-ţi spun. Eu cred în oameni, înpartea bună din ei, îşi continuă Isus pledoaria.— Şi eu cred în ei. Mă cheamă Budha, iar fraţiimei cred în credinţa mea. Ai tăi cred?— Nu. Ai mei nu cred. Ai mei, au vrut să lefac minuni. Şi m-au răstignit pe cruce, aşteptândsă învii.166

Purtătorul de cruce— Şi-ai înviat? Îl sâcâi ca întotdeauna Budha.— După cum vezi. Sunt la fel de viu ca şitine.— Dar e o prostie. E n-am fost niciodată viu.Eu sunt pur şi simplu o plăsmuire plăcută a sufletelorcelor care vor să creadă în ceva. Eu sunt unvis necesar, pe când tu, te vrei ca o realitate.— Fraţii mei nu cred în plăsmuiri. Tatăl meua fost, dar nu le-a ajuns. Ei au vrut ca tatăl meu săaibă un fiu, pe care să-l poată pipăi, simţi şi caresă le facă minuni, îşi continuă el, ca de atâtea ori,argumentaţia.— Tot îi dai cu minunile. Ce-s alea?— Uite, de pildă eu le-am arătat oamenilorcalea spre înţelegere şi armonie.— Şi eu le-am arătat-o. Mai bine spus şi-augăsit-o singuri, plăsmuindu-mă pe mine. Şi asta nue minune— Ar trebui multe să-ţi spun. Dumnezeutatăl, fiind nevăzut m-a plăsmuit pe mine, ca oameniisă vadă şi să creadă.— Şi cred?— Daaa! Bine, a fost o vreme când nu preaerau ei siguri, dar eu le-am făcut minuni, adică lucruripe care ei nu le puteau face şi atunci au crezutşi de atunci cred mereu. Adică ştiu eu ce să-ţispun? Parcă nu prea mai cred. De-aia am venit euiar. E nevoie de mine.— Şi ai s-o faci?— Păi, dacă-ţi spun.— Ce anume?— Ticluiesc eu una mai mare ca ultima.— Ticluieşti pe naiba. Pur şi simplu i-ai pă-167

Gheorghe Andrei Neagucălit. Crezi că numai tu ai fost deosebit între oameni?— Eu nu cred. Ei mi-au spus-o şi au şi crezuttotodată.— Impotenţă de oameni comuni, de hoardă.— Spune-i cum vrei frate Budha, dar aşa afost.— În primul rând încetează cu tâmpeniileastea. Eu nu ţi-s frate. În al doilea rând nu te maiîncrede atât în voinţa unei turme neputincioase dea-şi găsi singură calea spre adevăr şi nu mai fă pegrozavul. Eu nu pot crede că tu ai fost singurul înstare să le aduci neisprăviţilor ăia, calea spre fericire.Au mai fost şi alţii, dar tu probabil, ai fost singurulîn stare să le aduci calea spre fericire. Au maifost şi alţii, dar tu probabil ai fost singurul în staresă-ţi prezinţi marfa în ambalaje veridice. Iar turmaa orăcăit la unison, în favoarea inepţiilor tale. Eraşi mai uşor. De aia te-au răstignit după aceea. Cădoar au mai fost răstigniţi şi alţii.— Da, dar ei nu au înviat.— Şi tu? Parcă tu eşti viu? Şi te rog nu mămai întrerupe. Nu te-a educat maică-ta?— Te rog. Toate ca toate dar pe mama s-olaşi în pace.— Şi de ce mă rog? În fond văd că nu te-aprea înghesuit cu buna creştere.— Mama a fost şi este Fecioara Maria.— Altă aiureală. Te pomeneşti că mai trăieşte?!— Nu!— Şi a murit virgină?— Da. Afirm asta, cu toată tăria.168

Purtătorul de cruce— Sărmane Isus, eşti de plâns. Ori eşti prostca o căldare, ori eşti bolnav. Trezeşte-te măi băiete.Toţi ne tragem ` ha, ha, ` tot de-acolo. Şi tupari făcut la fel ca noi.— Nu-ţi permit! Nu-ţi permit! Mă înţelegi?Nu-ţi permit!Glasul lui Isus Mântuitorul devenise supărătorşi strident.— Ce-i gălăgia asta, se auzi de undeva glasullui Allah.— Vini-ncoace fârtate, să vezi minunăţie. Nepricopsitulăsta de Isus, susţine că mă-sa a muritvirgină.— Şi ce-i cu asta. Poate să moară cum vrea,se auzi glasul lui de departe.— Ai dreptate bătrâne, veni din ceruri vocealui Dumnezeu.— Îţi mulţumesc părinte, nu-şi putu reţinebucuria Isus, la glasul părintelui său.Cu paşi mari şi legănaţi, abia târârndu-şi burdihanul,se apropia Mahomed.— Mahomed! Mahomed! îl strigă Budha.— Ce vrei? Catadixi Mahomed să-i răspundă.— Uite ce spune Isus, maică-sa a murit virgină.— Se poate. Când o femeie nu mai are bărbatmultă vreme, i se strâng toate alea.— Şi cu asta insinuezi că...— Ce importanţă mai are? Tatăl meu Allahtocmai de aceea ne-a dat mai multe femei. Până levine rândul, par ca la început.— Nărodule, numai la asta ţi-e gândul, pufniBudha cu ciudă.169

Gheorghe Andrei Neagu— Nărod eşti tu, cel cu o mie de feţe. Pentrucă numai unul ca tine se poate sminti în aşa halîncât, să nu mai ţină seama de lumea carnală. În easălăşluieşte frăţioare, fericirea, în ea.— Şi sufletul?!— Tu vorbeşti de suflet? Cine are o mie defeţe are tot atâtea suflete şi pe care din ele-l poţiface fericit mai întâi? zise Allah, râzând din rărunchi.— Ba tu eşti acela.— Fraţilor nu vă cretaţi, interveni Isus.— Ia mai du-te dracului, îi sări ţâfna luiBudha, repezindu-i o palmă pe obrazul drept. Ce tebagi?— Mă bag pentru că nu vreau să vă văd certându-vă.— Dar cine se ceartă, bă Isuse, îi zise şi Mahomedenervat brusc.— Voi. Voi nelegiuiţilor, îşi susţinu Isus punctulde vedere.— Atunci na, ţine şi de la mine, şi Mahomedîi trânti la rându-i o palmă răsunătoare.Isus îşi cuprinse faţa fierbinte, cu palmele,căutând să-şi potolească usturimile. Apoi, amintindu-şide poveţele tatălui său, zise:— Taică Dumnezeule, taică Dumnezeule, cărău m-ai învăţat. Neghiobii ăştia sunt în stare sămă facă ferfeniţă, nicidecum să-nveţe ceva. Poatecă tu nu eşti de acord cu ceva, dar nu mă mai las,să ştii. Ăştia spun că nu există minuni. Şi spun cănici nu sunt viu. Şi dacă nu-s viu, atunci pentru ce?Auzi tu? Pentru ce?Se încordă apoi, ca un arc începând să lo-170

Purtătorul de crucevească în toate părţile. Lovea şi primea. Toţi loveau.toţi loveau, toţi primeau. Cine pe cine nimerea.Uşa se deschisese brusc, lăsând să intre întâicapul, apoi corpul bărbatului îmbrăcat în pantalonşi bluză albă. Gesturile şi glasurile amuţiră. Bărbatulînaintă încet, dar sigur, conştient de puterea sa.— Drăgălişilor vi s-a făcut dor de hamuri,cum văd. Vă liniştesc eu imediat. În paturi! În paturiam zis!Se aplecă apoi să culeagă de jos pătura cenuşie.— Ei drăcie. Tu ce cauţi? Aici erai?Zbârlită, înfricoşată, fata ţâşni iute, strecurându-sespre uşă.— Mătură, fira-i tu să fii, mătură că te-amangajat să mături, nu să faci sfinţi. Sfinţi aveamdestui bombăni el, trântind pe masa din salon cutiacu medicamente.171

Gheorghe Andrei NeaguUlciorulUşa celulei se deschise cu un pocnet sec. Încadrul ei, cu centironul lăsat peste burtoiullăbărţat, adjutantul Mandache, crăcănat, îşislobozi chemarea cu glas răguşit:— Hai Pandele, ţi-a venit rândul!Din grămada de rogojini întinse pe ciment,dintre trupurile înţepenite de frig, s-auzi o mişcare.Lumina din ferestruică nu-l lăsa pe adjutant să distingăprea bine cine şi cum se mişcă. Se răţoi supărat:— Mişcă bă rahatule!Un bărbat înalt şi deşirat se desprinse dincolţul celulei, apropiindu-se cu un mers de cocostârcpeste trupurile chircite pe cimentul lunecos.Se apropie temător de uşa deschisă. Duhoareaaerului din celulă fusese înlocuită cu aerul sălciude pe coridorul închisorii îl ameţi. Se clătină.— Ia uite-te la boier cum se preface, şuierăMandache lovindu-l cu un retevei lustruit. Loviturascurtă, căzută între omoplaţi îl aruncă pe purtătorulzeghei de peretele opus. Gemu. Dacă ar fi ţipat,alte lovituri ar fi căzut peste trupu-i slăbit. Îşi târşipaşii amorţiţi de nemişcare spre capătul culoarului.Cunoştea drumul. La început îl parcursese mai des.172

Purtătorul de cruceAcum de două-trei ori pe săptămână, după cumavea chef comandantul închisorii, sau vreunul dinadjuncţii săi.În seara aceasta-i căzuse pata chiar comandantului.Afumat bine şi cătrănit că-şi găsise amantaocupată cu un activist care-i promisese c-o ia denevastă, comandantul simţea nevoia să-şi descarcenervii pe cineva. S-a decis asupra lui Pandele,profesorul universitar închis pentru ceea cemintea lui nu putea înţelege. Cică ea liberal. Şi cedacă. „Ce mare lucru şi liberalismul ăsta. Treabăcapitalistă”, mormăi comandantul ciulindu-şi auzulla târşitul paşilor ce se apropiau dinspre celule. Îşitrânti centironul de palma stângă cu putere. Violenţaizbiturii îi trezi simţurile. Se învioră doar atâtcât să-şi simtă corpul fremătând de nerăbdare. Îlmai bătuse pe nenorocit fără de folos. Nu reuşisesă scoată de la el nici un angajament, nici o mărturisirepe măsură. Atâtea luni de ciomăgeală şihuiduma nimic. „Dacă şi-n seara asta nu scot cevade la el, îl omor” gândi comandantul, pocnindu-şidin nou centironul. Aproape în acelaşi timp uşa birouluise deschise. Împins din spate Amedeo Pandelese trezi în faţa lui. Mersul de la celulă până labiroul comandantului îl mai dezmorţise.— Ieşi afară! îi zise adjutantului. Acesta seretrase rânjind. Avea să se proţăpească lângă uşă.Îi plăcea s-audă gemetele celor bătuţi de şef. Aveaputere şi metodă şeful.— Ia zi, bă sfrijitule, mult ai să-ţi mai baţi jocde mine? îl apostrofă pe deţinut comandantul. Tăcereanu-i plăcea; iar Amedeo tăcea. Un centiron173

Gheorghe Andrei Neagudezlănţuit se abătu peste creştetul albit. Cu tâmplelezvâcnind de furie, ofiţerul îi mai altoi câtevacentiroane, doborându-l.Căznindu-se să-şi ridice trupul slăbit, Pandelese trezi doborât de şutul cizmei cazone. Renunţă săse mai apere. Dezlănţuirea loviturilor îl ameţi. Nicimăcar nu le mai percepea.După ce obosi, comandantul îşi şterse sudoareade pe frunte, apoi de pe ceafa năduşită, cuo batistă mototolită şi soioasă şi-şi aprinse o ţigarăCarpaţi cu filtru.— Paştele mătii!, nu scrii declaraţia aia? Pandelegemu. De luni de zile numai asta auzea,numai asta i se cerea.— Sergent! strigă răguşit comandantul. Ştiacă adjutantul se lipise de uşă. De aceea-l pedepsi,degradându-l prin chemare ca sergent.— Ordonaţi! zise Mandache, cu oarece nemulţumireîn glas. Doar era adjutant, ce naiba! Îiera frică să-şi arate revolta. I-ar fi plăcut să i sespună tovarăşe plutonier major sau măcar tovarăşeadjutant.— La menghină! Hârâi comandantul, icnind.Adjutantul îl trase de zeghe lângă uşa întredeschisă.Îi luă mâna şi-i introduse degetele în crăpăturacanatului, trăgând cu cealaltă mână de-osfoară ce atârna de clanţă. Un urlet izbucni din gâtlejulnefericitului.- Scrii bă declaraţia? Repeta ostentativ comandantul,făcându-i semn adjutantului să maitragă de uşă. Urletul se transformase într-un răgetcontinuu ce se împrăştia de-a lungul celulelor, împietrindcu totul trupurile amorţite de frig şi ne-174

Purtătorul de crucemişcare a celorlalţi deţinuţi.— Scrii mă? repeta călăul fără să aşteptevreun răspuns. Sângele ţâşnii din falangele strivite.— Daaa! răcni repetat chinuitul.Strânsoarea uşii slăbi. Cu ochii scoşi din orbitede durere, deţinutul se lăsă cărat într-un scaundin faţa biroului pe care zăceau un toc, cerneală şihârtie.— Scrie mata cum îţi spun eu. Ai noroc căam băieţi deştepţi, că nu ţi-au băgat dreapta-nuşă. Da’ ţi-o băga dacă nu scriai. Deci scrie: SubsemnatulAmedeo Pandele, născut în anul, luna,domiciliat în localitatea, aia de unde te-au ridicattovarăşii, de bună voie şi nesilit de nimeni, declar:consimt să colaborez cu forţele de securitate aleRepublicii Populare România. Ai creier, ai cerneală,ai hârtie. Ce nu ai tu, băi porcule, n-ai bunăvoinţăşi timp, pentru că sunt grăbit să merg la curve.Hai, dă-i drumul în mă-ta mai repede. Îşi aprinseo nouă ţigară, urmărind scrisul chinuit şi tremuratal schingiuitului. Adjutantul se scărpină între fese,năduşit de toată tevatura prin care trecuse. Chipiulîi căzuse pe jos, iar părul scurt i se zburlise fărăsă-şi dea seama.— Iscăleşte şi pune data, mai zise schingiuitorulgata să-i smulgă pagina şi s-o pună bine.Râgâi mulţumit. Îl nimicise. N-ar fi putut bănui căPandele avea să cedeze. Acum se putea duce liniştitla tovarăşa Lenuţa, pe care o angajase de curândla bucătărie, să-l mulţumească încă odată.Balonat, se slobozea la fiecare pas, mirându-se deecoul făcut pe coridoarele reci şi mute.175

Gheorghe Andrei Neagu* * *Păianjenii păreau neschimbaţi. De sub perucaaspră, chipul scofâlcit al bătrânei, părea străbătutde firişoarele invizibile ale unei pânze depăianjen. Lumânarea încolăcită de pe piept se muiase,devenind păstoasă. Sânii nu se mai ghiceausub rochia grea, anume păstrată pentru ultimaocazie. La căpătâi mucul lumânării aprinse se blegise,muşcând prea multă ceară dintr-o parte, născândşiroaie lichide ce se prelingeau pestemarginea sicriului.Cele câteva bătrâne de la căpătâiul ei, sorbeauindiferent din ceşcuţa de cafea răcită, sporovăindtern câte le mai rămăsese din amintireadecedatei.— Când era senatoare nici că ne-a băgatvreodată în seamă Leonora!— Avea grijile ţării pe umerii ei, tu.— Avea pe dracu.— Ba avea draci în ea. O ştiu eu prin câtepaturi a trecut până când şi-o mai ostoit tremuriciul.— Faci păcate Leonora. Era mai mult prinparcuri.— Eu cu gura, ea cu curu. C-aşa-i în politică…— Taci tu!, dacă erai în locul ei?— Cum să fiu, când n-a fost chip să intru înpatul şi-n buzunarele derbedeului care i-a săltatpoalele pentru ca s-o salte şi-n partid.— Aşa a vrut poporul Leonoro!— A vrut pe dracu gemu. Popor mai prost ca176

Purtătorul de cruceăsta n-ai să vezi. Ce folos c-am fost cinstită, i-aales tot pe golani.— Eşti ciudoasă, asta-i…— Cum să nu fiu. S-a dus târâtura asta săfacă legi. Şi de bune ce le-a făcut am ajuns la sapăde lemn şi eu dar şi ea. Cum i s-au fleşcăit ţâţelecum au tras-om pe dreapta. Acum s-a retras definitiv,dar cui mai foloseşte, zise ea cu năduf ridicându-sede pe scaunul hodorogit de atâteapriveghiuri la câte fusese martor în capela mortuarăa cimitirului. Lumânările de la ieşire, pâlpâirăla trecerea ei. Pe banca din faţa mormintelor, Leonoraîşi aprinse o ţigară fără filtru, sugând cu setefumul aspru. Plesnea de furie. Rivalitatea n-o putusedetermina să nu vină la căpătâiul senatoarei,chiar dacă venise mai mult pentru a savura halul încare ajunsese moarta. Nici un prieten adevărat,nici o rudă. Doar ele, frustratele, insultatele măreţieide altădată ale celei ce pleca pe ultimul drum.Groapa de pe aleea notabilităţilor îi stătea în gâtEleonorei. O învinuia în sinea ei şi pentru că dinLeana sau Lenuţa devenise Eleonora şi pentru cănu-şi făcuse cavou. Se cunoşteau bine. Porniserăîmpreună şcoala primară, împreună la puşcărie cabucătărese, împreună la fără frecvenţă, după cares-au despărţit. Ea s-a măritat cu Mandache, iarLeana şi-a pus poalele-n capul doctorului ce stăteaîn gazdă la ei pe mâncarea furată de la gurapuşcăriaşilor.Şi tot doctorul ăla amărât o purtase şi-n facultatedupă ce-i trântise un copil încă de pe vremeacând era în ultimul an la şcoala tehnicăsanitară. Apoi Lenuţei îi venise pofta de politică. O177

Gheorghe Andrei Neaguîndemnase pizma, o îndemnase dorinţa de a scăpade numeroşii amanţi ce-o inoportunau până şi pealeile parcului municipal. Era greu de spus. Darcând a simţit că ăia de dreapta sunt pe ducă şi maiales că au dat o lege de deconspirare a turnătorilor,a trecut cu bagaje cu tot în stânga.Se sfătuiseră amândouă.— Auzi fa, cât sunt eu de farmacistă, dacăţărăniştii ăştia mă dibuie, am feştelit-o. Dacă tâmpitulăla de comandant de puşcărie, ajuns general,a fost în stare să se strecoare, eu ca turnătoaresunt pierdută. Băbălăul ăsta de bărbat s-a retras,de mai ştiu să fiu femeie la casa mea.— Da ai ştiut vreodată! zise Eleonora.— Am ştiut, a ştiut şi mama şi la ce i-a folosit?Dacă ăla de-i schilodea pe deţinuţi a ajunsmare, eu de ce n-aş fi. Bine că nu m-am afişat preatare cu ţărăniştii, ca să pot să cotizez la ăilalţi. Cuvreo 80 de mii de dolari mă pun pe listă. Ai săvezi…Atunci n-o crezuse. Dar după ce-o văzuse senatoare,gura i se umplu de fiere. Mai mult, dupăce se mai văzuse şi tratată cu indiferenţă de Lenuţasenatoare nici prin cap nu-i mai trecea să-şipună frâu gurii. Nu era cunoscut, nu era prilej pierdutpentru noi dezvăluiri din viaţa doamnei senatoare.Parte din ele, au afectat-o în aşa măsură,încât Eleonora s-a lăsat televizată într-o rugăciunefăcută într-o capelă parlamentară, stârnind râsulurbei ce-o propulsase. Până şi bărbaţii care o întinseserăfiecare pe unde apucase, şuşoteau nestingheriţide consecinţele dezvăluirilor. Numai cărugăciunile nu i-au fost de folos. A căzut la pat178

Purtătorul de crucecând i se părea că plesneşte de sănătate. Şi amurit convinsă că poporul e prost şi nevrednic deuna ca ea, Lenuţa farmacista.* * *Vasul îi explodă în mâini. Probabil că se electrizasecând îl frecase cu periuţa sau pămătuful arheologului.Că doar nu era nebun să-şi trâmbiţezedescoperirea. Şi-apoi nici nu ştia peste ce dădusecând lopăţica scrâşni sub mâinile lui. Trebuia săvadă. Pământul fărâmiţat se lipise de vasul maroniu.Dacă l-ar fi îndepărtat cu altceva, ar fi riscatsă-l distrugă. Văzuse la arheolog cum folosea pămătuful.Încet, cu răbdare, până când îl desprinsecu totul. Nici nu sesiză irizarea ce-i dădea o strălucirenefirească. Părea să fie efectul razelor desoare asupra smalţului umezit de atâta aşteptareîngropată sub pământul turnului în care fusese ascunsatâta vreme.Explozia-l surprinse mut, fără să poată scâncimăcar. Lichidul purpuriu ce-l împroşcă în faţă,părea lipicios şi iritant. Ba chiar corosiv.Instinctiv îşi duse mâinile la ochi, deşi nureuşi să facă altceva decât să-i simtă vâscozitateaîntinzându-se până dincolo de sprâncene. Nici nusesizase volatilitatea lichidului. Un abur uşor se ridicade pe faţa şi hainele lucrătorului, înroşindaerul din imediata apropiere.— Ce mama dracului era în hârbul ăsta? Seîntrebă bâjbâind în jurul gropii.Neprimind răspuns, îşi şterse cu mâneca vestonuluipielea din jurul ochilor năuci şi se propti cu179

Gheorghe Andrei Neaguspatele de peretele gropii răcoroase. În mână, cioburilepăreau să-l frigă. Le aruncă lângă cele căzutedin explozie. Pe fundul ei, o lespede ce păreasă poarte un mesaj. Îşi aminti de pămătuf. Era încleiat.Îl luă cu silă şi-l petrecu pe suprafaţa pietreiporoase. Citi: PANDELE.— Na-ţi-o frântă. Mare scofală. Am săpatatâta ca să dau de Pandele, rosti el cu ciudă. Apoise cutremură. Adică-n ulcior era ceva ce putea rămânedintr-un om. Adică era Pandele. Greaţa-lprinse fără de veste. Se uşură împotriva voinţei luichiar pe piatra pe care abia o dezvelise. Acrealadin cerul gurii lipsită de aer îl făcu să se clatine. Seprăbuşi acolo, în voma de care abia scăpase.Undeva, mai departe de groapa lui, ceilalţisăpători îşi vedeau liniştiţi de treaba lor. Dacăaveau să dea peste monedele de aur ascunse-npământul lor, oameni se făceau.* * *Soarele se despletise peste ogoarele şi uliţelesatului, într-o famată arareori de câte un norrătăcit, gata să se destrame la prima împunsăturăde vânt. Coteţele porcilor scoteau aburi, iar câiniierau în stare să-şi atârne limba pe ghimpii ierbiisfarogite de pe lângă gardurile potopite de febracuptorului ceresc. Câteva găini chelite de penelece nu mai putuseră fi salvate din ghearele cocoşuluifocos, îşi atârnau aripile târâş prin găinaţul sfărâmicios.Câteva prune agăţate-n disperare deramul văduvit de frunze se prefăceau a fi pline deseva fructului copt, ascunzând în pântecul lor180

Purtătorul de cruceviermi alb roşiatici. Pe mirişti oile se încleştaserăntr-unghem lânos, umbrind crăpăturile din pământ,de parcă ar fi vrut să apere cu trupul lorcreşterea buruienilor pe care-ar fi vrut să le aibă lapăscut. Toropit de căldură, ciobanul zăcea lângăun rest de paie, cu iţarii umezi şi muştele bâzâindturbate de sudoarea lui ce mustea sub pălăria depaie mai abitir ca zeama dintr-un harbuz strivit decopita unui taur blegit.Domnul profesor Mandache ştia precis că peacolo fuseseră îngropate bijuteriile smulse cândvade pe mâinile condamnaţilor. Le pusese cu mânalui, înainte de a pleca în civile şi-i fusese frică anide zile să încerce să le recupereze.Acum nu prea-i mai era. Fostul comandantnu apucase prea mult să se bucure de tresele degeneral, senatoarea care-l sprijinise ca o amantă fidelăcrăpase, iar Eleonora cu mintea-i de bucătăreasă,n-avea habar de taina ulciorului în care-şidosise el comoara. După cum el, Mandache, habarnu avea că Lenuţa trecuse în lumea celor drepţisub privirile ciudoasei lui consoarte.* * *Câte o cioară leşinată sărea după boabe degrâu, croncănind ori de câte ori ţeapa unei tulpinio rănea sub coadă. Praful se înecase în propria-ifiinţă, rămânând culcat în strat greu printre mirişti,atât de greu că nici vântul nu l-ar fi putut frământadacă n-ar fi fost atât de bicisnic. În mâlul fierbintece plutea între pământ şi văzduh, oamenii se târau181

Gheorghe Andrei Neaguca nişte viermi leşinaţi, căutând umbra caselor răscoaptede fierbinţeala lui cuptor. Blegite, muşcateledin ferestre îşi dădeau duhul.Câte o furnică ameţită de prea mult soare îşicăuta umbră sub frunzele secerate de suliţele fierbinţi,constatând cu stupoare că şi pervazul frige lafel de tare ca sticla ferestrei încinse. Pe cerdaculpotopit de căldură, o şopârlă se lăfăieşte ghiftuindu-secu tot ce îndrăznea să mai mişte prinpreajmă schimbându-şi din când în când poziţia labelorde sprijin ca să evite arderea lor în contact cuscândura pârjolită. Prin aerul parcă transformat înscrum, arar se prelingeau siluete de insecte zburătoare.Până şi muştele-şi căutau răcoarea bălegarului,sub crusta crăpată şi zimţuită de ierburi.Satul părea mort. Şi mort ar fi fost, dacă la marginealui, puţinii săteni, nu s-ar fi adunat, să-l petreacăpe ultimul drum pe unul dintre ei, maiumflat în ultima zi de priveghi, decât restul consătenilornehotărâţi încă să-şi dea ultima suflare. Subanteriul închis la culoare, un popă ortodox slab şipământiu la faţă, îşi mişca cu greutate braţul decare cădelniţa cu tămâia topită de metalul încinschiar şi fără de jăratec. Dascălul bâiguia cu limbacleioasă vorbe dinainte rostuite de canoanele creştine.Numai groparii se bucurau, acolo în fundulgropii de un licăr de răcoare, sfidând pâlcul îndoliatşi transpirat. Când bulgării de pământ au luatlocul lor, odată cu ultima izbitură de lopată pentrunetezirea mormântului, sfidarea groparilor murise.Intraseră în lumea celor împovăraţi de arsura luminiisolare. Preotul era ud pe dedesubtul anteriuluişi fiecare pas părea să fie însoţit de un clipocit.182

Purtătorul de cruceDascălul îl urma leneş, ca un vierme secătuit desevă, gata să se lase pradă unui cavou, dacă l-arfi găsit gol, de parcă-n satul lor ar fi fost cavouri.Doar în biserica mică şi dărăpănată se mai putearespira un aer pufos cu iz de ceară şi de tămâie. Numai plouase demult. Lujerii florilor se topeau camargarina, iar porumbul se chircea de la o zi laalta, de parcă odată cu seva-l părăsea şi dorinţade a mai rămâne-n picioare. Şi-n amorţirea astapăstos de fierbinte, domnul profesor Mandache îşiscoase revolverul ascuns sub covorul de lână dinduşumeaua falsă a camerei de curat. Era uscat,bocnă. Până şi rugina se uscase devenind sfărâmicioasă.O îndepărtă cu degetul, apoi cu unghia şicând i se păru că mai există, picură puţină votcăpeste petele întunecate să le şteargă cu colţul batistei.Luă un cartuş şi-l introduse într-unul din orificiilebutoiaşului. Cu pixul făcu prima însemnare:„Am decis să mă sinucid. Puroiul s-a întins mai repededecât mă aşteptam”. A semnat şi-a închis coperţileagendei cu pixul între paginile ce datauintenţia sa. Şi-a apropiat ţeava de buze. Răcoareametalului era plăcută. Îl îndepărtă, lovi butoiaşulşi-l apropie din nou. Întredeschise gura şi apăsăpe trăgaci. Declicul îl înfioră. Creierul i se chircisebrusc, fulgerându-l. Apoi se destinse la fel debrusc. Nu se întâmplase nimic. Pleoştit, ca o curcătoropită de căldură lăsă braţele să atârne. Deschiseagenda şi notă: „Am decis să trag ca la ruleta rusească.Am tras primul foc: Nu s-a întâmplat nimic.Mai încerc” îşi termină el însemnarea semnândpentru orice eventualitate, Pandele. Lovi iar buto-183

Gheorghe Andrei Neaguiaşul cu latul palmei transpirate aşteptând să-şi terminerotirea. Îşi apropie iarăşi ţeava de cerul gurii,apăsând pe trăgaci. Şiroaie de apă i se prelingeaudin spatele urechilor pe gât şi spre burta de pecare părul începuse să cadă, boltind în zona centuriide sub ombilic. Inima-i bătea nebuneşte.Şocul fusese mai suportabil decât prima oară. Îşireluă însemnarea cu mâna tremurândă. Pasta dinpix se aduna în vârful rezervei încinse, îngroşândnefiresc buclele scrisului. „Tot eu sunt. Am mai trasodată. Nu mai suport. Sunt mort şi aşa ar trebui sărămână. Eu am murit acolo, în celulă. Am să maitrag, până când voi sfârşi cu adevărat…” Nu-şi maisemnă cuvintele aşternute lipicios pe agenda năduşităde toropeală. Oficial nu mai exista. Ieşisedin toate evidenţele oficiale. Acum, cu dosarele,dezvăluirile şi toate întâmplările ce-şi puneau tunurilepe colaboratorii securităţii, sigur aveau să-idea de urme. Îl avertizase şi Lenuţa prin Leonoralui.Îşi duse pistolul la tâmplă. Poate că aşa apăsareape trăgaci se va dovedi fatală. Trăgaciul declanşămecanismele cu o ţăcănitură seacă. Nici unrezultat.Iritat ţăcăni de mai multe ori trăgaciul. Niciun rezultat. Râzând şui, repetă la nesfârşit gestulapăsării trăgaciului. Pe măsură ce declicul răsunaîn gol, disperarea-i lua locul fricii. „Nici măcar sămiiau zilele nu-s în stare! Îşi spuse Mandache. Furiosmai apăsă de câteva ori. Bubuitura-l luă prinsurprindere, cu gura căscată. Ar fi vrut să-şischimbe semnătura. Să semneze Mandache. Eusunt Mandache, părea să iasă din gura căscată184

Purtătorul de crucegeamătul horcăit al celui ce izbutise fără de vestesă-şi găsească în sfârşit, sfârşitul.Când Eleonora avea să se întoarcă de la înmormântareaLenuţei senatoarea, nu grozăvia trupuluicu creierii împrăştiaţi pe masă aveau s-onedumirească, ci semnătura din agenda mărturisitoare:Pandele.185

Gheorghe Andrei NeaguCărăbuşi însîngeraţiM-am trezit înconjurat de o căldură sufocantă.Florile din livadă îşi scuturară ultimelepetale. Fructe minuscule mijeau pesub frunze, răspunzând chemării cireşelor de mai,ce aşteptau sărutul soarelui să-şi îmbujoreze pieliţasub care se strângeau sevele şi aromele timpurii. Emai, mi-am zis, deschizând larg fereastra. O boarefierbinte năvăli prin geamul camerei. De undeva,din văzduh, se năpusti către mine o gânganie zburătoare.Zbor de vietate năucită, zbor orb şi greoi, lipsitde văz şi orientare, lovindu-mă în frunte. Acăzut cu un pocnet sec pe hârtia din faţa mea.Avea chitina înroşită şi labele greoaie.Mersul îi lăsa o dâră sângerie ciudată.Fruntea mă ustura. Mi-am atins-o cu podulpalmei şi m-am speriat. O urmă de sânge se întipăriseîn palma deschisă. M-am repezit la oglindă.Aceeaşi pată pe frunte. Am deschis robinetul şim-am spălat cu grijă, răcorindu-mă.N-a mai rămas nimic. Intrigat, am privit dinnou coala de hârtie. Cărăbuşul nu mai era. Doarurmele de sânge. Am mai apucat să văd cum,186

Purtătorul de cruceajuns pe marginea pervazului, cărăbuşul se prăbuşiîn afară.Aerul de mai, continua să mă ispitească. Aşacă am lăsat în continuare fereastra deschisă. M-amtrezit în cameră cu încă două, trei coleoptere. Zburaula fel de năucite şi de însângerate. Câteva n-aumai avut puterea sau cheful să iasă din încăpere.S-au oprit în jurul veiozei mele şi-au rămas nemişcate.Mi-am scos lupa şi-am început să le privesc.Aceleaşi chitine însângerate, aceleaşi lăbuţe năclăite.Scârbit, m-am repezit să închid fereastra.„Aer am vrut, aer am găsit”, mi-am zis, hotărându-măsă ies eu însumi din camera sufocantă.În grădiniţa din faţa casei, printre stânjeneiiînfloriţi, simţeam foşgăiala coleopterelor obosite.Nu m-am oprit. Am ieşit în stradă, hotărât să-mipierd timpul în afara oraşului. Am luat un tramvaice mă ducea până undeva la marginea oraşului.De acolo m-am urcat într-un autobuz suburban şiam mers până la ştrandul care nu-şi deschiseseporţile încă. Am coborât şi m-am simţit mai liniştit.Jur împrejur, nici ţipenie de om. O linişte totală şideplină. M-am îndepărtat fără nici o ţintă, depoarta ştrandului. Era dărâmată.Ceea ce fusese cândva o alee, era acum doarun loc prăfos, cu frunze putrezite şi bătucite de ploişi de vânt.Am pătruns fără nici o greutate şi m-am trezitîn faţa singurului bazin pe care-l ştiam din vremurilecaniculare. Era gol. Adică nu. Pe fundul lui,într-o băltoacă roşiatică foşgăiau milioane de cărăbuşi.Cohorte imense păreau că-şi găsiseră aici187

Gheorghe Andrei Neagusfârşitul. M-am uitat mai cu atenţie, şi mi-am datseama că nu toţi erau morţi. Din când în când, uniiîncercau să se caţere pe crusta groasă şi imobilă acelor nemişcaţi. O viermuială insolită, un zgomotsurd şi o vâltoare lentă se desfăşura sub privirilemele uluite. Totul părea atât de straniu şi de nemilos,încât m-a cuprins teama.Cum de nu observasem nimic până atunci?Am plecat cu un fior rece, de-a lungul şirei spinării.Ce văzusem mă alarmase peste măsură. Numai fusesem martor la o asemenea invazie de coleoptere.Faptul că pe drumul de întoarcere, subcăldura soarelui primăvăratec, nu se mai zăreaunici un fel de zburătoare, mă mai linişti întrucâtva.Am ajuns acasă destul de târziu. Mi se făcusefoame. După prânz m-am întins, aşa cum nufăceam de obicei şi am adormit. M-am trezit pe înserat.Am deschis geamul din nou, sperând s-apucceva din răcoarea primăvăratecă şi m-am trezit iarcu o mulţime de cărăbuşi. De parcă ar fi aşteptatdeschiderea ferestrei, gata de atac. După o clipăde bâlbâială, timp în care mi se umpluse camera,am reuşit să-nchid fereastra. Auzeam pocnetulcelor ce se repeziseră fără noroc, în sticla rezistentă.Pe cei din cameră, am început să-i vânez.Zburau greoi şi neîndemânatec, zburau ca netoţiispre veioza aprinsă, căzându-mi în mână. Îi prindeamşi-i aruncam în paharul golit de ceai, astupându-lcu farfurioara.Aşa, i-am putut privi atent. Aveau aceeaşi culoaresângerie şi aceeaşi năclăială. Timpul pierdut cuprinderea lor, m-a făcut să nu-mi dau seama că acoborât întunericul. Am lăsat baltă observaţiile asupracărăbuşilor şi am ieşit afară cu paharul în mână.188

Purtătorul de cruceŢineam strâns farfuria care le asigura prizonieratul.Abia când am fost sigur, că orice posibilitatede întoarcere era exclusă, am ridicat-o. M-amaşteptat să-şi ia zborul imediat. Dar nu. Cu maregreutate s-au lăsat pe caldarâm. Apoi am descoperitpuzderie de făpturi mişunând în penumbraserii. Din când în când îşi luau zborul şi se îndreptaugreoi, pe sub nasul meu, spre lumina beculuidin colţul străzii. Becul abia de se mai zărea.S-aruncau orbeşte spre el. Părea că un blestem picasepe existenţa acestor făpturi, silindu-le să-şicaute un loc în lumina aprinsă. Am încercat să privescşi spre alte lumini, mai îndepărtate, dar mi-afost imposibil. O pulbere întunecată înceţoşasetotul. Un nor uriaş invadase oraşul, întunecându-lnefiresc. Vecinii ieşiseră pe străzi.Stăteam şi asistam într-o muţenie ciudată, lainvazia nefirească şi sinistră.Fiecare pas pe care îndrăzneam să-l facemera un supliciu. Sub tălpi trozneau zeci de trupurichitinoase, umplându-ne cu o mâzgă alunecoasăşi perfidă. Am intrat în casă. Am mai prins câţivacărăbuşi pătrunşi odată cu mine pe uşă, şi n-ammai avut curiozitatea să-i studiez. I-am dat pradăpaharului, punând farfurioara deasupra. Apoi m-am aşezat la geam. Vroiam să văd sfârşitul acesteiinvazii. Senzaţia de frică nu mă părăsise. Iaratunci când becul explodă şi strada se cufundă înîntuneric, frica s-a transformat în groază. Toţi cărăbuşiis-au îndreptat spre ferestrele luminoase.Undeva, departe în oraş, părea că arde ceva ca unrug uriaş. Prin marea de trupuri în zbor, apucamsă zăresc, câte o pală de lumină roşiatică. Apoi n-am mai zărit nimic. Trupurile cărăbuşilor adunate la189

Gheorghe Andrei Neagufereastră deveniseră atât de înghesuite încât măfăcură să renunţ. Mă săturasem să tot privesc laburţile lor inelare, roşietice, îngălbenindu-mi sticlaferestrei, o sfidare la adresa neputinţei mele de aînţelege.Stăteam în întuneric şi mă gândeam la o soluţie.Brusc mi-a venit ideea salvatoare. Am apucato canistră cu benzină, am ieşit pe stradă fără sămipese de trupurile strivite sub pantofi, şi am vărsat-ope caldarâm. Apoi i-am dat foc, aşteptând.De parcă nu le-ar fi păsat, cărăbuşii se repezeau înlumina flăcărilor, alimentându-se cu trupurile lor.Îngrozit, am dat să m-apropii. Căldura deveniseatât de puternică, încât orice apropiere era exclusă.Chitina ardea pârâind, sub efectul benzinei.Mi-am luat canistra şi am fugit. Privind pe fereastră,am văzut cu groază cum focul se înteţea. Apoia început să se prelingă aidoma unei lave incandescentespre rigola stradală.Flăcările hăpăiau norii de insecte ce se aruncaula pieire. Un miros insuportabil se degaja sufocant.Mi-am dat seama că nu fusesem singurapersoană care recursese la acest mijloc de salvare,când alte lumini, de la alte focuri, mai apropriate,se întrezăreau de-a lungul străzii. Ciudat era doarnumărul mare de cărăbuşi care continuau să searunce în flăcări.Primele raze de soare, ne-au găsit pe toţi privindla această sinucidere în masă, aşteptând cugroază ca focul să se extindă. Soarele a potolitsetea de zbor, aruncând lumină deasupra rugurilorîntunecate. Am ieşit din nou afară, privindu-ne uniipe alţii cu spaimă. Rigolele fumegau sufocant, iar190

Purtătorul de crucegurile de canal se înfundaseră cu o cenuşă solzoasă.Pe feţele unora dintre noi, un zâmbet nefirescşi şui, luase locul muţeniei înspăimântate.Deodată, din senin, un tunet s-auzi deasupracapului. Am tresărit, apoi m-am bucurat. Noride ploaie s-adunau grăbiţi. Odată cu primele picături,am părăsit curtea şi am intrat la adăpostul locuinţei.M-am întors din nou la pahar şi amconstatat la prizonierii mei o agitaţie nefirească.Încercau să evadeze. De parcă le-ar fi dispărutamorţeala din trup. Am lăsat pe unul din ei să iasăşi l-am strivit cu cartea pe care o pusesem la îndemână.Câteva urme roşietice de sânge mai rămăseserăpe geam. Ploaia spăla oraşul, răcorindu-l.191

Gheorghe Andrei NeaguCasaLa început a măsurat cu pas liniştit conturul.Apoi au venit lucrătorii. În câteva zile fundaţiaera gata. Pe terenul viran, mormanelede pietre, sacii cu ciment, cărămizile, dispăreau dinstivele orânduite, transformându-se. Ziduri obişnuite,spaţii delimitate, goluri pentru uşi, ferestre,se conturau cu iuţeală, sub mâinile meşterilor. Înmijlocul lor, el se plimba cu paşi nesiguri mângâinddin când în când cu degetele, pereţii netencuiţi.Atât la venire, cât şi la plecare, lucrătorii îi strângeaumâna, cu chipul surâzând. Dăduseră pesteun client pretenţios, care ştia ce vrea. Lor nu le rămăsesedecât să arate ce pot. Casa aceasta aveasă fie un fel de mândrie a lor.Înainte de sfârşitul verii îi puseseră acoperişul.Apoi începură tencuielile. Toamna îi găsise cutâmplăria aşezată la locul ei. Apoi, iarna se aşezăstăpână peste maidanul plin de resturile rămasede la şantierul improvizat. Zăpada acoperise, nivelase,uniformizase. Gunoaiele şi potecile, pietrişul,capetele de scânduri, gropile şi grămezile, abia semai zăreau de sub mantaua albă. El plecase.Apoi reveni odată cu primăvara. Acelaşi pasnesigur, aceleaşi mişcări prudente, de admiraţie şi192

Purtătorul de crucede percepere a spaţiului cu mâinile. Zilnic, dupăamiaza, măsura cu pasul, desfunda cu târnăcopulîn diverse direcţii, dând contur grădinii. Din loc înloc, el, străinul acelor locuri, începu să sape.Măsurând adâncimea gropilor cu coada hârleţului,străinul aşeza bulumaci fasonaţi, încropindun gard pe măsura casei abia ridicate. Vecinii seîntrebau, se mirau, dar nu îndrăzneau să intervinăcu ceva. O singură dată unul dintre ei întrebasedacă-i poate fi de folos cu ceva, dar...― Nu, n-am nevoie de nimic, fu răspunsul,care puse capăt oricăror intenţii binevoitoare. Semulţumiră să-l vadă muncind şi să-i măsoare cuochii zbaterile.Apoi, la vremea cireşelor, vecinii se pomenirăchemaţi la nuntă. Cu straturile de flori izbucnite înculoare, casa strălucind de curăţenie, el, străinul,îi invita la petrecere. Vecinii veniră mai mult de curiozitatedecât bucuroşi de invitaţie. Poate aveausă afle totuşi ceva ca la nuntă.În pragul casei, perechea le strângea mâinile,în vreme ce o bătrânică le lua darurile, aşezându-lepe măsuţa din hol.― Bine aţi venit, le spunea el, surâzând, învreme de mireasa se lăsa sărutată pe obraji,sfioasă.Muzica unui magnetofon crea ambianţa necesarăclipei solemne. Nu se dansa, dar toatălumea era bine dispusă. Glumele şi voia bună seîncrucişau cu dezinvoltură pe deasupra meselorîmbelşugate. Vinul uşor şi de bună calitate dezlegaseşi inimile cele mai tăcute.Când totul se termină şi plecară şi ultimii in-193

Gheorghe Andrei Neaguvitaţi, el se ridică de la masă, fără a observa că înfaţa lui, chiar pe marginea mesei era o sticlă deapă minerală. O atinse fără voie. Zgomotul sticleirăsturnate îl împietri. Lacrimi mari îi şiroiră bruscpe obraz. Bătrâna se repezi să-l consoleze:― A fost frumos, maică. Nu s-a întâmplatnimic şi nu şi-a dat seama nimeni de nimic.Mireasa începu să strângă apa cursă din sticlarăsturnată salvând extinderea catastrofei.Bătrâna îi prinse capul în mâini:― A fost bine, băiatul meu, înţelegi?El nu răspunse. Cu privirile fixe, stranii, murmurănedes-luşit:― De-ar fi să mor în clipa asta şi tot aş vreasă văd. Spune-mi mamă, ea e frumoasă?! Cumarată?Bătrâna îl privi cu durere, reluând:― Ţi-am mai spus. E subţire cu părul auriu şiochii negri. E mlădioasă şi e puţin mai scundă catine.― O, cât de mult aş vrea să văd, zise el, cuprinzându-şicapul în mâini cu disperare.Aşezată pe un scaun, mireasa se ridică fărăzgomot. Se apropie şi-l prinse de mână.― Vino, te rog să vii. Eşti bărbatul meu.El o urmă încrezător. Mâna i se încleştase disperatăde mâna ei. În momentul acela-i era singuracălăuză. O urmă de senin se aşeza uşor pefaţa răvăşită de durere a celui care nu văzuse niciodatăcum arată o floare, un fruct, o casă, o femeie.194

Purtătorul de cruceDezertorulTancul îşi opri goana brusc. Nici nu ne-amdat seama de izbitură.― Gata, zise ochitorul repezindu-se spretrapa de evacuare.Icnind de oprirea bruscă, am prins mirosulde cordită.― Am primit pachet băieţi, le-am zis. Numi-a răspuns nimeni. Nu m-am mirat. Nici eu n-aşfi răspuns dacă altul din noi ar fi vorbit. Priveamnăuciţi nevăzând şi neştiind mare lucru. Primul s-atrezit Surdu. Nu-l chema Surdu. Aşa îi ziceam noi,că era surd, când ceilalţi trăncăneau între răgazurivrute şi nevrute. Tu nu zici nimic? Ce?, întreba el -şi noi râdeam. Întreabă-l pe Surdu, glumeam, cândn-aveam răspuns la întrebări pe care dracul probabilni le punea nouă, viermi colcăind printranşee, obligaţi să respectăm ordine. Noi nu întrebam.Noi voiam răspunsuri. Noi care la primulordin, trebuia să sărim înainte, indiferent de întrebărileşi răspunsurile noastre. Pe Surdu îl chemaRapalete. Era mai deştept sau era mai prost ca noi.Dar el nu se întreba şi nu răspundea. Surdu vorbisede data asta, iar şocul a fost suficient de puternicsă ne scoată din inerţie.195

Gheorghe Andrei Neagu― S-ar putea să ne aştepte dobitocii. Oricum,înăuntru nu mai puteam rămâne. Flăcărilungi şi subţiri lingeau rezervoarele exterioare. Curândtotul avea să se termine.― Ieşiţi! răcni Ghinea.Întâi se rostogoli ochitorul. Ceilalţi după el.Ne striveam în cădere. Grămezi de carne ambalateîn saci negri, terfeliţi, ce fuseseră cândva uniforme.Primul care s-a ridicat s-a repezit spredreapta. Instinctiv, toţi am luat-o după el. De ce?Spre dreapta, spre stânga, avea cineva să ştie? Unglonte ricoşă în apropierea şenilei. Am perceput înfracţiune de secundă un rus care trăgea de dupămovila de pământ. Asta după ce ne-am trântit cutoţii la pământ. Nu mai trăgea nici rusul. Aşteptaprobabil ca şi noi să afle.Am băgat de seamă dintr-o ochire că rămăsesemîn urmă. Ceilalţi se rostogoleau înainte.Mereu înainte. Aşa era ordinul.Ne depăşiseră infanteriştii. Gloată zdrenţăroasă,gonind în urma ultimelor tancuri aruncateîn luptă. Fără să ne vorbim, am început să netârâm, când pe pământ, când doi trei paşi, în picioare,spre oraşul din care pornisem.Într-o margine a drumului, cadavre lipsite dedreptul creştinesc de-ngropăciune. O maşină sanitară,răsturnată de-o lovitură de obuz, sfârşise chinulcelor dinlăuntru. Trupurile fuseseră aruncateanapoda.― Asta ne mai trebuia.Mişcă-ţi turul în tăcere sergent, îi spuse el cuglas dogit de fum şi de oboseală. Ochelarii îi spânzurauîn jurul gâtului năclăit de sudoare neagră,196

Purtătorul de crucelegaţi cu o sfoară de aceiaşi culoare.Andrei îl privi tăcut. Îşi ridică mitraliera peumărul solid, făcându-i semn s-apuce rezerva decartuşe rămasă intactă lângă mitralieră. Împrejurnumai morţi scuipaţi de sanitara distrusă, ca niştemăsele stricate dintr-o gură bătrână.Un geamăt slab s-auzea de undeva din margineaporumbului strivit de măcel. Furişându-seprintre cadavrele risipite, Călin ne făcu semn să neapropiem. În faţa lui, o femeie în uniforma cruciiroşii, se chinuia să-şi tragă fusta peste ceea ce mairămăsese din explozia unei mine. Picioarele şi lepierduse, dar ea tot mai credea că le are, din momentce-şi tot trăgea în jos fusta sfâşiată.Sângele-i curgea din cioturi. Era slăbită.― Leagă-i resturile alea, îi zise Ghinea luiCălin întinzându-i bretelele de la o mască de gazerătăcită prin apropiere. Călin se apropie încrâncenat.Îi apucă zdrenţele cu o mână, încercând să înfăşoarecioturile vineţii. Femeia bolborosi cevaducându-şi mâna dreaptă spre bluza umflată lapiept. În mână ţinea un pistol. Trase nesigur. Glonţulse-nfipse-n mormanul din stânga lui Ghinea.Călin îi dădu o lovitură peste mână înjurândo.Pistolul zbură lovindu-i în cădere creştetul.- Căţea sovietică! zise Călin, apucând pistolulcăzut. Femeia-şi pierdu cunoştinţa. Îi strânsebine picioarele retezate, ridicându-se alb ca varul.― N-am crezut, n-am crezut, bolborosi,ajungându-ne din urmă.Andrei mergea bălăbănindu-şi mitraliera peumăr, cu uşurinţa pe care i-o dăduse căratul găleţilorpe coromâzlă.197

Gheorghe Andrei NeaguCeilalţi îl urmau ca nişte năluci printre cadavre,sărind din când în când peste gropi.― Asta-i pentru reîntregirea neamului băieţi,zise Iuga, mecanicul nostru socialist, privind lamormanul de cadavre adunate dintr-o groapă deobuz. Aici ne-a adus Antonescu.Andrei îşi făcu semnul crucii rapid, pe ascuns.Se aplecă apoi şi ridică de jos o mitralierăpărăsită pe care abia atunci o zărise. O privea deparcă nu mai văzuse niciodată o armă. Avea bandaprinsă în interiorul închizătorului. Şi, tot atât desimplu şi pe negândite cum se înclinase, trase orafală. Atât de neaşteptat fusese totul, încât ceilalţiîncremeniră privindu-l. Primul s-a trezit Ghinea,răcnind furios:― Termină, i-o reteză cu ciudă. Nu admiteanici o cârteală împotriva Mareşalului. Iuga tăcu. Îiera indiferent. Se hărţuiseră destul şi-i era recunoscătorcomandantului că nu-l denunţase pânăatunci. Bombăneala lui fusese primită la început cuun fel de bonomie. Antonescu era doar salvatorulRomâniei, omul care pusese ordine în ţară punândla punct atât pe legionari, cât şi pe ceilalţi.Treptat Iuga prinsese curaj, iar vorbele lui începeausă capete contur. După Stalingrad, păreausă se confirme ideile socialiştilor. Tăcuţi ne îndreptamprin praful de august spre Huşi, sperând în câtevazile de refacere. Venirea mareşalului pe frontdeclanşase acest atac, ca un fel de atenţionare aruşilor. Mai suntem şi noi pe aici părea să spunăvalul atacatorilor flămânzi şi disperaţi, aruncat peneaşteptate dincolo de Prut, într-o vreme cândruşii n-apucaseră încă să-şi consolideze poziţiile198

Purtătorul de cruceproaspăt cucerite.Zăreau deja siluetele dealurilor de pestePrut. Tranşeele săpate în grabă erau ca nişte rănislujind o cauză în care nimeni nu mai credea. Unşuier ciudat, ca o fâlfâire, străbătu văzduhul în spatelenostru. Ne-am trântit instinctiv la pământ.O explozie ridică pământul în valuri la câtevasute de metri în spatele nostru.― Trag ca nişte ţucălari, mormăi Rapalete.Niciodată nu-i admirase pe ruşi la capitolul precizie.Trăgeau îndelung mii de proiectile, sfârtecând laîntâmplare pământul.Bombardamentul ruşilor îşi continua semănatulde-a surda, lăsându-ne să ne vedem în liniştede deplasarea noastră deloc onorabilă.― Eu nu mai pot, zise după o vreme Iugaaşezându-se brusc pe marginea unei gropi de obuzîncercând să-şi adune bocancul rupt de-atâta purtare.Ne-am aşezat împrejurul lui, privindu-l. Nicinoi nu mai puteam. Eram flămânzi, descurajaţi şiobosiţi de-atâta vânzoleală.Ghinea îşi desfăcu porthartul, privind planulce-i fusese înmânat înainte de începerea atacului.Aşteptam în tăcere. Foamea ne sfârşise. Nu maivoiam nici să vorbim. Pământul continua să ne tremuresub picioare, iar zgomotul bombardamentului,continua să ne facă să realizăm pentru a nuştiu câta oară, prezenţa morţii.― Păcat că n-am controlat cabina furgonuluisanitar, zise Călin jucându-se cu baioneta ciobităîn vârf. Făcuse o adevărată pasiune din acestearuncări şi din cotrobăitul morţilor. Nu-l condamnam.Ne salvase de multe ori, fie cu o pereche de199

Gheorghe Andrei Neaguîncălţări duşmane, fie cu o lovitură bine ţintită.― Gata băieţi, acum suntem printre ai noştri,zise Ghinea încercând să ne trezească din amorţeală,după ce percepu în apropiere un zgomot deobuziere româneşti.― Care ai noştri? Am făcut foametea în toatăBasarabia, de parcă am fi fost la Stalingrad. Noi numai aveam ai noştri, noi suntem doar ai mareşalului,iar el nu mai este al nimănui, mormăi Iuga.― Taci mă, şi hai sus trântorilor.Ne-am ridicat anevoie, târându-ne încălţările.Pas cu pas ne îndepărtam de zgomotul lupteide artilerie.Nici n-am ştiut cum am ajuns printre ainoştri. Curând am dat peste un adăpost.La intrarea în adăpostul comandantului, statmajoriştiine priviră surprinşi. Maiorul îl opri cu ungest pe Ghinea să raporteze.― Ştim tot. Din păcate alte tancuri nu maiam. Stai prin preajmă. Lucrurile nu par a fi aşacum ne-am fi aşteptat. Nemţii n-au pornit odată cunoi. Ne-am aruncat singuri în gura lupului. Cred căva trebui să ne retragem iar. Până atunci vedeţi cămai e pe aici pe undeva o şeniletă blindată defectă.Poate o puneţi pe picioare, ne îndemnă el întorcându-lespatele. Am salutat. Încă am mai salutatşi plecat în căutarea vehiculului, a mâncării şi alunui adăpost pentru noi.Zgomotul exploziilor ne-a luat ca din oală.Am sărit în picioare, cărându-ne trupurile prin zoriisfârşitului de august, cu o silă bolnavă. Fasolea înghiţităde cu seară ne făcuse numai pocinoage.200

Purtătorul de cruceBordeiul puţea, iar contactul cu aerul răcoros, prevestitorde toamnă era înviorător.― Ticăloşii, răcni Ghinea ameninţând cupumnii obuzele ruseşti ce cădeau la fel de anapodapeste noi şi peste nimeni, ca întotdeauna. Doar amsemnat armistiţiu, mai zise el încheindu-şi tunica.Într-adevăr, de două zile eram în dilemă. Sezvonea că mareşalul ceruse armistiţiu. Plutea unzvon ciudat printre noi, iar nemţii păreau să se bucurede norocul ce dăduse peste ei, lăsându-i săse refacă. Din umbră se ivi un pâlc de stat-majorişti.― Sunteţi gata? Întoarcem armele. Regele aordonat să luptăm contra nemţilor.Nu ne venea să ne credem urechilor. Asta însemnasfârşitul. Totdeauna am crezut că se vasfârşi, dar nu ne-am putut închipui că s-ar fi sfârşitastfel. Ne-am repezit la şenileta pregătită cu ozi înainte. Andrei îşi luase mitraliera pe care o purtaca pe un trofeu, iar Rapalete cu rezervele în spinareîl urmă ca un câine credincios.― Hai la vecini, îi spuse comandantul lui Ghinea.Şenileta ieşi nepăsătoare la zgomotul exploziilorce ne aduseseră deşteptarea.Nemţii începuseră predarea. Ieşeau din adăposturileimprovizate, sarcastici, de parcă s-ar fibucurat că-i luăm prizonieri.― Tare i-aş mai ciurui, mormăi Andrei ridicându-şiînălţătorul mitralierei.― Ţineţi leoarba-i rosti Ghinea pe şoptite.― Da ei cum ne-au hăcuit în Crimeea, zise şi201

Gheorghe Andrei NeaguIuga aprinzându-şi unul din chiştoacele cu care seaprovizionase. Ghinea nu mai zise nimic. Îl privi pecolonelul slab şi smolit, cum discuta cu unul din interpreţitransmiţând ordine pentru încolonarea prizonierilor.― Cum dracu se predau aşa, zise Rapalete.― Dac-ai avea cur în loc de cap te-aş înţelege.Nu ştii că am trecut de partea ruşilor, vorbiIuga atotştiutor.― Mănânci rahat. Îi făceam prizonieri pentruca ruşii să-şi vadă de-ale lor. N-avem nevoie deei în ţară, mormăi Andrei băgând un cartuş peţeavă.― Eu îţi spun că am trecut de partea ruşilor,insistă Rapalete.― Puşchea pe limbă. Atunci de ce trag înnoi? îl întrerupse Călin.― Gura, zise Ghinea coborând din şeniletăsă-şi dezmorţească picioarele. Nemţii se încolonaufără împotrivire. Obuzele ruseşti, cădeau în prostiespulberând ţărâna, spurcând aerul. Curând, valurilede fum năvăliră peste noi, întunecând răsăritulde soare pe care-l aşteptarăm cu toţii.În tranşeele golite de nemţi, se înşirau trupeleromâne. Soldaţii buimăciţi îşi luau posturile înprimire, fără a înţelege mare lucru. Primiseră ordinulşi-l executau, aşa cum făcuseră de ani şi anide zile. Şi ce trupe. Câteva cătane bătrâne, asigurauo brumă de linişte şi calm, printre puiandrii veniţisă le întregească rândurile. Nemţii zâmbeauprivind românaşii răsfiraţi la mare distanţă unul dealtul, grăbiţi să se depărteze de linia frontului. Soarelese ivi pe cer, risipind norul de fum şi dezgolind202

Purtătorul de cruceîncă o dată priveliştea războiului.Un huruit se auzea din depărtare.Erau ruşii.Până atunci nu-i văzuserăm decât morţi saurăniţi. Acum veneau liniştiţi, fără teamă, gata sălupte alături de noi, ca aliaţi.Colonelul dădu ordin să ridicăm steagul regimentuluipe antena şeniletei. Atât mai rămăsesedin regimentul de blindate.L-am ridicat şi am privit coloana de prizonierigermani cu invidie. Pentru ei războiul se terminase.Pentru noi, mai va. Până acum, cu ruşii ca inamici,o dusesem destul de bine. Nu era cine ştie ce decapul lor. Erau slabi ochitori, dar mulţi. Cu asta nesufocaseră mai tot timpul. Pe când împotriva nemţilorn-avea să ne fie prea uşor. Le cunoşteam măiestria.Cocoţaţi pe tancuri, ruşii apărură la vedereîn coloane lungi. Nu se grăbeau. Veneau cu prudenţă,aşteptându-se la cine ştie ce şiretlic din parteanoastră. Şi tare le-am mai fi ciuruit funduriledacă am fi avut voie s-o facem.― Care ştii ruseşte? întrebă unul dintre statmajorişti.Se găsi printre noi un basarabean blond şispelb, care fu trimis ca sol în faţa lor, gata să slujeascăşi ca interpret pe lângă ofiţerul nostru, pregătitde tratative.Ruşii se apropiau cu aceeaşi încetineală precaută.Nimeni nu se uita la parlamentarii noştri.Curând fură acoperiţi de zgomotul tancurilor ce seapropiau huruind.― Eu zic c-ar trebui s-o ştergem, spuse Călin203

Gheorghe Andrei Neagucătre Ghinea rămas stană de piatră.― În şeniletă! ordonă acesta pe şoptite.― Dă-i drumul, comandă Ghinea potrivindu-şibinoclul spre linia de care ne îndepărtamîn goană. Ruşii nu-şi dădeau seama ce se întâmplăcu noi. Erau ocupaţi cu ocuparea tranşeelor noastre.Dădurăm steagul la iuţeală jos. Zgomotul deîmpuşcături nu l-am auzit. În schimb l-am auzit peGhinea spunând:― I-au împuşcat pe ofiţeri. În tranşee nu ştiuce se întâmplă. Ţine-o mai pe văgoaia aia, spuseel arătând spre-o vâlcea ce ducea într-o pădurespre Hârlău. Andrei îşi mută mitraliera spre spate.Ruşii ne lăsau în pace. Probabil că nu reprezentammare lucru, ori ne pierduseră din vedere.― Dac-am avea un radio, mormăi Călin pesub mustaţă. Nimeni nu-l luă în seamă, deşi cu toţiisimţeam acelaşi lucru. Am fi vrut să ştim pe celume suntem. Nu ne-am oprit decât la Huşi. Ultimiinemţi părăsiseră oraşul. În oraş nu se aflau decâtcâteva companii de pufani, pentru refacere. Aşteptausă le sosească rezerva pentru sporirea efectivelor.Nici nu bănuiau ce-i aşteaptă.Ne-am oprit în dreptul unei fântâni şi ne-amtrezit înconjuraţi de câteva cătane hârşâite defront, cu chipurile încruntate.― De unde veniţi mă? ne luă la întrebări unsergent major.― De pe front, a spus Ghinea calm.― Asta să i-o spui lu mutu. Noi ştim că epace. Aşa a spus regele. Front nu mai există.― Regele? Care rege? nu-şi putu stăpâni mirareaAndrei, coborând cu mitraliera într-o mână.204

Purtătorul de cruce― Ori nu ştiţi? De azi noapte regele Mihai repetăîntr-una: români războiul s-a sfârşit. Au trecuttrei coloane cu prizonieri nemţi. Mareşalul e arestat.― Habar n-avem, recunoscu Ghinea. Ştim căe armistiţiu de două zile, mai adăugă el.― Ce armistiţiu, e trădare, zise sergentulmajor scuipând furios în ţărâna drumului.― Şi voi ce faceţi? întrebă Andrei, ca singurulcare mai avea însemnele de sergent pe umărulce purtase şi mitraliera. Pe celălalt tresele se zdrănţuiserăde nu mai ştiai ce grad poartă.― Aşteptăm ruşii, zise plin de obidă un sergentdintre pufani, sprijinit într-o carabină demontată.Câteva explozii ne întrerupseră conversaţia.Ne-am repezit spre şeniletă. Un obuz căzuse pesteo casă din apropiere, strivindu-i acoperişul din şindrilă,într-o ploaie de aşchii. Un pârâit de mitralierese auzea undeva la marginea oraşului. Un glonterăpuse un godac ce se tot învârtise prin băltoacade lângă fântână. Guiţă prelung zvârcolindu-se câtevaclipe, apoi căzu.Călin se aruncă peste el înşfăcându-l.― Lasă-l dracului şi hai, îi zise Ghinea îngrijoratpeste măsură.De parcă n-ar fi auzit, Călin nu se lăsă pânăcând nu-l aduse lângă oblonul şeniletei. Rapaletelajută, cu capul vârât între umeri, de frică să nu fierecunoscut de cineva.― Măcar cu atâta să contribuie patria română,mai zise Călin, căţărându-se pe şenilă.Aveam senzaţia că ne-am urcat într-un tren,205

Gheorghe Andrei Neagudin mers. Mai credeam, că prinsesem trenul. Zăreamdin fugă soldaţi ghemuiţi, aşteptându-şi salvareaîn încetarea măcelului. Zăream copaci smulşidin rădăcini, zdrenţe de pământ curmând nefirescbraţele cărora le dăduse viaţă. Abia la margineaoraşului, copacii mai erau încă la locul lor şi pământulera încă la locul lui, iar noi, îi priveamstrâmb din şenileta oprită la poalele unui deal.Seara ne-a prins în drum spre Vaslui. O liniştenefirească ne-a însoţit tot drumul, iar odatăcu înserarea, a coborât ceaţa. Se apropia toamna,pe valea adâncă a Bârladului. Treceam ca nălucileprin sate cufundate în întuneric. Era atâta pace şilinişte în jur, de parcă nici n-ar fi fost război. Ne-amoprit într-un târziu în faţa unui post de poliţie. Şefulde post abia se întorcea de la cârciumă. Telefonulzbârnâia cine ştie de câtă vreme. Am intrat împreună.― Fraţilor, e groasă, a zis el lăsând receptorulsă-i cadă din mână. Ruşii au intrat în Iaşi. Separe că vor ajunge înaintea noastră pe aliniamentulFocşani-Galaţi.― Ce tot bâigui acolo? Ce aliniament? Nu vedeţică astea-s braşoavele mareşalului? izbucniIuga de furie.― Te-ai zărghit cu totul, îndrăzni Andrei să-laducă la realitate.― Dacă vrei să rămâi să-i aştepţi, n-ai decât,l-am sfătuit eu?― Ia terminaţi cu prostiile. Suntem împreunăde-atâţia ani. Mergem până la capăt, a zis Ghineaprivindu-ne cu asprime. Poliţaiul ne asculta prostit,neînţelegând mare lucru. Ba ştia ceva. Se spunea206

Purtătorul de crucecă mareşalul ar fi fost arestat şi că nemţii bombardaucapitala. Mai primise ordin să aresteze oricesuspecţi, în special germani, ce s-ar fi ivit prin comună.― Te umflă râsul, zise plutonierul deschizându-şicentironul, fără să lase din mână puşcaînvechită şi demodată. Am întrebat de benzină. Amfăcut rost doar de un butoi de petrol lampant pecare-l avea de rezervă. I-am dat toţi banii şefuluide post, ca om al legii ce era. Grăbiţi ne-am urcatîn şeniletă. Trebuia să dăm de trupe, de comandanţiinoştri, sau trebuia să găsim o soluţie.― Spre Vaslui, a zis Ghinea bucurându-neauzul cu o comandă gata să ne pună în mişcare.Ne era foame, dar n-am spus nimic. Ne împiedicamde porc, îl priveam pe furiş, dar nici unul nuavea curajul să propună un popas. Motorul alimentatcu petrol lampant începu să ne facă necazuri.Ne era teamă să nu ne abandoneze.― Mi-e foame, zise Rapalete printre hurducăturileşeniletei. Nimeni nu-i răspunse.Iuga-şi ţinea ochii mijiţi spre ceaţa deasă, dincare farurile camuflate tăiau felii.― E cumplit, e infernal, bolborosea el dincând în când, continuând să manevreze levierelelustruite de alte mâini, în alte timpuri.― Parc-am fi într-o pădure, presupuse Ghineaprivind lateral în bezna lichidă şi vâscoasă.Eram morocănoşi. Toţi voiam acealaşi lucru, să neoprim. Dar nimeni n-avea curajul să o facă.― Să oprim odată la mama dracului! izbucniCălin cu glas piţigăiat.― Fie ce-o fi, spuse Ghinea bătându-l pe207

Gheorghe Andrei Neaguumăr pe Ghinea. Opreşte!Am coborât amorţiţi şi ne-am îndreptat spreceea ce ne păruse tuturor a fi o pădure. Am încropitun foc în şanţul de dinapoia şeniletei. Călin seşi apucase de măruntaiele porcului. Mai erau calde.L-am fript pe tot. Ne revenise la fiecare peste treichile de carne bine rumenită la proţapul improvizatîn noaptea fugii noastre.― Tăceţi, spuse Andrei întrerupându-ne hăpăiala.L-am văzut furişându-se dincolo de şanţ,fără mitraliera de care nu se despărţise pânăatunci. Îngrijorat, l-am urmat cu paşi mărunţi, cocoşatde teamă, încercând să nu fac nici un zgomot.L-am văzut târându-se pe pământ,arătându-mi cu mâna în partea stângă. N-am văzutnimic, dar eram deja una cu pământul. În schimb,am auzit şoapte şi mişcări furişate. Cunoşteau binetehnica deplasărilor în noapte. Iar faptul că se furişau,nu ne era pe plac. Stăteam neclintit, aşteptându-i.După felul cum se mişcau, era clar că nune simţiseră prezenţa. Nu ştiam câţi ar putea fi,dar după şoapte, păreau mulţi. Se apropiau, atenţi,la pândă. Vorbeau româneşte.― Staţi pe loc, a strigat Andrei din spatelelor. Locotenentul Ghinea se ridicase la rându-i cuceilalţi din jurul focului şi se apropiase cu armele încumpănire. Noi rămăsesem culcaţi în spatele intruşilor.― Cine sunteţi? am întrebau vrând să le dauimpresia că suntem mai mulţi.― Români, zise una dintre siluete.― Apropiaţi-vă cu mâinile ridicate.― Cu mâinile ridicate, că vă zbor creierele se208

Purtătorul de cruceauzi un glas de lângă foc.I-am văzut respectând întocmai ordinele, şiabia atunci ne-am ridicat şi noi. Iuga le-a luat armele,iar Ghinea a început să-i interogheze. Eraude-ai noştri. Scăpaseră de la Iaşi, dintr-un camionde prizonieri.― Prizonieri? Ce prizonieri? întrebă din nouIuga nevenindu-i să creadă.― Ruşii ne-au luat prizonieri. Armata a patrapare că a căzut şi ruşii o cară-n Siberia sau o împuşcăpe loc.― Asta-i minciună, izbucni Iuga.― Taci dracului şi ascultă ce fac ai tăi, i-o retezăAndrei, coborându-şi laba uriaşă pe umărulscuturat de convulsii ale socialistului.O linişte stânjenitoare se aşeză între noi.Ne-am aşezat în jurul focului din nou, dându-lecâte ceva din ce ne mai rămăsese. Pomana porcului.* * *Motorul mai horcăi de câteva ori apoi a muţi.― Anafura mă-sii, zise Iuga izbind cu ciudămanetele. Eram consternaţi. Abia trecusem deSiret şi excursia se terminase. Simţeam răsuflarearuşilor în ceafă. În faţă necunoscutul, în spate dusmanulaliat. Şi noi trebuia să executăm ordinul: Primisemun ordin. Aşa se câştigă, aşa mor soldaţii,aşa se pierde, aşa mor eroii. Respectând ordine.Primii sărbătoresc, pe cei de pe urmă.― De-am ajunge odată undeva, să aflăm cucine suntem, mormăia Călin săltându-şi pe umăr209

Gheorghe Andrei Neaguarma şi în braţe restul de mâncare.― N-auzi că suntem cu ruşii?― Vorbişi Rapalete, îl repezi Andrei. Rămâide-i aşteaptă. Cică au pentru noi nişte decoraţii.Flori roşii la butoniera stângă. Sau câte-o excursiegratuită până-n marginea aia primitoare şi caldăde ţară a lor, în Siberia.― Îi credeţi p-ăştia, se zborşi din nou Iuga.― Nu, te credem pe tine. Vrei cu ei şi fugi cunoi, continuă Andrei scăpărându-l cu privirea. Eraatât de înfuriat, încât vorbele-i semănau cu rafalade mitralieră pe care-o descărcase la fel de neaşteptat.Iuga se trăsese un pas înapoi şi îl privea iritat.Păreau gata să sară la bătaie. Nimeni nu ziceaceva. Toţi aşteptau, de parcă scandalul ăsta aveasă ne dezvăluie încotro s-o apucăm.― Eu execut ordinul, auzi? Nu vreau şi nufug. Eu execut ordinul, înţelegi? Eu sunt soldat şisunt fiu de militar ţărănoiule, şi-am învăţat de cândm-am născut că ordinul de execută― Eşti un căcănar şi fiu de hahaleră. Probabilşi mă-ta a executat un ordin când te-a făcut,de-ai ieşit aşa de ordonat.― Ce? Ce-ai zis? sări Iuga. umblând cu mânadupă pistol. Era deja cu el în mână când Ghinea senăpusti asupra lui şi-l trânti la pământ, lovindu-l înacelaşi timp peste mâna cu pistolul, care-i zbură lacâţiva paşi.― Ce-aveţi mă, v-aţi ţicnit, ce-aveţi mă, nuv-aţi săturat de gloanţe? Ce draci vă ciuruie minţilemă, de nu v-astâmpăraţi? răcnea Ghinea, burduşindu-lcu pumnii pe unde apuca, cât Iuga nu se210

Purtătorul de crucedezmeticise încă din căzătură. Pentru ca imediatsă înceapă o bătaie urâtă, fără vorbe, o bătaie alcărui rost nici unul din ei nu-l vedea.― Despărţiţi-i mă, rosti cu spaimă Călin.― Te puse Ghinea-n locul lui? rânji Rapalete.Desparte-i tu şobolanule.― Oi fi şobolan, da ce rod eu, rozi şi tu, şiîncă de împrumut. Tu faci pe sfântul, da de foamevăd că nu mori. Treci mai bine de pune şi tu mânaodată şi hai să-i despărţim.Dar tensiunea fusese descărcată. De epuizare.N-a fost nevoie de nici un efort pentru Călinşi Rapalete să-i despartă.Stăteau acum toţi jos, murdari, fără chef devorbă.― Hai, sus şi la drum, rosti într-un răstimpGhinea. Că altfel ne ajung ăştia din urmă şi ne rezolvăce n-am terminat noi. Hai, sus odată, nu s-aude?― Cu ce?― Cu picioarele de vi le-a dat ăl de sus sămergeţi cu ele.― Dă Doamne, că numa’ tu nu fuseseşi pânăacu printre noi, plasmodia Călin, ridicându-se fărăchef. Îl urmarăm cu toţii.Mergeam de ceasuri prin drumul prăfos şiuscat, sub soare torid de amiază. Nu mai simţeamoboseala. Doar o sete mare, o sete cumplită ceavea un singur imbold. Apă. Trebuia să găsim apă.― Poate dăm de vreun sat, încercă Ghineasă ne încurajeze. Toţi gândeam acelaşi lucru.Târziu, dădurăm peste ceea ce părea un sat.Primul lucru pe care-l zărirăm; o cumpănă de fân-211

Gheorghe Andrei Neagutână. Ajunşi în apropiere, ne-am oprit consternaţi.Un morman de cadavre zăceau în juru-i. Urmeproaspete de şenile arătau că locul abia fusese părăsit.Uniforme germane şi române zăceau de-avalma, unele peste altele.― Sunt calde încă, mormăi Andrei scuipândcu silă într-o parte.― Ăştia-s ruşii. Au ajuns înaintea noastră şinu prea iau prizonieri, zise Ghinea cu obidă. Ne-amapropiat de fântână privind înăuntru.Am tras de lanţul scufundat în adânc. Curândse ivi ciutura de lemn, plină cu apă tulbure.― E sălcie, zise, după ce-şi muie gura cu lăcomie.Am băut cu toţii pe nerăsuflate. Era apanoastră românească. Nici de cadavre nu mai ţineamcont. La Cotul Donului băusem din băltoaceputrezite şi n-am păţit nimic.― Eu nu beau. Nu pot bea, zise Petrache,privind îngrozit când la cadavre, când la feţelenoastre stropite de apă.― Te-a învăţat poliţia militară să-ţi ţii ştaiful.Al dracu prinţişor, nu-şi putu stăpâni Iuga dispreţulfaţă de poliţistul ce-l întâlnisem în drum. N-a zisnimic.Câţiva mai aveam bidoanele cu noi. Le-amumplut în grabă.― Eu zic s-o luăm prin altă parte, sugeră Andrei.Cine ştie ce-i în sat.― S-ar putea să ai dreptate, consimţi nemulţumitGhinea.Printr-o porumbişte necoaptă încă, dar suficientde crescută să ne acopere, ne apropiarăm de212

Purtătorul de crucemarginea unei păduri.Un semn de-al caporalului Udrea ne-a ţintuitfăcându-ne una cu pământul. Era cineva în pădure.Am început să ne târâm hoţeşte spre ceea ce auzisepifanul. Cu urechile noastre zăpăcite de tanchişti.n-am fi auzit nimic. Într-adevăr, în pădureerau nemţi. Şedeau în jurul unui camion şi înfulecaula repezeală. Păreau destul de tulburaţi, şi deflămânzi, dar mai ales grăbiţi, din moment ce nuopriseră motorul. Poate de aceea nici nu ne auziseră.Erau prea aproape de zgomot şi prea ocupaţicu desfacerea conservelor. Am înghiţit în secşi-am privit la ceilalţi. L-am văzut pe Andrei pregătindu-şimitraliera şi am mai apucat să-l văd peIuga ridicându-şi pistolul. Au urmat rafalele. Nemţiin-au mai apucat să-şi scoată armele. În linişteace a urmat ne-am apropiat cu prudenţă.― Pentru ce-ai tras? îl întrebă Petrache peIuga.― N-am ştiut niciodată să le spun bună ziuaîn germană, îi răspunse acesta.Priveam la trupurile nemişcate şi nu nevenea a crede. Trăsesem în aliaţii noştri, pentru cănoi nu primisem oficial nici un alt ordin.― Treci la volan, ordonă locotenentul, adresându-i-selui Iuga.― Dar eu nu ştiu să conduc decât tancuri,zise acesta. Scârbit, Petrache urcă făcându-nesemn tuturor să ne grăbim. Călin abia de mai avutimp să strângă sacii cu merinde şi automatele germane.Pornirăm. Ceată de fugari în propria ţară― Un sat! ţipă de sus Andrei bătând cu pum-213

Gheorghe Andrei Neagunul în cabina încinsă de soare. Locotenentul deschiseuşa şi se înălţă pe scară, încercând să prindădin mers cu ochii lui, ceea ce văzusem noi de sus.― Da. E-n regulă. Poate înnoptăm aici. Amoprit camionul într-un ogor de secară şi-am începutsă evaluăm prada obţinută ceva mai devreme.Printre conserve, pesmeţi, băutură şi un porthart,erau o mulţime de obiecte personale.― Ei, îţi mai pare rău că ai tras? îl întrebăIuga pe Andrei arătându-i o fotografie. Ne-am uitatcu toţii. Trei ofiţeri şedeau sub trupul unui bărbatatârnat în ştreang, la gâtul căruia atârna o inscripţie- PARTIZAN.N-am mai spus nimic. Am aruncat poza în ţărânăşi ne-am aşternut pe înfulecat. Soldatul nu-iniciodată odihnit şi niciodată sătul. De asta fiecareprilej de recuperare era folosit din plin, de teamăsă nu dispară înainte de a fi gustat din el. Sigur,mai erau şi alte nevoi. Era frica, erau rănile din bocanci,era jegul, era gândul acasă, numai că asteatoate erau prezente ca-n vis. Visai că ţi-e frică,când gloanţele şi morţii din jur îţi spuneau că eştiunul din ei, şi uitai. Mergeai şi trăgeai şi tu, şi aruncaicu grenade ca-ntr-un vis, în care fiecare trebuiasă tragă, sau să moară. Şi rănile din bocancise acopereau încet de cruste cu jeg şi nu mai ştiaide ele. Şi gândul de acasă se muta aici. Acum erafiecare cu casa lui, fiecare cu mama lui şi mama eide soartă.Mâncam şi mă gândeam de ce în vis nu ţi-eniciodată somn.― Şoican şi Iuga. Luaţi armele şi vă duceţi însat. Cu multă prudenţă. Nu vă lăsaţi descoperiţi214

Purtătorul de crucepână nu aflaţi ce se întâmplă. Vă-ntoarceţi cât puteţide repede. Ceilalţi puteţi dormi. Rămâne o santinelăde câte-o oră.Am plecat jinduind după cei care-au rămas.Chiar şi cel rămas de santinelă era mai avantajat.Se odihnea măcar. E drept că-i greu să nu dormicând eşti rupt de somn. Mai bine mergi. Dar noi,eu şi Iuga nu mergeam. Ne furişam. Şi ne era frică.E greu să pătrunzi într-un sat şi să nu dai de bănuit.Dacă satul era curat, era bine. Doar eram soldaţiîn ţara noastră. Dacă dădeam peste ruşi. Şidacă dădeam peste nemţi? Asta-i, că nu trebuia sădăm nici peste unii, nici peste alţii. Să aflăm doarcine sunt şi ce fac şi ce se mai spune.Era aproape de asfinţit când am ajuns lamarginea satului.― Să mai stăm aici, zise Iuga. Stăm pitiţi, înporumbişte şi privim. Spre seară satul se mişcă.Mai vine o vită de la câmp, mai merge unul dupăapă.Uitându-mă fix de-atâta vreme, mă pomeniideodată cum mă umflă râsul.― Ce-ai mă, rosti Iuga şoptit, dar nu blând.Ce dracu-ai văzut?― Nimic, mă gândeam.― Ca prostu, râzi ca prostu. Or mirosul satuluiţi-a adus aminte de v-un cur de muiere. Ţi-ofi şi poftă.― De ce, ţie ţi-a murit? îi răspunse-i numaica să-i opresc vorba. Nu puteam să-i spun tocmailui de ce râdeam. Râdeam de noi, doi gândaci degunoi în misiune. Şi priveam ca la cinematograf.Vedeam în sat nemţi aliniaţi în coloane, ordonaţi,215

Gheorghe Andrei Neagucuraţi, plecând şi salutând.― Auf Wiedersehen şi ruşi, venind din parteacealaltă, săltând căzăceşte şi strigând - Idi Suda(fraţilor) îmbrăţişându-ne şi pupându-ne.Visam şi nu era timp de visat. Iuga aveadreptate. Mai era puţin şi se-nopta, iar satul păreapustiu. Doar un miros de ars plutea în văzduh, deşinu vedeam de nicăieri fumul ieşind.― Nu-mi place, zisei.― Hâm, da, mormăi Iuga. Hai să mergem,acceptă pregătindu-şi pistolul. Ne-am apropiat deprima casă. În curte nimeni, Am ciocănit uşor îngeam. Apoi mai tare. Nimeni. Am prins curaj şidând roată casei am început să batem în uşă întoată legea. Tot nimeni. Am încercat clanţa. Eradeschisă. Cu armele pregătite de tragere, am intrat.O farfurie spartă, căzută chiar lângă uşa delemn, alte câteva farfurii murdare pe masa goală.Un pat cu ţoale răvăşite, părea abia părăsit de untrup ce în somn avusese coşmaruri. M-am apropiatde plită. Era rece. În acelaşi timp, Iuga se străduiasă deschidă uşa din partea stângă a camerei. Nuera încuiată dar nici nu se putea deschide.― O ţine cineva, şopti Iuga.M-am apropiat şi am început s-o împingodată cu el.N-o ţine nimeni e ceva în dreptul ei. Vreouşă, vreun dulap. Pe jos e lut şi alunecă greu.Lasă-mă pe mine şi tu stai în spate cu pistolul pregătit.Eu în genunchi, împingând cu umărul, el înpicioare în spatele meu. Am reuşit s-o deschid camun sfert.― Gata, nu pot mai mult, şoptesc şi mă trag216

Purtătorul de cruceînapoi. Iuga bagă mâna dreaptă şi trage orbeşte.Nu răspunde nimeni. Mai trage o dată. Nimic. Nestrecurăm pe rând.― Intră tu, îi spun. Dacă-s ruşi te-nţelegi tucu ei.Iuga scrâşni strecurându-se precaut. Eraaproape întuneric. Câteva secunde nu s-a auzitnimic.― Mă, ia vino-ncoa! îi auzii deodată voceasugrumată. Mă strecor după el. În uşă zăcea trupulunei femei ce părea să fi fost violată. Era rece.Am trecut peste ea. Puţin mai încolo am dat şipeste bărbat. Murise ţinând în mână o furcă cu doicolţi, din acelea folosite pentru stogurile de fân. Înpragul uşii ce dădea în spatele casei, am găsit unrus străpuns cu colţul furcii în tâmplă. Am ieşit încurte. Era întuneric şi linişte. Ar fi trebuit să ne întoarcem,dar nu ştiam destul. Atunci am auzit unzgomot. Părea geamăt sau scâncet. Venea de undevadin curte. Era ceva ce semăna a pătul sauadăpost pentru fân. Dar nu, era coteţul porcului.Când să deschid uşa o voce de copil înspăimântatm-a rugat:― Nu trage nene soldatule, te rog nu trage!Am împins uşa spunând:― Nu-ţi facem nimic. Vino, hai vino, îl îndemnam,în timp ce el se trăgea cât mai departeşi se ghemuia într-un colţ.― Vino mă copilule, hai că nu-ţi facem nimic,suntem de-ai tăi, români, n-auzi. Avea cam opt ani.Ghemuit şi tremurând părea mai mic. Glasul tremuratde spaimă ne făcuse să-l credem mai mic.― Ce-a fost aici? l-am întrebat când s-a po-217

Gheorghe Andrei Neagutolit din plâns.― Tata zicea că sunt ruşi. Aşa zicea anafuravoastră de ruşi că sunteţi creştini ca şi noi, şimama ţipa, până n-am mai auzit-o şi dup-aia unua tras în tata şi-au fugit cu toţii.― Mai sunt în sat?― Nu ştiu. Cred că da, la casa popii, că euam vrut să fug, da i-am auzit acolo şi mi-a fost fricăşi-am venit înapoi.Nu avea rost să pornim doar noi doi. Ne-amîntors, la locul unde-i lăsasem pe ceilalţi. N-am luatşi copilul. L-am liniştit cum şi cât am putut, spunându-isă tacă, să nu plângă să nu-l audă alţii, căne întoarcem şi-l luăm cu noi. Ar fi tăcut, oricare arfi fost cei care-l sfătuiau. Înspăimântaţi eram şi noicare ştiam. Cât ştia el, îi ajungea să tacă. Cât ştiamnoi, nu. Aşa am hotărât într-un moment în caregroaza lua locul raţiunii, să-I prindem pe făptaşi,să-I pedepsim.Am pornit cu toţii spre casa preotului, furişându-ne.Băieţaşul plângea în curtea în care-l lăsasemsă ne aştepte. Plângea, iar plânsul lui seaduna în noapte cu mersul nostru furişat.Am năvălit brusc. Hotărâsem dinainte. Pe ei,indiferent în ce stare se aflau, să-i lovim, să-i ameninţăm,să-i legăm şi om vedea apoi. Nimeni n-avorbit de pe ei în sensul de a-i omorî. Armele pregătiteerau pentru somaţie, cel puţin aşa hotărâsem.Poate pentru că n-am avut pe cine soma,poate că beţia lor fără măsură ce-i răsturnaseîntr-o dezordine dezgustătoare în somn, poate fatade pe pat dezgolită până la brâu şi plină de sânge,ne-a făcut să ne schimbăm planul. Brusc, fără să218

Purtătorul de crucene vorbim, fiecare din noi a făcut acelaşi lucru. Atras, a lovit, până când toţi s-au răsturnat în somnuldin care n-aveau să se mai scoale. Fata erarece. Am ieşit în curte. Zgomotul ar fi putut trezi pevreunul pus de pază. Nu era nimeni. Doar popa rezemastogul de fân din grădină. L-am atins, vrândsă-l trezim. S-a prăbuşit cu zgomot surd. Era mort.În rest, nimeni.― Ar fi bine dacă i-am stropi cu benzină şi leamda foc, propuse Iuga. Or mai trece alţii pe-aicişi răzbunarea îndeamnă la răzbunare. Mor iar oameninevinovaţi din alte sate.L-am privit cu uimire. Avea ochi mari sticloşişi faţa năclăită de sudoare. Cred că şi mâinile îierau la fel. Acum arătau cu toţii la fel. Ce n-am înţelesera îndemnul lui Iuga. Era omenie, sau erapoftă exacerbată de măcel. O istorie din care nute poţi opri decât nemulţumit, ca dintr-un act venalneterminat. Treceau secunde. N-am spus nimic. Înfond avea dreptate. Între timp se ivi Călin cu unbidon lunguieţ de tablă, plin cu gaz.― Ia foc greu, rosti răguşit Iuga.― Altceva nu-i.― Bun şi ăsta. Am adunat în grabă preşuri,cuverturi, în mijlocul casei. Am turnat gazul pesteele, oprind şi pentru fân şi magazie. A luat foc mairepede decât ne aşteptam. A urmat magazia, stogulde fân.Ne-am întors la casa unde lăsasem copilul.Nu ne-a deranjat nimeni. Nici câinii nu lătrau. Parcămuriseră şi câinii.― O mai fi cineva în sat? întrebă Andrei întimp ce ridica în braţe copilul.219

Gheorghe Andrei Neagu― O fi, dar noi nu suntem de la CruceaRoşie, rosti Iuga răstit. Nu-ţi ajunge ăsta mic dupănoi?― Vorbeşti de parc-ai vrea să-l laşi aici.― Ce-aş vrea eu, nu-i treaba ta.― Gata mă, se băgă împăciuitor Călin. Hai lacamion, să plecăm dracului de aici.― Porcii naibii. Neam de curve şi bandiţi, răbufniRapalete. Au omorât, au violat, au băut. Seînecă şi bătu din mâini ca un înecat.― Lasă mă, rânji Iuga că şi tu ai făcut la fel.― Ce? amuţi Rapalete.― Păi ce, noi nu-i omorârăm p-ăia?― Da ce, noi am făcut ce-au făcut ei?― Că tu n-ai trage o duşcă dac-ai avea.― Apoi asta-i altceva. Dar ce-au făcut ei măiculiţă-doamne,neam de neamul meu n-ar face.― Taci mă cu neamul tău, şi neamul lor. Nufaci tu, face altul şi te-njură apoi ei de neam şi serăzbună. Nu fac ei, fac nemţii, nouă sau lor şi iarse-njură de neam. Ce neam vrei în război? Careneam e mai bun, când mereu în război ai în faţăduşmanul. Duşmanul cui, mă?― Da ce-au avut mă porcii ăia cu popa şi cufata lui şi cu oamenii din sat?― Ce-au avut nu ştiu, dar ştiu sigur că nupopa şi nu satul i-a chemat în vizită.― Al naibii avocat au ruşii aici la noi, vorbipentru sine Andrei în braţele căruia copilul începusesă scâncească.― Gata, se auzi comanda fermă a lui Ghinea,spre camion şi la drum. Pentru siguranţă mergemnoaptea şi ne odihnim ziua. Ocolim aşezările cât220

Purtătorul de cruceputem. Cât să nu murim de foame. Doar degloanţe.Iuga mări pasul spre Andrei. Când ajunseaproape de el, îi şopti răguşit de furie:― Tu, ţărănoiule să nu te mai legi de mine,că altfel, de popă, nu de avocat o să ai nevoie.Andrei nu-i răspunse. Era prea obosit şi sătulde gâlceavă.* * *Zgomotul de avioane ne-a trezit din somnulîn care căzusem, într-o margine de pădure. Aerulstătut de peste zi, aducea acum, spre seară, înviorare.Era timpul să pornim la drum. Evitam oraşele,pândeam satele de unde mai făceam rost demâncare. Camionul se dovedise bun, mergea fărăa ne face probleme.Trecusem de Mărăşeşti fără incidente.― Cunosc locul, zise Călin din întuneric. Suntemlângă Odobeşti. Mă ard tălpile să dau o raităpe la ai mei.― Pot să-ţi tot ardă, că nu pleci nicăieri, îltemperă Ghinea, lucid ca întotdeauna.Avea autoritate locotenentul acesta subţirelşi plăpând la vedere.― Opreşte motorul, zise apoi către şofer. Voin-auziţi nimic?O motocicletă cu ataş se contura din beznă.Andrei îşi pregăti mitraliera cu benzile de cartuşe laîndemână.Un detaşament de blindate venea din urmă.― Halt! zise unul, sărind din mers din ataşul221

Gheorghe Andrei Neagumotocicletei.― Nici un halt, răspunse Ghinea, care îi zăriseuniforma în lumina cenuşie a farurilor. Suntemromâni.Ne-am dat jos şi ne-am prezentat. Detaşamentulfusese retras de Antonescu şi mergea spreBuzău.― Am crezut că sunteţi nemţi, zise unul dinofiţeri.― Da, că şi arătăm a nemţi, bombăni Călin,nemulţumit că i se spulberase ultima speranţă depopas, executând în acelaşi timp câţiva paşi caraghioşi,ceva între mers de paradă şi paşi de vals,dar care aveau ca rezultat scălâmbăiala unul clovn.Bocancii mari, îndoiţi în sus spre vârfuriledeslipite, uniforma murdară atârnând nefiresc deasupraşi dedesubtul centurii, plus întunericul creauo atmosferă de circ.― Termină dracului, îl repezi Ghinea. Arăţi aom şi încă viu, dacă nu cumva preferai altfel.― Aliniaţi-vă în coloană, veni replica ofiţeruluiîn timp ce se urca în ataşul motocicletei. Mergemspre Buzău.Ne-am strecurat tăcuţi cu camionul printreblindate, într-un şir lung, căruia pe drum i se adăugaualte coloane, spre aceeaşi destinaţie.Tabăra, cum i se spunea locului de adunare,era la marginea oraşului, într-un câmp care fusesepe rând Obor de vite şi bâlci de distracţii la târgulDrăgăicii. Numai că acum, din corturi nu ieşeausaltimbanci, iar muzica lipsea cu desăvârşire. Zgomotulde luptă se auzea intermitent, din direcţiade unde ruşii erau aşteptaţi să apară.222

Purtătorul de cruceDe câteva zile ne odihneam pe unde apucam,ne spălam aşişderea şi aşteptam ordine. Nuarătam nici mai hrăniţi, nici mai curaţi şi, mai ales,deloc liniştiţi. Zvonuri aidoma celor trăite, spaimade deportări, dar mai ales nesiguranţa adusă denecunoaştere, făceau ceasurile mai obositoaredecât comanda de pe câmpul de luptă.Mai grea decât aşteptarea, a venit şi comanda,spre Tg. Mureş.― Din lac în puţ, răbufni Andrei.― Că no-i vrea să te trimită la nunta soră-tiiacuma, rânji zeflemitor Iuga.― Mă, tu ori taci din gură, ori ţi-o închid eu,dacă tot nu s-a terminat războiul, încheie Andreidiscuţia, depărtându-se cu un gest din mână aducândmai mult a lehamite decât a răutate.* * *Trecusem de graniţă şi ne apropiam de Budapesta.Traversăm sate aproape pustii, asemeneacelor din ţară. Întinderi de pământ cenuşiu, de pecare fusese culeasă recolta, se depărtau în ceaţaserilor, prevestind toamna. Din loc în loc, vedeamfemei şi bătrâni istoviţi, arându-şi ogorul. Era tristeţeşi linişte în gesturile lor.Am adormit greu. Dormeam din ce în ce maigreu şi din ce în ce mai puţin. Din cauza oboselii,spuneau unii. De gânduri, presupuneau alţii. Nu seputea să fi fost trimişi încoace doar aşa, ca să mergem.O luptă trebuia să mai aibă loc. Una de unceas, sau de câteva zile, sau oricum ar fi fost, oluptă. Tocmai acum, când eram mai aproape de223

Gheorghe Andrei Neagusperanţă ca oricând. Tocmai acum, când fiecarecredea că a scăpat.Şi din somnul acesta chinuit şi fără odihnă,m-am trezit în ţipetele răguşite ale unui moşneag.Nu-nţelegeam ce spune, dar îi vedeam mâinilecum se văitau, cum implorau cum cereau `Vocea stridentă a bătrânului ce nu mai contenea,trezindu-ne pe toţi.― Ce dracu vrea ăsta, bă? Nici nu s-a luminatbine de ziuă, crucea ei de odihnă, înjură Iuga,sfârşind într-un căscat.― Nu ştiu, ceva de un cal, zice ceva de-uncal, răspunse Ghinea. Şi după cum dă din mâini,pare că i-a fugit calul.― Şi ce aveam noi cu asta? Ce am eu cucalul lui? spune-i să plece acasă.― Spune-i tu dacă ştii cum, că eu nu ştiu. Eunu am învăţat decât cum se spune vino încoace săte sărut. M-a învăţat o unguroaică odată la Bucureşti.Ne-am uitat cu toţii la Ghinea, de parcă ar fiînebunit brusc. Ghinea făcea glume în toiul nopţii.Ghinea îşi dezlega limba pentru altceva decât pentruordine. Nu era a bine.― Mă, staţi aşa, rosti un soldat pe care nu-lcunoşteam. Ăsta zice că i s-a furat calul şi că noi il-am furat. Şi ţipă într-una să i-l dăm.― Spune-i, mă să şi-l caute şi dacă-l găseşte,să plece naibilor cu el. Nu i-a luat nimeni nici uncal. Poate s-a rătăcit. De mâncat, sigur nu l-ammâncat, îi ordonă Ghinea soldatului, cu fermitate.Acum era bine, Ghinea era iar, el. Şi haideţi, sus,dacă tot ne-am trezit. E timpul să plecăm.224

Purtătorul de cruceSoldatul acela, necunoscut, vorbi ceva cu bătrânul,în limba lui. N-a reuşit să-l potolească.Atunci l-a luat uşor de spate şi l-a împins, în direcţieopusă. Bătrânul plecă încet, pe lângă convoi,gesticulând şi ţipând într-una.― Asta ne mai lipsea, că şi-aşa ne iubesc unguriide ne-ar mânca, bombăni nemulţumit Iuga, întimp ce se îndrepta spre camionetă.― Care l-ai văzut pe Andrei, întreabă bruscRapalete. Unde naiba umblă, că nu-l văd nicăieri.― S-o fi dus şi el, ca omul, na. Lasă-l că vineel până plecăm. N-o să vrea să rămână singur aici,răspunse Iuga.Era timpul să plecăm şi Andrei nu apăruse.― Unde naiba umblă ăsta, mă? continuă Rapalete.― A fugit - ţipă brusc Iuga, cu ochii aproapeieşiţi din orbite de furie. A fugit, cu calul aăluia delcăuta.― Unde să fugă? îl seceră Ghinea. Undedracu să fugă, mă?― A dezertat, îţi spun eu. Ăsta are stofă dedezertor în el. L-am mirosit eu de mult, da voi numă credeţi.― A dezertat tatu-tău poate. Terminaţi odatăşi porniţi camionul. Vine el de undeva, între timp,Şi nu-i treaba ta să judeci dezertorii.Iuga tăcu, privind la noi şiret şi mulţumit.Pornirăm.Se luminase de ziuă de-a binelea. O ceaţădeasă împiedica vizibilitatea. Mergeam încet, darmergeam.― Uite-l, răcni deodată Iuga, uitaţi-l acolo pe225

Gheorghe Andrei Neagudezertor. Fuge cu calul, peste câmp mai spuse,arătând cu mâna într-o direcţie.Am oprit camioneta. Zăream silueta unui omşi-a unui cal mişcându-se pe câmpie.Cât timp noi priveam omul şi calul, Iuga-şipregătea automatul.Ne-am pomenit zdruncinaţi cu o rafală prelungă,trasă cu sete.― Ai înebunit, mă? se repezi Ghinea să-ismulgă automatul. Iuga nu mai trăgea. S-aşezasepe banchetă, rânjind. Ai înebunit, mă îl scuturaGhinea, în continuare. Am început să ne omorâmîntre noi? Ţi-am spus că nu-i treaba ta, îi mai zise,trântindu-l cu toată puterea de oblon, după careîşi şterse mâinile pe poalele vestonului, de parcăs-ar fi murdărit.― Hai, să vedem ce-i cu ăla, zise apoi fărăvlagă.Nu era prea departe. Dar nu mai mergea.Căzuse, peste lama plugului înfiptă jumătate în pământ.Calul zăcea alături, cu ochii sticloşi, mari,deschişi, în brazda lăsată de plug. Sângele picuraîn ţărână, în vreme ce Andrei ne zâmbea fericit căşiîncepuse aratul înaintea rafalei ce-l secerase peogor străin. Iuga rămăsese-n cutia camionului,zâmbind tâmp şi şui la automatul ce-i căzuse dinmâini pentru prima dată de când începuse războiul.226

Purtătorul de crucePăpuşaCucuuu !În sala de aşteptare clasa a-II-a zăceaude-a valma oameni şi bagaje. Pe bănci, pejos, ghemuiţi lângă calorifer, respirând liniştit acelaşiaer închis şi umed de încălţăminte şi haine jilave,într-o aşteptare resemnată dincolo deplictiseala care ştergea trăsături, dilua personalitatearecompunând imaginea unor oameni necăjiţi.Hârjoana copiilor deschidea câte-un ochi nemulţumit,urmat de-un mormăit neînţeles. Fetiţa se pitisedupă bagajele unui ţăran adormit.Băiatul, ceva mai răsărit o căuta cu privirea,temându-se să facă zgomot. Un strănut o descoperi.― Te-am văzut, gata, te-am prins!Înciudată, fetiţa se ridică. Apoi, vine şi seaşează liniştită lângă el.― Nu mă mai joc. Mă găseşti, pentru că suntrăcită. Băiatul o privi descumpănit. Nu ştie ce săfacă. Iar trenul nu mai venea. Prin geamurile aburiteprivea la zăpada care curgea uniform, făcândîntârzierea mai greu de suportat. Lui nu-i veneasomnul. Avea grijă. Erau singuri şi dacă ar fi venittrenul n-avea cine să-i trezească. Noroc că el ştie227

Gheorghe Andrei Neagusă ajungă la bunici. Plecase de la casa de copii fărăsă ceară voie. Oricum nu l-ar fi lăsat. Iar surioaralui era la leagăn.Doar venise vacanţa. Iar în vacanţă cândvamergeau la bunici să alerge, să se joace, să se deacu sania, să meargă cu pluguşorul. Avea dejaamintiri.Acum, bunica era bolnavă. Bunicul stă teas-o îngrijească şi el n-avea cum să ajungă la ei.Hotărât să fie bărbat îşi şterse repede cupalma lacrimile ce stăteau să-i curgă. Prima vacanţăfără mama. De tata îşi aducea puţin aminte.Şi nici nu voia. Plecase imediat după ce se născusefetiţa. Mai apoi şi poate că tocmai de asta, se îmbolnăvisemama. Fetiţa avea patru ani. Dar undei?N-a observat când a plecat de lângă el. Odescoperi într-un colţ al sălii de aşteptare privindţintă la ceva anume. Strecurându-se cu greu, sărindpeste ba gaje ajunge lângă ea. Se uita ţintă laceva ce semăna cu o păpuşă. Nu, nu era o păpuşă.Pe scaun, înfăşat într-o pătură, un copil mic de tot.Nu mai văzuse copii aşa mici. Dormea şi zâmbea însomn.― Trenul personal 5005 are o întârziere necu nos cută…. Copilul se trezeşte, rotind în jur ochiimari. Scânceşte încet, apoi din ce în ce mai tare. Înjur, călătorii moţăie tă cuţi.― Se pare că nu-i nimeni cu el, şopteşte băiatulprivind întrebător în toate părţile.― Îl iau eu răspunde fetiţa.― Tu? Ce să faci cu el?― Să mă joc. Mereu am vrut o păpuşă.― Asta nu e păpuşă!228

Purtătorul de cruce― E, nu e, dar vreau să mă joc cu el.― Nu se poate, şopteşte băiatul temându-sesă nu-i trezească pe cei din jur.― Ba se poate, ba se poate…― Taci… Fetiţa luase deja în braţe copilul, legănându-luşor.― Trenul accelerat 524 soseşte în staţie lalinia trei şi va pleca în direcţia…Oamenii se ridică grăbiţi, îşi adună bagajeleşi se înghesuie spre ieşire. Copilul plânge de-a binelea.― Sărmanii, s-au săturat şi ei, murmură o femeie,clătinând din cap.― Mă-sa-i nebună. Să scoţi un copil mic pevremea asta şi să-l porţi după tine prin gări…O bătrână trezită din amorţeală îi privi absentapoi, mulţumită de liniştea aşternută în salăse întinse de-a lungul băncii aşezându-şi cu grijăsub cap geanta de vinilin, aproape ruptă. Era locacum în sală iar trenul, nu se ştie cînd o să vină.Aşa auzise. Întârzierea necunoscută…Copilul scânceşte din nou. Fetiţa îl ţine pegenunchi şi-l leagănă. Băiatul tăcea şi-o privea nemulţumit.Uşa sălii de aşteptare se deschise brusc,aducând înăuntru odată cu viscolul ceva, ce-l nemulţumimai mult pe băiat. Un miliţian. Mai trăiseasemenea momente. Ştia ce caută. Vagabonzi aciuaţipe aici, sau călători fără bilet. Iar el, fugit dela casa de copii, nici bilet nu avea…Fetiţa, neştiutoare legăna în continuare copilul.Miliţianul priveşte peste toţi şi pleacă mulţumit.„Nimic suspect aici”, Peste copilul adormit,229

Gheorghe Andrei Neagufetiţa se aplecă şi-i suflă în faţă aerul cald.― I-o fi frig şi lui, spunea zgribulindu-se.― Trenul personal 5005 va sosi în staţie lalinia doi şi va pleca în direcţia…― Asta-i al nostru. Lasă-l şi hai… Fetiţa îl priveştenedumerită şi nu se mişcă.― Hai, nu auzi? Vine trenul… Hai, lasă-l aici,unde l-ai găsit.― Nu vreau, zise ea continuând să-l legenepe genunchii firavi.― Hai nu fii proastă. Te las aici, continua elcu glas scăzut, tremurat.― Du-te tu! Dacă eşti rău, pleacă! Nu vezică-i singur?Băiatul stă o clipă în cumpănă. Continuândar fi stârnit atenţia celor din jur, apoi ar fi începutîntrebările. Se aplecă, ia în braţe copilul. Era maiuşor decât credea. Pe fetiţă o împinge uşor spreieşire.― Hai, mai repede!Pe peron, viscolul amestecă oamenii cu zăpadă.― Urcă-te singură, încearcă, n-am cum să teajut.O femeie cu multe bagaje îi urcă pe rând,întâi pe ea, apoi pe el, cu tot cu copil. Nu spusemulţumesc. Se strădui să dispară cât mai repedede teama întrebărilor.În vagonul următor, un compartiment gol.Lasă povara pe o bancă şi răsuflă uşurat. La a treiastaţie urmau să coboare. Mai aveau puţin de merspe jos. Acolo însă nu-i mai era teamă. Se şi vedeaajuns. Bunica trebuie să fie tot în pat, cum o ştie230

Purtătorul de crucemai de mult. Bunicul a făcut focul şi în casă e cald.Apoi le va da să mănânce şi îi va culca. Pe urmă zăpadaşi joaca. Doar mama nu-i. Dar e bunicul. El avrut să-i crească. Nu l-au lăsat. Abia purta grija bunicii.S-a hotărât că era mai bine la casa de copii.Cu timpul aveau să crească, să înveţe carte şi săuite…Băieţelul privi prin geamul în care făcuse unochi, suflând şi răzuind gheaţa cu degetul. Nu vedealtceva decât zăpada viscolită. Era atent să numerestaţiile, să ştie unde să coboare. Căldura puţină dintren şi oboseala o adormiră pe fetiţă. Băiatul oapucă de mâneca paltonului subţire.― Să nu dormi, auzi? Să nu dormi! Ţi-ai luatpăpuşă! Să nu dormi! Fetiţa nu voia, sau nu maiputea să-l asculte. Trenul opri din nou. Mai aveauo staţie.― Vrei să adormim? Scoală-te, hai scoală-te!Cine o să ne trezească? Zgâlţâită, ridicată cu forţa,fetiţa deschide ochii. Ia din nou copilul în braţe. Îllegănă, rostind cuvinte de alint, fără noimă, neştiinddacă ea, sau el, era copilul…― Băieţelul o privi îngândurat. Avea o soră,avea o răspundere şi un rost. Aşează mâna peumărul ei, îl simţi tremurând. Fetiţa nu se plângea.Avea aşadar, o soră „pe cinste” cum ziceau ei,acolo… O priveşte în ochii senini, ridicaţi spre el.― Ce s-ar fi făcut fără noi… scânci fetiţa, rugător.Nu răspunde. Ar fi vrut să-i zâmbească, darnu putea. Chipul lui exprima doar încuviinţarea lucruluideja făcut.Pe coridor se aude clinchetul clopoţeluluicontrolorului.231

Gheorghe Andrei NeaguÎşi simţea inima la gât. Acum. Dacă trece şiacum.Controlorul îi priveşte prin uşă şi trece maideparte. Trei copii mici nu puteau fi singuri. ”Părinţiiprobabil stau undeva alături de vorbă, cumse întâmplă în trenul acesta unde, mai toţi călătoriise cunosc”.La prima coborâm, spune ferm. Să-l ţii tu înbraţe. Cobor şi ţi-l iau. Apoi, pe tine. Ai grijă. Scarae plină de zăpadă.Ar vrea să vadă prin geam locul unde se află.Mai întâi era o pădure de salcâmi, apoi o fântână,apoi… Degeaba. Prea era îngheţat geamul. Simţicum trenul încetineşte mersul. N-avea rost să maicaute. Aici.― Hai!Copilul era greu. Fetiţa îl purta în tăcere.Uşa vagonului se deschise greu. Palmele băieţeluluiîngheaţă pe uşile reci. Cu toată putereaîncearcă. Se teme să roage pe cineva să-l ajute. Însfârşit, uşa cedează. Coboară cu grija celui cepoartă răspunderea. Întinde braţele spre surioaralui. Nu ajunge. Fetiţa se aşează în genunchi încercândsă vină mai aproape. Tot nu ajunge. Băiatulurcă din nou o treaptă. Ia copilul şi sare în zăpadă.Fetiţa se ridică din genunchi şi coboară speriatătreaptă cu treaptă, sare şi cade alături de el în zăpadăşi viscol. Abia se mai văd.Impegatul se uită la ei. Când îi vede depărtându-sede tren, dă semnalul de plecare. Apoi seapropie, nedumerit.― Ce-i cu voi, prichindeilor?― Am venit la bunicul, în vacanţă!232

Purtătorul de cruce― Singuri?― Singuri, da!― Ai cui sunteţi, voinicilor?Copiii îl privesc şi tac.― Cine-i bunicul? Încearcă din nou.― Tataia Oprea…― Aha… Şi el ştie că veniţi?― Nu, dar nu-i nevoie, răspunde băiatul pornindanevoie la drum prin zăpada troienită în garapustie.Cu o mână ţinea copilul, cu cealaltă trăgeade fetiţa care se afunda tot mai mult în troiene.În mintea ceferistului apăru deodată grozăviasituaţiei. Aude clar, acum, vorbele femeii deaseară în timp ce-i punea mâncare. „A bătrână, alui Oprea trage de câteva zile să moară. Au şi împărtăşit-o.Vecinele îi ţin lumânarea cu rândul. Ălbătrân, abia se ţine pe el. S-ar duce poate, amândoiodată. O să fie greu. Satul o să pună umăr laumăr să-i îngroape. Au fost oameni gospodari şi lalocul lor. Şi cu ce s-au ales? Pe mâini străine. Noroccă în sat sunt oameni cu suflet şi cu frica lui Dumnezeu”…Iar acum, copiii… Cu cel mic oare ce-o fi? TotDumnezeu o şti. Ori doi, ori trei, tot necăjiţi…Încearcă să fie vesel şi îi îmbie înăuntru.― Haideţi până la mine, să vă încălziţi.― Nu, mulţumim, ne grăbim să ajungemacasă, zise băiatul.Omul nu-i lasă. Îi prinde cu mâinile dupăumerii firavi şi îi aduse cu forţa înăuntru. Acolo eramăcar adăpost. Şi soba caldă.Aştepta schimbul.233

Gheorghe Andrei NeaguCopiii se lipiră de sobă. Aveau feţele îmbujorateşi mâinile roşii de frig. Voia să fie bun cu ei.Nu ştia ce să le spună.Le privea mâinile lipite de sobă.― Nu le ţineţi la căldură. Or să vă doară. Băiatulîşi băgă mâinile în buzunarele pantalonilor iarfetiţa le strângea la subţioara paltonului.― Tu n-ai palton? îl întrebă pe băiat.Nu, încă nu mi-a venit rândul. Şi nici n-amnevoie. Acolo, la cămin, nici nu-mi trebuie. În clasăe cald, în dormitor la fel. Şi curtea şcolii e atât demică. Te joci repede şi intri la loc. Paltonul mai multte-ncurcă. Parcă ce-mi trebuie? nici n-am ştiut căo să vină aşa viscol. Dacă ştiam, ceream unul împrumut.Dar aşa… Acu, nu-i nimic. Dacă am ajunse bine… Vorbea repede, pentru a nu fi întrerupt cuîntrebările. Minţea şi era se nin. Doar nu putea săspună oricui că a fugit. Bunicului da, dar lui, omstrăin poţi şti? Dacă-i trimitea înapoi?Ceferistul îi privea urmându-şi gândul. Mamalor, fata bătrânului Oprea. O cunoştea din claseleprimare. Fusese mai mare ca el cu câţiva ani. Crescusefată frumoasă şi fără noroc. Auzise mai înurmă vorbe purtate prin sat, că se stinse aproapefără veste. Gândurile îi fură întrerupte de sosireaschimbului. Intrase tropăind să-şi lepede zăpadade pe bocanci.― Noroc! Măi, ce-i afară… Gata poţi să pleci.Cu ăştia mici, ce-i? Parcă nu-s ai tăi.― Nu. Îs nepoţii lui Oprea, ăl bătrân. Auvenit mai acuşi, cu personalul. I-am ţinut să se încălzească.Îi duc până acasă… Nu s-ar descurcasinguri pe urgia asta. Mai vorbim noi. Haideţi, mă!234

Purtătorul de cruceÎl ia pe cel mic în braţe. Băiatul şi fata îl urmeazătăcuţi.Oare câţi copii o fi avut femeia? Şi ăsta mic,cât o fi având? Vestea morţii ei, sosise parcă demai multă vreme. „Ce să-mi mai bat eu capul. Binecă pot să-i duc până acasă. I-oi spune nevestei. Săscotocească ea, dacă vrea. Ele femeile, ştiu maibine şi mai multe. ”Înaintau repede, sub cerul întunecat de norivineţi. În casa bătrânului era aprinsă lampa. Nustrigă la poartă. Cine-ar fi venit să deschidă? Vreovecină, dacă era acolo, avea grijile ei. Intră, batela uşă şi deschide.― Bună seara tataie. Ţi-am adus nepoţii.Iese apoi fără altă vorbă neştiind ce ar trebui spusîntr-o asemenea împrejurare.Bătrânul îl primi fără cuvinte. În patul dinodaie, cu o lumânare la căpătâi, zăcea nemişcatăbătrâna.― Bunico, am venit! se repede către ea fetiţa.Nici un răspuns. Greu, femeia deschide ochii.Priveşte lung, gemând. Nici lacrimile nu mai ieşeaudin orbitele uscate.― Ai grijă de ei! şopteşte abia, încercând sămângâie fetiţa pe cap. Bătrânul priveşte împietritcum gestul mâinii ei nu se mai poate împlini. Târziu,din ochii ficşi alunecă o lacrimă care se pierdeîn faţa brăzdată. Umerii unchiaşului se încovoie subpovara plânsului. Copiii înţeleseră. Se strâng lângăbătrân lăsându-se strânşi la pieptul lui uscat detimp şi amaruri. Copilul aşezat la picioarele bătrânei,începe să scâncească, apoi să plângă cu glasascuţit.235

Gheorghe Andrei Neagu― Trebuie schimbat zise bătrânul cu glas tremuratînghiţindu-şi lacrimile. Pe masă e o oală culapte. Pune-o pe sobă, la încălzit, adăugă el stins.Fetiţa îl priveşte cum îşi îndreaptă spinarea şiîncearcă să desfacă nodul faşei cu mâinile uscate.― Lasă-mă pe mine bunicule! Zise ea apropiindu-se.Bătrânul o priveşte mirat. Mai are putere săzâmbească văzându-i îndemânarea.În fereastră se troieneşte viscolită zăpada.Viscolul îşi împlineşte datoria. În odaie vegheat deo lumânare şi o lampă se împlineşte misterul treceriiîn timp.Mugure, floare, fruct şi ram. Undeva lătratulunui câine se lasă acoperit de şuieratul unei locomotiveşi al viscolului neîntrerupt.236

Purtătorul de cruceMânaPe domnul Costache Agarici îl cuprinseteama. Mâna i se umflase brusc. Şi cât defericit fusese. Ani de zile nu ştiuse ce-istima. Ani de zile tânjise după ea. Ani de zile sestrăduise să fie luat de cineva în seamă, dar nureuşise să stârnească nici interesul portarului dinimpozanta instituţie în care lucra. Şi niciodată nufusese cu adevărat fericit. Abia acum putea spunecă în sfârşit ştia ce este fericirea. Şeful îi întinsemâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse larându-i emoţionat. Apoi, ca şi cum un fluid înălţători se strecurase prin degetele subţiri şi palide,îşi simţi tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărirede bucurie, a fost un spasm al trupului surprins;n-ar fi putut preciza. Simţi doar o imensă bucurie.Atât de mare, încât după plecarea şefului, Costacherămase cu ochii pironiţi la mâna care fusesemartora fericitului eveniment. Apoi, de parcă s-arfi ferit de pângărire şi-o retrase în cea mai sigurăasunzătoare; buzunarul adânc al pantalonilor. Căldurabinefăcătoare a trupului propriu îi potoli nelinişteatrupului.Ajuns în mansarda sărăcăcioasă, nu-şiscoase mâna din buzunar, nici atunci când trebui237

Gheorghe Andrei Neagusă se culce. Preferă să doarmă îmbrăcat. A doua zi,nu mai lucră cu mâna pentru care un sentimentacut de veneraţie se năştea şi se contura. Se spălăcâteva zile mai târziu pe tot trupul cu excepţia mâinii.ďn tramvai se purta la fel de grijuliu cu ea, deparcă l-ar fi avut pe şef de dus într-un loc anume.Zilele treceau. Mâna rărnânea la fel de adulată, intangibilă,onorată…Curând, depunerile repetate de praf şi de mizerieproduseră crăpături în epidermă. Mâna începusă se umfle. Durerea o simţea ca pe un tributadus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supuraţieciudată îşi făcea loc printre degetele umflate. Cândse hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuiaamputată.„Ce simplu se mai pronunţă şi doctorii ăştia“îşi mormăi în barbă nemulţumirea Costache Agarici.Cum să renunţe aşa tam- nesam la mâna-i venerată.„Mai bine mor odată cu ea. La ce-i bunăviaţa fără onoare?“ mai mormăi el în timp ce traversaîngândurat holul de trecere din faţa caselorde bilete. Mâna pe care voiau s-o amputeze îi adusesenoroc. Avea în sfârşit o întâlnire decisivă,după o sumedenie de alte întâlniri ratate. Îşi găsiseîn cele din urmă jumătatea. Acceptase. Azi veneacu bagaje cu tot să i se alăture pentru toată viaţa.„Iar doctorii voiau să-l sluţească să-l lase ciung,tocmai când…“N-apucă să-şi mai ducă gândul la capăt. Speriatde trecerea garniturii de tren prin gara pustie,alunecă. Pălăria-i căzu furată de pe creştet de curentuliscat de goana trenului neanunţat. Căzutfără de voia lui, Costache îşi întinse instinctiv mâi-238

Purtătorul de crucenile după ea, încercând s-o şalveze de sub roţiletrenului. Mâinile se mişcau cu zvâcnete scurte printretraversele potopite de osiile boghiurilor în fulgerareamişcării. Nu le mai văzu. Sângele-i ţâşneadin cioturile zdrenţuite fără încetare. Stingându-seîn aşteptarea salvării, pe chip i se întipărise cevaîntre durere şi-un zâmbet de mulţumire. Noroculpărea să-l mai aştepte încă. Se stinse tăcut, cugândul la femeia care trebuia să coboare. N-a înţelesde ce era îmbrăcată în negru. N-a înţeles dece nu mai putea s-o aştepte, de ce se grăbea să…Sirena salvării se auzea din ce în ce maiaproape.Puţinii călători, îl priveau îngroziţi cum setopea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniserăcând nu mai era nevoie. Brancardierii îi aşezarăbraţele culese dintre traversele năclăite desânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletulsirenei îndepărtându-se îi împrăştie pe călătorispre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită.239

Gheorghe Andrei NeaguRicăPe Rică nimeni nu l-ar fi luat în seamă dacănu l-ar fi zărit în fiecare zi la colţul StrăziiMari, cu pantalonii peticiţi şi cu pacheştilennodatepe pieptul zoios. Era veşnic flămând, cuochii cât cepele-n capul mare şi cu părul zburlit,mereu în căutarea unui codru de pâine sau a oricealtceva ce s-ar fi putut mânca.N-ar fi putut nimeni să spună de unde s-a ivitprintre celelalte vieţuitoare. Unii spuneau că l-ar fivăzut dormind sub podul ce trecea apa Moldovei,spre Horia, alţii că l-ar fi zărit mai mult sub bolta deintrare a clopotniţei Episcopiei Romanului, iar alţiică l-ar fi zărit pe malurile Moldovei, ce despărţeauapa de ştrandul nou construit. Dar nimeni nu puteaspune cine-i sunt părinţii.De aceea, multă vreme au existat dispute-nstolul puştimii, împărţită-ntre cei care spuneau căare tată şi cei care spuneau că nu are. S-a ajunschiar şi la încăierări. Grupul celor „cu tată“ a fost izgonitde pe teritoriul comun de joacă de grupulcelor „fără tată“ timp de aproape două săptămâni;pentru ca mai târziu să se ajungă la un armistiţiude formă, doar atât cât să lămurească „incidentul“.Puştimea s-a adunat într-o bună zi în spatele240

Purtătorul de cruceHalelor Centrale Roman, acolo unde se vindeaupepenii şi balamalele ţigăneşti, sau hainele ponosite,furate, porumbeii voiajori în lăzi sparte de laI. L. F. (intreprinderii de legume şi fructe) sau cineştie ce alte nimicuri. Când cele două tabere s-auapropiat una de alta, pumnii au început să vâjâie.Fiecare îşi făcuse din prezumtivul tată ce l-ar fiputut avea sau nu Rică, un fel de strigăt de luptă.― Cu tatăăă! strigau unii năvălind.― Fără tatăăă! răcneau ceilalţi, lovind cusete la rândul lor.Şi unii şi alţii luptau pentru unul din celedouă posibile adevăruri, fără să se gândească unulmăcar că ar fi fost mult mai simplu să-l fi chematla ei şi să-l întrebe, aşa, pur şi simplu, dacă are saunu tată. Dacă avea mamă nu interesa pe nimeni.Pentru băieţi important era să ai tată. Cu mama,problema existenţei sau nonexistenţei nici nu sepunea.Când unii începură să dea semne vizibile deoboseală, cu vânătăi încolţite sub ochi şi gâfâindfără oprire, se dădură de-o parte ca să-şi mai tragăsufletul, nu de alta, dar pentru a o lua de la capăt.Unul mai răsărit, din rândul celor „cu tată“,spuse într-un târziu:― Şi în fond şi la urma urmei, de ce nu l-amîntreba pe Rică?― Să-l întrebăm? mormăiră cîţiva, ca şi cumabia atunci li se deschiseseră ochii.― Să-l întrebăm, căzu răspunsul din maimulte direcţii.Şi-atunci au pornit agale care-ncotro, să-lcaute.241

Gheorghe Andrei NeaguN-au umblat prea mult. L-au găsit în faţabrutăriei din apropiere. Adunându-se cu toţii peSmirodava, unul îl întrebă:― Băi, Rică, spune-ne adevărul şi nouă! Aitată?!Ochii mari, bulbucaţi, s-au tulburat pentru oclipă. Apoi, când era gata-gata să plângă şi cândpumnii se strângeau pe furiş de furie, Rică s-a repezitca un arc să-i lovească. Cu greu au reuşit săidespartă.― Lasă-l bă, nu vezi că-i nebun?!― A sărit la tine pentru că are, probabil, tată!zise unul din cei „cu tată“.― Ba, pentru că nu are! zise celălalt, „fărătată“.― Ba, pentru că are!― Ba, pentru că nu are! nu se lăsă altul.Încăierarea începu din nou. Rică se depărtăamărât, lăsându-se pe vine lângă un zid şi plângândcu icnete.Din grupul bătăuşilor răzbăteau întruna contraziceri:― Are!― Ba, n-are!― Are!― N-are bă!Şi Rică continua să plângă-amărât, uitând detoţi şi de soartă.În sufletul său năpăstuit începuse să plouăcu lacrimi de tristeţe: am sau nu am Tată?! Dar ceimportanţă avea, în definitiv şi la urma urmei?242

Purtătorul de cruceRoiulÎnfrîntă, albina zăcea în pânza păianjenului.Aripile-i grele se străduiau să scuture pânzaţesută cu-atâta măiestrie. Picioarele mici şiviguroase se agitau inutil să scape din mrejele cele-nconjurau. Picioarele se-nfundau tot mai adânc,tot mai mult. Oboseala începea să devină din ce înce mai pronunţată. Ruptă pe-alocuri, pânza nuvroia să cedeze. O moleşeală nedorită-i cuprindeatrupul reginei. N-ar fi crezut niciodată să ajungă săsfârşească astfel.Şi păianjenul, c-o cruce mare pe trup, o pândeazeflemitor. Şi pânza asta cleioasă şi rea. Simţeacum i se apropie sfârşitul. Îl dorea mai repedesau poate niciodată. Nici nu mai ştia ce anumedorea, dar cu tot dinadinsul vroia să se sfârşeascăodată. Oricum, dar să se sfârşească. Cât fusese reginăn-ar fi prelungit chinul supuşilor vinovaţi niciodată.Se sfătuia cu sfetnicii asupra tuturoramănuntelor neplăcute din viaţa stupului, străduindu-sesă îndrepte ce era de-ndreptat. Şi nu văzusecâmpul decât odată… Era atâta floare atunci!Şi tot poporul zburător atât de tânăr o alesese regină.Erau încrezătoare micile albine în forţele lor,încât vreme îndelungată în stup au domnit fericirea243

Gheorghe Andrei Neaguşi belşugul. Toate alergau după merite, dar niciunan-ar fi râvnit fără drepturi la locul celeilalte. Apoi,când a venit prima furtună şi trântorii au fost scoşiafară din stup, viaţa părea să fie şi mai uşoară. Numai aveau aspecte negative de muncă, iar albinelemunceau cu spor şi râvnă. De-atâta belşug râurilede miere stăteau la gura stupului, atrăgând deopotrivăşi oaspeţi dar şi duşmani. Spre stupul lorse-ndreptau mereu albine străine din stupurile maisărace ca să ia cu împrumut ce le trebuie, iar unelerămâneau chiar acolo. Bucuria şi belşugul inundaserăstupul şi albinele nu-şi mai încăpeau în piele.Dar au venit şi vrăjmaşi să guste din bunătăţile lor.Cei mai arpigi luptători au căzut apărându-şi onoarea.Atunci tot stupul s-a ridicat să-şi apere, teritoriulşi bogăţiile şi să-i izgonească pe duşmani.Roiurile vecine mai sărace, dar care au fost ajutatede ele la nevoie, au sărit în ajutor. Şi val după val,toţi vrăjmaşii au fost răpuşi, chiar dacă numărul viteazelorapărătoare a scăzut simţitor. În faguriînsă, noi generaţii se pregăteau să vadă luminazilei. Câmpiile cu flori abia aşteptau tineri lucrătorisă le culeagă polenul. O nouă regină avea să senască şi să-şi depună candidatura în stupul formatcu-atâta grijă de regina matură. Îngrijorarea acesteiaîncepu să nască idei de apărare fără motiv. Eraun lucru ştiut că atunci când domnia reginei erabună, noua regină trebuia să-şi caute alt stup şiluând-o de la capăt să se lupte pentru a-şi hrănipoporul.Sfetnicii înşişi uitaseră de-nţelepciunea străbună.Se vânzoleau pe la colţuri de faguri, făurindlegi şi proiecte menite, după spusa lor, să-ntă-244

Purtătorul de crucerească tronul. Nu acceptau în suita reginei lor niciun fel de personal neverificat, străduindu-se să aflepână în cele mai îndepărtate ramuri, natura arboreluigenealogic. Orice fel de propuneri venite de laalţii erau în aşa fel rezolvate încât să le aducănumai lor foloase. De-atâtea „daruri“ aproape toţise îngrăşaseră peste măsură. În orificiile lor miereaera adunată peste limite, ca eventuale provizii pentruvremuri grele. Treptat, treptat, numărul orificiilorse mărea, ca şi cum ele ar fi avut dreptul lamiere.Lucrătorii bătrâni se vedeau nevoiţi să-şi reducăzilnic câte-o celulă şi unii locuiau cu îngreagafamilie doar în 10 milimetri pătraţi. Degeaba se ridicaunoi şi noi orificii din ceară, degeaba meşterivestiţi şi iscusiţi căutau tot felul de soluţii să deschidădrum nou pentru stup, că din suită acaparautot ce era mai bun. Acaparau nu atât pentru elecât mai ales pentru rudele lor, până mai ieri simplelucrătoare, dar care nu se ştia de ce deveniserămai mari în funcţii. Gurile rele spuneau că regina lesprijinea şi de aceea nu puteau fi răsturnate. Înstupurile vecine lucrările arătau asemenea lor. Tinerelevlăstare, de-abia ieşite pe câmp aveau înspinare saci mari pentru a fi umpluţi cu polen.Multe flămânzeau din cauza părţilor prea mici pecare le primeau la-nceput de carieră de culegător.De funcţii de răspundere nici nu putea fi vorba lanceput,când încă nu aveau rude şi relaţii. Iar acolose-ajungea foarte greu sau foarte uşor. În sufletulnemulţumitelor de-mpărţeala făcută creştea zi dezi revolta. O mulţime de jalbe ajungeau sus, darnu primeau nici un răspuns, nu avea loc nici o îm-245

Gheorghe Andrei Neagubunătăţire. Astfel, nemulţumitele începuseră a seplânge tinerei regine, pe care o hrăneau cu nectarşi lăptişor strâns cu trudă din zbaterea aripilor. Îispunea ei toate necazurile ce le aveau cerându-ideseori sfatul. Dar ea le spunea că încă n-a venitvremea să le răzbune şi că totul se face cu răbdare.În vremea asta cerea să i se aducă tot maimult lăptişor şi tot mai mult nectar, iar ele, dintoată sărăcia lor, strângeau rezerve pentru a aveacu ce mitui în stânga şi-n dreapta, pentru a-şistrânge atât mai mulţi aliaţi. Unele albine nemulţumiteerau chiar din anturajul reginei bătrâne. Învreme ce tânăra regină cu suratele ei pregăteaurăfuiala, veni bătrânul stupar cu o mască pe faţa-iridicată şi deschizând stupul le-ntrerupse sfatulafumându-le. Aşa că albinele revoltate lăsară lucrurilepentru o vreme aşa cum eram, iar în sinealor sperau ca bătrânul stupar să le facă dreptate.Dar asta nu se putea decât dacă o izgonea pe bătrânaregină.Timpul trecea şi ambele tabere adversarestrângeau fiecare de partea sa tot mai multe proviziipentru a putea rezista la lupta cea mare. Ambeleregine închideau ochii la samavolniciile ce sepetreceau ştiind că procedau aşa pentru ele. Bătrânaregină mai opri prin preajmă-i şi câţiva trântoridin cei mai tineri care-ar fi putut fi de foloscândva. Aceştia o linguşeau zilnic şi se-ngrăşau dinmunca supuselor reginei. Deformau realitatea, raportaufals realizările în faţa reginei care aplecaurechea la minciunile lor. După trântori, tinerele lucrătoarecare îşi manifestaseră nemulţumirea tacit,nu munceau cât trebuia ci se zbenguiau, cerând246

Purtătorul de crucedrepturi care nu le meritau. E drept că generaţiamai vârstnică apărase stupul în lupta cu ursul pofticiosşi o parte se jertfiseră şi în luptele cu şoareciişi cu alţi duşmani doritori să guste din miereaalbinelor. Regina apleca urechea încântată la toatelinguşelile trântorilor, nevrând să creadă anumitezvonuri care de fapt erau nişte adevăruri. Astfel eanu ştia câte celule are fiecare sfetnic al ei, dupăcum nu ştia că aceştia tocmiseră o seamă de naşterisă clădească o anexă cu totul inutilă pentrua-şi extinde puterea. Ea nu ştia că zeci de celuleerau golite la periferia stupului şi că pe câmp mâinilede flori arareori erau culese de generaţia ei,iar majoritatea albinelor sfetnici îşi făcuserî relaţiiputernice cu stupurile vecine în eventualitatea uneiretrageri forţate. O parte din albinele din rândulstetnicilor o şi întinseseră cu o parte din bunurilestupului pentru a nu fi în pierdere în cazul uneieventuale înfrângeri. De cealaltă parte, aliaţii regineitinere prindeau forţe noi, adunând cu sârg totpolenul şi nectarul florilor din câmpii, aşteptândsemnalul de luptă. Aceasta se plimba nerăbdătoareprintre faguri aşteptând să se coacă timpul. Doreasă aducă generaţiei sale siguranţa deplină a zileide mâine, fericirea la care avea dreptul prinmuncă. Avea să facă legi noi, aşa cum auzise căaveau roiurile vecine. De aceea trimise în taină tinerelucrătoare la împăratul păianjenilor, cerându-iajutor. Ştia intrarea tainică ce-o folosea sfatul bătrâneiregine şi vroia s-o îngrădească în pînze ucigătoare.Pe urs îl asigură de sprijin în caz de atac,pentru că ele tot nu aveau mult de pierdut ci dimpotrivă.Şoarecilor le promise de asemenea cale si-247

Gheorghe Andrei Neagugură şi liberă până-n cămările bătrânei regine.Semnă cu aceşti aliaţi tot felul de tratate, asigurându-ide loialitatea ei şi de colaborarea deplină.Astfel, într-o bună zi, cel mai iscusit păianjen începusă ţeasă o pânză nemaipomenită la intrareafolosită doar de suită. Apoi, când trei şoareci decâmp învolburară stupul, tânăra regină trimisevorbă albinelor ei să întârzie în câmp, lăsând stupulîn grija celor mai bătrâne. Cu toate că şoareciiau fost alungaţi de generaţia bătrână, în stup domneatristeţe deplină. Fagurii plini cu miere, aparţinânddemnitarilor reginei bătrâne fuseseră atacaţişi o bună parte din miere se pierduse. Fagurii tinerelorlucrătoare cam săraci în miere nu fuseserăatinşi. Atunci bătrâna regină se gândi ce se gândişi ceru ajutor stupilor cărora ca însăşi le dădusecândva ajutor. Din ajutorul primit nu numai că refăcuce-a pierdut, dar mai creă noi rezerve, construindşi întărind vechiul stup. Atunci când ursulincitat de tinerele lucrătoare năvăli pofticios, zguduinddin temelii stupul bătrânei regine, aceastaîmpreună cu slujitorii săi credincioşi şi cu armataîmpreună cu slujitorii săi credincioşi şi cu armataalbinelor mature îl goni, din nou refăcându-şi stupul.O parte din albinele slujitoare, văzând atâteanecazuri îşi făcură bagajele în ascuns, hotărâte săpărăsească stupul şi pe regina mamă. Pentru fugalor îşi puseră în gând să folosească intrarea secretă.Plecau buimace de teama să nu fie surprinse,nebăgând de seamă pânza întinsă deperfidul păianjen. Acesta le omora cu veninul săuşi le ascundea într-o pungă anume făcută pentruzile grele. Degeaba regina trimitea să le caute căci248

Purtătorul de crucenu dădea de urma celor dispărute nicicum. Nimeninu ştia nimic şi suita reginei se împuţina rapid.Într-o zi ea însăşi se hotărî să le caute. Convocăcâteva din sfatul regesc şi le ceru să-şi spună cuvântul.În stup se-adunase aproape toată suflareaalbinelor. Doar câteva stăteau la intrarea în stuppline de vigilenţă. Întâi au luat cuvântul doi trântoripripăşiţi printre albine din sfat, intraţi bineînţelesîn graţiile reginei. În cuvântul lor mieroscăutau să dea un ton numai de dânşii ştiut pentrua calma spiritele generaţiei tinere. Apoi luară cuvântulşi câteva lucrătoare mai tinere, dar renunţausă-şi spună gândurile adevărate sfătuite dinpriviri de tânăra regină. Fură lăsate cele bătrânesă-şi spună cuvântul şi să vină cu soluţii. Cumacestea erau puţine, iar cele din suită stăteau îngardă, neştiind de partea cui să treacă, luă cuvântulo lucrătoare tânără de lângă noua regină.Aceasta îşi exprimă toate nemulţumirile cu curaj şiîncheie la sfârşit ca un trăsnet:― Vrem o nouă regină! Vreau o nouă regină!O tăcere grea se lasă peste faguri. Nu maimişca nici o aripă. Când se trecu la vot până şiunele albine bătrâne votară pe noua regină. Înfrântă,regina mamă privea cu ochi tulburi întreagaadunare de albine. Văzu cum trântorii o părăseazrând pe rând alăturându-se albinelor tinere. Şi însfârşit regina înţelese că totul era pierdut. Cu aripilelăsate în jos se-ndreptă spre intrarea secretă.Lacrimi de umilinţă şi înfrângere îi înnegurară privirea.Îi venea să strige din tot trupul. Fusese înşelată.Se complăcuse în falsul fast al zilelorcălduţe de odinioară. Fusese înconjurată de min-249

Gheorghe Andrei Neaguciuni care acum o pierduseră, înlăturând-o definitivde la putere. Fusese cu-adevărat înşelată şi numai avem nici o scăpare. Câteva albine bătrâne,rămăse credincioase ei, o urmară-n tăcere. Văzândcă vrea să iasă afară pentru a fi singură cu gândurileei, o lăsară în pace. N-aveau de unde şti cănemilosul păianjen stătea la pândă. Bătrâna reginăimprudentă şi neştiutoare se lăsă prinsă în pânzaucigătoare. Zadarnic căuta acum să se desprindădin plasa încâlcită. Păianjenul se apropie pofticios.Bâzâitul albinei disperate străbătea până în stup,dar totul era de-acum pierdut. O înţepătură şi-unstrop de venin aveau să-i aducă grabnicul sfârşit.Apoi neantul…Imobilă, simţea cum moartea îi cuprindeatrupul, amorţind-o. Câteva zbateri şi trupul îi rămasenemişcat. Păianjenul începu s-o înconjoarecu o altă pânză pentru a o conserva, în vreme ceîn stup tânăra regină îşi alegea suita şi-şi convocasupusele pe rând.După o vreme bătrânul stupar venii cu noriide fum după dânsul pentru a deschide stupul. Văzândcă noua regină se instalase şi părea pusă petreabă, închise capacul stupului, măturând cu grijăde jur împrejur şi rupând fără să vrea pânza de păianjen.Văzu vechea regină prinsă în plasă şi-nfuriatde pierderea ei strivi sub talpă păianjenul cecăuta să se ascundă. Pe rama pantofului vechi păianjenulstrivit mişca din două picioare lungi şinegre, zbătându-se în convulsii. Regina mamă sesfărâmă în bucăţi de uscată ce era.O pală de vânt împrăştie totul…250

Purtătorul de crucePădureaFîntînile curg îndărăt pentru ca mieii noştriprea albi să poată zburda. În fragii culeşidin poiană cîte-o omidă păroasă îşi lăfăiepielea zbîrcită. Din ghinda crăpată de ploi, ca unorez vietnamez, se-nalţă stejarul. Mistre ţul, cu pasfurişat, rabdă să crească sămînţa pentru fructulsperat. Arcaşii călare pe tauri calcă ţinutul. Ciutelefug. Caii nechează. Iepuraşii mai cară cu ei cîte-oumbră…De undeva, grăbite furnici sparg pentru sinecîte-o sămînţă. Ura, tră iască ! Ura, ura! s-aude dincrîng. Un balerin în mantia-i de-un roşu aprins, invîrteo buburuză pe poante. E croitoraşul pădurii.Cerbii oboMţi adulme că vîntul. Şi-atîta răcoare e-njur… O mierlă pe-un ram. Un cintezoi. O co ţofanăsurdă răpusă de pui. De puii de vultur de-un an. Şiscroafa voinică în balta de rîu ce-şi cheamă odraslelecu sfredelul cozii înfipt aiurea spre cer.Deci, iată-mi făptura. . Nu creşte-n mine durereanici pentru ciuta răni tă ce-şi caută frunzeanume ştiute să-şi vindece rana, Nici pentru lupulvt. nat sau ursul lihnit de foame, căruia steluţeleroşii abia-i ajung să trăiască după culesul gălăgioaselorcete zglobii. Furtuna nu-mi fură durerea,251

Gheorghe Andrei Neagupodoa ba şi nici căldura forţelor vii, când tăietoriiîmi salută (podoaba). Pe râu se duc la vale buştenii.Un soare cu ochii înroşiţi s-ascunde prin ramuri.E seară şi stele de veghe răsar pe deasupra-mi.Doar buha, străjerul de noap te, îşi anunţă trompetapline de pofte. Apoi cavalcada nebună sfârşeşte…Vânătorii obosiţii cu minciuni culese întolbă, jalnic s-arată şi plea că…E timpul să dorm şi să-mi acopăr copiii…252

Purtătorul de cruceIazulMă doare trupul, copile, când îmi zdreleştipielea – luciu aprins – cu pietrele tale. Tebucuri, în loc să te-ntristezi când piatraaruncată de tine loveşte turbată întinderea şi saltă.Saltă nebună de jocul tău, să mă mai lovească odată şi-o dată.Şi cu cât oglinda luciului meu este de maimulte ori spartă, cu-atâta te crezi mai iscusit înaruncarea de pietre…În mine, toţi pruncii aşteaptă să plâng. Darnu am durere. Şi chiar de-aş avea, nu pot să plâng.Eu însumi sunt lacrima pământului adunată înpumni înnegriţi cu straturi de mâl în străfunduri. Înmine se adună durerea pământului odată cu pâraieleumflate de ploi.În mine îşi dau întâlnire izvoarele rătăcite,plânsete de copii şi fecioare.În mine peşti argintii îmi zvârcolesc măruntaieleîn zbenguiala lor ciudată.În mine e sângele viu al pământului, al dorinţeiacestuia de a fi. şi eu te primesc cu haine răcoroasede vară, când trupul fierbinte-l afunzi înapele mele.Te legăn ciudat, înfăşurându-ţi trupul zbur-253

Gheorghe Andrei Neagudalnic şi legănându-te ca o mamă docilă.Nu dor pietrele tale aruncate. Nici bucuria dea te mândri cu urmele rănilor mele din luciu nu mădoare. Mă doare doar chipul obrajilor tăi fierbinţicare plâng câteodată ascunşi în străfundul apelormele. Mă doare tot trupul când lacrimile cerului cadnestăvilite peste pământ, umplând fără noimă vestmântulprea strâmt, sfârtecându-mă. Mă dor blestemelecelor înecaţi de neputinţa mea de-a oprişuvoaiele scăpate din palmă.De aceea mă bucur când un zăgaz mai puternicîmi întăreşte vestmântul, întinerindu-mă.Şi-ţi dau dreptate când vii câteodată s-arunci cupietre în mine, pedepsindu-mi puterile slabe.Mă doare că n-ai putut să-nţelegi, măcar înclipa din urmă, că n-am nici o vină când plânsetulcerului şi al pământului nu-l mai pot ţine în mine şifără de voie îi dau drumul. Eu înţeleg durerea ceruluişi-l primesc din ploile repezi şi tulburi. Şi păsărirănite încerc să le scap de glonţul hain alvânătorului. Iar peştilor mai, prinşi în cârlig, le dauo ultimă sărutare înainte de-a se lăsa aruncaţipeste mal. Sunt eu vinovat de toate acestea?Sălcii umbroase-şi apleacă ramurile, îmbătându-se-nundele mele limpezi.Stelele cerului fără de număr vin către mine,senin să le desenez. Şi eu le prind culorile-nnoapte, apoi tremurător le aştern în calea poeţilor,aşteptând pe malul meu cântările lor pe buzelendrăgostiţilor.Şi nu mă tulbur, nici nu roşesc, cândacopăr cu umbrele mele trupurile celor veniţi dupăEros. Doar iarna, cuprins de tristeţe-mi aşez singuratico pânză de gheaţă, stingher. Ştiu c-ai să vii254

Purtătorul de crucec-un fular, pe patine şi-ai să mă-nfiori alergând.Sub mantia-mi de gheaţă, vieţuitoarele mele te vorprivi ca vrăjite, ca pe un mire al gheţii, ca pe unmire al lor, lunecând fantomatic, uşor.Îndurerat voi fi la orice cădere de-a ta.De aceea, acum, mă lasă copile. Nici vorbe,nici pietre nu trebuie s-arunci cu furie-n mine.Am o mulţime de timp şi de treburi. În caleamea stau luceferi şi sori să-i pictez. Aşteaptă cuminţi,la rând. Şi rândul e asemeni universului, infinit.Te-am sfătuit să te duci. Să mă laşi. Darparcă de pleci, mă laşi prea-nsingurat cu acestestele-făpturi.Aşteaptă! Hei!… Aşteaptă! Nu fi supărat, căcidacă pleci, ce tinereţi m-aşteaptă? Luceferii suntmândri, dar prea sunt bătrâni. Şi-aşteaptă în faţapaletei mele pe rând. E-atâta vreme să-i pun! Aşteaptă,copile, căci dacă pleci ce tinereţi m-aşteaptă?…255

Gheorghe Andrei NeaguReferinţe criticeGheorghe Neagu - un marescriitor solitarStelian BaboiPuţine literaturi din lume au o aşa de marediversitate creativă datorită temperamentelor orfice,moştenite de către mesagerii logosului iniţialde la strămoşii întâi mergători prin cosmosul nediferenţiatal vieţii pământene, ceea ce ne arată căfără o existenţă adamică, mitică şi mitologică etniilenu-şi pot făuri arborele genealogic şi nu-şi potexterioriza firea elanului vital în Ideea Pură, în FrumosulAbsolut şi în Dumnezeu. Pentru fiecare comunitateumană constituită încă din preistorie, aexistat un Moise, un Zalmoxis, un Prometeu, carene-au adus din ceruri nu numai focul purificator,iluminator până dincolo de făptura noastră biologică,ci şi tăbliţele de lut, piatră, silex şi granit încare se scrijelesc cu os de mamut Cuvântul luiDumnezeu - transcedenţa invizibilă, atotputernică,misterioasă şi înţeleaptă - către pământenii abiaieşiţi din grotele primordiale. Tocmai Cuvântul luiDumnezeu făcea ordinea morală, artistică, socialăşi etnică, dăruindu-le celora ce însuşeau cu osârdiePoruncile sacre, o viaţă suportabilă pe teritoriile256

Purtătorul de crucegeografice vitrege, aspre şi supuse marilor prefacerinaturale prin inundaţii, foc, gheţari, furtuni şiinvazii de lighioane netrebnice. Deşi oamenii erauextrem de puţini, nu toţi aveau darul de a auziVocea Înaltului, ci doar cel anume ales de Dumnezeu.Toţi ascultau, însă doar câţiva auzeau Neauzitulşi vedeau Nevăzutul, ei fiind întâii profeţi şiîntâii scriitori. Parte din ei colindau munţii, stâncileşi deşerturile întru a-l asculta pe Dumnezeu, întrua-şi umple sufletele cu muzica sferilor adânc strălucitoarepeste imensităţile pustii, păstrând în ei înşişidin bezna cheliilor, taina Cuvântului divin,arareori îl comunicau pentru forţa lui taumaturgică.Un astfel de mesager al pământenilor către Dumnezeuşi al lui Dumnezeu către pământeni a fost şieste Gheorghe Neagu, care a scris şi scrie numaicând primeşte poruncă de la Duhul Sfânt, trăindca-n catedrala Sfânta Sofia aseitatea Cuvântuluinăscocitor de îngeri, griji şi năpaste. Dacă postmoderniştiiprin excelenţă nihilişti şi atei considerăcă literatura este în derivă datorită crimei limbajelor,incapacităţii Cuvântului de a exprima cevaanume, instaurându-se în lume incomunicarea şialienarea până la dispariţia omului autentic, sensibilizatprin trăire întru Dumnezeu, Gheorghe Neaguluptă cu înverşunarea lui Ioan Botezătorul pentru aînlătura pustiul din cuvinte şi pentru ca cititorul săpoată pipăi tactil, olfactiv, intuitiv şi isihaic Cuvântuldin cuvintele cotidiene, adică pe însuşi Dumnezeuîntrupat, care a lăsat din propria iniţiativă slavacerului şi a devenit disponibil pentru om, - tocmaide aceea prozele lui miroase a răsărit şi busuiocînflorit.257

Gheorghe Andrei NeaguDeşi îl ştiu de mult, aş spune dintotdeauna,legându-ne aceeaşi pasiune de a descoperi archéa(substanţa ultimă a imaginarului din real) şi prieteniacu marele estetician, filosof şi literat AlexandruDima, l-am cunoscut de-adevăratelea laUniversitatea „Mihai Eminescu”, unde el era studentîntârziat, iar eu profesor reabilitat de filozofie.Afirm cu tărie, încâlcând akatalepsia (imposibilitateajudecăţilor de a exprima ceva cert) prin katarsisul(purificarea) temperamental, căpersonalitatea lui, prozele lui din „Moartea şobolanului”şi „Arme şi lopeţi” şi erudiţia lui m-au fermecatpână la adulaţie, purtând, ca şi cu mareleIoan Petru Culianu, discuţii interminabile sub cupolalui Dionisie Areopagitul, în care stăruia parfumulperpedic al paşilor lui Mihai Eminescu.Pentru noi metempsihoza sau transhumanţaexistenţelor anterioare întru-una singură, într-ofăptură fiinţială predestinată, nu este o anamnezieplatoniciană, ci o realitate pitagoreică durând acolounde nici nu ne aşteptăm (Ofpheu şi Dante suntreîntruchipaţi fizic şi spiritual de Cezar Ivănescu).A fost să fie rostirea cristianică a fiinţei în făpturaadonic virilă şi eteric învârtejată în omul GheorgheNeagu ( Lampedusa - prinţul gheparzilor singuraticiascunşi în Castelul în ruină inundat de buruienişi lumina galben-virtuoasă a candelabrelor uitateaprinse), (Mateiu Caragiale - prinţul calic suit cutăgârţa pe piscul Himălia de şerparii inzi întru aprinde în sintagme aforistice umbrele pajurilor îngheţatede milenii pe cerul sclipitor de albastru alCrailor daco-romani) şi (Urmuz - prinţul absurduluibalcanic, din care ţâşnesc în jerbe de bocete şi258

Purtătorul de cruceblesteme efemeridele româneşti); aşadar, de subpana lui smulsă din aripa fecioarei fără trup,zboară heratic de verzi şi de însufleţite povestirilebasmedin 1000 şi unu de pomi ai fiindului românesc.Dacă genialul pictor paranoic Salvador Dalisusţinea că cea mai frumoasă limbă din lume estelimba română, recitind aşezat în postura „Gânditoruluidin Hamangia” în vitrinele pariziene poema„Mioriţa”, dacă genialul poet-profet Ezra Pounda,în jurul capului lui într-una fluturii lui Ţuculescu şipăsările măiestre ale anonimilor din Bucovina, nuputea îndura să i se cânte decât în limba românăde către confratele Constantin Brâncuşi din Doineleolteneşti şi dacă Domnişoara Pogany nu mai suportadansul de societate şi baletul american, jucândde una singură sau cu cocoşii şi şoimiicarpatini în „Hora de la Frumuşica”, aşişderea GheorgheNeagu nu poate să scrie cu plumb de osdomnesc pe cerul înstelat de deasupra sanctuarelorcarpatine decât în sacra limbă română, decâtcu Cuvântul rostit de nemuritori în altarul mânăstirilorbucovinene şi din vâltorile şi cumpenele încare este prins ca om, noi arar reuşim să-i descifrămnaraţiunile, ale căror grăunţe nu-s pe cocean,ci înlăuntru, adânc înlăuntru, mitic, mistic şi maieuticdăinuind în Univers.Nu-mi stă în fire să repovestesc, să repet naraţiuneascrisă anume pentru noi, de aceea GheorgheNeagu este atât de singular în prozaromânească de astăzi încât mi se pare că el ne dădaina-daina!, huţa-huţa, cu căruţa! în scrînciobulde nuc fiert în corasla Vacilor Domnului, făcând dinnoi, nu doar cititorul, nu doar mesagerul mesaju-259

Gheorghe Andrei Neagului axiologic-estetic al scriiturii prozodice, ci participanţiiactivi ai laudei lui Dumnezeu prin ardereaîn lumânări a santalului din Poarta Casei de oaspeţisau Cimitirului vesel sau Bizanţului apus îndoctrine religioase. În romanul „Arme şi lopeţi” şiîn nuvelele din volumul „Moartea şobolanului” viaţade zi cu zi ţâşneşte în timpul-havuz, căutarea desine este atât de năucitoare încât personajele seîmprăştie în ură, iubire, suferinţă şi aspiraţii pe otabula rasa (tablă curată) euclidiană, abia dupăsfârşitul lecturii ne dăm seama că şi noi am călătoritprin tragediile Cărăbuşilor însângeraţi, Ouluibicefal şi Dezertorului ucigaş de vise. Sophosul naraţiunilorne impulsionează în a căuta rostul armelorşi lopeţilor pe pământul huit a prăpastie, atăcere în thanatos.Şi prin Gheorghe Neagu proza româneascăiese din tranşeele modelelor extazice străine, dinîncarcerarea arhetipală occidentală şi din epigonatulla marii creatori clasici şi moderni, căci ghindanu poate să prindă sevă de viaţă eternă încolţindsub umbra stejarilor seculari, ci în glodul humusuluinatal, în care se zbuciumă suflul vital (aura vitalis)pentru a depăşi techéa (cauza accidentală),alteritatea fortuită şi agnozia socratică pentru a neputea arăta Fiinţa etnică prin Logosul predestinatnouă de ananke (de noira, de soarta olimpiană)întru a putea sta faţă către faţă cu noi înşine, dăruindlumină din Lumina Lină tuturor pământenilor.Iaşi, 21 ianuarie, 2004260

Purtătorul de cruceIstoria Literaturii Române dela origini şi până în prezentIon RotaruUn prozator focşănean de ultim moment esteGHEORGHE NEAGU, redactorul şef al revisteiOglinda literară, unde pe lângă unele reportaje decălătorie, cu deosebire cele făcute peste Ocean,acum îl surprindem aplicând transtextualismul postmodernist,dacă-l putem numi aşa, în micul volumintitulat Aesopice (Ed. Zedax, 2005). Care poate filocul lui Esop printre filosofii Eladei ne-o poatespune cel mai bine celebra frescă a lui Rafaello dela intrarea în Muzeul de la Vatican. Se aproximeazăa fi trăit între anii 620-560 î. Hr. originar fiind dinPhrygia, a colindat Arhipelagul şi vestitele lui Fabuleau fost culese pentru prima dată în 325 î. Hr.de către Demetrius din Falern, după cca. 300 deani Barbius punându-le în versuri, de unde se inspirarămai mulţi fabulişti în frunte cu Phedru, Planudiudând şi o Viaţă a lui Esop, n-am putea şti câtde exactă. Oricum o aflăm şi la noi printre cărţilezise populare, mai întâi în versiuni slavone, mai târziuşi în româneşte, cu titlul de Istoria lui Isop sau261

Gheorghe Andrei NeaguViaţa lui Isop cu toate jiganiile lui, copia cea maiveche fiind făcută de Costea Dascălul din ŞcheiiBraşovului (1703), una mai târzie, din 1663 fiindieşită din condeiul lui Vartolomei Măzăreanul. Era ocarte populară foarte răspândită, odată cu Alexandria,până pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Parodiilepostmoderne ale lui Gh. N. sunt prezentatedrept ca nişte „nuvele cenzurate“, Povestirile luiAxie sau… „Tundeţi oaia filozofilor“ (Ctema eisaei),Partea I-a în X Cânturi, Partea a II-a în X Cânturi,Partea a III-a în alte X Cânturi.Originalitatea „Isopiei“ lui Gheorghe Neaguconsistă în faptul că autorul afecţionează a prelucraun text de-a dreptul elin. De exemplu:Într-o dimineaţă a lui „metagetrion“ (septembrie)Esop intră într-un „xenodochion“ (restaurant)numit „Trocadero“ în faţa „Agorei Universitas“şi-i cere „helotului“ (chelner?) un „mied de 5 stele“iar angajatul localului îl întreabă ce preferă, dacăpreferă mied de Tomis sau mied de Milcov:„-Tomis!, zice muşteriul, adresându-se helotului şicăzând de acord cu un prieten cu care se aşezasela o masă, comentează: „Şi într-adevăr, nu dupămultă vreme, şedeam liniştiţi în faţa a două păhărelecu mied de 5 stele, de Tomis sau Milcov, precisnu puteam spune, oricum prea mare diferenţănu era“. Mesajul micii anecdote pare a fi cum că,iată, şi în antichitatea greacă şi în România de azimărcile „miedului de 5 sau de mai multe ori de maipuţine stele era şi este cam la fel.Într-alt loc, eroul cărţii, destul de neiniţiat încomerţul pe care îl făcuse până la un moment dat,cam de când primise şi „repartiţia de la I. A. L.262

Purtătorul de crucepentru pritaneion (locuinţă pentru consilier la sfatuloraşului) ne spune că mai bine ar fi fost să seapuce de „comerţul cu hierodule (prostituate)“. Devreme ce e o afacere încă mai mare decât negoţulcu sclavi, practicat fiind de câte un „protopolit“ (cetăţeande frunte)… etc.Ca şi în zilele noastre, şi în antichitateagreacă inflaţia de intelectuali era o plagă socială.Eroul nostru nu mai putea să-şi exercite meseriade jălbar, avocat etc. (gramateus), interpret al legilor,pur şi simplu, zice el, „pentru că se deşteptaselumea şi ca mine erau mulţi…“. Nici„cacopatrizii“ (cei care îşi vorbesc de rău neamul,ţara, patria, nu lipseau:„Şi pentru că Phito (oracolul din Delphi) areşi „somatemporoşi“ (negustori de sclavi), crede căare şi dreptate. Dar de vor convinge mulţimea astade cacopatrizi că Esop ar fi vinovat de ceva şi de-lvor ucide, ar fi o mare greşeală…“Credem că un acelaşi efect ar avea şi otranstextualizare a versiunii româneşti (combinatăcu cea răsoriginală grecească) din Viaţa lui Esopcu toate jiganiile lui, foarte potrivită şi aceasta învederea realizării literaturii „soft“, cum i se maispune acestui fel de reactualizare a textelor străvechi.Fireşte, cu Aesopia lui Gheorghe Neagu,punem capăt, acum când libertatea de a ne exprimacum dorim este totală, „esopismului“ din aniidictaturii comuniste. Căci frumuseţea „fabulei“, fieieşită din gura lui Esop, din condeiele unor La Fontainesau Gr. Alexandrescu nu rezidă în scrierea…criptică, destinată să fenteze cenzura inexistentă263

Gheorghe Andrei Neaguazi, ci într-un stil cu totul şi cu totul specific. Ceeace se vede clar şi în scriitura lui Gheorghe Neagu.Mai sunt şi alte scrieri în proză ieşite mai demultdin condeiul celui care conduce acum revistafocşeneană Oglinda literară. Aşa este „romanul“ –o… „ficţiune“, totodată o utopie dar şi o ucronie,totodată un fel de… „basm“ cu un „prinţ“, pe numelecriptic Omedeu, fiul „marelui Omedan“, domnitorpeste Omedania (de unde să deducemtoponimul, de la „Omenie“?), îndrăgostit absolutplatonic şi ideal „naiv“, „moştenitorul sigur al bogăţiilorsufleteşti necesare Omedaniei“ (lumea ţărănească,îneţelegem, la originarul din satul Trifeşti„între Hanu’ Ancuţei şi Roman, în Moldova, careiubea, odată ajuns în casta intelectualilor, „simplismulerotic al omului“, o fată frumoasă Imeea, căreiavoia să-i fie „bărbatul şi grădinarul edenuluisău“, dat fiind că femeia nu poate fi „grădinăreasă“,ea fiind numai „floarea pământului, ceocroteşte puterea bărbatului grijind de fructeleroadelor sale“ şi alte elemente biblice adunate întrunfel de poem al iubirii suave, simplu exerciţiu şitotodată scriitură esopică, spre a înşela vigilenţacenzurii comuniste, opusculul neapărând decât în1990 (la Ed. Porto-Franco) cu îngrijirea regretatuluipoet Ion Chiric. Un exerciţiu de prozator-poet şiatât. Mult mai pertinent ne apare fragmentul Spinareade piatră a Făgăraşului, din antologia Zeceprozatori (Ed. Albatros, 1987), reluat în Arme şi lopeţi(Ed. Zedax, 1997), extrem de valoroasă documentar,piesă memorialistică, unică în contextulprozei noastre actuale, a traiului ca de puşcăriaşi almilitarilor în termen din o anumită perioadă a dic-264

Purtătorul de crucetaturii ceauşiste, destul de lungă, când tinerii, înloc să se antreneze în mânuirea armelor pentruapărarea patriei, munceau ca sclavii din antichitatela spargerea pietrei muntelui spre a construi o colosalăarteră de legătură între Ţara Românească şiArdeal, muncă absolut gratuită, pe care nici miliardelede dolari de astăzi n-o va putea duce pânăla capăt. Ceauşescu însă se încumeta să o facă,riscând orice… Vai de capul nostru! Rămâneam impresionaţide flagranţa narativă a tânărului, foartetânărului scriitor de pe atunci. Cu drept cuvânt Gh.N. ţine foarte mult la această carte, unică în felulei. O alta, intitulată, enigmatic, Tarantula (Păianjenfabulos, cu înţepături veninoase care nu există pela noi), reeditată, după nu ştim care ediţie princeps,la Rafet, R. Sărat, 2005, nu se ridică la ştachetaprozatorului de azi. Este numai o greu deînţeles evocare a tulburei epoci a luptelor fratricidedintre fiii lui Alexandru cel Bun, mulţi din ei râvnindtronul (cronicarul zice că tatăl lor, care semănasecopii din flori pe la toate scaunele de judecatăpe unde poposea, în Moldova, „mai cu cale ar fifost a se râncăci“, decât să lase după moartea saatâta vrajbă) ucigându-se între dânşii, rând perând, scoţându-şi unul altuia chiar şi ochii (de undezicala: „cine ţi-a scos ochii?// fratemi-o!/ Aha, deaceea ţi i-a scos atât de adânc!“). E vorba demoartea lui Petru şi de înscăunarea lui Romanvodă,cu sprijin leşesc. De ar fi aplicat maniera sadovenianăa evocării romantice, bine axată pe unfir narativ iute, alimentat de un conflict clar, ar maifi fost cum ar mai fi fost. Prozatorul nostru însă sepierde în nesfârşite dialoguri, absolut ininteligibile265

Gheorghe Andrei Neaguîntre închipuiţi actanţi, nu deloc epici, cu vreo oarecaresuprafaţă cât de cât documentară. Citim şiuităm de îndată aceste pagini, ne întoarcem maicu plăcere la simplicitatea cronicilor slavone sau laaceea a lui Ureche, excelentă ca exemplu de laconism,putând rivaliza cu un foarte expresiv pomelnic.Probabil intenţia prozatorului va fi fostsugerarea începutului infiltrării în ţările române aotomanilor conduşi de Baiazid, cel de la Kosovo şide la Rovine, până spre hotarele Poloniei… acestafiind paianjenul, „tarantula“ veninoasă care a împiedicatdezvoltarea economică şi politică a ţărilorromâne, îndeajuns de prospere pe timpul lui Alexandrual Moldovei şi Mircea al Ţării Româneşti…Nu este deloc exclus însă ca, pe urmele lui Gh. N.,un nou romancier istoric, gen, să zicem, MauriceDruon, cu ai săi Les Rois maudits, să edifice evocăriistorice din adâncul evului mediu, practicândun realism crud, pe potriva epocii crâncenelor luptedintre urmaşii lui Alexandru cel Bun.266

Purtătorul de cruceIstoria Literaturii RomâneMarian PopaGHEORGHE NEAGU (1949 Trifeşti / Neamţ;fiu de ofiţer şi funcţionar; absolventul unei şcoli detehnicieni silvici, în 1972; proiectant în domeniu laBucureşti şi autor de lucrări specifice; din 1976,stabilit la Focşani, cu diferite funcţii publice a scrismult dar a publicat rar, începând de prin 1966,piese, poezii, proză, cărţile fiindu-i însă refuzate.Prozele scurte din Moartea şobolanului (Focşani,1996), cu datări începând din 1973, impun întâmplăriaranjate literar prin paralelisme şi extensii deostentaţie simbolică. Cosmin găseşte în nişte dărâmăturiun ou dublu, care-i orientează următoarelemişcări spre un spaţiu unde este tratatcorporal şi psihic bizar, lumina jucând un rol esenţial,finalmente intră în levitaţie şi este aspiratprintr-o gaură, împreună cu alte sfere luminoase,cam în modul evocat de unii din cei reveniţi dinmoarte (Oul bicefal). În Orificii, eroul există prinmanifestări fiziologice se sumar teratologic: se începecu sângerări pe gură şi se continuă până lahemoragia generalizată, când e luat şi depus întrungolf plin cu alţii ca el, unii deja cadavre. Pe par-267

Gheorghe Andrei Neagucurs, se universalizează orificiul: deschidere între xşi y, poartă ca şi Dante şi Kafka, deci semn pentruin-put / out-put, într-o parte sau alta aflându-se unblack-box de sens sau comprehensiune. Apoi, înfinal, totul pare visul persoanei naratoare. Aflatineficient pe un closet murdar, un ulceros ucide unşobolan greţos, care-şi face o gaură, îşi pierde cunoştinţaşi se regăseşte într-un spital, operat,gaura practicată de şobolan e asociată proprieigăuri ulceroase (Moartea şobolanului).De tineri se ocupă romanul Arme şi lopeţi(idem, 1997), un episod cu titlul Spinarea de piatrăa Făgăraşului, fiind atestabil în volumul Zeceprozatori (Albatros, 1987). Un roman care în timpulîngheţului ideologic ar fi fost condamnat pentrunaturalism şi negativism; dacă el n-a apărut latimp, aceasta dovedeşte că oficial continuă să nuse tolereze atari imagini ale cetăţenilor Românieisocialiste. El se bazează îndeosebi pe rurali aflaţi laei în sat şi în curs de bucureştenizare, cu gândiresumară, acte pripite, prost educaţi, fără cultură,fără tact, cu ţâfnă, gata să răspundă unei vorbe cuînjurături, palme sau pumni. Mitiţă Şoican, tânărcolţos din familie moldoveană, primitivă, gata deconfruntare cu oricine, oriunde şi oricând, de faptiresponsabil cu aplomb, este convocat pentru stagiulmilitar, început la Bucureşti, transferat punitivla Botoşani, de acolo prin pile într-un spital militarla Iaşi şi, în sfârşit, pe şantierul Transfăgărăşanului:prin el se reprezintă mizeria şi absurdităţile,brutalitatea, corupţia şi imbecialitatea din structurilemilitare şi aşa-numitul eroism în muncă, practicexplicabil prin precaritate de logică şi logistică268

Purtătorul de crucetehnică. Prin iubita sa Dana, ajunsă în Capitală, sefacilitează implicarea altor realităţi negative: pe deo parte, viaţa de familie cu relaţii grobiene, un tatăgata s-o bată, pe de alta, ca borfetă atractivă fizicşi amorală, pegra activiştilor de partid afacerişti,afemeiaţi, organic legată de acelea ale hoţiei, bişniţeişi proxenetismului. Desigur, un realism jospentru o lume joasă, fără orizont, la ţară, în fabrici,pe şantier, în restaurante, în trenuri, la nunţi, căruiai se cuvine un scris neglijent fără vreun efortprogramatic, având eventual simplitatea naturaleţeicare n-are nici nevoie măcar de stăpânirea legilorortografiei.269

Gheorghe Andrei Neagu„SANS FEUR ET SANSREPROCHE“(CA O LECŢIE DE VIAŢĂ)Mariana VârtosuDacă despre o femeie se spune că este frumoasăşi nu are nici o vină, despre „Arme şi lopeţi“se poate spune că este o reuşită care are un „vinovat“:Gheorghe Neagu. Apărută după îndelungatechinuri în 1997 la Editura „Zedax“ din Focşani,cartea are priză la cititori, fiind parţial cunoscutăprin cele 70 de pagini publicate de Editura „Albatros“într-un volum colectiv sub titlul „Zece prozatori“.Francheţea expunerii este un alt motiv careo face atractivă. Scrisă în stil cazon, cu multe expresiilingvistice specifice, cu fronda adolescentină,romanul „Arme şi lopeţi“ transpune metaforic şisimbolic o epocă, aş zice, demenţială. Aş amintiuna dintre „găselniţe“, aceea cu care autorul îşi găseştenumele personajelor principale. Nimic sofisticat,nimic improvizat: Mitiţă Şoican, tânărul ceîntruchipează eroul principal şi Dana – eroina decadentă,a cărei cădere este subliniată printr-o fierbintetrăsătură de caracter, alunecarea către270

Purtătorul de crucenimfomanie. Acest lucru este grav, dramatic amendatde Mitiţă, iubitul-soldat, trişat cu primul ieşit încale. Dacă aş încerca să găsesc semnificaţia titluluicărţii – „Arme şi lopeţi“ – bizara alăturare desubstantive, claritatea ar fi percepută doar de soldaţiiacelor timpuri: „Mulţi soldaţi coborau din maşină,zăngănindu-şi armele gata de atac cu stihia şicu neprevăzutul, aşteptându-se în orice momentsă-şi schimbe armele cu lopeţile“. (Iată explicaţianepublicării romanului în acele vremuri).Etalarea unor picanterii specifice vieţii de soldatsunt adesea şocante. Stilul, construcţia ce oscileazăîntre un limbaj intelectual şi unul oral, ocombinaţie strălucită, face din roman o lectură plăcută,greu de uitat. Este acel gen de carte, pe caredacă îl începi, nu-l mai laşi, iar până la final, poatesă se aprindă case, nu-ţi mai pasă ! Curajos şi interesantconcept, romanul îşi urmează propriul joc,propriul risc, propria viaţă (dacă mă gândesc la tardivasa apariţie).Lumea satului în tablouri reale, vii, dialogul,pe care romancierul îl stăpâneşte perfect, senzaţiileşi freneziile lor, neastâmpărul ! Traverseazăpeste 250 de pagini cu uşurinţa lucrului temeinic.Într-o succesiune validă, bine gândită, acţiuneaatinge paroxismul numai spre final ? Sau, de ce nu,atinge paroxismul unor stări emoţionale dincolo defiresc. Personajele sunt conturate de acţiune sauprin tangenţa cu celelalte personaje. Dacă Dana,trece primele pagini, drept prada unei ignoranţejucate (vezi paginile şi dialogul cu cu Ticu Meianu),nu acelaşi lucru se subînţelege mai departe. Contradicţiaîntre atracţia sadică (declanşată de aver-271

Gheorghe Andrei Neagusiunea faţă de mătuşă şi dorinţa de a se răzbuna),în a-l incita pe Meianu şi, regretul resimţit, sunt tuşatede introspecţii proprii. Dar Dana este o femeieşi nu una oarecare. Ea ştie ce vrea ! Iată reacţia luiMitiţă faţă de noua ei atitudine: „Îşi dădu seama căMitiţă evoluase erotic, ba chiar şi pe alte planuridacă stătea şi se gândea mai bine, fapt care îl întrista…El o privea cu sentimentul frustrării, aşteptândrăbdător, ajutând-o mecanic, fără pasiunesă-şi revină. “„Necesităţile fiziologice“ o împinsese în braţelealtora. El, Mitiţă, nu putuse să accepte.Cartea se derulează între iubiri misterioaseşi drame de nebănuit (se ştie, construcţia Transfăgărăşanuluis-a făcut cu sacrificii umane), esenţacărţii se poate decodifica astfel: „O bubuitură insolităde o lumină puternică îi acoperi spusele. Şi,în frântura aceea de lumină, văzură cu toţii siluetasoldatului pulverizându-se. Apoi, din tăria întunericului,începură să cadă bucăţi din trupul lui, umedeşi lipicioase, umplându-li-se feţele şi salopetele desânge. Câteva resturi de oase căzură cu zgomotsec pe stâncile dinprejur. Ceata soldaţilor rămaseîmpietrită. “Sacrificiul uman, în binele cui ? „Arme şi lopeţi“este o carte de referinţă, o carte care a ştiutsă însemneze în literatură, o epocă unde a triumfatrăzboiul nervilor tuturor şi de pretutindeni. Oepocă apusă, dar de neuitat. Relatarea francă aevenimentelor, a stărilor, a abandonului şi a revolteiface din Gheorghe Neagu un prozator căruia nui-a fost teamă de, şi pentru „literatura de sertar“;nici atunci şi nici acum.272

Purtătorul de cruceGheorghe Neagu într-odispoziţie narativăIonel NeculaMărturisesc că m-am apropiat mai greu deproza lui Gheorghe Neagu; pentru cititorul obişnuitcu maniera romanului clasic şi modern, de la Hugo,Stendhal şi Balzac până la Dostoievski, Faulkner şiKafka, proza autorului vrâncean e mai grea de încadratîntr-o anumită tipologie a imaginarului narativ.Ultima sa carte, „Templul iubirii” (EdituraValman, Focşani, 2007) este o parabolă care reuneştefundamente de construcţie atât de disparatecă resoarbe o întreagă zarişte problematică – dela teoria ideilor pure a lui Platon la bogomolism şila trimiterea paulică. „Şi acum rămân aceste trei:credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintreacestea este dragostea”, proclamase Sf. ApostolPavel în scrisoarea către Corintieni (13, 13)ce-ar fi putut figura ca motto şi pretext pentru întreagadispunere narativă a plăsmuirilor izvoditede scriitor.Acţiunea este criptică, prevăzută cu cotloaneşi labirinturi mai greu delectabile pentru un273

Gheorghe Andrei Neagucititor obişnuit cu modalitatea clasică a construcţiilorromâneşti. Prin fraza scurtă, tăiată şi tonulsumbru aminteşte într-un fel de naraţiunile lui Cohelio,dar, fireşte, tematica şi dispunerea materialuluinarativ sunt total diferite. De unde personajullui Cohelio ( din „Alchimistul”) căuta piatra filosofală,personajul lui Gherorghe Neagu este angajatfiinţial şi trudnic spre dobândirea Fericirii Supremeurmând spinoasa „Cale a Spiralei” – un demers iniţiaticce presupune trecerea mai multor probe şiîncercări purificatoare cu care este presărat „DrumulDevenirii”.Prinţul Omedeu, fiu al Marelui Omedan,mai mare peste toată Omedania, este obligat sărefacă drumul tainic al devenirii omului şi să treacă,asemenea lui Harap Alb, prin tot felul de cumpeneşi provocări istovitoare. Puţini din lumea obişnuităa leonadienilor se arată dispuşi să-l însoţească pedrumul întortocheat al virtuţii – de la Poarta Vâlcelei,trecând prin Templul Carantinei până la AsaltulCentral spre Fericirea Supremă. La piatra dehotar ce desparte împărăţia nirvanică a Omedanieide lumea obişnuită a Leodaniei, prinţul Omedeu şiînsoţitorii săi trebuie să se despovăreze de toateprejudecăţile şi să-şi purifice trupurile în apa râuluidespărţitor. „Îşi scutură vestmintele prăfuite.Goi se scufundară în albia unui râu de hotar purificându-şitrupurile. Răcoarea apei le învioră sufletele.Se simţiră cutezători, gata să-l urmeze (p.15).Aceasta e calea prăpăstioasă şi aurorală deintrare în Împărăţia paradisiacă a Omedaniei. Maieste şi altă alternativă? Încurajaţi de Mefeu, restul274

Purtătorul de cruceleodanienilor încearcă şi ei o variantă de a accesaîmpărăţia Omedaniei – una mai directă şi mai ferităde încercări dure, cu mistere şi cu angoasareaîntregii fiinţe. „Ştiu eu o cale mai scurtă şi mai lesnicioasă”,le spune Mefeu însoţitorilor săi leodanieni.„Vom fi acolo înaintea prinţului” (Omedeu,ad. n. ), şi toţi leodanienii se lasă ademeniţi de promisiunilelui Mefeu. Pe drumul ales de el, plăcerilese ţineau lanţ şi trupurile se îndestulau cu de toate.Caravana era însoţită de care încărcate cu proviziilenecesare drumului lung ce duce spre UnghiulSuprem, unde urma să capete investitura MareluiOmedan.Ca şi „Noaptea de decembrie” a lui Al. Macedonski,autorul vrâncean pune în paralelă şi-nantiteză cele două căi de mântuire şi de dobândirea desăvârşirii; prima cale, cea urmată de Omedeuşi însoţitorii săi, este o cale a umilinţei, a curăţenieişi a privaţiunilor de tot felul, a doua, cea bătătorităde Mefeu şi de tabăra lui este satisfacţiilor depline,a deşertăciunii, a plăcerilor neîngrădite şi a împliniriicerinţelor trupeşti. Intrarea în Unghiul Supremşi Asaltul Central sunt totuşi anevoioase şi celedouă tabere n-au cum să evite starea de conflict.Lupta se dă între forţele binelui şi cele ale răului şivictoria, cum era de aşteptat, revine taberei condusede Omedeu.Evident, gama provocărilor pe care trebuiesă le treacă cele două încercări nu se termină cuprovocările amintite. Mai trebuie să urce MunteleSoarelui şi „pe cel al lui Saturn pentru Asaltul Central”,pentru a intra mai apoi, într-o altă ordine deexistenţă, în rândul zeilor „Nu dorea să fie zeu, dar275

Gheorghe Andrei Neagutrebuia să fie prin el însuşi aidoma lor” (p. 138).Era cea mai grea probă pe care trebuia s-o treacă Omdeu şi puţinii însoţitori ce s-au încumetatîn această ultimă şi neaşteptat de durăîncercare lângă el se află jumătatea sa, Imeia, şimpreunăse susţin şi se îmbărbătează reciproc.Trebuia să se împlinească destinul; Imeia alunecăşi-l trage fără să vrea şi pe Omedeu, astfel încâttoată cazna sa cutezantă se prăbuşeşte. Până laurmă, acţiunea este retranşată în subiect şi se legitimeazădintr-o stare onirică, dar – ce mai contează?– pretextul a rodit după cum a gânditautorul.Dincolo de această dispunere contrapuncticăa alegerii, volumul este argumentat cu paginide poezie curată, caldă, sfielnică şi crocantă. Desprece aflăm în aceste pagini colaterale care paralelizeazănaraţiunea? Sunt reflecţii despre iubire,despre cunoaştere, despre jertfă, despre uitare,despre om. Iată, bunăoară acest fragment din reflecţiileconsacrate infinităţii lumii, a cunoaşterii şia adevărului: „când toate lucrurile vor fi cunoscuteşi clare, când omenirea va descoperi limitele infinitului,misterul vieţii îşi va pierde farmecul. Ar trebuisă ne temem de clipa când nu vom mai aveanimic de aflat. Când ştiinţa va ajunge, să triumfeasupra ei însăşi va descoperi un alt element care săînlocuiască fantasmele imaginaţiei. Condiţia demuritor este veşnica noastră certitudine” (p. 113).Dac-ar fi reaşezate sub formă versificată,multe din aceste reflecţii ar putea căpăta drept deexistenţă lirică şi de circulaţie independentă. Darprozatorul nu este interesat de această posibilitate,276

Purtătorul de cruceaşa că rămâne să se revendice din registrul narativpentru care este dăruit cu toate harurile.277

Gheorghe Andrei NeaguAUTORUL MULTUMEŞTEdomnului Doru Simiz,director general alS. C. PANDORA PROD. S. R. L. Focşanişidomnului l. Constantin Nistoroiu,director general alS. C. NISPROD Focşani,fără de care acest volum nu ar fi apărut.278

Purtătorul de cruceCUPRINSTabel cronologic 5MATURITATEA PROZATORULUI 27Oaspetele 35Alexandra 38Purtătorul de cruce 47Hamilcar 52Decoraţia 65Spinarea de piatră a Făgăraşului 77Armoniile pietrei 131În aşteptarea ploii 133La Bellu 138Satul 141Adăpostul 153Ninsori 158Mântuitorii 166Ulciorul 172Cărăbuşi însîngeraţi 186Casa 192Dezertorul 195Păpuşa 227Mâna 237Rică 240Roiul 243Pădurea 251Iazul 253Referinţe critice 256279