Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Șî ș-or dus pr-un șărămpău,O rămas sângur numa vinitoriu mieu.Or pliecat pr-un drum fără întors,Lăsând duruțu’ d-abia la tors,acățat în cuni căpăstru lu’ Șarga,sania, coșia, griebla în sama lu’ Ioșca.Ortașii miei, doru-mi-i d-o fluierițăși-or făcut-o moșî noștrișî d-un zbiși d-ai împlicițdă ordori, ludăi fripce șî cacamâț.Să nie fașiem colibi dă soc,să trongozâm amvlia lu’ Crășiun alu’ moc,s-adurmim la păriecie pr-o dricalăsă nu măi aviem tătă d’zăua stăvală.Să ni-e scoalie purcariu cu căraba,bunii noștri să ni-e împlie tașca;să nie zburdăm ca mieii primăvara,s-o măi pișcurăm pră vieșina Mărioara.E dar, acuma toace-s numa vis,Că șiasu’ nostru zvârnăie închis.Triecut-or anii, s-or dus mândrilie,Ugit-or numa amincirilie.37