Revista Coloana Infinitului nr. 64 - Brancusi

EditorialC.Brâncuşi - CãucOMAGIU LUI PAULIORGOVICI LA 200 DEANI DE LA TRECEREAÎN ETERNITATELa începutul anului 2005, revistaCOLOANA INFINITULUI a lansat programulPantheon bănăţean. În cadrul acestui program amurmărit cu consecvenţă să prezentăm contribuţiapersonalităţilor din această parte a ţării laîmbogăţirea patrimoniului cultural şi ştiinţificnaţional. Am început cu omul de cultură IoachimMiloia. Am continuat apoi cu Ioan Slavici, CoriolanBrediceanu, tenorul Traian Grosăvescu,muzicienii Ion Vidu şi Tiberiu Brediceanu, pictoriiCorneliu Baba şi Nicolae Popescu, TraianVuia şi alţii. Dintre cărturarii născuţi şi formaţiîn sec. al XVIII-lea i-am prezentat pe DimitrieŢichindeal şi pe Constantin Diaconovici-Loga.Acum a venit rândul lui Paul Iorgovici, omagiatla 200 de ani de la trecerea în eternitate.Paul Iorgovici s-a născut în Vărădia, jud.Caraş-Severin. Este unul dintre primii marilingvişti şi filologi români. Este consideratal doilea mare poliglot român, după DimitrieCantemir.Capodopera sa este lucrarea Observaţii delimbă rumănească, Buda, Crăiasca UniversităţiiTipografie, 1799). A fost reeditată în 1979, laEditura Facla din Timişoara (Prefaţă de ŞtefanMunteanu, Studiu introductiv, Tabel cronologic,Note şi Bibliografie de Doina Bogdan-Dascăluşi Crişu Dascălu). Importanţa acestei lucrăria fost evidenţiată, cu autoritatea-i ştiinţificărecunoscută de Bogdan Petriceicu Hasdeu,care, la un veac de la publicarea lucrării, scria:„Această procedură de a forma o limbă literarăcomună tuturor românilor o indicare cel dintâipe la finea secolului trecut, bănăţeanul Paul Iorgovici,a cărui carte este pentru noi, cu tot dreptul,ceva de a lui Dante „De vulgari eloquio”pentru limba literară a Italiei. Heliade n-a făcutîn Muntenia decât a aplica şi a propaga ideilelui Iorgovici. Tot aşa Asachi în Moldova.”Tot în seria Pantheon Bănăţean includemşi articolele dedicate comemorării profesoruluide biologie, publicistului şi poetului AurelContrea.Un loc aparte îl ocupă, în actualul numărde revistă, rezumatul lucrării „Catalogul obiceiurilorpopulare calendaristice din Banat”,lucrare realizată de Aurel Turcuş în cadrulproiectului “Memoria tradiţiilor populare punteîntre locuitorii zonei transfrontaliere România- Serbia” implementat de Asociaţia “CONSTAN-TIN BRÂNCUŞI” în Cadrul Programului devecinătate România – Serbia & Muntenegru2004 -2006.Mulţumim pe această cale ConsiliuluiJudeţean Timiş, care a sprijinit financiar în modconstant apariţia revistei de cultură ,,Coloana Infinitului’’.Adresez cuvinte de apreciere domnuluiAurel Turcuş şi doamnei Monica M. Condan,pentru contribuţia directă adusă şi pentru muncade coordonare a redactării şi editării revistei.Totodată, apropierea Paştelui îmi oferăun bun prilej de a ura tuturor colaboratorilor şicititorilor multă sănătate şi Sărbători Fericite!HORIA CIOCÂRLIEColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara1

Comemorări - 200Paul Iorgovici,un mare om de culturăşi patriot bănăţeanIon MEDOIAPaul Iorgovici s-a născut la 28 aprilie 1764, încomuna Vărădia, localitate unde se păstrează datinile şiobiceiurile străvechi, iar tradiţia culturală s-a transmisdin generaţie în generaţie. Nu-i cunoaştem bucuriileşi tristeţile copilăriei, dar este uşor de înţeles că, încăde mic, a primit o educaţie aleasă în această familie depreoţi cu tradiţii progresiste. În casa părintească, alăturide cei doi fraţi ai săi şi de vărul Ioan Tomici, viitorulprotopop al Caransebeşului, „au învăţat a ceti şi scrieromâneşte de la un dascăl venit din Ţara Românească”– menţionează cărturarul Iuliu Vuia. Aceste menţiuni,de ordin istoric, vor explica, măcar parţial, flacăracare se aprinde în sufletul învăţatului, încă din fragedăcopilărie. Pitorescul locurilor, cortina dealurilor din împrejurimi,care, odinioară, au oferit localnicilor ocrotireîn lupte, covorul de verdeaţă al câmpiei, ce se deschidespre răsărit, prin care, apele strălimpezi ale Caraşuluişi-au croit cale întortochiată, toate, de un puternic contrast,au contribuit, fără îndoială, la germinarea unorsentimente în sufletul copilului, la fel de imaculate capodoabele pomilor înfloriţi, ce împânzeau primăvaradealurile Chiliilor din apropiere.Preotul Marcu, tatăl său şi a încă doi fraţi, dornicde a-şi şti copiii cu învăţătură, îl trimite la şcoalaprimară din Vârşeţ, unde, până la vârsta de 12 ani învaţălimbile sârbă şi germană. Pentru că Iorgovici aveainteligenţă sclipitoare şi tragere de inimă către tainelecărţilor, dascălii lui îl „îndeamnă pe tatăl său să-l deala şcoala latinească, ca să nu se îngroape un astfel detalent mare” – scrie Aron Pumnul.Şi iată-l, astfel, pe Paul, luând drumul pribegiei,din care nu se va mai întoarce până târziu, darcu mintea luminată cu o cultură bogată şi neţărmuritădragoste pentru neamul său. În 1776, însoţit de tatălsău, străbate drumuri necunoscute, până la Seghedin,unde devine elev al vestitului gimnaziu de acolo.Termină gimnaziul, ca elev eminent la această şcoală,prin care, în anul 1835 a trecut, cu aceeaşi distincţie,cărturarul bănăţean Nicolae Tincu – Velea, precum şialţi români.Merge apoi, spre completarea studiilor, la Poz-sony (Bratislava de azi) şi Pesta, unde studiază filozofiaşi dreptul. Aici, în capitala Ungariei, îşi făceau studiilesuperioare, în vremea aceea, aproape toţi cărturariibănăţeni şi crişeni. Pleacă apoi la Viena pentru astudia şi dreptul public austriac. Acolo îl găsim, întreanii 1786-1788, câştigându-şi drepturile de avocat şiocupând câteva slujbe. Viena era, pe atunci, un puterniccentru cultural şi de redeşteptare naţională,acolo fiindconceput acel Suplex Libellus Valahorum, o ofensivăserioasă îndreptată împotriva duşmanilor, care negauoriginea adevărată şi continuitatea poporului român.Dar neastâmpărul lui Iorgovici, setea lui decultură, erau prea mari ca să rămână la Viena. Însoţitde trei tineri, necunoscuţi până astăzi, din care unulera ardelean, pleacă la Roma. Este acelaşi drum, pecare l-a făcut, mai înainte, Gheorghe Şincai şi PetruMaior, mai vârstnici decât el, şi care-i supravieţuiescmai mult de două decenii. Fiind ortodox, găseşte închiseporţile şcolilor şi ale bibliotecilor. Numai dupăstăruinţele prietenilor şi ale acelora care îi preţuiauînvăţătura, este admis la Institutul „Propaganda fide”,unde frecventează biblioteca Vaticanului şi, timp de 3ani studiază limba italiană, adunând, în acelaşi timp,„inscripţiuni” şi documente importante pentru limbaşi istoria poporului nostru. Scuturând colbul arhivelor,cercetează, cu sete neobişnuită, tot felul de documente,în limba latină şi italiană, privitoare la trecutul neamuluisău, fapt care, de altfel, se răsfrânge concludent înopera sa.Veşnic rătăcitor, în căutarea unor comori spirituale,în 1790 îl întâlnim la Paris, în capitala Franţei,unde, începând cu 1789, dominau ideile revoluţionareîndreptate împotriva orânduielilor existente. În Parisulclocotitor ia contact direct cu cultura enciclopediştilor,studiază limba franceză, având acces la orice şcoală şibibliotecă. Aici a poposit timp de 2 sau 3 ani, deosebitde folositori pentru activitatea sa viitoare. Prezenţa sa laParis, în această vreme, îl îndreptăţeşte pe N. Iorga să-lconsidere „caz unic pentru contemporanii săi (românin. n.)” – (Istoria presei româneşti, Bucureşti, 1922,p. 30). Ideile învăţaţilor francezi îi lărgesc orizontul2 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200vederilor sale şi-i trezesc în suflet sentimente de libertatepentru poporul asuprit. Tot în această perioadă,ia parte la şedinţele adunării naţionale, în 1793 estemartor ocular la ghilotinarea regelui Ludovic al XVIleaşi cunoaşte îndeaproape luptele pe plan politic şisocial – cultural, care fierbeau în Franţa – triumful şiprăbuşirea Girondinilor, activitatea lui Danton şi Robespierre.Frământările acestea i-au arătat în ce direcţieavea să se dezvolte omenirea,i-au limpezit ideile delibertate, care îl însoţescmai târziu şi în ţară.Cu aceeaşi curiozitateşi sete de noi cunoştinţe,în anul 1793, trece CanalulMânecii, îndreptându-sespre Londra, unde rămânetimp de 11 luni. Aici învaţălimba engleză, trăieştedin diferite slujbe şi seocupă cu „instrucţia unorstudenţi”. Şi în capitalaAngliei manifestă acelaşiinteres faţă de orânduielilesociale şi cultura engleză,dar mai ales faţă de ideilepedagogice, care dominauşcolile de acolo.După ce a cutreieratcele mai mari centreale Europei (Roma, Paris,Londra), în 1794, se întoarceprin Germania laViena, cu o bogată experienţă de viaţă, dar mai ales,cu o cultură vastă, agonisită prin pasiunea sa de neobositcercetător. Aici îşi reîntâlneşte prietenii, găsindo atmosferă prielnică, unde începe să desfăşoare orodnică activitate pe tărâm cultural. De îndată ocupăpostul de cancelist imperial, iar mai târziu „Hofkonzepist”la guvern, o slujbă aproape neobişnuită pentruun om de 30-31 de ani – observă Traian Topliceanu.Tot în această perioadă, mai îndeplineşte şi funcţia decenzor al cărţilor ce se imprimau la tipografia ilirică.Aici, ia legătura cu ceilalţi români din principate,studenţi, negustori, fii de boieri din Ardeal, Munteniaşi Moldova, macedo-români, întemeind o „Societatefilozoficească a neamului românesc în Mare PrinţipatulArdealului”. Activitatea sa pe tărâm cultural devinetot mai pregnantă şi culminează în 1794, odată cuîncercarea de a scoate prima gazetă românească, încolaborare cu Ioan Molnar-Piuariu. – (Ilarie Chendi,Începuturile ziaristicei româneşti, Orăştie, 1900, p.22-23).Astfel, după îndelungate peregrinări, la invitaţiaepiscopului Iosif Ioanovici de Şacabent, Paul Iorgovicise statorniceşte la Vârşeţ, ca avocat consistorial pelângă episcopia de acolo, iar în 1802, este ales în ConsiliulOrăşenesc. Cu acelaşizel, îşi continuă activitateaculturală începută la Viena,îşi revizuieşte însemnărilefăcute în oraşele pe undea trecut. Fiind stăpân pe otemeinică cultură pedagogică,lingvistică, juridică, filozoficăşi istorică, în timpul său liber,scrie lucrările: Observaţiide limba românească, carea şi apărut la Buda, în 1799şi glosarul în patru limbi.De asemenea, a început sătraducă şi să prelucreze documenteleaduse de la Roma şidin celelalte oraşe prin care atrecut. Tot în această perioadă,mai scrie o „Scurtă istorie aromânilor din Dachia”, „Descriereacelor mai făimoşiîmpăraşi, filozofi şi bărbaţiai antichităţii”. I se atribuieşi un calendar istoric – literar,apărut la Viena, în 1794, descoperitde N. Ursu (vezi ”Limba română, X, 1963,nr. 3).Activitatea lui Iorgovici produce mare ură şiduşmănie din partea autorităţilor sârbeşti. „Aceştia,când văzură că scrie cu litere latine, fură cuprinşi despaimă grozavă, parcă ar fi zărit pe necuratul. Au începuta striga că Iorgovici se slujeşte de slove păgâne, pe carele-a adus din Roma.” – (I. Vulcan, Dimitrie Chichindeal,Discurs de recepţiune, din 29 martie 1892, p.8-9). Observaţia de mai sus ni se pare interesantă, deoarece,până astăzi, nimeni nu a descoperit nici o paginăde manuscris, măcar, aparţinând lui Iorgovici, cu literelatine, unica sa operă care ni s-a păstrat, Observaţii delimba românească, fiind tipărită cu caractere cirilice.Concluzia firească este că Iorgovici a avut şi scrieri culitere latine, dar ele nu ni s-au transmis, sau încă nu auColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara3

fost descoperite. În curând însă, a fost numit „agitatorvalah” şi autorităţile nu întârziară să ia măsuri prompte:după ce este înlăturat din postul pe care-l deţinea pelângă episcopie, fu citat ca vinovat şi închis fără niciun fel de cercetare. Manuscrisele atât de preţioasepentru istoria culturiinoastre şi viitoarea luiactivitate sunt confiscateîmpreună cu glosarulşi, după cum afirmă N.Tincu-Velea, unul dintrecei mai vechi biografiai săi, sunt distruse.Iosif Iorgovici, nepotulcărturarului, a fost martorocular la cercetareaşi scoaterea biblioteciiunchiului său, la răpireaşi ruperea unor opuriale lui, în manuscript,a glosarului de la literaM înainte, a Anticelorromane – menţionează şi G. Missail în Revista ,,Familia”.În urma cercetărilor intreprinse de autorităţi,acuzaţiile s-au dovedit neîntemeiate şi, după câtevasăptămâni, Iorgovici este eliberat din închisoare, darmanuscrisele sale rămân pierdute pentru totdeauna.Îndată se mută la Timişoara, unde a îndeplinit maimulte slujbe: avocat particular, contabil şi educator decopii în casa unui prefect, până în 1805. În curând, afost invitat să ocupe catedra de limba latină la ŞcoalaGramaticală, recent înfiinţată în Vârşeţ, unde majoritateaelevilor au fost fii de negustori.Prietenii care se îngrijorau de soarta lui, îlîndeamnă să renunţe la scris, dar el le răspunde fărăezitare: „Scânteia ce s-a aprins în mine la Roma nu opot stinge şi ardoarea către iubita mea naţie nu o potstâmpăra altcum, decât prin scrierile mele aceste, careeu văd că nici vouă românilor nu vă plac”. Conştient derolul acestei misii, pe care şi-a propus s-o îndeplinească,el afirmă cu convingere: „Se vor naşte bărbaţi, care vorpreţui mai mult lucrările mele şi vor mai adauge sprefolosul naţii şi al dulcei limbei noastre”.Despre activitatea lui Paul Iorgovici ca profesorla Gimnaziul din Vârşeţ, care (în 1805) număra 80de elevi, nu ne vine greu să bănuim că a fost tot atâtde pasionată ca şi în celelalte tărâmuri, demnă de uneducator adevărat, deşi amănunte biografice din aceastăComemorări - 200perioadă nu ni s-au păstrat. În cele din urmă, este numitdirector al Şcolii Naţionale, post la care aspiraserămulţi, dar nu mai apucă să-l ocupe, căci moare, peneaşteptate, la 21 martie 1808. Iată cum este descrisăaceastă moarte tristă a ilustrului învăţat bănăţean: „La1808 s-a betejit, a luatmedicina de la doctorulKleinhapel, s-a văitatdupă aceea către nepotulsău de o durere cumplităde pântece şi a doua zi amurit”, iar în continuare,se menţionează: „O moarteca a lui Ţichindealşi a altora mai mulţi înlume...” – (P. Vasici,,,Telegraful Român”,1862, nr.71).M o a r t e a l u igrabnică păru suspectă şise presupune că ar fi fostotrăvit de duşmanii săi,care iniţial l-au arestat şi i-au distrus opera. Venită cadin senin, înainte de a împlini 44 de ani, în plină puterede creaţie, moartea nu i-a dat răgaz să folosească înîntregime cultura sa enciclopedică în slujba neamului,pe care l-a iubit atât de mult.Vastele sale cunoştinţe pot fi cunoscute, nemijlocit,din „Observaţii de limba rumânească”, tipărităcu litere cirilice în Buda, la „Crăiasca universităţiiTypografie”, în anul 1799. Pe pagina a doua întâlnimdrept motto un vers din Horaţíu: „Tu, in agendo bonosin loquendo sequere peritos” – „Urmează-i în faptepe cei buni, în felul de a vorbi pe cei pricepuţi”, faptcare ne ajută să lămurim intenţiile autorului, în aceastăcarte.„Observaţii de limba rumânească” nu constituieun manual obişnuit de gramatică. În această carte,Paul Iorgovici îşi defineşte concepţiile sale filologice,vorbeşte cu aceeaşi pasiune despre trecutul istoric alromânilor, analizează cu competenţă unele problemede ordin pedagogic, unde se dovedeşte a fi un bunsfătuitor în educarea tineretului etc. Cartea depăşeştemult sfera preocupărilor strict gramaticale, fiind maidegrabă un eseu de filologie, în care sunt cuprinse şialte aspecte de ordin general, îndrăzneţe şi interesantepentru vremea aceea. Autorul „Observaţiilor...” estecălăuzit de un înalt discernământ critic în ce priveştevalorificarea elementelor necesare progresului socialImagine de la Simpozionul Paul Iorgovici din anul 1964, laUniversitatea din Timişoara. În prezidiu, de la stânga la dreapta:Ion Curea, rectorul Universităţii din Timişoara, Ion Medoia(prezentându-şi comunicarea), acad. Constantin Daicoviciu,Vasile Daju, preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, acad.Emil Petrovici, Ion Popeţi, primar al Timişoarei, acad. CoriolanDrăgulescu, Geza Stoica, decanul Facultăţii de Filologie4 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

şi cultural al poporului român.Iorgovici îşi dă seama, de la început, deconcordanţa care există între limbă şi societate: „Starealimbii şi a naţiei într-acelaş paş umblu”- (p.10). Cu altecuvinte, dezvoltarea limbii unui popor nu poate fi ruptăde problema naţională şi socială. Cauza de înapoierea limbii el o caută în „veşcezirea naţiei”, care facesă degenereze şi cultura unui popor. Dându-şi seamade impasul în care a ajuns limba şi cultura noastră,Iorgovici caută căi de salvare. Este ceea ce observă,just, O. Densusianu când afirmă: „Intenţiile lui eraumai mult să scrie o carte de îndemn cultural... a găsimijloacele prin care limba noastră ar lua înfăţişarea delimbă adevărat cultă, îmbogăţită prin expresii nouă”.Iorgovici apare ca un teoretician progresistal vremii sale, în materie de limbă, deşi nu îi suntstrăine unele devieri caracteristice tuturor cărturarilortransilvăneni din epoca respectivă, explicabile princondiţiile sociale ale românilor, din vremea aceea.Iată cum înţelege Iorgovici această îmbogăţire şiîmprospătare a limbii: „Eu am perceput (priceput n. n.)cum la toţi este cunoscut că limba noastră este foartescurtă la cuvinte. Deci eu doresc a înmulţi limba nostrăcu cuvinte luate din vorbele de redecină a limbei noastreşi aşezate dopă regulile şi proprietăţile din înseşi limbanoastre trase” – (p. 77-78). Autorul se referă, aşadarla cuvintele de origine latină, dar nu uită că trebuie săţinem seamă de regulile şi proprietăţile specifice limbiinoastre. Prin aceasta, el înţelege îmbogăţirea ei lexicală,sporirea expresivităţii limbii şirecomandă formarea de cuvintenoi cu ajutorul rădăcinilor existenteîn limbă. Prin „stricarea”limbii, Iorgovici se referă, defapt la sărăcia ei, din cauzăcă multe cuvinte s-au pierdut.Nicăieri el nu ia atitudine împotrivacuvintelor nelatine, pecare le întrebuinţează frecventîn opera sa, fiind conştient că înfiecare limbă se găsesc cuvintestrăine.De asemenea, bazândusepe evoluţia fonetică a limbii,Iorgovici precizează: „Ce e corupciune pentru limbalatinească, aceia poate fi perfecciune pentru limbaromânească” – (p. 79).La fel de interesantă este şi ideea formulatădespre circulaţia cuvintelor, despre fondul principalComemorări - 200lexical. Cuvintele întrebuinţate mai frecvent în vorbiresunt numite de el „vorbe uzitate”, adică „prinîntrebuinţare întărite”, recunoscându-le importanţa însistemul limbii.Iorgovici se străduieşte să corecteze forma unorneologisme de origine latină: de la reportare se cuvinea zice reportat, iar nu reportiruit, de la reducere, redus,iar nu reduţiruit, cum se obişnuia pe atunci. Aceeaşiorientare justă o păstrează şi atunci când vorbeşte despreevoluţia fonetică a cuvintelor şi precizează că înneologisme nu este valabilă aplicarea legilor foneticevechi şi chiar explică unele etimologii. El arată că,potrivit aspectului fonetic din latinescul clarus zicemchiar, din clamare zicem chemare. Este deci limpede,că el vedea evoluţia fonetică a limbii române, pe care ocompară cu cea a limbii italiene, ca un adevărat începutde fonetică comparată la noi.Învăţatul bănăţean recomandă, de asemenea,claritate şi conciziune în exprimare, prin reducereacorpului fonetic al cuvintelor. Astfel, el propune să sefolosească forma reduce, în loc de duce iar înapoi şiconsideră că „aicea măcar care va vedea cum e maibine” – (p. 75).Nu putem trece cu vederea peste o precizare aautorului, pe care o considerăm deosebit de preţioasă:El recunoaşte „că limba s-a stricat, aşa că limba această(cea din zilele lui – n. n.) nici nu se poate aduce laaceea de unde au chezut, ci numai limba cea veche potesluji spre îndreptarea acesteia” – (p. 80). Prin urmare,este convins că nune putem întoarce lalimba latină, pe careo consideră „moartă”din capul locului.Este adevărat,că Iorgovici faceafirmaţia: „Dopejudeţul meu mai bineeste a împrospătaa ş a c o v i n t e d i nlimba noastră ceaVărădiaSimpozion Paul Iorgovicide rădăcină decâtde aiurea”, dar ar figreşit să considerămcă acesta este un principiu latinist. Dimpotrivă, elsusţine că „prin atâtea schimbări la care fu supusă naţianoastră românească, n-au putut fi ca să nu se schimbeşi limba”, iar apoi precizează: „Să nu gândească cinevacă eu umblu să leapăd din limba noastră cuvintele celeColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara5

Comemorări - 200streine, căci mie bine cunoscut, că nici o limbă nu e sănu fie mestecate cu cuvinte streine”. De altfel, în operaînvăţatului, pot fi întâlnite numeroase cuvinte de origineslavă (slobod, slobozenie, vrednic, pricină) sau maghiare(socoti, făgăduinţă, chilin, deschilini etc). Aşadar,Iorgovici respinge teza purităţii limbii, fiind conştientcă „nu există limbă sau naţie, care să se poată lăuda, căau rămas curate”. Şi-apoi, ce poate fi mai concludentdecât formele regionale, foarte frecvente în opera lui!Vorbirea populară a lăsat în opera învăţatului numeroasecuvinte, expresii specifice graiului de pe ValeaCăraşului: (a se) zeuita, (a) încelui, (a se) schimosi, (se)chiteşce, zănat, imală, (a) încheptura, vrîste etc. El faceapel şi la unele zicători cum sunt: „tot natul îşi cunoaşcezenatul”; („oricine îşi ştie meseria”), întrebuinţată şiastăzi în limba localnicilor din Vărădia, localitatea sade naştere; „câţi oameni, atâtea gânduri”; „sătulul nucrede flămândului” şi altele.Aşadar, etichetarea lui Iorgovici în grupullatiniştilor extremişti, apare cu totul neîntemeiată. Acestlucru l-a observat, de altfel, şi D. Popovici, care apreciază,cu temei, simţul limbii lui Iorgovici.O contribuţie personală aduce Iorgovici şi înformarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Strădanialui în îmbogăţirea limbii noastre şi încrederea înposibilităţile ei, sunt meritorii pentru acea epocă, cândpersista ideea că „după glasul obştei e cu neputinţă ascrie”, că limba noastră fiind necanonicită, nesupusăgramaticii, în ea nu s-ar putea exprima idei abstracte.Atât prin principiile sale teoretice, cât şi prin încercareaaplicării lor în practică, învăţatul bănăţean a încercatsă dovedească contrariul acestei păreri, strădanieîncununată cu succes, în opera sa.Iorgovici, însuşi, este conştient de originalitateaideilor sale, cînd afirmă: „Calea către lucru la care eute îndemn e plină de rugi şi de spini implicaţi”.Multe din ideile cărturarului bănăţean pot fiîntâlnite, mai târziu, la Eliade-Rădulescu. Şi Iorgovicişi Eliade urmăresc îmbogăţirea lexicului limbii, iarcăile recomandate de ei nu diferă prea mult: amândoirecomandă derivarea din unele elemente existente înlimba noastră, amândoi sunt preocupaţi de adoptare unorneologisme, amândoi susţin ideea scurtării cuvintelor,a conciziunii. Nu putem însă neglija faptul că Eliade apreluat aceste idei şi le-a valorificat pe o altă treaptă aevoluţiei culturii româneşti, le-a dezvoltat şi îmbogăţit.Eliade recomandă şi alte izvoare de îmbogăţire a limbii,cum sunt: limba veche bisericească, traduceriledin alte limbi, idei neîntâlnite la Iorgovici. Aportul luiEliade este mai mare deci, în această privinţă, dar el vamerge, în bună parte, pe calea bătătorită de Iorgovici,cu aproape cinci decenii înainte.Ceea ce ni se pare deosebit de important în operacărturarului bănăţean, este viziunea sa ştiinţifică asupraformării limbii române. El a fost conştient de faptul călimba română a suferit o puternică influenţă slavă şică este absurdă ideea de a înlătura din limbă tot ce nueste de provenienţă română. De aceea, el spune: „Sănu gândească cineva că eu umblu să laped din limbanoastră cuvintele cele streine, căci mie bine este cunoscut,că nici-o limbă nu e să nu fie mestecată cu cuvintestreine” – (p. 77), idee prin care se ridică deasupraînvăţaţilor din vremea sa. Dacă uneori greşeşte, acestlucru trebuie privit în strânsă legătură cu spiritul epociisale, cu scopurile pe care le-a urmărit, dar este cert căîntotdeauna şi-a păstrat cumpătarea necesară, fără sădevină un extremist. Cultura vastă, simţul lingvisticdezvoltat, exprimarea inteligibilă şi expresivă, pentruacea epocă, caracterizează opera lui Iorgovici, de laînceput, până la sfârşit. Iorgovici s-a străduit, prineforturile sale, să contribuie la îmbogăţirea limbii noastre,la crearea unei terminologii ştiinţifice şi literare,prin procedee valabile, în cea mai mare parte, şi astăzi.Aceste fapte însemnau, pe drept cuvânt, în epoca aceea,sporirea expresivităţii limbii noastre, uniformizareaei, mijloc prin care poporul român să poată ajunge lacultură şi progres.Deşi opera lui Paul Iorgovici este mică, cavolum, o „cărticică” – cum o numeşte însuşi autorul– sfera preocupărilor ei rămâne neobişnuit de largă.Începând cu discutarea unor probleme de ordin filologic,autorul dovedeşte aceeaşi competenţă şi atuncicând este vorba de pedagogie, istorie, filozofie saureligie. Fără îndoială că valoarea operei învăţatuluibănăţean trebuie căutată în cultura erudită, în setea de acunoaşte, care l-a făcut să cutreiere centrele europene,din dragoste pentru poporul său obidit, al cărui fiu seconsidera. Activitatea desfăşurată în folosul poporului,patriotismul său fierbinte, constituie o pildă grăitoarepentru urmaşi. Deşi munca lui trudnică nu era unanimapreciată de contemporani, el rămâne conştient desemnificaţia ei: „De nu vor place fraţilor români deacum scrierile mele, am nădejdea că între urmaşii noştrise vor afla şi de aceea cărora le va place ceea ce esteal naţiei şi al limbii noastre”. Şi, într-adevăr, astăzi, nedăm seama mai bine ca oricând, că posteritatea i-a datdeplină dreptate.6 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Atunci când şi-a redactat Observaţiile delimba rumânească, Paul Iorgovici a avut conştiinţalimpede a pionieratului: „Calea cătră lucru la care eute îndemn e neumblată şi e plină de spini şi de rugiîmplicaţi, îns ea duce la o câmpie lată, înfrumseţatăcu multe feluri de flori, din care albinele sârguitoaresug sucu şi fac dintr-însu aşa gătitură care trece pesteputeri.” (p. 79).Într-o vreme de mari prefaceri cei care s-au aplecat asupra limbii române s-au străduit să oprezinte aşa cum era, Iorgovici face un pas decisiv,propunându-şi să o prezinte aşa cum trebuie să fie. Înaceasta notabilă diferenţă trebuie căutat şi interesulpe care posteritatea l-a purtat operei sale.Prima ediţie a Obervaţiilor a apărut laBuda, „în crăiasca universităţii tipografie”, în anul1799, când autorul avea 35 de ani. Ea este dedicată,potrivit uzanţelor de atunci, „ilustrisimului şi înaltpreaosfinţitului domnului domn Iosif Ioanovici deŞacabent, pavoslavnicului episcop al Vârşeţului,Carasebeşului, Logojului, Orşavo-Mehadiei ş. s.”,protector al familiei, faţă de care autorul s-a consideratdator să se răsplătească în felul acesta.Simetric, la sfârşitul cărţii, sunt plasategratitudinile adresate Patronilor (p. 273): „Cei ce dindragostea făr de asămănare cătră naţia românească,ca nişte aşezători de temei spre fericirea fiitoarea naţiii acesteiaşi au îndemnat şi au ajutorat cătrătipărirea cărticicei acestii naţionale”, Sponzoriiîntreprinderii (cum ar fi ei numiţi astăzi, cu un termenrebarbativ) sunt, se pare, distinşi reprezentanţi aicomunităţii româneşti din Mesici („Domn VichentieLustina, arhimandrit a monasterii Mesiciului a C.consistoriei eparhiii Vârşeţului şi a Sl. Comitat aTimişorii asesor”), Biserica Albă („Domn HagiChirilă Radulovici, neguţitori şi cetăţan al BisericiiAlbe”) şi din Ciclova („D. N. Nobile de Jumancadin Ciclova, locumtenente suprior [Oberleitnant] şicomendantu securităţii în Ţinutu Direcţii Montane aBanatului”). Sunt personalităţi ale timpului desprecare nu avem, deocamdată informaţiile necesare,dar care ar trebui identificate documentar spre a le fievidenţiată activitatea în toată complexitatea ei.Lui Paul Iorgovici i-au fost atribuite maimulte scrieri, unele existente dar cu autor incert (estecazul Calendarului din 1794, apărut la Viena) saudoar indicate de o tradiţie nesigură (Scurtă istoriea românilor din Dachia, Descrierea celor maiComemorări - 200EDIŢIILE OBSERVAŢIILOR...Crişu Dascălufaimoşi împăraţi, filosofi şi bărbaţi ai Antichităţii).Sigură este doar cartea în discuţie, despre care însuşiautorul ei afirmă că reprezintă „fructurii cei dintâia învăţăturilor mele”. De aici se poate deduce că auexistat şi alţi „fructuri”, despre care însă nu se mai ştie(deocamdată, cel puţin) nimic. Un indiciu în aceastăprivinţă este afirmaţia lui Ioan Teodorovici: „Aufost început prea învăţatul răposat Pavel Iorgovici, apreamăritei tabule de judeţ jurat notarius, cărticealea alcătui şi în tip a le da...”. Ce se ştie însă cucertitudine este că a scris un dicţionar, din cuprinsulmult mai bogat al căruia a extras Exemplurile careformează partea a doua a Observaţiilor: „Mai multeexempluri de aşa vorbe compozite şi derivate ampus într-acea carte ce am alcătuit spre acela sfârşit.Acestea le-am tras numai de acolo...”. Forma de trecuta verbului a pune arată limpede că acea carte existaîn momentul scrierii Observaţiilor. Acest paragrafare menirea de a lămuri că notorietatea postumă alui Paul Iorgovici s-a datorat exclusiv acestei unicecărţi pe care a izbutit să o tipărească.Din nefericire, se pare (din cât se ştie acum)că el nu s-a bucurat de aprecierea contemporanilor,fapt care l-ar fi descurajat să publice şi alte scrieri,după cum afirmă Nicolae Iorga: „Poate ar fi dat maimult dacă Observaţiile ar fi fost primite altfel decâtcu duşmănie de acei cari-l aveau în puterea lor, şicu o deosebită răceală – numele lui Iorgovici nu semenţionează aproape nicăieri în literatura româneascăa timpului – de conaţionali.” (Istoria literaturiiromâne în secolul al XVIII-lea (1688-1821), II. Epocalui Petru Maior – Excursuri, Bucureşti, EDP, 1969,p. 243).În schimb, învăţatul bănăţean şi-a aflat un adeptentuziast în persoana lui Ion Heliade Rădulescu, carea avut, printre cei dintâi, cuvinte de caldă aprecierepentru soluţiile gândite de el: „Vrednice de toatălauda sunt sfaturile pentru cum să se îndreptezelimba românească ale d... Iorgovici, tipărite la Budaîn veacul trecut” (Scrieri lingvistice, Bucureşti, EŞ,1973, p. 63). Cu alt prilej, acelaşi Heliade îndeamnă lacunoaşterea scrierii de care mă ocup în aceste rânduri:„Pentru drumul şi arătarea mai pă larg ca din zicerileprimitive sa de rădăcină să facem ori să întrebuinţămpe cele derivate sau pe cele ce se trag dintr-însele,cum şi când avem pe cele derivate putem avea şi pecele primitive, pentru aceasta cu cinste recomandscrierea răposatului Iorgovici tipărită la BudaColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara7

Comemorări - 200în veacul trecut între 1790 şi 1800.” (Ibid., p. 75).Important nu este doar faptul că literatul bucureşteanare bune păreri personale despre Observaţii, ci şiacela că doreşte să fie cunoscute şi de alţii care suntinteresaţi de propăşirea limbii române. Mai mult,„publicitatea” pe care o face acestei scrieri sporeşteîn semnificaţie dacă se constată că informaţiile salenu provin direct de la sursă, aşa cum pare să sugerezeindicarea vagă a datei de apariţie a cărţii: în anul1828 el ştia doar că a fost „tipărită la Buda în veacultrecut” şi, patru ani mai târziu, că a fost: „tipărită laBuda în veacul trecut între 1790 şi 1800”.Oricum, constatând o evidentă nepotrivireîntre recomandarea cărţii lui Iorgovici şi raritateaei, Heliade se decide să o retipărească în „Curierulromânesc”, ceea ce s-a şi întâmplat în numerele55, 56, 61, 67 şi 72 din anul 1839 ale revistei, înalfabet chirilic şi respectând întru totul ortografiaoriginalului. El şi-a prefaţat iniţiativa cu următoarelecuvinte: „În multe rânduri s-a vorbit de Observaţiilede limba rumânească ale răposatului întru fericire,Paul Iorgovici, tipărite la Buda în anul 1799.Această cărticică vrednică de luat în băgare deseamă de literatorii noştri, atât pentru vremea în cares-a scris, cât şi pentru frumoasele şi folositoarele eibăgări de seamă asupra limbii, era foarte rară şi mainecunoscută în aceste două principate. Am socotitdar a o face cunoscută D. D. cititori ai acestii foi,dând-o rânduri, rânduri; şi ca să poată dobândi o maiîntinsă publicitate, se pune şi în Curierul rumânesc,fiind mai cu totul alţii cititorii unii foi şi alţii aiceleilalte.”Consecvent cu această promisiune, Heliadeva da „ediţia a treia” a Observaţiilor, pe care le vareproduce în „Curierul de ambe sexe”, periodulII (1838-1840), nr. 6, p. 82-118 şi, convins de oasemenea necesitate, va mai da încă reproducere(adică „ediţia a patra”!) tot în „Curierul de ambesexe” (ediţia a II-a, 1862, p. 79-117).Aşadar, lui Heliade i se datoreşte publicareaa 3 ediţii din Observaţii în decurs de trei decenii(1839-1862), ceea ce semnifică nu numai ataşamentullui faţă de această scriere remarcabilă, pe care nuoboseşte să o elogieze, ci şi convingerea sa că ideileşi soluţiile lui Paul Iorgovici trebuie cunoscute decât mai mulţi.În secolul următor au apărut fragmente alecărţii, în transliterare, după cum urmează: p. I-XVI, înIon Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia româneascăveche, II. 1716-1808, Bucureşti, EA, 1910, p. 413-416; p. XII-XIV, în Al. Rosetti, B. Cazacu, LiviuOnu, Istoria limbii române literare, I. De la originipână la începutul secolului al XIX-lea, Bucuresti,Minerva, 1971, p. 472; p. I-IV, XI-XVI, 1-11, 39,75-80, în Florea Fugariu, Şcoala Ardeleană, I,Bucureşti, Albatros, 197o, p. 235-245; p. XI-22,29-38, 72-80, în Aurel Nicolescu, Şcoala Ardeleanăşi limba română, Bucureşti, EŞ, 1971, p. 200-216.Reproducerea fragmentară a textului în aceste lucrăride istorie a limbii române (literare) sau de istoriea lingvisticii româneşti are un evident caracterilustrativ, astfel încât ea nu a putut contribui lacunoaşterea întregului text şi la o autentică repunereîn circulaţie a acestuia.Un atare deziderat a fost împlinit abia în anul1979, când a apărut o nouă ediţie a Observaţiilorde limba rumânească, datorită unui complex deîmprejurări. Este vorba, în primul rând, de iniţiativaprofesorului Ştefan Munteanu de a încredinţa unortineri cercetători de la Sectorul de lingvistică dincadrul Bazei de Cercetări din Timişoara a AcademieiRomâne întocmirea unor ediţii noi după scrieri aleunor lingvişti şi cărturari bănăţeani. Noua ediţiea Observaţiilor a fost pregătită în anul 1971 decătre Doina Bogdan-Dascălu şi Crişu Dascălu şiîmbunătăţită în anii următori. În al doilea rând, secuvine să menţionez aici iniţiativa poetului AlexandruJebeleanu, pe atunci redactor-şef al Editurii Facla,care ne-a propus să publicăm ediţia pregătită cu multtimp înainte.Ne-am propus şi, în parte cel puţin cred că amizbutit, să alcătuim o ediţie cu adevărat ştiinţifică.Acest caracter decurge din tipărirea în paralel atextului originar, în alfabet chirilic şi a unui texttransliterat, în alfabet latin, astfel încât scrierea să fieaccesibilă unui cerc mai larg de cititori, dar să poatăfi studiată şi de către specialişti. Apoi, ediţia esteprecedată de un amplu Studiu introductiv, de un Tabelcronologic şi de Precizări privind alcătuirea ediţiei.Textul propriu-zis este însoţit de note de subsol, încare sunt identificate surse şi sunt făcute diversecomentarii. La sfârşit, sunt ataşate mai multe Opinii,mai exact citate ordonate cronologic din diverşilingvişti, istorici, istorici literari etc. cu privire la carteşi la semnificaţia ei, urmate de o bogată Bibliografiece cuprinde aproape tot ce s-a scris în legătură cuPaul Iorgovici şi cu epoca lui.Am socotit util să fac această trecere în revistăa ediţiilor succesive ale Observaţiilor, întrucât istorialor evidenţiază un unicat la noi: Observaţiile suntsingura scriere lingvistică românească ce s-a bucuratde cinci ediţii de-a lungul timpului. Întrucât în acestan se împlinesc două secole de la stingerea lui PaulIorgovici, ne-am propus să dăm o a şasea ediţie, sprecinstirea lui şi spre folosul cititorilor de azi.8 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Atunci când transmitea la Radio Bucureşti,cu câţiva ani în urmă, informaţii despre BibliotecaJudeţeană „Paul Iorgovici” din Reşiţa, reporterul deradio Doru Dinu Glăvan era mereu întrebat: dar cine-iPaul Iorgovici ăsta ?Atunci când a aflat că sunt directorul unei bibliotecicare poartă numele de Paul Iorgovici, profesoruluniversitar clujean Mircea Borcilă mi-a spus,mai în glumă, mai în serios, că am de la el un bonusde câteva puncte, pentru numele instituţiei de culturăpe care o conduc.Iată „două atitudini bifurcate”, cum ar spunepoetul cărăşean Gheorghe Azap. Pe de o parte, lipsade informaţie culturală, ilustrată de acel stupefiant,dezarmant „dar cine-i Paul Iorgovici ăsta ?” Sigur,asemenea întrebări netoate pot veni, uneori, dinpartea unor indivizi pentru care şcoala e un moft, iarnumele de referinţă se reduc la fotbalişti, manechine,politicieni. În acest segment, e greu să mai recupereziceva serios, fundamental, în ceea ce priveşte istoria şicultura românilor.Pe de altă parte, există, din păcate, şi oameniinstruiţi care-şi pot spune tranşant o asemenea întrebare.Şi nu e doar vina lor. Aceasta dovedeşte căinformaţia universitară – „bonusul” pe care mi-l dădeasimbolic profesorul clujean – nu circulă, nedevenindun bun cultural fundamental şi recunoscut ca atare. Iarpentru asta, instituţiile de cultură trebuie să-şi asume ogravă responsabilitate.În 24 februarie 2001, se împlineau 250 de ani dela naşterea, în comuna Mehadia, de lângă Băile Herculane,a unui mare cronicar român: Nicolae Stoicade Haţeg. Surprinzător pentru mine a fost faptul că unasemenea eveniment cultural a trecut aproape neobservat.Nici o revistă culturală, pretins naţională, nua scris un cuvânt omagial şi valorizator. Iar dacă facio asemenea observaţie îndrituită, eşti considerat unprovincial vindicativ, un localist fără orizont şi demnde dispreţ.Tot în semi-anonimat a trecut şi aniversarea,în 1998, a unui secol de la tipărirea primului volum,din cele trei, din prima Enciclopedie Română (Sibiu,1898). Coordonatorul ei: Corneliu Diaconovici, născutla 18 februarie 1859, la Bocşa Montană, lângă Reşiţa.La evenimentul amintit, biblioteca noastră a editatvolumul Un enciclopedist român aproape uitat:Dr. Corneliu Diaconovici. După ce, tot în 1998, amtipărit „Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin”,editura „Timpul”, 304 pagini, 260 de nume. Numaică programul schiţat atunci în „Prefaţă”, privind oComemorări - 200ARGUMENTUMla „Lumina de la Vărădia”NICOLAE SÂRBUenciclopedie a Banatului Montan, s-a dovedit preagreu pentru puterile unei instituţii cum e o bibliotecăde provincie.Desigur, există unele împliniri notabile, laacest capitol. Începând cu retipărirea, în anii şaptezeci– optzeci, la Editura „Facla” din Timişoara, a unorlucrări fundamentale. Între acestea, Observaţii delimbă românească, de Paul Iorgovici, 1979, Prefaţăde Ştefan Munteanu, Studiu introductiv, Tabel cronologic,Note şi Bibliografie de Doina Bogdan-Dascăluşi Crişu Dascălu. Însă lucrările fundamentale ale luiNicolae Iorga, I. D. Suciu ş.a. nu au intrat într-un normalcircuit valorizator.Regretatul profesor Petru Oallde a scris Luptapentru limbă românească în Banat. Apărarea şiafirmarea limbii române la sfârşitul secolului alXIX-lea, Timişoara, Facla, 1983, 322 p. În treacăt,adăugăm şi alte câteva titluri, care ne pot fi de folosîn aprofundarea unei asemenea generoase teme: ,,DescoperireaBanatului” (Reşiţa, 199_), de GheorgheJurma; „De o sută de ori Banat” (Deva, 2003), deNicolae Sârbu; „Dicţionar al Scriitorilor din Banat”(Timişoara, 2005) şi Vol. „Banatul”, din seria de Geografieliterară (Piteşti, 2005), de Cornel Ungureanu.La 21 martie 2008, s-au împlinit 200 de ani dela moartea, la Vârşeţ (Serbia), în condiţii neelucidatepână la capăt, a lingvistului şi filologului român PaulIorgovici, născut în 28 aprilie 1764, în Vărădia, peCaraş. Pentru acest eveniment omagial, i-am solicitatprozatorului Nicolae Danciu Petniceanu volumul Luminade la Vărădia.Deşi e cartea unui scriitor, nu a unui cercetător,ea se bazează pe o vastă bibliografie şi pe investigaţiilepersonale ale autorului. Putem avea reţineri privindunele accente pronunţat naţionaliste, ori unele expresiicare ţin de stil. Dar nu ne-am permis a-l cenzura peautor, atunci când scrie despre un învăţat care a fostel însuşi cenzurat şi prigonit, pentru ceea ce scria lavremea lui.Încadrată între un încurajator „Cuvânt înainte”al profesorului universitar timişorean Crişu Dascălu, o,,Postfaţă” cu caracter ştiinţific, semnată de profesoruluniversitar bucureştean Paul Miclău, micromonografia„Lumina de la Vărădia” ne prezintă un Paul Iorgoviciviu, proiectat pe un fundal istoric şi de idei luministe.Un savant şi un patriot român. În aşa fel încât, dupăcitirea cărţii lui N. D. Petniceanu, tot mai puţini săfie cei care se întreabă ritos: Dar cine mai e şi PaulIorgovici ăsta ?Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara9

Comemorări - 200Paul Iorgovici şi cartea sa„Observaţii de limbă rumânească”Nicolae Danciu PetniceanuAnimat de înalte sentimente româneşti, dispunândde timp liber şi condiţii optime creative,create de episcopul Iosif Ioanovici Sacabent,Paul Iorgovici, în cei doi ani şi mai bine, de cânds-a stabilit la Vârşeţ, a scris opera sa, unică înfelul ei, poate cea mai importantă: „Observaţii delimbă rumânească”, pe care a tipărit-o la Buda,în 1799.Cititorul se întreabă, în chip legitim, de cePaul Iorgovici nu şi-a tipărit opera în tipografiailirică de la Viena, unde fusese revizor şi cenzor,şi păstrase relaţii de amiciţie cu nobilul IosifKurzbeck ?! Răspunsul e foarte simplu: Dupăplecarea lui Paul Iorgovici din Viena la Episcopiadin Vârşeţ, tipografia ilirică s-a mutat din Vienala Buda, la 2 februarie 1796, în regatul maghiar,urmărindu-se un dublu scop politic: îndepărtareatipografiei de colonia românească din metropolaImperiului Habsburgic, unde se dezvoltase unspirit francomasonic; stabilită în Buda, tipografiaera mai aproape de problemele românilor bănăţenişi ardeleni care, de la un timp, căutau cu insistenţăcărţi religioase şi laice în Ţările Române şi înRusia. (În paranteză fie spus, la toate cele de maisus se adaugă faptul incontestabil că tipografiacrăiască nu avea un al doilea Paul Iorgovici, capabil,disponibil, plin de solicitudine, când era vorbade etnia sa). (I.D. Suciu: „Documente privitoare laistoria Mitropoliei Banatului”, Editura Mitropoliei,1980, pag. 496).Cartea „Observaţii de limbă rumânească”este scrisă într-o aleasă limbă, cu alfabet chirilic(„cirilic”, pe alocuri sunt şi conotaţii cu caracterelatine). Iorgovici face uz de un motto didactic, fărăa cădea în didacticism, din Horaţiu: „Urmează-iîn faptă, pe cei buni, în vorbire, pe cei înţelepţi”,text renascentist şi iluminist, deopotrivă, şi dedicăstrădania sa „Ilustrisimului şi înalt preosfinţitului,domnului Iosif Ioanovici de Sacabent, pravoslavniculuiepiscop al Vârşeţului, Caransebeşului,Lugojului, Orşovo-Mehadiei ş.a”. Pe o altă paginăPaul Iorgovici repetă dedicaţia: „PreamilostivuluiArhireu şi Patron a său, dedică cartea aceasta ÎNCEA MAI ADÂNCĂ UMILINŢĂ, autorul.”Paul Iorgovici are o predoslovie a sa, subgenericul „PREAMILOSTIVE DOMNULE !”,adresată episcopului Sacabent, din care spicuimcâteva fracmente cu privire la crezul său iluminist.Citez: „Pentru a putea după cuviinţă număra virtutelecele cereşti cu care tu, ilustrisime, străluceştiici jos în negura pământului, unde tu, dintr-oaplecăciune a inimii cei mari ţie înnăscută, pre totomul, fără uitare la naţie sau la relighie, care numaitrebuie ajutoriu tău, acoperi, rugăciunile, celormişei asculţi şi neostenit umbli pentru a aşezaîn eparhia ta semn ştiinţelor me spre luminareaminţilor tinerilor ca cândva cetăţenilor folositoria patrii...În spre datoriile neclătite ce eu am atinsîn cărticica aceasta stă giura ta care mă obligă acunoaşte pre tine ca pre cel ce grijeşte de fericireanaţii şi al şcoalelor, cătră care şi eu am cutezata arăta ardeoarea mea. Deci primeşte cărticicaaceasta ca fructurii cei mai dintâi a învăţăturiimele sub acoperământul tău cel dulce, cu care tupe toţi cei ce se sărguiesc în ştiinţe acoperi, ca săfie mie mila ta spre aintate şi îndemânare cătrăcele ce sînt spre folosul patrii şi naţii, că tu eştiexemplarul toleranţei şi a iubirii celor asupriţi. O,fire-ai tu spre bunăstare a naţii, mai bătrân întretoţi arhireii !AL ÎNALT PREASFINŢIEI VOASTRE,cel mai micAUTOR”În această inedită predoslavie, Paul Iorgoviciîl prezintă pe episcopul Iosif Ioanovici Sacabent cafiind un înalt prelat cu fapte iluministe, europene,în Veacul Luminilor. Prin cartea „Observaţii delimbă rumânească”, Paul Iorgovici demonstreazăprintr-o faptă filologică, fără tăgadă, că este întâiuliluminist propriu-zis din Banat, deci, cu nimic maiprejos decât protectorul său sârb.Nu ne propunem să analizăm „Observaţiile...”lui Iorgovici din punct de vedere filologic în extenso,au făcut-o în vremea din urmă specialişti înmaterie (Doina Bogdan – Dascălu şi Crişu Dascălu:10 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200Paul Iorgovici: „Observaţii de limbă rumânească”;Ediţie critică, studiu introductiv, tabel cronologic,note, bibliografie, Editura Facla, Timişoara, 1979,pag. 9-43). Totuşi vom puncta ideile autorului dinpaleta gândirii sale filologice, istorice, pedagogiceşi filozofice, religioase, juridice şi europene, înplan iluminist.„Observaţii de limbă rumânească” nu este ogramatică propriu-zisă, ea este prioritar o filozofieiluministă în plan lingvistic. În elaborarea cărţiisale, Paul Iorgovici fusese animat de un singurdeziderat major: „Limba şi naţia cu un pas păşesc”(„Observaţii...”, pag. 81).Există o corelaţie şi o interdependenţăştiinţifică între aceste două noţiuni, determinante înevoluţia lor. O limbă bogată, expresivă, contribuiesubstanţial la înflorirea unei naţiuni şi invers, onaţiune emancipată spiritual joacă acelaşi rol faţăde limbă.Limba bogată şi expresivă în care urmau săgândească poporenii lui Iorgovici, în biserică şişcoală, avea menirea să-şi aducă obolul la trezireaconştiinţei de neam, românul trebuia să ştie căeste român din tată în fiu, că are drepturi pe acestpământ sfânt ce se cheamă Banatul, şi dacă nu leare aceste drepturi, de care moşii şi strămoşii săiau beneficiat odinioară, este dator să lupte pentrudobândirea lor.În context cu această problematică, suntscrise „Observaţiile de limbă rumânească” alelui Paul Iorgovici, operă monumentală în culturaromână, concepută şi elaborată în spirit europeanşi enciclopedist, ce tratează analitic ideile mişcăriiideologice din Veacul Luminilor.„Observaţiile...” lui Paul Iorgovici deţinprimatul ştiinţific în filologia şi lingvisticaromânească, faţă de precedentele lucrări de acestgen ale altor autori precum: Samuel Micu şi GheorgheŞincai, Radu Tempea şi Enache Văcărescu.Aş putea spune că ele, dintr-un anumit punct devedere teoretic, anticipează ideile lingvistice alereputatului profesor Ferdinand de Saussure (1857– 1913), specialist în gramatica comparată a limbilorindo-europene.Opera autorului de la Vărădia, din ValeaCaraşului, înseamnă ceva mai mult decât înseamnăun manual de gramatică, adesea scolastic, rupt derealitate, „Observaţiile...” reprezintă fără doar şipoate testamentul lingvistic al lui Paul Iorgovici,din care se desprinde funcţia limbii unui popor înceea ce priveşte aglutizarea culturală şi emancipareasa naţională.Paul Iorgovici este întâiul lingvist din culturaromână care a emis teze ştiinţifice coerente,viabile şi astăzi, anticipând aşa cum spusesem maiînainte, teoria savantului Ferdinand de Saussure(creatorul „Lingvisticii generale” şi fondatorul„Şcolii lingvistice franceze”), privitoare la studiulsincronic al limbii. Paul Iorgovici formulase perceptulpotrivit căruia „Starea limbii şi a naţiei înacelaşi pas umblu”, concluzie la care va ajungeşi Saussure. Cu alte cuvinte, există o corelaţie, osincronizare între evoluţia limbii şi a naţiei, întrepropăşirea oricărui idiom şi dezvoltarea socialăşi culturală a poporului respectiv. O limbă cu unvocabular bogat şi expresiv presupune şi existenţaunei culturi înfloritoare, într-o ascensiune paralelăşi geometrică. Triada limbă, cultură, naţiune se aflăîntr-o interdependenţă echilaterală determinantă,cu reflexe în naţional. Paul Iorgovici, pionier allingvisticii româneşti, l-a anticipat cu teza sa şipe lingvistul rus Nikolai Sergheevici Trubetzkoy,profesor la Universitatea din Viena, care, conlucrândcu lingvistul american Roman Jacobson, acreat „Cercul lingvistic” de la Praga, de notorietateştiinţifică mondială.Propun să revenim la Banatul istoric, Iorgoviciajunge la concluzia că la noi cultura îngeneral şi ştiinţa în special sunt slab dezvoltateîn comparaţie cu ştiinţa şi cultura altor popoareeuropene, cauza fiind starea precară a limbii, înconsecinţă el conchide: „departe am căzut dinfloarea ştiinţelor şi a limbii” („Observaţii de limbărumânească”, pag. 1). A doua cauză ar fi condiţiileistorice în care „vieţuieşte” poporul român în vremeaImperiului Habsburgic. Citez cele consemnatede autor în opera sa: „Iar tu cititorule binevoitor,dache vei deschide ochii minţii tale şi vei strebatela redecina cuvintelor a limbii noastre nu dopepărere ci dope fiinţa limbii, te vei încredinţa căcuvintele cele ce cuprind înveluite a limbei noastrepentru că ştiinţele cu privinţa a cuvintelor acelorasau vescezit în limba noastre una cu starea naţiei”(Op. cit. pag. 12-13). Din acest fragment deducemcă „veştizirea” naţiei provocă direct „veştezirea”limbii şi aceasta la rându-i degenerează cultura,conform teoriei sincronizării lui Saussure.Paul Iorgovici caută o soluţie pentru salvarealimbii, porneşte de la necesitatea obiectivăa comunicării între oameni, funcţie primordialăColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara11

Comemorări - 200a oricărui idiom, vede salvarea în apariţia şiutilitatea dicţionarelor şi a gramaticilor, mijloacece pot contribui la dezvoltarea ştiinţelor, care„şciinţe nu se pot zuita dacă starea naţiei este înfloare”. Iorgovici continuă: „Această dache vomapleca la starea naţiei noastre unde nici ştiinţelenu floresc, prin care limba şi naţia împreună seînfrumuseţează; nici dicţionare, nici gramatică pânde curând n-au fost, vom percepe lesne pricina pentruce din limba noastră atâtea cuvinte s-au zuitatşi aceasta e punctul spre care eu întind observaţiilemele” (op. cit., pag. 10).Finalul citatului de pe urmă, confirmăsupoziţia ştiinţifică a cunoscutului filolog OvidiuDensusianu: „Intenţiile lui Iorgovici erau mai multsă scrie o carte de îndemn cultural... a găsi mijloaceleprin care limba noastră ar lua o înfăţişarede limbă adevărat cultă, îmbogăţită prin expresiinoi” (Ovidiu Densusianu: „Literatura românămodernă”, Bucureşti, 1920, I, pag. 68-70).Un „îndemn cultural” şi un sentiment curatromânesc, generos pentru progresul culturiineamului său, este relevant în consemnarea dela pagina 76 a „Observaţiilor...” : „A me pornireeste a aduce limba rumânească la acea stare acuvintelor în care să se înceapă o dată a scia pentruoamenii cei învăţaţi ca printrânşii să se nască dorulsciinţilor celor înalte”.Cu privire la căile de îmbogăţire şiîmprospătare a limbii române, Paul Iorgovicipropune câteva direcţii originale, de interesştiinţific, acceptate şi practicate, în parte, şi astăzide lingvişti.Revine persuasiv la „rădăcina limbiiromâne”, care nu este alta decât latina, motiveazăcă limba este „scurtă la cuvinte” şi, în consecinţă,recomandă a „înmulţi limba cu cuvinte luate dinvorbele de rădăcină a limbii noastre şi aşezate dupăregulile şi proprietăţile din însăşi limba noastrătrase”. („Observaţii...”, pag. 77-78). În altă parte,Iorgovici se explică: „...dache te atinge cândvalauda numelui românesc... scutură a tot cuvânturedecina şi de acolo trage atâtea cuvinte pre cât sepoate întinge poterea vorbei de redecină.” (Ibidem:pag. 14).Un sentiment naţionalist de bun augur, fărăresentimente xenofobe, se desprinde clar dinpropoziţia: „Noi să cutăm ce nome purtăm şi celimbă vorbim” (Ibidem. pag. 31). În cele din urmă,Paul Iorgovici concluzionează: „Măcar că limbanoastră e săracă în cuvinte mestecată cu cuvintestreine; dar ea tot are aşa cuvinte, aşa reguli, aşaproprietăţi prin care ea se dă pe sine a cunoaşce căvine din cea veche rumânească şi e ca o ape caree curată de vom luao din izvorul său de unde cureea dopă natura sa” (Ibidem, pag. 31-32).Paul Iorgovici înţelege că limba românăeste „săracă în cuvinte” deoarece multe cuvintes-au pierdut în decursul anilor, cauza fiind, întrealtele, aceea că limba română nu a funcţionatinstituţional. Sub ierarhia clericală sârbă, limbaromână n-a fost folosită în biserică, iar în şcoală nua fost optimizată. Cu toate aceste tare, venite de laagenţi externi, Iorgovici nu manifestă nicăieri atitudineîmpotriva cuvintelor nelatine, dimpotrivă,este primul lingvist din literatura de specialitatecare dovedeşte înţelepciune ştiinţifică şi toleranţăfaţă de elementul lexical alogen, spre deosebirede puriştii Şcolii Ardelene. Apoi, în opera sa, PaulIorgovici întrebuinţează frecvent cuvinte străine,conştient de valoarea lor funcţională, semantică,integrată în organismul limbii române, de-a lungulveacurilor.În cele din urmă, Paul Iorgovici insistă în„Observaţii...” pentru îmbogăţirea vocabularuluilimbii române de la cuvinte cu rădăcini latineşti,pe care le socoteşte productive, în acelaşi timprecomandă cu nonşalanţă conservarea elementuluislav în limba noastră, iar de împrumutat recomandăcuvinte din limba franceză, limba neolatină, cumneolatină este şi limba română.Privind „limbile mestecate”, Paul Iorgovicivorbeşte despre limba engleză, el vine cu oobservaţie lămuritoare, ce depăşeşte cadrul strictlingvistic: „Pot aduce un exemplu spre anglezicare dintr-o limbă mestecată au înfrumuseţat aşalimba lor; la ei înfloresc sciinţele, cu aceasta floresceşi limba”. Explicaţia o găseşte Iorgovici înfaptul că ei, englezii, sunt „naţii nesupuse... de sinestătătoare; toate acestea sunt contrarii la rumâni,care dopă starea naţiei au schimbat şi limba înrău” (Ibidem, pag. 79-80). Desigur, această „teză”lapidară, în aparenţă inofensivă, a contribuit lavremea sa la sensibilizarea cititorilor, la trezireaşi emanciparea lor confesională, vizând ulteriordezrobirea naţională.În ceea ce priveşte îmbogăţirea vocabularuluicu termeni ştiinţifici, problemă de însemnătatevitală pentru evoluţia intelectuală a poporuluinostru, pe vremea când limba română era taxată12 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200ca incapabilă de-a exprima noţiuni abstracte şiştiinţifice, Paul Iorgovici propune câteva neologisme:emisie, contact, tenace, contagios, operaţie,repugnă, invenţiune, captare – termeni creaţi deel ce se păstrează şi astăzi în vocabularul limbiiromâne, ceea ce denotă că Iorgovici avea un simţlingvistic aparte.Paul Iorgovici considera gramaticile caavând un rol deosebit în istoria şi mişcarea limbii;el defineşte gramatica astfel: „cartea care înveţeregule de a scriia, a pronunţa, a liga mai multecuvinte sau a face construcţii dopă proprietateaşi osebirea limbii, aşa că tot ce cuprind cu minteasă poate descoperi prin cuvinte cuviincioase”.Iorgovici leagă gramatica de logică, mi se parefiresc să fie aşa, citez: „... modul de a ajunge princugetare la acea lumină a minţii, cu care să putemcunoasce ce e adevărat” (Ibidem, pag. 7).În conformitate cu gândirea epocii, pentruPaul Iorgovici vorbele „sunt semnale perceputuluiminţii”, îşi motivează însemnarea prin aceea cănu toate popoarele vorbesc aceaşi limbă, cu toatecă sunt înzestrate cu gândire, judecată şi logică.Pentru autorul „Observaţiilor...”, cuvintele suntsemnele arbitrare: „adeche în voia oamenilor stăa numi orece ceva întraşa sau întralmintelea chip”,idei comune învăţaţilor din Veacul al XVIII-lea(Ibidem, p. 4).În sejurul din Franţa, Paul Iorgovici a cunoscutîn Biblioteca Naţională Franceză „Tratatuldespre senzaţii” al filozofului francez EtieneBonnot Condillac (1715-1780), în care abatelefilozof explica întreaga activitate a psihicului prinsenzaţii, el consideră senzaţiile „numai ca semneşi nu ca imagini fidele ale lucrurilor”.În „Observaţii de limbă rumânească” sesimte influenţa benefică a „Tratatului despresenzaţii” al lui Condillac. Vom puncta pe scurtaceastă influenţă în opera lui Paul Iorgovici:- Gândirea şi limbajul sunt atribute ale omuluiprin care se poate adapta existenţei terestre.Gândirea este organ al cunoaşterii, raţiunea estefacultatea de a sesiza rezultatele cunoaşterii, prinea omul participă la creaţie. Cuvântul nu este decâtun mijloc de exprimare a ideii, un semn;- Cuvântul este un semn arbitrar al ideii, fiindrezultatul unei convenţii între indivizi; Iorgovicidă o dublă explicaţie caracterului arbitrar al semnului:lingvistică şi socială (pluralitatea limbilorşi convenţia);- Polisemia - nevoia imperioasă de a da„unui nome mai multe înţelegeri”;- Distincţia între cuvinte proprii şi improprii,de unde se „nasce dichilinarea cuvintelor proprii,adeche care se întrebuinţează în înţelegerea dreaptăşi improprii, adeche ce se iau de la înţelegerea lorcea dreaptă şi se întrebuinţeaze spre înţelegereaunui lucru sau faptei care cu înţelegerea ceadreaptă a nomelui are o apropiere”;- Semnul lingvistic posedă doar iniţial uncaracter arbitrar, că uzul îl motivează, întăreştelegătura dintre semn şi obiect, deci şi pe aceeadintre semn şi sens;- Îmbogăţirea limbii române prin derivare cusufixe şi prefixe; derivarea înseamnă creaţie, dar devreme ce sufixele şi prefixele şi temele lor au uncaracter arbitrar, înseamnă că şi derivatele lor au unastfel de caracter; creatorul de cuvinte noi trebuiesă respecte condiţia de-a crea, în conformitate culimba, cu specificul ei;- Omul este perfectibil prin raţiune şi limbaj,ceea ce înseamnă că raţiunea şi limbajul, la rândullor sunt perfectibile; o limbă poate progresanumai devenind conştientă de sine, cunoscându-şiregulile;- Limba este o metodă, un instrument, ea nueste doar o expresie a gândirii, ci şi un mijloc deîmbunătăţire a acesteia; perfecţionând gândirea,limba contribuie la progresul poporului însuşi;- Raţiunea şi limba se influenţează reciproc;Iorgovici, influenţat de Condillac, extinde aceastăidee asupra raportului dintre evoluţia limbii şiistoria poporului;- Raportul dintre istorie şi limbă este mediatde ştiinţă: Iorgovici îşi propune crearea uneiterminologii ştiinţifice, pentru ca în acest fel săcontribuie la progresul poporului său; istoria şilimba se influenţează reciproc, ele aparţin, totuşi,unor discipline distincte, pentru Iorgovici „limba şiNaţia cu acelaşi pas păşesc” (Vezi: Crişu Dascălu:„Limba română”, anul 20, nr. 5. Bucureşti, 1971,eseul „Iorgovici şi Condillac”, pag. 497-501).O idee originală formulată de Paul Iorgovicise referă la circulaţia cuvintelor, suntcuvinte întrebuinţate frecvent de vorbitor, numitede Iorgovici „vorbe uzitate”, adică vorbe cu o„întrebuinţare întărită”, având o anume importanţăîn sistemul limbii. Orientare corectă are PaulIorgovici şi când vorbeşte de evoluţia fonetică acuvintelor, precizează că în cazul neologismelorColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara13

Comemorări - 200nu este recomandabil să se aplice legile foneticevechi, explicând unele etimologii. Arată că potrivitevoluţiei fonetice din „clarus” zicem „chiar”, din„clamare” zicem „chemare”. Învăţatul din Vărădiaexplică mai departe: „talienii nu zic flore, de laflos, ci fiore. După această pronunţie se reiau secuvină a zice prochiamaţie, dechiraţie, îns findcăcuvintele sunt în limbi străine, întrebuinţate cu l,aşa dar şi eu am judecat am me deperta în cuvinteleaceste derivate de la pronunţia de redicină şi a ziceproclamaţie, declaraţie” (Ibidem, pag.18).Revenim la mijloacele de îmbogăţire alelimbii române, recomandate de eruditul Paul Iorgovici.Acestea sunt trei: derivarea, împrumuturide neologisme şi formele populare.Derivare - acest mijloc este prioritar utilizatde Iorgovici pentru obţinerea de noi cuvinte, calesocotită în secolul al XVIII-lea „izvorul naţionalal îmbogăţirii limbii române” (I. Manliu: „Gramaticaistorică şi comparativă a limbii române”,Bucureşti, 1894, pag. 8).Familia de cuvinte creată de Paul Iorgoviciprin derivare este destul de întinsă, pornind de larădăcina cuvântului „capere”, cu ajutorul sufixelorşi al prefixelor obţine: „capacitate”, „capace”,„capetare”, „captare”, „captaţie”, „captator”, „accepere”,„accepţiune”, „anticipare”, „anticipaţie”,„decepere”, „excepţiune”, „concepere”, „conceptu”,„percepere”, „perceptu”, „începere”,„închepare” etc. Apoi, de la rădăcina cuvântului„rogare” crează: „rogacione”, „rogator”, „abrogare”,„derogare”, „interogare” etc.În materie de „derivare”, Paul Iorgoviciare un merit incontestabil, este un deschizătorde drumuri, consideră filologul Lazăr Şăineanuîn „Istoria filologiei” sale, citez: „Această procedarelexicală a ajuns astăzi un adevăr banal, era oformă îndrăzneaţă pentru contemporanii lui PaulIorgovici şi dânsul presimţea că încercarea de acrea o limbă literară va întâmpina opoziţiune dinpartea multora, dar spera că viitorimea va şti săse folosească de indicaţiile sale” (Lazăr Şăineanu:„Istoria filologiei române”, Bucureşti, 1896, pag.147).O altă cale de îmbogăţire a limbii române oconstituie neologismele, împrumutul de cuvintedin limbile moderne. Iorgovici este primul filologdin literatura de specialitate, de la noi, carerecomandă neologismele din limba franceză, olimbă cultă, neolatină, înrudită cu limba română.De reţinut consemnarea filologului Ovidiu Densusianu:„Iorgovici este unul dintre cei dintâi filologiromâni care au preconizat îmbogăţirea limbiiromâne şi prin neologisme din limba franceză”(Ovidiu Densusianu: Op. cit., pag. 74).Neologismele folosite de Paul Iorgoviciîn opera sa sunt în număr mare, majoritatea lorau trecut în patrimoniul limbii naţionale, ceea cemărturiseşte că Paul Iorgovici avusese un deosebitsimţ al limbii. Numărul termenilor adoptaţi deIorgovici îl situează alăturea de alţi filologi carel-au urmat în realizarea unei terminologii ştiinţificeîn limba română.Paul Iorgovici vine în cultura română dinsplendida Vale a Caraşului, o vale pitorească,cu datini şi tradiţii, cu o istorie a sa, neasemuitde interesantă, populată cu o lume românească,emoţională şi spirituală, un loc încărcat de istorie,în care ancestralul, arhaicul şi modernul coabiteazăcomplementar, un tărâm românesc în care prezentulse naşte din trecut, prefigurând viitorul unuineam.În „Observaţiile...” lui Paul Iorgovici stilul şilimba stau sub obrocul graiului popular cărăşean,în această operă întâlnim cuvinte, expresii şizicători, sintagme specifice locuitorilor din ValeaCaraşului. Câteva exemple sunt relevante: „a sezuita” („a uita”), „a încelui” („a înşela”), „a seschimonosi” („a se maimuţări”), „imală” („noroi”),„o ţîră” („puţin”), „a încheptura” („a încheia”)etc. Iorgovici utilizează condiţionalul arhaic cuverbul „a vrea”, după modelul străvechi istroromân:„ream face” („aş face”), „ne ream depărta”(„ne-am depărta”).În creaţia lui Iorgovici apare des formainversă a viitorului: „fi-voi” („voi fi”), de asemenea,întâlnim unele zicători precum: „tot natulîşi cunoaşce zănatul” („fiecare îşi ştie meseria”),„sătulu nu crede flămândului” etc. Mai întâlnim înopera sa fonetisme şi palatilizări specifice satelorşi localnicilor din Valea Caraşului: „vestezeşce,creşce, floreşce” etc., pentru formele literare:„vestezeşte, creşte, înfloreşte” etc.Existenţa în „Observaţii de limbărumânească” a acestor forme populare, regionale,îl apropie pe Paul Iorgovici de limba vie, vorbită,a poporului din banat şi îl îndepărtează de corifeiiŞcolii Ardelene, îl absolvă de purismele latineştiale acestor învăţaţi.În „Observaţii de limbă rumânească”14 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200identificăm idei pedagogice valoroase. Şcoala şipedagogia sunt două noţiuni adesea întâlnite înmişcarea iluministă din Veacul al XVIII-lea, şcoalaşi educatorul sunt elemente importante în mânacugetătorilor pentru instrucţia şi emancipareaomului de rând, în scop reformator.Publicistul bănăţean Iuliu Vuia, factor educatorînsemnat în şcolile bănăţene din trecut, îlconsideră pe Paul Iorgovici un strălucit pedagog,iar Dimitrie Popovici, universitar clujean, vede încapitolul al treilea din lucrarea sa, „Reflecţii desprestarea românilor”, „un tratat de educaţie”.„Lumina de la Vărădia”, eufemism binecuvântatpentru învăţatul Paul Iorgovici a adus punctede vedere inedite în pedagogia românească. Sfatulsău adresat părinţilor de a se îngriji de „creştereapruncilor” porneşte dintr-un patriotism ardent,patetic, pentru naţia sa, el se mărturiseşte: „Caun iubitor de naţie voi descoperi datoriile cătrecreşterea cea bună a pruncilor”.Concepţia pedagogică a lui Iorgovici îşiare sorgintea în ideologia iluministă, atunci cândafirmă: „Omul porneşte din mâinile naturii imperfect(nesăvârşit) şi cu o aplecheciune numaiînescute, către perfecciune (coverşire)”, (PaulIorgovici: Op. cit., pag. 81–84).Paul Iorgovici este preocupat să dea sfaturifolositoare părinţilor în ceea ce priveşte educarecopiilor lor, le cere acestora să aibă în vedere„luminarea minţii tinerilor” în aşa măsură încâtaceştia să devină „cetăţeni folositori patriei”, deoarecetineretul este viitorul oricărei naţii.În educarea tinerei generaţii Paul Iorgovicise adresează prioritar mamei: „Dache pruncul vacreşce la mamă bună şi îndreptarea va fi bună,aplecăciunea lui înescută către perfecciune se vadezveli şi pruncul se va face aseminea aceloraîntre care a crescut”. În continuare, Paul Iorgoviciface legătura între educaţie şi limbă, el zice: „Celimbă aude pruncul de mic aceea o vorbeşce cânde mare”. Iorgovici compară pruncul cu „o seminţăaruncată în pământ, concluzionând că mediul încare creşte este acela care îi pune la îndemânătoate mijlocirile prin care să-şi poată agonisicele de trebuinţă către viaţă”. Însă Paul Iorgoviciemite un amendament: „...dache se vor întâmplape lângă seminţa aceea alte ierburi şi pe acesteanu le va rupe mâna de om, ierburile aceştea vorcreşce mai tare şi vor acoperi semânţa care fărăroa şi fer lumina soarelui se va vescezi”. Iorgovicicontinuă cu o altă comparaţie: „ca şi lemnul pusîn pământ: natura îl face a creşce, iar de-l vorstrâmba alte lemne şi nu-l va îndrepta mâna de omel va cresce şi va fi strâmb. Dar de-l va îndreptaomul atunci grija omului împreună cu a naturii faclemnul drept”.Paul Iorgovici sublinează rolul părinţilorîn formarea tinerilor: „Părinţii sunt datori a faceprunci încă din anii cei tineri prin înveţeturileşi pildele lor o inimă simţitoare de toate cele cesunt omenirii”, părinţii au obligaţia şi grija „a sedezvălui întrânşii talenturile” (Paul Iorgovici: Op.cit., pag. 86-93).Aşadar, părinţii au menirea sfântă de a facedin copii lor oameni sensibili la frumos, oamenidevotaţi, oameni adevăraţi, respectuoşi şi altruişti,cinstiţi cu ei însişi. În apelurile sale Iorgovicifoloseşte proverbe cu încărcătură filozofică: „Făbine şi fugi de rău”, „Ce ţie nu vrei altuia să nuface” etc. Sfaturile iorgovicene, primele de acestfel în istoria pedagogiei româneşti, îşi au trecutulîn cărţile filozofilor şi pedagogilor apuseni: Roussau,Locke şi Pestalozzi.Paul Iorgovici formulează sfaturi didactice şiprofesorilor, şi învăţătorilor, cărora le recomandăsă le citească pruncilor în şcoală „tot felul decărţi” spre „înţelegerea fieştecăreia vorbe cu careauchtorul a ligat cugetul seu, să le explice: toatecuprinderea ei, care vorbe tinerii din rânduialaprofesorilor le întrebuinţează în ocupaţiile caresunt îndeletnicirile scrise acasă.” În modul acesta,continuă Paul Iorgovici, „se dezvăluie întrânşiipotinţa de a grăi şi se întinde la agiungere a oamenilorcelor aleşi la minte, prin care şi mintea lor sefromseţează”, iar scopul final, conchide Iorgovici,este „ca ei cu mintea lor să perceapă adevărul”(Paul Iorgovici: Op. cit., p. 7-11).Sfaturile lui Paul Iorgovici, pedagogice, suntexprimate simplu, direct şi inteligibil, convingătorşi didactic, fără a cădea în didacticism desuet.În „Observaţii de limbă rumânească” ,cărturarul Paul Iorgovici îşi propune şi reuşeştesă trateze şi unele subiecte de interes istoric.Debutează tematic formulând câteva întrebări:„De unde se trage nomele acesta rumânii ?; Undea fost căpetenia împereţiei rumânilor ?; Sub careîmpărat rumânesc s-au aşezat rumânii din Dachiaşi de unde se trag rumânii cei de acuma ?”Paul Iorgovici, alias „Lumina de la Vărădia”îşi răspunde sie şi cititorilor la aceste întrebări,Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara15

Comemorări - 200îmbinând aura legendei cu adevărul istoric, citezad-litteram cele mărturisite în „Observaţii...”:„Romanii precum este cunoscut din toate istoriilese nomesc aşa de la cetatea pe care o au ridicatoRomulus dope nomele seu au numit-o Roma.Această cetate e pusă în Italia în locul ce se cheamăLaţiul. Laţiul unde au fost căpetenia împereţieicei mult stăpenitoare romanesci. Care cetate pentrumărirea împereţiei, a căriia căpetenia ea era,o numiră romanii Curtea toatei Europii. Deprenumele cetăţii locuitorii se numiră romani; iar dela locul în care ea fu redicată adeche de la Laţiu,aceaşi romani se numiră latini. Sub Troian imperatulromanilor: Ţara Românească, Moldoviia,Ardealu, Banatu se chema cu un nume Dachea.Acesta e împăratul Troian (Truia) care birui pecraiul Dachiei, şi aşeze aci colonii romanesci,care multe vreme stepeniră sub acoperementulîmpereţiei lor. Dope aceea veniră norode armatede la miezul nopţii şi spre care împereţia romanilorla Apus. Iar cea de la reserit a caria scaunul fuŢarigradul au mai trăit până când o stricară turcii.Preste coloniile romanesci în Dachia veniră slavi,care se împreunară cu romanii întru împereţie, acăruia împereţii împreunate se află spre documento scrisoare în Bucuresci scrisoare romanesce şisârbesce. De acolo vine că în Ţara Romaneascămai toate cuvintele domnilor sânt sârbeşti, precum:Vodă, ispravnicul, sudu ş.a. Slavii aceştia numirepre romani mai întâi vlah, care dope limba lorsemna talian, de unde au rămas la romani valah,aşa i chema alte naţii, numai ei ţin numele lor.Preste slavi veniră ungurii, cu care romanii multerăzboiaie au avut, mai pre urme o parte a naţii sededu turcilor, iar alta ungurilor. Ce s-au întâmplatmai departe aceea se cuvine la istorie... Aceasta ampus aici nu pentru a areta adevărul ist istoriei acestia,ci ca un adevăr cunoscut la mulţi, am permissau pus înainte spre înţelegerea celor următoare.”(Paul Iorgovici: Op. cit., p. 11-13).În acest frumos citat sunt şi unele inadvertenţedin punct de vedere strict istoric: Simbioza slavoromânăn-a debutat în epoca ocupaţiei romane, iarslavii şi romanii nu au format vreodată o împărăţieunică ! Cu toate limitele, mai mult sau mai puţinjustificabile, din aceste inserţii se desprind ideivaloroase cu privire la cohabitatul slavilor cupopulaţia autohtonă, sesizate, între alţii, şi dejurnalistul şi criticul literar Liviu Jurchescu, carenotează: „Era un timp când se privea ca un păcatîn contra naţionalităţii române de a se susţine înrâurireaslavă asupra românilor, căutând prin toatemijloacele a o înconjura în expunerile istorice.”(L. Jurchescu: „Scrisul bănăţean”, Timişoara,1959, nr. 11, p. 84-86).De reţinut: Paul Iorgovici este întâiul cărturarromân care susţine cu argumente că în formareapoporului român intră şi o componentă importantăslavă. Formularea ştiinţifică a lui Paul Iorgovicicum că „Preste coloniile romanesci în Dachiaveniră slavii care se împreunară cu romanii întruîmpereţie” prezintă importanţă istorică, aceastăteorie explică naşterea poporului român, teorieemisă în urma cercetării bibliotecilor europenedin Apus, este o dovadă în plus că Paul Iorgoviciare viziuni ştiinţifice superioare latiniştilor, carenu acceptau elementele nelatine în limbă. Sămemorăm cele preavizate de Paul Iorgovici cuprivire la limbă, că ea este „mestecată cu cuvintestreine” şi că „nici o naţie nu e neamestecată”.(Paul Iorgovici: Op. cit., p. 14).Despre formarea poporului român, despreinfluenţa slavă, s-a ocupat şi savantul A. D. Xenopol,în „Istoria românilor” (vol I), în care eronatsusţine că George Panu a fost cel dintâi care aarătat că în formarea poporului român a intrat şi ocomponentă slavă, în articolul său: „Studii asupraatârnării sau neatârnării românilor în deosebitesecule” („Convorbiri literare”, 1872, pag. 85).Comparând doar datele istorice existente ale celordoi cărturari şi ne dăm seama de această eroare, cenu comportă discuţie cu privire la primatul teorieiîn cauză.La rându-mi adaug că participarea unorcomponente străine la formarea poporului român şia limbii sale, acestea nu diminuează câtuşi de puţinimportanţa elementului latin în această naştere,admitem cu toţii că fondul principal de cuvinte,din vocabularul limbii române este în exclusivitatecel latin, elementele alogene intră în restul vocabularului,avându-şi rolul lor în funcţionalitateanormală a limbii noastre.(Fragment din lucrarea „Lumina de laVărădia”, în curs de apariţie, sub egida BiblioteciiJudeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa)16 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200În această pagină sunt reproduse fotografiidocumentare din arhiva personalăa lui Nicolae Danciu PetniceanuCasa parohială din Vărădia, care datează de pevremea preotului Marcu Iorgovici.Şcoala teologică din Vârşeţ, unde Paul Iorgovici apredat limba latină.Locul în care este înmormântat Paul Iorgovici înCatedrala Sârbească din VârşeţClădirea Episcopiei Sârbe - Române din Vârşeţ, unde PaulIorgovici a lucrat ca juristColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara17

Comemorări - 200PAUL IORGOVICI, SPIRIT EUROPEANDoina Bogdan-DascăluSituarea europeană a oamenilor noştri decultură nu este o stare recentă. Dimpotrivă, ea poate fidetectată cu uşurinţă încă de la începuturile existenţeiunei populaţii pe cale să-şi definească identitateaetnică în primul rând prin utilizarea unui mijlocpropriu de exprimare: limba română.Înainte însă ca acest idiom să rodească la elacasă, asistăm la intensificarea fără precedent a „metabolismului”cultural cu exteriorul, manifestat atâtprin pătrunderea unor mesageri, îndeosebi creştini,de pe alte meleaguri, dar îndeosebi prin „exportul” depersonalităţi. Este suficient să invoc aici şirul, delocmic, al împăraţilor romani originari din spaţiul norddunărean.Este suficient să-i amintesc aici pe teologiicreştini care, plecând din acelaşi spaţiu, s-au afirmatdin Bizanţ şi zona nord-africană până în Galia.Absenţa (deocamdată!) a unor alte mărturiine obligă să aşteptăm până în secolul al XVII-leapentru a-i descoperi pe acei români care, acceptândideea că Occidentul are un ascendent asupra stărilorde acasă, nu au ezitat să încerce a estompa aceastădiferenţă prin plecarea la studii acolo, spre a reveni,cu beneficiul unui orizont intelectual mai înalt, sprea contribui la creşterea nivelului cultural în primulrând prin opere scrise în limba română. Fenomenulsporeşte, atât numeric cât şi prin consecinţe, în veaculurmător, cel de-al XVIII-lea, culminând, atunci, cuafirmarea unei întregi generaţii de cărturari, cunoscuţiprin denumirea generică „Şcoala ardeleană”. Cu precizareacă mişcarea iluministă, căreia i-au aparţinut,este mult mai largă decât spaţiul unei singureprovincii, amprentele ei regăsindu-se peste tot, înMoldova şi în Ţara Românească, dar şi în Banat,unde cel mai de seamă reprezentant al curentului afost, fără îndoială, Paul Iorgovici. Predecesorii lui,dar şi contemporanii s-au hrănit, de regulă, dintr-osingură sursă, fie ea polonă (Miron Costin), bizantină(Dimitrie Cantemir), italiană (Stolnicul ConstantinCantacuzino) sau, în cel mai fericit caz, din două:austriacă şi italiană (Petru Maior, Samuil Micu,Gheorghe Şincai).Tradiţia (e drept că neconfirmată documentar)ne asigură că învăţatul născut la Vărădia în 1764vorbea 11 limbi şi că a călătorit în mai multe ţăriapusene (Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Anglia).Dar printr-o simplă deducţie se poate ajunge la concluziacă vorbea cu siguranţă, pe lângă româneşte, şilimbile în care şi-a făcut instrucţia: sârba (Vârşeţ),maghiara (Seghedin, Pesta), germana (Vârşeţ,Bratislava,Viena) şi, evident, latina. De altfel doar unperfect poliglot şi-ar fi putut propune să alcătuiascăun dicţionar multilingv, aşa cum suna proiectul lui,nu se ştie (iarăşi deocamdată!) dacă dus la bun sfârşit,dar din care s-au păstrat Exemplurile inserate (p. 152-245) în opera sa fundamentală, Observaţii de limbarumânească, apărută la Buda în anul 1799.Într-adevăr, Exemplurile, cu ajutorul căroraîşi ilustrează principiile lingvistice de normare şi deîmbogăţire lexicală a limbii noastre, sunt structuratepe următoarele niveluri: cuvântul neologic, propusde Iorgovici, etimonul lui latin (care să dovedeascăapropierea celor două entităţi), cuvântul germanechivalent şi, în fine, „traducerea” lui fie printr-uncuvânt românesc uzual, fie printr-o sintagmă (pe carecel dintâi era chemat să o înlocuiească) şi care avea,adeseori, origine slavă sau în orice caz, neromanică.Aşadar: latină, germană, română. Dar Exemplurileconţin, e drept că sporadic, şi echivalări în alte limbi,precum în franceză:„A i n ţ a r e, proficere, vorrücken, ce zicemavanţirui, de la franţuzi avancer (avanţer), de laavant, ce vine de la ante,ainte; face paş înainte.”(p. 163)„B a t e r e, de la franţuzi battre (batr), schlagen,lovi, verberare.” (p. 165)„A l l i g a ţ i e, foedus, Bündnis, franţuzeşteallianţie, alliance.” (p. 185)sau italiană:„P a r t i c e a, talieneşte particella, einBröcklein, un dărab mic.” (p. 197)Prin urmare, limbilor pe care le-a deprins întimpul instrucţiei (sârba, maghiara, germana) trebuiesă li se adauge şi franceza şi italiana, pe care şi le-aînsuşit (ori desăvârşit) în timpul călătoriei sale (1788-1793) la Roma, Paris, dar şi la Londra, unde, fărăîndoială cunoaşte civilizaţia engleză (şi, implicit,limba respectivă), însă fără a o fetişiza (aşa cum vorproceda alţi români, înclinaţi să recomande căldurosmodelul apusean):„Cuvintele cele cu litere schimbate nu sepot socoti ca stricate, vor mai zice alţii, fiindcă cee corupciune pentru limba latinească, aceea poatefi perfecciune pentru limba românească. Spreadeverirea cuvântării lor, pot aduce în exemplu18 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200pe anglezi care, dintr-o limbă mestecată, auînfrumuseţat aşa limba lor. R. nu e aşa. De laanglezi nu se poate lua paritate la naţia noastră,căci anglezii, măcar mestecaţi cu alte naţii, auîn limba lor vorbe depărtate de la rădăcina lor;dar ei tot sunt naţie nesupusă la alta: e de sinestăpânitoare. La ei înfloresc ştiinţele, cu acesteafloreşte şi limba; la ei sunt oameni învăţaţi înştiinţele cele mai înalte, prin ştiinţele acestora s-aumai înmulţit limba din rădăcina ei. Toate acesteasunt contrarii la români care, după starea naţii, auschimbat şi limba în mai rău.” (p. 244-245)Faptul că asociază starea naţiunii şi a culturiiengleze cu starea limbii respective (aşa cumprocedează mereu!) este o dovadă, fie şi indirectă,că el cunoştea această limbă.Plurilingvismul lui Iorgovici este, aşadar,neîndoielnic şi el poate fi demonstrat (aşa cum amîncercat aici pe scurt) cu argumente furnizate deObservaţii. Fireşte, numai multiglosia lui, chiardacă reprezenta pe atunci o performanţă în sine,nu este suficientă spre a susţine afirmaţia din titlulacestui articol. Ea poate fi admisă doar cu condiţiade a demonstra că aceste competenţe lingvistice audevenit productive. Ceea ce înseamnă a vedea în cemăsură ele au reprezentat tot atâtea căi de acces spreinformaţii ştiinţifice şi culturale furnizate de textescrise în limbile respective.A demonstra acest lucru înseamnă a identificaîn paginile Observaţiilor trimiteri (directe sau doarsugerate) la texte străine, adică aclimatizarea unoridei şi teze occidentale pe solul culturii noastre,într-un moment în care aceasta cunoştea un avântfără precedent, posibil tocmai prin accelerarea şiintensificarea dialogului cu Apusul.Aşezând în fruntea cărţii un motto dinHoratius („Tu, in agendo bonos, in loquendo sequereperitos.”), Iorgovici citează şi pe un alt mare autorlatin, Quintilianus, din care traduce aproape literal:„Dumnezeu, părinte a toate făpturelor, prin nimicaalta n-au mai ales pre om de cătră celelalte dobitoacemai vârtos decât prin minte şi putinţa de a cuvânta...”(p. 87), pasaj reprodus aici fiind începutul unei amplefraze ce se regăseşte întocmai la retorul roman: „Şi,pe Hercule, acel zeu, cel dintâi, părinte al lucrurilorşi făuritor al lumii, prin nimic nu a deosebit pe om decelelalte fiinţe muritoare, decât prin darul graiului...”(Arta oratorică, I, p. 195).Dar învăţatul nostru aste atras mai cu seamăde ideile unor gânditori mai apropiaţi de epoca, darşi de gândirea sa.Un merit incontestabil al lui Iorgovici afost acela de a fi afirmat, pentru întâia dată la noi,arbitrarul semnului lingvistic (ideea atribuită, fărătemei, lui F. De Saussure, care nu a făcut decât săo preia de la predecesori celebri): „Din loghică seştie că vorbele sunt semnele perceputului minţii...”(p. 127), cunoştinţă extrasă din Locke (Eseuasupra intelectului omenesc, II, p. 10): „Folosulpe care-l aduc cuvintele este deci să fie semnesensibile ale ideilor”, dar şi din Condillac (Coursd’étude pour l’instruction du Prince de Parme,I,p. 23: „Într-adevăr, învăţăm să vorbim întrucâtînvăţăm să exprimăm prin semne ideile pe care leavem.”. Urmează numaidecât afirmaţia netă privindcaracterul arbitrar al semnelor: „aşadar cuvintele suntsemne arbitrarie, adecă în voia oamenilor stă a numioareceva într-aşa sau altmintralea chip.” (p. 127),corespondentă evidentă cu: „Sunetele nu au nici olegătură cu ideile noastre, ci semnificaţiile lor suntimpuse de oameni în chip arbitrar” (Locke, op. Cit.,II, p. 83) şi cu „O limbă nu este, deci, decât o colecţiede cuvinte, arbitrar alese pentru a fi semnele ideilornoastre” (Condillac, op. Cit., II, p. 6).Mai mult, Iorgovici este primul lingvist româncare ştie că semnele sunt arbitrare doar în faza iniţială,ele devenind motivate prin uz (altă ideea pe care F.De Saussure o preia de la alţii!): „Numai dacă o datăs-au însemnat oarece cu un cuvânt şi s-au întărit întraceeasemnare prin întrebuinţare a mai multora, auieşit numele acela aşa cunoscut că, de câte ori s-auspus numele acela, s-au înţeles şi lucrul cu care elegat numele acela. Acestea cuvinte se numesc vorbeuzitate prin întrebuinţare întărite” (p. 21-22), ceea ceafirmă şi Leibniz (Opere filozofice, I, p. 14): „deşicaracterele pot fi arbitrare, totuşi folosirea şi legăturalor are ceva ce nu este arbitrar, anume o anumităpotrivire între caractere şi lucruri”.Am încercat să demonstrez faptul că Iorgovicia cunoscut îndeaproape şi a folosit idei ale unormari gânditori apuseni drept argumente ale proprieiteorii privind căile de perfecţionare a limbii române,referindu-mă, aici, la o singură chestiune, cea aarbitrarului semnului şi a motivării lui ulterioare.Dar asemenea intersectări cu alte texte, aparţinândunor autori bine cunoscuţi precum Vico, Beccaria,Priestley, Cesarotti etc., pot fi descoperite în multepasaje ale Observaţiilor, fără însă ca recurgerea laopiniile altora să ştirbească într-un fel originalitateascrierii sale. Înţelegând studiul limbii ca pe unact de patriotism, Iorgovici a îmbinat pasiunea cumilitantismul, proiectându-le, printre primii, pe ozare europeană.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara19

Comemorări - 200SIMPOZION COMEMORATIVPAUL IORGOVICI( 28 APRILIE 1764-21 MARTIE 1808)Constantin C.GomboşCu prilejul împlinirii a 200 de ani de lastingerea din viaţă a marelui lingvist bănăţeanPaul Iorgovici, Asociaţia Culturală ,,ConstantinBrâncuşi’’ a organizat în data de 31 martie.a.c.,la Facultatea de Automatică şi Calculatoare dinTimişoara, un simpozion comemorativ.Manifestarea s-a dorit o continuare a cicluluide activităţi culturale iniţiate de AsociaţiaCulturală ,,Constantin Brâncuşi’’ de evocare avieţii şi operei marilor personalităţi din PantheonulBanatului.În deschiderea simpozionului,fiind prezent un numeros public,d-l prof.univ.dr.ing.Horia Ciocârlie,preşedintele Asociaţiei, a evocatunele momente esenţiale din viaţaşi opera celui aniversat, născut laVărădia, jud.Caraş-Severin, unuldin primii mari lingvişti şi filologiromâni, considerat al doilea poliglotromân după enciclopedistulDimitrie Cantemir. A amintit decapodopera sa,,Observaţii de limbărumunească’’apărută la Buda,înCrăiasa Universităţii Tipografie,înanul 1799,reeditată în 1979 ,la Editura ,,Facla’’dinTimişoara( prefaţa Ştefan Munteanu; Studiu introductiv,Tabel cronologic, Note şi Bibliografiede Doina Bogdan-Dascălu şiCrişu Dascălu). S-a amintitpărerea ilustrului cărturarromân Bogdan PetriceicuHasdeu asupra cărţii lui PaulIorgovici în care acesta scria:,,Această procedură de a formao limbă literară comunătuturor românilor,o indicarecel dintâi pe la finea secoluluitrecut, a făcut bănăţeanulPaul Iorgovici,a cărui carteeste pentru noi, cu tot dreptul, ceva de a lui Dante,,De vulgariseloquia’’pentru limbaliterară a Italiei.Heliade n-a făcut înMuntenia decât a aplica şi a propaga ideile luiIorgovici. Tot aşa Asachi în Moldova’’.Moderator al manifestării ştiinţifice afost scriitorul şi jurnalistul Aurel Turcuş, buncunoscător al vieţii şi operei celui evocat, reuşindsă prezinte contribuţia valoroasă a cărturarilor20 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 200bănăţeni,îndeosebi a celor de la Universitatea deVest (Ştefan Munteanu, George Ivănescu, DoinaBogdan-Dascălu, Crişu Dascălu ş.a.) la prezentareacritică a operei lui Paul Iorgovici.A urmat comunicarea jurnalistului IonMedoia, născut în Vărădia,care a evocat origineafamiliei acestuia, evoluţia în timp a creaţiei salelingvistice şi pedagogice, modul în care urmaşiiîi cinstesc memoria. I-a fost de mare ajutor şifaptul că lucrarea sa de licenţă la Facultatea deFilologie din Timişoara( conducător ştiinţific.dr.George Ivănescu) a fost cea consacrată vieţii şioperei lui Paul Iorgovici. A prezentat informaţiiinedite despre cel numit, pionier al redeşteptăriiromânilor din Banat’’(C.Diaconovici,EnciclopediaRomână,Sibiu,1900,vol.II,p.870) sau ,,mândriaromânilor bănăţeni’’( Iuliu Vuia,Şcoaleleromâneşti bănăţene în sec.al XVIII-lea, Orăştie,1896,p.88),deschizător de drumuri în lingvisticaromânească,cunoscător a opt limbi străine ş.a.N-a uitat să ne reaminteascăcelor prezenţi, îndemnul luiI.H.Rădulescu :,,Cetiţile tinerilorpe Paul Iorgovici, PetruMaior, Ţichindeal şi Şincaiuşi veţi învăţa întânşii şi limbavoastră şi ceea ce veţi putea fiide veţi urma învăţăturile lor’’.Interesantă a fost şi evocareamanifestării de la Vărădia dinanul 1964 dedicată lui Paul Iorgovicicu participare academică,de la care au fost prezentatefotografii şi mărturii din presascrisă. Am fost anunţaţi că locuitoriidin Varădia,urmaşii mareluicărturar român,dorescsă înalţe un monument înmemoria acestuia.Î n e v o c a r e asa, scriitorul NicolaeSârbu,directorul Biblioteciijudeţene ,,PaulIorgovici’’din Reşiţa, asubliniat strădania acestuiade a realiza un volumomagial, cu viaţa şi operalui Paul Iorgovici, care seaflă sub tipar. Comunicarease află tipărită în revistă pentru ştiinţa cititorilor.Totodată, s-a făcut invitaţia celor prezenţi de aparticipa la manifestările care vor fi organizatela Timişoara, Reşiţa şi Vărădia de omagiere acărturarului bănăţean la sfârşitul lunii mai a.c.Intervenţiile participanţilor au evidenţiatinteresul acestora pentru cunoaşterea locului şirolului cărturarului bănăţean în istoria literaturiiromâne.În încheierea simpozionului d-l HoriaCiocârlie a anunţat că, în acest an vor mai fi evocaţi:Nicolae Popea(1826-1908), Valeriu Branişte ( 869-1928), Tiberiu Brediceanu( 1877-1968), MironCristea ( 1868-1939), Sabin V.Drăgoi( 1894-1968),Vasile Mangra( 1850-1918), Gh.O.Lupaşcu (1908-1979) ş.a.Manifestarea a fost o reuşită ştiinţifică,încărcată cu mult suflet şi inimă românească, aşacum bine concluziona scriitorul Aurel Turcuş.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara21

Personalitate semnificativă a Banatului (v. Notabiografică de la sfârşitul prezentului volum), Aurel Contreas-a manifestat în plan poetic într-o epocă marcată dePrimul război mondial şi îndeosebi de momentul crucialal istoriei noastre, făurirea Unirii celei mari, în 1918.Volumul intitulat Bănatului apare acum, la 35 de anide la moartea autorului, cuprinzând o selecţie operatăde fiii lui, prof. univ. dr. Aurel Contrea – junior şi prof.dr. Florin Contrea.Prin creaţia sa literar-artistică, Aurel Contrease rânduie în patrimoniul literaturiibănăţene; parcă nu întâmplător, cel carecontribuie la afirmarea lui în conştiinţapublică şi intelectual-artistică a vremiieste Tiberiu Brediceanu, reprezentantal unei ilustre familii cu mari merite înfăurirea culturii bănăţene ca parte a celeinaţionale.Într-adevăr, aşa ne apare şi poezialui Aurel Contrea: expresia năzuinţeiautorului de a contribui la instituireaunei integrităţi a culturii şi literaturiinaţionale moderne, cu păstrarea, însă,a individualităţii părţilor şi a caracteristiciloristorice şi sufleteşti. De aceeavolumul se deschide cu imnul Bănatului, unde tonulmesianic, pe deplin justificat în epocă, este servit cudecenţă şi conştiinţă în primul rând civică şi patriotică,dar şi cu remarcabilă sensibilitate şi fervoare liricăpersonală, de bună calitate, ca expresie a unui model şicrez de viaţă.Virtuozitatea formei, convingătoare, rămâneînlăuntrul poeziei pentru că se păstrează în limi-telecontrolate ale aceleiaşi sensibilităţi şi fervori liricedeopotrivă cenzurate de limpezimea gândului şi trăiriiproprii (Sonet). Discursul liric – având tensiunea ce-odă retorica implicării în mari sentimente, deci a faptuluitrăit pe seama şi înlăuntrul acestora – lasă să transparăatât o logică limpede, cât şi reflexele intuiţiei sensibiledirecte în expresii poetice memorabile (Înstreinare,Prizonierii, Imn de biruinţă).Ca aparţinătoare unui poet bănăţean, creaţialui Aurel Contrea trebuie raportată şi la proximitateaComemorări - 40Un poet bănăţean:AUREL CONTREA(1895-1968)Ioan Viorel Boldureanurestrânsă a acestei apartenenţe: literatura dialectală aprovinciei noastre, despre care scria Titu Maiorescuşi despre care începe să se vorbească acum, în epocapostcomunistă, din ce în ce mai mult, mai insistent,mai temeinic. Vom putea spune aici că poezia lui AurelContrea aparţine uneia dintre primele generaţii literarecare succed momentului când Maiorescu, referindusela Victor Vlad Delamarina, sesiza această trăsăturăevidentă în scrisul bănăţean; aşa încât, în această ordine,contribuţia lui Aurel Contrea este una de context, careocazionează şi face credibilă o modalitaterestrânsă (şi rară!) a literaturiinaţionale: literatura dialectală. Filonulacestei li-teraturi pulsează în poezia luiAurel Contrea – prin uşoare irizări alerostirii locale, dar mai ales prin turnura şitensiunea prudentă, chibzuită a gândului– însă la lumină iese o modalitate deexpresie „curat românească” justificatăşi susţinută de conştiinţa naţionalăunionistă a acestui exponent al spirituluibănăţean. Ca urmare, poetul filtreazăfondul lexical propriu de cuvintele regionalepreferând bunăoară termenulliterar „salcâmii” în locul echivalentuluibănăţean „băgrinii”, care se putea încadra semantic,metric şi prozodic în text.Expresia poetică e elevată şi memorabilă („Unvânt pribeag cutremură salcâmii”), susţinută de oretorică înaltă prin construcţii sintactice organizate înjurul complementului intern (cu substituirea verbuluipropriu-zis prin substantivul corespunzător, având văditevalenţe cărturăreşti-profetice):„Ce dragă e, ce sfântă e vieaţa (...)La vestea celei mai dorite veşti” (s.n.) (Imn debiruinţă)Volumul, chiar dacă este restrâns şi selectiv,aduce o varietate nu doar tematică, ci şi de modalităţiideatice, stilistice şi poetice. Abordarea – îndrăzneaţă însine, chiar dacă e îndreptată spre trecut – a unor întinderipoematice este elocventă pentru osârdia poetuluide a reînvia construcţii poetice grandioase, pe măsura– deopotrivă – a dramatismului vremii dar şi a intensităţii22 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 40trăirii şi a imperativului limpezirii conştiinţelor contemporanilor.Tonul elegiac este cenzurat de o undă desobrietate meditativă – semn al lucidităţii şi nădejdii – încare freamătă liric gândul renaşterii iubirii din scrumulunei existenţe chinuite (Elegie). Accentele meditative(Linişte) sunt susţinute de un plan metaforic ce rămânenou şi proaspăt (tăcerea – „prietenă din inimă”, pacea– ruptă „din ţarina singurătăţii”), pentru ca în poemaAb initio Mundi planul metaforic să fie transpus într-unîndepărtat fundal al unor concepte filosofice, chemate,însă, „sub raza gândului senin”, după celebra expresieeminesciană (Fiinţa, Creaţia, Neştiinţa, Tăria, Misterulcontinuu al lumii, Spaţiul, Moartea).La capătul celălalt al experienţei poetice, AurelContrea aşază năzuinţa înnoirii poeziei, cultivândun caracter eteroclit (dar nescăpat de sub control) alliricii: de la „convenţiile” parnasiene până la formeleşi modalităţile cele mai noi în epocă (pastel cu sugestiisimboliste, reverii impresioniste etc.).Dimensiunea peisagistă în chip modern (cala expresionişti) este interiorizată dar şi eternizată(Codrule, podoaba firii, Cu-nvierea primăverii, Detoamnă), ultima din această înşiruire încercând un echilibruîntre moartea şi reînvierea naturii şi a firii, iar în planpoetic un abia simţit şi timid panteism expresionist defactură rilkeiană şi un epigonism eminescian conştientşi făţiş asumat (de înţeles pentru un poet ce aparţine uneiprovincii literare îndepărtate, dar şi unei generaţii şi uneiaspiraţii apropiat-succesoare lui Eminescu).Volumul cuprinde şi o scurtă secvenţă reprezentatăde câteva texte lirice (ale unor lieduri) care, traduse înromâneşte, parcă îl pregătesc pe Aurel Contrea pentrutemerara transpunere – cea dintâi în româneşte – a libretuluicelebrei Aida (traducere inclusă şi ea în volum).Ca redutabil om de cultură de o considerabilăîntindere, Aurel Contrea încearcă – şi reuşeşte – în acestetraduceri, păstrând caracteristicile de bază ale textelororiginale, să continue şi să dezvolte direcţia din literaturaromână de a „localiza” variantele româneşti (depăşind,însă, accepţia paşoptist-romantică), adaptându-le în chipinspirat la firea limbii noastre, la orizontul de aşteptareal omului modern prin situarea la nivelul de exigenţă alunui statut cultural şi estetic propriu originalelor.Lirica propriu-zisă, inclusiv transpunerile textelorlirice, se încheie în volum printr-un scurt poem în proză,reflex al dorinţei poetului de a găsi şi de a fructifica o gamăcât mai largă de modalităţi lirice de expresie a preaplinuluişi a înălţimii trăirilor nu doar intime, ci şi moralcetăţeneşti,precum şi a unor comandamente de ordinestetic impuse de momentul istoric şi de responsabilitateaconstituirii cultural-spirituale a României Întregite.POEZIA TRĂITĂ A LUIAUREL CONTREAM. ŞERBANMie îmi vine foarte greu să-l deosebesc pe scriitor,pe artistul penelului desprins în timpul în care ascris şi a pictat. Fie că vrem, fie că nu, prin ochiul magical artei lor, noi ne putem arunca ochii exact acolo undescrisul lui sau pictura lui ne îndreaptă privirile. Cei maibuni, cei puternici îşi depăşesc incontestabil timpul,fie către trecut, fie către viitor, unii închizând, alţii deschizândorizonturi caracteristice. Eminescu rămâne înliteratura română ca un adevărat izvor al poeziei la ceamai înaltă forţă creatoare. El a înnoit expresia lirică, amodelat-o genial, i-a dat o forţă încă atât de vie şi deconvingătoare dincolo de trecerea vremii.Rămân în mare onorabilitate şi acei poeţi legaţide un timp anume atâta vreme cât creaţia lor îşi menţineprospeţimea şi valoarea. Pe lângă ei se poate trece uşor,mai cu seamă atunci când condiţiile favorabile îi readucîn faţa publicului cititor.Având în vedere că profesorul Florin Contreaadună în volum, azi, poeziile tatălui său, Aurel Contrea,profesor şi om de cultură din prima parte a secolului alXX-lea din Banat ne îndeamnă la un popas comemorativ.Din “Nota biografică” alcătuită demult de AurelContrea – jr. e clar că Aurel Contrea este unul din poeţiiBanatului “dintre cele două războaie”. Cu alte cuvinte,iată omul şi iată-i timpul. Poezia din volum este de obună calitate din care nu pierde prea mult cu trecereatimpului. Iată poema “Banatului” impresionantă printonul mesianic subliniat de Ioan Viorel Boldureanu şitotodată, o remarcabilă sensibilitate şi fervoare liricăde bună calitate, ca expresie a unui model şi crez deviaţă”. Să cităm o strofă din această poemă: “Banatule,tu ţara mea aleasă /Ce creşti în tine fierul din adânc/Ailanuri verzi şi holde ţi grădine/Şi tot ce e comoară pepământ”.In poeziile “Înstrăinat”, “Prizonierii”, dar şi altelescrise înainte de 1918 vibrează o nerăbdare şi o dorinţăîmpărtăşită foarte larg în ajunul unor împliniri înaripatvisate. Zice poetul “Întâia mea dorinţă este ţara/Şi ultimanădejde este ea/Din ceasul dimineţii până seara/o dorescşi nu o pot uita”. Poetul tensionează liric o stare de spirit.Puterea legăturii cu prezentul trăit atunci, poetul o dă înpoema “Prizonierii” într-o creştere poetică : “Sunt fraţiimei de o limbă şi de un sânge/Cari sorb teroarea cruduluiinfern/Mi-e inima ce disperată plânge/În spasmul lorce-n taină îl aştern”.Aurel Contrea îşi trăieşte intens timpul nu numaiprin poeziile ce le scrie şi le publică îndeosebi în gazeta“Suflet nou”, ce apărea şi apare şi astăzi în satul lui denaştere Comloşul Mare. Mai este prezent pe coperta revisteilui Nicolae Ivan “Fruncea” printre cei ce îngrijeauapariţia publicaţiei. Locul lui, din punctul de vedere alactualităţii, este printre intelectualii înaintaşi ai spaţiuluiintelectual şi creativ al Banatului.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara23

Comemorări - 40AUREL CONTREA,UN BĂNĂŢEAN UITATSunt locuri anume care au dat o întreagă pleiadăde cărturari ce acoperă domenii dintre cele mai diverse.Şi cred că nu greşim dacă rânduim, între acestea,şi aşezarea bănăţeană Comloşul Mare care se poatemândri cu acei oameni de marcă, născuţi aici sau careau trăit şi s-au identificat cu aspiraţiile timpului şi alelocului.În cele ce urmează ne vom referi la AurelContrea, naturalist, biolog, mineralog şi geograf,născut la 16 octombrie 1895, în Comloşul Mare, undeşi învaţă primele clase, urmează Preparandia arădeanăşi continuă studiile superioare la Budapesta, Cluj şiRoma, obţinând titlul de doctor în Ştiinţele Naturii.Datorită muncii şi talentului.putea să facă carierăuniversitară strălucită în străinătate, dar dragostea pentruplaiurile natale îl aduce profesor la Caransebeş, de undevine la Timişoara, la liceul Constantin DiaconoviciLoga şi în paralel la catedra de mineralogie a InstitutuluiPolitehnic. Aici, alături de munca de dascăl realizeazăşi o seamă de lucrări ştiinţifice, cu o mare diversitatetematică, în care se găsesc şi valoroase opinii proprii.Aşa sunt: monografiile: Belinţul, cadrul fizic şi etic alunui sat bănăţean (Timişoara, 1939), Sârbova, cadrulbiologic al unui sat bănăţean (Timişoara 1939), anchetăgeografică a Institutului Social Banat – Crişana), Istoriadescoperirilor geografice (Craiova, 1938), Caractereleflorei şi vegetaţiei bănăţene (Timişoara, 1934). Toateaceste lucrări încorporează un valoros material privitorla aşezarea, relieful, clima, reţeaua hidrografică,vegetaţia, solul, populaţia, cultura localităţilorcercetate. Profesorul, în cercetările sale, atrage atenţiaasupra potenţialului productiv al pământului bănăţeanşi recomandă celor două localităţi cercetate extindereaculturilor de cartofi, varză, tomate etc., folosindu-setehnologii avansate pentru a obţine recolte dintrecele mai bune. De asemenea, susţine cu argumenteştiinţifice “îndiguirea râurilor (…) o problemă vitalăpentru Belinţ” şi argumentează că irigarea regiunii arputea transforma provincia într-o “mică şi înfloritoareLombardie bănăţeană”.Cercetătorul insistă asupra relaţiei dintre floră,faună, climă şi culturile agricole şi prin concluziilela care a ajuns, a reuşit să amplifice cadrul naturalpolicrom al vieţii satului bănăţean, insistând cuargumente penetrabile asupra factorilor implicaţi înacest perimetru.GHEORGHE LUCHESCUInvesigaţiile în sfera mineralogiei ni-l înfăţişeazăpe Aurel Contrea drept un “autentic cercetător alstructurilor fine, un observator profund şi meticulos alacelei lumi mirifice a cristalelor…”. De altfel distinsulcomloşean a atras atenţia, cu mai mulţi ani în urmă, că“teoria atomică nu e o închipuire abstractă ci atomii sepot măsura şi chiar fotografia cu ajutorul razelor X”– previziunea devenită realitate prin includerea acesteiteorii în cadrul unor discipline ştiinţifice ca: biofizica,chimia,biochimia,etc.De asemenea, în domeniul istoriei ştiinţei seînscrie cu o lucrare de pionerat, intitulată: “Istoriadescoperirilor geografice din cele mai vechi timpuripână în zilele noastre, o adevărată sinteză”, un reuşiteseu al literaturii geografice româneşti, devenit de acumclasic…”, volum care dacă ar fi completat cu noutăţilela zi, ar merita să fie publicat.În lucrarea “Caracterele florei şi vegetaţieibănăţene”, descoperim o altă faţetă a omului de ştiinţăbănăţean, care se apleacă meticulos asupra unorfenomene ale lumii botanice şi a legăturii acestora cumediul înconjurător, prilej cu care afirmă: “solul şiproducţiunile pământului românesc (… ) sunt capabilesă hrănească o populaţie întreit mai mare …” iar în finalconchide că “flora bănăţeană este cea mai armonioasădin întreaga Europă Centrală”.Abordarea într-un spirit ştiinţific a problemelortratate, bazată pe o bibliografie vastă, româneasă şistrăină, cu o iconografie, în mare parte inedită şi unvocabular modern, folosind investigaţii profunde şiexacte, cu multiple recomandări practice (cultivareaviţei de vie la Teremia Mare, a tutunului, a pomilorfructiferi, a bumbacului în pusta bănăţeană, dar şicrearea unor rezervaţii naturale şi a unor parcurinaţionale), multe valabile şi astăzi – sunt elemente carescot la iveală o concepţie modernă a cercetătorului.Totodată, profesorul a atras atenţia şi asupra folosiriizonelor de deal şi de munte, precum şi a zoneimediteraneene din sudul Banatului (Băile Herculane,Valea Cernei, defileul Dunării), cu dorinţa de a ocrotinatura în general şi pădurile în special. Fie şi numaipentru aceste preocupări ale naturalistului bănăţean,credem că suntem îndreptăţiţi să-l aşezăm alături dealţi oameni de seamă ai Comloşului, ce prin muncăşi talent au ilustrat potenţialul creator al românilor deaici.24 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 40NATURALISTUL BĂNĂŢEAN AUREL CONTREASTERE GRIGOREBanatul a reprezentat în permanenţă unnesecat izvor generator de oameni de înaltăştiinţă şi aleasă cultură: Traian Lalescu, VictorBabeş, Traian Vuia, Tiberiu Brediceanu, Ion Vidu,Dionisie Linţea sunt numai câteva dintre numeleprestigioase ce ilustrează cu vigoare talentul şicapacitatea creatoare ale poporului român de peaceste meleaguri.Mai puţin cunoscut în afara cercului despecialişti pare a fi naturalistul biolog, mineralogşi geograf profesor dr. Aurel Contrea, cercetătorapreciat al plaiurilor bănăţene în deceniile III – IVale secolului XX. După obţinerea la Roma a titluluide doctor în ştiinţele naturii, pe lângă activitateadidactică desfăşurată la Colegiul Bănăţean,,Constantin Diaconovici Loga” şi la ŞcoalaPolitehnică precum şi la Institutul de Minereuridin Timişoara ca şi în cadrul Institutului SocialBanat-Crişana a desfăşurat cu pasiune şi migalăo interesantă activitate de cercetare ştiinţifică decare nu s-a despărţit decât în clipa plecării dintrecei vii, la 12 aprilie 1968.Opera ştiinţifică realizată de Aurel Contreaeste merituoasă atât prin caracterul investigaţieişi diversitatea tematicii abordate cât şi prinopiniile autorului faţă de fenomenul cercetat.Lucrările ştiinţifice aparţin, în ansamblul lorgeografiei fizice – monografii geografice ale unorlocalităţi din Banat (Belinţ, Sârbova), lucrări demineralogie (auroteluridele din Munţii Apuseni),flora şi vegetaţia Banatului, istoria descoperirilorgeografice) etc.Monografiile “Belinţului, cadrul fizic şi etical unui sat bănăţean” şi “Sârbova, cadrul biologic alunui sat bănăţean”, publicate în anul 1939, prezintăun valoros material privind situaţia geografică pemultiple planuri a localităţilor respective.Relieful este considerat în contextul unorformaţiuni geografice largi dar cu evidenţiereaspecificului local, precizându – se astfel că Sârbovaeste situată “între limita platformei câmpiei bănăţeneşi albia majoră a Timişului” iar Belinţul “se află încentrul unei întinse depresiuni” mărginite din treipărţi de dealurile: Gruni, Făgetului şi Buziaşului,primul aflându-se în imediata vecinătate.Se remarcă cercetările privind origineaaluvionară a solurilor de la Sârbova şi a unorelemente alternative, aluviale şi eoliene, la Belinţprin care A. Contrea explică potenţialul productivsuperior al celor din urmă cu deosebire pentruculturile de legume. Această precizare, de mareimportanţă este valorificată în zilele noastre prinextinderea culturilor de cartofi, varză, tomate,etc. cărora li se asigură aici, datorită tehnologiilormoderne aplicate, condiţii dintre cele maifavorabile pentru obţinerea unor producţii marişi de bună calitate. Întregul şes, frecvent acoperitde bălţi şi mlaştini la acea vreme este atribuit,justificat, golfului prezent aici în levantin şi umplutulterior cu depunerile de grohotiş, pietriş, nisip şimâl aduse de ape de pe pantele din apropiere.Clima şi hidrografia sunt de asemenea atentrealizate ca factori de viaţă şi producţie agricolă,insistîndu-se asupra controlului apelor “Îndiguirearâurilor - notează A. Contrea acum aproape şaptedecenii - e o problemă vitală pentru Belinţ şimai departe continuă: “investindu–se oarecarecapitaluri pentru irigarea sistematică a regiunii şiînlăturându-se calamitatea secetei toată regiuneas-ar putea transforma într-o mică şi înfloritoare“Lombardie bănăţeană”. Reţinând chiar şi numaiaceste două opinii avem datoria de a subliniacaracterul progresist al operei unui om de ştiinţăpatriot, profund ataşat şi interesat de soartapoporului din mijlocul căruia s-a ridicat şi căruiaîi oferă ştiinţa sa drept sprijin pentru a păşi mai cuspor pe calea progresului şi bunăstării.Flora, vegetaţia, ca şi fauna localităţilormenţionate sunt tratate cu atenţia propriecercetătorului autentic, preocupat de înrâurirea pecare trebuie să o aibă rezultatele cercetării ştiinţificeasupra perfecţionării tehnologiilor de producţie şia creşterii nivelului de trai al oamenilor.Este evidenţiată legătura între floră –vegetaţie pe de o parte, sol – climă pe dealtă parte, subliniindu-se condiţiile naturalefavorabile în perimetrul comunei Belinţ. O atenţiespecială se acordă pădurilor, fapt clarvăzătorColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara25

Comemorări - 40privind înfăptuirile noastre actuale în direcţiafolosirii raţionale a fondului forestier, exploatareaorganizată a pădurilor şi reîmpădurirea suprafeţelorexploatate. Nu lipsesc observaţiile privind culturileagricole – grâu, porumb, cartofi etc. – precum şiburuienile ce infestează aceste culturi, între carese remarcă mohorul, ştirul, măzărichea, neghina,pălămida, volbura, “costrava” (Echinococus crusgalli)ş. a.Cu privire la faună sunt menţionate numeroasespecii de mamifere, păsări, peşti, insecte etc. cereprezintă tot atâtea valori naturalistice precumşi fenomenele ce afectează producţiile agricole şicare, prin urmare se cer a fi riguros controlate; dealtfel însuşi autorul monografiilor atrage atenţia că“Distomum hepaticum şi alte calamităţi de mlaştinipericlitează sănătatea turmelor de oi”, iar “graurii,ciorile, ţărcile sunt pentru plugar o adevăratăcalamitate”. Dintre mamiferele existente în pădurisunt menţionate: mistreţul, bursucul, căpriorul,vulpea, pisica sălbatică, dihorul, veveriţa, uneledintre acestea (veveriţa) dispărute în prezent dinaceste locuri iar altele mult rărite (bursucul, pisicasălbatică), în timp ce căpriorul s-a răspândit foartemult.Păsările sunt evidenţiate, pe lângă celemenţionate anterior, prin prezenţa atât a celorde pradă – ulii, bufniţe, ereţi, a celor de câmp– prepeliţe, potârnichi, cât şi cele cântătoare –privighetori, mierle, sturzi, sticleţi, gaiţe turturele,cuci, granguri, pupeze, ciocănitori, etc. Erauprezente pe atunci o serie de specii de apă – raţesălbatice, ciovici, stârci albi, apoi becaţe bâtlani,lopătari (în trecere), ce formau deliciul vânătorilor,azi total dispărute cu excepţia raţelor.Este subliniată bogăţia în peşte a râurilor şifoloasele aduse ţăranilor de practicarea pescuitului,aceştia pescuind crap, lin, somn (mare pînă la 25kg.), ştiucă, scobari, ţipari ş.a.).Prin cercetările sale privind specificulcadrului natural al localităţilor amintite, A. Contreaa completat într-un mod fericit tabloul policromal satului românesc facilitând o analiză largcuprinzătoare a factorilor implicaţi în existenţaşi manifestarea acestui fenomen; pentru că – esteştiut – speciile şi soiurile de plante folosite încultură, speciile şi rasele de animale exploatate îngospodării, nivelul tehnicii utilizate în producţie,modul şi intensitatea de folosire a resurselornaturale, vegetale şi animale într-o anumită etapăsunt tot atâţia indicatori în aprecierea nivelului dedezvoltare a societăţii şi a capacităţilor acesteiala epoca respectivă de a valorifica la optimumpotenţialul natural prin exercitarea unui controlactiv asupra diferiţilor factori aparţinând mediuluiînconjurător.Lucrările de mineralogie ni-l prezintă peautorul lor – prof. dr. Aurel Contrea – drept unautentic cercetător al structurilor fine, observatorprofund şi meticulos al acelei lumi mirifice acristalelor şi în mod nemijlocit un cunoscătoral tehnicilor noi, moderne în cercetările demineralogie şi cristalografie. Pe această linie,dezvoltând într-una din lucrările sale problemastudierii structurilor cristaline cu raze X şirezultatele obţinute de către diverşi cercetătoridupă care la NaCl de ex. atomii de Na se aflăsituaţi în centrele feţelor şi în vârfurile cristaluluicubic, pe când atomii de Cl în mijlocul muchiiloracestuia. A. Contrea subliniază cu şase decenii înurmă că “teoria atomică nu e o închipuire abstractă,ci atomii se por măsura şi chiar fotografia cuajutorul razelor X”.Trebuie să recunoaştem că o mai autenticăpledoarie pentru ştiinţă nici că se putea exprima,cu atât mai mult cu cât autorul ei întrevede şiimplicaţiile favorabile ale acestor noi descopeririasupra dezvoltării altor ramuri ştiinţifice şiîndeosebi a celor cunoscute de noi azi ca disciplinede graniţă cum sunt chimia, biofizica, biochimiaşi altele.Un studiu documentat asupra unora dincomorile mineralogice din patria noastră ni se oferăprin lucrarea “Auroteluridele de la Săcărâmb” încare sunt prezentate mineralele care fac faimaacestui punct aurifer – săcărâmbita, krencerita,silvanita, stutzita, hessita. Este prezentatăconcentraţia în metal preţios – aur, argint – apoiînsuşirile fizice şi chimice, răspândirea pe globetc., date ce conferă lucrării calităţi ştiinţifice şivaloare la înalt nivel a acestor comori naturale,deziderat înfăptuit în condiţiile când avuţiileţării aparţin pe de-a-ntregul poporului şi se aflăîn atenţia deplină a forurilor chemate să veghezela o judicioasă exploatare a lor; ceea ce pentrunaturalistul Aurel Contrea părea un vis greude atins a devenit o realitate curentă a zilelornoastre.26 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Pe linia istoriei ştiinţei ne bucurăm de ovaloroasă lucrare “Istoria descoperirilor geograficedin cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”,remarcabilă sinteză a tot ceea ce este semnificativîntr-unul din cele mai bogate, în literatură şirealizări, dintre domeniile activităţii umane.Este desigur o mare cutezanţă din parteaautorului abordarea acestui subiect deosebit depretenţios prin întinderea sa, dar şi în acelaşi timp oacceptare conştientă a responsabilităţii profesoruluişi omului de ştiinţă faţă de noile generaţii de a leasigura acestora cât mai largi posibilităţi şi căi deinstruire şi formare multilaterală ca intelectuali.Cartea poate fi considerată prin volumulredus – 83 de pagini – dar mai cu seamă princonsistenţa materialului şi sublinierea acestuiade observaţii proprii, un reuşit eseu al literaturiigeografice româneşti, devenit de acum clasic. Totulfoarte precis, extrem de concis, deosebit de atentdiscutat, încât pare că nimic nu a fost omis, fiindformulată şi într-o neaoşe limbă românească, cu oexpunere dintre cele mai libere, mai accesibile şica urmare mai plăcute, lucrarea ar fi şi azi lecturatăcu mult interes de categoriile cele mai largi decititori de tineri şi vârstnici, dacă o nouă ediţie – cueventuale adăugiri - ar vedea lumina tiparului.Flora şi vegetaţia Banatului au reprezentato altă latură a preocupărilor ştiinţifice alenaturalistului Aurel Contrea. În cercetările deaceastă natură A. Contrea are – se pare – meritulde a fi realizat – primul – o privire de ansambluasupra ambelor fenomene botanice în unitatealor legică şi în interdependenţa nemijlocită cufactorii mediului înconjurător din această partea ţării, fapt ce i-a permis formularea tezei dupăcare “solul şi producţiunile pământului românescpe aceste meleaguri …. Sunt capabile printr-oîndrumare energică şi competentă …. să hrăneascăo populaţie întreit mai mare …. “ (Caractereleflorei şi vegetaţiei bănăţene, Timişoara, 1934).Sintetizând opiniile multor cercetătorianteriori, de prestigiu ai florei Banatului, A.Contrea conchide că “flora bănăţeană este ceamai armonioasă din întreaga Europă Centrală”,pe o “palmă de loc” cât e Banatul, comparativ cualte regiuni, vieţuind o floră fără pereche în lumeîn ceea ce priveşte varietatea şi complexitateaacesteia. Faptul este explicat prin diversitateaevidentă a a orografiei, geomorfologiei şi geologieiComemorări - 40Banatului, începând de la câmpie şi până înregiunile montane superioare, la care se adaugăvariaţia accentuată a solurilor şi cea a factorilorclimatici în care temperatura (în primul rând)şi umiditatea au un rol precumpănitor. Totodatăflora Banatului este considerată, pe bună dreptate,ca fiind de o individualitate proprie cum rar seîntâlneşte în restul lumii cu toate influenţeleregiunilor învecinate. Caracterul acesta intrinsecal florei bănăţene este atribuit judicios, în primulrând cadrului natural geografic al Banatuluicare, deşi restrâns ca suprafaţă, este foarte binedelimitat ceea ce a permis unor specii răspânditeîn alte regiuni ale globului să capete, în procesulevoluţiei, caractere aparte, definitorii pentru Banat.Aceste concepţii au fost confirmate ulterior princercetările geobotanice desfăşurate pe scară largăatât în Banat ca şi în alte regiuni ale ţării.O importanţă ştiinţifică deosebită prezintăconcepţia sa privind dinamica florei şi vegetaţiei caexpresie a proceselor intrinsece ce caracterizeazăaceste fenomene în legătura lor permanentă cufactorii mediului de viaţă. “Flora unei regiuni– scrie A. Contrea – nu e o situaţie definitivă a unorspecii fixe într-un anumit loc limitat, ci e mediarezultatelor din care se întreţese viaţa vegetaţieila un anumit moment al luptei sale intrinsece”.Este aceasta o fericită formulare a fenomenuluibiologic, care investigat cu exactitate nu a pututfi enunţat de către omul de ştiinţă decât într-oformă proprie ştiinţei. Această concepţie ştiinţificămodernă este subliniată şi de utilizarea printreprimii în literatura noastră de specialitate a noţiuniide geobotanică, ce exprimă cu o mai accentuatăputere de cuprindere a proceselor şi fenomenelorlumii plantelor în interrelaţiile acesteia cu factoriimediului înconjurător.Caracterizând flora şi vegetaţia Banatului,A. Contrea delimitează şapte zone distincte prinnatura factorilor mediului ambiant, precum şiprin prezenţa anumitor specii şi subspecii propriifiecăreia. De remarcat însă că aceste zone suntapreciate, adesea cu insistenţă, şi sub aspecteconomic al importanţei lor pentru agricultură,silvicultură, zootehnie etc. “Grâul, porumbul crescdin îmbelşugare …. duzii se orânduesc dealungultuturor drumurilor şi pomii fructiferi umplu toategrădinile. Viţa de vie reuşeşte admirabil chiar la şes(Teremia Mare)…. Se fac reuşite încercări pentruColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara27

cultura tutunului, orezului şi chiar a bumbacului”scrie A. Contrea referindu-se la zona de şes aBanatului, numită de el “stepa bănăţeană”. Aceastăzonă este analizată pe larg sub aspectul floreispontane, deşi cercetătorul nu se entuziasmeazăde calităţile speciilor între care se evidenţiază– firesc – numeroase plante segetale şi ruderale,specii întâlnite frecvent şi în zilele noastrecum sunt: Centaurea cyanus, Cirisium arvense,Chenopodium album, Plantago major, Lathyrushirsutus, Bifora radians, Delphinium orientale,Ranunculus arvensis, Hibiscus trionum etc.O atenţie specială este acordată zonelorde deal şi munte, precum şi zonei de vegetaţiesubmediteraraneană din sudul Banatului.În zona de munte remarcă existenţasuprafeţelor întinse, ocupate de păduri şi pajişti,alcătuite din numeroase şi variate specii de planteîntre care subliniază pentru păduri: Picea excelsa,P. abies. Pinus mugo. Juniperis communis, J.sabina, Fagus silvatica iar pentru pajişti diferitelegraminee, cyperacee, leguminoase precum şi unelespecii mai rare cum sunt: Trollius europaeus, Irisreichenbachii, Cerastium alpinum, Aster alpinus,Anthemis carpatica etc. De notat că A. Contreasesizează, înaintea multor botanişti, existenţa înmunţii Banatului a unei vegetaţii alpine începândde la altitudini moderate (1460 m) în a căreicompoziţiue floristică remarcă prezenţa unor speciicaracteristice cum sunt: Pinus mugo, Juniperusnana, Salix retusa, Vaccinium vitis-idaea. V.myrtillus, Gentiana kochiana, Homogye alpinaşi altele.“Zona mediteraneană” cum o numeşte A.Contrea şi căreia mai nou i se atribuie un caractersubmediteranean, situată în sudul Banatuluise manifestă pregnant la Băile Herculane, pevalea Cernei şi a culmilor învecinate precumşi în cazanele şi defileul Dunării. Această“zonă” coincide după cercetările lui TraianSăvulescu (1940) cu provincia floristică vest– mediteraneană, caracterizată prin prezenţaunei flore termofile, facilitate în mare parte denatura calcaroasă a munţilor şi de legăturile curegiunile învecinate din sudul Dunării. Analizândflora acestor locuri, A. Contrea ajunge, pe bunădreptate la concluzia că Valea Cernei este unicăîn ţara noastră prin bogăţia sa floristică şi unadintre cele mai bogate şi mai interesante regiuniComemorări - 4028 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoarabotanice din Europa. Flora acestor locuri esteanalizată îndeaproape în corelaţie cu multiplavariabilitate a microstaţiunilor, ca expresie adiversităţii naturii substratului, formelor de reliefşi a expoziţiei acestora. Sunt menţionate speciile:Centaurea atropurpurea, Dianthus banaticus, D.petraeus, Jurinea mollis, Silene petrea, ThymusJankae, Edrajanthus kitaibelli, Festuca xanthina,Draba aizoon, Primula auricula, Veronica crinita,Athmantha hungarica, Ferula heuffelii, Orchissambucina, Pinus banatica, Saxifraga rocheliana,Delphinium fissum, Corylus colurna şi altele.Aurel Contrea se situează în primele rânduriale naturaliştilor preocupaţi de ocrotirea naturiiîn ţara noastră. Referindu-se la Banat el aratăcă “pădurile de tei de o frumuseţe şi un parfumneînchipuit, ce nicăiri nu au seamăn au începutîn timpul primului război mondial (1914 – 1918,nota noastră) a fi distruse, iar această distrugerecontinuă…. Flori de o neobişnuită raritate suntdistruse în chip barbar de turişti şi de toţi botaniştiidiletanţi şi de ocazie”. În faţa acestei situaţii,omul de ştiinţă şi patriotul legat de destinelepoporului său, apreciind la adevărata lor valoarecomorile floristice din Banat, resursele naturalevegetale şi importanţa lor pentru economia şicultura poporului român, militează activ prntruaplicarea de către stat a unor legi şi măsuri caresă preîntâmpine distrugerea acestora sau folosirealor abuzivă, precum şi crearea unor rezervaţiinaturale şi parcuri naţionale. Prin această atitudineclarvăzătoare, ştiinţifică şi profund umanitară şiavând în vedere atenţia pentru generaţiile viitoare,A. Contrea ocupă un binemeritat loc în panteonulştiinţei româneşti.Datele şi opiniile menţionate, referitoare laactivitatea ştiinţifică a naturalistului Aurel Contrea,ilustrează contribuţiile valoroase aduse de acestmodest cercetător şi bun patriot la dezvoltareacercetărilor privind covorul vegetal şi resurselenaturale din patria noastră şi îndeosebi din Banat.Totodată ele vor contribui la însufleţirea noilorgeneraţii de nobila răspundere ce le revine îna se pregăti pentru a deveni descoperitorii şimodelatorii comorilor naturalistice ale patriei,pentru a dovedi înalt patriotism, devotament,strădanie şi perseverenţă în a contribui, dupăputerile şi capacităţile fiecăruia, la gloria neamuluiromânesc şi la binele societăţii mondiale.

INTRODUCERESe ştie prea bine că, în comunitateatradiţională românească, calendarele populareorale aveau un rol fundamental în organizareaciclică a vieţii oamenilor, acestea conţinând numeroasesărbători – nescrise dar trăite (ţinute) cumultă stricteţe, fiind considerate că sunt date deCel-de-Sus. În genere, se susţine că, peste celebrareadivinităţilor păgâne, s-a suprapus sărbătorireasfinţilor creştini, într-o viziune extrem de originală,laică, dezvoltându-se, în timp, o severă rânduialăcalendaristică, populară, integrată organic în culturatradiţională.În privinţa unui asemenea proces cultural,Banatul vine cu o zestre etnologică de excepţie,calitativă (arhaică) şi cantitativă (informaţională),desigur, de mult timp consumată pe plan social,dar, în prezent, foarte importantă documentar,însemnând, pentru contemporani, bogăţia unuipreţios patrimoniu tradiţional. Acesta constituie osemnificativă mărturie pentru evidenţierea mărciiunei vechi şi puternice identităţi etnice şi culturalea românilor din această provincie, fenomencare oferă o viguroasă bază pentru o cercetarecomparativă a fondului comun etnologic multietnicbănăţean, începând cu cel autohton, daco-roman, şicontinuând cu cel slav, sârbo-croat, şvăbesc şi chiar,într-o foarte mică măsură, maghiar. Dintr-o asemeneaperspectivă, Banatul istoric - (cel închegatteritorial până în anul 1918) – acum, fiind cuprinsgeografic, în România, Serbia şi Ungaria – prezintă(şi prin arhaica sa cultură populară) o indiscutabilăindividualitate. Acest adevăr îl relevă şi obiceiurilepopulare calendaristice de peste an, prin careînaintaşii noştri îşi trăiau timpul mitico-real, într-unmod uimitor, fascinant, pentru cei de azi.Se constată că, în mănosul calendar popular(cultivat – se spune – aievea unui ogor) sunt cuprinseelemente astrologice, biologice, religioase şisociale, avându-se în vedere, îndeosebi, solstiţiileşi echinocţiile, soroace astrale care pot influenţa,în bine sau în rău, viaţa pământeană şi cea celestăa omului.Cultura tradiţionalăCATALOGUL OBICEIURILOR TRADIŢIONALECALENDARISTICE DIN BANATAUREL TURCUŞPentru sărbătoare trebuie un suflet curat. Încultura tradiţională românească există o mare grijăpentru suflet, atât pentru al celor în viaţă, cât, maicu seamă, pentru al celor morţi. Cu toate că referirilela suflet sunt foarte numeroase în folclorulromânesc, din păcate, până în prezent, nu s-a scriso Carte a sufletului, elaborată din perspectivaviziunii populare a poporului nostru. Sărbătorirea,cinstirea, moşilor (sufletelor strămoşilor) prinanumite practici rituale, îndeosebi prin darea depomană (ofrande), în multele lor zile, înseamnăun foarte puternic cult al morţilor care, pentrupoporul român, are o semnificaţie aparte. Trebuiesă se ţină seama – aşa după cum, în multeîmprejurări, evidenţia etnologul Mihai Pop – că,în mentalitatea populară românească, neamul esteconstituit atât din cei vii, cât şi din cei morţi. Axalegăturii – spunem noi – între cei vii şi cei morţi,este Sufletul. În cadrul sărbătorilor din calendarulpopular românesc, sufletului i se acordă o atenţiemistică uluitoare. Îngrijirea (perpetua primenire)a sufletului înseamnă, aici, nu numai curăţenie(morală) ci şi regenerare, una ritualică, în caresunt implicate familia, anumite grupuri sau o marecolectivitate, dar existând între semeni o profundăcomunicare.Pentru omul zilelor noastre, poate că lecţiacea mai importantă, pe care o poate învăţa, dinobiceiurile populare, este aceea a comunicării întreindivizii unei restrânse comunităţi, a comunicăriiîntre mari grupuri etnice, a comunicării întrenaţiuni cu drepturi egale în faţa divinităţii.În Banatul multietnic, implicit multicultural,obiceiurile populare calendaristice ale românilorînvederează o vitalitate extraordinară, fiind ocomponentă fundamentală a culturii tradiţionaleautohtone. Aceasta s-a constituit de-a lungul timpuluişi a rezistat continuu, în miezul interiorităţiisale, peste vrăjmaşele condiţii vitrege date destăpâniri care s-au perindat în decursul veacurilor.Fără a avea intenţia de a elabora un studiuacademic, m-am străduit să alcătuiesc o lucrarecoerentă, bogată în informaţii concrete (deci nuColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara29

Cultura tradiţionalăîn analize teoretice docte), acestea fiind culese dinmateriale documentare (secolele XVIII şi XIX),cât şi din propriile mele cercetări (din teren şi dinbibliotecă).Subliniez că ţin cu sfinţenie (la fel cum seţine o sărbătoare) la spiritul ştiinţific al unei lucrărietnologice, vrând, însă, ca acesta să se înalţe pesteo exagerată acribie academică rigidă, care îşi estesieşi suficientă.În elaborarea acestui catalog, cu caracter depopularizare, de mare folos mi-au fost lucrările luiSimeone Mangiuca, Vasile Pistolea, Ion Căliman,pe care le-am citat, în lucrarea de faţă, la loculcuvenit. O stăruinţă specială am avut-o asupraCălindariului... lui Mangiuca, dorind să aduc înactualitate întregul fond documentar etnologiccalendaristic bănăţean, pe care l-a publicat mareleînvăţat, în ultima parte a secolului al XIX-lea.Se constată că, în ultima vreme, a sporitfoarte mult interesul cercetărilor europene pentruevidenţierea memoriei colective a locurilor, aunor regiuni ale bătrânului continent. O asemeneainvestigaţie poate învedera contribuţia unorzone la tezaurizarea culturii europene în memoriacolectivă a locului. Relevarea individualităţii culturiitradiţionale a Banatului istoric constituie undeziderat permanent din perspectiva cercetăriloreuropene regionale, care urmăresc să pună înlumină caracterul special al unei zone, ca parteintegrantă în patrimoniul cultural european. Fărăîndoială că, în acest sens, este binevenit şi catalogul,de faţă, al tradiţiilor populare, care dă seamăîn privinţa extraordinarei vitalităţi a memorieicolective dintr-o însemnată regiune europeană,considerată o adevărată placă turnantă între culturarăsăriteană şi cea occidentală.SĂRBĂTORI CU DATĂ FIXĂ1. ANUL NOU. SFÂNTUL VASILE(SÂNVĂSII) – (1 ianuarie)În ajunul Anului Nou: „Calendarul” făcutdin 12 foi de ceapă, în care se pune sare. Fiecaregăoace de ceapă este destinată pentru o lună aanului. Dimineaţa, „luna în care este lichid (apăsărată), va fi ploioasă”; „Sânvăsii” – ghicitul„ursitului” (destinului), a celui pe care soartaîl dă pentru căsătoria fetelor. Sub trei farfurii,întoarse cu gura în jos, se pun diferite obiecte,iar în dimineaţa de Anul Nou, fata scoate de subfarfurie, după cum se nimereşte, unul din obiecte.Prin analogie cu acesta va fi soţul fetei. De pildă,dacă este un piaptăn, bărbatul fetei va avea dinţiimari; dacă este un tăciune, el va fi negru (urât);dacă este o oglindă, acesta va fi frumos.Se credea că în noaptea de Anul Nou sedeschid cerurile, că anumite animale domestice,precum boul, vaca, berbecele, oaia (vite sfinte înconcepţia populară) primesc grai şi pot prevestiviitorul stăpânilor. Tot atunci, din locurile în caresunt ascunse comori, izbucnesc flăcări. În toatănoaptea de Anul Nou trebuie să fie întreţinut foculaprins în casă şi să ardă o lumânare la icoană, pentrua fi, tot timpul anului, bine în gospodărie.În dimineaţa de Anul Nou. Pentru a fi norocîn casă, trebuie să-ţi intre în gospodărie o persoanăde sex masculin, îndeosebi un copil. De aceea, maicu seamă, la rudenii şi vecini, colindă copiii cusorcova (un beţigaş împodobit cu flori de hârtiecolorată, care, în practica aceasta, a fost precedat,în timpurile arhaice, de o mlădiţă înmugurită demăr). Copiii ating cu sorcova persoanele „sorcovite”,urându-le prosperitate, sănătate, folosind untext versificat.2. ZIUA CRUCII – (5 ianuarie)O parte din practicile magico-rituale dinaceastă zi – ajunul „Bobotezei” (Botezul DomnuluiIisus Hristos) – sunt aceleaşi ca în Noaptea deAnul Nou, mai ales cele referitoare la „ursită”, labunăstarea şi sănătatea oamenilor în noul an. Dar,doar în ziua aceasta, fetele „fură” fire (măcar unul)de busuioc din vasul cu apă sfinţită (aghiasmă) alpreotului care sfinţeşte casele creştinilor ortodocşi,pentru ca busuiocul respectiv să-l pună sub pernă,ca să-şi viseze „ursitul” (viitorul soţ).În unele localităţi ale Banatului, spre seară,se practică obiceiul colindatului cu Kiralesia,dar, în mai multe sate acest obicei se desfăşoarăa doua zi, numindu-se „ciuralesă”. Un grup debăieţi, având clopoţei sau talăngi şi o căldăruşăcu apă şi busuioc, înconjoară casele şi, în modspecial, grajdurile şi anexele gospodăriei şi recităun text, prin care se urează belşug în gospodărie.Ca răsplată, colindătorii primesc colăcei, cârnaţi,slănină, dulciuri şi, mai nou, bani.30 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Cultura tradiţională3. BOBOTEAZA (BOTEZUL DOMNU-LUI IISUS HRISTOS) –(6 ianuarie)Între altele, învăţatul bănăţean SimeoneMangiuca în Călendariu. Iulianu, gregorianuşi poporalu român, pe anul 1882 , Braşov, TipografiaAlexi, 1881, menţionează că „în noapteaspre botezu”, se practică vrăji la râuri, fântâni şiizvoare. În timpul sfinţirii apei, se scot toate viteleafară din grajduri, pentru „a se aera şi împărtăşiprin aeru de botezu”.4. SÂNTIONUL (SFÂNTUL ION) – ( 7ianuarie)În multe localităţi ale Banatului, unele familiiţin sărbătoarea „praznicul casei”, consacratăpatronului (sfântului sau chiar unei divinităţimitice), protector al gospodăriei. La unele familii(mai înstărite), rugăciunea în faţa icoanei sfântuluiocrotitor se face în prezenţa preotului satului,apoi acesta i-a parte şi la masa pregătită pentrupraznicul casei.Îşi ţin ziua onomastică persoanele cu numeleIon şi Ioana. În Banat, precum şi în întreagaRomânie, predomină numele Ion.5. SÂNPETRU (SFÂNTUL PETRU)DE IARNĂPotrivit calendarului popular al poporuluiromân, se consideră că această dată marcheazămiezul iernii. Fratele mai mare al Sânpetrului deIarnă (numit şi Sânpetrul Lupilor) este Sânpetru(Sfântul Petru) de Vară - (29 iulie). La fel ca şi ceidoi fraţi – Sâmedru (Sfântul Dumitru – 26 octombrie)şi Sângeorz (Sfântul Gheorghe) – divinităţileSânpetru împart anul pastoral în două anotimpuriegale: iarna şi vara.În vechime, românii aveau credinţa că Sânpetrueste stăpânul lupilor.În această zi nu se lucrează, pentru ca lupiisă nu atace animalele şi oamenii.În Banat, sărbătoarea Sânpetrului estecontaminată cu cea a Circovilor de Iarnă (16 – 18ianuarie).6. CIRCOVII DE IARNĂ – (16, 17, 18ianuarie)Acestea sunt trei zile „rele”, nefaste, careerau ţinute prin nelucrare, împotriva fulgerelor,trăznetelor şi viforelor. Circovii de Iarnă – canăpraznice divinităţi meteorologice – au fraţi calendaristiciCircovii de Vară – (15–17 iulie). Dacăse lucrează în zilele acestora, potrivit mentalităţiipopulare, cei în cauză se îmbolnăvesc de boalanumită „luatul” sau „lovitul” din Circovi.7. ANASTASIILE – (17, 18 ianuarie)În zilele lor – de 17 şi 18 ianuarie – Anastasiilese suprapun Circovilor de Iarnă. Suntreprezentări mitice româneşti a căror denumire s-aformat prin contaminarea numelor a doi sfinţi dincalendarul ortodox: Cuviosul Antonie cel Mareşi Sfântul Atanasie. Aceşti sfinţi erau invocaţi înBanat, îndeosebi în descântece, pentru vindecareaoamenilor de ameţeli, apoplexie şi paralizie.Zilele Anastasiilor se sărbătoreau – prinnelucrare – pentru păstrarea sănătăţii membrilorfamiliei şi – mai cu seamă – pentru ca omul şianimalele sale să nu se îmbolnăvească de ciumă.8. TREISFETITELE (SFINŢII IER-ARHI: VASILE, GRIGORE ŞI IOAN) – (30ianuarie)În calendarul ortodox, sărbătoarea din 30ianuarie este închinată celor trei Sfinţi Ierarhi:Vasile, Grigorie şi Ioan. În calendarul popular,sărbătoarea celor trei ierarhi se numeşte Treisfetite.În Banat, pentru multe familii, cei trei ierarhisunt patroni (protectori spirituali) ai casei.Pe lângă praznicul casei, în unele localităţi estehramul bisericii (sărbătoarea dedicată zilei sfinteîn care a fost sfinţit lăcaşul de cult) şi, de aceea,în această zi se ţine ruga satului – împrejurare încare toată localitatea este în sărbătoare. Majoritateafamiliilor primesc oaspeţi: prieteni, rudenii din altelocalităţi. Se ţine hora (jocul) satului, la care iauparte localnicii şi fiii satului (stabiliţi în alte părţi,în ţară sau în străinătate).Mai demult, sărbătoarea aceasta se ţinea– prin nelucrare – pentru ca oamenii să nupătimească din partea lupilor. E obiceiul, în unelelocalităţi, să se dea de pomană o lumânare, pentruca viaţa să fie luminată. De asemenea, pentrusufletele morţilor, se dă de pomană (ofrandă) colivă(grâu fiert, îndulcit cu zahăr), care este sfinţită labiserică.Fetele de măritat nu lucrează, mănâncă numaipâine cu sare şi fac vrăji, pentru a-şi cunoaşteursitul (viitorul soţ).Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara31

Cultura tradiţională9. FILIPII DE IARNĂ – (30 ianuarie– 2 februarie)Etnologii consideră că Filipii sunt zeităţipăgâne (în număr de 3 ori 7) care reprezentauspiritele lupilor.Tradiţia prevedea, în zilele Filipilor, anumiteinterdicţii, cum ar fi cusutul, torsul, scoatereacenuşii din vatra focului etc. Dar, totodată eraobligatorie efectuarea unor activităţi, acestea fiindinvestite cu virtuţi magice, prin analogie, precum:fierbând rufele, apa clocotită opăreşte botul lupului;legarea foarfecelor sau a gurii sacilor cu douănoduri, ca gura lupului să rămână legată.10. STRETENIA (ZIUA URSULUI)– (2 februarie)Stretenia (Ziua Ursului), din calendarulpopular, s-a suprapus peste sărbătoarea religioasăÎntâmpinarea Domnului (Iisus Hristos), din 2februarie.Se crede că, în această zi, se trezeşte ursuldin hibernare, iese din bârlog şi se uită să-şi vadăumbra. Dacă este soare şi îşi vede umbra, el sebagă iar în bârlog, pentru a mai hiberna încă şasesăptămâni, cât va mai ţine iarna. Dacă este nor,astfel că nu-şi vede umbra, se sfârşeşte iarna, aşacă ursul nu-şi mai continuă hibernarea.Unele familii sărbătoresc Stretenia, ca praznical casei. Numele acestei sărbători tradiţionale,potrivit tradiţiei orale, ar veni de la Sfânta Stretenie(inexistentă în calendarul ortodox creştin), lăsatăde Dumnezeu pentru a le face bine celor care seroagă la ea. Fără îndoială, însă, că sărbătoareaeste precreştină, fiind legată de un obicei păgân,referitor la cultul ursului. În calendarul popularromânesc există mai multe zile ale ursului, ceeace învederează bogatele virtuţi mitice ale acestuianimal. Era sărbătorit la Martinii de Iarnă (1– 3 februarie), la Ziua Ursului (2 februarie), laSâmbăta Ursului, la Moşii de Florii, în Sâmbătalui Lazăr sau, toamna, la Sfântul Andrei (în 30noiembrie).În ziua aceasta nu se lucrează, ţinându-sesărbătoarea pentru sănătate.11. MĂRŢIŞORUL – (1 martie)Majoritatea etnologilor consideră că obiceiulromânesc al mărţişorului este de origine romană,fiind legat de Matronalia – o zi specială, la 1 martie,consacrată femeilor, când bărbaţii le ofereaudaruri soţiilor lor.Există mărturii documentare că, în secolul alXIX-lea, mărţişorul era format dintr-o monedă,de argint, găurită, prin care se introducea un şnur,împletit din aţă roşie şi albă, acesta fiind oferit, la1 martie, fetelor de măritat, pentru ca acestea să fiefrumoase şi drăgăstoase. În vechime, mărţişorul afost purtat şi de copii, la încheietura mâinii, considerându-secă, astfel, aceştia vor avea sănătateşi noroc.În vremea noastră, mărţişorul (generalizându-seşi în mediul urban) a devenit un simbol alpreţuirii şi dragostei pentru o anumită persoană desex feminin, sau un „însemn” prin care se doreşteca persoanei „gratulate”, obiectul respectiv să-ifie de bun augur.12. BABA DOCHIA – (1 martie)Ca reprezentare mitică, Baba Dochia nu arenimic comun cu Cuvioasa Mucenică EvdochiaSamariteanca, sărbătorită de Biserica Ortodoxă,la 1 martie. Unii etnologi o consideră pe Dochiazeitate feminină din panteonul dacic, alţii – ceimai mulţi – o pun în legătură cu Terra Mater, cultde origine latină, consacrat zeiţei pământului, afertilităţii, germinaţiei, vegetaţiei în general.Despre Baba Dochia există două tipuri delegende, o parte dintre variantele acestora avândo origine cultă, fiind create de anumiţi autori careau rămas în anonimat.În ziua aceasta, în vechime, erau sfinţiteuneltele agricole şi seminţele care erau pregătitepentru semănat; pomii erau legaţi cu aţă roşiepentru a rodi din belşug. Femeile aveau voie doarsă toarcă, întrucât şi Baba Dochia a avut furca-nbrâu şi a tors urcând oile la munte.13. MOŞII (SÂNŢII) DE MĂRŢIŞOR– (9 martie)Moşii, în cultura populară românească,desemnează sufletele strămoşilor care erau consideratesfinte, de aceea ei se numesc şi sânţi.Simeone Mangiuca, în Călindariu... menţioneazăcă: „La aceşti Moşi sau Sânţi se sacrifică (se daude pomană, ofrandă) aşeanumiţii ori care sunt nişte colaci făcuţiîn formă de om, cu cap, mâni şi picioare, sau pecolac este desemnată forma de om”. De asemenea,Mangiuca adaugă că, la Moşii de Mărţişor se începtoate vrăjitoriile pentru luarea manei (rodului) din32 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Cultura tradiţionalăcâmp, de la altcineva, pentru prosperitatea proprieigospodării.Tot atunci se mai efectuează o seamă depractici magice, cu caracter lustral (se aprind gunoaieledin curţi şi grădini).Cum e şi firesc, în „Zilele Moşilor” suntnelipsite pomenile (ofrandele, darurile) destinateoamenilor săraci, pentru sufletele morţilor familiei,care, potrivit mentalităţii populare, se întorc acasăde sărbători, între acestea fiind şi cele consacratelor. Sunt dăruite alimente, haine şi chiar păsări(găini, îndeosebi).În viziunea populară asupra vieţii şi lumii,neamul este constituit atât din cei vii, cât şi din ceimorţi, iar legătura între ei se ţine după rânduieliîndătinate, care se reflectă puternic în numeroasetradiţii populare.14. ALEXIILE – (17 martie)Sfântul Alexă este o reprezentare miticăsezonieră, care a preluat numele şi data de prăznuireale Cuviosului Alexe (Alexie) din calendarul ortodox,pe care Biserica Apuseană îl pomeneşte la17 februarie. În Banat, sărbătoarea populară semai numeşte şi Ziua Şarpelui. Personajul miticAlexe (Moş Alexă) este patronul vieţuitoarelorcare iernează sub pământ, sub pietre şi în apă(sărbătoarea lui fiind sinonimă, în unele zone aleDunării, cu Ziua Peştelui). Totodată, în unele regiuniale Banatului, acest praznic tradiţional este şial insectelor. Se crede că de ziua aceasta se trezescreptilele, broaştele şi insectele din amorţeala (letargia)în care au căzut în timpul iernii.Alexă are un mare rol în schimbareaanotimpurilor. El încălzeşte aerul, grăbind sosireaprimăverii.În ziua aceasta, gospodarii duc, pe câmp,hrană jivinilor, îndeosebi mămăligă, spre a lemomi să meargă acolo, depărtându-le astfel decasele lor.15. BLAGOVEŞTENIA – (25 martie)Este singura sărbătoare cu dată fixă dinciclul pascal, fiind înscrisă în calendarul ortodoxcu numele de Buna-Vestire. Se mai numeşte şiBlagoveştenia (din slava veche: blagoveşnic).Sărbătoarea a fost instituită întru cinstirea zilei încare Sfîntul Arhanghel Gavril a vestit-o pe SfântaFecioară Maria că va naşte pe Hristos.Potrivit credinţei populare, în această zi, sedezleagă limba păsărilor, să vestească, prin cântecullor, sosirea primăverii.O credinţă generalizată este aceea că, laBlagoveştenie, este bine să se mănânce peşte, caomul să fie sănătos tot anul.Ca şi la alte sărbători de primăvară, din calendarulpopular, la Blagoveştenie au loc practici depurificare (lustraţie) a gospodăriilor, prin afumareacurţilor şi grădinilor cu cârpe arse şi - mai ales– cu tămâie.În multe localităţi, numeroase familiisărbătoresc Buna-Vestire ca „praznic al casei”.16. ULTIMA MARŢI A LUNII LUIMĂRŢIŞORÎn amintitul Călindariu... al lui Mangiuca semenţionează că în ultima marţi a lunii martie seefectua vraja „facerii sarei în foc (...) care este bunăla multe fărmecătorii şi de dat vitelor de mâncare,pentru sănătatea lor”.17. AJUNUL SÂNGEORGIULUI(SFÂNTULUI MUCENIC GHEORGHE) –(22 aprilie)Prin obiceiul alesul Sângeorgiului, seînţelege „alegerea” (despărţirea) oilor cu laptede oile sterpe şi de miei, pentru a se începe mulsoareala stână, până în toamnă; turma de oi estea comunităţii rurale, gospodarii având un numărdiferit de oi, care, la rândul lor, dau o cantitatediferită de lapte. De aceea, pentru a se şti cât lapteîi revine fiecărui proprietar de oi, după alesul lor,urma măsuratul laptelui acestora.Alesul şi măsuratul laptelui sunt însoţite deanumite practici magice. Seara avea loc „suflareabucinului” (Mangiuca), în vederea alungării duhurilorrele, considerându-se că sunetul acestui vechiinstrument muzical al ciobanilor români are ofuncţie apotropaică (împotriva spiritelor nefaste).Tot atunci, se efectua trecerea turmei şi a vitelorcornute prin fum, printre focuri, practica aceastaavând rol de purificare ritualică.18. SÂNGEORGIU (SFÂNTUL MUCE-NIC GHEORGHE) – (23 aprilie)Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, încalendarul popular, este cunoscută, în Transilvaniaşi Banat sub numele de Sângeroz. În folclorulromânesc acest sfânt a fost investit cu atributeleunei divinităţi autohtone, protectoare a animalelorColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara33

Cultura tradiţionalăcu lapte şi a semănăturilor. În credinţele populare,Sângeorgiul are putere asupra timpului, pentru căDumnezeu i-a dat două chei, cu una să închidăiarna, cu cealaltă să deschidă primăvara. Chiarsub alergarea lui pe pământ, călare pe fantasticulsău cal, reînvie natura, răsărind iarba, înmugurindpomii, înverzind codrul. Împreună cu fratelesău Sâmedru (Sfântul Dumitru, sărbătorit la 26octombrie) are stăpânire peste timpul anului pastoral:Sângeorgiu stăpâneşte peste vara pastorală(cuprinsă între 23 aprilie şi 26 octombrie) iarSâmedru stăpâneşte iarna pastorală (26 octombrie– 23 aprilie).În noaptea spre Sângeorz se dezlănţuie uneleforţe ale răului, mai cu seamă bântuirea strigelor,strigoaicelor, care sunt persoane în viaţă, predestinatesă se transforme, după moarte, în strigoi.Acestea pot lua mana (rodul) ogoarelor şi sporullaptelui, dacă nu se iau măsuri împotriva lor, unamai cunoscută dintre acestea fiind ungerea uşilorgrajdurilor şi a împrejmuirilor stânilor cu unturăde porc amestecată cu usturoi zdrobit.În dimineaţa Sângeorgiului se efectueazăudatul caselor şi grajdurilor cu o stropitoare făcutădintr-un mănunchi de mlădiţe verzi.Tot înainte de răsăritul soarelui are locspălatul cu rouă. Pe tot parcursul zilei era obligatoriustropirea cu apă a persoanelor tinere, pentruca acestea, în tot timpul anului, să fie vioaie,sănătoase şi atrăgătoare.19. MĂSURATUL OILOR (LAPTELUI)– (22–23, 25 aprilie – 1 sau 10 mai)Am făcut o largă prezentare a obiceiuluimăsuratul laptelui din zona Făget, Judeţul Timiş,dat fiind faptul că practica tradiţională de aici estemai puţin cunoscută, decât cea din Judeţul Caraş-Severin. Am folosit informaţii din studiul lui IonCăliman, Măsuratul oilor în zona Făgetului,publicat în revista „Timisiensis” nr. 1 /1988,Timişoara.În zona Făgetului, măsuratul oilor se ţinea înperioada 25 aprilie – 1 sau chiar 10 mai. Cu câtevazile înainte de măsuratul laptelui, şeful stânii seîngrijea de construirea acesteia şi a colibei (adăpostde vară al ciobanilor), precum şi de transportareaîntregului inventar al obiectelor şi uneltelor cu caretrebuia să fie înzestrată stâna.Proprietarii oilor mulgeau în comun oile– fiecare pe ale altuia – iar din laptele acesta sefăcea caş dulce pentru gustarea din ziua următoare,cea a măsuratului propriu-zis al laptelui.Seara, în ajunul măsuratului, se făcea înconjurulstânii, cu jar şi cu tămâie, de către cel maitânăr copil de cioban, prin această practică ritualăurmărindu-se să fie ferite oile de şerpi, lupi, boli,iar stâna să fie apărată împotriva duhurilor rele.A doua zi, măsuratul laptelui începea campe la ora 9, după ce oile fuseseră scoase la păscutdis-de-dimineaţă. Înainte de a se începe mulgereaoilor, acelaşi copil înconjura de trei ori stâna, cuvasul de ceramică sau din metal în care era jar şitămâie.După mulgerea oilor fiecărui proprietar, sefăcea măsuratul laptelui cu vase de lemn, numitecupă sau cioi, acestea având capacitatea de 3,50l, respectiv de 0,350 l.După terminarea măsuratului laptelui, urmamasa de sărbătoare, la care se serveau băuturaşi mîncarea specifică acestui obicei: ţuică, vin,caş dulce, carne de miel, plăcinte. La petrecereamăsuratului laptelui, unii dintre ciobani sau dintreproprietarii oilor cântau din gură şi din fluier saucorn (din coajă de alun), instituindu-se o atmosferăde voie bună, cu joc şi cu mare veselie.20. ARMINDENUL – (1 mai)În unele zone ale României, s-a păstratobiceiul ca, în poarta gospodăriei să fie pus uncopac tânăr, adus din pădure, acesta numindusearminden. Acest obicei va fi fost şi în Banat,fapt învederat de denumirile sinonime de aici alearmindenului: Băui şi Păui. Arhaismele băui saupăui (ori păhui), din Transilvania şi din Banat,înseamnă copac tânăr din pădure.De Arminden, la 1 mai, era obiceiul ca, larevărsatul zorilor, să te plimbi în aer curat, ca să fivioi şi puternic tot timpul anului. Cu începere dela 1 mai şi pănă la sfârşitul lunii, se considera că ebine să bei dimineaţa, pe inima goală (pe nemâncate)un pahar cu apă şi să mănânci pâine cu unt,pentru a te întări pentru timp de un an.21. VARTOLOMEU – (11 iunie)În prima parte din cea de a doua decadă alunii iunie, au zilele de prăznuire aşa-zişii SfinţiMărunţi: Sfântul Mucenic Timotei (10 iunie),Sfântul Apostol Vartolomei (11 iunie), CuviosulOnufrie cel Mare (12 iunie) şi Sfântul ProorocElisei (14 iunie). În calendarul popular din Banat,34 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

mai cunoscut este Vartolomeul. Se consideră căatunci este miezul verii.În multe sate, numeroase familii sărbătorescVartolomeul ca patron protector al casei.Comunitatea rurală ţine sărbătoarea prininterdicţie la muncă, pentru apărarea satului şicâmpurilor de vijelii, grindină şi duhuri rele.22. SÂNZÂIENELE – (24 iunie)În ultima decadă a lunii iunie sunt înfloriteplantele numite sânziene, acestea fiind investite, înmentalitatea populară, cu proprietăţi apotropaice(apărare împotriva duhurilor rele) şi divinitorii (dedezvăluire a viitorului).În ajunul acestei sărbători – care marcheazăsolstiţiul de vară – se împletesc cununi de sânziene,care se pun la stâlpii porţilor şi la ferestrele caselorşi ale anexelor gospodăriei, împotriva spiritelormalefice. Tot atunci, se face câte o cunună pentrufiecare membru al casei şi se aruncă pe casă.Dacă, în dimineaţa următoare, vreo cunună eracăzută, însemna că persoana pentru care aceastaa fost menită (destinată), va muri. În zorii zilei deSânziene, femeile în vârstă se tăvăleau prin fânproaspăt cosit pentru că se credea că, astfel, vor fisănătoase în tot restul anului.23. SÂNPETRU DE VARĂ – (29iunie)Personajul mitologic Sânpetrul de Vară şi-aluat numele şi data celebrării (29 iunie) de la SfântulApostol Petru. În Banat, în calendarul popular alromânilor, de această sărbătoare sunt legate puţinepractici magice şi credinţe. În lucrarea Sărbătorilereligioase şi datini la români, de Vasile Pistolea,se arată că Sâmpetrul de Vară „marchează miezulverii şi începutul secerişului, se sărbătoreşte pentruca oamenii să fie feriţi de grindină şi animalelede lupi (...). În ziua de prăznuire se desfăşoară şiMoşii de Sânpetru, obicei legat de cultul morţilor.În cimitire se curăţă, se tămâiază mormintele şise dau de pomană colaci, lumânări, mere. Şi labiserică se duc mere, zarzăre, colivă de grâu şifaguri de miere” – (p. 291).24. ANA –FOCA – (1 iulie)În calendarul popular al românilor bănăţeninu s-a păstrat aproape nimic despre enigmaticulpersonaj mitologic Ana–Foca. Sărbătoarea se ţinepentru a fi ocrotit câmpul de arşiţă şi pentru a fiCultura tradiţionalăapăraţi oamenii de incendii şi de boli. SimeoneMangiuca, la secvenţa Ana–Foca din Călindariu... său, notează doar atât: „Arde piatra în apă. Joacăsoarele în apă.”25. PANTELIILE – (13 şi 27 iulie)La fel, puţin şi vag se mai ştie, în Banat,despre sărbătoarea numită Panteliile sau Păliile.În localităţile Bănăţene din Valea Bistrei, JudeţulCaraş-Severin, Panteliile se ţineau prin interdicţiede muncă, atât în 13 cât şi în 27 iulie, deci cu osăptămână înainte sau după sărbătoarea SfântuluiProroc Ilie Tesviteanul (20 iulie), pentru afi ocrotite ogoarele de incendii şi de arşiţe pârjolitoare.În mitologia populară românească seconsideră că Panteliile sau Păliile sunt surori cuSântilie, zeitate a focului şi a soarelui, similară cuHelios din mitologia greacă.26. MARINA – (17 iulie)În tradiţia orală, Sfânta Marina era consideratăca fiind una din surorile Sfântului Petru, ocrotitoareagospodăriilor de incendii, a oamenilor deboli şi diavoli, a vitelor de fiare, a ogoarelor degrindină.În multe familii din Banat, Marina estesărbătorită ca patron al casei.În calendarul ortodox, în 17 iulie, estecelebrată Sfânta Mare Muceniţă Marina, martirizatăla aceeaşi dată, în anul 270, de către tatăl ei.27. SÂNTILIE – (20 iulie)În calendarul popular Sântilie (Sfântul Ilie)este o divinitate care patronează furtunile verii,trăznetele, fulgerele, grindina. Intervenţia sa întulburările atmosferice este terifiantă.În ziua aceasta se efectuează anumite practicimagice pentru vindecarea bolilor (culesulplantelor de leac, în zorii zilei) şi pentru prevenireafurtunilor cu grindină (vrăji şi descântece săvârşitedis-de-dimineaţă, folosindu-se roua de pe plantanumită rodul pământului).Sărbătoarea este dedicată şi cultului morţilor,adică sunt veneraţi Moşii de Sântilie, prin dăruireade pomene. Se crede că, în această zi, sufletelemorţilor se întorc acasă, pentru a fi ospătate.28. SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOM-NULUI – (6 august)Marea sărbătoare din calendarul ortodoxColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara35

Cultura tradiţională– Schimbarea la faţă a Domnului, din 6 august,este celebrată şi în calendarul popular, prininterdicţie de la muncă şi prin practici magice,existând anumite credinţe în eficienţa acestora, întimpul acestui praznic.În zorii zilei erau culese plante de leac– îndeosebi muşeţelul şi avrămeasa – precum şialune, care – se credea – că sunt bune împotrivafrigurilor.O mare importanţă li se dă celebrării MoşilorSchimbării la Faţă, oferindu-se pomene pentrusufletele morţilor, pomenele constând, îndeosebi,în struguri din soiuri văratice şi fructe.29. SÂNTĂMĂRIA MARE – (15 august)În 15 august, în calendarul ortodox, estesărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, iar încalendarul popular, sărbătoarea este cunoscută cunumele Sântămăria (Sfânta Maria) Mare.În multe familii, Sântămăria Mare estesărbătorită ca patron al casei.În ziua aceasta, femeile culeg flori şi le punla icoana Maicii Domnului din casă, acestea fiindfolosite, apoi, de-a lungul anului, pentru vindecareaunor boli.La sărbătoarea aceasta sunt celebraţi Moşiide Sântămărie. Femeile duc la biserică struguripentru sfinţirea acestora, din care, apoi, dau depomană pentru sufletele morţilor.30. CRUCEA MICĂ – (29 august)Sărbătoarea religioasă Tăierea CapuluiSfântului Ioan Botezătorul, din 29 august, sereflectă în calendarul popular în praznicul cunoscutsub denumirea de Crucea Mică.Cu începere de la această sărbătoare, se intrăîn postul negru care ţine până la praznicul ÎnălţareaSfintei Cruci din 14 septembrie. Se crede că postul„de la cruce până la cruce” mântuieşte sufleteleintrate în păcat, prin efectuarea unor crime,pruncucideri, furturi, incendieri etc.Sunt impuse anumite interdicţii, mai alesfolosirea cuţitului la tăierea alimentelor, a pâiniişi chiar a legumelor şi a fructelor, totul rupândusecu mâna.31. SÂNTAMĂRIA MICĂ – (8 septembrie)Sărbătoarea dedicată Naşterii Maicei Domnului(8 septembrie) are în calendarul popularnumele de Sântămăria Mică.Ţinându-se sărbătoarea Sântămăria Mică,se consideră că este influenţată bunăvoinţa MaiciiDomnului, implicând-o în săvârşirea unor actebinefăcătoare, cum ar fi vindecarea unor boli; prinunele descântece în care ea este invocată, ajută lanaşterea uşoară a femeilor şi la o binecuvântatăcreştere a copiilor, la sporirea şi sănătatea animalelordomestice.Etnologii au învedereat că Maica Domnuluia devenit cel mai complex personaj al mitologieicreştine româneşti.32. ZIUA CRUCII – (14 septembrie)Sărbătoarea religioasă Înălţarea SfinteiCruci, din 14 septembrie – instituită de Biserică înamintirea lemnului crucii, pe care a fost răstignitIisus, descoperit de către Sfânta Elena, mamaîmpăratului Constantin cel Mare – este cunoscută,în calendarul popular, sub denumirea de ZiuaCrucii.În multe familii, această sărbătoare estepraznicul casei.Acum se încheie postul negru, început laCrucea Mică, şi sunt celebraţi Moşii Sfintei Cruci,dându-se pomene, pentru sufletul celor morţi,colăcei şi covrigi cu lumânări, precum şi ulceledin ceramică, pline cu apă curată, cu miere sau cumied (apă amestecată cu miere de albine).33. MIOIUL – (29 septembrie)Sărbătoarea aceasta se mai numeşte, înBanat, Sâ-Mioiu (Sfăntu Mioiu) şi Chiriacul.Mioiul – personaj mitologic venerat în calendarulpopular – nu are nici un corespondent între sfinţiipanteonului religios.Cu începere de la Mioi, până la sărbătoareaSf. Paraschiva (14 octombrie), este „vara luiMioi”.La această sărbătoare are loc slobozireaberbecilor în turma de oi, practică numită „nuntaoilor”. Tot acum, se practică obiceiul curăţirii oilorprin foc şi apă (lustratio per ignem et aquam).În Banat, unele familii l-au proclamat peMioi drept patron al casei, cu toate că acesta nueste un sfânt al religiei creştine.34. VINEREA MARE - (14 octombrie)În calendarul popular, Vinerea Mare se ţineîn ziua sărbătorii Cuvioasei Parascheva, din 1436 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Cultura tradiţionalăoctombrie, se numeşte Vinerea Mare, chiar dacănu cade în aceeaşi zi a săptămânii.Multe familii din Banat sărbătoresc VinereaMare ca praznic al casei.Sărbătoarea se ţine pentru noroc în căsătorie,fertilitatea nevestelor „sterpe”, naştere uşoară,tămăduirea unor boli.35. LUCINUL – (18 octombrie)Numele şi data sărbătoririi Lucinului suntlegate de celebrarea Sfântului Apostol şi EvanghelistLuca (18 octombrie).Mangiuca precizează în Călendariu ... săucă „Lucinul se serbează cu nelucrare [pentruapărare] de lupi”.Ziua Lucinului este ţinută, de unele familii,capraznic al casei.La această sărbătoare se recurgea la opractică magică: se legau dinţii pieptenului descărmănat lâna, pentru a se lega gura lupului.36. SÂMEDRU – (26 octombrie)Sâmedru este numele popular al SfântuluiMare Mucenic Dimitrie, sărbătorit la 26octombrie.În sâmbăta dinainte de Sâmedru se serbeazăMoşii lui Sâmedru (Moşii cei Mari sau Moşii deToamnă), aceasta fiind una din cele mai importantezile legată de cultul morţilor, când se dau pomenipentru sufletele lor, ofrandele constând în colaci,grâu fiert, brânză, lapte şi fructe, îndeosebi nuci.În seara zilei de 25 spre 26 octombrie seaprinde focul lui Sâmedru, în locuri speciale,prielnice pentru participarea la acesta a spiritelorbenefice, în vatra satului (centrul localităţii), laîncrucişarea uliţelor şi pe înălţimi ale aşezării. Focurileacestea aveau o dublă funcţie magică, aceeade a-i încălzi pe cei morţi şi aceea de a îndepărtaanimalele sălbatice de casă.Era credinţa ca tinerii şi copii să sară pestefoc, ca să nu se îmbolnăvească în timpul iernii.Se credea că tăciunii din focul lui Sâmedru, fiindaruncaţi pe ogoare şi în livezi, sporesc belşugulholdelor şi rodul pomilor.37. ARHANGHELII – (8 noiembrie)Sărbătoarea cunoscută, în calendarul popular,cu numele Arhanghelii (Hranghelul, CapulArhanghelului) apare în calendarul ortodox subdenumirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil(Gabriel). Se sărbătoreşte pentru a uşura trecereaîn nefiinţă, când soseşte momentul morţii.Numeroase familii sărbătoresc Arangelul,ca patron al casei.38. FILIPII (MARTINII) DE TOAMNĂ– (12 noiembrie)Filipii sunt un fel de patroni ai lupilor, care leordonă acestora să mănânce animalele acelora caren-au ţinut sărbătoarea, prin nelucrare. Existând oasemenea credinţă, la acestă sărbătoare se respectăinterdicţiile validate de tradiţie: pieptănatulpărului- altfel, animalele din gospodărie vor fi atacatede atâţia lupi câte fire de păr au fost pieptănatesau câţi dinţi are pieptenul; scoaterea gunoiului dincasă sau din grajd şi aruncarea cenuşii din vatrafocului – aceasta, pentru că, dacă lupoaica va găsi,noaptea, în cenuşă, bucăţi de cărbuni aprinşi, îi vamânca şi va rămâne însărcinată, sporind, astfel,numărul lupilor.Este credinţa că Filipii ocrotesc casa împotrivamai multor pericole: incendii, strigoi,şerpi etc.39. SÂNTANDREI – (30 noiembrie)Sântandreiul din mitologia româneascănu are nimic comun cu Sfântul Apostol Andreicel Întâi Chemat – Ocrotitorul românilor. Seconsideră, de către etnologi, că Sântandrei sauSânandrei reprezintă o divinitate precreştinăautohtonă, sărbătorită la 30 noiembrie sau 1 decembrie,căreia Biserica i-a suprapus prăznuireaSfântului Apostol Andrei.Pentru că această sărbătoare marcheazăînceputul iernii, ea este numită şi Andrei – cap– de – iarnă, iar noul anotimp fiind cel al lupilor,Sântandrei era considerat, în mitologiaromânească, patronul lor, alături de Sânpetru(Sânpetru de Iarnă). În Călendariu ... lui Mangiucasărbătoarea aceasta se mai numeşte şi ZiuaLupului. Se sărbătoreşte pentru a feri animaleledomestice şi oamenii de atacul lupilor.40. BARBARA - (4 decembrie)În Calendarul Ortodox, în 4 decembrieeste ziua Sfintei Muceniţe Varvara, al cărei numeprovine din prenumele grecesc Barbara. În BisericaApuseană, Sfânta Muceniţă şi-a păstratnumele Barbara. Vedem în Călendariu ... luiMangiuca varianta Barbara, păstrată în tradiţiaColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara37

orală din Banat.Se credea că Dumnezeu i-a dat SfinteiMuceniţe Barbara putere asupra Bubatului(Vărsatului, boală a copilului), iar în perioada de3 – 5 decembrie, ea putea să vindece lumea deaceastă maladie.În zilele acestea nu li se dădea copiilor sămănânce fasole, mazăre, linte, porumb fiert etc.,pentru ca vărsatul să nu-şi crească bubele câtboabele respective.În zonele miniere din Banatul Montan alCaraş-Severinului, Sfânta Varvara (Barbara) eracelebrată ca divinitate ocrotitoare a minerilor. Înziua ei, minierii dădeau de pomană oamenilorsăraci, pentru sufletele morţilor şi aduceau ofrandela biserică, pentru ocrotirea lor în adâncurilepământului.41. SÂNNICOARĂ – (6 decembrie)În tradiţia orală, Sfântul Ierarh Nicolae poartăşi numele Sân-Nicoară (Sânnicoară, Sâmicoară)ori Moş Nicolae – acesta reprezentând, la origine,o divinitate precreştină care patronează pământul şiapele. Biserica a suprapus sărbătorirea şi atributeleSfântului Ierarh Nicolae peste cultul acestei zeităţipăgâne. Sânnicoară (nume provenit din SantusNicolaus) – personajul rezultat din sincretismulcreştin şi păgân – are atât însuşiri profane, cât şitrăsături sacre.În zilele noastre, Moş Nicolae a devenitîntruchiparea exemplară a unui sfânt bun, darnic,ocrotitor al celor nevoiaşi, mai ales al copiilornecăjiţi. De aceea, sărbătoarea lui se mai numeşteşi Crăciunul Copiilor.Nuiaua, vărguţa, băţul Sfântului Nicolae,cu care, potrivit vechii credinţe, pedepsea pe ceivinovaţi, acum sunt investite cu virtuţi benefice,augurale, fiind dăruite copiilor şi femeilor, ca să lemeargă bine în viaţă. S-a generalizat – şi a căpătato mare vitalitate – obiceiul ca, în încălţăminteacopiilor, să se pună daruri, în noaptea dinspresărbătoare.42. IGNATUL – (20 decembrie)Ignatul din calendarul popular reprezintăo zeitate din mitologia autohtonă care a preluatnumele şi data de celebrare ale Sfântului MucenicIgnatie (Purtătorul de Dumnezeu), pe care BisericaOrtodoxă îl sărbătoreşte în 20 decembrie.E obiceiul ca, în ziua aceasta să aibă locCultura tradiţionalătăierea porcului, cu toate practicile ritualice pecare le implică acest act sacrificial.În ziua aceasta se dau de pomană: o mânăde sare şi o strachină de făină, pentru a fi feriţiporcii de boli.Sărbătoarea este ţinută mai ales de cătrefemei, prin anumite interdicţii de muncă: spălatulrufelor, tăiatul cu foarfecele, cusutul, torsul.43. CRĂCIUNUL – (25 decembrie)În tradiţia orală românească, numeleCrăciun este dat unei divinităţi mito-folclorice,de natură solară, cu înfăţişare antropomorfică,legată de sărbătoarea Naşterii Mântuitorului IisusHristos. Unii cercetători (V. Kernbac) considerăcă denumirea Moş Crăciun este dovadă că aceastădivinitate face parte din categoria Moşilor, astrămoşilor arhetipali.Moş Ajunul (din 24 decembrie) este fratelelui Moş Crăciun. Perioada mitico-rituală asărbătorilor de Crăciun cuprinde trei zile: AjunulCrăciunului, Crăciunul şi a doua zi de Crăciun,când se prăznuieşte Soborul Maicii Domnului.În Ajunul Crăciunului, în Banat se practicăcolindarea piţărăilor (băieţilor până la vârsta de12–14 ani). În textul colindei acestora este urareapentru sănătate şi belşug în gospodărie. Ei primescdaruri: colăcei, anume făcuţi pentru ei (care senumesc colindeţi sau pizărăi), fructe, mai alesnuci şi mere.În Ajunul Crăciunului, în Zona Făgetului,Judeţul Timiş, se practică obiceiul colindatului decătre ceata (grupul de tineri) de colindători. Amprezentat pe larg acest obicei, folosind informaţiidin studiul lui Ion Căliman, Colindatul cu dubedin zona Făgetului, publicat în „Timisiensis” nr.4 / 1996, Timişoara.În zonă, folosirea dubelor (tobelor din pielede câine) îşi are similitudini în ţară numai cuŢinutul Pădurenilor (din Judeţul Hunedoara).În unele localităţi din Zona Făgetului, concomitentcu obiceiul colindatului, se practică şiJocul Căluşerului, constituit din 12 figuri coregrafice.Aici există un bogat repertoriu de colinde– textele acestea având deosebite calităţi literare,care s-au bucurat de înaltă apreciere în folcloristicaromânească. Foarte spectaculoasă este practicareacolindatului cu masca zoomorfă de cerb. Amfăcut o prezentare specială a acesteia, încercând38 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

să lămuresc originile sale în cultura popularăromânească.SĂRBĂTORI CU DATĂVARIABILĂ44 . SÂNTOADERUL / SÂNTOADERII– (La începutul postului Paştilor)Pe vremea împăratului Diocliţian (284–305),a avut loc martirizarea, prin ardere într-un cuptoraprins, a credinciosului Teodor Tiron. În CalendarulOrtodox, Sfântul Mucenic Teodor Tiron îşiare ziua în 17 februarie. Tradiţia orală a legat denumele lui sărbătoarea Sântoaderului sau a Sântoaderilor,care se ţine aproape în întreg Banatul,în prima săptămână din Postul Paştilor (excepţiefăcând puţine localităţi, în care ziua de celebrareeste în ajunul Postului Sfintelor Paşti).În Judeţul Caraş-Severin există o puternică,terifiantă, credinţă în Caii lui Sântoader – fiinţe mitologicecare au înfăţişare de tineri voinici, foartefrumoşi, dar cu copite de cal, aceştia pedepsindcumplit pe fetele şi femeile care torc şi ţes în ziualor. Ele erau „luate de Sântoaderi”, adică erauprinse într-un joc (dans) infernal de rapid, caredura până când mureau – sfîrşite – vinovatele careau încălcat interdicţiile de muncă.Este obiceiul ca, la Sântoader, fetele să-şispele capul cu leşia de oman (Inula Helmium),pentru ca să le crească părul frumos, precum coadacalului. În unele localităţi, fetele şi nevestele îşispală părul, cu apă în care se fierbe floare de corn(un arbust de esenţă foarte tare), ca să fie tarerădăcina părului.45. TOCMA ŞI NUNTA CORNILORLa începutul Postului Paştilor, în JudeţulCaraş-Severin, în localităţile din Valea Almăjului(zona etnografică Bozovici), se practică un foartepitoresc obicei numit Tocma cornilor (în satulBănia) şi Nunta cornilor (în localităţile EftimieMurgu şi Prilipeţ).Obiceiul îşi are denumirea de la arbustulcorn, lemn de esenţă tare, care înflorind devreme,la începutul primăverii, se întâmplă, adeseori,ca florile să-i îngheţe. Astfel, acest arbust este„păcălit de frig”, fapt pentru care este consideratprost, nebun, de aceea există şi zicătoarea: „prostcum e cornul”. Obiceiul vizează prostia, nebunia,care s-ar putea manifesta din partea acelora ce arCultura tradiţionalăface logodna (tocma) sau nunta în Postul Paştilor,perioadă în care sunt interzise căsătoriile.Fiind o parodie a nunţii, în care actanţii acesteiasunt mascaţi (mirii, naşii, socrii etc.), obiceiulare un caracter carnavalesc, în desfăşurarea lui (încentrul satului şi pe uliţi) fiind antrenată întreagacomunitate a localităţii.46. DUMINICA FLORIILOR – (Cu osăptămână înainte de Paşti)Sărbătoarea din Calendarul Ortodox „IntrareaDomnului Iisus Hristos în Ierusalim” estenumită şi Duminica Floriilor.Sărbătoarea Floriilor din calendarul popularîşi are originea în cultul divinităţii precreştineFlora. Peste această sărbătoare s-a suprapus prazniculcreştin.În tradiţia populară Floriile sau DuminicaFloriilor îşi leagă denumirea de înflorirea pomilorşi a multor flori primăvăratece, precumşi de sfinţirea ramurilor de salcie în biserică.Ramurile verzi de salcie sunt duse la biserică, însâmbăta premergătoare (Sâmbăta lui Lazăr). Dupăsfinţire, ramurile acestea sunt duse acasă, undesunt puse la icoane sau după grindă, ori la uşi şiferestre şi chiar sub streaşina casei, crezându-secă ramurile respective au puteri magice, putând săpăzească gospodăria de duhurile rele şi să scapemembrii familiei de anumite dureri cauzate deboli. Totodată, ramurile acestea sunt un simbol alfertilităţii şi vegetaţiei şi belşugului, ele ajutând săfie rod în pomi şi să sporească mierea în stup.În sâmbăta Floriilor se sărbătoreşte Sâmbătalui Lazăr sau Moşii de Florii. Se dau pomene– îndeosebi plăcinte.47. JOIMĂRIŢA – (Joia dinainteaPaştilor)Sărbătoarea aceasta se mai numeşte JoiaPatimilor (Joia Mare, Joia Neagră, Joia Verdesau Moşii de Joimari).Există credinţa că, aşa ca şi la celelalte marisărbători de peste an (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza),acum se deschid mormintele şi morţiise întorc acasă, unde stau până la SărbătoareaMoşilor (Moşii de Rusalii), când se întorc în lumealor, cu ofrandele primite, cu pomenile care li s-audat. În zorii zilei de Joia Mare, în întâmpinareamoşilor se fac focurile morţilor, în curţi, la care săse încălzească aceştia şi să aibă lumină de acasă.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara39

Cultura tradiţionalăÎn unele localităţi, în ziua aceasta se vopsescouăle de Paşti, dar în cele mai multe aşezări, acestobicei are loc în Vinerea Mare (Seacă) dinaintede Paşti.În seara acestei joi se desfăşoară obiceiulAlimori. Cel mai important studiu despre acestal-a scris folcloristul timişorean Gabriel Manolescu(Despre originea, semnificaţiile şi tipologia unuiobicei străvechi, publicat în „Folclor literar”,vol. I, Universitatea din Timişoara, p. 111–150 şiStrigarea peste sat, în volumul postum, Mimă şidramă în obiceiurile populare româneşti, Ediţieîngrijită de Aurel Turcuş, Editura Exelsior Art,Timişoara, 2004, p. 177– 232). În lucrarea noastră,am folosit informaţii din studiul mai recent al luiIon Căliman, intitulat Restructurări tematice şiconotative într-un obicei tradiţional – Strigareapeste sat, publicat în „Timisiensis” nr. 1 /1996,Timişoara.Autorul arată că, în zona Făget, obiceiul aredouă variante: una numită Alimolile (în satele dedeal şi munte) şi Moroleuca (în localităţile de şesşi luncă).Ambele variante au acelaşi scop, acela ca,prin strigările pe care le fac feciorii, lângă focurimari, să arate anumite nereguli morale şi socialedin localitate, satirizându-le.48. VINEREA SEACĂ sau NEAGRĂ- (Vinerea înainte de Paşti)Ziua aceasta este legată de răstignireaDomnului Iisus Hristos, cunoscută, în popor, subdenumirea de Vinerea Mare, Vinerea Seacă sauVinerea Neagră.În majoritatea localităţilor, acum se vopsescouăle de Paşti. În lucrare, am prezentat legendelegate de originea acestui obicei.La început, ouăle de Paşti au fost numai deculoare roşie, apoi au fost vopsite şi în alte culori:albastre, galbene, verzi şi chiar negre, cele dinurmă simbolizînd jalea şi durerea, provocate derăstignirea Domnului.Prin analogie cu denumirea Vinerea Seacă,este credinţa că persoanele care lucrează în aceastăzi, apoi, tot timpul anului le va merge în sec.Foarte multă lume, în acestă vineri, ţine postnegru, pentru sănătate şi belşug în casă.49. SÂMBĂTA PAŞTILORÎn noaptea de sâmbătă spre Sfintele Paşti,se deschid cerurile. Tot atunci ard flăcările pecomori, iar, mai demult, se efectuau o seamă depractici magice.În sâmbăta Paştilor se prepara pasca, în majoritateacazurilor aceasta având formă de cruce,spre a aminti de răstignirea lui Hristos. Acum secuminecă babele. Seara se pregăteşte mâncareataşche cu urdă şi se dă de pomană, pentru ca morţiisă nu se facă strigoi.50. PAŞTILE. ZIUA CEA LUMINATĂ(ÎNVIEREA DOMNULUI)În această zi a neţărmuritei bucurii pentruîntreaga lume creştină, în credinţele populare semanifestă interesul pentru riturile de purificare.Înzorii zilei de Paşti, se practică scăldatul feciorilor şial fetelor. Apoi, începând de dimineaţa, se practicăudatul cu apă, actul acesta având funcţie purificatoare,dar şi o magie specială care ar influenţagrăbirea măritişului.Există obiceiul dăruirii ouălor roşii şi alciocnirii acestora. Cojile, fiind sfinţite, se aruncăpe pământ, practica respectivă având funcţiefertilizatoare, urmărindu-se, astfel, sporireabelşugului holdelor şi livezilor. Ciocnitul ouăloreste un ritual străvechi care simboliza sacrificiuldivinităţii primordiale. Etnologul timişorean IvanEvseev susţine că, la români, spre deosebire de altepopoare, ouăle roşii sunt simboluri ale nemuririişi ale plinătăţii vieţii51. MĂTCĂLĂULÎn lucrarea Sărbătorile la români, vol. III,S. F. Marian arată că, după credinţa românilordin Banat, Mătcălăul este „... un june frumos şinemuritor, care umblă prin lume, ca Sântoaderiişi Rusaliile, dar pe care oamenii nu-l pot vedea,din cauză că lumea s-a spurcat”. În Călendariu... său, S. Mangiuca notează că acesta cade totdeaunaluni, după Duminica Tomii, care este la osăptămână după Paşti.De ziua acestuia se leagă un vechi obiceial românilor bănăţeni, numit de MangiucaÎnfărtăţirea şi Însurăţirea feciorilor şi a fetelor.Adică feciorii „se fac” (prind) fraţi de cruce (fraţispirituali), iar fetele „se fac” (prind) surorispirituale.În articolul Mătcălăul (Înfărtăţirea) de MariaMândroane (publicat în Timisiensis nr.1/1998,Timişoara), este prezentat obiceiul, în zonaOraviţei. Descrierea obiceiului şi semnificaţiile40 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Cultura tradiţionalăunor practici din cadrul obiceiului, făcute de autoare,le-am evidenţiat în lucrarea completă.Obiceiul Mătcălăului – menţionează Mangiuca– se practica „în multe locuri în lunea Paştilor,dar mai lăţită este serbarea lui luni, după duminicaTomii”.52. PAPARUGA - (A treia zi după Paşti)Obiceiul Paparugăi se mai numeştePaparudă sau Dodoloaie şi se practica a treia zidupă Paşti, dar şi în timpul verii, când era secetă.În Valea Bistrei din Caraş-Severin, înlocalităţile Mal, Măgura, Ohaba Bistra etc. o fatămare (virgină), în vârstă de 15, 16, 17 ani, eraîmbrăcată cu frunze de arin (un copac ce creşte,în general, în luncile râurilor), care erau legate cuo brăciră (cingătoare, din pânză, ornamentată,specifică portului popular femeiesc din zonă).Aceasta (însoţită de câteva fete) mergea pe uliţelesatului, cântând Cântecul Paparugăi, în timp cedin gospodării ieşeau persoane, în special copiii, şio stropeau cu apă. În satul Măru din aceaşi zonă, încercetările etnografice de teren, din anul 1974, amconstatat că, vara, o femeie gravidă era „făcută”Paparugă, fiind stropită cu apă, ca să vină ploaia(magie prin analogie).53. TODORUSALELE / TODORUSELE- (Cu 24 de zile înainte de Rusalii)Mangiuca menţionează că Todorusalele /Todorusele sunt cu 24 de zile înainte de Rusalii,pentru ca să fie oamenii atenţionaţi că vin Rusaleleşi trebuie să se ferească de puterile nefaste aleacestora. Acelaşi învăţat precizează că „Rusalele,după credinţa poporului român sunt fete mari,zâne, care la Todorusale se întâlnesc şi-şi petreccu Sân-Toaderii, care sunt feciori (feţi) frumoşi,de unde se vede a fi compus şi numele de Todor-Rusale”.În ziua aceasta se culege dumbrovnicul,numit şi todoruse (melis melissophylum), cu carese făceau vrăji. În unele localităţi din Banat, laTodorusale sunt puse persoanele paralizate afară,între florile de frăsinică, crezându-se că se vorvindeca.54. ISPASUL - (La 40 de zile de la Paşti)În Calendarul Ortodox, la 40 de zile dupăPaşti este sărbătoarea Înălţarea Domnului (lat.Ascensio Domini). În tradiţia orală, aceasta estecunoscută cu numele de Ispas. Este legată de cultulmorţilor. Se crede că, în ziua aceasta, sufletelemorţilor se ridică la cer. Acum se dă de pomană,pentru ca sufletele să aibă merinde de drum.Sărbătoarea se mai numeşte şi Paştile Cailor,pentru că se crede că, numai în ziua aceasta, laIspas, caii se satură, dar şi atunci doar timp de unceas. În popor se consideră că aceste animale suntfără saţiu.În preziua (ajunul) Ispasului se pun frunze deleuştean la porţi, ferestre şi la pragul grajdului, împotrivastrigoilor şi a strigelor - fiinţe mitologicefeminine care iau (diminuează) cantitatea de laptedin ugerul vacilor.În noaptea de Ispas înfloreşte feriga. Atunci,florile acesteia, precum şi florile de alun şi diferiteburuieni de leac, sunt culese de femei, pentruceaiuri şi pentru vrăji de dragoste.Şi în Banat, până la sfârşitul secolului al XIX– lea, când obiceiul Căluşarilor se practica dupăvechile rânduieli, jocul (dansul) magic al acestoraîncepea în ziua de Ispas şi ţinea până la Rusalii.În multe localităţi din Banat, numeroasefamilii sărbătoresc Ispasul ca patron al casei.O atenţie specială se dă Moşilor de Ispas, prinoferirea pomenilor. Sărbătoarea având o strânsălegătură cu cultul strămoşilor, în întâmpinareaacestei zile „se înfrumuseţează” mormintele.55. RUSALIILE - (La 50 de zile de laPaşti)Sărbătoarea religioasă romană, numită Rosaliasau Rosaria era consacrată cultului morţilor.În Imperiul Roman, celebrările se ţineau în lunilemai, iunie, iulie, în timpul înfloririi trandafirilor.Peste sărbătoarea păgână s-a suprapus prazniculcreştin Pogorârea Sfântului Duh, pentru carese foloseşte şi denumirea Sfintele Rusalii.În ziua aceasta, biserica şi casele creştinilorse împodobesc cu ramuri de nuc, tei sau stejar,acestea semnificând frumuseţea sufletească, cucare oamenii întâmpină sărbătoarea. Avându-se învedere o asemenea podoabă vegetală, sărbătoareaa primit şi denumirea de Dumineca Verde. Maieste numită şi Dumineca Mare, pentru că, prin coborâreaDuhului Sfânt s-a înfăptuit unirea tuturorlimbilor şi a popoarelor care fuseseră despărţite laTurnul Babel.În tradiţia populară, Rusaliile au rămas osărbătoare consacrată cultului morţilor. Se ducpomeni în cimitire, acestea fiind dăruite pentruColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara41

Cultura tradiţionalămoşi şi strămoşi. Pomenile se dau îndeosebi însâmbăta Rusaliilor. De aceea, ziua aceasta senumeşte Sâmbăta Moşilor, Moşii de Rusalii, Moşiicei Mari, Moşii de Vară.Există interdicţii pentru anumite activităţi,cum ar fi măturatul, ca să nu ajungă praf în ochiimorţilor (sufletele lor fiind sosite în lumea noastră,aici stând după uşă, până a doua zi, după terminareaLiturghiei), apoi torsul, pentru a nu se întoarcecolacii daţi de pomană.Despre Rusalii se crede că aceste personificărimitologice întruchipează spiritele rele ale unormorţi rebeli, care vin în lumea pământeană înrăstimpul dintre Paşti şi Rusalii, începând dinnoaptea de Joi Mari, când, odată cu deschidereacerurilor, se deschid şi mormintele.Aceste personaje fabuloase pot săîmbolnăvească (să paralizeze) anumite persoanepe care le întâlnesc „în ceasul rău”. Aceastăîmbolnăvire, numită „luarea în Rusalii” are şansasă se vindece doar prin descântece şi vrăji speciale,dar mai ales, prin sărirea căluşarilor peste ele.Până în secolul al XIX-lea şi în Banat sepractica jocul magic al căluşarilor, căruia, înaceastă lucrare, i-am dedicat un amplu capitol.56. CĂLUŞARII – JOC POPULARCALENDARISTIC – (La Ispas şi la Rusalii, lacolindat şi la rugă)În lucrare am prezentat succint consemnareajocului popular românesc, cu începere dinsecolul al XVI-lea, apoi, pornind de la mărturiiledocumentare de la începutul secolului al XIX-lea,am înfăţişat Jocul Căluşarilor în Banat. DamaschinBojincă, într-o lucrare tipărită în anul 1828, susţinecă acest joc aminteşte de Colisalii romani, care îşidansau jocul ritual, în fiecare an, la începutul luniimai. Deosebit de importantă este descrierea JoculuiCăluşarilor, într-un manuscris din 1830, rămas dela cronicarul Nicolae Stoica de Haţeg.După trecerea în revistă a câtorva consemnări,de mai mică importanţă, a acestui dans, amprezentat pe larg contribuţiile lui Sofronie Liuba şiAurelie Iana despre acest obicei, în ultima parte asecolului al XIX-lea. M-am oprit mai mult asupraunui excepţional text Căluceniul sau căluceriul deSofronie Liuba şi Aurelie Iana, cuprins în lucrareaMonografia comunei şi hotarului Maidan,Jud. Caraş-Severin, rămasă în dactilogramă,aceasta urmând să fie ediţia a II-a a cărţii celordoi autori (apărută în 1895), acum fiind „revăzutăşi întregită”, din publicaţiile folcloristice, de prof.Dionisie Iana.Sanda Larionescu, în anul 1975, a publicatstudiul Destructurare şi permutări funcţionaleîn căluşul bănăţean (apărut în volumul „Tibiscus– etnografie”, Timişoara, 1975). Autoarea arată că,prin anii `70 ai secolului trecut, Jocul Căluşarilor,în Banat, era lipsit de semnificaţia magică, aceeade a vindeca pe bolnavii de paralizie şi de a aveaputere împotriva Rusaliilor. Întâi s-au schimbatdatele în care se practica obiceiul, apoi, pur şisimplu, a devenit un joc scenic, apreciat prinfascinanta lui spectaculozitate.Notă: Acest material este un rezumatal lucrării Catalogul obiceiurilor tradiţionalecalendaristice din Banat, elaborată în cadrulproiectului “Memoria Tradiţiilor populare”,implementat de Asociaţia Constantin Brâncuşiîn cadrul Programului de Vecinătate România-Serbia 2004-2006, publicată într-un volum de sinestătător.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂAurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin.Repere etimologice şi martirologice, Editura Minerva,Bucureşti, 2003Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc I. Momente şi sinteze.Editura Minerva, Bucureşti, 1981Idem, Colindatul în Transilvania, în “Anuarul MuzeuluiEtnografic al Transilvaniei”, pe anii 1965-1967,Cluj, 1969Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura AcademieiR.S.R., Bucureşti, 1973Ion Căliman, Măsuratul oilor în zona Făgetului, în“Timisiensis”, Revistă trimestrială de informare culturală,editată de Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare aTradiţiei Populare Timiş, nr. 1/1998, TimişoaraIdem, Colindatul cu dube din zona Făgetului, în “Timisiensis”,nr. 4/1996Idem, Restructurări tematice şi conotative într-unobicei tradiţional – Strigarea peste sat, în “Timisiensis”,nr.1/1996Ion Căliman, Cornel Veselău, Poezii populare româneşti,Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 1996Ion Derşian, Posibilităţile şi stadiul unei formule: “Chiraleisa”,în Cele trei Crişuri, nr. 2 din anul 1992, OradeaIon Cocioabă, Paştile, în “Timisiensis”, nr. 1/1997Doina Dascălu, Teodor Pleşa, Date inedite cu privire lastructura şi semnificaţia obiceiurilor de primăvară. Tocma cornilor,în “Analele Banatului - etnografie”, Timişoara, 1978Leontin Ghergariu, Preocupările etnografice şi folcloristiceale lui Damaschin Bojincă, în „Anuarul Etnografical Transilvaniei”, pe anii 1959 – 1961, ClujIvan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologieromânească, Editura Amarcord, Timişoara, 199842 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Idem, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale,Editura Amarcord, Timişoara, 1995Ion Ghinoiu, Panteon românesc. Dicţionar, EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2001Idem, Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion,Bucureşti, 2003Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şinaturală a Banatului Timişoarei, Traducere, introducere şinote de Costin Feneşan, Editura „Facla”, Timişoara, 1987Otilia Hedeşan, Fişierul obiectelor rituale. Pâinea, în„Timisiensis”, nr. 4 /1995Sanda Larionescu, Asimilarea modelului folcloric alobiceiurilor de peste an în satele Borlova şi Marga, JudeţulCaraş-Severin, în „Tibiscus – etnografie”, volum îngrijit deAurel Turcuş, Timişoara, 1974Sanda Larionescu, Destructurare şi permutărifuncţionale în căluşul bănăţean, „Tibiscus - etnografie”,volum îngrijit de Aurel Turcuş ,Timişoara, în anul 1975Sofronie Liuba, Aurelie Iana – Topografia satului şihotarului Măidan, Caransebeş, 1895Sofronie Liuba învăţător, Aureliu Iana preot – Monografiacomunei şi hotarului Maidan, jud. Caraş, Ediţia a II-a,revăzută şi întregită din publicaţiile folcloristice de prof.Dionisie Iana (manuscris)Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989Idem, Universul mitic al românilor, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1994Simeone Mangiua, Călindariu iulianu şi poporaluromân, Brasiovu, Tipografia Alexi, 1881Gabriel Manolescu, Mimă şi dramă în obiceiurilepopulare româneşti, Ediţie îngrijită de Aurel Turcuş, EdituraExcelsior Art, Timişoara, 2004Idem, Despre originea, semnificaţiile şi tipologia unuiobicei străvechi: strigarea peste sat, în „Folclor literar”, vol.I, Universitatea din Timişoara, Timişoara, 1967Maria Mândroane, De la Sântoader la Rusale, în„Analele Banatului – etnografie”, vol. 3, Timişoara, 1997Idem, Mătcălăul (Înfărtăţirea), în „Timisiensis”, nr.1/1998A. Nour, Credinţe, rituri şi superstiţii dacice, Bucureşti,1941Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român,Editura Paideia, Bucureşti, 2001Vasile Pistolea, Sărbători religioase şi datini la români,Editura Marineasa, Timişoara, 2006I. I. Rusu, Religia geto-dacilor, în „Anuarul Institutuluide Studii Clasice”, V, 1947, ClujPaul Simionescu, Mărturii ale unor călători străini înŢările Române, în „Revista de Etnografie şi Folclor”, nr. 4,Bucureşti, 1971Johann Kaspar Steube, Nouă ani în Banat (1771 – 1781).Studiu introductiv şi ediţie îngrijită de Costin Feneşan,Editura de Vest, Timişoara, 2003.Ion Taloş, Gândirea magico-religioasă la români.Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001Gheorghe Vrabie, Folclorul – obiect, principii, metode,categorii, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1970Romulus Vulcănescu, Măştile populare, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1970Cultura tradiţionalăIZVOARE FERMECATEla Radio TimişoaraNicolae DolÂngĂÎn urmă cu patru decenii debuta la RadioTimişoara emisiunea de etnografie şi folclor“Izvoare fermecate”, concepută a fi o cercetarenuanţată, cu specific radiofonic a patrimoniuluicreaţiei populare din judeţele: Arad, Hunedoara,Timiş şi Caraş-Severin. Îmbinând datele geografice,istorice, economice si culturale (materiale şispirituale), uzând de posibilitatile radioului de asuprapune cantecul (epic şi liric) mărturisirilor,povestirilor în grai popular, emisiunile aduceauîn atenţia ascultătorilor secvenţe vii, inedite alerealităţii şi eternităâii gândirii şi simţirii ţăranilor.Între cei dintâi colaboratori au fost scriitoriibănăţeni legaţi prin devenirea lor de satul natal:Virgil Birou, originar din Tiovaniul Mare,pe Valea Caraşului, cel care îi numea pe ţărani“împăraţi la suflet” şi Grigore Popiti (uica Grigore),născut în Patas, pe Valea Almajului, autoral volumului “Cântece din fluier “ – omagiu aduslocuitorilor de la poalele Semenicului: “Pădureaşipicura încet / Durerea ta, durerea lui / A tuturorşi-a nimanui / În tristul fluier din bradet.”Tot de începutul “Izvoarelor fermecate“la Radio Timişoara sunt legate şi colaborărileunor cercetători importanţi ai creaţiei populareromâneşti, cadre universitare: Ovidiu Barlea,Eugen Todoran, Gheorghe I. Tohăneanu, GabrielManolescu. De la monumentele tehnicii populare,parte rămase în vetrele satelor, parte în muzeeledin ţară şi din lume, la datini şi obiceiuri,de la complexitatea şi profunzimea cânteculuipopular la semnificaţia lingvistică a cuvintelorşi expresiilor de altădată, Izvoarele fermecates-au confundat cu semnalul (din cântecul “AnaLugojana” de Ion Vidu ) şi cu numele radiouluibănăţean.După un an de existenţă am realizat emisiuneaîmpreună cu regretatul cercetător VasileTudor Creţu, devenit mai apoi “dascăl”, cum îiplăcea să spună, la Universitatea din Timişoara.Descinderile lui în zonele bănăţene (Oraviţa,Făget s.a.), continuate de urmaşii săi la catedrauniversitară; Viorel Boldureanu , Otilia Hedesanşi-au găsit un loc de cinste în Fonoteca de aura radioului public timişorean. Pline de inedit auColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara43

Cultura tradiţionalărămas şi emisiunile realizate de Ioan Popa, de laCatedra de folclor a Universităţii timişorene. Baladeleşi colindele de pe Valea Muresului pastreazasi azi emotia acelor mirifice inceputuri.Un serial important de emisiuni “Izvoarefermecate” l-am realizat împreună cu AurelTurcuş, dedicat folclorului poetic. Versurile erauinterpretate cu aleasă simţire de către VladimirJurăscu de la Teatrul National din Timişoara.Nobleţea căutărilor neobosite ale profesorului şipoetului Aurel Turcuş a scos la iveală perenitateaversului popular străbătând generaţiile, de la copiila adulţi, în sunetul terestru şi cosmic al cuvântuluidin străbuni.Cu sprijinul colegei mele Lucia Boleantu şial regretatului muzicolog Achim Penda am culesnestemate ale cântecului vechi din zona MunţilorPoiana Ruscă. Cine îl poate uita pe rapsodul IosifMarosu ? “La izvorul dintre gropi / La – acest frumosizvoraş / Cânta o prima şi-un contras. / Şi-aşacântau de frumosu / Ca erau moşii lui Marosu.”Cine poate uita cântecele la solz de peşte ale luiIosif Hander din Romaneşti ?Au urmat alte descinderi, alte nestemate folclorice.O amintesc acum pe Floare Mateoni dinsatul Var (zona Caransebeşului – Valea Bistrei):“Fata mare din Banat / Nu grăbi la maritat / Cafloarea la scuturat . . .Vai, vai, vai, frumoasă-i lumea / Primăvaracând dă frunza . . .Un loc aparte îl ocupă Izvoarele fermecatedin Valea Almajului – Ţara Nerei cum aveams-o denumesc într-o carte apărută acum zece ani.Datinile de sorginte mitică de la poalele munţilor(“zidiţi din taragot”) Svinecea şi Blidaru: Zidireaumbrei şi Pasărea cu trei aripi s.a. au impresionatprin ineditul şi îndrăzneala lor. CompozitorulNicolae Ursu, autor al culegerilor de Cântece depe Valea Nerei, a armonizat pentru cor BaladaGosnei, pe versuri de subsemnatul.Am difuzat-o şi la emisiunea “Izvoarefermecate“ şi nu pot să uit emoţia tatălui meuŞtefan, corist şi cantor de biserică, în satul meunatal Dalboset, la auzul vechiului cântec, îmbrăcatîn armonii noi.Eu am scris atunci, în volumul “Ţărmulcuvântului: Am coborât în Nera natală / Râulnumit în Almaj –Nergan. / O lespede roşie-amscos-o din piept / Şi-am pus-o vibrândă, în undelerepezi . . .Cântecele lăutarului Iota Orbu din Moceris,păstrate prin rapsodul Calae Busa, s-au auzit laIzvoare fermecate.Între cei mai remarcabili purtători aifrumuseţilor folclorului almăjan este uica DumitruPopovici din Rudaria (com. Eftimie Murgu )“Cinerel voinic / Doarme-n Semenic, / Murgu-ipriponit / Cu paivan de-argint . . .”Glasul lui inconfundabil, blând şi luminos,a străbătut decenii în şir emisiunea etnografică şifolclorică pe care am realizat-o.Amintesc aici şirul de emisiuni realizat înŢara Zarandului, în arealul Podgoriei Aradului,în Zona Oraviţei şi Ţara Almăjului împreunăcu Octavian Balint, observator neîntrecut alfenomenului cunoaşterii şi creativităţii populareredate în emisiuni de televiziune şi radio.Un loc aparte îl ocupa rapsodul, poetul şipictorul Ion Lasca din Siria – Balada cerbului şipoeziile din volumele dedicate scriitorilor ţăranidin judeţul Arad au rămas în inimile ascultătorilor,cum dovedesc scrisorile primite la redacţie.Un răsunet neuitat în aceste scrisori au adus şirapsozii: Pavel Groza din Sacoşul Mare, IonBosioc din Zorlentul Mare, Cornelia Bulzan dinJulita, Nicolae Munteanu din Grosii Noi, AurelVodiceanu din Birchis, Irina Urdareanu din ValeaBolvasnitei, Nelu Cherciu din Teregova, IonTrut din satul Cerna. Sunt localităţi de la Mureşla Dunăre, însemne ale trecerii şi rămânerii destinuluiuman.De la roata de car, la plugul de lemn,ţăranul a privit la cer şi i-a zis constelaţiei Orion,Rarita, după care îşi orânduia semnăturile. Dela încrustăturile porţii de lemn la vasul de lut,invocaţia lirică spune:”Am strigat într-un vas de lut,gol, adevărul şi vasul a devenit atât de greu, că nul-am mai putut ridica de la pământ.”. . . Şi atunci te întrebi, sub pragul identităţiiterestre a cosmicului: Doamne, câte din cele cevor veni au fost şi –au trecut în straie noi ?!. . .De un an realizez la Radio Timişoara emisiunea“Izvoare fermecate” împreună cu colegamea Zoe Fuicu, talentata păstrătoare şi interpretăa cântecului popular. Devotamentul faţă de vecheaşi mereu înfloritoarea devenire a folcloruluibănăţean mă face să cred ca Izvoarele fermecatenu vor seca niciodată la Radio Timişoara.August 200744 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Cultura tradiţionalăCea mai veche rezervaţie mulinologigă dinEuropa, existentă pe Cheile RudăriciiADAM - ,,sfinxul” de pe Cheile RudăriciiScriitorul ţăran Iosif Cireşan Loga, din satul Duleu de peValea PăgăniciuluiÎn aşteptarea strugurilor (Prigor)Îmbinareabârnelor învechileconstrucţiiţărăneştiSediul Companiei grănicereşti nr. 2 din Dalboşeţ,construit în perioada 1817-1823Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara45

ProfilMAGISTRUL G. I. TOHĂNEANU*Dumitru VLĂDUŢConsiliul Judeţean Timiş dovedeşte astăzio orientare sigură rânduind printre personalităţileculturale cărora li se acordă premiul Pro CulturaTimisiensis 2007 pe profesorul G.I.Tohăneanu,al cărui nume se leagă de participarea la întemeiereaşi creşterea învăţământului filologic înaceastă parte a ţării, de contribuţia la instituireaunui climat cultural şi ştiinţific în Vestul Românieişi, evident, de crearea unei opere întinse ceimpune un respect neţărmurit.Este vorba de o operă întinsăpentru că pe lângă darurilecreative profesorul G.I.Tohăneanu rămâne şi un maretruditor intelectual. Aceastătrăsătură a individualităţiisale e sugerată şi de titlulultimei sale cărţi apărute,Lampa de lângă tâmplă dinurmă cu doi ani, unde într-omişcătoare prefaţă lampa edesemnată ca simbol al veghiinocturne la masa de scris decătre cel a cărui viaţă e legatăde o idee, de scris, de patimadescoperirii. Sub semnul ,,lămpii de lângătâmplă” stau cele 15 volume individuale tipărite,3 cărţi de traduceri din Macrobius şi Vergiliu,2 antologii de texte comentate din Creangă şiArghezi, 5 volume multiplicate, peste 700 destudii şi articole în volume colective, în revistede specialitate, literare, de cultură ori cotidianeunde profesorul G.I. Tohăneanu a avut ani în şirrubrici permanente.Nu doar întinderea creaţiei trebuieremarcată, ci intensitatea de gând a acesteia,unicitatea ei, faptul că ea a rodit şi rodeşte cuadevărat.Prin formaţie latinist şi lingvist cu sensibilitatespecială faţă de cuvânt, domnul profesorG.I.Tohăneanu a fost un partizan al alianţei întreştiinţa limbii şi literaturii, alianţă pentru care apledat de multă vreme. Rod al acestei pledoariisunt multele studii, articole şi cărţile sale încare prin inteligenţă şi erudiţie, dublate de har şivoluptatea analizei, procedează la o examinarestilistică simpatetică a operei unor scriitori deprimă însemnătate ai literaturii noastre.Scriitorul ce a făcut cel mai stăruitor obiectulanalizelor stilistice inimitabile este MihaiEminescu, acest fapt întâmplându-se începândchiar cu cartea dedebut în stilistică din 1965,intitulată Studii de stilisticăeminesciană. Patru cărţide stilistică eminesciană întotal ( Studii de stilisticăeminesciană, 1965; Expresiaartistică eminesciană, 1975;Eminesciene. Eminescu şilimba română, 1989; De ceEminescu?, 1999- aceastadin urmă în colaborare cu E.Todoran) la care se adaugăcapitole ori articole prin altecărţi sunt neîntrecute arheologiicontemporane în creativitateaeminesciană în materie delimbaj poetic.Un poet drag inimii sale ce a constituitmateria unei întregi cărţi, poet etalon s-ar puteaspune pentru izbânda în lupta cu un materiallingvistic rebel pentru acea perioadă, este I. Budai-Deleanuîn Neajungerea limbii. Comentariila ,,Ţiganiada” de I. Budai-Deleanu (2001).Sunt atâţia alţi poeţi de întâie mărime ai literelornoastre precum Macedonski, Arghezi, Blaga,Voiculescu, Minulescu, Labiş ş.a. în cazul cărorapalpitul limbajului liric e dezvăluit prin analizeparţiale din perspectiva stilisticii sale originalede către profesorul G.I. Tohăneanu.Sensibilitatea specială faţă de cuvânt l-afăcut să privilegieze întrucâtva poezia. Totuşi,metoda stilisticii sale s-a dovedit concludentăşi pentru proză, mai întâi în Stilul artistic al luiIon Creangă din 1969 unde printr-o seamă de46 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

fapte stilistice analizate ilustra printre altele cumlimba populară e supusă unui complicat procesde elaborare şi rafinare, iar apoi în Arta evocăriila Sadoveanu din 1979.În toate aceste cărţi G.I.Tohăneanu s-adovedit înainte de toate un practician al stilisticiiliterare, preferând dezvoltărilor teoretice autonomeanaliza efectivă printr-un demers simpatetic.Generalizările teoretice, acolo unde sunt,se sprijină întotdeauna pe realitatea lingvisticăşi stilistică a textelor comentate.Există de asemenea o categorie apartea creaţiei profesorului G.I.Tohăneanu în cares-a manifestat plenar vocaţia sa, şi anume celepatru cărţi care descriu viaţa cuvintelor, pecare le caută cu deosebire în literatură, dar şiîn cultură şi ştiinţă şi a căror tratare se face mailiber, prin metode diferite întrucâtva de celedin lucrările strict lexicografice: O seamă decuvinte româneşti (1976), Cuvinte româneşti(1986), Dicţionar de imagini pierdute (1995) şi,,Viaţa lumii” cuvintelor. Vechi şi nou din latină(1998). Este vorba de o lexicologie sui-generis,de o ,,ştiinţă a cuvintelor” cu cele mai largiconexiuni în planul literaturii şi culturii, cu oinfuzie vitală a ştiinţei literaturii. Aceste cărţi auavantajul (mai rar în rândul lingviştilor) al uneiactive şi lejere receptări din partea cititorilordatorită unei permanente implicări a autoruluiîn text şi ramificare a demonstraţiei. Metoda einefabilă, iar încercările de a o imita se vor solda,tare ne e teamă, cu un iremediabil şi neplăcutepigonism. Există în aceste cărţi, mai ales în,,Viaţa lumii” cuvintelor. Vechi şi nou din latină,şi o pledoarie pasionată pentru limba latină ca,,limbă a noastră, a graiului mioritic” cum spuneprofesorul la începutul acestei cărţi.Doct şi rafinat clasicist, profesorulG.I.Tohăneanu a realizat de asemenea trei remarcabiletraduceri din Macrobius (Saturnalia,1961) şi Vergilius (Eneida, 1994 şi Bucolice.Georgice, 1997) care pun în lumină harul şisensibilitatea în a afla fericite echivalenţe întremesajul artistic al originalului latin şi cel dinlimba română. Versiunea Eneidei mai ales, prinatâtea împliniri literare, a fost socotită în criticade specialitate ca un act de re-creaţie original.ProfilPentru înfăptuirile sale ştiinţifice şi culturaleprofesorului G.I.Tohăneanu i s-au decernatnu mai puţin de 14 premii, medalii şidistincţii venind din partea mai multor instituţii:Academia Română, Uniunea Scriitorilor dinRomânia, Asociaţia Scriitorilor din Timişoara,Ministerul Culturii, Inspectoratul pentru CulturăTimiş, Preşedinţia României ş.a. Acestei dinurmă instituţii amintite i se datorează douăordine: Ordinul ,,Serviciu Credincios” cu gradde comandor conferit de Preşedintele Românieide Ziua Naţională (1 Decembrie 2000) pentrurealizări artistice şi promovarea culturii; Ordinul,,Serviciu Credincios” în grad de Cavalerconferit de Preşedintele României (2002). Din2002 este de asemenea Cetăţean de Onoare alMunicipiului Timişoara.Confirmările, recunoaşterea ar fi trebuit sămeargă mai departe. Iată la ce anume ne gândim.În ,,Paralela 45”. Supliment de literatură,cultură şi artă al ,,Renaşterii bănăţene” din 5iulie 2005, Lăcrămioara Ursa publica un interviucu istoricul şi criticul literar Eugen Simion,ex-preşedintele de atunci al Academiei Române,căruia îi adresa printre altele şi întrebarea maidelicată referitoare la lăsarea nejustificată înafara celui mai înalt for ştiinţific a profesoruluiG.I. Tohăneanu. Răspunsul fostului preşedinteal Academiei Române a fost edificator în sensulnecesarei recunoaşteri de care am vorbit: ,,Este,într-adevăr, adevărat. Domnia sa este şi un filologremarcabil. Din păcate, nu ştiu prea bine ce s-aîntâmplat. Sunt atâţia oameni extraordinari carear fi trebuit să intre în Academia Română”.Profesorul G.I. Tohăneanu, Magistrul cumi-au spus discipolii şi generaţii de studenţi, a fostşi un strălucit reprezentant al unei alese elocinţeuniversitare, un maestru al rostirii care ştia să-şisubjuge auditoriul. Ce nemilos se dovedeşte azidestinul lovind tocmai în acest dar al profesoruluiaflat la vârsta de 82 de ani şi privându-ne deplăcerea de a-l asculta!*Laudatio rostită în ziua de 5 decembrie2007 la Prefectura Judeţului Timiş cu prilejuldecernării de către Consiliul Judeţean apremiilor Pro Cultura Timisiensis 2007Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara47

Născut la data de 29 martie 1948 în localitateaBăteşti, lângă actualul oraş Făget, judeţul Timiş, fiullui Victor şi Sabina. Între anii 1955 - 1959 urmeazăşcoala primară în satul natal, apoi între anii 1959 - 1966ciclul gimnazial şi liceal la Liceul Teoretic „TraianVuia” Făget.Din 1966 până în 1968 a funcţionat ca instructormetodist la Casa Raională de Cultură Făget, iarîntre anii 1968 - 1973 urmează Facultatea de Filologie(specialităţile: Limba şi literaturaromână şi Limba şi literaturafranceză) a Universităţiidin Timişoara, obţinând nota 10(zece) la examenul de licenţă.Din 1973 şi până înprezent funcţionează ca profesortitular la Şcoala generalăcu clasele I - VIII Brăneşti şi laLiceul Teoretic „Traian Vuia”Făget. În această perioadă adeţinut concomitent mai multefuncţii, dintre care o amintimpe cea de director al Casei deCultură Făget (între anii 1979-1981 şi 1984 - 1990), iar înprezent este şeful catedrei deLimba şi literatura română (începânddin anul 1996) la liceulîn care îşi desfăşoară activitatea,fiind, totodată, din 1996,consilier în Consiliul local aloraşului Făget şi preşedinte alComisiei social-culturale.Activitatea literară şi de cercetare:A debutat cu poezii în anii 1967 - 1968, înpublicaţiile „Drapelul roşu” (Timişoara), „Scânteiatineretului” (Bucureşti), „Orizont” (Timişoara).Până în prezent a publicat peste 4000 de poeziişi peste 1200 de articole, studii, reportaje, interviuri,cronici, recenzii, eseuri, micromonografii, articolede popularizare a culturii, studii de cultură populară,portrete, tablete, prefeţe, postfeţe, lucrări ştiinţifice,comunicări ştiinţifice etc.Încă din toamna anului 1966 a început activitateade culegere şi cercetare a folclorului literar din zonaBanatului de Nord-Est, apoi, ca student, a făcut partedin Cercul de folclor al Universităţii din Timişoara,recunoscut în ţară şi străinătate, şi a realizat primeleAniversări - 60ION CĂLIMANDUMITRU SARDEŞlucrări ştiinţifice şi participări la colocvii naţionale alecercurilor ştiinţifice studenţeşti de folclor (Timişoara,Baia Mare, Cluj-Napoca, Oradea). Dintre aceste primepreocupări de cercetare pot fi amintite: Prezenţa motivuluimioritic în zona Făgetului, Fantasticul în basm,Oraţii de nuntă de pe Valea Pietroasei, Strigareapeste sat - obicei justiţiar tradiţional, Relaţia individcolectivitate în actul creaţiei folclorice, Colindatul cudube în zona Făgetului, Colinda românească (câtevaconsideraţii generale), Ipostazeale dorului în liricapopulară şi altele. Au urmatalte culegeri de folclor,elaborări de studii şimonografii, organizareaunor tabere naţionale de folclor(1985), publicarea unorlucrări, eseuri şi monografiide folclor în diferite ziare şireviste, în culegeri şi în cărţiseparate despre obiceiuriledin ciclul familial (naşterea,nunta, înmormântarea), obiceiurilede peste an (colindatul,strigarea peste sat,măsuratul oilor, armindenul,ruga etc), microantologii debalade, variante ale motivuluimioritic în zona Făgetului,cântece bătrâneşti, poeziaobiceiurilor, creaţii liriceetc, participări la simpozioane,sesiuni de comunicăriştiinţifice şi colocvii.Este în faza terminală a pregătirii doctoratului,urmînd să-şi susţină, în luna mai teza intitulată Istorie şiceremonial în riturile de trecere din zona Făgetului.A. Volume de poezie:- Iniţiere în anotimp, Editura „Facla”, Timişoara,1980;- Piatră înflorind, Editura „Facla”, Timişoara,1984;- Starea de ţărm, Editura „Aethicus”, Timişoara,1996;- Cerul din lacrimă, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 1997;- Mesteacănul de ziuă, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 1998;48 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

- Ofranda clipei arse, Editura „Helicon” -Colecţia Liliput, Timişoara, 1998;- Cântece de-ngălbenire, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 1999;- Auzul seminţei, Editura „Dacia Europa Nova”,Lugoj, 2000;- Grădina cu lotuşi, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 2001;- Descântece dintr-un lemn, Editura „DaciaEuropa Nova”, Lugoj, 2001, tipărit la „Semne ‘94”– Bucureşti;- Dincolo, în năzărire, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 2002;- Heraldica inimii, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 2002;- Elegii pentru cerbul tânăr, Editura „DaciaEuropa Nova”, Lugoj, 2003;- Numai minunile rămân, Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 2004;- Gura rugului, Editura „Dacia Europa Nova”,Lugoj, 2005;- Apocrifele, vol. I, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Apocrifele, vol. II, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Apocrifele, vol. III, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Noimele, vol. I, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Noimele, vol. II, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Noimele, vol. III, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Diafanele, vol. I, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Diafanele, vol. II, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Diafanele, vol. III, Editura „Nagard”, Lugoj,2006;- Statui de lumină, Editura „Nagard”, Lugoj,2007;- Poarta, Editura „Nagard”, Lugoj, 2007;- Înserare-n prag, Editura „Nagard”, Lugoj,2007;- Valea numelui, Editura „Nagard”, Lugoj,2007;- Lungul drum al umbrei, Editura „Nagard”,Lugoj, 2007;- Pe asfinţituri calcă merii, Editura „Nagard”,Lugoj, 2007;B. Cărţi de folclor:- De la mamă către sat (Obiceiul naşterii în zonaFăgetului), cu o prezentare folclorică a zonei, EdituraAniversări - 60„Dacia Europa Nova”, Lugoj, 1996;- Poezii populare româneşti. Folclor din Banat,(în colaborare cu Cornel Veselău), Editura „Grai şisuflet - Cultura Naţională”, Bucureşti, 1996, s-a tipăritîn toamna anului 1997;- Calcă-ţi, fiico, jurământul (Obiceiuri de nuntădin zona Făgetului), supliment al caietului literar-artisticnr. 6, editat de Cenaclul „George Gârda” Făget,Editura „Dacia Europa Nova”, Lugoj, 1997;- Emilia Comişel despre folclorul românesc (încolaborare cu Ioan Gh. Oltean), Editura „Dacia EuropaNova”, Lugoj, 2003;- Creaţie şi tradiţie în folclor, Editura „DaciaEuropa Nova”, Lugoj, 2004;C. Alte volume:- Băuţe de gând, Cugetări şi euforii minime,Editura „Nagard”, Lugoj, 2006;- Pe rouă nescuturată (culegere de scenarii şicolaje folclorice), Editura „Zamolsara”, Timişoara,2007, şi Editura „Nagard”, Lugoj, 2007;În curs de apariţie:- Rituri - Strigarea peste sat - obicei justiţiartradiţional, Editura „Nagard”, Lugoj, 2007;Premii:- premiul pentru poezie al Cenaclului literar„Pavel Dan” al Casei de Cultură a studenţilor Timişoara- 1971;- premiul pentru debut al Editurii „Facla”,Timişoara - 1979;- multiple premii la nivel judeţean, interjudeţeanşi naţional pentru poezie, culegeri de folclor, realizarede scenarii - colaj de inspiraţie folclorică şi de poeziecultă, activitate culturală deosebită şi coordonare deactivităţi cultural-artistice, cât şi în calitate de directoral Casei de Cultură Făget şi preşedinte al cenacluluiliterar-artistic „George Gârda” (premiul I, II şi IIIîntre anii 1977-1989, în cadrul Festivalului Naţional„Cântarea României”);- premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoarapentru poezie - 1984;- premiul I pentru reportaj al ziarului „Drapelulroşu” - 1985;- premiul I la Festivalul internaţional depoezie religioasă „Lumină lină” pentru operă tipărită,Timişoara, 2004;- Diplomă de excelenţă din partea Inspectoratuluişcolar al judeţului Timiş şi a Centrului de ExcelenţăTimişoara, 2004;- Marele Premiu la Festivalul internaţional depoezie religioasă „Lumină lină”, Timişoara, 2006;- Diplomă de excelenţă pentru merite deosebiteColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara49

Aniversări - 60obţinute în activitatea didactică din partea MinisteruluiEducaţiei, Cercetării şi Tineretului şi InspectoratuluiŞcolar aş judeţului Timiş, Timişoara, 2007;- Diplomă de merit din partea Consiliuluijudeţean Timiş şi a Muzeului Satului Bănăţean cuocazia ediţiei I a Festivalului condeierilor plugari dinBanat, Timişoara, 2007;- Diplomă de onoare din partea revistei „TătBănatu-i fruncea” pentru colaborare fructuoasă şipermanentă la elaborarea revistei şi pentru contribuţiala cunoaşterea graiului bănăţean, 2007;- Certificat de participare la Sesiunea naţionalăde comunicări ştiinţifice şi referate „Obiceiuri şi tradiţiila români”, ediţia a IV-a, Timişoara, 2007;- Premiul de excelenţă pentru întreaga operă lafestivalul internaţional de poezie religioasă „Luminălină”, Timişoara, 2007;- Alte diplome de excelenţă, de merit şi de onoarecu diferite ocazii.De-a lungul a peste 40 de ani de activitate,Ion Căliman a publicat în numeroase ziare şi reviste,dintre care amintim: Agraria, Agricultura României,Almanahul „Frăţia”, Amfiteatru, Ardealul literar,Arca, Arcade, Banat, Banat Express, Banater Zeitung,Cântarea României, Citadela, Coloana Infinitului,Columna 2000, Confluenţe, Curierul de Făget, Cuvântromânesc, Dimineaţa, Drapelul roşu, Drumul socialismului,Ea şi El, Eminescu, Fapta, Familia, Făgeţeanul,Femeia, Flacăra, Flamura, Forum studenţesc, GazetaFăgetului, Gazeta Făgeţeană, Interferenţe, Jurnalul deSăvârşin, Knijevni jivot, La curţile dorului, Luceafărul,Micron, Medeea, Orient latin, Orizont, Redeşteptarea,Renaşterea Bănăţeană, România liberă, Româniapitorească, Rostirea românească, Scânteia, Scânteiatineretului, Semenicul, Supliment literar – artistic (alScânteii tineretului), Szabad Szó, Tăt Bănatu-i fruncea,Timisiensis, Transilvania, Tribuna Aradului, Tribunaşcolii, Viaţa studenţească, Vremea, Vrerea, etc.Activitatea în cercuri, cenacluri şi asociaţii-membru fondator al Cenaclului literar „VictorVlad Delamarina” (octombrie 1967), devenit (dinmai 1968) Cenaclul literar-artistic „George Gârda”,Făget;-membru al Cenaclului literar „Pavel Dan” alCasei de Cultură a studenţilor Timişoara, 1968;-redactor, redactor-şef adjunct şi secretar generalde redacţie la revista studenţească „Forum” aUniversităţii Timişoara, 1968 – 1973;-membru al Cenaclului literar „Generaţii” de pelângă ziarul „Drapelul roşu”, Timişoara. 1968,-membru şi vicepreşedinte din partea studenţiloral Cercului de folclor (preşedinte prof. univ. dr. EugenTodoran) al Universităţii din Timişoara, 1968;-membru al Cenaclului Asociaţiei Scriitorilor dinTimişoara, filială a Uniunii Scriitorilor din România,1970;-membru şi vicepreşedinte al Cercului literar„Hyperion” (preşedinte lect. univ. I. I. Popa) al facultăţiide Filologie a Universităţii din Timişoara, 1971;-membru fondator şi preşedinte al Asociaţieifolcloriştilor şi etnografilor „Nicolae Ursu” din judeţulTimiş, Filiala Făget, 1973;-preşedinte al Cenaclului literar-artistic „GeorgeGârda” Făget, din 1973 până în prezent;-membru în Consiliul naţional al Culturii,1987;-membru în Consiliul de conducere al UniuniiScriitorilor în Grai Bănăţean, 2000;-membru al Uniunii Scriitorilor din România,Asociaţia Timişoara, 2002;-vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor în GraiBănăţean, 2003;-face muncă de redactare, coordonare şi îngrijirede ediţii la diferite publicaţii: Forum, caieteleliterar-artistice ale Cenaclului „George Gârda”, GazetaFăgetului, Gazeta Făgeţeană, Confluenţe, Tăt Bănatu-ifruncea şi a îngrijit tipărirea a numeroase cărţi ale multorautori, dar şi ale elevilor de la liceul din Făget.Despre activitatea literar-artistică, culturală şide cercetare a folclorului zonal a lui Ion Căliman aufăcut aprecieri următorii scriitori, critici şi oameni decultură: Ildico Achimescu, George Alboiu, LucianAlexiu, Ion Arieşanu, Ion Albu, Paul Eugen Banciu,Simion Bărbulescu, Ionel Iacob-Bencei, AquilinaBirăescu, Ioan Viorel Boldureanu, Maria Bologa,Constantin Buiciuc, Teodor Bulza, Arcadie Chirşbaum,Ioan Cipu, Ioan Cârssia, Mihai Coman, Marcel Pop-Corniş, Vasile Dan, Iordan Datcu, Constantin ToniDârţu, Titus Dobîndă, Petru Novac Dolîngă, NicolaeDocsănescu, Ştefan Augustin Doinaş, Eugen Dorcescu,Adriana Fediucel, Dan Floriţa Seracin, Geo Galetaru,Ion Ghera, Aureliu Goci, Ioan Godea, Otilia Hedeşan,Viorel Horj, Vasile C. Ioniţă, Ioan Jorz, Ion Jurca-Rovina, Gheorghe Luchescu, Dragomir Magdin,Antoaneta Măgură, Gheorghe Mocuţa, Dorin Murariu,Victor Niţă, Ioan Gh. Oltean, Dumitru Oprişor, MiticăPanaitescu, Ştefan Pătruţ, Niculae Danciu Petniceanu,Deliu Petroiu, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Ruja,Marcel Sămânţă, Gheorghe Secheşan, Nicolae Stoian,Alexandru Stupariu, Ioan Şerb, M. Şerban, AurelTurcuş, Horia Ţâru, Horiana Ţâru, Miron Ţic, MioaraDobre-Ursulescu, Ioan Vasiu, Romulus Zaharia etc.,în total peste 300 pagini de text.50 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Născut la 25 Martie 1901 în Timişoara.Bacalaureat al liceului din Timişoara. Licenţiat alFacultăţii de Drept din Bucureşti. Înscris în Baroulavocaţilor în anul 1922. Director al ziarului cotidian„Nădejdea” în anul 1923, Doctor în ştiinţeleeconomice şi politice din Paris. Absolvent al şcoliisuperioare de ziaristică din Paris. Fost de treiori deputat, fost membru în diverse delegaţiunila lucrările de comisiuni şi conferinţe plenareinternaţionale şi interparlamentare, precum şi laconferinţele balcanice. Avocat în Timişoara.Ca reprezentant autorizat a votat în 1918Unirea de la Alba Iulia. Fondator şi director al revisteişi editurii „Luceafărul” Timişoara 1935-37.Vicepreşedinte al „Astrei Bănăţene”. Vicepreşedinteal sindicatului ziariştilor profesionişti din Banat.Vicepreşedinte al „Federaţiei naţionale a preseidin provincie”. Consilier ministerial în ministerulpresei şi propagandei naţionale, fiind delegat cuconducerea presei străine.1. „La petite entente”. L’origine, l’extensionet l’avenir de la Petite Entente. Paris, 1926. Thèsede doctorat.2. „Acordurile de la Locarno”. Timişoara,1926.3. „Un mic istoric al bisericei române dinTimişoara-Fabric”. Timişoara, 1926.4. O contribuţie la viitoarea legislaţiebancară în România, cu un text de anteproiect delege pentru controlul şi reglementarea comerţuluide bancă, Timişoara, 1928.5. Generalul Berthelot şi desrobirearomânilor. Bucureşti, 1932.6. Impressioni sul mio viaggio in Italia.Venezia, 1932.7. Istoria presei române din Banat. Vol I.Timişoara, 1933.8. Bănăţeni de altădată. Vol. I. Timişoara,1933.9. Constituţia regatului jugoslav. Cu textulConstituţiei din 3 Septembrie 1931. „BibliotecaProgresul” No. 1. Timişoara, 1934.10. Les problèmes actuels du régimereprésentatif. Bucureşti, 1934.Comemorări - 25Dr. Aurel CosmaAurel Bugariu11. L’organisation et le travail des comissionsparlamentaires. Genève, 1935.12. Republica Muntelui Athos. Biblioteca„Luceafărul” No.1. Timişoara, 1935.13. Sculptorul bănăţean Alexandru Liuba.„Biblioteca Luceafărul” No. 4. Timişoara, 1936.14. Schiţe şi nuvele. „Biblioteca Luceafărul”No. 6. Timişoara, 1936.15. „Luceafărul” revistă culturală, literarăşi artistică. Timişoara, 1935-37.16. Din trecutul Românilor, Timişoara, 1938.17. Sfântul Munte. Bucureşti, 1939.18. Tracce di vita italiana nel Banato.Timişoara, 1939.19. Reminiscenţe italo-bănăţene. Timişoara,1939.20. Pictura românească din Banat de laorigine până azi. Timişoara, 1940.21. Studii de folklor mitologic românesc.Timişoara, 1940.22. Considerazioni sull’origine dei Romeni.Timişoara, 1940.23. România în noua ordine europeană.Bucureşti, 1941.24. Rumänien an der Sette Deutschlandsim neuen Europa. Timişoara, 1941. SchwäbischeVerglas A. G.25. L’Europe nationaliste et la solidaritecontinentale. Bucureşti, 1941.26. Il nuovo ordine italo-romeno. Bucureşti,1941.27. La Roumanie et la France dans le nouvelordre europeen. Bucureşti, 1941.28 Studii de folklor românesc. Bucureşti,1942.29. Wir und Deutschland. Timişoara,1942.30. Cosmogonia poporului român. Bucureşti,1942.31. Originea omenirii. Legende şi mituri.Bucureşti, 1942.32. Lumea spiritelor. Din credinţele poporuluiromân. Bucureşti 1942.33. Mythologie roumaine. Bucureţti, 1942.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara51

Rugăciune- Fragment din poemul „Oglindamiraculoasă” în şapte capitole,.Capitolul I. „Zînele”, strofele 332 – 360,finele capitolului.Cu ochii-n cer ca un sihastruRoti priviri din stea în stea,Dar nu află spre care astruZburară zînele să stea.Apoi căzu în meditaţiiÎngenunchind cu capul golSub candele de constelaţiiCa-n faţa unui sfînt prestol.Pe orizont deschise-o geanăDe foc al flăcărilor domnŞi razele-i în chip de peanăVesteau că se sculă din somn.Sub început timid de soareBujor obrazul şi-l scăldaÎn băi de zori şi de răcoareCari se lăsau pe faţa sa.Din inima-i evlavioasă,Cu sufletul emoţionat,Rosti o rugă cuvioasăSpre cerul ce s-a luminat:„Oh, Doamne-ascultă-mi rugăciuneaCe Ţi-o înalţ aşa pios,Te rog să-mi împlineşti viziuneaŞi gîndul meu cel mai frumos.”„Să fie-n mine-a Ta voinţă,Căci ştiu că faci tot ce doreşti,Să-mi dai şi mie o credinţăSă-nfăptuesc ce porunceşti.”Comemorări - 25AUREL COSMAPoeme inedite„Trimite mila Ta divinăNenorocitului popor,El a greşit, dar nu-i de vină,Deci iartă-l, fii îndurător”.„De veacuri ne-ai fost un părinteŞi ocrotiri mereu ne-ai dat,Noi recunoaştem azi Prea SfinteC-adesea nu te-am ascultat”.„Dar oameni sîntem, şi păcatulNe-a urmărit pe-al vieţii drum,Ajută-ne pe necuratulSă-l alungăm din noi acum”.„Vom face iar ca să răsarăSămînţa Ta cea sfîntă-n noi,Dar neamul nu-l lăsa să piarăÎn rătăciri şi în nevoi”.„Întoarce-Ţi faţa luminatăSpre oamenii de pe pămînt,Că viaţa lor e îngropatăÎn al păcatelor mormînt”.„Deschide căi de pocăinţăAcelor ce Te-or ascultaŞi scoate-i iar din suferinţă,Cînd vezi că se vor îndrepta”.„Învredniceşte-i să renascăDin necuratele trăiriŞi fă ca să se-mpărtăşeascăDin ale Tale mîntuiri”.„Priveşte, Doamne, şi spre mineŞi-n sufletul meu dă-mi puteri,Ajută-mi să fac numai bine,Să-mi vindec fraţii de dureri”.„Trimite mila Ta cea mareŞi-asupra noastră cari trăimÎn lipsuri, lacrimi şi-ntristare,Doar vezi de cîte pătimim”.52 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 25„Prin viaţa noastră chinuităPăcatele le-am ispăşit,Iar îndurarea Ta slăvităO implorăm acum smerit”.Cuvintele de rugăciuneSe înălţau ca un troparŞi se-mpleteau ca prin minuneCu zori din tainicul focar.Bujor înfrînt de obosealăCăzu pe iarbă, lîngă mal,Primind prin zări şi aburealăO sărutare din astral.Luceafărul de dimineaţăŞi soarele ce răsăriÎl mîngîiau dulceag pe faţăÎn timp ce ziua se ivi.El adormi pe nesimţiteLa poala munţilor săi dragi,În locuri verzi şi străjuiteDe-ntinsele cununi de fagi.Mireasmă respira poianaLa căpătîiul său din flori,Natura toată-şi scoase hranaDin roua aşternută-n zori.Pe somnul său adînc ca cerulPluteau lumini de răsărit,Cari îl purtau prin tot misterulTrăirilor în infinit.Deasupra stoluri agitateTreceau necontenit în zbor,Iar păsările deşteptateÎi ciripeau voios în cor.A început şi ciorcîrliaSă cînte-n triluri melodii,Vibrînd prin aer veseliaTrezirilor în bucurii.Pădurile se pieptenarăPrin dinţii lor de luminiş,Iar frunzele şi le spălarăÎn zări pătrunse pe furiş.În patul său de iarbă moaleBujor nimic nu mai simţea,Nici adierile domoaleDin rîuleţul ce curgea.În ceasuri mici de dimineaţăSe înălţa pe căi de visPe-aleea plină de verdeţăDin minunatul paradis.Acolo întîlni pe zîne,În straturi de lumini şi flori,Scoţînd din sacrele fîntîneDestine pentru muritori.(Finele capitolului I.)- Bujor este figura unui cioban voinic şideştept, care cu ajutorul zînelor şi a unei „oglinzimiraculoase” primită de la ele, ajunge prin multeperipeţii să salveze imaginara ţară ciobănescă şisă pună temelia unei vieţi noi şi fericite în aceastăţară. -Iluzia fericiriiNu te gîndi la fericireÎn viaţa ta de pe pămînt,Că toate sînt desamăgireŞi toate trec ca şi un vînt.Te-aştepţi să vie vreo minuneSă-ţi dăruiască fericiri,Dar afli doar deşertăciuneÎn pămînteştile-mpliniri.Ai vrea c-această existenţăSă o trăieşti în bucurii,Dar simţi că ea-i o penitenţăŞi o povară pentru vii.Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara53

Comemorări - 25Îţi faci iluzii prea frumoaseŞi sufletul ţi-l amăgeşti,Dar vezi că toate-s dureroaseŞi toate-n lacrimi le plăteşti.Cînd crezi că simţi o fericire,Atunci eşti mai nenorocit,Că firul ei e prea subţireŞi nu o poartă la-nfinit.Din pomul fericirii-n viaţăSă nu încerci ca să culegi,Că taina sfîntă şi măreaţăA fericirii n-o-nţelegi.Şi dacă totuşi vreo ispităTe va-ndemna la fericiri,Vai, fapta-ţi va fi ispăşităPrin deziluzii-pătimiri.Să nu speri nici chiar prin iubireS-ajungi la fructul cel oprit,Că n-are să-ţi dea fericireNici ea cum ţi-ai închipuit.În viaţa noastră grea şi tristă,Pe drumul nostru de calvar,Deci, fericirea nu existăŞi nici iubiri făr- de amar.Acestea sînt comori divineCe numai sus le vom găsi,Din fericirile deplineÎn cer ne vom împărtăşi.Dar ca s-ajungem să culegemDin roadele de fericiri,Un drum de chin să ne alegemÎn pămînteştile trăiri.Cînd soarta te loveşte tare,Nu dispera, fii bucuros,Iar suferinţa, chiar de-i mare,S-o rabzi, s-o-nfrîngi, s-o uiţi voios.Fragment din poemul „ O g l i n d amiraculoasă”Ianuarie 1947.COMPLETĂRI BIO-BIBLIOGRAFICE LAAUREL COSMAAUREL TURCUŞPublicăm în numărul de faţă al revisteinoastre fişa bio-bibliografică a lui Aurel Cosmajunior, elaborată de Aurel Bugariu şi apărută înlucrarea Bibliografia Banatului 1913-1943 (din„Revista Institutului Social Banat-Crişana”,ianuarie-aprilie 1943, Timişoara). În continuarefacem următoarea completare, cu date, în mareparte inedite.Faptul că, începând din 1 martie 1943,Aurel Cosma a fost numit consilier ministerialpe lângă Ministerul Propagandei (fiind şef al resortuluipresei străine) şi că el publicase lucrărileRomânia în noua ordine Europeană (1941),Rümanien an der Seite Deutchland (1941),L’europe nationaliste et solidarité continentale(1941), Il nuovo ordine Italo-Romeno(1941), Wite und Deutschland (1942) şi DieEuropäische Neuordnung (1942), a adusasupra lui, în anul 1945, prigoana regimuluicomunist. Atunci el a fost inclus în celebrul lotal ziariştilor, condamnaţi într-un proces odios,de sinistrul Tribunal al Poporului – organ deopresiune politică, având misiunea de a distrugeintelectualitatea românească.Prin sentinţa din 4 iunie 1945, AurelCosma a fost „condamnat în lipsă”, (prin art.3, alin. 1, din Legea nr. 312/945) la pedeapsadetenţiei grele pe viaţă şi degradarea civică petimp de 10 ani”.În perioada procesului, Aurel Cosma54 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

Comemorări - 25fusese dat „dispărut” – fiind considerat astfel,până în anul 1960, timp în care a stat ascuns.În 1960, fiind trădat de un apropiat cunoscuttimişorean (cu care s-a întâlnit, atunci,întâmplător), a fost prins de miliţie şi, în virtuteacondamnării din 1945, a fost întemniţat. A fosteliberat din închisoare în anul 1964, în urmaamnistiei deţinuţilor politici.Întors la Timişoara, cu toate că sănătateaîi era greu afectată, omul de cultură, scriitorulşi jurnalistul Aurel Cosma jr şi-a pus condeiulîn slujba luminării multor aspecte din trecutulcultural şi din istoria Banatului şi s-a transpusîn alte, fericite, vremuri, scriind memorialistică.A primit „dreptul la semnătură”, dar, desigur,avându-se în vedere condamnarea lui politică,vigilenta cenzură comunistă îi ţinea sub un severcontrol manifestarea publicitică şi editorială.Totuşi a reuşit să publice două cărţi: MonografiaInstitutului Politehnic, Timişoara (1970,în colaborare) şi Prin Timişoara de altădată(Editura Facla, Timişoara, 1977). A mai colaboratla revistele „Mitropolia Banatului” şi ScrisulBănăţean” (devenită „Orizont”) şi la ziarele locale,în limba românească şi germană. Împreunăcu regretatul profesor şi cercetător Ispas Moţiuîn anul 2006 am editat lucrarea Amintiri despreNicolae Titulescu, definitivată de dr. AurelCosma jr., în iunie 1981, apoi, după stingerea dinviaţă a acestuia păstrată,cu sfinţenie, de cumnatalui, distinsa doamnă AuroraPop. De asemnea,în arhiva familială aurămas poezii dintr-unvolum definitivat de AurelCosma, în 1947, însă,apoi, fiind supus unorpierderi irecuperabile, pecând autorul era pribeagtăinuit. Publicăm unfragment din aceastăcreaţie, astfel că, acum,pentru prima oară, AurelCosma apare în ipostazade poet, o faţetă absolut necunoscută, până înprezent, a personalităţii sale.La Direcţia Judeţeană Timiş a ArhivelorNaţionale ale României, se păstrează următoarelelucrări dactilografiate, elaborate de Aurel Cosma:Petru Cermena, 1807-1882 (45 pagini, din anul1972), Documentele Unirii de la Alba Iulia,1 Decembrie 1918 (117p., 1978); Amintiri şimărturisiri despre dr. Aurel Cosma, 1867-1931, 75 p.Vom continua valorificarea editorială amoştenirii culturale inedite a lui Aurel Cosma jr.şi, totodată, suntem în curs de elaborare a monografieiconsacrată acestei ilustre personalităţitimişorene,care a trecut la cele veşnice în26 februarie 1983, aşa cum se consemneazăpe crucea mormântului său, în Cimitirul dinCalea Buziaşului, Timişoara. Este necesară oasemenea precizare, pentru că, în trei dicţionareale personalităţilor din Banat, apare greşitanul morţii lui Aurel Cosma, iar ziua şi lunadecesului nu sunt menţionate. Iată greşelilerespective: Gheorghe Luchescu, Din galeriapersonalităţilor timişene, 1996 (anul 1984);Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şiLingvişti timişoreni (1945-1999), Timişoara,2000 (anul 1981); Dicţionar al Scriitorilor dinBanat, Timişoara 2005 (anul 1981).Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara55

Viaţa cărţilorTăcerea învingătoruluiVolumul de poezii ,,Requiem la Masatăcerii’’, lansat cu ocazia Simpozionului Naţional,,Omagiu lui Brâncuşi’’organizat de Liga Culturală,,Fiii Gorjului’’, sucursala Timişoara, întregeşteopera scriitorului Vlad Cernea Jerca, autor al maimultor volume de poezie, romane, piese de teatruşi umor. Uimeşte de fiecare dată, cu fiecare cartenou scrisă, prin evantaiul problematicii abordateşi uşurinţa cu care trece de la un registru stilistic laaltul. Se cuvine să remarcăm de la început analizadeosebit de pertinentă acriticului literar AdrianDinu Rachieru dezvăluităîn ,,Cuvântul de însoţire’’,care prefaţează aceastăcarte.Câteva poeme aufost publicate în revista decultură ,, Coloana Infinitului’’sau au fost prezentateîn cadrul şedinţelor decenaclu, dar judicios grupateîn acest volum de cătreautor, după o logică binegândită, poeziile reuşescacum să-şi dezvăluie noiînţelesuri. Trebuie cititeîncet, cu răbdare, din adâncireîn adâncire pentru a leextrage seva.Poetul se angajeazăîntr-o aventură între sine şi lume, sine şi ceilalţica şi între sine şi el însuşi, în faţa unei foi albe(Alb p. 80), frământat de problemele filozoficeancestrale ale omenirii, legate de viaţă şi moarte, şimai ales de perceperea scurgerii timpului, cuprinsde melancolia propriei treceri prin lume. Acesteanu reprezintă un simplu pretext, ci elementulconstant al puterii de creaţie, raţiunea de a fi, de asupravieţui pentru că ,,Tot ce-i aici trudiră acestebraţe ’’ (Rugăminte p.38). A învăţat că puterea sastă în vigoarea rădăcinilor,,adânc înfipte’’în mormântulstrăbunilor (Istorie p. 50).Chiar doborât,fără a se tângui, suferind în tăcere, a reuşit să seînalţe iarăşi şi iarăşi ,,De am căzut m-am ridicatîntruna’’ (Tăcerea învingătorului p. 40), pentru56 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 TimiºoaraMonica M.Condancă urmează cu stricteţe îndemnul că fie ,,te ridici,ori cazi/între azi şi mâine tu trăieşte azi’’(UrcândGolgota p.37).Şi totuşi, preocupat de ce va fi mâine, autoruleste în neobosită căutare încercând să descifrezerăspunsul la ,,aceleaşi întrebări chinuitoare’’:,,Cât timp ? Cum ? Unde ?’’ (Aceleaşi întrebărip.25), care revin obsesiv, fără să-l înspăimânteînsă, odată cu mărirea numărului de ,,concentricesintagme’’(Mi-e trupul poezie p.18), convinscă tot ce ne înconjoară, totce e material e efemer, doarpoeţii, ,,nişte cărţi deschise ’’(Cumpăr iubire p. 13) renascprin opera lăsată ,,sunt şiatunci când nu mai sunt’’ (Eusunt p.9), fiind ,,cinstiţi abiadupă ce pleacă’’ (Sunt doarun om p. 10)Fin observator al acestuiveac ,,plin de ură’’(Avemnevoie de poeţi p. 17), poetuldenunţă ,,nebunia zilei’’(Suntvinovat p. 12), această lumealienantă şi alienată ,,suntembolnavi de toate câte sunt’’(Suntem bolnavi p. 53) şi estepreocupat profund de soarta ei,,sunt câine de veghe’’ (Acelor,cei care…p.98), se simte datorsă se implice luând atitudine,uneori cu mânie, alteori cu sarcasm şi ironie frizândpamfletul (Nu mă mai miră p. 14, ,,Amicilor’’ luiEminescu p.54), dar şi Stare de fapt (p. 23) :,,E mare vânzare de suflete, Doamne,Ce vremuri, ce lume întoarsă pe dos-Vin cioclii cu ură, din nou să condamneCă până şi moartea cedează nervos.’’Precum vioara care are nevoie de arcuşpentru a-şi împlini menirea, lirica lui Vlad CerneaJerca, dezvoltând o muzicalitate interioară, înspecial cu rezonanţă folclorică, tânguitoare uneori,biciuitoare alteori, este o poezie care se cereascultată, măcar murmurată. Forţa pe care poetul odă cuvântului, este menită să rupă tăcerea impusăca să poată cânta ,,povestea prăfuită de vreme’’

Viaţa cărţilor(Toamnă p.20). De aceea este nevoie de poeţi :,,fără poeţi iubirea moare’’ (Avem nevoie de poeţip. 17).Dar şi poetul nu poate exista şi crea fărăiubirea, care să-i stingă ,,eternul dor’’(Eu sunt p.9).Ştie că ,,unde nu-i lumină, iubire şi visare…zadarnic este totul’’ (Enigme p.32).De aceea elvrea să mai ,,cumpere iubire’’chiar renunţând latot ce mai are, la vise şi speranţe (Cumpăr iubirep.13). Iubirea este singura legătură între naştere,,un început de drum’’ (Taine p.28) şi moarte,,un popas spre-o altă lume’’ (Taine p.28), spreinfinitul universului. Aceasta irumpe din fiecarepoem, sentimentul de iubire fiind prezent cu toatevalenţele lui : iubirea de părinţi-tandre stihuridedicate lor (Ochii mamei p.19, Umbra p.24,Bunicul p.91), iubirea de strămoşi, de locurilenatale (Spre aducere aminte p.42, Istorie p.50),de Dumnezeu (Rugăminte p.38, Trece vremeap.46, Rugă pentru Maria p.57,,doar învăţând cuvântulce-nseamnă a iubi /Vom deveni iar oameni,aşa cum El ne-a vrut !’’), iubirea pentru semeni,prieteni sau simpli trecători (La masa mea p.11,poemele cu dedicaţie : Tu cel născut p. 26, Amstrigat p. 27, Te întreb pe tine p.39, Îndemn p.36etc.), iubirea pentru adevăratele valori: iubirea,,de Neam, de Limbă şi de Ţară’’(Istorie p.50),pentru eroii care s-au jertfit (Când istoria se repetăp.102, Cântec pentru John Lennon p.96), pentruiubita sa, descrisă cu delicateţe, care face să prindăviaţă imensul ,,azur’’ al sentimentelor (Scrisoarecătre M-lle Pogany p.70, Inocenţă p.82, Trăirep.83, Visul p.84), iubeşte viaţa, frumuseţile naturii(Primăvară !…p.45), dar mai ales pe stăpâna şiiubita sa POEZIA, căreia îi dedică lungi nopţi deveghe (Alb p.80, Acelor, cei care …p.98), temătorcă păsările, dragi lui, cocorii, îi pleacă din sufletîn migrare şi pot fi răniţi cu fiecare toamnă caretrece (Mi-e trupul poezie p. 18).Tot iubirea este sentimentul principal carestrăbate partea a doua a acestei cărţi intitulatăsugestiv ,,Cântece pe prispa casei’’ şi dedicatăsingurului artist român unanim recunoscut în lume,Constantin Brâncuşi, fiu al Gorjului ca şi poetulVlad Cernea Jerca.Cele unsprezece poeme plus aforismul,deci douăsprezece în total, care precedă aceastăsecţiune, reprezintă tot atâtea voci care murmurăîn jurul mesei rotunde, cadenţa versurilor fiindşi ea adecvată fiecărei stări. ,,Cioplitor în adâncuristelare’’(Revelaţie p. 74), artistul-creatorcâştigă mereu ,,bătălia cea mare’’(Brâncuşi p.75),învingând timpul, deşi e ,,doar un om’’, ,,supusa lui Dumnezeu’’(Brâncuşi, la Hobiţa p.64). Şiaceasta pentru că nu şi-a negat, nu a lăsat ,,niciapele, nici ploile, nici vântul’’să-i rupă rădăcinilede la ţară (Rădăcini p.61). Dimpotrivă prinmunca lui, prin ceea ce a creat, a înnobilat sufletulţăranului român. Poetul ne dezvăluie şi omul-artist,căruia i se frânge sufletul de dor după ţinutul natal:,,Dor de dor sufletu-mi frânge ’’ (Trăire p.63), iardupă el suferă şi casa, elementele naturii, oamenii,poemele transformându-se într-o doină de jale.Doar creaţia poate traduce ceea ce secretă sufletulşi inima mai ales şi poate uşura apăsarea de pesuflet. Poemul Dor de Hobiţa p. 66, este revelatorîn acest sens, remarcăm o pătrunzătoare descrierea sculpturii ,,Muza adormită’’:,,Că pe-o piatră necioplităDoarme-o muză-n somn topită,Şi cu capul pe pridvorStrânge dorul în fuior…Şi cum trece vânt de searăPeste piatră lin coboară,Dăltuind chipul făpturii,Cu-n surâs în colţul gurii’’.Remarcăm, de asemenea, că fiecare din celetrei părţi ale volumului este prefaţat de tot atâteaaforisme, scrise de autor, la care cititorul revineîn mod imperios şi după parcurgerea capitolului,pentru că acestea constitue totodată şi o concluziea fiecărei secţiuni, formând un tot unitar cu partearespectivă.Intreg volumul pare o căutare a timpului dealtădată, senzorială doar prin armonia interioară(cu accente folclorice mai ales) a versurilor, căciaici această căutare este mai mult raţională, voită,amintirea fiind parte integrantă a sinelui, puţinimportă că locurile sunt altfel acum, distruse detimp, amintirea rămâne parte integrantă a eului şireprezintă un element major ale unei continuităţiconstant legate de identitatea autorului.Acesta este acordul iterativ al volumului depoezii ,,Requiem la Masa Tăcerii’’, pentru careautorul merită felicitările noastre. Să-i fie zborullin de pasăre măiastră!Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara57

Viaţa cărţilorDangăt din istorie(„fulgura frango”)Gabriela MocănaşuDorindu-se un roman (?) al singurătăţii, darşi un omagiu Mariei de Mangop, Acoperământul 1scriitoarei Constanţa Marcu respiră din atmosferaapăsătoare a unei experienţe matrimoniale strivitede vanitate, orgoliu şi mândrie fără zenit.Din nefericire pentru destinul ei ce sepromitea cald, binecuvântat de pace interioară,Doamna Moldovei a venit alături de Voievod totalnepregătită. Sunt femei ce răscolesc secolelesă afle „acoperământ” potrivit sufletului. Marieide Mangop i-a aşezat Dumnezeu la picioare ocomoară a cărei strălucire era mai aproape decâtraza răsfrântă spre lume a ochiului ei. Căsătoriacu Voievodul Ştefan necesita opregătire, o educaţie specială, aşacum îndeobşte s-ar cuveni celor carese căsătoresc cu bărbaţi aleşi dinvulcanicul neam moldav. Maria deMangop - cruduţă, abia despărţităde Mirula - şi-a etalat, cu naivitate,un orgoliu pe care Domnitorul il-ar fi îngăduit poate doar DoamneiOltea.În medievalitatea târzie aEuropei de Răsărit, căsătoriile regaleurmăreau scopuri politice, rolasumat pe deplin de porfirogeneţicare primeau o educaţie potrivităacestor aranjamente. Ana Comnena,Ecaterina ( soţia lui Uzum Hasan dinPersia ), Sofia – femei din rădăcina Paleologilor– au avut parte de altă bucurie a intimităţii, dupăcum reiese din scrisorile pe care jurnalul (ficţional)le însemnează. S-au lăsat modelate, au slujit, prinfeminitatea lor, dispoziţiei intime a soţului. Axaatenţională a bărbatului este, în cazul marilor spirite,divizată în compartimente etanşe – politică (şiafaceri), curiozitate intelectuală, plăcere sexuală,competiţii – mai ales sportive.Ştefan cel Mare - prins în treburile ţării, cu odisponibilitate erotică sinceră, senină, vitalizatoare- a fost poate luat prin surprindere de ambiţiileMariei de Mangop. Naratorul ficţiunii notează lapagina 173: „Nu l-am vrut biruitor pentru Mol-dova, l-am vrut răzbunător mie. Atât.” La câtevapagini distanţă, cu caractere italice, reproduce unfragment de document: „... de-l prinzi viu sau mortpe Mahomed, ucigaşul părinţilor mei, vom mergela Constantinopol să ne încununăm împăraţi aiBizanţului.” Tremurul răzbunării zvâcnind ager însufletul ei, mândria neamului ales l-au fi îndepărtatpe Voievod de Maria cea drăgălaşă căreia i-a strecuratîn palmă un bileţel în timpul dansului ( „Dece te temi?” ). Fără să fi avut conştiinţa sineluifeminin încoronat în mica Moldavie, doamneiMaria i-a fost frică de ea însăşi, fără să-şi fi datseama.Aceasta este imaginea asprăa soţiei Voievodului conturatăîn filele acestui roman-jurnalromanţărecompus peste veacuride condeiul unui autor ambiţios.Cu şăgălnicie „brodează” un destinîn convenţii subiective, convulsionatmai ales de neliniştileunei alte personalităţi insinuate înpersonalitatea Mariei de Mangop.Naivitate, asprime sufletească, orgoliu,gelozie retorică pernicioasăse descoperă în doze accentuatconsistente în sufletul unei femeide rang înalt. Aşa cum este creionatprofilul ei spiritual, Maria deMangop pare să fi fost concentratăcu precădere asupra ei însăşi, iar dragostea – unadjuvant vanitos ce i s-ar fi cuvenit de la sine. S-aiubit prea mult pentru a se dărui. A dorit, a cerut,n-a dăruit – aşa ne-o înfăţişează romanul. Dinparte-mi, cred că s-a depărtat mult naratorul deoptica soţiei Voievodului.Accentuarea convieţuirii între zidurileaceluiaşi palat cu Maria Voichiţa, domniţamunteancă, aşază din nou o lumină opacă pechipul Mariei de Mangop. Când intimitatea unuicuplu este zdruncinată, seismul vine întotdeaunadin interior. Zona cenuşie a experienţei matrimonialea Doamnei Moldovei n-a fost, cu siguranţă,generată de prezenţa prizonierei la palat. Dra-58 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

gostea are reguli dure, suave, alunecoase, nu „i secuvine” nimănui prin contract. Se cere cucerită.Îndrăgostirea este o ieşire din sine, formă de rapt.„Există [...] o îndrăgostire căreia nu-i succedă iubireaautentică. Să nu confundăm, aşadar, parteacu totul.” 2 Aşa cum apare Doamna Moldoveiîn acest volum, i se poate reproşa un egoismagresiv ce a pricinuit, cu siguranţă, o îndepărtarea Voievodului de iatac. Bărbatul, Domnitorul cuma suportat oare vorbele grele ale soaţei care, întrohipnoză vanitoasă, i-a rostit fără resentimente:„Ştefane, nu pot să te iubesc. Eşti un vasal leş,păzind o ţară mică, crezându-te mare domn!”?Ce speranţă de aglutinare să se fi înfiripat în urmaacestor vorbe? Ipostază nefericită pentru doamnă.Act psihic violent devenise deja dragostea, fărăintensitate spirituală, departe... Ce gesturi, cemimică au însoţit aceste cuvinte? Naratorul nu nespune. Iubirea este, paradoxal, monotonă, extremde plictisitoare şi tocmai de aceea cere noi seve,inventivitate, fantezie, surprize copleşitoare ce vindin însăşi organicitatea ei. Prizoniera Voichiţa afost pârâiaş ce s-a strecurat în marea voievodalmasculinăa Domnitorului sporind-o, risipindu-seprin uitare de sine în sufletul lui aprig. Nu aveanimic şi stăpânea totul. N-a cerut nimic şi-adobândit mai mult decât ar fi crezut că este cuputinţă. Nu s-a putut retrage nemaireuşind să-şiidentifice sinele. Posibil ca Maria-Voichiţa să-ifi dăruit Voievodului această stare superlativă aîndrăgostirii.Maria de Mangop a crezut că blazonulîi asigură de la sine şi dragostea. Raţionamentce ţinteşte cu precizie în miezul unei cumplitenefericiri. Domnitorul Moldovei era omulesenţelor, al clocotului vital ce pulsează neostenitîn sufletele celor din preajmă, aprecia autenticul.Nu preţuia formele, oricât de încărcate de nobleţelumească ar fi fost. Îşi cunoştea bine lupta ce-opoartă şi ce vitalităţi vrea să scoată de la viaţă.Iubea coarda autentică, fără fasoane cosmetice,vroia să calce pe freamătul viu al veacului săucare se răsfrânge, ca tot ce-i vital, în eternitate, seuneşte cu divinul.Îngenunchiat în faţa icoanei Sfintei Fecioare,Domnitorul se smerea, nu cerea, se mărturiseacutremurător, deplin. Primea cu bucurie ceea ce i sedădea, nu cerea mai mult. Credincioasă DoamnaMoldovei nu se desprinde din faldurile aromatede tristeţe ale cărţii! Dar, vai, atenţie! Ce numimViaţa cărţilorcredinţă? A răscolit credinţa ei muntele? Voievodull-a mutat. Orgoliul, gelozia, înverşunarea, mândriase-nsoţeau oare potrivit cu ruga ei cutremurătoare?Naratorul care îi conduce vocea o înfăţişează înplină contradicţie pe această linie.Se introduc, de asemenea, plăsmuiri nedemnede palatul coroanei moldave. Două sunt momentelece frisonează cugetul cititorului: primul estecel al bârfei pe care Maria Voichiţa ar fi lansat-oprintre slujnice cum că Doamna Maria ar fi încercatsă-l otrăvească pe Domnitor, iar al doilea este legatde brodarea acoperământului – „Nu, n-am să brodezochii deschişi. Să nu creadă că i-aş cerşi cevadin soarta ei.” Doamna gândea în locul Voichiţei,necunoscând-o? Era atât de laşă în cugetul ei? Unhău se deschide între filele cărţii şi ne întrebămce suport vor fi avut asemenea gânduri în minteaunei regine? La palat nu existau interdicţii stricte,se putea comunica, bănuim. Să fi văzut DoamnaMoldovei atâta cruzime în inima domniţeiVoichiţa? Să-şi fi făcut singură atâta rău, încât săse bănuiască a fi ţinta unei înclinaţii maliţioase?Doamna Maria să se fi îngenunchiat într-atât încugetul ei, încât să nu mai fie stăpână pe sine?Atunci, cu adevărat nefericită sărmana Doamnă aMoldovei şi săracă în simţiri! Prea mult orgoliu,prea multă patimă în rândurile acestui pseudojurnal!„Să nu creadă că i-aş cerşi ceva din soartaei.” – Incredibilă vanitate! Nefirească şi, sincer,păguboasă... Dacă ai un duşman, îmbrăţişează-l,pentru că ţi-i ivit în cale spre încercare.Cartea este în esenţa ei un rechizitoriu imaginaral Doamnei Maria de Mangop, o confesiuneneiertătoare mai ales cu sine din care nu transpareniciuna din mărcile spirituale ale înţelepciunii ceveghează de-aproape astfel de mariaje cu mizăpolitică. Nici nu se pune în discuţie o îndreptarea privirii spre autenticitate, reţinând fărâme dedocument combinate într-o pastă imaginativă încare sângerează refluxuri din condeiul naratorial.Meritul tulburător al cărţii rămâne în sfera unuiepic reconstitutiv ce recuperează feminitateaîn haosul istoriei. Stilul confesional cu tentă delamentaţie văcăresciană invită la o lectură uşoară,aerisită, răcoroasă.NOTE1. Constanţa Marcu, Acoperământul (Jurnalul închipuit alMariei de Mangop), Editura „Augusta”/”Artpress”, Timişoara,20042. José Ortega y Gasset, Studii despre iubire, Editura„Humanitas” ( traducere de Sorin Mărculescu ), Bucureşti, 1995,pag. 59Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara59

Tema portretului la BrâncuşiÎn galeria Atelierului Brâncuşi de peesplanada Centrului Naţional de Artă şi Cultură,,Georges Pompidou’’ din Paris, se organizează,de două ori pe an, mici expoziţii tematice cuoperele sculptorului Constantin Brâncuşi, urmândprincipiul artistului, care a dezvoltat câteva motivede-a lungul mai multor decenii. Cu ocazia acestorexpoziţii se editează lucrări de mare interes,apărute în colecţia, , C a r n e t e l eA t e l i e r u l u iBrâncuşi’’. Aua p ă r u t a s t f e l,,Coloana fărăsfârşit’’, ,,Leda’’,,,Prinţesa X’’,, , S ă r u t u l ’ ’ ,, , P a s ă r e aî n s p a ţ i u ’ ’ ,,,Portretul?’’ ş.a.dedicate ,,Seriei şiBrâncuşi - Negresa albăoperei unice’’, darşi ,,Priviri istoriceşi contemporane’’-,,Brâncuşi şi Duchamp’’, toate aceste cărţi avândo bibliografie vastă în care sunt inseraţi şi mulţibrâncuşologi români. Le găsim prezentate,după anul apariţiei şi în lucrarea scrisă deDoina Frumuşelu ,,Brâncuşi în conştiinţa lumii:bibliografie nesfârşită ’’apărută sub egida EdituriiOrizonturi Universitare, Timişoara, 2007.In anul 2002 cu prilejul expoziţiei din25 septembrie 2002-13 ianuarie 2003, a apărutcartea ,,Portretul?’’, care cuprinde comentariiale unor specialişti în domeniu: Marielle Tabart,Ann Temkin, Doina Lemny, Alexandra Parigoris,Sidney Geist, Cristian Robert Velescu, unde seabordează problema asemănării şi reprezentăriiîn ceea ce priveşte această tematică.Se ştie că după o scurtă perioadă consacratăportretului, în care artistul a urmat fie calea clasică,fie cea trasată de sculptorul francez Auguste Rodinal cărui ucenic a fost, creând ,,Portretul pictoruluiDărăscu’’- de exemplu, Constantin Brâncuşiabandonează această experienţă, refuzând săBrâncuşianaonoreze comanda de a sculpta bustul scriitoruluiAnatole France. ,,Eu nu pot să fac bustul nimănuicăci nu-i pot da acel ceva care l-ar face asemănătorcu modelul şi anume viaţa’’ 1 .Portretul lui AnatoleFrance, comandat artistului este în gândirea luiBrâncuşi o ,,carcasă’’, în timp ce el, artistul, aspirăsă facă ,,lucruri reale’’. ,,Scopul în artă nu estesimplitatea. Se ajunge aici fără voie, dorind să facilucruri reale, care să nu fie carcasa, pe care o vedem,ci ceea ce ascunde ea’’ 2 . Cuvântul ,,real’’ trebuie săfie interpretat în sensul său platonician, considerăCristian Robert Velescu, însă la Platon numai ideeaeste purtătoare de substanţă ontologică. Aceastămărturisire este în concordanţă cu o alta, datoratătot sculptorului: ,, ceea ce este real, nu e formaexterioară, ci ideea, esenţa lucrurilor’’ 3 . Dupărefuzul din 1909, tema portretului va fi reluată,dar Brâncuşi abordează o nouă strategie creatoare,trecând la o completă reînnoire a genului. Se parecă genul portretului va deveni un pretext pentrua transmite mesaje complexe, a căror profunzimedepăşeşte informaţia vizuală pe care o poate dasimpla reprezentare a unei figuri. Vede un raport deechivalenţă între ,,viaţă’’, elementul care asigurăasemănarea portret-model şi ,,idee’’ sau ,,esenţă’’platoniciană. Aceasta îl conduce spre realizarea,,portretului-esenţă’’ sau a ,,portretului-idee’’,dar pentrua-l materializa,este nevoieca artistul săfie capabilsă întrevadă,,esenţa’’persoaneidincolo decarcasa sa,de ceea cese vede înexterior,exerciţiumai degrabăspiritual decâtMonica M.CondanBrâncuşi - Baroanatehnic. După unii critici se asistă astfel la otransformare a portretului realist într-un simplu60 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara

obiect. Sculptura ajunge să fie numai un oval,fără nici o referinţă figurativă ca de exemplu,,Sculptură pentru orbi’’ sau ,,Începutul lumii’’.Modelând sau realizând prin tăiere directăsculpturile ,,Muză adormită’’ şi,,Prometeu’’, Brâncuşi percepe,,esenţa’’ dincolo de trăsăturilefizice ale modelelor sale, devenindastfel portretist în sensul profundal cuvântului, creativitatea sa numai este condiţionată de abilitateamâinii, ci de aceea a spiritului său.Dacă pentru ,, Muza adormită’’,,,Baroana’’ şi ,,Prometeu’’, modeleleRenée Irana Frachon şi CorneliuCosmutza au pozat efectiv, pentru,,Regina’’(,,Portretul doamneiEugène Meyer’’- douã variante, unulîn marmurã neagrã -,,Regina’’…şi celălalt numit ,,Studiul’’- înlemn) sau sculpturile cu tema,,Negresa’’(,, Negresa Albă’’,,,Negresa Blondă’’), Brâncuşi s-adispensat de prezenţa modelelor,folosind diferite ,,substitute’’:opera lui Charles Despiau, carei-a fãcut un portret doamnei Agnès Meyer şiimaginea unei negrese întâlnită din întâmplare.Aflând că a reînceput să lucreze după mai mulţiani la un portret al ei, dna Agnès Meyer i-a scrislui Brâncuşi: ,, Din întâmplare aud că într-adevăraţi completat portretul meu. Să cred acest lucru?Sunt frumoasă?’’ 4 . Portretul realizat de CharlesDespiau corespundea cu imaginea exterioară amodelului, dar în sculpturile lui Brâncuşi, faţa estecomplet netedă, trăsăturile particulare fiind şterse,asemănarea esenţă-model este pusă în evidenţăde spiritul creator al artistului. Astfel sculptorulîşi rezervă dreptul să facă un portret care este maimult decât un portret. Într-o altă scrisoare, dupăce a văzut sculptura, dna Meyer îi scrie: ,,Kate,Florence şi cu mine vorbim tot timpul despre dvs.şi suntem de acord că regina reprezintă la fel demult un portret al meu ca şi al dvs’’ 5 . Ea numeşteaici această lucrare ,,regina’’,dar în memoriilesale îi spune ,, abstracţiune în marmură neagră’’.,,Portretul dnei Meyer a fost executat de Brâncuşila începutul ultimei perioade a operei sale, întimpul căreia se observă o evoluţie spre sculpturimai mari şi mai puţine, capodopere îndelungBrâncuşianaBrâncuşi - Socratemeditate şi concepute pentru un spaţiu public.Criticul Cristian Robert Velescu demonstreazăcă lucrarea ,,Socrate’’ se detaşează clar detoate celelalte portrete realizate. Este portretulbrâncuşian care se apropie cel maimult de idealul abstracţiunii, însensul stilistic al cuvântului. Eldepăşeşte problema ,,portretului–esenţă’’, el n-a făcut portretul luiSocrate, ci cel al gândirii lui, dupăcum singur mărturiseşte:,, Totuniversul circulă, nimic nu scapămarelui gânditor. El ştie tot, audetot. Are ochii în urechile sale, iarurechile în ochii săi’’ 6 .Această nouăopţiune tematică ar putea explica dece ,,Socrate’’ este singurul portretcare nu are un model real, extrasdin anturajul artistului.Toate operele amintite,precum şi ,,Cap de copil’’, ,,Nounăscut’’,,,Danaide’’, ,,D-raPogany’’, ,,Portretul d-nei L.R.’’,,,Şeful’’, ,,Portretul lui NancyCunard (Tânără sofisticată)’’ sauconcludente imagini din ateliersunt prezentate în cele peste 200 de fotografii dinaceastă interesantă carte, fiecare sculptură estefotografiată din 7-10 unghiuri diferite, mai alesdacă a fost confecţionată şi din alte materiale,ceea ce ajută la o mai bună înţelegere a tuturorsubiectelor abordate.Brâncuşi a reluat de-a lungul anilor temaportretelor sale încercând mereu să le perfecţioneze:,,Eu aş putea să mă gândesc într-o zi la o altăinterpretare şi mai perfectă…căci cine ştie dacă ooperă de artă este terminată vreodată’’ 7 .NOTE1.Barbu Brezianu, Brâncuşi în România, Bucureşti,Ed.Academiei, 19762. Constantin Brâncuşi, citat din Pontus Hulten, NataliaDumitrescu, Alexandru Istrati, Brâncuşi, Paris, Flammorion,19863.Sidney Geist, Brâncuşi, A Study of the sculpture, NewYork, Grossman,19684.Op. cit. P.Hulten, N.Dumitrescu, A. Istrati5.Agnès Meyer, citat din P.Hulten, N.Dumitrescu, A. Istrati,op. cit.6.Op. cit. P.Hulten, N.Dumitrescu, A. Istrati7.C.Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Cluj,Cartimex, 1998Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara61

MemorialisticăÎNTÂLNIRE CU GORJUL ŞI VALORILE SALENAŢIONALE ŞI UNIVERSALEAm fost onorat să particip la manifestarea desuflet destinată gorjenilor din Timişoara şi frumosuluilor ţinut, binecuvântat de Bunul Dumnezeu,dela poalele munţilor Vâlcan şi Parâng, cu capitalaspirituală, municipiul Tg.Jiu,încărcat de istorie şitradiţie milenară.Întâlnirea mea cu Gorjul a avut loc în varaanului 1966, când am coborât în cocheta garăTg.Jiu, venind de la Simeria după ce străbătusemfrumosul defileu al Jiului, cu vestita cale feratăfăcută prin muncă patriotică, dar cu efort uriaş detinerii acelei perioade de după război, dornici sălege Ardealul de Oltenia şi prin legătura de fier.La gară am fost aşteptat de comandantulunităţii. L-am rugat, ca după atâta mers cu trenul, săfacem câţiva paşi prin oraş, ca să încep cunoaştereaacestuia. După câteva sute de metri, pe stânga, înfaţa unei şcoli, mai târziu am aflat că era un vestitliceu din localitate, am zărit o statuie cunoscutămie din pozele de pe unele vederi. Era statuiadin bronz a lui Tudor Vladimirescu înălţată dininiţiativa istoricului Grigore Tocilescu, dezvelităîn noiembrie 1898,opera sculptorului ConstantinBălăcescu. Nu e uriaşă, dar impresionează prinmesajul care-l transmite celor ce o privesc. Dejape retină reţinusem pentru moment, un personajlegendar al Gorjului.Trebuia să execut un control şi o aplicaţiecu unitatea de radiolocaţie de la periferia aşezării,pe şoseaua Tg.Jiu-Novaci, subordonată D.34Ap.AAT.La terminarea misiunii am hotărât,fiindsâmbăta şi duminica, să organizez cu cei mai tinerimilitari,o vizită de documentare în zona Gorjului,pe atunci ţinutul intra, administrativ, în regiuneaOltenia.Am pornit la drum cu un camion,tip,,Molotov’’, descoperit, pe o vreme deosebitde frumoasă pe itinerarul-Tg.Jiu-Tismana-Padeş-Preajba-Lainici-Tg.Jiu. Am luat un ghid de laMuzeul de istorie din localitate, bucuros de vizitatorişi că ne poate prezenta istoria şi meleagurilegorjene. Era tânăr, entuziast şi ne răspundea şi launele întrebări mai discrete. Era vremea în care începusemsă ne redescoperim istoria şi pe înaintaşişi să ne mândrim cu ei, venise vremea să-i scoatemde sub colbul uitării. Nu trecuse nici un an şi62 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 TimiºoaraConstantin C.Gomboşjumătate, de când, noi, cei din ţară,aflasem că laTg.Jiu, se află opera lui Constantin Brâncuşi, desprecare noi auzisem pentru prima dată, ColoanaRecunoştinţei fără de sfârşit fiind pe toate paginilede ziar, în emisiunile de la televizor.Începuse săse schimbe ceva în bine de la plecarea ruşilor înanul 1958.Mă pregătisem şi eu pentru acest eveniment,studiind istoria şi viaţa unor personalităţi intrate înistorie şi legendă, de la ,,Domnul Tudor’’la generalulGheorghe Magheru,de la Cătălina Teodoroiu,la Constantin Brâncuşi, Maria Tănase şi MariaLătăreţu. Nepotul acesteia din urmă, Gheorghe,ofiţer de artilerie terestră în Tg.Jiu, ne însoţea îndeplasarea noastră.Drumul era splendid, peisajul minunat,aşezările deopotrivă. Am văzut locul unde învara anului 1915, în urma unui tragic accidentautomobilistic, murise Alexandru, fiul poetuluiGeorge Coşbuc. Ca să înveselească atmosferaghidul nostru ne-a arătat şi pădurea unde, în timpulprimei vizite a lui Ceauşescu de la venirea laputere, un grup de haiduci trebuia ,,să-l răpească’’din coloana oficială şi să-l poftească la un mielfript haiduceşte, acţiune care n-a mai avut loc.Haiducii, în urma consumului masiv de băuturăfiind rece noaptea, s-au îmbătat adormind,coloanaoficială trecând pe lângă ei neobservată. S-a lăsatcu sancţiuni pentru aceştia.Am ajuns la Mănăstirea Tismana, unde,tânăra stareţă, deloc împresionată de mulţimeamilitarilor care au pătruns în incinta lăcaşului decult, ne-a povestit istoria răspăndirii creştinismuluipe acele meleaguri, începând cu Nicodim care,sub Vladislav I (1364-c.1377), a ctitorit şi sfinţitmănăstirea în 1377-1378. A fost terminată în anul1385.Ne-a spus despre domnitorii cei bravi şicu frica de Dumnezeu care au ajutat şi apăratmănăstirea, despre pictura şi odoarele acesteia.N-a uitat de ,,Domnul Tudor’’ din Vladimiri,ne-aadus aminte că aici,în tihna acelor locuri sfinte, înfoişorul său,Badea George, a tradus din sanscrită,,Sacontala,, iar din italiană ,,Divina Comedie’’ alui Dante Alighieri,fiind vizitat,de multe ori, deprietenul său Ramiro Ortiz.

MemorialisticăAm admirat cascada mănăstirii şi am văzutşi peştera unde,în timpul celui de al Doilea RăzboiMondial, din ordinul lui Ion Antonescu a fostadăpostit, de ochii lacomi ai duşmanilor,tezaurulRomâniei, format din zeci de vagoane de aur,lainstalaţia electrică lucrând şi Gheorghiu Dej, peatunci deţinut în Lagărul de la Tg.Jiu.Ne-am continuat drumul spre localitateaPadeş.Aici pe ,,Câmpia Soarelui’’ în ianuarie1821,Tudor Vladimirescu şi-a citit Proclamaţiarăscoalei, chemând pandurii şi tot norodul românescla luptă pentru a stârpi din rădăcină răul dinţară. Am fost împersionaţi de monumentul ridicatpe acel loc din iniţiativa Societăţii culturale ,,Datina’’,după planurile arhitectului State Balosin,înanul 1933,sub forma unei piramide cu o cruce învârf ,cu numeroase trepte şi patru basoreliefuri înbronz cu scene din răscoală făcute de Emil Bekerşi Gheorghe Tudor.Reveniţi la Tg.Jiu,ne-am oprit la podulde peste Jiu,unde ghidul ne-a povestit desprecrâncenele lupte purtate de Armata Română, inoctombrie 1916, în ajutorul căreia sărise populaţiaoraşului în faţa invadatorului germano-austro-ungar.Aufost jertfe multe dar,pentru un timp acestaa fost oprit. Am ajuns şi la Lainici,în apropiereacăreia fusese rănit Tata Drăgălina, Comandantulpentru o zi a Armatei I-a ,bănăţeanul căzut la datoriepentru înfăptuirea României Mari.Locul eramarcat de o frumoasă troiţă din marmură albă.Celcare o descoperise pe tânăra Ecaterina Teodoroiuşi o acceptase ca voluntară în oştirea română,dupã moartea fratelui ei. La Vădeni,o suburbiea oraşului,am vizitat casa memorială ,,EcaterinaTeodoroiu’’,în care mai trăia sora mai mică a acesteia.Am depus o coroană de flori la Mausoleuleroinei,din Piaţa Victoriei, locul de veci al slt.erouEcaterina Teodoroiu,căzută în fruntea plutonului pecare-l comanda în timpul bătăliei din august 1917de la Muncelu. Opera de artã a fost realizatã dinmarmură albã de Miliţa Pătraşcu şi a fost inauguratãîn anul 1935. Peste vreme, aşa a hotărât BunulDumnezeu,o participantã la acest eveniment mi-apovestit cum s-a desfãsurat festivitatea. DoamnaLidia Maria Grigorescu,acum domiciliată în Iaşi,trebuind să ducă cu stoicism calvarul unei soţiide condamnat politic, mătuşa actualei mele soţii,Astra Elena, a rostit atunci, un cuvânt, în numelestrăjerilor din Tg.Jiu. Aceasta fusese crescută înfamilia mătuşii sale Zoe Mihăilescu-Zina,sora buniciiAlexandrina Ganciu,soţul ei fiind profesorulConstantin Mihăilescu, directorul Şcolii Normalede Fete din Tg.Jiu.Tânăra ,,gorjeană’’va debuta larubrica ,,Colţul literar’’al ziarului ,,Gorjanul ‚’dinTg.Jiu,la 20 februarie 1941 cu poezia ,,Viitorule,tejudec !’’Dânsa, auzind de participarea mea la întâlnireacu gorjenii de la Timişoara, mi-a trimis ocopie cu luarea de cuvânt care a apărut în publicaţia,,Focul sacru’’din Târgu Jiu pe care o redau încontinuare : ,,Astăzi, când în cadrul măreţeiserbări,slăvim bărbăţia fiilor acestui ţinut, noistrăjerele avem în faţa noastră icoana EcaterineiTeodoroiu, eroina de la Jiu, pildă vie de dragostede neam şi spirit de jertfă.Voinţa ei tare şi curajulei fără seamăn au fost, pentru luptătorii războiuluide întregire, flacăra ce i-a călăuzit şi i-a îmbărbătat,iar sufletul ei de soră a fost balsamul care a alinatsuferinţele lor.Slujindu-şi patria cu nestrămutată credinţă,cercetaşa şi ostaşa Ecaterina Teodoroiu, i-a jertfitcu inimă uşoară două scumpe comori omeneşti:tinereţea şi viaţa;dar şi-a câştigat nemurirea,făurind prin jertfa ei un crez mereu viu, ieri pentrucercetaşe, azi pentru străjere,a căror vrednicăînaintaşă este.Străjere ! Pe umerii noştri stă astăzidatoria ca, urmând pilda ei şi a miilor de eroi,să punem în slujba patriei toate puterile noastresufleteşti, pentru ca Ea în veci să înflorească şisă se înalţe. Iar în clipele acestei pioase sărbători,să ne înălţăm gândul către cei ce s-au străduitîn trecut, precum şi către cei ce se străduiesc înprezent,urmărind acest ideal şi să le aducem prinossufletele noastre tinere, pătrunse şi călăuzitede deviza:,,Credinţă şi muncă, pentru Ţară şiRege!Sănătate !’’Ganciu Lidia ,centuria a VII-a.Am lăsat pe a doua zi întâlnirea cu viaţa şiopera lui Constantin Brâncuşi, bucuroşi că ne-amîncărcat,pentru moment,bateriile sufletului cuatâtea mărturii ale istoriei frumoaselor ţinuturigorjeneşti. Seara,în Parcul Central,de pe malulJiului,am ascultat pe terasa grădinii de vară unspectacol al Ansamblului ,,Doina Gorjului’’care ni s-a părut minunat,mai ales că şi vinulroşu,’’căpşunica’’a mers deosebit de bine dupăo friptură haiducească. Am aflat multe aspecteinteresante, unele picante,după ce vinul şi-a făcutintrarea, de la tânărul nostru ghid,cele referitoarela relaţia dintre soţia Aretia, a primului ministruGh.Tãtãrãscu, din familia Negroponte, o femeiedeosebit de frumoasã şi de generoasã, cu artistulcelebru. Despre americana adusã de acesta laTg.Jiu, pusã sã umble desculţã prin oraş, îmbrăcatăîn frumosul costum gorjenesc, şi care întorceaColoana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara63

Memorialisticăprivirile trecătorilor uimiţi.A doua zi, ghidul ne-a aşteptat în faţaMuzeului de Istorie şi Artă raional, prilej de a nerelata vechimea strămoşilor noştri de pe acestemeleaguri, dar mai ales, climatul şi locul din careşi-a tras seva creaţiei, marele Constantin Brâncuşi,valoare naţională şi universală, născut la Hobiţa-Gorj. în anul 1876. Voi vizita peste ani aceastăaşezare,încântat, ca de fiecare dată când am vizionat,la Craiova, Bucureşti sau Tg.Jiu, operele acestuia.Darîn anul 1966, eram la începutul cunoaşteriişi pentru mine orice informaţie era deosebit depreţioasă. A urmat, întâlnirea cu Marea Creaţie dinTg.Jiu, a ,,The Saint of Montparnasse’’,aşa cumîl definea Peter Neagoe,un prieten al acestuia, dinStatele Unite.Am început cu operele din Complexulsculptural dedicat eroilor din Războiul de reîntregirenaţională(1916-1919) realizat de ConstantinBrâncuşi,la Tg.Jiu între anii 1937-1938, cu sprijinuldirect al familiei Tătărăscu.Nu sunt criticde artă ci iubitor al acesteia, şi cer scuze dacănemulţumesc pe cei care văd mai în profunzimeopera acestuia.De aceea, voi denumi cele cinci elementecomponente amplasate pe axul Căii Eroilor,care m-au impresionat:1.Masa Eroilor (Masa tăcerii sau MasaDacică), amplasată în apropierea malului Jiului,realizată din piatră de Banpotoc-Deva;2.Aleea Scaunelor,aflată între Masa Eroilorşi Arcul de Triumf (Poarta Sărutului);3.Arcul de Triumf sau Poarta Sărutului,cununta ţărănească şi gestul sărutului,intrat în istoriaartei universale prin simplitatea sa;4.Coloana Recunoştinţei fără Sfârşit(ColoanaInfinitului, Monumentul Eroilor, cele 15 prismeromboidale din oţel aurit sugerând stâlpii de lacasele ţărăneşti gorjene şi recunoştinţa veşnicăfaţă de cei căzuţi,de eroii neamului românesc dintoate timpurile;5.Masa festivă, cu şase scaune în jur, ceapentru pomana celor trecuţi în altă lume prin vitejieşi sacrificiu pentru Neam,Credinţă şi Ţară.Atunci, Biserica ortodoxă aflată pe AxulEroilor, nu era pomenită,ci ocolită iar înscripţiacu ctitorii ei, printre care se număra şi Carol alII-lea,ascunsă sub un strat de tencuială.Abia, după 1980, am putut citi inscripţia şiafla adevărul.În apropierea Coloanei Infinitului,ne-aîntâmpinat un profesor,Dumitru Gheată,buncunoscător al istoriei locale care ne-a invitatsă vizităm şi fostul Lagăr,iniţial cu militaripolonezi,refugiaţi în România după ce Poloniala 1 şi 17 septembrie 1939, fusese învadată de,,aliaţii germano-sovietici’’, declanşând cel de alDoilea Război Mondial, cu suferinţe uriaşe pentruomenire. Ulterior, după ce polonezii au luat caleaexilului occidental, Ion Antonescu l-a transformatîn loc de protejare a deţinuţilor antifascişti defuria Ghestapoului.Aici au fost internaţi, printrealţii, Tudor Arghezi,după pamfletul acestuia,,Baroane !’’,foşti legionari, dar şi comunişti. Deaici,va evada,de Sfânta Marie,în august 1944,Gheorghiu Dej şi ,,ucenicul său’’,N.Ceauşescu.Cu lux de amănunte profesorul ne-a relatat moduldesfăşurării acţiunii pusă la cale cu ajutorul lui IonGheorghe Maurer.Organizatorii acţiunii de la Timişoara m-auprevenit că trebuie să spun ceva şi despre un altgorjean,generalul Gheorghe Magheru. În 1966, nuse pomenea de acesta la Tg.Jiu. Abia, la 7 octombrie1972, pe locul unde se presupune că a fost casaîn care şi-a trăit ultimii ani ai vieţii, a fost dezvelitun monument, un bust din piatră albă,opera sculptoruluiVasile Năstăsescu, cu inscripţia ,,GeneralulGheorghe Magheru.1802-1880.’’Ce ştimla Timişoara despre acesta: a făcut parte dintr-ofamilie de boieri din Oltenia.S-a născut în satulBârzeiu de Gilort, în anul 1802.A ajuns în carieramilitară până la gradul de general. Ca om politic afost unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 dinŢara Românească apropiat de Nicolae Bălcescu.Afost membru în Guvernul Provizoriu şi a organizattabăra de la Râureni (lângă Râmnicu Vâlcea,gata pentru a apăra cauza revoluţiei). A luptatpentru realizarea Unirii Principatelor Române.Labătrâneţe, se retrage la Tg.Jiu,unde trece la celeveşnice în anul 1880.Închei, concluzionând:întâlnirea mea cuGorjul şi gorjenii a fost minunată. Mă marcheazăşi astăzi,peisajul,prin frumuseţea sa naturală,dinpăcate mutilat de industrializare o perioadă devreme,dar care îşi revine treptat,aşa cum selimpezeşte apa din Jiu. Dar,mai ales oamenii,gorjenii prin spiritul lor de jertfă şi dreptate careianimă.Apoi graiul curat şi melodios,la fel caşi cântecul şi portul popular,scoase din lada dezestre a tradiţiilor neamului românesc.Oameniharnici şi ospitalieri,buni români,capabili de jertfasupremă,oameni de omenie cum se zice la noi înArdeal. În faţa lor, eu simbolic, îmi ridic pălăria.64 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara