seria a treia, an IV, nr. 10, octombrie 2012 - Insemnari Iesene

seria a treia,an IV, nr. 10,octombrie 2012­reVIst| de cultur|edItat| de prIm|rIamunIcIpI uluI Ia{Isemneaz\:Anton AD|MU}{tefan AFLOROAEITiberiu BR|ILEANAura CHRISTIConstantin CUBLE{ANCodrin-Liviu CU}ITARUAlexandru DOBRESCUIon FERCUN. GEORGESCUSimona MODREANUCorneliu OSTAHIEDumitru Radu POPAGr. T. POPAAdrian Dinu RACHIERUConstantin ROMANESCUGrete TARTLERMircea TOMU{Doina URICARIUAlexandru ZUBÎnsemn\riie[ene

~nsemn\ri ie[eneserie nou\, anul IV,nr. 10 (octombrie) 2012Revist\ de cultur\ `nfiin]at\la 1 ianuarie 1936 deM. Sadoveanu, G. Top`rceanu[i Gr. T. PopaA doua serie (2004-2005)a ap\rut sub egida Universit\]ii deMedicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“din Ia[i, fiind coordonat\ deCorneliu {tefanache[i Alexandru DobrescuColegiul de redac]ie:prof. univ. {tefan Afloroaeiacad. Valeriu D. CoteaAlexandru Dobrescuprimar Gheorghe Nichitaprof. univ. Constantin RomanescuRedactor [ef:Alexandru DobrescuTehnoredactare [i prepress:Think Pink StudioPrezentare artistic\:AldoTel.: 0758 / 102302E-mail: insemnariiesene@gmail.comwww.insemnariiesene.roEditor: Prim\ria Municipiului Ia[iISSN: 1221-3241Revista „~nsemn\ri ie[ene“ estemembr\ a Asocia]iei Revistelor,Imprimeriilor [i Editurilor Literare(A.R.I.E.L.)C U P R I N SEDITORIAL:~nv\]\tura din reclame de Alexandru Dobrescu 1GR. T. POPA 120:Imperfec]iunile din noi de Gr. T. Popa 2R\zboiul de Gr. T. Popa 6BROASCA {I BARZA:Cine mai [tie `n România despre români? de Doina Uricariu 8MI{CAREA LITERAR|:Audien]a (fragment de roman) de Ion Fercu 14M\rturisirea de Dumitru Radu Popa 20CRONICA TRADUCERILOR:Despre genera]ia pierdut\ de Codrin Liviu Cu]itaru 23CAVE CANEM:Socrate – ironistul ironizat de Anton Ad\mu] 26MI{CAREA IDEILOR:Dorin]a de a exprima absurdul ca atare de {tefan Afloroaei 32BURSA IDEILOR ECONOMICE:Economia budhist\ de Tiberiu Br\ilean 38PENSULA {I DALTA:Marian Condrutz – de la fovismul antistresla realismul cathartic de Corneliu Ostahie 41CONTROVERSE:O istorie politic\ a literaturii române postbelice:Eugen Barbu: aventura limbii (1) de Adrian Dinu Rachieru 44Limb\ major\, destin minor? Spa]iul libert\]ii francofone (1)de Simona Modreanu 50„~n mijlocul vie]ii – aceea[i mare suferin]\“ (2) de Aura Christi 54OCHIUL ANTICARULUI:Jakob Popper: „Beo]ianul“ Co[buc de Constantin Cuble[an 59MESERIA DE A CITI:Proza lui Caragiale sau aventura limbajului (4) de Mircea Tomu[ 64EMINESCOLOGICALE:Arta de a scrie pe vremea lui Eminescu (5) de N. Georgescu 68MERIDIANE {I PARALELE:O partitur\ a sincronismelor [i sinesteziilor (2) de Grete Tartler 75FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:O fiin]\ duplicitar\ de Constantin Romanescu 82SYMPOSION:Secven]e de cultur\ [i civiiza]ie montan\ de Alexandru Zub 84ZICERI:C\lare pe m\gar de Dorel Schor 86

~nv\]\tura din reclameF\r\ nici un avertisment, filmul la ca -re m\ uit e rupt de un grup de ado les -cen]i, ca re se sc\ l\mb\ie `n fel [i chip,`n timp ce pes te adu narea muncit\ stra[nicde aceast\ va riant\ a clasicului „de liri um tre -mens“ (sau de, cum zicea Crean g\, „alte a -lea, Doamne fere[te!“) se `nti p\re[ te cu li terede-o [chioa p\ deviza: „Exprim\-te a[acum sim]i!“ Nu comen tez imagina]ia sc\ pa -t\ de sub controlul min]ii a majorit\]ii autorilorde reclame, de[i ar fi câte ceva despus despre efectele devastatoare ale sufe -r in]elor psihi ce netratate la vreme. M-a frapat`ns\ sloga nul, a dap ta re a hora ]i anului„carpe diem“, ilustrat prin zbuciumul ca [ipatologic al ne ferici ]ilor a dolescen]i. Pentruc\, oricât ar vrea s\ `n dulceasc\ lucru ri -le continuarea spotului pu blicitar, `n[i rân -du-ne neb\nui te le avantaje ale abona men -tului `n cutare sistem de telefonie mo bil\ [il\sând a se `n ]e lege c\ `ncurajeaz\ purtareane pref\ cut\, dezinhibat\, el este pân\ la ur -m\ un `n demn f\]i[ la nesoco ti rea nor me -lor de convie]uire social\. „Expri m\-te a[acum sim]i!“, adic\ dispre ]u ind pu]inele re -guli `n absen]a c\ rora via]a `n colectivit\]ileuma ne ar fi de nesuportat. Nu am idee ce vorfi gândind al ]ii, dar pe mine u nul aceast\`ncurajare la vede re a pornirilor instinctua lem\ sperie. {i m\ `n treb la ce bun toate me -canismele de des cu rajare a fap telor antisociale,din moment ce, simultan, se face apo -logia f\r\ per dea a c\l c\rii celor zece po -runci. Fiindc\, la o adi c\, ori ce infractor sepoate ad\ pos ti `nd\r\ tul scuzei c\ n-a f\cutaltce va decât s\ se expri me a[a cum simte!Nu m\ `nnebunesc dup\ recla me le ce nesunt b\gate pe gât de te leviziunile comercia -le. Mai cu seam\ dup\ a celea repetate cu ofrecven]\ ob se dant\. ~n tâi, din principiu:mi se pare c\ `nd\r\tul pu blicit\]ii de[\n]atea unui produs se ascun de, pe lâng\ dezinte -Însemn\ri ie[eneresul suveran al cump\ r\ torilor, [i o consis -tent\ hib\ a a cestuia. Fructele pomului preal\ u dat sunt de obicei dezam\gitoare. A poi,pentru c\ majoritatea reclamelor de la noisunt de o inep ]ie f\r\ cusur. Pân\ s\ dai deuna mai ac\t\rii, din ca re s\ r\z bat\ m\car ofrântur\ de i dee, trebuie s\ «`nghi]i» pe ne -mestecate su mede nie de «`ndemnuri» insi -pi de ori de-a drep tul scandaloase. Precumce ea ce urmeaz\ la urm\toarea rupere a filmului[i m\ las\ cu gura c\s cat\: un tip a[ -teapt\ la o casierie de supermarket [i zi ce:„M-am s\ turat s\ stau la coa d\. Dar asta nue coa d\. e ne vas t\-mea“ – [i arat\ c\ tredoamna aflat\ la rând `naintea lui.~ntâmplarea a f\cut ca, `n r\stimpul ulti -mei s\pt\mâni, s\ supor t, de nevoie, tirurileperiodice ale pu bli cit\ ]ii. {i, prins f\r\ voie`n acest vârtej, m-am `ntrebat ce p\rere [i-arface despre noi, ur m\rind reclamele tv, unpi cat din al t\ lu me.Prima concluzie ce i s-ar impune ar fi a -ceea c\ suntem un neam de nesp\la]i. C\ciprea suntem `ndemna]i la tot pasul s\ folo -sim cutare sau cutare s\pun, cuta re ori cu -ta re [ampon sau deodorant, cutare ori cuta -re detergent. Bine`n]eles c\ pro dusele recomandatesunt neap\rat mai bu ne decât alte -le [i, ca s\ ne conving\ de ne maipomenita loreficien]\, câteva doam ne mai coapte um bl\pretutindeni cu pun ga de detergent [i cu sti -cla de `n\lbitor, sco]ându-le la vedere ori decâte ori o ru bedenie, o prieten\ sau o cu no[ -tin]\ are ghinionul s\-[i p\teze bluza, ro chia,co vorul ori lenjeria de pat. Se `n]e le ge c\,dup\ o demonstra]ie ad-hoc, compa ni oa ne -le doamnelor mai coapte, f\r\ ex cep ]ie maitinere, adic\ lipsite de experien]\, vor apelanegre[it doar la noile substan]e de cur\]e nie,f\r\ s\ le pese c\ acestea sunt sim]itor maiscumpe [i, la drept vor bind, prin nimic superioarecelorlalte.A doua concluzie ar fi c\ suntem unneam de becisnici. Altminteri nu am fi sf\tu -i]i cu atâta insisten]\ s\ consum\m, cât ezi ulica de mare, tot soiul de suplimente ali -mentare, destinate s\ acopere deficitul devitamine [i minerale din organism. Va s\ zi -c\, `n loc de hran\ s\n\toas\, pastile [i ca -[ete cât cuprinde. Din când `n când, ni semai recomand\, totu[i, [i oarece mân care na -tural\, de pild\ supa la pachet «ca la mamaacas\», s\rm\lu]ele `n vid, pate ul de ficatla cutie, feliu]ele de cod aduse din regiuni -le arctice, numai bune – ni se spune – pentrucopii, sau hrana de tip fast-food cu ca douri,materializate `n diver[i monstrule]i deplastic, cu care n-avem decât s\ ne ju c\mcât poftim.A treia concluzie spune c\ suntem unneam de bolnavi, dovad\ mul]imea de me -dicamente la care suntem consilia]i a recurgepentru vindecarea diverselor afec ]iuni:reumatisme, viroze, indigestii, ne vral gii etc.Re]eta, alt\dat\ un apanaj al medicului, atrecut acum `n domeniul li berei ini]iative atelespectatorului, invitat s\ se dof toriceas -c\ precum `l taie capul. Recursul consumatoruluila medic e abia de ultim\ instan]\,atunci când apar «ma nifest\ri nepl\ cute».Dac\ mai apuc\.~ncheieri la fel de interesante ne `n cura -jeaz\ s\ tragem [i alte categorii de re cla me.De exemplu, acelea consacrate vop selelorde p\r, rimelurilor, fardurilor [i ce lorlaltecorective miraculoase ale frumuse ]ii genuluifeminin. Sau evantaiul b\u tu rilor r\coritoare,naturale – ni se ga ranteaz\ – sut\ lasut\, de[i orice om cu minim\ instruc]ie [tiec\ a[a ceva nu e xist\.~ns\ la ce bun? Re clama e sufletul co -mer]ului. Atât [i nimic mai mult.Alexandru DOBRESCU1

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1202Gr. T. PopaImperfec]iunile din noiMotto: You can create nothing but yourself.Bernard Shaw, Back to Methuselah* René Leriche, ~ncotro se `ndreapt\ medicina? (~nsemn\ri ie [e ne,nr. 19-20, 15 octombrie 1937), articol publicat `n cadrul rubricii Scriitoristr\ini cu o prezentare a lui Gr. T. Popa.** Otto Grosser, Ideea evolu]iei [i etica (~nsemn\ri ie[ene, nr. 15-16, 15 august 1937), prezentat `n cadrul rubricii Scriitori str\ini tot deGr. T. Popa.~n articolul din num\rul trecut al „~nsemn\rilor ie[e ne“ *,marele chirurg francez René Leriche a amintit un prin cipiu fundamental,dup\ care orice organism viu „este construit cu osupra-abunden]\ de mijloace care ne mi nuneaz\. Exist\ dintoate mult mai mult decât ne tre buie“. {i ca `ntindere, [i canum\r, organele noastre sunt `ntotdeauna `n plus, nu `n strictnecesar. Putem tr\i cu un singur rinichi [i avem totu[i doi. Tota[a, avem doi pl\ mâni; am putea tr\i cu trei metri de intestin,dar avem opt; de asemeni, avem un kilogram [i jum\tate deficat, de[i mai pu]in de jum\tate din greutatea asta ar fi deajuns.Via]a se asigur\ printr-un exces de substrat material, pe care `[idezvolt\ func]iile.~ntr-un articol publicat mai demult `n revista noas - tr\ **, profesorulOtto Grosser de la Praga a pomenit de alt ma re principiubiologic, datorit\ c\ruia [i crea]ia vie]ii se face `n supraabunden]\.O singur\ femeie, `n ge neral, na[te un num\r de copii,care variaz\ `ntre unul [i cel mult dou\zeci [i cinci. Dar ea are `novare cam [aptezeci pân\ la [aptezeci [i cinci de mii de ovule,care ar putea deveni progenitur\; iar b\rbatul arunc\ la un singurcontact sexual pân\ la dou\ sute de milioane de celule germinale,fiecare capabil\ s\ devie, `n condi]ii fa vorabile, un descendent!Aici s-ar putea chiar spune c\ natura ri si pe[te elementelesale creative `ntr-o m\su r\ `n care nici cel mai cheltuitor individnu-[i irose[te mijloacele. Dac\ pentru `mplinirea func]iilor organismul`[i adapteaz\ cu precizie matematic\ formele [i structurile,cantitatea aces tor forme [i structuri `ntrece necesit\]ile demoment. A ceast\ supraabunden]\ garanteaz\ perpetuarea vie]ii[i-i `nlesne[te varia]ia. Dac\ n-ar fi acest surplus organic, o mul(ca orice fiin]\) ar fi asem\n\tor unei ma[ini aplicat\ pe un grupde execut\ri, totdeauna acelea[i. ~nf\]i[area proteic\ a manifest\rilororganice, pe o scar\ `ntins\ de intensit\]i [i de combina]ii,acea vibra]ie continu\ a vie]ii `n jurul uneinorme, dar cu mii de variante, este posibil\ nu -mai datorit\ supraabunden]ei organice. Dar dintretoa te organele, acela care prezint\ cel maimare esces [i c\ ruia i se datore[te mai cu deosebirefluctuen]a vie]ii este creierul. S-ar zice c\este un paradox, totu[i e adev\rat c\ avem maimult\ substan]\ nervoas\ decât ar fi nevoie pentrus\vâr[irea func]iilor. Sunt cazuri `n cari aproape o emisfer\ cerebral\`ntreag\ este distrus\, f\r\ s\ se observe piedici reale `nfunc]ionarea organismului respectiv; iar dac\ ar fi vorba numaide `ntre]inerea organelor `n via]\ `ntr-o form\ redus\ la mini-Vlaicu Ionescu:Flori­Însemn\ri­ie[ene

mum, s-ar putea scoate f\r\ pericol nou\ zecimi din creier. Ne -`ndoios, exist\ `n fi ecare fiin]\ vie cu mult mai mult\ substan]\nervoas\ de cât ar trebui dup\ o cânt\rire exact\. Acest surpluseste cu atât mai mare cu cât organismul este mai superior [sic!]– [i la om el atinge maximum. De aceea [i caracterul fu gar alvie ]ii, modelajul nuan]at al actelor, este cu atât mai pronun]at cucât urc\m, `n scara animal\, spre om. Or ga nis mele inferioare,cari au o mas\ nervoas\ redus\, sunt mai a -proape de automate [i actele lor prezint\ ungrad mai mare de rigiditate. O insect\, depild\, execut\ anumite mi[c\ri, cu o tiranic\constan]\, [i num\rul acestor mi[ c\ri estefoarte redus. Pe m\sur\ ce urc\m spre om,mi[ c\rile se multiplic\ [i se combin\ din ce`n ce mai com pli cat, pu tând fi mereu modificate[i mereu aplicate altfel. A[a ceva sepoa te numai fi - indc\, `n substan]a nervoas\,supraa bun dent\, exist\ posibilit\]i ne num\ -rate de combi nare – masa creierului fiind cumult mai voluminoas\ de cât ar cere-o ne vo -ia prezent\.Supraabunden]a aceasta cerebral\ ne-ar`ndemna s\ socotim organiza]iile cari o audrept asigurate pentru pro gres. ~n fond a[a[i este. Numai c\: condi]iile pentru progresnu `nseamn\ progresul `nsu[i. Surplusul desubstan ]\ nervoas\ poate prilejui perfec ]iu -nea tot pe atâta pe cât poate `nlesni [i de -gra darea orga nismului. ~ntre creierii cei maivolumi no[i se g\sesc uneori [i creieri de idi -o]i. Masa singur\ nu-i un criteriu al superio -rit\]ii, chiar când e vor ba de masa ce re bral\.Pentru ca supraabunden]a ner voa s\ s\ dea pri -lej de `n\l]are a valorii organis mului, e nevoies\ se fac\ un cu rent con tinuu de combin\ri noi `n cre ier. Creierultrebuie prelucrat; el are re zerve enorme, dar dac\ nu-s utilizate,e ca [i cum nu le-ar avea. Aceast\ `n tre bu in]are a rezervelor st\la baza crea]iei pur umane. Toat\ cultura [i toat\ civiliza]ia suntpro duse ale utiliz\rii voite a surplusului cerebral. Pentru un traiva gabond, lipsit de industrie [i prevedere, am putea ]ine `n acti -vitate un creier cât al unui tigru ori cât al unei capre – poate `npro por]ii [i mai mici `nc\. De `ndat\ ce s-a `nceput – prin e fortinstinctiv `ntâi, voluntar apoi – combinarea actelor `n anumite sco -puri, rafinate me reu, rezervele nervoase au fost `ntrebuin]ate [i,pe m\sura `ntre buin ]\rii, ele au tot sporit, pân\ la uria[a lor propor]iede la omul ac tual. Da c\ n-ar fi fost supraabunden]a cerebral\, nus-ar fi putut na[te cultura, nici civiliza]ia, [i omul ar fi r\ mas fixatpoa te pe o linie organic\ inferioar\, pentru multe milenii.Însemn\ri­ie[eneVlaicu Ionescu:Aceast\ condi]ie fericit\ a organismului nostru, care dispunede atâta bog\]ie cerebral\ `ncât s\ poat\ des chi de omului imenseposibilit\]i, ar trebui s\ ne deie un sentiment de mare siguran]\asupra viitorului. {i totu[i nu-i a[a.Sunt multe cauze cari stric\ foloasele supraabunden]ii cerebrale[i, printre ele, `ns\[i aceast\ supraabunden]\. {i aceast\a firmare pare un paradox. S\ m\ explic: dac\ organismul arNatur\ moart\avea exact atâta substan]\ nervoas\, cu numai atâtea combina]iifunc]ionale câte sunt necesare unor `n de pliniri de acte prezente,organismul s-ar reduce la un me canism simplu, capabil s\ executeun [ir de mi[c\ri, me - reu acela[i. Un fel de locomotiv\ perfec]ionat\,care s\ vâr[e[te automat un singur fel de activitate.Execu]ia ar fi mai exact\ [i mai deplin\ decât execu]iile organicesub puterea unui surplus nervos, dar ea ar fi foarte s\rac\ [i monoton\.Aplicarea unui astfel de dispozitiv simplist s-ar face `ns\total [i eficacitatea sa ar fi maxim\. F\r\ a se reduce chiar atâtde mult, actele nera]ionale se apropie to tu[i de automatismul dema[in\. Animale, [i cu atât mai mult cu cât sunt mai inferioare[sic!], au aproape toat\ ac tivita tea lor alc\tuit\ din asemeneaautomatisme. De aceea, actele lor sunt precise, aproape metali -ce, cu maximum de `nf\ptuire `n scopurile urm\rite instinctiv.Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1203

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1204Vlaicu Ionescu:~n\l]area puterilor p\mânte[tiExac titatea [i intensitatea de dezl\n]uire a mi[c\rilor `n zborulpa serii, `n fuga iepurelui sau `n `notul pe[telui este [sic!] inaccesi -bil\ omului. Mi[c\rile judecate ale omului sunt `n so]ite de ezit\ri[i suf\r `ntârzieri, cari, oricât ar fi de mici, produc risip\ de ener -gie [i vibra]ii tulbur\toare. Pentru a deveni precise [i rapide,mi[c\rile noastre trebuiesc s\ fie trecute `n incon[tient, trebuiesc– cu alte cuvinte – s\ fie oarecum animalizate.Orice activitate reflectat\ `ncepe cu taton\ri, angajând aten]ia[i efortul nostru, apoi, prin repeti]ie frecvent\, ea este executat\tot mai precis [i tot mai rapid, pân\ este transformat\ `n reflexincon[tient. Dar `nceputul tuturor ac]iunilor superioare este di -buit cu greutate, prin silin]i foarte obositoare [i cu multe nesi gu -ran]e `n jurul s\u. Sur plusul cerebral `nlesne[te aceste dibuiri,aceste `ncerc\ri, pe cari le putem perfec]iona apoi sau le putemp\r\si. {i tocmai aici st\ defectul prea marei cantit\]i nervoasede care dispunem. Ea permite contacte multiple cu natura `nconjur\toare[i admite numeroase `nceputuri, pe care nu le term -in\m niciodat\. Dac\ am fi mecanisme rigide, construite numaipe un num\r redus de instincte, rela]iile noastre cu lumea ar fiextrem de simple [i de reduse. De la ele plecând, am fi `n stares\ execut\m un num\r foar te limitat de ac]iuni; le-am executaperfect, dar am fi refractari la tot ce ar mai exista pe al\turi. ~nmare m\sur\, a[a procedeaz\ animalele, chiar [i unele din celemai superioare [sic!]. Noi `ns\ dispunem de exces cerebral, ca -re ne `mpinge mereu la schimbare de contact, la varia]ie `n s\ -vâr[iri [i la `ncerc\ri nenum\rate. Absorbim lumea din afar\ maimult decât ne trebuie [i suferim de l\comia iscodirei `n natur\.De aici ies\ cele mai multe din imper fec]iunile noastre.Alc\tuirea fizic\ a fiin]ei umane nu-i des\vâr[it\. Sunt lipsurinumeroase din cari decurg multe din suferin]ele o - mului. Unelemetehne organice au fost numite de Metchnikoff „dizarmonii“[i el credea c\ din pricina acestora via]a omului este cu mult maiscurt\ decât s-ar cuveni. Dar chiar [i acolo unde, la prima cercetare,s-ar p\rea c\ exist\ o perfec]ie impresionant\, examina -rea atent\ des coper\ sc\deri. Helmholz, de pild\, a spus despreglobul ocular (cel mai minunat organ complex) c\ nici un opticiannu ar `ndr\zni s\ patenteze un astfel de aparat, cu atâ teadefecte câte are ochiul! Imperfec]ii, prin urmare, avem pretu -tindeni `n organism. Dar nu-s acestea cele mai grave. Im per fec -]iile cerebrale sunt cele mai pline de consecin]i [i care constituiecu adev\rat izvorul de perturbare a vie]ii omului. Aceste imperfec]iideriv\, dup\ cum am pomenit mai sus, din supraabunden]anervoas\, prost u tilizat\. ~n cursul educa]iei sale, omul `ncepenu meroase `ntreprinderi, dar, silit de `mprejur\ri sau de propriainer ]ie, le p\r\se[te pe multe din ele sau le las\ neispr\vite. S\ne amintim fiecare câte `nceputuri bune am avut, cari azi suntmoarte `n trecutul fiin]ei noastre. Unul a `nceput s\ `nve]e dou\-trei limbi str\ine [i le-a p\r\sit ori le-a ne glijat pe urm\; altul a`ncercat s\ cânte dintr-un instrument de muzic\ [i, dup\ scurt\vreme ori dup\ mai `nde lung exerci]iu, a renun]at s\ mearg\ maideparte. E plin\ luma de abandoni[ti, de schimba]i `n meserie,de `ntor[i din cale. Poate unul la mie din to]i muritorii au mers`n via]\ a[a cum au pornit, atingând ]intele pe cari [i le-au propus.Multe din aceste devieri sunt opera condi]iilor ex terne, darcele mai multe sunt urmarea nehot\rârii fire[ti, care ies\ din surplusulcerebral. Multiplicitatea de mijloa ce, cari ne permite s\atingem natura [i ici [i colo, feluri mea de sim]ire, pe care ne-o`nlesne[te excesul nervos, duce [sic!] la prea multe `ncerc\ri ne -continuate. Fiecare dibuire nedus\ la cap\t este un insucces vitalÎnsemn\ri­ie[ene

[i cu cât se strâng `n fiin]a noastr\ mai multe nereu[ite, cu atâtsuntem mai aproape de moarte. Via]a plin\, via]a efectiv\ ce resucces, adic\ atingerea perfec]iei `n ac]iunile `ntreprinse. Cufiecare p\r\sire, cu fiecare renun]are (dac\ e definitiv\) murimcâte pu]in.~nainte de a constitui viduri amor]itoare `n fiin]a noas tr\ psihic\,acele `nceputuri nedes\vâr[ite r\mân sub for m\ de imperfec]iiactive, cari sunt de-a dreptul primejdi oase. Ele inhib\Vlaicu Ionescu:Însemn\ri­ie[eneVia]a `ncepe prin Decagoncursul normal al fluidului nostru sufletesc sau `l denatureaz\ pân\la monstruozitate.Urm\rind sumar `n[iruirea argument\rilor de pân\ a ici, amputea ajunge la concluzii foarte pesimiste asupra naturii umane.Dac\ surplusul cerebral duce la `nmul]irea rela]iilor cu lumea, deunde rezult\ prea multe `nceputuri, cari, fatal, nu vor mergetoate la cap\t [i vor r\mâne sub form\ de imperfec]ii `n noi,atunci ar `nsemna c\ suntem construi]i pe un cerc vi]ios, datorit\c\ruia cauzele de pro gres ar trebui s\ conduc\ la regres. Aceast\`nl\n]uire de idei este numai par]ial adev\rat\. Nu toate `nceputurile,`n ordine psihic\, cer o des\vâr[ire final\; multe din ele sepot asocia altora mai puternice ori mai `ndelung\ vre me ur -m\rite, `nt\rind astfel un caracter ori o tendin]\. Ra finarea cu -no[tin]elor dintr-o [tiin]\ oarecare poate fi uti lizat\ [i `n alta,dac\ omul `[i transfer\ interesul pe alt grup de activit\]i.Dar [i mai important este faptul c\ aceste imperfec ]iuni spirituale,pe cari le-am prezentat ca pe ni[te for]e `n\du[itoare alepersonalit\]ii, pot s\ nu fie a[a, dac\ sun tem con[tien]i de existen]alor [i dac\ netezim interesul pentru `nceputurile nedezvoltate.Reu[ita `n des\vâr[irea unor ac]iuni reluate d\ cel maiasigur\tor sentiment de progres. Primejdia imperfec]iunilor dinnoi nu st\ atâta `n ele `nsele, cât mai ales `n lipsa de curaj pe ca -re o mani fest\m fa]\ de ele. Nu `ndr\znim s\ le atac\m ca s\ re -`n viem interesul pentru `ncerc\rile adormite [i cari ar cere des\ -vâr[ire. Unii nu-[i dau seama c\ au imperfec]iuni, iar al]ii suntcople[i]i de frica lor. Imperfec]iunile `ns\ pot fi [i depozit de posibilit\]ic\tre dezvolt\ri ulterioare, dac\ voim s\ facem din ele `n -ceputuri cari ar fi de reluat cu pu teri noi. Ele pot sta `n suflet cani[te germeni de boal\, cari s\ dea spiritului nesiguran]e [i apatii;dar pot fi totodat\ adev\rate semin]e, cu puteri de germinaresur prin z\ toare. Totul depinde de calea pe care ne `ndrept\m.Vrem s\ ne ]inem pe linia sfor]\rilor, putem retrezi din noi imperfec]iunilepentru o des\vâr[ire târzie; vrem s\ r\mâ-nem pedrumul iner]iei – la care ne `ndeamn\ materia din noi – atuncivom p\stra `n intimitatea noastr\ toate neis pr\velile amor]itoarede activitate.Surplusul nostru cerebral ne pune s\ `ncepem nume roaseleg\turi cu lumea `nconjur\toare; acela[i surplus – dac\ nu fugimde ostenelile mintale – ne poate face s\ dez volt\m leg\turile desprecari este vorba, reluându-le me reu, atunci când s-ar p\reac\ ele se desfac. Prin `nte]irea lor, degaj\m puterile noastre de per -fec]ionare, sco]ând din incon[tient valorile acoperite [i neprelucrate`nc\. Prin a ceast\ retrezire a for]elor nedezl\n]uite `nc\,ne refacem mereu pe noi `n[ine pe un plan tot mai larg. E singuracrea]ie, dup\ cum spune Shaw, la care putem lua parte [inoi: propria noastr\ crea]ie.(~nsemn\ri ie[ene, anul II, nr. 21, 1 noiembrie 1937)Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1205

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1206Gr. T. PopaR\zboiulPentru a doua oar\ `n cursul unei vie]i de om, a `nce put `nEuropa m\celul cel mare. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut c\ maipoate fi posibil, s-a ar\tat deodat\ `n toat\ hidoasa `nf\]i[are pecare i-o cunoa[tem de acum dou\ zeci [i ceva de ani. Au `nceputbombard\rile ora[elor, `n fometarea popula]iilor, evacu\rile [i re -fugiile, spionajele [i contraspionajele. O lume `ntreag\ `[i schim -b\ a[ez\ri le, frontierele se modific\ v\zând cu ochii [i oameniiredevin bestii. ~n curând vor `ncepe molimele [i nesiguran]a drumurilorpe care se umbl\ `n Europa. Siluirea [i pr\ d\ ciunea, neo -menia [i cruzimea vor merge mân\ `n mân\ pentru a distrugecât mai mult din tot ce este.Popoarele cele mai civilizate au pornit la r\zboi, tocmai acelepopoare c\rora omenirea le datore[te `nf\]i[a rea ei de azi. Fi -ecare mânuitor de arm\ din acest `nceput de r\zboi este un participantla o cultur\ superioar\. R\z boinicii de azi nu mai suntbrutele simiene de acum câte va sute de ani, ei sunt rafina]ii uneiepoci tehnice cu un trai plin de confort. Solda]ii de ast\zi nu maisunt asce]ii sau dispera]ii unei vie]i trec\toare dispre]uite, `na[tepta rea unei vie]i ve[nice plin\ de promisiuni. Ei sunt to]i be -neficiarii electricit\]ii [i ai radio-ului, elementele unei realit\]i carese tr\ie[te `n prezent [i nu se a[teapt\ la un vii tor nebulos de din -colo de moarte.{i cu toate acestea, ei fac r\zboi. Fac r\zboi catastro fic, de peurma c\ruia vor suferi cu to]ii, victorio[i sau `n vin[i. Ce putereformidabil\ poate fi aceea care impune omului s\ se scufunde `nnoroiul p\mântului, s\ se dez bra ce de tot ce are, s\ uite dorul luide via]\ [i s\ `ncerce o schimbare prin omor? {i, mai ales, cepu tere poate fi a ceea care `nvinge propria voin]\ a celor carepoart\ ar mele? C\ci, mai `nainte de orice alt adev\r, care se vasta bili mai pe urm\ asupra acestui r\zboi european, un ade v\rsuprem a [i ie[it la iveal\: nimeni din cei care azi poar t\ armelenu vrea r\zboiul. Toate [tirile primite de la martori direc]i arat\c\ nici provocatorii, nici ripostatorii a cestui r\zboi nu l-au voit.Cu toat\ propaganda imens\ `n favoarea lu\rii armelor, pe careau f\cut-o unele state cu guverne belicoase, popula]iile au r\maspacifice. Ele au detestat [i detest\ aceast\ suprem\ cruzime,sim]ind simpatie pentru pace. Cei care au v\zut mergând pefront regimente de combatan]i din acest r\zboi, au notat lipsalor total\ de avânt [i au mai v\zut revolta celor care, r\ mânândaca s\, ur\sc [i blast\m\ r\zboiul. Peste tot este o surd\ pro tes -ta re `mpotriva crimei, a acestei uria[e cri me care p\teaz\ dinnou omenirea.Atunci pentru ce s-a f\cut totu[i crima, acest act de nebuniesau de perversiune imens\? Avem destule dovezi acuma c\ r\z -boiul, [i azi, ca [i `n vremurile demult apuse, este opera unui singurom sau a unui grup restrâns de oameni. Când un stat ajunge`n st\pânirea exclusiv\ [i ne controlat\ a unui de]in\tor unic deputere, acesta devine o continu\ primejdie atât pentru propriuls\u popor, cât [i pentru alte popoare. Voin]a individual\, atuncicând este vorba de acte supreme, nu poate `nlocui voin]a co lec -tiv\. De aceea, organiza]ia totalist\ a statelor este extrem de pe -riculoas\, chiar dac\ `n unele privin]e ea pare a fi mai efectiv\.O asemenea organiza]ie interzice critica [i lupta de idei, ea ascundeadev\rurile [i stârne[te curen te artificiale. Se creaz\ a[ao atmosfer\ fal[\, `n care oameni de bun\ credin]\ pot fi sili]i s\fac\ groz\vii, `m po triva propriei lor voin]e [i `n necuno[tin]a realit\]ilor.A [adar, cea dintâi cauz\ a nenorocitului r\zboi pornit afost acumularea de puteri nelimitate `n mâna câte unui singur om,care mai `nainte de orice este om, cu lipsuri [i ambi ]ii omene[ti.A doua cauz\ s\l\[luie[te `n forma de stat totalist\, ca re sacrific\definitiv pe individ [i-i interzice dreptul de a spune liber cecre de, distrugându-se astfel controlul pu blic.O a treia cauz\ o g\sim `n propaganda nefast\ pre g\ titoarede r\zboi. Mul]i ani s-a f\cut de anumite cercuri politice euro pe -ne prosl\virea eventualit\]ii grozave de as t\zi. R\zboiul a fost con -siderat de unii drept o stare necesar\ progresului omenirei. S-aspus chiar c\ o pace per pe tu\ ar fi o calamitate. Vechea a po lo giemilitarist\ a r\zboiului a fost re`nviat\ [i s-au r\t\cit multe min]ipe c\i sângeroase. Aceast\ propagand\ d\un\toare a `nlesnit goa -na `narm\rilor, permi]ând statelor s\ strâng\ explozi bile imense,care trebuiau odat\ s\ explodeze. Nici un in divid normal nu [i-arface casa pe o pivni]\ plin\ cu dina mit\, chiar dac\ aceasta arfi acolo pentru un scop folosi tor. Statele, totu[i, nu ]in deloc sa -ma de aceast\ pruden]\ gospod\reasc\ [i, sub motiv c\ trebuie s\se apere, strâng nesfâr[ite cantit\]i de materii inflamabile, pe carechiar [i un chibrit r\t\cit sau un muc de ]i gar\, neglijent aruncat,le poate aprinde [i se poate zvârli lumea astfel `n vâlv\t\i.Aflarea cauzelor azi nu mai sluje[te la nimic. Va servi poatemai târziu. Deocamdat\, r\zboiul a izbucnit [i el `[i urmeaz\ cursulfatal. ~n loc de a servi progresul omenirii, el readuce barbaria,rafinat\ prin tehnic\. Opera educati v\ pe care o s\vâr[e[te secompune din minciun\ organizat\ [i difuzat\ pretutindeni; dindezl\n]uire de instincte animalice; din stânjenire [i chiar opriretotal\ a culturii [i instruc]iei; din sf\râmarea familiilor [i din se -lec ]ionarea pe dos a oamenilor.~n fa]a unui astfel de prezent, care `nconjoar\ cu gro z\viile sale]ara noastr\, foarte de aproape, ce ne `ndeam n\ vechea `n]elepciunede oameni ai suferin]ei s\ facem? Judecata cea mai elemen -Însemn\ri­ie[ene

Vlaicu Ionescu:P\tratele de aur `nfloritetar\ ne arat\ c\ pozi]ia ]\rii noastre este `n momentul actualfoar te delicat\ [i c\ u[or ne putem `ntâlni cu primejdia. ~nase me nea `mprejur\ri, se impune poporului român cea maides\ vâr [it\ [sic!] u nire, cea mai complet\ [sic!] fuzionare atuturor ce t\]eni lor a cestui stat cu statul `nsu[i. Acum nu maiexist\ [i nu trebuie s\ existe nici o divergen]\ de nici un fel.Orice sl\ biciune [i orice dez interes, fie [i trec\tor, poate fifoarte d\un\tor ]\rii. Unitatea noas- tr\ na]ional\ trebuie s\fie tot atât de complet\ [i de hot\rât\, cum ar fi ea pe uncâmp de r\zboi `ntre lupt\tori bravi [i leali. Condu c\torilorno[ tri le trebuie tact des\vâr[it [i larg\ bu n\voin]\ fa]\ deto]i cet\]enii, iar acestora li se impune o perfec t\ `ncredere[i ascultare fa]\ de conducere. Numai f\când bloc indiso -lu bil cu to]ii, putem trece neatin[i printre toate primejdiilede ast\zi.Având o asemenea unire binef\c\toare, trebuie s-o fo lo -sim `n observarea unei depline neutralit\]i. Noi nu tre buies\ ne vâ râm `ntre gigan]i. Idealul nostru na]ional fi ind `m -pli nit din punct de vedere teritorial, avem nevoie s\ consoli -d\m statul [i s\ des\ vâr [im cultura româneasc\. Acesteacer `ns\ o lung\ perioad\ de lini[te, care s\ permit\ munciinoastre intense o acumulare de efecte bune.Se `n]elege, credem adânc `n puterea drept\]ii [i `n bine -face ri le libert\]ii [i suntem convin[i c\, dup\ acest r\zboi, elevor ie[i `n- t\rite. Nu se poate s\ `nving\ siluirea [i cotropireaast\zi, când ele n-au putut `nvinge `n timpu rile negre ale se -mi-barbariei. Nedrep t\]ile [i cruzimile actuale, tocmai ele,vor stârni puterea de `n drep tare [i vor `n\du[i avântul s\l -batic al celor care le s\vâr [esc.De asemeni, simpatia noastr\ se `ndreapt\ `ntreag\ spreacei care suf\r, spre acei care sânger\ [i sunt `ndurera]i.Suntem convin[i c\ bravura `n ap\rare este mai puternic\decât eroismul a gresiv [i c\ dreptatea imanen t\ va `nvinge.~n sfâr[it, pacifismul [i neutralismul nostru leal nu mergdecât `mpreun\ cu grani]ele regatului român. Voin ]a noas -tr\ de pace este des\vâr[it\, dar [i voin]a noastr\ de ap\ -ra re este tot a[a. Nu amenin]\m pe nimeni [i do rim s\ lu -cr\m `mpreun\ cu ori ci ne; dar oricine ar `ncerca s\ `ncalcefruntariile ]\rii, va `ntâlni re zisten]a noastr\. Vom ap\raRomânia cu toate for]ele de care dis punem [i pe care lesporim mereu. Aceste for]e sunt `ntotdea una extrem deefective când se sprijin\ pe dreptate. Nu cerem decât s\ fiml\sa]i `n pace, pentru a contrinui [i noi la o pera de cre[terea culturii umane; dar dac\ nu vom fi res pecta]i `n fiin]anoastr\ de stat, vom consacra toate ener giile de care dispu -nem pentru a men]ine statul.(~nsemn\ri ie[ene, anul IV, nr. 10, 1 octombrie 1939)Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120Însemn\ri­ie[ene7

oasca şi barza · broasca şi8Doina UricariuCine mai [tie `n Româniadespre români?Deirdre Bair [i biografiile salePentru luna noiembrie 2012, celebracas\ de editur\ american\ Random Hou seanun]\ apari]ia unei biografii scrise de De -ir dre Bair despre Saul Steinberg. Coper tavolumului apare tot mai des în media despecialitate [i pe diverse site-uri, înf\]i [ândun b\rbat care st\ pe scaun cu o mas c\de hârtie pe fa]\. E una din fotografiile luiSteinberg, care se las\ pozat de unul singurori împreun\ cu so]ia lui Hedda Ster -ne (n\scut\ Hedwig Lindenberg, în Bucu -re[ti !!!), acoperindu-[i chipul cu una dinm\[tile sale bi-dimensionale, decupate dincoli de hârtie. E o fotografie f\cut\ de In -ge Morath în 1961. Ochii desena]i pe mas c\sunt leit ochii bufni]elor sculptate de ConstantinAntonovici. Cine din cine s-a inspi -rat? A ales proverbul în]elepciunii lu miicare descrie condi]ia uman\ cu un ochi ca -re plânge, iar cu altul ce râde? Ori a pre -zis poezia lui Nichita St\nescu, evocândrâsul-plânsul? Pentru cei care nu [tiu, Con -stantin Antonovici este un sculptor ro mân,cu obâr[ii moldovene, elev al lui Mestrovic[i al lui Brâncu[i, stabilit în Ame rica. Amscris despre el împreun\ cu Vla dimir Bulatdou\ studii [i am publicat un album de re -ferin]\. Tot cu fa]a acoperit\ de o masc\plat\ de hârtie se fotografiaz\ Saul Steinberg[i al\turi de prieteni, precum avangar -di[tii. Î[i ascunde obrazul sub m\[ti de senateîn stilul copiilor care se joa c\. Portretuldevine un fel de [otie sau o [arj\ desprevizibilul invizibil din noi. În fotografia de pecopert\, mai apar, coco]ate pe pereteledin spate, alte m\[ti [i chipuri desenate [idecupate din hârtie, care atâr n\ ca rufelela uscat sau eroii expu[i la ga zet\. Orice bi -ografie e un portret desenat [i decupat, re -dus, volens-nolens, la dou\ dimensiuni. Cao pânz\ ]esut\ din documente, din carecroim via]a ca text sau textul ca via]\.În România, editurile public\ prea pu -]ine biografii ale unor scriitori universali.Prezen]a lor ar avea darul s\ mai domo -leasc\ trufia unor jurnale locale de autorimumifica]i precum faraonii, dar nu dup\moarte... M\ refer la jurnalele cele g\unoa -se, c\rora le lipse[te o real\ miz\ spiritua -l\. Sunt convins\ c\ traducerea mo no grafiilorscrise de Deirdre Bair ar putea s\ îm -bog\]easc\ benefic climatul nostru cultural[i literar. Ele sunt mostre de literatur\ nonfiction de calita te. Genul acesta lipse[tedin libr\ riile ro mâne[ti. Cartea lui DeirdreBair despre Sa muel Beckett a primit NationalBook Award. Biografiile dedicate deaceea[i spe cialist\ în literatur\ comparat\lui Simone de Beauvoir [i C. G. Jung s-aunum\rat printre titlurile finaliste la PremiileLos Angeles Times. Biografia consacrat\lui C. G. Jung a primit Premiul Gra -diva. acordat de Asocia]ia Na]ional\ pentruDezvol tarea Psihanalizei. Biografiile de -dicate lui Anaïs Nin [i Simone de Beau -voir au fost selectate de New York Timesla categoria Best Books of the Year. De -irdre Bair s-a impus ca jurnalist literar, a -poi a devenit profesor de literatur\ com parat\.E un conferen]iar cu o bogat\ pano -plie de pre zen]e pe alte continente sau înmarea A me ric\. Tr\ie[te nu departe de mi -ne, la New York [i în statul vecin Connec -ticut. Cartea despre Saul Steinberg a fostpubli cat\ de Nan A. Talese, la Doubleday,o editur\ renumit\, apropiat\ prin fuziuni[i colabor\ri de Simon Schuster, Hough -ton Mifflin [i Bertelsman, [i mai nou deRandom House din care face parte, ca divizie.Doubleday!!! Nan A. Talese a fost,prin a nii ‘40 cel mai spectaculos editor a -merican, o mare Doamn\ a editurilor gra -vitând în New York. A ob]inut în anii celuide-al Doilea R\zboi mondial vânz\ri anua -le de zeci de milioane de c\r]i. Are de mul -te de cenii un cuvânt important de spus înlu mea c\r]ilor de valoare din America.Un geniu al caricaturii mondiale,n\scut la Râmnicu-S\ratSaul Steinberg este considerat unul din -tre cei mai mari caricaturi[ti [i desenatoriai veacului XX, descins din t\râ mul supra -bogat în absurd [i miticismul con di]iei u ma -ne, marca România. Acest dese nator ce le -bru, care i-a dat revistei The New Yorkerblazonul, s-a n\scut pe 15 iunie 1914 laRâmnicu-S\rat. Aflat la mijlocul distan]eiîntre Buz\u [i Foc[ani, aproape în linie cuGala]ii, la est, [i cu Sinaia, la vest. Copil oripu[ti de[irat pe biciclet\, Saul a putut s\ pri -veasc\ roat\ dinspre podgorii c\tre culmi -le mun]ilor Carpa]i [i bucla de piatr\ l\sa -t\ în spate, la întors\tura Buz\ului. A stu -diat un an filosofia în România, la Universitateadin Bucure[ti, apoi si-a continuatstudiile în Italia, unde a urmat arhitectura,la Politecnico di Milano, luându-[i licen]aîn 1940. Ce face diferen]a, în cazul lui, estechiar ap\sata trimitere la obâr[ii, c\ci nueste text scris despre Steinberg care s\ nuse deschid\ cu numele ]\rii de ba[tin\ [ilocul venirii pe lume, România, Râmni cu-S\rat. De[i, Tudor Octavian, a povestit recent,în Aula Bibliotecii Central Univer sitare„Carol I“ c\ atunc\ când l-a c\utat peartist la începutul anilor ‘90, Steinberg fu -gea de orice contacte cu… românii. Pesem -ne c\ p\]ise ceva…În biblioteca lui Livio [i a mea de la NewYork, avem mai multe din c\r]ile-albumeale lui Saul Erik Steinberg, c\rora le-am a -d\ugat [i monografia ce i-a fost consacra -t\ de Deirdre Bair. Complicitatea inte li gen-]ei din desenele lui Steinberg m\ a caparea-Însemn\ri ie[ene

z\ din prima clip\, s\ltându-mi IQ-ul, dar[i o emo]ie omeneasc\. Am privit amu zat\coper]ile desenate de el [i caricaturile dinThe New Yorker, iar antologiile care le-aureunit mi-au dat sentimentul c\ e ce va ro -mânesc la mijloc în r\d\cinile acestui ma -re evreu r\t\citor. Primul album Steinbergmi l-a pus în mân\ regretatul meu pri etenIon Gorun. M-a izbit atunci printr-un ames -tec straniu [i în acela[i timp condensat, cao epur\, de umor românesc, avangar dismmoldovenesc-evreiesc. Ideea de a privi lu -mea ca [i cum ar fi un banc sau o serie debancuri. Totul e s\ domestice[ti r\ul prinrâs. S\-i dai un bobârnac prin caricatur\.Paradisul, ca [i Iadul, poate fi mai omenesc,dac\ `i spui o snoav\ sau o [otie, dac\ teplimbi prin toat\ lumea ca printr-un târ gu -[or de provincie. Chiar [i atunci când lu -mea este sau se crede buri cul p\mântului.Te pui [i desenezi ca un copil New York-ulVlaicu Ionescu:[i globul terestru dinspre Avenida 9 (Viewfrom 9th Avenue). Atât de mare a fost impactulacestui desen în cât coperta unui nu -m\r din The Economist, din martie 2009,l-a folosit ca s\ i lustreze tema How Chinasees the world?Cât a stat la Milano, tân\rul Steinberga colaborat asiduu la o revist\ satiric\ in -titulat\ Bertoldo, o publica]ie umoristic\bi-s\pt\mânal\. Apoi s-a extins publicândcaricaturi [i în Life [i Harper’s Bazar, iardin 1941, când a p\r\sit Italia pentru San -to Domingo, a început s\ publice în TheNew Yorker. A[tepta viza american\, regretândc\ a trebuit s\ p\r\sesc\ Italia [iEuropa. Dar legile promulgate de guvernulfascist aveau un con]inut anti-semit violent.Neastâmp\rul de a taxa hitlerismul îipunea via]a în pericol clip\ de clip\. SaulSteinberg a fost de altfel un opozant f\]i[al regimului fascist, al lui Hitler [i Musso -Vase pentru transmuta]ieli ni. Va ilustra Procesul de la Nuremberg pen -tru revista The New Yorker. Între carica -turi, e mai cunoscut desenul acela premo -nitoriu din 1943, înf\]i[ându-l pe Hitler, pepost de purt\tor de indicator [i ]int\ le tal\To Russia. Me[a de p\r taie fruntea u nuiparanoic masiv, ]ânând pistolul cu gu ra li -pit\ de sc\fârlie, gata s\-[i zboare cre ierii.Hitler î[i împinge cu mâna cealalt\ a lia]ii,ca pe un [ir indian al uciderii [i sinu ciderii,]inând alt pistol înfipt în capul lui Benito,care ]ine la rându-i pistolul a]intit în cre[ -tetul capului unui beligerant pe care e scrisHungary, care la rându-i amenin]\ cu pistolulînfipt în cre[tetul capului un ofi ]er pecare e scris, pe post de centur\ la ves ton,Rumania, care ]ine în mân\ la rân du-i unpistol întors în spate [i înfipt în pieptul o -mule]ului Hungary. De centura lui Hit ler,gata oricând s\-[i trag\ un glonte în scalp,e legat omule]ul pe care scrie Finlanda, cuun la] lung, prins cu belciug de nasul solda -tului, târât nevolnic, precum un câine în le -s\. Revista The New Yorker, care a con -struit vreme de decenii portretul intelectua -lului multicultural cu spirit critic, ce te ]ineîn corzi, dar f\r\ ifose, a sponsorizat intra -rea artistului de origine român\ în Ameri -ca, în anul 1942. Funda]ia Saul Steinberga inventariat 90 de coper]i [i peste 1200de desene semnate de artist în The New Yor -ker. Influen]a lui Steinberg asupra ge nuluieste indiscutabil\. În România, unul dintreemulii s\i, declara]i sau nu, este admira bi -lul Mihai St\nescu. În timpul celui de-aldoilea r\zboi mondial, Steinberg a activatîn serviciile secrete militare, la Ma ri n\, c\ -l\torind în teatre de lupt\ precum Africade Nord, Italia, China. Apare în mul te fotografiipurtând uniform\ militar\. E chi -pe[, [armant. Nu este singurul artist ro mânavangardist [i ultramodern care a pur tatuniform\ militar\. Ce trebuie subliniat, [ipoate c-o voi face, acordându-mi mai multr\gaz de cercetare, este influen]a m\[tilorpopulare române[ti asupra desenelor sa -le, spiritul popular ce a ad\ugat ingredien -te unice ilustra]iilor. {i talentul de a decon -broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene9

oasca şi barza · broasca şistrui spiritul cazon. Ascu]imea replicii, a -cest tonus popular, cunoscut direct de artistîn varii col]uri ale lumii, dimpreun\ cu m\[ -tile satirei [i carnavalului, s-au altoit pe tra -di]ia caricaturii americane, ea îns\[i o gr\ -din\ cu altoiuri multiculturale. În ce prive[ -te, rela]ia dintre art\ [i serviciile secrete, emult de discutat.Saul Steinberg se afirm\ rapid. Expu -ne în 1946, la MoMA, Museum of ModernArt din New York, împreun\ cu Arshile Gorky,un important artist american de o ri gi -ne armean\, sc\pat din genocidul armeni -lor. Mai expun, al\turi de ei, Robert Mo -therwell [i Isamu Noguchi. Face parte dingrupul aclamat [i hulit Cei 14 Americani/Vlaicu Ionescu:Fourteen Americans. E integrat ra pid ar -tei de avangard\. E pre]uit de to]i ar ti[tii[colii noi newyorkeze, tribuna de lan sarea expresionismului abstract. În acela[i timp,talentul lui str\lucit va revolu]iona ar ta ilustra]iei[i a desenului satiric, genul caricatu -rii. Steinberg va pune temelia sti lu lui popal\turi de al]i mari arti[ti americani. Artalui va insufla o poezie fin\, va inspira po -e]i, ca de pild\ desenul de pe o copert\ laThe New Yorker, ap\rut în 26 martie 1966reprezentându-l pe artist sau al s\u alterego,ca un motan pedalând pe o biciclet\pe podul ce trece râul dinspre p\ mântu ri -le lunii martie spre cele ale lunii aprilie, ur -mând indicatorul spre care scrie Summer.Desenul l-a inspirat pe Andrew Boobier,care i-a dedicat un poem alegru. Versurilepomenesc [i pre]ul cu care se vin dea revis -ta, 35 de cen]i. Trei ani mai târ ziu, putemm\sura infla]ia cercetând al t\ copert\ desenat\de Saul Steinberg pentru num\ruldin The New Yorker din 18 octombrie 1969,care cost\ 50 de cen]i. Pe un soi de hart\sau nor cu mul]i v\l\ tuci, artistul în [iruie înstilul cadavre esquis nu me celebre de ar -ti[ti, de ora[e [i ]\ri, cifre, adrese. Pe dou\din rândurile de în[iruiri, citim, în ordineacuvintelor în[irate, cel mai emo]ionant r\ -boj: Tristan Tzara, ]ar\, ]a ]a, U]a, A]a, I]a,Nene, Papa, Gigi, Tata, Da da, A da, Hed -da, Betty Parsons. Hed da e fos ta so]ie,Labirintul vertical10Însemn\ri ie[ene

iar Betty Parson (1900-1982) a condusuna din cele mai importan te galerii care ausus]inut expresionismul abstract, arta mo -dern\ [i [coala america n\ în seco lul XX.Altfel în[iruirea e chiar Patria lui Steinber g.America a insuflat caricaturii [i artei mo -derne dimensiunile urbanismului, zgâ rienorilor,viteza [i pop art-ul reclamelor. Ce -ea ce i s-a potrivit m\nu[\ lui Saul Stein -berg. Arhitectura studiat\ la Milano a a d\ -ugat forma]iei lui filosofice fulgurante ge -ometria, epura, arta de a desena volumelebidimensional. Axonometria min]ii. Precumîn originalele autoportrete ale artistu -lui, în care linia cea mai simpl\ e la ori gineaFacerii. Saul se c\s\tore[te cu HeddaSterne, o foarte mare artist\ a veacului XX,de origine român\, de asemenea. Adjudecat\de expresionismul abstract, de supra -realism, admirat\ de cei mai mari arti[ti [icritici ai artei moderne, dar imposibil de în -regimentat, ]inând seama de creativitatea,inteligen]a [i libertatea ei irepresibile. Po -ezia min]ii [i talentul acestei mari artistesunt asemeni fluxului vie]ii, cum îi place s\se autodefineasc\. Ce leg\tur\ au dese ne -le lui Saul Steinberg cu scrisul [i litera tura?{i de ce îi pl\cea autorului lor s\-[i imagi -neze c\ este un scriitor care desenea z\? Din -tr-un talent înn\scut de a povesti, de a spunepove[ti scurte, cu tâlc, cu un miez sc\ -p\ r\tor anume. Iat\, de pild\, un desen allui Steinberg care se cheam\ Teh nici saustiluri la un party, unde avem o mul]imede st\ri, caractere, situa]ii de a fi [i a nu fiprezent în lumea monden\. Fie ca re chip saupostur\ ne duce cu gândul la o mul]i mede tr\iri [i pove[ti de via]\ [i m\[ti purtateîntru p\strarea aparen]elor. Celebrissimeste autoportretul linear al lui Stein berg, încare vedem, pe post de ochi, dou\ crati me.Nasul este o vertical\ cu s\ geata în jos,c\ tre gura desenat\ ca o linie de pauz\ oridi alog, mai lung\, orizontal\. Mâna e par -te din eflorescen]a de petale a unei mar -ga re te jumulite în parte de ve[ni ca între -bare a lui m\ iube[te/nu m\ iu be[ te, toculfor meaz\ împreun\ cu peni]a o li nie obli -c\, iar vârful peni]ei deseneaz\ o linie ori -zontal\ lung\, nesfâr[it\. Dup\ ce r\sfo -ie[ti în tihn\ parte din albumele sale, Mas -quera de (2000), Reflections and Sha -dows (2002), Saul Steinberg (1979), Discoveryof A merica (1995), The Inspec -tor (1973), Illuminations, Wordscapes,ulti mele casete cu desene, apoi volumul LeMasque (1966), scos de Galeria Maeght,sau cer cetezi desene încânt\toare puse învânza re cu pre]uri ce trec de 6500-7500$bu ca ta, unele din serii desenate pe foi deca ie te de muzic\, sentimentul e unul aldes f\ t\ rii prin inteligen]a care se joac\, sejoa c\ [i poveste[te la nesfâr[it. Cum arat\într-un autoportret Saul Steinberg pe postde bra dul de Cr\ciun al lui Santa Claus,Mo[ Cr\ ciunul de peste Atlantic? Cum eauto portretul lui Saul Steinberg în chip demotan cu bot [i nas ascu]it [i coad\ trupe -[\, în vreme ce o l\bu]\ ]ine tocul cu pe -ni ]a fin\ ce scrie sau deseneaz\? Sau au -to portretul lui Steinberg meloman, cu ca -pul desenat din cheia lui sol, purtând la o -blânc sticlu]a plat\ ca de whisky pe carescrie INK, a di c\ cerneal\. Sau autoportretuldesenat pe laturile unei cutii de cartoncare tocmai se deschide, missed Saul Stein -berg book in the kiosk mini-exhibition…Sau b\rbatul tricotat de femeie, ca un fu -lar. Sau acel sa lut între doi b\rba]i, în careunul î[i ridic\ p\l\ria în semn de bine]e,în vreme ce ser vilismul celuilalt îl face s\-[i scoat\ capul din trunchi, [i a[a, decapi -tat, cu gât cu tot, s\ dea bun\ ziua. Sau excep]ionala prinsoa re vizual\ I Do, I Have,I Am, desen pe ca re l-a[ pune la o nou\e di ]ie a c\r]ii domnului Mihai {ora. În fond,[i în literatur\, la fel ca în desen, ni se facelehamite de i lustra]ie [i vis\m cuvinte scri -se cu nerv [i inteligen]\. Cine crede c\Mol dova a dat li teraturii [i desenului doarve lur [i m\tase, amarnic se în[eal\. SaulStein berg, de care e cazul s\ ne aducemamin te, contrazice din plin cu desenele [ipo ve[ tile cuib\rite în ele lumea molcom\a târ gurilor unde nu se întâmpl\ nimic.Exist\ atâtea albu me [i c\r]i prin care pu -tem mer ge pe urmele lui, s\-l vedem [i s\nu-l ve dem, precum în foto gra fiile pe carei le-a f\cut amu zân du-se enorm Inge Mo -rath, doamna în bla n\ de leopard, nevas -ta, scu za]i, una dintre nevestele lui Ar thurMiller. Din p\cate, nu am apucat s\-l cu -nosc. A murit în 1999, în 12 mai, cândabia trecu ser\ dou\ s\p t\ mâni de la c\ -s\toria mea cu Livio la Prim\ ria din NewYork, care a avut loc pe 29 a prilie.Frumoasa [i risipitoareanoastr\ ]ar\În cuvântul rostit la lansarea albumuluiVlaicu Ionescu de la BCU, Tudor Octaviana evocat un român cu o voca]ie deplin a -firmat\ în America. L-a cunoscut în anii‘90, la New York. Devenise un reper al e -rudi]iei, al simezelor, al ortodoxismului [ienciclopedismului. Fusese declarant cel maimare interpret al lui Nostradamus. Era unpictor cunoscut. Ctitorise o biseric\. D\ru -ise icoane acestei biserici. }inea confe rin -]e. Publica articole [i studii de profund\ e -rudi]ie. Cuno[tea ca nimeni altul taina i coa -nelor, pictura [i arta universal\ de-a lungultimpului. În eseul, scris anume pentru albumulVlaicu Ionescu The Artist/ Pictorul,Nina St\nculescu l-a comparat prin anvergurarenascentist\ a spiritului cu Pico dellaMirandola. Pictorul cu peste dou\zeci de ex -pozi]ii americane, deschise în galerii impor -tante, unul din marii expresioni[ti ab strac]i,având obâr[ii române[ti, mai are [i altelucr\ri r\spândite în România, în Europa,multe din ele în Germania, în zona Bava -riei, la Munchen, în Italia, Grecia. Lucr\ricare nu au fost înregistrate de acest splendidalbum [i studiu monografic editat la U -ni versalia Press. Ar fi fost imposibil\ o cer -ce tare atât de ampl\, albumul înregistrândprin catalogul raisonné peste 300 de picturi[i desene. La prima lansare a albumului,care s-a desf\[urat la Biblioteca Na ]ional\a României, Manuela Cernat a aduscu ea portretul pe care i l-a f\cut Vlaicu Io -nescu mamei ei, la tinere]e, pictând-o peAnda Boldur cu o floare [i o privire trist\,broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene11

oasca şi barza · broasca şicare prevestea zbuciumul [i tragediile Ro -mâniei postbelice, intrat\ în sfera de influ -en]\ sovietic\. Tabloul, necuprins în al bum,demonstreaz\ talentul de portretist al luiVlaicu Ionescu, pornind de la influen]eleconjugate ale lui {tefan Luchian, TheodorPallady, Iosif Iser, Adam B\l]atu [i JeanAl. Steriadi [i textura dramatic\ a pensu la -]iei lui Gheorghe Petra[cu [i Rudolf Schwei -tzer-Cump\na. La cea de-a doua lansare,desf\[urat\ la Biblioteca Central Universi -tar\ „Carol I“, marea pianist\ Ilinca Dumi -trescu a adus un splendid desen din seriaNude Sitting /Nud sezând, realizat\ în anii1958-1959. Apari]ia nea[teptat\ a acestuidestin inedit a confirmat una din infor -ma]iile cuprinse în volum. Dup\ studii defilosofie [i o licen]\ despre Spinoza, sus]i -nut\ admirabil cu profesorul Mircea Florian,studii par]iale de matematic\ [i arhi -tectur\, Vlaicu Ionescu a urmat Facultateade muzicologie din cadrul Conservatoruluidin Bucure[ti. Era prieten bun, împreun\cu Lidia, so]ia ce i-a fost muz\ [i înger p\ -zitor, cu Ion Dumitrescu, cunoscutul compozitor[i Alina, p\rin]ii Ilinc\i Dumi trescu.Ion Dumitrescu l-a sf\tuit s\ nu-[i sus -]in\ licen]a, c\ci anii erau extrem de tulburi.Originea familiei lui Vlaicu Ionescu nuera „s\n\toas\“, dup\ ideologii timpuluimarcat de Cortina de Fier. Nu încetau ares -t\rile în anii ‘50. Vlaicu Ionescu avea s\ fiecurând vânat pentru colec]ia sa de picturide vechi mae[trii [i icoane vechi. În ur maperchezi]iei din 1958, Vlaicu Io nes cu earestat [i colec]ia lui întreag\ este confiscat\.Lidia distruge manuscrisul Nostrada -mus, aflat în stadiu avansat de re dac tare,mul]umindu-i lui Dumnezeu c\ nu a jun se -se pe mâna securit\]ii, c\ci mesajul decriptatde Vlaicu Ionescu despre c\derea ereiproletare ar fi putut s\-l coste chiar via]a.Numai ignoran]a [i superficialitatea me -moriei pot fi vinovate de marele [oc produsîn România cu prilejul apari]iei aces -tui album, intitulat simplu, Vlaicu IonescuThe Artist/ Pictorul. Pictura necunoscut\total creea z\ o stare de perplexitate în lu -mea criticii de art\ [i a plasticienilor contemporani.E ca [i cum ar fi c\zut peste noiun meteorit gigant din cer [i c\derea acestuiaintempestiv\ ne-ar tulbura valorile. Ceitineri sau de vârst\ medie caut\ în art\ zo -na inova ]iilor media, experimentul, antipic -turalita tea, orizonturi digitale, iar mul]i re -fuz\ s\ vorbeasc\ de pictur\, desen [i sculp -tur\. Culorile vii, sonore, compo zi ]i ile po -lisimbolice, esoterismul [i exoterismul pars\ nu le spun\ mai nimic. Spiritua litateaener veaz\ când sexualitatea, carto onismul[i deconstructivismul conteaz\. Nici patri -ar hii criticii de art\ actuale nu par infor -ma]i prea mult. Nu [tiu despre cele dou\mari expozi]ii ale lui Vlaicu Ionescu, deschiseîn anii 1968-1969 în holul BCU.Despre expozi]ia deschis\ de Vlaicu Io -nes cu la Galeria Universul, ce apar]inea decunoscutul ziar cu acela[i nu me, când pictorulavea 18 ani, nu are cine s\ [tie, în a -fara arhivelor, colec]iilor pe microfilme aleziarelor. În 1941, lumea [i Ro mânia erauîn plin r\zboi. Vlaicu Ionescu î[i sus]inusebacalaureatul în 1940, an ca re a însemnatde[ichetarea ]\rii, pierderea unor mari te -ritorii, Basarabia, Bucovina, Transilvania,Cadrilaterul. Ar trebui s\ în semne totu[i unlucru important faptul c\ artistul a expusîn 1945 împreun\ cu Ion }uculescu, la A -teneu. }uculescu era mai mare cu 12 anidecât partenerul s\u de ex pozi]ie, deja unpictor format, halucinant. Era doctor [i doctorîn medicin\, cu o lucrare ce ob]inuseca lificativul magna cum laude, în 1939.Pentru una cele [apte expozi]ii personaleavute la Ateneul Român îl alege pe VlaicuIonescu drept coechi pier. Asemeni lui Vlai -cu Ionescu, Ion }u culescu a fost un mareautodidact, în sensul c\ nu a frecventat institu]ionalizatUniversitatea de Arte. Darcâ]i din absolven]ii cu diplome din România[i de la marile [coli din Berlin, Paris,Munchen au avut tenaci tatea, talentul, abnega]iacercet\rii f\ r\ li mite, puterea decristalizare universal\, for]a de a regândicompozi]ia mai presus de obiectivitate, fi -gurativ, postimpresionism, pentru a pictainvizibilul? Vlai cu Iones cu a fost obsedatde invizibil [i Ma rele Invizibil, ajungând s\picteze, în ultima sa mare serie de picturi,muzicala pro por]ie de aur din Calea Lap -telui/ The Milky Way (1983), Primul A -va tar al lui Vishnu/First Avatar of Vish -nu (1984), P\tratele de Aur înl\n]uite/Interlaced GoldenSquares (1984), Misterulgeometric al Vie]ii/The GeometricMystery of Life (1984), Via]a începe prinDecagon/Life Begins through the Deca -gon (1986), sau P\tratele de Aur înflo -rite/ Golden Squares in Blossom (1989),Sfântul Duh [i Sec]iunea de Aur/ TheHo ly Ghost and the Golden Section(1992), Transmut\ri/ Vessels for Transmutations(1994), P\tratele de aur înflo -rite I/ Golden Squares I (1994), C\utân -du-l pe Sfântul Duh/ Looking for theHoly Ghost (1995), Oul dogmatic II/ TheDogmatic Egg II (1997). În România, dincare pictorul a plecat în 1969, contem po -rani ai lui Vlaicu Ionescu [i-au amintit prinvocea doamnei Nina St\nculescu de dou\-trei tablouri aflate în colec]ia lui Pom piliuMacovei, la Petru Comarnescu [i E ugenSchileru acas\. {i în colec]ia doamnei ZoeDumitrescu-Bu[ulenga erau câte va tablo -uri [i desene semnate de Vlaicu Ionescu.Nina St\nculescu a evocat cu pi o[enie a -ceste amintiri l în Aula Bibliotecii CentralUniversitare.La Valeriu Anania au r\mas originaleledesenelor create de Vlaicu Ionescu pentruvolumul de dou\ ori editat cu poeme-aca -tist, intitulate File de acatist.Graalul [i… strecur\toareaHabar nu aveam în vremurile petrecu -te în lumea lui Steinberg, c\ va veni o zi încare voi scrie o carte despre alt român ce -lebru, de data aceasta ca mare interpret allui Nostradamus. Vlaicu Ionescu e soco tit petoate meridianele, inclusiv în Japo nia dreptcel mai important exeget nostradamian alveacului XX. Nu [tiam c\ voi scrie o cartedespre Vlaicu Ionescu, picto rul deocamda -t\ aproape deloc cunoscut în ]ara lui de o -12Însemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:bâr[ii, România. Faptul c\ a cerut azil po -litic în 1970 ca s\ plece în America întimp ce î[i prelungise sejurul din GermaniaFederal\, unde a avut trei ex pozi]ii în anii1969-1970, avea s\-l scoa t\ înc\ o dat\Pas\rea M\iastr\din toate dic]ionarele [i is to riile sau anali -zele artei plastice româ ne[ti. Cenzura interziceapomenirea numelui celor pleca]i.La cenzura anilor 1969-1989 se ad\ugaperioada de 23 de ani în care Vlaicu Iones -cu nu a expus în Ro mâ nia în intervalul1945-1968, adic\ peste 23 de ani. {timîns\ bine c\ ]ara noastr\ e frumoa s\ [i cuvalorile ei risipitoare precum apa pe caream pune-o la p\strat… în stre cur\toare.Am lansat de curând primul volum-al -bum monografic dedicat pictorului VlaicuIonescu, despre care pu]ini mai [tiau cevaîn România anului 2012. Totul a pornitdintr-o întâmplare din adolescen]\. În cla -sa a XI-am fost coleg\ de clas\ [i prieten\cu fiica mezin\ a lui Vlaicu Ionescu, Alina,mutat\ disciplinar de la liceul Dr. PetruGroza la Liceul meu, nr.32, botezat la i -naugurare „Filimon Sârbu“, dup\ tân\rulcondamnat la moarte [i executat în 1941din cauza ac]iunilor lui antifasciste. Eleviiscoseser\ nu [tiu ce revist\ la liceu [i Alinafusese îndep\rtat\ din [coal\, ca elementcreator de disfunc]ii în înv\]\mântul românesc,bine controlat în comunism. Dar [ila noi la liceu scoteam o revist\, celebraScântei, sub patronajul doamnei Elena Ca -zan.[i fiecare num\r genera suspiciunile [ialerta cenzurii. Mergând la Alina acas\,am cunoscut-o pe Lidia Ionescu, întregambientul din strada Porumbaru, de lâng\Statuia Aviatorilor. Apoi, o dat\, de dou\ori, l-am v\zut, pre] de câteva minute [i petat\l Alinei, pictorul Vlaicu Ionescu. L-amv\zut pictând. În memoria mea din adoles -cen]\ a r\mas pictorul. }in minte un ta -blou modern la care lucra. Apoi am v\zutpeste doi ani [i cele dou\ expozi]ii din ho -lul BCU. Pot depune m\rturie c\ au avutmare succes. {i c\ universul picturii luiVlaicu Ionescu, dimpreun\ cu tehnica sa [ifundalurile pictate cu duco, în stilul ameri -canului Jackson Pollock, erau în avangar -da avang\rzilor române[ti. Fiind mistice,asaltate de semnele unei spiritualit\]i a -dânci, de marile întreb\ri ale cre[tinismului,de geometriile [i [tiin]ele sacre. A[a c\am încercat s\ depun [i eu m\rturie despreVlaicu Ionescu.Nu vreau s\ le spun decât un lucru con -temporanilor mei. Gra alul nu a fost o strecur\toare.Dac\ îl mai caut\ unii.broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene13

-mişcarea literara · mişcarea li14Ion FercuAudien]a*Pleci?... Abeba întrebase de parc\ vorbiser\ mereu despre ce -ea ce se întâmplase în ultimul timp. Se apropiase de el, în curte,tot surprinz\tor, a[a cum o f\cuse mereu… Plec? Aflu ve[ti noidespre mine, îi r\spunse Adam… Asta-mi spun vocile mele deserviciu. {i-apoi, mai [tiu [i eu câte ceva despre chipuri. Unii ci -tesc în c\r]i, al]ii în stele, eu citesc pe chipuri. Po]i ascun de ade -v\rul în mii de feluri, dar de pe chip niciodat\. Îl v\d pe Busaccamereu posomorât, Il Padrino umbl\ ca un vân\tor de ra]e care[i-a pierdut pu[ca, Sali pare a fi în al nou\lea cer, iar în ochii t\iluce[te o speran]\… Vocile mele îmi spun c\ a[ vrea s\ plec, dariluziile î]i pot juca feste. Eu mereu m-am împiedicat de iluzii. Spu -ne-mi, te rog, m\car atât despre tine: e[ti etiopian?... Am fost.Acum sunt [i voi fi un Abeba, un anonim împrietenit cu gra tiile.Sunt oameni care nu mai au r\d\cini. Tr\iesc aidoma unor copaciciuda]i care au r\d\cinile suspendate. Sunt un om cu r\d\ci -nile suspendate. Asta nu e de mirare. Str\mo[ii mei b\r ba]i, du p\ce mureau, erau înf\[ura]i în piei crude de taur [i, în loc s\ fieîn mormânta]i în ]\rân\, erau ag\]a]i de crengile copacilor, l\sa]iîn adierea vântului, în speran]a învierii. Erau d\rui]i cerului. Euam avut mai mult noroc: am fost d\ruit cerului înainte de a mu -ri… Am s\ te a[tept, Abeba. Ai s\ m\ cau]i?... Nimeni nu caut\pe nimeni, doctore. Întâmplarea este singurul c\ut\tor adev\rat.Nici m\car inima nu caut\; ea g\se[te… O s\-mi r\mâi în suflet,etiopianule... Sufletul, prietene, este o juc\rie care nu se afl\ înmâinile noastre. Altcineva trage sforile lui. Dar povestea asta ata, cu sufletul, mi-aduce aminte de o alt\ poveste a tribului dinca re se zice c\ m\ trag. Un b\trân aflat în pragul mor]ii i-a che -mat pe cei trei fii ai s\i [i le-a dat câte un ban. Fiilor, o s\ las toa -t\ bruma mea de avere celui care va cump\ra cu un singur b\nu]ceva care va lumina coliba aceasta s\r\c\cioas\. Am prea pu]inca s\ pot împ\r]i la trei. Primul a cump\rat fân, dar n-a pututumple coliba decât pân\ la jum\tate. Cel de-al doilea fiu a cum -p\rat pene, dar tot n-a putut umple coliba pân\ sus. Cel de-altreilea nu a cump\rat decât un lucru mic de tot: o lumânare. Aa[teptat pân\ s-a l\sat întunericul, a aprins lumânarea [i colibas-a umplut de lumin\. El a [i primit mo[tenirea. Mi-ai umplut sufletulde lumin\, a[a cum a f\cut fiul acela cu lumânarea, în coli -ba aceea. Dac\ a[ putea s\ las ceva mo[tenire, tu ai fi câ[ti -* Fragment din romanul cu acela[i nume, în curs de elaborare.g\ torul. Am îns\ numai ni[te f\r\delegi care se vor înfr\]i cu altele.E greu s\ tr\ie[ti mereu d\ruit cerului, înc\ din via]\… Cândo fi [i-o fi s\ plec, dac\ o s\ plec, î]i pot l\sa, î]i pot aduce ni[tec\r]i?... C\r]i? Râzi de mine, omule! M-ai v\zut prin bibliotecaasta a pârn\ia[ilor [i, gata, crezi c\ sunt mare cititor! Abia dac\[tiu s\-mi mâzg\lesc numele. În bibliotec\ m\ uit la c\r]i ca lani[te muieri frumoase pe care nu le voi putea atinge niciodat\.Noaptea citesc în somn ni[te c\r]i care n-au fost citite niciodat\,pentru c\ n-au fost scrise niciodat\. Au ni[te litere ciudate, pecare nu le-am v\zut în nicio bibliotec\, prin temni]ele prin caream trecut. {i au ni[te pove[ti mai frumoase chiar [i decât celeale tribului meu. Nimeni nu cite[te mai mult decât mine. Capulmeu este o bibliotec\ în care intru când vreau, citesc dup\ poftainimii, nu dup\ mofturile gardienilor…Duba avea acum alt traseu, al]i înso]itori. {i parc\ nici nu maiera aceea[i dub\. Îi p\rea r\u c\ nu se afl\ [i Sali lâng\ el. L-arfi întrebat din ochi, din când în când, pe unde se afl\ duba. IarSali i-ar fi [optit, tot din când în când… San Sebastiano Da Po…San Genesio… Parco Fluviale del Po… Settimo Torine se… SanMauro Torinese… Moncalieri… Poate c\ i-ar [i fi spus ceva în ge -nul: „Omule, greu mai e[ti de cap! Ai devenit un fel de turist alpu[c\riei [i habar n-ai pe unde-]i plimbi c\tu[ele!” La Moncalieri,Sali le-ar fi spus înso]itorilor, cu tonul cel mai firesc din lume, c\el coboar\ la prima, a[a c\ ar face bine s\-l anun]e din timp pe[ofer. Odat\ [i-odat\, spunea el, gluma asta o s\ de vin\ realitate,pentru c\ în urm\toarea pia]\, de pild\, sau la urm\toarea inter -sec]ie, se va nimeri ca skandenbergienii s\ fie acolo pentru a-lprelua, pentru c\ mai erau [i alte locuri frumoa se de v\zut pe lu -me, în afar\ de ora[ul \sta care-l g\zduie[te cu atâta generozita te…S\ nu ui]i c\ s-ar putea s\ fie acolo [i tot felul de ziari[ti cu -rio[i, prieteni care se dau de ceasul mor]ii ca s\ vad\ cum tepâr jole[te via]a la foc mic, dar chiar [i… prieteni. Noi nu mer -gem acolo la un club de conversa]ii, doctore. Pân\ acum amfost vânatul, acum vom încerca s\ fim vân\torii. Vom fi numaiochi [i urechi la ce spun procurorii. Trebuie s\ specul\m oricefisur\ din logica lor. Adu-]i aminte de orele de disec]ie la care-aiparticipat. A[a trebuie s\ facem [i noi aici: s\ privim cu aten]ieîn cadavrul logicii lor, s\ le ar\t\m care este cauza mor]ii cazuluipe care l-au construit. {tiu c\ po]i s\ m\ aju]i. Ca avocat, dac\n-ai în client un aliat mintos, greu po]i câ[tiga... Când Favalli îiÎnsemn\ri ie[ene

spusese toate acestea, avea mina unui antrenor de box care voiamusai s\ câ[tige o final\. Pentru palmaresul s\u, pentru boxersau club, pentru spectatori, greu de spus pentru cine dorea victoria.Interesant\ era atitudinea lui. Avea un mald\r de dosare[i [tia cu exactitate unde poate g\si, la nevoie, orice pies\…. R\s -pundem scurt la întreb\ri; dac\ se poate, cu subiect [i predicat.Când e[ti în dificultate, m\ cau]i din ochi. M\ voi opune în tre -b\rii, ca s\-]i dau timp de gândire. }ine minte: nu mergem acolola biseric\, pentru m\rturisiri. Instan]a nu este biseric\. Dac\ vreiun premiu pentru sinceritate, o diplom\ pentru fair play, du-teVlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[eneContrast `n formeîn parc, la o întâlnirile cu gospodinele din cartier [i le poveste[tedespre amorurile tale ratate. O s\ plâng\ pe umerii t\i [i-o s\pleci de-acolo coco[at de diplome. Bag\-]i bine în cap: mergemîn instan]\! Când vezi un judec\tor sau un procuror zâmbindc\tre tine, fii sigur c\ ]i-a fost întins\ sau urmeaz\ s\-]i întind\ ocurs\. Dac\-i vezi posomorâ]i, s\ [tii c\ noi facem jocurile. {ida c\ vom ajunge în postura asta, s\ nu te-apuce pandaliile atuncicând – doar din când în când – voi mai m\slui câte ceva…Agita]ia din dub\ tr\da apropierea de ]int\. Înso]itorii î[i a [e -zau ]inuta, î[i verificau armamentul, f\ceau mici exerci]ii de dez -mor]ire pentru oase, de parc\ se preg\teau s\ mear g\la o pa rad\. [eful, unul mai scund, dar cu mai multcreier, probabil, reaminti dispozitivul [i strategia evit\riieventualei aglomera]ii, zorn\i cheile, ca [i cum s-ar fitemut c\ nu-i va putea descuia c\ tu[ele prinse de sca -un, comunic\ [efilor, prin telefon, c\ este gata de debarcare[i intr\ într-o stare de agita]ie curioas\, depa r c\ l-ar fi a[teptat o prob\ de foc a vie]ii. Îl întreb\pe Adam dac\ se simte bine, v\zu din ochii acestuiac\ a slobozit o tâmpenie [i t\cu apoi mâlc, mai ales c\unul dintre masca]i îi tax\ go gom\nia cu un râs scurt...Nu-l ascult\ pe mascatul-[ef, care-i spusese, precumc\prarul de la infanterie, c\ deplasarea din du b\ încl\dire va fi una în pas vioi, ca s\ fie evita]i cu ri o[ii. Î[iimpuse un pas de promenad\, de om care n-aveanimic în comun cu graba. Nu-l interesau blitz-urile,privirile curio[ilor, h\rm\laia [i viermuiala locului.D\du cu ochii de Favalli [i încerc\, dup\ metodaAbeba, s\-i citeasc\ pe chip. Omul ar\ta de parc\ tocmaise gr\bea s\ mearg\ pentru a trage un pui desomn. Era ne ras, pleoapele parc\ aveau nevoie de ajutorpentru a face cursa de du-te-vino, se deplasa cu ovitez\ pe care n-o mai expe rimentase vreodat\. V\zuc\ Adam este nelini[tit [i încerc\ s\-i pareze orice întrebare:„Am stat toat\ noaptea cu ochii-n tavan. Aco -lo, sfidând legea gravita]iei, erau procurorii, judec\ -torii, martorii, grefierii. Unii mergeau pe tavan de co -lo-colo, al]ii b\teau în tavan cu pumnul, o cucoan\transcria toat\ discu]ia, folosind ni[te litere care aveautrupuri de mu[te, ce mai tura-vura: i-am dat gata! [tius\ r\spund la orice întrebare, am ambuscade pentrutoate tic\lo[eniile lor, le iau potul înainte de a se dez -me tici. Am îns\ o mic\ problem\: din când în când, d\-mi câte un ghiont, dac\ vezi c\ o dau pe sfor\it…”Atmosfera din sal\ era aidoma aceleia de la TeatroRegio di Torino, unde aplaudase ultima oar\ Cosi fantutte, zglobiul spectacol pe care-l tot visase mai apoi,în lips\ de altceva, în închi soare. E drept c\ aici, în-mişcarea literara · mişcarea li15

-mişcarea literara · mişcarea li16sala de instan]\, nu se intra cu ]inut\ o bligatorie, nu pl\tea nimeninici m\car [ase euro, pentru o simpl\ vizit\, nu erauplasatori, nu te a[tepta bufetul asortat în pauz\, dar, dac\ e valabil\gluma lui Favalli – „A venit lume bun\ la spectacol!” –înseamn\ c\ era o companie civilizat\. Nu trebuia decât s\-[iimagineze c\ omul de lâng\ el, care avea pistolul la [old, nu eradecât un plasator care-i st\ la dispozi]ie, dac\ vrea s\-i trimit\cumva Inei, pe care o z\rise undeva în dreapta, un buche]el deflori. {i pentru c\ oamenii au gust pentru spectacolul de calitate– surpriz\, surpriz\! – îl z\ri în peisaj pe însu[i James HenryCreed. Se pi[c\ în gând ca s\ vad\ dac\ nu cumva a c\zut îna]ipire, în locul lui Favalli, dar când îl v\zu [i pe Giampaolo RossiVlaicu Ionescu:Lidialâng\ fran]uz, în]elese c\ nu este vorba despre farsa unui vis. Ise p\rea c\ se afl\ la nu [tiu ce reuniune [tiin]ific\ [i, împo trivasfatului lui Favalli, l\s\ garda jos, c\ doar nu avea s\ asculte toateplatitudinile unora dintre oratori. Nu auzea decât frânturi din discursuri,nu tres\rea decât la unele dintre accentele oratorilor saula unele sintagme care prezentau un oarece inte res… A p\rareaexagereaz\ omiterea unui am\nunt de c\tre anchetatori…Vinov\]ia condamnatului este clar\… E drept c\ am putea reconsidera…Anchetatorii nu au gre[it; au omis… Introducând-ope asistenta Nerina Bosco în ecua]ia cazului, efectul a bord\riin-ar fi esen]ial altul, de[i ar… Crima r\mâne… Avem m\rturiau nui sinuciga[… Scenariul sinuciga[ei este aproape per fect, tocmaide aceea pare suspect… Cum am putea solicita o contraex -pertiz\ psihiatric\ unui sinuciga[?... Condamnatul recunoa[te c\este vinovat de moartea Veliei… Avem o crim\, nu un malpraxisdin cauza c\ruia îl dojenim pe un medic… Poate garanta cinevac\ psihiatrul nu s-a în[elat? Vom verifica rata diagnosticelor salegre[ite… Via]a unui om este… Reconstituirea crimei a fost f\ -cu t\ dup\ scenariul unei epistole sau dup\ faptele reale?... Presiuneaap\r\rii este mai mult psihologic\, decât… Putem admitereconsiderarea cazului, cu Nerina Bosco în rol de acuzat, darnu-l putem exclude pe condamnat din ecua]ie… Pu tem crea unprecedent periculos în cazuistic\, dac\… Favalli n-a vea de gânds\ a]ipeasc\. Nota, t\ia, încercuia, mâzg\lea, de - sena apoi doarsemne de exclamare [i întrebare, le a[eza într-o ordine de invidiat,de parc\ ar fi vrut s\ inventeze o oaste forma t\ numaidin mâzg\lituri, mir\ri [i întreb\ri codificate. Din când în când,i se p\rea c\ oastea mai trebuia ordonat\, îi mai d\dea câte unghiont cu pixul sau pur [i simplu o trecea în rezerv\, aruncândun fel de cruce mare peste ea [i, trecând pe o alt\ fil\ a blocnotesului,pornea la z\mislirea unei alte o[tiri. Când au intrat înscen\ martorii, uitând de o[tile aruncate în rezerv\ sau a[ teptândcu baioneta la arm\, avocatul a început s\ se mi[te pe banc\,de parc\ voia s\ se repead\ la ei. Ba aveai impresia c\ vrea s\-is\rute, ba credeai c\ o le sar\ la gât, ca s\-i sugrume. Avea fi -gu ra unui sprinter în]epenit în ni[te bloc-starturi care aveau ofor]\ stranie. Ar fi vrut s\ porneasc\ în curs\, dar… Martorii ur -cau [i coborau ca la un spectacol de gr\dini]\, interpretau, curios,aproape aceea[i pies\, cu un refren care devenea plic ticos…Nu e vinovat… Nu e vinovat… E clar c\ nu e vinovat…Numai din când în când, poate ca nu cumva publicul s\ nu mo -]\ie mai tare, câte unul nuan]a… A fost victima unui complot…O eroare judiciar\ l-a adus aici… N-am nicio îndoial\: nu e vinovat…E victim\, nu e vinovat… Uneori, Favalli chiar se ri dicade pe banc\, voia s\ intervin\ cu o în trebare, dar îl o prea refrenul…Nu e vinovat… Nu e vinovat… E clar c\ nu e vinovat…Numai Nerina Bosco, izbucnind în lacrimi, a dez mor]it pu ]in atmosfera…Nu trebuia s\ plec de a colo. Era de datoria mea s\ stauÎnsemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:a colo. Dac\ nu plecam… Doc torul Adam Potra n-are nicio vin\…Da c\ nu plecam… Da c\ nu plecam… Fa val li î[i freca mâinilede satisfac]ie. Fa]a i se luminase, r\sufla u[urat, î[i detensionasefiin]a. Îl sim]eai c\ are prada în vizor. St\tea pre g\tit s\ apeseÎnsemn\ri ie[eneLidiape tr\gaci. Par c\ asta a[ teptase tot timpul. Nu [tiai îns\care este prada: Nerina, vreunul dintre anche tatori, ju -dec\ to rul cioc\nar care chema actorii pe scen\ sau…Îlv\zu cum se ridic\. Se îndrep ta u[or c\tre judec\ tori. Î[iadu se aminte, a proape zâmbind, de vorbele pe care i lespusese la prima întâlnire… Mi-a spus Ina c\ ai aerulunuia din clanul sicilienilor: sigur pe tine, sobru, mi n\ deom puternic, de fiin]\ care [tie s\-[i atin g\ ]intele, s\racîn scrupule, pragmatic [i îmbr\cat în ]oale pu]in retro,ca-n epoca romanti c\ a sicilienilor la care am f\cut alu -zie… Acum, chiar a[a [i p\ rea… Nu-i d\dea pace nicigla sul Soranei… Ascult\, Lorenzo, [tiu c\ nu faci partedintr-un ordin al samaritenilor. Vreau s\ fa cem o afa ce -re. Rezolvi cazul, te pl\ tim. Nu rezolvi, r\mâi cu bu za um -flat\. }i se pare cinstit? Î]i imaginezi c\ nu mi-a[ permites\ nu m\ ]in de promisiune. Ar\t mai bine vie decât caun cadavru re[apat. N-am de gând s\ ajung pe mânacos meticienilor de la morg\. Dar, s\-]i intre bine în cap:nici în patul t\u n-o s\ ajung. Ar\]i cam mototolit pentrugusturile mele; din cauza stresului, proba bil. Facem afaceri;atât. Când nu mai aud zorn\it de c\tu[e, o s\ auzizorn\it de pa rai. Cinstit? Unde mai pui c\-]i dau pe tav\un caz limpede ca la crima neplâns\, un caz care-o s\-]isporeas c\ pu]in ratingul… Adam nu se putu ab]ine [izâmbi. Chiar era curios; voia s\ vad\ ce-o s\ fa c\ Fa -valli… Am stat toat\ noaptea cu o chii-n tavan. Acolo,sfidând legea gravi ta]iei, erau pro curorii, judec\torii,marto rii, grefierii. Unii mergeau pe ta van de colo-colo,al ]ii b\ teau în tavan cu pumnul, o cucoa n\ transcria toa -t\ discu]ia fo losind ni[te litere care aveau trupuri de mu[ -te, ce mai tura-vura: i-am dat gata! [tiu s\ r\spund laori ce întrebare, am ambuscade pentru toate ti c\ lo [eniilelor, le iau potul înainte de a se dez metici… Era curios s\aud\ ce va spune Favalli, dar par c\ în toat\ po ves teaasta nici nu mai era vorba despre el. De[i în sal\ era Ina,erau oameni ca Ja mes Hen ry Creed sau Giam pa oloRossi, cu toate c\ acum Fa valli juca, probabil, c\r]ile sor -]ii sale, tot nu mai frânturi din vorbele lui ajungeau la el…Avem un caz tipic de e roare judicia r\… Studen]ii ar tre -bui s\ a na lizeze un a semenea caz, pentru a în]elege întoat\ splendoarea sa dramatic\ mizeria unei erori… Amre con stituit tra ge dia, secund\ cu secund\… Acuzatul re -gre t\ sinucide rea Veliei… De ce-a fost nevoie de o sinu -ci de re, pentru a elimina o eroare ju di cia r\?... Curios,an che tatorii n-au crezut în m\rturiile unor oa meni vii; au a[teptatm\r turia unui mort… Mai mult decât re zu matul acestui caz, cudovezile zdrobi toare ale ap\r\rii… Mai ales atunci când Favallio d\ dea pe p\s\reasca juridic\, Adam nu mai re cep]iona nimic.-mişcarea literara · mişcarea li17

-mişcarea literara · mişcarea li18Vlaicu Ionescu:Gândul îi fugea c\tre Sali [i Serghei, c\ tre A be ba. Dac\ s-ar fiputut, ar fi dorit s\ plece cât mai repe de, s\ ajung\ la închisoare,s\-i îmbr\]i[eze. Voia s\-l aud\ înc\ o da t\ pe uria[ul Sergheicum îi vorbe[te, a[a cum numai mama sa îi mai vorbise în copi -l\rie: „Plângi, Adam, plângi, nu-]i fie ru [i ne! Lacrimile fac uneoribine. Ru[ii spun c\ nimic nu poate cu r\]a mai mult un suflet,decât o lacrim\ sincer\…” Voia s\-l as - cul te pe Abeba,dep\nând pove[ti de-ale str\mo[ilor s\i, s\ vad\ bucuria în ochiilui Sali: „Te-a primit în audien]\ Dumnezeul t\u, Adam!” Îi erador [i de Velia, se sim]ea vinovat fa]\ de ea, ar fi vrut s-o duc\,de mân\, în Piazza Cas tel lo, s\-i fac\ pe cei doi fe]i-frumo[i s\zboare, pe caii lor n\z dr\vani, dup\ zmeii cei r\i care furaser\zânele cele bune. Ar fi vrut… I se furi[\ o lacrim\ în col]ul unuiochi, ar fi do rit s\ se ri dice, s\ urle, s\ spun\ c\ totul este o mascarad\,c\-n închisori sunt oameni ca Sali, Abe ba [i Serghei,mult mai buni decât ei, c\ pân\ [i Velia nu este de cât o victim\…Dar î[i auzi numele… Tres\ri… Adam Ponta, ne vinovatul meuclient, este pu]in bulversat. Uita]i-v\ la el: are impresia c\ asist\la un spectacol special: la o comedie buf\. De fapt, asist\ la odram\: la drama vie]ii lui, provocat\de o grav\ eroare judiciar\. Aici nueste vorba despre errare humanumest. Am aici o armat\ de detectivi,ni[te oameni care m-au ajutat s\ fac]\nd\ri toate acu za]iile [i… [tim c\este greu… Clientul meu va solicitadaune, dar adev\rul… Într-o zi, acestom ar putea s\ depun\ m\rturie despredrama penitenciarelor condusedin umbr\ de c\tre homosexuali a -gresivi [i mafio]i… Dac\ am fi într-oinstan]\ american\, juriul nici nu s-ar mai retrage pentru deliber\ri, atâtde lim pede este totul… Favalli uitasede o[tirile sale ciudate, creio na te dinmâzg\lituri, semne de mirare [i deîntrebare. Conducea acum alte o[ti.Le n\pustea când asupra anche -tatorilor, când a supra judec\torilor,când asupra destinului. Suna retra -ge rea lor, le regrupa, [i, când credeaic-o s\ le trimit\ în ta b\r\, laodihn\, le n\pustea din nou asupraadversarilor. Chiar nu ar\ta mototolit,nici mafiot. Curios, Favalli ar\ -ta ca un purt\tor de suflet; par c\ ui -Iarna `n sat tase c\ este avocat. Dac\ a[a arat\un ma fiot, înseamn\ c\ sunt [i mafi -o]i buni… Când se trezi cu Favalli lâng\ el, ar fi vrut s\-l îm -br\]i[eze, de[i habar n-avea dac\ discursul s\u avea s\ schimbeceva. [tii, Favvali, ar fi vrut s\-i spu n\, î]i fac onoarea de a tea[eza, în suflet, lâng\ Sali, Serghei [i Abeba. Nu chiar în rândcu ei, dar… Un ghiont al lui Favalli îi trezi din reverie. Î[i auzi [inumele. Favalli îi f\cu semn s\ se ri dice. Adam nu pricepea…Omule, e rândul t\u: trebuie s\ le spui cu subiect [i predi cat,simplu: „Sunt nevinovat!”… Adam por ni mai mult urnit de c\treFavalli. Parc\-i venea s\ strige, s\ spun\ c\ el n-are nimic despus, nu mai are nimic de spus în aceast\ pies\ absurd\… Cusubiect [i predicat, omule, auzi?, îi [optea Favalli din urm\. Cusubiect [i predicat…{i-aproape c\ nici nu-[i d\du seama c\ începu s\ vorbeasc\.Parc\ se afla din nou la tribuna aceea de la care polemiza elevatcu James Henry Creed… Avocatul, onorat\ instan]\, m-a sf\tuits\ vorbesc doar cu subiect [i predicat. Asta [i fac: „Sunt nevinovat!”Subiect [i predicat. Avocatul meu a spus c\ voi solicita da -une. Eu nu vreau asta. Repet, împotriva sfatului avocatului: ampe con[tiin]\ moartea Leti]iei. Am pl\tit [i poate voi mai pl\tiÎnsemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[enepentru asta. E drept s\ pl\tesc. Nu voi da în judecat\ pe nimeni.Numai un inocent poate face asta. Procurorul de caz, un om detoat\ isprava – meticulos, insistent, ata[at dramei Leti]iei – aspus c\ ar putea regândi cazul, atr\gând-o pe Nerina Bosco, a -sistenta, în dosar. Eu i-am solicitat Nerinei Bosco, imperativ, s\p\r\seasc\ acea înc\pere. Nu încerc s\ joc rolul insului care sesacrific\. Cineva, în aceast\ sal\, trebuie s\ respecte, totu[i, ade -v\rul. Am înv\]at asta [i de la ni[te prieteni minuna]i, care m\ a[ -teapt\ acum în celul\: un rus, un albanez, un etiopian; ni[tecriminali... Cu subiect [i predicat: „Sunt nevinovat.” Sau, f\r\su biect [i predicat, nu sunt vinovat pentru ceea ce m-a condam -nat instan]a. Este clar c\ sunt victima unei erori judiciare. A[ solicitainstan]ei îng\duin]a de a spune aici câteva vorbe pe carele-am recitit în biblioteca închisorii. Ele spun totul despre condamnareamea. Sunt vorbele amare ale unui mare om: JonathanSwift, cel de care to]i am fost îndr\gosti]i în copil\rie [i adolescen]\…Judec\torii îl priveau pu]in curios. Aruncau priviri întreb\toare,în dreapta [i-n stânga. În cele din urm\, în]elesesec\ are aprobarea lor… Sunt vorbe care n-au acordul avocatuluimeu. Sunt vorbe care n-au acordul logicii mele. Sunt vorbe aleinimii mele… Judec\torii, zicea p\rintele lui Gulliver, sunt ale[idintre cei mai pezevenchi avoca]i, care au ajuns s\ fie b\trânisau lene[i, [i cum toat\ via]a lor au fost crescu]i ca s\ simt\ opornire împotriva adev\rului [i a echit\]ii, se afl\ atât de st\pâni]ide imboldul fatal de a favoriza frauda, sperjurul [i oprimarea,încât am cunoscut câ]iva care au refuzat pân\ [i mita, din mânap\r]ii care avea dreptate, mai degrab\ decât s\-[i insulte breaslas\vâr[ind ceva nepotrivit cu soiul slujbei lor… Aceste gândurim-au r\v\[it mereu în celul\, în carcer\, în curtea de plimbare,mi s-au zvârcolit prin vise, au pus st\pânire pe fiin]a mea; m-autorturat. V\ mul]umesc pentru faptul c\ m-a]i l\sat s\ le aruncdin mine, s\ m\ eliberez de acest co[mar…În sal\ se l\s\ o lini[tegrea. Nici dac\ to]i judec\ to -rii ar fi b\ tut de o mie de oriîn mas\, n-ar fi fost ob]inutun asemenea efect. Adam numai a[tept\ nicio vorb\. Seîntoarse c\tre Favalli [i-l v\zuatât de descump\nit, de par -c\ tocmai trecuse peste el unavion. Favalli se îndrept\ c\ -tre el. Acum chiar c\ ar\tamototolit, ie[it din uz, un insoarecare, r\t\cit prin sal\, ne -putincios. Se apropie de A -dam, îl strânse în bra]e, îl ]inua[a aproape o eternitate, pâ -n\ când condamnatul sim]ic\ldura lacrimilor lui… S\ teia dracul! Doctore, tu nu po]ifi decât om? Nu vezi cât r\uî]i face asta? Tu nu vezi câtr\u î]i faci singur?... {i cândîntinse mâinile c\tre masca]i,ca s\ le arate c\ nu s-au urnitde-acolo c\tu[ele, o c\ut\ cuprivirile pe Ina, îl privi [i peJames Henry Creed, ar fi vruts\-l mai s\rute înc\ o dat\ peFavalli, dar se gr\bea. Voias\ ajung\ cât mai repede înIarn\ la San Geminianocelul\, la prietenii lui: la Sali,la Serghei, la Abeba…-mişcarea literara · mişcarea li19

-mişcarea literara · mişcarea li20Dumitru Radu PopaM\rturisirea*Rora `ncepuse s\ se obi[nuiasc\ cu drumurile la Bor[a [i lun -gile monoloage `n care `[i punea tot sufletul, bucuriile [i am\r\-ciunile, `n fa]a unui Toni care asculta inert. Observ\ `ns\ c\,du p\ o vreme, uneori se `ncrunta sau se lumina la fa]\, `n func]iede ce i se povestea. Rora relat\ aceast\ schimbare doctorilor,care p\rur\ foarte bucuro[i, `ncurajând-o s\-i tot vorbeasc\. Separe c\ `n somn el pomenea, `ntre alte lucruri aproape de ne`n -]eles, numele Rorei [i al Marianei. Asta `i spori Rorei n\dejdea[i, zilnic, `[i `nsemna `ntr-un carnet diverse lucruri ce se `ntâmpla -ser\ [i n-ar fi vrut cumva s\ le uite pân\ la urm\toarea plecarela Bor[a. Erau acolo de toate, [i cum Mariana `ncepuse s\ dese -neze [i deosebea de minune culorile, [i cum geamul de la c\mar\se sp\rsese [i ho]ul de geamgiu ceruse un pre] cam mare, cuminginerul Gheorghi]\ Ardelean f\cuse cancer la stomac [i so]ialui era disperat\, cum [coala cea veche de pe Traian se `nchise -se, cum la pia]\ aproape c\ nu mai veneau ]\rani cu produseproaspete de vânzare [i mai totul trebuia cump\rat de la apro -zarul satului, cum bonurile de pâine se f\cuser\ de mai multe fe -luri, pentru alb\, intermediar\ sau neagr\ – câte [i mai câte.Dup\ patru luni de tratament, Toni `ncepu s\ o recunoasc\pe Rora. Mai `ntâi [ov\ielnic, apoi tot mai clar [i cu dorin]a de ao atinge [i comunica. Doctorii declarar\ c\ faza cea mai grea a[ocului posttraumatic trecuse [i c\ Toni `[i va reveni la identitateaadev\rat\ foarte curând. Desigur, orice progres trebuia privit cumare aten]ie [i pruden]\, a[a `ncât Rora fu sf\tuit\ s\ nu gr\ beas -c\ procesul de re`ntoarcere a lui la via]a normal\, cu alte cuvintenu vorbeau deloc despre cele `ntâmplate pe front sau `n p\dure,ci mai mult de lucruri foarte vechi sau foarte noi, la care Tonip\rea c\ r\spunde alert.Aceast\ via]\ oarecum artificial\ `i satisf\cea, pân\ una-alta,pe amândoi. ~ntr-o zi, Rora o aduse [i pe Mariana, iar doctoriinu se `mpotrivir\ acestei ini]iative. Ea `i vorbise de-acum zilnicdespre Mariana, iar ochii lui se luminau cu aceste ocazii: [tia c\are o feti]\! Când o v\zu, o lu\ `n bra]e plângând [i [optindu-imereu: „Puiul meu!, puiul meu!“ To]i doctorii [i personalul sanirarau fost profund impresiona]i de revenirea la via]\ a acestuiom, care se vedea cât de colo c\ e blând, iubitor [i credincios.* Din volumul Sfin]i, vânturi [i alte `ntâmpl\ri, recent ap\rut laEditura Curtea Veche.Memoria lui Toni revenea pe zi ce trecea, tot a[a cum pe ohart\ petele albe, denumite terra incognita, se reduc treptat subac]iunea unui geograf priceput. {tia acum unde locuie[te, c\ erajudec\tor, avea o so]ie [i o fiic\, ba `[i aducea aminte [i de anumite`mprejur\ri de pe front. Singurul lucru de care nu era delocsigur se lega de felul cum ajunsese la Bor[a [i ce se `ntâmplase`nainte de venirea lui la sanatoriu. Dar doctorii erau de p\rerec\ acesta e un am\nunt neesen]ial [i c\, `n principiu, Toni erafoarte aproape de reintegrarea `n via]a normal\.La opt luni de la g\sirea lui `n p\dure, Toni a fost l\sat s\plece acas\, urmând `ns\ s\ revin\ periodic la control. Dup\ `nc\patru luni, fu supus unui examen mai mult formal de magistra -tu r\ [i, cam la un an de la internarea la Bor[a, Toni se trezi `n -cadrat `n munc\, cu func]ia de judec\tor la arbitrajul de stat. Eracum nu se poate mai mul]umit [i Rora nu-[i putea crede ochilorc\ via]a lor de familie se ref\cuse, `n mod pe cât de firesc, pe a -tât de nea[teptat. Nici nu se putea `nchipui un so] mai atent [iun tat\ mai iubitor decât Toni. Lucr\ la `nceput dup\ un programredus, apoi normal, opt ore pe zi, [i toat\ lumea era mul -]umit\ de el.Rora observ\ `ns\ un lucru care mai mult o contrarie decât onelini[ti. Duminica, sau de s\rb\tori, când mergeau la biserica ca -tolic\ din apropiere, Toni nu se `mp\rt\[ea. Rora nu era atât debisericoas\ ca Toni [i, la `nceput, [tiind cât de mult lua Toni lucrurileastea `n serios, nu d\du prea mare importan]\ am\nuntu -lui, [tia el probabil mai bine. Dar, iat\, trecuse un an de când eraacas\ [i el nu luase nici m\car o dat\ sfânta `mp\rt\[anie. ~n plus,i se p\rea c\, ori de câte ori Toni se `ntorcea de la bise ric\, erafoarte trist [i gânditor. Asta mai mult o f\cu s\ `l `ntrebe `ntr-o zi:– Toni, drag\, dar tu de ce nu te ``mp\rt\[e[ti niciodat\?El p\ru lovit ca de un tr\snet. ~[i c\ut\ `n grab\ un scaun s\se a[eze [i pe frunte `i ap\rur\ broboane mari de sudoare. Rorase sperie [i [i-ar fi dorit acum foarte mult s\ nu fi `nceput aceast\conversa]ie. Dar... zarurile erau aruncate.– Uite, Rora, r\spunse Toni cu un glas oarecum neputincios[i tremurat, [tiam c\ o s\ vin\ ziua asta, nu eram sigur când, darnegre[it trebuia s\ vin\... [i uite-o c\ a venit, zâmbi el amar. Despretoate trebuie s\ d\m seam\, [i a[a e drept, a[a mi-a spus[i el, Vescovul acela ciudat, pesemne c\ via]a mea trebuie s\ fieisp\[ire...Însemn\ri ie[ene

– Las\, Toni, dragul meu, nu te mai gândi la astea, dac\ ece va care te tulbur\ megem mâine la Bor[a [i vorbe[ti cu docto -rii, doar ai `ncredere `n ei, uite ce bine te-ai ref\cut..., `ncerc\Ro ra `ncurcat\.– Nu, zise Toni cu acela[i zâmbet trist pe buze, sunt lucruripe care nu le-am putut `ncredin]a nim\nui, a[a cum nu ]i le-am`ncredin]at nici ]ie, iar el n-a vrut s\ se `ncarce de p\catele mele,acum `n]eleg de ce: nu putea s\-l roage pe Domnul pentru ier -tarea mea `nainte s\ m\ ier]i tu... ~ntâi vine iertarea omeneasc\[i apoi cea a lui Dumnezeu!Rora `ncepu s\ plâng\ [i o dezn\dejde mare se puse pe ea,`nchipuindu-[i c\ bietul Toni aiureaz\ [i boala i s-a `ntors.Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[enePrimul avatar al lui VishnuToni o lu\ `n bra]e [i o s\rut\ pe frunte [i pe p\r.– Tora, scump\! Ascult\-m\ bine, c\ tot ce spun are miez,doar c\ n-are rost s\ ]i le deslu[esc acum pe toate. M-ai `ntrebatde ce nu iau sfânta `mp\rt\[anie, uite c\ `]i r\spund. Nu pot s\o iau mai `nainte s\ m\ spovedesc... s\ m\ m\rturisesc...Rora p\ru dintr-o dat\ mult mai u[urat\.– Apoi, spovede[te-te cât mai grabnic, Toni drag\, [i `mp\r -t\[e[te-te! Sunt sigur\ c\ asta `]i va face mare bine!– Da, zise Toni l\sând-o din bra]e [i c\zând iar pe gânduri.~ns\ [i tu trebuie s\ `n]elegi c\ nu pot s\ cer iertare de la Dumne -zeu `nainte s\ cap\t iertarea ta pentru tot ce am f\cut!– Dar iertarea mea, Toni drag\, exclam\ Rora, o ai deja, s\nu te `ndoie[ti de asta, [i apoi s\ [tii c\ sunt sigur\ c\ nue nimic de care trebuie s\ te iert, ai fost doar bolnav [iacum e[ti teaf\r, `napoi!– Lucrurile nu stau chiar a[a, spuse Toni. Dac\ e[ti gatas\-mi ascul]i m\rturisirea [i s\ te gânde[ti dac\ po]i s\ m\ier]i, a[a-z\-te [i ascult\... Nu trebuie s\-mi dai r\spunsulneap\rat nici azi, nici mâine sau poimâine... Iar dac\ nuir\spuns, [i asta pot s\ `n]eleg!Rora se a[ez\ pe canapeaua de lâng\ fereastr\, gatas\ ascul te, de[i ar fi preferat ca Toni doar s\ mearg\ s\se odihneasc\ o vreme dup\ tulburarea pe care, f\r\ s\vrea, ea i-o provocase.– N-am fost nicicând bolnav, `ncepu Toni. Sau am fost,dar `n alt fel decât spun doctorii, poate tu vei ``n]elege...Adu-]i amin te, dup\ ce m-am `ntors de pe front [i m\ totgr\beam s\-mi iau `n primire func]ia de judec\tor la sec]iade criminalistic\. M-au dus câteva zile `n [ir la procese,s\ v\d cum se aplic\ procedura nou\, [i ce-am v\zut, dra -g\ Rora, era de necrezut. Nu ]i-am spus atunci, Marianaera atât de mic\ [i nu se c\dea s\ te tulbur cu lu crurile as -tea, care [i mie `mi erau greu de `n]eles. Trebuie s\ [tii c\toate procesele se f\ceau numai formal, sentin]ele eraude ja stabilite, [i mai cu seam\ asesorii populari, oamenif\ r\ nici o pre g\tire juridic\, de cele mai multe ori muncitoriadu[i din fabric\ [i `ndoctrina]i de comuni[ti, speriaucompletul de judecat\, `i insultau pe acuza]i [i pe avoca]iilor, `i amenin]au pe judec\tori... Mi-era sil\ [i numai s\pri vesc la ce se `ntâmpla, cum oameni ne vinova]i erau osândi]ila pedepse grele, iar judec\torii trebuiau s\ ascultede hot\rârile venite de la partid [i de asesorii populari.Rora, drag\, cum se apropia ziua când trebuia s\ [ed `nlocul ju dec\torului, m\ treceau `n fiece noapte sudori reci[i m\ tre zeam din co[maruri `ngrozitoare. M\ gândeam,cum Doamne s\-mi iau pe suflet p\cate a[a de mari, s\trimit oameni nevinova]i la moarte sau la atâta temni]\grea? Iar dac\ a[ fi spus c\ nu vreau s\-mi ocup func]ia-mişcarea literara · mişcarea li21

-mişcarea literara · mişcarea li22de judec\tor, ce s-ar fi `ntâmplat cu voi, dra gele mele? Dar a m\ascunde sub acest pretext ar fi necinstit, Rora! De fapt, am fostegoist, am vrut numai s\-mi scap sufletul de la o a[a grea osân -d\, poate osânda ve[nic\... Astfel, `ntr-o noapte, printre visuriamestecate [i mai toate rele de cum nu pot s\-[i spun, mi-a ap\ -rut marele Sfânt Anton, c\ruia `ntotdeauna m-am rugat cu ceamai mare credin]\, fiind, cum `mi zicea tata, Sfântul numeluimeu. El mi-a spus s\ plec la munte [i s\ m\ pierd acolo, Roradrag\, nu [tiu cât po]i s\ crezi din toate astea, c\ci uneori [i miemi se pare greu de crezut. M-am trezit din somn, m-am furi[atcu grij\ prin sufragerie, unde tu [i Mariana dormea]i, m-am `m -br\cat cu ce-am g\sit la `ndemân\, am luat cu mine doar topo -ri[ca din c\mar\ [i mi-am zis c\ m\ duc s\ m\ fac p\durar {iv-am l\sat, dragele mele, `n urm\, f\r\ m\car s\-mi `ntorc ochiic\tre voi, c\ci trebuia s\-mi salvez sufletul. Mi-am zis c\, cu toatece v\zusem prin filme [i mai cu seam\ la teatrul din Cluj, undef\cusem, cum [tii, figura]ie, o s\ pot s\ m\ descurc `n fa]a lumii,care va fi fost aceea. M-am pref\cut, Rora, pentru mai bi ne deun an, [i v-am l\sat singure, f\r\ nici o veste despre mine, daratunci a[a mi s-a p\rut c\ era bine s\ fac. Toate astea cu [o culposttraumatic or fi valabile `n alte cazuri, dar nu `ntr-al meu...Vlaicu Ionescu:Eu numai m-am pref\cut, am `n[elat pe toat\ lumea, dar n\d\j -duiesc c\ Dumnezeu m\ va ierta dac\ `ntâi m\ ier]i tu.Rora `l ascultase `ncremenit\. La orice se preg\tise s\ se a[ -tepte, `ns\ nu la a[a ceva.– Dar la noi te-ai gândit vreodat\ `n vremea asta? fu singurullucru pe care Rora g\si s\-l spun\. Nu plângea, cine [tie ce-i treceaprin minte!– N-a fost zi [i ceas `n care s\ nu m\ gândesc [i n-am pierdutn\dejdea c\ vom fi iar\[i `mpreun\.– Apoi du-te [i te m\rturise[te, Toni drag\, c\ ]i-ai sc\pat sufletul[i cu asta ai sc\pat [i sufletele noastre, zise Rora dup\ ovreme [i se ridic\ s\-l `mbr\]i[eze.A doua zi, Toni a luat cursa de Sighet [i s-a dus drept la casacumnatului s\u, preotul greco-catolic Vasile (Lo]ica) Pop, so]ulM\rioarei, care ie[ise nu demult din pu[c\rie f\r\ s\ abjure [i f\ -cea zilnic slujba acas\, iar tabernacolul era `ntr-un dul\pior de bu -c\t\rie. Acolo s-a m\rturisit Toni [i a primit sfânta `mp\rt\[anie.Când aveam vreo [aptesprezece ani [i Toni mi-a povestitmul te din toate astea, mi-a spus c\ cel mai greu `i fusese `n peri -oada de dup\ ce l-au luat din p\dure. Atunci era aproape gata s\cedeze, dar [tia c\ trebuie s\ mai reziste o vreme, s\-[i joace ro -lul de nebun. Spunea c\ toat\ puterea`i venea de la Sfântul Anton, dar eu e -ram, cel pu]in atunci, mai degrab\`nclinat s\ zic c\ fusese pur [i simpluputerea dat\ de credin]\. Când se `m -b\ta uneori, nu prea tare, c\ci nu beamult, dar cred c\ `i pl\cea senza]iaaceea de eliberare, `mi `mpuia capulcu m\re]ia geniului lui Benvenuto Cel -lini [i pasaje din via]a [i minunile SfântuluiAn ton de Padova. De la el ama uzit pentru prima dat\ [i de spre Sfân -ta Rita de Cascia, poate o reminiscen -]\ nostalgic\ a acelei enigmatice `n -trup\ri de vis, Luz de Lu na...Rora a murit `ntr-o miercuri dimi -nea ]a, pe la ora zece. Suferise mult depl\ mâni – plata pl\cerii sau poate aobi[ - nuin]ei `nveterate de a fuma atâtde mult. Toni s-a stins `n aceea[i zi, pela [ase seara, f\r\ vreo boal\ anume,dar probabil cu un motiv serios, caretrecea dincolo de ce ne spune medicina.Eu eram deja fugit din România[i deduc din asta c\ moartea lor a fostcândva nu mult dup\ 1985.Piramida SoareluiÎnsemn\ri ie[ene

Codrin Liviu Cu]itaruDespre genera]ia pierdut\Apartenen]a lui F. Scott Fitzgerald (Fran -cis Scot Key Fitzgerald) la a[a-zisa Gene -ra]ie Pierdut\/The Lost Generation nueste un fapt întâmpl\tor (determinat, s\zicem, circumstan]ial, de prietenia scriito -rului cu Ernest Hemingway – un reprezentantde marc\ al amintitului grup). Fitz ge -rald – considerat unul dintre cei mai mariromancieri ai tuturor timpurilor – s-a identificat,prin opera lui (întrerupt\ brutal, demoartea timpurie, la numai 44 de ani!),cu elementele mentaliste intime ale cerculuiparizian de intelectuali (format, predo -minant, din americani expatria]i) din jurulmesmericei Gertrude Stein, cerc ce mai in -cludea, pe lâng\ Hemingway, [i alte numesonore, precum T. S. Eliot, John Dos Passossau Alan Seager. Conceptul de „gene -ra]ie pierdut\” a devenit celebru prin me -moriile lui Hemingway (publicate, postum,cu titlul A Moveable Feast/S\rb\toareacontinu\), unde prozatorul precizeaz\, laun moment dat, c\ Stein l-ar fi auzit pe pro -prietarul unui service auto – iritat de incom -petan]a tinerilor s\i angaja]i – spunând c\sunt cu to]ii une génération perdue („o ge -nera]ie pierdut\”). Scena avea loc dup\ Pri -mul R\zboi Mondial [i implica]ia era c\ no uapromo]ie de indivizi (decimat\ psihic [i fi -zic de marele cataclism planetar) nu mai pu -tea înv\]a nimic temeinic. Gertrude Stein apreluat entuziast termenul, percepîndu-l cafoarte potrivit pentru starea propriului grupartistic. {i ace[ti tineri scriitori (în majorita -te, exila]i) tr\iau, în interiorul peisajului postbeliceuropean, al anilor dou\zeci, asemeneaunei „genera]ii pierdute”, me nite s\-[iiroseasc\ talentul [i valoarea intrinsec\ în -tr-un univers descompus iden titar [i social.Ulterior, no]iunea a f\cut ca ri er\ [i pesteÎnsemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:Ocean, func]ionând ca o „e tichet\” cultu -ral\ pentru junii descump\ni]i de Marea De -presiune din 1929, juni for]a]i s\ supra vie-]uiasc\ unui proces de alienare, în anumi -te privin]e mai dur chiar decât r\zbo iul.{i f\r\ a fi activ în cadrul grupului caatare (de[i a c\l\torit de câteva ori la Paris,din atmosfera c\ruia s-a inspirat pentru maimulte dintre textele sale), Fitzgerald r\ mâ ne,prin ideologia estetic\ implicit\, un compo -nent al acestei genera]ii. Pesona jele roma -nelor [i povestirilor scrise de el sunt de busolate,experimentând spleen-ul sfâr[ituluide epoc\ [i încer când s\-[i g\seasc\ identitatea,dar, cel mai a desea, e[u ând[i refugiindu-se în sen timentul rat\rii,nevroz\ sau alcool (ori în toa te treideodat\). Debutul (fulminant) alprozatorului, din 1920, cu This Sideof Paradise/Dincoace de Para dis,ne revel\ deja disolu]ia indivi du lui în -tr-o lume traversat\ de marasm po litic[i economic. Protagonistul (un alter egoal lui Fitzgerald, precum cei mai mul]i dintreeroii nuvelelor [i romanelor sale), Amo -ry Blaine, absolvent al Universit\]ii Prin ceton[i scriitor în devenire, nu-[i g\ se[tesensul în societatea american\ postbelic\,în ciuda optimismului lui funciar. La fel,romanul urm\tor, din 1922, The Beautifuland the Damned/Cei frumo[i [i bles -te ma]i, exploreaz\ rela]ia alienant\ din cu -plu, pe fondul aceluia[i univers instabil (so -]ii Anthony [i Gloria Patch sugereaz\, înopinia criticilor, mariajul devorator pe ca -re autorul l-a avut cu scriitoarea alcoo li c\Coasta de Azur IIcronica traducerilor · cronica tr23

cronica traducerilor · cronica tr[i schizofrenic\ Zelda Fitzgerald!). Nu alte -le sunt conota]iile de profunzime ale ca po -doperei The Great Gatsby/Marele Gatsby,din 1925, unde Nick Carraway (tot un „du -blu” fic]ional al prozatorului) e absorbit delumea magic\ (dar vidat\ sufle te[te) a „visuluiamerican” (întruchipat de Gatsby).Aceast\ „glisare” psihologic\ spre un spa -]iu utopic trebuie interpretat\, similar, caun „refugiu” din fa]a realit\]ii sociale trau -matizante. Nici ultimul roman (încheiat) allui Fitzgerald nu face excep]ie de la men -]ionata re]et\ de construc]ie na rativ\ (axa -t\ pe tema debusol\rii [i rat\rii): Tender Isthe Night/Blânde]ea nop]ii, din 1934,re ia problema existen]ei maritale zbuciumate(cartea a fost scris\ în perioada înca re Zelda era internat\ într-un sanatoriupsihiatric), implicând faptul c\, în spatelestr\lucirii de suprafa]\, se ascunde mereuruina moral\ [i psihologic\.Povestirile lui Fitzgerald (numeroase,strânse în colec]ii antume [i postume, extremde populare la vremea public\rii lor)merg de asemenea, predominant, pe te -ma pierderii identit\]ii într-o societate incompatibil\structural cu aspira]iile perso -najelor. Una dintre cele mai cunoscute nuveleredactate de scriitor – The Curios Caseof Benjamin Button/Strania poveste alui Benjamin Button –, inclus\ în antologiaTales of the Jazz Age/Întâmpl\ri dinepoca jazzului, ne confrunt\ cu faimosulerou (n\scut b\trân) a c\rui via]\ se deru -leaz\ descresc\tor (o parabol\ a insului si -tuat în contratimp cu propria lui istorie).Povestirea principal\ din Babylon Revisitedand Other Stories/Un diamant cîtHotelul Ritz [i alte povestiri, cuprins\ întitlu, radiografiaz\, simbolic, anii crahuluiamerican, punînd în centrul tabloului epicun alt cuplu problematic. Colec]ia de 17nara]iuni (publicate independent, în revis -ta Esquire, între ianuarie 1940 [i mai 1941,a[adar [i dup\ moartea, din decembrie 1940,a lui Fitzgerald!), The Pat Hobby Stories/Povestiri cu Pat Hobby * (editat\ în vo -lum abia în 1962!), constituie, poate, argu -Vlaicu Ionescu:mentul cel mai solid al apartenen]ei auto -rului la atmosfera mentalitar\ din interiorul„genera]iei pierdute”, de[i contextulgeneral de desf\[urare a episoadelor nara -Cagnes sur Mertive difer\ oarecum de cel al majorit\]ii tex -telor scrise de F. Scott Fitzgerald. A ceste„povestiri” (în fond, „secven]e” disparatedintr-un segment de via]\ a ace luia[i per-24Însemn\ri ie[ene

sonaj, Pat Hobby) se aseam\n\ nu mai curomanul r\mas neterminat, The Love ofthe Last Tycoon/Dragostea ultimului mag -nat (ap\rut, în 1941, postum, cu titlul TheLast Tycoon/Ultimul magnat), unde esteinvestigat\ lumea hollywoodian\ a anilortreizeci (cunoscut\ nemijlocit de c\tre Fitz -gerald, în postur\ de scenarist, pentru untimp, la MGM, în Los Angeles).Pat Hobby, protagonistul textelor [i„dublul” fic]ional, la rîndul s\u, al autoruluiînsu[i, e un scenarist de 49 de ani, pe ca reindustria (necru]\toare) a filmului ameri canl-a transformat într-un exponent tipic al„genera]iei pierdute”. Cu toate c\, în epo -ca filmului mut, câ[tigase o anume notori -etate prin colabor\rile importante ob ]inutecu diver[i produc\tori [i regizori, a do -ua jum\tate a anilor treizeci, perioada deglorie a filmului vorbit, îl marginalizea z\ peHobby, determinându-l s\ se refu gie ze (a -idoma altor personaje create de Fitzgerald)în alcool. Nu mai are colabor\ri semnifi -ca tive, oamenii l-au uitat, iar situa ]ia sa financiar\a devenit critic\. Eroul pa re astfelcaptiv în singura lume care îi e familiar\(pierde vremea prin birourile mari lor casede produc]ie [i prin barurile de pe lâng\studiourile de filmare). Fitzgerald [i-a doritaceste secven]e cu Hobby ca pe ni[ te epi -soade dintr-o comedie de moravuri, dar un -da lor nostalgic\, u[or melodrama tic\, nupoate fi atenuat\. Personajul este o victi -m\ a progresului, ca [i Benjamin Button,aflându-se în contratimp cu istoria. Încear -c\, disperat, s\ reintre în aten]ia poten ta -]i lor zilei, îns\ nu reu[e[te decât s\ se aco -pere de ridicol (stric\ o fars\ a directo rilorhollywoodieni, lovind un figurant ne vino -vat, intr\ în casa unui mare produ c\tor, a -m\gind o familie din Kansas, avid\ de „vi -zite la celebrit\]i”, pentru cinci do lari, faceprezum]ii sentimentale gre [ite, care îl [i a -duc, de altfel, în situa]ii penibile, în virtu tea„donjuanismului” din tinere]ea lui trecut\,îl ur\[te pe tâ n\rul Orson Welles pentruascensiu nea sa rapid\ în industria filmului[i ajunge, într-un mod caraghios, s\ fie con -fundat cu acesta [.a.m.d.). Toate ac]iunilesale sunt invers propor]ionale cu dimensiu -nile universului unde vie ]u ie[te. Avem aici– într-o form\ clar\ – simptomul „gene ra -]iei pierdute”, au tismul cultural al unei pro -mo]ii dep\[i te de ritmul istoriei. Orice e -fort de „adaptare” a compo nen ]i lor s\i descrieun e[ec, dar un e[ec ce începe la ni -vel hermeneutic. Pat Hobby [i cei ca el numai în]eleg semnifica]iile reale (în m\suraîn care acestea exist\) ale spa ]iului socialVlaicu Ionescu:unde se mi[c\. Ei se scufun d\ de aceea, zide zi, în oceanul ne in teligibi lit\]ii. Ca ata -re, via]a lor se transform\ în tr-un lung [irde ambigu it\]i. Cred c\, prin Povestirilecu Pat Hob by, F.Scott Fitz ge rald ilustreaz\– mai eloc vent ca în alte p\r]i – empatia luicu membrii parizienei géné ration perdue.* F. Scott Fitzgerald – Povestiri cu Pat Hob -by. Traducere [i note de Alexandra Co liban. Co -lec]ia „Biblioteca Polirom”, Ia[i: Polirom, 2011,191 pp.Flori `n Backyardcronica traducerilor · cronica trÎnsemn\ri ie[ene25

cave canem · cave canem · cav26Anton Ad\mu]Socrate – ironistul ironizatM\ întreb ce e nou, pân\ la urm\, înSocrate? Modernii, pe urmele lui Xenofon[i Platon, [i nu mai pu]in decât ace[ -tia, ne prezint\ în Socrate personaje, nuun personaj. {i personajele sunt profunddiferite iar doctrina lui Socrate, dac\ va fiavut vreo doctrin\ ([i ne putem îndoi) sepierde sau se dilueaz\. De ce? Iat\ câtevamotive:– locuitorii din Cirene pretindeau c\hedonismul lor î[i are originea în înv\]\ -tu ra socratic\;– misticismul ascetic al lui Platon, [i ca -re misticism, la drept vorbind, se reduce lafoarte pu]in, este originat tot acolo, la Ci -rene;– Socrate pune accent pe om [i a co -borât filosofia din cer pe p\mânt (Cicero,Tusculanae disputationes, 5, 4); nu e celdintâi [i, spun unii, o face [i reprobabil;– Socrate î[i însu[e[te maxima delphi -c\, pe care o deviaz\ de la sensul ei purmoral pentru a afirma necesitatea unei ac -]iuni bazate pe afec]ie (introspec]ie);– când Socrate spune c\ nimeni nu er\u de bun\voie, d\ intelectualismului mo -ral expresia sa cea mai pur\, ceea ce, ladrept vorbind, Socrate nu-[i propune;– în fine, Socrate afirm\ drepturile ira -]ionalului 1 .Asta [tim de la Xenofon [i Platon, chiardac\ pe cei doi, în leg\tur\ cu Socrate, îiune[te doar admira]ia, nimic în rest. Nu maic\ socratismul e cu rest, iar Socrate secomport\ ca t\unul sau pe[tele torpil\ [inu las\ pe atenieni prad\ somnolen]ei lor.De aceea, dup\ dezastru, Socrate s-a v\ zutîmpov\rat cu [i de toate p\catele Ateneiumilite.Pe de alt\ parte, nu vreau s\ nedrep t\ -]esc pe Xenofon. A fost discipolul lui So -cra te, a încercat s\ continue pe Herodot,în fine, n-a fost nici filosof [i nici istoric.Mai curând „om de ac]iune, aventurier chiar,un fel de condotier, poveste[te, de celemai multe ori, evenimente la care a parti -cipat, iar Socrate, a[a cum îl înf\]i[eaz\ el,nu este metafizicianul din dialogurile luiPlaton, ci mai degrab\ un filosof al vie]iipractice, a c\rui experien]\ este experi -en]a lui Xenofon însu[i” 2 .O parantez\, vreau s\ cred c\ potrivit\,îmi pare la locul ei aici. Se [tie, desigur, c\Vlaicu Ionescu:eseul lui Camil Petrescu – Despre no -ocra ]ia necesar\ – este a[ezat sub patronajullui Platon, acela din Repu blica(473d-e). În acest loc Socrate îispune lui Glaucon c\, dac\ filosofiinu vor domni în cet\]i sau dac\ regiinu vor fi filosofi, pentru cet\]i [i neamulomenesc nu va înc\pea contenirearelelor. Dup\ ce doctrina noocrat\ estecumva constituit\, atâta cât e! 3 , Camil Petrescuse îndoie[te de faptul c\ patronajulales este cel mai nimerit. O catastrof\ nuse dato reaz\ [tiin]ei, a[a cum proclam\neînde mânatec omenirea, se datoreaz\culturii. Este în joc aici iluzia despotismuluiluminat. Filosofii credeau c\ ei se folosescde regi, pe cât\ vreme, în realitate, regii sefo losesc de filosofi. Nu este singura eroarece poate fi repro[at\ lui Platon, iar faptulc\ filosofia lui este o teribil\ colec]ie deNatur\ moart\ cu vioar\­Însemn\ri­ie[ene

erori nu l-a împiedicat pe Camil Petrescude a fi debitor atenianului cu aproape întreagainspira]ie [i expira]ie politic\. „Doc -trina I deilor este gluma imens\ a unui ge -niu ca re a renun]at. Z\mislit\ din echivoc,filo sofia, acest hibrid [tiin]ifico-literar, aveas\ aib\ ca to]i hibrizii, via]\ lung\” 4 . I serecunoa[te lui Platon faptul de a fi un „mo -nument exegetic”, la fel ca Biblia [i Sha -kespeare. Doar Shakespeare îi seam\n\în ordinea omenescului. Vreau s\ remarco „intui]ie” pe care în epoc\ (anii celui deal Doilea R\zboi Mondial) o mai întâlnescdoar la K.R. Popper. Spune Camil Petres -cu: „numai când am descifrat, înapoia so -fistului idealist, surâsul obosit [i exasperatal poetului dramatic, am remarcat, ca o urmare,faptul straniu c\ Platon î[i face opl\cere intelectual\ sadic\ din a ridiculizanecontenit pe Socrate, opunându-i replicasofi[tilor, de obicei mai subtil\ [i mai a -dânc\ decât întreb\rile lui” 5 .Observa]ia este extrem de pertinent\.Nu [tiu dac\ filosofia se umile[te în dialo gu -rile platoniciene; sigur este îns\ c\ So cratee umilit. În Parmenide, Cratylos, Protagoras,Socrate este adesea pus în dificul tate,i ronizat c\ nu [tie pentru c\ este prea tâ n\r,suspendat în ra]ionament sau, în cel mai buncaz, terminând disputa într-o in ten ]io nali ta -te vag\. Apare un izbitor contrast în tre cre -zul platonician [i acela so cratic, [i Platonînsu[i nu e atât de iubitor de adev\r pe câtpretinde, încât Socrate îi este, ades, su biect debatjocur\. Avem de-a fa ce cu un Pla ton miso -gin, ipocrit, duplicitar (cuvântul hypo cri téseste folosit în Noul Testament ex -clu siv deIsus [i e mereu pus în le g\tu r\ cu fa riseii[i c\rturarii). Hypo cri tés tradu ce e braiculhanep [i înseamn\ „f\r\ Dumne zeu”, „ne -legiuit”; hypocrités e actorul, ace la carepoart\ masc\, acela cu „do u\ fe ]e”. La ori -gine este un membru al co rului, al c\rui rolera acela de a r\spunde chiar co rului (co -rifeilor) de unul singur prin cuvinte atribu -ite zeului. A[a ceva scandali zea z\ o piniacurent\, dar, de la Platon [tim, mul]i meaeste necunosc\toare [i nerecu nosc\ toa re.Însemn\ri­ie[eneVlaicu Ionescu:Platon nu-[i pl\te[te niciodat\ datorii -le 6 . Îl las\ pe Socrate, cu virtutea lui întrea -g\, s\ o fac\. {i Socrate o face, vedem as tadin dialoguri, docil, nu cumva s\ tre zeasc\mânia discipolului care-i cunoa[te cumplitulsecret [amintesc aici [i despre ca tegoriaMeteoritul verdesecretului (pitagoreic) de tip geome tric, despreobscurul secret al lui Heraclit, secretulmesianic, secretul mascat al lui Des -car tes, acela pariat al lui Pascal, secretulvi clean al lui Hegel sau acela ascuns pse -udonimic al lui Kierkegaard]. Orice secret,cave canem · cave canem · cav27

cave canem · cave canem · cav28[i secretul vizeaz\ o interdic]ie, estedu blat de o facilitate tot mascat\ [ila care au ac ces, se putea altfel?,doar ini]ia]ii.Limbajul teologic, spre exemplu,sca p\ acestei capcane în momentulîn care trece de la prosopon la ipos -tas [i de aici la enipostas, [i spun a -ceasta pentru c\ în Cri ton avem epi -sodul prosopopeii legilor. Ei bine,prosopon („fa]\”, „figur\”) era un ter -men frecvent accesat de spectaco le -le de teatru (sensul acesta se re g\ se[-te [i în Criton), de unde [i obi[nui -te le tratate împotriva spectacolelor(De spectaculis) tocmai pentru c\prosopon ajunge s\ în semne „mas -c\”, sensul fiind: „cu dou\ fe]e” (cuvântul„sincer” este reac]ia imediat\.„Sincer” poate c\ este compus dinsine [i cera/ae [i însemna „f\r\ cea -r\”, c\ci mas ca – prosopon – se f\ -cea din cear\, adic\ „f\r\ dou\ fe -]e”, neipocrit, „fa]\ c\tre fa ]\”). Pro -sopon este înlocuit cu ipostas (hy -postasis) [i care se poate traduce prin„chip”, „înf\]i[are” [i înseamn\ „per -soan\”. Ide ea este: nu exist\ natur\f\r\ ipostas, f\r\ un purt\tor al ei,caz în care nu poate e xista natur\uman\ dac\ nu exist\ m\car un singurom pe lume. Adam este confirmareanaturii umane în genere înforma ei particular\ de manifestare(în termenii lui Platon avem ideea deom, prototipul, [i omul particular, Socra -te, de pild\). Hypostasis este subiectul individualîn care subzist\ firea (natura).Ce e cu enipostasul (enhypostasis/enhypostaton)?Chestiunea este de pus [i înleg\tur\ cu nestorienii [i monofizi]ii caresus]ineau c\ nu exist\ natur\ f\r\ ipostas,ceea ce este [i adev\rat în leg\tur\ cu na -tura creat\ care exist\ [i subzist\ nu prinsine, ci prin Creator. Aici avem în vedereipostasul uman, întotdeauna individuali zat.Dificultatea apare când se pune problemaraportului celor dou\ naturi în Cristos, a -Vlaicu Ionescu: Triunghiuri imposibile aterizând `n p\duredic\, în Cristos, cele dou\ naturi (divin\ [iuman\) sunt unite dup\ natur\ (fire) sau du -p\ ipostas (dup\ cele individualizate)? Da -c\ unirea ar fi dup\ natur\, atunci în Cristosam avea dou\ naturi diferite, nu dis -tincte, caz în care Treimea ar deveni p\tri -me! De aceea, în unirea ipostatic\ naturauman\ a lui Cristos nu are ipostas propriu,individualizat, deci Cristos este om-ade -v\rat ca natur\, nu este omul acesta, sauacela, sau cel\lalt. Enipostas înseamn\ c\natura uman\ neindividualizat\ este asu -mat\ (preluat\) în ipostasul divin, asu ma -t\, repet, nu absorbit\. Din acest mo -tiv în Cristos exist\ un singur ipos -tas (sau o singur\ persoan\) în carecele dou\ naturi sunt p\strate f\r\ deconfuzie [i f\r\ de separa re. Unireaipostatic\ nu este o unire prin confuzie(când ar disp\rea caracteruldistinct al celor dou\ naturi), nu estenici una prin rela]ie (dac\ naturilear fi separa te) [i nici prin similitudine(de nume, de func ]ie, de egalitate).A[a se în]elege de ce Cristosnu este om-îndumnezeit, ci Dumnezeu-înomenit.Firea omeneasc\este en-ipos ta siat\ în ipostasul preexistental Logo sului, naturile suntunite dar neconfundate 7 .Revenind, despre un secret platoniciananume vorbe[te [i AndreiCornea 8 , când pune în leg\tur\ secretulcu felul scrisului în cazul luiPlaton: „cum poate filozoful s\ evi -te ca cititorii s\-i dezv\luie «secretul»,a dic\ s\ dea în vileag carac teruljustificativ al demersului s\u”.Care este secretul? So crate nu [tie,[i nici m\car asta nu o [tie! Iat\ ce„[tia” Platon, ce b\nuia Parmenide(acela din dialog [i care-i este martorlui Platon, nu lui Socrate!), iat\de ce demo nul îi este lui Socratecând permis, când re tras. Daimonion-uleste [antajul lui Platon, [i cuacest demon [antajeaz\ el lu mea deaproape trei milenii. De aceea îl „vene -reaz\” lumea [i îi achit\, con[tiincios, toa -te datoriile, dar absolut toate datoriile! [iare multe, nici vorb\! Max Nordau spune,[i, m\car c\ nu se refer\ la Platon, pot citiîn aceast\ cheie interven]ia lui: „sunt pu -]ine sc\ri care s\-[i îng\duie s\ sui a[a deiute în\l]imile ca datoriile. E revolt\tor s\te gânde[ti cât de mult le-au def\imat [idispre]uit pedan]ii. Lumea a fost cât se poa -te de nedreapt\ cu ele. Genialului HenrichHeine i se vor ierta multe obr\znicii [i lipsuride respect, dar niciodat\ versul:Însemn\ri­ie[ene

«Omule, pl\te[te-]i datoriile».Ce u[urin]\! Ce imoralitate! Dac\ ur -mezi sfatul acesta, e[ti pierdut.” 9Este la fel, cel pu]in, de dr\gu] {estovcând spune, referindu-se la Heine: „Chiarnem]ii, concet\]enii lui (nem]ii în special,poate), nu pot nicicum s\ cad\ de acordasupra aprecierii valorii pe care a avut-o.Unii îl consider\ geniu, al]ii – netalentat [ivulgar. În plus, du[manii s\i, acum, dar [ialt\dat\, pun atâta pasiune în atacurile lor,Vlaicu Ionescu:încât ai zice c\ nu lupt\ cu un adversar r\ -posat, ci cu unul viu. {i-l ur\sc din acelea[imotive, ca [i cei care i-au fost contemporani(...). Orgoliul r\nit nu iart\ niciodat\,a[a c\ nici nem]ii n-au putut s\-i ierte luiHeine ironiile.” 10Platon este vehement în Menon cândîl pune pe Socrate în situa]ia de a „demon -stra” (experimenta) anamneza prin intermediulunui sclav analfabet. Problema ]inede ira]ionalitatea numerelor ([i Platon în -su[i va reveni asupra ei în Theaitetos, nuasupra problemei de geometrie din Me non,ci asupra numerelor ira]ionale), adic\ exactceea ce gr\be[te c\derea pitagoreismului.Dup\ Popper, Platon folose[te acest exem -plu [i îl atribuie lui Socrate tocmai fiindc\[tia c\ Socrate nu era familiarizat cu „ulti -mele” descoperiri matematice. Iat\ un pri -lej perfect de a-l ridiculiza pe Socrate, [iPlaton nu ezit\ s\-l foloseasc\ (mai mult,se vede, îl creeaz\!). De aceea TheaitetosScrieri inefabilecave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri­ie[ene29

cave canem · cave canem · cav30ne arat\ cât\ matematic\ [tia Platon, nuSocrate.Pân\ la cap\t, Socrate a avut un singursuccesor demn, pe Antistene. „Platon, dis -cipolul s\u cel mai înzestrat, avea s\ se do -vedeasc\ în curând cel mai pu]in fidel.” 11Socrate îns\, [i aceasta este nevoit s\o recunoasc\ fie c\ vrea, fie c\ nu, chiarPlaton, a fost sincer. Platon a crezut c\ adescoperi un nou în]eles al doctrinei socratice.S-a în[elat. A f\cut-o îns\ dup\ cel-a implicat în Republica. Socrate este a -deptul teoriei societ\]ii deschise; Platon,al celei închise. Pentru Platon schim -barea este funest\ [i doar repausuleste divin. So cietatea este un orga -nism care, în deve ni re fiind, e mala -div. În Republica lui Platon, Socra -te nu ar fi avut dreptul s\ se a pere.Tr\darea e evident\, la fel reversul ei:„cred c\ str\duin]ele neîncetate alelui Platon de a-l face pe Socrate s\ sereinter preteze pe sine sunt în ace -la[i timp eforturi de a-[i lini[ti propriilemustr\ri de con [tiin]\” 12 . Pu -nându-[i înv\]\tura în conti nua reacelei socratice, Platon vrea s\ se con -ving\ de faptul c\ nu e un tr\ d\ tor.Conflictul l\untric e permanent. Par -meni de, de altfel, se mai poate nu -mi „Platon con tra Platon”. Nu te o -ria Ideilor e în joc, în joc este po zi]ialui Platon fa]\ de Socra te. Datorni -cul se simte dator. {i-l doare! Expresiacea mai clar\ a conflictului o ve -de Pop per în Menexenos. Fi lo sofic,din perspectiva doctrinei, dia logulacesta nu ofer\ mai ni mic. Vorbe[tedespre arta utiliz\rii cuvântului sprea sl\vi m\re]ia Atenei [i îi sati ri zea -z\ pe retori. Socrate roste[ te în a -cest dialog discursul Aspasiei (elo-cin]a) pentru a se „ocroti” pe si ne.Dialogul este perfect autentic du p\Popper, [i d\ în „vileag tendin]a dea-l idealiza pe Platon” 13 . Concluzia:„cine s-ar putea îndoi c\ Platon dez -v\luie aici cât de serios a fost im pre -sio nat de crezul societ\]ii deschise [i cesfor ]are a trebuit s\ fac\ pentru a-[i reveni[i a-[i da seama unde se afl\ – în tab\radu[ manilor” 14 .Socrate a fost sincer dac\ îl raport\mconstant la Platon. Argumentul lui Platonpare s\ fi fost la fel, chiar dac\ tardiv. Orepede dovad\, nu [i nesemnificativ\: „ÎnSofistul, unul dintre dialogurile târzii, celcare conduce discu]ia nu mai este Socra -te. Platon a sim]it, probabil, c\ nu mai poa -te pune în gura lui Socrate propriile salegânduri [i a recurs la un personaj fictiv nu -Vlaicu Ionescu:Geneza metalelormit Str\inul din Eleea. Socrate este [i elprezent, e adev\rat, dar nu ia parte la dis -cu]ie decât pu]in. Sofistul con]ine îns\ u -nul dintre cele mai frumoase elogii pe ca -re Platon i le-a f\cut lui Socrate. S\ fi avutel remu[c\ri pentru transformarea lui So -crate într-un auditor cvasi-pasiv? S\-[i fiadus el aminte, acum, aproape de apusulvie]ii, de anii tinere]ii petrecu]i în preajmalui Socrate [i s\ fi sim]it nevoia unei reve -ren]e? Nu [tim.” 15 Dac\ am [ti, am defini,[i dac\ am defini, vorba lui Samuel Butler,am înconjura cu un zid de cuvinte un locviran de idei.Ceea ce trebuie s\ înv\]\m de laPlaton, mai ales acela din Republi -ca, este e xact opusul a ceea ce elvrea s\ ne trans mit\. Ce nu a vruts\ [tie Platon este c\ a nu-l împu]i -na pe om înseamn\ certitudi nea de -plin\t\]ii. Dar, cu o vorb\ a lui Noi -ca, „oame nii se definesc dup\ felulcum se pierd” 16 . [i ceea ce s-a nu -mit „contra-socratism” începe [i dela Platon. În tot cazul, dac\ istoriciifilosofiei antice ar în cerca s\-i stabileasc\temeiurile, vor constata c\lucrul este cu neputin]\ din prici naa cel pu]in trei obstacole:– convingerea c\ exist\ o doctri -n\ socratic\ (Platon însu[i pune pro -priile doctrine pe seama lui So cra te);– convingerea c\ se poate vorbidespre un platonism original (de un -de [i bi zara sintagm\ „socrato-platonism”,ceea ce revine la a spune,fa]\ cu prima varian t\, c\ Socratecel istoric este un Socrate al lui Platon)[i, în fine:– credin]a într-un aristotelism ca -re ar data strict de la Aristotel încoace.Iat\ motivul pentru care Dupréelvor be[te despre „Cratylos [i origi -ni le aristo telismului” 17 , [i pune în le -g\tur\ dialogul Cratylos cu Meta fizicape linia raportului materie-for -m\ [i a omonimiei. Analiza lui Du -Însemn\ri­ie[ene

Vlaicu Ionescu:préel convinge: aristotelismul este, ori câtde paradoxal ar suna, prearistotelic [i luiPlaton nu-i iese jocul cu m\[tile!Frederick Copleston conchide în leg\ -tur\ cu aceasta: „se pare c\ varianta ceamai bun\ este s\ accept\m m\rturia luiAristotel [i, acceptând c\ portretul lui So -crate f\cut de Xenofon nu este complet,Nuduri `ngenuncheates\ men]inem perspectiva tradi]ional\ po -trivit c\reia Platon a pus propriile sale te -orii pe seama maestrului” 18 . A procedaaltfel înseamn\ a face nedreptate fie luiPlaton însu[i, fie lui Aristotel, fie lui Xenofon,care nu a fost, totu[i, un neghiob. Ba,dac\ este greu a distinge între Platon [iSocrate în chiar dialogurile platoniciene,de ce nu ar sta lucrurile la fel între Xenofon[i Socrate în scrierile xenofontice? {ichiar a[a stau lucrurile! Iar cei doi, Platon[i Xenofon ne arat\, de ce nu, mai curândcine sunt ei decât cine este Socrate!1Pierre Lévêque, Aventura greac\, EdituraMeridiane, Bucure[ti, 1987, vol. I, pp. 451-452.2Jean Defradas, Literatura elin\, EdituraTineretului, Bucure[ti, 1968, p. 125.3Anton Ad\mu], [{i] Filosofia lui Camil Petrescu,Editura Timpul, Ia[i, 2008.4Camil Petrescu, Doctrina substan]ei, vol.II, Editura [tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,1988, p. 251.5Ibidem, pp. 251-252.6„Lui Platon i-a convenit s\ predice drepta -tea! Acest lucru nu l-a împiedicat câtu[i de pu]ins\ fie fiul timpului s\u, adic\, în limitele permise,s\ încalce poruncile pe care singur le-a proclamat”(Lev {estov, Începuturi [i sfâr[ituri, EdituraInstitutul European, Ia[i, 1993, pp. 111-112.7Dumitru St\niloae, Teologia dogmatic\ or -todox\, vol. II, EIBMBOR, Bucure[ti, 2003, pp.35-54; Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scrip -ta, Bucure[ti, 1993, pp. 95-110.8Andrei Cornea, Platon. Filozofie [i cenzu -r\, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 64.9Max Nordau, Paradoxe Sociologice, Alcalay,Bucure[ti, f.a., p. 66.10Lev [estov, Începuturi [i sfâr[ituri, pp.116-117.11Karl R. Popper, Societatea deschis\ [idu[manii ei, vol. I, Editura Humanitas, Bucu re[ti,1993, p. 220.12Ibidem, p. 222.13Ibidem, nota 35, cap. 10, p. 342.14Ibidem, p. 224.15Alexandru Dragomir, Crase banalit\]i me -tafizice, Editura Humanitas,Bucure[ti, 2004, p.155.16Constantin Noica, Jurnal Filozofic, Editu -ra Humanitas, Bucure[ti, 1990, p. 10.17Eugène Dupréel, La Légende Socratiqueet les Sources de Platon, Les Editions RobertSand, Bruxelles, 1922, pp. 214-255. Autorul pu -ne pe dou\ coloane texte din Cratylos (393b-c,394d) [i Metafizica (1033b, 1034a-b) [i vede c\Aristotel folose[te acelea[i exemple ca Socrateîn discu]ia cu Hermogenes: „cal-om” la Platon,„om-cal” la Aristotel; cât despre progeniturile împotrivafirii, Socrate aminte[te vi]elul, Aristotel,catârul, asta e!18Frederick Copleston, Istoria Filosofiei. Gre -cia [i Roma., vol. I, Editura ALL, Bucure[ti, 2008,p. 93.cave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri­ie[ene31

mişcarea ideilor · mişcarea id32{tefan AfloroaeiDorin]a de a exprimaabsurdul ca atareCa într-un fel de întrecere retoric\, s-auformulat propozi]ii absurde sub cele maivariate inten]ii. Un exemplu bine cunoscuteste cel oferit de Noam Chomsky, multre luat în scolastica acestui timp: Colorlessgreen ideas sleep furiously („Ideile verziincolore dorm furios”). Îns\ aceast\ pro -pozi]ie nu este chiar neinteligibil\, gra]iesintaxei [i unor nepotriviri care – de[i stridente– sunt previzibile. Chiar facile, precumîn secven]a „verzi incolore”. Nu esteun exemplu prea conving\tor. Iar dac\ vafi rostit\ cu o inten]ie anume, cum estecea de-a oferi un exemplu, nu mai aparelipsit\ de sens. Unele experimente litera -re, precum cel dadaist, au mers mult maideparte în aceast\ privin]\.Se pot imagina u[or exemple asem\ -n\ toare sau, poate, mai inspirate. Reve -nind, de pild\, la Urmuz. Cu inten]ia sapa rodic\ fa]\ de orice manier\ de a scrie,ajunge s\ exploreze frontierele ultime alelimbajului. Reg\se[te jocul echivoc al cuvântului,aiuritor uneori. Trecerea de la unsens la altul este l\sat\ în seama întâm pl\ -rii. Multe se petrec f\r\ nici un motiv lim -pede. Îns\ dinamica lor nefireasc\ desco -per\ o form\ de via]\. Iar lumea compus\astfel este stranie, te atrage [i te înfrico -[eaz\. Rezult\ chipuri omene[ti sub semnulaparen]ei reale: exist\ [i nu exist\,a par într-un anume fel [i în nici unul. Suntîn acela[i timp hilare [i grave. Obiectelese sustrag acelor forme [i legi sub care levedem în mod obi[nuit. Descrierea uneicamere, în prima pagin\ din Pâlnia [i Stamate,este inegalabil\ în aceast\ privin]\.„În fa]\, salonul somptuos, al c\rui peretedin fund este ocupat de o bibliotec\ deste jar masiv, totdeauna strâns înf\[urat\în cearceafuri ude... O mas\ f\r\ picioare,la mijloc, bazat\ pe calcule [i probabilit\]i,suport\ un vas ce con]ine esen]a etern\ a«lucrului în sine» (...). Restul nu prezint\nici o importan]\” 1 . Nu [tim de ce bibli o -teca este înf\[urat\ în cearceafuri ude,nici cum arat\ o mas\ f\r\ picioare, îns\nu e nevoie acum s\ [tim a[a ceva. Afl\mdoar c\ într-un vas de pe mas\ este capturat„lucrul în sine”, nimicul însu[i. Tocmaiacesta î[i arunc\ lumina indefinit\ a -supra celor v\zute în jur. Restul, cum spu -Vlaicu Ionescu:ne scriitorul, nu prezint\ importan]\. Cu oexcep]ie totu[i. „Trebuie îns\ re]inut c\ a -ceast\ camer\, ve[nic p\truns\ de întu ne -ric, nu are nici u[i, nici ferestre [i nu co -munic\ cu lumea dinafar\ decât prin a ju -torul unui tub, prin care uneori iese fum [iprin care se pot vedea, în timpul nop]ii,cele [apte emisfere ale lui Ptolemeu, iar întimpul zilei, doi oameni cum coboar\ dinmaimu]\ [i un [ir finit de bame uscate, a -l\ turi de Auto-Kosmosul infinit [i inu til...”Camera obscur\, ce nu are u[i sau feres -tre, pare s\ fie un fel de athanor, în careeste preparat\ lumea îns\[i. C\ci lu meav\zut\ în afar\ este cea compus\ în\ untru– din unele calcule geometrice, imagini me -tafizice [i fic]iuni savante. Întâmplarea seocup\ de dozajul acestora. De unde, apa -ri]ia perfect contingent\ [i gratuit\ a lu mii.Nu ar trebui c\utate motiva]ii ascunsela cele spuse de Urmuz, s\ zicem voin]ade parodiere a noilor [tiin]e [i viziuni spe -culative. Sigur, ne putem gândi [i la a[aceva, îns\ nu este decisiv în aceste pagini.Muntele magic IÎnsemn\ri ie[ene

Pur [i simplu, cuvântul se vede liber [i sebucur\ în solitudine de aceast\ libertate.Recompune singur noi st\ri de lucruri [ive cin\t\]i. Cum vedem mai sus, lâng\ ce -le visate de savan]i se afl\ „un [ir finit debame uscate”, al\turi de care – dac\ maipoate fi vorba de un „al\turi” – lumea întreag\,acest cosmos „infinit [i inutil”. Iarcând e vorba de inutilitatea lumii în între -gul ei, te po]i gândi, simplu, la gratuitateafrumoas\ a celor care nu ]in de nici uncalcul omenesc.Ce ar spune sim]ul nostru logic în fa]aacestei libert\]i în privin]a sensului? Dintruînceput ar fi cu totul surprins, [ocat proba -bil. [i-ar c\uta apoi refugii, spunându-[i,de pild\, c\ nu e vorba decât de un simplujoc. Sau un exerci]iu de imagina]ie, asemenicelui din basme, care face pl\ceremin]ii de copil. S\ fie îns\ în joc doar atât?Eugeniu Co[eriu observ\ bine c\ dis -cu ]iile cu privire la libertatea vorbirii fa]\de unele reguli logice sunt destul de vechi.„Steinthal utiliza deja exemplul «aceast\mas\ rotund\ este p\trat\» (diese rundeTafel ist viereckig), pentru a sus]ine auto -nomia gramaticii în fa]a logicii; iar Vosslercita versurile lui Goethe: Grau, teurerFreund, ist alle Theorie, / Und grün desLebens goldner Baum ( Gri, drag\ prie -te ne, e orice teorie, / [i verde arborele au -riu al vie]ii’), pentru a afirma caracterulnon-logic al gramaticii. În fa]a unor ase -menea exemple, scria Steinthal, gramaticianultace, neavând nimic de obiectat, întimp ce logicianul protesteaz\. Gramaticianultace pentru c\ nu este vorba de în -c\lcarea regulilor unei anumite limbi (c\ciexemplele citate ar fi valabile în acela[isens [i ar produce acela[i efect în oricelimb\)” 2 . În t\cerea gramaticianului pu -tem b\nui intui]ia sa just\ c\ vorbirea dispunede o alt\ libertate decât cea care i seconcede în mod obi[nuit. Ea este u[or derecunoscut chiar în via]a noastr\ cotidia -n\. De pild\, „modul în care îi vorbim u -nui str\in care nu cunoa[te bine limba noas -tr\ (sau dac\ dorim s\-l imit\m pe acestVlaicu Ionescu:str\in)” este o dovad\ c\ exers\m frecvent– [i cu oarecare voio[ie – suspendarea u -nor reguli ale limbii vorbite.În consecin]\, dac\ iei pu]in\ distan]\fa]\ de privirea sever\ a logicianului, po]iface loc gândirii a ceva absurd. Exist\ des -tule situa]ii în care unele norme de coe ren -]\ sunt inten]ionat suspendate. Acest lu -Omagiu lui Soljeni]âncru se întâmpl\ mai ales când „finalita teaparticular\ a discursului prevaleaz\ în raportcu normele competen]ei elocu ]io na -le” 3 . În acest caz, ceea ce apare absurd laun nivel al limbii cap\t\ sens la un alt ni vel.De regul\, incoeren]a survine la ni ve lul de -semn\rii, îns\ poate fi dep\[it\ în pla nulsemnifica]iei. Sau în planul sensului, cemişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene33

mişcarea ideilor · mişcarea idVlaicu Ionescu:poate fi simbolic 4 . Ultimul termen, „simbolic”,este luat acum într-o accep ]iu ne ceprive[te deopotriv\ poezia [i artele, experien]areligioas\ [i cea metafizic\. Ni velulsimbolic de expresie poate s\ apere semnifica]iade condi]iile fruste ale desem n\rii[i, cu aceasta, de acuza c\derii în tenebre.Dar sub ce inten]ii se pot suspenda u -nele norme de coeren]\? Apoi, este posibil\exprimarea a ceva absurd în genere,la orice nivel al limbii?Cât prive[te cea dintâi chestiune, Co -[eriu are în aten]ie câteva situa]ii care, celpu]in din punct de vedere lingvistic, suntperfect legitime. Anume, „suspendarea me -taforic\ [a unor norme de coeren]\], suspendareametalingvistic\ [i cea care sepoate numi extravagant\” 5 . Primul caz pri -ve[te folosirea metaforic\ a limbajului, „proprieatât poeziei cât [i anumitor tipuri deglume sau jocuri de cuvinte”. Al doilea seLe Commun Advenementrefer\ la situa]iile în care un discurs absurdeste citat într-un alt discurs („Ion afirm\ c\obiectele rotunde sunt p\trate”). Iar al trei -lea, uzajul extravagant al limbii, pare s\ com -porte o gratuitate neobi[nuit\. De aceast\dat\, „dincolo de orice sens metaforic, sedore[te tocmai exprimarea a ceva absurd”.Exact aici ar interveni o diferen]\ esen]ial\între lingvist [i logician. Anume, lingvistuladmite u[or cazurile extravagante, soco -tind c\ absurdul poate fi gândit [i exprimat.Ceea ce-l intereseaz\ este doar coeren]aîntre gândirea absurd\ [i expresia sa 6 . Logicianul,în schimb, nu ar accepta deloc a[aceva, c\ci pretinde un alt gen de coe ren -]\, mai sever, a[a cum este cea între gân -dire [i obiectul acesteia. Pretinde ca obiec -tul gândirii s\ nu fie contradictoriu sau, lalimit\, imposibil („cercul p\trat”, „teoriagri”). A spune despre cineva c\ vrea nea -p\rat s\ se exprime extravagant, bizar, în -seamn\ a vorbi cu vocea logicianului. Pri -vim felul s\u de expresie ca vinovat, amen -dabil. Exist\ desigur [i asemenea cazuri,când omul caut\ cu orice pre] s\ fie auzit[i v\zut. Îns\ Co[eriu nu are în vedere aicio simpl\ inten]ie subiectiv\, ci o posibilita -te pe care limba îns\[i o de]ine. Limba caatare face posibil\ extravagan]a în vorbi -re, rostirea excentric\, insolit\, singular\.Vorbitorul se poate l\sa atras oricând deaceast\ posibilitate, urmând o cale ce ]inede libertatea semantic\ a limbii.A[ re]ine faptul c\ sunt în joc cel pu]indou\ forme de coeren]\, una între gân di -re [i obiectul ei [i o alta între gândire [iexpresia ei. Când lipse[te cea dintâi, logicianulse revolt\ imediat, energic [i cu vo -ce tare. Vecinul s\u, gramaticianul, tace [izâmbe[te în fa]a unor spuse absurde. Nudoar el simte o anume bucurie, ci înaintede toate poetul, cel care î[i caut\ locul pro -priu în lumea cuvintelor.Se anun]\ aici, cred, [i alte chestiuni îndiscu]ie. Mai întâi, ideea c\ absurdul poatefi gândit [i exprimat. Mai mult înc\, poates\ produc\ bucurie celui care-l exprim\,s\-i satisfac\ o anume dorin]\. Rudolf Ottovorbe[te la un moment dat despre far me -cul aparte al povestirilor cu fantome [i a -pari]ii ciudate. Pl\cerea pe care o procur\cititorului a fost pus\ în leg\tur\ cu sentimentulde eliberare ce urmeaz\ lecturii.Îns\ acest lucru nu explic\ totu[i caracte -rul lor captivant. „Farmecul aparte al fantomeiconst\ mai degrab\ în aceea c\ eaeste un mirum [ceva miraculos]. Ca ata re,ea exercit\ prin sine îns\[i o neobi[nuit\atrac]ie asupra imagina]iei, trezind interesul[i stârnind o vie curiozitate. Ea, aceas -t\ ciud\]enie, ademene[te prin ea îns\[iimagina]ia. Face asta nu pentru c\ este«ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma),nici pentru c\ este un «suflet», saudatorit\ vreunui atribut pozitiv [i conceptualpe care i-l acord\ imagina]ia, ci pentruc\ este ceva miraculos, «absurd», «ce nuexist\», pentru c\ este «cu totul altul», adi -c\ ceva ce nu ]ine de sfera realit\]ii noas-34Însemn\ri ie[ene

tre, ci de una absolut diferit\, ce stârne[teun interes irepresibil în sufletul nostru” 7 .Cred c\ are dreptate Rudolf Otto, sufletulomenesc se simte atras de ceea ce se a -nun ]\ „cu totul altfel”. Îi spune altceva cuprivire la cele existente [i propria sa via]\.Se arat\ uneori în felul a „ceva miraculos,Vlaicu Ionescu:«absurd», «ce nu exist\»”. Ultimele sintag -me sunt luate aici într-o accep]iune dife ri -t\ de cea comun\. Sunt utilizate „în vir -tutea unei anumite analogii”, încât „ofer\posibilitatea de a desemna lucrul în aten]ie[de exemplu, misterul religios], f\r\ a-l e -puiza cu adev\rat” 8 . Voi re]ine de aici c\absurdul – în accep]iunea sa secund\, a[acum se anun]\ într-o povestire – este c\u -tat ca surs\ de uimire [i bucurie. Mai târ -ziu, Wittgenstein, sensibil el însu[i la pute -rea de atrac]ie a unor povestiri, a între v\ -zut un lucru asem\n\tor. „Prive[te nu dreptceva de la sine în]eles, ci drept un faptHarmoniae Microcosmimişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene35

mişcarea ideilor · mişcarea iddemn de aten]ie c\ imaginile [i povestirilen\scocite ne produc desf\tare; ocup\ min -tea noastr\” (Cercet\ri filosofice, § 524).Or, multe dintre imaginile n\scocite suntabsurde prin libertatea neobi[nuit\ a cuvântului.Sau prin extravagan]\, încât neatrag u[or [i produc o desf\tare aparte.Vlaicu Ionescu:În cele din urm\, s-ar putea formula oîntrebare în marginea scandalului. Dac\absurdul poate fi gândit, atunci exist\ doarun mod de a gândi cele absurde, sau [i unmod absurd de gândire? Întrebarea î[i afl\un impuls chiar în zona vorbirii: absurdulpoate fi exprimat, ceea ce înseamn\ c\ e -B\trânul astronom: Profetulxist\ atât un mod de a exprima cele absurde,cât [i un mod absurd de exprimare.Co[eriu îndr\zne[te s\ foloseasc\ expresia„gândire absurd\” („lingvistul admite [isuspendarea «extravagant\» (...), cu con -di ]ia s\ existe o coeren]\ între gândireaab surd\ [i expresia sa”), ceea ce pentru unlogician este un nonsens. Nu m\ voi opriacum la aceast\ chestiune, de[i ar puteaprocura multe surprize celui care [i-ar petrecepu]in timp cu ea. Observ doar c\ sus -pendarea inten]ionat\ a normelor de coeren]\conduce la apari]ii neobi[nuite alecelor absurde. Iar acest lucru nu se restrân -ge la sfera poeziei. Se poate reg\si oriun -de î[i face loc, o dat\ cu jocul imagina]iei,ideea de lume alternativ\.A[adar, dorin]a de a da expresie celorabsurde nu a fost niciodat\ periferic\. Eatrebuie recunoscut\ ca atare, în nesfâr[itaei libertate. Exerci]iul literar ofer\ întotdea -una o cale în acest sens. Dar [i vorbireacotidian\, adesea ludic\ [i insolit\. Sau u -nele imagini subtil elaborate, ce las\ în ur -m\ referin]a la realitatea obi[nuit\. Des -cri erea precis\ a unui fenomen astral tepoate conduce într-o lume unde contingen]a[i nonsensul te întâmpin\ la oricepas. Î]i aduce în memorie un alt text al luiUrmuz, intitulat Pu]in\ metafizic\ [i astronomie,în care interpret\rii comune [ipreten]ioase a cosmogenezei i se contrapuneun gen de apofatism gratuit 9 . Ni mic,a[adar, nu se situeaz\ complet în afara do -rin]ei de a da expresie celor absurde. Esteca [i cum am spune c\, la limit\, poetul,de[i ascuns bine în sensibilitatea timpului,ne atrage pe c\i mult mai libere decât neimagin\m de obicei.Îns\, ne d\m seama, inten]ia unui poetnu este aceea de a produce propozi]ii ciudatedin punct de vedere logic. Nici de asurprinde cu totul a[teptarea celorlal]i, cumse întâmpl\ în unele spectacole publice. Fi -re[te, nu e exclus\ o asemenea dorin]\, îns\nu prin a[a ceva se distinge vocea po etului.Acesta vorbe[te pur [i simplu, se exprim\pe sine [i, în acela[i timp, las\ limba s\ se36Însemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:exprime liber. În acest fel, poetul se facea uzit cu acea libertate pe care singur o do -re[te [i o caut\. Te las\ s\ vezi deopotriv\ceea ce nu poate fi spus, limi tele vorbirii [iale comprehensiunii noastre. Îns\, cu aceasta,nu reflect\ ceva anume, nu-[i propunes\ reflecte ceva din aceast\ lume, s\ zi -cem o stare absurd\ de lucruri. Poetul spu -ne ceea ce el însu[i simte ne voia s\ spun\[i ceea ce dore[te s\ se fac\ auzit. Spunedeopotriv\ ceea ce limba îns\[i las\, f\r\[tiin]a sa, s\ se aud\ [i s\ se simt\.1Urmuz, Pagini bizare / Weird Pages, Edi -tura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1985, p.6. În descrierea celei de-a doua înc\peri se fa -Femeie [ezândce loc unor gesturi ce par s\ suspende descrie -rea îns\[i: „imen[ii ei pere]i sunt, conform obi -ceiului oriental, sulemeni]i în fiecare diminea]\,alteori m\sura]i între timp cu compasul, pentrua nu sc\dea la întâmplare” (p. 10).2Eugeniu Co[eriu, Logica limbajului [i lo -gica gramaticii, în antologia Omul [i limbajuls\u. Studii de filosofie a limbajului, teorie alimbii [i lingvistic\ general\, îngrijit\ de Do -rel Fînaru, Editura Universit\]ii „Al. I. Cuza”,Ia[i, 2009, p. 273. Referin]ele sunt la HeymannSteinthal, Grammatik, Logik und Psychologie,ihre Principien und ihr Verhältnis zu einander,Berlin, 1855, p. 220; Karl Vossler, Gesammel -te Aufsätze zur Sprachphilosophie, München,1923, p. 1.3Ibidem, p. 273.4„Goethe nu spune c\ auriul este verde, cic\ lucrul simbolizat prin «auriu» are calit\]ile aceea ce este simbolizat prin «verde» ([i de culoareaverde ca atare). El nu vorbe[te despreculorile din realitate, ci prin intermediul culorilorutilizate ca simboluri: coeren]a poetic\pri ve[te nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului[i al desemn\rii” (ibidem, p. 274). Import\,aici, diferen]a dintre desemnare, semni fica]ie[i sens, a[a cum o reconsider\ Co [eriu.„Desemnarea este a[a-numita «referin ]\», faptulde a se referi la un altceva [exterior semnului]:la ceva extralingvistic (obiecte, ac]iuni, st\ride lucruri), sau chiar la ceva lingvistic, v\zut ca«lucru», ca fenomen al lumii. Semnifica]ia semnuluieste con]inutul însu[i, dat într-o limb\ con -cret\, este posibilitatea de desemnare delimi tat\într-o limb\ dat\ [i prin care se realizeaz\de semnarea ca atare.” Unele propozi]ii pot s\apar\ la fel în limbi diferite [i pot s\ desemne -ze aceea[i stare de fapt. Îns\ nu semnific\ ace -la[i lucru gra]ie semiozei diferite a fiec\rei limbiîn parte. „În sfâr[it, sensul este tipul de gândirevizat într-un enun] corespunz\tor, este con]inutulpropriu al enun]ului respectiv (sens – exprimatprin limbaj – nu exist\ decât în enun], adic\ în«text» sau în «discurs»). Deja amintitele «unit\]itextuale» – afirma]ie, constatare, întrebare, or -din, presupunere, indica]ie etc. – sunt unit\]i desens” (pp. 117-119).5Ibidem, pp. 273-274.6Ibidem, p. 275. Cu o pagin\ mai înainte,Co[eriu vorbe[te despre „discursul absurd”, ce -ea ce ar putea s\ apar\ ca o contradic]ie în ter -meni. Îns\, cum are în vedere diferite inten]ii[i niveluri ale vorbirii, sintagma folosit\ are deaceast\ dat\ acoperire.7Cf. Rudolf Otto, Sacrul. Despre elementulira]ional din ideea divinului [i despre re -la]ia lui cu ra]ionalul, traducere de Ioan Milea,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, pp. 36-37.8Ibidem, p. 34. La limit\, diferen]a absolu -t\ va fi redat\ prin expresia „cu totul altul” (ganzAndere), rezervat\ aici pentru misterul religios.„Acest lucru, adic\ misterul religios, adev\ratulmirum, este, pentru a folosi poate cea mai ni -merit\ expresie, cel „cu totul altul” (th teron,anyad, alienum), este Str\inul [i Ui mitorul, esteceea ce se afl\ absolut în afara do meniului lucrurilorobi[nuite, inteligibile [i, deci, familiare”(p. 34-35).9Reiau aici o singur\ secven]\: „(...) e preaposibil ca ele [corpurile cere[ti] s\ nu fi fostnici create, nici necreate: copii ai nim\nui, ie -[i]i din calcule reu[ite sau gre[ite, [i, cu chiucu vai, în rate [i hr\nite insuficient la institutul«Maternitatea cereasc\», cu lapte contraf\cutcu ap\ gazoas\ de l\pt\resele C\ii-lactee” (Ur -muz, Pagini bizare / Weird Pages, p. 92).mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene37

ursa ideilor economice · burs38Tiberiu Br\ileanDincolo de cuvinte [i t\cereE greu de în]eles modul de gândire da -oist, pentru c\ nu seam\n\ cu nimic. Con -fucianismul e altceva, e o spiritualitate, defapt mai mult o etic\, pentru curte [i pentruadministra]ie în general, mai canonic,mai organizat, în vreme ce daoismul emistic [i foarte profund. Desigur, difer\ netde Weltanschauung-ul occidental, e cel\ -lalt pol al gîndirii umane, ca s\ spunem a -[a. De pild\, în limbile bazate pe litere, e -xist\ cuvinte separate pentru lucruri de altelepentru ac]iuni, sau evenimente, pecând în chinez\ multe cuvinte servesc [ica substantiv [i ca verb, deci cineva caregânde[te în chinez\ poate în]elege u[orfaptul c\ obiectele pot fi [i evenimente,iar lumea real\ e mai curând format\ dinprocese decât din entit\]i.Limbile noastre au un caracter linear,ilustrând f\râmi]area gândirii [i a rostirii.Or, via]a real\ nu prea se conformeaz\acestui model linear, secven]ial, în care noigîndim aproape totul [i respira]ia [i b\t\ileinimii sau impulsurile nervoase, în loc s\le l\s\m s\ se petreac\ în mod natural,cursiv. Via]a e ritm. Din acest punct devedere, chineza are iar\[i un avantaj, o i -deogram\ fiind de fapt un desen. Or, emult mai u[or de explicat ceva [i de re]i -nut cu ajutorul unei pictograme, decât fo -losind o succesiune de abstractiz\ri. Cumspune un proverb chinez: „Un desen facemai mult decât o sut\ de cuvinte”.Principalul fruct al daoismului este spon -taneitatea. În Occident, aceasta este celmai adesea reprimat\, în baza conven]iilorsociale. Numai c\, din când în când, seatinge punctul de fierbere [i atunci se producnevroze, panici, isterii, depresii [i chiarcrime sau revolu]ii. Daoismul e o cale aeliber\rii ce nu presupune revolu]ia. A teelibera de o conven]ie nu înseamn\ a orefuza neap\rat, ci a nu te l\sa am\git deea, a o folosi ca pe un instrument [i a nute l\sa folosit de ea. În Occident, Dumne -zeul absolut este identificat cu ordinea mo -ral\ [i logic\ a conven]iei. „Aceasta ar pu -tea fi – crede Alan Watts – catastrof\ cultural\major\, pentru c\ încarc\ ordineasocial\ cu o autoritate excesiv\, atr\gânddup\ sine tocmai acele revolu]ii împotrivareligiei [i tradi]iei care au fost atât de carac -teristice Occidentului (...) Cîmd tronul Absolutuluieste l\sat liber, relativul îl uzurp\Vlaicu Ionescu:[i comite adev\rata idolatrie, adu -ce adev\rata ofens\ împotriva luiDumnezeu – absolutizarea unui con -cept, a unei abstrac]ii conven ]io na -le” (în Calea Zen, Humanitas, Bucure[ti,2012).Una e când te sim]i în conflictcu ni[te conven]ii sociale trec\toare[i alta când acestea devin Absolutul, adic\chiar sursa [i temeiul vie]ii. A[a s-ar expli -ca revolu]iile occidentale [i cred c\ merit\s\ medit\m la toate acestea. Pentru c\ cene-au adus aceste revolu]ii? Principalul lorprodus este desacralizarea, care a introdusciviliza]ia oocidental\ într-o teribil\ criz\de sens. Asiaticii vor câ[tiga disputa pentruîntâietate cu Vestul în primul rând înplan spiritual [i numai apoi economic.Filosofia tradi]ional\ chinez\ atribuieatât daoismul cât [i confucianismul uneisurse mai vechi, unei lucr\ri vechi de 5000de ani, a[ezat\ la temelia gândirii [i cultu -Portretul CristineiÎnsemn\ri ie[ene

ii chineze: este vorba despre Yi Jing sauCartea Schimb\rilor. Este o carte fundamental\,de o frumuse]e [i o în]elepciunerare, o carte în care oricine poate g\si r\ -spuns la orice întrebare. Bazele sistemuluifiind puse, daoismul a înv\]at maiapoi „s\ `[i lase picioarele s\ mear -g\ singure”. A [a-zisa „t\cere a min-]ii” înseamn\ de fapt folosirea întregiimin]i.Gândirea chinez\ nu e sec ven -]ial\, ei nu v\d atât culori separa -te, cât o continuitate infinit\ denuan]e, dup\ modelul curcubeului.Ingenuitatea [i puterea crea -toare a omului sunt considerateinimagina bi le. Ele func]ioneaz\spontan [i natural, iar aceast\ func -]ionare nu trebuie întrerupt\ saublocat\ prin tehnici [i metode for -ma le. Daoismul e ca [i cum ar a -duce o dimen siune în plus realit\]ii,de aceea aceasta este descris\ maibine decât în alte siste me. Dao estedincolo de exigen]ele materiale. „Nupoate fi transmis nici prin cuvin te,nici prin t\cere” (Zhuang zi).Afirmam într-o carte mai ve -che c\ do u\ sunt condi]iile de îndeplinitpentru succesul Chinei lanivelul cel mai înalt: reu[ita refor -melor economice [i rena[terea da -ois mului, ca religie a Chinei profunde,capabil\ s\ oferse liantulspiritual [i etica necesare oric\reiciviliza]ii. Prin Qi-Gong [i prin Fa -lun-Gong, practicate la nivel de ma -s\, în ciuda unei opozi]ii ini]iale atroce aautori t\]ilor comuniste, daoismul a începuts\ re nasc\. Este poate singura religie ma -re, de peste un miliard de locuitori, careînc\ nu a explodat social, în sens weberi -an. Îns\, lucrurile evolueaz\ într-o dina mi -c\ superioa r\, astfel încât este posibil capeisajul s\ se schimbe rapid. Numai c\, a[acum scrie în Yi Jing: „Puterea superioar\nu se arat\/ [i astfel are putere/ (...). Eaiube[te [i hr\ ne[te toate lucrurile, Dar nuÎnsemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:le devine st\ pân”. Ce schimbare de paradigm\!În ultimele decenii, în Occident s-a remarcato extraordinar\ cre[tere pentru Zen,în strâns\ leg\tura cu procesul de decre[ -Nuduri verticaletinare [i cu „dezm\rginirea” gândirii occidentale.Crizele sunt [i cele mai creativeperioade din istoria omenirii. Idei [i pers -pective fascinante apar în mai toate dome -niile [tiin]ifice, dar mai ales în fizic\, în biologie,psihologie, în filosofia [tiin]ei, semantic\[i teoria comunic\rii.. Aceste evo -lu]ii se datoreaz\, f\r\ îndoial\, influen]e -lor filosofiei asiatice. Gândirea occidental\s-a schimbat atât de mult în aceste decenii,încît am ajuns într-un stadiu de considera -bil\ confuzie. Gândirea aceasta schimbat\,ca [i istoria Occidentului, au subminat în modserios regulile [i principiile aflate la r\d\ ci -na institu]iilor [i conven]iilor noastre sociale.Vechile concep]ii asupra timpului [i spa -]iului, asupra naturii [i legilor ei demi[ca re, asupra istoriei [i schim -b\rilor sociale [i chiar cele asuprapersonalit\]ii umane s-au dizolvat[i iat\-ne lipsi]i de repere, plutindla întâmplare într-un univers pecare nu-l în]elegem, dar care sea -m\n\ foarte bine cu conceptul zenal Marelui Vid. Înv\]\turile Occidentului,religioase, filosofice sau[ti in]ifice nu ne înva]\ nimic desprearta de a tr\i în acest univers[i atunci c\ut\m alte c\i în acest o -cean de relativitate, f\r\ prea mul -te semne c\l\uzitoare [i nu f\r\s\ ne înfrico[\m. Siguran]a noas -tr\ spiritual\ [i psihologic\ se ba -za pe anumite legi [i principii fer -me, absolute, dar care între timpau disp\rut sau au fost infirmate.Zenul are spontaneitate [i puritate,na turale]e, verv\ [i umor,posibilit\]i de comunicare pe carenoi nu prea le explor\m. Ei caut\începutul gândirii, noi sfâr[itul.Zen-ul mai are [i un anume sens alfrumosului [i absurdului la un loc,al paradoxului, exasperând [i în -cântând în aceea[i m\ sur\. {i, maipresus de toate, are capacitateade a-]i întoarce mintea pe dos [ia o face s\ tac\, are creativitate [icapacitatea de a rezolva cele mai complicateproble me omene[ti prin fraze simple,dar profunde, sau întreb\ri bine puse.E greu de vorbit despre Zen. Mai u[ore de spus ce nu este. El presupune, mai presusde toate, experien]\ tr\it\, neverbal\în natura sa, inaccesibil\ abord\rii literaresau [tiin]ifice. Pentru a-l cunoa[te trebuiepracticat, experimentat trecut dincolo decuvinte. Nu prea avem mae[tri, dar nici nue prea mare nevoie, pentru c\ Zen-ul ade -bursa ideilor economice · burs39

ursa ideilor economice · burs40v\rat, nu se las\ institu]ionalizat [i e re pre -zentat mai mult de personalit\]i cu deschi -deri universaliste. Maestrul e în tine, iarcalea se întinde în fa]a ta, la infinit. Mer -gând, te vei g\si pe tine însu]i.Forma]ia noastr\ intelectual\ diferit\îns\ ne face s\ etichet\m cerul sau s\ îngurgit\mlista de bucate înlocul bucatelor propriu-zi -se. Zenul presupune o al t\concep]ie asupra vie]ii, ce nuse ba zeaz\ pe ca te goriile for -male ale culturii moderneocci dentale. El nu este nicifilosofie, nici reli gie, nici [ti-in]\, ci este o „cale a eli be -r\rii”, inspirat\ din budismulmaha ya na [i din da oism, a -vând a se m\n\ri cu yoga [ive dan ta. Zenul este fructulu nei lungi tradi]ii din gân di -rea chinez\ [i din cea indi -an\ care, începând cu se colulal XII-lea d.H., s-a în r\d\-cinat în Ja ponia, un de a cu -noscut o puterni c\ înflo rire[i un specific aparte. E, cumspunea A lan Watts (în Ca -lea Zen, Humanitas, Bu cu -re[ti, 2012). unul dintre ce -le mai pre ]i oase daruri f\ -cute de c\tre A sia o menirii.Zenul te elibereaz\ de a -p\sa rea „p\ca tului originar”[i de nostalgia „paradisuluipierdut”. Via]a e în]eleas\ca un conti nuum în infinit,spa]iul [i timpul sunt doarni[te aparen]e, dincolo deele [i dincolo de cuvinte g\ -sindu-se ade v\rata realitate,accesibil\ prin ya-zen, o teh -nic\ spe cific\. Etica japo ne -z\ este inspirat\ în cea mai Vlaicu Ionescu:mare parte din Zen. În planeconomic [i social, el aduce foarte mult\creativitate, corectitudine, r\bdare, tenacitate,calm, li ni[te [i încredere. Se în]elegec\ acestea ridic\ mult productivitatea. Deasemenea, spiritul Zen poart\ cu sine foar -te mult\ solidaritate, este un foarte puternicliant social. Nu exist\ fric\ de moarte,iar orice boal\ poate fi tratat\.Marea contribu]ie a Zen-ului este, du p\p\rerea mea, acreditarea Vidului ca sur s\de energie. „Marele Gol”, sau „Marele Vid”sau „Vidul plin”, pe care-l reg\sim [i înbrahmanism [i în daoism, experimentat deadep]i, este considerat de c\tre specia li[tiide ast\zi drept principala surs\ de e nergiea viitorului, inclusiv pentru c\l\tori ile inter -stelare. De asemenea Zenul este o surs\de inspira]ie formidabil\ în domeniul artei,nu numai prin celebrele koanuri, dar [i înpictur\, sculptur\, amenaj\ri inte ri oa re,gr\din\rit etc. Nu mai spu -nem c\ este [i o surs\ ne -secat\ de în]e lep ciune, elinspirînd [i o me tod\ de e -duca]ie speci fic\.Motivul pentru care a -ceast\ cale fecun d\ ne pa -re atât de enigmatic\ esteacela c\ mintea noastr\ [ialimitat perspectiva a su -pra cunoa[terii umane. {inu e vorba aici de a începes\ studiem marile c\r]i deîn]elepciune ale daoismuluisau hinduismului, nu ni secere s\ devenim bu di[ti sauyoghini, sunt ni[ te lucruricotidiene extrem de simple,pe care le pu tem accepta,dar ca re implic\ o schimbarea modului nostru degândire, ra]ional [i limitat,cu unul intu itiv, re lativ [inelimitat. Nu totul trebuiere pre zentat în cuvinte, con -cepte sau sim bo luri conven -]ionale. Sunt [i alte coduride co mu ni ca re, mai naturale,alte cla si fic\ri [i e va -lu\ri. Zen-ul te reînva]\ s\gânde[ti sau s\ nu gânde[ti,f\r\ scheme [i f\r\ pre ju -de c\]i, te în va]\ s\ auzi cumcurg ide ile [i s\ o pes cuie[tipe cea de care ai cu adev\ -rat nevo ie la un momentPortretul Monei dat, f\r\ s\ o separe nea -p\rat de întregul cunoa[ -terii, „gen: un de dispare pumnul meu cânddeschid mâ na?”Însemn\ri ie[ene

­Vlaicu Ionescu:R\zboiul

Marian Condrutz –de la fovismul antistresla realismul catharticÎntr-o zi torid\ din vara anului 1993, laPrim\ria General\ a Municipiului Bucu re[tis-a înregistrat o cerere mai pu]in obi[nu i -t\. Aceasta venea din partea pictoruluiMarian Condruz, care solicita autorit\ ]iloraprobarea de a organiza un mic spectacolstradal ocazionat de lansarea manifestuluia ceea ce s-ar fi putut considera a fi la a -cea vreme un mod de exprimare artistic\inedit, inovator [i provocator în acela[itimp. Manifest intitulat sugestiv „Moartegriurilor!”, c\ruia tocmai îi pusese punctulfinal dup\ vreo doi ani de studiu [i exerci]iidestinate fundament\rii estetice, filosofice[i tehnologice a unui stil c\ruia înc\ nu îig\sise un nume – acesta urmând s\ fiebotezat ulterior, atunci când lucr\rile saleau început s\ „c\l\toreasc\” gra]ie colec -]ionarilor, „antistress” de c\tre francezi,respectiv „sensation” de c\tre americani.În mod concret, artistul dorea s\ i se permit\ca într-un interval orar bine stabilit s\se poat\ plimba între Pia]a Universit\]ii [iPia]a Roman\ cu un dric tras de cai, peplatforma c\ruia s\ se afle o mic\ fanfar\[i care s\ fie urmat de vreo zece prostitua -te îmbr\cate în lenjerie intim\. R\ma[imasc\, dup\ cum spune o binecunoscut\expresie neao[\, func]ionarii care au cititpeti]ia cu pricina s-au gr\bit s\ o resping\imediat, f\r\ a cere minime explica]ii dinpartea semnatarului ei.Nevoit s\ renun]e la inaugurarea spec -taculoas\ a unei noi etape din propria cre -a]ie, Marian Condruz nu a abandonat [ide rularea concret\ a proiectului s\u este -tic. Dimpotriv\, a continuat s\ lucreze a -proape exclusiv dup\ rigorile autoimpuseÎnsemn\ri ie[eneprin codicele „sensation”, care, sinteticvor bind, se bazeaz\ pe influen]a binef\ c\ -toare a celulei ritmice de culoare asuprapsihicului uman, vreme de vreo câ]iva ani.Pânzele din acea perioad\ sunt realizateîn tr-o manier\ abstract\, cu tent\ figurativ\,în contextul c\reia accentul principalcade pe intensitatea [i dinamismul culori -lor. For]ând nota, dar nu prea mult, a[ în -dr\zni s\ definesc pictura „antistress” drepto varietate de gestualism u[or deviat spreneoimpresionism [i structurat din punct deMarian Condrutz:vedere al limbajului cromatic prin prismaimpetuozit\]ii eclatante a fovismului.Nu întâmpl\tor, artistul m\rturise[te c\acest mod de exprimare a fost, în cazul s\u,o reac]ie irepresibil\ la constatarea faptuluic\ pictura româneasc\ sufer\ de o „ane -mie” cronic\ a culorii, fiind, dup\ opiniasa, plin\ de griuri, pe de o parte, iar pe dealt\ parte p\rând subminat\ compozi]io -nal de frecventa [i lejera ignorare a am\ -nuntelor.Taton\ri, afinit\]i, revela]iiPân\ a ajunge la astfel de concluzii, inclusivla aceea care stipula aducerea înprim-plan a necesit\]ii unei schimb\ri ra -dicale de atitudine în privin]a tratamentuluipe care arti[tii autohtoni l-au aplicat cu -lorii, Marian Condruz a încercat s\ dea con -tur [i consisten]\ altor diverse modalit\]ide discurs plastic. A început ca pictor cubist,într-un context în care acest curent eraAutoportretpensula şi dalta · pensula şi da41

pensula şi dalta · pensula şi da42slab reprezentat în ]ara noastr\, prin -tre pu]inele nume de referin]\ ce pu -teau fi citate în sus]inerea ideii c\ eltotu[i exista [i se manifesta în spa -]iul spiritual românesc num\rându-seM. H. Maxy, pe filier\ constructi vis -t\ îns\, [i Spiru Chintil\. Renun ]ândla interpret\rile proprii, cum era mo -da pe atunci [i cum se mai manifes -t\ [i acum ori de câte ori apare îndiscu]ie origi nea stilistic\ a ampren -tei estetice persona le, pictorul apracticat un cubism veritabil, „dup\manual”, integrând în compozi]iilesale colaje, cifre, litere, cuvinte [i sintagme.Cu toate acestea, nu a reu[it(nici el) s\ mo difice percep]ia gene -ral\ a criticii, co lec ]io narilor [i simpliloriubitori de art\ asu pra mi[c\riicubiste de la noi, a[a c\ s-a v\ zut ne -voit s\ abandoneze drumul pe carepornise.Marian Condruz crede c\ e[eculs\u, dar, într-o m\sur\ mai mic\ saumai mare, [i al celorlal]i cubi[ti ro -mâni, oricât de ta lenta]i [i dedica]icauzei ar fi fost ace[tia, are drept o -rigine comun\ lipsa de compre hen -siune a cona]ionalilor no[tri intere -sa]i de fenomenul artistic pentru resorturilegândirii abstracte, ei nefiind înstare s\ se desprind\ de „carul cu boi, demarginea de sat ori de p\dure sau de celetrei flori puse într-o ulcic\”.Voi l\sa pe seama altora validarea ori,dimpotriv\, amendarea acestor opinii [ivoi arunca o scurt\ privire în direc]ia încare artistul s-a orientat dup\ consumareaexperien]ei amintite. Ceea ce se poate con -stata din aceast\ perspectiv\ este faptulc\ el a îmbr\]i[at un cu totul alt gen depictur\, pronun]at figurativ\ [i vizibil marcat\de cromatica [i atmosfera lucr\rilor luiCorneliu Baba. Analizat\ din punct de ve -dere al sintezei la care a ajuns în prezent,op]iunea respectiv\ nu pare deloc aleatorie,ci, dimpotriv\, a fost generat\ de o dis -pozi]ie natural\, preexistent\ în matriceaMarian Condrutz:personalit\]ii sale, c\tre corporalitatea [idramatismul reprezent\rilor plastice.Dup\ 1989, asemenea multor arti[tiromâni, Marian Condruz (care, în treac\tfie spus, se trage pe linie patern\, dintr-ofamilie originar\ din regiunea Condroz,Belgia, emigrat\ în România pe la înce pu -tul secolului al XVIII-lea) a început s\ co -linde marile muzee europene, fiind pro -fund impresionat de o serie întreag\ depictori, sculptori [i graficieni din planul secund,ca s\ m\ exprim a[a, al istoriei arte -lor plastice. Spre deosebire de majorita teacelor care, în împrejur\ri similare, nu ar fiezitat s\ se minuneze îndelung [i zgomotosla contactul direct cu marile capo doperede care auziser\ înc\ din anii de [coal\,el a f\cut opinie separat\ [i [i-a re zervatNicolesemnele de exclama]ie admirativ\pentru întâlnirile cu barocul austriac,cu Wiener Secession [i cu „pompie -ri[tii” fran cezi. Ca urmare, clarobscurul,desenul plin de concrete]e,culorile saturate, echilibrul compo -zi]ional dinamic, guvernat de multiplediagonale ascendente [i descen -den te, estomp\rile de tip sfumatoînso]ite de vibrarea suprafe]ei pictate,reunite în al chimia stilistic\ spe -cific\ barocului austri ac, vor fi prelu -ate f\r\ ezitare în viitoarea sa formul\de exprimare. Apoi, apeten]apentru compozi]iile ample, monumentale,cu subiecte mitologice, a -bundând în am\ nunte reliefate cuacribie, semnate de aca demi[tii fran -cezi, fie c\ este vorba de Wil liam Bou -guereau, Alexandre Cabanel, Fer -nand Cormon sau de Ernest Meis -sonier, î[i va spune [i ea cuvântul,Marian Condruz începând s\ pic -teze, la rândul lui sce ne cu unul saumulte personaje distribuite obligatoriudup\ re]eta unei dramaturgii sub -în]elese, adiacente, cum ar fi „Re vela]ia Sfântului Paul”, o lucrare de 2x 1,46 metri, în centrul c\reia esteînf\]i[at un ca valer pr\bu[it pe o po -dea decorat\ ase me nea unei table de [ah,sau „Pescuitul mi raculos”, o compozi]iecu patru perso naje, dintre care unul areun ceas în loc de chip [i un pe[te pus deasupraa ceea ce pare a fi o p\l\rie, cu oatmosfer\ stranie, suprarealist\, [i cu osimbolistic\ de extrac]ie masonic\, dar nunumai, care înci freaz\ [i mai mult mesajulvoit abscons cu care artistul încearc\ s\ne m\soare a tât intensitatea vigilen]ei vi -zuale, cât [i gradul de vulnerabilitate în fa -]a nelini[tilor meta fizice. Dincolo de acestamestec bizar de semne [i semnifica]ii esteîns\ cât se poa te de clar faptul c\ lucrarease vrea o ilustrare adaptat\ la contextulspecific de a lienare general\ [i derut\ mo -ral\ propriu lumii de azi a unui subiect ce -lebru (cele do u\ „pescuiri minunate” de -Însemn\ri ie[ene

spre care vor besc Evenghelia dup\ Luca,respectiv Evanghelia dup\ Ioan) abordatde-a lungul timpului de mari pictori, prin -tre care se num\r\ Rafael Sanzio [i KonradWitz.Premeditarea magieiO semnifica]ie cu totul aparte în ceeace prive[te reorientarea [i consolidareacarierei artistice a lui Marian Condruz a a -vut-o întâlnirea cu Sever Fren]iu. Vremede vreun an [i jum\tate, cei doi au lucrat larealizarea unor filme de desene animatecomandate de ni[te italieni. O munc\ o -bo sitoare [i nu prea rentabil\, pe care arfi abandonat-o cu siguran]\ mult mai repededac\ la mijloc nu ar fi fost fascina]iape care personalitatea [i, desigur, arta ma -Marian Condrutz:estrului Fren]iu o exercitau asupra sa. Îndemnatîn permanen]\ de c\tre acesta s\accepte provoc\ri cu miz\ din ce în cemai ridicat\, s\-[i compare modestul, laun moment dat, rezultat al crea]iei sale cucele ale marilor pictori ai lumii [i s\ trag\cu demnitate umilitoarele concluzii de ri -goare, Marian Condruz [i-a revizuit în modrepetat atât limbajul plastic [i algoritmiicromatici, cât [i repertoriul tematic [i a -bord\rile compozi]ionale. Ca urmare, du -p\ ani de acumul\ri ale micilor izbânzi ob -]inute pas cu pas, a rezultat, a[a cum singurspune, „o vorbire modern\ bazat\ peexperien]a reevalu\rii unei structuri gramaticalevechi.”În „traducere”, asta înseamn\ c\ stilulactual al pictorului este un produs postmo -Speran]adern cât se poate de veritabil, în structurac\ruia identific\m: o palet\ coloristic\ desorginte fovist\, temperat\ prin mij lo cireaunei succesiuni de acorduri din ce în ce mairafinate; o complex\ tehnic\ a pers pectiveiconstând în jocuri dinamice de lumini [iumbre clare, în aplicarea unor mul tiple stra -turi de glasiuri translucide, dar [i u[or voa -late cu scopul de a poten]a amplitudineaprofunzimilor, precum [i în delimitarea cuacurate]e maxim\ a unor pla nuri secunde;o schem\ compozi]ional\ gen „tablou întablou” care cuprinde na tu r\ moart\, pei -saj „în ram\” [i personaj/ personaje; o a -bilitate atent cultivat\ [i sistematic antre -nat\ de manipulare a realului [i aparen]eiprin amalgamarea de elemen te stilisticeprovenite pe de o parte din recuzita mani -erismului [i barocului, iar pe de alt\ partedin cea a mitologiei [i supra realismului.Pe lâng\ toate cele enumerate, trebuies\ ]inem cont [i de tonusul constant productival artistului, [i de asumarea lipsit\ deorice urm\ de reticen]\ de c\tre acesta aeventualelor riscuri ce ar putea duce lapr\ bu[irea eteroclitului s\u edificiu estetic,care, în viziunea unor comentatori cel pu -]in, este prea complicat [i prea adesea pre -dispus la declan[area de conflicte stilisticeinterne pentru a putea d\inui. Evolu]iilerecente din crea]ia aristului nu confirm\îns\ astfel de temeri, la fel de adev\rat fi -ind [i faptul c\ nici nu le infirm\ categoric.Într-un anume sens, este [i firesc s\ se întâmplea[a având în vedere c\ impresiade improviza]ie savant\ brodat\ suav peurzeala evanescent\ a fanteziilor realistmagicepe care o afi[eaz\ nucleul relevantal construc]iei plastice a lui Marian Condruzî[i produce cu precizie efectele scontate,în pofida eviden]ei c\ este conse cin]aunei abile premedit\ri: provoac\ o und\de emo]ie suplimentar\ care contribuie lafixarea mai eficient\ [i pentru mai multtimp în memoria privitorului a imaginilordin tablourile sale.Corneliu OSTAHIEpensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri ie[ene43

controverse ∙ controverse ∙ co44Adrian Dinu RachieruO istorie politic\ a literaturiiromâne postbeliceEugen Barbu:aventura limbii (1)„Doamne, ce rare sunt c\r]ile bune!“(E. B. Jurnal)Scriitor-spectacol, poligraf p\tima[, ve -ritabil ferment iscând într-o via]\ literar\„militarizat\” scandaluri în serie, antre -nând tabere în zgomotoase r\zboaie culturalepilotate politic, Eugen Barbu a fostmânat de uria[e ambi]ii sub cupola diversit\]iipubli cistice. S-a risipit într-o gaze -t\rie cronofag\, s-a încredin]at – cu frapanteinegalit\]i – e xerci]iilor de dramaturgie[i poezie diletan t\, a fost ispitit de gustulfabulos [i baro chism, s-a l\sat sedus, re -v\rsându-[i enciclo pedismul, de aluviunileculturale [i exotism. A[adar, o izbitoareluxurian]\ verbal\, slujind o „imagina]iesenzorial\”, recunoscut\ ca atare [i de inamici.[i, bineîn]eles, un relief axiologicaccidentat, f\când saltul de la gesta]iile îndelungate,r\bduriile rescrieri, lunga a[tep -tare (cazul Groapei) pân\ la ner\bdareade a încredin]a tiparului orice rând a[ternut,sperând la monumentalitate; remarcabiltehnician în nuvelistic\, a sfâr[it înopulen]\ epic\, afi[ând conspecte de lectur\,de v\dit\ inten]ie calofil\, f\r\ a-[ieclipsa predispozi]ia pentru argou [i limbajpitoresc. Lâng\ capodopere vie]uiesc,în bun\ fr\]ietate, titlurile care ]in de roma -nul popular, literatura de consum, abundentascenaristic\ cultivat\ cu frenezie.Groapa putea fi citit\ [i ca mesaj insurgent.Iar dup\ fresca social\, narând„facerea” unei lumi noi (respectând „fic -]iu nile de partid”, cum nota sarcastic Ma -rian Popa), prozatorul, contaminat de li -vresc, intr\ într-o alt\ etap\, bântuit\ depresim]iri funeste, supus\ devitaliz\rii. A -p\sat de experien]e traumatice, dezilu zio -nat, pamfletarul se r\zbun\. Procopian înIanus (1993), un roman haotic-olfactiv,glorificând duplicitatea printr-un excurs în„labirintul nostru de spaime ce se nume[tesuflet”, deta[at înc\ în fragmentele culeseîn SLAST din O lume de câ[tigat (pornindVlaicu Ionescu:de la modele reale [i trezindnemul]umirea activi[tilor departid care au [i blocat serialul),examinând cu sadismsoarta unui dictator în mini -romanul Mauso leul (Ro -mânia Mare, 1990), discu]iadin tre Da-Fu [i Cen-Me pri le -ju ind o lesnicioas\ de codi fi -care istoric\, Eugen Barbu se facepurt\torul unei voci ne ga ti vis te, încre[tere, covâr[it\ de o uria[\ deziluzie,plutind în ab jec]ie. Dar acest a petit agonic,cu timbru funerar l-a înso]it pe scriitorchiar de la start. Groapa dez v\ luia, înfond, crepuscul unei lumi: lu mea ma -halalei [i timpul copil\riei. S\p t\ mânanebunilor (1981), o alt\ capodo per\, dezvoltând,într-un lu xuriant decorati vism dePlaneta MercurÎnsemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:Viziunea Pentagrameiepoc\, tema reîntoarcerii face din protagonistun ireme diabil condamnat, ca ptivulunei iluzii. Abulia fostului eterist (risipindbanii Mi[c\rii), go lit de voin]\, cheam\ înmemorie episodul vene]ian, ocupat de iubireamagic\, de vastatoare pen- tru HerulaLucrezia. Este, îndeosebi, o proz\ de limbaj,abuzând de tehnica inventarului, favorizândacumu l\ rile lexicale [i abunden]afigura]iei. Încât aceast\ car te, „unul dinmarile romane ale literaturii române” (M.Ungheanu), „sti ma bil\” (N. Manolescu) îiprilejuia lui Mir cea Iorgu lescu observa]iide „compozi]ie [i stil”, criticul (chemându-lla ramp\ pe Al. Alexianu, fi[at con[tiincios)denun]ând inadverten]ele istorice [iinexactit\]ile ling vistice; chiar indicând po -sibilul model, logo f\tul Constandin Dudes -cu. Dar marile romane barbiste ]in de me -taistorie, ale gând „cuvinte posedate de st\ri”.Astfel de reac]ii, polarizând lumea lite -rar\ se cuvin cercetate în context [i nusunt f\r\ leg\tur\ cu temperamentul scriitorului.Capricios, vanitos, inchizitorial [icârtitor, Barbu elogiaz\ f\r\ economie [ise r\fuie[te cu to]i. El a fost un iubitor despectacol, mereu în ofensiv\, atr\gând –prin aservire politic\ – valul aversiunilor [ioprobiul unor contemporani. Un ins „vehement”,cu opinii r\spicat formulate, înregistru pamfletar, admirat [i hulit, deo -potriv\. Conjura]ia antibarbist\ a func ]io -nat, scriitorul fiind h\r]uit, vânat f\r\ odih -n\ pentru p\catele omului. G\rzile clientelareau provocat [i între]inut cu h\rnicierumoare. Izolat, promi]ând, în replic\, unjurnal „telegrafic [i dur”, sufocat de ingra -ti tudine, Barbu (m. 7 sept 1993) are parte[i de o posteritate zbuciumat\. Recupera -rea scriitorului dup\ acel scenariu al „mor -]ii civile” (patronat de George Macovescu)r\mâne o sarcin\ de onorat. Incomod, h\i -tuit [i pizmuit, supus unui r\zboi de dezin -formare [i chiar unor „campanii de anu lare”(Marian Popa), Barbu a fost o ex ploziede energie [i o personalitate puternic\.Scrisul s\u, durând o „oper\ de sea m\ aculturii române[ti” (Cornel Ungu - reanu)controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene45

controverse ∙ controverse ∙ co46confirm\ o voca]ie nemilos concurat\ deerup]iile vanitoase ale unui prozator confiscatla începuturi de l\comia realului [i,mai apoi, de parada erudi]iei. O dreapt\ierarhizare a valorilor noastre nu-l poateocoli pe Eugen Barbu. Aceast\ misiune,înc\ nerezolvat\, înc\ litigioas\, invitândla o recep]ie calm\ dovede[te c\ „testulBarbu” (M. Ungheanu) n-a fost trecut.Privit\ cu lentile neaburite, opera luiBarbu (niciodat\ îmbr\cat în c\ma[a u mi -lin]ei), impune; nici nu e nevoie de un entuziasmde comand\ ori de argumentelestilului avoca]ial pentru a-i sublinia valoa -rea. La umbra acestui mare scriitor gâlgâ -ie înc\ patimile; prea hâr[it în luptele li -terare pentru a se mai iluziona, roman -cierul devenise un personaj foarte disputatîntr-un Olimp literar deteriorat, antipatiileprovocate de om fiind transferate, cârco -ta[, operei. Opera deranjeaz\ (pe unii), dare c\utat\. Îngropat\ sub ploaia super lati -velor, nemilos rev\rsat\ de emuli ori contestat\cu înver[unare, dintr-un elan cu r\ -d\cini exterioare ei, crea]ia lui Eugen Bar -bu rezist\ în pofida tuturor capriciilor demeteorologie a recept\rii. Iconocla[tii [iiconodulii nu o pot sufoca; opera acestui ta -lent mobil, ascunzând sub crusta du rit\]iiun cald fond sufletesc, ]ine la t\v\leal\ [i ie -se victorioas\. Carii uit\rii nu o amenin]\.Admirat în secret [i hulit la drumul ma -re, Eugen Barbu a fost un scriitor cu am -bi ]ii ciclopice [i foame de scris. Suflul a -cestei personalit\]i, regizând spectacole încare desf\[ura opinii dilatat subiective, aiscat invidie. El însu[i „cu patima culisei”cum observase Cornel Ungureanu, Barbua avut „norocul” de a fi contestat din start[i adulat, de[i excesele omului nu pot a -run ca/n-ar trebui s\ arunce o pat\ um -broa s\ asupra operei. Indiscre]ia scormonitoare,dospind pasiuni joase, exploa tea -z\ impuritatea omeneasc\.Scriitor insurgent, Eugen Barbu a persiflatestetica puritan\, desfundând izvoareproaspete [i reanimând cuvinte exilate înuitare de pudibonzi. O lume vie [i auten- Vlaicu Ionescu: DesenÎnsemn\ri ie[ene

tic\ ]â[ne[te din c\r]ile sale, refuzând cor -setul unor programe literare care au cerutîn epoc\ un greu tribut. Groapa, de pild\,a fost acuzat\ de p\cate morale [i natura -lism grosier, iar autorul ei terfelit într-oambian]\ literar\ îmbibat\ de literatura ro -zacee. Mahalaua nemernic\, umila groa -p\ social\ are, îns\, un str\lucit destin li -terar, firesc, de altfel, pentru c\r]ile mari.Groapa determin\ [i unific\ destinele, darla fundul vie]ii; în acea subumanitate col -c\ind în pitorescul periferic, scriitorul des -coper\ fiorul omenescului, vestind rena[ terea.Eugen Barbu, cu inegalabilul s\u sim]plastic, într-un gest restitutiv demiti zeaz\[i recreaz\, în sens mito-poetic, un uni verscare i-a hr\nit revolta. Face apoi cronogra -fia mediului grivi]ean (vezi {oseaua Nordului,Facerea lumii ori nuvelele pe temesimilare); sau, mai bine zis, cronica unei cla -se (Eugen Simion) din care se tra ge. A ces -te povestiri, publicate în jurul a nilor '60, aumarcat peisajul literar, înviorându-l. Bar budeschidea drumuri noi, cu for]\ de conta -giune în mi[carea prozei noastre [i ap\ raindependen]a scriitori ceasc\. El intr\ înfamilia scriitorilor-arti[ti, într-o constela]iede spirite alese pe care le divinizeaz\ f\r\a c\dea în epigonism. Apropierile de Ma -teiu Caragiale s-au f\ cut; calofilia, atrac]iauniversului crepuscular, vraja morbide]ii,scufundarea în mocirlele viciului îndrep t\ -]esc aceast\ filia]ie, de[i polemismul lui E -ugen Barbu elimin\ par]ial chem\rile indefinituluitemporal. Mateiu n-a fost inte re -sat de propria-i e po c\. El evoc\ o lume cepoart\ stigmatele declas\rii cu putere fascinatorie,impregna t\ de tain\ [i smin teli,iscând p\relnicie [i stranietate. lar sti lul ma -tein e îndatorat Jugendstil-ului, cum a ar\ -tat convin g\ tor Ov. S. Crohm\lni cea nu.Ca scriitori predilec]i, Arghezi [i C\ li -nescu pot fi, [i ei, invoca]i; p\stoasa vio -len]\ verbal\ a primului ori dezinvolturac\linescian\ intr\ în plasma narativ\ pur -tând pecetea insurgen]ei. Cel fixat în pri -ma linie a literaturii noastre a fost o indi vidualitateorgolioas\ [i p\tima[\; râcâit me -reu de spiritul polemic, pamfletar înn\s cut,Eugen Barbu citea enorm, „industri al” [icu creionul în mân\, citeaz\ copios, alu -nec\ în subiectivismele acelei „critique demaître" [i, cu vigilen]\ monitorial\, ap\r\ogorul literaturii de invazia mediocrit\]ilor,mânuind nemilos biciul criticii. Dintre contemporaniis\i a fost, poate, cel mai amba -lat de ideea acumul\rii. Aluatul Caiete lorse revars\, g\sim acolo nota]ii aluvi o nare,dar descifr\m în aceste pagini un romanal devenirii scriitorului. Avea dreptate Lauren]iuUlici observând c\ drumul lui EugenBarbu este o ascensiune în ordi nea inte -lectual\ a literaturii. Conside rat cândva unrudimentar, el ni se înf\]i [eaz\, dup\ aceas -t\ cur\ de vitaminizare cultu ra l\, ca un e -rudit. Credem c\ jurnalul s\u scriitoricesca fost conceput cu inten ]ia u nui Bildungs -roman. U[urin]a de a scrie (de care s-a f\ -cut mare caz), exploziile u nui ta lent fecundsunt dublate la Barbu de mun ca pe manu -scris. Variantele Groapei, ro man rescris detreisprezece ori, ar fi o do vad\; timpul ges -ta]iei S\pt\mânii nebu ni lor, o alta. Sau „romanulcare nu se mai na[te”, Frica, la ca -re Eugen Barbu trudise un sfert de veac.Insul care a surpat catedrala, morala [i ri -goarea, ros de team\ (iz vorât\ aceasta dinnem\rginirea libert\]ii) ar fi fost tema ace -lui proiect. Dac\ frica e dat\ de a[teptarear\ului, observ\m c\ S\pt\mâna nebuni -lor ar fi un posibil e xerci]iu pentru acestroman anun]at în re petate rânduri.Peste toate e de subliniat, îns\, autoritateastilului. Eugen Barbu este un extraordinarcolorist, cultivând proza de atmos -fer\. Penelul s\u înf\]i[eaz\ moravurile [imediile; scriitorul e interesat cu deosebirede lume, mai pu]in de individ. Eugen Bar -bu are obsesia limbajului. Cu voluptate defilolog, el cultiv\ stilul „arheologic”, atentla z\c\mintele limbii, eclipsându-[i astfelefortul de construc]ie, de multe ori ignoratîn comentariile critice. Atotputernicia sti -lului se dispenseaz\ de fapte; de[i pre zen -t\, epica pare înlocuit\ prin acest rafina -ment stilistic, crescând monstruos [i devorant.Încât nevoia dest\inuirii coexist\ cuimpresia sau acuza de „om secret”. Scrii -torul filtreaz\ propria-i via]\, disimulat\,„tocat\ m\runt” în c\r]ile sale, protejat deun mald\r de fi[e. Prin Eugen Barbu balcanismulpitoresc al prozei muntene e ri -dicat la cotele rafinamentului.Toat\ opera sa este, de fapt, o me dita -]ie asupra puterii. Autorul Groapei d\ prinPrincepele (precedând infiltra]ia romanuluisud-american la noi) un roman istoricindirect, organizând parabolic faptele. For -mula dialogului dezvolt\ o viziune malefic\asupra puterii prin ciocnirea, des c\rcat\în personaje [i mentalit\]i, a dou\ civili za -]ii, f\r\ putin]a concilierii: fanariotul-tiran,om al Orientului, ros de melanho lie, bolnavde nostalgia unei lumi perfecte [i incapabilde exerci]iul puterii în sensul reali -z\rii ei, [i – pe de alt\ parte – messe rulOttaviano, propunând o filosofie a pu teriide deriva]ie machiavellic\, negativi zând ele -mentele civiliza]iei renascentiste (model in -tangibil pentru Princepe). Tot un conflictîn tre lumi oferea Sadoveanu în Zo dia Can -cerului: acolo, reprezentantul A pusului,Paul de Marenne, înregistra totul pasiv. ÎnPrincepele, intrigantul Ottaviano este „o -mul fatal”, principiul r\ului; el vine dintr-unalt spa]iu [i, curios, dintr-un alt timp. De[iromanul nu are o circum stan ]ializare isto -ric\ precis\, trimiterile privesc Rena[tereaitalian\ confruntat\ cu lumea fanariot\.Romanul cre[te pe o re]ea de opozi]ii, per -sonajele – v\zute de unii ca inconsisten te– au o structur\ bivalent\ [i o semnifica]iesimbolic\. Ottaviano este e mana]ia Princepelui,alter-ego-ul s\u, ]inta sa; esoterismul,aparen]a diabolic\ – afirma LuisaValmarin – ascund elementul ra]ional. A -dev\rata opozi]ie o propune în s\ Ioan Va -lahul, cu a sa filosofie a retra ge rii, trimi]ândiar\[i la elementaritatea [i adânca [tiin]\a magilor sadovenieni. Ciclicitatea ac]io -neaz\ implacabil: alt messer de la Orient,strecurat prin bariera Delea Veche anun -]\, o dat\ cu s\rb\torirea no ului Princepe,reluarea scenariului.controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene47

controverse ∙ controverse ∙ coVlaicu Ionescu:Echilibrul stihiilorOpera lui Barbu developeaz\ voca]ia[i atitudinea politic\ a romancierului. Înfond, Groapa reînvia lumea gangsterilorbalcanici; era, [i ea, cartea iluzioni[tilorputerii. Princepele r\mâne un colocviu a -supra instabilit\]ii puterii, iar S\pt\mânanebunilor, emanând filosofia renun]\rii,toarn\ „în versiune valah\” otrava bizantin\,într-un timp crepuscular, agonic, de -cadent. Dar Barbu are [i o serie romanesc\explicit politic\. {oseaua Nordului [iFacerea lumii vorbeau de ob]inerea [iconsolidarea puterii; lupta, intuind juste -]ea „liniei”, se împline[te prin apetitul reflexival con[tiin]ei politizate, preg\tindop]iunea. O lume de câ[tigat descifreaz\tensiunile [i deform\rile epocii postrevo lu -]ionare. Titlurile pomenite ([i altele) ]in deceea ce Eugen Negrici numea literatu raaservit\, respectând teze propagandisticede etap\ [i cau]ionând minciuni politice.Eugen Barbu n-a tr\dat proza scurt\,dar nuvelistica – practicat\ cu intermiten]e– pare umbrit\ de circula]ia produc]iei romane[ti.Cele câteva culegeri selectiveprobeaz\ calit\]ile unui scriitor cu „stilscânteietor”, ce se revendic\ din Cehov [icare a descoperit, pe urmele lui Marquez,singur\tatea: singur\tatea tâlharului [i ne -bunului Ioachim (Miresele), stând de optani pe o limb\ de p\mânt ori singur\tateaB\trânei desp\r]it\ de lume. S-a observatc\, structural un citadin, Barbu îngroap\la temelia operelor sale faptul tr\it; dar realismuls\u e bolnav de lirism [i are pigmentfantastic, propunând o viziune halu -cinant\. Ultimul Barbu e un sensibil observatoral timpului, sublimând istoria orilegenda. Baladescul din B\trâna ne introduceîn spa]iul mioritic; vremea nu maiavea vreo însemn\tate în aceast\ Vale aOr\]iilor uitat\ de oameni [i B\trâna nu ]i -nuse socoteala anilor [i nu se mira de ni -mic. Timpul curgea indiferent. Atent laeufonie, Barbu forjeaz\ o limb\ înflorit\,pre]uind crochiurile peisagistice, în culoricoclite; parfumul limbii, cu inflexiuni debasm, sluje[te unui scop precis, devenit48Însemn\ri ie[ene

obsesie: dezlegarea tâlcului unor existen]egrele de triste]i.Ispitele atemporalului l-au încercat demultpe Eugen Barbu. În simbolistica Prin -cepelui, anun]ând trecerea la o proz\somptuoas\, erau încastrate experien]eleunui timp istoric, topit prin geniul lingvisticîntr-un basm ce scutura praful documentelor.Princepele s-a n\scut prin lim -b\, dar „domnul f\r\ nume” rescrie unscenariu repetitiv: al]i protagoni[ti, acela[ifinal, subliniind vitalitatea r\ului. Personajsintez\,Princepele vorbe[te de singu r\ta -tea [i delirul puterii, sugerând „eterna re -întoarcere”; cartea strecoar\ [ansa rever -sibilit\]ii timpului [i se întâlne[te cu mariopere ale lumii, înfruntându-le f\r\ s\ p\ -leasc\. {i în S\pt\mâna nebunilor pro -zatorul apeleaz\ la recuzita de epoc\, fo -lose[te culoarea local\, prinde admirabilmarasmul veacului fanariot într-un superbpoem al crepusculului [i degajeaz\, ate -nuând dimensiunea parabolic\, semnifica -]iile perioadei într-un roman de atmos fer\,nicidecum istoric.Romanul, fire[te, comunic\ cu Istoria,inven]ia lucrând în prelungirea ei; coboa -r\, a[adar, într-un timp expirat, captândvia]a autentic\, do rindu-se o medita]ie.Fic]iunea pare a sfi da istoria r\mânând,totu[i, o lectur\ în istorie. Aceast\ proz\numai aparent istoric\, de lung\ gesta]ie,nu este o evocare restitutiv\, ci explo rea -z\, sub faldurile somptuozit\]ii, un peisajsufletesc; S\pt\ mâna nebunilor evoc\ olume, nu o societate – constatase demultI. Vlad.Eugen Barbu exceleaz\ în pictura me -diilor, a moravurilor locului, a limbajului(colorat, inventat, înc\rcat livresc), într-opoezie crepuscular\, conjugând luxul [i viciul,cu [irul de iubiri, intrigi, tr\d\ri etc.,fr\mântând o „umanitate de bazar”, cumspunea Eugen Simion. Este limpede c\Princepele, ca roman istoric, refuzând,deopotriv\, [i mitizarea, [i documentul(concretul istoric), propunea un alt modelîn cadrele literaturii noastre. Vlaicu Ionescu: FemeiaÎnsemn\ri ie[enecontroverse ∙ controverse ∙ co49

50Simona ModreanuLimb\ major\, destin minor?Spa]iul libert\]ii francofone (1)CAZUL SCRIITORULUIMARIUS DANIEL POPESCUOmul este o fiin]\ semiotic\, o instan]\enun]iativ\ care produce semnifica]ie [i ca -re, la rândul ei, interpreteaz\ sensul cuvintelor[i gesturilor altuia. În ciuda apa ren ]ei dematerie care ne înconjoar\, omul tr\ie[te în -tr-un univers simbolic, în care un rol e sen -]ial îl joac\ limbajul. De mult\ vre me deja– ca s\ nu spunem dintotdeauna – fiin ]a social\nu se mai afl\ în prezen]a imedia t\ arealit\]ii, cunoa[terea sa trecând prin limbaj,ceea ce face ca, potrivit lui Ernst Cassirer,ea „s\ se între]in\ constant cu ea în -s\[i. S-a împrejmuit în a[a m\sur\ de for -me lingvistice, de imagini artistice, de simbolurimitice, de rituri religioase, încât nupoate vedea [i cunoa[te nimic f\r\ interpu -nerea acestui element mediator artificial.“ 1 .Cultura este un ansamblu complex dereprezent\ri care se manifest\ sub form\de tradi]ii, religii, moral\, art\ etc., iar prinlimb\ omul mo[tene[te un sistem de valoripe care îl perpetueaz\ [i / sau îl transfor m\.Acest proces este cu deosebire evident însfera crea]iei literare care, transpus\ într-olimb\ „major\“ (dup\ distinc]ia operat\ deGilles Deleuze), este susceptibil\ de a atin -ge [i influen]a un num\r mai mare de persoane[i, pu]in câte pu]in, de a modificaformele mentale sau viziunea asupra vie]ii.O a doua ax\ a abord\rii noastre estecentrat\ pe francofonie, îndeosebi pe francofonialiterar\, care ni se pare problema -tic\. De ce problematic\? Ei bine, franco foniapare s\ suscite paradoxuri: pe de o par -te, ea reune[te în jurul unei singure limbi,majore deci – franceza –, pe de alta, exprim\mai mult ca oricând diversitatea ling -vistic\ [i cultural\ a oamenilor. Mai e pro -blematic\ francofonia [i pentru c\, de[i a -parent glosocentric\, de fapt, ea configu -reaz\ o identitate pornind de la elementemultiple [i nu întotdeauna convergente sauarmonioase. Împodobit\ cu straie monolinguale,dar pentru a vorbi despre multicul -turalism [i alteritate… Cu s\lb\ticie ap\rat\în puritatea sa virginal\, acas\ la ea, darpe alte melea guri asocia t\ constant [i voitcu activitatea cea mai creatoa- re, cea careVlaicu Ionescu:îi re d\ unei limbi vivacitatea[i bog\ ]ia ei primordiale.Su prem paradox,poate, acesta al logicii deexcluziune: He xagonul af\cut din fran cez\ o enclav\înconju rat\ de în -gr\ dituri academice [i le -gislative, în alte p\r]i, e unteren fertil, o matrice ge -ne ratoare, un trup flexibil [i maleabil, pro -mis tuturor, asumând sacrilegii [i torsiuniîn numele libert\]ii de gândire [i expresie.Nimic mai rafinat, nimic mai greu accesibildecât franceza clasic\, nimic mai bogat [imai spu mos decât aceast\ limb\ creolizat\,ivit\ din toate frustr\rile, umilin]ele [i viselede fru muse]e amestecate. Francezul nu sesim te cu adev\rat în largul s\u în limba fran -ce z\, dar francofonul, da. Cel dintâi aproa -pe c\ nu are dreptul s-o ating\, s-o simt\,s-o stâl ceasc\, s-o iubeasc\ [i s-o urasc\. El~n labirintÎnsemn\ri ie[ene

trebuie s\ o respecte, s\ vegheze la eterni -ta- tea ei, s\ o contemple pe un soclu. Darfrancofonul î[i poate permite toate îndr\z -nelilie pe care propria limb\ i le interziceadesea [i s\ descopere, cu mi- -nuna re, un loc f\r\ leg\turi fixe,o r\d\cin\ zbur\ toa re.În aceast\ zon\ de libertatesingular\ pe care doar limba oconfer\, f\r\ limite geo politicesau institu]io nale, situ\m specificitatea„spa]iului francofon“,cu str\lucire i lustrat\, între al]ii,de câ]iva ani, de scriito rul ro mânstabilit în Elve]ia romand\ în1990, Marius Daniel Popescu.Nu [tia de loc franceza înainte dea sosi la Lausanne, iar ast\zi î[iscrie toate textele direct în a ceas -t\ „no man’s langue“, cum onu mea un alt mare apatrid ro -mân, poetul Ghe ra sim Lu ca. Po -pescu se simte liber, refuz\ ori ceschem\ literar\, un gen de dez -inhi bare ce nu r\zb\tea din pri -mele sale scrieri, în limba româ -n\. Spa]iu al libert\]ii cognitive,practice, afective, francofoniaperce put\ ca atare se deschidemai ales spre de liciile lingvistice[i chiar simbolice interzise nativilor.Cum contururile acesteino ]iuni r\mân fluide, marii scriitori(precum Kundera, Makin,Chamoiseau sau Mabanckou,de exemplu) profit\ pentru a-[iconstrui o identitate fictiv\ pentruc\ e fic]ional\, re la tiv liber\în raport cu limba mater n\, ca[i cu limba de adop]ie. Jocul cucuvintele, cu timpul, cu „eu“, to -tul este permis acolo.Se pare c\ suntem mai liberiîn limba altuia, care, de altfel, înscurt timp, nu mai este cu totul a altuia,c\ci gref\m pe ea întreaga noastr\ înc\r -c\ tur\ cultural\ vital\. {i ea iese înfrumuse -]at\ din acest joc.Însemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:I. Constrângerile unei limbi majoreÎntâlnirea dintre dou\ spa]ii culturalediferite, de[i înrudite, ]ine de semiotica transcultural\ce se încruci[ez\ cu problematicaAndroginul albastrudeteritorializ\rii (Deleuze, 1975) [i valori -fic\ no]iunea de între. De altfel, acest nelocpare s\ fi fost dintotdeauna un p\mântroditor [i un spa iu privilegiat pentru mentalitatearomâneasc\ arhaic\, dar [i pentruscriitorii care au cunoscut gloria în [i prinfrancez\ ca limb\ de adop]ie, cum au fostCioran, Ionesco, Panait Istrati [i atâ]ia al]ii.Daniel Sibony 2 define[te a -cest între ca pe „o form\ deruptur\-leg\tur\ între doi termeni,cu particularitatea c\ spa -]iul rupturii [i cel al leg\turiisunt mai vaste decât se poatecrede“. Altfel spus, în spa]iul in -ter mediar, ruptura intervine a -colo unde se des chide spa]iul u -nei noi leg\turi, cel al reunirii [ial inte gr\rii. Toate scriiturile frecventeaz\acest între limbi, spa]iusimbolic [i po etic, în care limbade origine, z\ vo rât\ [i alunga t\se poten]ializeaz\, investe[tecâmpul in con[tientului, în vremece se actualizeaz\ co dul ling vis tical noii limbi de expresie, dândna[ tere unui limbaj [i unui stilde autor.Existen]a, la scriitorul francofon,a aces tei zone intermediarecu tr\ s\turi nedefinite pu -ne, în mod evident, problema„de ca lajului“ în pro duc]ia roma -nesc\. Ce este aceast\ scriitur\de frontier\, planând între fragmentece amintesc de stranieta -tea ei, fie prin povara ontolo gic\a unei viziuni hr\ nite dintr-oexperi en]\ pe care limba gazd\o ignor\, fie printr-o scufunda -re metaling vis tic\ spre r\d\cini -le prime ale cuvântului? LiseGauvin 3 a expus deja pe largches tiu nea unei supracon[tiin]elingvistice, de care scriitorii francofonidau seam\ în chipuri di -ferite, în sensul c\ propun, înmiezul pro ble maticii lor identi -tare, o reflec]ie asu pra limbii [i a moduluiîn care se ar ti culeaz\ raporturile limbi / lite -ratur\ în contexte di fe rite. Dup\ p\rerea luiGauvin, aceste rapor turi comple xe ar fi cel51

52Vlaicu Ionescu:Planeta Venuspu]in concuren]iale, dac\ nu conflictuale,opinie la care nu subscriem, c\ci amploa -rea reflec]iei celor care aleg franceza calimb\ literar\ dep\[e[te cu mult agora uneiconfrunt\ri bilinguale. Iat\ un fel de art\poetic\ a lui Marius Daniel Popescu:„Î]i spui c\ tocmai ai scris un text cuo fat\ [i o femeie, cu poezie [i proz\ în cu -vintele ei, înaintea cuvintelor pe care tocmaile-ai scris, înaintea cuvintelor pe ca rele vei scrie, exist\ un fel de embrion al textuluice va veni, al textului publicabil-pu -blicat [i a[ezi embrionul acesta înainte cacu vintele s\ înceap\ s\ se înscrie unde va:ori ce scriitur\ necesit\ ni[te percep ]ii, planurisau spontaneit\]i mentale ca re for -meaz\ în cazul t\u începutul fie c\ rui text:odat\ ce începi s\ transformi în cuvântembrionul textului, te supui u nor re guli ca -re bulver sea z\ acel embrion, ca re îi pro -pun s\ creasc\, s\ devin\ text publi cabilurmând c\r\ri pe care le nu mim cuvinte[i care, în mod bizar, se articu lea z\ întreele f\r\ a forma intersec]ii, pie ]e, trotua re.Genele literaturii, ale unui text publi -cat, ale poeziei sau prozei, nu sunt cuvintele;cu vintele reprezint\ doar unul dinmijloa ce le pe care fiin]ele umane [i le-audat pân\ a cum pentru a traduce, exprima,p\stra, interpre ta, forma, dezvolta totoda -t\ acest embrion f\cut din percep]ii [icare se întâmpl\ a fi r\ d\cina tuturor for -melor de limbaj. […] Indi ferent ce cuvânt,prin el însu[i, repre zin t\ un text des\ vâr -[it, publicabil [i literar. Tu e[ti embrionultextului [i te str\duie[ti, cum au f\cut-o,o fac [i o vor face mul]i al ]ii, s\ trans formiacest embrion în cuvinte, s\ defi ne[ti, cuajutorul cuvintelor, tot ceea ce re prezint\acest embrion înainte de cuvinte, f\r\ cu -vin te; din fericire, e[ti un embrion prin treal ]i embrioni, exist\ o infini tate de embri -oni, nu exist\ o infinitate de cuvinte.” 4Un studiu al discursului romanesc esteuropean în general, românesc în special,pune în eviden]\ mecanisme de traversarea limbilor [i culturilor foarte diferite de celecare caracterizeaz\ literatura african\ de ex -Însemn\ri ie[ene

presie francez\, spre pild\. Lipse[te, mai în -tâi, complexul de inferioritate al domina tu -lui c\ci, departe de a fi limba colonizatori -lor, franceza reprezint\ (sau, cel pu]in, a re -prezentat) o alegere estetic\ elitist\, o ca leregal\ pentru a intra în „curtea celor mari“.Totu[i, o anume ambivalen]\ subzist\, alimentat\de înstr\inarea resim]it\ în acelîntre dou\ limbi, între dou\ culturi. Altfelspus, imaginarul [i expresia acestor scriitorisunt marcate în acela[i timp de dorin]a dedeschidere spre lume [i de înr\d\cinarea înteritoriul cultural originar. Nu e întotdea unaconfortabil s\ devii o r\d\cin\ zbur\ toare,[i asta provoac\ un conflict perma nent în -tre autenticitate [i lizibilitate. Aceas t\ sfâ[i -e re se manifest\, pe de o parte, prin tr-un felde efrac]ie sistematic\ ce const\ în subvertirealimbii franceze pentru a-i conferi respira]iahalucinant\, acel parfum de fân [i debalig\, acea plasticitate savuroas\ a limbiiromâne, pe de alta, printr-o derut\ parado -xal\, pe care Panait Istrati o formu leaz\ ast -fel: „Am intrat în literele franceze cu un su -flet românesc, dar a trebuit s\-i împrumut omasc\ francez\. Când am încercat s\-i re -dau acelui suflet chipul românesc, nu am maiputut; se îndep\rtase cu un chip str\in.“ 5Mai mult de atât, spa]iul cultural al limbiioriginare se r\zbun\ ca o amant\ abandonat\[i respinge corpul devenit str\in. Afost [i cazul, emblematic, al aceluia[i Istrati,pe care francezii l-au primit cu c\ldur\, în vre -me ce pozi]iile adoptate de criticii ro mânidinainte [i de dup\ r\zboi s-au v\dit extremde divergente, în func]ie de orizontul de a[ -teptare socio-cultural. Pe fond, ata curile îm -potriva textelor istratiene se spri jin\ pe ide -ea mistific\rii realit\]ilor româ ne[ti, pe carear fi s\vâr[it-o acest scriitor într-o al t\ limb\decât a sa, motiv pentru care, dup\ unii comentatoriimportan]i, precum Nicolae Ior -ga sau G. C\linescu, el nu mai poate fi con -siderat scriitor român, în ciuda calit\ ]i lor sa -le literare pe care nimenu nu i le con tes t\.1Ernst Cassirer, Essai sur l’homme, Paris,Minuit, 1975, pp. 43 et 44.Însemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:2Daniel Sibony, Entre-deux: l’origine dupartage, Paris, Seuil, 1991, p.11.3Gauvin, Lise, L’Ecrivain francophone àla croisée des langues, Paris, Khartala, 1997.4Marius Daniel Popescu, Culorile rându -Metaviziune verdenicii, pp.95-96.5Jutrin-Klener, Monique. Panaït Istrati, unchardon déraciné: écrivain français, conteurrou main, Paris, Librairie François Maspero,1970.53

54Aura Christi„~n mijlocul vie]ii –aceea[i mare suferin]\“ (2)„S\ te sim]i ca un copil printre oame -nii mari” este îndemnul rilkean adresat u -nui tân\r poet. Îngereasca îi era familiar\,de bun\ seam\. Limba îngerilor [i a p\s\ -rilor era vorbit\ de Lev Mâ[kin [i de copii;o dat\ cu plecarea sa, totul se aneanti zea -z\. Instinctiv, acest mare copil heraclitianpre simte c\ este pus în trista situa]ie de aîn v\]a lumeasca. [i el, oho, [i-a propus s\r\stoarne mun]ii. Începutul este, firesc,sim plu: „Mi-am pus în gând s\-mi împli -nesc cinstit [i ferm datoria”, de[i presu pu -ne c\ „printre oameni îmi va fi urât [igreu”. Cu toate acestea, [i-a impus dincapul locului s\ se drapeze în polite]e [i,Doamne p\ ze[ te, în sinceritate. Intuie[tec\ va avea pro bleme. E con[tient de dife -ren]a [i de ciu d\ ]enia proprie: „În aceast\privin]\, poa te, voi fi luat drept copil, darnu-i nimic!” Pri ma stupoare mâ[ kinian\revine pe sea ma faptului c\ e consideratidiot, când nu e deloc cazul. E drept, c\avea accese de a [a-zis\ idio]enie dup\revenirile din crize le epileptice. Or, acumchiar nu exist\ nici un motiv. La urma ur -melor, se întreab\ prin]ul, ce fel de idiot eacela care î[i d\ sea ma de faptul c\ ceilal]iîl fac idiot? Cert e c\ prin]ul nu se sup\r\.De ce s-ar sup\ ra? Chiar nu are nici unmo tiv. Mai ales c\ el [i-a propus s\ fie sincer– iat\ de unde în cep o parte din catastrofeîntr-o lume ca re nu are nevoie desinceritate, nici de, fe reasc\-ne Dumne -zeu, adev\r (v\zut de Niet zsche ca o bab\hâ d\!) – el însu[i [i-a propus s\ fie firesc[i politicos. Naturale]ea mâ[ki nian\, direc -te]ea, v\dite în discursu rile mo nologice,nu vin exclusiv din, spu ne prin ]ul, naivita -te: „Poate c\ am avut mo tivele me le.” A -glaia este primul martor per spica ce, carepricepe de la bun început „o anu mit\ in -ten]ie [i c\ toate au un tâlc”. Ia t\ u nul dintremotivele pentru care, re fe rindu-se poli -ticos la frumuse]ea Aglaiei, alesul nostrude obâr[ie nobil\ re tor chea z\ atunci cândeste invitat s\ se pronun]e pe marginea fi -rii ei, arun când pe copioasa mas\ roma -Vlaicu Ionescu:nesc\ unul dintre motivele-che ie ale roma -nului: frumuse]ea [i carac terul ei teribil.„Frumuse]ea va salva lumea”, „frumu -se]ea e greu de judecat; înc\ nu sunt pre -g\tit. Frumuse]ea e o enigm\” spune prin -]ul, invitat de îndat\ de zv\p\iata AglaiaE pancina s-o dezlege. Absolut to]i eroiiaces tui straniu roman, de un tragism polifonic,vor mun ci de zor la dezlegarea a -cestei e nigme, a acestor fraze criptice, vagi,de o duritate evaziv\, granitic\, [ov\ind s\se ex prime – a[a cum oamenii puternici,con [tien]i de for]a lor, ezit\, dintr-o poli -te]e a inimii, din pruden]ele ei mai degra -b\, s\ loveasc\, de par c\ suferin]a provo -cat\ în ca zul unei lo vituri le-ar provoca,lor în[i[i în primul rând, r\ul cel mare.Prin]ul se fr\ mânt\ nu o da t\, [ov\ie, sus -]inând c\ e criptic, vag [i confuz. Simpli-Natur\ static\: vioar\, brânz\, Pallady [i CésanneÎnsemn\ri ie[ene

tatea cheam\ simplitatea mai limpede.Adev\rul cere lim pezirea în apele unui altadev\r, mai ma re, dac\ acesta, desigur, e -xist\. S\l\[luind în l\untrul prin]ului, împo -v\ rân du-l peste m\sur\, cum s\ nu-l îm -brânceasc\ el, ade v\rul, în confuzie sau înbâlbâial\? Ade v\ rul – ca [i suferin]a, ca [iv\z du hul – este greu ca marea, ca cerul:„O, dac\ durerea mea s-ar cânt\ri [i ne -no rocirea mea ar fi pus\ pe cântar! – îir\spunde Iov lui Elifaz (6: 2-4) – [i fiindc\este mai grea decât ni sipul m\ rilor, de a -ceea cuvintele mele sunt bâlbâite! Pentruc\ s\ge]ile Celui Atotpu ternic stau înfipteîn mine [i duhul meu bea veninul lor, deaceea spaimele lui Dumne zeu vin cete-ce -te împotriva mea”.Ce s\ în]eleag\ s\rmanul om, fiin]adin carne [i oase, cu suflet [i trup, f\pturavulnerabil\, plantat\ pe acest p\mânt? P\ -mânt insignifiant, cât g\ m\lia de chi brit,în întreg Universul. {i dac\ Universul e unfel de stup, iar în interiorul acestui stup,noi, oamenii, nu de ]inem de cât un loc [or,unul singur, unde vehi cu l\m, de mi lenii, a -celea[i no]iuni, în fond, acelea[i legi, acelea[iprecepte, a celea[i ade v\ ruri, acelea[icon strân geri, acelea[i libert\]i? {i dac\ fi -ecare om este, el în su[i, un stup, adic\ unUni vers esen ]ialmente str\in lui însu[i, un -de el a duce, pe întinderea unei vie]i, no -]iuni, legi, [ti in]\, libert\]i, limite, dar [i nupu]ine pros tii, r\ t\ ciri, a[a cum al bina, c\ -r\u[ul f\ r\ odihn\, a duce în stup me rindeinefabile pentru a face, pentru a cre[te [ia spori mierea? Oare n-ar fi ca zul, n-ar fitimpul s\ ne oprim pu]in, pentru noi, înpri mul rând, în stupul care suntem noi în -[ine? Oare [tiin]a, preceptele, termenii, totce am dobândit sau aproape totul nu seînscriu, toate laolalt\, când [i când, în ta -bla pre judec\]ilor, care ne abat din drumulcunoa[terii, ne îm piedic\ s\ ne cunoa[ temcu adev\rat, în primul rând, pe noi în [ine?C\ci e limpede faptul c\ doar cu noscân -du-ne pe noi în[ine [i iubindu-ne pe noi în -[ine, vom putea, în sfâr [it, s\ fim preg\ ti]ipentru a cunoa[te [i a iubi a proapele. CeÎnsemn\ri ie[eneaventur\ imposibil\, Doamne, ce aventu -r\ fascinan t\ [i mereu stra nie, adic\ neo -bi[nu it\, vie, sagace, mai e [i via]a!Ezit\rile mâ[kiniene vin, de bun\ sea -m\, dintr-un exces de for ]\, disimulat\ cao meteahn\. Arta disi mul\rii nu-i este de -Vlaicu Ionescu:loc str\in\ cneazului. Din contr\: e atât debine st\pânit\, încât îi de ruteaz\, nu ra re -ori, pe ceilal]i protagoni[ti, dar nu mai pu -]in spiritele dispuse s\-l trateze ca pe numai mult decât o idee sau o fantasm\, decare se poate face abstrac]ie, cneazul Mâ[ -kin reprezentând, în opinia lor, nimic maimult decât o vexa]iune la adresa imaginiiomului nou: „Idiotul cu prin]ul Mâ[kin, f\ -r\ îndoial\, nu poate fi luat în conside ra -]ie. Dac\ el este «omul nou», dac\ acestatrebuie s\ fie idealul nostru – aceast\ um -br\ vrednic\ de mil\, fantom\ înghe]at\[i f\r\ vlag\ – atunci nu e mai bine s\ nune gândim la viitor?”; „Nu, prin]ul Mâ[kineste numai o idee, cu alte cuvinte, neant![i ce rol jalnic joac\! Oscileaz\ între dou\Cas\ pe strada Mice[tifemei, [i ca o statuet\ chi nezeasc\ se înclin\când spre una, când spre cealalt\”.Reali zând, la un moment dat, c\-i face onedreptate calomnioas\, Lev {estov, dincare cit\m, în Dosto ievski [i Nietzsche,par c\-parc\ î[i înmoaie judecata aspr\,nedreapt\, [i încearc\ s\-i dea Cezaruluice-i al Cezarului, dar nu foarte ferm: „Estedrept, c\ din când în când, Dostoievski îiofer\ ocazia s\ vorbeasc\ pe s\turate, me -ritul nu-i prea mare; cel care vorbe[te este55

56Vlaicu Ionescu:autorul. În plus, prin]ul Mâ[kin, la fel caAlio[a Ka ramazov, are darul neobi[nuit alpreviziunii, care este la grani]a clarviziunii”.Pentru ca de îndat\ filosof rus, cu ju decataeclipsa t\, de ast\ dat\, de o inexplicabil\mânie, s\ revin\ la tonul ca tego ric: „Darnici a ceas t\ calitate nu înseamn\ mare lu -cru pentru un erou de roman, un de sentimentele[i ac]iunile personajelor sunt diri -jate de au tor. În afara acestor «ca li t\]i» prin -]ul Mâ[ kin este un zero”. Ur meaz\ alte „p\ -cate”, alte etichete, apli ca te o mului su blim,cu rapiditatea trufa[\, plin\ de ea în s\[i,speci fic\ unora dintre eroii roma nului, gr\ -bi]i s\-l înghesuie pe neavenitul erou – ca -re, ce-i drept, le cam încurc\ existen]a, oîncurc\ bine de tot – în cli[ee, tipare ale co -modit\]ii [i preju de c\]ilor, ce-i scutesc ast -fel de proaste diges tii [i de insomnii: „Îi de -Bucure[tiplânge permanent pe cei din jur, dar nu re -u[e[te s\ conso le ze pe nimeni. O respingepe Aglaia, dar n-o lini[ te[te pe NastasiaFilippovna; se îm prie tene[te cu Rogojin,prevede crima, dar nu o poate îm pie di ca”.La aceste limi te se a daug\ noiane de re -pro [uri indirec te (incapacitatea de a în]e -lege tragismul si tua]iei celor din preaj m\),sintagme scandaloase (degenerat prin tre„oamenii su pe riori ai lui Dostoievski”), dete mir\ aten]ia cu ca re îl trateaz\ crea torullui Ivan [i A lio[a Karamazov pe întindereaa peste opt sute de pagini [i, nu într-o m\ -sur\ mai mi c\, motivele pentru ca re în -trea ga ac]iune este construit\ în jurul aces -tei osii vii, c\ u tate, dorite de ceilal]i, maiexact, de nu pu]ini dintre ei, c\ci e lim pe -de c\ majoritatea per sonajelor din aceast\oper\ carna va les c\ are nevoie de aceast\pacoste ubi cu\ care este Mâ[kin, în ciudaetiche t\ rilor, în ciuda protes telor, a murmu -rului, ba chiar a du[m\niei nutri te, când [icând, fa ]\ de teribilul cavaler al unor cauzeapa rent pierdute. Oare nu pen tru c\ ceidin preaj ma s\r manului cavaler, spre deosebirede autorul studiului Dostoievski [iNietzsche, au o perspectiv\ du bl\ asupraomului minunat, des cins prin tre ei?V\zând neîndemânarea prin]ului, asis -tând la spectacolul extramoralit\]ii mâ[ki -niene, unii dintre eroi, mul]i (da, mul]i, da -c\ nu majoritatea), presimt [i altceva, unceva care îi apropie de ei în[i[i [i îi si tu ea -z\ într-un unghi diferit, îi face s\ n\pârleasc\pe dinl\untru [i le împrumut\ unalt mod de a vedea lucrurile, oamenii dinjur, via]a îns\[i, îi face aten]i, adic\ îi scoa -te din matca lor inert\, învechit\, stearp\.Din ti parele impuse de inima lor împie tri -t\. Pe de alt\ parte, tocmai aceste lucruri,de ca re e greu s\ faci abstrac]ie [i pe carenu ai cum s\ nu le remarci, dac\ ai judecatacal m\ [i nuan]at\, îi deranjeaz\ profund,înfuriindu-i – cum se înfurie, întrealtele fie zis, Lev {estov – [i f\cându-i s\-lîm proa[ te pe Mâ[kin cu alte calificative,multe dintre acestea avându-[i r\d\cinasemantic\ în sintagma ce d\ titlul romanului.E la mij loc un mecanism complex deap\rare [i de respingere a prin]ului, meca -nism declan [at în ceilal]i de firea superi -oar\ [i de bel [ugul de via]\-moarte [i defor]a candorii mâ[kiniene, care-[i exercit\voca]ia de se duc\tor asupra fiec\ruia dintrepersonaje. Uneori, pân\ la tiranie.Fap tul c\, de pil d\, gener\leasa Epancinasau Aglaia, Rogojin sau Nastasia Filippov -na, contraria]i, se ap\r\ de prin]ul Mâ[ kin,fie bruscându-l, fie maculându-l, fie alt -cumva, intr\ în rigo rile normalit\]ii. Since -ritatea, candoarea, viul teribil sau origina -litatea, se [tie, deran jeaz\, crispeaz\, bulverseaz\ordinea stabilit\ a lucrurilor.Reflexul de ap\rare al celorlal]i de sindromulMâ[kin ne arat\ c\ mediocritatealor a[ezat\ [i s\n\toas\, [i, f\r\ îndoial\ne cesar\, în fa]a c\reia ne plec\m, res -Însemn\ri ie[ene

pectu os, frun]ile, oho, începe s\ mârâie,s\ vul c\neasc\, riscând s\ fie aruncat\,Doam ne fere[te, în aer. Comportamentulprin ]ului denot\ o excelent\ cunoa[tere avie ]ii, a iadului [i edenului încorporate înea – [ti in]\ ce-i apar]ine tocmai celui caresus ]i ne, min]ind [i spunând adev\rul golgolu] totodat\, c\ a tr\it pu ]in! E vorba,în acela[i timp, [i de o rar\ [i profund\ cu -noa[ te re a fiin]ei umane. Ezit\ rile sale mul -tiple, lipsa de reac]ie sau reac ]iile nu ra -reori întârziate, în alte cazuri ina decvate,de fie ca re dat\ atent studiate, pot fi pusepe sea ma con[tientiz\rii dispropor ]iei dintreel [i ceilal]i, dar [i pe seama spai meide a amplifica puterea r\ului din inten]iade a face bine. Swiftia nul Gulliver în ]arapiticilor are reac]ii înru dite întrucât va cucele ale prin ]ului descins, f\r\ voia sa, dinpreajma fe ri cit-candid\ a copiilor din satula[ezat în cre ierul mun]ilor – simbol al în -Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[enedep\rtatului pa radis al candorii, pierdut învecii vecilor – în capitala de nord a Ru si -ei, printre oameni ciuda]i, mediocri, prin[iîn turbionul unei vie]i decadente, c\reiaprin]ul îi d\ relief prin apari]ia sa, mutândlucrurile, spre ne pl\cerea multora, dintr-unloc în altul, [lefuindu-le, dându-le str\luci -re, su ferin]\ [i contradic]ie, adic\ via]\.Aerul unei existen]e st\tute, aerul deîn c\pere neaerisit\, în consecin]\, se schim -b\. Vibreaz\. Devine irespirabil. Oda t\ cuvenirea prin]ului, lucrurile, oamenii, at -mos fera se preci pit\ parc\. Timpul î[i iesedin ]â]âni. Candoarea [i frumu se ]ea î[i a -rat\ fa]a lor teribil\, cu care prin]ul estefa milia ri zat, omul minunat nefiind str\inde accen tele îngrozitoare ale exis ten]ei [ide ade v\rurile ei ultime. Numai accesândaceast\ fa ]\ a lucrurilor, putem citi corectaplecarea mâ[kinian\, aparent deplasat\,spre sce ne le de groaz\ ale condamn\rii,Vene]iainclusiv bi za ra ce rere adresat\ Aglaiei dea picta un cap retezat, care s\ surprind\expresia ultim\ a fiin]ei încol]ite de moar -te. Acel cap re tezat, în acele frac]iuni desecund\, [tie tot. Instinctiv, prin]ul [tie to -tul. C\ci din subte rana bolii [i a pierzanieiie[i în lu me altfel. Cu o str\ i n\tate deve -ni t\ patrie. Cu un sur plus de [tiin]\ a vie -]ii. Su ferin]a i-a împrumutat prin]ului unalt tip de [tiin]\. Sufe rin]a i-a înlesnit acce -sul la un alt tip de cu noa[tere. Una clarv\ -z\toare, ca pabil\ de a citi în m\runtaieleviitorului a[a cum, în vechime, anu mi]i indivizi,majoritatea lor suferinzi, întreve deausemnele acestu ia în viscerele p\s\rilor. Toc -mai de aceea prin ]ul are o sensibili - ta teîntoars\ spre tot ce atinge suferin]a, spretot ce curge din [i spre fluviile ei. Suferin]ad\ har, iar – în ca zuri foar te rare – geniu.Portretul Nastasiei Filippovna îl r\ v\ -[e[te pe Lev Nikolaievici. Acest str\nepotal carismaticului personaj swiftian îl studi -az\ cu o sete sporind\, cu o curiozitate di -buind ceva greu de întrez\rit la o prim\ve dere, „parc\ voia s\ ghiceasc\ ceva cese ascundea pe chipul acela, ceva care-luimi se înainte”, adic\ atunci când îl v\zu -se în premier\ absolut\ în biroul generaluluiE pancin, r\s co lit fiind de frumuse]eaneobi[ nuit\ a acelui chip de femeie, pe -cetluit de sufe rin]\. În chip de neexplicat,prima impresie spore[te în intensitate,ast fel încât, la o nou\ revedere, [i mai a -tent\, prin]ului nu-i scap\ a mestecul straniude „imens\ mândrie [i des considerare,aproape ur\”, apoi, „ceva încrez\tor, cevauimitor de sin cer”. Contrastul re zultat stâr -ne[te comp\ timirea, înlocuit\ rapid cu osenza]ie su fo cant\, definit\ drept „frumu -se]e orbitoa re”, „chiar insuportabil\”, „fru -muse]e bi za r\”. Acest a mes tec to nitruantîl fixeaz\ locului pe prin] [i-l face, într-unacces de v\ dit\ exaltare, s\ s\rute chipuldin por tret. În suferin]a înti p\rit\ pe chi -pul acelei Maria Magdalena, prin]ul, f\r\du bii, recu noa[te o par te din propria sufe -rin]\, dar [i ceva mai mult. Se va tr\da, îna cest sens, destul de repede, [i a nu me: în57

58Vlaicu Ionescu:discu]ia pur ta t\ în salo nul Epancinilor, cândva sus]i ne, cu sinceritate dez ar mant\ – etipul de sinceritate, mânuit cu dex te rita teacu care cavalerii medievali fo losesc spada– c\ a preciaz\, în mod special, a cest gende frumu se ]e, care „tr\deaz\... mult\ sufe -rin]\”. [i for ]\, va s\ri ca ars\ de focul u -nei reve la]ii Adelaida Epancina: „Asemeneafru muse]e e o for]\.”, „Având o ase -menea frumu se ]e, po]i r\sturna lu mea”.De bun\ seam\, o asemenea fru mu se]eare for]a de a st\pâni lumea, f\r\ s\ fie,Biseric\ `n Mykonosea îns\[i, fru mu se]ea adic\, st\pâni t\; iat\de ce a ceas t\ Antigon\ petersbur ghez\,Nastasia Fi lippov na, între moarte [i pier -derea liber t\ ]ii prin leg\mântul cununieifie cu prin]ul, fie cu Rogojin, alege, indu -bi tabil, moar tea, presim]irea acesteia motivândcu asupra de m\sur\ zbaterea, in -fernul acestui personaj de o profunzimeantic\. Un tip oa re cum asem\n\tor defrumuse]e se va înti p\ri în mintea bi za ru -lui, straniului june – nici fanatic, nici mis -tic, un ucenic „iubitor preco ce de oa -meni”, tipologic înrudit cu prin]ul – Alio[aKaramazov. Imaginea nefericitei orfaneSofia Ivanovna, care suportase, înainte detoate, tratamen tul de o asprime in uman\al protectoarei ei (tiranica v\duv\ a ge -neralului Antohov), apoi bestialitatea desfrânat\a lui Fiodor Pav lovici Karamazov,acea ima gine imprimat\ pe retina cru d\ apu[ tiului de-o [chioa p\, sc\pat din ca savicioas\ [i p\gân\ a p\rintelui s\u, va re -veni cu evlavie pe întinderea întregii salevie]i, obsedându-l [i f\cându-l s\ evoce, cupio[enie, autoarea existen]ei sale, care a -vea, în trecutul în de p\rtat [i viu, „chipultulburat de durere”, dar, cu toa te acestea,r\mânea extrem de frumoas\.Ca [i durerea, absurd\, nedreapt\, flagrant\,ca [i via]a, cea care ni se d\ o foar -te singur\ dat\, frumuse]ea suferind\ ema -n\ for]\. O for]\ magnetizant\ [i do mi na -toare. Dar, în mod sigur, [i altceva. Ce va cescap\ în]elegerii, ferecându-ne în orbitaui mirii [i t\indu-ne, în clipe de vârf, respi -ra ]ia, da, departe de ade v\r, de parte dedreptate, departe de r\u [i bine. G\sindu-nefi - xa]i în mijlo cul vie]ii, în raza bucuroas\a durerii eterne, c\ci su ferin]a în seamn\via ]\. Tot timpul aceea[i, uni c\, via]\.Ce zeitate par[iv\ [i-a g\sit în mine rega tul?Oho, acela[i trup – str\vechea aren\ de lupt\,unde armate de spaim\ se tot încaier\precum fiarele pe o coam\ abrupt\...Suferin]a-i enorm\, spun. Din ruinele eim-am ridicat, f\r\ s\ [tiu pentru ce, pân\ când.Iube[te via]a a[a cum iube[ti ghizii ei f\r\sens –îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib str\in,a[teptând.Dar ce-i de v\zut în cuibul pierdut? Lini[tea?A[teptarea, ca un [arpe unduit prin valul desare?Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund...Moartea e vie, e peste tot.În mijlocul vie]ii – aceea[i suferin]\ mare.(Fragment din volumul `n lucru Dostoiev -ski – Nietzsche. Elogiul su ferin]ei)Însemn\ri ie[ene

Constantin Cuble[anJacob Popper:„Beo]ianul“ Co[bucCu o promtitudine exemplar\ de executantal programului literar specific stra -te giei proletcultiste, J. Popper public\ în1951 o ampl\ monografie consacrat\ luiGeorge Co[buc (George Co[buc. Editurapentru Literatur\ [i Art\ a Uniunii Scriitori -lor din R.P.R., Bucure[ti, 1951. Colec]ia Studiicritice), respectând cu stricte]e cano nulimpus, dup\ model sovietic, de relua re, dereinterpretare (rejudecare) a ope re lor scriitorilordin trecut, pentru a-i cerne prin si -ta principiilor ideologizante ale mar xism-le -ninismului în munca de f\urire a unei noiculturi, îndrumat\ de Particul Co munist(Muncitoresc) Român, având în ve dere a -portul, ata[amentul fiec\rui creator în par -te fa]\ de... cauza proletariatului, a popo -rului – în expresie mai larg\ – a spiri tuluiprogresist, antiburghez [i anticapita list. Sefabricau astfel, în regim de urgen]\, clasici(Theodor Neculu]\, I. P\un Pincio, Al. Sa -hia etc., iar dintre cei ce au ani mat dece -ni ile trecute: de pe la 1848 încoace [i pâ -n\ la perioada primului r\zboi mondial:N. B\lcescu, Cezar Bolliac, C. Dobrogea -nu-Gherea, cei grupa]i în jurul Contempo -ranului [.c.l.) odat\ cu sac]io narea, chiarepurarea din orizontul public, a acelora ca -re erau considera]i a fi contamina]i iremediabilde spiritul ideologic bur ghez, [i maiales reprezentan]ii acestuia (T. Maiorescu,Junimea etc.), ori ai orien t\ rilor decaden -te apusene (mai ales scrii torii perioadei interbelice).Între primii recuperabili [i, chiarmai mult, a[eza]i pe un soclu de real\ vene -ra]ie, se num\ra Geor ge Co[nc, cel pe ca -re C. Doblogeanu-Ghe rea Îl numise Poe -tul ]\r\nimii – formul\ ce a constituit ge ne -Însemn\ri ie[enericul unui amplu studiu al acestuia, din 1897– aducându-i, de alt fel întemeiate elogii,spre norocul sau ghi nionul poetului. În con -textul angaja mentului politic agresiv dincultura de dup\ cel de al doilea r\zboi mon -dial, figura bardului de la Hordou putea fipromovat\ unilateral (ca s\ zic a[a), cu argumentecre dibile, aproape irefutabile, da -c\ ele n-ar fi fost exclusiviste, v\dit ten -den]ioase [i de ma gogic-propagandistice.„Azi, când a sf\râ mat lan]urile exploat\riiVlaicu Ionescu:– dup\ cum se exprim\ cu aplomb J. Pop -per – poporul nostru poate deslu[i în]elesullibert\]ii ad ev\rate, el pre]uie[te maimult vibranta chemare la lupt\ pentru li -bertate [i o via]\ mai bun\ a lui Co[buc;pentru c\ lupta de clas\ se ascute în ]aranoastr\ odat\ cu dez voltarea procesului deconstruire a socia lismului, revolta clocotitoaredin poezia lui Co[buc ne e atât dea propiat\. Ea se o]e le[te în lupta împotri -va du[manilor dinl\ untrul [i din afara hota -relor, ne face s\-i urâm cu mai mult\ înver -[unare pe cei ce asupresc popoarele [ipreg\tesc noi r\z boaie”. Mai zelos, într-oatare campanie de reordonare a valorilorliteraturii româ ne, fusese doar I. Vitner ca -re, în 1949, pu blicase studiul direc]ional,Influen]a cla sei muncitoare în opera luiEminescu [i Ca ragiale (Abia în 1955 a -vea s\ dea, în no ta... popperescian\, stu -diul s\u despre M. Eminescu).Natur\ moart\ cu pistol [i coifochiul anticarului · ochiul ant59

ochiul anticarului · ochiul ant60Ampla monografie (o a doua edi]ie,mult cosmetizat\, se realizeaz\ în 1957 [i,surprinz\tor, este cea care se p\streaz\aproape în exclusivitatre în bibliotecile pu -blice, dup\ ce c\r]ile lui J. Popper fusese -r\ scoase din circula]ie, ca urmare a emi -gr\rii lui din ]ar\, în 1964. O a treia edi -]ie, la drept vorbind o alt\ carte, Cel\laltCo[buc, cu subtitlul: Monografie critic\,public\ în 1995, la Editura Imago din Si -biu, ]inând s\ precizeze într-un Cuvânt îna -inte:„Studiul de fa]\ nu este o reeditare«îmbun\t\]it\» [i «ad\ugit\» a monografieimele George Co[buc, ap\rut\ în1957,dar dup\ p\rerea mea el nu poate fi înf\ -]i[at publicului nici ca o «nou\ edi]ie» a lu -cr\rii cu acela[i titlu, ie[it\ de subteascu rile Editurii pentru literatur\[i art\ în 1957 (...)... m-am str\ du -it s\ îndep\rtez scoriile – nu multe,îndr\znesc s\ sus]in! – ale con di -]ion\rii ideologice[ti, ale «limbii delemn»” – Rafistolarea s-a f\cut du -p\ edi]ia din 1957, dar cea din 1951r\mâne, oricum am lua-o, ca unmonument al literaturii realismuluisocialist [i trebuie, în consecin]\,a dus\ la vedere de sub taina uit\ -rii, întrucât a viciat în epoc\, cu multvenin, compasul critic al recep t\riicritice a înainta[ilor) – revin deci:ampla monografie se deschide cuun capitol în care George Co[buceste v\zut în epoca sa, în peisajulistoric [i geografic, cultural transil -v\nean, mai apoi în cel din Regat,totul sub semnul genericului „Beo-]ianul” – Co[buc. Ce va fi vrut s\zic\ Popper prin acest epitet (?!),întrucât Beo]ia e cunoscut\ ca ]i -nut al Greciei antice, în zona central\,cu capitala la Teba, aliat\ laun moment dat imperiului persan,împotriva Atenei, [i cu o perioa\de înflorire la finele secolului al 4-lea î.Hr. S\ se fi referit monogra -fis tul nostru la calita tea de locuitoral Tebei (opozant deci al ca pitaleiVlaicu Ionescu:Greciei)? Pu]in probabil. Dar, poate utili za -se cuvântul beo]ian, în sensul lui fi gurat, ce -ea ce înseamn\ dup\ Dex.: om stupid.Adic\, mai pe române[te: prost. De ce eraGeorge Co[buc un om prost, în optica luiJ. Popper, e mai lesne de în ]eles urm\ rin -du-i demonstra]ia oferit\ pu blicului oarecare,unor mase populare mai pu]in deda -te la subtilit\]i metaforice, de pe cotele dealtitudine ale unui intelectual bine [colit –cum era el, f\r\ doar [i poa te. N\scut laBucure[ti, la 31 mai 1921 (m. 5 februarie1996, la Roma), Jacob Popper urmeaz\Liceul internat din Ia[i, dup\ absolvirea c\ -ruia se înscrie la Facultatea de Litere [i Fi -losofie a Universit\]ii ie[ene. Între 1945Natur\ moart\ cu heringi–1946 este redactor la ziarele Moldova [iLupta Moldovei, înfi in]ând el însu[i o revist\literar\, Pygma lion (1947), suspen -dat\ de cenzur\ dup\ abia dou\ numere.Trece astfel ca redactor la Flac\ra, la Ro -mânia literar\ [i apoi, între 1948-1951,la revista Contemporanul. De aici se trans -fer\ în redac]ia Edi turii de Stat pentru Li -teratur\ [i art\.Simpatizant al mi[c\rilor de stânga, în1946 se înscrie grabnic în Partidul Comunist,pentru a deveni imediat un publicist[i un scriitor zelos în combatera vechii culturiburgheze [i consolidarea uneia noi, detip socialist-sovietic. N-a dat îns\ niciodat\explica]ii publice în leg\tur\ cu excludereasa, în 1949, la numai trei ani de laînscri e re, din Partid, iar zece ani maitârziu (pu blicase între timp [i roma -nul Taina alb\, în 1956) din UniuneaScriitorilor, pentru ca în 1964s\ emigreze în Occident (în Italia),devenind, între 1965-1980, re dac -tor al postului de Radio Europa Li -ber\ (la Munchen), în cadrul c\ruiasus]ine rubrici le Tribuna liber\ [iMeridiane culturale. Cu siguran -]\ va fi intrat în conflict cu [efii s\ide partid [i din cultur\, c\ci orgo liulexacerbat [i ambi]ia sa de a a jun -ge în posturi (func]ii) înalte, combinatcu pl\cerea cul tiv\rii intrigi -lor în jur, i-au creat dificul t\]i [i laRadio Europa Liber\, unde RenéAl. De Flers î[i aminte[te c\: „Bu-nescu fu sese nevoit s\ apeleze lain egalabila lui inteligen]\ [i la ma -rea lui cultur\ (...) i se f\ cuse unprogram special. Un pretext pentrucei de sus s\ nu-l accepte sut\ lasut\. Era de vi n\ [i sl\biciunea lui:sigur de g enialitatea care îi fuse sed\ruit\ de Providen]\, era de p\ re -re c\ nu putea fi comparat cu res -tul neciopli]ilor din Departament.F\ cea parte din ale[i, având dreptuls\ se considere superior” [i, cum„vanita tea îl orbise”, Noel Ber nard,Însemn\ri ie[ene

directorul Departamen tului Român, „c\utacu tot dina dinsul un motiv s\ scape de Pop -per”, în cele din urm\ sco]ând la iveal\ fap -tul c\, în ]ar\, „Popper fusese stalinist în -ver[unat [i adusese multe pagube literatu -rii româ ne”, f\când în acest sens public unarticol din Flac\ra, de prin 1948, când„Popper condamna pe americani [i îi înjuraîntr-un hal f\r\ de hal” (Re né Al. deFlers, Radio „Europa Li ber\“ [i exilul ro -mânesc. O is torie înc\ nescris\. EdituraVestala, Bu cure[ti, 2005, p. 238, 366-367).Obedien]a conjunctural\ i-a marcat me -reu scrisul. Astfel, stu diul despre GeorgeCo[buc este scris cu documentale de partidîn mân\, la vedere.Situa]ia românilor transil v\ neni, în spe -]\ n\s\udeni, în ca drul istoric [i na]ionalal Impe riului Austro-Ungar, care mar chea -z\ biografia lui George Co[ buc, nu este re -constituit\ dup\ documente [i studii aleistorici lor no[tri, ci dup\ unghiul de ve de -re doctrinar al marxism-le ninismului pri -vind contradic]iile sociale din cea de a do -ua ju m\ tate a secolului al XIX-lea („Le ninne înva]\ c\ societatea împ\r]it\ pe cla -se...” etc – v. No te critice în problema na -]io na l\), privind „burghezia ardele neas c\”[i mai ales cele dou\ culturi: una „a ma -se lor popula re”, al c\ror reprezentant erasoco tit a fi George Co[buc („ie [it din sânul]\ r\nimii, care s-a str\duit din toat\ i nimas\ se apropie de popor”), alta „a bur ghe zi -ei”. În aceast\ privin]\, scrie J. Popper,„I. V. Stalin ne înva]\ s\ vedem [i criteriulconcret dup\ care trebuie s\ ne condu cemîn rezolvarea problemei noastre. Scriitoriiar deleni care au zugr\vit în mod realist, îno pera lor, via]a ]\r\nimii îm pilate, sco]ândla iveal\ interesele materiale, privitoare lap\ mânt, f\cându-se ecoul revoltei ]\r\ ne[tiîmpotriva «grofului» exploatator, dar [i împotriva«domnului» [i «g\zdacului» a ce[tiscriitori au fost nu paladini ai ipo cri tei «libert\]i»burgheze, ci cânt\re]i ai unei liber -t\]i mult mai concre te, ai n\zuin]ei fier -bin]i spre o via]a mai bun\ [i mai dreapt\,desc\ tu [a t\ de lan ]u rile robiei feudale, n\ -zuin]\ care clocotea în ma se le largi ]\r\ -ne[ti”. Iat\ aici limba de lemn de care ziceJ. Popper c\ s-a deba ra sat în edi ]ia (totu[i)studiului din 1995. A tunci îns\, ea r\sunafalnic, aidoma lo zin car delor discursuri pro -Vlaicu Ionescu:pa gandistice ]i nute pretu tindeni în ]ar\.Pentru J. Pop per, a [adar, poetul Geor geCo[ buc dezvol t\ „li nia de protest [i cri tic\împotriva o pre siu nii na ]ionale”, mer ând„pe linia realismului poporal”, [i excelândîn „dezv\ lu irea antagosmelor de clas\ lasate [i criticarea chiaburimii (...) în Radasau Nu mai una”.Perioada activit\]ii la Tribu na sibian\este cea mai fecun d\ [i mai substan]ial\,ideatic vorbind, în ciuda faptului – ne încredin]eaz\J. Popper – c\ publica]ia aveaten - din]a de a „concilia interesele bur ghe -zo-mo[ierimii române[ti cu cele ale mo nar -hiei habzburgice”, c\u tând un „ad\ post”pentru „bur ghezia român\ din Ar deal” sub„faldurile tronului cezaro-cr\ iesc” (!?). Devenindun poet de mare popu laritate, Co[ -buc se decide s\ urmeze sfatul lui I. Slavicide a se muta la Bucure[ti („Sla vici mi-a ziss\ viu la Bucure[ti ... Într-una m-a tot îndem -nat...”), numai c\ a ici, zice monogra fistul,Natur\ moart\: pocale de argint„socie ta tea româneasc\ pe care o cu noa[ -te poetul la 1889 (...) se ca racteri zeaz\ prin -tr-o ascu]ire din ce în ce mai accentuat\ aantagonismelor sociale”, „mon struoasa coa -li]ie î[i cimenta le g\tu rile”, iar în „saloa ne -le” Juni mei întâlne[te „un grup de boieri pecare-i interesa mai ales s\-[i încaseze înlini[te venitu rile mo [i ilor lor”, în vreme ceîn cultur\ „curen te le decaden te apusene”dep\rtau litera tura de „orice fel de preo -cu pare de con]inut (...) de pro blemele ma -selor muncitoare”. Co[buc se simte str\in înaceast\ lume, c\ci nu în ]e lege c\ „în cercurilesocialiste ar fi putut afla un r\s punsla chinuitoarele întreb\ri pe care începusea [i le pune”. Poetul „se sim]ea izolat, ruptde poporul care-i inspirase cele mai frumoa -ochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri ie[ene61

ochiul anticarului · ochiul ant62se poeme”. Versul s\u se înfl\ c\ -reaz\ îns\ când, în 1894, iz buc -nesc r\s coa lele ]\r\ne[ti în câ -teva jude ]e din Mol do va [i pu -blic\ în Vatra „dou\ pu ternicepoe me de revolt\ împotriva exploat\riimo[ie re[ti”: Noi vremp\mânt (1894) [i Doina (1895).Este comentat\ pe larg „for]a a -gi tatoric\ a poemului” Noi vremp\ mânt, care exprim\ „sufe rin -]a [i mânia ]\ranilor cl\ca[i”. To -tu[i, Co[buc are limite în gândi -rea sa, întrucât „el nu a v\zut unpublic nou în clasa muncitoare,ni[te tovar\[i de lupt\ ideologi -c\ în inte lectualii [i scriitorii ca remilitau al\turi de muncitori me”.Cel de al doilea capitol, inti -tulat Poetul ]\r\nimii, dezvolt\în actualitate teza lui C. Dobrogeanu-Ghera,nuan]ând-o din -tr-o perspectiv\ nu atât socio logizant\,cât mai ales politic\. A -[a bun\oar\, în poezia Lup tavie]ii Co[buc „dezv\luie f\r\ de -legile «grofilor»”, iar în întreagasa crea]ie, ilustreaz\ „aspira]ia]\r\nimii spre o via]\ mai bu n\,eliberat\ de jugul exploat\rii”,acumulându-se poem lâng\ po -em în reali za rea unui „proiectgrandios”, acela al epopeii satului (Epo pe -ea poporal\). Se continu\ în aceea[i no -t\, a unui discurs propagandistic, mesajulsocial al diverselor po ezii: Cr\iasa zânelor(„urm\rirea procesului de ini]iere erotic\a tinerei fete de la ]ar\”), Nunta Zamfirei(procesiunea are „o importan]\ cosmic\”dar „f\r\ vreo semnifica]ie ideologic\ deosebit\”),Moartea lui Fulger („ridic\ da ti -na popular\ la nive lul marii tragedii” ar\ -tând „felul de a gândi al ]\r\nimii”) [.a.m.d.În capitolul Satul, sunt comb\tute a pre -cierile „mincinoase” privind poetul idilic,deoarece, spune Popper, în poeziile inspiratedin mediul rural se ilustreaz\ limpede„reac]ia tipic\ de refuz a ]\r\nimii patriar -Vlaicu Ionescu:hale fa]\ de civiliza]ia or\[eneasc\”. Temadragostei e tratat\ [i ea în poemele co[buciene,apreciaz\ J. Popper, de pe o „pozi -]ie moral\ opus\ concep]iilor matrimo nia lechiabure[ti” – Crai Sânger, Draga ma mei,La pârâu, Mânioas\, Nu te-ai pri ce put, Pelâng\ boi, Dragoste învr\jbit\, Ra da, Du[ -mancele, Numai una, Vântoa se le, Fatamorarului, Cântecul fusului [.c.l. – dezvoltându-sein extenso comentariul pe ide -ea c\ „idila” lui Co[buc „nu ne transmitenumai dragostea [i delicate]ea sufleteasc\a poporului s\u; ea ne a]â]\ indignareaîmpotriva acelei orânduiri do mi nate de le -gea banului, care a în\bu[it [i î n\bu[e în -c\, în atâtea ]\ri, n\zuin]a spre fericire a oa -menlor simpli”. Nu sunt trecu -te cu vederea nici temele religi -oase (misti ce) – „În unele poe -me el (poetul, n.n., Ct. C.) seface purt\torul conformismuluireligios, pe care p\turile exploa -tatoare în cearc\ s\-l impun\maselor ]\r\ne[ti”; de asemenea,temele inspirate din natu -r\ (poetul „reflect\ natura prinochii ]\r\nimii (...) recunoa[-tem concep]iile despre lume ale]\r\nimii ardelene din a douajum\tate a secolului al XIX-lea,ale ]\r\nimii prinse în lupta pen -tru libertate, împotriva asupri -rii feudale”); a[ijderea, temele deinspi ra ]ie istoric\ în poezii caDecebal c\tre po por, Un cântecbarbar, Voichi]a lui {te fan,Vlad Vod\-C\lug\rul, O[tirilelui A lah [.a., în care îns\ se punîn eviden]\ toc mai limitele concep]ieiideologice a lui Co[ buc:„Nic\ieri Co[buc nu arat\ c\ ti -ra nul este exponentul unei cla -se sociale. Ast fel conflictul întreasupri]i [i asupritori e redus laun conflict între indivizi izola]i,ceea ce v\de[te r\m\[i]ele u -nei concep]ii romantice înapo -iate în metoda artistic\ a lui Co[ -buc”; motivele R\zboiului de Independen -]\ („el a v\zut r\zboiul (...) cu ochii solda -tului, cu ochii ]\ranului îmbr\cat în straieost\[e[ti”) – O scrisoare de la Muselim Se -lo, Rug\mintea din urm\, Poves tea c\pra -rului, Cântecul redutei [.c.l. – dar [i aici,atitudinea scriitorului este amenda t\, totpe considerente politice: „Cum a putut els\ scrie Povestea unei coroane de o]el încare r\zboiul de la 1877 este pre zentat în -tr-o lumin\ fals\, menit\ numai s\ scoat\în relief meritele inexistente ale lui Carol I?”~ntr-un amplu capitol intitulat Instigatorul,este prezentat „un poet lupt\tor”(Pentru libertate, In opressores, Noi vremp\mânt, Graiul neamului, Str\jerul, ExNatur\ static\Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneossibus ultor, Doina, Decebal c\tre po -por [.c.l.), pentru a concluziona: „Poezia derevolt\ a lui Co[buc v\de[te ceea ce Leninobserva cu privire la Tolstoi: «ura ar z\toa -re, tendin]a spre mai bine ajuns\ la maturitate;do rin]a de a se izb\vi de trecut – [ilipsa de maturitate, proasta edu ca ]ie poli -tic\ a spiritului revolu]ionar sl\b\ nog”. Eibine, iat\-l pe „beo ]ianul” Co[ buc, cel cuproasta edu ca]ie politic\.În partea a doua a monografiei, J. Pop -per se ocup\ de arta poeti c\ a lui G. Co[ -buc: Marea putere a artei. Aici se demon -streaz\ origina litatea scriitoului care [tie s\trans pun\ „un con]inut popular într-o for m\artistic\”. Cât prive[te „izvoa rele” a ces teipoezii, pe lâng\ crea]ia popular\ pe ca reCo[buc o pre]uia foarte mult („ani înde -lunga]i de u cenicie la [coala literaturii popu -la re”) se adaug\ tradi]ia unei culturi clasi -ce (Homer, Ovidiu, Catul, Pla ut [.a.), dar maiales „influen]a post- romantismului [i neoclasicismuluigerman”, înfruntând „cu succes”toate „curentele literare decaden te ve -nite din Apus [i tendin]ele na]io nalist-[o vi -ne”. O aten]ie special\ se acord\ Construc -]iei subiectului [i a eului liric, exe getul su -bliniind faptul c\ „versurile con ving prinmarea lor simplitate, prin sponta ne itatea [if\rgezimea lor”, ce sunt „rupte din via]\”.Apreciaz\ [i „extraordinarul di na mism alima ginilor”, poetul dozând „ad mi rabil” e -fectele sonore. Se insist\ apoi pe Tehnicaver sului („metrul popular” [i rima de „o va -rie tate uluitoare de combina]ii”) [i, desigur,sec ]iunea se încheie cu un sub-ca pitol depropor]ii, privitor la Limba litera r\ („o pro -ble m\ de estetic\ pur\”). În fine, studiul seîncheie, fire[te, cu un capitol ce fixeaz\ Lo -cul lui Co[buc în istoria litera turii, capitolnu prea extins, dar senten ]i os: „Poe me lesale din ciclul «romanului ]\ r\ nesc» suntale noastre, pentru c\ în ele recunoa[tembucuriile [i durerile ]\r\nimii noastre mun -citoare, mândra ei seme]ie în fa]a chiaburului”,drept pentru care „atunci când po porula luat în mâna sa frânele Sta tului”, „Aca -demnia RPR l-a proclamat mem bru postmortem”.George Co[buc este al\turat îndiscu]ii unor scriitori din litera tu ra universa -l\, ca Nekravov, Taras {evcen ko, HristoBotev, W. St. Raymond, I. Vasov [.a.Studiul lui Jacob Popper este construitîn întregime pe osatura ideologiei marxist-leniniste; citatele abundente sunt din clasiciiliteraturii sovietice (Maxim Gorki, A.Surkov [.a.), din ideologi ru[i (Cernâ[evskietc) care sunt cita]i pentru a-i combate pe„esei[tii no[tri burghezi” (G. C\ linescu, D.Caracostea), „pontifii criticii burgheze” (T.Maiorescu, M. Dragomirescu [.a.) sau „hu -liganul Nichifor Crainic”, ghidându-se (cumaltfel?!) dup\ „folclori[tii sovietici” [i marcândlinia unei literaturi ro mâne[ti progresisteîn care se afl\ „idei revolu]ionare” (C.Dobrogeanu-Ghe rea, C. Bolliac [.a., pâ -n\ la Th. Neculu]\, A. Toma [.a.).Vlaicu Ionescu:Simplist\ [i rudimentar\, de o excesiv\obedien]\ ideologic\ (ca s\ nu spun altfel),monografia con sacrat\ lui George Co[bucnu p\ c\tuie[te atât prin tezismul co men ta -riului, cât mai ales prin faptul c\ falsific\i maginea poetului, prin absolutizarea uneisingure dimensiuni a crea]iei acestuia, anu -me a ceea a revoltei sociale. Zelul ide olo -gi zant al demersului critic practicat de J.Pop per face astfel parte integrant\ dintr-ocam panie bine orchestrat\ de c\tre acti -vi[ tii culturali al momentului, moment cese ca -racterizeaz\ printr-un demers programatde mistificare a valorilor culturale na -]io na le. Studiul a cesta critic a avut un rol câtse poa te de nefast în procesul de tri ere va -lo ric\ a mo[tenirii noastre li terare clasice [iinterbe lice în acei ani ai dictaturii proleta -ria tu lui.Natur\ moart\ cu flori, platou [i caraf\ochiul anticarului · ochiul ant63

meseria de a citi · meseria de a64Mircea Tomu[Proza lui Caragialesau aventura limbajului (4)LUMEA~NTEMEIAT| PRIN LIMBAJCare va s\ zic\, în schi]a C\ldur\ ma -re, autorul propune o c\l\torie ini]atic\ peurmele sapien]ii, în interiorul limbajului;v\ mai aminti]i?, în urm\ cu câteva de ce -nii, un cineast propusese o adev\rat\ Odiseeîn interiorul corpului uman, pe traseeleextraordinar de complicate [i periculoaseale vaselor sangvine, mult mai complicate[i periculoase decât orice Scylle [i Caryb -de imaginabile. De ce n-ar fi posibil, atunci,un astfel de itinerar aventuros în interiorulposibilit\]ilor de exprimare [i al capcane -lor limbajului?; pe urmele sumei [i ale culmilorîn]elepciunii, pe care termenul lati -nesc generic, sapientia, le exprim\ plenar?Textul caragialean respectiv, bucata, schi -]a, cum vrem s\-i spunem, reprezint\ cumnu se poate mai sugestiv piedicile [i capca -nele din calea acestei, nu ne sfiim s-o nu -mim, extraordinare aventuri; fascinant, chiardac\ derutant, o derut\ care a indus în e -roare o lume întreag\, o întreag\ sut\ deani, în sum\, cu adev\rat miraculos estecum a reu[it autorul acestui text s\-i toar -ne extraordinara înc\rc\tur\ de semnifica -]ie în datele unei aparen]e comune, pe ca -re pare s\ o recunoasc\ oricine, ca [i cândi-ar face parte din propria via]\ sau amin -tire. Nu ne sfiim s\ afirm\m: înainte cu a -proape o jum\tate de secol de Ulysse al luiJames Joyce, despre care se spune c\ ar\sturnat principiile narativit\]ii universa -le, un text de dou\-trei pagini, al unui scriitordintr-o ]ar\ care nu conta pe harta valorilorliterare ale lumii, a propus o prob\similar\ în termenii unei ecua]ii narativeinfinit mai dificile. S\ ne în]elegem: nu deproblema priorit\]ii este vorba acum, cide aceea a semnifica]iei [i valorii reale au nei povestiri de câteva episoade, în câ te -va zeci de rânduri, care figureaz\ nu nu maimorala c\ut\rii principiului suprem, princondi]ionarea sapien]ii de pacien]\, dar[i întruchiparea mitului (fabulei) fundamental(e)[i eterne, cu termenii [i prota goni[tiilor esen]iali, în figurile apropiate, familia -Vlaicu Ionescu:re, palpabile ale ambian]ei celei maicomu ne: Ulise ori Oedip (c\ut\to -rul-r\ t\ citor) în Domnul, Automedonul(ghidul, c\l\uza) în vizitiul,Sfinxul (da, Sfinxul, s\ nu ne te -mem de astfel de identific\ri) înFe ciorul; chiar [i figurile secunda -re: o ba b\, un r\z boinic (sergentul)între gesc ritmic [i sugestiv repere -le tra seului care se în cheie în cerc,aco lo unde se începuse. {i toate acestea îninteriorul limbajului, cu ajutorul resurse lorsale de a con]ine cap cane, cu ispitele deschi -derilor nelimitate [i perdelele opace ale în -chiderilor bru[ te [i definitive, dar [i mi ra -culoasa capacitate de a turna fiin]a ma rilorabstrac]iuni în ma teria de expresivitateprin cuvânt a figuri lor f\cute vizibile.O aventur\, o c\l\torie ini]iatic\ în interiorullimbajului este [i o modalitate de aVene]ia IÎnsemn\ri ie[ene

crea, de a întemeia lumea prin limbaj; daraceasta se trage, în ansamblul operei luiI. L. Caragiale, de la snopul de semni fi ca]iial povestirilor lui instauratoare, acolo un -de gunoaiele, de[eurile cuvintelor tip\ ri -te, de dou\ parale bucata, se opuneauconstitutiv limbajului viu descins din, comunicândcu [i exprimând armonia cos -mic\. Textul intitulat C\ldur\ mare con -]i ne aventura ini ]atic\ pe urmele ade v\ -rului ul tim al sapi en]ii, recoltând beneficiulpacien]ii, prin ocoli[urile [i hârtoa pelecapcanelor însu [i rii [i capacit\ ]ii omuluide a se exprima prin cuvinte. Alte textepropun alte fa]ete ale ideii (s\-i zicem) con -struc]iei lumii prin limbaj. Spre exemplu,cel intitulat O lacu n\…, care ni se pare ase situa în tan dem cu Situa]iunea.~n cel dintâi, aceea[i „capcan\”, ve chede când lumea textelor lui Caragia le, a ilu -ziei figurilor [i scenelor de via]\ obi[nuit\:o lume de amploaia]i, bucu re[teni, desi -gur, roind pe Calea Victori ei, cu ber\rii [ib\c\nii cu aperitive. Si, totu[i, câteva sem -ne: mai întâi, un principiu simetric constitutiv:Lache Diaco nescu [i Mache Preo tescusunt impie ga]i în aceea[i mare ad mi -nistra]ie [i totodat\ foarte buni prie teni.Pe lâng\ acestea, Mache s-a logodit zi le letrecu te cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Ce -ci lia Pavugadi, care-[i termin\ la var\ cur -sul de piano la conservator. Co legi, prie -teni [i cumna]i… ~n aceast\ întreit\ cali -tate, cei doi camarazi ies de la cance la rialor la [ase ore seara [i, sub aceea[i umbrel\,pornesc pe calea Victoriei la va le…Apoi, frecven]a semenelor din domeniulmuzical, dincolo de princi piul sime tric, ca -re fundamenteaz\ [i reglea z\, de când se[tie, orice muzic\: pe lâng\ numele [i profesiunead-rei Pavugadi, abia demarat\ fi -gura]ia diegetic\ a textului [i, desigur, înacord cu principiul simetric ini ]ial, este con -semnat [i statuat principiul armonic ini]ialîn chiar termenii lui explici]i: [i daca voims\ fim drep]i, trebuie s\ m\r turisim c\ ceamai deplin\ armonie dom ne[te în aceas -t\ dezbatere… Un dram de aten]ie poateÎnsemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:Mona citindsolicita [i construc]ia onomastic\, nu nu -mai „în oglind\”: Lache [i Mache, dar [i caprovenien]\: Diaconescu [i Preotescu potavea raportare la domeniul muzical, dar a -daug\ sau înt\resc su gestiile de ritual (li tur -gic). C\ci trimiterile la [i dinspre univer sulmuzicii nu reprezint\ doar accente de pitorescsuperficial, ci, suntem încredin]a]i,semnalul elocvent al unui substrat de în ]e -les mai larg [i mai profund decât simpleleaparen]e, n\zuin]a textului de a se conec -ta la releele armo ni ei atotcuprinz\toarecare fusese con[tientizat\ înc\ din poves -tirea instauratoare Partea poetului.meseria de a citi · meseria de a65

meseria de a citi · meseria de a{i de aceast\ dat\, textul tr\deaz\, lao privire atent\, o riguroas\ arhitectonic\pe care am putea-o numi tot muzical\: du -p\ scurta introducere, cu expunerea teme -lor principale pe principiul simetriei bi na -re reduplicate, o prim\ mi[care, un di alogvag contradictoriu pe tema întâr zi erii la ma -s\, ca un semnal, înc\ dep\rtat al u nei vii -toare furtuni antinomice. Ur meaz\ accen -tul ap\sat al unui unison armonic: Co legiiurmeaz\ o discu]iune foarte animat\: ei co -menteaz\ decizia Cur]ii în procesul a sasi -na tului [i complotului bulg\resc: [i da c\vo im s\ fim drep]i, trebuie s\ m\r turisimc\ cea mai depli n\ armonie dom ne[ te înaceast\ dezbatere: to]i sunt de p\ rere c\decizia este dreapt\ [i bine cump\nit\.De aici, de pe aceast\ treapt\, se ridic\ des -tul de brusc o tem\ singular\, contrastiv\;e pri mul accent dramatic, pri ma confrun -tare de teme: Dar cei doi prie teni inter -ve nind în dezbatere, Lache, «pentru pri -ma oar\ în via]a lui», constat\ cu regretc\ legea noastr\ penal\ prezint\ o lacu -n\… Un prim r\spuns prime[te a cest bruscaccent din imediata apro pie re a semenuluis\u simetric; dar dialogul care se înfiri -p\ nu dezvolt\ o contra dic ]ie în esen ]\, late meiul sus]inerii lui La che, ci una la teral\,pe tema accidental\ a întârzierii:– Tal! ]al! Strig\ Mache b\tând foar tetare în mas\.– Ci st\i, mon[er!– E târziu, Lache!– Ce târziu?– Nu face pentru ca s\ ne a[tepte…– St\i un moment…Din momentul ie[irii la ramp\ a lui La -che, cu constatarea „lacunei”, pe care, cas\-i dea ponderea maxim\, subliniaz\ c\ oface „pentru prima oar\ în via]a lui”, el [iconstruie[te o teorie, cum bine [tim de a -cum, unul din locurile comune ale construc -]iei textuale a lui I. L. Caragiale: …Cândorice asasin, m\-n]elegi, pl\tit de o mâ -n\ criminal\, poate pentru ca s\ vie, subpretext de politic\, [i în ]ara ta, când e[tilini[tit [i când e[ti cu con[tiin]a împ\ ca t\c\ ]i-ai împlinit pân\-n cap\t datoria, [i nue[ti întru nimic vinovat, pentru ca s\ vie,m\-n]elegi…Nonsens? Prostie? Unde vede]i dumnea -voastr\? Poate tr\nc\neal\, dar cu ce scop?Numai a[a? Dar iat\ c\ nu este numai a[a.Dup\ aceast\ prim\ înfruntare, între prota -gonist [i apropiatul s\u, ca un fel de prelu -diu al confrunt\rii radicale a temelor, un semnal,chiar dac\ oarecum înc\ îndep\r tat:Opiniile sunt împ\r]ite de acum înco -lo. P\rerea lui Diaconescu g\se[te la câ]i -va camarazi aprobare, pe când al]ii o combat„în numele principiilor moderne”.Furtuna care izbucne[te, de aici, combin\replica exploziv\ la anti-tez\ cu înfruntareape tema întârzierii:– Principiile moderne!? strig\ Lache.Da dumnealor, m\-n]elegi, moderni sunt?– }al!!! Strig\ disperat Mache.– Ci stai! Mon[er; m\ plictise[ti…– E târziu, Lache… {apte trecute…– Nu e nici [apte [i jum\tate.– Era vorba la [apte.– Las’c\ [tiu eu… Ce-]i pas\!Dup\ care iar urmeaz\ treapta solid\ ateoriei care, cum este de a[teptat, se repe -t\ de câteva ori cu sesizabile varia]iuni (ca[i muzicale); în fond, textul cre[te din pute -rea acestei formule verbale, de soliditatea[i organizarea unei teorii, de a rezista la iz -biturile tari, mai întâi din vecin\tatea cea maiapropiat\, pe tema întârzierii, iar apoi deoarecum de undeva mai departe, dar pe te -ma central\, cea mai cald\, esen]ial\; pute -rea lui de reprezentare superior dramatic\este extraordinar\, începând cu iscusitaritmare a replicilor [i continuând cu g\sel -ni]a de nespus efect, prin care agresivul La -che, cel cu teoria [i lacuna, se auto carac terizeaz\,dup\ o tehnic\ în oglind\, în consenscu întreaga structur\ a buc\]ii, acu zân -du-[i similul: E[ti teribil, mon[er, pa - rol!Când tocmai el era teribilul, cel mai teribil!{i, mai departe:– Opt f\r\ un sfert, Lache: dac\ numergi, eu te las; m\ duc singur…– Cum singur?– M\ duc la un birt… Nu face s\ l\-s\m damele pentru ca s\ ne a[tepte…}al! }al!Pl\tesc în sfâr[it, salut\ pe camarazi [ipleac\. La u[e, Lache se opre[te… I-a ful -gerat prin minte înc\ un „argument”. Se-n -toarce [i porne[te-napoi spre masa camarazilor:– {i-n definitiv, m\-n]elegi…Dar Mache-l apuc\, îl învârte[te-n loc[i-l scoate pe u[\.– E[ti teribil, mon[er, parol! zice La -che. Hai la b\c\nie… Trebuie s\ lu\m mezeluri.Astfel de magistrale concentrate de dra -maturgie, turnate în text, cu demar\ri, explozie[i potolire, se repet\, tot mai scurte[i mai t\ioase, ridicând cota lui de tensiu -ne. Pe care, în finalul sarabandei lor sacadate,o a[eaz\ pe o culme oricând explo ziv\repetarea plin\ de amenin]\ri a teo riei.Dup\ episoadele de la ber\rie [i aperi -tive, birja depune pe cei doi protagoni[ti aiconfrunt\rii amicale în rama unei idile bur -gheze, cu accesoriile sale fin de siècle [idominanta armonic\ atât de caracteristic\[i cu func]ie simfonic\ atât de eficient\:Au ajuns…Mache sare repede jos, pl\ -te[te birjarului [i înc\rcat în buzunare cumezeluri, într-o mân\ cu pachetele de lacofet\rie, în alta cu dou\ buchete, su n\destul de emo]ionat. Din\untru se aud va -luri de armonie.Masa, promisiunea unei seri de muzi c\,apoi cafeaua servit\ în salon, dom ni [oaraPavugadi a[ezat\ la clavir, completeaz\ idi -la: Mache în picioare, transpor tat, exta zi -at, se las\ dus de acele valuri de armo -nie… Dar demonul interior al tex tului, celcare l-a [i creat pân\ acum, du cându-l dintreapt\ în treapt\ [i din instan ]\ a drama -turgiei sale interne în alta, nu doarme; c\ciLache îl trage discret de mâ nec\ [i-i ziceîncet, ca s\ nu tulbure lini[tea artistei:– E absurd, mon[er, s\ intru în casadumitale cu toporul…[i dumneata, m\-n -]elegi…– Las\, Lache…66Însemn\ri ie[ene

– Lacuna asta trebuie, mon[er….– Las\, Lache…s-ascult\m, Lache!– E[ti teribil, mon[er, parol!…Sigur cã e teribil… dar nu e teribil Ma -che, ci Lache, vis-à-vis-ul sãu, similul dino glindã care, cu puterea lui de a sculpta fi -in]a de vorbe a teoriei sale despre lacun\,Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[eneinstituie textul [i, odat\ cu el, lumea, le ali -menteaz\ cre[terea [i le proiecteaz\, pefirmamentul sensurilor, fiin]a lor de sensibilitate[i în]eles; lacuna constatat\ [i teoretizat\de Lache este termenul negativfundamental din ecua]ia global\ a existen -]ei acestei lumi, ra]iunea ei intim\, dar ma -Tainica putere a omuluinifest\, de a exista [i a se ar\ta; ambian]aprietenilor [i colegilor convoca]i de spa]iulpublic al localurilor, ca [i atmosfera de acvariu a interiorului burghez se construiescpe principiul arhitectonic al simetriei întemeietoare,dezv\luite în simetria formal\[i de componen]\ a textului, în care viermeleactiv al con[tiin]ei acestei lacune lucreaz\,lucreaz\… Pentru a între]ine exis -ten]a, pentru c\ cele dou\ dame [tiu: Cândvine dumnealui vreodat\ la vreme? Dum -nealui, adic\ Lache; întârziere obi[nuit\ [irepetat\, adic\ prilejuri infinite de astfelde nelini[ti [i constat\ri.Cealalt\ schi]\, cea intitulat\ Situa ]iu -nea, pare a contrasta prin rolul formal pecare pare a-l acorda vocii auctoriale; în Olacun\…, vocea auctorial\ era formal disimulat\dup\ cortina unei obiectivit\]i e -chi librate, ce p\rea a ]ine în cump\n\ ter -menii opu[i ai principiului simetric. De as -t\ dat\, îns\, autorul pare a lua cuvântul elînsu[i, asumându-[i, cel pu]in formal, voceaauctorial\. In acest sens, el face pasul, tre -ce din off în lumina scenei [i î[i asum\ chiarrol de protagonist. Dar condi]ia de perso -naj nu este decât o simpl\ capcan\, pentruc\, dup\ cum vom vedea, perfecta ne -utralitate a situ\rii [i relat\rii lui produceacela[i efect ca [i o voce auctorial\ ascun -s\ ori disimulat\.Textul propriu-zis începe cu câteva schi -]e de gesturi, în care putem identifica semneleunei geneze, eventual mascate: A fosto zi îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe launu dup\ miezul nop]ii, parc\ s-a mai po -tolit pu]in cuptorul…C\ci c\ldura ex tre -m\ [i focul de cuptor pot fi mijloace ale faceriilumii… Ceea ce înseamn\ c\ ne pu -tem a[tepta la ceva. Iar, câteva rânduri maila vale, prima schi]\ de dinamic\ narativ\se contureaz\ n\scându-se ca dintr-o cea -]\ primordial\: …un municipal î[i face cum\turoiul lui enorm datoria, stricând o -dihna prafului [i f\când s\ se-mbrobo deas -c\ în cea]\ din ce în ce mai deas\ lumi nilefelinarelor. Prin cea]a aceea, mi se a -rat\ leg\nându-se o umbr\… se apro pie…meseria de a citi · meseria de a67

eminescologicale ∙ eminescol68N. GeorgescuArta de a scriepe vremea lui Eminescu (5)Egipetulne ofer\, mai întâi, cinci exemple de eliziune a finalei în fa]a vocaleidin cuvântul urm\tor – p\rând c\ poetul a studiat aici a -ceast\ situa]ie de limb\.1. Nilul mi[c’a lui legend\ se p\streaz\ în prime le trei edi]iiMaiorescu [i la G. Bogdan-Duic\. De la e di ]ia a IV-a în sus Ma -iorescu are mi[c-a lui legend\ (desigur, pentru mai pu]in uzitataform\ mi[c’-a marcând eliziunea termina]iei de persoana III sg.[i forma conjunct\). Ibr\ileanu, C\linescu [i Perpessicius l\rgescNilul mi[c’ a lui legend\.2. El intr\ s\ vad’acolo se p\streaz\ identic la Maiorescu [iG. Bogdan-Duic\ – dar în edi]iile celelalte devine El intr\ s\vad’ a colo (aceea[i situa]ie).3. {‘atunci sufletul viseaz\ toat’ istoria str\ve che, înschimb, r\mâne identic peste tot – apostroful larg convenind,de regul\, tuturor.Remarc\m c\ voca lismul l\rgit cere accent in sistent – formacu apostroful larg fiind resim]it\ ca intona]ie aici.4. În zadar caut’al vie]ii în]eles nedezlegat devine, în pri -mele trei edi]ii maioresciene: În zadar caut al vie]ii, omisiuneaapostrofului ducând la pers. I sg. a verbului – dar de la edi]ia a IV-ase corecteaz\: În zadar caut-al vie]ii (mai sus, îns\, doar apostrof,tot la aceast\ corectur\). G. Bogdan-Duic\ are forma conjunct\din revist\, iar celelalte edi]ii au apostroful larg.5. Toat’a apei, a pustiei [i a nop]ii m\re]ie – devine Toat-aapei la Maiorescu [i se p\streaz\ Toat’a la to]i ceilal]i editori. Ase compara cu toat’ istoria str\veche de mai sus, unde se p\s -treaz\ peste tot apostroful larg. Este limpede c\ editorii în]elegregulile eufoniei (în Toat’a apei accentul cade pe apei, în toat’ is -toria, pe toat’) – dar le aplic\ dup\ sim]ul propriu, coinciden ]e lecu textul primar fiind mai mult întâmpl\toare ([i extrem de rare).Fiind vorba de asemenea eliziuni f\r\ implicarea lui în, aicimai trebuie discutate [i acele dezacorduri l\sate ca atare în edi]ii.6. Ale trestiilor sunet ce sub luna... din Convorbiri (l\satpeste tot astfel) trebuie în]eles gramatical: Ale trestiilor sunet’,iar [’ale preo]ilor cântec sun\ trebuie: ale preo]ilor cântec’ sun\.Egipetul este singurul poem eminescian unde se concentreaz\atât de multe eliziuni în fa]a vocalei din cuvântul urm\tor: poetulpare a experimenta [i eliziunile în fa]a consoanei în aceea[i pozi]ie.În privin]a apostrofului în fa]a lui în,sunt pu]ine cazuri în li tigiu între editori– dar semnificative.7. P\seri îmblânzite ’n cuiburi sep\streaz\ peste tot astfel. Titu Maio res -cu are Paseri ’mblânzite în primele edi -]ii, apoi P\ s\ri ’mblânzite, ceea ce nespune c\ vocalismul deschis, acest a(pre lung) cere eliziunea peste cuvânt.8. Ciripind cu ciocu ’n soare se p\streaz\ identic în edi]ii.9. Memfis colo ’n dep\rtare, la fel.10. I-a’mbr\cat cu-argint ca’n soare s\ luceasc\ într-un lan]se schimb\ ceva mai complicat: I-a ’mbr\cat cu-argint ca ’n soa -re (cu ambele apostrofuri medii) în prima edi]ie Maiorescu, apoiI-a ’mbr\cat; ca ’n în edi]iile II-VI – pentru ca de la edi]ia a VI-aVlaicu Ionescu:Nud [ezândÎnsemn\ri ie[ene

în sus s\ g\sim I-a îmbr\cat, ca ’n. G. Bogdan-Duic\ are I-a ’m -br\ cat cu-argint ca’n soare (larg [i strâmt) iar Ibr\ileanu, C\li -nes cu [i Perpessicius au, cu alt acord: Le-a ’mbr\cat cu-argintca ’n soare. Aici sunt patru forme sudate în lan], pe care edi]iilede dup\ 1953 le redau într-o superb\... apologie a semnalelormorse: I-a-mbr\cat cu-argint ca-n soare. Textul Convorbirilortrebuie p\strat.11. S’insereaz\ devine, desigur, peste tot Se ’nsereaz\ (vezidiscu]ia la note).12. Luna’n mare î[i arunc\ chipul devine în prima edi]ieMaiorescu Luna ’n mare (cu apostrof mediu) – apoi apostrofulî[i l\rge[te pragul peste tot, edi]iile ad\ugând, toate, virgula îna -inte de vers. Enun]ul paratactic din Convorbiri: [’insereaz\... Ni -lul doarme [i ies stelele din strung\ / Luna’n mare î[i arunc\chipul [i prin nori le-alung\ trebuie p\strat pentru unitatea ima -ginii, altfel ac]iunile se fragmenteaz\, ca [i cum luna [i-ar aruncachipul în mare iar apoi ar alunga stelele prin nori. În realitate, nueste vizat\ aici profunzimea – ci suprafe]ele lungi orizontale: ste -lele ies din strung\ ca ni[te (o turm\ de) oi (din strung\, adic\ dela izvoarele Nilului, sau de la „Cataracte”, care sunt ca o strung\natural\ pentru apele fluviului) iar luna le alung\ de la v\rsareaNilului, din mare, dinspre mare de-a lungul Nilului – întreg ta blo -ul fiind îns\, v\zut în ape, unde se reflect\ [i norii [i stelele [iluna – [i unde, în final, poporul anticului Egipet se va afla. Ce edeasupra e doar „umbr\” , „miracol”– via]a este dedesupt, subni sipuri [i sub ap\. Luna’n mare este, mai degrab\, luna-cea-din-mare, este adjectiv, nu adverb (nu: î[i arunc\ chipul în mare).13. Se’nmul]esc semnele rele, se’npu]in faptele bune estereluat peste tot în edi]ii cu apostrofuri largi – mai pu]in edi]ia aII-a Maiorescu: Se ’nmul]esc... se’npu]in – dar la fel, cu punc -tua ]ie dup\ versul anterior (dou\ puncte la Maiorescu, virgul\ înrest). Punctua]ia alb\ a Egipetului în Convorbirile literare (maiales la sfâr[it de vers) ridic\ probleme editoriale. În enun]ul dea colo: În z\dar guvern\ regii lumea cu în]elepciune / Se’nmul -]esc semnele rele, se’npu]in faptele bune / În z\dar caut’alvie]ii în]eles nedezlegat la finalul fiec\rui vers se poate puneun semn de punctua]ie; problema pare a fi pentru autor, în a -ceast\ perioad\ când este foarte interesat de arta dramatic\, da -c\ versurile se pot recita continuu, f\r\ pauz\. O declama]ie des cen -dent\, cu accent puternic pe marca z\d\rniciei, ar cere, într-ade -v\r, forme legate peste tot, deci apostroful strâns. Remarc\ [i vo -calismul cu -\-, reluat simetric (Eminescu are [i în zadar, vezi maijos). Practic, urmând aceast\ inten]ie retoric\, se accentueaz\În cu o inspira]ie puternic\ a aerului. Oricum ar fi, experimentulpoetului – c\ci publicarea Egipetului este, suntem din ce în cemai convin[i, un experiment – trebuie p\strat ori cel pu]in aten -]ionat. Aici, îns\, ne intereseaz\, în chip de concluzie, faptul c\apostroful larg este combinat constant cu semnele de punctua ]ie.Însemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:Nud [ezând14. Ese’n noapte... [’a lui umbr\ lung’ntins se desf\[oar\este preluat în primele trei edi]ii Maiorescu: Iese’n noapte... [’alui umbr\ lung întins se desf\[oar\, apoi Iese ’n noapte, cumr\mâne în edi]ii (numai G. C\linescu: Iese-n noapte). G. Bogdan-Duic\ are lung’ntins, Ibr\ileanu: lung\’ntins, C\linescu-Perpessicius:lung\ ’ntins. În privin]a apostrofului strâns, el trebuie p\s tratpentru a prelungi situa]ia din cele trei versuri anterioare. Finalulversului este în]eles îns\ mai bine de Maiorescu: umbra se desf\ -[oar\ lung întins, adic\ pe un lung întins: este umbra regie ce se a -runc\ pe unde de popoare, în timp [i spa]iu, ca luna peste tur -mele de stele. Forma din Convorbiri, acest lung’ntins, presupu -ne lungirea lui -u- sub accent, cum ar fi luuung’ntins – [i, de si gur,citirea împreun\ cu sonorizarea complexului consonantic – ngn-.15. Umbra gândurilor regii se arunc\’ntunecat – devinepeste tot se arunc\ ’ntunecat. Aici recitarea descendent\ esteeviden]iat\ în versul urm\tor: Astfel pe-unde de popoare / Um -eminescologicale ∙ eminescol69

eminescologicale ∙ eminescol70bra gândurilor regii se arunc\’ntunecat. Linia de pauz\ esteconcluziv\: dup\ în z\dar... În z\dar... accentul pe Astfel organizeaz\restul discursului egal coborâtor, f\r\ pauz\.16. Se unesc s\’mbrace mândru veche-acea împ\r\]ie de -vine peste tot se unesc s\ ’mbrace mândru (spa]iul ad\ugând nuan -]a final\).17. Sufletul se’mbat\’n visuri la fel: se ’mbat\ ’n visuri,pes te tot.18. Ceriurile ’n[ir\ nori, colonade ’n marmuri albe, ca ’n -tr’un centru se adun, ]ara ’ntreag\ coperit\-i de ruine, îmbr\ -cate ’n flori de stele – în toate aceste pozi]ii se p\streaz\ apostrofullarg din revist\. Remarc\, de pild\: Memfis, Teba, ]ara ’n -treag\ coperit\-i de ruine – unde gradul larg al apostrofului estenatural indicând o concluzie: întreaga ]ar\, nu e nevoie s\ maienum\r.19. {-ale preo]ilor cântec sun\’n arfe de argint devine laMa iorescu sun\ ’n harfe – [i r\mâne astfel. Numai cu un an îna -inte, în Mortua est!, Eminescu avea: De racla ta razim eu harfamea spart\. Deducem c\ h- este resim]it ca aspira]ie, înl\turat depoet în Egipetul pentru eufonie (pentru a se putea recita le gatsun\’n arfe) – [i ad\ugat de editori tocmai cu rol protetic pentrua justifica apostroful larg. Asta ne înt\re[te convingerea c\ estevorba de un sistem eufonic, cel regizat de c\tre poet, destructu -rat [i reconstruit dup\ alte reguli, schimbat în alte sisteme a[adar.20. Unei gin]i ce f\r\ via]\’ngreuea p\mântul stors devi -ne: ce f\r\ via]\ ’ngreuia – [i în]elegem c\ mutarea vocalismuluila -i- este ceea ce rupe sintagma, pe când p\strarea imperfectului’ngreuea permite accent pe via]\ [i evitarea disjunc]iei. Versul seîmparte diferit în more: Unei gin]i//ce f\r\ via]\//’ngreuia p\ -mântul stors [i (aproximativ): Unei gin]i ce//f\r\ via]\’ngreueap\mântul stors. Practic, prin apostroful strâns [i vocalismul linpoetul vrea s\ evite cezura care, altfel, pic\ chiar în fa]a apostro -fului. Sensul este c\ f\r\-via]a, lipsa-de-via]\ poate îngreuna, c\umbra are greutate, consisten]\. (P\mântul este stors de ap\,de venit n\sip, de c\tre uragan).21. Noaptea flamingo cel ro[u apa’ncet încet p\trundedevine retoric în edi]ii (virgula combinându-se cu apostroful larg):apa ’ncet, încet p\trunde.22. În urm\toarele dou\ versuri se repet\ situa]ia din Epigonii(exemplul nostru 11-12: el de[teapt\’n / el revoac\ ’n) – înform\ invers\ îns\. Textul [i apostrofurile în Convorbiri sunt:Marea’n fund clopote are care sun\’n ori ce noapte / Nilu ’nfund gr\dine are, pomi cu mere de-aur coapte; – iar edi]iilepre iau toate apostrofurile cu pas larg [i pun virgul\ dup\ primulvers. Este evident\ inten]ia poetului aici, ca [i în Epigonii: repet\termenul insistând, revine asupra identit\]ilor aducând destina]iidiferite. Sensul în versul al doilea este: chiar [i Nilul; nu numaima rea, dar [i Nilul.Vlaicu Ionescu:Nud [ezând23. Ultimul vers din Egipetul: Ei petrec în vin [i ’n chiot orice noapte pân în zor este interesant pentru pân f\r\ apostrof(vezi Noaptea, unde studiaz\ pân cu diferite apostrofuri). Vom maireg\si în Scrisoarea III: Pân în Dun\re ajunge furtunosul Baia -zid. În Egipetul, Titu Maiorescu preia identic pân\ la edi]ia a V-a,dup\ care are pân\’n zor în edi]ia a VI-a [i a VII-a, revenind lapân în zor în edi]iile urm\toare. Ibr\ileanu [i C\linescu au pân\’n zori, iar Perpessicius: pân’ în zori. Oscila]iile atrag [i zor/zori,dar aici trebuie p\strat singularul: nu e vorba de zorii zilei, substantiv,ci de orice-noapte-pân-în-zor, noapte complet\, pân\ lasfâr[itul ei (noaptea nu are zori, de altfel).Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneÎnger [i Demon. Mai întâi, eliziunile antevocalice:1. lâng’o cruce m\rmurit\ se p\streaz\ peste tot astfel, maipu]in la Perpessicius: lâng ’o cruce m\rmurit\.2. Cu de marmur’alb\ fa]\ se p\streaz\ la Titu Maiorescu[i G. Bogdan Duic\, Ibr\ileanu, C\linescu [i Perpessicius l\rgindpragul: Cu de marmur’ alb\ fa]\.3. Îns\ aripele-i albe lume’ a le vedè nu poate devine laMa iorescu lume’a le vedea (ed. I), lume-a le vedè (II-VI), lume-ale vede (VII-XI), la G. Bogdan-Duic\: lume’a vedea, la Ibr\ileanu[i C\linescu: lume’ a le vedea, la Perpessicius: lumea-a le vedea.Evident, apostroful din Convorbiri marcheaz\ c\derea articoluluihot\rât, astfel c\ Perpessicius este foarte corect aici. De altfel,grafiile, oricât de variate, nu schimb\, aici, recitarea sau sensul:oricum vocal\ lâng\ vocal\ nu permite pauz\.4. Se privesc – p\r’a se soarbe r\mâne astfel doar la G. BogdanDuic\, ceilal]i editori interpretând: par a se soarbe. În reali -tate este vorba de p\r\ a se soarbe, pân\ a se soarbe, iar liniade pauz\ indic\ intona]ia.5. O lamp\ ’ntinde limb’ avar\ [i sub]ire se p\streaz\ astfella Ibr\ileanu, C\linescu [i Perpessicius, G. Bogdan-Duic\ avândlimb’avar\ ca în primele cinci edi]ii Maiorescu (edi]iile VI-XII aleacestuia: limb-avar\).6. Umbra nalt’a unui înger se p\streaz\ peste tot astfel,numai Perpessicius m\re[te pasul: umbra nalt’ a unui înger.Apostrofurile largi din revist\ r\mân, desigur, largi în edi]ii: spre’nchin\ciune, Trece ’n lume fericit\, mâna ei tras\ ’nd\r\t, Olamp\ ’ntinde, fruntea trist\ [i ’ncre]it\, st\ ’nd\r\tnic r\ ze -mat, Se resfrânge ca ’n oglind\, st\ în rug\ ’ngenunchiat\,Ce-i ascuns\ ’n aste vorbe.Pragul strâns al apostrofului este, ca de obicei, cel care ridic\probleme de interpretare. Iat\-le:1. Noaptea ’n Doma întristat\ prin lumini îng\lbenite / Af\clielor de cear\, care ard lâng\ altare – / Pe când bolta’nfundul Domei st\ întunecoas\, mar e/ Nep\truns\ de-ochiiro[ii de pe mucuri ostenite. Al doilea apostrof, redat peste totîn edi]ii larg, bolta ’n fundul Domei, trebuie în]eles ca în revist\.A spune în proz\ bolta în fundul Domei st\ întunecoas\ în -seamn\ a indica ceva precis. De fapt, linia de pauz\ indic\ faptulc\ subiectul este bolta-n-fundul-Domei, un substantiv compusad hoc cu sensul poetic de ceea ce se opune la altar, altarului.2. V\l – o negur\ diafan\ mestecat\’n stele – Clar\ / Eprivirea-]i inocent\ sub a genelor umbrire. Peste tot se reia mes -tecat\ ’n stele, formele rotunjite ducând la o retoric\ greoa ie.3. Te iubesc! – erà s\ strige demonul în a lui noapte / Dar\umbra’naripat\ a lui buze le înmoaie / Nu spre-amor – spre’nchin\ciune el genunchi-[i încovoaie. Aici edi]iile pun virgul\dup\ primul vers [i preiau umbra ’naripat\ (de asemenea, virgu -l\ sau punct [i virgul\ dup\ al doilea vers). Se evit\, desigur, accentulgrav din erà considerat marc\ pentru imperfect (dar estefacultativ, vezi cazurile similare unde lipse[te). Tocmai acest accent[i lipsa virgulei cer formele conjuncte. Sensul: era s\ strige„te iubesc“ – dar\ umbra îi înmoaie buzele nu spre amor, ci spreînchin\ciune. Nega]ia din versul trei este simetric\ fa]\ de eràdin primul vers.4. Ea? – O fiic\ e de rege blond\’n diadem de stele estepreluat blond\ ’n diadem de stele, cum ar fi blond\ în diadem.Vezi imaginea în Vener\ [i Madon\: Cu diadem\ de stele, cusu râsul blând vergin / Fa]a pal\’n raze blonde... Tot apostrofulstrâns. În Înger [i Demon diademul de stele face parte din chipulVlaicu Ionescu:Nud [ezândeminescologicale ∙ eminescol71

eminescologicale ∙ eminescol72fetei-înger, nu se poate descompune imaginea cum ai zice unp\r blond [i o diadem\ str\lucitoare, etc.5. Câteodat’ – de[i arare – se’ntâlnesc – [i ochii lor / Sepri vesc – p\r’ a se soarbe în dorin]a lor aprins\. Edi]iile carereiau forma reflexiv\ cu apostrof larg schimb\ sau elimin\ pau -zele din cele dou\ versuri. De pild\ Ibr\ileanu, unul dintre ceimai curajo[i editori ai lui Eminescu, are a[a: Câteodat’ – de[iara re – se ’ntâlnesc, [i ochii lor / Se privesc, par a se soarbeîn dorin]a lor aprins\. Trebuie spus c\ linia de pauz\ ritmeaz\– pe când virgula doar odihne[te gramatical gândul. Este vorbade întâlniri rare în lungul timp al istoriei între Ea [i El, în veacuri:Vlaicu Ionescu:Nud [ezândo dat\ s-au întâlnit ca regi, a do ua oar\ în dom\ [i a treia el fiindpe patul de spital. Aceste întâlniri sunt fulger\toare, adev\rateciocniri, cum ar fi se’ntâlnesc!... (cu semnul exclam\rii [i treipuncte). Editorii refuz\ în Înger [i Demon chiar linia de pauz\du bl\ care marcheaz\, la Eminescu, opozi]ii foarte puternice orisurprize, ruperi bru[te de ritm.6. Înc\ un reflexiv cu apostrof strâns: El ades suit pe-o pea -tr\ cu turbare se’nf\ [oa r\ / În stindardul ro[... – redat, de a -seme nea, larg peste tot: se ’nf\[oar\. Aceea[i ob - serva]ie: încon text se urm\re[te ritmul a lert, nu se caut\ retorismul.7. Nimeni nu-i [tie de [tire / Nimeni soartea-i n’o’mblân -ze[te, nimeni fruntea nu-i mângâie devine, peste tot: Nimeninu-i [tie de [tire, / Nimeni soarta-i n’o ’m blânze[te... Apostro -ful larg s-a combinat cu virgula dup\ vers ([i cu eliminarea voca -lis mului soartea).8. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, / Contralegilor ce-s scrise, contra ordinii’mbr\cate / Cu-a lui D-zeunimire... devine ... contra ordinii ’mbr\cate... Aici, îns\, a postro -ful larg las\ loc de apozi]ie: ordinea, care este îmbr\cat\ cu numirealui Dumnezeu. Avem, îns\, de-a face cu un demon care]inte[te strict ordinea lui Dumnezeu, nu ordinea în sine, nu toat\ordinea (are [i el ordinea lui demonic\).Un sigur apostrof strâns se p\streaz\ în edi]ii, [i este interesantde semnalat:9. C\ domnesc în lume rele c\ror nu te po]i opune / /C’opunându-tela ele tu via]a-]i risipe[ti / [i când mori s\ vezi c\’nlume vie]uit-ai în zadar. Aici G. C\linescu p\streaz\ c\’n lume([i edi]iile VII-XI Maio rescu au astfel). Desigur, în zadar, subliniatde c\tre autor, cere accentuare, deci nu mai las\ loc de pauze învers. Pe de alt\ parte, îns\, este vorba de lumea asta în opozi]iecu lumea cealalt\, de rela]ia via]\-moarte – cu care ne vom reîntâlnila Împ\rat [i Proletar. În revist\: Face]i ca ’n ast\ lumes\ aib\ parte dreapt\, / Egal\ fie care, [i s\ tr\im ca fra]i. SinguriIbr\ileanu [i G. C\linescu au aici apostroful strâns: ca’n ast\lume, de sigur, ca s\ accentueze ast\ cu sensul în lu mea aceastanu pe lumea cealalt\, în via]\ nu în moarte. (Dar vezi acolo: einvers decât voin]a autorului care are apostrof larg).Mai remarc\m, pentru Înger [i Demon, versul final: a trimis/ Pe un înger s\ m\ ’n pace [i ’mp\carea e... amorul. Edi]iile pre -iau apostroful larg [i regularizeaz\ s\ m\ ’mpa ce [i ’mp\ca rea.Observ\m, îns\, c\ în sila b\ accentuat\ Eminescu îl p\streaz\ pe-n- etimologic [i-l transform\ în -m- doar în silab\ neaccentua t\.Floare albastr\.1. Hai în codrul cu verdea]\ / Und’ iz voare plâng în valeprime[te în toate edi]iile virgul\ dup\ primul vers, iar pragul largal apostrofului se scurteaz\ doar la Ibr\ileanu (Unde-izvoare) [ila G. C\linescu (Und’iz voare).Însemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:2. Grija noastr\ n’aib’o nime, în schimb, numai la Ibr\i lea nu[i G. C\linescu devine Grija noastr\ n’aib’ o nime (grij\ fa]\de verb? – fa]\ de cuvântul „naiba“? – Dorin]a de a fi neap\ratinvers fa]\ de Convorbiri literare?).3. Înc’o gur\ [i dispare, la fel: numai Ibr\ileanu [i G. C\ -linescu preiau Înc’ o gur\ [i dispare. E greu de spus dac\ au învedere un sistem eufonic special sau oscila]iile sunt din scrupulgramatical.În privin]a apostrofului în vecin\tatea lui -n-, avem urm\ toa -rele situa]ii:4. Iar te-ai cufundat în stele, / [i în nori [i ’n ceruri naltese p\streaz\ peste tot, doar G. Bogdan-Duic\ are [i’n cerurinalte, iar G. C\linescu [i ’n ceruri nalte (cu apostrof mediu binem\surat tipografic). Aici pragul larg indic\ o enumerare f\r\ aaccentua vreunul dintre termeni.Însemn\ri ie[eneNud [ezând5. Gr\m\de[ti ’n a ta gândire se p\streaz\ identic peste tot,dar facem observa]ia c\ edi]ia XI Maiorescu are forma Gr\m\ -de[ti n-a ta gândire, care revine în edi]iile actuale. Într-adev\r,aici este acel apostrof postpus eminescian. Altfel, Gr\m\de[ti ’nnu se poate citi nicicum într-un singur cuvânt, apostroful estedoar o fic]iune grafic\ pentru a da satisfac]ie gramaticii. Situa]iase repet\, dar nu vom insista asupra altor exemple similare pentrua nu complica aceast\ chestiune a apostrofului.Ca regul\ general\, se poate afirma c\ atunci când finala dinainteaapostrofului la -n este accentuat\ [i urmeaz\ cuvânt învocal\ (sau vocal\ simpl\) apostroful se în]elege ca postpus. Vomaten]iona pe parcurs.6. Piramidele ’nvechite se p\streaz\ peste tot identic.7. Urc\’n cer v\rful lor mare se p\streaz\ doar la G. Bogdan-Duic\,în rest m\rind pragul apostrofului: Urc\ ’n cer (sevede simplu: accentul se vrea pe urc\).8. Acolo ’n ochiu de p\dure se p\streaz\ peste tot.Aici se cuvine o observa]ie: se accentueaz\ Acólo (dac\ voiaaccentul pe final\ poetul nota Acolo’n, cu apostrof strâns). Esteun acólo ce face opozi]ii din descrierile urm\toare, cu sensulacolo [i numai acolo.9. Nime’n lume n’a s’o [tie devine, în schimb, peste Nime’n lume.10. Când prin crengi s’a fi ivit / Luna’n noaptea cea devar\ m\re[te, desigur, pragul: Luna ’n noaptea cea de var\. (Arfi corect cu indicativul prezent sau viitor, dar viitorul perfect pasiveste mai apropiat de ipo tetic; aici Luna ’n noaptea cea de var\are în între gi- me func]ie de subiect, iubita dorind totul dintr-odat\: s\ fie [i var\, [i noapte, [i lun\ – care s\ se [i iveasc\printre crengi...).11. Pe c\rare ’n bol]i de frunze se p\streaz\ peste tot.Împ\rat [i Proletar.În întreg poemul sunt numai trei apostrofuri vocali ce discu -tabile (Împ\rat [i Proletar are o retoric\, am pl\, implicând pu ]i -ne forme cu apostrof, în care pre domin\ pasul larg preluat cu gri j\de c\tre editori; lo curile în discu]ie sunt insignifiante cantita tiv).1. Nu le mai face]i ziduri unde s\ ’nchid’ avere e p\strat pes -te tot astfel, mai pu]in la G. Bogdan-Dui c\: unde s\’nchid’avere.2. Feciori’ or tr\ì ’n lume cum voi a]i vie]uit devine în P1-P3Feciori or tr\i ’n lume, iar în edi]ia XII: Feciori-or tr\ì ’n lume(numai aici la Maiorescu revine accentul pe final\ din „Convorbiri”).G. Bogdan-Duic\ are Feciori’-or’tr\ì ’n lume (cu acela[iaccent pe final\), p\strat la Ibr\ileanu [i G. C\linescu, în timpce Perpessicius reface: Feciorii-or tr\i ’n lume. Desigur, ultimaform\ este cea corect\, apostroful din „Convorbiri” notând c\ -derea articolului. Dar asta înseamn\ s\-l corectezi pe Eminescu,s\ adaugi o liter\ pe care el n-a pus-o…eminescologicale ∙ eminescol73

eminescologicale ∙ eminescol743. Finalul este mult mai interesant. În Convorbiri: C\ vis almor]i’ eterne e via]a lumi’ întregi, tot versul subliniat ca o concluzie,deci spus ap\sat, devine la Maiorescu: vis al mor]i-eternee via]a lumi ’ntregi, iar la G. Bogdan-Duic\ [i Ibr\ileanu: vis almor]i’-eterne e via]a lumi ’ntregi, pentru ca G. C\linescu s\no teze: al mor]i-eterne e via]a lumi’ntregi, iar Perpessicius: almor]i-eterne e via]a lumi ’ntregi. Tendin]aeste de a desfiin]a spa]iul larg al primuluiapostrof [i de a elida întregi la ‘ntregi. În -]elegem din compara]ii c\ autorul vrea tocmaicontrariul: accentuarea termenului eter -ne [i a termenului întregi. Ar trebui scris:C\ vis al mor]ii eterne e via]a lumii întregi,eventual cu crati m\.Apostrofurile largi din revist\ se p\s trea -z\ astfel: Nici o scânteie ’ntr’nsul nu-i candid\[i plin\ (în Convorbiri aici pare a fi a -postrof mediu), A statelor greoaie care trebuie’mpinse, S\ v\ aplece ’n jug, Când vre]i,pute]i prea lesne p\mântul s\ ’m p\r ]i]i(numai edi]iile VII-XI Maiorescu au: s\-m -p\r ]i]i; probabil face diferen]a între p\mântulca glob p\mântesc [i p\mântul ca su prafa]\,hectare, etc.). Nu le mai face-i ziduriunde s\ ’nchid’ avere (urmat, îns\, imediatîn Convorbiri: Pe voi unde s\’n chid\, cuapostrof strâns pentru c\ se reia termenul,ca în exem plele discutate mai sus din Epigonii[i Egipetul; edi]iile l\rgesc [i acest apostrof:Pe voi unde s\ ’nchid\ – ceea ce p\s -treaz\ discursul la acela[i ton, lipsindu-l deconcluzie), Ei cheam\ ’n vo luptatea orgieizgomotoase, Munca, din care dân[ii se ’mbat\în pl\ceri, Copilelor p\tate miseria ’nru[ine, Face]i ca ’n ast\ lume s\ aib\ par -te dreapt\ (edi]iile VII-XI Maiorescu, edi]iaIbr\ileanu [i edi]ia C\linescu restrâng apostroful:face]i ca’n ast\ lume, cu sensul clar:lumea aceasta în opozi]ie cu lumea cea lal -t\), Pl\cerile egale egal vor fi ’mp\r]ite,Convins ca voi el este ’n n\l]imea-i solita -r\, Salut\ ’n a lui cale, voi causa ’ntu ne -Vlaicu Ionescu:coa s\, Parisul arde ’n valuri, furtuna ’n el se scald\ (mai jos,îns\, Convorbirile au: Prin limbile de fl\c\ri, ce’n valuri sefr\ mânt, cu apostrof strâns pentru c\ se refer\ la valurile în carearde Parisul, cele anun]ate mai sus, nu este vorba de limbi defl\c\ri ce se fr\mânt în valuri; primele dou\ edi]ii Maiorescu pre -iau cu apostrof larg: ce ’n valuri se fr\mânt, [i astfel r\mâne laG. Bogdan-Duic\, în timp ce edi]iile târzii Maiorescu restrâng a -postroful, cum îl vom reg\si la Ibr\ileanu [i G. C\linescu – do -vad\ c\ uneori, de[i rar, editorii gândesc îndelung formele con -juncte), Pe stradele ‘ncru[ite, O! lupt\-te ‘nv\lit\, [i ’n roat\ defoc galb\n, Cezaru ’nc\ veghiazi, [i ’ntinse-a apei arii, pe frun -tea ’ntunecat\, I se deschide ’n minte, se opinte[te ’n van, [i’n toat\ omenirea în veci acela[i om, Oricât ai drege ’n lume.Pragul mic al apostrofului din Convorbirinu prea g\se[te, îns\, audien]\ în edi]ii. Amv\zut dou\ exemple. În continuare, iat\-lepe celelalte:1. st\tea posomorât\, / Cu fe]e’ntu ne -coase o ceat\ pribegit\ devine peste tot po -somorât\, / Cu fe]e ‘ntunecoase, o cea t\pribegit\. Apostroful larg este completat cuvirgula, rezultând adjective în lan]: ceat\ pri -begit\, cu fe]e întunecoase, posomorât\.Forma strâns\ din Convorbiri cere accentpe diftong, atr\gând aten]ia c\ nu toate e -pi tetele sunt egale ca importan]\, cel dinmijloc desemnând atitudinea.2. Cu umbre, care nu sunt, v’a’ntu ne -cat vederea / [i v-a f\ cut s\ crede]i, c\ ve]ifi r\spl\ti]i – devine V’a ‘ntunecat ve derea/ [i v-a f\cut\ s\ crede]i c\... (la Ibr\ileanu:[i v-au f\cut s\ crede]i c\...) Mai întâi obser -v\m c\ poetul insist\ asupra întunecimii:este vorba de una a vederii, ceata este întu -necat\ pentru c\ nu vede clar, are [i un întunericinterior. Apoi, desigur, virgula din ver -sul al doilea trebuie p\strat\: v-a f\cut s\ cre -de]i, c\ ve]i fi r\spl\ti]i înseamn\: v-a f\ -cut s\ ave]i credin]\ pentru c\ ve]i fi r\s pl\ -ti]i (este vorba despre religie, degeaba în cear c\Ibr\ileanu s\ „dea vina“ pe un „ei“ indefinit:proletarul este ateu; el, îns\, nu poetul care-ipreia doar discursul). În consensurile acestea,forma conjunct\ a apostrofului se cite[teNud [ezândsemnificativ pentru a în]elege c\ umbrele auîntunecat vederea [i i-au f\cut pe oameni s\aib\ credin]\ (umbrele sunt instrumentul).3. De ce uita]i c\’n voi e [i num\r de putere? devine reto -ric: De ce uita]i c\ ‘n voi e [i num\r [i putere? – accentuându-sevoi pedagogic: în voi se afl\ acestea. Textul din Convorbiri vreas\ accentueze num\r [i putere (reluând: [i num\r [i putere), deaceea contrage pragul apostrofului l\sând loc pentru accentuareîn final.Însemn\ri ie[ene

Grete TartlerO partitur\ a sincretismelor[i sinesteziilor (2)3. FATA T|CUT|:MUZICA, T|CEREA, CLOVNUL „ILUMINAT“Dup\ Smilla, nu s-a mai vorbit atât de mult despre PeterHøeg pân\ la apari]ia Fetei t\cute, roman care reia tehnicilede thriller spiritual devenite, în ultimii ani, populare datorit\ luiTolkien, J. K. Rowling, Dan Brown, cu care autorul a fost comparat1 . Povestea urm\re[te aventurile clovnului Kasper Krone,învinuit de evaziune fiscal\ în Danemarca [i amenin]at cu depor -tarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorit\ c\ruia i -dentific\ oameni, lucruri [i chiar timpul prin tonalitatea lor mu zical\,Kasper devine nu doar violonist celebru, ci [i meloterapeut,intrând astfel în leg\tur\ cu un grup de copii ale c\ror haruri mis -tice pot duce la schimbarea realit\]ii fizice (un cutremur-potopzguduie, avertizator, Copenhaga). Între ace[tia, KlaraMaria, fatat\cut\, [tie taina aflat\ dincolo de zgomotele lumii– spre final, Kasper va descoperi în ea propria safiic\, n\scut\ în urma înc\ nestinsei pove[ti dedragoste cu Stine, „c\lug\ri]a mirean\” tot odat\geodezist\. Aparenta r\pire a copiilor de c\tre ungrup de afaceri[ti f\r\ scrupule, care vor s\ vând\terenuri folosindu-le clarviziunea, dezl\n]uie o ur -m\rire à la James Bond prin m\n\stiri, spitale, b\ipublice, institu]ii administrative [i subteranele Co -penhag\i, dublat\ de cuget\ri asupra devenirii lu -mii moderne, tre zirii con[tiin]ei, c\ut\rii divinit\]ii.Pe de o parte, ac]iunea trepi dant\ de roman poli -]ist (b\t\i, evad\ri spectaculoase etc.), care nu re -nun]\ la critica societ\]ii contemporane (for]aba nului, pute rea b\ncilor, xenofobia) [i nici la fanteziade tip science fiction, sau de basm [i chiarde sene animate); pe de alta, o anumit\ sa pien]ia -li tate care oblig\ la momente de medita]ie concentrat\,chiar laconism. Combina]ia a fost con -si derat\ „imposibil\” de cri tica danez\, care a exageratinten]iile programatice 2 , sau influ en]a c\r]iiideologului Jes Bertelsen privind libertatea interioar\3 . Fata t\cut\ a fost numit\ în Danemarca– probabil cu aluzie la Discursurile edificatoare Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[eneale lui Kierkegaard – chiar „predi -c\ de ghizat\ în roman 4 . Dar nicistilul aforistic, nici înc\rc\tura in -for ma]ional\ nu diminueaz\ tensiuneaac]iunii, care duce cu sine,aluvionar, orice condensare filozofic\[i orice balast datorat eru -di]iei; iar umorul [i ironia dau în -tregii construc]ii o [lefuire de ma -re oper\.Leitmotivul t\cerii indic\ ]inta armoniei supreme aflate dincolode lume, iar [col\ri]a de nou\ ani KlaraMaria e îngerul her -meneut al divinei t\ceri. Ceilal]i unspre ze ce copii, cu acelea[ipu teri de a mo difica realitatea fizic\ (în total 12, cifra apostolilor– dar [i a mai mu ]elor supraumane din romanul an terior, Femeia[i maimu]a) exer seaz\ la o mân\stire ortodox\ de lâng\ Copenhagamodul în care pot avertiza omenirea asupra primejdiei a -pocaliptice, întor când-o pe calea binelui. Ca în cosmometriilemedievale ale lui Au gustin sau Ignatius de Loyola, sau ca la Goe -the, care vedea în lini[te/ t\cere mediul cre[terii transegotice,neobi[nui]ii copii imagina]i de Peter Høeg studiaz\ în ce fel sepoate ob]ine împ\ carea (reversul alien\rii), transformarea contrastelorîn complementaritate, armonia. Kasper aude [i el, datorit\unui accident din copil\rie, care i-a schimbat în mod supra -R\zboiul IImeridiane şi paralele · meridian75

meridiane şi paralele · meridian76sensibil auzul, „cum se armonizeaz\ oamenii. Cum g\sesc o to -nalitate comun\. Era martorul unei anumite forme de orches tra -]ie”. În aceast\ orches tra]ie, „n\zuin]a, [i spaima, ca o lovitur\de timpan”, conlucrea z\. „Exist\ dou\ feluri de t\cere”, desco -per\ Kasper. „T\cerea înalt\, din spatele rug\ciunii. T\cerea dinapropierea dumnezeies cului. T\cerea ca prezen]\ densificat\,nen\scut\, a tuturor luminilor. Dar mai exist\ [i alta. A dep\rt\riidezn\d\jduite de Dumnezeu. T\cerea absen]ei. A singur\t\]ii”.Alegerea cupolei de t\cere dumnezeiasc\ se face cu ajutorulmuzicii, „u[a întredeschis\ la na[teri, la moarte”. De aceea, moa -[a Lone [i muribundul Maximillian, tat\l lui Kasper, sunt persona -je-cheie în roman. Kasper descoper\ aceast\ poart\ interpre - tândCiaccona de Bach: „Are trei p\r]i, un triptic cu trei aripi, ca unaltar. Am [tiut mereu c\ în interiorul acestei muzici e o poart\spre cer, o icoan\ de sunet, am fost sigur de când am auzit-opri ma dat\. [i am [tiut mereu c\ e vorba de moarte”. „Î[i ascult\ situa]ial\untric\. Fiecare clip\ con]ine o [ans\. Acum era [ansade a auzi cum e acordat\ con[tiin]a în punctul unde începe s\crape. Deschise cutia, scoase vioara, s\rut\ lemnul neted, o a -cord\. Era aproape imposibil s\ foloseasc\ stânga, degetele semai mi[cau, dar în bra] n-avea putere, fu nevoit s\ sprijine vioarade perete. Ciaccona de Bach veni de la sine”. „Asemenea muzi c\duce invariabil la armisti]iu. Direct la judecat\ în loc de proces”.Bach, ca [i al]i mari compozitori, considera]i „sfin]i care auvenit pe lume pentru a se amesteca printre noi. Pentru a ne aju -ta” e asociat mereu cu iubirea, moartea [i circul: „Re minor, evorba de moarte. Bach o pierduse pe Maria Barbara [i doi copii.Pe care-i iubise. Auzi asta, implacabilitatea, neîndurarea destinu -lui: to]i trebuie s\ murim. {i auzi cum schimb\ registrul aici în pri -ma parte, pe patru voci, s\ dea iluzia c\ dialogheaz\ mai multeviori. Devin mai multe, vocile ascunse în noi to]i. Unele accept\moartea, altele nu. {i acum pasajul arpegiat, învârtejit, sentimen -tul acumul\rii de energie cre[te prin mi[carea pe trei sau maimulte corzi, auzi, ai putea s\ juri c\ sunt cel pu]in trei viori”. Dare asociat [i cu jocul de poker, jocul destinului: „Pokerul era [i fu -sese întotdeauna jocul lui Kasper. Avea profunzime, complexita -te, ca muzica lui Bach, o rund\ sigur\ [i jucat\ 5 ritmic dura camcât prelucrarea unui choral; din Bach ar fi putut s\ ias\ un marejuc\tor de poker, dac\ n-ar fi avut atâta treab\”.Via]a e v\zut\, prin sonoritatea Ciacconei, o „improviza]iepornind de la o tem\ de baz\”. „Câteodat\ se gândea c\ nu evorba doar de o Ciaccona, ci mai degrab\ de o curg\toare virtualitatetonal\ multiplicându-se neab\tut, neajungând niciodat\la cap\t. Poate c\ a[a sunt [i oamenii, poate fiecare din noi nue doar o persoan\, ci o nesfâr[it\ secven]\ de constela]ii uniceîn acum [...]. Asta e întrebarea la marile improviza]ii: putem g\sidrumul de întoarcere la tema [i sunetul de baz\?” Tonul nu e me -reu atât de serios. Pe drumul de întoarcere spre „sunetul de ba z\”,Kasper e înso]it [i de Doamna Albastr\, stare]a m\n\stirii Ra bia(cuvântul, cu accent pe i, înseamn\ în arab\ „prim\var\”, iar nu -mele a fost purtat de o poet\ [i mistic\ sufi din secolul al IX-lea),de sora Gloria, o african\ [i c\lug\ri]\ mirean\ a c\rei aur\ ero -tic\ d\ sare [i piper povestirii, sau de geodezista Stine, mama Kla -reiMaria, o femeie puternic\, plin\ de umor, amintind de Smilla.Ceea ce determin\ o frecvent\ asociere între t\cere [i feminita -te. „Kasper sim]ea c\ tot ora[ul din jur e pe deplin t\cut. {i c\îl poart\ înainte o cuprinz\toare feminitate”.În singurul studiu care a ap\rut pân\ acum în volum despreFata t\cut\, un capitol din cartea despre literatura danez\ a cri -ticului Poul Behrendt 6 , clovnul e considerat un autoportret al luiPeter Høeg. De[i scris\ la persoana a III-a, nara]iunea reia fra ze -le-cheie în zicerile lui Kasper, la persoana I. Dar referiri la clovnicelebri, pe care Kasper îi admir\ – Dario Fo, Groucho Marx,Vlaicu Ionescu:AutoportretÎnsemn\ri ie[ene

Grock, Rivel [.a. – precum [i la diver[i actori [i comedian]i cu -noscu]i mai ales în SUA [i Danemarca apar foarte des în roman.Clovnul e comparat cu ilumina]ii, pomeni]i fiind atât Francisc dinAssisi, cât [i Ramana Maharshi, care î[i spuneau „clovnii lui Dum -nezeu”. „Niciun om nu-l poate deschide pe altul. Tot ce pu temface e a[teptarea. Lucrând la deschidere, pân\ se arat\. Nu-i la fel[i metoda clovnului?” Talentat [i inspirat, mistic, lecuitor, cu un„contract” 7 , o f\g\duial\ de îndeplinit (într-un fel, asemenea luiFaust), de neconstrâns, imprevizibil, [tiutor de trucuri precum Ca -gliostro, vânat, tot ca el, prin Europa [i prins de „inchizi]ie” (po -li]i[tii fiscului fiind deseori pomeni]i în Fata t\cut\ sub denumireade „c\lug\ri”), genial ca nebunii [i copiii, Kasper e [i un fel deParsifal al circului, pus în mod miraculos în contact cu esen]a lucrurilor.Dorin]a lui e s\ salveze „omul bolnav” de exterioritate,nelini[te, nevoie, nesa], l\comie, râvn\, suferin]\, Peter Høeg ne -sfiindu-se de compara]ia cu Mântuitorul: „Kasper î[i p\str\ o în -f\]i[are lipsit\ de expresie. Generaliz\rile au un fard de neome -nesc. F\r\ ele îns\, marilor clovni le e greu, sau chiar imposibil,s\-[i desc\tu[eze energia. Chiar [i Mântuitorul a lucrat cu pensul\lat\, folosind pe palet\ uleiuri din plin”. Masca, fardul suntfolosite [i de Stine, care apare din mare ca Venus, în costum deneopren. E deghizat\ în geodezist\, dar sub „fizician\” se ascun -de o „psihician\”, c\ci, afl\m pe parcurs, face parte [i ea dinor dinul c\lug\ri]elor mirene.4. TEME COMUNE ~N ROMANELE HOEGIENERealitatea e, în romanele lui Høeg, o colivie din care eroii„caut\ u[i]a cu z\brele ce duce în libertate”. Zbuciumul rede se -n\rii acesteia, prin explorarea de teritorii necunoscute, împlinireade ispr\vi nemaipomenite, preferarea viitorului fantastic unuiprezent jalnic, c\utarea stelei norocoase – se dovede[te în generalzadarnic. E de ajuns îns\, pentru salvare, transformarea sinelui.Fericirea (v\zut\ ca o „întoarcere acas\” [i o str\danie neîntrerupt\)se poate ob]ine prin ie[irea din închisoarea personalit\]iineiluminate. În Femeia [i maimu]a, animalul devine om; în Fatat\cut\, dep\[ite sunt limitele omene[ti. Poul Behrendt speculeaz\chiar c\ se face astfel, prin KlaraMaria, [col\ri]a de 9 ani, leg\ -tura cu graviditatea Madeleinei din romanul anterior 8 .Una din c\ile pe care se poate ajunge la transformare e mila.Maica Rabia, din Fata t\cut\, „credea c\, în anumite împrejur\ri,câ]iva copii [i adul]i ar avea capacitatea de a spori sentimentul glo -bal de mil\. C\ ar putea emite un semnal al inimii”. (Dar maicaRabia „nu [i-a împlinit ]elul. Cineva a folosit copiii pentru scopurieconomice. Bani în loc de mil\”.) „Sim]i mila? E un carburant.Singurul care ne poate sus]ine. Timp de o întreag\ simfonie”.„Sunetul Doamnei Albastre devenise incolor. Mila ei îl înconjuradin toate p\r]ile, se sim]ea ca într-o teac\, într-o sal\ de concerta deplinei în]elegeri, a des\vâr[itei accept\ri”Însemn\ri ie[eneVlaicu Ionescu:GeluAlt\ solu]ie e rug\ciunea, ale c\rei virtu]i sunt pentru PeterHøeg indiscutabile: „Realiz\ c\ doar rug\ciunea îi asigura o anu -mit\ form\ de lini[te sufleteasc\. Curgea calm\ ca un torent, cao încuviin]are profund\, muzical\, nediferen]iind lipsa de structuricare-l înconjura. Rug\ciunea e o plut\, ne poart\ întregi prin des -p\r]iri..., [i, dup\ unele spuse, chiar prin moarte”.În volumele høegiene se fac referiri la cre[tinism, dar [i la altereligii. Smilla vorbe[te despre sfâr[itul lumii la modul biblic. Ma -deleine [i Erasmus din Femeia [i maimu]a se iubesc în Gr\din\ca în Paradis. Clovnul care îndur\ suferin]e e comparat cu Mântuitorul(„Ai ceva din Mântuitor”, spune Stine). Apar prenumeca Maria [i Josef, sau numele Kain. Dar [i referirile la budism seintegreaz\ în context. Iar „curgerea” lucrurilor, pus\ mereu înprim plan, aminte[te de daoism. Kasper are o în]elegere cu Klara -meridiane şi paralele · meridian77

meridiane şi paralele · meridian78Vlaicu Ionescu:Profilul LidieiMaria s\ o ajute la greu, dar face [i cu maicile de la mân\stireaRabia un „contract”, în slujba for]elor binelui. La fel spusese când -va [i Smilla: „Probabil c\ am avut în decursul timpului o în]ele -gere tacit\ cu Isaiah: c\ nu îl voi abandona niciodat\” 9 .Viziunea pitagoreic\ asupra lucrurilor se v\de[te în romanulCum simte domni[oara Smilla z\pada prin prim-planul geometriei.Smilla cite[te Newton, Princi pia mathematica [i Elemen -te le lui Euclid. Compar\ sistemul numeric cu via]a omului. Fulgiide z\pad\ ai începutului au form\ hexagonal\: „Cristale mari, a -proape imponderabile [i acoper\ p\mântul cu un lin ]oliu de ghea -]\ alb\, pulverizat\.” 10 Sicriul lui Isaiah are [i el o form\ hexa gonal\.Smilla î[i define[te fericirea prin cifre: „Dac\ m-ar în trebacineva ce m\ poa te face cu adev\rat fericit\, i-a[ r\spun de: ci fre -le. Z\ pada [i ghea]a [i cifrele”. În replic\, în Fata t\cut\, lu meae v\zut\ prin muzic\.C\utarea luminii adev\rului se face sub semn apo caliptic. ÎnSmilla, „moartea lui Isaiah reprezint\ o a batere de la regul\, unseism care a produs o fisur\” 11 . În ce m\sur\ se produc catastrofelela intervale regulate? {i, dac\ da, ce anume determin\ frec -ven]a lor? Z\pada sugereaz\ sfâr[itul lumii: „Va ninge, iar z\padava înveli totul într-un lin]oliu infinit, alb [i implacabil. Va urma oiarn\ lung\, necru]\toare [i în cele din ur m\ lupul Skoll va devorasoarele. Luna [i stelele se vor stinge [i va domni peste tot o bezn\impenetrabil\. Iarna Fimbul.” Insula Gela Alta se arat\ în zare „îm -br\cat\ în negru, dar livid\ ca un clovn alb”. „Scriitorii intuiescînaintea oamenilor de [tiin]\ direc]ia în care ne îndrept\m” 12 .Neocatastrofismul este [i una din te mele Fetei t\cute. Copenhagainundat\ de cutremurul pe care l-au provocat copiii – în dorin]alor de a averti za omenirea asupra celor ce vor urma, dac\ nu sepetrece transformarea con[tiin]ei – are un ecou de am pl\ sonoritate:„Alunecar\ pe sub podul Torvegade. Bolta intensifica oricesunet, suprafe]ele concave adu nau zgomotele într-un focar, arcurilede pod sunt sfere de cristal acustice, înte]ind toate semna -le le împrejuri milor. Kasper auzi ecoul locuin]elor r\mase pustii.Au zi zgomotul apei supte de zid\rie. Zgomotul unei apro piatepr\bu[iri. [i ceva mai departe: un misterios sunet al Tropicelor.”Kain, liderul unei societ\]i de investitori lucrând cu op]iuni, în ti -nere]e fost ofi]er de marin\, face bani de pe urma acestui cutre -mur, folosind un memorandum elaborat cândva pentru eventualecatastrofe naturale sau atacuri teroriste care ar închide Øresund(e pomenit\ undeva, în treac\t, data de 11 septembrie 2001–mai mult pentru a induce ideea de terorism – fie el [i al copiilor).În drumul lor prin subteranele Copenhag\i, Stine îi arat\ luiKasper o plant\ cu frunze mari, verde închis, în stare s\ tr\iasc\[i la lumin\ de avarie. E, desigur, o aluzie la salvare, la planta ar -hetipal\ goethean\, Urpflanze. Gr\dina din Femeia [i maimu]aare acela[i rol, de a ar\ta c\ omenirea poate fi salvat\ prin întoar -cere la natur\. Pomul cunoa[terii e v\zut ca un pom al vie]ii.Poate c\ unul din cele mai pregnante în romanele høegienee accentul pe for]a femeii, determinant\ în transformarea lumii.În Nordul unde femeile au condus din totdeauna societatea, vâ -nând, între]inând via]a, Dumnezeu nu putea fi b\rbat. Fata t\cu -t\ începe printr-o certitudine: „Doamna Dumnezeu acordase fi -ecare om într-o anumit\ tonalitate, iar Kasper putea s\ aud\ as -ta”. În Smilla, geoloaga Smilla Jaspersen descoper\ o crim\, investigând-oîn cele mai dure condi]ii, „citind” urmele pe z\pad\[i ghea]\. Un aer vr\jitoresc înv\luie uneori personajele feminine,c\ci vr\jitoarele sugereaz\ putere [i independen]\. Sunetul femeiie cople[itor, sub chipul angelic transpar zei]e str\vechi, Ea, Dia -na, Reya, Geea, Natura. Kasper percepe for]a acestor femei ca -re-l înconjoar\: „Privi în ochiul cel negru. Recunoscu femeia. Eraoracolul din Delphi. Era Vølven. Vr\jitoarea din Amnarul de An-Însemn\ri ie[ene

dersen. B\trâna Furie, aruncat\ la p\mânt cu o m\tur\ de Ha -ku in. Hetaira pe care a izbit-o Marpa”. „De ce nu izbutise, de fapt?S\ g\seasc\ femeia potrivit\? Blând\. R\bd\toare. Loial\. De ceerau toate femeile din via]a sa ni[te Furii? Mama sa. Ori Sonja.Ori Stine. KlaraMaria. Sau Sora Gloria. Maestre ale mersului pesârm\ lejer\. Ale ma[in\riilor. Hidroloage. Copii monstruo[i, c\ -lu g\ri]e campioane în lupte, cu b\rbat [i copii”.Dar, pe de alt\ parte, „dinspre feminin porne[te un curent ne -întrerupt de energie vital\, vindec\toare”. Doamna Albastr\ su -na, chiar [i în fotografiile de la 20 de ani, „ca Bach în tinere]e.Înc\ aprope de Buxtehude. Dar marile mottete se aflau deja îna[teptare”. Kasper „se sim]ea ca un prunc. Î[i auzi propriul sunet,nou\zeci la sut\ feminin; se sim]ea ca o femeie, cu totul receptiv”.„Auzi u[urarea de a nu trebui s\ fie, pentru o clip\, b\rbat.S\ r\zbat\. S\ ]in\ lucrurile în mers, în avânt”. E invocat MeisterVlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[eneAutoportretEckhart: „«Cu cine s-a iubit Dumnezeu, s\ poat\ na[te atâtea su -nete?» [i în mijlocul acestui paradis pentru timpane, sunetul t\u”.Confesionalul m\n\stirii ortodoxe devine un simbol pentrurela]ia dintre b\rbat [i femeie, om [i Dumnezeu: „Un geam desti cl\ opac\, perforat\ jos. Trase u[a. Se aprinse o lumin\ slab\,ca într-o camer\ obscur\. Prin lemn [i sticl\ deslu[i a[ezarea femeiide partea cealalt\. Situa]ia era simbolic\ pentru rela]ia dintreun b\rbat [i o femeie. [i dintre Dumnezeu [i om. Mereu dorindarz\tor c\ ajung\ unul la cel\lalt, mereu desp\r]i]i de o foarte fi -n\ membran\.”Egalizarea contrastelor, solu]ia newagist\ luat\ de Peter Høegdeseori în seam\, nu evit\ sinteza, amalgamul mistic-carnal. Doam -na Albastr\ ar fi putut s\ aib\, la cei 70 de ani ai ei, „orice b\r -bat”, dar în final î[i trece bra]ul salvator peste umerii lui Kain:„Corp cu o singur\ direc]ie. A[a numea maica Rabia f\ptura noas -tr\ fizic\. Ea nu poate fi desp\r]it\ de sexualitate. Nimeni dintrecei cuprin[i într-o form\ fizic\ nu poate tr\i permanent f\r\ sex.Nu m-a[ fi putut lipsi de b\rba]i. Nu pot nici acum. Nu voi puteanici în viitor”. În fo[netul vântului de prim\var\ se aude devenirealumii, dar [i iarna. În „gustul [ampaniei, pândea angos tura”.Tot Doamna Albastr\ îl invoc\ pe Leibniz, care „în Theo di -ceea, spune c\ Dumnezeu seam\n\ cu o buc\t\reas\. Dac\ acopt pâine, a f\cut ce se poate mai bine. {i totul ]ine de ce lucreaz\.Chiar [i arsura cojii. Într-un fel ar trebui s\ vin\ [i r\ul totde la Dumnezeu. Altfel nu l-am putea r\bda aici.... Leibniz mi s-ap\rut mereu un mare stare]. Înc\ nu l-am canonizat. Dar, dac\ar fi fost la îndemân\, asemenea b\rbat mi-a[ fi luat”.Pl\cerea de a mânca se al\tur\ bucuriei de a renun]a, asceza.„Kasper nu se îndoise niciodat\ c\ tânjirea spiritual\ face bun\cas\ cu mâncarea [i c\, în principiu, existau dou\ stiluri de a a -junge în paradis: prin înfometare sau prin înfulecare”. „Mariletra di]ii religioase perfec]ionaser\ ambele extreme. P\rin]ii de[ertului[i maicile acelor vremuri str\vechi ar\tau de parc\ [i-ar fipurtat scheletul peste haine, taoi[tii spuneau: Empty the mindand fill the belly, [i nu pu]ine stele ale budismului Dzogchen [iMahamudra ajunseser\ s\ semene pân\ la confuzie cu membriiprezidiului Clubului Mânc\cio[ilor. Buddha propusese o cale demijloc între cele dou\ extreme”. Înv\]ând s\ g\teasc\ de la Stine,pr\jind legume pentru KlaraMaria, Kasper (vegetarian ca [i auto -rul) degust\ atmosfera, sim]ind „în egal\ m\sur\ bucurie [i tris -te ]e, de parc\ ar fi participat la o form\ de comuniune erotic\”.Femeile, totu[i o minoritate, precum copiii, b\trânii, handica -pa ]ii, imigran]ii, sectan]ii religio[i – au un rol esen]ial prin cone -xiunile pe care le impun în noua abordare a lumii. Smilla e groen -landez\, nu se adapteaz\ u[or, b\iatul din De måske egnede (Ceipoate potrivi]i) nu se integreaz\ nici el în via]a [colar\, cimpan zeiidin Femeia [i maimu]a sunt mai umani decât oamenii. Nici arti[tiide circ, arti[tii în general, c\lug\ri]ele sau copiii supradota]i numeridiane şi paralele · meridian79

meseria de a citi · meseria de a80for meaz\ majoritatea în corecta Danemarc\, cu atât mai pu]ino rientalii. Dar c\ut\rile lor orienteaz\ spre în]eles, spre direc]ie,dând posibilitatea sufletului de a se elibera. Africana (care e, poa -te, o imagine a fostei so]ii a lui Høeg, originar\ din Kenya) sau ceicâ]iva copii „t\cu]i” provenind din Orientul Apropiat („Auzi cuvinteengleze[ti sporadice [i chiar frânturi de fraz\, care ar fi pu -tut fi în arab\”) ilustreaz\ nevoia de toleran]\, sincretism, spiritin grator. Citatele „în]elepte” folosite de Peter Høeg includ a proa -pe întotdeauna o dubl\ referire, atât la Orient, cât [i la Occident.„Suntem condu[i de sus, cum au zis Augustin [i Ramana Mahar shi”.5. STILUL LUI PETER HOEG.PROBLEME DE TRADUCERE.Sincretismul în planul ideilor e dublat de sinestezii. Cine a ci -tit Parfumul de Patrick Süskind va face probabil, citind Fata t\ cu -t\, o asociere între me[terul de parfumuri Grenouille, percepândlumea prin mirosuri, [i clovnul Kasper, percepând lumea prin de -fini]ii sonore. Dar aici se opre[te orice asem\nare, fiindc\ prin Gre -nouille [i Kasper sunt ilustrate, diferit, for]ele r\ului [i ale binelui.Lumina [i sunetul se modeleaz\ reciproc în Fata t\cut\, suge -rând, la prima vedere, amalgamuri wagneriene (Tristan, la moar -tea Isoldei, întreba: Wie hör ich das Licht?) Nu doar sunetul intr\în componen]a lor. Aromele sunt [i ele prezente: masa Stinei „r\s-pândea, abia b\nuit\, mireasma ei.” Rulota lui Kasper, într-o sea -r\ de var\, „mirosea fragil a sticl\ r\cit\ [i cr\pat\, era sunetulvopselei care se contracta pe lemn”. Dup\ Leibniz, precum MargueriteYourcenar (în volumul de amintiri cu titlu preluat din Rimbaud,Quoi? L’étérnité – Ce? Eternitatea) Peter Høeg compar\scrisul cu f\cutul pâinii.O partitur\ de sincretisme [i sinestezii presupune – în continua -rea experien]ei wagneriene – fluen]a, curgerea melodic „infinit\”,cum se întâmpl\ în fraza lui Proust. Cu atât mai [ocant e stilul a -les de autorul danez, altfel chiar decât în propriile sale romane anterioare:propozi]ii scurte, gâfâite, în „staccatto”, uneori de nu -mai dou\-trei cuvinte, sugerând goana – dar [i r\suflarea t\iat\din pricina emo]iei [i revela]iei. Poate c\ nu în ultimul rând a con -tribuit la acest laconism, dincolo de asprimea vârstei, moda actua -l\, a transmiterii e-literaturii prin telefoane mobile, ceea ce pre supunecuvinte pu]ine, comunicare concentrat\. Chiar dac\ roma -nul e lung, el poate fi citit, practic, de oriunde, pe „celule” carede multe ori repet\ ideile. Sunt folosite [i foarte multe cuvinte înlimbi str\ine – nu doar în englez\, ci [i în francez\, german\, ita -lian\, latin\ chiar, v\dind erudi]ie nu doar în domeniul muzicii.Momentele tensionate sunt întrerupte deseori de o filozofare,ceea ce presupune ruperi de ritm. Desigur, traducerea prin ace -la[i num\r de cuvinte a acestor alternan]e staccato-legato nu a fosttotdeauna posibil\. De asemenea, repetarea aceluia[i cuvânt nefiinduzitat\ stilistic în român\, am folosit diferite sinonime. ChiarVlaicu Ionescu:Natur\ moart\ cu flori, mojar [i fructecuvântul-cheie al romanui, stilheden, a trebuit s\ îmbrace în ro -mân\, dup\ împrejur\ri, haina „lini[tii” sau a „t\cerii”. De asemenea,at spille – „a cânta (la un instrument)”, dar [i „a juca” (jocuride noroc, de pild\), nu poate fi tradus prin acela[i cuvânt, ceea ceoblig\ – pentru a atrage aten]ia asupra jocului de sugestii in ten -]io nat de autor, la note.Ceea ce leag\ îns\ tonul, dincolo de ac]iune [i trimiteri sapi -en]iale, e o caracteristic\ dezvoltat\ de Peter Høeg, în mod special,mult peste nivelul din celelalte romane: umorul, ironia, „rânjetul danez” (den danske grin). Uneori evocat la propriu, c\ciStine rânje[te în baie, „ar\tându-[i din]ii. Ca un animal” sau Kla -ra Maria surâde cu „un rânjet [tirb. Ca al marilor vr\jitoare”. E i -ronizat\ administra]ia danez\ („Ce pl\cere s\ vezi c\ banii pl\ titorilorde impozite nu erau arunca]i pe fereastr\, locul trepida caÎnsemn\ri ie[ene

un circ la în\l]area cortului”) [i desigur platitudinea în spiritul le -gilor lui Jante. O func]ionar\ e descris\ ca având calit\]i „foartedaneze. Cre[tine. Social-democrate. Ura fa]\ de mocirla econo -mi c\. Fa]\ de excese. De consumul exagerat. Probabil î[i absol -vise sudiile la politologie f\r\ plat\. Economisea pentru pensie.Venea cu bicicleta la munc\. Crucea de cavaler înainte de patru -zeci de ani. Mi[c\tor. O structur\ de caracter ideal\.” Întâlnindu-[idu[manul, Kasper îl surprinde întrebând: „Unde e toaleta pentrudoamne?”, f\cându-l s\ încremeneasc\: „B\rbatul dinaintea saîn cremeni. Polite]ea e adânc înr\d\cinat\ la danezi, ]ine de kar -ma, având origini în structurile feudale din vremea monarhiei absolute.”Dogmatismul religios este [i el luat peste picior: „S\ nufim mai catolici decât Papa, zise Kasper. Putem fi oare siguri c\Maica Domnului ar fi refuzat un lifting [i o corectare a danturii?Dac\ ar fi fost la ofert\?” În toiul celor mai jamesbondiene lupte,„rânjetul” creeaz\ distan]\: „Kasper îl în[f\c\ de c\p\]ân\ [i îl mu[ -c\ de nas. Mu[ca pentru supravie]uire, dar în acela[i timp sim]imil\ [i o parte din con[tiin]a lui se ruga: Doamn\ Dumnezeu, a -jut\-i acestui b\rbat s\ ajung\ pe mâna unui chirurg estetic price -put, mai pu]in de atât nu se poate, dac\ vrea s\-[i mai practicevreodat\ meseria”. Idolii muzicali nu sunt, la rândul lor, cru]a]i:„Nici m\car o orchestr\ simfonic\ de o sut\ de persoane, apuca -t\ de amok într-un pasaj de Wagner, care vuie[te din plin, nu pro -duce într-o or\ energie sonor\ cât s\ înc\lzeasc\ o cea[c\ de ca -fea”. Chiar [i finalul romanului e pus sub semnul „zâmbetului delup” pe care îngerul t\cerii, KlaraMaria, îl arunc\ p\rin]ilor s\i. Eun final avertizator, dar [i menit transform\rii primejdiei în virtute,al dificult\]ii în fericire. Kasper „î[i dezgoli col]ii într-un surâs der\spuns. Ascult\ viitorul. Îl auzea doar fragmentar, pe buc\]i [i înparte. Ce auzi, suna, în orice caz, frumos. Cu siguran]\ ca marelespectacol de gal\. {i, cu siguran]\, foarte, foarte anevoios.”1Benjamin Krasnik, Da kritikken mistede ånden, în Kristeligt Da -gblad, 27.7.2009, http://www.kristeligt-dagblad.dk/artikel/332348:Kultur --Da-kritikken-mistede-aandent (accesat 13 august 2012).2Anonim, Den Stille Pige er skjult reklame for nyreligiøs sekt, înPolitiken, 17. 6. 2006, http://politiken.dk/kultur/ECE149371/denstille-pige-er-skjult-reklame-for-nyreligioes-sekt/,(accesat 13 august2012).3Carsten Andersen, Peter Høeg, Jeg har været for alvorlig, în Po -li tiken, 2.9.2010, http://politiken.dk/kultur/boger/skonlitteratur_boger/ECE1049638/peter-hoeeg-jeg-har-vaeret-for-alvorlig/,(accesat 13 august2012).4Bjørn Bredal, En prædiken forklædt som roman, în Politiken,19. 05. 2006, http://politiken.dk/kultur/boger/skonlitteratur_boger/ECE146531/en-praediken-forklaedt-som-roman/, accesat 13 august2012. Autorul, Bjørn Bredal, observ\ îns\ insolitul exprim\rii høe giene,citând, între altele, „concentratul” kierkegaardian „talentul e capacitateade a alege”.10Ibidem 5 În danez\, ca [i în multe alte limbi europene, pentru cântatulla instrument e folosit acela[i verb ca pentru joc; rezult\ o asociereÎnsemn\ri ie[enede idei perceptibil\ imediat la nivelul limbajului, care îns\ nu poate firedat\ f\r\ explica]ii în limba român\.6Poul Behrendt, Den hemmelige note. Ti kapitler om små ting derforandrer alt. (Nota misterioas\. Zece capitole despre lucruri m\runtecare schimb\ tot), Gyldendal, Copenhaga, 2007, pp. 249-250.7Ibidem, p. 239.8Ibidem, p. 242.Vlaicu Ionescu:Natur\ moart\ cu stilet [i c\r]i9Peter Høeg, Cum simte domni[oara Smilla z\pada, op.cit., p. 8.10Ibidem, p. 711Ibidem, p. 197.12Ibidem, p. 373.meridiane şi paralele · meridian81

foişorul de ascultat ploaia · foiş82Constantin RomanescuO fiin]\ duplicitar\A fi fericit `nseamn\ a avea puterea dea uita de tine, concentrându-te, totu[i, doarasupra ta. A fi fericit este, deci, o form\bizar\ a egoismului.Ast\zi am fost, câtva timp, fericit, cumse `ntâmpl\ numai `n vis, când se eliberea -z\ dorin]ele noastre esen]iale. Am fost fe -ricit pur [i simplu, culegând, din mine `n -sumi, resursele acestei depline fericiri.Fe ricirea „din tine `nsu]i“ este un faptrar. Se spune c\ doar siha[trii [i pu]inii ca -re (cum scrie un ridicol autor) „se optimi -zea z\“ sunt ferici]i.Nu cred `n nici o „optimizare“. Cred `nstarea esen]ial\ de har, de ascultare a propriuluieu, de reg\sire a eutimiei, de echilibrucelular. Fericirea este [i un dar fiziolo -gic, nu o pot descrie altfel. Mai ales, nu opot analiza, inventaria, transcrie.Acum, deci, o fericire deplin\, pe plaj\,ascultând marea; un regizor anonim a f\ -cut cerul albastru – un albastru diafan su -prapus pe marea verde –, a adus o dulcemelodie cântat\ de cineva la chitar\ [i, cao completare a recuzitei, a `n\l]at, `ntr-unzbor spiralat, un zmeu; [i toate acestea nule-a[ putea „sim]i“ f\r\ orga interioar\,ca re le transform\ `n sentiment.Exist\, oare, o vârst\ care te face „con -servator“, chiar „nostalgic al trecutului“,sau poate doar experien]a te face mai selectivcu nout\]ile, mai `nclinat s\ p\streziidei, obiceiuri [i obiecte?~n ce m\ prive[te, prefer, de pild\, ma -nierele de acum cincizeci de ani lipsei actualede polite]e, prefer stiloul cu care sescrie cite] pixului care stric\ grafia [i preferlucrurile mai scumpe pentru motivul c\lucrul scump te sile[te s\-l respec]i. De lanerespectarea lucrurilor, de la o prea ma -re u[urin]\ de procurare, se ajunge lesnela o stare de neghiobie comportamental\.Un num\r mare de români suportândcu stoicism sau cu re]inut\ iritare un nu -m\r enorm de [edin]e, simpozioane, con -sf\tuiri, mese rotunde, congrese, adun\rifestive – ar rezulta de aici c\, la noi, apetitulsocial ar fi foarte crescut. ~n realitate,niciodat\ românii nu au fost mai singuri.Cine se mai „plimb\“, la noi, cu un prie -ten? Trebuie s\ ajungi la Viena pentru avedea doi oameni a[eza]i, ca prieteni, la ocafea. A disp\rut, dup\ câte [tiu, [i obice -iul de a te `ntâlni pe „Strada Mare“ sau, `nArdeal, pe „Corso“. Adolescen]ii, care auVlaicu Ionescu:cea mai mare voca]ie a prieteniei, schim -b\ pu]ine impresii, preferând t\cerea interioar\`n zgomotul discotecii.Parc\ `nc\rca]i cu o electricitate de sensadvers, ne respingem, ne evit\m. Grupu -ri le de [uet\ au r\mas nucleele care maip\streaz\ s\n\tatea spiritual\, dar nu aceleafor]ate de `mprejur\ri, de cozi sau delân ceda coexisten]\ a ]a]elor din marilemagazine, care, tr\gându-[i pe cre[tet câ -te o c\ciul\ scump\ din marfa pr\v\liei, numai contenesc discu]ia despre unul [i ace -la[i lucru, totdeauna vulgar. Oricum, avemne voie de a ie[i din propriul univers, dinizolare [i monotonie.De aceea nu m\ agaseaz\ apari]ia c\r -]ilor lacrimogene, de-a dreptul proaste, ca -re se l\f\ie pe toate tonetele. C\r]ile,ori cât de proaste, stârnesc poten]e liricelaten te. Nici kitsch-ul de orice fel, nici elnu-i o crim\. {i el le merge unora la suflet.Boala de care suferim este „existen]aprozaic\“. O perfuzie de lirism s-ar impu -ne de urgen]\.Semnul GemenilorÎnsemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:Cât de multe sunt cele pe care ar fi trebuits\ le v\d... Câte melodii n-am cunoscut...Câte proiecte n-am abandonat... Câ -te idealuri n-am pierdut...S-ar putea contura un interesant por -tret din suma visurilor nerealizate, a pro -misiunilor ne`mplinite. Un portret al rat\ -rii este mai elocvent decât un portret alrealiz\rii. Povestea rat\rii nu trebuie privi -t\ cu dispre]. Ea lumineaz\ mai bine decâtpovestea `mplinirii.Paradoxal, du[m\nia leag\ mai mult de -cât iubirea. Suntem mai antrena]i `n a ur`decât `n a iubi.Creatur\Dintr-o idee profund filozofic\, omulmioritic a `nceput s\ fie „servit“ cu un felde filozofie de serviciu. Ideea a murit `na -inte de ase maturiza.Sunt bucurii care ne vin din exterior [ipot fi cople[itoare (o veste bun\) sau doarlini[titoare (o zi de prim\var\). Dar adev\ -ratele bucurii ]in de propria fiin]\. La un i -diot, aceast\ bucurie interioar\ este deter minat\de buna homeostazie. La omul superior,fericirea interioar\ reprezint\ cel maicomplicat mecanism de autoreglare, c\ ru ia`i putem spune „fericire“; auzirea propri eimelodii, care ne poate fi uneori accesibil\.„Merg a[a, f\r\ rost,[i m\ simt fericit“– spune un personaj din Cehov. Ar fi ideals\ ne cuprind\ fericirea doar pentru c\ mer -gem, f\r\ rost, `n ne [tire. Dar, m\ re pet,este nevoie de un status metabolic. Poatec\ exist\, totu[i, o „ge n\ a fericirii“.Nu am v\zut pe nimeni sinucigându-sedin cauz\ c\ i-a trecut dragostea. ~n dra -goste te omori pentru altul. Un act de orgoliu.Când te sinucizi pentru c\ nu maisupor]i, tot orgoliul func]ioneaz\.Visul, ca o permanent\ `ncercare de aexplica: `mi spune cineva c\, `n tinere]e, acunoscut o fat\, de care s-a `ndr\gostit laprima vedere. Au hot\rât s\ se `ntâlneas c\`ntr-un loc, la dat\ fix\, peste o lun\. Urmaca fata s\-i scrie, de s-ar fi petrecut cevacare s\ le perturbe planul. Fata nu [i-a l\ -sat nici o adres\, parc\ pentru a-l cople[icu misterele. La `ntâlnire, fata nu s-a maiar\tat, nici nu i-a scris, totul s-a transformatcu timpul `ntr-o nel\murit\ amintire.Peste câ]iva ani, prietenul meu a recu -noscut-o pe iluzoria lui iubit\ `ntr-un cimi -tir, unde pe o cruce a g\sit chipul fetei, numeleei [i data mor]ii, care se petrecuse cutrei ani `naintea datei când urmau s\ se`ntâlneasc\.De atunci o tot viseaz\; visul are ace la[i`n]eles, chiar dac\ scena este altfel organi -zat\. Un personaj care poate fi fata ace ea,oricum o umbr\ asem\n\toare, `ncear c\s\-i spun\ ceva `ntr-o disperare patetic\,mut\, ca `ntr-un film la care nu func]io nea -z\ sonorul. Sentiment de neputin]\ tragi c\,perma nenta nevoie a min]ii de a „expli ca“.Omul este o fiin]\ predestinat duplici -ta r\. Privindu-i de sus, din cre[tet, creierul,desp\r]it ferm, decis, `n cele dou\ emisfe -re, `n]elegi c\ nu e o fiin]\ unic\, ci dou\,lipite una de alta [i aflate `n perfect\ anti -tez\. Aceast\ fiin]\ e menit\ sfadei cu sine.Schizofrenia este boala sa cea mai natura -l\, reprezentând aceast\ desp\r]ire, fiin ]\destinat\ desfacerii, desferec\rii, distruc]i ei.foişorul de ascultat ploaia · foişÎnsemn\ri ie[ene83

symposion ∙ symposion ∙ sym84Alexandru ZubSecven]e de cultur\[i civiliza]ie montan\E o bucurie s\ consta]i c\, în pofida va carmului produs deconvulsiile social-po li tice din jur, vacarm penibil [i extenuantpentru mul]i, câte o insul\ de normalita te rege nerativ\ se maipoa te men]ine sau crea ici [i colo. La M\n\stirea Putna, a avutloc, între 22 [i 26 august a.c., aproape în continua rea altor manifest\ricultural-[ti in]ifi ce, dedi cate acelea Voievodului-ctitor, uncolocviu cu tema Muntele – metafor\ fun damental\: relief concret[i ascen siu ne spiritual\.Titlul ca atare e semnificativ, maiales în contextul socio-po litic al momentului. Ten din]ei de a estimalucrurile mai cu sea m\ în dimensiunea lor orizontal\, caexpre sie a unui prezent ne - spus de tulbure, i se opune astfel, cumijloace c\rtur\re[ti, un în demn la verticalitate, în orizontul u -nei axiologii a pe renit\]ii. „Înaltul [i subli mul”, unite cu str\ daniaascensiunii f\r\ istov, ca într-o anume reflec]ie a poetului Blaga,rezum\ parc\ finalitatea îns\[i a reuniunii.Ca [i alte colocvii putnene de acela[i ca racter, inspira]ia [iîndemnurile au venit de la acad. Dan H\ulic\, neobositul anima -tor al grupului de reflec]ie constituit în me mo ria Maicii Benedicta(acad. Zoe Dumi tres cu-Bu [ulenga), evocat\ acum printr-un noucoloc viu, al [aselea, cu tema deja e nun]at\.Programul reuniunii, gândit pentru cinci zile, cu secven]e „du -hovnice[ti” bine m\ su rate [i manifest\ri [tiin]ifice multiple, nu -trite anume din diverse discipline uma nis te, a inclus momentede „binecu vân t\ri” [i de salut (I.P.S. Pimen, acad. Dan H\ uli c\,arhim. Melchisedec etc.), al\turi de interven ]ii acade mice, multe[i variate, aco perind tematic mai toat\ zona „uma ni oa relor”. Aufost lansate concomitent Ca ie tele de la Putna (5/2012), revistaFun da ]iei de patro naj Credin]\ [i Cre a ]ie, a l\ turi de o nou\ fascicul\din seria Cu vin- te c\tre tineri, dedicat\ canoniz\rii SfântuluiVoievod {te fan cel Mare. Se men ]io neaz\ acolo [i pe le -rinajul studen]esc din 1957, la Putna, pus în fireasc\ rela]ie cu„serba rea” din 1871, organizat\ de Emi nes cu, Slavici, Xenopol[.a. Se evoc\, de ase menea, un fapt de simbolic\ simetrie sociocultural\,congresul Ligii Studen ]i lor Ro mâni din Str\in\ tate,care tocmai a avut loc în capital\ [i la Putna 1 , urmat [i de unnou colocviu referitor la Voievodul-ctitor 2 .Nu e cazul s\ analiz\m temele [i interven]iile conexe din no -ua rund\ spiritual-a cademic\, în economia c\reia s-au dis tins fi -lologi [i istorici, antropologi [i scrii tori,lite ra]i [i plasticieni, cu dorin]a de a conturacât mai deplin Muntele – meta for\fundamental\: relief concret [i as cen -siune spiritual\.Personal, am socotit utile, în context,unele considera]ii despre munte ca elemental „teritoriului” în istorie, conceptrelativ stabil, dar [i destul de dinamic în „di -alectica duratei” umane. Antropogeogra -fia a ajuns a fi indispensabil\ discursului istoric 3 , iar mun tele unfactor de permanen]\, fie [i în imaginarul colectiv, acolo undeprezen]a lui fizic\ e precar\. Istoricii n-au ezitat s\-l ia în stu diu,sub multiple unghiuri, al\turi de alte componente orografice:râuri, m\ri, oceane, po di[uri, câm pii etc. Spa]iul românesc, însensul statali t\]ii moderne, s-a structurat pe sea ma u nui complexinextricabil de elemente al c\ tuind, în timp, numeroase „]\ri” [ia vând în centru, ca nucleu-forte, Ar dea lul, ca o cetate a etnoge -nezei [i a mari lor proiecte na]ionale 4 . Lui V. Pârvan, istoric,arheo log, filosof al „ideilor [i for melor”, munte le îi a p\rea, v\zutdinspre câmpie, ca un re fugiu solitar, element de circumscrierebe nefic\, spa]iu privile giat de care se pro fit\ mereu, ge opolitic[i et nocultural. Sin tag ma ]ara noastr\, uzua l\ cândva, a fost i -ma gi nat\ [i de scri s\, de-a lungul timpului, de mari spirite, de laCostin [i Cantemir la Ko g\lniceanu [i B\lcescu, de la Odo bescu[i Xenopol la Eminescu [i Iorga, de la Pârvan la G. Br\ tianu [iI. Lupa[, de la S. Me he din]i [i I. Simionescu la G. Vâlsan [i D.Gusti, pen tru a nu aminti decât unele re pere de ne ocolit. Emines -cu ne [tia a[e za]i pe o „mu che de lume”, la un „vad de po poa -re”, într-un spa]iu expus la primej dii de tot felul, dar [i fecund înordine spi ri tua l\.Muntele a fost mereu, în contextul a ces ta, un factor simbolic,structurant, la scri i tori ca Asachi, Slavici, Hoga[, Sado vea nu,Bla ga, Eliade [i al]ii din arealul nos tru et no cul tural. Marele num\rde piscuri, identifi cat în acest areal, nu ]ine doar de munte, ci seîntâlne[te peste tot unde e xis t\ un [es înalt, un pro-montoriu 5 ,ca Pis cul Cr\ sani, ca }uguieta de la Tru [e[ti, un de câ te va genera]iide arheologi au f\ cut deja studii adecvate, pân\ la mono -gra fia coordonat\ de acad. M. Petres cu-Dâm bo vi ]a.S\ ad\ug\m, la aceste sumare consi de ra]ii de istoric, faptulc\ lumea muntelui i-a preocupat [i pe speciali[tii din alte do -menii, uneori pân\ la obsesie, ca în cazul inginerului Radu Ray,autor de studii [i monografii de vast interes 6 . Un cântec din ve -chime pu nea muntele în rela]ie cu arborele cosmic (Munte,munte, brad frumos!), cu r\d\cini subterane [i coroan\ în cerulînalt 7 , arbor mundi dup\ sintagma lui M. Eliade 8 , veritabil\ ax\cosmic\, mo tiv prezent în mai toate culturile lumii [i simbolizatpoate cel mai bine de Coloana brâncu[ian\.Însemn\ri ie[ene

Vlaicu Ionescu:P\dureaAlte observa]ii au privit „muntele ca to pos teologic”,ca „alegorie metafizic\” sau ca „element în imaginaruleminescian”, ca „sti mul simbolic” sau ca „itinerariu alpie t\]ii”, ca tem\ filocalic\ sau ca motiv folcloristic, în„ziceri aromâne”, în Luntrea lui Caron, la Nietzsche,la Heidegger, la Noica, la Anania, la M\ l\ncioiu etc.În an samblu, abor d\ri multiple, din perspective di fe ri -te, ca [i la temele din anii preceden]i.Au rezultat din toate sugestii de noi te me [i „f\ g\ -duin]e ale unui vast versant” spi ritual, asumat programaticde Funda]ia „Cre din]\ [i Crea]ie”, sub egida c\ -reia au a p\rut deja cinci volu me din Caietele de laPutna [i câteva tomuri semnate de Zoe Dumi tres cu-Bu[ulenga, ultimul ocupân du-se chiar de Cre a ]ie [icultur\ la Eminescu.În acela[i spirit, au fost prezentate do u\ lucr\rigrafice (Dan Eremia Grigorescu, Va lea Frumoasei: rememorândun itine rar sa dovenian, 1970/2012; SilviaRadu, Gr\di na cu îngeri, 2012), ambele din ini ]i -a ti va [i cu adnot\ri ale criticului Dan H\uli c\.O excursie pe Giumal\u, muntele bu co vinean, careface tandem cu Rar\ul, a în cheiat, în deplin acord curestul progra mului, noua secven]\ a reuniunii de la Put -na, definind anume Muntele ca meta for\ fundamental\,Rar\ul e cumva [i „munte le meu”, c\ci de el seleag\ primul contact cu aceast\ realitate orografic\, înanii [colarit\]ii mele „normaliene”, când un grup deelevi a fost recompensat la sfâr[it de an cu o excursieîn zona Buco vinei, „esca pa d\” ce a culminat cu un sui[nocturn pe Rar\u, acompania]i de profesorul-geografIon Sârcu, ale c\rui expli ca]ii adecvate îmi st\ruie înc\în minte. Cum s\ nu regret c\ tocmai atunci, pe 25august 2012, la în cheierea colocviului, a trebuit s\ lip -sesc, sub presiunea unei ur gen ]e administrative!1Monah Ieremia B., Congresul România Jun\ – 140,în Cuvinte c\tre tineri, Putna, V, 2012, p. 65-70.2Ibidem, p. 98-99.3Cf. Ion Nicolae, Antropogeografia. O a bordare dia -cronic\, Bucure[ti, 2011.4Cf. V. Pârvan, Scrieri, ed. Alexandru Zub, Bucure[ti,1981, p. 184-185: }ara de Apus.5S. Mehedin]i, Opere alese, Bucure[ti, 1967, p. 253.6Radu Ray, Viitor în Carpa]i, Bucure[ti, 1979; Civili -za ]ia montan\, Bucure[ti, 1985; Despre Adrian P\unescu[i cauza muntelui românesc, în Flac\ra lui AP, 30 (27 iul.-2 aug. 2012, p. 9); 31 (3-9 aug. 2012, p. 9).7R. Vulc\nescu, Coloana Cerului, Bucu re[ti, 1972, p.36, 43 etc.8V. Kernbach, Universul mitic al româ ni lor, Bucure[ti,1994, p. 197.symposion ∙ symposion ∙ symÎnsemn\ri ie[ene85

ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · z86Dorel SchorC\lare pe m\gar• Un om bine informat [tie tot, dar nu`n]elege nimic.• Dic]ionarele au cartiere de lux, dar [imahalale…• Dac\ speran]a moare ultima, e dincauza singur\t\]ii.• ~n nici o lege [i `n nici un regulamentnu exist\ cuvântul suflet.• Cum s\ nu ne cert\m, când avematât de multe `n comun !?• Mi-ar pl\cea s\ m\ r\t\cesc `ntr-unlabirint circa o jum\tate de or\.• Sunt de acord s\ ai opinia ta, dar nus\ m\ contrazici pe mine.• Unde sunt mul]i p\c\to[i, nimeni nue pedepsit.• Nu [tim s\-i apreciem cum se cuvinepe cei indiferen]i.• E fat\ bun\… Uneori e fat\, alteorie bun\.• Un portret: cutare deghizat `n scriitor.• Când vrei s\ te ascunzi dup\ cuvinte,le alegi pe cele mai mari.• „Drept care semnez", dar semn\tu -ra-i `ntotdeauna strâmb\…• Tot ce ne ap\r\, ne [i limiteaz\.• Las\ pisica `n pace,,, }ie ]i-ar pl\ceas\ te trag\ cineva de coad\?!• Cel mai stra[nic umor este cel invo -luntar; dar mie, oricât m-a[ str\dui, nu prea`mi reu[e[te.• Violen]\ gratuit\..! Culmea ar fi s-omai [i pl\tim…• Dracul nu-i a[a de negru… {i nici ingeriia[a de albi.• Grav este c\ omul de tip nou nu maipoate fi schimbat `n bine.• To]i avem cei [apte ani de acas\. Darmai depinde [i din care cas\…• Dracii sunt `n noi. De aia s-a golit ia dul.• Toate poruncile se dovedesc temporare.Chiar [i primele zece!• Modestia este una din pu]inele cali -t\]i ale omului care se bazeaz\ pe cevaconcret.• Cine fluier\ `n biseric\, se afla deja`n\untru.• {i cel care rateaz\ o crim\ afirm\ c\a gre[it.• Unul si-a insu[it mai multe limbi str\ -ine, dar l-au obligat s\ le restituie integral.• Am ajuns la struguri [i-s tot acri!!La Editura Junimea a ap\rut,cu sprijinul Prim\riei Ia[ilor, primul volum din seriade Scrieri ale profesorului [i scriitorului Gr. T. Popa(1892-1948), cuprinzând toate articolele de atitudinecivic\ publicate `n revista ~nsemn\ri ie[ene, pe carea condus-o, `mpreun\ cu M. Sadoveanu [iG. Top`rceanu, `ntre anii 1936 [i 1940.• Respecta]i-v\ p\rin]ii! M\car ca peni[te str\ini oarecare.• Educa]ia unui copil ar trebui s\ `ncea -p\ cu 25–30 de ani `nainte de na[terea lui.• Ca s\ miro[i bine, nu e nevoie s\ ainasul mare. E suficient s\ te speli.• Nu-l mai vorbi de bine. Deveni]i a -mân doi suspec]i…• ~nainte de toate r\zboaiele s-au semnattratate de pace.• B\ie]ii buni nu au noroc, dar poateca \sta e norocul lor.• Mesia va veni c\lare, pentru c\ benzinae din ce `n ce mai scump\...• Po]i sa te ui]i la televizor [i dac\ nu-ldeschizi.• Am recitit cartea [i am murit de râsa doua oar\…• Nu-mi pas\ c\ spune prostii…Dar dece cu voce tare!?• Fiecare p\dure are [i câteva usc\turivaloroase.• ~nainte se tr\ia foarte bine f\r\ toa techestiile moderne [i indispensabile.• Guvernul vrea binele poporului precumpoporul vrea binele guvernului.• ~]i po]i iubi ]ara (so]ia) f\r\ s\ iube[tiguvernul (soacra).• Schi]a e o biciclet\ cu dou\ persona -je; romanul e un autobuz aglomerat.• {i pe mine m\ bate uneori câte un gând,dar nici chiar asa, s\ m\ bage in spital.• E de preferat un ho] lenes unui ho]harnic.Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile [i desenelepictorului rpmân VLAICU IONESCU (1922-1997 ).Coperta I: Natur\ moart\ cu scrumbii.Coperta IV: Dimensiuni nocturne (detaliu)Mul]umim doamnei Alina Ionescu-Graff pentru acordul de a ilustra num\rulde fa]\ cu reproduceri dup\ lucr\rile tat\lui s\u.

LEI 10ISSN: 1221-3241