Steaua 4_5_ 2009.pmd

12considerat, alãturi de Sadoveanu,cel mai mare scriitor alveacului XX). De asemenea, suntpe de-a-ntregul citabile paginiledespre întemeietorul scrisuluiistoric în limba românã, GrigoreUreche, care a trebuit sã facã unefort foarte specific, prins cumera între „o tradiþie istoriograficãscrisã, dar care nu este în limbaromânã, ºi o expresivitateromâneascã de tip oral, dar caren-a servit încã la comunicareaordonatã a unor fapte istorice” (p.53). A scrie primul o cronicã înlimba românã constituia un pragimportant de trecut, deoarecetrebuiau create un vocabular, osintaxã, o topicã: Ureche seachitã de aceastã sarcinãîmprumutându-ºi figurile dinscrierile religioase, din istoriciilatini sau polonezi, din basmulfolcloric sau din cãrþile populare„cu mitosul [lor] creºtin naiv” (p.54), aºa încât istoricul literarpoate conchide cã „Totul nu estedoar o chestiune de limbã.”(ediþia din 1990, Bucureºti,Minerva, p. 46, pasaj devenit înediþia 2008 „Nu este însã doarchestiune de limbã.”!).Literatura este, aºadar, cevamai mult decât limba în care alegesã scrie un autor sau altul, cu atâtmai mult cu cât stilul cuiva poatefi impregnat de neologisme care,chiar forþate fiind, nu fac decât sãdea culoare exprimãrii, cum ecazul franþuzismelor abundentedin Istoria criticã: a retorca,epustuflantã, bavardã, mordantã,inverosimil (corciturã întreneverosimil ºi invraisemblable),qualité maîtresse, à tour de rôle...sau unul care le bate pe toate:zmeul din Fata în grãdina de aureste „cuprins de o dorinþã la felde melancolic-deºirantã caaceea a lui Miron sau Hyperion”(p. 123); ne putem întreba de cemelancolia e „deºirantã” ºi nu„sfâºietoare”... Cam la fel seîntâmplã, dar invers, în proza luiAlecu Russo, unde franceza eîmpestriþatã de românismesavuroase, devenind un fel deesperanto romantic...Dincolo de chestiunea limbii,Istoria lui Nicolae Manolescuprezintã ºi o sumã de alte miciaspecte discutabile, asupracãrora s-a comentat deja preamult aºa cã n-o sã întind coarda.Selecþia de autori a fost definitãca eminamente bucureºteanã(provincia contemporanã s-asimþit, cu mici excepþii, exclusãºi, de aceea, lezatã), „hiperliterarã”(istoricul nu lasã, cuexcepþia memorialiºtilor ºi aunor istorici, nici o ºansã celorcare n-au scris literaturã propriu-zisã,dar ale cãror textemustesc de o expresivitate nuîntotdea-una „involuntarã”:teoreticieni ai literaturii, filosofi,sociologi, folcloriºti ºi etnografi),postmodernã (Manolescuprivilegiazã toate fenomenele deinter- ºi meta-textualism,valorizând retrospectiv opere înafara criteriilor de literaritatespecifice anumitor epoci istorice:Þiganiada capãtã un plus devaloare dupã publicareaLevantului, la fel cum un romande veac XIX Catastihul amoruluiºi La gura sobei devine mult mailizibil dupã tentativele ªcolii de laTârgoviºte ºi ale optzeciºtilor).Dacã o mare parte dintre acesteobiecþii nu sunt decât parþialîntemeiate, nu e mai puþinadevãrat cã Nicolae Manolescuproiecteazã de multe oriconceptul „modern” ºi„postmodern” de literaturã ºi deliteraritate asupra întregii evoluþiia literaturii române, ceea cediminueazã foarte multînþelegerea contextelor, de careera preocupatã istoria literarãtradiþionalã, ºi hipertrofiazãevoluþia genurilor ºi dialogul însferã închisã dintre opere.Oricum, Istoria criticã aliteraturii române se vrea în primulrând una a genurilor: „Tot aºa,dacã decupajul este acela pegenuri (nu pe autori), am cãutatsã nu dezmembrez autorii,plasându-i în genul care mi s-apãrut a-i caracteriza cel maibine.” (p. 15). Schema ar fiextrem de simplã ºi de logicã,însã Nicolae Manolescu n-ourmeazã întotdeauna custricteþe, fãrã sã fie suficient declar de ce n-o face. Astfel,Ienãchiþã Vãcãrescu are parte deun lung paragraf ca poet (p. 96)ºi de aproape douã pagini caprozator, pentru parteamemorialisticã din Istorie apreaputernicilor înpãraþi otomani,cu misiunea la Viena (pp. 136-137). Sã nu fi vrut Manolescu sã-ldespartã pe „poetic” de clanul„urmaºilor Vãcãreºti”, deºi prozae cea care-i iese cel mai bine ºiar fi fost firesc sã i se acordestihuitorului câteva rânduri dupãpartea consacratã memorialistului?Lucrurile sunt ºi maipuþin clare la interbelici, undeavem o vastã secþiune intitulatãMarii scriitori, care-i cuprindede-a valma pe Mihail Sadoveanu,Liviu Rebreanu, HortensiaPapadat-Bengescu, TudorArghezi, George Bacovia(capitolul despre acest poet e deadreptul „minimalist”), Mateiu I.Caragiale, Ion Pillat, CamilPetrescu, Lucian Blaga, IonBarbu, George Cãlinescu, AntonHolban, Max Blecher. Fãrãdiscuþie, aceºtia sunt greiiperioadei interbelice, cu excepþiaultimilor doi, însã a-i include întrundecupaj pe autori sãrãceºteperspectiva genericã, aºa încâtavem impresia cã între cele douãrãzboaie n-au scris poezie,prozã, sau teatru decât autoriminori. Excepþia aceasta de lalogica genurilor este cu atât maiinexplicabilã ºi mai bizarã, cu câtManolescu nu o mai repetãnicãieri decât în capitolul despreJunimea, unde Eminescu,Creangã, Caragiale, Slavici sunttrataþi împreunã sub genericulMarii scriitori, dar în virtuteatradiþiei cãlinesciene, preluatãulterior de manuale.Aspectul cel mai frapant alIstoriei critice este cã pestenumeroase pagini pluteºte –asemeni un duh atotcuprinzãtor– o marcatã „anxietate ainfluenþei”, ca sã-l citez peBloom, sau o „melancolie adescendeþei”, ca s-o citez peMonica Spiridon (faptul a fostremarcat ºi de Alex Goldiº). Unprim aspect al „anxietãþiiinfluenþei” constã în grija luiNicolae Manolescu de a sedemarca net de criticii care auabordat anterior cutare saucutare scriitor, fie cã le foloseºteideile, fie cã le respinge în chipradical. Dorinþa de a face sãtransparã toatã bibliografia