Steaua 4_5_ 2009.pmd

20este o conºtiinþã de culturãcompletã, de la înþelegereatragicului antic ca tragic aledificãrii la un capãt al culturii, pînãla organul, oricît de nedezvoltat lael, al matematicilor, pentru celãlaltcapãt al culturii” 5 . Nu de trepte ºinici mãcar de simpla întindere eraaici vorba, ci de complexitate,ceea ce diminueazã accentul pecare îl pune atributul “nedezvoltat”.Dar, în acelaºi timp,caracterul “hibrid” al bazinuluisemantic al multor texteeminesciene ne este binecunoscut, îndeosebi de la G.Cãlinescu încoace, explicabil subsemnul uimitoarei capacitãþiasociative a poetului, al încãrcateipanoplii de cunoºtinþe ºi alprodigioasei sale fanteziicreatoare. Toate acestea setopesc în ceea ce, pe acelaºiConstantin Noica, îl îndreptãþeasã vorbeascã despre “spectacolulEminescu” în care – ºi erainevitabil sã se întîmple aºa,credem noi – efervescenþa nuputea fi întotdeauna expresiareuºitei. Poetul aglutina în discursplanuri, direcþii ºi semnificaþiidiverse, în temeiul unei logici aactului de creaþie care nu ocoleainsolitul, urmãrind o panoramãcare putea fi ºi a deºertãciuniigîndului. El se miºca într-o sferãîn care tensiunile, venite dincîmpuri în mod obiºnuitintangente, erau supuse unuinucleu unificator îndeajuns decufundat în miºcarea derutantã aideilor pentru ca pînza obscurãrezultatã sã poatã provocablocajul receptãrii, cum s-a ºiîntîmplat la “Junimea”, cuprecãdere la lectura prozelor sale.În ordinea raþiunii, a logicii“naturale”, lucrurile intrau astfel înamorf ºi impur; ideea de modelcultural susþinutã de C. Noica era,însã, supusã unui criteriu nu doarmai larg, ci ºi mai elastic, înmãsurã a cuprinde întreagamiºcare de la ºtiinþã la artã,inclusiv (sau mai ales) cu ereziileposibile în ambele zone. ªi chiardacã, astfel, lua naºtere încã oerezie.Hibridizarea, prezentã ºi încomentariul eminescian reprodusla începutul acestor rînduri, nueste departe de ceea ceînþelegem azi prin intertextualitate.Am amintit de Platon ºi Kant, apoimodulaþiile venite dinspre gîndireaindianã sînt ºi ele vizibile,operarea probabilistã trimite lamatematici º.a.m.d. Darordonarea acestora se face prinregenþa pe care o stabileºteconceptul de “conºtiinþã aidentitãþii numerice”, a cãruivizibilitate sporeºte dacã îl vomraporta la un anume jocsemnificativ al numerelor, avîndrezonanþe oculte ºi în acest felintrodus de Eminescu în viziuni ºiînþelesuri puternic marcateimaginar. Nu ne îndoim cã Noicaintuise aceastã realitate, fapt caretransferã întrebarea sa în registruretoric, nu fãrã umbra simulãriiignoranþei (“cochetãrie” pe care opractica uneori, nu fãrã un uºoramuzament, anahoretul de laPãltiniº). Filozoful nu era departede amintitul concept atunci cînd,în 1984, în prelegerea desprefilozofia lui Blaga, insista asuprafaptului cã, dupã monadã ºi diadã,anticii vedeau în cifra trei începutulpluralitãþii 6 , iar în ultima sa carteantumã, Modelul culturaleuropean, delimitase culturile,printr-o morfologie sui generis, înfuncþie de raporturile dintre Unuºi Multiplu 1 . Cum era ºi firesc,Noica viza un anume segment algîndirii elene; or, Eminescu puteaevada ºi în spaþii pe care un filozofle frecventa mai puþin ºi, în oricecaz, cu pronunþatã reticenþã.Încã din perioada studiilorberlineze, poetul cunoscusedoctrina pitagoreicã ºi, probabil totde atunci, dateazã informaþiilesale cu privire la orfism ºi lakabalã. Ulterior, în cîteva rînduri,Pitagora va fi invocat în creaþia sa.“Monahul cel sinistru” dinAntropomorfism, de pildã,mãrturiseºte:“În sublime revelaþii amisterului etern,Mulþãmesc vestalei groasece-mi creã aceastã soartã;Dumnezei or s-ospãtezeumbra mea cînd va fi moartã,Închin viaþa-mi cugetãrei, – unPitagoras modern!”– dupã ce în strofa precedentãaccentua cã, eludînd individuaþia,ajunsese sã vadã “în lume ºi înlucruri numai sîmburul ºi-ideea”,adicã “prototipul”. Rãmînem,aºadar, la punctul de contactdintre gîndirea lui Pitagora ºi ceaa lui Platon. O oarecare înclinarea balanþei, sesizabilã ºi îninvocarea exerciþiului geometricelaborat ocult, apare odatã cuampla prezentare a cãrþii în lecturacãreia se cufundã Dionis: “Lacãpiþelul de lumînare ce sta în gîtulgarafei cu ochiul roº ºi bolnav, eldeschise o carte veche legatã cupiele ºi roasã de molii – unmanuscript de zodii. [...] Oastrologie mai mult de originebizantinã, bazatã pe sistemulgeocentrist, sistem care admitepãmîntul de centrul arhitectureilumeºti ºi pe om de creaturapentru a cãrui plãcere Dumnezeuar fi fãcut lumea. Titlul era scris ºilatineºte: «arhitecturae cosmicaesive astronomiae geocentricaecompendium» [...]. Tablele eraupline de schemele unei sistemelumeºti imaginare, pe mãrgini cuportretele lui Platon ºi Pitagora ºicu sentinþe greceºti. Douãtriunghiuri cruciºe încunjurate desentinþa: «Director coeli vigilatnoctesque diesque, qui sistit fixashoras terrigenae». Constelaþiunizugrãvite cu roº, calculegeometrice zidite dupã oînchipuitã ºi misticã sistemã, înurmã multe tîlcuiri de visuri,coordonate alfabetic [...]. Pe opaginã gãsi o mulþime de cercurice se tãiau, atît de multe încîtpãrea un ghem de fire roº sau unpainjiniº zugrãvit cu sînge. [...]Cine ºtie – gîndi Dionis – dacã încartea aceasta nu e semnul ce-iîn stare de a te transpune înadîncimile sufleteºti, în lumi carese formeazã aievea aºa cum ledoreºti, în spaþii iluminate de unalbastru splendid, umed ºicurgãtor”. Parcurgerea cãrþiiîncheie, de fapt, ceea ce poate ficonsiderat un proces de iniþiere,rolul de hierofant asumîndu-ºi-levreul Ruben (cãruia, nuîntîmplãtor, în text i se ataºeazãcînd calitatea de “maistru”, cîndde “dascãl”, cînd de “meºter”).Planºa preocupãrilor acestuia sedovedeºte întinsã: de presupus afi iniþiat în kabalã, nu este strãinde ocultismul egiptean (este