fân artificialapã filtratãbaie cu ºampon specialpoze cu ierburi libere–- pânã în ziua în carecalul a zãrit o muscãde pe balcon s-a nãpustit asupra eiîncã ºi acum pluteºte în diafana cãderespre pavajul cu cafea cotidianã.SEPIAPeºtele sepia atacat fiindîmproaºcã un soi de cernealã( întreaga corniºã poartã culoareaimaginea de sticlãa iubirilor melebiata imponderabilitatemai fragilã ca vorbele buniciiminotaurul îmi ºopteºtecã totul e putred în labirintcând te-alungãnostalgii de-argint.PRÉVERT ÎN PIJAMAChiar Dumnezeu a plânsvãzându-mã palidlângã corpul inert al iubiriiPe cer foºneau avioane roºiimuzicã de operãlunaºi douã cafele fierbinþitimid, în spatele ei,domnul Prévertîn pijama de mãtase.CER SIDEFIUPe strãduþa din Guérandedincolo de poarta Saint-Michelmi-a curs sângedin vorbele taledin buzele tale apuse pentru minedin cerul atât de sidefiuprãvãlit peste capitolul iubirii noastre.UNDUIRI DE SAREFluviul vieþii îngrãºat cu zileCinic se târãºte printre sãlcii imaginareSomnul îºi fierbe ceaiuri subtileascunse prin unduiri de sareCa un semn de protecþie)doar fotografiile noastre în sepiaStrigã înfrângereaunui palimpsest închis.AISBERGUL MEUÎn fiecare dimineaþãaisbergul meu se clatinãîl scarpin în coarnesã-i gãsesc echilibrul cel bunsã pot privi în depãrtarea de apãcalul cenuºiu ce poartão manta roºiede-a lungul zãpezilor de altãdatã.încã mai sunt mesteceni în viaþãîncã mai gãseºti castani în floareSpune-mi amarnic, spune-mi în faþãdespre iubirea noastrã ce moare.GOLFURI ASCUNSEPot trãi fãrã iubirepânã seara cândpânã noaptea cândpânã mâinile taleîmi apasã golfurile ascunseaisbergul din minese-ntoarce pe partea cealaltãca o balenã decupatã din vise.32NOSTALGII DE ARGINTCãlare pe Piramida Luvru
Dincolo de totalitarismComunismul în câteva„istorii secundare“Andrei SimuþÎncã din 1998, Daniel Barbuprefigura importanþa pe care aveas-o dobândeascã suma istoriilorpersonale, cotidiene, biografiileavând ca fundal comunismul, cualte cuvinte istoria „secundarã” alui, amploare care avea întradevãrsã punã pe un plansecund în decada urmãtoaretocmai istoria oficialã a regimului,plenarele, congresele, deciziilepolitice, planificarea economiei,ingineria socialã (Daniel Barbu înMiturile comunismului românesc,1998).Procesul asimilãrii comunismuluide conºtiinþa identitarãa românilor parcurge faze similarecu ale oricãrui episod traumatic,survenit într-un moment istoric alunei naþiuni. Se pot degajanumeroase analogii între traseulparcurs de societatea româneascãdupã 1989 ºi fazelecare survin îndeobºte dupã marilecatastrofe/mutaþii sociale, stadiice apar cu multã claritate nu doarîn discursul civic, ci mai ales îndiscursul beletristicii: momentuluiimediat urmãtor evenimentului(prãbuºirea unui sistem opresiv,sfârºitul unui rãzboi) îi urmeazãun impas al discursului, cauzat deo rupturã identitarã a societãþii, iareforturile de a depãºi ºoculschimbãrii de paradigmã setransleazã într-o amplã literaturãa confesiunii, o literaturã amartorilor ºi a mãrturiei, aºa cums-a întâmplat în prima decadãdupã sfârºitul celui de-al doilearãzboi mondial, unde evenimentultraumatic era revelarea publicã aororilor Holocaustului, mai apoi ºia Gulagului, iar în cazul nostru,comunismul ºi mutaþia socialãprodusã de sfârºitul sãu; o a douafazã, care presupune un plus dedistanþare faþã de evenimentultraumatic, este cea în careacesta devine un subiectinteresant ºi aparent inepuizabilpentru reprezentarea artisticã, înroman, film sau teatru; un al treileaºi ultim stadiu este subminat deaparenta epuizare a subiectului ºide saturaþie din partea publicului,de aici ºi masiva intervenþie acomponentei ironic-parodice, iarEvenimentul-matrice devine doarun decor pe fundalul cãruia sescriu naraþiuni tot mai îndepãrtatede specificul epocii. Proza desprecomunism ce se scrie azitraverseazã un punct deinflexiune, aflat între interesulmaxim al etapei a doua ºi suflulcrepuscular, marcat de conºtiinþaepuizãrii literare a subiectului dinultima etapã a reprezentãrii, cândintervin masiv strategiile distanþãriide istorie, ecranatã de capriciileficþiunii.Prin urmare, se pot distinge treitipuri de reprezentãri desprecomunism, ºi, implicit, trei categoriide romane: o reprezentare degradul întâi a comunismuluiromanulparadigmei etice;reprezentarea de gradul doidislocareaistoriei de cãtreliteraturã, romanul istorieialternative; reprezentarea degradul trei-triumful secundarului ºisfârºitul paradigmei etice.Caracterul diacronic al schemeinu exclude posibilitatea de a maigãsi scrieri care prelungescparadigma eticã ºi marea tradiþiea ficþiunii antitotalitare (distopice),marcatã de viziunea sumbrã,uneori apocalipticã, a comunismuluica sistem opresiv, caresfârºeºte prin a desfiinþaidentitatea, ºi, într-o ultimã fazã,chiar natura umanã. Reprezentareade gradul întâi acomunismului, implicând unminimum de distanþare, uncoeficient etic de maximãamploare, este dominantã atâtavreme cât sistemul comunistsupravieþuieºte în spaþiul esteuropeanºi se stinge la scurtãvreme dupã dispariþia regimurilortotalitare. Acest corpus de textea trecut deja spre faza clasicizãrii,fiind o specie pe cale de dispariþieîn anii 2000, dupã o considerabilãlongevitate, de la Noi al luiZamiatin pânã la opera luiSoljeniþîn, de la 1984 a lui Orwellpânã la Al doilea mesager deBujor Nedelcovici sau Micaapocalipsã de Tadeusz Konwicki.Acest tip de reprezentareoscileazã mereu între necesitateamãrturiei directe ºi tentaþia formeidistopice, adecvatã caracteruluicoºmaresc al lumii descrise. Oconstantã a tuturor reprezentãrilordespre comunism rãmânediscursul confesiv, cu toatederivatele sale. Cu toate acestea,ultimele douã tipuri de reprezentãrise disting radical de prima,schimbând funcþia mãrturiei/confesiunii, scopul nemaifiindcaptarea adevãrului istoric despreo perioadã, reprezentarea ei câtmai directã, ci redarea coloraturiiei inedite, bizare, reînvierea unortipologii sociale dispãrute, privireacare se strãduie sã distingãaspectele cotidiene, dincolo decoºmarul totalitar, cu un„minimalism” al perspectivei. Înpeisajul prozastic autohton, celedouã tipuri de reprezentãri seconcureazã intens, fiind dificil dediferenþiat la o privire rapidã. Esteuºor de observat cã se confruntãde fapt douã generaþii de scriiitoriîn sensul larg: cei pe caresfârºitul comunismului i-asurprins la mijlocul vieþii, cusentimentul irosirii-optzeciºtii înspecial; ultimii care au maicunoscut epoca, la o vârstãfragedã-douãmiiºtii. Primii33
- Page 1 and 2: evistã lunarã editatã de Uniunea
- Page 3 and 4: EDITORIALPrimavara parizianaAdrian
- Page 5 and 6: Academie, ºi care sunã astfel:“
- Page 7 and 8: Istoria criticã a literaturii rom
- Page 9 and 10: oricui ascultã vocile din exterior
- Page 11 and 12: omânã” (p. 1394). În Istoriacr
- Page 13 and 14: privitoare la un subiect îl conduc
- Page 15 and 16: picioarele pe pãmânt ori cu capul
- Page 17 and 18: Oricum, toate aceste greºeli nusî
- Page 19 and 20: CENTENARCONSTANTIN NOICADespremoart
- Page 21 and 22: convins “cã egiptenii aveau pede
- Page 23 and 24: ca ºi romanticul (ne referim la op
- Page 25 and 26: agenþie secretã nu i-ar fi pututs
- Page 27 and 28: Manifeste literare nouãzecisteDeli
- Page 29 and 30: avant la lettre nu a fost DimitrieB
- Page 31: Alexandru JurcanTRECUTUL APRINSMi-a
- Page 35 and 36: tehnic de efect al romanului, relua
- Page 37 and 38: CONFLUENÞEExista un scriitor.Îl i
- Page 39 and 40: ealitatea este opresivã.Esterházy
- Page 41 and 42: Adrian Bodnaru(n. 4 octombrie 1969,
- Page 43 and 44: miraculosului. Ulterior, cititoruls
- Page 45 and 46: faptul cã subiectul visului vascã
- Page 47 and 48: ªtefan Bolearumoarenu mi-e teamã
- Page 49 and 50: Ioan MuºleaText.110Abia într-un t
- Page 51 and 52: De-abia apoi arta ºi voceaumanã.C
- Page 53 and 54: Încã de la început (dincopilãri
- Page 55 and 56: ai-iii, ee-ii, ae-ai-ae ei ai oo oc
- Page 57 and 58: semãna niciodatã cu aceea pecare
- Page 59 and 60: J. -M. T: Poetul este aici, peaceas
- Page 61 and 62: Aniversãri culturale ºi pedagogic
- Page 63 and 64: este în tocmai o piesã la limitad
- Page 65 and 66: fapt infuzia principiului dupã car
- Page 67 and 68: gândire. E drept, se ºi gloseazã
- Page 69 and 70: Despre învatamântul,medical româ
- Page 71 and 72: formaþia mea de medic, dar nuam av
- Page 73 and 74: Clinica V Medicalã, condusãde Pro
- Page 75 and 76: Urgenþã modern? Vã rãspundtot e
- Page 77 and 78: trebui sã aibã salariile cele mai
- Page 79 and 80: stupefiantã, grotescã ºi deseori
- Page 81 and 82: CRONICA LITERARÃPovestasulamoros ,
- Page 83 and 84:
înlocuieºte mijloacele mai variat
- Page 85 and 86:
de naraþiune, aº fi jurat cã þi
- Page 87 and 88:
schimbãrile vremii, dar, fãrã ca
- Page 89 and 90:
Scrisori inediteIntelectuali român
- Page 91 and 92:
momentul a trecut, timpul s’acons
- Page 93 and 94:
CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃ
- Page 95 and 96:
punþi se concretizeazã în diluþ
- Page 97 and 98:
unei zone tendenþios mitologizate,
- Page 99 and 100:
anamnesis fervent încercarea derep
- Page 101 and 102:
Lumea Nouã, Paradisul, nativii,cã
- Page 103 and 104:
lirismului practicat de NicolaeDrã
- Page 105 and 106:
amintirea ce nu se vreareordonatã
- Page 107 and 108:
Locurile ca locurile, darpersonajel
- Page 109 and 110:
Cardinalul Iuliu Hossu -pilda de st
- Page 111 and 112:
Steaua, la un nou ceas aniversar(ur
- Page 113 and 114:
Arta lui Silviu OravitzanContext es
- Page 115 and 116:
ãspundã într-o manierã tranºan
- Page 117 and 118:
homo religiosus se datoreazãprofun
- Page 119 and 120:
muleazã astfel impresia avutã în
- Page 121 and 122:
mobilitate interpretativã remarcab
- Page 123 and 124:
fanfarei, ba la stânga, ba ladreap
- Page 125 and 126:
caricaturaPAVEL CONSTANTIN125
- Page 127 and 128:
România: În 1880 sosea înBrazili