Steaua 4_5_ 2009.pmd

34avanseazã o criticã profundã laadresa epocii care i-a menþinutîntr-o marginalitate traumatizantã,ceilalþi se refugiazã din prezentulcenuºiu într-o ficþiune compensatoriedespre comunism, dincare n-a mai rãmas decât undecor fascinant al unei vârstefericite. În ambele reprezentãri,strategiile secundarului (aºa cuma fost definit de Virgil Nemoianu)se regãsesc masiv, doar cã înprimul caz ele duc tot spre operspectivã eticã, mult filtratã deplãcerea de a face literaturã, iarîn al doilea caz acestea convergspre registrul comic, din care adispãrut orice intenþie programaticãde a condamna epoca,în schimb a apãrut un alt fel detezism, al insistenþei pecomponenta exoticã a lumiidescrise.Voi prezenta în continuare treiexemple de romane careilustreazã al doilea tip dereprezentare, o categorie hibridã,de trecere de la maximalismulreprezentãrii de gradul întâi laminimalismul ultimei faze, undecoexistã trãsãturi ale paradigmeietice cu cele ale noii etapeguvernatã de estetic ºi secundar:Pupa russa (2004) de GheorgheCrãciun, Fantoma din moarã(2008) de Doina Ruºti ºi Sînt obabã comunistã (2007) de DanLungu.Cheia de boltã a romanului luiGheorghe Crãciun estecontrapunerea biografiei LeontineiGuran unei istorii ludice acomunismului, construitã dinfragmente de discurs, menite sãde-realizeze trecutul comunist ºisã confere microistoriei (destinulLeontinei Guran) tãria ontologicãa unei naraþiuni care dislocã istoriarealã. Avatarurile existenþiale aleLeontinei interfereazã cu fazelecomunismului: Leontina se naºteîn 1948, copilãria îi este marcatãde atmosfera sumbrã aobsedantului deceniu. Scena încare copii gãsesc paraºutaîngropatã dezlãnþuie o avalanºãde consecinþe catastrofice, carevor determina întreg parcursulexistenþial al eroinei, de laarestarea tatãlui ºi pânã lapactizarea ei cu puterea. La felcum vârstele Leontinei par a fiseparate una de alta, dar totodatãincluzându-se reciproc, comunismulnu poate fi parþializatîntr-o unicã imagine. Istoria„oficialã” a comunismului, cea adecretelor, plenarelor, deciziilorpolitice este prezentã prinfragmentele unui text ludic, menitsã exorcizeze limbajul de lemn ºisã deconstruiascã imagineaschematicã despre decadeletotalitare, în contrast cu realitateapolimorfã a vieþii Leontinei.Emanciparea ei sexualã coincidecu valul liberalizãrii din anii ’60,iar decãderea ei corporalãcorespunde cu aerul crepuscularal anilor ’80, când sistemul îºitrãieºte ultimele clipe. Seriaavatarurilor Leontinei se opreºtela cea care observã într-o derutãtotalã ºi cu un acut sentiment devinovãþie spectacolul ireal alRevoluþiei, un moment alretrospectivei menit sã izolezepunctul de unde istoria a urmat ocale greºitã. Ambivalenþavinovãþie colectivã/vinovãþieindividualã, destin colectiv/istoriepersonalã este abil orchestratãpânã la sfârºit, atunci cândLeontina asistã la mitinguriledin Piaþa Universitãþii, unde estepus la zid comunismul, iar„cuvintele lor îi pârjoleau carnea,o rupeau în bucãþi, îi strãpungeauca niºte ace creierul” (p.357).Incapacitatea de a se opune estecomunã unei întregi naþiuni.Moartea Leontinei coincide cusfârºitul romanului ºi alcomunismului, fiind o ucideresimbolicã a acestuia, similar cu unefort disperat al unei naþiuni dea-ºi eluda trecutul culpabil. Cutoate cã romanul reprezintã oimplicitã incriminare a trecutului,lumea postdecembristã esteprezentatã în culorile cenuºii aleunei imense sãli de aºteptare, omare masã de ruine aproape la felde deprimantã ca ºi era totalitarãabia încheiatã, o nouã lume adescumpãnirii ºi deziluziei, pecare o trãieºte ºi eroina lui DanLungu (Sunt o babã comunistã)ºi V. Ernu în eseul sãu Nãscut înURSS.Pupa russa ilustreazãparadigma eticã prin chiarsugestia din titlu, reiteratã în chipde leitmotiv obsesiv pe parcurs:Leontina este un produs integralal regimului totalitar (nãscutãsimultan cu instaurarea comunismuluiºi moartã puþinã vremedupã prãbuºirea lui), prin urmarelipsitã de conºtiinþã proprie, oentitate vidã, „o biatã fiinþã demucava”, care trãieºte exclusivîntr-un regim al suprafeþelor (dupãformula lui ªtefan Borbély),rezultatul inevitabil al experimentuluisocial comunist fiindomul nou, adicã individul postidentitar.Transplantat într-unmediu diferit, acest tip de individnu are ºanse de supravieþuire -aºa poate fi interpretatã moartearapidã a Leontinei dupã prãbuºireasistemului, anticipatã de ºocultraumatic trãit de ea atunci cândasistã la primele discursurianticomuniste. Deruta totalã trãitãde Leontina în acel moment trimitela impasul identitar al unei întreginaþiuni în confruntarea cu o eroareîntinsã pe jumãtate de secol.Viaþa Leontinei este echivalentãcu un episod detestabil ºi renegatdin istoria românilor, repudiereacomunismului fiind un act care oanuleazã ca fiinþã, un dramaticmoment revelator: „În ce lumetrãise? În ce lume intrase? (..) Seînhãitase încã o datã cu ei, eracomplicele lor, avea mânile pãtatede sânge, participase la uncomplot odios” (p.473).Marea ecuaþie pe care opropune implicit acest romanreflectã o rãsturnare/dislocare aistoriei prin intermediul a treicategorii de strategii alesecundarului: tehnica literarã(fragmentarea, amestecareamomentelor temporale, refuzullinearitãþii), gama variatã aerotismului ºi dedublarea ironicãa discursului (parodie, pastiºã,ironie gravã, melancolie). Oroareade orice reflex totalizant sauideologizant a autorului estemanifestã în fiecare aspect alromanului, precum ºi într-oconfesiune explicitã de poeticã:„Nu mi-am propus prin Puparussa sã scriu un roman politicsau sã fie panorama socialãa unei perioade istorice (comunismulromânesc). Nu cred înviziunile cu ambiþiile totalizantepentru cã ele sunt pândite depericolul ideologizãrii.”. Procedeul