Steaua 4_5_ 2009.pmd

50Dacã am citit Maestrul ºiMargarita de câteva zeci de ori(fiindcã sunt o bulgakovianã peviaþã ºi pe moarte), romanulPãmântul de sub tãlpile ei 1 , cuadevãrat capodopera lui SalmanRushdie, în opinia mea, l-am cititdoar de douã ori. Mãrturisesc cãm-am pregãtit pentru aceastã adoua lecturã ca pentru o stazãde drog ºi extaz. Cã am dorit sãmã acopãr în ºi sã-mi fac cuibdin acest roman, o varã întreagã.Sã nu mai dorm, sã nu maimãnânc, sã nu mai ies din casã,doar sã citesc ºi sã citesc. Cucreionul în mânã. Întrucâtromanul acesta s-a dovedit a fiaproape un soi de carte deînþelepciune, din care înveþi ogrãmadã de lucruri, de la cum sãscrii la cum sã nu scrii. Înveþi ºicum sã gãseºti tãria creatoaredinãuntru ºi dinafarã ºi mai alescum sã o pãstrezi. Înveþi ºi câtde amarnicã ºi tãioasã ºipãienjenoasã este dragostea.Am migãlit în minte ceasuri în ºirla frazele lui Rushdie, le-amrãsucit, le-am chiar rescris,mângâiat ºi, nu în ultimul rând,am vorbit cu ele.Pãmântul de sub tãlpile eiîncepe cu un coºmar al VineiApsara, un coºmar arhetipal, aºzice: femeia maturã, dupã opartidã sexualã sãlbaticã cu untânãr amorez, viseazã cã îi estetãiatã beregata într-un sacrificiuaztec al cãrui patron este ºarpeleQuetzalcoatl. Coºmarul ei este,fireºte, unul iniþiatic ºi simbolic:întrucât viaþa Vinei aratã precumcoºmarul ei devorator. Vina estechiar viaþa (în forma ei brutalã ºiasprã, crudã): a devorat ºi va fidevoratã, va pieri. Martorulimediat ºi naratorul ei longeviveste Umeed Merchant,îndrãgostitul loial, fotograful, celcare îi recomandã cititoruluiprima imagine numinoasã a Vinei:ea este însuºi arhetipul zeiþeirock la jumãtatea drumului spredezolare ºi ruinã. La 44 de ani,Vina este solitarã ºi lunarã: s-adesprins de Ormus Cama, iubitulei fatal, Orfeul solar-întunecatcare a aºteptat-o toatã viaþa.Vag, se înþelege deja cã Vina nueste doar Euridice, ci ºi Orfeu,Ruxandra CesereanuMaharajahulRushdiede aici bãtãlia ºi rivalitateacreatoare, eroticã ºi voliþionalãîntre cei doi iubiþi. Dionisiaca Vinaînstrãinatã de dionisiacul solarOrmus, deºi sunt unul ºi acelaºi,singuri nefiind întregi niciunul, nicicelãlalt. Pe deget, ea poartãpiatra lunii, piatra aleºilor orfeiciºi a cuplului alcãtuit cu Ormus(piatra gãsirii lor, atunci cândunul e mort sau dispãrut).Coºmarul Vinei începe sã sematerializeze atunci când sedeclanºeazã cutremurul presimþitde animale ºi pãsãri: iarcititorul intuieºte cã imagineaberegatei tãiate din coºmarcamufleazã scena viitoare afemeii pierind în hãurile ºicrãpãturile din pãmânt lãsate decutremur. Este Vina Apsara oEuridice sau este chiar Euridice?Cutremurul se declanºeazãatunci când ea cântã (pe oplantaþie) Trionfi Amore de Gluck(tema este chiar aceea a cupluluiEuridice-Orfeu). Dragostea batemoartea, argotic spus. Rushdie(ºi Umeed) interpreteazã aºa:Inima chinuitã nu numai cã-ºigãseºte fericirea, dar devinefericirea. M-am tot gândit la frazaaceasta. Chinul, chiar el, conþinefericirea, acea fericire ulterioarãpe care o pregãteºte. Fericireaeste deja conþinutã în durere, dardurerea nu ºtie încã. Saufericirea nu ºtie cã este conþinutãîn durere, fiindcã este adormitãºi vagã încã: fericirea nu areconºtiinþã de sine. Doar durereaare conºtiinþã de sine. Umeed sesimte obligat, în acest moment aldefinirii infernului (în care se vasãlãºlui Euridice) sã defineascãdragostea, tocmai fiindcãdefiniþia lui este diferitã de cea alui Ormus. Pentru Ormus,dragostea înseamnã viaþã ºimoarte, este fatalã ºi are sens dedestin. Pentru Umeed, dragosteaeste o artã a progresiei sauregresiei, cu dialectica ei deapropiere-retragere-revenire,plus ingrediente psihologice detipul înseninãrii neliniºtilor sauprilejuirea pseudo-rupturilor decuplu.Umeed este alintat ºi poreclitca fiind Rai (mic rajah, prinþiºor),acest alt nume fiindu-i dat încopilãrie de cãtre Vina. Dar Raiînseamnã dorinþã ºi voinþã (ceeace eºti ºi ceea ce râvneºti sã fii).Plus nãdejde (cuvânt feminin).Pe nesimþite, legãtura esenþialãdintre Vina ºi Ormus sedovedeºte a fi muzica. De ce?Umeed explicã: Poate cã amînvãþat de la pãsãri. Sau poatecã nu. Poate cã suntem doarcreaturi în cãutarea exaltãrii. Dece exaltarea sã fie legatã demuzicã? Richard Wagner ar fiflatat de interpretarea luiRushdie. Exaltarea înseamnã, înacest caz, pasiune, desãvârºireºi mister. Umeed explicã încontinuare – Existã cinci misterecare deþin cheia nevãzutului:actul iubirii, naºterea unui copil,contemplarea marii arte,prezenþa morþii ºi a dezastrului ºiascultarea vocii umane înãlþateîn cântec. ªtiu cã lucrurile stauastfel, chiar dacã al doilea misterîmi este necunoscut. Dar poatecã celelalte patru, pe care lecunosc întrucâtva, compenseazãabsenþa celui de-aldoilea. Actul iubirii ºi prezenþamorþii sunt, însã, cele dominante.