ce este avocatul copilului? - Salvati Copiii

AVOCATUL COPILULUIO instituţie necesarăFoto: Lucian Muntean

1CUPRINSI. Argument ........................................................................................................................p. 2II. Ce este Avocatul Copilului / istoric / context / definiţie / atribuţii –(selecţie din Manualul resursă şi de formare, realizat de Per Miljeteig,consultatant independent, la solicitarea Salvaţi Copiii Norvegia) .....................p. 3III. Avocatul Copilului în alte ţări ...................................................................................p.25IV. Lista ţărilor membre ENOC ....................................................................................p. 39V. Standardele ENOC pentru instituţii independentepentru drepturile copilului........................................................................................p. 40

2I. ARGUMENTÎn 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, angajându-se săasigure condiţiile necesare pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din România.Convenţia stipulează principiile care trebuie să ghideze întregul sistem de protecţie a copilului:• Interesul superior al copilului – în orice decizie care-l priveşte, trebuie să primezeinteresul superior al acestuia;• Dezvoltare şi supravieţuire – fiecare copil are dreptul la viaţă; statele au obligaţia săasigure supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor la potenţialul maxim al resurselor acestora;• Nediscriminarea – toate drepturile se aplică tuturor copiilor fără excepţie. Esteobligaţia Statului să protejeze copiii de orice formă de discriminare şi să ia măsuri pozitivede promovare a drepturilor acestora;• Participarea copilului – copilul are dreptul la libertate de expresie, opinie şi religie,acces la informaţii, libertate de asociere, implicare în deciziile care îl afectează.Fără a nega paşii importanţi pe care i-au făcut Guvernul şi Parlamentul în elaborarea şi adoptareaunei legislaţii moderne care să apere drepturile copilului în România şi implementarea lor înconformitate cu prevederile Convenţiei ONU, trebuie totuşi arătat că încălcări ale acestor drepturise petrec în continuare: există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, pentru unelecategorii de copii accesul la serviciile medicale sau la educaţie este redus, nu există o protecţieeficientă împotriva discriminării, iar vocea copilului este ascultată de multe ori doar formal.Chiar dacă numeroase instituţii guvernamentale din România au înscrise în statutul lor protejarea şimonitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţionează o instituţie specială, totalindependentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene -Avocatul Copilului -, care poate fi găsită şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective – apărareaşi susţinerea drepturilor copilului, reprezentarea lui în faţa celorlalte instituţii.Salvaţi Copiii a promovat ideea înfiinţării instituţiei Avocatul Copilului încă din anul 2001, ca ourmare firească a respectării prevederilor Constituţiei, a Convenţiei ONU cu privire laDrepturile Copilului şi a alinierii la politica europeană în acest domeniu.În ultimii ani, asistăm la situaţii diverse în care intervenţia unei astfel de instituţii ar fi fost salutară(lipsa accesului la educaţie sau asistenţă medicală pentru copiii din comunităţile dezavantajate,discriminare în şcoli faţă de copiii cu dizabilităţi sau copiii romi, interesul scăzut al unor autorităţilocale pentru crearea de servicii de sprijin pentru copiii aflaţi în dificultate etc.).Salvaţi Copiii consideră că este momentul reluării demersurilor pentru crearea instituţieiAvocatul Copilului în România, similar cu cele mai multe ţări ale Europei, ai cărei membri cudrepturi şi obligaţii depline suntem, iar materialul prezentat se constituie într-o informare şipledoarie în acest sens, adresându-se deopotrivă autorităţilor şi societăţii civile, care poateimpulsiona acest proces.Gabriela AlexandrescuPreşedinte ExecutivSalvaţi Copiii România

II. CE ESTE AVOCATUL COPILULUI?3Un reprezentant al intereselor copiilor şi apărător al drepturilor lorAvocatul Copilului este numit public pentru a reprezenta interesele copiilor şipentru a apăra drepturile lor la nivel naţional, într-o anumită ţară. Pentru a lucraeficient, Avocatul Copilului trebuie să aibă un mandat care este stabilit printr-olege naţională şi are nevoie de personal care să-l asiste în îndeplinirea mandatuluisău. În limbaj obişnuit, termenul de Avocat al Copilului nu se referă doar lapersoana numită în acea funcţie,ci şi la biroul Avocatului Copilului.

4Instituţie independentăAvocatul Copilului poate fi o instituţie de sine-stătătoare sau un departament al instituţieiAvocatul Poporului sau al Comisarului pentru Drepturile Omului. În ambele cazuri, doar unmandat concentrat exclusiv pe promovarea drepturilor copilului stabileşte fundamentul pentrumunca Avocatului.Caracteristici esenţialeŢările lumii au ales modalităţi variate pentru a organiza un birou al Avocatului Copilului, înconcordanţă cu sistemele lor politice şi juridice. Totuşi, toate au anumite caracteristici comune.Acestea includ:• Independenţa faţă de Guvern, sistemul judiciar şi de societatea civilă: Avocatul Copiluluitrebuie să acţioneze independent, fără presiuni politice sau cenzură, în cadrul mandatuluistabilit, acesta fiind singurul termen de referinţă.• Drepturile copilului - prioritate şi preocupare exclusivă: copiilor nu le va fi acordatărecunoaşterea şi vizibilitatea la care au dreptul în lipsa unei instituţii de acest tip dedicatăexclusiv cauzei drepturilor copilului.• Mandat şi atribuţii clare: acestea sunt acordate prin lege sau decret adoptat de cătreParlament.• Resursele necesare trebuie asigurate, astfel încât Avocatul Copilului să-şi poată îndeplinimandatul.• Transparenţă şi acces la informaţii: Avocatul Copilului trebuie să funcţioneze cu ceamai mare transparenţă posibilă, dar are nevoie şi de acces la toate informaţiile relevante.• Responsabilitate: Avocatul Copilului trebuie să pregătească un raport periodic pentru ceicare l-au numit, precum şi pentru opinia publică şi copii.• Accessibilitate pentru copii: Avocatul Copilului trebuie să fie uşor accesibil pentru toţicopiii şi tinerii din ţara respectivă, prin diferite canale. Comunicarea cu copiii trebuie săincludă şi registrul informal, adaptat pentru diferite categorii de vârstă şi comunităţi specifice.O atenţie specială trebuie acordată copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile.• Colaborare: pentru a avea impact, Avocatul Copilului trebuie să colaboreze cu toţi ceilalţiactori din societate care susţin drepturile copilului, din cadrul Guvernului sau al societăţii civile.• Acordarea unei atenţii speciale încălcării drepturilor copilului: Avocatul Copiluluitrebuie să fie atent la posibilele încălcări ale drepturilor copilului. În unele ţări, AvocatulCopilului poate primi şi se poate ocupa de plângeri individuale. În toate ţările, AvocatulCopilului trebuie să fie gata să vorbească în numele grupurilor de copii ale căror drepturi aufost neglijate sau încălcate.

5Rolurile şi funcţiile Avocatului CopiluluiPrincipalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului înatenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţiiimplementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a dasancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pebaza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei ladezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţiacopiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor localeasupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şiasupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).COMENTARIUPoziţia vulnerabilă a copiilor- Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamareadrepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de ainfluenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică saueconomică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală adrepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilorîmpotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau săîncurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.- Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iarimixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilorpărinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele alepărinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct devedere economic.- Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilorcopilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şirespectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente,iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşeculîn dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale aimpactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).

6Avocatul Copilului – istoric şi contextCe este Avocatul Copilului?Conceptul este originar din ţările scandinaveOmbudsman. Conceptul unei instituţii independente care să monitorizeze activităţile guvernuluiîn vederea protejării drepturilor persoanelor fizice a apărut în Suedia când primul apărător public(ombudsman) a fost numit în 1809. Numirea de către parlamentul suedez era garanţia păstrăriiindependenţei totale a funcţiei de mediator în relaţiile acestuia cu regele, guvernul sauadministraţia publică, conferindu-i, pentru acea perioadă, o remarcabilă originalitate în rândulinstituţiilor juridice. În prezent, conform Institutului Internaţional al Ombudsman-ului, există 125de state în care funcţionează instituţia Ombudsman-ului. Denumirile folosite astăzi diferă de la oţară la alta: Avocatul Poporului (România), Défenseur des droits (Franţa), Defensor del Pueblo(Spania), Provedor de Justiça (Portugalia), State Comptroller (Israel), Volksanwaltscheft (Austria),Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentary Commissioner forAdministration (Marea Britanie) etc.Avocatul Copilului. Similară Avocatului Poporului, Avocatul Copilului este un reprezentantnumit public pentru interesele copiilor dintr-o ţară. Conceptul de Avocat al Copilului a fost iniţialdezvoltat în ţările scandinave. Salvaţi Copiii Suedia a promovat in mod activ această idee pe care aasociat-o cu Anul Internaţional al Copilului în 1979. Primul Avocat al Copilului numit de un guvern,printr-o lege naţională adoptată de Parlament, şi-a început activitatea în Norvegia, în anul 1981.Sunt folosiţi şi alţi termeniAvocatul Copilului poate fi numit şi comisar pentru copii sau apărător al (drepturilor) copiilor. UNICEFşi Comitetul pentru Drepturile Copilului au introdus termenul de instituţii independente pentruprotecţia drepturilor copilului. Acesta a fost gândit ca un termen generic, care permite diferiteorganizări instituţionale. În mod normal, Avocatul Copilului are un birou sau un secretariat care îlsprijină. Când vorbim despre Avocatul Copilului, ne referim atât la persoana care este numităoficial în această funcţie, cât şi la biroul sau instituţia Avocatului Copilului.Unele ţări au Comisii Naţionale pentru Drepturile Omului sau un Avocat al Poporului cu unmandat general privind drepturile omului. O parte dintre acestea au birouri, filiale saudepartamente care funcţionează ca Avocat al Copilului. Acestea vor fi de asemenea incluse inconceptul de Avocat al Copilului.

7Avocatul Copilului în peste 40 de ţăriConform celor mai recente informaţii, în prezent, există Avocaţi ai Copilului în peste 40 de ţări.Cei mai mulţi dintre aceştia funcţionează la nivel naţional. Totuşi, în unele ţări, există Avocaţi aiCopilului ale căror mandate sunt limitate la o singură provincie sau la un singur oraş. În aceste ţări,există adesea mai mulţi Avocaţi ai Copilului. Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, Bosniei-Herţegovinaşi al Rusiei.Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul CopiluluiReţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată în anul 1997. Aceastaserveşte drept forum pentru schimbul de experienţă şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestui concept.ENOC a lucrat activ pentru a încuraja toate ţările europene să numească un Avocat al Copilului.ENOC are şi un website care asigură resurse valoroase referitoare la instituţia Avocatul Copiluluişi la activitatea acesteia. Resursele ENOC pot fi utile pentru instituţiile Avocatul Copilului şi pentrucei interesaţi de experienţa altor ţări.

8CONTEXTReţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul CopiluluiReţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată oficial în iunie1997, la întâlnirea de la Trondheim, Norvegia. Reţeaua asigură legătura dintre instituţiileindependente destinate copiilor din 24 de ţări din Europa. Are ca obiectiv încurajareaimplementării depline a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, susţinerea unuilobby colectiv pentru drepturile copilului, diseminarea de informaţii, abordări şi strategii şipromovarea dezvoltării eficiente a unor instituţii independente pentru copii.ENOC organizează întâlniri anuale în diferite ţări membre. Suplimentar, ENOC a dezvoltatun website comun, care este destinat schimbului de informaţii şi promovării activităţiiinstituţiilor independente destinate copiilor, precum şi iniţierii de discuţii şi dezbateri.Website-ul are ca scop:• să încurajeze şi să sprijine reţeaua şi schimbul de informaţii;• să disemineze informaţii despre ENOC şi despre poziţia reţelei referitoare la politici,precum şi despre structura şi activitatea instituţiilor membre;• să sprijine şi să încurajeze crearea de instituţii independente destinate copiilor înţările în care nu există în prezent astfel de instituţii;• să sprijine eforturile de a face lobby ale ENOC prin prezentarea online a poziţiei saleactuale referitoare la politici.RESURSEENOC are următoarea adresa de web: http://www.ombudsnet.org sau http://www.crin.org/enoc/care conţine multe informaţii utile despre reţea şi despre membrii acesteia. Website-ul conţineşi informaţii generale valoroase despre modul în care funcţionează instituţia Avocatul Copiluluietc. Alte adrese utile unde pot fi consultate ghiduri, analize, publicaţii periodice privinddrepturile copilului:www.salvaticopiii.rowww.savethechildren.org.ukwww.savethechildren.se

9Care este legătura dintre Avocatul Copilului şi Convenţia ONUcu privire la Drepturile Copilului?Avocatul Copilului precede Convenţia ONUcu privire la Drepturile CopiluluiIdeea de Avocat al Copilului îşi are originea în perioada în care CDC era în faza iniţială deredactare. În jurul Anului Internaţional al Copilului din 1979, au apărut multe iniţiative pentru a damai multă vizibilitate şi importanţă problemelor copiilor. În multe ţări, ONG-urile şi alte instituţiis-au raliat pentru ca drepturilor copilului să li se acorde mult mai multă atenţie. Primele instituţiiAvocatul Copilului au fost înfiinţate, având un mandat concentrat pe protecţia intereselor copiilorşi de a vorbi în numele copiilor. Acestea au avut loc cu câţiva ani înainte de adoptarea CDC.Chiar dacă nu este menţionată în CDC, instituţia AvocatuluiCopilului corespunde prevederilor referitoare la implementareşi monitorizareUn aspect de pionierat al CDC este descrierea detaliată a mecanismelor de implementare şimonitorizare pe care le prevede. Avocatul Copilului nu este menţionat în mod specific în CDC, dareste clar că numirea acestuia corespunde cu Articolul 4, care cere Statelor Părţi să ia toate măsurilelegislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilorrecunoscute în prezenta Convenţie. Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă tuturorStatelor care nu au un Avocat al Copilului să numească unul. De asemenea, Comitetul a publicat unComentariu General privind Rolul instituţiilor naţionale independente privind drepturile omului înprotecţia şi promovarea drepturilor copilului, care promovează cu tărie Avocatul Copilului ca pe unelement important al mecanismelor naţionale de implementare.

10Cum este definit Avocatul CopiluluiCare sunt criteriile care definesc instituţia Avocatul Copilului?IndependenţăAvocatul Copilului, ca instituţie separată sau ca departament al unei instituţii naţionale privinddrepturile omului, trebuie să fie complet independent şi liber să-şi urmeze mandatul fără riscul dea i se face imputări sau de a-şi pierde funcţia. Acestea sunt prevăzute în mod corespunzător, dacăexistă o bază legală adoptată de către legislativul naţional (Parlament). Suplimentar, AvocatulCopilului trebuie numit de către Parlament sau de către Guvern. O astfel de bază legală ar servidrept garanţie că Avocatul Copilului este mai presus de partizanate politice şi că are ofuncţie permanentă.În ţările în care Avocatul Copilului este parte a unei instituţii generale privind drepturile omului,mandatul acestuia este cel mai adesea stabilit printr-o decizie administrativă. Rămâne de văzut dacăaceasta este suficientă pentru a asigura independenţa şi un mandat specific, de care AvocatulCopilului are nevoie.Chiar dacă Avocatul Copilului este numit de către Guvern sau Parlament, acesta nu trebuie privitca parte a structurii guvernamentale. Este recomandabil ca instituţia Avocatul Copilului să fielocalizată, atât din punct de vedere administrativ, cât şi fizic, în exteriorul administraţiei de stat.Atâta timp cât Avocatul Copilului funcţionează în limitele mandatului său, nu sunt necesare eforturidin partea Guvernului de a da instrucţiuni sau de a influenţa într-un alt mod activitatea acestuia.Independenţa se manifestă în mod real, nu doar prin aplicarea bazei legale. Este nevoie deintegritate absolută şi de abilităţi diplomatice din partea Avocatului Copilului şi a personaluluiacestei instituţii. Mai presus de orice, este necesară capacitatea instituţiei de a-şi baza deciziileîntotdeauna pe informaţii juridice şi profesionale solide, susţinute de cercetări şi de doveziştiinţifice. Independenţa nu este deloc utilă, dacă nimeni nu ascultă sau nu ia în serios comentariilesau recomandările Avocatului Copilului.Mandat şi atribuţii clareTrebuie ca Avocatul Copilului să aibă un mandat şi atribuţii clare. Dacă Parlamentul stabileşte unastfel de mandat, este foarte probabil să i se acorde cea mai înaltă recunoaştere a statutului şi aimportanţei sarcinilor pe care le are. În unele ţări care sunt state federale sau care sunt formatedin provincii sau regiuni independente, au fost înfiinţate instituţii ale Avocatului Copilului care nuacoperă întreaga ţară. Acesta este, de exemplu, cazul Belgiei, unde există instituţii separate înpartea Valonă şi în cea Flamandă, sau în Marea Britanie, unde există instituţii separate ale AvocatuluiCopilului în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor. Totuşi, trebuie reţinut că, în conformitate cuCDC, Statele Părţi (guvernele naţionale) sunt răspunzătoare de toţi copiii aflaţi sub jurisdicţia lor.Aceasta face ca drepturile copilului într-o ţară să fie o responsabilitate naţională şi necesitămecanisme de monitorizare la nivel naţional.

11Resurse necesarePentru a funcţiona corespunzător, Avocatul Copilului are nevoie de personal cu calificarerelevantă şi de alte resurse. Finanţarea trebuie să fie suficientă şi să provină din surse constante,în mod predictibil. Activităţile de informare sunt costisitoare şi Avocatul Copilului trebuie să aibădisponibile resursele necesare pentru a produce şi disemina eficient diferite iniţiative privindinformarea, relevante pentru mandatul său. Nu ar trebui să apară nici un risc legat de încetareafinanţării, dacă Avocatul Copilului ar exprima critici la adresa guvernului sau a altor instituţii.Transparenţă şi acces la informareInstituţia Avocatul Copilului trebuie să dea dovadă de transparenţă totală în funcţionarea sa,precum şi în procedurile de numire a Avocatului Copilului. Procesul de înfiinţare a unei astfel deinstituţii şi numirea Avocatului Copilului trebuie, de asemenea, să fie transparentă pentru opiniapublică. Avocatul Copilului trebuie să aibă acces la informaţii relevante pentru îndeplinireamandatului său şi nu trebuie împiedicat în niciun mod să facă investigaţii privind probleme care i-au fost supuse atenţiei.ResponsabilitateAvocatul Copilului trebuie să răspundă în faţa Parlamentului şi/sau a Guvernului şi, în mod normal,trebuie să i se ceară să prezinte un raport anual privind activităţile şi realizările instituţiei.Raportul trebuie să fie disponibil în mod public şi într-o formă în care poate fi înţeles de copii.Acest lucru este important pentru a demonstra că Avocatul Copilului îşi exercită atribuţiile într-unmod care serveşte copiilor. Cei faţă de care Avocatul Copilului trebuie să răspundă în final suntcopiii care trăiesc în ţara respectivă.Accesibilitate pentru copiiPentru a realiza obiectivul de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, Avocatul Copiluluitrebuie să comunice cu copiii în mod regulat. În primul rând, este important să existe canalede informare a copiilor despre drepturile copilului, precum şi privind existenţa şi funcţiileAvocatului Copilului. În al doilea rând, este important ca Avocatul Copilului să primească informaţiide la copii despre situaţia lor şi despre factorii care influenţează situaţia şi drepturile lor. În acelaşitimp, trebuie să fie deschise canale şi mecanisme bine stabilite pentru ca Avocatul Copilului să fieinformat de către copii despre încălcarea drepturilor lor sau despre situaţii care nu suntcompatibile cu drepturile stabilite în CDC. Copiii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie săpoată informa Avocatul Copilului. Plângerile pot fi soluţionate individual sau se poate crea o bazăpentru mai multe intervenţii importante din partea Avocatului Copilului.

12Colaborarea cu alte instituţiiChiar dacă funcţionează ca o instituţie independentă, nu înseamnă că Avocatul Copilului trebuie săacţioneze izolat. Acesta trebuie să menţină contacte apropiate cu o mulţime de alte instituţiiinteresate în ceea ce priveşte drepturile copilului (guvernul, societatea civilă, sindicatele,organizaţiile profesionale, mass-media, universităţile şi, în mod special, cu copiii. În al doilea rând,pentru a-şi îndeplini mandatul, Avocatul Copilului trebuie să stabilească o bază de informare câtmai largă posibil privind condiţiile de viaţă ale copiilor. În al treilea rând, colaborarea cu alteinstituţii este necesară pentru a crea alianţe puternice care să asigure că drepturile copiluluisunt cunoscute pe scară largă şi sunt respectate.Asigurarea reparaţiilor pentru încălcările drepturilor copiluluiComitetul pentru Drepturile Copilului recomandă ca Avocatul Copilului să poată primi plângeri şipetiţii individuale şi să facă investigaţii. Unele instituţii de acest tip au în cadrul mandatului lordreptul de a primi şi de a se ocupa de plângerile individuale. Altele nu au această atribuţie, dar potacţiona în numele unor grupuri de copii, atunci când observă o problemă comună pentru mai mulţicopii. Trebuie remarcat aici că tratarea cazurilor individuale ar putea necesita resurse foarte mari şiar putea fi imposibil ca o insituţie a Avocatului Copilului cu resurse limitate să se ocupe de acestea.De asemenea, ar putea pune în umbră perspectiva principală şi globală pe care ar trebui să o aibăun Avocat al Copilului, dacă acesta s-ar concentra prea mult pe rezolvarea cazurilor.Fie că se poate ocupa de plângeri individuale sau nu, este important ca Avocatul Copilului săsupravegheze în mod constant pe cei care ar putea încălca drepturile copilului şi să aducă acesteinformaţii în atenţia părţilor responsabile la nivel guvernamental, precum şi a publicului larg.Plângerile individuale ar putea fi folosite pentru a forma baza pentru mai multe iniţiative principalesau generale, care să facă sugestii pentru amendarea legislaţiei sau alte măsuri care să fie luatepentru a evita încălcări ale drepturilor copilului.

13Cine trebuie să fie responsabil pentru înfiinţarea unei instituţiia Avocatului Copilului?Guvernul sau Parlamentul trebuie să o considere ca fiindresponsabilitatea lorDacă se doreşte ca Avocatul Copilului să aibă un real impact într-o ţară, instituţia trebuie să aibă unsprijin larg din partea tuturor structurilor guvernamentale şi a celor juridice. De asemenea,Avocatul Copilului trebuie să fie bine cunoscut de către opinia publică şi să fie perceput ca unavocat al tuturor copiilor, nu al anumitor grupuri de populaţie. Astfel, ar urma în mod natural caGuvernul sau Parlamentul să poată da legimitatea necesară Avocatului Copilului. Acestea trebuie sărăspundă de înfiinţarea acestei funcţii şi de numirea Avocatului Copilului.Instituţie de sine-stătătoare sau integrată?De-a lungul anilor, au apărut două tipuri organizaţionale de instituţii ale Avocatului Copilului:instituţii de sine-stătătoare care se ocupă exclusiv de problemele copiilor sau departamentecare sunt integrate sau ataşate la instituţia naţională a Avocatului Poporului sau la ComisiileNaţionale pentru Drepturile Omului. Există avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante. Oinstituţie de sine-stătătoare se poate concentra mai mult pe activitatea sa şi are mai multăvizibilitate pentru opinia publică, dar poate fi marginalizată sau văzută ca un semnal că drepturilecopilului sunt diferite de drepturile omului. Un departament integrat reprezintă integrareadrepturilor copilului, dar poate duce la punerea în umbră a drepturilor copilului de alte probleme.Trebuie gândit cu mare atenţie care este cea mai bună soluţie în fiecare ţară. Cel mai importanteste ca soluţia aleasă să dea importanţa necesară problemelor copiilor şi drepturilor copiilor.Societatea civilă şi ONG-urile pot sta la originea cererii deînfiinţare a unui Avocat al CopiluluiSocietatea civilă poate juca un rol important în susţinerea numirii unui Avocat al Copilului şi îngenerarea cererii publice de înfiinţare a acestuia. Mulţi parteneri din societatea civilă au experienţanecesară pentru a susţine înfiinţarea şi activitatea instituţiei Avocatului Copilului, cum ar fi avocaţii,medicii, psihologii şi ONG-urile care acţionează în domeniul drepturilor copilului. Aceasta poateavea loc în diferite moduri: de la mari campanii publice, la un lobby mai liniştit pe lângă persoanelecheie din Guvern, Parlament sau din Comisia pentru Drepturile Omului (în ţările în care există).O combinaţie între acestea este probabil cea mai eficientă, în funcţie de situaţia ţării şi de modul încare funcţionează sistemul politic şi cel administrativ.Ca exemple, pot fi aduse organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia, care, încă din 1970 a creat instituţiaAvocatul Copilului într-o formă incipientă, dezvoltată şi legiferată mai târziu, dar şi demersulorganizaţiei Salvaţi Copiii din România care în 2001, 2007 şi 2009 a promovat utilitatea şinecesitatea acestei instituţii în România.

14Cum se distinge Avocatul Copilului de alte instituţii, consilii,comitete, comisii cu mandate similare?În multe ţări există comitete, comisii şi consilii cu mandate similare sau care se suprapun cu cel al AvocatuluiCopilului. Acest lucru creează o confuzie care poate fi clarificată prin verificarea pe baza criteriilor menţionateanterior. În special, trebuie puse următoarele întrebări:Are Avocatul Copilului independenţa necesară?Este Avocatul Copilului – prin mandatul său sau în practică – independent faţă de Guvern şi faţă dealte agenţii şi liber să acţioneze fără teama de repercusiuni?Sunt drepturile copilului obiectul său de activitate în mod exclusiv?Poate Avocatul Copilului să se concentreze în totalitate pe nevoile şi interesele copiilor, fără săcompromită interesele altor grupuri? Dacă Avocatul Copilului este integrat în cadrul unei instituţiinaţionale pentru drepturile omului, poate acesta să se concentreze exclusiv pe copii?Sectorial sau cuprinzător?Include mandatul Avocatului Copilului toate persoanele sub 18 ani sau acesta are responsabilitateadoar pentru anumite grupuri de copii sau acoperă doar anumite sectoare, cum sunt bunăstareacopilului sau protecţia copilului?Suficiente resurse?Are Avocatul Copilului resursele necesare pentru a-şi exercita funcţia? Un Avocat al Copilului fărăbuget nu va putea avea un prea mare impact sau nu îşi va putea îndeplini sarcinile prevăzute de funcţie.RECOMANDARE„Comitetul recomandă ca, ţinând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituţiilornaţionale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării şi protecţieidrepturilor copilului, dar şi de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul şi eficienţainstituţiei Avocatului Poporului în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, luând în considerareşi criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resurseleumane şi financiare necesare pentru a-şi putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient şisemnificativ, în special în ceea ce priveşte capacitatea sa de a primi şi de a examina plângeri de la/ sau înnumele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanţăcu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înfiinţarea unei instituţiiindependente a Avocatului Copilului."Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului, punctul 14 (2009), la raportulconsolidat al României ce reuneşte al treilea şi al patrulea raport periodic depus de către GuvernulRomâniei în baza articolului 44 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.

15Ce anume nu este Avocatul CopiluluiDeoarece uneori se face confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre alte instituţii, cum sunt comitetele naţionale decoordonare pentru copii, consiliile copiilor etc., trebuie să subliniem ce anume nu este Avocatul Copilului, toateacestea derivând din cele menţionate anterior:Responsabil pentru implementarea Convenţiei ONU cu privirela Drepturile CopiluluiAvocatul Copilului nu trebuie să fie responsabil de implementarea CDC. Rolul Avocatului Copiluluieste acela de a monitoriza toţi factorii care au un impact asupra vieţii copiilor. Rolul demonitorizare include şi urmărirea îndeaproape a modului în care organizaţiile guvernamentale şineguvernamentale respectă şi implementează CDC.Birou executivAvocatul Copiilor nu trebuie să răspundă de punerea în aplicare a politicilor pentru copii sau aaltor politici care au legătură cu situaţia copilului la nivel naţional sau local. Avocatul Copiluluiinformează, promovează şi sugerează acţiuni privind drepturile copilului, dar nu poate lua deciziisau da instrucţiuni privind alte organisme.Coordonator pentru guvern sau pentru alţiiRolul Avocatului Copilului nu trebuie greşit înţeles ca fiind acela de coordonator al politicilor sauprogramelor pentru copii, nici în cadrul guvernului, nici al altor organizaţii, cum sunt ONG-urilenaţionale sau internaţionale.Organizaţie guvernamentală sau neguvernamentalăInstituţia ideală Avocatul Copilului este înfiinţată prin decret al celei mai înalte autorităţi legislativedin ţară şi este finanţată din bani publici. Pentru a-i asigura o poziţie independentă, AvocatulCopilului nu trebuie definit ca personal al guvernului, iar instituţia nu trebuie considerată parte aadministraţiei guvernamentale. În mod similar, instituţia Avocatul Copilului nu trebuie percepută caun ONG.

16De ce este important Avocatul CopiluluiAvocatul Copilului are o poziţie specială datorită bazei legale, independenţei şi a lipsei puterii executive.Acestea creează roluri speciale şi unice pentru Avocatul Copilului, precum şi metode de lucru speciale.Care sunt funcţiile speciale ale Avocatului Copilului?Se pronunţă în calitate de apărător al copiilorşi al drepturilor copiluluiÎn cele mai multe cazuri, calitatea de apărător al drepturilor copiilor va constitui cea maiimportantă parte a activităţii Avocatului Copilului. Sarcina prioritară a Avocatului Copilului este săreprezinte exclusiv interesele copiilor şi tinerilor. Acesta se poate pronunţa public sau se poateadresa guvernului sau reprezentanţilor societăţii civile în mod direct şi privat. O importantăprovocare pentru Avocatul Copilului este să găsească cele mai potrivite şi mai eficiente moduri dea-şi juca rolul, în funcţie de natura problemelor, precum şi de situaţia sistemului juridic şi a celuipolitic din ţara respectivă. Pentru a fi ascultat şi pentru ca sugestiile sale să fie urmate, esteimportant ca Avocatul Copilului să vorbească clar şi convingător. Acesta trebuie să dovedeascăfaptul că singura preocupare a sa sunt copiii şi să dea dovadă de o deosebită integritate în numelecopiilor. Avocatul Copilului poate cere să se acorde o mai mare atenţie intereselor copiilor atuncicând sunt formulate legi şi politici şi poate ajuta pentru a face copiii mai vizibili de către publicullarg. Avocatul Copilului poate ajuta şi la creşterea gradului de conştientizare al societăţii privinddrepturile copilului.Acţionează ca „watchdog” (agent de monitorizare)Uneori nu este suficient să fii doar un apărător al copiilor. Un „watchdog” este necesar – cinevacare poate monitoriza în mod serios dacă guvernul sau alte instituţii nu fac ceea ce ar trebui săfacă pentru copii şi pentru drepturile lor. Rolul de „watchdog” este probabil cel mai adesea asociatcu Avocatul Copilului.O parte deosebit de importantă a rolului de „watchdog” este de a monitoriza implementareadrepturilor copilului la toate nivelurile în ţară, prin colectarea de informaţii relevante şicredibile. În mod special, Avocatul Copilului trebuie să urmărească situaţia copiilor care ar putea fiuitaţi – copii care aparţin minorităţilor sau altor grupuri care ar putea fi discriminate.Fiind numit de către Guvern sau Parlament şi având o bază legală, Avocatul Copilului se află înpoziţia unică de a monitoriza îndeaproape situaţia copiilor din ţara sa. Monitorizarea trebuie să fieurmată de observaţii care să fie larg cunoscute. Dacă acestea conţin critici la adresa guvernului saua altor instituţii, uneori, va fi nevoie de un mare curaj pentru a face acest lucru. Şi aceasta cere unmare grad de integritate din partea persoanei care deţine funcţia de Avocat al Copilului.

17Influenţează legile şi politicile publiceImplementarea efectivă a CDC depinde de legile naţionale corespunzătoare, care reflectăprincipiile şi regulile stabilite prin aceasta. Multe ţări nu aveau o astfel de legislaţie înainte deratificarea CDC. Avocatul Copilului poate avea o contribuţie importantă, făcând presiuni şicontribuind atunci când revizuirea legilor este necesară. Acesta poate urmări cu atenţie noualegislaţie propusă şi poate face comentarii dacă nu este compatibilă cu CDC sau dacă neglijeazăinteresele copiilor. O altă sarcină pe care mulţi Avocaţi ai Copilului şi-o asumă este aceea de a faceinvestigaţii şi de a pregăti rapoarte privind aspecte ale politicilor publice sau ale practicilor careafectează copiii. Aceste rapoarte pot conţine recomandări explicite referitoare la amendamentesau pot prezenta idei noi.Centralizează informaţii privind situaţia copiilorÎn cele mai multe ţări, lipsesc informaţiile relevante şi credibile despre situaţia actuală a copiilor.Institutele naţionale de statistică colectează numeroase date legate de situaţia economică şi socialăa ţării, dar foarte des ignoră colectarea de date sau analiza datelor care îi pot informa în modcorespunzător pe cei care elaborează politici, legislativul sau publicul despre modul în care trăiesccopiii din acea ţară. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului cere în mod activ astfel deinformaţii, care servesc drept instrument pentru a evalua dacă CDC este implementatăcorespunzător. Nu se poate aştepta ca Avocatul Copilului să aibă competenţa necesară saucapacitatea de a colecta date la scară largă. Totuşi, acesta poate susţine un scop important, făcândpresiuni asupra birourilor statistice şi cercetătorilor să înceapă să colecteze şi să analizeze daterelevante. În cele mai multe ţări, principala problemă nueste lipsa de date, ci mai degrabă faptul că acestea suntinconsistente şi nu sunt analizate de diferite instituţiiguvernamentale şi secretariate ale ONG-urilor. AvocatulCopilului poate colecta datele disponibile şi le poatepune la dipoziţie unei audienţe lărgite.Să fie disponibil ca partenerde dialog pentru copiiÎn cele mai multe ţări există puţine canale sau niciunulprin care copiii să-şi poată exprima opiniile şipreocupările către publicul larg sau către guvern. AvocatulCopilului poate servi ca partener de dialog pentru copii,ca o persoană cu care copiii pot lua legătura fără preamulte dificultăţi şi fără riscul unor repercusiuni. În multeţări, accesul la o linie telefonică gratuită, poştă saue-mail vor ajuta. Totuşi, în majoritatea ţărilor, contactulpersonal cu Avocatul Copilului sau cu o persoană carelucrează în cadrul instituţiei este probabil calea cea mairealistă de a stabili contactul. Avocatul Copilului trebuiesă fie vizibil şi în afara capitalei, să existe ca Avocat al

18Copilului pentru toţii copiii din ţara respectivă. Acesta trebuie să aibă contacte extinse cu copiii dinîntreaga sa zonă de acţiune pentru a crea o bază solidă pentru acţiunile sale, care au în vedereprobleme generale sau specifice cu care se confruntă copiii.Iniţiativele pe care Avocatul Copilului trebuie să le promoveze pentru a facilita dialogul cu copiii arputea include, de exemplu: linii telefonice la care copiii pot suna gratuit pentru a vorbi despreideile şi preocupările lor; întâlniri cu copiii în comunităţile în care trăiesc; forumuri naţionale sauîntâlniri la care copiii sunt invitaţi să discute sau să ridice probleme de interes naţional; grupuriconsultative ale copiilor prin care Avocatul Copilului poate testa anumite idei sau îi poate consultaprivind politicile; audieri ale copiilor; redactarea de materiale adecvate vârstei copiilor.Să faciliteze participarea copiilorÎn cele mai multe ţări nu există tradiţii puternice legate de implicarea copiilor în proceseledemocratice sau participarea lor la luarea deciziilor în cadrul comunităţilor lor. Avocatul Copiluluipoate facilita participarea copiilor prin crearea condiţiilor în care copiii să-şi poată exprimaopiniile. Având un dialog cu copiii, Avocatul Copilului va şti care sunt problemele care preocupăgrupuri largi de copii şi îi va putea ajuta, aducând în centrul atenţiei aceste probleme. Ascultareaopiniei copiilor, implicarea lor în procesul de luare de decizii sau de formulare a punctelor devedere şi în activităţile practice ale Avocatului Copilului contribuie hotărâtor la eficienţa activităţiiacestei instituţii.Pentru a fi credibil atunci când vorbeşte în numele copiilor, Avocatul Copilului trebuie să menţinăun contact apropiat cu copiii, să asculte care sunt preocupările lor şi să le transmită mai departe,astfel încât mesajul să nu fie distorsionat. Şi mai important este faptul că Avocatul Copilului poatedezvolta modalităţi şi mijloace prin care copiii să poată vorbi direct guvernului, politicienilor,legislativului sau publicului larg despre experienţele şi preocupările lor.Să i se adreseze plângeri privind încălcarea drepturilor copiluluiUn rol special pe care Avocatul Copilului îl poate avea este acela de a primi plângeri de la copiidespre neglijarea sau încălcarea drepturilor lor. În unele ţări, Avocatul Copilului are mandatul oficialde a primi plângeri individuale şi de a le soluţiona prin canale relevante. În alte ţări, AvocatulCopilului nu are acest drept, dar poate sfătui copilul care adresează plângerea cui să se adresezepentru a fi ajutat. Când se acumulează mai multe plângeri de la copii, acestea pot servi drept bazăpentru iniţiativele Avocatului Copilului de a propune modificări ale legislaţiei sau ale politicilor carenu servesc copiii sau încalcă drepturile lor.

19Avocatul Copilului deţine o poziţie unică pentru a colabora cu alţiiÎn situaţia sa unică de agenţie independentă, Avocatul Copilului deţine o poziţie specială pentru a colabora cu alţii.De asemenea, atunci cînd resursele sunt limitate, este dificil ca Avocatul Copilului să facă tot ceea ce se înscrie încadrul mandatului său. De aceea, stabilirea de parteneriate cu alţi actori sociali interesaţi şi relevanţi urmează înmod natural. Există două grupuri principale de parteneri pentru Avocatul Copilului:Parteneri guvernamentaliStabilirea unui dialog constructiv cu Guvernul, la toate nivelurile, ar deschide canale pentru caAvocatul Copilului să poată contribui cu sugestii şi să poată influenţa acordarea unei mai mariimportanţe drepturilor copilului. În mod normal, Avocatul Copilului nu face parte din administraţiaguvernamentală, dar trebuie să aibă acces la informaţii relevante deţinute de Guvern, atunci cândsunt necesare. Dacă este inclusă în mandatul oficial al Avocatului Copilului, o sarcină importantăpentru acesta ar fi să stabilească mecanisme bine puse la punct pentru a contribui şi a facecomentarii în cazul revizuirilor legislative şi al elaborării de politici.ONG-urile şi partenerii din cadrul societăţii civileAvocatul Copilului poate stabili parteneriate sau alianţe cu ONG-uri (de la ONG-uriinternaţionale sau naţionale, până la grupuri care activează la nivel local) care lucrează pentru şi cucopii. Împreună, pot susţine acordarea unei mai mari atenţii situaţiei copiilor din ţara respectivă,pot cere ca legislaţia să asigure drepturile şi interesele copiilor sau schimbări la nivelul politicilor îndomenii în care interesele copiilor sunt neglijate.O altă arie în care Avocatul Copilului şi ONG-urile ar putea lucra împreună este colectarea deinformaţii privind implementarea CDC, pentru a fi prezentate Comitetului ONU pentruDrepturile Copilului. Atunci când transmit rapoarte suplimentare comune sau individuale, se puneîntrebarea ce anume este mai potrivit sau practic. În fiecare caz, coordonarea acestor contribuţiiva genera un mai mare impact asupra Comitetului.

20Avocatul Copilului poate avea o influenţă semnificativăîn implementarea CDCAvocatul Copilului nu va avea un rol formal în implementarea CDC. Totuşi, poziţia specială a Avocatului Copilului faceca acesta să aibă sarcina importantă de a reaminti în mod constant Guvernului despre responsabilitatea sa de amări gradul de conştientizare a publicului larg privind probleme relevante pentru implementarea şi monitorizareaCDC şi colaborarea cu parteneri relevanţi în acest sens.Se angajează în dialog cu Guvernul şi cu legislativulMulte ţări trebuie să modifice legi naţionale ca urmare a ratificării CDC pentru a asiguraconcordanţa deplină cu prevederile acesteia. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile au cascop implementarea optimă a prevederilor CDC. După examinarea de către Comitetul pentruDrepturile Copilului, guvernele trebuie să urmeze recomandările privind amendamente înimplementarea acesteia. Avocatul Copilului poate influenţa acest proces în două moduri:1. Să stabilească un dialog cu guvernul şi cu legislativul pentru a le reaminti de obligaţiile lor dea implementa activ CDC. Prin acest dialog, Avocatul Copilului poate prezenta ideiconstructive şi sugestii privind modul în care să aibă loc implementarea. Să reaminteascăGuvernului că toate grupurile de copii au drepturi, fără discriminare.2. Dacă această abordare nu funcţionează, Avocatul Copilului are obligaţia să ridice acesteprobleme în mod public.Informează publicul şi este un apărător actival drepturilor copiluluiÎn multe ţări, gradul general de conştientizare privind drepturile copilului este scăzut. Există şiopinii conform cărora copiii nu ar trebui să aibă propriile lor drepturi. Prin urmare, AvocatulCopilului are o sarcină importantă şi se confruntă cu o provocare în informarea publicului largdespre CDC şi ce înseamnă aceasta în mod practic la toate nivelurile societăţii. Această sarcinăinclude şi informarea publicului despre observaţiile Comitetului pentru Drepturile Copilului, înspecial când acestea necesită amendarea legislaţiei, a politicilor sau a practicilor care suntincompatibile cu CDC.Primeşte informaţii şi plângeri de la copiiSpre deosebire de alte organisme pentru anumite tratate ONU privind drepturile omului,Comitetul pentru Drepturile Copilului nu este mandatat să primească plângeri individuale.(1)Acestea trebuie administrate la nivel naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului este mandatat să seocupe de plângerile individuale şi are puterea şi mecanismele pentru a schimba situaţia sau de aaplica sancţiuni. În ţările în care Avocatul Copilului nu este mandatat în mod specific să se ocupe deplângeri, acesta poate colecta informaţii de la copii, în mod individual. Dacă se constată odiscriminare continuă sau neglijarea CDC, Avocatul Copilului poate acţiona la nivel general, prin aatrage atenţia guvernului sau altor instituţii care răspund de această problemă.

21(1)Consiliul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Geneva a adoptat în17 iunie 2011 proiectul final al protocolului facultativ care stabileşte un mecanism de luare înconsiderare a plângerilor privind violările drepturilor copilului. După adoptarea de către AdunareaGenerală şi ratificarea de către Statele părţi la CDC, noul protocol va permite ComitetuluiDrepturilor Copilului să examineze plângerile provenite de la copii şi reprezentanţii lor cu referirela încălcări ale drepturilor lor.Transmiterea de informaţii către Comitetul ONUpentru Drepturile CopiluluiComitetul pentru Drepturile Copilului apreciază contribuţiile şi informaţiile suplimentaretransmise de Statele Părţi, acestea fiind examinate de Comitet. Astfel de informaţii pot, de exemplu,să aducă în atenţia Comitetului situaţii în care Guvernul neglijează sau încalcă principiile enunţateîn CDC sau situaţii în care Guvernul reţine informaţii relevante. Avocatul Copilului poate transmiteun raport suplimentar individual către Comitet sau poate transmite un raport comun cu ONG-urile.Avocatul Copilului va avea ocazia să se întâlnească personal cu Comitetul şi să transmită informaţiileindividual. Experienţa arată că Comitetul acordă o mare importanţă unor astfel de informaţii.De exemplu, le foloseşte ca bază pentru formularea de întrebări pentru reprezentanţii StatuluiParte în timpul examinării în cadrul Comitetului.

22Relaţia dintre Avocatul Copilului şi ONG-uriEste important să înţelegem că Avocatul Copilului şi ONG-urile, datorită mandatelor lor şi a modului de operare, auroluri şi funcţii diferite. În cele mai multe cazuri, aceste roluri sunt complementare şi pot fi combinate în mod eficient,astfel încât impactul să fie mai mare. În alte cazuri, rolurile lor sunt diferite şi nu pot fi combinate.Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comuneAdvocacy pentru drepturile copiluluiAvocatul Copilului poate colabora cu ONG-urile în eforturile acestora de a informa despredrepturile copilului şi de a promova implementarea eficientă a acestora. Împreună, pot stabiliparteneriate puternice, cu un mare impact. În multe ţări, astfel de alianţe au funcţionat, în sensul căau câştigat o mai mare atenţie şi un mai mare interes pentru drepturile copilului în general saupentru probleme speciale legate de drepturile copilului. Activitatea de advocacy poate include şilobby-ul pe lângă administraţia guvernamentală sau Parlament de a promova noi legi, politici saumodificări ale legilor sau politicilor existente.Promovarea participării copiilorAvocatul Copilului şi ONG-urile pot lucra împreună pentru a promova participarea copiilor, lanivel local sau naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului a colaborat cu ONG-uri în activităţi careau vizat promovarea opiniilor copiilor la Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvern sau înraportul suplimentar prezentat de ONG-uri.Monitorizarea responsabilităţilor GuvernuluiAvocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune în a vedea că Guvernul face tot ce esteposibil pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul CDC. Avocatul Copilului şi ONG-urile îşipot completa sarcinile în mod eficient, de exemplu, combinând informaţii din diferite surse şidiferite arii de competenţă. Avocatul Copilului şi ONG-urile pot să-şi unească forţele în importantasarcină de a reaminti Guvernului despre obligaţiile sale de a urmări aplicarea recomandărilorComitetului pentru Drepturile Copilului şi de a implementa măsurile necesare pentru a îmbunătăţirespectarea CDC.

23Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese diferitesau diferite domenii în care opereazăONG-urile pot monitoriza Avocatul CopiluluiONG-urile pot juca un rol important în a urmări cu atenţie activitatea Avocatului Copilului. Esteacesta atât de activ precum ar trebui să fie? Există probleme legate de drepturile copilului sauîncălcări pe care Avocatul Copilului nu le vede sau de care nu doreşte să se ocupe? Atunci, ONGurilepot acţiona, fie adresându-se Avocatului Copilului direct, fie făcând aceste lucruri publice.Avocatul Copilului poate monitoriza activitatea ONG-urilorAvocatul Copilului trebuie să fie liber să se pronunţe dacă ONG-urile îşi neglijează rolul deapărători şi protectori ai drepturilor copilului. De asemenea, ONG-urile pot folosi practici care nusunt compatibile cu CDC. Avocatul Copilului nu trebuie să se abţină să se pronunţe, dacă ONG-urileacţionează cu privire la drepturile copilului într-un mod care poate fi pus la îndoială, chiar dacăacestea ar fi parteneri şi susţinători importanţi ai Avocatului Copilului.Privilegii speciale ale Avocatului CopiluluiAvând mandate şi roluri diferite, ONG-urile şi Avocatul Copilului pot avea acces la diferite surse şitipuri de informare. În unele ţări, Avocatul Copilului poate avea drepturi exclusive în privinţa unorinformaţii interne din cadrul guvernului şi a unor documente ale tribunalelor sau acces la informaţiila care publicul nu are acces. ONG-urile trebuie să aibă încredere şi să accepte că AvocatulCopilului foloseşte astfel de informaţii în beneficiul copiilor. Avocatul Copilului poate avea accesmai uşor la Guvern şi la Parlament. ONG-urile pot considera folosirea Avocatului Copilului dreptcanal de informare a autorităţilor.Avocatul Copilului şi ONG-urile trebuie să accepte că au roluri diferite. Acestea trebuie să vadăacest lucru ca pe un punct forte, deoarece aceste roluri sunt mai degrabă complementare şi nu seexclud reciproc.

24ONG-urile pot oferi un sprijin important Avocatului CopiluluiPromovează importanţa activităţii Avocatului CopiluluiONG-urile ar putea constitui un sprijin important pentru Avocatul Copilului prin promovareaimportanţei activităţii Avocatului Copilului şi prin evidenţierea nevoii de a avea un Avocat alCopilului. Prin cooperarea cu Avocatul Copilului, ONG-urile pot contribui la la creşterea eficienţeişi vizibilităţii Avocatului Copilului.Susţin independenţa Avocatului CopiluluiGuvernul şi alte instituţii ar putea ameninţa independenţa Avocatului Copilului, fie pentru că nusunt de acod cu punctul său de vedere, fie stabilind limitări ale funcţionării sale libere sau accesuluila informare. De exemplu, Avocatul Copilului din Nicaragua a fost ameninţat că va fi demis înmomentul în care şi-a exprimat public poziţia, care era împotriva politicii guvernului (2).ONG-urile s-au aliat şi l-au sprijinit, iar Avocatul Copilului şi-a păstrat funcţia. În general,ONG-urile active şi care oferă sprijin sunt probabil cea mai bună garanţie că Avocatul Copiluluiacţionează în mod corespunzător.(2) În apărarea unei fetiţe de 9 ani, victima unui viol, Avocatul Copilului din Nicaragua a consideratcă dreptul copilului la sănătate şi asistenţă medicală este fundamental şi trebuie respectat,indiferent de restricţiile legale privind avortul.Asigură asistenţă tehnicăDacă Avocatul Copilului nu are resursele necesare să îşi desfăşoare activitatea, ONG-urile potdesfăşura campanii pentru acordarea unui sprijin mai consistent de către guvern. În unele cazuri,poate fi oportun ca ONG-urile să suplimenteze resursele Avocatului Copilului sau să colaborezecu acesta în scopul dezvoltării capacităţii tehnice a instituţiei Avocatul Copilului. Pentru a asiguraintegritatea instituţiei, o astfel de asistenţă trebuie asigurată, fără să existe constrângeri pentruinstituţie sau să fie percepută ca un sprijin regulat.

III. AVOCATUL COPILULUIÎN ALTE ŢĂRI25

26AUSTRIANAŢIONALNumele şi adresa instituţiei:Avocatul Federal al Copiilor(Kinder – Jugendanwaltschaft des Bundes)Bundesministerium für Soziale Sicherheit,Generationen und Konsumentenschutz, Franz-Josef-Kai 51, A-1010, WienWebsite: http://www.kinderanwalt.at/http://www.bmwfj.gv.at/Seiten/default.aspxData înfiinţării: 1991.Fundamentul constituţional:Instituţie creată în cadrul Ministerului Economiei,Familiei şi Tinerilor. Avocatul Federal este şefulDepartamentului pentru Copii şi Tineri din cadrul MEFT.Atribuţii şi responsabilităţi:La nivel naţional, Avocatul Federal nu oferă suportindividual, apărarea intereselor copilului find realizatăîn cadrul procedurilor administrative şi juridice şi alpromovării drepturilor copilului prin intermediuldezbaterilor publice. Avocatul Federal monitorizeazăpoliticile şi acţiunile guvernamentale în legătură cuprotecţia drepturilor copilului şi colaborează cuavocaţii regionali ai copilului, cu structuri neguvernamentalesau organizaţii ale copiilor şi tinerilor.REGIONALNumele şi adresa instituţiei:Avocat al Copiilor şi TinerilorÎn fiecare din cele 9 land-uri, există un Avocat alCopiilor şi Tinerilor (Kinder undJugendanwaltschaft). Adresele pot fi găsite pe site-ulConferinţei Avocaţilor Copiilor şi Tinerilor:http://www.kija.at/index.php/kija

27Data înfiinţării: 1989-1995Fundamentul constituţional:Avocaţii din cele 9 landuri ale Austriei sunt numiţipe baza unor legislaţii proprii. La nivel naţional,activitatea se desfăşoară în cadrul „ConferinţeiAvocaţilor Copilului” pentru a răspunde la aspectelefederale ale respectării drepturilor copiilor.Atribuţii şi responsabilităţi:La nivel regional, Avocatul Copilului oferă consiliereşi asistenţă publică atât individual, cât şi colectiv,copiilor sau reprezentanţilor legali ai acestora înorice problemă care priveşte drepturile şi intereselecopiilor şi tinerilor (în special, în cazurile de conflictcu sistemul educaţional sau de asistenţă socială). Deregulă, Avocatul Copilului foloseşte medierea sauintervenţia informală. De asemenea, asigură funcţiade monitorizare a legislaţiei, elaborând recomandări.În unele land-uri, Avocatul Copilului poate ridicaobiecţii asupra rezultatelor procedurilor judiciare.BELGIAREGIUNEA FLAMANDĂNumele şi adresa instituţiei:Comisarul pentru Drepturile Copilului(Kinderrechtencommissariaat)Leuvenseweg 86, 1000 Brussels, BelgiumEmail: kinderrechten@vlaamsparlement.beWebsite: www.kinderrechten.beData înfiinţării: 1998Fundamentul constituţional:Biroul Comisarului pentru Drepturile Copilului afost înfiinţat de către Parlamentul Flamand carezultat al recomandării transmise de ComitetulONU cu privire la Drepturile Copilului în cadrulraportului întocmit privind stadiul implementării înBelgia a Convenţiei.Atribuţii şi responsabilităţi:Biroul acţionează ca un Avocat al Copilului, primeşteşi analizează plângeri; exprimă poziţii şi informeazăpublicul privind situaţia drepturilor copilului;promovează participarea copilului în societate;formulează recomandări Parlamentului privindimplementarea Convenţiei ONU cu privire laDrepturile Copilului.REGIUNEA FRANCOFONĂNumele şi adresa instituţiei:Delegatul General pentru Drepturile Copilului(Délégué général de la Communauté française auxdroits de l'enfant)Rue des Poissonniers 11-13 Bte 5, 1000 BruxellesWebsite: http://www.dgde.cfwb.be/Email: gde@cfwb.beData înfiinţării: 1991.Fundamentul constituţional:Biroul Delegatului General a fost creat prin deciziea Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia.Atribuţii şi responsabilităţi:Delegatul general pentru drepturile copilului are,printre altele, următoarele atribuţii:1. să informeze despre drepturile şi intereselecopiilor şi să asigure promovarea acestora;2. să verifice aplicarea corectă a legislaţiei şireglementărilor care privesc copiii;3. să prezinte guvernului, parlamentului şi tuturorautorităţilor competente privind copiii,propuneri vizând adaptarea reglementărilor învigoare în vederea unei protecţii complete şieficace a drepturilor şi intereselor copiilor;4. să primească informaţiile, plângerile sau cererilede mediere referitoare la încălcările adusedrepturilor şi intereselor copiilor;5. să conducă, la cererea Parlamentului,investigaţiile privind funcţionarea serviciiloradministrative ale comunităţii franceze referitorla aceste aspecte.Delegatul General poate adresa autorităţilorfederale, ale comunităţii, regiunilor, provinciilor,comunelor sau tuturor instituţiilor care depind deaceste autorităţi, interpelări şi cereri de investigaţiinecesare îndeplinirii misiunii sale.BOSNIA şiHERŢEGOVINANumele şi adresa instituţiei:Avocatul privind Drepturile Omului –Departamentul de Protecţie a Drepturilor Copilului(Institucije ombudsmena)Banja Luka, Ravnogorska no.18, 78000 Banja Luka, B&HWebsite: http://www.ombudsmen.gov.ba/IndexEn.aspxEmail: bl.ombudsmen@ombudsmen.gov.ba

28Data înfiinţării: 2004 - anul transferăriiresponsabilităţilor de la o instituţie reprezentată deun expert internaţional (1996-2004) la o instituţiecu caracter naţional.Fundamentul constituţional:Activităţile şi intervenţiile Ombudsmanului din Bosniaşi Hertegovina trebuie să respecte mandatul stabilitîn Constituţia ţării şi în legea de înfiinţare a instituţiei.Atribuţii şi responsabilităţi:Departamentul pentru drepturile copilului primeşteplângeri privind încălcările drepturilor şi libertăţilorcopiilor şi acţionează pe baza acestor plângeri,monitorizează activităţile şi politicile statului înlegătură cu copilul şi elaborează rapoarte privindmodul în care sunt respectate drepturile copilului.Departamentul cooperează cu alte departamentesau instituţii şi acordă o atenţie specială:1. protecţiei drepturilor şi libertăţilor copiilor, înspecial categorii aflate în risc (refugiaţi) sauvulnerabile din punct de vedere social;2. promovării drepturile şi libertăţile copiilor;3. analizării factorilor cheie în funcţionareadefectuoasă a structurilor autorităţilor în luareade decizii privind copiii;4. înlăturării obstacolelor pentru o aplicarecorectă a tratatelor internaţionale ratificate deBiH, în special a Convenţiei ONU cu privire laDrepturile Copilului.CIPRUNumele şi adresainstituţiei:Comisarul pentru Drepturile Copilului1496, Nicosiahttp://www.childcom.org.cychildcom@ccr.gov.cyData înfiinţării: 2007.Fundamentul constituţional:Comisarul pentru Drepturile Copilului este oinstituţie independentă dedicată protecţiei drepturilorcopilului şi este numit de către Parlament pe bazaunei legi care a intrat în vigoare la 22 iunie 2007.Atribuţii şi responsabilităţi:Misiunea Comisarului este de a proteja şi de apromova drepturile copilului. Rolul său este de areprezenta interesele copiilor la toate nivelurile, dea sensibiliza societatea pentru a asigura în modpractic respectarea drepturilor copilului în familie,şcoală, comunitate, de a susţine punctele de vedereale copiilor, de a monitoriza legislaţia cu privire lacopil şi prezenta propuneri pentru armonizarealegislaţiei cu prevederile Convenţiei cu privire ladrepturile copilului.În cazul în care comisarul consideră că este oportunsă se dea publicităţii recomandările sale organizeazăseminarii şi programe de formare în ceea cepriveşte drepturile copilului. De asemenea,Comisarul se întâlneşte şi discută cu cu copiii înşcoli, în instituţiile de protecţie a copilului, centrepentru tineret, etc., acordă interviuri şi participă laprograme în mass-media cu privire la problemelecare afectează copiii. Comisarul colaborează cuinstituţiile relevante şi autorităţile Cipru sau din altestate pentru a promova drepturile copilului.CROAŢIANumele şi adresainstituţiei:Avocatul Copiilor(Pravobranitelj Ili Ombudsman)Teslina 10, 10000, ZagrebEmail: info@dijete.hrWebsite: www.dijete.hrData înfiinţării: 2003.Fundamentul constituţional:Croaţia a înfiinţat, în 2003, un corp de supravegherespecial - instituţia Avocatul Copiilor, caremonitorizează şi promovează drepturile şiinteresele copiilor pe baza Constituţiei RepubliciiCroaţia, a legilor şi tratatelor internaţionale.Avocatul Copiilor şi adjuncţii săi nu pot fi membriinici unui partid politic şi nu pot lua parte la activităţipolitice. Ei sunt numiţi de către ParlamentulNaţional Croat la propunerea Guvernului RepubliciiCroaţia, pentru o perioadă de 8 ani, putândbeneficia de cel mult încă un mandat.Atribuţii şi responsabilităţi:Avocatul Copiilor acţionează independent, aderând laprincipiile justiţiei şi moralei şi nimeni nu poate săinstruiască sau să dea ordine Avocatului Copiilor.Avocatul copiilor are următoarele atribuţii :

29- monitorizează racordarea legilor şi a altorreglementări din Croaţia la Convenţia DrepturilorCopilului şi alte documente internaţionale cuprivire la protecţia drepturilor şi intereselorcopiilor;- urmăreşte implementarea tuturor reglementărilorprivind protecţia drepturilor şi intereselorcopiilor, ca şi încălcarea drepturilor individuale alecopiilor;- acţionează pentru protejarea şi promovareadrepturilor şi intereselor copiilor cu dizabilităţi;- propune luarea unor măsuri în scopul creării unuisistem coerent de protecţie şi promovare adrepturilor şi intereselor copiilor şi pentruprevenirea unor activităţi care ar putea să lepericliteze;- informează publicul asupra drepturilor copiilor;- informează şi oferă consiliere copiilor asupramodului de realizare şi protecţie a drepturilor şiintereselor lor; cooperează cu copiii; încurajeazăcopiii să se exprime şi le respectă opiniile; iniţiazăşi participă la activităţi publice orientate cătreîmbunătăţirea poziţiei copiilor; propune măsuripentru dezvoltarea influenţei copiilor în societate,Organele administraţiei de stat, unităţileadministrative locale şi regionale, la fel ca şicorporaţiile şi persoanele fizice, au obligaţia de acoopera cu Avocatul copiilor, de a prezentarapoarte la cererea acestuia, să ofere răspunsuri laîntrebările lui şi să-l anunţe cu privire la activităţileîntreprinse ca urmare a solicitărilor, propunerilorsau recomandărilor acestuia.Avocatului copiilor îi este permis accesul la toatedatele, informaţiile şi dosarele privind drepturile şiprotecţia copiilor, indiferent de gradul în care suntconsiderate a fi secrete şi este îndreptăţit săcontroleze modul de îngrijire a copiilor plasaţi îninstituţiile guvernamentale, la persoane fizice sau dincadrul unor asociaţii, comunităţi religioase şi alteentităţi legale, pe baza unor dispoziţii specifice.Avocatul copiilor înaintează anual un raport cuprivire la activitatea desfăşurată ParlamentuluiNaţional Croat, dar poate să înainteze rapoartespeciale parlamentului ori de câte ori considerănecesar, cu scopul de a introduce măsuri importantepentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor.Instituţia Avocatului copiilor cuprinde unDepartament de servicii speciale şi un Departamentde servicii generale, cu un total de 9 funcţionari destat (2 avocaţi, un asistent social, un profesor depsihologie şi un profesor de specialitate şi 4 persoanecare se ocupă de administraţie şi contabilitate).Finanţarea este asigurată de la bugetul de stat.DANEMARCANumele şi adresa instituţieiConsiliul Naţional pentru Copii(Borneradet)Vesterbrogade 35 a, 1620 CopenhagenEmail: brd@brd.dkWebsite: www.boerneradet.dkData înfiinţării: 1994.Fundamentul constituţional:Iniţiativa înfiinţării unei instituţii a AvocatuluiCopiilor în Danemarca a aparţinut unui grup deorganizaţii neguvernamentale şi persoane care austudiat aspectele legale şi practice privind înfiinţareainstituţiei. Ca urmare a eforturilor conjugate,Guvernul a înaintat un proiect de lege pentruformarea Consiliului Naţional al Copiilor pentru operioadă de probă de 3 ani, începând cu 1 iulie 1994.Activitatea Consiliului a fost evaluată la sfârşitulanului 1996. Consiliul a fost înfiinţat de cătreParlament ca instituţie permanentă în Danemarcadin iulie 1998. Consiliul Naţional pentru Copii esteindependent faţă de guvern, dar sub administraţiafinanciară a Ministerului Problemelor Sociale.În 2004, guvernul danez a înfiinţat Ministerul Familieişi Problemelor Consumatorului sub a cărui administrarese află în prezent Consiliul. Acesta este formatdin şapte membri, trei fiind numiţi de Minister, iarceilalţi patru de către o coaliţie a ONG-urilorspecializate în protecţia drepturilor copilului.Consiliul este un corp independent din punct devedere politic.Atribuţii şi responsabilităţi:Consiliul Naţional pentru Copii are ca scopprotejarea drepturilor copiilor şi furnizarea deinformaţii asupra condiţiilor de viaţă a copiilor însocietate. Consiliul oferă sfaturi şi consultanţăautorităţilor în probleme privind copiii şi ia înconsiderare, în munca sa, opiniile copiilor. DatoriaConsiliului este de a vorbi în dezbaterile publice înnumele copiilor şi de a cere autorităţilor localerespectarea responsabilităţilor lor în implementarea

30CDC. Consiliul Naţional pentru Copii se ocupă detoate aspectele privind viaţa copiilor: copii în cadruldivorţului, pedepse corporale, abuzuri sexuale,mediul şcolar necorespunzător, îngrijire părinteascăneadecvată.Consiliul Naţional pentru copii are o echipă formatădin 10 persoane reprezentând mai multe domenii:juridic, sociologie, psihologie, educaţie şi asistenţăsocială. Preşedintele şi 2 membri ai consiliului suntnumiţi de Ministerul Familiei şi Problemelor Sociale,iar organizaţiile neguvernamentale îi selectează şinumesc pe ceilalţi. Toţi sunt numiţi pentru operioadă de 4 ani.Principalele surse de finanţare sunt bugetul naţionaşi fonduri private.FINLANDANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (Lapsiasiavaltuutettu)Sosiaali- ja terveysministeriö,PL 41, 40101 JYVÄSKYLÄEmail: lapsiasiavaltuutettu@stm.fiWebsite: http://www.lapsiasia.fiData înfiinţării: 2005.Fundamentul constituţional:Instituţia Avocatului Copilului a fost înfiinţată în 2005,având ca fundament Convenţia ONU cu privire laDrepturile Copilului. După numeroase iniţiative decreare a acestei instituţii şi respectând recomandareaComitetului ONU privind Drepturile Copilului,Ministerul Afacerilor Sociale a pregătit o propunerelegislativă pe care a înaintat-o Parlamentului învederea creării acestei instituţii. Legea de înfiiţare aîntrat în vigoare la 1 septembrie 2005, zi în careAvocatul şi-a început activitatea.Atribuţii şi responsabilităţi:Ombudsmanul pentru copii promovează realizareadrepturilor copiilor în Finlanda. Documentulfundamental care stă la baza activităţii Avocatuluieste Convenţia ONU privind Drepturile Copilului.Ombudsmanul nu se ocupă de cazuri individuale .Funcţia Avocatului Copilului reprezintă o autoritateindependentă de stat, stabilită de către Parlamentulfinlandez. Avocatul Ombudsmanul nu ia înconsiderare problemele individuale ale copiilor şifamiliilor lor şi nu poate modifica deciziile luate decătre alte autorităţi. Prin lege, obligaţia Avocatuluieste de a promova interesele copiilor şi de amonitoriza implementarea legislaţiei privinddrepturile copilului. Partenerii Avocatului sunt alteautorităţi, centrale sau locale organizaţiineguvernamentale, cercetători şi alţi actori şispecialişti în domeniul politicilor copilului.Un punct important de plecare în activitateadesfăşurată de către Avocat sunt opiniile copiilor cuprivire la drepturile lor pe care acesta le poateprimi direct sau on-line.Avocatul Copilului raportează anual guvernului cuprivire la bunăstarea copiilor şi tinerilor şi punereaîn aplicare a drepturilor lor. Raportul anual se referăla activităţile Ombudsmanului, la implementareadrepturilor copiilor şi la dezvoltarea serviciilorprotecţie a copilului.FRANŢANumele şi adresa instituţiei:Apărătorul Copiilor - adjunctal Apărătorului Drepturilor [Omului]Mission Défense des droits de l'enfant - 104boulevard Auguste Blanqui, 75013 ParisWebsite: http://www.defenseurdesenfants.frData înfiinţării: 2011 (2000).Fundamentul constituţional:Adunarea Naţională a Franţei a votat în anul 2000 olege de înfiinţare a instituţiei Apărătorul Copiluluipentru a arăta importanţa pe care Statul francez oacordă respectării drepturilor fundamentale alecopiilor. Primul Apărător al copiilor a fost numit depreşedintele Franţei, acesta având un singur mandatde 6 ani. Iniţiatorul ideii unei instituţii a avocatuluicopiilor a fost chiar Parlamentul francez, după unsondaj de opinie iniţiat de preşedintele AdunăriiNaţionale a Franţei.Sondajul respectiv a fost efectuat în urma raportuluidin 5 mai 1998 al Comisiei de anchetă parlamentarăasupra situaţiei drepturilor copiilor în Franţa, care aarătat că, în ciuda existenţei a numeroase legidestinate protejării copiilor, Convenţia pentruDrepturile Copilului nu este suficient implementatăîn Franţa. Era deci necesară îmbunătăţirea protecţieidrepturilor copiilor prin crearea unei instituţii înîntregime consacrată acestei probleme.

31Din martie 2011, Apărătorul Copiilor va acţiona caadjunct al Apărătorului Drepturilor, fiind numit decătre Primul Ministru, alături de alţi doi adjuncţi –adjunctul de apărare a deontologiei în domeniulsecurităţii şi adjunctul de luptă împotrivadiscriminării şi de promovare a egalităţii.Atribuţii şi responsabilităţi:Apărătorul Copiilor din Franţa are ca misiuneprincipală primirea directă a reclamaţiilorpersoanelor care apreciază că drepturile unui copilnu au fost respectate. Aceste reclamaţii pot provenide la copii, părinţii acestora sau reprezentanţii lorlegali (tutori), asociaţii recunoscute de utilitatepublică ce apără drepturile copiilor. La rândul său,Apărătorul Copiilor informează autorităţile competenteîn materie şi supraveghează rezolvarea cazului.El poate, de asemenea, să se autosesizeze, adică săacţioneze din proprie iniţiativă în cazuri de nerespectarea drepturilor copiilor de care ia cunoştinţă.În schimb, Apărătorul Copiilor nu poate interveniîntr-o problemă pentru care este în curs oprocedură judiciară. El nu poate nici să conteste odecizie a justiţiei. De asemenea, el propuneautorităţilor publice modificări ale textelorlegislative sau ale reglementărilor existente, dacăacestea i se par necesare pentru ca drepturilecopiilor să fie corect respectate.Legea precizează că Apărătorul Drepturilor şiadjuncţii săi formează o autoritate independentă; eanu primeşte instrucţiuni de la nici o autoritate şi nupoate fi urmărită, cercetată şi nici arestată pentruopiniile exprimate sau pentru actele îndeplinite înexercitarea funcţiei sale.Apărătorul Copiilor are o echipă alcătuită din 25 depersoane, printre care psihologi, magistraţi, asistenţisociali, coordonatori de proiecte, un consultant comisarde poliţie şi personal administrativ. De asemenea,există o echipă de corespondenţi teritoriali.Fundamentul constituţional:Iniţiativa unui Avocat al Copiilor a aparţinutinstituţiei Avocatului Poporului din Grecia datorităunei necesităţi vizibile pentru un departamentsuplimentar specializat în drepturile copiilor. Unuldintre cei cinci adjuncţi ai Avocatului Poporului afost numit Avocat adjunct pentru copii.Legea a fost adoptată în ianuarie 2003, iar AvocatulCopiilor a preluat funcţia la 3 iulie 2003. UlteriorDepartamentul a fost completat cu o echipăprofesionistă formată din 15 experţi.Adjunctul Avocatului Poporului care conduceDepartamentul pentru drepturile copilului estenumit prin decizie de către Ministerul de Interne,Administraţie Publică şi Descentralizare, lapropunerea Avocatului Poporului.Atribuţii şi responsabilităţi:Misiunea Departamentului este protejarea şipromovarea drepturilor copilului. El mediazăcazurile de violare a drepturilor copilului, ia iniţiativeprivind monitorizarea şi implementarea legislaţieinaţionale ca şi a convenţiilor internaţionale privinddrepturile copilului, conduce investigaţii şi cercetăriîn domenii de importanţă vitală şi participă activ ladialogul social. Primeşte petiţii privind violareadrepturilor copilului de la persoane sau entităţilegale, direct de la copii, de la părinţi sau tutori aicopilului, rude până la gradul doi, alte părţi carecunosc cazuri de violare a drepturilor copilului. Încazul în care se constată o încălcare a drepturilorcopiilor de către o autoritate publică, Avocatulpropune modalităţi de înlăturare a încălcării şi derezolvare a problemei. Pentru investigarea şisoluţionarea problemelor identificate şi apărareadrepturilor copilului, Ombudsmanul poate solicitacooperarea autorităţilor publice sau a altor autorităţi,sau intervenţia autorităţii judiciare competente.Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descentralizarefinanţează activitatea Departamentului.GRECIANumele şi adresa instituţieiAvocatul Copilului (IndependentAuthority Ombudsman of the HellenicRepublic Department of Childrens Rights)5, Hatjiyanni Mexi str. 115 28 Athens, Greece.Email: cr@synigoros.grWebsite: http://www.synigoros.gr/0-18/index_en.htmlData înfiinţării: 2003.IRLANDANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copiilor (Ombudsmanfor Children)Millennium House, 52-56 GreatStrand Street, Dublin 1, Ireland.Email: oco@oco.ieWebsite: www.oco.ieData înfiinţării: 2004.

32Fundamentul constituţional:În anul 1996, în Irlanda multe persoane dedicatecare erau implicate în apărarea drepturilor copiilorau făcut lobby pe lângă Guvern pentru un Avocat alCopilului în Irlanda. Legea Ombudsman-ului pentrucopii (Ombudsman for Children Act, 2002), carereglementează rolul şi puterile acestui Birou, a fostaprobată de către Camera Deputaţilor şi Senat în 2002.Atribuţii şi responsabilităţi:Cele trei direcţii principale de activitate descrise înOmbudsman for Children Act (OCA) sunt:1. Promovarea drepturilor copiilor. Convenţiacu privire la Drepturile Copilului reprezintă undocument de bază cu privire la modul în caretrebuie trataţi copiii şi cu privire la drepturileacestora. OCA stipulează că Avocatul Copiluluitrebuie să utilizeze Convenţia ONU ca instrumentde promovare a drepturilor copiilor. Unul dintrecele mai importante drepturi din cadrul CDC estearticolul 12. Acest articol stipulează faptul că tineriiau dreptul la ascultarea opiniilor în probleme care îiafectează. Irlanda a promis respectarea tuturordrepturilor copiilor şi tinerilor stipulate îndocument.2. Plângeri şi investigaţii. Avocatul Copiluluipoate investiga plângeri în legătură cu serviciilefurnizate copiilor şi tinerilor sub 18 ani de cătreorganizaţii publice, şcoli şi spitale. Criteriul cheiepentru intervenţie este faptul că un copil a fostafectat sau este posibil să fi fost afectat negativ de oacţiune sau inacţiune a unei instituţii publice şi că aexistat sau este posibil să fi existat o administraredefectuoasă. Cu privire la plângeri, AvocatulCopilului nu este un avocat pentru copil şi nici unadversar pentru autoritatea publică. El depune toateeforturile pentru a găsi soluţii pentru toate părţile.Plângerile pot fi înaintate de copii sau tineri sub18 ani sau de către adulţi în numele lor. Înainte caAvocatul pentru copii să poată investiga un caz,trebuie urmate procedurile locale privind plângerile(procedurile şcolii, organizaţiei publice sau spitalului).Acest lucru este important pentru ca persoaneleabilitate să aibă o şansă să clarifice lucrurile. Înaintede investigarea plângerilor, Biroul Avocatului pentrucopii va verifica dacă acest lucru a avut loc.3. Cercetare şi legislaţie. Pentru a proteja şipromova drepturile şi bunăstarea copiilor şitinerilor, este crucial ca activitatea AvocatuluiCopilului să fie bazată pe o dezvoltare atentă apoliticilor. Realitatea este că, dintr-un anumitnumăr de motive complexe, mulţi copii suntvulnerabili în prezent în Irlanda. OCA stabileştepolitica şi rolul de monitorizare şi investigare alAvocatului Copilului. Acest rol includeconsilierea miniştrilor cu privire la dezvoltarea şicoordonarea politicii cu privire la copii;monitorizarea şi revizuirea funcţionării legislaţieicu privire la drepturile şi bunăstarea copiilor;efectuarea, promovarea şi publicarea decercetări cu privire la problematica drepturilorşi bunăstării copiilor; consilierea miniştrilor cuprivire la implementarea propunerilor legislativecu accent specific pe implicaţiile asupra copiilorşi bunăstării lor.IRLANDA DE NORDNumele şi adresa instituţiei:Comisarul pentru Copii şi Tineri(Commissioner for Children and YoungPeople) - Millennium House,17-25 Great Victoria Street, Belfast.Email: info@niccy.orgWebsite: http://www.niccy.orgData înfiinţării: 2003.Fundamentul constituţional:În Irlanda de Nord instituţia a fost înfiinţată la 1octombrie 2003, iniţiator fiind guvernul, la sugestiaorganizaţiilor neguvernamentale.Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte provinciibritanice, instituţia a fost denumită Comisarulpentru copii şi tineri, având însă acelaşi rol pe care îljoacă în alte ţări instituţia care poartă numeleconsacrat de „Avocat al Copilului”.Atribuţii şi responsabilităţi:Comisarul pentru Copii şi Tineri are scopul de aapăra şi promova drepturile şi interesele copiilor şitinerilor, ascultându-i şi lucrând împreună cu eipentru ca:- să aducă o reală schimbare în viaţa copiilor şi tinerilor;- să promoveze o înţelegere şi o acceptare mailargă a drepturilor copiilor;- să se concentreze asupra problemelor copiilor, culuarea în considerare a drepturilor acestora,părinţilor sau persoanelor care-i au în grijă;

33Comisarul are obligaţia de a raporta Parlamentuluicu privire la activitatea sa şi a modului în care estecheltuit bugetul. Echipa Comisarului este formatădin 26 persoane, iar finanţarea este asigurată de labugetul statului.ISLANDANumele şi adresainstituţiei:Avocatul Copilului(Umbodsmadur Barna)Laugavegur 13, 101 Reykjavik, IcelandEmail: ub@barn.isWebsite: www.barn.isData înfiinţării: 1995.Fundamentul constituţional:În 1994, Ministrul Afacerilor Sociale a numit uncomitet pentru pregătirea legii privind un avocatspecial pentru copii. Legea a intrat în vigoare la1 ianuarie 1995, când a fost numit şi primul Avocat alCopilului în Islanda. Avocatul Copilului este numit dePrimul Ministru pentru o perioadă de 5 ani, existând şiposibilitatea obţinerii unui al doilea mandat.Atribuţii şi responsabilităţi:În activitatea sa, Avocatul Copilului este cudesăvârşire independent şi nu este subiectul unorinstrucţiuni din partea autorităţilor. Rolul AvocatuluiCopiilor este de a promova bunăstarea copiilor şide a urmări respectarea intereselor, drepturilor şinevoilor lor în raport cu instituţiile publice şiprivate, în toate domeniile vieţii.Orice persoană, copii şi adulţi deopotrivă, se potadresa Avocatului Copiilor pentru problemeaparţinând copiilor. În cazul în care AvocatulCopiilor decide că indiciile oferă motive pentru oviitoare investigaţie a problemei, va culege informaţiide la părţile implicate. Avocatul Copiilor poatesolicita autorităţilor toate informaţiile pe care leconsideră necesare, precum rapoarte, documente,înregistrări şi alte elemente.Avocatul Copilului are acces liber la toateinstituţiile care găzduiesc copii sau care se ocupăde copii, fie publice sau private. Soluţiile date deAvocatul Copilului nu sunt obligatorii prin lege, audoar rol orientativ.Bugetul aferent este asigurat din subvenţiiguvernamentale.ITALIANumele şi adresa instituţiei:Autoritatea pentru protecţiacopilăriei şi adolescenţei(Autorità garante per l'infanzia e l'adolescenza)Data înfiinţării: 2011.Fundamentul constituţional:În 22 iunie 2011, după o lungă procedură parlamentarăşi ca urmare a recomandării Comitetuluipentru Drepturile Copilului, a fost înfiinţatăAutoritatea pentru protecţia copilăriei şi a adolescenţeica instituţie fundamentală de promovare şiprotecţie a drepturilor copilului. Autoritatea,împreună cu Apărătorii locali (Difensori deibambini), are responsabilitatea asigurării standardelorminime de protecţie a drepturilor copilului.Atribuţii şi responsabilităţi:- Promovarea implementării CDC şi a altorinstrumente legale referitoare la protecţiadrepturilor copilului;- Exprimarea de opinii privind planul naţional alcopilăriei şi adolescenţei şi formularea derecomandări pentru Guvern şi autorităţile locale;- Realizarea de consultări cu societatea civilă şiorganizaţiile private active în protecţia copiilor;- Susţinerea iniţiativelor de sensibilizare şipromovare a culturii copilăriei şi adolescenţei.LITUANIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (LietuvosRespubliko vaiko teisių apsaugoskontrolieriaus įstaiga)Plačioji str. 10, 01308 Vilnius, LithuaniaEmail: risala@lrs.lt ; aubedo@lrs.ltWebsite: http://vaikams.lrs.ltData înfiinţării: 2000.Fundamentul constituţional:În scopul de a asigura respectarea ConstituţieiRepublicii Lituania, a altor legi şi a acordurilorinternaţionale consacrate drepturilor omului,Parlamentul Lituanian a adoptat, în 2000, Legea cu

34privire la Ombudsmanul pentru copii, al cărei scopprincipal este de a promova şi a proteja drepturilecopilului aşa cum au fost ele definite în ConvenţiaOrganizaţiei Naţiunilor Unite privind DrepturileCopilului.Atribuţii şi responsabilităţi:Avocatul primeşte şi investighează plângeriîmpotriva autorităţilor, organizaţiilorneguvernamentale şi altor instituţii care suntacuzate de a fi încălcat sau neglijat drepturilecopilului. Avocatul copilului acţioneată în modindependent, elaborează recomandări autorităţilorîn legătură cu aplicarea legilor privind promovarea şiprotecţia drepturilor copilului.MACEDONIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (Adjunct alAvocatului Poporului)st. Skoevska 114, Bitola, Republic of Macedoniae-mail: amos@amos.org.mkWebpage: http://www.amos.org.mkData înfiinţării: 2004.Fundamentul constituţional:Constituţia prevede înfiinţarea Avocatului Poporuluica instituţie independentă şi imparţială, competentăşi autorizată să ia măsuri şi acţiuni împotrivaadministraţiei publice atunci când sunt încălcatedrepturile cetăţenilor. Avocatul Copilului acţioneazăca adjunct al Avocatului Poporului, în cadrulDepartamentului de protecţie a drepturilorcopilului.Atribuţii şi responsabilităţi:Având în vedere necesitatea protecţiei speciale adrepturilor copilului în cadrul instituţiei AvocatuluiPoporului, în 2004, a fost creat un departamentspecial de promovare şi protecţie a drepturilorcopilului. Acest departament primeşte sesizări înlegătură cu încălcarea drepturilor copilului de cătreautorităţi sau persoane fizice.Avocatul Copilului formulează propuneri, opinii şisugestii către instituţii astfel încât acestea să aplicelegea cu respectarea Constituţiei, legilor sautratatelor internaţionale, fiind ghidate de interesulsuperior al copilului.Toate structurile guvernamentale sunt obligate săcoopereze şi să transmită informaţiile necesare. Elesunt obligate să respecte şi să accepte propunerile,recomandările şi sugestiile Avocatului Copilului. Încaz de refuz sau acceptare parţială, Avocatul informeazăGuvernul, Consiliul Republicii Macedonia saumass-media în legătură cu cazul respectiv.MOLDOVANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (Avocat parlamentarpentru protecţia drepturilor copilului)MD-2012, Chişinău, Republica Moldova,Str. Sfatul Ţării 16Email: cpdom@mdl.netWebsite: http://www.ombudsman.mdData înfiinţării: 2008.Fundamentul constituţional:În 2008, Parlamentul Republicii Moldova, în temeiulLegii avocaţiilor parlamentari, a adoptat o hotărârede instituire a funcţiei de avocat parlamentar pentruprotecţia drepturilor copilului, pentru un mandat de5 ani.Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul InstituţieiAvocaţilor Parlamentari - Centrul pentru DrepturileOmului din Moldova, alături de alţi 3 adjuncţi.Centrul este condus de un director.Atribuţii şi responsabilităţi:Misiunea Avocatului copilului constituie promovareaşi protejarea drepturilor şi intereselor copilului .Avocatul copilului îşi exercită atribuţiile în vedereagarantării respectării drepturilor şi libertăţilorconstituţionale ale copilului şi realizării, la nivelnaţional, de către autorităţile publice centrale şilocale, de către persoanele cu funcţii de răspunderede la toate nivelurile a prevederilor ConvenţieiONU cu privire la Drepturile Copilului.Atribuţiile de bază ale avocatului parlamentarconstau în:- Examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor şirepunerea lor în drepturi;- Verificarea informaţiei privind cazurile de încălcareîn masă sau gravă a drepturilor copilului;- Remiterea în adresa autorităţilor publice aobiecţiilor şi propunerilor în vederea asigurăriidrepturilor cetăţenilor;

35- Soluţionarea plângerilor prin concilierea părţilor,găsirea soluţiilor reciproc acceptabile.NORVEGIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copiilor (Barneombudet)Postbox 8889 Youngstorget,0028 Oslo, NorwayEmail: post@barneombudet.noWebsite: www.barneombudet.noData înfiinţării: 1981.Fundamentul constituţional:Norvegia este prima ţară care a înfiinţat unreprezentant guvernamental cu drepturi statutarede protejare a copiilor şi a drepturilor lor, în anul1981. De atunci, instituţia Avocatului Copiilor alucrat în Norvegia în mod continuu pentruîmbunătăţirea legislaţiei naţionale şi internaţionaledestinată bunăstării copiilor.Atribuţii şi responsabilităţi:Selectarea Avocatului Copiilor în Norvegia este oprocedură deschisă bazată pe cereri. Dupăselectarea candidaţilor o singură persoană estenominalizată şi prezentată guvernului. Guvernulnumeşte Avocatul Copiilor pentru o perioadă de4 ani. Acesta poate păstra funcţia pentru douămandate. Persoana numită ca Avocat al Copiilortrebuie să fie o persoană cu o bună imagine publică.Avocatul Copiilor este o instituţie independentă,imparţială şi neutră din punct de vedere politic.Deşi Avocatul Copiilor este din punct de vedereadministrativ sub jurisdicţia Ministerului Copiilor şial Problemelor Familiei, nici camera legislativă, niciguvernul nu dau instrucţiuni Avocatului Copiilor.Avocatul Copiilor este considerat în societateanorvegiană ca un participant activ la problemelenaţiunii, care se supune doar Convenţiei cu privirela Drepturilor Copilului. Îndatoririle AvocatuluiCopiilor sunt de a promova interesele copiilor pelângă autorităţile publice şi private şi de a investigacondiţiile în care trăiesc copiii.Avocatul Copiilor are puterea de a investiga, criticaşi a face publice probleme importante pentruîmbunătăţirea bunăstării copiilor şi tinerilor. Totuşi,Avocatul copiilor nu poate să anuleze acţiuniadministrative sau să revoce decizii administrative,putând însă atrage atenţia autorităţilor asupra unoracţiuni sau decizii prin care sunt încălcate drepturiale copiilor.Instituţia Avocatului Copiilor îşi asumă rolul unuipolitician în numele copiilor şi rolul unui militantatunci când un caz special are nevoie de atenţiaautorităţilor şi a mass-media.Pentru a fi în legătură cu copiii din Norvegia,Instituţia Avocatului Copiilor se serveşte deChildren's Powerline, care a fost înfiinţată în 1989 şistrânge informaţii despre viaţa copiilor şi a tinerilorşi încearcă să asigure răspunsuri rapide şi informaţiicelor care apelează. Instituţia Avocatului Copiiloreste un participant activ atât la întâlnirile naţionalecât şi regionale privind drepturile copiilor. AvocatulCopiilor continuă, de asemenea, să lucreze ca unambasador pentru diferite proiecte pentru a arătapresei şi publicului imagini diferite ale vieţii copiilorîn Norvegia.În fiecare an, la 1 aprilie, Avocatul Copiilor trebuiesă trimită Ministerului Copiilor şi al ProblemelorFamiliei, sub a cărui jurisdicţie se află, un raport cuprivire la activităţile sale în anul calendaristicanterior. Raportul trebuie să fie disponibil publicului.Avocatul Copiilor are 12 posturi permanente şi 4temporare, pentru proiecte pe termen scurt.Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament caparte a bugetului de stat.OLANDANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului(De Kinderombudsman)Bezuidenhoutseweg 151, 2509 AC The Hague,Netherlands.Email: info@dekinderombudsman.nlWebsite: www.dekinderombudsman.nlData înfiinţării: 2011.Fundamentul constituţional:Parlamentul a votat în 2011, la recomandareaComitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului,în favoarea creării instituţiei Avocatului Copilului.Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul BirouluiAvocatului Naţional.

36Atribuţii şi responsabilităţi:Deşi constituie un departament al AvocatuluiNaţional, Avocatul Copilului este independent şi areresponsabilităţi speciale în ceea ce priveştepromovarea şi protecţia drepturilor copilului.Avocatul Copilului din Olanda monitorizează modulîn care drepturile copilului sunt respectate de cătreguvern, dar, de asemenea, de către organizaţiilespecializate în educaţie, îngrijirea copiilor şisănătatea tinerilor, conform Convenţiei ONU cuprivire la Drepturile Copilului. El face recomandăriParlamentului şi organizaţiilor pentru îmbunătăţireavieţii copiilor şi tinerilor din Olanda.Oricine persoană poate transmite AvocatuluiCopilului plângeri privind violarea drepturilorcopilului.Avocatul Copilului:a. informează cu privire la drepturile copilului;b. solicită şi face recomandări guvernului şi celordouă Camere ale Parlamentului cu privire lalegislaţia şi politicile care-i privesc pe copii şitineri;c. iniţiază investigaţii în respectarea drepturilorminorilor ca răspuns la plângerile primite sau pecont propriu;d. supraveghează modul în care plângerile copiilor,tinerilor sau reprezentanţilor lor legali suntrezolvate de către autorităţile competente.În îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului iaîn considerare respectarea articolului 12 din CDC,exprimarea opiniei de către copii.POLONIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (RzecznikPraw Dziecka)ul. Przemysłowa 30/32, 00-450 Warsaw, PolandEmail: rpd@brpd.gov.plWebpage: http://www.brpd.gov.plData înfiinţării: 2000.Fundamentul constituţional:Avocatul copiilor a fost înfiinţat prin lege la 6ianuarie 2000. În baza prevederilor acestei legi,Avocatul Copiilor este numit de parlamentulpolonez. Înfiinţarea acestei instituţii a fost iniţiată deorganizaţii neguvernamentale şi de grupurile careacţionează în interesul copiilor.Atribuţii şi responsabilităţi:Avocatul copiilor acţionează pentru a asigura odezvoltare completă şi armonioasă a copiilor curespectarea demnităţii şi posibilităţilor lor. El trebuiesă ia măsuri adecvate pentru protejarea copiilorîmpotriva violenţei, cruzimii, exploatării, depravării,neglijării şi altor rele tratamente. Pentru a atingescopul unei dezvoltări complete şi armonioase acopiilor este esenţial să se adopte o abordarecuprinzătoare a drepturilor lor. Acest tip de abordarepentru bunăstarea copiilor este unul din obiectiveledistincte ale instituţiei Avocatului copiilor.Destinatarii direcţi ai acţiunilor Avocatului copiilorsunt autorităţile publice, organizaţiile şi instituţiilecătre care Avocatul Copiilor se poate îndrepta cucereri pentru:- explicaţiile şi informaţiile necesare şi acces ladosare şi documente inclusiv cele care conţininformaţii personale;- intreprinderea de acţiuni în beneficiul copiilor.Avocatul Copiilor le înaintează opiniile şi moţiunilesale ce au ca scop o protecţie efectivă a drepturilorşi bunăstării copiilor.Avocatul Copiilor trebuie să prezinte parlamentuluirapoarte anuale asupra acţiunilor şi opiniilor sale cuprivire la drepturile copiilor. Acest raport trebuiepublicat. În instituţia Avocatul Copiilor din Polonialucrează 37 persoane, experţi în diverse domeniiprivind protecţia copilului. Finanţarea este asiguratăde la bugetul de stat.SCOŢIANumele şi adresa instituţiei:Comisarul pentru Copii şi Tineri(Commissioner for Children andYoung People) 85 Holyrood Road,Edinburgh, EH8 8AUEmail: inbox@sccyp.org.ukWebsite: www.sccyp.org.ukData înfiinţării: 2004.Fundamentul constituţional:Ideea unei asemenea instituţii a fost susţinută deorganizaţii neguvernamentale, iniţiativa venind

37ulterior din partea Comisiei pentru educaţie,cultură şi sport din Parlamentul scoţian. Instituţiafuncţionează independent de puterea executivă.Comisarul nu se află, cu excepţiile prevăzute delege, sub conducerea sau controlul Parlamentuluisau al vreunui membru al guvernului.Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia este numitde regină la nominalizarea parlamentului. O persoanănu poate fi numită Comisar, dacă este membru alparlamentului, membru în Camera Comunelor saumembru al Parlamentului European. Comisarul estenumit pentru o perioadă 5 ani şi poate exercita doardouă mandate, consecutive sau neconsecutive.Atribuţii şi responsabilităţi:Principala funcţie a Comisarului pentru Copii şiTineri este aceea de a promova şi apăra drepturileşi interesele copiilor şi tinerilor. În exercitareaacestei funcţii generale, Comisarul are, în principal,următoarele îndatoriri:- să promoveze conştientizarea şi înţelegereadrepturilor copiilor şi tinerilor;- să ţină sub observaţie legea, politica şi practicaprivind respectarea drepturile copiilor şi tinerilor,evaluând dacă astfel de legi, politici şi practici suntadecvate şi eficiente;- să promoveze o cât mai bună practică afurnizorilor de servicii pentru copii şi tineri;- să promoveze, să inaugureze, să întreprindă şi săpublice cercetări pe probleme legate de drepturilecopiilor şi tinerilor.Comisarul trebuie să încurajeze implicarea copiilorşi tinerilor în munca sa. De asemenea, Comisarul seconsultă cu organizaţii care lucrează cu şi pentrucopii şi tineri în privinţa acţiunilor pe care acestaurmează să le întreprindă. Comisarul trebuie săînainteze parlamentului un raport anual şi îşinumeşte echipa cu aprobarea unei comisiiparlamentare. În prezent echipa esteformată din 15 membri. Parlamentul scoţian asigurăfinanţarea instituţiei.SPANIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului(Defensor del Menor)Beatriz de Bobadilla, 14, 28040 Madrid, España/SpainEmail: registro@defensordelmenor.orgWebsite: www.defensordelmenor.orgData înfiinţării: 1996.Fundamentul constituţional:Apărătorul Minorului este instituţia stabilită deAdunarea Madridului în 1996 prin LegeaApărătorului Minorului în Comunitatea din Madrid.Apărătorul minorului este Înalt Comisar al AdunăriiMadridului pentru salvgardarea şi promovareadrepturilor minorilor, ales pe o perioadă de 5 ani.În regiunea Catalonia instituţia Avocatul Poporului afost creată în 1984, iar în 1989 legea a fostmodificată aprobându-se un post de adjunct caAvocat al Copilului.Atribuţii şi responsabilităţi:Legea conferă Apărătorului Minorului (Madrid)următoarele competenţe:- supervizarea activităţii Administraţiilor Publiceale Comunităţii din Madrid, precum şi aleentităţilor private care prestează servicii cătrecopii şi adolescenţi, cu scopul de a se respectadrepturile şi interesele lor;- primirea şi rezolvarea plângerilor pe care le faceorice cetăţean cu privire la cazuri de ameninţaresau încălcare a drepturilor copiilor;- propunerea de reforme ale procedurilor,regulamentelor sau legilor, care să eficientizezeapărarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;- să facă cunoscute drepturile copiilor şiadolescenţilor;- efectuarea de acţiuni care să evidenţieze în cemăsură copiii îşi exercită drepturile, adulţii lerespectă şi comunitatea le cunoaşte.Se poate adresa Apărătorului Minorului oricepersoană fizică sau juridică, indiferent denaţionalitate, rezidenţă sau vârstă.Legea menţionează că toate puterile publice,precum şi toate entităţile private care se ocupă decopii şi primesc finanţări publice sunt obligate săsprijine, cu caracter preferenţial şi urgent,Apărătorul Minorului, în cererile sale, neputândrefuza accesul la documentele necesare.Instituţia are 27 de angajaţi, între care şapteconsilieri (psihologi, avocaţi, sociologi, educatori).Bugetul este asigurat de Comunitatea Madridului.

38SUEDIANumele şi adresa instituţiei:Avocatul Copilului (Barnombudsmannen)Norr Malarstrand 6, Box 22 106,S- 104 22 Stockholm, SwedenEmail: bo@bo.seWebsite: www.bo.seData înfiinţării: 1993Fundamentul constituţional:Primul Avocat al Copiilor din Suedia a fost numit pe1 iulie 1993. Numirea unui ambasador special alcopiilor şi tinerilor a fost discutată în parlamentulsuedez în mai multe ocazii, începând din 1980 şipână la începutul anului 1990. Mai multe proiecteaduse în faţa parlamentului au atras atenţia asuprafaptului că nu există un reprezentant al copiilor caresă poată invoca legea pentru protejarea intereselorlor. Avocatul Copiilor din Norvegia a fost datadeseori drept exemplu pentru o asemeneainstituţie.În 1990, parlamentul suedez a ratificat ConvenţiaNaţiunilor Unite cu privire la Drepturilor Copilului.În acelaşi timp guvernul a decis să numească ocomisie de cercetare care să examineze problemaunui Avocat al Copiilor desemnat de guvern. Înseptembrie 1991, comisia a înaintat raportul său„Un Avocat al Copiilor şi Tinerilor”. Comisia arecomandat ca Suedia să numească un Avocat alCopiilor cu sarcina de a proteja şi promova încomunitate drepturile şi interesele copiilor şi aînaintat un proiect de lege în acest sens. InstituţiaAvocatul Copilului a luat fiinţă în 1993.Avocatul Copilului este numit de guvernul suedezpe o perioadă de 6 ani.Atribuţii şi responsabilităţi:Potrivit prevederilor Legii privind AvocatulCopiilor, activitatea acestuia trebuie să aibă uncaracter general şi să se axeze în principal pestrângerea de informaţii şi derularea unoractivităţi de formare de opinii în chestiuni privinddrepturile şi nevoile copiilor şi tinerilor. AvocatulCopiilor nu ar trebui să se concentreze asupracazurilor individuale.Principala îndatorire a Avocatului Copiilor estesă promoveze drepturile şi interesele copiilor şitinerilor aşa cum a fost stabilit în ConvenţiaDrepturilor Copilului (CDC). Instituţiamonitorizează implementarea CDC în Suedia.Avocatul Copiilor înaintează guvernului suedezproiecte pentru schimbări legislative şipromovează aplicarea CDC în instituţiileguvernamentale, consiliile municipale şiregionale. Deciziile privind activitatea instituţieisunt luate de parlament.Avocatul Copiilor este împuternicit să ceară de laagenţiile guvernamentale individuale şi autorităţilemunicipale şi regionale informaţii despre activităţilelor pentru a asigura acordul cu CDC. În fiecare anAvocatul Copiilor trimite un raport guvernului.ŢARA GALILORNumele şi adresa instituţiei:Comisarul Copiilor(Children's Commissioner forWales – UK)Oystermouth House, Phoenix Way,Swansea Enterprise Park, Llansamlet,Swansea SA7 9FS, United KingdomEmail: post@childcomwales.org.ukWebsite: www.childcomwales.org.ukData înfiinţării: 2001Fundamentul constituţional:Organizaţiile pentru copii au dus o campaniesusţinută pentru înfiinţarea unui comisar pentrucopii mai bine de 10 ani. La începutul anului 2000,Sir Ronald Waterhouse a recomandat ca ţaraGalilor să aibă un comisar pentru copii pentru aîncerca stoparea unor situaţii de abuz ca aceleagăsite în unele case de copii din nordul ŢăriiGalilor. Parlamentul a aprobat legea, iar din 2002Comisarul şi-a preluat atribuţiile.

38IV. LISTA ŢĂRILOR MEMBRE ENOCAUSTRIA– Avocatul Federal al CopiilorBELGIA – Delegatul general pentru drepturile copilului pentru comunitatea franceză– Comisarul pentru Drepturile Copiilor (comunitatea flamandă)BOSNIA şi HERŢEGOVINA– Avocatul CopiluluiCIPRUCROAŢIA– Comisarul pentru Drepturile Copilului– Avocatul CopiilorDANEMARCA – Consiliul Naţional pentru CopiiFINLANDAFRANŢAGEORGIAGRECIAIRLANDA– Avocatul Copilului– Apărătorul Copiilor– Biroul Apărătorului Public pentru Drepturile Copilului– Autoritatea Independentă a Avocatului pentru Drepturile Copiilor– Avocatul CopiilorIRLANDA DE NORD – Comisarul pentru Copii şi TineriISLANDALETONIALITUANIA– Avocatul Copiilor– Avocatul Poporului – Departamentul pentru Drepturile Copiilor– Avocatul CopiilorLUXEMBURG – Comitetul pentru Drepturile CopiluluiMACEDONIA – Avocatul CopiilorMALTAMOLDOVA– Comisarul pentru Copii– Centrul pentru Drepturile OmuluiMUNTENEGRU – Protectorul Drepturilor şi Libertăţilor OmuluiNORVEGIAOLANDAPOLONIA– Avocatul Copilului– Avocatul Copilului– Avocatul CopiilorPORTUGALIA – Biroul Avocatul PoporuluiRUSIASERBIASLOVACIASLOVENIASPANIASUEDIA– Avocatul Poporului pentru Moscova– Avocatul Copiilor pentru regiunea Kaluga– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru regiunea Volograd– Avocatul Copiilor pentru St. Petersburg– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru Ekaterinenburg– Protectorul Cetăţenilor– Biroul Apărătorului Public al Drepturilor Omului– Biroul Avocatului pentru Drepturile Omului– Avocatul Copiilor în Madrid– Adjunctul Avocatului Poporului – Barcelona– Avocatul Copiilor şi TinerilorUK (Marea Britanie)– Comisarul Copiilor pentru Ţara Galilor– Comisarul pentru Copii şi Tineri din ScoţiaUNGARIA – Comisarul Parlamentar pentru Drepturile Civile

V.STANDARDE ELABORATE DEENOC PENTRU INSTITUŢIAAVOCATUL COPILULUI (selecţie)Pe baza Principiilor de la Paris, adoptate de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993,Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a elaborat o serie destandarde recomandate ţărilor în care funcţionează instituţii independente privind respectareadrepturilor copilului cât şi acelora care urmează să le înfiinţeze. Instituţia Avocatul Copiluluitrebuie să respecte următoarele principii:• Să fie stabilită prin lege.• Să aibă un mandat cât mai larg posibil privind monitorizarea, promovarea şi protecţiadrepturilor copilului conform Convenţiei ONU.• Să aibă dreptul să emită şi să facă publice opinii, recomandări, propuneri, rapoarte dinproprie iniţiativă sau la solicitarea altor autorităţi, ca şi în orice domeniu legat depromovarea şi protecţia drepturilor copilului – considerate drepturi ale omului -, inclusivprevederi legislative sau administrative şi propuneri referitoare la organizarea legislativăprivind respectarea şi extinderea protecţiei drepturilor copilului. Instituţia trebuie sămonitorizeze legislaţia existentă şi să propună sau să recomande când este necesar,adoptarea de amendamente sau a unei noi legislaţii; să urmărească spre rezolvare oriceviolare a drepturilor copilului pe care decide s-o ia în considerare; să pregătească rapoarteprivind drepturile copilului în general sau în domenii specifice; să atragă atenţia Guvernului/Parlamentului asupra violărilor, să prezinte propuneri pentru remediere şi, dacă este cazul,comentarii privind poziţia şi reacţia Guvernului/ Parlamentului.• Să promoveze şi să asigure armonizarea legislaţiei naţionale cu Convenţia privind DrepturileCopilului şi cu alte prevederi internaţionale privind drepturile omului.Conform celor prezentate de ENOC, instituţiile independente pentru respectarea drepturilorcopilului pot fi de mai multe feluri, în funcţie de decizia fiecărui stat:• Birouri independente pentru promovarea drepturilor copiilor, cu puteri şi îndatoriri stabiliteprin lege, aşa cum sunt în multe ţări ale Europei. Deşi majoritatea sunt create de cătreguverne sau parlamente, caracteristica esenţială este posibilitatea de a acţionaindependent, pentru copii. Multe ţări au creat departamente permanente în cadrulguvernelor pentru a promova drepturile copilului, dar Birourile independente au un roldiferit, complementar – acela de watchdog pentru copii din afara guvernului.• Un „specialist” avocat al copilului sau comisar pentru copii în cadrul unei instituţii naţionalepentru drepturile omului, care însă să beneficieze de aceeaşi independenţă în acţiunile sale înfavoarea respectării drepturilor copilului.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiORGANIZAŢIA "SALVAŢI COPIII" (Bucureşti)Avocatul copilului - o instituţie necesară / Organizaţia "Salvaţi Copiii". -Bucureşti : Speed Promotion, 2007, ediţia a II-a 2011.ISBN 978-973-8942-43-1341.231.14:3-053.2

Intr. ªtefan Furtună 3, Sector 1, 010899 - BucureştiTel: +40 21 316 61 76. Fax: +40 21 312 44 86e-mail: rosc@salvaticopiii.ro. www.salvaticopiii.ro