aici - Monografia satului Dambroca, comuna Sageata, judetul Buzau

antim.md

aici - Monografia satului Dambroca, comuna Sageata, judetul Buzau

ENCICLOPEDIAIDENTITĂŢIIROMÂNEŞTIPersonalităţidict AK.indd 1 31.10.2011 17:22:12


dict AK.indd 2 31.10.2011 17:22:13


Ecaterina ŢarălungăENCICLOPEDIAIDENTITĂŢIIROMÂNEŞTIPersonalităţidict AK.indd 3 31.10.2011 17:22:15


Prezenta ediţie a apărut în anul 2011în versiune tipărită şi electronică laEditura LiteraO.P. 53, C.P. 212, sector 4Bucureşti, Româniatel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372e-mail: comenzi@litera.roNe puteţi vizita peEnciclopedia identităţii româneşti. PersonalităţiEcaterina ŢarălungăCopyright text şi fotografii © Ecaterina ŢarălungăCopyright prezentare grafică © 2011 LiteraToate drepturile rezervateIconografie: Vasile Blendea, Ion Cucu, Mihai Potârniche,Nicolae Răileanu, Ecaterina Ţarălungă, arhivele EdituriiLitera, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca MuzeuluiLiteraturii Române, Agerpres, Forbes, fotografii trimisede protagoniştii articolelor, de rudele sau de cunoştinţele lor.Editor: Vidraşcu şi fiiiCorector: Valentina TifinCopertă şi machetă: Vladimir ZmeevTehnoredactare şi prepress: Marin PopaEditura a depus toate eforturile pentru a-i identifica pe deţinătoriidrepturilor de autor asupra fotografiilor reproduse şi ne ceremscuze anticipat pentru orice omisiune neintenţionată din listade mai sus. Ne-ar face plăcere să inserăm menţiunea de rigoareîn orice ediţie ulterioară a acestei enciclopedii.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiŢARĂLUNGĂ, ECATERINAEnciclopedia identității românești. Personalităţi /Ecaterina Ţarălungă. – Bucureşti: Litera Internaţional, 2011ISBN 978-606-600-246-281’374.8:821.135.1.09=135.1dict AK.indd 4 31.10.2011 17:22:15


Acela doar e demn de libertate ce zi de ziînfruntă lupta pentru ea...J. W. Goethe − FaustNota autoruluiAcest dicţionar de personalităţi este parte a unei Enciclopedii aidentităţii româneşti. El aşază apartenenţii unei familii împreună,astfel încât contribuţia lor la identitatea românească să devinăvizibilă prin ceea ce înseamnă demers unitar al familiei – carezultantă a educaţiei transmise pe firul generaţiilor, dar şi capunct de vedere despre însăşi ideea de apartenenţă a familiei(sau dinastiei) la un ansamblu de civilizaţie şi la standardelelumii civilizate în sens larg.De asemenea, sunt menţionaţi profesorii şi elevii unei personalităţi,atunci când este cazul, ceea ce permite încadrarea fiecăruiaîntr-o linie a evoluţiei fenomenului românesc, dar şi atestareainterferenţelor, contactelor, influenţelor dintre cultura română şialte culturi ale lumii, început de posibilă definire a entităţii europeneşi a apartenenţei românilor la această entitate, la mareletot al civilizaţiei planetare, ca prilej de sincronizare şi de avansal identităţii româneşti, de joc propriu şi percutant în formulaîntregului civilizaţiilor omeneşti.Un alt demers implicit a fost acela de a situa geografic – în zonelede provenienţă – apartenenţii la demersul cultural, ceea ceinduce ideea influenţei fundalului cultural la formarea personalităţilor,a puterii unui mediu formativ de a-și pune amprenta şide a trimite în prim-planul civilizaţiei româneşti oameni pe carenu tradiţia familiei – sau nu doar ea – i-a făcut să-şi dea măsuraîn chip plenar, ci comunicarea cu acest fundal cultural, formatdin toţi cei care, deşi nu erau prin ei înşişi personalităţi de primamărime în registrul valorilor româneşti, aveau totuşi conştiinţaordinelor de mărime şi voiau să le afirme prin aceia dintre ei,talentaţi într-un domeniu ori altul, care le aparţineau prin origine.Şcoala şi educaţia în ansamblul ei, sistemul instituţional şipermisivitatea – ori, dimpotrivă, interdicţia – au forjat, au întăritdemersul fiecărui om dispus să-şi asume parcurgerea mareluidrum numit experienţă culturală (materială ori spirituală) şiprodus cultural. Provinciile istorice româneşti au concuratîntre ele în chip creator pentru a integra în spaţiul identitarcele mai înalte realizări, din punct de vedere uman, ale zonei.Astfel încât putem afirma, cu deplină certitudine, că integritateafenomenului românesc este un produs al familiilor şi al spaţiilorlocuite de români.Iradierea acestui ambient asupra minoritarilor şi-a spus cuvântulşi există cazuri celebre de personalităţi care nu aparţin prinnaştere majorităţii româneşti, dar poartă prin lume identitateadict AK.indd 5 31.10.2011 17:22:15


culturală românească, puterea a ceea ce numeam fundalul eicultural formativ. Aparţinem cu toţii acestui spaţiu identitar,ceea ce nu înseamnă nicidecum că un om, după puterea luispirituală, nu-şi poate asimila o identitate multiplă şi nu se poateafirma în mai multe spaţii culturale, fără să-şi piardă cu nimicimpulsul identitar iniţial, ci, dimpotrivă, să-l facă şi mai pregnantprin puterea comparaţiei cu alte spaţii identitare.Există şi cazul opţiunilor de afiliere la cultura română al unorpersonalităţi formate şi provenite din alte spaţii decât acela alculturii române ori al comunităţilor româneşti mai mici, darcompacte, aflate în afara graniţelor actuale ale spaţiului identitarromânesc propriu-zis. Valorile pe care le-au produs şi care aparţinidentităţii româneşti nu sunt mai puţin preţioase şi puterealor de a se integra în fluxul major al spiritului produce chiarcreşterea şi modificarea spaţiului identitar în ansamblul lui.Evident, dicționarul tratează mai atent personalitățile veaculuiXX și ale intervalelor de traversare ale lumii românești: dela capitalism la socialism și apoi de la socialism la capitalism,momente care măsoară puterea națiunii de a-și afirma identitateași permanența. Fie că s-au aflat pe un braţ al balanţei, ori pecelălalt, personalităţile acestui spaţiu identitar au asigurat supravieţuireanaţiei şi au dus mai departe numele de român. Urmaşiise raportează la ei pentru a merge mai departe, afirmând orinegând un corpus de valori. Dar, în oricare dintre aceste situaţiise vor afla, ei vor continua să fie, identitar vorbind, produse alespaţiului spiritual românesc. Aceasta chiar evidențiind bătălii cesubliniază, o dată mai mult, standardele valorice pe care mizeazăfiecare pe parcursul acestui lung și complex proces istoric.Suntem o naţiune încă tânără la scara istoriei şi aceasta e şansanoastră de a ne cunoaşte în profunzime, cu bune şi cu rele. De aconştientiza cine şi ce suntem şi de a face corecţiile de parcursnecesare pentru a ne aşeza, la locul cuvenit, în marele peisaj allumii contemporane.* * *Mulțumesc cu recunoştinţă celor care au împărtăşit acest modde a vedea lucrurile şi aşezarea personalităţilor româneşti pefirul istoriei, adică lui Lucian Marina, preşedinte al Societăţiide Limba Română din Voivodina, care s-a ocupat de fişeleromânilor din Banatul Sârbesc, precum şi domnilor doctorihabilitaţi Ion Ciocanu şi Aurel Marinciuc din RepublicaMoldova, cu toţii cercetători foarte atenţi şi exacţi ai fenomenuluiidentitar românesc. De asemenea, adresez mulţumirilemele echipei Editurii Litera, adică domnilor Anatol Vidraşcu şiDan Vidraşcu, care au acceptat şi au dus la finalizare proiectul,ca şi secretarului de redacţie Corina Tăbăraş, care a vegheatatent şi discret întregul proces de editare. Nu în ultimul rândmulţumesc nevăzutei echipe redacţionale de la Chişinău, carea traversat cu profesionalism versanţii abrupţi ai numeroaselorcorecturi şi revizii de text.DR. ECATERINA ŢARĂLUNGĂmai 2011, Bucureştidict AK.indd 6 31.10.2011 17:22:15


AbabiiPetru Pavel Aaron Aaron Aaronsohn Martin Abern8pe muntele Hermon specii noi. A înfiinţato staţiune de ameliorare a soiurilor deplante comestibile, mai ales a grâului sălbatic.Ca om politic, a înfiinţat reţeaua despionaj Nili, care a funcţionat în favoareabritanicilor în Primul Război Mondial, ceeace a dus, între altele, la atacul lui EdmundAllenby de la Beersheba contra otomanilor.Lucrări: Agricultural and botanical explorationsin Palestine, 1910. Un bulevard din Tel Avivpoartă numele său, iar la Zichron Yaakov(colonie formată în principal prin migraredin zona românească şi unde se conservăportul popular şi bucătăria românească),are un muzeu cu obiecte provenite şi dinRomânia, Bacău. A murit într-un accidentde avion, mergând, la chemarea preşedinteluiWeizmann, la Conferinţa de pace de laVersailles.Ababii, Ion(11.02.1944, Ochiul Alb, Basarabia)Medic. A absolvit Facultatea de MedicinăGenerală la Institutul de Medicină din Chişinău.Specializare la Institutul de CercetăriŞtiinţifice în domeniul otorinolaringologieidin Moscova. Profesor, prorector şi rectoral Universităţii de Medicină şi FarmacieN. Testemiţanu din Chişinău. A descifratmecanismele cronicizării afecţiunilor inflamatoriirecidivante ale tractului respiratorsuperior şi ale urechii medii şi căile deprevenire a acestui proces. A pus bazeleteoretico-practice ale audiologiei în Moldova.Profesor invitat la Moscova, Viena,Washing ton, Paris, Budapesta, Bucureşti,Varşovia, Kiev. Deţine 17 brevete de invenţie.Lucrări: Острый стенозирующийларинготра хеобронхит у детей (în colaborare);Stenozele şi defectele laringelui (1982,în colaborare); Clinica şi tratamentul otitelorrecidivante la copii (Moscova, 1985, în colaborare);Sinuzitele recidivante la copii (1991, încolaborare); Farmacoterapia în otorinolaringologiapediatrică (2004, în colaborare); manualulde Otorinolaringologie (2000, în colaborare).Distins cu titlul de Om Emerit, OrdinulPrietenia Popoarelor, Ordinul Republicii,cu Marea Medalie de Aur Albert Schweitzer,Medalia de Aur P. Erlich, cu MedaliileRobert Koch şi Nikolai Pirogov. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Abern, Martinnume la naştere Martin Abramowitz(2.12.1898, Iaşi – 1949, New York)Om politic. Autodidact. Troţ kist ca opţiunepolitică. A plecat în SUA, la Minesotta, în1903. A refuzat să lupte în armata americanăîn Primul Război Mondial. A fost unul dintrefondatorii Partidului Socialist al Americii,Partidului Comunist American (1923), LigiiComuniste pentru America. Expulzat dinmişcarea politică americană pentru continuarealiniei troţkiste (1928), a fondat PartidulSocialist al Muncitorilor (1938), devenitPartidul Muncitorilor în 1940.Ablov, Antonie(16.08.1905, Odessa – 18.05.1978, Chişinău)Savant, specialist în domeniul chimieianorganice, profesor universitar, fondatorulşcolii ştiinţifice de chimie a RepubliciiMoldova. În 1923 se înscrie la Facultatea deFizică şi Chimie a Universităţii Al.I. Cuzadin Iaşi. A activat, temporar, în calitate deinginer cercetător la Asociaţia de prelucrarea ţiţeiului ASTRA Română din Ploieşti(1939–1940). În 1940 revine în Basarabiaşi e numit şef al Catedrei de chimie aInstitutului Agricol din Chişinău (1941),apoi al celui din Sverdlovsk (Ekaterinburg,1941–1944). În 1944 îşi susţine, la Universitateadin Kazan, teza de doctor habilitatîn chimie (Despre natura legăturilor şi desprestereochimia compuşilor complecşi). A fost profesorşi şef al Catedrei de chimie anorganicăla Institutul Agricol, Institutul de Medicină,Universitatea de Stat din Chişinău (1945–1959). Este unul dintre organizatorii Facultăţiide Chimie a Universităţii şi primul eidecan (1946–1959). Concomitent, participăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 8 31.10.2011 17:22:15


10mari, 1937; Jurnalul unui pseudo-filosof, 1992;Privilegiaţi şi năpăstuiţi, 1992; Jurnal în căutarealui Dumnezeu, 1994; Cum am devenit creştin,1994; Despre Mirare, 1996; Portrete şi treiamintiri de puşcăriaş, 1996; Neliniştile lui Nastratin,2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt,2002; Cioran, Eliade, Ionesco, 2003; Corabianebunilor, 2006; Jurnal, 1929–1990, 2008.Adamache, Ion (Ionel)(9.08.1923, Tulcea –25.11.1998, Calgary, Canada)Inginer, inventator. A absolvit în 1947 Facultateade Mine şi Metalurgie la Bucureşticu magna cum laude. A lucrat la ASTRARomână (Societate petroliferă româno-americană,1947–1951), la Institutul de CercetăriPetrolifere din Câmpina (1951–1968),şi-a susţinut doctoratul (1966) şi a devenitdirector adjunct ştiinţific al Institutului dinCâmpina, consilier ştiinţific al Departamentuluide Petrol al Consiliului Naţional alCercetării Ştiinţifice (CNCS), unde intră încontradicţie cu părerile Elenei Ceauşescu.Pleacă la Schela Bolintin. A devenit apoiprofesor la Centrul de Perfecţionare a Inginerilorşi Tehnicienilor din Ministerul Petrolului.Angajat prin concurs organizat deLibia la Bucureşti, a lucrat ca Reservoir EngineeringManager la Compania Naţionalăde Petrol a Libiei (1974–1976). Acolo fiind,a cerut azil politic în Canada, al cărei cetăţeana devenit în 1981. A lucrat la AquitaineCanada şi succesoarele acesteia, Canterra şiHusky, ca Reservoir Engineering Manager,Completion Manager şi Research and DevelopmentManager. În 1993 şi-a înfiinţatpropria companie, acordând consultanţă îndomeniul extracţiei petrolului pentru Libia,Franţa, Italia, China, Venezuela, Ungaria,Mexic, URSS, Iugoslavia, SUA, Canada. Deţine25 de patente pentru invenţii, care suntaplicate de companiile unde a lucrat. Menţionăm:metodă pentru extragerea petroluluiprin injectare de apă sărată în zăcământ;purificare cu sulfuri; tehnologia puţurilororizontale (membru fondator al Societăţiipentru Puţuri Orizontale din Canada), producţiade gaz acid. Profesor invitat în Chinapentru aceste tehnologii. Lucrări: Pompe deproducţie; peste 70 de articole în reviste despecialitate. Membru al Asociaţiei Inginerilorşi a Geologilor din Alberta (A PPEGA),membru al Canadian Institute of Mining,Metallurgy and Petroleum (CIM), membrual Canadian Centre for Mineral and EnergyTechnology (CANMET), membru al SocietăţiiInternaţionale a Inginerilor din Petroldin SUA. Premii: Frank Spragins Award caAdamacherecunoaştere a integrităţii şi expertizei saleinginereşti; CANMET Technology TransferAward în 1992 pentru contribuţia excepţionalăla industria fosiliferă din Canada;Fellowship Award, 1993 pentru contribuţiilela industria petrolului şi mineritului dinCanada. A fondat secţia română a SocietăţiiPetrolului şi a înscris în ea peste 100 depetrolişti români, organizând 10 conferinţeSPE/CIM. 6 burse anuale care-i poartănumele au fost instituite de soţia sa pentruşcolarizarea copiilor români din Canada.Adamachi, Vasile(21.07.1818, Orhei, Basarabia – 1892, Iaşi)Filantrop. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laUniversitatea din Iaşi. Specializare la Paris.Mare proprietar de pământuri. Preocupatde arheologie, istorie, biologie, dezvoltareaagriculturii şi, mai presus de orice, de formareaelitelor intelectuale în Moldova, afinanţat burse de studii în capitalele Europei,mai ales la Paris, unde se specializase elînsuşi. A lăsat întreaga avere (două milioaneşi jumătate de lei în aur) Academiei Române,încă de la începuturile ei ca instituţie(1892), spre a fi folosită pentru afirmareaşi susţinerea valorilor româneşti. De bursaAdamachi au beneficiat Petru Poni, GrigoreCobălcescu şi mulţi alţii. Un grup şcolardin Iaşi, străzi şi pieţe din mai multe oraşe,o fermă horticolă precum şi un Premiu alAcademiei Române îi poartă numele. A apărutla Iaşi revista Vasile Adamachi, unde sepublicau articole ştiinţifice (matematică,chimie, biologie, agricultură).Adamescu, Gheorghe(23.07.1869, Bucureşti – 4.04.1942, Bucureşti)Istoric literar şi bibliograf. A studiat filologiala Geneva şi Paris. A făcut parte din comitetulde redacţie al revistei Albina. Lucrări:Luptele pentru naţionalitate ale românilor de pestemunţi: 1848–1849 (1892); Noţiuni de istorialimbei şi literaturii româneşti (1894); Istoria literaturiiromâne (1914); Contribuţii la bibliografiaromânească (3 vol., 1921–1928). A elaboratîmpreună cu I.-A. Candrea Dicţionarul enciclopedicilustrat CARTEA ROMÂNEASCĂ,scriind partea istorico-geografică. Membrucorespondent al Academiei Române (din1921).Adameşteanu, Dinu(25.04.1913, Toporu, jud. Giurgiu –21.01.2004, Policoro, Italia)Arheolog italian (plecat din ţară în 1939) deorigine română. Frate cu Ion A. şi unchi alGabrielei A. A lucrat în siturile de la HeracleaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 10 31.10.2011 17:22:15


AdlerIon Adamache Gheorghe Adamescu Dinu Adameşteanu Gabriela Adameşteanu(colonie a Magna Graecia pe ţărmul MăriiIonice), Histria (colonie a Miletului pe ţărmulPontului Euxin), Siracusa şi Lentini.Fondator şi inspector al Superintendenţeidin Agrigento (Lucania antică, 1955) şi alSuperintendenţei pentru Antichităţi dinregiunea Basilicata. A proiectat Muzeul dinMetaponto. Lucrări: Monte Saraceno ed ilproblema della penetrazione rodio-cretese nellaSicilia meridionale, 1956; La Basilicata antiqua.Storia e monumenti (1974). Premiul Feltrinellipentru arheologie (1973). Medalia de Aur aRepublicii Italiene pentru merite culturale şiartistice, 1980.Adameşteanu, Gabriela(1.04.1942, Piteşti)Scriitoare. Redactor-şef al revistei 22 (din1991), preşedintă a PEN-Clubului român.Fiică a lui Ion A. Membră a Alianţei Civice,a primit în 2002 grantul Helman Hamett,administrat de Human Rights Watch. Lucrări:Drumul egal al fiecărei zile, roman, 1975;Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă, nuvele, 1979;Dimineaţa pierdută, roman, 1983; Vară-primăvară,nuvele, 1989; Obsesia politicii, interviuri,1995; Cele două Românii, publicistică, 2000;Intâlnirea, roman, 2003. Scriitoare cu deschiderecătre social şi evoluţia contemporană afenomenului politic românesc, transcrie înliteratura ei nemulţumiri şi propune soluţiiproprii pentru aceste zone.Adameşteanu, Ion(15.02.1911, Toporu, jud. Giurgiu –15.11.1976, Bucureşti)Medic veterinar. Frate cu Dinu A. şi tatăal Gabrielei A. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. Profesorla Facultăţile de Medicină Veterinară dinBucureşti şi Cluj. Considerat unul dintrecreatorii şcolii româneşti de patologieveterinară. Lucrări: Osteodistrofia animalelordomestice (1951); Terapia prin ţesături conservateîn medicina veterinară (1952); Patologia medicalăa animalelor domestice (2 vol., 1955–1957);Semiologia medicală veterinară (1959); Implantoterapiacu os în patologie (1969); Urgenţeîn medicina veterinară (1973); Iatropatiile înmedicina veterinară (1974), Premiul AcademieiRomâne; Tehnopatii la animalele domestice(1975). Membru corespondent al AcademieiRegale de Medicină din Belgia şi membru alAcademiei de Ştiinţe din New York.Aderca, Felixnume la naştere Zelicu Froim Adercu(26.03.1891, Puieşti, jud. Vaslui –12.12.1962, Bucureşti)Scriitor. După absolvirea liceului se angajeazăfuncţionar la Ministerul Muncii. După1944 a fost director al Direcţiei învăţământuluiartistic din Ministerul Cultelor. Volumde debut: Naţionalism? Libertatea de a ucide,1910, prefaţat de C. Rădulescu-Motru. Teoreticianal modernismului, avangardismuluişi experimentalismului: Mic tratat de esteticăsau lumea văzută estetic, 1929. A scris şi versurisimboliste: Motive şi simfonii, 1910; Stihurivenerice, 1912. Romane: Domnişoara din stradaNeptun, 1921; Aventurile domnului Ionel LăcustăTermidor, 1932; Oraşele înecate, 1937; Revolte,1945. A lăsat interviuri strânse în volumulMărturia unei generaţii, 1929. A avut unadintre cele mai timpurii reacţii la ascendenţadreptei româneşti, mai ales a aceleiapronaziste. Avangardist moderat, a lăsat înplan literar un mesaj care ilustrează deopotrivăinfluenţa modelelor literare româneştiale momentului, pe o gamă care merge dela Ionel Teodoreanu la Mircea Eliade, şiapartenenţa declarată la lumea evreiască, cuvechi tradiţii culturale în spaţiul românesc.Adler, Oswald(24.07.1912, Békécsaba, Ungaria –2005, Tel Aviv)Gravor şi pictor. A absolvit Gimnaziul Honterusla Braşov. A studiat cu Gustav Kollarla Braşov. Ofiţer al armatei austro-ungare.A venit la Bucureşti în 1934. A plecat la Londraîn 1938 din cauza ascensiunii dreptei şi11ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 11 31.10.2011 17:22:15


12Gheorghe AdrianHoria Agaricia revenit la Bucureşti în 1945. S-a stabilit laTel Aviv în 1960, apoi s-a specializat la Academiade Artă din Viena şi Şcoala de Artădin Londra. A făcut grafică publicitară, afişeşi timbre. Profesor la Şcoala de Artă din BatYam, Israel. A realizat machetele timbrelordin Israel, Malta, Congo, Republica Centrafricană,Ciad, Burundi, Volta Superioară,Haiti. Membru al London Sketch Club dinLondra şi al Asociaţiei Artiştilor din Israel.Adoc, Gabriela Manolenume la naştere Gabriela Manole(1929, Iaşi – 20.07.2002, Bucureşti)Sculptoriţă. Provine dintr-o familie de preoţi.Soţie a lui Gheorghe A. A fost eleva luiCorneliu Baba şi Ion Irimescu. A debutatîn 1966 cu statuia Pescăruşii (7 m, oţel inoxidabil,semnat cu pseudonimul Ada Geo),amplasată în parcul Herăstrău din Bucureşti.A realizat bustul lui Nicolae Iorga, aflat laIaşi, în faţa bisericii Sf. Nicolae de pe Copou,ctitorită de Iorga şi pictată de Corneliu Baba.Devenită celebră odată cu statuia Independenţei,aflată la Iaşi, 17 m, (dintre care 6 socluldin travertin şi 11 statuia din bronz), dezvelităîn 1980. Basoreliefurile laterale aparţinlui Gheorghe A.Adoc, Gheorghe(22.02.1926, Socodor, jud. Arad)Pictor. Soţ al Gabrielei A. A absolvit Institutulde Arte Plastice la Bucureşti, ca eleval lui Jean Alex. Steriadi şi M.H. Maxy.Lucrări: basoreliefurile laterale ale statuiiIndependenţei de la Iaşi, trei în stânga (Chemareapoporului la arme, Cucerirea redutei Plevnaşi Capitularea armatei turceşti), trei în dreapta(Proclamarea Independenţei, Trecerea Dunării şiMarea biruinţă a drapelelor româneşti), precumşi textul: „Independenţa – suma vieţii noastreistorice. M. Eminescu“; busturile lui OnisiforGhibu şi Gheorghe Pituţ; busturile lui MihaiViteazul, Nicolae Bălcescu şi Alexandru IoanCuza, expuse în capitalele statelor Argentina,Chile, Columbia. Medalionul DimitrieAdocCantemir pe clădirea Ambasadei Moldoveimedievale la Istanbul îi aparţine.Adrian, Gheorghenume la naştere Gheorghe Andreescu(1821, Moldova – 15.10.1889, Bucureşti)General. A urmat Şcoala Militară la Bucureştişi Şcoala Militară de Ofiţeri la Iaşi,Şcoala de Stat Major la Paris. A fost ministrude Război al Moldovei (1859–1861) şi al ŢăriiRomâneşti (1860–1861), unificând structurileprimei armate române de după MicaUnire. A luptat şi în Transilvania, la 1848, înoastea lui Avram Iancu. A creat şcolile militarede infanterie, cavalerie şi geniu. Lucrări:Idee răpide despre răsbelul de partizani, urmată deinstrucţiuni asupra serviciului în campanie şi demanual de fortificaţiune pasageră (1853). Membrude onoare al Academiei Române (1875).Afanasiu, Gavrilnume la naştere Athanasiu(1879, Chişinău – 30.11.1946, Chişinău)Bariton. A studiat muzica la Chişinău cuBerezovski, apoi la Petersburg cu AntonioCotogni, care l-a chemat şi la clasa lui de laAcademia Santa Cecilia din Roma. A avut ocarieră strălucită în Europa (Pezaro, Livorno,Spoleto, Orvieto, Mirandelo, Gustelo, Parma,Genova, Nisa, în Germania, Spania şi înBrazilia). În Rusia a cântat pe scena TeatruluiMariinskii din Petersburg şi Bolşoi Teatrdin Moscova (alături de Feodor Şaliapin).Între 1932 şi 1936 activează la Bucureşti, laConservatorul privat Egizio Massini. Revinela Chişinău la Conservatorul de Stat. A avutprintre elevi pe Maria Cebotari, Elena Bocşan,Tamara Ciobanu, Nicolae Arnăut ş.a.Agarici, Horia(6.04.1911, Lausanne, Elveţia –13.07.1982, Constanţa)Comandor aviator. A crescut la Iaşi, a făcutşcoala la Piteşti şi Braşov şi, după un an dePolitehnică la Timişoara, s-a înscris la Şcoalapentru Ofiţeri de Aviaţie din Bucureşti pecare a absolvit-o în 1933. A pregătit eleviiflotilei de aviaţie de la Buzău şi i-a condus înoperaţiunile celui de-al Doilea Război Mondial.În 1941 a apărat cerul Basarabiei contrasovieticilor. Promovat căpitan de escadră în1942, a condus escadrele 52 şi 58. În timpulprimului raid american deasupra Românieia pilotat avionul de producţie româneascăIAR-80C nr. 381. Este considerat astăzierou, dar, pentru că a luptat contra sovieticilor(circula un cântec popular: „Agarici,Agarici, care-mpuşcă bolşevici”), a avut desuferit în perioada socialistă a României,neputând să-şi mai exercite meseria.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 12 31.10.2011 17:22:16


AlbulescuIon Agârbiceanu Ion I. Agârbiceanu Vladimir Albitzky Mircea AlbulescuAgârbiceanu, Ion(12.09.1882, Cenade, jud. Alba –28.05.1962, Cluj)Prozator. A frecventat cu întreruperi Seminarulteologic al Universităţii din Budapesta.Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta,filologia clasică şi istoria. A fost, pe rând,funcţionar al Mitropoliei din Blaj, preot,publicist la Cluj, Sibiu, iarăşi la Cluj. DupăIoan Slavici a marcat al doilea mare momentde afirmare a prozei ardeleneşti. La începutromantic: De la ţară, 1905, a evoluat sprerealismul dur: Fefeleaga, 1906. A scris nuvele:Două iubiri, În întuneric, 1910, romane:Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legeaminţii. Povestea unei vieţi, 1927; File din carteanaturii, 1959, în care analiza psihologică şidescrierile de natură sunt remarcabile. A devenitmembru al Academiei RPR în 1955.Agârbiceanu, Ion I.(6.01.1907, Bucium, jud. Alba Iulia –9.03.1971, Cluj)Inginer atomist. Fiu al lui Ion A. A absolvitInstitutul Electrotehnic din Bucureşti şi Facultateade Ştiinţe din Paris, devenind doctorcu teza Recherches sur le spectre de fluorescence etd’absorption des vapeurs de iodine. Profesor şişef de catedră la Institutul de Petrol şi Gaze.Şef al Secţiei de radiaţii şi plasmă la Institutulde Fizică Atomică, a condus echipa care arealizat primul laser cu gaz (heliu-neon) dinRomânia. Lucrări: Polarizarea parţială a luminiiprin emisie (1951), Polarizarea fluorescenţei(1951), Lumina polarizată (1956), Contributionà l’étude des lasers aux gas (1963). Membrucorespondent al Academiei Române (1963),reprezentant al României la InternationalUnion of Pure and Applied Physic şi la EuropeanGrup of Atomic Spectroscopy.Al.-George, Sergiu(13.09.1922, Târgu Mureş – 9.11.1981, Bucureşti)Orientalist. Basarabean după mamă şitransilvănean după tată. A absolvit Medicina(1949) la Bucureşti. Arestat în grupulMarietta Sadova, Noica, Pillat. A făcut închisoare(1958–1964) pentru difuzarea unortexte de Mircea Eliade, Emil Cioran. A scrislucrări de orientalistică: Filosofia indiană întexte, 1971; Arhaic şi universal, 1971; Limbăşi gândire în cultura indiană, l976; traducericare atestă întinderea cunoştinţelor sale îndomeniu.Albitzky, Vladimir(1892, Chişinău – 1952, Simeiz, Rusia)Astronom. Fiu de preot. A absolvit Facultateade Fizică, secţia Astronomie, a Universităţiidin Moscova (1916). A lucrat la ObservatorulAstronomic din Odessa (1916–1921)şi la Observatorul Astronomic din Simeizpână la sfârşitul vieţii. Contribuţii la studiulplanetelor pitice şi al vitezelor radiale ale stelelor(a stabilit viteza pentru 800 de stele dingalaxia noastră, Calea Lactee). A descoperit8 planete noi. Lucrări: On some modifications ofthe classical method of investigation of the periodicerror of micrometrical screen, 1928; Nine newvariable stars, 1929; List of some spectroscopicbinaries, discovered at Simeis with 40 reflecting telescope,1932; Radial velocities of 114 stars, 1941.Albulescu, Mirceanume la naştere Iorgu V. Albulescu(4.10.1934, Bucureşti)Actor. A absolvit Şcoala Medie de Arhitecturăîn 1952 şi Institutul de Artă Teatralăîn 1956, avându-i ca profesori pe AuraBuzescu, Beate Fredanov, Ion Şahighian,A. Pop-Marţian, Sandina Stan, Ion Cojar.A fost actor la Teatrul Municipal Bucureşti(director Lucia Sturdza Bulandra) până în1969, la Teatrul de Comedie (1965–1974)şi la Teatrul Naţional (1974–2004), TeatrulBulandra (din 2004). A făcut roluri dinGiraudoux, Shakespeare, Cehov, BernardShaw, Simonov, Eschil, Camil Petrescu,Mircea Eliade, Lev Tolstoi, Umberto Eco ş.a.A început să facă şi roluri de film din 1949:Pasărea furtunii, Dacii, Puterea şi adevărul, Actorulşi sălbaticii, Înghiţitorul de săbii, Cel mai13ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 13 31.10.2011 17:22:16


14iubit dintre pământeni, Craii de Curtea-Veche; aavut numeroase roluri la radiodifuziune şiteleviziune. Din 1985, profesor la Academiade Teatru și Film. A publicat şi literatură:versuri: Vizite, 1985; Pajura singurătăţii,1994; Clanţe, 2006 şi proză scurtă: Bilete defavoare, 1996; Baraka, 1999; Fluture în lesă deaur, 2002. A fost distins, pentru întreaga sacarieră, cu Premiul pentru excelenţă al CentruluiNaţional al Cinematografiei, PremiulNaţional pentru întreaga activitate artisticăacordat de Ministerul Culturii şi Cultelor,Ordinul Meritul Cultural în rang de Comandorşi apoi de Mare Ofiţer (2000, 2004).Alcalay, Leon(1847, Bucureşti – 1920, Bucureşti)Editor şi librar. Familie de evrei sefarzi. A întemeiatla Bucureşti Editurile Librăriei LeonAlcalay şi Librăria Universala Alcalay. ColecţiaBiblioteca Pentru Toţi a fost tipărită laaceastă editură cu începere din 1899 şi acoloau apărut primele cataloage ale colecţiei şiprimul sistem de catalogare de editură dinRomânia. O editură a Librăriilor Alcalay, cunumele Universala Alcalay, a funcţionat înperioada 1897–1937.Alcaz, Vasile(28.01.1948, Doroţcaia, Republica Moldova)Seismolog. A absolvit Geofizica şi Geologia laUniversitatea Lomonosov din Moscova. Directorla Institutul de Geofizică şi Geologie alAŞM din Chişinău. Contribuţii la cercetareaproprietăţilor seismice ale solurilor, efectulseismic la suprafaţa pământului, metode deapreciere a pericolului şi riscului seismic, zonareaşi microzonarea seismică a teritoriuluiRepublicii Moldova. Lucrări: Influence of LocalSoil Conditions on Earthquake Motion in the Territoryof Moldova Republic, în volumul VranceaEarthquakers: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation,1999; Behavior During Strong VranceaEarthquakes of Vulnerable Buildings in Republic ofMoldova. Earthquake Hazard and Countermeasuresfor Existing Fragile Buildings, Bucureşti,2001, în colaborare; Project of Seismic RiskEstimation and Disaster Mitigation of KishinevCity, 2002, în colaborare. Distins cu MedaliaAcademiei Internaţionale de Tehnologie şiSociologie: Onoare, Glorie, Muncă. Membrual Asociaţiei Internaţionale Micşorarea ConsecinţeiCatastrofelor Naturale, membru alAsociaţiei Mondiale a Geofizicienilor.Aldea-Teodorovici, Doinanume la naştere Doina Marin(15.11.1958, Chişinău –30.10.1992, Coşereni, România)Interpretă de muzică uşoară. Soţie a lui IonA.-T. A absolvit Facultatea de Filologie aAlcalayDoina Aldea-TeodoroviciIon Aldea-TeodoroviciUniversităţii din Chişinău, apoi Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.A realizat scenografii pentru formaţiade dansuri populare Moldoveneasca, dândspectacole în Rusia, Germania, Mongolia,Algeria, Iugoslavia, România. Artistă emeritădin Republica Moldova. A murit într-untragic accident împreună cu soţul. OrdinulRepublicii post-mortem.Aldea-Teodorovici, Ion(7.04.1954, Leova, Republica Moldova –30.10.1992, Coşereni, România)Compozitor şi interpret. A studiat la şcolilede muzică din Chişinău şi Tiraspol, apoi astudiat compoziţia şi pedagogia la ConservatorulG. Musicescu din Chişinău. Regizorartistic la Teatrul Mihai Eminescu dinChişinău. S-a lansat împreună cu soţia sa,interpretând duete pe versuri de Gr. Vieru.A scris peste 300 de cântece, repertoriususţinut în Republica Moldova şi România.A murit într-un tragic accident, împreunăcu soţia.Aldulescu, Radu(17.09.1922, Piteasca, jud. Ilfov –19.03.2006, Nisa, Franţa)Violoncelist. Bunicii săi au fost violoncelistulDumitru Dinicu şi flautistul Petre Elenescu.A absolvit Conservatorul de Muzică din Bucureştişi la 18 ani a devenit violoncelist înorchestra Operei din Bucureşti. A debutat casolist în 1943 şi s-a dedicat mai ales muziciide cameră, formând un trio împreună cupianistul Valentin Gheorghiu şi violonistulŞtefan Gheorghiu. A emigrat în Italia în1969 şi a primit cetăţenie italiană. A predatvioloncelul la Barcelona, Paris, Maastricht,Basel şi a fost profesor până în 1981 laRoma. A susţinut numeroase concerte, dinrepertoriul său făcând parte Joseph Haydn,Luigi Boccherini, Antonín Dvořák, Hindemith,Debussy, Kodaly, Şostakovici. A făcutparte din juriul Concursului European devioloncel dotat cu Premiul Arturo Bonucci.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 14 31.10.2011 17:22:16


A avut elevi deveniţi celebri: Paulo GaioLima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Marietvan Dijk. În 1951 a devenit artist emerit,în 1967 a primit la Londra Premiul Cohenpentru cel mai bun interpret al anului. Din1985 a fost directorul Festivalurilor Muzicalede la Costa Brava, Spania.Alecsandri, Ioan(30.12.1826, Bacău – 15.05.1884, Paris)Diplomat militar, prozator şi traducător.Frate mai mic al lui Vasile A. Unionist, prietencu Nicolae Bălcescu şi Costache Negri.Agent diplomatic al României, trimis deAl.I. Cuza la Paris şi Londra. A scris Odă laUnirea românilor (postum, 1885), Dor de morţi,nuvelă, 1883, a tradus din C. Flammarion –Considerări asupra cauzelor mărirei şi decădereiromanilor, 1884.Alecsandri, Vasile(21.07.1821 sau 1818, Bacău –22.08.1890, Mirceşti)Scriitor. Frate cu Ioan A. După studiile laPensionul Francez al lui Victor Cuénim de laIaşi, şi-a trecut bacalaureatul la Paris (1835).Tot acolo s-a înscris pe rând la Chimie şiMedicină, fără a absolvi ceva. După o şederede patru ani la Paris (1834–1838), a călătoritîn Italia, Germania, Anglia, Spania (aici încompania lui Prosper Merimée), Austria,Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice,Africa de Nord, iar în ţară prin munţii Moldoveişi staţiunile moldoveneşti. A deţinutdiverse funcţii (comis, spătar, postelnic,vornic – 1859), după Unire ambasador laParis, ministru de Externe. A fost paşoptistşi unionist. A publicat în Foaie pentruminte, inimă şi literatură „Hora Ardealului“,la 14 iunie 1848, dată devenită aniversareUNESCO (din 1998). Poezia sa celebreazăunitatea spirituală a românilor. Premiat laMontpellier, la propunerea lui Mistral, decătre Juriul Felibrilor, la concursul SocietăţiiLimbilor Romanice, pentru „CânteculGintei Latine“, 1878 şi apoi, la propunerealui Ion Ghica, premiat în 1881 cu MarelePremiu al Academiei Române pentru dramaDespot Vodă, 1879. A fost un deschizător dedrumuri pentru literatura română. A cules,în stil romantic, folclor: Poezii populare aleromânilor, 1866 şi l-a făcut cunoscut pestehotare. Ca poet a fost influenţat de motivelepopulare: Doine, 1840–1862; Lăcrămioare,1845–1847; Suvenire, 1853; Mărgăritărele,1852–1862; Pasteluri, 1867–1869; de celeistorice: Legende, 1864–1875; Ostaşii noştri,1877–1878. Ca director al Teatrului Naţionaldin Iaşi, alături de Mihail Kogălniceanuşi Iacob Negruzzi (1840), a promovatAleksandrovićVasile AlecsandriBojan Aleksandrovićdramaturgia originală, scriind el însuşi comedii:Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salbadracului, 1844; Păcală şi Tândală, 1857; Chiriţaîn Iaşi sau Două fete ş-o neneacă, 1850; Chiriţaîn provincie, 1852; Fântâna Blanduziei, 1883;feerii: Sânziana şi Pepelea, 1880. Multe dintrecomedii sunt prelucrări şi adaptări dupăMolière, J. Fr. Regnard, Eugène Labiche,Eugène Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau,E.A. Duvert ş.a. Dramele stau sub semnulromantic (cele istorice) sau clasic: Horaţiu,Ovidiu. A scris proză de factură realistă: Iaşiiîn 1844, Balta Albă, Istoria unui galbân ş-a uneiparale ş.a. şi memorii de călătorie: Jurnal decălătorie în Italia, 1847; Călătorie în Africa ş.a.A desfăşurat o bogată activitate de animatorcultural, colaborând la cele mai diversepublicaţii: Albina românească, Dacia literară,Steaua Dunării, Revista română, Convorbiriliterare, Columna lui Traian, Revista contimporană,Literatorul ş.a. A lăsat un foarte bogatepistolar şi o notabilă Grammaire de la langueroumaine, 1863, unde susţinea principiulfonetic în ortografie. I s-au tradus lucrăriîncă din timpul vieţii în franceză (1853) şiengleză (1854, traducător E.C. CrenvilleMurray). Spirit atent la schimbarea vremurilor,constructiv în registrul instituţional, areacţionat în spaţiul creaţiei, deşi uneori decorativşi superficial, la dramele neamului.Ca scriitor face trecerea de la literatura premodernăla cea modernă. Membru fondatoral Academiei Române (1867). Junimist.Aleksandrović, Bojannume la naştere Boian Alexandrovici(5.01.1977, Negotin, Serbia de Răsărit)Părinte spiritual al românilor de rit ortodoxdin valea Timocului. Protoiereu, ctitor debiserici româneşti şi promotor cultural înSerbia de Răsărit. A absolvit Facultatea deTeologie ortodoxă la Belgrad. Hirotonisitipodiacon în 2003 la Catedrala Bisericii OrtodoxeRomâne din Vârşeţ. În 2005 a fost hirotonisitdiacon la mănăstirea Prislop, iar laschitul Retezat a fost hirotonisit preot paroh15ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 15 31.10.2011 17:22:16


16al Bisericii Ortodoxe Române din Mălainiţa,al cărei ctitor este. P.S.S. Daniil StoenescuPartoşanu, episcopul vicar al românilor ortodocşidin Serbia, l-a hirotonisit protoiereuiconom stavrofor al Protopopiatului BisericiiOrtodoxe Române din Dacia Ripensis. A înfiinţatAsociaţia pentru Cultură a Rumânilordin Sârbie numită Rumâni Ortodocşi, cusediul la Mălainiţa, unde, în 2008, a pus şitemeliile unei noi Biserici Ortodoxe Românecu Hramul Sfântul Niceta de Remesiana. Înanul 2008 preşedintele României l-a distinscu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.Alessandrescu, Alfred(2.08.1893, Bucureşti – 18.02.1959, Bucureşti)Compozitor, dirijor, pianist. A absolvitConservatorul din Bucureşti ca elev al luiAlfonso Castaldi şi D. G. Kiriac. S-a perfecţionatla Paris cu Auguste Sérieux, Vincentd’Indy. A lucrat la Filarmonica Bucureşti(1920–1940), a fost dirijorul orchestreiOperei din Bucureşti (1921–1959), directormuzical la Radiodifuziunea Română (1938,1945–1947). Ca dirijor şi pianist a concertatalături de: George Enescu, Jaques Thibaud,Arthur Rubinstein, Claudio Arrau, SviatoslavRichter, Nathan Milstein ş.a. Maestru Emerital Artei (1954). Compoziţii: Didona, poemsimfonic după Eneida de Virgiliu, 1911; Fanteziepentru orchestra mare, muzică de cameră,1913; Pièce pour quatour à cordes, 1921 ş.a.Alexandra, LianaV. Liana AlexandraAlexandresco, Dimitrie(4.10.1850, Iaşi – 1925, Iaşi)Jurist. A studiat Dreptul la Paris, a funcţionatla Tribunalul Iaşi până în 1880, apoi s-aînscris în baroul local, fiind avocat până în1899. A fost apoi profesor de Drept Civil laUniversitatea din Iaşi. A publicat la revistaDreptul studii de legislaţie comparată (româneascăşi europeană, mai ales franceză),a comentat Codul Civil intrat în vigoareîn 1885. Scrieri: Explicaţiune teoretică şipractică a dreptului civil român în comparaţiunecu legile vechi şi cu principalele legislaţiunistrăine, 15 vol., 1886–1925; tratatul Dreptulvechi şi modern al României, 1897; PrincipiileDreptului civil, cuprinzând doctrina şi jurisprudenţapână la zi, 4 vol., 1926 (postum). Secunoştea cu Vasile Conta şi A.D. Xenopolşi a frecventat Junimea.Alexandrescu, Grigore(22.02.1810, Târgovişte – 25.11.1885, Bucureşti)Poet. A învăţat greaca modernă încă dincopilărie, împreună cu Vasile Cârlova, deAlessandrescuAlfred AlessandrescuGrigore Alexandrescula dascălul Rafail. A studiat la Bucureşti laclasa de literatură a profesorului J. A. V aillant(1831), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoila Colegiul Sf. Sava (profesori: EufrosinPoteca, Petrache Poenaru). Posesor al uneibogate culturi clasice, a debutat ca poet laCurierul românesc al lui Heliade Rădulescu, în1832. A fost paşoptist moderat şi unionist.Spirit reflexiv şi lucid, a consacrat în literaturaromână elegia, epistola, satira, meditaţiaşi fabula; în lirica erotică a fost influenţat deLamartine. Principalele volume de versuri:Poezii, 1838; Suvenire şi impresii, epistole şifabule, 1847; Meditaţii, elegii, epistole, satire şifabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer şiNeftali, 1832), Tasso (primele trei cânturi dinIerusalimul liberat, 1882) ş.a. A scris proză:Memorial de călătorie, 1863.Alexandrescu, Sică(1896, Bucureşti – 14.08.1973, Cannes)Regizor. Fiu al actorului Vasile Alexandrescude la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dupăliceul absolvit la Sf. Sava a fost regizor de culisela Naţional, unde lucrează la Patima roşiea lui Mihail Sorbul, piesă în care va debutaElvira Popescu. A funcţionat ca director descenă al Naţionalului din Cluj, al Teatruluide Comedie din Bucureşti, iar din 1947regizor al Naţionalului bucureştean. A avutsucces cu piese de I.L. Caragiale, Goldoni,Molière. Spre finalul carierei a preluat şiconducerea Teatrului din Braşov, care-ipoartă numele din 1994. Regie de teatru:I.L. Caragiale: Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea,D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă,N. G ogol – Revizorul. Regie de film: O scrisoarepierdută, Bădăranii. Distins cu titlul deMaestru Emerit al Artei din RSR.Alexandrescu, Sorin(18.08.1937, Bucureşti)Specialist în teorie şi stilistică literară. A absolvitFacultatea de Filologie din Bucureşti,unde a şi rămas cadru didactic la Catedrade literatură comparată. În 1969 a plecatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 16 31.10.2011 17:22:16


AlexicsSică Alexandrescu Sorin Alexandrescu Ioan Alexandru Radu F. Alexandrula Amsterdam, ca lector la universitate şinu s-a mai întors. Fondator al AsociaţieiOlandeze de Semiotică, al Institutului Olandezde Cercetări de Semiotică, Filosofie şiArte. A condus revista Internaţional Journalof Romanian Studies (1976–1989). A scris omonografie despre William Faulkner, PremiulUniunii Scriitorilor, 1969. Alături deGelu Ionescu a scos ediţia de Opere – TudorVianu. Alături de specialişti precum RolandBarthes şi Claude Brémond a publicat Analysestructurelle des personnages et conflits dansle roman „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu,1969; Roemenie. Verhalen van deze tijd (Prozaîn România), 1988; Rumanien im Umbruch:Chancen und Probleme der europäischen Integration,1993; The Romanian Paradox; Identitate înruptură. Mentalităţi româneşti postbelice, 2000.Premiat în 1998 de către Grupul pentruDialog Social pentru întreaga activitate. Coordoneazăcolecţia „Studii asupra imaginii“a Editurii Polirom.Alexandrescu-Urechia, VasileV. Urechia, V(asile) A(lexandrescu)Alexandru cel BunV. Muşat, Alexandru cel BunAlexandru, Io(a)n(25.12.1941, Ţopa Mică, jud. Cluj –17.09.2000, Bucureşti)Poet. Absolvent al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti, specializare la Freiburg, Germania,1968. După 1989, cadru didactic laUniversitatea din Bucureşti, specialitatea teologie.A evoluat de la poezia de tip pindaric,clasicist, spre cea religioasă, unde se îmbinăfondul autohton, al istoriei naţionale, cuimnografia ortodoxă de tip bizantin: Viaţadeocamdată, 1965, Premiul Uniunii Scriitorilor;Infernul discutabil, 1966; Imne, 1964–1973;Imnele bucuriei, 1973; Imnele Transilvaniei,1976; Imnele Moldovei, 1980; Imnele ŢăriiRomâneşti, Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti, 1981; Imnele iubirii, 1983; ImnelePutnei, 1985; Imnele Maramureşului, 1988; Batclopotele în Ardeal, 1991. A tradus din ebraică,1977, Cântarea Cântărilor, şi a scos o antologiea poeţilor basarabeni: Constelaţia Lirei,1987. După 1989 a fost senator PNŢCD.Considerat în epocă unul dintre continuatoriicurentului autohtonist.Alexandru, Radu F.nume la naştere Feldman(12.07.1943, Bucureşti)Scriitor. A studiat la Bucureşti matematica,filosofia şi regia de teatru. Lucrări: Cu faţaspre ceilalţi, proză, 1971; Umbrele zilei, teatru,1974; O şansă pentru fiecare, teatru, PremiulAsociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1979;Buna zi de mâine, teatru, 1981; Mlaştina,teatru, 1992; Nimic despre Hamlet, teatru,Premiul pentru Dramaturgie al UniuniiScriitorilor, 1995. A scris scenarii pentrunumeroase filme: La capătul liniei, 1981; Punctşi de la capăt, 1983; Omul zilei, Premiul Specialal Juriului la Montpellier, Premiul UniuniiCineaştilor Români pentru scenariu, 1997.Cele mai multe dintre piese i s-au jucat laTimişoara. Director executiv al Forumuluipentru Starea Culturii, senator (1996–2000),vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale dePrietenie România–Israel.Alexics György(14.09.1864, Arad –7.02.1936, Budapesta)Român din Banatul Sârbesc, după familie.Nume maghiarizat. Lingvist, istoric literar,etnograf, conferenţiar la Universitateadin Pesta din 1897, apoi, după o muncăştiinţifică de mai mult de 20 de ani, profesoremerit. Faţă de precursorii săi, atât încursurile, cât şi în opera ştiinţifică, foloseştecele mai noi rezultate ştiinţifice. Predă studiide dialectologie română, despre cele maivechi documente ale limbii române. Lucrări:Originea şi istoria cuvântului „vlach“; Originealimbii române; Istoria limbii române până în sec.al XVI-lea; Relaţia limbii române cu latina şicelelalte limbi neolatine; Categorizarea elementelorstrăine din limba română; Terminologia creştină a17ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 17 31.10.2011 17:22:17


18limbii române; Influenţele lingvistice româno-maghiare;Influenţa limbii române asupra limbiimaghiare; Influenţa limbii maghiare asupra limbiiromâne; Istoria dicţionarelor româneşti; Poeziapopulară română; Lucrări critice din aria literaturiişi lingvisticii române; Explicarea diplomelorslavo-române; Literatura română în secolul alXVI-lea şi al XVII-lea; Cronicari români; Literaturamanuscriselor vechi româneşti, Diplomelebulgaro-române; Poezia lui Alecsandri; Poezia luiGeorge Coşbuc; Junimea şi „Convorbiri literare“;Literatura română în sec. al XIX-lea; Istoriculgramaticii române; Fonetica română; Morfologieromână; Sintaxa română şi Semantica română.A scris numeroase articole pe teme lingvistice,literare şi etnografice în reviste ştiințificemaghiare, româneşti, austriece şi germane.Pentru gimnaziile maghiare, în care se predălimba română, a scris Gramatica limbiiromâne, 1892, carte apărută în mai multeediţii. În 1897, la Budapesta, apare operaPolenul trandafirului sălbatic (Vadrozsapor), încare cercetează influenţa poeziei populareromâne, mai ales a baladei, asupra literaturiimaghiare. În volumul al doilea al Istoriei literaturiiuniversale (Egyetemes Irodálomtortenet),apărut în editura lui Heinrich Gustav laBudapesta în anul 1905, scrie istoria literaturiiromâne, care apare şi în limba germanăsub titlul Geschichte der Rumänischen Literatur,Leipzig, 1906. Volumul său Istoria literaturiiromâne, scris in limba maghiară, Romanirodálomtortenet, este recunoscut ca valorosatât de români (Sămănatorul, 1905), cât şi departea maghiară (Egyetemes Philologiai Kozlony,1905). Cele mai importante scrieri alesale apărute în limba română sunt: Texte dinliteratura poporană română, vol. I, 1899, vol. II,1913 şi Pagini din trecut. Cum s-a propoveduitunirea în părţile bihorene?, 1903. Studiile saleau fost publicate în Convorbiri literare, Luceafărul,Şezătoarea şi alte reviste româneşti.Comunitatea românească din Ungaria păstreazăvie până astăzi amintirea sa. Lucrări:Lexicon linguae Hungaricae aevi antiquioris(Arad, 1888), Românii (1905), Cartea de cântecea lui Szégédi Gyorgy în traducere românădin sec. XVI (Szégédi Gyorgy enékéskonyve,XIV. Szazadbeli roman forditásban, împreunăcu Sztripszky Hiador, Budapesta, 1911),Poveşti populare româneşti (Román nepmesek,Budapesta, 1912/13, 2 vol.), Dicţionarde buzunar maghiar-român cu cele maiimportante cuvinte (Magyar-roman zsebszotara legfontosabb szavak osszeallitasaval, 1917),Dicţionar de buzunar român-maghiar şimaghiar-român cu cele mai importantecuvinte (Roman-magyar es magyar-romanszebszotar a legfontosabb szavak osszeallitasaval,1917), Romana (Românii, f.a.). De asemenea,AlistarGyörgy AlexicsElena Alistargramatica maghiară pentru cei care dorescsă-şi însuşească această limbă fără ajutorulunui profesor cu titlul: Gramatica maghiară.Manual practic de învăţământ pentru autodidacţi(Budapesta, 1942). A fost membru alAsociaţiei Etnografice Maghiare (MagyarNeprajzi Tarsaság).Alistar, Elena(1.06.1873, Vaisal, jud. Ismail, Basarabia –10.01.1956, Pucioasa)Medic şi om politic. Mătuşă a Magdei Isanos.A absolvit Şcoala Eparhială la Chişinău.A fost învăţătoare la Văleni, Roşu, Zărneştidin jud. Cahul şi Rezeni, jud. Chişinău.A absolvit Facultatea de Medicină la Iaşi.Arestată pentru atitudine filoromânească(unirea Basarabiei cu România), a fosttrimisă medic militar pe frontul PrimuluiRăzboi Mondial, după care a fost medic laCostiujeni, lângă Chişinău. Pe parcursulanilor a colaborat la România nouă, GazetaBasarabiei, Poetul, Viaţa Basarabiei. Menţionatăîn manuscrisul lui Iorgu Tudor Mişcareacultural-socială în Basarabia (1918–1944).Deputat în Sfatul Ţării ca membru al PartiduluiNaţional Moldovenesc, când s-a votatunirea Basarabiei cu România. A fondat LigaCulturală a Femeilor din Basarabia, apoiGruparea Femeilor Române (1927). A fostpreşedintă a Partidului Poporului (înfiinţatde mareşalul Averescu, şi el basarabean).A fost vicepreşedintă a Consiliului Naţionalal Femeii din Basarabia, vicepreşedintă a SocietăţiiAteneu din Chişinău, vicepreşedintăa Asociaţiei Corpului Didactic, secţia Chişinău.În 1940 s-a refugiat peste Prut, dar între1941 şi 1942 se află din nou la Chişinău,unde e membră a Comitetului Municipal dePatronaj. Refugiată a doua oară peste Prut,a decedat la începutul anului 1956. O stradădin Chişinău îi poartă numele.Almăjan, Slavco(10.03.1940, Oreşa, Banatul Sârbesc)Prozator, poet, eseist. A absolvit Facultateade Filosofie la Novi Sad. Redactor la RadioENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 18 31.10.2011 17:22:17


Novi Sad, Televiziunea din Novi Sad, redactor-şefal revistei Lumina şi al EdituriiLibertatea, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilordin Voivodina, preşedinte al Societăţiide Limba Română din Voivodina, apoipreşedinte al Centrului pentru un DialogDeschis Argos din Novi Sad. Autor modernşi variat tematic, unul dintre susţinătorii fervenţiai identităţii românilor din Voivodina,atât în poezie (Bărbatul în stare lichidă, 1970;Casa deşertului, 1971; Vara cailor, 1974; Limantrei, 1978; Labirintul rotativ, 1983; Mutaţiapunctului, 1986; Poeme, 1988; Călăreţul dinBabilon, 1996), în proză (Noaptea de hârtie,1971; Pianul cu păianjeni, 1991), cât şi îneseuri (Toamna de aur, 1983; Steaua stelelor,1988; Metagalaxia minoritară, 1996). Influenţatde Nichita Stănescu şi bun cunoscătoral modelelor literaturii române. Laureat alMarelui Premiu pentru Poezie la FestivalulInternaţional de Poezie de la Cluj-Napoca(1996), al Insignei de Aur (1996, Belgrad) şial Premiului Opera Omnia (1997, Novi Sad)al Asociaţiei Scriitorilor din Voivodina.Aman, Theodor(1831, Câmpulung-Muscel – 1891, Bucureşti)Pictor. Elev al pictorului Constantin Lecca laCraiova, a studiat apoi la Paris (1850–1851),specializându-se în mari compoziţii istorice:Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852;Bătălia de la Olteniţa, 1854; Unirea Principatelor,1857; Vlad Ţepeş şi solii turci, 1861–1864;Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872; TudorVladimirescu, 1874–1876. Director fondatoral Şcolii Naţionale de Arte Frumoase dinBucureşti (1861). Influenţat de şcoala depictură impresionistă de la Barbizon, a fostun spirit mult mai larg, şi-a alcătuit singurplanul casei (pe care se văd însemnelemasonice), a urmărit construcţia aducândmateriale din Italia, a pictat fresca interioară,şi-a sculptat singur mobila. A fost prietenbun cu familia (pictori şi sculptori) Storck.A lăsat şi o colecţie impresionantă de lucrăride grafică. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Amfilohie Hotiniul(1735–1800, Zagravia, jud. Iaşi)Autor didactic. Se pare că s-a născut dincolode Prut, s-a şcolit la Putna şi la Kiev. A călătoritîn Italia înainte de a deveni episcop deHotin (1768–1780). A adus cărţi de la Romaşi, în timpul şederii la schitul Zagravia, acontribuit la modernizarea şi laicizarea învăţământului.A alcătuit un manual de aritmetică:Elementi aritmetice arătate fireşti, 1784,prelucrare după Alessandro Conti, unul degeografie: De obşte gheografie, prelucrare dupăAmirasSlavco AlmăjanTheodor AmanGéographie universelle de Claude Buffier, darcu o cronologie a domnilor Moldovei înfinal, care va constitui sursa lui Samuil Micupentru Istoria pentru lucrurile şi întâmplărileromânilor pre scurt. A prelucrat şi un tratatitalian de ştiinţele naturii, cu titlul Gramaticafizicii, 1790, unde abordează chestiuneaabsenţei din limba română a terminologieiştiinţifice. Spirit iluminist, urmaş al lui DimitrieCantemir, a fost unul dintre primiicare s-a preocupat de formarea limbajuluiştiinţific şi unul dintre primii preocupaţi deacordul cultural al spaţiului românesc cures tul Europei, conştient de rolul de echilibruşi de sinteză al acestui spaţiu între estulşi vestul continentului.Amiras, Alexandru(sfârşitul sec. XVII – începutul sec. XVIII)Cărturar grec din Smirna, translator al luiCarol al XII-lea al Suediei în timpul campaniilordin Balcani. A stat în Moldova pevremea ultimului domn pământean, MihaiRacoviţă, ca agent diplomatic cu Suedia, căpătândrangul de căminar. A avut mai multemisiuni de mediator, mai ales pe lângă tătari,dar şi pe lângă maghiari. Însoţeşte pe teritoriulMoldovei solii poloni în trecere spreConstantinopol. A favorizat însă venireadomniilor fanariote, rămânând agent diplomaticşi sub Grigore Ghica al II-lea, cândajunge postelnic, însărcinat cu apărareateritoriului Moldovei. Se consideră că textulCronica anonimă a Moldovei (1661-1729), numitşi Pseudo-Amiras, îi aparţine. Acest text afost sursa lui Ch. Peysonnel pentru lucrareaObservations historiques et géographiques sur lespeuples barbares qui on habité les bords du Danubeet du Pont Euxin, 1765. Ceea ce e sigur este căîl traduce pe Ch. Peysonnel în greceşte (Iaşi,1729). Este şi autorul lucrării greceşti despreviaţa lui Carol al XII-lea, text păstrat doar înversiune italiană: Autentica storia di Carlo XII,publicată de Nicolae Iorga, 1905. A fost şi unbun mediator cultural, traducând în r omână19ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 19 31.10.2011 17:22:17


20Valeriu AnaniaConstantin Anastasatulucrarea lui A. Catiforo – Vita di Pietro ilGrande, Veneţia, 1735, text nepăstrat.Anania, Valeriu(18.03.1921, Glăvile, jud. Vâlcea –31.01.2011, Cluj-Napoca)Arhiepiscop – cu numele Bartolomeu – şiscriitor (cu numele real). A studiat Teologiala Seminarul Central din Bucureşti (1933–1941), apoi la Cluj şi Sibiu (1941–1948).A început şi Medicina la Cluj, nefinalizatădin pricina cedării Ardealului de Nord. Deţinutpolitic (1958–1964). A fost episcop alBisericii Române din Detroit (1975–1979),ridicată la rangul de Arhiepiscopie MisionarăOrtodoxă Română în America, desine stătătoare, din 1974, graţie strădaniilorepiscopului, având în jurisdicţia sa SUA,Canada, America de Sud, insulele din Pacific.A fost arhiepiscop al Clujului, Vaduluişi Feleacului. A dramatizat mituri (Mioriţa,1966 – prefaţa Tudor Arghezi; Manole,1968; Du-te vreme, vino vreme, 1969), a scrispoeme străbătute de fiorul timpului: Steauazimbrului, 1971; File de acatist, 1976, Detroit;Anamneze, 1984. A scris şi proză cu iz exotic:Străinii din Kipukua, 1979, roman; Rotondaplopilor aprinşi, 1983, memorii, ca şi lucrăride teologie: Orthodoxy in America Today (Ortodoxiaastăzi în America), 1971, Detroit.A continuat tot timpul să scrie literatură:Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc,2 vol., 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor;Amintirile peregrinului apter, 1990; studii:Pro memoria. Acţiunea catolicismului în Româniainterbelică, 1992. A tradus Biblia (Vulgata) dingreaca veche în 2005. Reeditată în 2011 culustraţii (8 volume) de Editura Litera.Anastasatu, Constantin(2.09.1917, Corabia, jud. Dolj –26.07.1995, Bucureşti)Medic ftiziolog. A studiat Medicina la Cluj,ca elev al lui Leon Daniello. Lucrări în domeniulchimioterapiei şi chimioprofilaxiei întuberculoză. A fost profesor la Institutul deAnaniaMedicină şi Farmacie din Bucureşti, membrumarcant al Societăţii de Pneumologie.Spitalul de pneumoftiziologie din Mihăeştiîi poartă astăzi numele. Lucrări: Institutul deMedicină şi Farmacie din Bucureşti, 1968, împreunăcu Theodor Burghele şi Vasile Predescu;Riscurile fumatului pentru fumători şi nefumători,1982; Academicianul Marius Nasta şiproblematica actuală a pneumoftiziologiei, 1991.A primit Diploma de Excelenţă Academică şiplacheta de onoare In Memoriam Carol Davila.Membru al Academiei Române (1990),preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei.Anastasie CrimcaV. Crimca, AnastasieAnastasiu, Mihai (Michel)(26.07.1941, Braşov)Arhitect. A absolvit Mecanica la Politehnicadin Bucureşti şi Institutul de Arhitectură IonMincu, tot din Bucureşti. În 1969 a emigratla Montréal, Canada. Din 1975 lucrează lacompania Hydro-Québec; arhitect la GroupeEquipement (1975–1983); a realizat proiectulclădirilor C.A.S. de la St. Hyacinthe,IREQ (extinderea laboratoarelor Institutuluide Cercetare al companiei Hydro-Québec),Centrul de Cercetări Sonelgaz-Algérie,C.A.S. de Granby. Implicat în realizarea demari proiecte: centralele hidroelectrice dinBeauharnois, din Grand-Mère, aerogaraGB2 din Grande Baleine. Pe plan comunitara executat proiectul arhitectural al bisericiiortodoxe române Buna Vestire şi al CentruluiCultural Român (Montréal). A primitpremiul de excelenţă în arhitectură acordatde Ordinul Arhitecţilor din Québec (1973,1974 și 1986). Preşedinte al Centrului CulturalRomân din Montréal de peste douădecenii; membru al Ordinului Arhitecţilordin Québec (din 1974).Andreescu, Aurelian(12.05.1942, Bucureşti –22.07.1986, Eforie Sud)Cântăreţ de muzică uşoară, specializat înmuzica pop. S-a înscris la Şcoala Tehnicăde Arhitectură şi a debutat în 1963, caelev. Şlagăre celebre: „Vii în viaţa mea“;„Bună dimineaţa, micuţă stea“; „Cântec deleagăn“; „Copacul“; „Oameni“; „Oh, LadyMary“ (toate 1972), Fetiţele din Bucureşti.Au compus pentru el: Marius Ţeicu, GeluSolomonescu, Temistocle Popa, AlexandruMandy ş.a. A preluat şi interpretat melodiide Ionel Fernic („Pe boltă când apare luna“).A făcut parte din echipa României (alăturide Aura Urziceanu şi Mihaela Mihai) carea cucerit Cupa Europei la concursul de laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 20 31.10.2011 17:22:17


AndreiMihai Anastasiu Aurelian Andreescu Horia Andreescu Ion AndreescuKnokke-le-Zoute, Belgia, în anul 1971.În anul 1973 reprezintă România la OlimpiadaCântecului de la Atena şi deschiderecitalul lui Johnny Hallyday. Unul dintrofeele Festivalulului de Muzică Uşoară dela Mamaia îi poartă numele. La fel Festivalulpentru Copii şi Tineret din Bucureşti.Andreescu, Horia(18.10.1946, Braşov)Dirijor. A absolvit Conservatorul din Bucureşti,avându-i profesori pe V. Giuleanu,Ştefan Niculescu, C. Bugeanu, MarinConstantin ş.a. S-a perfecţionat la Akademiefür Musik und darstellende Kunstdin Viena (1974–1975) cu H. Swarowski şiK. Österreicher (dirijat orchestră), la Trierşi München (1978–1980) cu Sergiu Celibidache.Dirijor la Filarmonica din Ploieşti,fondator şi dirijor al formaţiei Virtuozii dinBucureşti (din 1989). Director general alformaţiilor muzicale de la Radiodifuziuneabucureşteană (din 1992). Profesor asociatla Academia de Muzică din Bucureşti. Dirijor-invitatpermanent la MecklenbürgischeStaatskapella Schwerin (1979–1990), OrchestraSimfonică Radio Berlin (1981–1991)şi Filarmonica din Dresda (1983–1991).Distincţii la concursurile internaţionale dedirijat Mikolai Malk din Copenhaga (premiulIII, 1977); Ernest Ansermet din Geneva(medalia de bronz, 1978). Turnee artisticeîn Germania, Anglia, Olanda, Danemarca,Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elveţia,Polonia, URSS, Italia, Franţa, Portugalia,Irlanda, Austria, Spania, Grecia, Turcia, Ungaria.A colaborat cu Berliner Staatskapelle,Wiener Sym phoniker Orchestra, orchestreleRadio din Berlin, Madrid, Leipzig, BBCLondra etc. Sub conducerea sa au evoluatsolişti precum Uto Ughi, Anne Sophie Mutter,Victor Tretiakov, Oleg Kogan, MontePederson, Michael Roll, Jenny Abel, DanielKientzy şi mulţi alţii. A prezentat prime audiţiicu operele multor compozitori, printrecare P. Bentoiu – Simfoniile a VII-a şi a VIII-a,Karlheinz Diettrich – Concertul pentru violoncelşi orchestră, Călin Ioachimescu – Concertpentru saxofon şi orchestră, Myriam Marbé –Concert pentru viola da gamba şi orchestră,Gh. Dumitrescu – opera Orfeu etc. Dinrepertoriul său permanent fac parte opere –Othello, Madame Butterfly, Olandezul Zburător,Carmen, Oedip, Parsifal, Rigoletto, Il mondo dellaluna; recviemuri de Verdi, Mozart, Brahms,Fauré, Britten; simfonii de Haydn, Mozart,Beethoven, Brahms, Bruckner, Ceaikovski,Mahler, Richard Strauss, Stravinski, Şostakovici,Prokofiev, Lutoslavski, Henze,Enescu; oratorii – Oratoriul de Crăciun şiOratoriul de Paşti de Paul Constantinescu.Premiul criticii muzicale din Berlin.Andreescu, Ion(15.02.1850, Bucureşti – 22.10.1882, Bucureşti)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte Frumoaseca elev al lui Theodor Aman. A lucrat laBuzău, unde era profesor, realizând portretede ţărani şi peisaje, revenind la Bucureşti în1873. A plecat la Paris în 1879 şi a studiat laAcadémie Julian, aparţinând grupului de laBarbizon, ca şi Nicolae Grigorescu. Lucrări:Margine de sat, Ciobanul cu oile, Peisaj din CrângulBuzăului, Începutul primăverii, Autoportretş.a. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1948). Academia de Arte Vizualedin Cluj îi poartă numele.Andrei, Petre(29.06.1891, Brăila – 4.10.1940, Iaşi)Sociolog, filosof şi politician. A studiatfilosofia la Berlin, şi-a susţinut doctoratulla Iaşi cu teza „Filosofia valorii“. Profesoruniversitar la Iaşi, ocupând Catedra desociologie şi etică după ce Dimitrie Gusti aplecat la Bucureşti. Ministru al InstrucţiuniiPublice. Reprezentant al aripii de stânga aPartidului Naţional Ţărănesc. Antifascist, aluptat contra legionarilor. S-a sinucis dupăce a aflat că va fi ridicat de legionari. Lucrări:Sociologia revoluţiei (1921), Problema fericirii.Fundamentul său etic sociologic (1927), Probleme21ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 21 31.10.2011 17:22:17


AndreiPetre Andrei Ştefan Andrei Pavel AndreicencoAndrei Andreicuţ22de metodă în sociologie (1927), Sociologia generală(1936), Manual de sociologie (1938). În1997 s-a înfiinţat o Fundaţie Academică ce-ipoartă numele. Cu numele lui e numită şio universitate particulară din Iaşi. Membrupost-mortem al Academiei Române (1991).Andrei, Ştefan(29.03.1931, Podari, jud. Dolj)Om politic. A absolvit Facultatea de ConstrucţiiHidrotehnice a Institutului deConstrucţii din Bucureşti. Membru al PCRdin 1957, a devenit ministru de Externe(1978–1985) ca succesor al lui George Macovescu,în cadrul formării echipelor propriide către Nicolae Ceauşescu. A fost apoipreşedinte al Consiliului Central de ControlMuncitoresc al Activităţii Economice şiSociale şi viceprim-ministru. A făcut închisoare(1990–1992) ca om politic al perioadeiCeauşescu.Andreian-Cazacu, Cabiria(1928, Iaşi)Matematician. A absolvit matematica la Bucureşti(1949) ca elevă a lui Simion Stoilow.Profesor la Universitatea din Bucureşti,decan al Facultăţii de Matematică. Lucrări:Probleme moderne de teoria funcţiilor, 1965;Theorie Der Funktionen Mehrerer KomplexerVeranderlicher, 1975; Wertverteilung MeromorpherFunktionen in Ein – Und Mehrfach ZusammenhangendenGebieten, în colaborare cu RolfHerman Nevanlinna, Alexander Dinghas,1980. Membru al Academiei Oamenilor deŞtiinţă din România, membru de onoare alAcademiei Române, 2006.Andreicenco, Pavel(10.11.1930, Dnepropetrovsk, Ucraina –16.06.2001, Chişinău)Dansator. Rom ca etnie. Solist al AnsambluluiJoc, apoi al Ansamblului Mioriţa dinChişinău. Laureat al Festivalului Mondial alTineretului şi Studenţilor (Bucureşti, 1953),Artist al Poporului din RSSM (1966).Andreicuţ, Andrei prenume la naştere Ioan(24.01.1949, Oarţa de Sus, jud. Maramureş)Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia. A absolvitFacultatea de Construcţii Căi Ferate şiPoduri din Bucureşti, apoi Institutul Teologicdin Sibiu. A fost inginer de căi feratela Cluj, preot la Turda şi Alba Iulia. Episcopdin 1990, uns în monahism la mănăstireaTopliţa (1991). A înfiinţat o tipografie aEpiscopiei (ridicată la rangul de arhiepiscopieîn 1998) şi un seminar teologic laAlba Iulia, devenit Facultate de TeologieOrtodoxă. Lucrări: Spovedanie şi Comuniune,1998; Dinamica despătimirii, 2001; Spiritualitatecreştină pe înţelesul tuturor, 2002; MoralaÎmpărăţiei întemeiată pe Sfânta Scriptură şiSfinţii Părinţi, 2003; Mai putem trăi frumos?Pledoarie pentru o viaţă morală, 2004; Ospăţulcredinţei, 1999; În pas cu tranziţia, 1999; S-aurisipit făcătorii de basme, 2001; Repere de moralăcreştină, 2007.Andricu, Mihail(2.12.1894, Bucureşti – 4.03.1974, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Alfonso Castaldi,apoi Facultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. Profesor la Universitatea de Muzicădin Bucureşti (i-a avut elevi pe ŞtefanNiculescu, Dumitru Capoianu, Aurel Stroeş.a.). Avea mari deschideri culturale (muzicăde jazz, muzica nouă), ceea ce i-a adus necazuri.În ciuda acestui fapt, trebuie consideratspiritul modernizator al perioadei socialiste,iniţiatorul unui proces de resincronizare amuzicii româneşti cu standardele muziciiuniversale. Distins cu Premiul de compoziţieGeorge Enescu în 1924, Premiul RobertCremer în 1931, Premiul Anhauch în 1932,Premiul Academiei Române în 1949, OrdinulMeritul Cultural. Membru al SociétéFrançaise de Musicologie din Paris, al AcademieiRomâne (exclus 1959, apoi reprimit),membru şi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor(exclus, apoi reprimit).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 22 31.10.2011 17:22:17


AndriţoiuMihail Andricu Andrei Andrieş Serafim Andrieş Ioan AndrieşescuAndrieş, Andrei(24.10.1933, Chişinău)Fizician. A absolvit Facultatea de Matematicăşi Fizică a Universităţii de Stat din Chişinău,a fost cercetător la Institutul Fizico-Tehnicdin Petersburg (Leningrad), apoi a devenitcercetător la Institutul de Fizică Aplicată alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Este şefulCentrului de Optoelectronică. A deschis noidirecţii de cercetare în domeniul aplicării semiconductoriloramorfi în sistemul de înregistrarea informaţiei optice. Membru (1978)şi preşedinte (1989–2004) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, membru de onoare alAcademiei de Cosmonautică din Moscova(1992), membru al Academei Inginereşti aFederaţiei Ruse (1992), membru al AcademieiRomâne (1991), Doctor Honoris Causaal Universităţii Politehnice din Bucureşti(1994), Om de Ştiinţă Emerit din RepublicaMoldova (1984).Andrieş, Serafim(6.02.1942, Caşunca, Basarabia)Pedolog. A absolvit Agronomia la Universitateade Stat a Moldovei. A lucrat la filialaChişinău a Institutului Unional pentru DeservireAgrochimică, devenind directorulinstituţiei. Pe baza generalizării rezultatelorexperienţelor de câmp şi de laborator adeterminat legităţile acţiunii îngrăşămintelorazotoase, fosfatice şi potasice privindmodificarea regimurilor nutritive ale solurilorşi productivităţii plantelor de cultură.A condus echipa care a elaborat Programulnaţional de sporire a fertilităţii solului pânăîn 2020. Lucrări: Reglarea regimurilor nutritivepentru obţinerea recoltelor scontate de grâu detoamnă şi porumb, 1993. Laureat al Premiuluide Stat, Om de Ştiinţă Emerit, membrude onoare al Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişesti, România(2006), membru al Academiei Internaţionalede Ştiinţe Ecologice şi Securitate aVieţii cu sediul la Sankt-Petersburg (1997).Vicepreşedinte al Societăţii Naţionale deŞtiinţa Solului.Andrieşescu, Ioan(2.05.1888, Iaşi – 17.12.1944, Bucureşti)Arheolog. A studiat la Liceul Naţional dinIaşi. În 1906, după terminarea studiilor secundare,s-a înscris la Facultatea de Litere şiFilosofie din oraşul natal. După susţinereatezei de doctorat la Iaşi, îşi îmbogăţestecunoştințele la Berlin, unde studiază istoriaantică şi preistoria. Împreună cu VasilePârvan este considerat creatorul şcolii arheologiceromâneşti. A pus bazele unei noispecialităţi în istoriografia română – preistoria.Muzeul Naţional de Antichităţi, bazat pesăpăturile de la Histria, ca şi din alte zoneale Dobrogei (Scythia Minor) şi Institutulde Istoria Artei au fost fondate de el împreunăcu alţi mari specialişti. Cu o bogatăactivitate arheologică şi didactică, a publicatnumeroase copii şi traduceri de inscripţiiîn Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,peste 50 de lucrări ştiinţifice originale, dintrecare amintim: Asupra epocei de bronz dinRomânia, Din preistoria Olteniei, De la Preistoriela Evul Mediu, Contribuţii la Dacia înainte deromani, Piscul Crăşani, Consideraţiuni asupratezaurului de la Vâlci-Trân de lângă Plevna,Vasile Pârvan ş.a. Director al Muzeului Naţionalde Antichităţi din Bucureşti. Membrucorespondent al Academiei Române (1928),membru al Institutului Arheologic Germanşi al Societăţii Anticarilor din Londra.Andriţoiu, Alexandru(8.10.1929, Vaşcău, jud. Bihor –3.10.1996, Bucureşti)Poet. S-a înscris la Facultatea de Filologiedin Cluj, pe care a părăsit-o pentru ase înscrie la Şcoala de Literatură MihaiEminescu din Bucureşti, absolvită în primapromoţie (1951). Curs despre Balzacsusținut de Petru Dumitriu. A fost redactorla diverse publicaţii (Contemporanul, Luceafărul,Gazeta literară). Multă vreme a condus23ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 23 31.10.2011 17:22:18


AndronatiAlexandru Andriţoiu Nicolae Andronati Coca Andronescu Ecaterina Andronescu24revista Familia din Oradea (1965–1989).A debutat cu volumul În Ţara Moţilor se faceziuă, 1953, Premiul de Stat. Alte volume:Porţile de aur, 1958; Elixirul tinereţii, 1964;Simetrii, 1970, Premiul CCES; Aur, 1974;Două flori, două surori, 1988. A elaborat antologiide poezie, singur sau în colaborarecu alţi autori: Antologie de poezie canadiană delimbă franceză, 1976; Antologie de poezie vietnamezăclasică şi contemporană, 1980; Antologiede poezie chineză modernă, 1990. A tradus dinmaghiară, greacă, rusă.Andronati, Nicolae(7.11.1938, Caragaş, Transnistria)Specialist în informatică şi tehnică de calcul.A studiat la Institutul Politehnic dinLvov (1958) şi la Institutul de Radiotehnică,Electrotehnică şi Automatică din Moscova(1969). Profesor la Universitatea Tehnică aMoldovei (1972–1992), director al Centruluide Cercetări Ştiinţifice DELSY (1978–1992).Cercetări legate de hardware, modelarecomputerizată. Autor a peste o sută delucrări de specialitate şi a 14 brevete de invenţie.Lucrări: Аналоговые вычислительныемашины и возможности их примененияв аэрогеодезии în „Электроэнергетика иавтоматика”, 1974; Некоторые направленияАСУ технологическими процессами în„Автоматизированные системы и передачаинформации”: Материалы семинара покибернетике, 1975; Perioada de tranziţie şitehnologiile informaţionale, 1996. În prezent preşedinteal Societăţii de Informatică şi Tehnicăde Calcul din Republica Moldova, membrual Comitetului Executiv al European UniversitiesInformation Systems Organization.Membru al Academiei de Științe a Moldovei.Decorat cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.Andronescu, Coca(3.07.1932, Pătârlagele, jud. Buzău –5.08.1988, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Teatrudin Cluj, 1953. În anii 1970 joacă într-unminiserial TV de mare succes la public şi lacritică, difuzat de Televiziunea Română, încare interpretează în duet cu Octavian Cotescumemorabilul cuplu de personaje Tanţaşi Costel din Lehliu Gară. A mai interpretatroluri în filmele: Bădăranii, 1960; Dragoste lazero grade, 1964; Expresul de Buftea, 1978; Alo,aterizează străbunica, 1981; Cuibul de viespi,1987, după piesa Gaițele de Kirițescu; Moarteaunui artist, 1989, după piesa cu acelașititlu de Horia Lovinescu. Ca actriţă de teatrua interpretat pentru Teatrul de Televiziuneroluri în: Cuibul coţofenelor, Gaiţele, Hangiţalui Goldoni, Hanul Ancuţei, Visul unei nopţi deiarnă ş.a.Andronescu, Ecaterina(7.04.1948, Malovăţ, jud. Mehedinţi)Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimieindustrială la Institutul Politehnic din Bucureşti.Specializare la Lyon, Londra, Sevilla.Profesor şi decan la Facultatea de ChimieIndustrială, rector al Universităţii Politehnicedin Bucureşti. Membru al PSD, membrual Consiliului Naţional al PSD, ministru alEducaţiei (2000–2003, 2008–2009). Membrufondator al Societăţii Române a Ceramiştilor,membru al Societăţii de InginerieChimică, membru al Academiei Oamenilorde Ştiinţă. Distinsă cu Ordinul Steaua Românieiîn rang de Cavaler (2002).Andronescu, Plautius(10.12.1893, Zürich, Elveţia –4.11.1975, Timişoara)Inginer (specializare: tehnica tensiunilorînal te). Familie originară din Bârlad. A absolvitliceul Matei Basarab la Bucureşti, astudiat la Şcoala Politehnică Federală dinZürich, remarcat fiind de profesorii AurelStodola şi Karl Kuhlmann, o somitate mondialăîn domeniul electotehnicii teoretice, alcărui asistent a fost. Acolo şi-a susţinut tezade doctorat cu o remarcabilă lucrare privindmaşinile asincrone cu rotor în colivie, publicatăulterior în prestigioasa revistă ArchivENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 24 31.10.2011 17:22:18


AnestiadePlautius Andronescu Vladimir Andrunachievici Vasile Anestiadefür Elektrotehnik. Vine în ţară în 1925, invitatde profesorul Dimitrie Leonida, şi este unuldintre fondatorii Politehnicii din Timişoara(Catedra de bazele electrotehnicii), al căreirector fondator a fost matematicianul TraianLalescu. A fost profesorul academicianuluiRemus Răduleţ. A contribuit la dezvoltareaindustriei electrotehnice româneşti (a înfiinţatprima fabrică de maşini electrice din Cluj,1925), a făcut parte din Comisia de electrificarea Căilor Ferate Române. După al DoileaRăzboi Mondial a fost internat în lagărul dela Caracal, unde a stat sub un an, după carea revenit la catedră. A publicat numeroaselucrări de specialitate în România, Europaşi America. Cea mai cunoscută lucrare a saeste Bazele electrotehnicii, 2 vol., după care sestudiază şi astăzi.Andru, Gherasim(4.03.1890, Bihor – 26.03.1957, Sutjeska,fosta Sărcie Română, Banatul Sârbesc)Cărturar şi preot. Protopop al Bisericii OrtodoxeRomâne din Torontal. A colaborat cubiblioteca I.G. Bibicescu din Turnu Severinşi a înfiinţat biblioteci săteşti şi bisericeştiîn satele din Torantal: Sărcia, Toracu’ Mic,Toracu’ Mare, Chisoroş, Ecica, Iancaid. Împreunăcu învăţătoarea Livia Brenici a pregătitmanuscrisul Monografia satului SărciaRomână, străveche vatră românească atestatădocumentar în zeciuielile papale din anul1338. Era abonat la revista Convorbiri literareşi ziarul Nădejdea.Andrunachievici, Vladimir(3.04.1917, Sankt Petersburg, Rusia –22.07.1997, Chişinău)Matematician. Evreu ca etnie. A absolvitUniversitatea din Iaşi ca elev al lui Gr. Moisil,Al. Myller, Vera Myller-Lebedev, Dim.Pompeiu. Specializare la UniversitateaLomonosov din Moscova. Elev al lui OttoSchmidt (astronom) şi A.G. Kurosh. Algebrist.După activitatea la Universitateadin Chişinău (1947–1953) a fost chematla Universitatea din Moscova, la Catedrade algebră. A revenit la Chişinău odată cufondarea filialei moldoveneşti a Academieide Ştiinţe a URSS, împreună cu Volghin şiBaranov. Director fondator al Institutuluide Matematică al Academiei de Ştiinţe şi alCentrului de Calcul al Institutului de Fizicăşi Matematică. Atunci când matematicieniiV. S. Makarov şi Nicolae Jităraşu au fost dațiafară din institut, primul pentru apolitism,iar al doilea pentru că era român după acte(născut în nordul Bucovinei), i-a angajat laInstitutul de Matematică. Ca fondator alşcolii matematice din Moldova, şi-a ajutatelevii (Vladimir Arnăutov, Iuri Reabuhin,Mihail Ursul) să se specializeze la marileuniversităţi ale URSS ori din lume. Lucrări:Радикалы, алгебра и структурная теория(Radicali, algebră și teorie structurală), 1973,în colaborare. Membru şi vicepreşedinte alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Anestiade, Vasile(4.05.1928, Sărătenii Vechi, com. Teleneşti,jud. Orhei, Basarabia)Medic. A absolvit liceul la Iaşi şi Medicinala Chişinău. Specializare la Londra, 1978.Doctorat în Medicină la Chişinău. Profesorla Universitatea de Stat de Medicină, în specialitateamorfopatologie, şi rector (1963–1986). Director al Centrului de patologie alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (din 1993).Fondator al Laboratorului de Patologie alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1986–1991)şi al Societăţii de Cardiologie din Moldova.Autor a 10 monografii şi peste 400 de lucrăripublicate la Paris, Moscova, Tokio, Berlin,Washington, Bucureşti, Sankt-Petersburg,Kiev etc. Lucrări: Атеросклероз артерий,1967; Atherosclerosis and Immunoinflammation,Berlin, 1997; Morfopatologie generală: compendiu-atlas,1997; Functional angiomorphology immunoinflammationphenomenon, 1999. Membrutitular al Academiei de Științe a RepubliciiMoldova (1972).25ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 25 31.10.2011 17:22:19


26Anestin, Ion Valentin(24.12.1900, Craiova – 6.12.1963, Bucureşti)Pictor, grafician, scriitor. Victor A. i-a fostunchi. A scris Schiţă pentru istoria teatruluiromânesc, 1938; Scrieri despre teatru, postum,1989. A colaborat la Cuvântul liber (1933–1935) şi (mai ales) la Vremea (1931–1943).A lăsat, în tuşe expresioniste, portretele luiN. Iorga, Gh. Tattarescu, Titulescu, Mussolini.Anestin, Victor(30.09.1875, Bacău – 5.11.1918, Bucureşti)Gazetar şi scriitor. În 1907 a propus înfiinţareaSocietăţii Astronomilor Români(a fost a XXIX-a din lume), care a apărutîn anul următor, primind numele astronomuluifrancez Camille Flammarion. De asemenea,a propus înfiinţarea ObservatoruluiAstronomic Popular. A condus numeroasepublicaţii de popularizare a ştiinţei: Almanahulziarului Universul; Anuarul general al preseiromâne (editor, 1907) Anuarul ziarului Patria(Craiova, 1906; 1911–1916), Apărarea naţională(redactor iunie 1900 – februarie 1903),Bibliografia română (director, Alcalay & Co,1914–1916), Calendarul maritim (1909–1915), Calendarul „Minervei“ (1899–1916),Calendarul Muncii (1907–1916), Foaia populară(ianuarie 1898 – iunie 1903), Minerva(redactor, 1908–1916); Orion (1907–1912, aXIII-a revistă de popularizare a ştiinţei dinlume); Ştiinţa tuturor (director, 1918), Tribunafamiliei (1898–1905), Vremea (1903–1904,secretar de redacţie). A tradus şi a prelucratnumeroase lucrări de popularizare a ştiinţelor.Considerat primul autor de SF înRomânia: În anul 4000 sau o călătorie la Venus,1899; Căpitanul Scott la Polul Nord, 1915;Cum să înveţi stelele, f.a.; Viaţa anecdotică aînvăţaţilor noştri.Angelescu, Aurel(15.04.1886, Ploieşti – 6.04.1938, Bucureşti)Matematician, specialist în algebră şi teorianumerelor. La liceu l-a avut profesor peNiculae Abramescu. A studiat la Paris cuPaul Appell. Profesor la universităţile dinCluj (la propunerea lui Gheorghe Ţiţeica)şi Bucureşti. Unul dintre fondatorii revisteiMathematica. Lucrări: Secţiuni de calcul diferenţial,1927.Angelescu, Constantin(12/25.06.1869, Craiova –14.09.1948, Sighet)Politician liberal, medic. După liceul laCraiova, a început Facultatea de Medicinăla Bucureşti şi a terminat-o la Paris, undeAnestinConstantin AngelescuEugen I. Angelescuşi-a luat şi doctoratul în Medicină. A fostprofesor universitar şi director al Clinicii dechirurgie. A fost de mai multe ori ministrual Instrucţiunii (1918–1919, 1922–1926,1927–1928, 1933–1937) şi prim-ministru(1933–1934), consilier regal (1938–1940).Ambasador al României la Washington în1918. A impus „modelul Angelescu“ al clădirilorşcolare. Ca politican a militat pentruintegritatea teritorială a statului român.Arestat în 1945, a murit la închisoare. Astăziun spital din Bucureşti şi un liceu îi poartănumele. Membru de onoare al AcademieiRomâne din 1934, a fost radiat (1948) șirepus în drepturi în 1990.Angelescu, Eugen I.(4.01.1896, Râmnicu Vâlcea –19.02.1968, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti şi şi-a luat doctoratul la Roma.A fost cel care a organizat, în 1948, învăţământulsuperior de specialitate. A întemeiatCatedra de chimie organică a Facultăţii deChimie Industrială, desprinsă din Facultateade Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti.A contribuit la studierea chimiei coloizilororganici cu aplicaţie la chimia alimentară.A elaborat o metodă pentru determinareanoii constante a uleiurilor vegetale(„punctul de furfor“). Lucrări: Fizico-chimiamembranelor (1933), Introducere în chimia fizică(1940), Probleme teoretice de chimie organică,1969, postum). Membru al Academiei Române(1939).Angelescu, Ion N.(5.01.1884, Tecuci – 1930, Bucureşti)Economist şi om politic. A absolvit AcademiaComercială la Bucureşti. Doctor înŞtiinţe Economice la München. Profesor laASE (Facultatea de Finanţe şi Credit), specialistîn teorie economică. Rector al ASE(1924–1929), a avut o activitate definitoriepentru construirea actualului local. Lucrări:Le mouvement coopératif en Roumanie, 1914;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 26 31.10.2011 17:22:19


AnghelescuDimitrie Anghel Gheorghe D. Anghel Paul Anghel Marcel AnghelescuL’ évolution du commerce extérieur de la Roumanie,1914. Membru al Academiei Române.Clădirea ASE din Piaţa Romană, edificatăîn timpul rectoratului său, îi poartă numeledin 2008.Anghel, Dimitrie(16.07.1872, Corneşti, jud. Iaşi –13.11.1914, Iaşi)Poet. A scris mai ales versuri simboliste despreflori şi natură: În grădină, 1805; Fantazii,1909 şi lucrări dramatice: Legenda funigeilor,1907; Cometa, 1908. Împreună cu Şt.O. Iosif,ambii folosind un pseudonim comun,A. Mirea, a publicat versuri umoristice:Caleidoscopul lui A. Mirea, 1900, 1908.Anghel, Gheorghe D.(22.08.1904, Turnu Severin –7.04.1966, Bucureşti)Sculptor, elev al lui Paciurea. A studiat laParis (1924–1937) cu Antoine Injalbert, fiindimpresionat de Rodin, Bourdelle, Maillol.Printre lucrările sale figurează bustul luiGeorge Enescu de la Ateneu, bustul în bronzal lui Mihai Eminescu şi bustul lui TheodorPallady. Lucrările sale figurează în muzeeledin Bucureşti şi Sinaia şi în numeroase colecţiidin ţară şi străinătate.Anghel, Paul(8.08.1931, Răcătău, jud. Bacău –19.05.1995, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Şcoala de LiteraturăMihai Eminescu şi a fost redactor la diversereviste (Contemporanul, Tribuna României).Legat în special de grupul din jurul revisteiLuceafărul. A debutat în 1961 cu volumul deproză Şapte inşi într-o căruţă. Povestire dintr-otoamnă foarte bogată. A publicat reportaje:Victoria de la Oltina, 1961; Arpegii pe Siret,Premiul Uniunii Scriitorilor, 1964. A publicatşi drame istorice: Săptămâna patimilor,1968; Mihai Viteazul, Premiul Uniunii Scriitorilor,1969; Teatru, Premiul Academiei,1972, scenarii de film şi ciclul de romaneZăpezile de-acum un veac, 1977–1988, zecevolume: I Ieşirea din iarnă, 1981; II Fluviile,1980; III Te Deum la Griviţa, 1978; IV Noroaiele,1982; V Scrisoare de la Rahova, 1977;VI Noaptea otomană, 1979; VII Zăpezile, 1984;VIII Cutremurul, 1986; IX Întoarcerea morţilor,1987; X Ieşirea la mare, 1988. Un punct devedere despre revoluţia din 1989 în volumulRecitind o ţară, 1992.Anghelescu, Marcel(3.11.1909, Craiova – 22.02.1977, Bucureşti)Actor. A absolvit Conservatorul de ArtăDramatică la Chişinău, în 1933, a începutsă joace teatru din 1937 şi film din 1942.Mare actor al Teatrului Naţional din Bucureşti,a interpretat aproape toate rolurile dinpiesele şi schiţele lui I.L. Caragiale, dar şinumeroase alte roluri din teatrul clasic, atâtîn comedie, cât şi în dramă (Shakespeare,Gogol, Molière, Goldoni). Filmografia saeste impresionantă pentru istoria filmuluiromânesc: Escadrila albă, 1944; Răsună valea,1949; Lanţul slăbiciunilor, 1952; O scrisoarepierdută, 1953; Ciulinii Bărăganului, 1957;Pasărea furtunii, 1957; Telegrame, 1959; Bădăranii,1960; Steaua fără nume, 1965; DimitireCantemir, 1973; Tufă de Veneţia, 1977. Roluriîn teatru: Take, Ianke şi Cadâr, Steaua fărănume, Revizorul, Omul cu mârţoaga, O noaptefurtunoasă, Nevestele vesele din Windsor, Istoriaieroglifică, D-ale carnavalului ş.a. Artist alPoporului.Anghelescu, Mirceanume la naştere Ştefan Mircea(12.03.1941, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Literea Universităţii din Bucureşti, secţia arabă-română.A fost cercetător şi director adjunct alInstitutului de Teorie Literară G. Călinescu,vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Româneşi director al editurii acesteia, secretargeneral al Asociaţiei de Studii Orientale dinRomânia. Profesor de limba şi literaturaromână la Sorbona VI (1999). Profesor la27ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 27 31.10.2011 17:22:19


AngheluţăMircea Anghelescu Theodor Angheluţă Antim Ivireanul28Universitatea din Bucureşti. A publicat Preromantismulromânesc, 1971; Literatura românăşi Orientul, 1975; Scriitori şi curente, 1982; Lecturaoperei, Premiul Academiei, 1986; Călătoriromâni în Africa, Premiul Uniunii Scriitorilor,1983; Textul şi realitatea, 1988; Clasicii noştri,1996; Cămaşa lui Nessus, 2000; Literatură şibiografie, 2005 ş.a.Angheluţă, Theodor(28.04.1882, Adam, jud. Tutova –30.05.1964, Bucureşti)Matematician (algebrist). A studiat matematicala Sorbona, Paris, cu E. Picard.A lucrat la Universitatea din Bucureşti,unde a obţinut doctoratul cu teza „O clasăgenerală de polinoame trigonometrice şiaproximarea cu care ele reprezintă o funcţiecontinuă“, apoi la cea din Cluj. Profesor dealgebră la Universitatea din Cluj, apoi la Politehnicadin Cluj. Are contribuţii de seamăîn domeniul teoriei funcţiilor, al ecuaţiilordiferenţiale şi integrale, al ecuaţiilor funcţionaleşi algebrice. Un tip de ecuaţii funcţionaleîi poartă numele: ecuaţii funcţionaleAngheluţă. Lucrări: Exerciţii şi probleme deanaliză. Teoria funcţiilor şi mecanică raţională,2 vol., 1937; Sur une limite des modules deszéros des polynomes, 1939; Ecuaţia funcţionalăa logaritmilor, 1964. Membru de onoare alAcademiei Române (1948).Ante, Livia(8.02.1955, Ploieşti)Pictor şi scenograf. După ce a terminat Liceulde Artă la Bucureşti, a absolvit ŞcoalaSuperioară de Arte Aplicate Duperre şiŞcoala Naţională de Arte Aplicate la Paris.S-a stabilit în 1976 la Stockholm şi a obţinutcetăţenia suedeză. Revine la Paris în 1983.A realizat decoruri pentru Televiziunea Suedezăşi Opera Regală din Stockholm, pentruCasa de Cultură din Nanterre şi primăriaParisului.Antim Ivireanul prenume la naştere Andrei(numele real nu se cunoaşte, 1660, Georgia –27.09.1716, Bulgaria)Cărturar. Georgian ca origine (Iviria eranumele vechi al Georgiei), a fost luat robde copil la Constantinopol, unde a învăţatturca, greaca (veche şi modernă), araba.A fost cerut de Constantin Brâncoveanu catipograf. A stat la Bucureşti (1688–1690),unde a scos prima tipăritură: Învăţăturile luiVasile Macedoneanul către fiul său Leon, 1691,apoi Evangheliarul greco-român, 1693; Psaltirea,1694; Mărturisirea ortodoxă a lui PetruMovilă, 1699; Ceaslovul greco-arab, 1702.A înfiinţat o tipografie la Snagov, 1694, undea scos 14 cărţi: 7 în greceşte, 4 în româneşte(prima fiind o Psaltire), una în slavonă, 2 bilingve(greacă şi română; greacă şi arabă).Apoi a deschis încă o tipografie la RâmnicuVâlcea (1705). A fost mitropolit al ŢăriiRomâneşti (1708). Caterisit datorită domnuluifanariot Nicolae Mavrocordat, pentruapărarea standardelor româneşti ale ortodoxiei,a fost condamnat la surghiun şi ucis pedrumul spre Constantinopol. După 1990 afost declarat de Biserica Ortodoxă RomânăSfânt Ierarh Martir (data de 27 septembrie).A făcut xilogravură, miniaturi: Evangheliile,ediţia 1693 şi 1697, pictură murală la mănăstireaAntim din Bucureşti (al cărei ctitora fost), caligrafie. A tradus scrieri de cult şididactico-morale. A lăsat în manuscris douălucrări notabile: Chipurile Vechiului şi NouluiTestament, adică obrazele oamenilor celor vestiţice se află în Sfânta Scriptură, în Biblie şi înEvanghelie şi Adunare pe scurt a istoriilor celor ces-au făcut pe vremea lor..., cu 22 de foi de text,la care se adaugă 503 portrete în medalion,3 schiţe şi 8 desene, tot în medalion, cu personajedin Vechiul Testament, Târgovişte,1709, ms. originalul la Kiev; Didahiile, cu 28de predici la diferite sărbători şi 7 cuvântăriocazionale. Avea o frumoasă cultură teologicăşi profană: citate din Biblie, literaturapatristică, filosofii antici. În multe din elefăcea o critică vehementă a moravurilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 28 31.10.2011 17:22:19


vremii. Didahiile îl aşază în rândul celor maide seamă predicatori creştini.Antipa, Grigorenume la naştere Grigore Leon(27.11/10.12.1867, Botoşani –9.03.1944, Bucureşti)Biolog, întemeietor al şcolii româneşti dehidrobiologie, ihtiologie şi oceanografie.Frate cu naturalistul Nicolae Leon. A urmatliceul la Iaşi şi a făcut studii universitare laJena, Germania, cu celebrul naturalist ErnstHaeckel. S-a perfecţionat în Franţa şi Italia,unde a descoperit o nouă specie de meduze,Capria Sturdzii, după numele lui Dim. Sturdza,cel care-i acordase bursa. S-a ocupatîn mod deosebit de fauna Mării Negre şi aDunării, formându-şi colecţiile care vor stala baza viitorului muzeu de istorie naturală.Este primul specialist român care s-a ocupatîn mod deosebit de sturioni. A elaborato Lege a pescuitului, printre primele dinEuropa, care va fi model pentru multe ţări.Este cel care a folosit pentru prima oară înmuzeografie dioramele. A avut contribuţiiştiinţifice notabile, elaborând o concepţiebiologică modernă, cu elemente interdisciplinare(biosociologie, ecologie, bioeconomie).S-a dedicat studiului Mării Negreşi al Dunării şi în acest sens a participat în1893 la o expediţie de 9 luni în jurul MăriiNegre. A obţinut rezultate semnificative îndomeniul biologiei acvatice, fiind consideratun precursor în domeniul hidrobiologiei. Deasemenea, a pus bazele şcolii româneşti deihtiologie şi ecologie. Datorită numeroaselorsale cercetări, a descoperit o serie de speciinoi, printre care şi peşti din fauna Mării Negre.A publicat o lucrare despre clupide, şprotşi sturionii din Marea Neagră. A contribuit laînfiinţarea unei staţiuni de hidrobiologie laTulcea şi a unui institut de bio-oceanografiela Constanţa. Este considerat unul dintreprimii ecologi ai Europei, numărându-seprintre puţinii care au sesizat importanţamediului în viaţa oricărei fiinţe. Mai multdecat atât, a pus bazele unei ştiinţe interdisciplinare:bioeconomia. Acesta este primulpas în mişcarea ce a revoluţionat politicaresurselor naturale, atât la nivel european,cât şi planetar. A fost director fondator alMuzeului de Istorie Naturală din Bucureşti(1892–1944). A publicat peste o sută de lucrăride specialitate, dintre care menţionăm:Fauna ihtiologică a României (1909), Pescăriaşi pescuitul în România (1916), Marea Neagră(1940), Principes et moyens pour la réorganisationdes musées d’histoire naturelle (1934). Membrual Academiei Române (1910). Membru almai multor academii europene.AntonGrigore AntipaConstantin AntociAntoci, Constantin(28.02.1949, Mihailovca, rn. Cimişlia, RSSM)General-locotenent de poliţie. A absolvitŞcoala medie de miliţie de la Chişinău a MinisteruluiAfacerilor Interne al URSS (1970–1972) şi Şcoala Superioară de Miliţie de laLeningrad (1973–1977). A lucrat în cadrulMinisterului Afacerilor Interne al RepubliciiMoldova la Bălţi şi Comrat. Ministru deInterne al Republicii Moldova (1992–1997),director general al Departamentului de protecţiecivilă şi situaţii excepţionale, directoradjunct al Centrului registrelor de stat alÎntreprinderii de Stat pentru Registru a MinisteruluiDezvoltării Informaţionale.Antochi, Iosif(23.08.1914, Pătrăuţi, jud. Suceava –30.09.1997, Bonn)Pedagog. A studiat Literele la Universitateadin Cernăuţi şi Dreptul la Bucureşti,continuând cu doctoratul la Heidelberg,cu teza „Idealul educaţional în pedagogiaromânească“. A lucrat la Catedra depedagogie a Institutului Agronomic dinBucureşti, apoi a fost profesor de pedagogiegenerală la Institutul de Învăţământ Superiordin Piteşti. Profesor invitat la Bonn,Universitatea Renană, 1974, dată de la carerămâne în Germania. Lucrări: Istoria gândiriipedagogice universale, 1959; Istoria pedagogiei,1961. A tradus din Tagore, J. J. Rousseau,Pestalozzi, Comenius. Membru al AsociaţieiMondiale de Ştiinţa Educaţiei, membru deonoare al Academiei Române (1993).Anton, Ioan M.(18.07.1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor)Inginer. A absolvit Politehnica la Timişoaraşi tot acolo şi-a luat doctoratul (1961). A fostprofesor la Institutul Politehnic din Timişoara(maşini hidraulice) şi rector (1971–1981).A elaborat metode noi de optimizare adezvoltării şi funcţionării maşinilor hidraulice.Lucrări: Studiul teoretic şi experimental alfenomenului de cavitaţie la pompele centrifugale,29ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 29 31.10.2011 17:22:20


30Premiul Academiei (1961), Turbine hidraulice(1979), Cavitaţia (1984–1985), Hidrodinamicaturbinelor şi pompelor bulb şi a turbinelor-pompebulb, în colaborare (1988), The Scale Effectand Coefficient V of Hydraulic Losses for Francisand Kaplan Turbines (1995). A primit OrdinulMeritul Ştiinţific clasa I (1976) şi este laureatal Premiului de Stat (1953). Membrual Academiei Române (1974), membru alAcademiei Europene de Ştiinţe şi Arte dinSalzburg (1997), membru al Academiei deŞtiinţe din New York (1997).Anton, Ion(3.12.1950, Ghelăuza, rn. Străşeni,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere aUniversităţii din Chişinău. Şef de secţie lasăptămânalul Literatura şi Arta. Redactorşefla revista pentru copii şi tineret Floriledalbe. Lucrări: Vamă pentru speranţă (1983);Dincolo de formule (1984); Bună dimineaţa,ziuă! (1985); Viitorul ca moştenire (1992);Garderoba veselă (1988); Rondelurile călătorului(1997); Zodia Zimbrului (1991); Mâine va fiieri (2002); Cuibul soarelui (2003); Necuprinsulpunctului (2005). Distins cu Medalia MeritulCivic. Membru al Uniunii Scriitorilor dinMoldova şi din România, membru al UniuniiJurnaliştilor din Moldova.Antonescu, (Victor) Ion(2.06.1882, Piteşti – 1.06.1946, Jilava)Mareşal şi om politic român, şef al guvernuluiîntre anii 1940–1944. A absolvit Şcoalade Ofiţeri de Cavalerie în 1904 ca şef depromoţie şi a fost repartizat la Regimentul 1Roşiori. A absolvit Şcoala Superioară deRăzboi în 1913. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Balcanic a îndeplinit funcţia de şefal Biroului Operaţii al Diviziei 1 Cavalerie.Intrarea României în Primul Război Mondiall-a găsit la Biroul de Operaţii al Armateide Nord, comandată de generalul de corpde armată Constantin Prezan, el fiind şefulBiroului de operaţiuni. După război (fusesepromovat din nou în 1920) a făcut parte dindelegaţia română ce a participat la Tratativelede pace de la Paris, precum şi din cea carea negociat alianţa cu Polonia. Între 1 augustşi 31 decembrie 1923 a îndeplinit funcţiade ataşat militar la Paris, iar apoi la Londra,între 1 ianuarie 1924 şi 14 iulie 1926. Întorsîn ţară, a primit comanda Regimentului 9Roşiori Principesa Elena de la Giurgiu, iar în1927 a preluat conducerea Şcolii Superioarede Război. A fost apoi numit comandant alŞcolii Speciale de Infanterie şi Cavalerie dela Sibiu. A fost promovat general de diviziepe 25 decembrie 1937 şi trei zile mai târziu afost numit ministru al Apărării. Însă din nouAntonIon AntonIon Antonescua intrat în conflict cu regele şi camarila saşi a fost nevoit să demisioneze pe 30 martie1938. În urma cedărilor teritoriale din varaanului 1940, Carol al II-lea se găsea într-osituaţie dificilă. Pe 5 septembrie, regele l-anumit preşedinte al Consiliului de Miniştri şii-a conferit puteri depline pentru conducereastatului. În ziua următoare Carol a abdicat înfavoarea fiului său Mihai I şi a părăsit ţara.Generalul a format un guvern cu Garda deFier, România devenind „stat naţional legionar“.Coabitarea dintre el şi Garda de Fier s-adovedit a fi însă numai de scurtă durată. Bazându-sepe sprijinul armatei şi pe aprobareatacită a lui Hitler, a profitat de rebeliunealegionară dintre 21–23 ianuarie 1941 şi i-aînlăturat de la putere, lichidând mişcarea.Decizia de invazie a Uniunii Sovietice afost luată de generalul Ion Antonescu fărăa consulta pe cineva. S-a angajat în războiulîmpotriva URSS alături de Germania nazistăpentru recuperarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei. Răsturnat de la putere şi arestat la23 august 1944, a fost judecat de un tribunalcondus de sovietici şi a primit şase pedepsecu moartea pentru crime de război.Antonescu, Mihai(1904, Nucet, jud. Dâmboviţa – 1.06.1946, Jilava)Politician şi jurist, profesor al Universităţiidin Bucureşti, lider liberal. A fost ministrude Externe, ministru de Interne (măsuriantievreieşti de deportare în Transnistria) şivicepreşedinte al Consiliului de Miniştri înanii regimului lui Ion Antonescu. La 23 august1944 a fost arestat şi, după un scurtproces, condamnat la moarte de TribunalulPoporului. A fost executat odată cu Ion Antonescuşi alţi colaboratori ai acestuia.Antonescu, Petre(29.06.1873, Râmnicu Sărat –22.04.1965, Bucureşti)Arhitect. A studiat Arhitectura la Paris.A condus Şcoala de Arhitectură din Bucureşti(1931–1938). A edificat primăriaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 30 31.10.2011 17:22:20


ApolodorPetre Antonescu Costache Antoniu Ion S. Antoniucapitalei (1905–1913), Arcul de Triumf(1936), pentru care a folosit marmură deRuşchiţa, hotelul Triumf, Palatul Navigaţiei(1910–1916), Palatul Facultăţii de Drept,blocul Adriatica, palatul Kretzulescu, PalatulAdministrativ din Craiova, casa Paciurea dinBucureşti, casa Menelas Chircu din Rm.Sărat ş.a. Preşedinte al Societăţii Arhitecţilor,membru al Academiei de Arte San Luccadin Roma, membru de onoare al AcademieiRomâne (1936).Antonescu, Teohari(1.09.1866, Bucureşti – 11.01.1910, Iaşi)Arheolog şi publicist. Elev al lui Al. I. Odobescula Facultatea de Litere din Bucureşti, astudiat apoi la Paris, Berlin, Heidelberg, Atena,specializându-se în arheologie. Printreprimii specialişti români în epigrafie greacăşi latină. Membru al Societăţii Junimea şial Comitetului de redacţie al Convorbirilorliterare. A publicat eseuri aflate la limitadintre arheologie şi literatură: Lumi uitate,1901. Chiar studiile de specialitate poartăamprenta căutării „sufletului neamului“,a identităţii spiritului românesc, venit dintrecutul imemorial: Cultul cabirilor în Dacia,1889; Dacia, patria primitivă a popoarelor ariene,1897. Nutreşte convingerea că momentulformării popoarelor este şi cel mai favorabildefinirii identităţii, specificului lor: FilozofiaUpanişadelor, Budismul şi Nirvana ş.a. Dacăprin aceste preocupări le continuă pe alelui Eminescu, prin chestiunile de mitologieşi comparatism lingvistic îi anunţă pe VasilePârvan, Mircea Eliade. A lăsat şi un Jurnal(1893–1908).AntonieV. Plămădeală, AntonieAntoniu, Costache(25.02.1900, Ţigănaşi, jud. Iaşi –16.06.1979, Bucureşti)Actor. Profesor şi rector al IATC, Bucureşti.A lucrat îndeosebi pentru teatrul radiofonic,ca actor, dar şi ca regizor: Revizorul de Gogol,Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare,Hanul Ancuţei după Mihail Sadoveanu.A lăsat o filmografie impresionantă: O noaptede pomină, 1939; O scrisoare pierdută, 1953;Nufărul roşu, 1955; Pasărea furtunii, 1957;Telegrame, 1959; Darclée, 1960; Străinul, 1963;Pădurea spânzuraţilor, 1964 şi Neamul Şoimăreştilor,1965. Artist al Poporului din RSR.Antoniu, Ion S.(27.08.1905, Roman – 10.03.1987, Bucureşti)Inginer energetician. A urmat Şcoala Politehnicădin Bucureşti, Secţia electrotehnică,apoi Şcoala Superioară de Electricitatedin Paris. Doctor docent în ştiinţe (1967).A lucrat la Societatea Generală de Gaz şiElectricitate din Bucureşti, apoi la Fabricade Maşini Electrice Dinamo şi s-a ocupatde funcţionarea aparatelor de măsură aelectricităţii în regim deformant (Etudes dufonctionnement des appareils de mésure dans unrégime déformant, 1948). Profesor la InstitutulPolitehnic din Bucureşti, preşedinteal Comisiei de Magnetohidrodinamică şidelegatul ei la Agenţia Internaţională pentruEnergie Nucleară, Viena (până în 1979). Înîntreaga sa carieră a rezolvat probleme fundamentaleale domeniului, legate de funcţionareaanormală a maşinilor electrice şi aaparatelor de măsură. A construit mai multecentrale electrice în Româna. Lucrări: Introducereîn aplicarea calculului matricial la studiulcircuitelor electrice, 1953; Chestiuni speciale deelectrotehnică, 1956; Calcul matricial şi tensorialîn electrotehnică, 1962. Membru corespondental Academiei Române (1963) şi decorat cuOrdinul Muncii clasa a III-a în acelaşi an,Ordinul Steaua Republicii clasa a IV-a, 1974.Apolodor din Damasc sau Apollodoros(a doua jumătate a sec. I d.H., Damasc, Siria –125 d.H., Roma)Constructor grec al podului de peste Dunărepentru legiunile romane (101–103 d.H.),lung de 1 135 m, lat de 15 m, înalt de 19 m,31ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 31 31.10.2011 17:22:20


32din bârne de stejar îmbinate fără cuie, avândla capete castrele Drobeta şi Pontes, şi al unormaşini de luptă (catapulte etc.). De asemeneaa construit Forul lui Traian (107–114 d.H.)şi Columna lui Traian (dedicată războaielorcu dacii), bazilica traiană, termele lui Traian,fiind principalul constructor de război (înluptele cu dacii şi cu parţii), ca şi al edificiilorepocii traiane din Roma.Apostol, Gheorghe(16.05.1913, com. Tudor Vladimirescu,jud. Galaţi – 21.08.2010 Bucureşti)Politician comunist din perioada GheorgheGheorghiu-Dej. Şi-a început cariera camuncitor la Căile Ferate din Galaţi, undel-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej (în 1932).Membru PCR din 1934. Pentru acţiuni încadrul sindicatelor feroviare a făcut închisoarela Doftana, Târgu Jiu, Caracal treiani (1935–1937). A fost de partea lui Dej îneliminarea grupului Pătrăşcanu. Membru alComitetului Central al partidului (1945) şial Biroului Politic Executiv (1948), prietencu Ion Gheorghe Maurer. Vicepreşedinte alConsiliului de Miniştri (1952–1954; 1961–1967), prim-secretar al CC al PMR (1954–1955), preşedinte al Consiliului Central alSindicatelor (1955–1961), preşedinte al UniuniiGenerale a Sindicatelor din România(1967–1969) şi director general al DirecţieiGenerale a Rezervelor de Stat (1969–1975).Neacceptat de Ceauşescu, a fost trimis ambasadoral României în Brazilia şi Argentina(1977–1988), după care a fost sancţionat pelinie de partid pentru folosirea frauduloasă afondurilor de protocol ale Ambasadei. A fostunul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6“(alături de Alexandru Bârlădeanu, CorneliuMănescu, Constantin Pârvulescu, GrigoreRăceanu, Silviu Brucan), citită la postulEuropa Liberă (11 martie 1989) şi consideratăastăzi primul mare semn al disidenţeianticeauşiste.Apostol, Pavel nume la naştere Erdös Pàl(1919, Arad – decembrie 1983, Paris)Filosof. Evreu ca etnie, din familia mareluimatematician Erdös Pàl din Ungaria. Comunistdin ilegalitate ca opţiune, marxist ca filosofie.A studiat filosofia la Universitatea dinCluj şi şi-a luat doctoratul cu Lucian Blaga.A făcut închisoare în perioada stalinistă.Specializare la École des Hautes Études,unde a fost coleg cu François Mittérrand şila Berlin la Volkswagen Stiftung. Profesor laUniversitatea din Cluj, şi-a început carieraca asistent al lui D. D. Roşca. Prieten cu MirceaMaliţa, a fost preşedinte al ComitetuluiApostolNaţional de Viitorologie. Contribuţii la cercetareanaturii dialecticii marxiste în linia luiMario Bunge. Lucrări: Funcţiunea de cunoaşterea noţiunii, 1957; Iluzia evadării: încercăricritice asupra filosofiei burgheze contemporane,1958; Cibernetica: cunoaştere, acţiune; contribuţiila metodologia acţiunii-cunoaştere, 1969; E preadevreme sau e prea târziu să proiectăm omul anului2000?, 1969; Mic dicţionar filosofic, 1973;Logica pe înţelesul tuturor, 1974; Calitatea vieţiişi explorarea viitorului, 1975; Viitorul, 1977.A îngrijit publicarea operelor lui AntonioGramsci în România (1969).Apostolescu, Nicolae(4.05.1876, Alexandria – 2.11.1918, Piteşti)Comparatist. Discipol al lui Bogdan PetriceicuHasdeu. A pus bazele comparatismuluiliterar, adus mai târziu la mare perfecţiunede Bazil Munteanu. Teza sa de doctorat,„L’Influence des romantiques français sur lapoésie roumaine“ („Influenţa romanticilorfrancezi asupra poeziei române“), susţinutăla Paris, a apărut cu prefaţa lui Emile Faguet,1909, acelaşi care a condus şi teza de doctorata lui E. Lovinescu. Lucrări importante:L’Ancienne versification roumaine („Vecheaversificaţie românească“), Paris, 1909; Istorialiteraturii române, vol. I, 1913; vol. II, 1916.Apostu, George(20.12.1934, Stănişeşti, jud. Bacău –13.10.1986, Paris)Sculptor. Elev al lui Boris Caragea şi ConstantinBaraschi. Discipol al lui ConstantinBrâncuşi. Stabilit în ultima parte a activităţiisale în Franţa. A fost creatorul unui stiloriginal, îmbinând modernismul abstractcu sugestii din arhaicitatea artei populareromâneşti. Lucrări în bronz, piatră şi lemn,în a căror concepţie se desluşesc ecouri aleartei populare şi volume echilibrate ce tindspre forme abstracte. Figurează cu lucrări laMuzeul de Artă Modernă (Beaubourg) dinParis şi în numeroase colecţii particularedin ţară şi din străinătate (Danemarca, Italia,Anglia, Suedia, Canada). Dintre lucrărilesale menţionăm suita monografică Tată şifiu, ciclul Fluturii, Fetiţa cu păpuşa, Maternitate.Arachelu, Ion(8.09.1948, Chişinău)Actor. Armean ca etnie. A absolvit filialateatrală B. Şciukin de pe lângă Teatrul RepublicanLuceafărul din Chişinău. Actorla teatrele Luceafărul şi Ginta Latină dinChişinău. Plecat la Moscova din 1990.A făcut mai ales roluri de comedie în pieselelui Vasile Alecsandri. Filmografie: Povârnişul,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 32 31.10.2011 17:22:20


ArboreGeorge Apostu Ion Arachelu Constantin Aramă Teoctist Arăpaşu1970; Viforul roşu, 1971; Vara ostaşului Dedov,1971; Crestături spre amintire, 1972; Ultimulhaiduc, 1972; Podurile, 1973; Durata zilei,1974; Bărbaţii încărunţesc de tineri, 1974; Pe urmelefiarei, 1976; O întâmplare la festival, 1976;Casa lui Dionis, 1981; În zorii revoluţiei, 1984;Un autobuz în ploaie, 1986; Am onoarea, 1987;Văleu, văleu, nu turna!, 1991. Distins cu titlulde Maestru în Artă, 1997.Aramă, Constantin(29.09.1919, Iaşi – 24.03.2003, Bucureşti)Inginer, specialist în motoare cu ardereinternă. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti, după care a fost inginer la Craiova,Piteşti şi Bucureşti, unde şi-a începutşi cariera didactică, la Institutul Politehnic,Catedra motoare cu ardere internă (1951).Lucrări: Combustibili şi lubrifianţi pentru motoare,1962; Cercetarea în domeniul construcţiilorde maşini, 1972; Economia de combustibili pentruautomobile, 1974; Poluarea aerului de cătremotoarele cu ardere internă. Reducerea poluării şieconomicitate, 1975; Termotehnica, 1976. Membrual Academiei Române (1991), preşedinteal Comisiei de termotehnică a AcademieiRomâne, membru al Institutului de IngineriMecanici din Marea Britanie.Arăpaşu, Teoctistpreume la naştere Teodor(7.02.1915, Tocileni, jud. Botoşani –30.07.2007, Bucureşti)Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Fratela mănăstirile Verona şi Neamţ (din 1929).Elev la Seminarul monahal din mănăstireaCernica (1932–1940). Tuns în monahismla Bistriţa, jud. Neamţ, sub numele Teoctist(1935) şi hirotonisit ierodiacon (1937). În1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie dinBucureşti, obţinând licenţa în 1945, când afost transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiindhirotonisit ieromonah (1945) şi arhimandrit(1946). Studii la Facultatea de Litere şi Filosofiedin Iaşi (1945–1947). În 1950 ales şihirotonisit episcop-vicar patriarhal, cu titlulBotoşăneanul. În această calitate a fost rectoral Institutului Teologic Universitar dinBucureşti (1950–1954) şi a condus diferitesectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.În 1973 a devenit arhiepiscop al Craioveişi mitropolit al Olteniei, iar în 1977 arhiepiscopal Iaşilor şi mitropolit al Moldoveişi Sucevei (din 1980 până în 1982, locţiitorde mitroplit al Ardealului). După moarteapatriarhului Iustin Moisescu (1986) a devenitmitropolit al Ungrovlahiei şi patriarhal Bisericii Ortodoxe Române. În cei 45 deani de activitate ca ierarh s-a preocupat nunumai de probleme administrative şi economice,ci şi de restaurarea unor monumentede artă bisericească din cele patru eparhii pecare le-a condus (îndeosebi Putna, Bistriţa,Slatina, Râşca, Gorovei, Vorona, MitropoliaVeche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iaşilor)şi de organizarea unor muzee bisericeşti,a ctitorit o biserică în localitatea Victoria-Botoşani,a îndrumat revistele MitropoliaOlteniei, Mitropolia Moldovei şi Sucevei şi GlasulBisericii, a încurajat apariţia mai multorlucrări teologice. Reprezentant de seamă alecumenismului românesc, a făcut parte dinmai multe delegaţii sinodale care au vizitatalte Biserici, a condus delegaţii în vizitele depeste hotare şi a găzduit vizita papei IoanPaul al II-lea la Bucureşti. Lucrări: MitropolitulIacob Putneanul, făclier al Ortodoxiei româneşti,al năzuinţelor de unitate naţională şi deafirmare a culturii române, mănăstirea Neamţ,1978. O ediţie lărgită, sub titlul MitropolitulIacob Putneanul, 1719–1778; În slujba Ortodoxieiromâneşti a năzuinţelor de unitate naţionalăşi de afirmare a culturii române, 1978; Studiuintroductiv la Dosoftei–Dumnezeiasca Liturghie,ediţie critică de N.A. Ursu, 1980.Arbore, Ecaterina căsătorită Ralli(1873, Bucureşti – 1937, Moscova)Militant social. Soră a Ninei A., pictoriţă,elevă a lui Matisse, şi fiică a lui Zamfir A.Socialistă ca opţiune politică. A studiatMedicina la Bucureşti. A luptat împotriva33ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 33 31.10.2011 17:22:20


34tuberculozei în rândul muncitorilor şicopiilor. A făcut anchete de teren. Comisarpentru Sănătate al Republicii Sovietice SocialisteUcraina. Revenită în România în 1924,a fost expulzată de autorităţi. Din 1931, comisar(locuia la Moscova) pentru Moldovaal Internaţionalei Comuniste. Partizană a luiTroţki, a sprijinit vizita lui Panait Istrati înURSS. A fost ucisă în cadrul epurărilor eliteiintelectuale de către Stalin, în 1937.Arbore, Grigorenume la naştere Grigore Popescu(11.06.1943, Pietroşiţa, jud. Dâmboviţa)Poet şi publicist. A studiat istoria veche şiarheologia la Cluj şi Bucureşti, apoi istoriaşi teoria artei la Institutul de Arte PlasticeNicolae Grigorescu. Cadru didactic asociatla Institutul N. Grigorescu din Bucureşti(1970–1972). Doctoral Degree in Historyof Art (1973–1975) la Scuola NormaleSuperiore din Pisa. Stabilit în Italia (1987).Din 1991 expert, apoi director tehnic (1995)în Consiliul Naţional al Cercetării al Italiei(CNRI). Beletristică: Exodul, 1967; Cenuşa,1969; Auguralia, 1972; Poeme, 1974; Averse,1976; Stolul de argint, 1979; Retrageri, 1979,antologie; Din toate părţile, 1984. Istoria arteişi culturii: Futurismul, 1976; Cetatea ideală aRenaşterii: studiu asupra morfologiei formelorurbane, 1976; Forma ca viziune: Bernini şi stilisticabarocului, 1984; Arta în timpul monarhiilorabsolute, UTET, Torino, 1997. A coordonatcolecţia monumentală de studii „Pictura înEuropa“, publicată de Electa, Milano, 1994.A coordonat ştiinţific realizarea de mariexpoziţii de artă şi cultură. A planificat şiîngrijit sinteza Cavalerii stepelor, Electa, Milano,1980, dedicată istoriei culturilor anticedin Asia Centrală. Recent a îngrijit volumulDe la Marea Adriatică la Marea Neagră, veneţienişi români: trasee istorice comune, 2003.Consilier personal al preşedintelui României,Ion Iliescu, între 1990–1992, 1992–1996,2000–2004. Cavaler al Ordinului de Merital Republicii Italiene (1982). Cavaler alOrdinului Serviciu Credincios al României(2002).Arbore, Zamfir(1848, Basarabia – 1933, Bucureşti)Militant socialist. Anarhist. Narodnic. Tatăal Ecaterinei A. A fost exilat din Rusia înRomânia la 1877, pentru agitaţie în favoareaindependenţei României şi pentru că trimiteaarme şi muniţie peste Prut, în Moldova.Lucrări: Basarabia în secolul al XIX-lea (1899),Premiul Academiei Române; Dicţionar geografical Basarabiei (1904).ArboreDimitrie ArdeleanIovan Ule ArdeleanArdelean, Dimitrie(18.12.1941, Alibunar, Banatul Sârbesc –23.01.1992, Belgrad)Pictor academic. A absolvit Artele Plastice laBelgrad. Profesor de arte plastice la ŞcoalaNormală din Vârşeţ – Secţia în limba română.Expoziţii personale: Belgrad (1964), încăîn anii studenţiei, apoi la Vârşeţ (1973, 1984,1985, 1992), Belgrad şi Pancevo (1987), NoviSad (1988) şi Kuhr (Elveţia) în 1990, precumşi expoziţii colective la Belgrad (1964, 1965,1966). Între anii 1969–1992 expune în maimulte localităţi din Banat şi Timoc: Alibunar,Vârşeţ, Pancevo, Smederevska Palanka,Svilajnac, Novi Sad. Membru al UniuniiArtiştilor Plastici din Voivodina.Ardelean, Ilie(10.10.1906, Gyula, Ungaria –9.01.1972, Bucureşti)Medic. A studiat Medicina la Cluj şi s-aspecializat ca igienist în SUA, ca bursier alFundaţiei Rockfeller (1936–1938). În 1948 adevenit şeful Catedrei de igienă generală şicomunală la Medicina din Bucureşti şi rectoral Institutului de Medicină şi Farmacie.Este considerat întemeietorul igienei experimentaleîn România. Preşedinte al Societăţiide Ştiinţe Medicale şi al Societăţii de Igienădin România. Membru corespondent alAcademiei Române (1948).Ardelean, Iovan Ule(12.10.1933, Satu Nou, Banatul Sârbesc)Desenator. A absolvit Liceul Mixt Romândin Vârşeţ. A fost şef al cancelariei localedin Satu Nou, absolvind între timp ŞcoalaSuperioară de Administraţie la Belgrad.A fost membru al comitetului de conducereal Societăţii Culturale Valeriu Docna dinSatu Nou, unde a activat la Secţia de dramă.A plecat în SUA în 1969 şi a absolvit un cursde desen pe calculator (Auto Cad), lucrândca designer la San Diego, California. Deseneazăîn creion ori tuş portrete şi naturămoartă.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 34 31.10.2011 17:22:20


ArgheziGheorghe Argeşanu Constantin Argetoianu Tudor ArgheziArgeşanu, Gheorghe(02.1883, Caracal – 26/27.11.1940, Jilava)General şi politician. Combatant în PrimulRăzboi Mondial, a devenit ministru de Războiîn 1938, în guvernul Miron Cristea, înurma asasinării prim-ministrului ArmandCălinescu. N-a fost ministru decât 27 dezile, în care timp a ucis legionarii care-lasasinaseră pe Armand Călinescu şi le-aexpus trupurile în pieţele publice. Arestat delegionari, a fost ucis la închisoare.Argetoianu, Constantin(3.03.1871, Craiova – 6.02.1955, Sighet)Politician. A renunţat la cariera de diplomatunde debutase şi a intrat în politică, înscriindu-seîn Partidul Conservator în 1913, peale cărui liste a fost deputat şi senator, apoia trecut la Partidul Liberal. A intrat în LigaPoporului în 1918. A fost membru în guvernulPartidului Poporului (1920–1921), iar în1923 înfiinţează un alt Partid al Poporului,care va fuziona, în 1924, cu Partidul Naţional-Democrat,noua formaţiune purtândnumele Partidul Naţionalist al Poporului.Ministru de Interne şi Finanţe (1931–1932),a înfiinţat Uniunea Agrară (mai târziu, PartidulAgrar), iar din 1938 a devenit consilierregal, ocupând apoi funcţia de prim-ministru(1939) din partea Partidului NaţionalLiberal şi ministru al Afacerilor Externe(1940). S-a remarcat şi ca orator de temut dela tribuna Parlamentului şi şi-a consemnatmemoriile ca pe o proză, de mare interespolitic şi social, publicată postum: Amintiri(1991–1998), Însemnări zilnice (1998–2003).A murit la închisoare.Arghezi, Tudornume la naştere Ion N. Theodorescu(23.05.1880, Bucureşti – 14.07.1967, Bucureşti)Scriitor. A absolvit liceul Sf. Sava (1891–1896). O vreme a fost laborant la Fabricade zahăr din Chitila (1897), apoi novice lamănăstirea Cernica. Cercurile bisericeşti îlajută să plece în străinătate (bibliotecar laUniversitatea Catolică din Fribourg, Elveţia,1905; Paris, 1906; Geneva, 1900–1910, undea făcut şi o şcoală de ceasornicari). Întors laBucureşti, a editat revista Linia dreaptă (1904)şi a condus cotidianul Seara (1913–1914).Între 1918 şi 1919 e închis pentru colaboraţionism.A debutat ca poet la Liga ortodoxăa lui Al. Macedonski, în 1896, cu versurisimboliste şi instrumentaliste. A desfăşurato intensă activitate publicistică, remarcându-seprin originalitatea limbajului şi virulenţapamfletară. A publicat la Cugetul românesc,Adevărul literar, Lumea, Gândirea, Ţaranoastră, Integral, Ramuri ş.a. A editat revistaBilete de papagal (1929). Maturizarea poeticăa coincis cu exprimarea setei de cunoaştereşi a incertitudinilor existenţiale: Cuvintepotrivite, 1927, volum de debut, PremiulAcademiei Române. A reabilitat esteticaurâtului: Flori de mucigai, 1931; a configuratdin perspectivă cosmică universul microcosmic,casnic şi familial: Cartea cu jucării, 1931;Cărticică de seară, 1935; Hore, 1939, marcânduna din cele mai puternice reacţii modernisteale poeziei româneşti. Ca prozator s-afăcut remarcat prin pamflete: Baroane, 1943,prin încetăţenirea tabletei ca gen: Tablete dinŢara de Kuty, 1933, prin schiţele şi portreteleconsacrate vieţii monahale, lumii politice şigazetăreşti sau din închisoare: Poarta neagră,1930, şi prin romanele poetice de critică socială:Cimitirul Buna Vestire, 1936; Lina, 1942.Spre bătrâneţe a cultivat poezia de ţinutăcivică şi poemul sociogonic: Cântare omului,1956, a continuat dialogul cu timpul şi divinitatea,meditând cu tristeţe calmă la condiţiaumană: Frunze, 1961; Poeme noi, 1963;Silabe, 1965; Cadenţe, 1965; Litanii, 1967;Crengi, 1970, postum. Premiul Naţionalpentru poezie, 1934; Premiul Naţional pentruliteratură, 1946; Premiul de Stat, 1955;Premiul Herder al Universităţii din Viena,1965. Funeralii naţionale. A fost tradus înfranceză, italiană, spaniolă, germană, rusă,maghiară, polonă, cehă, bulgară, greacă,suedeză ş.a. Printre traducători enumerăm:35ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 35 31.10.2011 17:22:21


36Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, MiguelAngel Asturias, Gaston Bachelard, MariaTeresa León ş.a. Este una dintre marile personalităţiliterare româneşti ale veacului XX,care asigură continuitatea între cultura interbelicăşi cea postbelică, permite păstrarearegistrelor valorice în perioada războiuluirece, relaţia literaturii române cu literaturileeuropene. A devenit membru al Academieiîn 1955.Argov, Meirnume la naştere Meyer Grabovsky(1905, Râbniţa, azi în Republica Moldova –24.11.1963, Ierusalim)Militant sionist. A absolvit liceul în oraşulnatal şi universitatea la Kiev. Mişcareade formare a Europei Naţiunilor de după1848, care a trezit şi spiritul identitar alevreilor europeni, l-a făcut să se înscrie şisă conducă mişcarea sionistă HeHalutz dinUcraina (arestat în 1922 ca membru militantal Comitetului Central al TineretuluiSionist din Ucraina). Expulzat în 1924,a plecat în Palestina aflată sub mandatbritanic şi a lucrat în agricultură, ca şi BenGurion. Considerat printre fondatorii statuluinaţional, a fost secretar al SindicatuluiMuncitorilor din Petah Tikva (1929–1939),membru al Vaad Leumi din 1930. Dupăînceperea celui de-al Doilea Război Mondial,s-a înrolat, în 1940, voluntar în armatabritanică şi a luptat cu Brigada Evreiascăîn Italia. După război participă la activităţilede salvare a evreilor care încercau săimigreze în Palestina. A fost unul dintresemnatarii Declaraţiei de independenţă astatului Israel la 14 mai 1948 şi imediat s-aalăturat Consiliului Provizoriu de Stat, careprezentant al Partidului Mapai (al căruimembru al Comitetului Central devenise).A fost ales deputat în primul Knesset(Parlament) al statului Israel în anul 1949,fiind reales în 1951, 1955, 1959 şi 1961. Începânddin 1951 a fost preşedinte al Comitetuluiparlamentar pentru Afaceri Externeşi Apărare, conducând în această calitatenegocierile cu prim-ministrul RepubliciiFederale Germania, Konrad Adenauer, cuprivire la restabilirea relaţiilor Israelului cuGermania şi la reparaţiile cuvenite evreilorsupravieţuitori ai Holocaustului nazist.Aricescu, C(onstantin) D.(18.03.1823, Câmpulung –18.02.1886, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Colegiul Sf. Sava, unde i-aavut profesori pe Petrache Poenaru şi CostacheAristia. A încercat să traducă Les chaînesde l’esclavage a lui J. P. Marat. A organizat laArgovMeir ArgovConstantin ArionCâmpulung o echipă de teatru (1846–1847)şi a participat, în oraşul natal, la revoluţia din1848, fiind arestat şi surghiunit la Snagov.A fost director al Arhivelor Statului (1869–1870; 1871–1876), director al DomeniilorStatului (1870–1871), director al ImprimerieiStatului (1876), revizor şcolar în judeţeleIlfov, Vlaşca şi în Bucureşti. S-a manifestatca publicist combativ, influenţat de ideile luiBălcescu. A scris Istoria Câmpulungului, primaresidenţă a României (1855–1856), prima monografiepublicată despre istoria unui oraş.A mai publicat Corespondenţă secretă şi acteinedite ale capilor Revoluţiei române de la 1848,1873–1874.Arion, Constantin(18.06.1855, Bucureşti – 27.06.1923, Bucureşti)Om politic. A urmat Dreptul la Şcoala deŞtiinţe Politice din Paris. A fost şef de cabinetla Ministerul de Externe, apoi profesorla Catedra de drept comercial şi maritim aFacultăţii de Drept de la Universitatea dinBucureşti. A fost ministru al Culturii şi Cultelor,în care calitate a reuşit să obţină fonduripentru construirea unui local destinatBibliotecii Academiei (1910–1912), ministrual Agriculturii şi Domeniilor, ministru deExterne, vicepreşedinte al Consiliului deMiniştri (1918). Unul dintre liderii PartiduluiConservator. Membru de onoare alAcademiei Române (1912).Arion, George(5.04.1946, Tecuci)Gazetar, scriitor. Din 1974 lucrează la revistaFlacăra (pe atunci condusă de AdrianPăunescu), iar în prezent este preşedinte–director general al S.C. Publicaţiile FlacăraS.A. Lucrări: versuri: Copiii lăsaţi singuri,1979; Amintiri din cetatea nimănui, 1980; eseu:Alexandru Philippide sau drama unicităţii, 1982;Detectiv fără voie. Laudatio pentru romanul poliţist,2004; roman poliţist: Atac în bibliotecă,1983; Profesionistul. Ţintă în mişcare, 1985;Trucaj, 1986; Pe ce picior dansaţi?, Misterul dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 36 31.10.2011 17:22:21


ArseniGeorge Arion Costache Aristia Vladimir Arnăutov Constantin N. Arsenifotografie, 1991. A publicat şi O istorie a societăţiiromâneşti în interviuri, 2 vol., 2005.Aristia, Costache(1800, Bucureşti – 18.04.1880, Bucureşti)Actor, scriitor şi om politic român. Fiu alunui grec căzut la Misolonghi. A studiat laAcademia Grecească din Bucureşti. A fosttrimis la Paris de prinţesa Ralu Caragea, şi eagrecoaică, întemeietoarea teatrului de la CişmeauaRoşie, pentru a studia jocul actoruluiFr. J. Talma. Întors în ţară, a jucat pe scenateatrului de la Cişmeaua Roşie. A participatla mişcarea Eteriei, a lui Ipsilanti, mişcare deeliberare a Greciei de sub otomani, cu carea fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecatîn Austria şi Italia. În 1824 a studiat la AcademiaIoniană din insula Corfu. S-a întors laBucureşti ca profesor de greacă şi franceză laSf. Sava (1830) şi profesor de declamaţie laşcoala Societăţii Filarmonice. Acolo i-a avutelevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali(grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fostcomandant al Gărzii Naţionale. A tradus înromâneşte Saul de Alfieri şi Iliada lui Homer,din care s-a tipărit doar Cântul I. S-a ocupatde îmbogăţirea repertoriului teatral cu pieseclasice, ridicând astfel prestigiul teatruluiromânesc şi pregătind trecerea de la stadiulimitativ la cel creator.Armeanca, Ioan(1900, Săcărâmb, jud. Hunedoara – 1954, Cluj)Profesor la Facultatea de Matematică a Universităţiidin Bucureşti, astronom. A absolvituniversitatea la Cluj şi şi-a luat doctoratul înastronomie la Göttingen cu teza „Photographischeund photovisuelle Helligkeiten vonpohlnahen Sternen“, 1933. Între 1937–1938se specializează în fotometria fotoelectronicăla trei observatoare din Germania şi din 1939începe la Cluj observaţiile cu fotometrulGuthnick, care vor fi întrerupte de refugiulîn 1940 la Timişoara (în urma Diktatuluide la Viena) şi nu vor mai putea fi reluatedin cauza deteriorării fotometrului. Din1945, când Observatorul Astronomic revinela Cluj, este directorul lui până la deces,ocupându-se în special de problema stelelorvariabile, fundamentând cercetarea în acestdomeniu care de atunci s-a înscris permanentîn activitatea colectivului astronomic.Membru al societăţilor Gazeta Matematică,Astronomische Gesellschaft, Société Astronomiquede France, al Comitetului Naţionalde Astronomie.Arnăutov, Vladimir(30.07.1939, Bolgrad, reg. Odessa, azi Ucraina)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea de Stat din Chişinău.Elevul lui Vladimir Andrunachievici.Specializat în algebră topologică, geometriediscretă şi cristalografie matematică. Şefde secţie la Institutul de Matematică şiInformatică al AŞM. Distins cu OrdinulGloria Muncii şi Premiul Acad. ConstantinSibirschi. Lucrări: Introduction to the theory oftopological rings and modules, 1996, în colaborare;The theory of radicals of topological rings,1997; Properties of one-sided ideals of topologicalrings, 2006; О накрытиях в решетке всехгрупповых топологий произвольной абелевойгруппе, 2006; Properties of accessible subrings oftopological rings when taking quotien rings, 2007.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Aron, Petru PavelV. Aaron, Petru PavelAron, TeodorV. Aaron, TheodorArseni, Constantin N.(3.02.1912, Dolhasca, jud. Suceava –5.07.1994, Bucureşti)Medic. A făcut liceul la Bacău şi Medicinala Cluj, unde a obţinut şi titlul de doctorîn specialitate (1936). A fost elevul lui IuliuHaţieganu şi Nicolae Bagdasar. S-a specializatîn neurochirurgie. Profesor la Facultateade Medicină. Lucrări: Epilepsia în tumorile37ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 37 31.10.2011 17:22:21


38cerebrale, 1950; Tulburări endocrine şi vegetativeîn tumorile cerebrale (împreună cu MihaiIoan Botez), 1971; Patologia vertebro-medularăneurochirurgicală (împreună cu Mircea Simionescu),1968; Anatomia patologică a tumorilorsistemului nervos (împreună cu Nicolae Carp),1978; Tratat de neurologie în 8 volume (subredacţia lui C. Arseni), 1979–1981. Membrutitular al Academiei Române din 1991,membru al societăţilor profesionale din maimulte ţări: Société Française de Neurologie,New York Academy of Sciences, RoyalSociety of Medicine (Londra), SocietateaRomână de Psiho-neuro-endocrinologie.Arşinel, Alexandru(4.06.1939, Dolhasca, jud. Ilfov)Actor de comedie. A absolvit IATC (1962)la Bucureşti. Vedetă la teatrul de revistă şila televiziune, reiterează în film formulapracticată pe scenă. Director al Teatrului deRevistă Constantin Tănase din Bucureşti.Roluri: Ana şi „hoţul“ (1981); Ca-n filme(1983); Colierul de turcoaze (1985); În fiecare zimi-e dor de tine (1987); Flăcăul cu o singură bretea(1990); Miss Litoral (1990); A doua căderea Constantinopolului (1993); Paradisul în direct(1994); Războiul Sexelor (2007–2008).Artzi, Yitzhak(14.11.1920, Siret – 18.09.2003, Tel Aviv)Militant sionist. A absolvit Colegiul Evreiescdin Bucureşti şi a activat în cadrulMişcării Sioniste din România, lucrând înclandestinitate în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, în care perioadă a ajutat lasalvarea deportaţilor din lagărele germanedin Transnistria. A emigrat în Israel în 1946.A absolvit Dreptul şi Economia la Universitateadin Tel Aviv. A fost ofiţer de relaţiipublice şi informaţii în cadrul AdministraţieiFiscale din Israel. Intră în politică în cadrulPartidului Progresist, fiind ales în funcţia desecretar general (1959–1961). Nefiind deacord cu fuziunea acestui partid cu PartidulHerut pentru formarea Partidului Gahal(baza viitorului Partid Likud), fondeazăPartidul Liberal Independent, în care deţinefuncţia de secretar general (1965–1966).Intră în administraţia oraşului Tel Aviv, deţinândfuncţia de primar-adjunct (1974–1979)şi apoi de viceprimar general (1979–1983).Fiul său, Shlomo Artzi, a devenit un cunoscutcântăreţ.Aruşanov, Ernest(4.02.1941, Baku, Azerbaidjan)Fizician. A absolvit Fizica la Universitateade Stat din Chişinău cu diploma de merit şişi-a luat doctoratul la aceeaşi universitate înArşinelspecialitatea fizica semiconductorilor (1967).După ce a lucrat o perioadă la Institutul deFizică Aplicată al AŞM, a devenit profesorla Universitate (din 1989). Lucrează în domeniilecreşterea cristalelor, caracterizareamagnetică şi optică a materialelor binare şiternare. Are 12 brevete de invenţii. Decoratîn 2006 de AŞM cu Diploma de Recunoştinţăpentru rezultatele valoroase obţinute încercetare. Lucrări: Materiale semiconductoareşi dispozitive pentru conversiunea fotovoltaică aenergiei solare (ciclu, în colaborare). Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2000),laureat al Premiului Naţional în domeniulştiinţei şi tehnicii.Asachi, Hermiona(16.12.1821, Viena – 9.12.1900, Paris)Traducătoare. Fiică a lui Gh. Asachi şi aElenei Tauber. Căsătorită cu Alexandru Moruzzi,descendent de domn, apoi cu istoriculfrancez Edgar Quinet. A prelucrat povestiribiblice cu titlul Istoria sfântă pentru tinerimeamoldo-română, 1840, a tradus din SilvioPellico şi B. Franklin în Albina româneascăşi Spicuitorul moldo-valah. După plecarea înFranţa (1845) scrie (semnând HermioneQuinet) Mémoires d’exile, 1868; Cinquante ansd’amitié: Michelet-Quinet. A avut corespondenţăcu Victor Hugo, Jules Michelet, LouisBlanc ş.a. Spre deosebire de tatăl său, a fostde partea Revoluţiei de la 1848 ca fenomenînnoitor şi modernizator al Europei. Deaceea a şi plecat şi acesta a şi fost substratulapropierii ei de lumea franceză.Asachi, Gheorghe(1.03.1788, Herţa – 12.11.1869, Iaşi)Scriitor. Tatăl său, cleric, a tradus din Youngşi Bernardin de Saint Pierre. Asachi a studiatla un colegiu din Lvov (1796–1803), apoila Facultatea de Filosofie, Litere şi Ştiinţedin acelaşi oraş, urmând în paralel şi uncurs special de inginerie (a fost inginerhotarnic). Şi-a continuat studiile la Viena(1805–1808), unde a făcut astronomie şimatematică cu J.T. Burg. Între 1808–1812îşi desăvârşeşte la Roma pregătirea artistică(având profesori pe Michele Keck, AntonioCanova) şi pregătirea umanistă (călătorindprin toată Italia). A dedicat un sonet zboruluicu aerostatul întreprins de dna Blanchard,publicat în Giornale del Campidoglio, 1811.Întors în Moldova, a fost numit referendar laDepartamentul Trebilor din Afară. În acelaşian a înfiinţat, pe lângă Şcoala Domneascăde limbă greacă din Iaşi, o clasă de ingineriehotarnică, unde a predat matematică, geodezie,arhitectură după manuale alcătuite de elENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 38 31.10.2011 17:22:22


AsandeiAlexandru Arşinel Yitzhak Artzi Ernest Aruşanov Gheorghe Asachiînsuşi. A fost organizatorul învăţământuluidin Moldova. La propunerea lui s-a deschis,în 1814, primul curs de Drept (preda juristulChr. Flechtenmacher). Tot el a pregătitprima reprezentaţie teatrală în limba română(Iaşi, 27 decembrie 1827) şi a iniţiat organizareaConservatorului Filarmonic Dramatic(1836). A iniţiat, de asemenea, publicaţiabilingvă, de propagandă externă, Spicuitorulmoldo-valah/Le Glaneur moldo-valaque (1841),jurnal ştiinţific, literar şi industrial. A fostagent diplomatic la Viena (1822–1827).A editat prima gazetă în limba română dinMoldova, Albina românească (1829–1835;1837–1850), având mai multe suplimente.Ca literat a fost un spirit clasicist şi moralist.A scris sonete în manieră petrarchistă:Poezii, 1836, fabule (localizări după Krîlovşi La Fontaine), balade, poeme fantasticecare-l premerg pe Bogdan Petriceicu Hasdeu:Turnul Butului, 1863, fiind influenţatde preromantism. A mai scris drame, nuveleistorice. A descoperit la Lvov, în 1833, manuscrisulŢiganiadei lui Ioan Budai-Deleanu,reintegrând epopeea în circuitul valorilornaţionale. Format în Italia în perioada Risorgimento-ului,a înţeles importanţaformării conştiinţei naţionale pentru patriasa, în contextul în care pe harta Europei sedefineau identităţile naţionale. A acţionat înacest sens toată viaţa, neadmiţând faptul căjumătatea veacului al XIX-lea aducea marischimbări, forţajul modernizator care a pusalături, după 1848, naţiunile europene, înefortul de a defini ariile valorice ale tuturorpopoarelor continentului. A fost membru alAcademiei din Roma.Asan(după 1100 d.H., Târnovo – 1196, Târnovo)Conducător de oşti. Aromân. Frate cu Petruşi Ioniţă cel Frumos, rămas în legendelepopulare cu numele Caloian. Împreună cufratele său, Petru, recunoscut rege de papade la Roma, a fondat Regatul Vlaho-Bulgar(sec. XII, al Doilea Ţarat Bulgar). Esteconsiderat fondatorul dinastiei Asăneştilor.A luptat alături de Petru contra împăraţilorBizanţului Anghelos al II-lea şi Alexiosal III-lea (ajutat de Bela al Ungariei), IoanCantacuzino al Bizanţului şi a comandanţilorde oşti A lexios Gidos şi Vasile Vatatzes,cu ajutor primit din partea românilor de lanordul Dunării. În urma victoriilor, cei doifraţi cer Bizanţului recunoaşterea ca împăraţi.Sunt ucişi mişeleşte amândoi şi vinepe tron fratele lor, Ioniţă cel Frumos. DupăIoniţă au venit pe tron nepotul acestuia,Borilă, apoi Ioan Asan II (1218–1241), fiullui Asan, fondatorul dinastiei, care a extinsgraniţele regatului la dimensiunile maxime:Moesia (teritoriile dintre Dunăre şi Balcani),o parte din Serbia cu oraşele Belgrad, Nišşi Skoplie, Macedonia cu oraşele Seres,Ohrida, Bitolia, Prosak şi Sturmiţa, Traciacu Adrianopole şi Dimotica şi Albania, fărăoraşul Durazzo. În 1258 dinastia se stinge şiregatul revine bulgarilor, iar aromânii (vlahi)sunt consideraţi o minoritate tolerată şi nusunt recunoscuţi ca români.Asan CaloianV. Ioniţă cel FrumosAsan PetruV. PetruAsandei, Neculai(21.06.1928, Timişeşti, Neamţ)Inginer chimist. A absolvit Facultatea deTextile şi Facultatea de Chimie Industrialăla Iaşi. A fost profesor la aceasta din urmă,în specialitatea fizico-chimia polimerilor.A fost profesor invitat în Cehoslovacia,China, Cuba. A inventat o metodă de determinarea polimerilor în stare solidă şiun procedeu de obţinere a polimerilor dinbenzen. S-a ocupat de numeroase proiecte,direcţia principală de cercetare fiind derivaţiidin celuloză şi fibrele artificiale. Membrucorespondent al Academiei Române (1991),membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţădin România, membru fondator al Asociaţiei39ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 39 31.10.2011 17:22:22


AtanasiuGheorghe Atanasiu Ioan Athanasiu Jean Athanasiu42magnétisme terrestre en Transylvanie en 1938(1939), Etudes de Géophysique pure et appliquée(1950). Profesor emerit. Membru al AcademieiRomâne (1963).Atanasiu, Ion(26.10.1892, Iaşi – 14.04.1949, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti. Asistent la Universitatea dinBucureşti, apoi profesor la cea din Iaşi şidin nou la Bucureşti, unde a predat cursuride petrografie, stratigrafie, paleontologiadepozitelor mezozoice (zăcăminte de ţiţei,gaze naturale, cărbuni). Specializat în seismologie.Fondator în România al disciplineielectrochimie şi seismologie. Lucrări: Zăcămintelede cărbuni din România (1924), Lesfacies du Flysch marginal dans la partie moyennedes Carpathes moldaves (1945); Cutremurele depământ din România, postum, 1961. Membrucorespondent al Academiei Române din1940, exclus în 1948, reînregistrat în 1990.Atanasiu, Vasile(25.04.1886, Târgovişte – 6.06.1964, Bucureşti)General de armată. A absolvit Şcoala Militarăla Bucureşti (artilerie şi inginerie navală).A luptat în Primul Război Mondial, dupăcare a absolvit Academia Militară din Bucureşti.Şeful secretariatului Consiliului Superioral Apărării (1931–1934, 1935–1937).Înainte de începutul celui de-al DoileaRăzboi Mondial era general de brigadă.A fost comandantul Corpului 2 Armată şiCorpului 3 Armată (1941–1943), cu care aluptat la Albiţa, Tiraspol, Odessa. A devenitinspector general al artileriei (1943–1945).Trecut în rezervă în 1945. Implicat în luptacontra legionarilor, a fost martor al acuzăriiîn Procesul Sumanelor Negre. O stradă dinBucureşti îi poartă numele.Athanasiu, Ioan(27.04.1868, Sascut, jud. Bacău –20.07.1926, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Şcoala Superioarăde Medicină Veterinară din Bucureştişi s-a specializat la Sorbona, Paris. Profesorde fiziologie animală la şcoala unde studiase,a contribuit, împreună cu I. Cantacuzino,V. Babeş şi Gh. Marinescu, la înfiinţareaReuniunii Biologice din Bucureşti. A înfiinţat,în 1906, împreună cu profesorul IonCantacuzino, filiala din Paris a Société de Biologie.Fondator al şcolii de fiziologie experimentalăveterinară din România. A obţinutperformanţe în domeniul electrofiziologieinervoase. Lucrări: Fiziologie specială (1900),Recherches sur le fonctionnement des musclesantagonistes dans les mouvements volontaires(1902). Membru corespondent al AcademieiRomâne din 1911.Athanasiu, Jean(28.01.1885 – 21.11.1938, Bucureşti)Bariton. Membru fondator al Operei Românedin Bucureşti (1921). În timpul PrimuluiRăzboi Mondial a susţinut spectacole prinspitale, spre a-i încuraja pe ostaşii răniţi, alăturide George Enescu, Petre Sturdza, ConstantinTănase, Theodor Fuchs. A susținutroluri celebre, fiind unul dintre marii noştriinterpreţi, alături de George Folescu, GeorgeNiculescu-Basu, Emilia Gutzianu, FloricaCristoforeanu, Traian Grozăvescu, VioricaUrsuleac, Margareta Metaxa, Maria Cebotari,Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei ş.a.Athanasiu, Sava(28.04.1861, Rugineşti, jud. Vrancea –8.04.1946, Bucureşti)Geolog, paleontolog. A studiat la Facultateade Ştiinţe din Iaşi, ca elev al lui Grigore Cobălcescu,alături de Grigore Antipa, DimitrieBrândză, Emil Racoviţă ş.a., apoi s-a specializatla Viena. Profesor la Şcoala Comercialădin Iaşi, apoi la Catedra de geologie aUniversităţii Bucureşti. Preşedinte fondatoral Societăţii Geologice a României. A descoperit,alături de alţi savanţi români, în spaţiuldintre Carpaţi şi Prut, urme din fauna Pleistocenului.Fondator al şcolii româneşti destratigrafie. Printre primii cercetători care auENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 42 31.10.2011 17:22:22


AverescuSava Athanasiu Vania Atudorei Petre S. Aurelian Alexandru Averescuafirmat ideea „codului genetic“ în transmitereainformaţiei în lumea vie. Lucrări: Studiigeologice în districtul Suceava (1898); Clasificareaterenurilor neogene şi limita stratigrafică întreMiocen şi Pleistocen în România (1906); Esquissegéologique des régions pétrolifères du district deBacau, 1907; Vechimea omului pe Pământ şi înspecial în România, 1941. Membru de onoareal Academiei Române din 1945.Atudorei, Vania(9.12.1953, Botoşani)Biolog. A absolvit Biologia la Iaşi, a făcutstagii la Chişinău şi Jena. A fost şef al Laboratoruluide microbiologie genetică dinCluj. Între 1990 şi 1992 a lucrat în Elveţia, laOficiul Protecţiei Apelor şi Naturii din cantonulJura, unde a elaborat o nouă metodăde analiză a poluării apelor. Din 1993 se aflăla Montréal ca director al Departamentuluide microbiologie al companiei farmaceuticeBiopharm. În această calitate a condusproiecte de cercetare privind utilizarea radiaţiilorîn decontaminare, farmacodinamicaantibioticelor în patologia umană şi veterinară,precum şi testarea de noi medicamentecontraceptive şi anti-SIDA. În prezent lucreazăpentru compania Neopharm. Este secretarulAsociaţiei Mouvement de SolidaritéQuébec-Roumanie, membru în ComitetulFestivalului Mondial de Folclor de la Drummondville,membru al Arhivei Internaţionalede Muzică Populară din Geneva. Din 1986este membru al Societăţii de Microbiologiedin Franţa – Institutul Pasteur.Aurelian, Petre S.(13.12.1833, Slatina – 24.01.1909, Bucureşti)Economist, agronom, om politic. A studiatmai întâi la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti,apoi la Şcoala Superioară de Agronomie dinGrignon, Franţa. Se întoarce în România,unde este angajat inginer la MinisterulLucrărilor Publice şi profesor la Şcoala deAgricultură din Pantelimon. A funcţionatşi ca redactor la publicaţiile Monitorul şiAgronomia. A fost ales deputat, senator,numit ministru al Lucrărilor Publice (1877–1878 şi 1887–1888) şi ministru al Educaţiei(1882–1884), prim-ministru (1896–1897).A militat pentru independenţa economicăa României şi industrializarea ţării, pentruprotejarea industriei de către stat. Lucrări:Cum se poate fonda industria în România; Industriaromână faţă cu libertatea comerţului deimportaţiune. Membru titular al SocietăţiiAcademice Române din 1871, preşedinte alAcademiei între 1901 şi 1904.Auschnitt, Max(14.02.1888, Galaţi – 1959, SUA)Industriaş. A absolvit Academia de ÎnalteStudii Comerciale şi de Export din Viena, afost preşedinte al Asociaţiei Generale de Industriedin Banat, vicepreşedinte al UniuniiGenerale a Industriaşilor din România şi senatoral Camerei de Comerţ şi Industrie dinGalaţi. A fost administrator delegat al Uzinelorde Fier şi Domeniilor Reşiţa (UDR), ceamai mare societate pe acţiuni care a existatîn România înainte de instaurarea regimuluicomunist, aceasta având cel mai mare capitalsocial din România (1 miliard de lei),cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţiangajaţi – 16 669 în 1938, respectiv, 22 892în 1948. Împeună cu fratele său, Edgar, deţineasocietatea Titan-Nădrag-Călan cu peste4 900 de angajaţi în 1938. A făcut parte dinconducerea a numeroase companii străinedin Viena, Monaco şi companii româneştiprecum Societatea Română de Telefoane,Banca Chrissoveloni etc. Toate proprietăţilesale au fost confiscate în 1948.Averescu, Alexandru(9.03.1859, Ismail, azi în Ucraina –3.10.1938, Bucureşti)Mareşal, comandant al armatei române înPrimul Război Mondial, om politic. Participantla Războiul pentru IndependenţaRomâniei (1877–1878). Între 1884 şi 1886,şi-a aprofundat studiile militare în Italia,43ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 43 31.10.2011 17:22:23


44unde a fost comandant al Şcolii Superioarede Război. Ministru de Război (1907–1910)şi şef al Marelui Stat Major în timpul celuide-al Doilea Război Balcanic (1913), apoia condus spre victorie armatele române înmarile bătălii de la Mărăşti (iulie 1917) şiOituz (iulie–august 1917). După 1918 s-aimplicat în viaţa politică, ocupând funcţiilede preşedinte al Consiliului de Miniştri(1918, 1920–1921, 1926–1927) şi ministrude Interne (1919–1920). Fondator al LigiiPoporului, a fost distins cu peste 120 de decoraţiiromâneşti şi străine. Vasta experienţăca lider de armată a fost transpusă în diversestudii de specialitate: Tactica, 3 vol., 1887–1889; Jocul de război, 1903; Călăuza ofiţerului,1904; Notiţe zilnice de război, 1916–1918 ş.a.Rămăşiţele sale pământeşti sunt depuse lamausoleul din Mărăşeşti. Membru de onoareal Academiei Române (1923).Avital, Colette(1.05.1940, Bucureşti)Om politic. A început şcoala primară înoraşul natal şi a emigrat cu familia în Israelîn 1950. A absolvit Facultatea de ŞtiinţePolitice şi Relaţii Internaţionale din cadrulUniversităţii Ebraice din Ierusalim. În cadrulMinisterului de Externe, a îndeplinit funcţiilede director adjunct al Departamentuluide Informare şi Comunicare, director al Divizieide Pregătire a personalului diplomaticşi director general adjunct al Diviziei deInformare şi Comunicare. A lucrat ca ataşatde presă la Bruxelles, consul şi locţiitor deconsul general la Boston, ministru plenipotenţiarla Paris (1982–1985), ambasador înPortugalia (1988–1992) şi a fost apoi consulgeneral la New York (1992–1996). În aceastăultimă funcţie a avut rang de ambasador şis-a ocupat în mod special de dezvoltarearelaţiilor cu liderii politici din statele NewYork, New Jersey şi Maryland. După ce a revenitîn Israel, a fost numită director generaladjunct pentru problemele Europei Occidentale,cel de-al treilea post ca importanţăîn Ministerul de Externe din Israel. Membrăşi deputată în Knesset a Partidului Socialistal Muncii, a candidat la preşedinţia ţării în2006. Între 2007 şi 2008 a fost ambasador alIsraelului la Bucureşti şi preşedinta Asociaţieide prietenie Israel-România.Avram, Andrei(9.05.1930, Turda)Lingvist. Soţ al Mioarei A. A absolvit Filologiala Cluj şi s-a specializat în fonologie înCehoslovacia, URSS, Finlanda, Suedia. Doctorîn filologie din 1969. Cercetător ştiinţificla Institutul de Lingvistică din Bucureşti.AvitalColette AvitalConstantin AvramMembru al Societăţii Internaţionale de ŞtiinţeFonetice din 1967, al Societăţii Americanede Lingvistică din 1967, al Societăţii deLingvistică Romanică din 1968, al Societăţiide Lingvistică Europeană din 1969. Lucrări:Cercetări asupra sonorităţii în limba română,1961, Premiul Academiei; Contribuţii la interpretareagrafiei chirilice.Avram, Constantin(19.02.1911, Ciumaşi, jud. Bacău –20.02.1987, Timişoara)Inginer, specialist în beton armat. A făcutŞcoala de geniu la Bucureşti şi Versailles, Facultateade Construcţii Civile la Politehnicadin Bucureşti. Profesor şi rector (1963-1971)al Politehnicii din Timişoara. A participat laconstruirea uzinelor de la Reşiţa şi a complexuluide la Văliug. Lucrări: Grinzi continue(1949, 1952, 1959, 1965, 1981); Betonularmat. Proiectarea şi dimensionarea secţiunilor(1952); Noi tipuri de betoane speciale (1980);Numerical Analysis of Reinforced Concrete Structures(1992, postum). Membru corespondental Academiei Române (1963), membru alComitetului European al Betonului, Paris,distins cu Medalia de Argint a FederaţieiInternaţionale a Precomprimării (1980).Avram Folomoc, Vichentie(4.03.1900, Toracul Mic, Banatul Sârbesc –31.07.1953, Zrenianin, fost Becikerecul Mare,Voivodina)Artist popular. A absolvit şase clase în satulnatal şi a fost considerat un artist completal satului. Deşi era agricultor, a înfiinţat,făcând repetiţii în casa lui, orchestra demuzică populară Lira, a concurat prin prestigiucu alte orchestre populare, precumorchestra lui Bocăluţ. A lăsat numeroasefotografii legate de viaţa cotidiană a satului,constituind o adevărată arhivă a vieţiilocului. Deţinea arta străbună a extrageriicoloranţilor naturali din plante şi era „vopsitorulsatului“. Şezătorile din curtea şi dincasa lui erau cunoscute pentru inventareaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 44 31.10.2011 17:22:23


de glume şi satire gen Păcală, ceea ce i-aadus mai multe arestări şi o condamnare.A publicat versuri cu pseudonimulCu-Vin-Torăceanu la Nădejdea din Vârşeţşi Almanahul Banatului din Timişoara.Avram IancuV. Iancu, AvramAvram, Mioara(4.02.1932, Tulcea – 12.07.2004, Bucureşti)Lingvistă. Soţie a lui Andrei A. A absolvitFilologia la Bucureşti. Doctor în filologie din1959. Şefa Secţiei gramatică din Institutulde Lingvistică Bucureşti. Cadru didactic laFacultatea de Limba şi Literatura Românădin Bucureşti. Lucrări: Evoluţia subordonăriicircumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limbaromână, Premiul Academiei, 1959; Gramaticalimbii române, ediţia I, 1954 (Premiul deStat, 1954), ediţia a II-a, 1963, ediţia a III-a,2004; Studii şi materiale privitoare la formareacuvintelor în limba română, 5 vol., 1959–1969.A coordonat editarea Gramaticii Limbii Române,ediţia standard a Academiei Române.Avramescu, Aurel A.(1903, Radna, jud. Arad – 1985, Bucureşti)Inginer, specialist în telecomunicaţii, automatică,informatică. A absolvit Matematicala Cluj, ca elev al profesorilor Nicolae Abramescu,Gh. Bratu ş.a. A absolvit apoi ŞcoalaSuperioară Tehnică din Dresda şi şi-a luatdoctoratul şi docenţa cu o teorie a difuzăriicăldurii în conductoare şi contacte. A lucratla Direcţia Generală PTT, la Societatea deGaz şi Electricitate, la Întreprinderea deReţele Electrice, a fost asistentul profesoruluiDimitrie Leonida la Politehnica dinBucureşti, apoi a lucrat la Institutul deEnergetică din Bucureşti. A fost redactorresponsabil al revistelor Electrotehnica şiProgresele ştiinţei. Tratează noţiunea deenergie informaţională, introdusă de OctavOnicescu. Lucrări: Necesitatea reorganizăriireţelei telegrafice, 1937; Introducere în documentareaştiinţifică, 1960; Un nou criteriu integratcumulativ de optimizare a sistemelor automate,1961; Echipamente periferice ale calculatoarelorelectronice, 1971; Metode de automatizare aculegerii şi tratării informaţiei, 1972. Membrual Academiei Române (1963), al AsociaţieiElectrotehnicienilor Germani.Avramescu Buţu, Xenianume la naştere Xenia Buţu(9.08.1926, Vârşeţ – 1991, Panciovo)Profesoară. Soţie a scriitorului Mihai Avramescu.A absolvit liceul şi Şcoala Normalădin Vârşeţ. După ce profesorii şi învăţătoriicontractuali veniţi din România în perioadaAvramescuMioara AvramAurel A. Avramescuinterbelică pentru comunităţile româneştidin Voivodina au fost retraşi (1944), pelângă profesorii existenţi (soţii Pălăgeşiu,Elena Radivoi, Margareta Filip, Ion Mateietc.), în învăţământ s-au angajat şi tinerelecadre din Voivodina pregătite de profesoriicontractuali pentru a păstra identitatearomânească a comunităţii respective. A fostuna dintre studentele care a absolvit ŞcoalaSuperioară de Pedagogie şi o perioadă maiscurtă a predat la cursul inferior al liceuluidin Vârşeţ. După aceea a lucrat la revisteleBucuria pionierilor, Lumina, Femeia nouă şi lasăptămânalul Libertatea. A tradus din sârbăîn română mai multe manuale şcolare şi dinromână în sârbă, împreună cu publicistulSima Petrovici, versuri şi romanul Tinereţefrântă de Mihai Avramescu.Avramescu, Gheorghe(26.01.1884, Botoşani –3.03.1945, Iasbereni, Ungaria)General de armată, arma vânătorii de munte.Născut într-o familie de ţărani, a absolvitŞcoala de ofiţeri de infanterie şi a lucrat laSuceava până în 1910. A participat la campaniadin Bulgaria, 1913, şi la Primul RăzboiMondial, cu gradul de căpitan, fiind şi rănit.A primit Ordinul Steaua României în gradde Cavaler cu panglica de Virtute Militară laînceputul anului 1917, iar în 1918, CoroanaRomâniei clasa Ofiţer cu panglica de VirtuteMilitară, fiind înaintat la gradul de maior.Din 1939, comandant al Diviziei 10 Infanterieşi, din 1940, general de divizie. A participatla ofensiva din Bucovina de Nordîn 1941, primind Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a şi Crucea de Fier clasele a II-aşi I. A avansat spre Bug şi Nistru, acoperindaripa stângă a Armatei XI germane. A luptatla Marea de Azov cu Armatele IX şi XVIIIsovietice, obţinând victorii. În 1942 a participatla asaltul asupra Sevastopolului, luândpeste 10 000 de prizonieri. A continuat sălupte în Caucaz şi Kuban. În 1943 se afla înTransnistria, iar în august 1944 a participat45ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 45 31.10.2011 17:22:23


AznavorianGheorghe Avramescu Mihai Avramescu Ioan Axente Hurmuz Aznavorian46la operaţiunea Iaşi-Chişinău, comandândArmata IV. Pe 20 august a fost înlocuit dela conducerea armatei de către mareşalulAntonescu, revenind abia când Armata IV aajuns în Transilvania. A continuat înaintareape valea Hernadului şi prin munţii Hegyaljapână în Slovacia, participând la operaţiuneaZvolen-Banska Bystriča, primind OrdinulMihai Viteazul cu spade clasa a III-a. Pe3 martie 1945 soţia şi fiica au fost arestateşi trimise în Siberia. Fiica s-a sinucis, soţias-a întors în 1956. Generalul a fost lichidatprin împuşcare de către sovietici, în Ungaria,fiind înmormântat la Budapesta, de unde afost repatriat în anul 2000.Avramescu, Mihai(8.06.1914, Felnac, jud. Arad –5.01.1981, Panciovo, Voivodina)Publicist. Soţ al Xeniei A. Buţu. A absolvitŞcoala Normală pentru învăţători la Arad.A fost învăţător contractual (trimis de Româniaprin contract de muncă) la Ecica,în Iugoslavia, din 1935. A profesat apoi laVladimirovaţ. A lucrat pentru trustul românescLibertatea din Novi Sad, la publicaţiileBucuria pionierilor, Lumina, Libertatea. A făcutprimul film românesc din Voivodina.Axente, Ioan supranumit Sever(1821, Frâua, azi Axente Sever, jud. Sibiu –1906, Sibiu)Politician. A studiat Teologia şi Filosofiala Blaj. A venit la Bucureşti şi a participatla Revoluţia de la 1848, apoi s-a întors înTransilvania şi a participat la Adunarea de laBlaj. Adept al lui Avram Iancu, l-a urmat peacesta în munţi. A făcut parte din conducereaASTRA, Sibiu.Axinte Uricariul(1670, Scânteia, jud. Iaşi – 1733, Iaşi)Cronicar. De condiţie modestă, a fost uricar(scrib) la logofeţie. Ştia slavonă, greacă,latină. A transcris, din porunca lui NicolaeMavrocordat, primul domn fanariot, letopiseţelelui Grigore Ureche, Miron şi NicolaeCostin. A făcut interpolări în letopiseţulanonim, care cuprindea evenimentele dintre1661 şi 1709. După moartea lui NicolaeCostin a fost desemnat să alcătuiască ocronică oficială: De la a doua domnie a luiNicolae Alexandru Vodă, văleat 7720. Esteo cronică laudativă a domniei lui NicolaeMavrocordat.Azarie(sec. al XVI-lea, Moldova)Călugăr şi cronicar. Elev al călugărului Macarie.A scris o Cronică slavonă în continuareacronicii lui Macarie, cuprinzând evenimenteledintre 1541 şi 1574, cu intenţia de asprijini dinastia Muşatinilor şi ortodoxiadin Moldova și a dăruit câte un exemplar alscrierii lui Petru Şchiopul şi mitropolituluiAnastasios. A tradus în slavonă din medio-bulgarătextul hagiografic Vieţile regilor şiarhiepiscopilor sârbi.Aznavorian, Hurmuz(1888, Trapezunt, Turcia – 1961, Botoşani)Avocat. Armean ca etnie, din familia cântăreţuluinaturalizat francez Charles Aznavour,care a şi vizitat, după 1981, rudele din România.Refugiat cu familia la Constanţa dincauza persecuţiilor din Imperiul Otoman laadresa armenilor. A absolvit liceul Sf. Savaşi Facultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. Specializare la Paris. Membru şiparlamentar al Partidului Naţional Liberal.Contribuţii la finalizarea noului Cod Penal.Lucrări: Două probleme juridice, Bucureşti,1915; Comercializarea dreptului civil, 1918 şiTendinţe de unificare a dreptului privat, 1920.Epurat din Barou în 1947, a făcut închisoareîn două rânduri: 1950–1953, 1958–1961.A murit în închisoare.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 46 31.10.2011 17:22:23


BBaba, Alina(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina)Muziciană. Soră a Mirelei B. A absolvit Liceulde muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasainstrumente de coarde (violă). Studentă laAcademia Regală de Muzică din Stockholmca elevă a lui Björn Sjögren, Claus ChristianSchutser, Amiram Ganz şi Predrag Novovici.Din 2003 este membră a formaţiei vocal-instrumentalede muzică rock Dej tonski sporazumdin Stockholm (voce şi violă electrică),iar din 2005, împreună cu sora sa, evolueazăîn formaţia Balkan Rock Legends din Amsterdam,compusă din muzicieni proveniţi dintoate fostele republici iugoslave, concertândla Stockholm şi Paris. Predă cursuri de vioarăla mai multe şcoli din Stockholm. A participatîn 2007 la Concursul Internaţional de MuzicăUşoară George Grigoriu din România.Baba, Corneliu(18.11.1906, Craiova – 20.12.1997, Bucureşti)Pictor. A studiat artele plastice la Bucureştişi Iaşi (cu ajutorul lui Nicolae Tonitza), undea şi devenit profesor (1946). Din 1958 a venitprofesor la Institutul de Arte Frumoasedin Bucureşti. Subiectele sale au fost cupredilecţie ţăranii, din care face adevăratesimboluri ale permanenţei: Întoarcerea de lasapă, 1943; Ţărani, 1953; Odihnă pe câmp,1954. A primit Premiul de Stat în 1953 şi1954, Medalia de Aur la Expoziția Internaţionalăde la Varşovia (1955), Medalia de Aurla Expoziția Internaţională de ilustraţie decarte – Leipzig (1960), Premiul pentru portretla Trienala de Artă – Sofia (1973). Titluri:Maestru Emerit al Artei (1958), membrude onoare al Academiei de Artă a URSS(1968), Artist al Poporului, România (1962),membru corespondent al Academiei de Artădin Berlin (1964); membru al AcademieiTommaso Campanella din Roma (1970) etc.Membru al Academiei Române (1990).Baba, Gruia Novac(sec. al XVII-lea, Oltenia)Haiduc. Fiul cel mare al lui Novac B. Împreunăcu fraţii săi, adăpostit în MunţiiLotrului, a continuat lupta de neatârnareşi unitate a tatălui său contra otomanilor şitătarilor. A rămas în baladele populare ca unerou. Modul în care s-a adăpostit a dat substantivulcomun lotru, echivalent cu haiducde codru. În Moldova există un obicei deurare de Anul Nou numit Banda lui Novac.Baba, Ioan(25.11.1951, Seleuş, Banatul Sârbesc, Iugoslavia)Scriitor şi editor. A absolvit Jurnalismul laUniversitatea din Bucureşti. Redactor responsabilal programului în limba română laTeleviziunea din Novi Sad. Redactor-şef alrevistei Lumina, parte a grupului Libertatea,Novi Sad. Fondator al cercului culturalLumina-Honoris Causa. A scris volume deversuri, studii de istorie literară şi lexicografie.Lucrări: Popas în timp (1984); Preludiu imaginar(1988); În cuibul ochiului (1989); Oglindatriunghiulară (1990); Poeme incisive (1991);Năzbâtii candide (1994); Mărturisiri, confluenţe(1997); Inscripţie pe aer (1997); Compendiu biobibliografic.Scriitori (1997); Cămaşa de rigoare(1998); Antologia literaturii şi artei din comunităţileromâneşti – Banatul iugoslav, în colaborarecu Cătălin Bordeianu (1998); Revers-Avers(1999); Lexiconul artiştilor plastici românicontemporani din Iugoslavia – vol. I (1999); Celemai frumoase poezii (2002); Poemele D (2002);Pe şevaletul orizontului (1986); Indiciul unităţii(1988); Antologia literaturii şi artei din comunităţileromâneşti vol. I (1998); Laptele verde alcâmpiei, 5 poeţi din Voivodina (2001); Florilegiubasarabean (2002); Florilegiu bănăţean (2002);Vremea creativităţii lui Slobodan Crnogorać(2003). A tradus din literatura sârbo-croatăîn română şi din română în sârbo-croată.Este membru al Societăţii Ziariştilor dinVoivodina şi al Asociaţiei Ziariştilor din Serbia.Laureat al Premiului Svetozar Markovićal Societăţii Ziariştilor din Voivodina pentrureportaj (1983 şi 1987) şi Premiului JurnalistulAnului 2001 al Consiliului Consultatival Presei din Banat (Făget, 2001). Membrual Societăţii Scriitorilor din Voivodina şi alUniunii Scriitorilor din România.47ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 47 31.10.2011 17:22:23


48Baba, Iurie(1.11.1957, Leova, Republica Moldova)Grafician. A absolvit Colegiul de Arte PlasticeAl. Plămădeală din Chişinău, apoi Institutulde Arte Plastice din Tallinn, Estonia. Specializatîn design vestimentar. A organizatexpoziţii experimentale şi expoziţii-concursde design vestimentar în Moldova, Ucraina,Germania, Macedonia, Danemarca, Belgia,România. Membru al UAP din Moldova şial Asociaţiei de Artă Textilă şi Design VestimentarATEX.Baba, Mărioara Vojnović(18.12.1950, Seleuş, Banatul Sârbesc)Critic de teatru şi film. A absolvit IATC laBucureşti. A fost ziaristă la Radiodifuziuneadin Novi Sad. Lucrări: Ape cristaline (1980),Ploaie eternă (1992), Dubla fiinţă a naturii(1997), Poeme (1999), La dans cu ciufulitul(2004), Porţile oraşului (2005), iar, în anul2008, în colecţia „Antologii“ a Editurii Societăţiide Limba Română din Voivodina, avăzut lumina tiparului volumul Atitudineacool. Membră a Uniunii Ziariştilor şi UniuniiScriitorilor din Serbia. Membră a UniuniiTeatrelor Profesioniste din Voivodina, precumşi a Societăţii de Limba Română dinVoivodina, alias Academia de Ştiinţă şi Artea Românilor din Serbia.Baba, Mirela(7.01.1980, Novi Sad, Voivodina)Muziciană. Soră a Alinei B. A absolvit Liceulde muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasade pian. A absolvit Academia Regală de Muzicădin Stockholm, clasa de pian, ca elevăa lui Anders Kilström şi apoi pedagogie şipsihologie muzicală. S-a pregătit şi cu alţimaeştri: Greta Eriksson, Stafan Scheja,Stefan Bojsten, Mats Widlund. Specializarecu Krystyna Makowska-Lawrynowicz dinVarşovia. Din 2003, alături de sora sa, estemembră a formaţiei vocal-instrumentalede muzică rock Dejtonski sporazum dinStockholm (voce şi claviatură). Din 2005,tot împreună cu sora ei, este membră aformaţiei Balkan Rock Legends. A obţinutdoctoratul în specialitate şi lucrează ca redacormuzical la TV Apolo din Novi Sad.Baba, Novac(cca 1530, Oltenia – 5.02.1601, Lipova)Căpitan vestit în oastea lui Mihai Viteazul.Tată al lui Gruia N.B. Bănăţean la origine.S-a remarcat în campaniile pentru înfăptuireaactului istoric al Unirii. În lupta de laŞelimbăr (oct. 1599), împreună cu oameniisăi, a avut un rol important în obţinerea victoriei,ei fiind aceia care au izbit la începutBabaCorneliu BabaNovac Babaaripa dreaptă a oastei lui Andrei Bathory şicare au respins către sfârşitul bătăliei contraataculorganizat de Gaşpar Korniş. MihaiViteazul l-a avut alături în toate bătăliile.În părţile Lipovei a fost prins de nobilimeaduşmană, în toamna lui 1600, condamnatla moarte prin ardere pe rug şi executat înpiaţa Clujului la 5 februarie 1601, după care,resturile trupeşti au fost puse în ţeapă înafara cetăţii, pe drumul Feleacului.Babeş, Victor(28.07.1854, Viena – 19.10.1926, Bucureşti)Medic, bacteriolog. Fiu al lui Vincenţiu B.,mamă austriacă. Fondatorul microbiologieiromâneşti. A studiat Medicina la Viena şiBudapesta. A lucrat la Berlin, în laboratoarelelui Rudolf Virchow şi Robert Koch, apoi laParis, cu Louis Pasteur. Este chemat în ţarăde tatăl său şi obţine Catedra de anatomiepatologică şi bacteriologie la Facultateade Medicină din Bucureşti. Acolo îşi facelaboratorul şi locuieşte până la sfârşitulvieţii. A studiat remedii pentru pelagra carebântuia satele româneşti, s-a ocupat detuberculoză, lepră, turbare, difterie şi a găsitremedii pentru aceste boli. A pus în evidenţă,în celulele creierului animalelor bolnavede turbare, corpusculii Babeş-Negri, cuvaloare diagnostică, a descoperit peste 50 degermeni noi – pseudobacilul răpciugii, germeniidin grupul paratific – şi a pus bazeleseroterapiei. Prin cercetările sale valoroaseasupra antagonismelor microbiene s-a situatprintre precursorii ideilor moderne asupraantibioticelor. Activitatea lui Babeş a influenţatputernic şi dezvoltarea medicinei veterinare,imprimându-i orientări noi, strânslegate de obiectivele medicinei profilactice.El a fost cel care a introdus vaccinarea antirabicăîn ţara noastră, ameliorând metodaprin asociere, în cazurile grave, cu seroterapia.Este autorul primului model raţionalizatde termostat, al unor metode de colorarea bacteriilor şi a ciupercilor din culturi şidin preparate histologice. S-a preocupatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 48 31.10.2011 17:22:23


BacalbaşaVictor Babeş Vincenţiu Babeş Anton Bacalbaşaîndeaproape de problemele medicinei profilactice– alimentarea cu apă a oraşelor şisatelor. A descoperit o clasă de microbi care-ipoartă numele: Babesia. Lucrări: Consideraţiuniasupra raportului ştiintelor naturale cufilosofia, 1879; Bacteriile şi rolul lor în anatomia,histologia şi patologia bolilor infecţioase, 1885.Membru titular al Academiei Române, 1893.Babeş, Vincenţiu(21.01.1821, Hudoni, jud. Timişoara –3.02.1907, Budapesta)Publicist, jurist, om politic. Tată al luiVictor B. A studiat Dreptul la Timişoara,Karlowitz, Pesta. Secretar al Înaltei Curţide Casaţie şi Justiţie a Austriei. A fost unluptător activ pentru cauza românească. Înperioada 1849–1862 a fost trimis la Vienapentru a apăra drepturile românilor, apoi laPesta (1862–1864). Fondator al PartiduluiNaţional al Românilor (preşedinte între1881–1891), membru în Dieta Transilvaniei(1860–1890), a contribuit la separarea BisericiiOrtodoxe Române de cea Sârbeascăşi la înfiinţarea mitropoliei de la Sibiu(1864). El l-a îndemnat pe fiul său, Victor,reputat microbiolg aflat în Franţa, să seîntoarcă în ţară. A colaborat la numeroasepublicaţii: Gazeta Transilvaniei, Amicul poporului,Telegraful român ş.a. şi a scris, pe lângăstudii dedicate cauzei româneşti, versuri şiepigrame. Lucrări: Cauza limbelor şi naţionalităţilorîn Austria, 1860; Năciunea fără năciune,versuri în spirit latinist, 1843. Criticămodernizarea cu orice preţ în Reflexii asuprapoeziei noastre, 1844. Membru fondator alSocietăţii Literare Române (1866), devenităAcademia Română.Babeu, Tiberiu Dimitrie(26.10.1935, Timişoara)Inginer mecanic. A absolvit Politehnica dinTimişoara şi a predat în aceleaşi instituțierezistenţa materialelor. Contribuţii în domeniulelasticităţii şi plasticităţii. Lucrări:Rezistenţa lanţurilor de oţel rotund, 1994;Teoria elementară a rezistenţei materialelor,1998. Membru în Asociaţia Română deTensometrie, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice, membru fondator al SocietăţiiRomâne de Mecanică Teoretică şi Aplicată.Babuc, Vasile(13.02.1933, Chişinău)Biolog. A absolvit Şcoala Militară de Aviaţiela Lugansk, Ucraina, şi Institutul Agricol(Pomicultură şi Viticultură) din Chişinău.A fost profesor la acelaşi institut. Conducătorştiinţific al programelor republicane depomicultură. A elaborat bazele tehnologiceale producţiei de fructe din Moldova. A elaboratnormele metodologice de punere înacord a legislaţiei legate de pomicultură culegislaţia europeană. A ţinut prelegeri despecialitate în Rusia (Miciurinsk, Krasnodar),Ucraina (Kiev, Uman, Odessa), România(Bucureşti, Iaşi, Cluj), Bulgaria (Plovdiv).Autor a peste 250 de articole de specialitateşi al mai multor manuale şi monografii:Îndrumări agrotehnice pentru pomicultori, 1985;Формирование и обрезка плодовых деревьев винтенсивных садах (Îndrumări agrotehnicepentru pomicultori), Moscova, 1991; Cercetăride fitotehnie pomicolă. Pomicultura, viticulturaşi vinificaţia în Moldova, 1995; În pas cu viaţa.Pomicultura, viticultura şi vinificaţia în Moldova,1996. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1985), membru titularal Academiei Internaţionale de ÎnvăţământAgrar, Moscova (1991). Distins cu MedaliaMeritul Civic (1993), Ordinul Gloria Muncii(1995). Om Emerit în Ştiinţă al RepubliciiMoldova (2000).Bacalbaşa, Anton(21.02.1865, Brăila – 10.10.1899, Bucureşti)Scriitor. Frate cu publiciştii Constantin şiIon. A debutat ca tribun al mişcării socialiste.Cooptat în Consiliul General al PartiduluiSocialist-Democrat, de unde a demisionat în1894. Redactor al ziarului Dreptatea (1896),organ liberal (grupare desprinsă din PSDR),49ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 49 31.10.2011 17:22:23


50secretar la Ministerul Cultelor şi InstrucţiuniiPublice, deputat conservator de Ilfov(1894). A scos Moftul Român împreună cuI.L. Caragiale (1893–1901), a colaborat laAdevărul, Democraţia socială, Munca ş.a. Antijunimist.A scos publicaţia Moş Teacă · Jurnalţivil şi cazon (1895), păstrând numele principaluluisău erou literar: Moş Teacă, 1893.Autor al primei transpuneri prescurtate aCapitalului lui Karl Marx.Bacaloglu, Emanoil(11.04.1830, Bucureşti – 30.08.1891, Bucureşti)Fizician, chimist şi matematician. Grec caetnie. A studiat la Leipzig şi Paris. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţii dinBucureşti. A scris primele lucrări ştiinţificeîn limba română în domeniile de care s-aocupat şi a creat baza terminologică în limbaromână pentru ele. A participat la Revoluţiade la 1848 în Ţara Românească. Lucrări:Neue Bestimmungsweise, 1861; Elemente dealgebră, 1866; Elemente de fizică, 2 vol., 1870–1871; Apărătorul de trăsnet, 1887. Membru alAcademiei Române, 1879.Baciu, Ion(21.06.1931, Brateiu, jud. Sibiu –8.11.1995, Ploieşti)Dirijor. A absolvit Conservatorul bucureştean,unde i-a avut profesori pe ConstantinSilvestri, Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu,Marţian Negrea ş.a. S-a perfecţionatla Akademie für Musik und DarstellendeKunst din Viena cu Hans Swarowski (dirijat)ca bursier Herder (1965) şi în SUAcu Leonard Bernstein, Erich Leinsdorf şiGeorg Szell. Director al Filarmonicii dinIaşi. Profesor la Conservatorul din Iaşi.A făcut turnee artistice în Italia, Suedia,Norvegia, Danemarca, Portugalia, Franţa,SUA, Canada, Japonia, Iran etc. A colaboratcu Aldo Cioccolini, Paul Tortelier,Hilde Sommer, Vampa Brauner, PhilippeEntremont, Paul Badura-Skoda, LeonidKogan, Rudolf Kerer şi mulţi alţii. Repertoriulsău a cuprins lucrări din preclasici –Bach, Vivaldi, Händel – şi clasici, până laromantici, moderni şi contemporani – Şostakovici,Stravinski, Webern, Gershwin,Haciaturian, Kabalewski, Respighi, C. Orffetc. A promovat compozitori româniprecum Paul Constantinescu, M. Jora,P. Bentoiu, Gh. Dumitrescu, Sabin Drăgoi,C. Trăilescu, Anatol Vieru, Şt. Niculescu,Th. Grigoriu, S. Toduţă, Dan Constantinescu,T. Olah, Z. Vancea ş. a. Membru alAcademiei Române (1993).BacalogluIon BaciuŞtefan BaciuBaciu, Ştefanprenume la naştere Ştefan Aurel(29.10.1918, Braşov – 7.01.1993, Honolulu, SUA)Poet, eseist. A făcut liceul Andrei Şagunadin Braşov, unde l-a avut profesor pe EmilCioran. A absolvit Dreptul la Bucureşti(1941). A fost secretar de redacţie la Gândirea,director la Universul. În 1946 a rămasla Berna, în condiţiile în care în Româniase instaura socialismul. De acolo a plecatla Rio de Janeiro (1949). A fost profesor decivilizaţie hispano-americană la Seatle, SUA(1962–1964), apoi în Honolulu. A debutat cuversuri: Poemele poetului tânăr, 1935, PremiulFundaţiilor Regale, Premiul Societăţii ScriitorilorRomâni, Premiul Academiei Române.Volume de poezie: Poeme de dragoste, 1936;Căutătorul de comori, 1939; Cetatea lui Bucur,1940; Muzica Sferelor, 1943; Cântecul mulţimii,1944; Poemele poetului pribeag, 1963; Ukulele,1967; Neîmpliniri, 1980; Poemele poetului singur,1980; Singur în Singapore, 1988. A scrisversuri şi în limbile spaniolă, portugheză,engleză, germană. A mai publicat eseuri:Aron Cotruş, 1964; Urmuz, 1978 şi memorii:Praful de pe tobă, 1980; Microportrete, 1984.La Bucureşti i s-au mai publicat în 1996,postum, volumul de evocări Însemnările unuiom fără cancelarie şi Scrisoare de recomandare şialte schiţe anacronice.Baconsky, A(natol) E(milian)(15.05.1925, Cofa, jud. Hotin, Basarabia –4.03.1977, Bucureşti)Poet. Părinţii săi au fost Eftimie, preot, şi Liuba.Frate cu Leon B. A absolvit Facultatea deDrept din Cluj. A fost redactor-şef la Almanahulliterar din Cluj (devenit revista S teaua).A publicat lirică meditativă, elegiacă oriincisiv ironică, având accente suprarealiste:Cântece de zi şi cântece de noapte, 1954, Premiulde Stat; Fluxul memoriei, 1957; Cadavre în vid,1969, Premiul Uniunii Scriitorilor. A scris şiproză lirico-fantastică: Echinoxul nebunilor şialte povestiri, 1967, şi a tradus din Quasimodo,Lundkvist, Carl Sandburg ş.a.: PanoramaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 50 31.10.2011 17:22:23


poeziei universale contemporane 1900-1950,1972, Premiul Uniunii Scriitorilor. A fostun fin exeget de poezie: Poeţi şi poezie, 1963;Meridiane · Pagini despre literatura universalăcontemporană, 1965. A publicat Remember. Falsjurnal de călătorie, 2 vol., 1977. Postum i-auapărut Corabia lui Sebastian, 1978 şi romanulBiserica neagră, 1998. Din aceeaşi familie spiritualăşi prieten cu Petru Dumitriu.Baconsky, Leon(4.05.1928, Lencăuţi, Basarabia)Critic literar. A studiat filologia la Universitateadin Cluj, unde a şi devenit apoi profesor.Frate cu A.E.B. Lucrări: Marginalii critice şi istorico-literare,1968; Literatura în actualitate (încolaborare cu A. Marino, I. Pascadi, I.D. Bălan,Matei Călinescu şi I. Vlad). Coautor laDicţionar analitic de opere literare româneşti,4 vol., 1998–2003. Colaborator la Dicţionarulgeneral al literaturii române, vol. II–VI, 2004.Traduceri din Merimée, Cronica domniei luiCarol al IX-lea, 1986 şi, în colaborare cuRodica Baconsky, Marcel Brion, Rembrandt,1974; J.M. Casai – Civilizaţia Hindusului şienigmele ei, 1978; M. Rheims – Infernul curiozităţii,2 vol., 1987; J. Felisle, H. H. Lee-Janke,M. C. Cormier (coordonator), Terminologiatraducerii - 2005.Bacovia, George,nume la naştere George Vasiliu(17.09.1881, Bacău – 22.05.1957, Bucureşti)Poet. În 1903 a plecat la Bucureşti spre aurma Facultatea de Drept. S-a retras dupăun an. L-a cunoscut pe Alexandru Macedonski.În 1907 s-a înscris la Facultateade Drept din Iaşi şi a colaborat la Versuri şiproză a poetului simbolist I. M. Raşcu. Şi-aluat licenţa în 1911. N-a profesat. În 1914s-a internat la un sanatoriu de tuberculoşide lângă Bucureşti. Volumul Plumb, 1926,a fost premiat de Ministerul Artelor şi deAcademia Română. Din 1925 s-a stabilit laBacău, fiind redactor-şef la Ateneul cultural.A obţinut premiul Societăţii ScriitorilorRomâni (1925) şi Premiul Naţional pentruPoezie (1934). Din 1928 s-a stabilit la Bucureşti,unde a continuat să scrie versurisimboliste şi de inspiraţie socială – Cu voi,1930; Comedii în fond, 1936; Stanţe burgheze,1946 –, exprimând plenar sinteza naţionalăa simbolismului în linia Rollinat şi Verlaine.A scris şi proză, de asemenea simbolistă:Bucăţi de noapte, 1926. Cu înclinaţii socialeşi apetit pentru stânga ideologică, Bacovia arămas ca poet al toamnei şi tristeţii, într-olume neprielnică existenţei plenare a omuluica individ, simbol al omului izolat şi înfrântde forţe pe care nu le poate controla.BagdasarA.E. BaconskyGeorge BacoviaBagdasar, Alexandra(30.08.1935, Bucureşti)Matematician. Fiică a lui Dimitrie B. A studiatMatematica la Universitatea din Bucureştişi s-a căsătorit cu matematicianul CassiusIonescu Tulcea. Au plecat împreună la YaleUniversity în 1957 şi a fost cercetător laaceeaşi universitate (1959–1961) ca şi soţulsău. Au divorţat în 1967. S-a căsătorit în1974 cu scriitorul american Saul Bellow(Premiul Nobel pentru literatură), de carea divorţat în 1986. În 1989 s-a căsătorit cucelebrul matematician şi inginer Alberto P.Calderon, specialist în ecuaţii diferenţiale,de la Universitatea din Chicago. A fost editorla Transactions of the American MathematicalSociety (1974–1977), editor asociat la Annalsof Probability (1979–1981). Lucrările saleîmpreună cu Harry Furstenberg legate deaplicaţia teoriei numerelor la teoria ergodicăi-au adus celebritatea (teorema Bellow-Furstenberg).Invitată a Fundaţiei Humboldt dinGermania, 1987. Lucrări: Topics in the Theoryof Liftings, 1969.Bagdasar, Dumitru(17.12.1893, Idrici de Jos, com. Roşieşti,jud. Vaslui – 15.07.1946, Bucureşti)Neurochirurg. Al doisprezecelea copil alunei familii de ţărani săraci. Tată al AlexandreiB., frate cu Nicolae B. A studiat Medicinala Institutul Militar, ca bursier. Profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti.Fondator al şcolii româneşti de neurochirurgie.Elev al lui Gheorghe Marinescu, IonNoica, Dumitru Butoianu. Specializare laParis (1924) şi Boston (Clinica Harvey Cushing).A lucrat la Cernăuţi (1931–1933) şi afost ajutat în profesie de Nicolae Minovicipentru a deschide o secţie la Spitalul Centralde Boli Nervoase din Bucureşti. Comunistdin 1942, ca şi soţia sa, psihiatrul Florica B.,prima femeie ministru din România (alSănătăţii, 1946–1948). Ministru al Sănătăţiiîn 1945, în Guvernul Petru Groza. A creat60 de circumscripţii rurale noi, sanatorii,51ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 51 31.10.2011 17:22:24


52Dumitru Bagdasar100 de case de naşteri la ţară, a dirijat campaniiantitifos exantematic, contra febreitifoide, a febrei recurente. A creat Institutulde Endocrinologie din Bucureşti. Lucrări:Ostroamele orbitare şi orbitocraniene, 1939;Traumatismele craniocerebrale acute, 1940; Tumorilecerebeloase, 1943; Traité de Neurologie,1951. Membru de onoare post-mortemal Academiei Române (1948). Spitalul deUrgenţă din Bucureşti se numeşte Bagdasardin 1956, iar din 1994 Bagdasar-Arseni, înamintirea celor doi specialişti.Bagdasar, Nicolae(1896, Idrici de Jos, com. Roşieşti, jud. Vaslui –21.04.1971, Bucureşti)Filosof. Frate cu Dumitru B. Doctorat în filosofiela Berlin (1926). Profesor la Universitateadin Iaşi. Ca secretar al Societăţii Românede Filosofie (1928–1940), a întemeriat EdituraFilosofică. Destituit din învăţământulsuperior (1949), devine şef de secţie al Institutuluide Istorie din Bucureşti (1949–1950),apoi consilier științific al Institutului de Istorieal Academiei RPR, referent ştiinţific al Institutuluide Istorie şi Filologie al Academiei(filiala Iaşi), între anii 1953–1956, coordonatorştiinţific al Dicţionarului Enciclopedic Român(1956–1958). Lucrări: David Hume, Cercetareasupra intelectului omenesc, 1936; Teoria cunoştinţei,2 vol., 1941; ed. a II-a, 1944; Antologiefilosofică. Filosofi străini, 1943; Din problemeleculturii europene, 1998, postum; Critica raţiuniipractice. Întemeierea metafizicii moravurilor,traducerea lui Kant, 1999, postum. Membrucorespondent la Academiei Române (1942),titlu ridicat la reorganizarea instituţiei (1948),reînregistrat în 1990. Membru al Academieide Ştiinţe Sociale şi Politice (1970).Balaban, Alexandru T.(2.04.1931, Timişoara)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Politehnica din Bucureşti şi Fizica Atomicăla Institutul de la Bucureşti-Măgurele.Profesor de chimie generală la PolitehnicaBagdasarClaudia Balabandin Bucureşti. A lucrat la Agenţia Internaţionalăpentru Energia Atomică din Viena(1967–1970), a fost profesor invitat laL eipzig, Richmond (Virginia), Texas. Cercetăriîn domeniul catalizei. Lucrări: Cercetăriîn clasa sărurilor de piriliu, Premiul AcademieiRomâne, 1961; Analythical Control ofradiopharmaceuticals, 1970; From Chemical Topologyto Three-Dimensional Geometry, 1997.Doctor Honoris Causa al Universităţii deVest din Timişoara, membru al AcademieiRomâne (1990), al Academiei Mondiale aChimiştilor Organicieni Teoreticieni, Paris,1983, al societăţilor de chimie din Anglia,Germania, SUA.Balaban, Claudia(13.04.1941, Burlăneşti, Republica Moldova)Director al Bibliotecii Naţionale pentrucopi „Ion Creangă“, preşedinte a FundaţieiCărţii din Republica Moldova, preşedintea Secţiei Naţionale a Consiliului Internaţionalal Cărţii pentru Copii şi Tineret (din1996). A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1968).A lucrat ca bibliotecară în satul de başintă(1959–1964), inspector la Direcţia raionalăde cultură Comrat (1964–1971), şefă a aceleiaşiDirecţii (1971–1978). A publicat circa60 de articole în ziare, reviste şi în volumecolective de biblioteconomie din RepublicaMoldova şi din Moscova (până în 1991).Este organizator permanent al SalonuluiInternaţional de Carte pentru Copii la Chişinău(din 1997) şi al concursului literarrepublican „La izvoarele înţelepciunii“ (din1990). A iniţiat înfiinţarea la Chişinău a uneifiliale comune a Bibliotecii Naţionale pentruCopii Ion Creangă şi a Bibliotecii JudeţeneGheorghe Asachi din Iaşi (1992). Esteautoare a unor dicţionare bibliografice, buletinede specialitate, almanahuri şi proiecteculturale. Participă des la conferinţe, congreseşi întruniri profesionale internaţionaleîn domeniu: conferinţa „Biblioteca şi civilizaţia“(Iaşi, 1992), congresele al 28-lea – al31-lea ale Consiliului Internaţional al Cărţiipentru Copii (Basel, 2002; Macau, 2006;Copenhaga, 2008), simpozionul „Carte,Cultură, Cunoaştere“ (Cluj-Napoca, 2005),Festivalul Internaţional de Carte pentru Copii(Coreea, 2007) ş.a. Este Lucrător emerital Culturii din Republica Moldova (1991),deţine Medalia Mihai Eminescu (1994) şiOrdinul Republicii (2011).Balaci, Alexandru(12.06.1916, Aurora, jud. Mehedinţi –7.03.2002, Bucureşti)Italienist. A absolvit Facultatea de Literedin Bucureşti şi şi-a trecut doctoratul cuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 52 31.10.2011 17:22:24


BalmuşAlexandru T. Balaban Alexandru Balaci Iolanda Balaş Predrag Balaševićteza „Neoclasicismul italian din perioadacarducciană şi pre-d’annunziană. Figurapoetului Giovanni Pascoli“, 1943. A fostşeful Catedrei de limba şi literatura italianăde la Facultatea de Limbi Romanice şi decanal Facultăţii de Limba şi Literatura Românădin Universitatea Bucureşti, prorector, directorla Accademia di Romania din Roma(1969–1973). A scris numeroase studiidespre literatura italiană, un Dicţionar italian-român,1991, şi a tradus în română multecapodopere ale literaturii italiene. A scrisimportante studii despre: Giosué Carducci,1947; Dante Alighieri, 1966; Francesco Petrarca,1968; Leopardi, 1972; Boccaccio, 1976;Torquato Tasso, 1982; Luigi Pirandello, 1986ş.a. Membru titular al Academiei Române(1994), membru la Accademia LetterariaItaliana – Arcadia, la Union Culturelle Européenne,preşedinte al Asociaţiei Românepentru Naţiunile Unite (1974) şi vicepreşedinteal Federaţiei Mondiale a Organizaţiilorpentru ONU (1979), vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor (1981–1989).Balaci, Ilie(13.09.1956, Bistreţ, jud. Olt)Fotbalist. A debutat în Divizia A la FC UniversitateaCraiova în 1973. A jucat 69 demeciuri în echipa naţională, fiind cel maitânăr debutant în aceasta. Echipa sa a câştigattrei campionate (1974, 1980, 1981) şipatru cupe ale României (1977, 1978, 1981,1983). A avut 69 de prezenţe în echipa naţională.Ca antrenor, a avut performanţe cuechipe din Africa de Nord.Balaş, Iolandanume la naştere Balázs Jolán(12.12.1936, Timişoara)Atletă. Etnie română-maghiară. De maimulte ori campioană mondială la sărituri,preşedintă a Federaţiei Române de Atletism(1988–2005). Între 1957 şi 1967 a învins în140 de întreceri consecutive, depăşindu-şirecordul său mondial de 14 ori, ducându-lde la 1,75 m la 1,91 m. Primul său recordmondial a fost în 1956, la Bucureşti. A primit,în 2006, din partea Comitetului Olimpicşi Sportiv Român, Colanul de Aur pentruîntreaga activitate.Balašević (Balaşevici), Predrag(5.01.1974, Podgoraţ, Valea Timocului, Serbia)Medic, lider politic al românilor timoceni.A absolvit Liceul Sanitar la Zaječar şi Facultateade Medicină la Universitatea din Craiova.Este fondatorul asociaţiei româneştiAriadnae Fillum (Firul Ariadnei), preşedintelePartidului Democrat al Românilor dinSerbia, preşedintele Comitetului de conducereal Federaţiei Românilor din Serbia şiprim-vicepreşedinte al Consiliului Naţionalal Minorităţii Naţionale Române din Serbia,cu sediul în oraşul Bor. Din 2008 estepreşedinte al Consiliului Adunării comunei(plasei) Bor din Serbia de Răsărit.Balbareu, Ion(1877, Galaţi – 1960, Bucureşti)Inginer, creator al şcolii româneşti demetalurgie. Absolvent al Universităţii Tehnicedin Budapesta în specialitatea inginermecanic şi metalurgie. Specializare la Academiade Mine din Freiburg (1896–1900).A completat în 1927 Laboratorul demetalurgie întemeiat de Oscar Saligny laPolitehnica din Bucureşti cu o secţie demetalografie şi tratamente termice, apoicu una de dilatometrie, analiza spectrală şiprin raze X (1930). Secretar al GuvernuluiMarghiloman în 1918 şi secretar al AdunăriiDeputaţilor, a semnat documentele deunire a Basarabiei cu ţara.Balmuş, Constantin(25.05.1898, Rungeni, jud. Vaslui –13.07.1957, Bucureşti)Cercetător. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi, s-a specializat în greacă şi latină laBonn, Berlin şi Şcoala Română din Roma.Doctor docent, profesor la Universitatea53ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 53 31.10.2011 17:22:24


54Constantin Balmuşdin Iaşi şi Bucureşti. Călătorii de studiuîn Franţa, Grecia, Elveţia, Germania. Unuldintre cei mai recunoscuţi specialişti aidomeniului. A lăsat Istoria poeziei latine înepoca arhaică, 1927; Curs de gramatică istoricăa limbii latine · Fonetica, morfologia, sintaxa,1936; Antologie latină, 10 vol. Membru alAcademiei Române (1948).Balmuş, Pavel(18.08.1944, Sărătenii Noi, RSSM)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău(1966). A fost redactor la TeleviziuneaMoldovenească (1966–1968), custode general,secretar ştiinţific, apoi director adjunct(1979–1983) al Muzeului Republican deLiteratură Dimitrie Cantemir (azi MuzeulLiteraturii Române Mihail Kogălniceanu).Redactor la editurile Literatura Artistică(1983–1989) şi Cartier (2000–2002). Preşedinteal Societăţii Bibliofililor din RepublicaMoldova (din 1992), coordonator al CentruluiNaţional de Hasdeulogie de pe lângăBiblioteca Municipală B.-P. Hasdeu (din1998). Lucrări: Pagini din istoria culturii şi literaturiimoldoveneşti (1979), Studii şi materialedespre Alexandru şi Boleslav Hâjdău (1984) ş.a.A îngrijit selecţii din creaţia lui B.-P. Hasdeu(Principii de lingvistică, 1974, Publicistică înziarul „Traian“ – 1869–1870, 1998), AlexandruHâjdău (Domnia Arnăutului: proză,poezie, publicistică), 1987; Scrieri alese, înruseşte: Izbrannoe..., 1986; Clipe de inspiraţie,2004). A îngrijit şi prefaţat volume de opereale lui Miron Costin, Dosoftei, Dimitrie şiAntioh Cantemir, Alexandru Donici, VasileAlecsandri, Garabet Ibrăileanu, AlexandruMacedonski, Constantin Stere.Balnojan, Livius(3.05.1930, Satu Nou, Banatul Sârbesc –25.08.2005, Satu Nou)Sculptor şi pictor. A absolvit Academia deArte Plastice la Niş, Iugoslavia, ca elev al luiRadeta Stanković. A fost profesor de arteBalmuşLivius Balnojanplastice la şcoala generală din Satu Nou,unde a format mai multe generaţii de viitoriplasticieni. A lucrat în acuarelă peisaje de satbănăţean, ulei pe pânză (portrete de dascăli,natură moartă), frescele bisericii din SatuNou, scenografie pentru piesele elevilor şcoliişi sculptură monumentală (grupul Urşii).Baloş, Olimpiu Mihai(24.10.1950, Torac, Banatul Sârbesc –4.06.2008, Novi Sad)Jurnalist şi poet. A absolvit liceul român dela Vârşeţ şi Facultatea de Limba Română laUniversitatea din Bucureşti. A fost ziaristla redacţia programului în limba română alpostului de radio Novi Sad, unde a redactatEmisiunea matinală şi emisiunea Lunea sportivă,a colaborat la emisiunile Panorama culturalăşi Emisiunea pentru ascultătorii de la sate.A fost profesor de limba română la Torac,unde a iniţiat revista Litera şi a organizat undeceniu şi jumătate tradiţionala manifestareculturală „Eminescu în durată eternă“. Cascriitor a făcut parte din gruparea TrustuluiLibertatea. Volume de versuri: Lebăda debronz, 1971; A lăcrimat o frescă, 1976; Supa deduminică, 1982; Piatra, 1989; Între două coperte,1995; Sub geana cerului, 1999; Versuri pentrumileniul trei, 2003. A fost membru al UniuniiZiariştilor din Iugoslavia şi preşedinte al FilialeiTorac a Societăţii de Limba Română dinVoivodina. A primit Premiul de Excelenţăal Societăţii de Limba Română şi premiulal III-lea pentru poezie (unicul acordat) laconcursul Lumina 50 organizat în 1997, cuprilejul semicentenarului revistei de limbă,literatură şi artă a românilor din Serbia.Baloş, Todor (Toşa)(17.02. 1942, Toracul Mic, Banatul Sârbesc)Publicist şi actor. A absolvit liceul romândin Vârşeţ, unde s-a remarcat la cenaclurilede teatru, cor şi folclor. După desfiinţareaTeatrului Popular Român din Vârşeţ (1959),a început să interpreteze roluri împreună cucenaclul de teatru al liceului: Čovek za Marsa(Omul de pe Marte) de Dragutin Dobričanin,regie Nicolae Polverejan. A absolvit ŞcoalaSuperioară de Pedagogie din Zrenianin,secţia de limba şi literatura română, ca eleval lui Radu Flora. A fost profesor de limbaşi literatura română la Torac, Straja, Sărcia,Ovcea. A colaborat la Radio Novi Sad, lapublicaţiile Trustului Libertatea şi la altepublicaţii. În primul film turnat de româniidin Banatul Sârbesc, Tinereţe frântă, de MihaiAvramescu, a jucat principalul rol masculin.A tradus Satul Sakule, dar în Banat de ZoranPetrović, împreună cu Costa Roşu.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 54 31.10.2011 17:22:24


BaltagOlimpiu Mihai Baloş Nicolae Balotă Gheorghe Balş Vasile BaltacBalotă, Nicolae(26.01.1925, Cluj)Istoric literar. Absolvent al Facultăţii deLitere şi Filosofie din Cluj. A debutat cuversuri: Din spuma mărilor, 1929. Arestat în1949 pentru şase luni, a făcut închisoare șiîntre 1956 şi 1962. Apoi a fost cercetător lafiliala clujeană a Institutului de Lingvisticăal Academiei şi cercetător la Institutul deTeorie Literară din Bucureşti. A debutat larevista Cercului Literar de la Sibiu în 1945.A publicat studii despre literatura română şiuniversală: Euphorion, 1969; Urmuz, 1970; Labirint,1970; Arte poetice ale secolului XX · Ipostazeromâneşti şi străine, 1976; Opera lui Tudor Arghezi,1979; Mapamond literar, 1983; Lupta cuabsurdul, 1971, Premiul Academiei; De la Ionla Ioanide, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor;Scriitori maghiari din România, 1982. Emigratîn 1979 (Elveția), se stablieşte din 1981 înFranţa. Până în 1990 (anul pensionării şi alprimirii cetăţeniei franceze) este profesor laUniversitatea François Rabelais din Tours;este invitat al multor universităţi europenepentru cursuri, conferinţe, colocvii, congrese;din 1979 lucrează şi la Radio Europa Liberă,timp de 15 ani. În perioada 1990–2000îi apar volume de eseuri şi memorialistică şiîn ţară: Parisul este o carte; Calea, Adevărul, Viaţa;Caietul albastru, 2 vol. memorii. PrimeştePremiul Fundaţiei Flacăra pentru literatură;Premiul Aron Cotruş al revistei Familia dinOradea pentru opera critică; Premiul OperaOmnia, Cluj şi Oradea; Premiul Naţional deliteratură al Uniunii Scriitorilor.Balş, Gheorghe(24.04.1868, Adjud – 22.09.1934, Bucureşti)Inginer constructor şi istoric de artă, membrutitular al Academiei Române. A lucrat,printre altele, la construcţia podului de laCernavodă şi portului Constanţa, iar în colaborarecu arhitectul Nicolae Ghica-Budeştila construirea Institutului de Seruri şi VaccinuriLouis Pasteur din Bucureşti. A publicatstudii valoroase de sinteză asupra arhitecturiibizantine, precum şi asupra bisericilor şimănăstirilor moldoveneşti: Filipeştii de Pădure(1908), Histoire de l’art roumain ancien (1922, încolaborare), Les monuments byzantins de Roumanie(1932). Membru al Academiei Române(1923) şi vicepreşedinte al ei.Balş-Lupu, Ştefan(27.10.1902, Bucureşti – 22.02.1994, Bucureşti)Arhitect. A absolvit Şcoala Militară de Artilerieşi Şcoala Superioară de Arhitecturădin Bucureşti, apoi a fost bursier al ŞcoliiRomâne din Roma, specializat în restaurăride monumente. A funcţionat ca arhitect înMinisterul Instrucţiunii şi Cultelor, la Institutulde Proiectare şi Construcţii, la InstitutulCentral pentru Sistematizarea Oraşelor şiRegiunilor. La comanda mitropoliei a realizatrestaurarea a numeroase lăcaşuri de cultdin România. Membru de onoare al UniuniiArhitecţilor din România şi membru deonoare al Academiei Române (1993).Baltac, Vasile(1940, Ploieşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Timişoaraîn specialitatea electrotehnică. Specializarela Cambridge, Marea Britanie.Contribuţii în domeniul calculatoarelor,tehnologiei informaţiei. A contribuit laconstruirea primei generaţii de calculatoareromâneşti, MECIPT, Timişoara. Membrusenior al IEEE. Preşedinte al AsociaţieiATIC – IT&C din România.Baltag, Cezar(26.07.1939, Mălineşti, Basarabia –26.05.1997, Bucureşti)Poet. Absolvent al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti. Redactor la Luceafărul, apoila Viaţa românească, unde a fost redactor-şefdupă 1989. A debutat cu placheta Comunade aur, 1960. S-a remarcat printr-o poezieprofund meditativă, nemetaforică: Visplanetar, 1964; Răsfrângeri, 1966, Chemareanumelui, 1995, Premiul Uniunii Scriitorilor;55ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 55 31.10.2011 17:22:24


BaltazarCezar Baltag Olga Bancic Axente Banciu Mircea Desideriu Banciu56Monada, 1968; Odihnă în ţipăt, 1969; Unicornîn oglindă, 1975; Euridice şi umbra, 1988; Chemareanumelui (1995); Ochii tăcerii, 1996, BPT.A practicat şi stilul livresc: Madona din dud,1973, Premiul Uniunii Scriitorilor; Şah orb,proză, 1971. A tradus în româneşte MirceaEliade – Istoria credinţelor şi ideilor religioase,3 vol., 1981–1988.Baltazar, Camilnume la naştere Leibu Goldstein(7.09.1902, Moara-Putna, jud. Suceava –27.04.1977, Bucureşti)Poet. A colaborat la mai toate publicaţiileinterbelice şi de după război. A scos o revistăproprie – Tiparniţa literară (1928–1931),împreună cu Petru Comarnescu. A tradusşi stilizat din literaturile germană şi engleză:Pearl Buck, Heinrich şi Thomas Mann,E.M. Remarque ş.a. A debutat sub semnul„poeziei pure“, cultivată la noi şi de IonBarbu, tot sub influenţa lui Paul Valery:V ecernii, 1923. Ulterior a evoluat spre olirică senzual-bucolică: Tărâm transcendent,1939; Soare pe zăpezi, 1965; Violoncel solar,1972; Ghirlanda iubirii, 1975. A mai scrisevocări în proză: Contemporan cu ei, 1962 şieseuri despre Trakl, Mateiu Caragiale ş.a.:Scriitor şi om, 1946.Bancic, Olganume la naştere Golda Bancic(10.05.1912, Chişinău –10.05.1944, Fort Mont Valérien, Franţa)Militantă comunistă. Evreică după etnie.Soţie a lui Alexandru Jar. A intrat în mişcareamuncitorească din România la 12 ani şia fost arestată pentru prima oară în timpulunei greve. Ca membră a PCR a fost arestatăde mai multe ori. A fost trimisă în Franţa în1936 şi s-a integrat în Partidul ComunistFrancez pentru a sprijini mişcarea de voluntaricare se duceau pe frontul războiului civildin Spania. Apoi a făcut parte din rezistenţafranceză în al Doilea Război Mondial. A activatilegal, sub numele Pierrette. A fost prinsăde Gestapo în 1943 şi ucisă un an mai târziu.Mai multe străzi din Bucureşti i-au purtatnumele în perioada socialistă.Banciu, Axente(10.08.1875, Sălişte, Sibiu – 13.08.1959, Sibiu)Profesor şi publicist. Bunic al lui PaulE ugen B. Între 1898 şi 1916 a fost profesorla liceul românesc din Braşov. A fost membruactiv al societăţii ASTRA (secţia literară).A publicat volume şi broşuri în folosulşcolilor româneşti din Transilvania. A colaboratla publicaţiile Familia, Tribuna editată laArad, Dreptatea (Braşov), Ţara noastră (Sibiu),Românul (Arad), Cuvântul poporului (SălişteaSibiului), Societatea de mâine (Cluj), Transilvania,Romania nouă, Ardealul, Anuarul liceuluidin Braşov, Gazeta Transilvaniei. Întemeiazăşi conduce revista Ţara Bârsei din Braşov(1929–1939). Contribuie la înfiinţarea MuzeuluiASTRA şi a bibliotecii din Braşov.Membru al Academiei Române.Banciu, Mircea Desideriu(19.08.1941, Hunedoara – 29.04.2005, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Bucureşti, unde şi-a luat şi doctoratul,cu o teză despre tehnologia medicamentelorşi a produselor farmaceutice. S-a specializatîn chimie organică la Universitatea din Köln.Profesor la Facultatea de Chimie a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Lucrări:Metode fizice în chimia organică, 1972; Aplicaţiiale metodelor fizice în chimia organică, 1977;Hidrocarburi, 1997. Membru corespondental Academiei Române (1991).Banciu, Paul Eugen(30.11.1943, Botoşani)Prozator şi eseist. Nepot al lui AxenteB. A absolvit liceul la Alba Iulia, ArtelePlastice la Timişoara, Filosofia la Cluj. Secretargeneral de redacţie al revistei Orizont(1972–2003), director al Bibliotecii JudeţeneTimiş. Lucrări: Casa Ursei Mari, debut, PremiulUniunii Scriitorilor, 1978; Reciful, 1979;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 56 31.10.2011 17:22:24


Sărbătorile, 1981; Zigguratul, 1982; Muflonul,vol. I 1986, vol. II 1989; Casa de pânză, 1995;Demonul discret, 1996; Noaptea strigoilor, 1996;Picătura de cucută, 1997; Remora, 1998; O călătoriecu aeroplanul peste muntele erodat, 1999;Marii fericiţi, 2000; Infinitul rău, 2001; Grădinalui Epicur, 2003. Distins cu Ordinul NaţionalPentru Merit în grad de Cavaler, 2002.Bantaş, Andrei(30.11.1930, Iaşi – 27.01.1997, Bucureşti)Anglist. A absolvit engleza la Universitateadin Bucureşti, unde a fost apoi profesor. Preşedinteal Uniunii Profesionale a Interpreţilorşi Traducătorilor (1994–1997), membrua numeroase asociaţii internaţionale delingvistică aplicată. A lăsat 40 de dicţionare(cu 60 de reeditări) anglo-române şi poliglote,30 de cursuri universitare de limba şiliteratura engleză, studii monografice despreautori anglo-americani. A tradus în jur de160 de volume de proză din autori englezişi americani, după cum a şi tradus în englezănumeroşi scriitori români. Lucrări: Mic dicţionarenglez-român, 1971, reeditare 1997; Dicţionarenglez-român, 75 000 de cuvinte, 2004.A tradus din: A.J. Cronin, Samuel Butler,W.S. Maugham, Isaac Asimov, Howard Fast,H.G. Wels, Thomas Hardy, Oscar Wilde,A. Conan Doyle, Charles Dickens, RobertAnderson, Christopher Malrowe, W. Shakespeare,Tennessee Williams, H. Ogden,Arthur Koestler ş.a. Din română în englezăa tradus din: Mihai Eminescu, împreună cuLeon Leviţki, 1978 (Premiul Uniunii Scriitorilor),Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura,Urmuz, Camil Petrescu, Lucian Blaga,Marin Sorescu, D.R. Popescu ş.a.Bantoş, Alexandru(23.06.1950, Hiliuţi, Republica Moldova)Publicist şi editor. Soţ al Anei B. A absolvitFacultatea de Filologie a Universităţii de Statdin Chişinău (1973). A lucrat la RadioteleviziuneaMoldovenească (1973–1981), laEditura Cartea Moldovenească (1981–1982),la ziarul Tinerimea Moldovei (1982–1986), larevista Moldova (1986–1990). În 1991, împreunăcu Nicolae Mătcaş şi Ion Dumeniuk,a fondat revista de ştiinţă şi cultură LimbaRomână, prima publicaţie care poartă întitlu numele corect al limbii oficiale a RepubliciiMoldova. În calitate de redactor-şefadjunct (1991–1994), apoi de redactor-şef(din 1994), a asigurat plasarea publicaţieiîn prim-planul vieţii cultural-ştiinţifice dela est de Prut. Între timp revista s-a implicatactiv în procesul de renaştere naţională, fiindapreciată pentru calitatea discursului publicisticîn întregul areal cultural românesc.BantoşPaul Eugen BanciuAna BantoşPublică permanent articole, studii, reportaje,interviuri vizând diverse aspecte alereafirmării unităţii neamului, valorificăriipatrimoniului lingvistic, literar şi culturalautohton. Îngrijeşte rubrici, antrenând laelaborarea acestora scriitori şi savanţi localişi de peste hotare. A lansat proiecte literareşi culturale finalizate prin editarea unornumere speciale cu impact direct asuprarecunoaşterii identităţii româneşti de peambele maluri ale Prutului: Limba românăeste numele corect al limbii noastre;Literatura română contemporană din RepublicaMoldova; Metodica predării limbiişi literaturii în gimnaziu şi în liceu; Fărămagistru – o lume mai mult decât săracă,un număr de revistă consacrat în întregimelui Eugen Coşeriu. A fost prim-vicedirectorgeneral al Departamentului de Stat al Limbilor(1992–1994), este autor de proiect şidirector al Casei Limbii Române NichitaStănescu din Chişinău (din 1998). Distinscu Medalia Mihai Eminescu a GuvernuluiRepublicii Moldova (1996) şi Ordinul PentruMerit în grad de Comandor (2000).Bantoş, Ana(7.04.1951, Chirianca, Republica Moldova)Critic şi istoric literar. Soţie a lui Alexandru B.Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţiide Stat din Chişinău (1973). Doctor înfilologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi(1998), discipol al acad. Constantin Ciopraga.Din 1973 laborant, cercetător ştiinţific, cercetătorştiinţific coordonator la Institutul deLimbă şi Literatură (azi Institutul de Filologie)al AŞM. Director adjunct (2006–2007),director (2007–2009) al institutului. Membrual Uniunii Scriitorilor din Moldova(1986) şi din România (2000). Redactor-şefadjunct al revistei Limba Română (Chişinău).Titular al Catedrei de literatură universală aUniversităţii de Stat din Chişinău (din 2001).Investighează literatura română dintre Prut şiNistru în raport cu fenomenul european, culiteratura clasică şi contemporană europeană.57ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 57 31.10.2011 17:22:25


58A colaborat la enciclopedia Literatura şi ArtaMoldovei, 2 vol. (1985–1986). A participat lacolocvii internaţionale (la Universitatea dinAix-en-Provence, 2002; Academia Română,filiala Iaşi, 2002). Lucrări: Creaţie şi atitudine(1985), Dinamica sacrului în poezia basarabeanăcontemporană (Bucureşti, 2000), Recuperareaautenticului (2006); Deschiderea spreuniversalism (2010). Premiul pentru criticăal Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001,2007). Diploma de Onoare a PrezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (2001).Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilordin Moldova (2011).Banu, George(22.06.1943, Merei, jud. Buzău)Critic de teatru. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală din Bucureşti. Plecat la Paris în1975. Fondator şi director artistic al AcademieiExperimentale a Teatrelor. Lucrări: BertoltBrecht ou le Petit contre le grand, 1981; Brook:études... textes... propos..., 1985; Claude Régy:metteur en scène déraisonnable: dossier, 1993;L’acteur qui ne revient pas: journées de théâtre auJapon, 1993; Antoine Vitez: la fièvre des idées,1994; Les cités du théâtre d’art: de Stanislavski àStrehler..., 2000; Livada de vişini, teatrul nostru.Jurnal de spectator, 2000; L’Oubli – Uitarea,2001; L’espace théâtral, 2002; Panorama sfârşituluide secol. O panoramă subiectivă, 2003;Ultimul sfert de secol teatral, 2004; L’histoire deslarmes; L’empéreur de la perte; Le roi du plagiat,2005. Profesor emerit la Sorbona, preşedintede onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilorde Teatru, 1994–2001, comandor alOrdinului Steaua României (2002), cavaleral Ordinului Artelor şi Literelor al RepubliciiFranceze (2005). Membru în juriul FestivaluluiInternaţional de Teatru. Doctor HonorisCausa al Universităţii de Artă Teatrală şiCinematografică din Bucureşti, 2006.Banu, Ion(16.06.1913, Bucureşti – 12.05.1993, Bucureşti)Profesor de filosofie. A absolvit facultăţilede Drept şi Filosofie la Bucureşti, unde şi-asusţinut şi doctoratul. A fost profesor deistoria doctrinelor antice la Facultatea defilosofie a Universităţii din Bucureşti. A fostprofesor invitat la Paris-Nanterre. Lucrări:Primii materialişti greci, 1950; Introducere înistoria filosofiei, 1957; Filosofia Orientului antic,1967; Filosofia elenismului ca etică, 1980.Membru fondator al Asociaţiei de StudiiOrientale din România, membru al SocietăţiiFranceze de Egiptologie, membru alAsociaţiei Internaţionale pentru FilosofiaGreacă din Atena şi membru corespondental Academiei Române, 1991.BanuGeorge BanuMaria BanuşBanuş, Maria(10.04.1914, Bucureşti – 14.07.1999, Bucureşti)Poetă. Evreică după etnie. A absolvit Facultateade Drept din Bucureşti. A debutat cuo lirică a adolescenţei plină de senzualitateşi candoare. Poezia matură transcrie elanulcivic, orientarea spre viaţa socială: Ţara fetelor,1937 – debut; Fiilor mei, 1949, PremiulAcademiei; Bucurie, 1949, Premiul de Stat;Ţie-ţi vorbesc, Americă!, 1955; Tocmai ieşeam înarenă, 1976; Portretul de la Fayum, 1970; Oricineşi ceva, 1972; Orologii cu figuri (1984); Fiesta(1990). A tradus din Rilke, Puşkin, Goethe,Shakespeare, Pablo Neruda, Nazim Hikmet,André Frenaud, August Strindberg ş.a.: Dinpoezia de dragoste a lumii, 2 vol., 1974. A maipublicat memorii: Sub camuflaj, 1978; publicistică:Din cronica acestor 5 ani, 1955; teatru:Îndrăgostiţii, 1954; Magie întârziată, 1970; Himera,1980; Noiembrie, inocentul, 1981; Horlogeà Jaquemart, 1987. A obţinut Premiul Specialal Uniunii Scriitorilor (1986) pentru întreagaactivitate. Laureată a Premiului Herder(1989). S-a stabilit în Franţa după 1989.Banuş, Tudor(8.07.1947, Bucureşti)Pictor. Fiu al Mariei B. A absolvit Institutulde Arhitectură la Bucureşti. Specializare laÉcole des Beaux Arts, Paris. Rămas la Parisdin 1972. Excelent desenator, s-a ocupatmai ales de ilustraţie de carte, dar a făcutşi pictură. A avut 17 expoziţii personale înFranţa, Austria, Elveţia, RFG, Belgia, SUA.A colaborat la Le Monde, L’Express, Le Point,Le Figaro Magazine, The New York Times,Die Zeit ş.a.Banyai Ladislau(17.11.1907, Baia de Criş, jud. Hunedoara –4.05.1981, Bucureşti)Istoric. Etnie maghiară. A studiat istoria laBudapesta, Grenoble şi Paris. A fost profesorşi rector la Universitatea din Cluj, profesorla Universitatea din Bucureşti, director adjunctal Institutului de Istorie Nicolae IorgaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 58 31.10.2011 17:22:25


din Bucureşti. S-a preocupat de istoria minorităţilornaţionale din România. Lucrări:A magyarsàg a Dunavölgyében. Ezer év tanusága(Ungurii în bazinul Dunării. Învăţămintele unuimileniu), 1938; Harminc év Jegyzetek a romániaimagyarság utjàrol (Treizeci de ani. Note privindtrecutul maghiarilor din România), 1949. Membrucorespondent al Academiei Române(1991).Barac, Ioan nume la naştere Ioan Popovici(1776, Alămor, jud. Sibiu – 12.07.1848, Braşov)Scriitor. A absolvit studiile juridice la Cluj.Profesor în Şcheii Braşovului, a fost „magistratualtranslator“ al primăriei din Braşov,unde a fost colegul, apoi ginerele lui RaduTempea, filolog. A întemeiat primul periodicromânesc din Braşov, Foaia duminicii, 1837.A tradus şi prelucrat romane populare:Halima, 1836–1840. A scris în spiritul ŞcoliiArdelene un basm alegoric în versuri desprecucerirea Daciei de către Traian: Istoriadespre Arghir şi Elena cea frumoasă şi pustiităcrăiasă, 1801.Baracci, Petru(25.07.1929, Bolgrad, jud. Cetatea Albă,azi Ucraina – 22.07.2010, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul de TeatruA. Ostrovski din Leningrad. Profesor laInstitutul de Arte din Chişinău. Actor laTeatrul Muzical-Dramatic din Chişinău.A făcut şi roluri de film: Asteptaţi-ne în zori,1963; Ultimul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir,1973; Toate probele contra, 1974; Durata zilei,1974; Calul, puşca şi nevasta, 1975; Ce-i trebuieomului, 1975; Pe urmele fiarei, 1976; Povestealui Făt-Frumos, fratele Ilenei Cosânzene, 1979;Când ai alături un bărbat, 1977; Cetatea, 1978;Şi va veni o zi, 1979; Pregătire de examen,1979; La porţile Satanei, 1980; Casa lui Dionis,1980; Trecea o lebădă pe ape, 1982. Membrual Uniunii Cineaştilor din Moldova. A fostpreşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova.Artist al Poporului din Republica Moldova.Baranga, Aurelnume la naştere Aurel Leibovici(20.07.1913, Bucureşti – 10.06.1979, Bucureşti)Dramaturg şi publicist. Studii medicale.După război a fost membru al unor colegiiredacţionale: Viaţa românească, Teatru, Contemporanul,redactor-şef la revista „Urzica“.Membru în comitetul de conducere alUniunii Scriitorilor. Plecat în Israel în anii1970. A debutat cu versuri: Poeme cu orbi,1933. A scris reportaje: Ninge peste Ucraina,1945, teatru de respiraţie socială: Bal la Făgădău,1946; Pentru fericirea poporului, 1951,BaranovPetru BaracciAurel Barangaîmpreună cu Nicolae Moraru, Premiul deStat; Mielul turbat, 1953, Premiul de Stat;Interesul general, 1962; Sfântu’ Mitică Blajinu,1967; Opinia publică, 1967, sau abordândteme ale vieţii intime şi de familie: Siciliana,1961; Travesti, 1969; Simfonia patetică, 1973;Viaţa unei femei, 1976, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Bucureşti. A tradus din JeanPaul Sartre şi Valentin Kataev. A mai scris:Pamflete, 1955, publicistică: Teze şi paranteze,1974; Fabule, 1977 şi Jurnalul de atelier, 1982,postum.Baranov, Pavel(1892, zona Petersburg, Rusia – 1962, Moscova)Botanist. Aparţinea unei familii ruse cuvechi tradiţii culturale. Un AleksandrA ndreievici B. (1746–1819) a fost primulguvernator rus al provinciei Alaska. Unalt B., general, a comandat trupele rusedin zona Caucazului. La data (1950) cândSovietul Miniştrilor al URSS a decis să-ltrimită în Moldova, spre a-l înlocui peViaceslav Volghin, cel care întemeiase în1949 filiala din Moldova a Academiei deŞtiinţe a URSS, fusese elaborat planulintegrat de funcţionare a URSS, în cadrulcăruia Moldovei îi revenea misiunea de adeveni grânar, dar – mai ales – producătorde vinuri pentru Uniune. Trimiterea unuibotanist, specializat în embriologie, directoral Institutului de Botanică al Academieide Ştiinţe a URSS, n-a fost întâmplătoare.A condus AŞM până în 1954, avându-ladjunct pe Macarie Grosul. A stabilit principaleledirecţii de cercetare în care urmausă se afirme institutele AŞM. Sensul lor dediversificare a mers în direcţia proiectuluiintegrat iniţial al URSS şi nu a urmat caleaunei dezvoltări plurivalente, ca pentruun stat independent. Lucrări: Историяэмбриологии растений в связи с развитиемпредставлений о зарождении организмов,1955. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a URSS.59ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 59 31.10.2011 17:22:25


60Barasch, Eugen(27.04.1906, Bucureşti – 24.11.1987, Bucureşti)Jurist. De etnie evreu. A studiat Dreptul laBucureşti şi Paris. A fost director al Direcţieide Studii a Arbitrajului de Stat de pe lângăConsiliul de Miniştri, consilier juridic aldelegaţiei române la sesiunile Adunării Generalea ONU (1956–1957). Contribuţii îndomeniul dreptului civil, rolul şi cauza, autoritatealucrului judecat, constantele dreptului.Lucrări: Ocrotirea părintească (1960), Teoriaşi practica litigiilor precontractuale (1962), Teoriagenerală a contractelor economice, 2 vol., 1963,1965. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Barasch, Iuliu(cca 1817, Brody, Galiţia – 1863, Bucureşti)Medic. De etnie evreu. A făcut şcoală hasidicăîn Galiţia, a studiat Filosofia la Leipzig,Medicina la Universitatea din Berlin (1838–1841), după care a venit în Ţara Româneascăşi a fost medic oculist şi de carantină la Călăraşi,medic de judeţ la Craiova. A publicatMinunile naturii, 3 vol., 1850–1855, lucrarede familiarizare a publicului cu domeniilebiologie, chimie, fizică şi astronomie. A scosrevista Isis sau natura (1856–1859), devenităîn 1862 Natura, fiind primul publicist evreude pe teritoriul României. A scos în 1857Israelitul român, publicaţie apărută pe fonduldeşteptării sentimentului identitar al evreilordin imperiile vremii, care visau la întemeiereaunui stat naţional. A fost hegelian şisocialist ca opţiune, a înfiinţat primul spitalpentru copiii săraci din România şi a publicatstudiul Despre unele instituţii filantropicedin Europa, pledoarie pentru înfiinţarea despitale de pediatrie.Baraschi, Constantin(17.11.1902, Câmpulung Muscel, jud. Argeş –22.03.1966, Bucureşti)Sculptor. Prima lui soţie a fost Olga Porumbaru.A absolvit Şcoala de Belle Arte la Bucureştica elev al lui Dimitrie Paciurea şi OscarHan. A fost elevul lui Antoine Bourdelle laAcademia Julian din Paris. Lucrări: Faun(1938), Tors, Extaz, Satirul şi nimfa (1964),Sfântul Gheorghe, George Enescu, Titu Maiorescu,Vasile Conta, Alexandru Xenopol, N icolae Bălcescu,Ţărancă din Muscel, Autoportret, basoreliefurilede pe Arcul de Triumf din Bucureşti,Monumentul eroilor din Predeal, bustul luiLenin (distrus după 1989). A scris singurulTratat de sculpură, 2 vol., care a apărut în România.Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plasticidin România. Distins cu Medalia de Aurla Expoziţia Internaţională de la Paris, 1937.Maestru Emerit al Artei (1951). Membrucorespondent al Academiei Române.BaraschConstantin BaraschiVictoria BarbaBarba, Vasile (Octavian)(02.1918, Megali Livadhia, în română LivadaMare, Grecia – 11.2007, Freiburg, Germania)Istoric. A fost profesor la Universitatea dinBraşov până în 1984, când a emigrat în Germania,continuând să apere cauza şi drepturilearomânilor. A obţinut de la ConsiliulEuropei recunoaşterea lor ca entitate înGrecia (vlahi). A publicat la Dacia aureliană,revistă a românilor de pe Valea Timocului,Serbia, unde identitatea românească nueste recunoscută, ci li se spune vlahi (spredeosebire de Banatul Sârbesc, unde româniisunt recunoscuţi ca entitate). A alcătuit laFreiburg o bibliotecă a graiurilor aromân şimeglenoromân.Barba, Victoria(19.09.1926, Tambov, Rusia)Regizor. Origine meglenoromână după tată.Dintre familiile strămutate din Cadrilaterîn Dobrogea după războaiele balcanice(1913) în cadrul schimbului de populaţieşi ajunsă de acolo în gubernia rusă (care arezistat cel mai îndelung după revoluţia din1917 procesului de confiscare a dreptului deproprietate, fiind umplută de noua puterecu lagăre de muncă). A absolvit Institutul deArte Plastice Vera Muhina din Leningrad şiInstitutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău.Fondator al filmelor de animaţie, maiales pentru copii. A produs pentru MoldovaFilm, dar a înfiinţat şi Casa de producţieFloricica, special pentru filmele dedicate copiilor.Filmografie: Puiul de cocostârc în colivie,1979; Mărţişor – sărbatoarea primăverii, 1980;Copiii, soarele şi zăpada, 1981; În jurul lumii,1982; Opriţi timpul, 1982; Dragoste de ţară,1983; Hora stelelor, 1985; Ziua de naştere aCarolinei, 1986; Căderea frunzelor, 1987; Podulde stele, 1987; Fantezie cosmică, 1989; Iepuraşuldin ianuarie, 1991. Distinsă cu 98 de diplome,19 premii (de 5 ori Marele Premiu) şi 8 medaliide aur în cadrul festivalurilor de filmrepublicane şi unionale.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 60 31.10.2011 17:22:25


BarbuEugen Barbu Filaret Barbu Gelu BarbuBarbăneagră, Alexei(3.12.1945, Ananiev, Ucraina)Jurist. A absolvit Dreptul la Universitateade Stat din Chişinău. Specializare în dreptpenal la Institutul Unional pentru StudiereaCauzelor Criminalităţii şi Elaborarea Metodelorde Prevenţie de la Moscova. Profesorla Universitatea Liberă Internaţională dinChişinău. Membru al Curţii Supreme deJustiţie, ministru al Justiţiei (1990–1994).Autorul Legii Organizării Judiciare, al LegiiNotariatelor. Director al Centrului de Dreptal Avocaţilor din Moldova.Barbilian, DanV. Barbu, IonBarbu, Eugen(20.02.1924, Bucureşti – 7.09.1993, Bucureşti)Prozator. Soţ al actriţei Marga B. A absolvitŞcoala de ofiţeri de jandarmi. A audiatcursuri la Facultatea de Drept, Litere şi Filosofie,fără a le absolvi. Redactor-şef la Luceafărul(1962–1968) şi Săptămâna (1970–1989).Membru corespondent al Academiei (1974),laureat al Premiului Herder (1978), în carecalitate l-a desemnat bursier pe CorneliuVadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizatromanul periferiei bucureştene de altădată:Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e rotund,Unsprezece, 1956 evoluând spre cuprindereaproblemelor istoriei: Şoseaua Nordului,1959; Facerea lumii, 1964; Princepele, 1969,Premiul Academiei; Săptămâna nebunilor,1975; Incognito, 4 vol., 1975–1980, vol. I –Premiul Uniunii Scriitorilor, roman în jurulcăruia a existat un „Raport de plagiat“, şefulcomisiei fiind criticul Nicolae Manolescu.A publicat mai multe volume de nuvele:Oaie şi ai săi, 1958; Prânzul de duminică, 1962;reportaje: Pe-un picior de plai, 1957; Foamea despaţiu, 1969; Jurnal în China, 1970. A publicatşi eseistică: Măştile lui Goethe, 1967; O istoriepolemică şi antologică a literaturii române de laorigini până în prezent, vol. I – Poezia românăcontemporană, 1975, precum şi scenarii defilm: Bietul Ioanide după G. Călinescu şiseria Haiducii, care cuprind episoade eroico-romanticedin istoria naţională. Membrucorespondent al Academiei Române (1974).Barbu, Filaret(16.04.1903, Lugoj – 31.05.1984, Timişoara)Compozitor. Tată al balerinului Gelu Barbu.A absolvit Conservatorul din Viena (vioară).A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj,profesor de muzică la liceul din oraş. A compusPrivighetoarea albă (1924), apoi Armoniibănăţene, Nocturnă, Roză albă, Ana Lugojana,Târgul de fete etc. A scris o lucrare dedicatălui Traian Grozăvescu şi o operetă cu titlulPlutaşul de pe Bistriţa.Barbu, Gelu(14.04.1932, Lugoj)Balerin şi coregraf. Fiu al lui Filaret B.A studiat coregrafia cu Floria Capsali, apoi,la Leningrad, cu Agripina Vaganova şi AleksandrPuşkin. A lucrat la Opera Română,avându-l maestru de balet pe Oleg Danovski.A fost prim-balerin şi a dansat cu ValentinaMassini, Simona Ştefănescu, Irinel Liciu,Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Constantinişi Magdalena Popa. A dat recitaluriîn Italia, Germania, Suedia. Plecat în exil în1961, devine prim-balerin al Operei din Oslo(Suedia), dă recitaluri în cele două Germanii,Italia, devine prim-balerin al Operei dinNürnberg. În 1966 s-a stabilit în Las Palmasde Gran Canaria, unde a creat trupa de baletcare-i poartă numele şi a devenit coregrafulei. Compania sa a făcut turnee prin oraşeleSpaniei, în Portugalia, la Sankt Petersburg, aparticipat la Festivalul Internaţional GeorgeEnescu, a dat spectacole la Opera Românădin Timişoara, la Opera Naţională din Bucureşti,Teatrul Traian Grozăvescu din Lugoj.Cetăţean de onoare al oraşelor Las Palmas deGran Canaria şi Lugoj. A primit Ordinul Constituţieial Norvegiei, 1964; Ordinul NaţionalSteaua României în grad de Cavaler, 2002.61ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 61 31.10.2011 17:22:25


BarbuIon Barbu Marga Barbu Vasile Barbu62Barbu, Ion nume la naşere Dan Barbilian(19.03.1895, Câmpulung, jud. Argeş –11.08.1961, Bucureşti)Matematician şi poet. S-a înscris la Facultateade Matematică din Bucureşti, pe carea întrerupt-o din cauza războiului. Şi-a luatlicenţa în 1921 şi a plecat la Göttingen,Germania, pentru doctorat. A audiat cursurilelui Hilbert, dar, atras de literatură, s-astabilit la Tübingen, unde studia prietenulsău Tudor Vianu, apoi la Berlin. Debutaseca poet în 1918 în Literatorul lui AlexandruMacedonski. Din 1924 a fost profesor dematematică la Giurgiu – de unde era Vianu,al cărui tată, medic, l-a şi găzduit – şi laBucureşti. Şi-a trecut doctoratul în 1929cu Gh. Ţiţeica (teza „Reprezentări canoniceale adunării funcţiilor ipereliptice“), fiindprofesor la Catedra de Geometrie a Facultăţiide Matematică de la Universitatea dinBucureşti. Ca matematician s-a ocupat (cunumele Dan Barbilian) de fundamentareaaxiomatică a geometriei (spaţiile Barbilian).A publicat poezie la Contemporanul, Revistanouă, Viaţa literară, Cetatea literară ş.a.A semnat articole critice la Ideea europeană,Vremea ş.a. Destinul poetic, pornit dintr-unorgoliu de adolescent – un pariu cu TudorVianu –, s-a împlinit prin poeme unde parnasianismulşi balcanismul se sublimeazăîntr-un mod original: După melci, 1921;ciclul Isarlâk, volumul Joc secund, 1930, PremiulAcademiei Române, aflat sub semnullui Mallarmé şi Paul Valéry (teoria poezieipure). Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Barbu Lăutarul,nume la naşere Vasile Barbu(cca 1780, Iaşi – cca 1860, Iaşi)Cântăreţ (voce şi cobză). A condus breaslalăutarilor din Moldova (ca staroste al scripcarilor,1804–1839). A cules şi compus cântecede voie bună şi de petrecere, fiind acompaniatde un taraf. A fondat stilul acestuifel de muzică, bazat pe melodiile populareromâneşti, influenţa slavă şi cea otomană.A colindat prin toate provinciile româneşti,în tentativa de a unifica expresia lirică şistilul muzical. A fost apreciat de Liszt, aflatîn călătorie la Iaşi.Barbu, Marga nume la naşere Butuc(24.02.1929, Ocna Şugatag, Maramureş –31.03.2009, Bucureşti)Actriţă. Soţie a lui Eugen B. A absolvitInstitutul de Teatru din Bucureşti în 1950.Este cunoscută pentru rolul hangiţei Aniţadin seria Haiducilor şi al Agathei Slătineanudin seria Mărgelatu, scenarii Eugen Barbu;Pădurea spânzuraţilor (1964); Bietul Ioanide(1980); Lacrima cerului (1989). A primit în2004 Ordinul Naţional Serviciu Credinciosîn grad de Cavaler.Barbu, Vasile(6.09.1954, Uzdin)Animator cultural. A absolvit liceul sârb laCovăciţa şi Facultatea de Filologie la NoviSad. S-a întors la Uzdin şi a fost directoral Căminului Cultural Doina (1984–1987),preşedinte fondator al Societăţii literar-artisticeTibiscus (ca şi al editurii şi revisteiTibiscus, 1990), preşedinte al ConsiliuluiConsultativ al Zilelor Presei Bănăţene (din1997), preşedinte al Asociaţiei SportiveUnirea din Uzdin şi al clubului de handbal,vicepreşedinte al Consiliului Naţionalal Românilor din Serbia şi Muntenegru(2003–2004) şi preşedinte al AsociaţieiScriitorilor în grai bănăţean din Voivodina(din 2002). A susţinut cenaclul literar IonBălan, pe care l-a îmbogăţit cu revistaCumpăna. A publicat versuri în revisteleromâneşti din Voivodina, dar şi la Tribuna(Cluj), Anotimpuri literare, Renaşterea bănăţeană(Timişoara), Dacia literară (Iaşi), Bucovinaliterară (Suceava), Porto Franco (Galaţi),Glasul naţiunii (Chişinău), Dreptatea (NewYork) ori Plai românesc (Cernăuţi). A lansatîn 1994, la Uzdin, Festivalul Internaţionalde Poezie Drumuri de Spice, ca şi FestivalulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 62 31.10.2011 17:22:25


George Gârda – Todor Creţu Toşa de literaturăîn grai bănăţean. Membru al UniuniiScriitorilor din Serbia şi al Uniunii Scriitorilordin România. Distins cu PremiulEthnos, 1995, acordat de Fundaţia CulturalăEthnos din Bucureşti; Premiul DamianUreche pentru poezie, 1995, acordat deSocietatea Literară Sorin Titel din Timişoara;Premiul Eminescu, 1996, acordat deInspectoratul pentru Cultură al judeţuluiSuceava şi Editura Lumina (Drobeta TurnuSeverin). Membru de onoare al S.C. GintaLatină din Iaşi, S.C. Avram Iancu din Sălaj,al Mişcării Literare Paradoxiste din Phoenix(Arizona, SUA).Barbu, Viorel P.(14.06.1941, Deleni, Vaslui)Matematician. A absolvit Matematica laUniversitatea din Iaşi, unde a obţinut şi titlulde doctor. Specializare în SUA. Profesor şirector la Universitatea din Iaşi. A lucrat îndomeniul ecuaţiilor diferenţiale cu derivateparţiale, integrale şi controlului optimal.Lucrări: Nonlinear Semigroups and DifferentialEquations in Banach Spaces, 1976; OptimalControl of Variational Equations, 1984; MathematicalMethods in Optimization of DifferentialSystems, 1995; Boundary Value Problems forPartial Differential Equations, 1998. PremiulAcademiei Române, 1972; Doctor HonorisCausa al Universităţii din Nebraska, 1993;profesor de onoare al Universităţii Wuhan,China, 1999. Profesor invitat la universităţiledin Roma, Paris, Cincinnati, Ohio ş.a. Membrual Academiei Române (1993) şi vicepreşedinteal ei (1996–2000). Este membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Barbulov, Nicolae(7.06.1931, Straja, Banatul Sârbesc)Ziarist. A absolvit liceul român de la Vârşeţ.Redactor al emisiunii de radio Universitateapopulară la Radio Novi Sad. S-a ocupat deevenimentele politice interne, dar şi de celelegate de colaborarea româno-iugoslavă(întâlnirile la nivel înalt de la Belgrad, Bucureşti,Timişoara, Porţile de Fier). Redacorşef al programului în limba română la RadioNovi Sad şi al programelor de documentareale Televiziunii din Novi Sad. A tradus înromâneşte manuale de şcoală. Membru alUniunii Ziariştilor din Iugoslavia.Barcianu-Popovici, DaniilV. Popovici-Barcianu, DaniilBarcianu-Popovici, SavaV. Popovici-Barcianu, SavaBariţiuNicolae BarbulovBardasare, EmanoilV. Panaitescu-Bardasare, EmanoilBardasare, GheorgheV. Panaitescu-Bardasare, GheorgheGeorge BariţiuBariţiu, Georgenume la naştere Gheorghe Pop(24.05.1812, Jucul de Jos, jud. Cluj –2.05.1893, Sibiu)Ziarist, istoric. A absolvit gimnaziul la Blaj,liceul piarist şi facultăţile de Drept şi Filosofiela Cluj. Este influenţat de Petru Maior.Întors la Blaj, a studiat Teologia (printreprofesori: Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu).În 1835 a fost numit profesor defizică la liceul din Blaj, apoi a fost chematsă conducă şcoala română din Şcheii Braşovului.Fondator al Gazetei de Transilvania(1837), a condus-o până în 1849. Participantla revoluţia de la 1848 în Transilvania,deputat în Parlamentul de la Pesta, fondatorşi preşedinte al Partidului Naţional Român.A iniţiat primele spectacole de teatru înlimba română din Transilvania. A fost unuldintre fondatorii ASTRA (1861). Adevăratalui vocaţie a fost ziaristica politică şi culturală,dar s-a manifestat şi în critica literarăşi estetică, unde a fost influenţat de Goethe,Hegel, Winkelmann, Lessing, K.J. Weberş.a. A scris versuri ocazionale, pentrudiverse spectacole, şi a tradus teatru dinShakespeare, Schiller. A scris şi proză, defapt prelucrări după autori romantici minori,germani sau englezi. Se remarcă însăpovestirile cu subiect din istoria naţională:O privire preste ţinutul Haţegului în Transilvania,1838. De asemenea, a avut o contribuţieînsemnată la istoria Transilvaniei: Părţialese din istoria Transilvaniei pe două sute de aniîn urmă, 3 vol., 1889–1891; Noţiuni relativela economia socială şi la istoria civilizaţiei dinTransilvania (1877). A editat colecţia EnciclopediaRomâniei, 10 vol. Membru fondatoral Societăţii Academice Române (1866),preşedinte al Academiei Române (1893).63ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 63 31.10.2011 17:22:26


64Barnea, Ion(13.08.1913, Lungeşti, jud. Vâlcea –31.01.2004, Bucureşti)Arheolog. A studiat Istoria la Bucureşti,Atena şi Berlin. Specializat în arheologiepaleocreştină şi bizantină. Cercetător laInstitutul de Arheologie din Bucureşti, profesorla Facultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti, ca şi la Institutul Teologic dinBucureşti. A cercetat siturile de la Dinogeţia,Noviodunum, Niculiţel, Basarabi, Enisala,Adamclisi. Lucrări: Cultura bizantină în România,1971 (în colaborare); Les monumentspaléochrétiens de Roumanie (1977); Arta creştinăîn România, 2 vol. (1980–1981). Membru deonoare al Academiei Române (1999).Baronzi, George(20.10.1828, Brăila – 28.05.1896, Bucureşti)Scriitor. La origini, familia este grecească,din insula Zante. A fost director de prefecturăal judeţelor Vlaşca, Covurlui, Ialomiţa.A scris versuri, teatru şi proză, fiind, înregistrul apetitului literar, al izvoarelorsale, ca și al temperamentului, un spirit cutotul înnoitor. Din păcate, adesea proiectulnu e dus la bun sfârşit din lipsă de talent.Totuşi, pentru a doua jumătate a veaculuial XIX-lea, rămâne un scriitor care propunemotive, teme, moduri de abordare ce vorfecunda literatura română a veacului XX:romantismul tenebros, istoria naţională,exotismul, inclusiv în valorificarea literarăa filosofiei indiene. Versuri: Cugetările singurătăţei,1847; Nopturnele, 1853; Danubianele,1859; Fabule alese, 1868; Legende şi balade,1876. Proză: Heptameron, 1861; Misterele Bucureştilor,3 vol., 1862–1864; Biciul lui Dumnezeu,1884; Fontana zânelor, 1896. Teatru:Matei Basarab sau Dorobanţi şi seimeni, 1858;Drapelul sângerat, 1880; Dama de cupă, 1880;Daciada, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor,1894. Eseuri: Călătoria printre secolii istorici,1870; Amor, Patria şi Dumnezeu după poeţiiindiani, 1874. A tradus din Lammenais, AlexandreDumas tatăl şi fiul, Byron, EugèneSue, Fr. Guizot. A colaborat intens la diversepublicaţii: Curierul românesc, Zioa, Presa română,Românul, Naţionalul, Unirea, Revista Carpaţilor,Ghimpele, Literatorul ş.a. Anticipeazătipul de „scriitor total“, care poate face dinorice întâmplare subiect literar.Barozzi, Constantin(14.10.1833, Bucureşti – 15.04.1921, Bucureşti)General, geodez şi cartograf. A făcut ŞcoalaMilitară de ofiţeri din Bucureşti, InstitutulGeografic al Armatei din Viena. A fost şefulCorpului 3 de Armată, şef al Statului MajorGeneral, şef al Depozitului de Război. A luatBarneaGeorge BaronziConstantin Barozziparte la Războiul de Independenţă ca şef alStatului Major al Armatei de Operaţiuni.Ministru de Război (1888). S-a ocupat decartografierea întregii Românii, de delimitareafrontierelor faţă de Austro-Ungaria şi deBulgaria. Membru al Consiliului GeodezicInternaţional. Unul dintre fondatorii SocietăţiiGeografice Române. Membru de onoareal Academiei Române (1905).Bart, Jean nume la naşere Eugeniu P. Botez(24.11.1874, Burdujeni, jud. Suceava –12.05.1933, Iaşi)Scriitor. Pseudonimul este numele unuiamiral francez (1650–1702). A făcut carierămilitară (comandor de marină, profesor laAcademia Navală din Constanţa). Ca scriitors-a format în atmosfera Contemporanului.Este primul scriitor român care a cultivatjurnalul de bord şi schiţa marină ca genliterar: În Deltă, 1925; Peste ocean · Note dintr-ocălătorie în America de Nord, 1926; Schiţe marinedin lumea porturilor, 1928. Opera sa literarăcea mai importantă este Europolis, 1933, romanulunui port românesc. A fost influenţatde ideologia poporanistă. A şi pictat marine,cele mai multe expuse la Academia Navalădin Constanţa. Unele cărţi şi le-a ilustrat cuacuarele proprii. Membru corespondent alAcademiei Române (1922).Bartók Béla (Viktor János)(25.03.1881, Nagyszentni Klós, Imperiul Austro-Ungar, azi Sânnicolau Mare, Banat, România –26.09.1945, New York)Compozitor şi pianist. Considerat cel maiimportant compozitor al Ungariei. A învățatpianul cu mama sa și a concertat de la 4 ani.A copilărit la Vinogradiv (Ucraina), Poszony(Slovacia, locul preferat de întâlnire dintreJan Urban Jarnik și Massaryk). A studiat pianulcu un fost elev a lui Liszt, Thomán István.A absolvit Academia Regală de Muzicăde la Budapesta ca elev al lui Koessler Jánosși a rămas colaborator pe viață al fostuluisău coleg Kodály Zoltán. A fost influențatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 64 31.10.2011 17:22:26


de Brahms, Strauss, Debussy, Schönberg.A avut elevi notabili: Fritz Reiner, Sir GeorgSolti, Sándor Győrgy, Balogh Ernő, Lili Kraus,Jack Beeson, Violet Archer. Deși născutcatolic, și-a declarat aderența la ateism. În1919, în timpul revoluției maghiare, a fostcomisar al poporului pentru cultură înguvernul condus de Georg Lukács. Adeptal ideilor revoluției de la 1848, a luptatpentru o Europă a națiunilor. Prieten cuGeorge Enescu, Tiberiu Brediceanu, IonBârlea, a făcut parte, ca și Jan Urban Jarnik,din echipele mixte care au cules folclorromânesc. De altfel, a cules folclor nu doardin Transilvania, Banat și Ungaria, ci șidin Moldova, Țara Românească, Slovacia,Serbia, Croația, Bulgaria, cu sentimentulcă asistă la ultimele zile ale imperiului. Maimult: interesat de influențele orientale înmuzica Estului european, a fost în Turcia șia cules folclor muzical. A compus piese îngamă pentatonică (folosită în muzica budistă).Lucrări: Rapsodia pentru pian și orchestră(1904), Cvartetul pentru coarde nr. 1 (1908),Prințul din lemn (1917), Mandarinul miraculos(1918), Divertismentul pentru orchestră decoarde nr. 118 (1939), Cvartetul pentru coardenr. 6 (1944) ș.a. A compus Román négi táncok(Dansuri populare românești), șase piese, 1917.A murit de leucemie.Bartók Francisc(30.04.1937, Băcia, Hunedoara)Pictor. Absolvent al Institutului de ArtePlastice din Bucureşti. Profesor la Institutulde Arte Plastice din Iaşi. A avut expoziţiipersonale în România, Franţa, Italia, Germania,Finlanda, Portugalia, Grecia, Ungaria,Polonia, Cehoslovacia, Israel, Iugoslavia. S-astabilit în Franţa în 1982. Laureat al FestivalurilorInternaţionale de la Budapesta,Koopie (Finlanda), Belgrad, Kosiče, Roma,Norvegia.BartolomeuV. Anania, ValeriuBasacopol, Carmen Petra(1926, Sibiu)Compozitoare. A absolvit Facultatea deFilosofie a Universităţii din Bucureşti, apoiConservatorul de Muzică din Bucureşti caelevă a lui Mihail Jora. Specializare la Darmstadtşi Sorbona. Profesor la Universitateade Muzică din Bucureşti. A scris muzicăde cameră, opere (Inimă de copil, după Edmondode Amicis, şi Apostol Bologa, inspiratădin romanul Pădurea spânzuraţilor de LiviuRebreanu), balete, lucrări vocal-simfonice şiconcertante (Concertul pentru harpă, timpane şiorchestră de coarde; Şase preludii pentru harpă).BasarabJean BartFrancisc BartókDe mai multe ori laureată a Premiilor UniuniiCompozitorilor din România.BasarabDinastie de domni din Ţara Românească.Primul a fost Basarab Ivanco (Ioan), fiul luiTihomir (Tugomer), şef al unei formaţiunivoievodale din Oltenia, probabil cumană.A domnit ca urmaş al tatălui său (1310 –probabil 1324), apoi ca mare voievod al ŢăriiRomâneşti (1324–1352). Nume turanic(Basar – tată, aba – stăpân). Din stirpea luiau făcut parte Nicolae Alexandru, Vladislav I(Vlaicu), Radu I, Dan I, Mircea cel Bătrân,Mihail I, Radu II de Prasnaglava, Dan II, AlexandruI, Vlad Dracul, Mircea, Basarab II,Vladislav II, Vlad Ţepeş, Radu cel Frumos,Basarab cel Bătrân Laiotă, Vlad Călugărul,Basarab cel Tânăr Ţepeluş, Mihnea cel Răuşi fiul acestuia, Mircea. Dar accede la tronulŢării Româneşti şi altă dinastie care-şi spuneBasarab, fiind, în fond, dinastia boierilorCraioveşti care şi-au luat acest nume. Primula fost Neagoe Basarab (fiul lui Pârvu Craiovescu),„vodă Negru“ din balade, consideratfondatorul Ţării Româneşti, care a domnitîntre 1512 şi 1521, doamna lui fiind deneam sârbesc, Despina Miliţa Brancovici, iarmitropolitul fiind numit de el pentru toatăUngrovlahia, care de atunci până azi apareca entitate a ortodoxiei. Lui i-a urmat fiulsău Teodosie, după care au venit pe tronalţi urmaşi ai primilor Basarabi: Radu de laAfumaţi, Vladislav III, Radu Bădică, Moise,Vlad Înecatul, Vlad Vintilă, Mircea Ciobanul,Petru cel Tânăr, Alexandru II, MihneaTurcitul, Petru Cercel, Mihai Viteazul, NicolaePătraşcu, Radu Mihnea etc. De multe oriaceştia au luptat între ei pentru domnie. Dina doua jumătate a veacului al XVI-lea vinpe tronul Ţării Româneşti inclusiv domnidin dinastii ale Moldovei: Ghica, Movileştiiş.a. Constantin Brâncoveanu aparţineadescendenţei Craioveştilor şi Cantacuzinilor(dinastie bizantină).65ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 65 31.10.2011 17:22:27


66Basarab I (Alexandru)nume la naştere Ivanko Bazarad(a doua jumătate a secolului XIII –1352, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (cca 1310–1352).Fiu al lui Tochomerius ori Tihomir. Cumanca etnie. Doamna sa, Marghita, era maghiară.Fondator al dinastiei Basarab, iniţialvasalul regelui Ungariei, Carol Robert deAnjou. Ambii erau catolici. Ţarul Straşimiral Bulgariei era nepotul său (de la fiica lui,Teodora, măritată cu ţarul Ivan Alexandru),iar Nicolae Alexandru, fiul său, avea să-iurmeze la tron. Din 1325 a refuzat platatributului către coroana maghiară. Ca urmares-au răcit şi relaţiile cu papa Clement alVI-lea, care încerca să controleze creştinismulrăsăritean considerându-se urmaş dedrept al întregului Imperiu Roman. În 1330l-a înfrânt pe Carol Robert la Posada, în ŢaraLoviştei, ceea ce a dus la apariţia statuluiindependent medieval Ţara Românească, înhotarele căruia intrau Oltenia, Câmpia Românăşi gurile Dunării (stăpânite de tătariikipciak, care adoptaseră limba cumană) cusudul Basarabiei de azi, care de atunci şi-aluat şi numele. Episcopii ortodocşi ţineaude episcopia Vidin. A ctitorit bisericile dela Câmpulung şi Curtea de Argeş (modelularhitecturii iniţiale era catolic). Capitala seafla la Curtea de Argeş.Basarab, Chiajna(1525, Polonia – 1588, Istanbul)Doamnă a Ţării Româneşti (1546–1552,1553–1554, 1558–1559 şi 1559–1568). Fiicăa lui Petru Rareş, din neamul Muşatinilor(Muşata însă, doamna voievodului Laţcu alMoldovei, cea care a dat numele dinastiei,era din neamul Basarabilor), căsătorită cuMircea Ciobanul (Basarab), domnul ŢăriiRomâneşti. Auzise de mică vorbindu-se încasă despre Sibiu şi Transilvania, pe care ova cunoaşte în perioada cât a stat în cetateaCiceului, între 1538 şi 1541. Trăieşte momentelede spaimă când Mircea Ciobanultaie boierii trădători prinşi în luptele de laPeriş, fuga la Giurgiu şi Rusciuc, întoarcerealui Mircea Ciobanul cu oaste turcească şiurcarea din nou pe tron, apoi exilul pe malurileBosforului până în anul 1558, când,după domnia lui Pătraşcu cel Bun, revinepe tronul ţării. Mircea Ciobanul moare în1559. Chiajna ia în mână frâiele ţării pentrufiul său, Petru. Boierii răzvrătiţi vin asupraţării şi Chiajna, aflată în fruntea oştiriidomneşti, este învinsă la Romaneşti. Fugecu familia la Rusciuc, de unde se întoarcecu ajutor, îi bate pe boieri la Şerpăteşti şi-ialungă peste munţi. Boierii răzvrătiţi seBasarabîntorc cu ajutor din Ardeal şi-i alungă pentrua doua oară din scaun, ei luând astfeldrumul Stambulului. Chiajna se întoarcecu firman de la sultan şi Petru devine domndin 1559 până în 1568. În vremea aceastaţara era condusă de Chiajna. În mai 1568, înurma unor răzbunări ţesute de Şaitanoglu(Mihai Cantacuzino) sunt exilaţi şi trimişi laAlep, unde Petru moare.Basarab, Dan I(1354 – 23.09.1386, Bulgaria)Domn al Ţării Româneşti (1384–1386). Fiual lui Radu I şi frate vitreg cu Mircea cel Bătrân.Fondator al dinastiei Dăneştilor. A vrutsă obţină independenţa ţării eliberând-ode suzeranitatea maghiară şi intervenind înluptele dintre bulgari şi sârbi (l-a ajutat peunchiul său Stracimir). A bătut monedă proprie:ducatul, cu subdiviziune banul. A fosturmat la tron de Mircea cel Bătrân.Basarab, Dan al II-lea(? – 1.06.1432, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti (1420–1421,1421–1423, 1423–1424, 1426–1427, 1427–1431). Era din ramura Basarabilor care audat dinastia Dăneştilor. Şi-a pierdut tronuldupă bătălia de la fortăreaţa Golubać, însudul Dunării, 1431. Deşi încheiase un tratatde pace, în anul următor au năvălit otomanii,l-au ucis şi l-au pus domn pe nepotul său,fiul lui Mircea cel Bătrân, Alexandru I Aldea.Basarab, Matei(1588, Brâncoveni, Olt – 9.04.1654, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1632–1654). EraCraiovescu după bunicul său, Vâlsan, dinCaracal. Tatăl său, Dancu, a căzut în luptăla Şelimbăr, ca vornic în oastea lui MihaiViteazul. A avut bune relaţii cu Transilvania(Ráckóczy II), cu Republica Veneţia, cuSfântul Imperiu Roman de Naţiune Germanicăşi cu Imperiul Otoman, dar nu şi cuVasile Lupu al Moldovei, care voia să punăun domn prieten în locul lui. A iniţiat unfel de „triplă alianţă“ antiotomană, numităLiga Antiotomană (Polonia, Rusia, ŢaraRomânească), a organizat o armată regulată,a înlocuit limba slavonă cu limba română înserviciul religios. A plătit taxele pentru absoluttoate mănăstirile de la Athos. Varlaam,mitropolitul Moldovei, a fost singurul carea încercat împăcarea dintre cei doi domniromâni, astfel că Vasile Lupu a făcut o bisericăla Târgovişte, iar domnul muntean,una la Soveja. Dar n-a durat mult şi, înfinal, Vasile Lupu şi-a pierdut tronul dincauza tentativelor repetate de a achiziţionavoievodatul vecin.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 66 31.10.2011 17:22:27


BasarabBasarab I (Alexandru) Matei Basarab Mircea cel BătrânBasarab, Mihai ViteazulV. Mihai ViteazulBasarab, Mihnea cel Rău(cca 1462 – 1510, Sibiu)Domn al Ţării Româneşti (1508–1509). Fiual lui Vlad Ţepeş şi văr al lui Radu cel Mare.A domnit împreună cu fiul său, Mircea alIII-lea (botezat după bunicul său, Mirceacel Bătrân) Dracul. Deşi a venit pe tron cusprijin otoman, a luptat contra imperiuluiîncercând să se alieze cu Ungaria, în virtuteafaptului că aparţinea Ordinului Dragonului,ordin european de luptă antiotomanăfondat de Sigismund de Luxemburg, regeleUngariei. În plus, avea sânge unguresc dupămamă. A vrut să treacă ţara la catolicism,s-o europenizeze în acest fel, el însuşi fiindcatolic. A fost alungat de boieri şi a fugit laSibiu, unde a fost ucis de sârbul Iacşici înpiaţa catedralei catolice (în catedrală se şiaflă mormântul său). Nepoata lui (fiica luiMircea al III-lea) s-a măritat cu Bogdan celOrb, fiul lui Ştefan cel Mare al Moldovei.Basarab, Mircea cel Bătrân(1355 – 31.01.1418, Argeş)Domn al Ţării Româneşti. Fiu al lui RaduMircea şi tată al lui Mihail şi Vlad Dracul.Capitala ţării era la Argeş, iar fiul lui, Mihail,asociat la domnie, o avea la Târgovişte.Administraţia ţării şi sistemul de impozitareerau centralizate, astfel încât a făcut oarmată suficient de puternică spre a apăraŢara Românească de polonezi şi otomani,ba chiar a extins-o, ajungând până la mare(a luat Dârstorul de la turci) şi a construitprima flotă din istoria românilor, iar navele,numite pânzare, erau făcute după modelulvelierelor greceşti. Mitropolitul ţării a primittitlul de „exarh al plaiurilor“, având dreptulsă păstorească şi ortodocşii din Transilvania.A avut ca feude ducatele de Amlaş şi Făgăraşdin Transilvania şi banatul Severinului. S-aaliat cu Sigismund de Luxemburg (regeleUngariei, cel care a iniţiat ordinul europeanal Dragonului, de luptă a creştinătăţii contraislamului, fiind primul membru al OrdinuluiDragonului din Ţara Românească – ultimula fost Constantin Brâncoveanu) şi cuPetru Muşat al Moldovei (apoi l-a impusacolo domn pe Alexandru cel Bun), contraotomanilor. A bătut monedă (ducaţi dinargint, subdiviziune banul) inscripţionată culitere latine şi înfăţişându-se în costum decavaler cruciat, ca şi regii din restul Europei.A sprijinit în lupta antiotomană popoareledin sudul Dunării. Înfrânt de Timur Lenkla Ankara în 1402, Baiazid I e confruntat cuatacurile altor pretendenţi la tron, unii susţinuţide domnul muntean. În timpul domnieilui Ţara Românească a ajuns la întindereateritorială maximă din Evul Mediu: de la Oltîn nord, la Dunăre în sud şi de la Porţile deFier în vest până la Marea Neagră în est. Esteîngropat la ctitoria sa de pe Olt, mănăstireaCozia. Academia Navală din Constanţa îipoartă numele.Basarab, Mircea al V-lea Ciobanulnume la naştere Dumitru Basarab(sfârşitul secolului XV, probabil Bucureşti –25.09.1559, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1545–1552;1553–1554; 1558–1559). A fost al cincilea fiual lui Radu cel Mare. Face parte din ramuraBasarabilor numită dinastia Drăculeştilor.Căsătorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rareş.În prima domnie a venit numit de PoartaOtomană, unde, probabil, fusese ostatic.A măcelărit după bătălia de la Periş aproapetoţi boierii care-l serviseră pe predecesorulşi fratele său, Radu Paisie. A fost alungat şi afugit în Transilvania. A revenit pe tron de fiecaredată cu sprijin otoman şi cu acela al luiAlexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei.După uciderea lui, Chiajna a luptat cu boierii,ajutată de turci, spre a-l pune domn pePetru, fiul lor. A sprijinit tipărirea cărţilor decătre sârbul Dimitrie Liubavici şi românulCoresi. Este înmormântat la Curtea Veche,67ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 67 31.10.2011 17:22:27


BasarabNeagoe Basarab Nicolae Alexandru Petru Cercel Petru Şchiopul68în Bucureşti, care fusese reclădită de el (daredificată de Vlad Ţepeş).Basarab, Neagoenume la naştere Neagoe Craiovescu(sfârşitul secolului XV –1521, Curtea de Argeş)Voievod în Ţara Românească (1512–1521).A fost primul boier oltean care s-a intitulatBasarab, cei reali, de dinaintea lui, fiind cumani.A acţionat pentru organizarea internăa ţării (administraţie şi legislaţie), a avutalianţe antiotomane cu saşii şi ungurii, iarîn plan identitar a acţionat pentru a păstraspiritul bizantin al creştinismului, reuşind săfacă din Ţara Românească un centru al creştinătăţiiorientale. Lucrarea lui, Învăţăturilelui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, estemodelată după scrierile împăratului bizantinTeodosiu. A construit relaţii diplomatice cuVeneţia, locul unde se refugiaseră bizantiniidupă căderea Constantinopolului şi, maitârziu, prin băncile veneţiene se vor face toateoperaţiile băneşti între Ţara Româneascăşi Imperiul Otoman. A construit mănăstireaCurtea de Argeş (aproape de ea, la Corbiide Piatră, fusese o biserică bizantină dinsecolul XI, într-o peşteră, azi monumentUNESCO) şi, în Şcheii Braşovului, bisericaSf. Nicolae, aceea unde va tipări Coresiprimele cărţi, unde va intra Mihai Viteazulcu prilejul micii uniri de la 1600, iar AntonPann va face prima şcoală românească. Înbaladele populare imaginea lui s-a păstratsub numele Negru Vodă.Basarab, Nicolae Alexandru(? – 16.11.1364, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (asociat la domniecu tatăl său din 1350, domn 1352–1364). Fiual lui Basarab I. În timpul domniei sale ţara adevenit ortodoxă şi i s-a recunoscut MitropoliaUngrovlahiei (patriarh a fost Iachint,de la Vicina, recunoscut pentru spiritulsău ecumenic) de către Calist I, patriarhulecumenic de la Constantinopol, iar domnula trecut la ortodoxie, luându-şi numele deNicolae (1359). A avut cinci copii, din douăcăsătorii, între care trei fii – doi au domnit:Vladislav (Vlaicu, cel care i-a urmat la tron)şi Radu. A fost primul domn român care asprijinit mănăstirile de la Athos. A reuşit săpăstreze independenţa ţării faţă de coroanamaghiară şi a sprijinit comerţul cu Transilvaniaprin Ţara Bârsei.Basarab, Petru Cercel(cca 1545 – cca 1590)Cărturar. Fiu al domnului muntean Pătraşcucel Bun. Frate după tată cu MihaiViteazul. A fost ostatic la Constantinopol,1555, apoi exilat în insula Rodos, apoi într-oînchisoare din Siria. Fuge în 1569 la Alep.De acolo ajunge la Braşov şi, protejat deregele Sigismund al Poloniei (1572), colindăEuropa: Viena, Genova, Roma, Paris. I-acunoscut pe împăraţii Maximilian al II-leaîn Italia, Henric al II-lea în Franţa, pe papaGrigore al XIII-lea. Ştia douăsprezece limbişi visa să trezească spiritul european pentrua reacţiona contra otomanilor. A ajunsdomn al Ţării Româneşti (1583–1585) cusprijin francez, a edificat curtea şi bisericadomnească de la Târgovişte, monumentrenascentist. Mazilit, se retrage în Transilvania,e întemniţat la Hust, evadează, se ducedin nou la Viena, Veneţia, Roma, Constantinopol.Acolo este întemniţat la Edicule şiucis în drum spre Rodos. Iradierea culturalăa scurtei sale domnii a fost însă uriaşă. Maitârziu, renaşterea brâncovenească i s-adatorat. A avut relaţii strânse cu tipografulCoresi, din Braşov, căruia i-a comandat unEvangheliar, 1583.Basarab, Petru Şchiopul(1537, Muntenia – 1591, Moldova)Domn al Moldovei. Primul Basarab aflat petronul Moldovei. Fiu al lui Mircea Dracul şifrate al lui Alexandru al II-lea, domnul ŢăriiRomâneşti. Era un Basarab, din dinastiacare-şi luase acest nume, dar era, de fapt,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 68 31.10.2011 17:22:27


a Craioveştilor. Mama sa era o Cantacuzino.A domnit în trei rânduri (1574–1577,1578–1579, 1583–1591), respingând cugreu atacurile pretendenţilor la tron (IoanVodă cel Cumplit, Iancu Sasul). Este primuldomn al Moldovei de la care ne-au rămasdocumente fiscale în limba română (predecesoriifoloseau slavona în administraţie).A încercat alianţe de familie cu Basarabii dinMuntenia, căsătorindu-şi nepotul cu nepoatalui Mircea Ciobanul.Basarab, Radu I(1330–1383)Domn al Ţării Româneşti (1377–1383) dindinastia Basarab. Capitala se afla la Curteade Argeş. Fiu al lui Nicolae Alexandru şifrate şi succesor al lui Vladislav I. A luptat curegele maghiar Ludovic cel Mare de Anjoula Orşova. A anexat Vidinul.Basarab, Radu al III-lea cel Frumos(după 1431, Sighişoara – după 1475)Domn al Ţării Româneşti în patru rânduri(1462–1473, 1473–1474, 1474, 1474–1475).Fiu al lui Vlad Dracul, frate al lui Vlad Ţepeş,nepot al lui Mircea cel Bătrân. Dat ostaticla otomani de către tatăl său, a fost doritca iubit de Mahomed al II-lea (cuceritorulConstantinopolului în 1453), de care a fugitlovind cu hangerul. A ajus domn în toate cazurilecu sprijin otoman, fie luptând contralui Ştefan cel Mare (care voia să-l impunăpe Laiotă Basarab), care i-a luat doamna,Despina, şi fiica, Voichiţa, prizoniere, cea dinurmă devenindu-i soţie pentru 24 de ani, fieluptând contra lui Ştefan Bathory al II-leaal Transilvaniei, care dorea să-l impună peBasarab cel Tânăr.Basarab, Radu al IV-lea cel Mare(1467 – aprilie 1508, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (1495–1508). Fiual lui Vlad Călugărul, cel de-al treilea fiual lui Vlad Dracul, frate numai de tată cuVlad Ţepeş şi Radu cel Frumos. A avut treifii legitimi (Vlad al VII-lea Vintilă, Radu alVII-lea Paisie, Mircea al V-lea Ciobanul) şidoi nelegitimi (Radu de la Afumaţi şi Radual VI-lea Bădică), toţi ajunşi domni ai ŢăriiRomâneşti. A susţinut instalarea de tiparniţeşi a adus meşteri sârbi. Macarie a tipăritLiturghierul slavon (1508).Basarab, Radu Mihnea(1586, Capodistria – 01.1626, Hârlău)Domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei.Era fiu al lui Mihnea al II-lea Turcitul.A copilărit la Capodistria şi la Athos, s-aşcolit la Veneţia (important loc al migraţieiBasarabRadu IV cel MareRadu Mihneabizantinilor după căderea Bizanţului, cetateprin băncile căreia ţările române plăteautributul către otomani). A fost agreat deImperiul Otoman ca domn, deoarece Moldovaînclina către polonezi ori ruşi, iar ŢaraRomânească spre austrieci ori sârbi, căutândalianţe antioto mane. A venit pe tron primaoară după experienţa unificării provinciilorde către Mihai Viteazul. A domnit în ŢaraRomânească de mai multe ori (septembrie1601 – martie 1602, martie 1611 – mai 1611,12 septembrie 1611 – august 1616, august1620 – august 1623) şi în Moldova la fel (24iulie 1616 – 9 februarie 1619 şi 4 august1623 – 20 ianuarie 1626). Cu mijloacelediplomaţiei a continuat să cultive spiritulidentităţii de neam în ambele voievodate,ba chiar, în intervalul 1623–1627, a realizat,după modelul Europei vremii, unitatea Moldovei(unde era el domn) cu Ţara Românească(unde era domn fiul său, foarte tânăr,Alexandru Coconul), prin ceea ce se numeauniune personală, model care va rămâneviabil şi folosit de Al. I. Cuza. A protejatmănăstirea Dealu de la Târgovişte, unde seafla capul lui Mihai Viteazul, şi a ctitorit mănăstireaRadu Vodă din Bucureşti, pe loculuneia făcute de înaintaşul său, AlexandruVodă, iar piatra sa de mormânt din interiorarată stemele ambelor ţări române.Basarab, Vlad I Uzurpatorul(începutul secolului XIV –1397, Transilvania)Domn al Ţării Româneşti (1394/1395–1396).Probabil fiu al lui Dan I, cel care a dat numeledinastiei Dăneştilor, facţiune rivalăcu a Drăculeştilor. A luat tronul după bătăliade la Rovine, de la Mircea cel Bătrân.A dus o politică prootomană (după ce turciicâştigaseră bătălia de la Kosovo Polje din1389 contra sârbilor şi anexaseră Bulgariaîn 1393), ceea ce a trezit nemulţumirea luiSigismund de Luxemburg. În 1396 alianţaantiotomană din care făcea parte şi Mirceacel Bătrân a pierdut bătălia de la Nicopole69ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 69 31.10.2011 17:22:27


70Vlad Dracul(sârbii, prezumtivi aliaţi, au refuzat să lupte,o parte din ei trecând la islam, azi fiind numiţibosniaci). A fost primul domn munteancare a plătit haraci la otomani. A fost capturatşi ucis de Ştibor, voievodul Transilvaniei.Basarab, Vlad al II-lea Dracul(1390, probabil Târgovişte – 1447, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti (1436–1442,1443–1447). Fiu al lui Mircea cel Bătrân dindinastia Basarab. Cu el începe ramura Basarabilornumită dinastia Drăculeştilor. A avutpatru fii: Mircea II, Vlad IV Călugărul, VladŢepeş şi Radu cel Frumos. În tinereţe a trăit8 ani la Nürnberg. Şi-a început cariera la Sighişoara,unde răspundea de libera trecerepe drumurile comerciale dintre Transilvaniaşi Ţara Românească, vama fiind pusă deBiserica Catolică. S-a considerat vasal alîmpăratului Sigismund de Luxemburg alSfântului Imperiu Roman şi a fost cavaler alOrdinului Dragonului (din 1431), ca şi maitârziu Constantin Brâncoveanu, ordin secretde luptă antiotomană (fondat în 1387).Deoarece dragonul semăna cu un diavol, afost poreclit Dracul. A participat, împreunăcu fiul său, Mircea, la cruciada antiotomanăde la Varna, condusă de Iancu de Hunedoara,şi el membru al Ordinului Dragonului.Bătălia a fost pierdută, iar Mircea II (caredomnise doar câteva luni în 1443) a fostîngropat de viu de boierii valahi, ortodocşi,la Târgovişte, şi i s-a tăiat capul de către aliaţiilui Vladislav al II-lea, pretendent la tron.V. şi Drăculeşti.Basarab, Vlad al III-lea Ţepeş(1431, Sighişoara – decembrie 1476, Snagov)Domn al Ţării Româneşti (1448, 1456–1459,1476). Nepot al lui Mircea cel Bătrân, fiu allui Vlad al II-lea Dracul şi frate al lui Mirceaal II-lea, Vlad al IV-lea Călugărul şi Raducel Frumos. Cavaler al Ordinului Dragonului,ca şi tatăl său. A fost ostatic la turcipână în 1448. A venit domn cu sprijinul luiMatei Corvin şi l-a ajutat să vină pe tronulBasarabVlad ŢepeşMoldovei pe vărul său, Ştefan cel Mare(1457), la doar patru ani după ce căzuseBizanţul în mâinile otomanilor. A încercat oreformă legislativă care să sporească putereadomnului în defavoarea boierilor, introducândşi pedeapsa capitală (trasul în ţeapă).A început mutarea capitalei de la Târgoviştela Bucureşti, construind ceea ce numim aziCurtea Veche. În 1460 a atacat ţinuturilede la sudul Dunării şi a trecut prin sabie şiţeapă 20 000 de turci. Ca urmare, Mahomedal II-lea a ocupat Târgoviştea (1462). Frateledomnului, Radu cel Frumos, a încheiat untratat cu ungurii spre a ţine el domnia, fostuldomn fiind întemniţat în Transilvania. A ieşitdin închisoare (1466) prin căsătoria cu IlonaSzilagy (verişoara lui Matei Corvin), cu carea avut doi fii, unul ajungând domn: MihneaVodă cel Rău. Ultima domnie a obţinut-ocu ajutorul lui Ştefan cel Mare şi Andrei BathoryI. A fost ucis de turci, iar capul trimisla Constantinopol lui Mahomed al II-lea,conservat în miere. Doamna lui s-a sinucis.Basarab, Vlad al IV-lea Călugărul(înainte de 1425 – 09.1495, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti după moartea luiVlad Ţepeş (1481, 1482–1495). Fiu nelegitimal lui Vlad Dracul, nepot al lui Mirceacel Bătrân şi frate numai după tată cu Mirceaal II-lea, Vlad Ţepeş şi Radu cel Frumos.Soţia sa era Rada Maria Smaranda Palaiolog(origine bizantină). Ambii săi fii, Radu celMare şi Vlad cel Tânăr (Vlăduţ), au domnit.A refăcut mănăstirea de la Glavacioc, unde eînmormântat.Basarab, Vlaicuprenume la naştere Vladislav(1325–1377)Domn al Ţării Româneşti (1364 – probabil1377). Nepot al lui Basarab I (Ioan Basarab,în fapt Ivanko Bazarad, fiul lui Tochomeriussau Tihomer, de la sud de Dunăre, cuman laorigine), întemeietor al dinastiei Basarabilorşi fiu al lui Nicolae Alexandru din căsătoriacu Maria. Frate cu Radu I. Surorile sale dupătată au fost căsătorite una cu Ştefan Uroş I,cneazul Serbiei, iar cealaltă cu Stracimir,cneazul Vidinului. A fost ortodox, spredeosebire de tatăl şi bunicul său, care eraucatolici. Sub domnia lui, Ţara Româneascăa rămas sub suzeranitatea regelui maghiarLudovic I, care i-a cedat ducatele Amlaşului,Severinului şi Făgăraşului, rămase continuusub jurisdicţia domnilor munteni până laBasarab Laiotă cel Bătrân (1476). Obligaţiamuntenilor era ca, astfel, să apere graniţelede est şi sud-est ale Ungariei, în vreme ceea avansa prin cuceriri şi alianţe către vestulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 70 31.10.2011 17:22:28


BăcescuVlaicu Basarab Ion Şt. Basgan I. A. Bassarabescu Dumitru BatârEuropei. Ulterior a încercat să se alieze cuStracimir spre a denunţa suzeranitatea maghiară.A bătut monedă proprie (din argint):ducaţi (numiţi astfel după model veneţian),cu subdiviziune banul (doi bani la un ducat).A ctitorit mănăstirile Vodiţa, Comana şi Tismana.A mutat capitala de la Câmpulung laCurtea de Argeş.Basgan, Ion Şt.(24.06.1902, Focşani – 15.12.1980, Bucureşti)Inginer termotehnician specializat în forajpetrolifer. A urmat cursurile Şcolii de Ofiţeride Artilerie din Craiova (1925), şi-a susţinutdoctoratul la Viena cu teza „Die Arbeitsweiseund Form des Rotary Meissels“, 1934.A lucrat la Steaua Română, iar după războila Ministerul Agriculturii şi Comitetul deStat al Apelor. A obţinut în 1934 brevetulromânesc, iar în 1937 brevetul americanpentru forajul cu prăjini grele şi forajul sonic(roto-percutant), brevet blocat de statulamerican în 1941, deşi procedeul continuăsă fie folosit până astăzi, atât în România,SUA, Rusia, cât şi pretutindeni unde se facforaje petrolifere. Procesul cu SUA dureazădin 1961 şi, în perioada socialistă, a fost dusinclusiv cu sprijinul statului român. Lucrări:Rolul statului în industrializare, 1936; Tuburigrele pentru foraje la sondeuze, 1954; Alimentareacu apă în mediul rural, 1958.Bassarabescu, I(oan) A.(30.12.1870, Giurgiu – 29.03.1952, Ploieşti)Prozator. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. Profesor de limba şi literaturaromână la Ploieşti. Inspector general alînvăţământului primar (1912), prefect dePrahova (1918) şi senator. A scris despreviaţa oraşului de provincie. Maestru al genuluiscurt: nuvela, schiţa – Noi şi vechi, 1909;Pe drezină, 1924; Un om în toată firea, 1927;Domnul Dincă, 1928. Membru corespondental Academiei (1909), exclus în 1948, reînregistratîn 1990.Baştan, Grigore(23.01.1922, Coşcodeni, jud. Buzău –8.02.1983, Bucureşti)General-maior de aviaţie. A absolvit Şcoalade Pilotaj, cea de Paraşutism (1941), Şcoalade Ofiţeri de Aviaţie (1948) şi Facultatea deArme Întrunite a Academiei Militare dinBucureşti (1967). A fost primul care a sărit,în 1971, de la 1 000 m înălţime, de pe unturboreactor. S-a ocupat de paraşutismulsportiv, ca preşedinte al Comisiei Centralede Paraşutism, aducându-şi contribuţia larăspândirea fără precedent a acestui sportde extrem curaj. A realizat diferite îmbunătăţiriîn construcţia de paraşute: stabilizator,dispozitiv de largarea voaliurei, declanşatormecanic de largarea stabilizatorului. Lui i sedatorează şi realizarea unui nou tip de paraşută.A fost comandant al Regimentului 246Aerodesant (1952–1964), locţiitor al şefuluide Stat Major al Armatei II (1967–1968),comandant al Trupelor de Paraşutişti şi locţiitorpentru paraşutişti al ComandantuluiAviaţiei Militare (1968–1982).Batâr, Dumitru(1.04.1927, Buteşti, jud. Bălţi, Basarabia)Chimist. A absolvit Universitatea Pedagogicăla Chişinău şi s-a specializat în chimie anorganicăla Universitatea de Stat din Chişinău.Profesor la Institutul Pedagogic din Tiraspol,apoi la Institutul de Chimie al Academieide Ştiinţe a Moldovei din Chişinău. Estefondator și conducător al Laboratorului deChimie Bioanorganică (1975) şi al LaboratoruluiInterdepartamental de BiotehnologieVeterinară (1980). Autor al cărţii Anotimpulmărturisirilor (2009). Laureat al Premiului deStat al Republicii Moldova (1996). Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Băcescu, Mihai(28.03.1908, Fălticeni, jud. Suceava –6.08.1999, Bucureşti)Biolog, oceanolog. A participat la expediţiade cercetare a faunei abisale din fosa71ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 71 31.10.2011 17:22:28


BădălanMihai Băcescu Eugen Bădălan Dan Bădărău Eugen Bădărău72Peru-Chile, cu expediţia vasului Anton Braun(1965). A donat Muzeului Antipa moluştegăsite vii, a căror origine ca specie e stabilităla o vechime de 250 de milioane de ani. A descrisaceastă expediţie în volumul Chemareaapelor, 1972. În 1970 a participat la expediţiavasului Thalassa, pe coasta vestică a Africii.În urma expediţiei a scris lucrarea Acolo undeSahara dispare în ocean, 1973. Ca director alMuzeului Antipa a organizat prima expediţiea acestui muzeu, în 1974, pentru studierearecifelor de corali din dreptul Tanzaniei. Cuacest prilej a descoperit o familie de crustaceepe care a numit-o Tanzanapseudidae.Membru al Academiei Române (1990), a fostşeful Secţiei de Oceanografie al Academiei.Membru al Comisiei Internaţionale pentruExplorarea Ştiinţifică în Mediterana, 1960;Membru al Academiei Liguria din Bologna,membru al Societăţii Franceze de Zoologie.Bădălan, Eugen(30.12.1951, Traian, jud. Brăila)General de armată. A absolvit Şcoala Militarăde Ofiţeri Activi de Infanterie la Sibiuşi apoi Academia de Înalte Studii Militare şiColegiul Naţional de Apărare la Bucureşti.A fost comandant al Armatei II (1995–1997,Buzău), prim-locţiitor al şefului StatuluiMajor al Trupelor de Uscat (1997–1998); şefal Direcţiei Protecţie şi Siguranţă Militară –fosta Direcţie a Contrainformaţiilor Militare(1998–1999); locţiitor şi adjunct al şefuluiStatului Major General (1999–2000). Generalde corp de armată şi şef al Statului Majoral Forţelor Terestre (2000–2004). Trecut înrezervă în 2006. Contribuţii la dezvoltareadoctrinei de luptă a trupelor de uscat. Lucrări:Securitatea naţională şi unele structurimilitare româneşti la cumpăna dintre milenii(2000); Trecătorile Carpaţilor Orientali. Analizăgeografico-militară (2001); Securitatea României.Actualitate şi perspectivă (2002); Tratat de tacticămilitară. Forţele Terestre, 2 vol. (2003). Distinscu Diploma de excelenţă a AcademieiOamenilor de Ştiinţă din România (2001);Medalia Meritul Militar clasa a II-a (1978) şiclasa I (1984); Ordinul Meritul Militar clasaa III-a (1989), clasa a II-a (1993) şi clasa I(1998); Ordinul Naţional Serviciu Credinciosîn grad de Mare Cruce (2000).Bădărău, Dan(6.12.1893, Iaşi – 2.07.1968, Bucureşti)Filosof. Frate cu Eugen B. A studiat ŞtiinţeleJuridice, apoi Literele şi Filosofia la Paris şiIaşi. A fost profesor de logică la Universitateadin Iaşi. Şef de secţie la Centrul de Logicăal Academiei Române (1949–1968). Raţionalist.Lucrări: Despre instituţia bergsoniană(1925), Virtualităţile noţiunilor (1927), DimitrieCantemir şi Van Helmont (1961), Filosofia luiCantemir (1964), Categoriile lui Aristotel (1965),Logos şi Ethos (1968). Membru corespondental Academiei Române.Bădărău, Eugen(19.09.1887, Folteşti, Galaţi –11.03.1975, Bucureşti)Fizician. Frate cu Dan B. A urmat cursurileliceului din Ismail şi în 1905 şi-a dat bacalaureatul.În dorinţa de a deveni inginer, aplecat în Austria şi s-a înscris la TechnischeHochschule din Graz. După doi ani destudii politehnice (1905–1907), dorind săperfecţioneze partea teoretică, pleacă înItalia şi se înscrie la Facultatea de Fizică dela Universitatea din Pisa, obţinând în 1911licenţa în fizică. A rămas în continuareasistent al profesorului Batelli şi a lucrat lateza de doctorat, „Constanta dielectrică agazelor şi amestecurilor gazoase“, pe carea susţinut-o în 1912. După doctorat a fostangajat imediat asistent la Institutul deFizică Experimentală din Pisa, unde şi-acontinuat preocupările efectuând experienţecu diferite gaze, pe care le-a supus la presiunipână la 350 atmosfere. În anul 1914a părăsit definitiv Italia şi a plecat în Rusia,unde i-a fost oferit un post de asistent laInstitutul de Fizică din Petrograd, la catedraprofesorului Chwolson. În 1917 a devenitENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 72 31.10.2011 17:22:28


şef de secţie la Institutul de Optică de Statşi ulterior a obţinut docenţa (1918) la Facultateade Ştiinţe din Petrograd. În perioada1918–1921 a funcţionat ca profesor universitarla Institutul Fototehnic Superior dinPetrograd. Cercetările sale în timpul şederiiîn Rusia s-au concentrat asupra problemelorde optică. În 1916 a prezentat o comunicareprivind birefrigenţa corpurilor izotrope încâmpurile magnetice. Participând la primulCongres de Ştiinţă de la Petrograd în 1918,susţine o comunicare având ca subiect unnou tip de interferometru pe care l-a pus lapunct. În 1921 a revenit în România, unde afost numit profesor agregat la Universitateadin Cernăuţi şi director la Institutul de FizicăExperimentală. La Cernăuţi a făcut o carierăstrălucită, predând ca profesor la Catedra defizică teoretică şi experimentală, ajungând în1926 decan al Facultăţii de Ştiinţe, funcţiepe care a deţinut-o până în 1928. A fostsolicitat, în 1934, să preia, la Universitateadin Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe, Catedrade fizică corpusculară; ulterior a devenitşeful Catedrei de acustică, optică şi fizicămoleculară (1935–1962). A fost primul carea scris capitole noi în cursurile sale pentrustudenţi privind fizica atomică şi nucleară.Efectuând primele cercetări în domeniuldescărcărilor electrice în gaze şi în domeniulplasmei, a fost recunoscut ca fondator deşcoală în domeniu. A publicat o serie dearticole devenite clasice despre izvoarele deioni pozitivi, emisia secundară din corpurilesolide, căderea catodică, descărcări în gazela presiuni joase, influenţa sarcinii la pereţiasupra tensiunii de aprindere şi altele. Altecercetări interesante ale sale se referă laobţinerea de parfumuri, descărcări electriceîn amestecuri gazoase cu metan şi brom,influenţa ultrasunetelor asupra germinaţieiplantelor. În 1955, din iniţiativa lui s-aînfiinţat Comisia de Acustică a AcademieiRomâne. În cadrul acestei comisii a conduso serie de cercetări pentru combaterea poluăriisonore şi aplicarea ultrasunetelor înîncercările asupra materialelor de construcţii.Între 1949 şi 1956, a condus Secţia deoptică şi spectrografie a Institutului de FizicăAtomică de la Măgurele, după care a fosttransferat ca director la Institutul de Fizicăal Academiei Române. Dintre numeroaselelucrări şi studii publicate reţinem: Bazeleacusticii moderne (1952); Introducere în acustică(1953); Gaze ionizate, 2 vol.: Procese fundamentale(1963); Descărcări electrice în gaze (1965),studiu apărut în 1969 şi în Franţa, la care seadaugă o lungă listă de articole publicate înreviste de specialitate. A fost ales membru alAcademiei Române în 1948.BăieşuMihail BădicheanuIon BăieşuBădicheanu, Mihail nume la naştereMihail Kristoforovici Badikov(15.10.1919, Chişinău – 29.04.1988, Chişinău)Actor. Origine greco-română. A absolvitAcademia de Artă Dramatică la Bucureşti –coleg cu Radu Beligan şi elevul LucieiSturdza Bulandra –, dar n-a apucat să practicemeseria, fiind deportat în Siberia (1940).Întors la Chişinău în 1956, a jucat în filmelelui Emil Loteanu şi Mihail Kalik. Roluri în:Poienele roşii, 1966; Gustul pâinii, 1966; A iubi,1968; Zece ierni pentru o vară, 1969; Viforulroşu, 1971; Ultimul haiduc, 1972; Casa părintească,1973; Podurile, 1973; Între cer şi pământ,1975; Corbii prada n-o împart, 1988; Deţinutulmisterios, 1989; Strada felinarelor stinse, 1990.Bădulescu, Victor(28.07.1892, Găeşti, jud. Dâmboviţa –decembrie sau ianuarie 1953 sau 1954, Sighet)Economist. A studiat la Şcoala de ŞtiinţePolitice din Paris, fiind licenţiat în Economie,şi Dreptul, tot la Paris. Conferenţiar laCatedra de economie politică şi finanţe aFacultăţii de Drept din Bucureşti. A înfiinţatCatedra de politică economică. Director alBăncii de Credit Român. A participat, la NaţiunileUnite, la negocierile financiare şi comercialelegate de plata datoriilor Românieide după al Doilea Război Mondial. Arestatşi trimis la Sighet, unde a murit. Lucrări:Les Finances publiques en Roumanie (1922),Situaţia financiară a căilor ferate (1924), Problememonetare internaţionale (1944), Tratat depolitică comercială. Comerţ exterior şi schimburiinternaţionale (1945). Membru corespondental Academiei Române (1945), radiat(1948) şi reînregistrat (1990).Băieşu, Ion nume la naştere Ion Mihalache(2.01.1933, Băieşti, com. Aldeni, jud. Buzău –21.09.1992, New Jersey, SUA)Prozator şi dramaturg. A absolvit Şcoala deLiteratură şi Facultatea de Filologie la Bucureşti.A colaborat la Almanahul literar dela Cluj. A fost redactor la revista Albina, la73ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 73 31.10.2011 17:22:28


74Scânteia tineretului. A debutat cu volumul deschiţe umoristice şi satirice Necazuri şi bucurii,1956. A publicat, în acelaşi gen, volumeprecum: Noaptea cu dragoste, 1962; Oameni cusimţul umorului, 1964; Iubirea e un lucru foartemare (povestiri cu Tanţa şi Costel), 1967; Iertarea,1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; dramatizaredupă nuvela Acceleratul din volumulSufereau împreună, 1966; Umor, 1970; La iarbăalbastră, 1973; Chiţimia, 1973, piesă de teatru,Premiul Uniunii Scriitorilor; Pompierul şi opera,1976; Omul care ne trebuie, 1978, PremiulAsociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; În căutareasensului pierdut, 1979, Premiul UniuniiScriitorilor; Umorul la domiciliu, 1982; Boul şiviţeii, 1985, teatru; Balanţa, 1985, ecranizatăde Lucian Pintilie; Un activist al suferinţei,vol.1, 1991; Tristeţea vânzătorului de sticle goale,1992. A scris scenarii de film: Mere roşii,1977, Premiul Asociaţiei Cineaştilor; Omulcare ne trebuie, 1978.Băieşu, Nicolae(24.06.1934, Caracuşenii Vechi, jud. Hotin)Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Cercetător la Institutul de Filologie,Secţia folclor, al AŞM, şef al SectoruluiFolclor al Institutului de Filologie al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova (din1999). Lucrări: Poezia populară moldoveneascăa obiceiurilor de Anul Nou, 1972; Poezia obiceiurilorcalendaristice, 1975; Folclor moldovenesc:Bibliografie (1924–1967), 1968; Folclorul ritualicşi viaţa, 1981; Rolul educativ al folcloruluicopiilor (în rusă), 1980; Sărbători domneşti,vol. I, 2004, vol. II, 2007; Tradiţii etnofolcloriceale sărbătorilor de iarnă (2008). A făcut şiculegeri de folclor: Folclor din părţile codrilor,1973; Folclor din Bugeac, 1982; Folclor din nordulMoldovei, 1983; Folclor din stepa Bălţilor,1986; Folclor din Țara fagilor, 1993. Distinscu Premiul Dacia al Ministerului Culturiial Republicii Moldova, Premiul AcademieiRomâne, Medalia Meritul Civic, PremiulUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi Medalia Dimitrie Cantemir a Academieide Ştiinţe a Moldovei (2009).Băileşteanu, Fănuş(21.07.1947, Sălcuţa, jud. Dolj –30.04.2008, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Filologie la Universitatea din Bucureşti.A fost secretar de redacţie la revista Manuscriptum,apoi publicist comentator la revistaAcademica (1990–1991), redactor responsabilal Analelor Academiei Române, şef alBiroului de presă al Academiei şi, din 1994,BăieşuNicolae BăieşuIon Bălandirector adjunct al Bibliotecii AcademieiRomâne. A excelat în comentarea fenomenuluiliterar contemporan: Abside, 1979;Refracţii, 1980; Eseuri, 1982; Personalităţiculturale româneşti din străinătate, 1999; Feţelerostirii, 2002. A colaborat la alcătuirea ediţieide Opere Mihail Sadoveanu, 8 volume.Bălan, Ion(10.06.1925, Iablonka ori Iabuka, adică Mărul,lângă Vârşeţ – 1.06.1976, Belgrad)Scriitor şi animator cultural. A semnat şi cupseudonimul Ion Păduraru. A absolvit ŞcoalaNormală la Vârşeţ, apoi Şcoala Superioarăde Pedagogie de la Zrenianin cu specializarealimba română. A lucrat la Trustul Libertateadin Pancevo din 1948, fiind responsabil pentrurevistele Bucuria copiilor şi Lumina. A adusîn paginile Libertăţii, la rubrica sa culturală,numeroşi debutanţi din toată Iugoslavia.Lucrări: Cântecul satului meu, versuri, 1947;Brazdă-n primăvară, versuri, 1952; Flăcări înnoapte, proză, 1953; Drumuri în nori, proză,1960; Contribuţii la trecutul cultural al românilordin Voivodina, 2 vol., 1973, 1976; Opere alese,3 vol. (Versuri; Proză; Publicistică), 1979, postum,editat de Radu Flora.Bălan, I(on) D(odu)(5.10.1929, Vaidei, jud. Hunedoara)Critic şi istoric literar. Doctor în filologie,profesor la Facultatea de Litere a Universităţiidin Bucureşti, rector al Universităţii (în1989), apoi profesor la Universitatea SpiruHaret. Ministru adjunct al Culturii, a reuşitdiversificarea editorială. A debutat cu volumulInfluenţe folclorice în poezia noastră actuală,1955. S-a ocupat de recuperarea unor valoriliterare: Octavian Goga, 1966; Cuvintele aucuvântul, 1971, Premiul Academiei; Resurecţiaunui poet: Aron Cotruş, 1981; Ioan Slavici sauRoata de la Carul Mare, 1985; Repere critice,1988, Momente ale liricii româneşti în secolul XX,2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilorpentru eseul Copilăria unui Icar, 1974.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 74 31.10.2011 17:22:28


BălaşaMaria Bălan Nicolae Bălan Pavel Bălan Sabin BălaşaBălan, Maria(1.04.1936, Dumitreşti, jud. Ismail)Actriţă. A absolvit Şcoala de TeatruB. Şciukin din Moscova şi a fost actriţă laTeatrul Romen din Moscova. A revenit laChişinău în 1970 şi a jucat la teatrul radiofonicşi la teatrul Luceafărul. În 1990 afondat teatrul Studio MONO. A făcut multeroluri în film, avându-l partener pe MihailBădicheanu: Gustul pâinii, 1966; Nuntă lapalat, 1968; Ultimul haiduc, 1972; Podurile,1973; Bărbaţii încărunţesc tineri, 1974; Duratazilei, 1974; Trânta, 1977; Agentul serviciuluisecret, 1978; Aveţi o telegramă, 1983; Bucuriipământene, 1986.Bălan, Nicolae(27.04.1882, Blăjenii de Sus, jud. BistriţaNăsăud – 6.08.1955, Sibiu)Mitropolit. A studiat Teologia la Cernăuţi şis-a specializat la Breslau în teologie protestantăşi catolică. Profesor la Catedra de dogmatică,apologetică şi morală a InstitutuluiTeologic-Pedagogic din Sibiu. În 1920 a fostales mitropolit al Transilvaniei. A participatla Consiliul de Coroană din 29/30 august1940 şi a fost împotriva Dictatului de laViena. Lucrări: Chestiunea bisericească dinRomânia şi autonomia bisericii noastre (1910),Evanghelia şi democraţia (1923), Monahismulortodox. Sensul şi misiunea lui în viitor (1930),Biserica şi viaţa (1947). Membru de onoare alAcademiei Române (1920), radiat în 1948,repus în drepturi în 1990.Bălan, Pavel(17.07.1938, Hânceşti, jud. Făleşti, Basarabia)Director de imagine. A absolvit Institutulde Cinematografie S. A. Gherasimov de laMoscova, secţia operatorie de film. A lucratla Studioul Moldova Film din 1965. A semnatimaginea pentru filmele: Fântâna; Piatră,piatră; De-ale toamnei; Se caută un paznic; Ar fiavut o altă soartă (Premiul Festivalului Unionalal Filmului, Leningrad, 1982 şi PremiulCocostârcul de Argint, Festivalul Filmului,Chişinău, 1982). A făcut regie pentru filmelePetru Movilă; Varlaam. Premiul Naţional pentruFilm, Chişinău, 1988.Bălan, Ştefan(1.01.1913, Brăila – 26.03.1991, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică la Bucureşti,în specialitatea mecanică. Profesor alŞcolii Politehnice. A fost din 1958 ministruadjunct al Învăţământului şi Culturii, iardin 23 martie 1963 ministru plin (până în19 august 1969). Anterior ocupase funcţiilede preşedinte al Comisiei de Stat pentruStandardizare, preşedinte al Comitetuluide Stat pentru Tehnică (1952–1955), preşedinteal Comitetului Executiv al SfatuluiPopular Bucureşti, ministru al Construcţiilor(1956–1958). Între 1965 şi 1969 a fostmembru supleant al CC al PCR. Lucrări:Lexiconul Tehnic Român (1949–1955) – coordonatorşi coautor; Lexiconul Tehnic Român(1957–1968) – coordonator şi coautor; GalileoGalilei (1957); Mecanică teoretică (1959) – încolaborare cu Victor Vâlcovici, Radu Voineaş.a.; Cromoplasticitatea (1963) – în colaborare;Încercarea construcţiilor (1965); Din istoriamecanicii (1966) – în colaborare cu I. Ivanov;Complemente de mecanică teoretică (1975); Calcululstructurilor în domeniul plastic. Momenteindependente (1976); Optimizări (1979) – încolaborare cu V. Petcu; Dicţionar cronologic alştiinţei şi tehnicii universale (1979) – coordonatorşi coautor. A fost laureat al Premiului deStat pentru contribuţia sa la întocmirea LexiconuluiTehnic Român. Membru titular al AcademieiRomâne (1963), preşedinte al Secţieide ştiinţe tehnice a Academiei (1984–1991).Bălaşa, Sabin(17.06.1932, Dobriceni, jud. Olt –1.04.2008, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Artă din Bucureşti.Perfecţionări la Sienna şi Perugia.Adept al unei neorenaşteri româneşti, apictat frescă (holul Universităţii din Iaşi) şiuleiuri care cultivă integrarea personajelor75ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 75 31.10.2011 17:22:28


76istorice (fondatorii: Decebal, Traian, Ştefancel Mare, paşoptiştii, Eminescu) într-o modernitatecosmică. Premii şi distincţii: GoldMedal, European Painting Competition,Pescara, 1965; Silver Pelican, InternationalAnimations Film Festival, Mamaia, Romania1966; Accademico d’Italia con Medagliad’Oro, Salsomaggiore, Italia 1980; DiplomaMaestro di Pittara Honoris Causa, SeminarioInternationale d’Arte Moderne e Contemporanae,Salsomaggiore, 1982; Gold Medalof International Parlament of USA, 1982;Accademico delle Nazioni, Salsomaggiore,1983; Chavalier of the Arts, AccademiaBedriacense, Calvarone, Italia, 1985; Palmad’Oro d’Europa, Accademia Europa, 1986;Albert Einstein Bronze Medal, InternationalAcademy Foundation, USA, 1989.Bălăceanu-Stolnici, Constantin(6.07.1923, Bucureşti)Medic neurolog. Descendent al Bălăcenilor,veche familie boierească din ŢaraRomânească. A urmat cursurile Facultăţii deMedicină din Bucureşti, obţinând în 1948titlul de doctor în medicină şi chirurgie, cuteza „Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar“,realizată sub conducereaprofesorului Ion T. Niculescu. A fost asistentla Catedra de neurologie (prof. N. Ionescu-Şişeşti). În 1952 este exclus de la catedră şidin Institutul Medico-Farmaceutic, pe motivepolitice. A lucrat în domeniul neurociberneticii.Lucrări;: Elemente de neurocibernetică(1967), Personalitatea umană – o interpretarecibernetică (1972), Introducere în studiul Kabbalei(1996). După 1989, preşedinte de onoareal Universităţii Ecologice din Bucureşti şiprofesor de neuropsihologie şi anatomiea sistemului nervos la Medicină, profesorde istoria culturii şi ştiinţei. Preşedinte alSocietăţii Ateneul Român. Profesor asociatla Universitatea din Newcastle-upon-Tyne(Anglia), Universitatea Pontificală din PortoAlegre (Brazilia), Universidad InternacionalMenéndez Pelayo din Santander (Spania),Academia Medicală Catalană din Barcelona(Spania), Colegiul de Medicină din Paris(Franţa). Ultimul preşedinte al Societăţii internilorşi foştilor interni, desfiinţată abuzivîn 1948. Membru al Adunării Naţionale şial Consiliului Naţional al Bisericii OrtodoxeRomâne. Preşedinte al familiarilor Ordinuluide Malta din România. Preşedinte alCentrului Internaţional Antidrog şi al DrepturilorOmului, format din 14 organizaţiieuropene. Membru de onoare al AcademieiRomâne. A primit Ordinul Steaua Românieiîn grad de Cavaler.BălăceanuC. Bălăceanu-Stolnici George BălăiţăBălăiţă, George(17.04.1935, Bacău)Prozator. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii din Iaşi şi a fost redactor larevista Ateneu din Bacău, iar din 1979 secretaral Uniunii Scriitorilor, apoi directoral Editurii Cartea Românească (1980–1989)şi redactor-şef al publicaţiei Arc a FundaţieiCulturale Române. A debutat în 1965 cuvolumul de schiţe şi povestiri Călătoria,proză de tip simbolic, formată prin simbiozadintre tradiţionalism şi modernism.După un volum de nuvele, Conversând despreI onescu, 1967, a publicat romanele care i-auasigurat un loc de frunte printre prozatoriicontemporani: Lumea în două zile, 1975, PremiulUniunii Scriitorilor, reeditat în 1993fără tăieturile operate de cenzură, şi Uceniculneascultător, 1977, Premiul Academiei, tradusîn germană în 1982, Nopţile unui provincial,1983. A contribuit la traducerea în româneştea romanului Cevengur de Andrei Platonov.A editat volumul Antologia scriitorilor israelienide limbă română, 1998.Bălănuţă, Leopoldina(10.12.1934, Păuleşti, jud. Vrancea –15.10.1998, Bucureşti)Actriţă. Soţie a actorului Mitică Popescu.A absolvit în 1958 Institutul de de ArtăTeatrală şi Cinematografică (IATC) dinBucureşti. Actriţă la Teatrul Mic. Una dintrecele mai importante actriţe care a practicatspectacolul de poezie. Roluri în film: Nuntade piatră (1972); Duhul aurului (1974); Dincolode pod (1975); Bietul Ioanide (1979); Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979);Clipa (1979); Înghiţitorii de săbii (1981); Năpasta(1982); Umbrele soarelui (1988); Balanţa(1992); Ultima gară (1998). Premiul de excelenţăal UNITER, 1997.Bălcescu, Nicolae(29.06.1819, Bucureşti –29.11.1852, Palermo, Italia)Istoric şi scriitor. A studiat la Colegiul Sf. Sava,unde i-a avut colegi pe Gr. Alexandrescu,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 76 31.10.2011 17:22:29


BănaruLeopoldina Bălănuţă Nicolae Bălcescu Radu BăldescuD. Bolintineanu, Ion Ghica, iar ca profesorpe Eftimie Murgu. În 1840 a organizat,împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell,societatea secretă Frăţia, care a iniţiat mişcarearevoluţionară de la 1840 a lui Mitiţă(Dimitrie) Filipescu. A tipărit, în Magazin istoricpentru Dachia (scos de el în colaborare cuAugust Treboniu Laurian, în 1845), lucrărilePuterea armată şi arta militară la moldoveni întimpurile mărirei lor şi Despre starea soţială amuncitorilor plugari în Principatele Române îndeosebite timpuri. În 1846 a plecat la Paris,unde l-a întâlnit pe Mihail Kogălniceanu.A fost unul dintre promotorii revoluţiei dela 1848, deţinând funcţia de secretar al GuvernuluiProvizoriu alături de Cezar Bolliac.După înăbuşirea revoluţiei, deşi bolnav detuberculoză, a fost exilat fără dreptul de ase mai întoarce în ţară. În 1850 a publicatLa Question économique des Principautés Danubiennes(Chestiunea economică a Principatelordunărene), folosită de Karl Marx (în versiunealui Elias Regnault) în Capitalul. Lucrareasa cea mai cunoscută, care l-a consacratca istoric şi scriitor, este Românii supt Mihai-VoievodViteazul, 1849–1852, publicatăpostum de Al. I. Odobescu, 1878, importantmonument de limbă română literară şi documentareştiinţifică.Băldescu, Radu(16.10.1888, Mihăileştii de Sus, jud. Olt –2.12.1953, închisoarea Jilava)General de divizie. A făcut campania din1913 în Bulgaria, a absolvit Şcoala de Război(Infanterie şi Cavalerie). A comandat Divizia18 Infanterie a Armatei IV în asaltul asupraOdessei şi a desfăşurat acţiuni în zona Măriide Azov. A luat parte la al doilea asediu al Sevastopolului(1942). A primit Ordinul MihaiViteazul clasa a III-a. În 1944 divizia a luptatcontra sovieticilor în nordul Moldovei. Dupăaceastă acţiune, generalul a fost destituit.A fost repus în drepturi în 1945 şi a comandatCorpul 5, apoi Corpul 6, până în 1946.A fost trecut în rezervă în 1947 şi arestat în1948, împreună cu fraţii săi, ambii preoţi.Bălescu, Radu Constantin(18.07.1932, Bucureşti – 1.06.2006, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico-Chimicela Bruxelles şi este profesor laUniversitatea Liberă din Bruxelles şi UniversitateaCatolică din Louvain la Neuve.Discipol al prof. Prigogine, a adus contribuţiila fizica statistică, fizica plasmei, fuziuneatermonucleară controlată. Lucrări: StatisticalMechanics of Charged particles (1963), Equilibriumand nonequilibrium statistical mechanics,1975; Transport Processes in Plasma, 2 vol.,1988. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1990).Bălteanu, Dan(28.02.1943, Turnu Severin)Geograf. A absolvit Facultatea de Geografie aUniversităţii din Bucureşti şi s-a specializat laInstitutul de Geografie din Cracovia (Polonia)şi la Universitatea din Uppsala (Suedia). Cercetătorşi director al Institutului de Geografiedin Bucureşti. A avut proiecte de cercetareşi la universităţile Boulder, Colorado, WashingtonSeattle şi Leipzig. Profesor invitatîn Israel, Japonia, Paris. S-a ocupat de evaluareareliefului subcarpatic în comparaţiecu alte regiuni ale lumii, inclusiv Himalaya.Lucrări: Experimentul de teren în geomorfologie,1983, Premiul Academiei Române; Învelişulde gheaţă al Pământului, 1982; Cercetări geomorfologicepentru lucrările de îmbunătăţiri funciare,1985. A colaborat la lucrarea România. Atlasulgeografic, vol. 3, 1987. Membru corespondental Academiei Române (1943).Bănaru, Victor(24.09.1941, Grinăuţi-Raia, jud. Hotin –8.12.1997, Chişinău)Semiolog, scriitor. A absolvit Facultatea deLimba Franceză şi Germană la Institutul Pedagogicdin Bălţi. A absolvit apoi InstitutulPedagogic din Moscova. Profesor de filologiela Facultatea de Limbi Străine a Universităţiide Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Limbi Străine din Minsk,77ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 77 31.10.2011 17:22:29


78Belarus. A lucrat în linia formaliştilor ruşi şia şcolii franceze de semiotică. Contribuţii lastudierea filosofiei limbajelor, a evidenţieriicomparative a romanităţii limbii româneşi franceze. Preşedinte al Asociaţiei Profesorilorde Limba Franceză din RepublicaMoldova. A scris nuvele (Gust de mătrăgună,1998). A tradus din română în franceză.Bănărescu, Petre Mihai(15.09.1921, Craiova)Zoolog şi biogeograf. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Timişoara, a fost cercetător laInstitutul de Cercetări Piscicole (1953), apoila Laboratorul de taxologie animală al Institutuluide Biologie al Academiei Române.Lucrări: Les Poissons des environs de Timişoara,1946; Principii şi probleme de zoogeografie, 1970;Principiile şi metodele zoologiei sistematice, 1973;Biogeografia. Fauna und Flora der Erde und ihreGeschichtliche Entwicklung, 1978. A colaboratla Monografia geografică a României şi Tratatulde geografie al României. Membru corespondental Academiei Române (1991).Băncilă, Ion N.(2.02.1901, Brăila – 28.03.2003, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Geologiea Universităţii din Bucureşti şi a devenitdoctor în specialitate în 1936, iar docent în1969. A lucrat la Institutul de Geologie dinBucureşti. A adus contribuţii de referinţăla cunoaşterea vechimii şi componenţeiCarpaţilor Orientali şi la realizarea unormari construcţii hidrotehnice în ţară şi înstrăinătate. Lucrări: Étude géologique des MontsGăghimaş-Ciuc, 1941; Paleogenul zonei medianea flişului, 1952; Geologia Carpaţilor Orientali,1958; Geologia inginerească, 2 vol., coordonator,1979, 1981; Geologia amenajărilor hidroelectriceîn flişul carpatic, 1989. Membru titularal Academiei Române din 1991.Băncilă, Octav(4.02.1872, Botoşani – 3.04.1944, Bucureşti)Pictor. Frate al Sofiei Nădejde (n. Băncilă). În1887 s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoasedin Iaşi. Anii de studii la această şcoală, undei-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasareşi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şiînsuşească o serioasă pregătire profesională.Între 1894 şi 1898 şi-a continuat studiile laAcademia de Arte Frumoase din München.În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierelepictorilor Haschbe şi Lenbach, realizândşi expoziţii personale cu lucrările createîn acea perioadă. Apoi se duce în Italia, undestudiază operele lăsate de Renaşterea italiană.S-a întors la Iaşi, unde s-a dedicat înfăţişăriicelor mărunţi, realizând lucrări ca Muncitorul(1911), Grevistul, Întrunire (1914), Pax (1915).BănărescuPetre Mihai BănărescuOctav BăncilăDe asemenea, a consacrat numeroase tablouritemei ţărăneşti. Răscoalele din 1907i-au inspirat 15 lucrări, dintre care amintim:Înainte de 1907; 1907, Execuţia, Recunoaşterea,Înmormântarea, După răscoale, Historia. În perioada1916–1937 a fost numit profesor laŞcoala de Belle Arte din Iaşi. În anul 1942a participat la expoziţia colectivă a SalonuluiMoldovei, unde a primit Premiul Naţional.Bănciulescu, Gheorghe(28.12.1898, Iaşi – 12.04.1935, Cairo)Pilot. A luptat, la 19 ani, în Primul RăzboiMondial pe linia Nămoloasa–Mărăşeşti. În1926 a devenit comandant de zbor al companieifranco-române de transport. În tentativade a stabili un record de viteză s-a prăbuşitşi i-au fost amputate picioarele. A zburat dinnou cu proteze în 1927 – primul din lume –şi a fost decorat de preşedintele Franţei cuLegiunea de Onoare în grad de Cavaler.A stabilit un nou record de zbor deasupraAfricii şi a murit răpus de boală. Aeroclubuldin Ploieşti îi poartă numele.Bănescu, Nicolae(16.12.1878, Călăraşi – 11.09.1971, Bucureşti)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, s-a specializat la München înlatină şi bizantinologie (1910–1912). Profesorde istorie bizantină la Universitatea dinCluj, rector al universităţii, apoi profesorla Universitatea din Bucureşti (Catedra destudii bizantine). S-a ocupat cu precăderede Scythia Minor (Dobrogea). Lucrări: Celemai vechi ştiri bizantine asupra românilor de laDunărea de Jos, 1921; Bizanţul şi romanitatea laDunărea de Jos, 1938; L’Ancien état bulgare et lesPays Roumaines, 1947. Scos de la catedră în1948. Membru al Academiei Române (1936),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Bănică, Constantin(24.08.1942, Chişinău – 25.12.1991, Sinaia)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Cercetător ştiinţific la Institutul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 78 31.10.2011 17:22:29


Matematică al Academiei Române, profesorinvitat la Bayreuth, Göttingen, München,Nancy, Pisa, Strasbourg. Contribuţii în domeniulgeometriei complexe şi al funcţiiloranalitice de mai multe variabile complexe.Lucrări: Teoreme de dualitate pe varietăţi Steinşi cosmologie cu suport compact; Metode algebriceîn teoria globală a spaţiilor complexe; Conceptulformal al unui spaţiu analitic de-a lungul unuisubspaţiu cu teorema de comparaţie. Membrucorespondent al Academiei Române, 1991.Bănică (senior), Ştefan(11.11.1933, Călăraşi – 26.05.1995, Bucureşti)Actor de teatru şi film. Ţigan ca etnie. Tată allui Ştefan B. Jr. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică la Bucureşti.Actor la Teatrul Bulandra. S-a remarcatşi ca un bun cântăreţ. A realizat un cuplucomic celebru alături de Stela Popescu înspectacole de revistă şi divertisment la televiziune.A interpretat piese muzicale, dincare amintim: Îmi acordaţi un dans, Cum amajuns să te iubesc, Gioconda se mărită, Hei, coşar,coşar şi Astă seară mă fac praf, care au rămasnemuritoare. Roluri în film: Dincolo de barieră(1965); Golgota (1966); Tunelul (1967); Împuşcăturipe portativ (1967); Zile de vară (1968);Vin cicliştii (1968); Cântecele mării (1970);Proprietarii (1973); Păcală (1974); Fair Play(1977); Septembrie (1978); Cianura şi picăturade ploaie (1978); Nea Mărin miliardar (1978);Singur printre prieteni (1979); De ce trag clopotele,Mitică? (1982); Harababura (1990); Celmai iubit dintre pământeni (1993).Bănică (junior), Ştefan(18.10.1967, Bucureşti)Actor de teatru şi film, moderator TV şicântăreţ. Fiu al lui Ştefan B. senior. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficăla Bucureşti. Actor la Teatrul deComedie. Filmografie: Eroii nu au vârstă –serial TV, regia M. Constantinescu, 1984;Liceenii – regia Nicolae Corjos, 1986; Extemporalla dirigenţie – regia Nicolae Corjos,1987; O călătorie de neuitat – serial TV, regiaGeo Saizescu, 1988; Liceenii rock’n roll – regiaNicolae Corjos, 1990; Templul tăcerii – regiaGeorge Buşecan, 1992; Triunghiul morţii –regia Sergiu Nicolaescu, 1998; Sexi haremAda-Kaleh – regia Mircea Mureşan, 1999;Proprietari de stele – regia Savel Stiopul, 1999;Băieţi buni – serial TV, 2005; Maşini (Cars) –regia John Lasseter, 2006.Bănulescu Bodoni, Gavriil(1746, Bistriţa, Transilvania –30.03.1821, Chişinău)Mitropolit. Familie originară din Moldova.Şi-a început studiile teologice la BudapestaBărănescuŞtefan Bănică (senior)Ştefan Bănică (junior)şi le-a terminat la Academia Teologică dinKiev. Specializare în Grecia (Hios, Patmos,Afon). S-a călugărit la Constantinopol subnumele Gavriil. A încercat să armonizezeortodoxia de tip slav cu aceea de tip grecesc.A ţinut slujbe la Mitropolia Domneascădin Iaşi în greacă şi română. Refugiat laPoltava în contextul conflictului ruso-turc.Ecaterina a II-a îl numeşte episcop al CetăţiiAlbe şi Benderului, mizând pe ajutorul luiîn rezolvarea unor probleme politice. Apoie numit mitropolit al Moldovei şi Munteniei,printr-un ucaz al împărătesei din 1792.Când armatele ruseşti pleacă, este forţat deAlexandru Moruzzi să plece şi el din scaun.Urmează câţiva ani de şedere în Rusia, undeparticipă la întemeierea Odessei şi susţineînfiinţarea cursurilor de medicină şi muzicăde la Academia Teologică. Se mută la Dubăsari,pentru patru ani, de unde este chematde Alexandru I în 1808 ca membru al Sinoduluişi exarh pentru Moldova şi Muntenia.După Pacea de la Bucureşti din 1812, cândMoldova dintre Prut şi Nistru revine Rusiei,se retrage la Chişinău şi începe organizareanoii eparhii a Basarabiei. În 1913, cu ajutorullui Petru Kuniţchi, Ion Nestorovici,Isidor Gherbanovschi înfiinţează la Chişinăuseminarul teologic. Preocuparea luipermanentă a fost ţinerea unor cursuri lanivelul celor din Ţările Române şi din ImperiulAustriac. În acest sens inaugurează în1814 tipografia eparhială, care tipărea cărţinu numai pentru Basarabia, ci şi pentruŢările Române.Bărănescu, George(13.05.1919, Odobeşti, jud. Vrancea –2001, Chicago)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti în specialitatea electromecanică.A fost profesor la Politehnica din Bucureşti,a fost şef al Catedrei de motoare cuardere internă, a fost rector al Politehnicii(1968–1972), a plecat în SUA în 1979, laIllinois Institute of Technology din Chicago.79ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 79 31.10.2011 17:22:29


80Gavriil Bănulescu BodoniAurel BărglăzanS-a ocupat de conservarea energiei, protecţiamediului, folosirea combustibililorneconvenţionali. Lucrări: O nouă perspectivăîn termodinamică; Validity of Inertia Principle;Un motor termic cu caracteristici unice. Membrucorespondent al Academiei Române (1963),exclus (1979), reînregistrat (1990).Bărbat, Virgil Iuliu(24.04.1879, Rassa, judeţul Brăila –23.11.1931, Cluj)Sociolog. Şi-a luat licenţa în ştiinţe socialela Genova. Titularul Catedrei de sociologie(din 1923) al Universităţii din Cluj. A scrisCurs complet de sociologie generală, peste 3 000de pagini.Bărbulescu, Constantin(20.12.1927, Turnu Severin)Economist. A absolvit Facultatea de EconomieGenerală din cadrul Institutuluide Ştiinţe Economice şi Planificare, apoiFacultatea de Mecanică a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Profesor la Catedra deeconomie industrială a ASE, al cărei rectora şi devenit (1990–1996). Contribuţii în domeniulstrategiilor economice de dezvoltarea industriei, de dezvoltare a bazei de materiiprime şi energie. Membru al AsociaţieiGenerale a Economiştilor din România, alConsiliului Metodologic şi Ştiinţific alInstitutului Superior de Gestiune din Paris,Doctor Honoris Causa al ASE din Chişinăuşi al Universităţii din Craiova, membrucorespondent al Academiei Române (1993).Bărbulescu, Ilie(3.12.1873, Bucureşti – 5.06.1945, Iaşi)Lingvist şi filolog. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti, s-a specializat la Zagreb,Praga, Leipzig, Viena, Berlin. Subdirectoral Arhivelor Statului din Bucureşti, profesorla Universitatea din Bucureşti, unde aînfiinţat Catedra de slavistică (1905), apoiprofesor la Universitatea din Iaşi. Lucrări:Studii privitoare la limba şi istoria românilor,Bărbat1902; Vechile relaţii ale principatelor Române cuCroaţia, 1903; Românii faţă de sârbi şi bulgari,1905; Gramatica paleoslovenică în legătură culimba şi textele româneşti, 1919. Membru alAcademiei Regale de Ştiinţe din Belgrad, alSocietăţii Eleno-Latine din Roma, membrucorespondent al Academiei Române, 1908.Bărglăzan, Aurel(27.03.1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu –17.10.1960, Timişoara)Inginer. În 1940 a obţinut titlul de doctoringiner la Şcoala Politehnică din Timişoaracu lucrarea „Transformatorul hidraulic.Studiu teoretic şi experimental“ – primateză de doctorat din România în domeniulhidraulic, care, datorită originalităţii ei, aconferit autorului brevet de inventator. Specializărila Viena, Zürich, Berlin, Budapesta,Torino, Milano. A fost profesor (1942–1960)la Politehnica din Timişoara; şef al Catedreide maşini hidraulice (1948–1960), decan alFacultăţilor de Electromecanică şi Mecanică(1942–1960) de la Politehnica din Timişoara.A condus Secţia de cavitaţie de la Bazade Cercetări Ştiinţifice din Timişoara aAcademiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1955).Bărnuţiu, Simion(2.08.1808, Bocşa, jud. Sălaj –28.05.1864, Hida sau Treznea, jud. Sălaj)Jurist. A studiat Teologia la Blaj (1826–1829) şi a intrat în conflict cu episcopulI. Lemeny. A fost suspendat din profesorat.A studiat la Academia de Drept din Sibiu,apoi la Pavia (Italia). A predat Dreptulla Academia din Iaşi. A luat parte activăla revoluţia de la 1848 şi a contribuit larăspândirea ideilor europene, în special raţionaliste.A fost un antimonarhist convinsşi, ca om de cultură, a susţinut latinismulca formă de rezistenţă a românilor dinImperiul Austro-Ungar. Lucrări: Raporturileromânilor cu ungurii şi principiele libertăţeinaţiunali, Viena, 1852; Un document pentrulimba română din anul 1842, 1853.Băsescu, Traian (Dumitru)(4.11.1951, Basarabi, Constanţa)Preşedinte al României. A absolvit Institutulde Marină Mircea cel Bătrân din Constanţa,Secţia navigaţie comercială, în 1976. Căpitande cursă lungă al navelor Argeş, Crişana şiBiruinţa. Şef al Agenţiei NAVROM la Anvers(1987–1989). Director general al Inspectoratuluide Stat al Navigaţiei Civile din MinisterulTransporturilor (1989–1990), ministrual Transporturilor (1991–1992, 1996–2000),deputat (de Vaslui) în Parlamentul RomânieiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 80 31.10.2011 17:22:29


BârleaSimion Bărnuţiu Traian Băsescu Ion Bârlea Octavian Bârlea(1992–1996), primar general al capitalei(2000–2004), preşedinte al Partidului Democrat(2001–2004), preşedinte al României(din 2004).Bârcă, Vasile(2.01.1884, Ignăreşti, Basarabia –14.05.1949, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Petersburg. A profesat avocatura.Ales în Sfatul Ţării din partea Congresuluijudeţean Soroca (1918), unde a fost vicepreşedinteal Comisiei Constituţionale(19 mai – 27 noiembrie 1918), membrual Comisiei Juridice. A aderat la PartidulLiberal. Director general la DepartamentulInterne, ad-interim la Domenii şi DirectoratulJustiţiei între 1920 şi 1921, primar almunicipiului Chişinău (1922–1923) şi adoua oară (1924–1925), preşedinte al Comisieide unificare, ministru subsecretar de statla Ministerul de Interne (1936–1937); directoral cotidianului Basarabia. Deputat deOrhei în 10 legislaturi. Distins cu OrdinulCoroana României în grad de Mare Ofiţer,Steaua României, Vulturul României, RegeleFerdinand în grad de Comandor.Bârlădeanu, Alexandru(25.01.1911, Comrat, Basarabia –13.11.1997, Bucureşti)Economist şi om politic. A absolvit Dreptulla Iaşi. Cercetător la Institutul de CercetăriŞtiinţifice din Chişinău (1940–1946), experteconomic al Comisiei guvernamentaleromâne la tratativele de pace de la Paris.Profesor la ASE, Bucureşti (din 1944). Înanul 1943 a devenit membru al PartiduluiComunist. Secretar general pentru problemelecomerţului exterior în Ministerul EconomieiNaţionale (1947–1948), ministru alComerţului Exterior (1953–1957), vicepreşedinteal guvernului român pentru problemeeconomice (1955, 1957–1965). Înlăturatdin funcţii după accesul lui Nicolae Ceauşescula putere, a fost exclus şi din partid în1980. În 1989 a fost unul dintre semnatariiscrisorii celor şase foşti lideri ai PCR cătreRadio Europa Liberă, care îl criticau peNicolae Ceauşescu. Pe 22 decembrie 1989,ca urmare a revoluţiei, a devenit membru înConsiliul Frontului Salvării Naţionale, iarapoi în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriude Uniune Naţională. A fost senatoral României în legislatura 1990–1992, alesîn municipiul Bucureşti pe listele FSN, fiindo vreme preşedintele Senatului. Membru alAcademiei Române (1955), vicepreşedinteal ei (1990–1994).Bârlea, Ion(11.01.1883, Berbeşti, jud. Maramureş –12.05.1969, Bucureşti)Preot, folclorist, istoric şi gazetar. Colaboratorla Gazeta Transilvania, NeamulRomânesc, Poporul Român – Budapesta, Unirea– Blaj, Şezătoarea – Fălticeni, AlmanahulPresei Române. Este autorul celei mai bogateculegeri folclorice din Maramureş. Colaboratoral lui Tiberiu Brediceanu, Béla Bartók,Arthur Gorovei. Culegeri de folclor: Balade,colinde şi bocete din Maramureş, 1924; Cântecepoporane din Maramureş. Descântece, vrăji,farmece şi desfaceri, 1924 (ambele publicatecu sprijinul lui G.T. Kirileanu, conţin peste1 200 de poezii populare, cele mai multeculese din Berbeşti şi Ieud). Preşedinte alLigii Culturale din Maramureş (Sighet),membru corespondent al secţiilor de istorieşi folclor ale ASTRA.Bârlea, Octavian(5.05.1913, Mogoş, jud. Alba –5.04.2005, München)Teolog, istoric bisericesc, preot greco-catolic,una dintre personalităţile de frunte aleexilului cultural şi religios românesc. Fratecu Ovidiu B. A studiat Teologia la Roma, laCollegio Pio Romeno, apoi a fost profesor laBlaj. În timpul războiului a ajutat numeroşirefugiaţi să fugă de hortişti şi nazişti. Ajunsla Vatican, a susţinut cauza Transilvaniei81ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 81 31.10.2011 17:22:29


BârleaOvidiu Bârlea Andrei Bârseanu Agatha Bârsescu82şi a unităţii României. Devenit monseniorîn 1952. Fondator al Societăţii AcademiceRomâne (SAR, 1957, fiind şi preşedinteal ei până în 1969) şi al Academiei Româno-Americane(preşedinte 1975–1982).Principalele publicaţii ale SAR-ului au fost:Acta Philosophica et Theologica, din 1958;Acta Philologica, din 1958; Acta Historica,din 1959; Acta Scientiarium Socialium, din1959 şi, mai ales, Revista Scriitorilor Români,din 1962. Şef al Secţiei de limbă română laRadio Vatican (1968–1973). A fost vizitatorapostolic pentru românii ortodocşi din SUA(1973–1977), trimis apoi la München (din1978) ca reprezentant al Vaticanului şi acoloa editat revista Perspective în română. A fostserbat la Congresul ARA din 2003, la TârguJiu, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani.A scris lucrări precum Biserica română unită şiecumenismul corifeilor renaşterii culturale, München,1983; Unirea românilor 1697–1701,München, 1990; Unirea religioasă la porţileMoldovei şi Ţării Româneşti în prima jumătatea secolului al XIX-lea, München, 1986; Spreînălţimi, München, 2000.Bârlea, Ovidiu(13.08.1917, Bârleşti, com. Mogoş, jud. Alba –7.01.1990, Cluj)Folclorist. Frate cu Octavian B. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti (1942) şi afost cercetător la Institutul de Folclor dinBucureşti. A debutat în 1941 cu volumulProcesul de creaţie al baladei populare române.A scris Istoria folcloristicii româneşti, 1974,Premiul Academiei; Metoda de cercetare afolclorului, 1979; Poetică folclorică, 1979; Folclorulromânesc, 2 vol., 1981–1983. Este deasemenea autorul capitolului despre folclordin The Encyclopaedia of Religions, 1987, coordonatăde Mircea Eliade.Bârsănescu, Ştefan(4.03.1895, Vipereşti, jud. Buzău –7.11.1984, Iaşi)Pedagog şi eseist. Şi-a luat licenţa în Dreptşi apoi în Filosofie la Universitatea din Iaşi.Specializări la Berlin, München, Jena şi înDanemarca. Profesor de istoria pedagogieila Universitatea din Iaşi. Lucrări: Pedagogiapentru şcolile normale (1932); Didactica (1935);Unitatea pedagogiei contemporane ca ştiinţă(1936); Tehnologia didactică (1939); Pedagogiapractică (1946); Pedagogia agricolă (1946);Istoria pedagogiei româneşti (1941); Schola latinade la Cotnari (1957); Academia domneascădin Iaşi, 1714–1921 (1962); Pagini nescrisedin istoria culturii româneşti (1971); Educaţia,învăţământul şi gândirea pedagogică din România– dicţionar cronologic (1978, în colaborarecu Florela Bârsănescu); Medalioanepentru pedagogia modelelor (1983). Membrucorespondent al Academiei Române (1963),membru al Asociaţiilor Savanţilor Celebridin Chicago (SUA).Bârseanu, Andrei(17.10.1858, Dârstele, Braşov –17.08.1922, Bucureşti)Etnograf. A studiat la universităţile din Vienaşi München. A fost profesor la Braşov şiSibiu. A colaborat cu Ciprian Porumbescu şiJan Urban Jarnik pentru culegerea sistematicăa folclorului românesc din Transilvania.A fost autor al culegerilor Cincizeci de colinde şiDoine şi strigături din Ardeal (împreună cu JanUrban Jarnik, filolog romanist ceh, pasionatde folclorul românesc). Profesor la Braşov,1886–1911, unde desfăşoară o bogată activitatedidactică şi pedagogică. Realizează manualepentru şcoli şi publică articole legatede organizarea învăţământului. Redactor laŞcoala şi familia. Colaborează la Albina Carpaţilor,Convorbiri literare, Transilvania, Luceafărul.Se mută la Sibiu şi este ales preşedinteal ASTRA (1911–1922). Vicepreşedinte alMarelui Sfat Naţional (1918), la 9 decembrie1918 rosteşte cuvântul de bun venit la Sibiucătre membrii Consiliului Dirigent. El a scrisversurile imnului Marii Uniri: „Pe-al nostrusteag e scris Unire“ (1916). Lucrări: Istoriaşcoalelor centrale româneşti greco-catolice dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 82 31.10.2011 17:22:29


BejanBoris Bechet Adrian Bejan Dimitrie Bejan Mircea BejanBraşov, 1912. Membru al Academiei Române(1908) şi vicepreşedinte al ei (1922).Bârsescu, Agatha(9.09.1857, Râmnicu Vâlcea – 22.11.1939, Iaşi)Actriţă. A studiat la Sibiu, apoi a urmat Conservatorulla Bucureşti și la Viena. A debutatpe scena teatrului Curţii Imperiale din Vienacu rolul Margareta din Faust. A jucat caprimă tragediană la Burgtheater din Viena,apoi pe scenele multor teatre din Europaşi din America. Şi-a valorificat însuşirile detragediană interpretându-şi rolurile cu patosromantic. Printre creaţiile sale se numărărolurile titulare din Medeea şi Sapho, ambelede F. Grillparzer, Antigona de Sofocle, MariaStuart de Fr. Schiller, regina din Ruy Blasde Victor Hugo etc. Spre sfârşitul vieţii s-aîntors în ţară (în 1925) şi a fost profesoară laConservatorul din Iaşi.Bechet, Boris(7.02.1953, Vadu Leca, Republica Moldova)Actor şi regizor. Evreu ca etnie. A absolvitInstitutul de Arte din Chişinău. A jucatla Teatrul Naţional Vasile Alecsandri dinBălţi, apoi la Teatrul Poetic (azi AlexieMateevici) din Chişinău. După 1989 a realizat,cu studioul său propriu (Media SDB),spectacole de teatru integrat împreună cuTeatrul Odeon din Bucureşti. Roluri înfilm: Lanterna magică; Să-ţi cânte cucul în faţă;Cursa; Corbii prada n-o împart, Troiţa ş.a. Filmografie:Femeia şi copilul – protecţie şi sprijin,2009. Membru al UNITEM. Artist emeritdin Republica Moldova.Bedreag, Constantin(5.08.1883, Rusca, jud. Vaslui – 23.08.1965, Iaşi)Fizician. Şi-a luat licenţa în Ştiinţe la Universitateadin Iaşi, specialitatea electricitate, şi alucrat în laboratorul universităţii condus deDragomir Hurmuzescu. Specializare la Paris(1911-1914). A devenit profesor de fizicăteoretică al universităţii. Contribuţii în legăturăcu principiul homologiei şi sistematicaelementelor chimice. În optică s-a ocupat destudiul spectrelor unor metale, clasificîndo serie de linii spectrale ale cuprului şi aletitanului. Lucrări: Bibliografia fizicii române.Biografii, 1957.Bejan, Adrian(24.08.1948, Galaţi)Inginer. A absolvit Massachusetts Instituteof Technology. Este profesor de ingineriemecanică la Universitatea Duke din Carolinade Nord. A emis teoria constructală carese referă la optimizarea unui sistem de răcirea compartimentului electronic al computerelor,ocazie cu care a descoperit că formacurenţilor interni seamănă cu un arbore curamificaţii complexe, din ce în ce mai fine.Membru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Bejan, Dimitrie(26.10.1909, Hârlău – 1994, Hârlău)Preot. Absolvent al Institutului Teologic şi alFacultăţii de Istorie din Iaşi. A fost în hagialâcla Ierusalim. Hirotonisit în 1938, a luat partela campania de unire a Basarabiei cu ţara. Înal Doilea Război Mondial, căzut prizonierla sovietici, a ajuns în lagărul de la Oranki(1942–1948). Întors în România, este arestat(1949–1956: Jilava, Aiud, Canal), după careare domiciliu forţat pe Bărăgan. Lucrări:Oranki. Amintiri din captivitate, 2008, postum;Hotarul cu cetăţi, 1995; Bucuriile suferinţei. Evocăridin trecut, Chişinău, 1995, postum.Bejan, Mircea(1.10.1944, Timişoara)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic, Facultateade Mecanică şi a devenit profesor alfacultăţii. Contribuţii în domeniul rezistenţeimaterialelor. Lucrări: Ştiinţă şi inginerie,8 vol., 2002–2005; Să construim în siguranţă,2004. Membru al Asociaţiei Române deTensometrie, al Asociaţiei Române de Forjă,al Societăţii Române de Mecanică Aplicată.A primit de mai multe ori Premiul de Excelenţăal AGIR.83ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 83 31.10.2011 17:22:30


84Lidia BejenaruBejenaru, Lidia(3.05.1953, Ţipleşti, Bălţi)Cântăreaţă. Şi-a făcut studiile de specialitatela Soroca. Solistă a orchestrei Ciocârlia dinEdineţ. Din 1973, solistă a orchestrei Mugurel,iar din 1974, a orchestrei Lăutarii aFilarmonicii din Chişinău. S-a remarcat prininterpretarea unor piese de rezistenţă alefolclorului moldovenesc: Floarea-nfloreşte odată; La casa cu grinzi bătrâne; Hai, flăcăi, la horă-nsat; Departe-s, mamă, departe. A susţinutturnee artistice în străinătate: în numeroasefoste republici sovietice, în Bulgaria, Cehia,Slovacia, Germania, Polonia, Grecia, Norvegia,Turcia, Italia, Belgia ş. a. A evoluat de nenumărateori în România. Ordinul MeritulCivic al Republicii Moldova (1993).Beju, Gabriela Silvia(30.05.1947, Turnu Măgurele)Sculptor. A absolvit Institutul de ArtePlastice la Bucureşti şi s-a specializat îndesign la Köln şi Paris. S-a stabilit la Parisîn 1973. Sculptează mai ales în piatră. PremiulTinerilor Sculptori al UAP, Bucureşti,1971; Premiul de Onoare Saar, RFG, 1974;Premiul Fundaţiei Vocation, Franţa, 1975.A participat la tabere de creaţie la Măgura,Saint Wendel (RFG), Carrara (Italia), în Spania,Bulgaria, SUA. Are lucrări în România,Franţa, Germania, Austria, Italia, Spania,SUA, Serbia, Grecia.Béla Károly(13.09.1942, Cluj)Antrenor sportiv (gimnastică). Etnie maghiară.A absolvit Institutul de CulturăFizică din Cluj. A lucrat la o şcoală sportivădin Oneşti, unde le-a antrenat pe Nadia Comănecişi Teodora Ungureanu, campioanemondiale la gimnastică. În SUA, Houston,Texas, le-a antrenat pe Mary Lou Retton,Betty Okino, Kerri Strug, Kim Zmeskal,Kristie Phillips şi Dominique Moceanu.Plecat în SUA în 1981.BejenaruBéla KárolyBeldiman, Alexandru (Alecu)(1760, Huşi – 1826, Iaşi)Poet şi traducător. Provenea dintr-o marefamilie boierească din Moldova, a fost elînsuşi vornic. Căsătorit cu sora poetuluiCostache Conachi. Ştia franceza şi greaca.Preromantic. Lucrări: Tragodia sau mai binea zice Jalnica Moldovii întâmplare, rămasă înmanuscris până în 1861, text despre Eteria;Asupra lumei, Pentru om, Pentru duşmanulominirei, poeme filosofice. A tradus din Metastasio,J.-Fr. Regnard, S. Gessner, Voltaire,adesea prin intermediar grec. Ilustrează,prin demersul său literar, orientarea culturiiromâne dinspre Grecia spre Europa.Belea, Constantin(6.03.1929, Slănic Prahova – 6.12.1985, Craiova)Inginer. A absolvit Academia Tehnică Militarăla Bucureşti. Specializare la AcademiaMilitară Tehnică de Aviaţie din Moscova(1957–1959), ca elev al lui G.I. Pospelov.Profesor la Universitatea din Craiova, fondatoral Catedrei de automatică, prorectoral universităţii. Considerat unul dintrecreatorii automaticii neliniare în România.Contribuţii în domeniul calculului oscilaţiilorneliniare, al sistemelor optimale în timpminim. Lucrări: Oscilaţii neliniare în sistemeleautomate, Moscova, 1962; Sisteme adaptive şioptimale, 1971, în colaborare, „Premiul AcademieiRomâne“; Automatica neliniară, 1983;Teoria sistemelor, 2 vol., 1985.Beleş, Aurel(8/20.04.1891, Bucureşti –10.01.1976, Bucureşti)Inginer constructor. A absolvit Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele din Bucureşti.Profesor la Politehnică şi la Institutul deConstrucţii din Bucureşti. A lucrat în cadrulDirecţiei Consiliului Tehnic Superior.A proiectat şi executat poduri de beton armatpeste Bistriţa, Işalniţa, Gilort, a realizatfundaţiile Palatului Bursei din Galaţi, aleAgricolei Fonciera din Bucureşti, coşurile dela oţelăria Hunedoara, fundaţiile hidrocentraleiBicaz. Lucrări: Elemente de seismologieinginerească, 1962; Mecanica teoretică şi aplicată,1942. Membru al Academiei Române(1963), al Asociaţiei Internaţionale de Inginerieseismică.Beligan, Anamaria(15.11.1958, Bucureşti)Scriitor şi cineast. A absolvit Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti, 1981. Fiică a actorului Radu B.A emigrat în Australia în 1982, unde a obţinutmasterul în lingvistică la UniversitateaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 84 31.10.2011 17:22:30


Constantin BeleaAnamaria BeliganMonash, Melbourne, şi premiul edituriiCambridge University Press. Lucrează caregizor şi scenarist, predă la Australian Film,Television and Radio School (Sydney). În1988 înfiinţează compania independentăde producţie de film Athanor. Scrierile saleau apărut în diverse publicaţii australiene şiromâneşti: Arc, Orizont, Respiro, Ramuri, Vatra,Familia, Literatorul, Moftul Român. A publicatîn ţară: Încă un minut cu Monica Vitti, 1998,proză scurtă; Scrisori către Monalisa, 1999,roman; Dragostea e un trabant, 2000, prozăscurtă; Mamabena.com, 2005.Beligan, Radu(14.12.1918, com. Galbeni, judeţul Bacău)Actor de teatru, film, televiziune şi radio.A studiat la Academia Regală de Muzică şiArtă Dramatică, profesoară Lucia SturdzaBulandra – studii neterminate. 1937–1938:studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti.Membru PSD din 1947. Membru al PartiduluiComunist Român din 1962. Deputatîn Marea Adunare Naţională. Director alTeatrului Naţional Bucureşti: 1989–1990.Roluri la TNB: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1948;O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regiaSică Alexandrescu, 1949; Iarba rea de AurelBaranga, regia Sică Alexandrescu, 1949; Treisurori de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter,1950; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1951; Momentede I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu,1952; Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol,regia Sică Alexandrescu, 1952; Ultima orăde Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter,1953; Matei Millo de Mircea Ştefănescu,regia Sică Alexandrescu, 1953; Mielul turbatde Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu,1954; Platon Krecet de Alexandr Korneiciuk,regia Alexandru Finţi, 1954; Apus desoare de Barbu Ştefănescu Delavrancea,regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956şi 1973; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1956; Ziariştii deBeliganAlexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter,1956; În valea cucului de Mihai Beniuc, regiaSică Alexandrescu, 1959; Cui i-e frică de VirginiaWoolf? de Edward Albee, regia MichelFăgădău, 1970; Jocul de-a vacanţa de MihailSebastian, regia Mihai Berechet, 1971; Simfoniapatetică de Aurel Baranga, regia AurelBaranga, 1973; Prizonierul din Manhattan deNeil Simon, regia Mihai Berechet, 1973;Danton de Camil Petrescu, regia HoreaPopescu, 1974; Richard al III-lea de WilliamShakespeare, regia Horea Popescu, 1976;Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt,regia Sanda Manu, 1977; Caligula de AlbertCamus, regia Horea Popescu, 1980; Cotletelede Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998;Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia IonCojar, 1998; Numele trandafirului dupăUmberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998;Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa,regia Grigore Gonţa, 2001; Egoistul de JeanAnouilh, regie proprie, 2004. Roluri în film:O noapte furtunoasă, 1943; Visul unei nopţi deiarnă, 1946; Răsună valea, 1949; BulevardulFluieră Vântu – scurtmetraj, 1950; Lanţulslăbiciunilor, 1952; O scrisoare pierdută, 1953;Afacerea Protar, 1955; Directorul nostru, 1960;Bădăranii, 1960; Celebrul 702, 1962; Lanternacu amintiri, 1963; Paşi spre lună, 1964; Castelanii,1966; Şeful sectorului suflete, 1967;Explozia, 1972; Întoarcerea lui Magellan, 1973;Agentul straniu, 1974; Tată de duminică, 1975;Singurătatea florilor, 1976; Cuibul salamandrelor,1976;Instanţa amână pronunţarea, 1976;Premiera, 1976; Braţele Afroditei, 1978; AurelVlaicu, 1977; Iancu Jianu, zapciul, 1980; Reţeaua„S“, 1980; Iancu Jianu, haiducul, 1981;Întoarcere la dragostea dintâi, 1981; Galax, omulpăpuşă, 1983; Horea, 1984; Cui i-e frică deVirginia Woolf? – film TV, 1995; Trahir, 1993;După-amiaza unui torţionar, 2001. Alte activităţi:profesor la Institutul de Teatru şi Film:1950–1965; director al Teatrului de Comedie:1961–1969; preşedinte activ (1971) şiapoi preşedinte de onoare pe viaţă (1977) alInstitutului Internaţional de Teatru; autorulmesajului internaţional pentru Ziua Mondialăa Teatrului: 27 martie 1977; copreşedinte,cu Yehudi Menuhin, al FestivalurilorInternaţionale de Teatru şi Muzică organizatede U NESCO: 1971–1978; Membru alCartelului Internaţional de Teatru, 1967;membru în Consiliul Superior al TeatruluiNaţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet(director general în Ministerul AfacerilorCulturale al Franţei); membru al AcademieiLe Muse din Florenţa. Premii şi distincţii:Ordinul Drapelul Iugoslav cu Steaua de aurşi Colan; Artist Emerit, 1953; Artist al Poporului,1962; Premiul Academiei Le Muse din85ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 85 31.10.2011 17:22:30


BelodediciRadu Beligan Miodrag Belodedici Dumitru Belu Octavian Belu86Florenţa, 1980; decorat cu Ordinul ServiciuCredincios în rang de Mare Ofiţer; DoctorHonoris Causa al Universităţii Naţionale deArtă Teatrală şi Cinematografică, 2003; TrofeulRomânia 2000, 2003; Marele Premiuacordat de Guvernul României, în cadrulPremiilor Naţionale de Teatru, 2002; Ofiţeral Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare,2002; Premiul Academiei Române, 1997;Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos,1995–1996; Premiul Academiei Române,1997. Cetăţean de onoare al municipiilorIaşi şi Bacău. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2004).Belodedici, Miodrag(20.05.1964, Socol, Caraş Severin)Fotbalist. Etnie sârbă. A jucat la Steaua Bucureşti(1983–1989) şi Steaua Roşie Belgrad(1989–1992). Director al Centrelor de Junioriale Federaţiei Române de Fotbal. A jucat înCupa Campionilor Europeni şi Cupa Intercontinentală.Belousov, Vitalie(2.05.1930, Bălţi, Republica Moldova)Inginer mecanic şi inventator. A absolvitFacultatea de Mecanică a InstitutuluiPoli tehnic din Iaşi. Profesor şi rectoral Univer sităţii Tehnice din Iaşi. Manageral Institutului de Inventică din Iaşi.Maestru Emerit al Sportului (ciclism).Este titularul a peste 123 de brevete deinvenţie în România, Franţa, SUA, Italia,Germania Elveţia şi Belgia. Deţine 7 ordineeuropene şi de stat şi peste 70 de invenţiimedaliate cu aur, dintre care menţionăm:frână centrifugală autoreglabilă, procedeude ascuţire a burghielor elicoidale; frezeleROMASCON; aparat de zbor fără motor,freza frontală cu plăcuţe metalo-ceramice,turbina eoliană, maşina de ascuţit freze cudantură curbilinie şi cuţitul armat cu răcireinternă. Lucrări: Teoria aşchierii şi proiectareasculelor, Maşini-unelte şi prelucrări prin aşchiere;25 de lucrări de inventică, disciplină pe carea brevetat-o la Institutul Politehnic din Iaşi.Premiul Perseverenţă în Excelenţă al BCR,2005. Preşedinte al Societăţii de Inventicădin România, organizatoare a SaloanelorNaţionale (anuale) de Inventică. Preşedinteal Comisiei de Inventică a Academiei Române,membru al Academiei Oamenilor deŞtiinţă din România.Belu, Dumitru(21.11.1902, Greceanca, jud. Buzău –5.09.1980, Sibiu)Teolog. Profesor la Academia Teologică dinOradea, detaşată la Caraş Severin în timpulDiktatului de la Viena, devenind Facultatede Teologie. Unul dintre fondatorii teologieidogmatice şi simbolice în învăţământul despecialitate românesc. Lucrări: Despre iubire,Păcatul originar la Origen, Impărăţia lui Dumnezeuşi Biserica; Sfinţii părinţi despre trup. Tragiculîn cadrul teologiei morale, Maica Domnului înlumina imnelor liturgice (1941) şi În legătură cuvalorile morale (1942).Belu, Octavian(17.02.1951, Ploieşti)Antrenor de gimnastică. A absolvit Institutulde Cultură Fizică şi Sport din Bucureşti.A antrenat echipa naţională a Românieiîn 1988–2005 şi i-a adus peste o sută demedalii. Consilier prezidenţial pentru sport(2010). Mai multe campioane olimpice şimondiale au fost antrenate de el: AlexandraMarinescu, Sabina Cojocar, Lavinia Miloşovici,Andreea Răducan, Simona Amânar.Cătălina Ponor.Benador, Ury nume la naştereSimon Moise Grinberg(1.05.1895, Milişeuţul de Sus, jud. Suceava –23.11.1971, Bucureşti)Prozator. Autodidact. Secretar al TeatruluiEvreiesc de Stat. A debutat în volum în1925, cu piese de teatru: 5 acte · Otrava · Simfoniaroşie · 36 · Fără titlu · Larie omul, PremiulAsociaţiei Criticilor Dramatici şi Muzicali.A devenit consacrat cu romanul GhettoENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 86 31.10.2011 17:22:30


88Gheorghe BengaBibliographie franco-roumaine du XIX e siècle(1895); Essai d’une notice bibliographique sur laquestion d’Orient. Orient européen, 1821–1897(1897); Bibliographie franco-roumaine depuis lecommencement du XIX e siècle jusqu’à nos jours(2 e édition augmentée d’une préface, d’un supplément,1895–1906 et d’un index alphabétique.)(1907); Une famille de Boyards lettrés roumainsau XIX e siècle. Les Golesco (1921); Despre activatealiterară a unor membri ai familiei Golescu încursul secolului al XIX-lea (1923). Membru alAcademiei Române (1921).Beniuc, Mihai(20.11.1907, Sebiş, jud. Arad –24.06.1988, Bucureşti)Poet. A studiat psihologia animală la Clujşi în Germania. A fost profesor la Universitateadin Bucureşti în această specialitate.A ocupat funcţii de conducere în UniuneaScriitorilor, inclusiv aceea de preşedinte(1958–1966). A debutat în 1938 cu volumulde versuri Cântece de pierzanie. Stilul încordat,brutal, romantic al începutului va căpătavalenţe revoluţionare: Un om aşteaptă răsăritul,1946; Steaguri, 1951; Partidul m-a-nvăţat,1954; Mărul de lângă drum, 1954, Premiulde Stat; Călătorii prin constelaţii, 1957. Poeziaprin excelenţă oficială, filosovietică a anilorde mijloc a căpătat spre sfârşitul vieţii notede dezamăgire şi melancolie: Materia şi visele,1961; Culorile toamnei, 1962; Colţi de stâncă,1965; Alte drumuri, 1967; Lumini crepusculare,1970; Un bătrân către un tânăr cărturar, 1973;Aurul regelui Midas, fabule, 1977; Ajungerăscoală, 1978; 75 de poeme, 1982; Iarna magnoliei,1984; În voia vântului, 1987. A scris şidouă romane: Pe muche de cuţit, vol. 1, 1959,şi Explozie înăbuşită, 1971. A luat MarelePremiu al Uniunii Scriitorilor pentru toatăactivitatea (1981). Membru al AcademieiRomâne (1955).Benjamin, J. J.(1818, Fălticeni – 3.05.1864, Londra)Călător. Evreu ca etnie. A călătorit foartemult în Orientul Mijlociu, notând cu atenţieBeniucMihai Beniucobservaţiile făcute, pe care le-a publicat cupseudonimul Benjamin Tudela (numele unuicelebru călător evreu din secolul al XII-lea).Notele se referă la Egipt, Maroc, Algeria,Levant (Siria, Babilon, Constantinopol),dar şi la Orientul mai îndepărtat: Kurdistan,Afganistan, Persia, India. A publicat note şidespre Franţa şi SUA. A urmărit viaţa comunităţilorevreieşti din toate aceste zone, dar şispecificul ansamblului cultural al locurilor.Lucrări: Cinq Années en Orient, 1845–1851;Acht Jahre in Asien und Afrika, 1858.Bentoiu, Pascal(22.04.1927, Bucureşti)Compozitor şi muzicolog. Soţia sa, Annie B.,elveţiancă, este traducătoare din literaturafranceză şi autoare de memorii literare. A absolvitConservatorul la Bucureşti, cu MihailJora şi Constantin Dumitrescu. Tatăl său,Aurelian B., ministru liberal al Justiţiei, a fostarestat (1948–1962, decedat în închisoare),ceea ce nu-i va uşura cariera fiului. A fostliber-profesionist şi a compus numeroaselucrări: trei opere: Hamlet opus 18, a fostcreat la Marsilia în 1974, opt simfonii, patruconcerte, şase cvartete de coarde, precumşi sonate şi şase cicluri de melodii, primindnumeroase premii: Premiul de Stat (1964),Premiul internaţional Italia al RAI (1968),Premiul internaţional Guido Valcarenghidin Roma (1970), Premiul Academiei Române(1974), Premii ale UCMR (1971, 1975,1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987). După1989 a fost preşedinte al Uniunii Compozitorilordin România.Berariu-Ieremievici, Artemie(8.09.1834, Satu Mare, jud. Suceava –15.09.1922, Cernăuţi)Publicist. A studiat filosofia clasică laUniversitatea din Viena. Vorbea franceza,germana, italiana, sârba, ucraineana, rusa.A fost îndrumător al vieţii culturale dinBucovina. Profesor la Institutul Teologicdin Cernăuţi. Fondator al Societăţii pentruCultura şi Literatura Română din Bucovina(1862). A lăsat texte pentru îndreptareamoravurilor şi trezirea conştiinţei naţionale:Recugetările politice ale unui muntean, 1870;Norocul unui satulmărean, 1888; Din cătăniamea, 1892.Berbente, Corneliu(8.08.1938, Stavropoles, lângă Moreni)Inginer de aviaţie. A absolvit Politehnica dinBucureşti. Specializări la Stanford şi VirginiaState University. Profesor de aeronauticăla Politehnica din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul supersonic-hipersonic, calcululENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 88 31.10.2011 17:22:31


elicelor contrarotative, mişcări compresibilepotenţiale cu aplicaţii la aerodinamica vitezelormari, mişcări în jurul corpurilor permeabile,algoritmi generali pentru problemenelineare. Lucrări: Mişcarea în jurul botului conical unui fuselaj în curent omogen cu aplicaţii laavioanele supersonice şi rachete (1977); Mişcareaîn jurul botului conic al unui fuselaj sau al unorcorpuri similare (1978), în colaborare; Dinamicagazelor (1977), în colaborare; Aerodinamica,2 vol. (1979), în colaborare; Dinamica gazelorşi aerotermochimie (1980), în colaborare; Dinamicagazelor – 2 vol. (1985), în colaborare.Berceanu, Ştefan(26.09.1914, Măceşu de Jos, Dolj –9.11.1990, Bucureşti)Medic şi dramaturg. A absolvit Medicinala Bucureşti. Specializare la Paris (cancerologie).Şef al Clinicii de hematologie de laSpitalul Fundeni. Contribuţii în domeniulde fortificare imunitară în cancer, mai alesleucemie. Lucrări: Imunologie şi imunopatologie,1968; Biologia şi patologia imunităţii, 1981;Tratat de boli de sânge, 2 vol. Membru postmortemal Academiei Române (1991).Berciu, Dumitru(27.01.1907, Bobaiţa, jud. Mehedinţi –1.07.1998, Bucureşti)Istoric şi arheolog. A absolvit Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti. Specializarela Institutul de Preistorie din Viena.Director al Institutului Român din Albania.Profesor la Facultatea de Istorie, Catedra deistoria veche a României, de la Universitateadin Bucureşti. A condus săpăturile arheologiceale multor şantiere din ţară (Boian,Gumelniţa, Hamangia, Ostrovul Şimian)şi s-a ocupat de intervalul neolitic, epocageto-dacică. Lucrări: Arheologia preistorică aOlteniei, 1939; Contribuţii la problemele Neoliticuluiîn România în lumina noilor cercetări,1961; Cultura Hamangia, 1966; Arta traco-getică,1969; Lumea celţilor, 1970. Membru alInstitutului de Preistorie din Viena, al InstitutuluiArheologic German, al ConsiliuluiInternaţional de Studii Indo-Europene şiTracice, al Uniunii Internaţionale de ŞtiinţePre- şi Protoistorice. Membru de onoare alAcademiei Române (1997).Bercovici, Israil(1921, Botoşani – 1988, Bucureşti)Dramaturg. Muncitor până după al DoileaRăzboi Mondial. A absolvit Şcoala de Literaturădin Bucureşti. A fost secretar literar,apoi director al Teatrului Evreiesc de Statdin Bucureşti. Şi-a început cariera de scriitorpublicând proză în idiş. A scris pieseBerejanPascal BentoiuSilviu Berejande teatru și despre istoria evreilor sefarzi.Lucrări: Revista revistelor, 1958; O seară defolclor evreiesc / An ovnt fun idişn folklor, 1962;Un şirag de perle / A şnirl perl, 1967; Baraşeum‘72, 1972.Bercovici, Martin(24.08.1902, Bârlad – 19.01.1971, Bucureşti)Inginer (reţele şi sisteme electrice). A absolvitPolitehnica la Bucureşti. A fost inginer laSocietatea de Gaz şi Electricitate. Profesor laPolitehnica din Bucureşti din 1948, directoral Institutului de Studii şi Proiectări Energetice.A fost unul dintre pionierii planului deelectrificare a României (inclusiv amenajareaDunării şi a Porţilor de Fier). Contribuţii îndomeniul cercetărilor electroenergetice. Lucrări:Măsuri de protecţie în instalaţiile electricede joasă tensiune împotriva pericolului atingerilorindirecte, 1933; Influenţa reţelei asupra puterii derupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelortrifazate (1967), Reţele electrice, 2 vol.,1974, 1981. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Berejan, Silviu(30.07.1927, Bălăbăneşti, Basarabia –10.11.2007, Chişinău)Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii de Stat din Moldova. Profesorla Institutul Pedagogic din Tiraspol, laFacultatea de Filologie a Universităţii dinChişinău, cercetător la Institutul de Istorie,Limbă şi Literatură al filialei Moldova a AŞa URSS, director al Institutului de Limbăşi Literatură al AŞM. Lucrări: Dicţionarexplicativ şcolar, 1960, în colaborare; Lingvisticagenerală, 1985, în colaborare; Dicţionarexplicativ uzual al limbii române, 1999, coordonator;Семантическая эквивалентностьлексических единиц (1973). Distins cu titlurilede laureat al Premiului de Stat, laureatal Premiului Prezidiului AŞM, Eminent alÎnvăţământului Public, Premiul AcademieiRomâno-Americane. Distins cu OrdinulRepublicii şi Medalia AŞM D. Cantemir.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.89ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 89 31.10.2011 17:22:31


BerenţanErast Berenţan Maria Berényi Wilhelm Georg Berger Dan Berindei90Berenţan, Erast(26.01.1913, Vatra Dornei – 1991, Timişoara)Pilot. A absolvit Şcoala Politehnică la Timişoara.A înfiinţat Clubul Aviatic Politehnicaşi a obţinut brevetul de pilot. A construit unplanor cu care a zburat. A devenit paraşutistdin 1952. Din 1943 a activat ca inginer laIAR Braşov, apoi, din 1950, la URMV-3 şila ICA Ghimbav (din 1968), ca tehnolog-şef.A creat un motor în doi timpi pentru dotareamotoplanoarelor.Berényi, Maria(15.04.1959, Micherechi, Bichiş, Ungaria)Cea mai prolifică poetă bilingvă a comunităţiiromâneşti din Ungaria. Directoarea Institutului de Cercetări ale Românilordin Ungaria. Din tematica foarte bogată auniversului liric se remarcă tema predilectăa copiilor fără copilărie, „copiii străzii“,„lacrimi ale secolului XX“, aflaţi în „spitalulsecolului“ trecut. Anii copilăriei, „iarbacopilăriei“ îi întreţin neliniştea existenţială,exprimată metaforic în versurile din primelevolume: Autodefinire şi Fără ţel. Alte lucrări:Aspecte naţional-culturale din istoricul românilordin Ungaria (1785–1918), Budapesta,1990; Istoria Fundaţiei Gojdu (1870–1952),Budapesta, 1995; Românii din Ungaria de aziîn presa română din Transilvania şi Ungariasecolului al XIX-lea (1821-1918), documente,Gyula, 1994; Cultură românească la Budapestaîn secolul al XIX-lea, Gyula, 2000.Berger, Wilhelm Georg(4.12.1929, Rupea/Reps, jud. Braşov –8.03.1993, Bucureşti)Compozitor, muzicolog, violonist şi dirijor.German ca etnie. A absolvit Conservatorulla Bucureşti şi a făcut studii de vioară şi violăcu Cecilia Niţulescu-Lupu, Anton AdrianSarvaş şi Alexandru Rădulescu. A fost maimulţi ani violonist la Filarmonica de Statdin Bucureşti şi membru al Cvartetuluide coarde al Uniunii Compozitorilor dinRomânia. Lucrări: de muzicologie – Muzicasimfonică barocă clasică, 1967; Cvartetul decoarde la Reger şi Enescu, 1979; compoziţii –11 simfonii, două concerte pentru vioară şiorchestră, sonate, lieduri. A primit PremiulG. Enescu şi Premiul Ciprian Porumbescuale Academiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1991).Berindei, Dan(3.11.1923, Bucureşti)Istoric. Este licenţiat în istorie şi filosofie alUniversităţii din Bucureşti (1945), doctor înistorie (1969). A publicat peste 500 lucrăriştiintifice, din care peste 50 de cărţi, în specialreferitor la istoria politică universală şiromânească a secolelor XVIII–XX, precumşi istoria culturii, printre care volumeleRevoluţia română din 1821 (1991), Societatearomânească în vremea lui Carol I (1992), Diplomaţiaromânească modernă (1995), Revoluţiaromână din 1848–1849. Consideraţii şi reflecţii(1997), Românii şi Europa în perioadelepremodernă şi modernă (1997) ş.a. Din 1990este membru în biroul Asociaţiei Internaţionalede Istorie Contemporană a Europei.Din 1996 este membru titular străin alAcademiei Poloneze de Ştiinţe şi Litere şipreşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilordin România. Din 2004 este membrual Consiliului Ştiinţific al InstitutuluiRevoluţiei Române. Membru al AcademieiRomâne (din 1992) şi preşedinte al secţieide istorie (din 2006).Berindei, Ilie(20.07.1946, Câmpeni, Munţii Apuseni)Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti şi a predat sculptura la unliceu din Craiova. S-a stabilit la Geneva,Elveţia, din 1982, unde s-a specializat laŞcoala Superioară de Arte Vizuale. Estesculptor-gravor, influenţat de arta popularăromânească şi zona folclorică a Apusenilor.Lucrări: ciclul Oameni, obiceiuri, locuri; ciclulFlori; ciclul Reacţii la spaţiul care limitează.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 90 31.10.2011 17:22:31


Berindei, Ion D.(1871, Bucureşti – 1928, Bucureşti)Arhitect şi urbanist. A studiat arhitecturala Şcoala de Belle Arte din Paris. În timpulstudenţiei a fost preşedintele secţiunii francezea Ligii Culturale Române. A construitîn stil neogotic şi baroc: Palatul Culturiidin Iaşi (1906–1925), Casa Enescu (MuzeulMuzicii) din Bucureşti, fiind unul dintreprincipalii arhitecţi care au făcut din Bucureşti„micul Paris“.Berlovan, Ion(12.03.1948, Seleuş, Banatul Sârbesc)Profesor. A absolvit liceul român la Vârşeţşi Facultatea de Filosofie-Limba românăla Universitatea din Belgrad. Profesor laliceul român din Vârşeţ. A fondat şi susţinecenaclul liceului, Tinere condee, căruia i-apublicat mai multe antologii de versuri şiproză. A format, în cadrul secţiei de dramăa liceului – Zilele de teatru – generaţii deinterpreţi obţinând premii la festivaluriledin Voivodina (1985, 1986, 1987, 1988,1989, 1990 şi 1998). A înfiinţat în 2001ansamblul folcloric al liceului, participândla festivaluri la Belgrad şi Callatis (unde aobţinut Premiul Steaua de Mare). A culesfolclor românesc din zonă şi l-a publicatsub auspiciile Societăţii de Limba Românădin Voivodina. Lucrări: manuale şcolare –Limba şi literatura română pentru clasele I, II,III, IV; Teoria şi practica traducerii; antologiiale cenaclului – Culori şi curcubee, 1984; Alfabetulcromatic, 1996; Imagini în violet, 1997;Culorile vârstei, 2008; culegeri de folclor –Foaie verde, spic de grâu; Foaie verde, lămâiţă;La izvorul dorului. În 2008, Studioul EuropaNova din Timişoara a realizat un DVD curepertoriul ansamblului de folclor.Bernard, Noëlnume la naştere Noel Bernard Bercovici(25.02.1925, Sighetul Marmaţiei –23.12.1981, München)Jurnalist. Evreu după tată, german dupămamă. A emigrat în 1940 în Palestina,apoi în Marea Britanie. A studiat Literelela Universitatea din Ierusalim şi la Londra.Colaborator al postului de radio BBC, secţiaromână. Director (vreme de două decenii)al secţiei române a postului de radio EuropaLiberă (la mai puţin de 30 de ani), apregătit căderea comunismului în Româniadin punct de vedere mediatic. Lucrări: Aici eEuropa Liberă, 1982, publicat post-mortem.Bernea, Horia(14.09.1938, Bucureşti – 4.12.2000, Paris)Pictor. Fiu al etnologului Ernest B., legionar,arestat în 1944. A studiat Matematica şiBertolaNoël BernardHoria BerneaFizica la Universitatea din Bucureşti, apoiŞcoala Tehnică de Arhitectură. A fost membrual Comisiei Monumentelor Istorice.Liber-profesionist în perioada socialistă,director al Muzeului Ţăranului Român după1990. A avut expoziţii personale ori de grupla Birmingham, Covent Garden (Marea Britanie),Roma. Premiul pentru Pictură al UAP(1970); Premiul Stahly la Bienala Tineretuluide la Paris (1971); Premiul Ion Andreescu alAcademiei Române (1978); Marele Premiual UAP (1983); Premiul Fundaţiei CulturaleRomâne; Premiul Grupului pentru DialogSocial (2000); Ordinul Naţional Pentru Meritîn grad de Mare Cruce acordat de cătrePreşedinţia României (2000).Bersuker, Isaac B(12.02.1928, Chişinău)Chimist. A absolvit Chimia la Universitateade Stat din Chişinău. Specializat în chimiecuantică la Moscova. A lucrat la Institutul deChimie al AŞM. În 1999 a plecat la Institutulde Chimie Aplicată al Universităţii Texas,SUA. Contribuţii în domeniul metodelor deidentificare a rolului electronilor în compuşiichimici în farmacologie. A stabilit relaţiide colaborare între institutul din Chişinăuşi cel din Texas. Lucrări: The Jahn-TellerEffect; Limitations of density functional theoryin application to degenerate states, 1997; Anelectron-conformational method of identificationof pharmacophore and anti-pharmacophore shielding:Application to rice blast activity, 1999, încolaborare; Improved Electron-ConformationalMethod of Pharmacophore Identification andBioactivity Prediction. Application to AngiotensinConverting Enzyme Inhibitors, 2000, în colaborare.Membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei (1991).Bertola, Clody(12.08.1913, Bucureşti – 28.12.2007, Bucureşti)Actriţă. A absolvit cursurile Conservatoruluide Artă Dramatică. A fost actriţă a TeatruluiBulandra, dar a jucat şi la Teatrul de91ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 91 31.10.2011 17:22:31


BerzaClody Bertola Ion Besoiu Vladimir Beşleagă92Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti şiTeatrul Mic. Roluri: teatru – Anna Karenina;Apus de soare; Bătrânul; Cadavrul viu; Ciuleandra;Fata fără zestre; Învierea; Maşina infernală;Mica suită a aşteptării; Moartea unui comisvoiajor;Pădurea spânzuraţilor; Sfârşit de veacîn Bucureşti; Un cuib de nobili; film – CiuliniiBărăganului, 1957; Facerea lumii, 1971; Felix şiOtilia, 1971; Ciprian Porumbescu, 1972; Profetul,aurul şi ardelenii, 1978. Artistă Emerită.Berza, Mihai(23.08.1907, Tecuci – 5.10.1978, Bucureşti)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia la Iaşişi s-a perfecţionat la Şcoala Română dinRoma şi la École Pratique des Hautes Étudesdin Paris. Profesor la Catedra de metodologieşi istoriografie, genealogie şi heraldică dela Şcoala de Arhivistică din Bucureşti, apoiprofesor de istorie universală la Facultateade Istorie a Universităţii din Bucureşti.Director al Institutului de Studii Sud-EstEuropene (1964–1978). Lucrări: Culturamoldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare(1964), Nicolas Iorga et les traditions du Sud-Esteuropéen dans le domaine de la culture (1971),Activitatea istoriografică a lui Dimitrie Cantemir(1974). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Berzan, Vladimir(28.01.1948, Doroţkaia, rn. Dubăsari,Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Energeticăa Institutului Politehnic din Chişinău. A fostşeful Laboratorului de diag noza echipamentuluienergetic la Institutul de Energetică alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Contribuţiila dezvoltarea cercetărilor în domeniuldiagnozei echipamentului electroenergetic,inclusiv la remodelarea proceselor dinamiceîn circuitele electrice neomogene şi cupierderi. Are 4 brevete de invenţie care seaplică în Rusia, Moldova şi Ucraina. Distinscu diploma şi insigna de Inventator al URSS.Besoiu, Ion(11.03.1931, Sibiu)Actor de teatru şi film. A absolvit Academiade Teatru şi Muzică din Sibiu. A debutatîn 1950, dar consacrarea a venit abia dupăturnarea filmului Toate pânzele sus, în regialui Mircea Mureşan, în care a avut partenerimari actori ca Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin.Timp de 16 ani a jucat pe scena TeatruluiRadu Stanca din Sibiu, după care s-amutat la Bucureşti, unde a jucat la TeatrulLucia Sturdza Bulandra şi a fost, ulterior,timp de 12 ani, directorul acestui teatru. Celemai cunoscute roluri ale sale sunt în Procesullui Horia (1967); Unchiul Vanea (1983); Hamlet(1985); Mizantropul (1989); Antigona (1993);Trei surori (1995); Caligula (1996); Oblomov(2003). Câteva dintre filmele în care a jucatsunt: Furtuna; Neamul Şoimăreştilor; Haiducii;Răscoala; Mihai Viteazul; Ciprian Porumbescu;Păcală; Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii;Ultima noapte de dragoste; Lumini şi umbre.În 2002, a primit Premiul de excelenţă alCinematografiei Române. În 2001 a fost declaratcetăţean de onoare al oraşului Sibiu.Este preşedinte executiv al Fundaţiei. Sibiu –Hermannstadt, asociaţie care îi ajută petinerii talentaţi şi oferă premii etnografilor.Beşleagă, Vladimir(25.07.1931, Mălăieşti, RASSM)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău. Redactorşefadjunct al revistei Nistru. Lucrări: Zbânţuilă(1956) şi alte povestiri pentru copii;La fântâna Leahului, proză, 1963, Zbor frânt,roman, 1966; Acasă, roman, 1976; Ignat şiAna, roman, 1979; Durere, roman, 1979; Viaţaşi moartea nefericitului Filimon sau anevoioasacale a cunoaşterii de sine, roman, 1988; Nepotul,roman, 1998; Jurnal, 2002; Dialoguri literare(2006); Cruci răsturnate de regim. MănăstireaRaciula, 1959 (2006), Destine transnistrene(2010) ş.a. Membru şi secretar al Comitetuluide Conducere al Uniunii Scriitorilordin Moldova. A fost deputat în ParlamentulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 92 31.10.2011 17:22:31


Republicii Moldova (1990–1994). Scriitor alPoporului din Moldova, laureat al OrdinuluiRepublicii (1996).Beza, Marcu(30.05.1882, Vlahoclisura, Macedonia –30.05.1949, Bucureşti)Prozator şi istoric literar. Aromân. A studiatla Bucureşti Literele şi Filosofia, apoi laLondra şi Oxford. A fost consul general alRomâniei la Londra şi profesor de limbaromână la Universitatea din Londra (1910–1930). A făcut cercetări de paleografie înOrientul Apropiat. A scris romane despredrama istorică a aromânilor: Pe drumuri,1914; Calea destinului, 1938; Necunoscuta,1939. Întemeietor al Centrului Român alPEN-Clubului. S-a ocupat de valenţeleortodoxiei: Urme româneşti în Răsăritul Ortodox,1935; Heritage of Byzantium (MoştenireaBizanţului), 1947. A scris eseuri de cultură:Paper on the Romanian People and Literature(Scriere despre poporul şi literatura română),1920, Paganism in Romanian Folklore (Păgânismîn folclorul românesc), 1928. Membrucorespondent al Academiei Române (1923),exclus (1948) şi repus în drepturi (1990).Bezdechi, Ştefan(24.04.1888, Ploieşti – 25.03.1958, Cluj)Filolog. A absolvit Literele la Bucureşti şis-a specializat la Berlin şi Roma. A fost unuldintre cei mai remarcabili elenişti români,profesor la Universitatea din Cluj. Specializatîn epoca latină, elină şi bizantină. Lucrări:Aristofan şi contemporanii săi, 1922: Gândurişi chipuri din Grecia veche, 1927. A tradus dinHomer, Hesiod, Platon, Euripide, Aristofan,Marc Aureliu, Lucian, Xenofon, Aristotel,Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus.Pentru traducerea Tristelor lui Ovidiu a obţinutPremiul Academiei Române, 1930. S-aocupat şi de literatura română veche: NicolausOlahus, primul umanist de origine română, 1939.A colaborat la Colecţia de documente privind istoriaRomâniei, seria C: Transilvania. Membrucorespondent al Academiei Române (1945),exclus (1948) şi repus în drepturi în 1990.Bezviconi, Gheorghe(14.04.1910, Jitomir, azi în Ucraina –30.06.1966, Bucureşti)Istoric literar, heraldist, slavist. La Bucureştia audiat cursurile de istorie ale lui NicolaeIorga, în 1938 fiind colaborator al Institutuluipentru Studiul Istoriei Universale.Unul dintre membrii fondatori ai SocietăţiiScriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni (1940).A fost membru al Asociaţiei Slaviştilor dinRomânia, colaborator extern al InstitutuluiBianuŞtefan BezdechiIon Bianude Istorie Nicolae Iorga şi al Institutului deStudii Româno-Sovietice al Academiei Române.Persecutat în România, a fost nevoitsă lucreze ca paznic la cimitirul Bellu, faptcare s-a soldat cu scrierea a două lucrări documentarede netăgăduită valoare: CimitirulBellu din Bucureşti (1941) şi Necropola Capitalei(1972). Alte lucrări: Armenii în Basarabia.Manuk-bei (1934), Cărturari basarabeni (1940),Din alte vremi (1940), Boierimea Moldovei dintrePrut şi Nistru (vol. 1–1940, vol. 2–1943),Costache Stamati. Familia şi contemporanii săi(1942), Profiluri de ieri şi de azi (1943), Călătoriruşi în Moldova şi Muntenia (1947), Puşkin înexil (în colaborare, 1947), Contribuţii la istoriarelaţiilor româno-ruse (1948). Este şi autor alunui roman scris în ruseşte: Ultimul om deprisos (1953–1956). A fost distins cu Medaliade Aur a Institutului de Istorie şi Heraldicăal Franţei (1935), Crucea Ligii RepublicaneFranceze a Binelui Public, clasa a III-a, Medaliade Onoare Vermeil a Societăţii Academicede Litere şi Arte a Franţei (1936), PremiulHanu’ Ancuţei (1938), Premiul Năsturel alAcademiei Române (1948). Post-mortem afost ales membru al Academiei InternaţionaleDi Pontzen din Napoli (1974).Bianu, Ion(1.10.1856, Făget, jud. Alba –3.02.1935, Bucureşti)Editor de texte vechi, fondator al şcolii româneştide bibliografie şi biblioteconomie,profesor universitar de istoria literaturiiromâne (1902–1928), director al BiblioteciiAcademiei. A editat Predice făcute la praznicemari de Antim Ivireanul, 1886; Psaltirea înversuri a lui Dosoftei, 1887; Psaltirea Şcheiană,1889. Ca bibliograf, a organizat BibliotecaAcademiei şi a publicat Bibliografia româneascăveche, 4 vol. 1903–1944, din care vol.1–2 în colaborare cu Nerva Hodoş şi vol.3–4 în colaborare cu Dan Simonescu, precumşi Catalogul manuscriselor româneşti, încolaborare cu Remus Caracaş şi Gh. Nicolăiasa,4 vol., astfel: vol. 1–3, 1907–1931;93ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 93 31.10.2011 17:22:32


BibescuGeorge V. Bibescu Gheorghe Bibescu Martha Bibescu Ion Bibicu94vol. 4, 1967, continuat de Gabriel Strempel,Fl. Moisil, L. Stoianovici. Ca istoric literar s-aremarcat prin numeroase studii despre literaturaromână veche. Director al BiblioteciiAcademiei Române (1884–1935), membru(1902) şi preşedinte al Academiei Române(1929–1932), vicepreşedinte (1932–1935).Bibescu, George Valentin(3.04.1880, Bucureşti – 2.07.1941, Bucureşti)Pilot. Nepot al lui Gheorghe B. şi fi al luiGeorge B., care a luptat în Mexic, în CorpulExpediţionar Francez. În 1905 a construitun balon, numit România, cu care a făcutexerciţii de zbor la Paris. A învăţat pilotaj laşcoala lui Louis Blériot de la Pau şi a obţinutpermisul internaţional nr. 20. Fondator şicomandant al Şcolii de pilotaj de la Cotroceni.Cofondator al Federaţiei AeronauticeInternaţionale şi al Automobil ClubuluiRomân (1901). Maşina lui a fost a IV-a înregistratăîn România şi a călătorit, cu soţiasa, Martha B., în automobil până în Persia(Ispahan), traversând Rusia şi Caucazul.Preşedinte al Comitetului Olimpic Român,vicepreşedinte şi preşedinte al FederaţieiAeronautice Internaţionale.Bibescu, Gheorghe(1804, Craiova – 1874, Paris)Domn al Ţării Româneşti din 1846, abdicatla 1848 de teama revoluţiei. Frate cu BarbuŞtirbei. A studiat Dreptul la Paris. Căsătoritcu Zoe Mavrocordat. Întors în ţară în 1842,a fost reprezentant al Doljului în AdunareaPublică Extraordinară (parlamentul) condusde Pavel Kisseleff în timpul RegulamentuluiOrganic, răspunzând de Justiţie şi Externe.După abdicare a plecat la Paris.Bibescu, Marthanume la naştere Martha Lucia Lahovary(28.01.1889, Bucureşti – 29.11.1973, Paris)Prozatoare. Fiică a diplomatului Ion Lahovary,grec de origine, se înrudea dupămamă cu familia Mavrocordat (purceasădin Mavrocordat dragomanul, adică translatorulPorţii Otomane la finele veacului alXVII-lea, tot grec), iar soţul, George ValentinB., preşedinte fondator al Aeroclubului Român,era nepotul domnitorului Gheorghe B.Prietenă cu regina Maria a României, a fostproprietara palatului Mogoşoaia, căruia i-aredat strălucirea de pe vremea ctitoriei luiConstantin Brâncoveanu. A călătorit foartemult, fără a studia în vederea unei profesii.A debutat la Paris, cu volumul Les huit Paradis(Cele opt raiuri), 1908, Premiul AcademieiFranceze. I-a cunoscut pe Marcel Proust,Anatole France, Paul Valéry, Jean Cocteau,Rainer Maria Rilke, Paul Claudel ş.a., carefrecventau salonul ei. A cunoscut mari personalităţipolitice ale epocii. S-a consacrat cuvolumul Isvor, le pays des Saules (Izvor, ţinutulsălciilor), 2 vol., 1923. Nu şi-a uitat niciodatăţara natală: Une victime royale: Ferdinand deRoumanie (O victimă regală: Ferdinand al României),1927; Pages de Bukovine et de Transylvanie(Pagini despre Bucovina şi Transilvania), 1930.Post-mortem i-a apărut la Bucureşti Jurnalpolitic (ianuarie 1939 – ianuarie 1941), 1979.Bibicu, Ion(4.12.1944, com. Unirea, fostă Osmanu, jud. Brăila)Inginer electronist. A absolvit Facultatea deElectronică şi Telecomunicaţii a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Cercetător laInstitutul de Fizică Atomică. Contribuţii îndomeniul fizicii experimentale. A inventatun prototip de analizor pentru determinareacaseriteitei, a realizat un polarimetruMössbauer. Membru al Societăţii Românede Fizică, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România, membru al Academieide Ştiinţe din New York.Bidian, Augustin Alexandrua semnat şi Alexandru Bidian,Nicolae Alexandru Hortopan(28.06.1930, Sibiu)Teolog şi scriitor. În 1954 ia diploma de licenţăîn Teologie, apoi doctoratul în Teologie.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 94 31.10.2011 17:22:32


O piesă de teatru scrisă în acest timp, Tezeusau destinul puterii, apare după răsturnarealui Ceauşescu, în 1993. Publică diversearticole de specialitate în revistele teologicedin Bucureşti şi Sibiu. Un timp activeazăca lector de limba germană la Institutul deTeologie din Bucureşti. În toamna lui 1975fuge în Germania şi se înscrie la Facultateade Filosofie a Universitătii Guttenberg dinMain. Din 1977 deţine postul de lector delimba română la aceeasi universitate. Ia partela formarea primei organizaţii politice în exilpentru eliberarea ţării, Consiliul NaţionalRomân (CNR), înfiinţat la Paris în 1968,unde deţine funcţia de preşedinte al secţieiEuropa Centrală şi de Nord, iar ulterior esteales membru în Grupul de Conducere. Iniţiazăşi conduce prima publicaţie a CNR-uluiîntr-o limbă străină, Blick in die Zukunft,trimisă personalităţilor politice şi bisericeştide limbă germană. În prezent ţine cursuri defilosofie şi de yoga şi scrie în diverse publicaţiidin ţară şi din străinătate. Alte lucrări:Tropfen aus einer sonnenlosen Welt–Gedichte,(Picuri dintr-o lume fără soare – Versuri), 1984;Das Negative und die Philosophie – Eine geschichtlich-fundamentaleUntersuchung angelehnt andie griechische Philosophie, an Hegel und Heidegger(Negativul şi filosofia – O cercetare istoricăfundamentală pe baza filosofiei greceşti, a luiHegel şi Heidegger), 1984; Yoga für Anfänger.Gesundheit für Körper und Seele (Yoga pentruîncepători. Sănătăte pentru corp şi suflet), 2 vol.,1986 şi 1988.Bieşu, Maria(3.08.1935, Volintiri, jud. Cetatea Albă, Basarabia)Cântăreaţă de operă (soprană lirico-dramatică)şi lied, profesoară. Studiază laConservatorul de Stat G. Musicescu dinChişinău (1956–1961) cu Susana Zarifian(1956–1960) şi Polina Botezat (1960–1961,canto), Nachmann Leib (armonie), GheorgheBorş (teorie-solfegiu), AleksandrAbramovici şi Aleksandra Beilina (istoriamuzicii), Boris Miliutin şi Timofei Gurtovoi(mişcare scenică). În studenţie devine laureatăa Festivalului Mondial al Tineretuluişi Studenţilor (Moscova, 1957). Evolueazăca solistă în orchestra de muzică popularăFluieraş (1958–1960). Din 1961 e solistăla Teatrul de Operă şi Balet, debutând înrolul titular din opera Tosca de G. Puccini(1962). În 1965–1967 îşi perfecţionează măiestriainterpretativă la Teatrul La Scala dinMilano (Italia) sub conducerea celebruluipedagog Enrico Piazza. Tot în acest răstimpdevine laureată a Concursului InternaţionalP.I. Ceaikovski de la Moscova (premiul alIII-lea). În 1967 obţine premiul I şi titlul CeaBieşuAugustin Al. BidianMaria Bieşumai bună Cio-Cio-San din lume pentru ceamai reuşită interpretare a acestui rol la ConcursulInternaţional consacrat memorieisolistei Miura Tamaki (Tokio). A întreprinsnumeroase turnee artistice în Italia, Japonia,Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,Bulgaria, SUA, România, Brazilia, Franţa,Finlanda, Cuba, Australia, Belgia, Spania,Rusia şi celelalte republici ale fostei URSS.Participă la ciclul de concerte „Voci sublimede la Berlin“, la festivalurile muzicaleStelele Moscovei, Nopţile albe, Primăvarakieveană, Toamna bielorusă, Zorii Crimeii,Mărţişor etc. Opera italiană romantică dinsecolul al XIX-lea predomină în repertoriulcântăreţei. Lista rolurilor interpretatecuprinde peste 30 de titluri: Serghei Lazode D. Gherşfeld; Balada eroică de A. Stârcea,Alexandru Lăpuşneanu de Gh. Mustea. S-aprodus în filmele Vocea mea e pentru tine(Telefilm-Chişinău, 1971); Cântă Maria Bieşu(Telefilm-Chişinău, 1975); Cu dragoste cătrevoi (Telefilm-Chişinău, 1979); Cio-Cio-San(Moldova-film, 1981); Tosca (Telefilm-Chişinău,1982); O, Marie!... (Ecran, Moscova,1984). Membră a mai multor jurii ale unorconcursuri (Glinka, Ceaikovski) şi festivaluriinternaţionale de canto (Tokio, Barcelona,Budapesta). Preşedintă a Uniunii Muzicienilordin Republica Moldova (din 1987).Vicepreşedintă a Uniunii Internaţionale aMuzicienilor (Moscova); fondatoare a FestivaluluiInternaţional al vedetelor de operă şibalet „Vă invită Maria Bieşu“, care are locanual la Chişinău (ed. I-a, 19–28.IX.1990).Numele ei îl poartă Şcoala de Arte din ŞtefanVodă (1997). Artistă Emerită din RepublicaMoldova (1964). Artistă a Poporului din RepublicaMoldova (1967) şi din URSS (1970).Laureată a Premiului de Stat al Moldovei(1968) şi al URSS (1974). Ordinul Republicii(1993). Ordinul Naţional Steaua Românieiîn grad de Comandor. Decorată cu Medaliade Aur a Fundaţiei Irina Arhipova din Rusia.Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe aRepublicii Moldova (1999).95ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 95 31.10.2011 17:22:32


96Nicolae BileţchiFrancisc BinderBiji, Mircea Dragoş(10.01.1913, Viişoara, Cluj –3.03.1992, Bucureşti)Statistician. A absolvit Filosofia la Cluj şidin 1940 a lucrat la Bucureşti la InstitutulCentral de Statistică. Din 1948 este profesoral Institutului şi al Facultăţii de Drept,apoi al ASE. Director general la DirecţiaGenerală de Statistică (1962–1965). Lucrări:Metoda colectivă de cercetare statistică(1957); Ce este statistica (1964), Probleme alestatisticii economice desprinse din acţiunea deperfecţionare a sistemului informaţional (1973).Membru corespondent al Academiei Române(1965).Bileţchi, Nicolae(12.03.1937, Oprişeni, reg. Cernăuţi,Bucovina de Nord)Critic și istoric literar. A absolvit Universitateade Stat din Cernăuţi. Specializare laInstitutul de Literatură Universală M. Gorkidin Moscova. Elev al lui Iuri Kojevnikov.A lucrat la Institutul de Limbă şi Literatură(din 1991 Institutul de Istorie și TeorieLiterară al AŞM, din 1998 Institutul deLiteratură şi Folclor, în prezent Institutul deFilologie). Profesor la Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat şi la UniversitateaPedagogică de Stat din Chişinău.Lucrări: Elementele epic şi liric în dramaturgiasovietică moldovenească, 1972; Consemnări critice,1976; Considerări şi reconsiderări literare,1983; Romanul şi contemporaneitatea, 1984;Analize şi sinteze critice (2007). Laureat al PremiuluiPrezidiului AŞM. Distins cu MedaliaMeritul Civic.Binder, Franciscprenume la naştere Franz(1824, Sebeş Alba – 1875, Ploieşti)Farmacist şi călător. German ca etnie (sas).Farmacist prin tradiţie familială, a plecat în1849, după tulburările generate de revoluţie,din Ploieşti, unde locuia, în căutareafratelui său vitreg, Samuel Mauksch, aflatBijiîn serviciul militar egiptean. A urmat rutaConstantinopol–Bagdad–Alep–Cairo, darnu şi-a găsit fratele şi s-a alăturat misiuniiaustriece catolice din Cairo, graţie căreia aacoperit de mai multe ori ruta spre Khartum(capitala Sudanului) şi a ajuns pânăla 3 grade nord de ecuator, călătorind peNilul Alb. A cunoscut numeroase triburibăştinaşe, printre care şi azande, mombuti,pigmei. A constituit o bogată colecţie etnograficăşi istorică, pe care, la întoarcere, adonat-o muzeului din Sebeş Alba şi celuidin Sibiu (inclusiv un sarcofag). A lăsatdescrieri ale unor specii de animale şi deplante, ca şi ale obiceiurilor locuitorilorîntâlniţi, care fac din ele una dintre celemai importante surse pentru stabilireaantecedentelor vieţii în Africa.Birdaş, Emiliannume la naştere Ioan Birdaş(23.11.1921, Rohia, jud. Maramureş –5.04.1996, Caransebeş)Episcop de Alba Iulia. A intrat de tânăr cafrate la mănăstirea Rohia (1935), fiind tunsîn monahism tot acolo, sub numele Emilianşi hirotonisit ierodiacon şi ieromonah(1941). Şi-a început studiile la SeminarulMonahal de la mănăstirea Cernica în anul1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupaţieiTransilvaniei de Nord. A slujit o perioadăca administrator parohial în unele parohiidin jurul Rohiei şi în jurul mănăstirii Sf.Ilie din Topliţa (1942–1944). Şi-a reluatapoi studiile la seminariile Sf. Nicolae dinRâmnicu Vâlcea şi Nifon Mitropolituldin Bucureşti (1944–1948) şi la InstitutulTeologic Universitar din Bucureşti(1948–1952). După absolvirea facultăţii estenumit preot slujitor la Catedrala Patriarhalădin Bucureşti (1953–1957), apoi devinevicar administrativ la episcopia Romanuluişi Huşilor (1957–1963). În 1958 a fost hirotonisitarhimandrit. Ulterior devine preot-parohal Catedralei Reîntregirii din AlbaIulia (1963–1973), unde la acel moment nuexista o episcopie. La 11 iunie 1973 a fostales episcop-vicar al arhiepiscopiei Sibiului,cu titlul Răşinăreanul, fiind hirotonisitarhiereu în 1973. În 1975 a fost înfiinţatăEpiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, fiind alesla 14 decembrie 1975 episcop al noii structuribisericeşti. A contribuit la reconstruireadin temelii a unui număr de 72 de bisericiortodoxe şi la repararea altor sute de lăcaşuride cult. În 1990 a fost obligat să demisionezedin scaunul de episcop de Alba Iulia.În 1994 a fost ales episcop al reînfiinţateieparhii a Caransebeşului. A publicat studiide teologie şi istorie, dintre care amintim:ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 96 31.10.2011 17:22:32


Originea istoriei a voturilor monahale (1954);Stavropighia în Dreptul bisericesc (1955); AlbaIulia, oraş bimilenar (Sibiu, 1975); Satul Rohiaşi Mănăstirea Sf. Ana (Cluj, 1980); MănăstireaRâmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă(Alba Iulia, 1981); Pagini din istoria scaunuluivlădicesc ortodox român din Alba Iulia (1982);Satul şi Mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului(Bucureşti, 1994). A reeditat Noul Testamentde la Bălgrad din 1648 (1988) şi Bucoavna de laAlba Iulia din 1699 (1989). Ca omagiu pentruîntreaga activitate, a fost ales membru deonoare al Academiei Române în 1992.BirlicV. Vasiliu-Birlic, GrigoreBitzan, Ion(23.08.1924, Limanu, jud. Constanţa –15.09.1997, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti, unde a devenit profesor laInstitut. A expus în România, Italia, Brazilia,Franţa, Germania, Scoţia, Olanda, SUA, Irlanda,Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania,Ungaria, Polonia. A reprezentat Româniala Bienalele de la Veneţia din 1964 şi 1997.Preţuit de Mihail Bahtin, semiotician, pentrumodernitatea demersului său plastic. Distinscu Premiul pentru Pictură Monumentală alUAP (1965), Ordinul Naţional pentru Cultură,clasa a II-a, 1968; Premiul Criticii deArtă al UAP, 1977.Blaga, Iosif(1864, Lancrăm, jud. Alba – 2.06.1937, Braşov)Estetician. A făcut Teologia la Sibiu şiLiterele la Budapesta. A fost profesor, apoidirector la liceul Andrei Şaguna din Braşov.A călătorit în Suedia, Norvegia, Franţa.A fost membru al Consiliului Naţional alUnităţii Românilor, care a pregătit Unirea dela 1918. A fost vicepreşedinte al SenatuluiRomâniei (1928–1931). Lucrări: Teoria dramei,1899; Din estetica tragicului, 1900. Esteprimul estetician care se ocupă, în România,de literatura dramatică.Blaga, Lucian(9.05.1895, Lancrăm, jud. Alba – 6.05.1961, Cluj)Scriitor. Nepot al lui Iosif B. A absolvit Facultateade Teologie din Cluj (1917) şi s-a înscrisla Facultatea de Filosofie a Universităţii dinViena, unde şi-a luat şi doctoratul (1920).A fost ataşat de presă la Varşovia, Praga,Berna (1926–1932), consilier de legaţie laViena şi Berna, ministru plenipotenţiar laLisabona, profesor la Universitatea din Cluj.A fost membru al ASTRA. Membru fondatoral Gândirii. A editat la Sibiu revista Saeculum,1943–1944. A scris versuri, filosofie, teatru,BlajeviciEmilian BirdaşLucian Blagaeseuri, studii. După război a fost bibliotecarla Biblioteca Universităţii din Cluj, apoi cercetătorla Institutul de Filosofie al Academiei,Filiala Cluj. A colaborat la Gazeta Transilvaniei,Convorbiri literare ş.a. Cele mai cunoscutelucrări de filosofie: Trilogia cunoaşterii,1944; Trilogia valorilor, 1946; Trilogia culturii,1946; poezie: Poemele luminii, 1919; În mareatrecere, 1924; Lauda somnului, 1929, PremiulSocietăţii Scriitorilor Români, Premiul AcademieiRomâne; La cumpăna apelor, 1933; Lacurţile dorului, 1939; Nebănuitele trepte, 1943;Poezii, 1962; teatru: Zamolxe, 1921, PremiulUniversităţii din Cluj; Daria, 1925; MeşterulManole, 1927; Cruciada copiilor, 1930; AvramIancu, 1934; Arca lui Noe, 1944; eseuri: Pietrepentru templul meu, 1921, Premiul Academiei;Hronicul şi cântecul vârstelor, 1965; studii:Gândirea românească în Transilvania în secolulal XVIII-lea, 1966; Experimentul şi spiritulmatematic, postum, 1969. Filosofia sa este originală,îmbinând pantheismul şi ortodoxia.Un fragment de roman, Luntrea lui Charon, aapărut postum, în 1989. Romanul a fost editatîn întregime în 1990. Iniţial expresioniste,scrierile lui evoluează spre o formulă proprie,expresie a unei estetici şi filosofii originale,exacerbată de setea de transcendent, îmbibatăde mitologia românească. A tradus înromâneşte Faust de Goethe, din Lessing şiHölderlin. Membru al Academiei Române(1936), exclus (1948) şi reînregistrat (1990).Blajevici, Predrag(5.01.1974, Podgoraţ, Valea Timocului, Serbia)Medic. A absolvit Liceul Sanitar la Zaječar şiFacultatea de Medicină la Universitatea dinCraiova. Este fondatorul asociaţiei româneştiAriadnae Fillum, preşedinte al Partidului Democratal Rumânilor din Serbia, preşedinte alComitetului de conducere al Federaţiei Rumânilordin Serbia şi prim-vicepreşedinte alConsiliului Naţional al Minorităţii NaţionaleRumâne din Serbia. Din 2008 este preşedinteal Consiliului Adunării comunei româneştiBor de pe Valea Timocului.97ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 97 31.10.2011 17:22:32


98Blajevici, Teoctist(23.02.1807, Ipoteşti, Suceava –27.09/9.07.1879)Cărturar şi preot. Absolvent al InstitutuluiTeologic din Cernăuţi, preot la Storojineţ şiPrisăcăreni, egumen la mănăstirea Dragomirna,mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei.S-a ocupat de gramatica limbii române, întentativa de unificare a graiurilor într-olimbă română literară: Theoretisch-praktischeGrammatik der Daco-Romanischen Sprache(Gramatica practico-teoretică a limbii daco-romane),Lemberg-Cernăuţi, 1844.Blandiana, Ananume la naştere Otilia Valeria Coman(25.03.1942, Timişoara)Poetă. A absolvit Facultatea de Filologie laCluj (1967), a fost redactor la Amfiteatru şiViaţa studenţească (Bucureşti), după ce avuseseinterdicţie de publicare (1959–1963) cafiică de „duşman al poporului“ (tatăl, preot,a fost deţinut politic). În 1968 a fost invitată,împreună cu soţul, scriitorul RomulusRusan, de Guvernul Cehoslovaciei, să scriedespre „primăvara de la Praga“. A avut obursă de studii la Iowa City (1973–1974).Premiul Herder, 1982. Îl desemnează bursierpe Emil Hurezeanu. A debutat cu volumulPersoana întâia plural (1964). Poezia este antimetaforică,situaţia dilematică se referă lanormele etico-sociale în raport cu aspiraţiaspre puritate a fiinţei interioare: Călcâiulvulnerabil, 1966; A treia taină, 1969, PremiulUniunii Scriitorilor; Calitatea de martor, 1970,Premiul Academiei; Poezii, 1974; Cea maifrumoasă dintre lumile posibile, 1978; Întâmplăridin grădina mea, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilorpentru literatură pentru copii; Proiectede trecut, 1982, Premiul Asociaţiei Scriitorilor,Bucureşti; Coridoare de nisip, 1984; Stea depradă, 1985; Întâmplări de pe strada mea, 1988;Arhitectura valurilor, 1990; Sertarul cu aplauze,1992; Soarele de apoi, 2000; Coridoare de oglinzi,2003. A scris versuri pentru copii, unde MotanulArpagic este identificat cu dictatorulNicolae Ceauşescu: Poeme fără Arpagic, pentrucititorul cel mai mic, 1991; Imitaţie de coşmar,proză, 1995; În dimineaţa de după moarte, 1996.Premiul Naţional pentru Poezie „Mihai Eminescu“(1997). Iniţiatoare a Alianţei Civice(1990), preşedintă a PEN-Clubului Român şia altor organizaţii civice (Fundaţia AcademiaCivică, 1994; editoare a Bibliotecii Sighet,despre lagărele comuniste). Membru al AcademieiEuropene de Poezie (1998), membrufondator al Academiei Mondiale de Poezie,Verona, 2001, de sub egida UNESCO.BlajeviciBlank, Aristide(1.01.1883, Bucureşti – 1.01.1960, Paris)Bancher. Evreu sefard. Nepot al lui MauriciuB. Membru al Partidului NaţionalLiberal. A absolvit Dreptul şi Ştiinţele Economicela Berlin. A preluat afecerile tatăluisău în 1914. Prieten cu I. Gh. Duca, a fosttrimis la Londra împreună cu Danielopolu,pentru a obţine un credit spre a cumpăraarmament. În 1916 a deschis o filială la Iaşi.În 1923 banca avea 25 de sucursale (Paris,Istanbul, Viena, New York). În calitate deconsilier al lui Nicolae Titulescu, a finanţatînfiinţarea Companiei Franco-Române deAviaţie (1920), a Companiei Aviaţiei CivileRomâne. Fondator, în 1923, al EdituriiCultura Naţională, pe care a şi finanţat-o,oferindu-i conducerea lui Vasile Pârvan.A fost economistul casei regale din 1930.A preluat de la Constantin Mille, în 1937,trustul Adevărul. Pe fondul marii crize dinanii 1930, banca a intrat în incapacitate deplată (în 1931), iar M. Manoilescu, adept allui Mussolini, a ajutat falimentul ei, survenitîn 1932.Blank, Mauriciu(1828, Piteşti – 1929, Bucureşti)Bancher. Evreu sefard, familie venită înveacul al XVIII-lea din Spania, cu numeleDurrera el Blanco. A studiat la Viena Comerţulşi Finanţele. Revenit în 1863, a fostangajat de Jacob Marmorosh, firmă de creditagreată de Banca Imperială Otomană dinConstantinopol. Din 1869 devine coproprietaral firmei de credit, iar din 1874 devineBanca Marmorosh-Blank. Anghel Salignyconstruieşte un sediu nou. Această bancăa finanţat guvernul român în timpul războiuluide independenţă şi apoi a finanţatconstruirea căilor ferate Buzău–Mărăşeşti1879–1881; Dorohoi–Iaşi 1894; RâmnicuVâlcea–Câineni 1895, străpungerea tuneluluide la Barboşi (1882), canalizarea oraşuluiBucureşti, precum şi modernizarea portuluiConstanţa. A pus bazele mai multor societăţi:Societatea Română pentru Comerţulşi Industria Petrolului (1903), împreună cuDimitrie A. Sturdza şi G.G. Assan; SocietateaColumbia (1905); Creditul Petrolifer(1906), împreună cu Disconto Gesellschaft.În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C.Brătianu i-a cerut părerea în legătură cutrimiterea tezaurului românesc la Moscova.Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimităsub nici o formă în Rusia, susţinând că emai sigur să fie trimis în Anglia.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 98 31.10.2011 17:22:33


BocAna Blandiana Claudiu Bleonţ Lola Bobescu Ioan BobBleonţ, Claudiu(27.08.1959, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A lucrat laTeatrul din Petroşani şi la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. A participat la numeroasefestivaluri în Anglia, Brazilia, Italia, Portugalia,Grecia. Roluri în teatru: A douăsprezeceanoapte de Shakespeare; Torquato Tasso de Goethe;Zbor deasupra unui cuib de cuci după DaleWasserman; Livada de vişini de A.P. Cehov;Păsările de Aristofan; Numele trandafiruluidupă Umberto Eco; Ultima oră de MihailSebastian; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale;roluri în film: Să mori rănit din dragostede viaţă, regia Mircea Veroiu, 1984; Pas îndoi, regia Dan Piţa, Premiul pentru cel maibun actor, Costineşti 1985; O vară de neuitat,după Bijuterii de familie de Petru Dumitriu,regia Lucian Pintilie, 1995, Cannes – selecţiaoficială. Premiul Fipresci, New Delhi.Bobescu, Lola(9.08.1921, Craiova –4.09.2003, Sart les Spa, Belgia)Muziciană. Şi-a început cariera ca un copilminune, dând primul recital la 6 ani, împreunăcu tatăl său. A primit primul premiuinternaţional în 1934 la Conservatorul dinParis. A fondat în 1958 Orchestra de Camerăa Waloniei. A fost profesoară la Conservatoruldin Bruxelles şi a format generaţii deviolonişti ca membră a juriului ConcursuluiRegina Elisabeta (Belgia) în intervalul 1971–1999. A înregistrat în interpretare propriesonate de Beethoven, Fauré, Brahms, Franckşi Debussy, ca şi opere din repertoriul baroc.Bob, Ioan(1739, Iclod, Cluj – 2.10.1830, Blaj)Cărturar şi cleric. A studiat la SeminarulCatolic din Cluj. Episcop greco-catolic deBlaj (din 1784), a luptat pentru emancipareasocială şi naţională a românilor din Transilvania,fiind unul dintre autorii textuluiSupplex Libellus Valachorum (1792), adresatîmpăratului Leopold al II-lea al Austro-Ungariei,document fundamental în lupta pentrudrepturi naţionale a transilvănenilor.A scris Dicţionarul rumanesc, lateinesc şi unguresc,1822–1833, primul dicţionar etimologic,având 11 000 de cuvinte. De asemenea,a editat Biblia de la Blaj, 1784, consideratăpână astăzi monument de cultură de cătregreco-catolicii din România.Bobuţac, Valeriu(13.03.1945, Hincăuţi, Edineţ, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Institutul de Economieşi Comerţ la Lwov, azi Ucraina. A lucratîn cooperaţia de consum, a fost ministrual Comerţului (1985), viceprim-ministruşi ministru al Economiei (1994–1996).Director al Institutului de Cercetări în domeniulpieţii şi marketingului şi preşedinteal companiei Renaşterea. Ambasador înRusia şi prin cumul în Finlanda şi Kazahstan(1997–2001) şi în Ungaria, prin cumulîn Republica Cehă, Slovacia, Croaţia,Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, SfântulScaun şi Comisia Dunării (din 2005). A fostguvernator al BERD (Banca Europeanăpentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi viceguvernatoral Băncii Mondiale din parteaRepublicii Moldova.Boc, Emil(6.09.1966, Răchiţele, jud. Cluj)Prim-ministru al României. A absolvitfacultățile de Istorie și de Drept aleUniversității din Cluj. Specializări la universitățiledin Nottingham (Anglia), Pittsburgh,Michigan și Virginia (SUA), Bruxelles (Belgia).Conferențiar la Facultatea de ȘtiințePolitice, Administrative și ale Comunicăriiși Facultatea de Drept de la Universitateadin Cluj. Avocat în Baroul Cluj. Membrual Partidului Democrat–Liberal. Deputat(2000–2004), președinte al partidului (din2003), primar al Clujului (din 2004), prim–ministru (2008–2009, demis de Parlamentprin moțiune de cenzură; din decembrie99ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 99 31.10.2011 17:22:33


BodeaValeriu Bobuţac Emil Boc Emil Bodnăraş1002009 reînvestit de președintele României,activ și în prezent). Lucrări: Separația puterilorîn stat, 2000; Instituții politice și proceduriconstituționale în România, 2007.Bodea, Cornel(28.08.1903, Viena – 8.12.1985, Cluj-Napoca)Inginer chimist. A absolvit liceul la Cernăuţişi Chimia la Institutul Politehnic din Berlin.S-a specializat la Paris, la Collège de France.A fost profesor la Institutul Agronomic şiapoi la Institutul de Chimie al Academiei,filiala Cluj. Coordonator al Tratatului debiochimie vegetală, 1964. Lucrări: O nouă metodăpentru dozarea formolului (1930), Obţinereazahărului din cocenii de porumb (1932), Acţiuneatetracetatului de plumb asupra retrohidrocarotinei(1961), Progrese în cunoaşterea mecanismuluibiochimic al vederii (1973). Membru corespondental Academiei Române (1963).Bodea, Cornelia(9.04.1916, Dud, Arad)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, specialitatea istorie universală, şiŞcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie.Cercetător la Institutul de Istorie NicolaeIorga din Bucureşti (din 1949). Profesorinvitat în Ohio, Boston. Lucrări: Documenteprivind Unirea Principatelor (1963), Bibliografiaistorică a României sec. XIX, 2 vol. (1972, 1974),Lupta pentru unitatea naţională 1834–1848(1967), Premiul Academiei Române. Membrual Academiei Române (1992).Bodiul, I(van) I(vanovici)(21.12/3.01.1918, Alexandrovka, reg. Nikolaev,azi Ucraina)Om politic. Ucrainean ca etnie. A absolvitColegiul Agrotehnic la Voznesensk, reg.Nikolaev, Ucraina. A lucrat în regiuneaOdessa ca agronom. A absolvit Academia deMedicină Veterinară a RKKA (Armata Roşiea Muncitorilor şi Ţăranilor) la Moscova.A fost şef al serviciilor veterinare în diverseregimente şi divizii ale Armatei Roşii. Revenitîn Moldova în 1946, a fost prim-adjunctal comisarului poporului pentru agriculturădin Sovietul de Miniştri, controlor al Consiliuluipentru treburile colhozurilor de pelângă Guvernul URSS pentru RSS Moldovenească,prim-secretar al Comitetuluiraional Chişinău al PCM şi director al CaseiRepublicane a Agronomilor. După absolvireaŞcolii Superioare de Partid la Moscova(1959), a fost prim-secretar al CC al PCM,vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrial URSS şi membru în Comitetul Centralal PCUS, membru în Comitetul Central alPCUS. Prieten cu Leonid Brejnev. Distinscu Ordinul Lenin, Ordinul Războiul pentruApărarea Patriei, Ordinul Insigna de onoarea Moldovei şi de mai multe ori OrdinulSteaua Roşie.Bodnăraş Emilnume la naştere Bodnariuk(10.02.1904, Iaslovăţ, com. Milişeuţi,jud. Suceava – 24.01.1976, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Iaşi, Şcoala Militară la Timişoara, caşef de promoţie (1927) şi Şcoala de Artileriedin Bucureşti ca şef de promoţie (1930).În 1932 a dezertat din armată şi a fugit înURSS. S-a întors ilegal în ţară în 1935 pentrua îndeplini sarcini trasate de GPU (serviciulde spionaj sovietic), dar a fost arestatşi condamnat la 5 ani muncă silnică, făcuţila Braşov, Doftana şi Caransebeş. MembruPCR din 1940. A fost alături de GheorgheGheorghiu-Dej încă de la început. A organizatformaţii paramilitare clandestine.A participat, alături de Lucreţiu Pătrăşcanu,la lovitura de stat organizată de regeleMihai pentru înlăturarea lui Antonescuşi a făcut parte din grupul operativ care aorganizat insurecţia armată de la 23 august1944. A fost secretar general al preşedinţieiConsiliului de Miniştri pentru supraveghereaServiciilor Secrete (1945–1947), a fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 100 31.10.2011 17:22:33


membru al Comitetului Central şi BirouluiPolitic al PCR din 1945, ministru al Apărăriicu gradul de general-colonel (1947–1955),ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor(1957–1959), vicepreşedinte al Consiliuluide Miniştri (1955–1965) şi primvicepreşedinteal Consiliului de Miniştri alRPR (1955–1957; 1965–1967), fiind generalcu patru stele. A avut un rol important înpropulsarea lui Nicolae Ceauşescu. ComunaMilişeuţi s-a numit Bodnăraş între anii1976 și 1996.Bodnărescu, Samson(27.06.1840, Voinel, jud. Suceava –3.03.1902, Pomârla, jud. Botoşani)Poet. A studiat la Universitatea din Iaşi, undea fost remarcat de Titu Maiorescu. Acesta l-atrimis la Viena la studii (1868–1870). Şi-aluat doctoratul în filosofie la Giessen, Germania.A fost bibliotecar la Biblioteca Centralădin Iaşi, director al liceului Vasile Lupudin Iaşi. A făcut parte din societatea Junimea.A scris meditaţii filosofice, epigrame, elegii:Din Scrierile lui Samson Bodnărescu, 1884 şitragedii: Lăpuşneanu Vodă, 1878–1879. A fostinfluenţat de romantismul german şi esteconsiderat precursorul lui Eminescu, deşiau fost aproape contemporani.Bodogae, Teodor(10.03.1911, Cetatea de Baltă, jud. Alba –22.11.1994, Sibiu)Teolog. A studiat la Academia Teologică dinSibiu şi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi.Specializări la Atena, Belgrad, Berlinşi Tübingen. Profesor la Academia Teologicăşi Institutul Teologic din Sibiu. Lucrări:Ajutoarele româneşti de la mănăstirile din SfântulMunte Athos, 1940; Din istoria Bisericii Ortodoxede acum 300 de ani. Sinodiu de la Iaşi, 1943;Un capitol din relaţiile româno-ruse: MitropolitulPetru Movilă, 1946; Câteva documente în legăturăcu frământările sociale ale românilor ardeleniîn vara anului 1848, 1956; Dimitrie Cantemir –Loca obscura, traducere şi comentarii, 1973;Origen. Scrieri alese, I. Din lucrările exegetice laVechiul Testament, Bucureşti, 1981.Bogdan IV. Muşat, Bogdan IBogdan, Alexandru(19.05.1941, Bucureşti)Medic veterinar. A început Facultatea de Zootehniedin cadrul Institutului AgronomicBucureşti şi a continuat, absovind-o, Facultateade Medicină Veterinară, apoi EconomieAgrară la Facultatea de Ştiinţe EconomiceBogdanAlexandru BogdanIoan Bogdandin Cluj. Specializare la Hanovra. Profesorla Facultatea de Medicină Veterinară, apoi deZootehnie din Cluj. Director al Centrului deBiotehnologii din Cluj, director al CentruluiNaţional de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor(din 1993). Contribuţii în domeniulselecţiei genetice. A elaborat conceptele dezootehnie nucleară şi medicină veterinarănucleară. Preşedinte al Asociaţiei Românepentru Embriotransfer, preşedinte deonoare al Asociaţiei Naţionale a MedicilorVeterinari Specialişti în Zootehnie, membrual Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România,membru corespondent al AcademieiRomâne (1991).Bogdan–Duică, Gh(eorghe)(2.01.1866, Braşov – 20/21.09.1934, Braşov)Critic şi istoric literar. Studii universitare laBudapesta şi Jena. Profesor de istoria literaturiiromâne moderne la Universitatea dinCluj. Intensă activitate publicistică în sprijinulidealului unităţii naţionale. Principalulexponent român al istoriei literare de orientarepozitivistă, din păcate lipsit de intuiţievalorică: Petru Maior, 1893; Istoria Ţărănismului,vol. I: Viaţa şi opera întâiului ţărănist român.Ion Ionescu de la Brad, 1921; Istoria literaturiiromâne moderne. Întâii poeţi munteni, 1923;Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, 1924; Viaţaşi opera lui Gheorghe Lazăr, 1924; Ioan Barac,1933; Eftimie Murgu, 1937, postum. Membrual Academiei Române (1921).Bogdan, Ioan(25.07.1864, Şcheii Braşovului –1.06.1919, Bucureşti)Istoric şi filolog. Elev al lui A.D. Xenopol,Aron Densusianu, specializat în Germania,Italia, Austria, Rusia (Petersburg, Moscova),Polonia. Slavist şi polonist de reputaţieeuropeană. Profesor la Universitatea dinBucureşti. A contribuit la elaborarea primuluiregulament unic de funcţionare înînvăţământul superior românesc, a condus101ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 101 31.10.2011 17:22:33


102revista Convorbiri literare (1902–1906), afost preşedinte al Comisiei Istorice a României,membru al Societăţii de Istorie şiAntichităţi din Moscova (1890), membru alAcademiei Române (1903) şi vicepreşedinteal ei (1910–1919). S-a ocupat de perioadamedievală a culturii române, publicând ediţiifundamentale, cu traduceri şi comentarii:Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche,1891; Cronici inedite atingătoare la istoria românilor,1895; Cronica lui Constantin Manasses.Traducere mediobulgară făcută pe la 1350,1922 ş.a. Ioan Bogdan a găsit aceste glose,în anul 1890, într-un manuscris prezentatcu ocazia unei expoziţii de la Moscova.Manuscrisul reproduce o versiune slavonăa Sintagmei lui Matei Vlastaris. Ca marginalii,pe paginile manuscrisului sunt scrise662 de glose în limba română şi vreo 70 înlimba slavonă. Ele au primit denumirea de„glosele Bogdan“.Bogdan, Petru(29.01.1873, Cozmeşti, Iaşi – 28.03.1944, Iaşi)Chimist. A studiat la Liceul Naţional din Iaşi(absolvit în 1891), apoi la Facultatea de Ştiinţela Universitatea din Iaşi, pe care o absolvăîn 1893. După susţinerea, în Germania, atezei de doctorat, a predat un timp în învăţământulsecundar la Liceul Internat şi LiceulNaţional, precum şi la Şcoala Normală VasileLupu din Iaşi. Începând din 1906 şi-a desfăşuratactivitatea la Universitatea din Iaşi,fiind cel care a înfiinţat şi condus, din 1913,prima Catedră de chimie-fizică din ţară.Printre numeroşii săi studenţi şi discipolis-au numărat Horia Hulubei şi Radu Cernătescu.Între 1926 şi 1940 a fost, alternativ,rector şi prorector al universităţii ieşene.Între 1941 şi 1944 a fost directorul FundaţieiRegale Ferdinand I. Ca o recunoaşterea activităţii sale ştiinţifice, Universitatea dinNancy (Franţa) i-a acordat titlul de DoctorHonoris Causa. A fost un membru respectatal Partidului Naţional Ţărănesc. Cercetări îndomeniul disociaţiei electrolitice, al constituţieimoleculare a lichidelor: Teoria electroliticăa materiei, 1906; Repejunea sunetului la corpurilelichide, 1913; Introducere în studiul chimiei fizice,2 vol., 1921, 1924; Teoria cinetică şi Curs dechimie fizică, 4 vol., 1924. Membru titular alAcademiei Române (1926).Bogoş, Dimitrie(14.06.1889, Grozeşti, jud. Lăpuşna –14.05.1946, Bucureşti)Om politic, primar al Chişinăului. A absolvitSeminarul Teologic la Chişinău şi Facultateade Drept la Varşovia, Polonia. DupăBogdanabsolvirea Şcolii de Ofiţeri a fost pe frontulPrimului Război Mondial în Polonia şi înţările baltice. A aderat la Partidul NaţionalMoldovenesc în 1917, fiind însărcinat săorganizeze armata naţională. A fost primulei şef de Stat Major şi a pregătit unirea cuarmata română. A fost prefect al judeţuluiLăpuşna între 1918 şi 1920, director pentruBasarabia la Ministerul de Interne pe timpulguvernării mareşalului Averescu, el însuşibasarabean (1921), şi ministru al Basarabieiîn scurta guvernare a lui Take Ionescu, 1922,primar al oraşului Chişinău, 1931–1934 şideputat în trei legislaturi în Parlamentul României.În cel de-al Doilea Război Mondiala participat la eliberarea Basarabiei şi a Transilvanieide Nord. Şi-a publicat amintirile învolumul La Răspântie, 1924. A fost distinscu ordinele Sfânta Ana şi Sfântul Stanislav,pentru vitejie în armata ţaristă, ordinulRegele Ferdinand clasa I, Steaua Românieiîn grad de comandor, Coroana României îngrad de comandor şi Vulturul României îngrad de ofiţer.Bogrea, Vasile(26.09/8.10.1881, Târnauca, jud. Dorohoi,azi parte din el în Ucraina – 8.09.1926, Viena)Lingvist şi filolog. A urmat Facultatea deLitere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902–1906). A audiat cursuri de filologie clasicăla Berlin (1910–1913). Profesor de greacă şilatină la liceul din Piatra Neamţ (1906–1910).Profesor la Liceul Internat din Iaşi (1913–1919). Profesor la Catedra de limbi clasice aFacultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Cluj (începând din 1920). Împreună cuSextil Puşcariu a pus bazele Muzeului LimbiiRomâne (1919) şi ale Societăţii Etnograficedin Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratoriiactivi ai acestora. A scris aproape300 de studii şi articole referitoare la istorialimbii, lexicologie, etimologie, toponimieşi antroponimie: Pagini istorice şi filologice.Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti,1922; Românii în civilizaţia vecinilor, 1925; Dinonomastica folcloristică. Sfinţii medici în graiul şifolclorul românesc, 1926. Umanist de o vastăerudiţie, a avut o pregătire temeinică şi ovocaţie certă pentru filologia clasică. A fost,de asemenea, poet şi traducător. Membrucorespondent al Academiei Române, 1920.Bogza, Geo(6.02.1908, Ploieşti – 14.09.1993, Bucureşti)Scriitor. Frate cu Radu Tudoran (NicolaeBogza). A absolvit Şcoala de Marină laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 102 31.10.2011 17:22:33


BojâncăPetru Bogdan Vasile Bogrea Geo Bogza Iulia BoiarschiConstanţa (1925). A fost redactor-şef alrevistei de avangardă Urmuz. A debutat cuJurnal de sex, 1929, ilustrat de Ligia Macovei.După Poemul invectivă, 1933, suportă rigorijudiciare din pricina limbajului frust. Dupăanii de început s-a depărtat de avangardă,continuând să rămână ancorat în social, fiecă a scris versuri: Ioana Maria, 1937; Cântecde revoltă, de dragoste şi moarte, 1945; Orion,1978 sau reportaje. Maestru al reportajuluiliterar: Lumea petrolului, 1934; Tăbăcării,1935; Ţara de piatră, 1935; Tragedia poporuluibasc, 1939, publicat după experienţatrăită la Paris şi în războiul civil din Spania,1935; Cartea Oltului, 1945; Oameni şi cărbuniîn Valea Jiului, 1947; Tablou geografic, 1954;Meridiane sovietice, 1956, Premiul de Stat. În1978 a obţinut Marele Premiu al UniuniiScriitorilor pentru întreaga activitate literară.Membru al Academiei Române (1955),membru al Consiliului Naţional pentruApărarea Păcii (1955).Boiagi (Boiadji), Mihail G., nume la naştereΜιχαήλ Μποιατζής, în albaneză Bojaxhi(1780, Budapesta – 1845, Budapesta)Filolog. Aromân ca etnie. Maica Tereza a fosto descendentă a familiei Boiagi (Bojaxhi).Lucrări: Aromunisch oder MazedowalachischSprachlehre (Gramatică română sau macedoromână,semnată Michaël G. Bojadschi, primadespre acest dialect), Viena, 1913; Orbis pictis(Lumea închipuită).Boiarschi, Iulia(1928 – 15.01.1996, Chişinău)Fizician. Soţie a lui Sviatoslav Moscalenco.A absolvit Facultatea de Fizică la Universitateade Stat din Chişinău (prima femeiedin Republica Moldova) şi s-a specializat încristalografie. Elevă a lui I. Perlin. Profesor alFacultăţii de Fizică, apoi cercetător la Institutulde Fizică Aplicată al AŞM. Contribuţiila cercetarea şi modelarea curgerii plastice amaterialelor la penetrare. Lucrări: Legităţiledeformării cristalelor în starea de tensiune neomogenă.Membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei.Boiu, Zaharia(1.03.1834, Sighişoara – 24.10/6.11.1903, Sibiu)Poet şi publicist. A absolvit SeminarulTeologic din Sibiu şi a studiat pedagogiala Leipzig. Profesor de pedagogie la InstitutulDiecezan din Sibiu, consilier alarhiepiscopiei. Membru şi prim-secretaral ASTRA. Lucrări: Abţidariu pentru şcoalelepoporale române; Manuducere pentru întrebuinţareaabţidariului, 1861; Carte de cetire pentruşcoalele poporale române, 1865–1867; Sunete şiresunete, 1862; Frunze de laur, 1904, postum.Membru corespondent al Societăţii AcademiceRomâne (1877).Bojâncă, Damaschin T.(18.11.1802, Gârlişte, Caraş-Severin –17.08.1869, Dumbrăveni, Suceava)Istoric şi publicist. A studiat la Vârşeţ, înBanatul Sârbesc, apoi la Timişoara, Szeghedin,Oradea, Pesta (Ungaria). A lucrat,împreună cu Moise Nicoară, pentru comunitatearomânească din Ungaria. A fostchemat în Moldova de Gh. Asachi, ca rectoral Seminarului de la Socola, Iaşi. Aflat îndescendenţa Şcolii Ardelene, l-a editat pePetru Maior – Istoria pentru începutul românilorîn Dachia, 1834 –, după ce scrisese el însuşiîn latină o lucrare în apărarea romanităţiipoporului şi culturii române: Animadversioin dissertationem Hallensem sub titulo: Erweissdass die Walachen nicht römischer Abkunft sind,1827, lucrarea cu care polemizează fiind alui Sava Tököli, care susţinea originea slavăa poporului român. A publicat la Bibliotecaromânească a lui Zaharia Carcalechi lucrăridespre primele tentative de unire culturalăşi politică ale românilor: Viaţa lui DimitrieCantemir, domnului Moldovei şi prinţip în împărăţiarusească, 1829; Vestitele fapte şi perirealui Mihai Viteazul, principelui Ţării Româneşti,1830. A fost printre primii care a publicat o103ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 103 31.10.2011 17:22:33


BolboceanuDamaschin T. Bojâncă Ion Bolboceanu Dimitrie Bolintineanu104cronologie a evenimentelor istoriei universale,ca şi una a civilizaţiei române, urmărindinserţia spaţiului românesc, integrarea luiîn ansamblul lumii din trecut şi din vremeasa: Istoria lumii pe scurt de la zidirea ei până înanu’ acesta, 1829; Anticile romanilor acum întâiaoară româneşte scrise, 1832–1833. Apropiat deGheorghe Asachi prin idealurile iluministe, afost şi unul dintre susţinătorii învăţământuluigeneralizat în Moldova.Bolboceanu, Ion(22.03.1931, Chişinău)Director de imagine. A absolvit Institutulde Cinematografie din Moscova, secţiaoperatorie de film. A lucrat la Moldova Filmdin Chişinău. A făcut imaginea pentru filmeartistice: Poenile roşii cu Vlad Ciurea (Premiulspecial pentru imagine la Festivalul Republican,1967), Casa lui Dionis, 1980 şi filmedocumentare: Şi iar e toamnă, 1963; Frescă înalb, 1967; Alexandru Plămădeală, 1969; Nu doarprin forţa armelor, 1970; Arta, 1971; Ion Creangă,1973; Moldoveneasca, 1973; Sărbătoarea tinereţii,1973; Cu pana şi cu arma, 1974; Legendaviţei de vie, 1981; În stepele verzi ale Bugeacului,1982; Aşa-i viaţa omului, 1983; Meditaţii desprepâine, 1984; Crama republicii, 1984; NicolaeSulac, 1986; Mihail Grecu. Dincolo de culoare,1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Câtevainterviuri după tragedie, 1989; Limba noastră.31 august 1990 (în colaborare cu P. Bălan,Vlad Ciurea), 1990. Maestru al Artei, 1992.Boldea, Ion(7.01.1945, Lugoj)Inginer electrotehnist. A absolvit Politehnicadin Timişoara. Specializare la University ofKentucky, SUA. Profesor la Politehnica dinTimişoara. Contribuţii în domeniul maşinilorelectrice liniare cu propulsie prin sustentaţiemagnetică. Profesor invitat în Oregon,Glasgow, Manchester. Are 18 invenţii înRomânia şi SUA. Copreşedinte al FederaţieiInternaţionale OPTIM. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Boldur, Alexandru(9.03.1886, Chişinău – 18.10.1982, Bucureşti)Istoric, jurist. A absolvit Seminarul Teologicdin Chişinău (1906) şi Facultatea deDrept a Universităţii din Sankt-Petersburg(1910). A fost asistent la Facultatea de Dreptşi funcţionar la Camera de Control dinPetersburg, profesor la Universitatea dinCrimeea şi la cea din Moscova, din 1922consilier juridic al Comisariatului Poporuluipentru Comerţul Exterior, ulterior conferenţiarla Catedra de istorie a românilor aFacultăţii de Teologie din Chişinău. În 1943devine director al Institutului de Istorie A.D.Xenopol din Iaşi (până în 1946). Dintre celepeste o sută de monografii, studii şi tratateistorice publicate, menţionăm: Bessarabieet les rélations russo-roumaines (Paris, 1927),Istoria Basarabiei. Istoria relaţiilor politice ruso-române(1928), Autonomia Basarabiei substăpânirea rusească între 1812–1928 (1929),Statutul internaţional al Basarabiei (1938),Contribuţii la studiul istoriei românilor. IstoriaBasarabiei, vol. al III-lea (1812–1918) (1940),Muzica în Basarabia (1940), Ştefan cel Mare,voievod al Moldovei. 1457–1504 (Madrid,1970), Plevna (Istanbul, 1979).Bolintineanu, Dimitrie(1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov –20.08.1872, Bucureşti)Poet. Aromân la origini. A studiat la liceulSf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica, Gr. Alexandrescu,N. Bălcescu. A fost trimis cubursa Asociaţiei Literare la Paris, unde astudiat la Collège de France cu Jules Michelet,Edgar Quinet, Adam Mie ckiewicz,Saint-Marc Girardin. După revoluţia de la1848, pentru care se întoarce în ţară, îl aflămîn exil la Paris, unde semnează, alături dealţi emigranţi români, Protestaţii ale românilordin Valahia, adresate guvernelor Franţei,Angliei, Austriei şi Prusiei. I se permite să seîntoarcă în ţară în 1857, după ce călătorise laConstantinopol şi prin Asia Mică şi locuiseo vreme pe insula Samos, unde Ion GhicaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 104 31.10.2011 17:22:33


BolyaiCezar Bolliac Mircea Bologa Bolyai Fàrkas Bolyai Jánosera bei. Unionist, a fost ministru în timpuldomniei lui Al.I. Cuza şi redactor al ziaruluiDâmboviţa (1858). A scris poezie lirică deorientare romantică, sentenţioasă, muzicală,celebrând libertatea şi patriotismul. A cultivatmeditaţia, balada, poemul epic byronian:Conrad, 1867, satira politică, legenda istorică:Legende sau basme naţionale în versuri, 1858,evocarea exotică de tip hugolian şi senzuală:Florile Bosforului, 1866. A scris romanede moravuri: Manoil, 1855, însemnări decălătorie, drame şi monografii istorice. I-aapărut în Franţa culegerea de versuri Brisesd’Orient, 1866, pentru care Th. de Banvillel-a considerat parnasian.Bolliac, Cezar(25.03.1813, Bucureşti – 25.02.1881, Bucureşti)Poet şi publicist. Participant activ la revoluţiadin 1848. A fost, alături de Nicolae Bălcescu,secretar al Guvernului Provizoriu. Dupărevoluţie a fugit la Braşov, apoi la Atena şiParis, unde a rămas până în 1857. A militatpentru Unire şi a sprijinit reformele luiAl.I. Cuza. A fost director al Arhivelor Statului(1864) şi deputat (ales în 1869). A făcutcercetări arheologice, fiind ales membruonorific al Société Française de Numismatiqueet d’Archéologie. A redactat Buciumul(1857) şi alte publicaţii. A scris versurisocial-umanitare, filosofice şi erotice, în stilpatetic romantic: Din poeziile lui Cezar Bolliac,1843; Colecţiune de poezii vechi şi noui, 1857,proză influenţată de J.-J. Rousseau, Byron,Ossian. A mai scris cronici dramatice şimuzicale. A studiat poezia populară şi a fostun precursor al criticii literare, fiind interesatmai ales de chestiunea limbii literare.Bolocan, Gheorghe(6.05.1925, Tâmna, jud. Mehedinţi)Slavist. Licenţiat al Facultăţii de Filologie aUniversităţii din Sverdlovsk, Rusia, specializarefilologică la Universitatea Lomonosovdin Moscova. Membru fondator al AsociaţieiSlaviştilor din România. A condus echipaInstitutului de Lingvistică din Bucureşti carea alcătuit Arhiva fonogramică a graiurilorslave din România. Lucrări: Dicţionar bulgarromân,1972; Dicţionar frazeologic rus-român,2 vol., 1959–1960; Dicţionar român-rus, 2001.Bologa, Iacob(1817, Marpod, jud. Sibiu – 1888, Sibiu)Avocat. A absolvit Dreptul la Budapesta.Figură marcantă a vieţii politice şi culturalea românilor din Transilvania. Notar al Adunăriidin 3/15 mai 1848 de pe Câmpia Libertăţii,consilier la Curtea de Apel, consiliergubernial şi la cancelaria aulică de la Viena,deputat, preşedinte al ASTRA. Fondator alBăncii Albina, Sibiu, prima bancă româneascădin Transilvania.Bologa, Mircea(n. 31.05.1935, Parcova, jud. Edineţ, Basarabia)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic dinChişinău şi s-a specializat în termofizică şitermotehnică. Elev al lui Sergiu Rădăuţanu.Director al Institutului de Fizică Aplicată alAŞM. Director al Centrului de ProblemeElectrofizice. Contribuţii în domeniul electrochimiei,electrostaticii şi tehnologiilorelectrice. Om Emerit în Ştiinţă al Moldovei.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Bolyai Fàrkas(9.02.1775, Bolya, azi Buia, lângă Sibiu –20.11.1856, Târgu Mureş)Matematician. Tată al lui B. Jànos. A studiatla Cluj, Jena, Göttingen. Prieten cu matematicianulgerman Carl Friedrich Gauss.A pus bazele geometriei euclidiene şi a studiatconvergenţa seriilor. Lucrare: Tentameniuventutem studiosam in elementa matheososintroducendi.Bolyai Jànos(1802 Cluj-Napoca – 1860, Târgu Mureş)Matematician. Fiu al lui B. Fàrkas. A studiatinginerie la Viena. Unul dintre creatoriigeometriei neeuclidiene, alături de Lobacevskişi Rie mann. Cercetând independenţa105ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 105 31.10.2011 17:22:34


106postulatului al V-lea al geometriei lui Euclid(axioma paralelelor), a demonstrat că poatefi înlocuit cu enunţul „Printr-un punct exteriorunei drepte se pot duce două paralele laacea dreaptă“. Acest nou postulat este compatibilcu celelalte postulate: Appendix, 1832.Universitatea din Cluj poartă şi numele lui.Bömches, Friedrich von(27.12.1926, Braşov)Pictor. Elev al lui Mattis Teutsch şi HansElder la Braşov. Căzut prizonier de război laStalingrad în al Doilea Război Mondial. Între1940 şi 1978 a avut 14 expoziţii personale înRomânia şi alte 24 în RFG, Franţa, Belgia,Austria, Polonia, Bulgaria, URSS, Suedia,Norvegia, SUA. Marcat de expresionismulgerman. A făcut parte din conducerea filialeiBraşov a Uniunii Artiştilor Plastici din România.Stabilit în RFG în 1978. Distins cuOrdinul Meritul Cultural (1964).Bona, Constantin Atanasie(5.06.1934, Lugoj, jud. Timiş)Imunolog. A studiat Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Paris. A lucrat la InstitutulCantacuzino din Bucureşti, apoi în Franţa,la CNRS, Paris. În 1977 s-a stabilit în SUA,devenind profesor la Mount Sinai School ofMedicine din New York. Contribuţii în imunologie(nivel celular şi molecular). Lucrări:Biologia arsurilor, 1967; Immune Networks,1983; Applications of Antidiotypic Antibodies,1988; The Molecular Aspects of Autoimmunity,1990. Membru al Societăţii Franceze deImunologie, al Societăţii Regale de Medicinădin Londra, al Asociaţiei Americane de Imunologie.Membru de onoare al AcademieiRomâne, 1992.Borcea, Ioan(13.01.1879, Buhoci, jud. Bacău –30.07.1936, Agigea)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe dinIaşi, s-a perfecţionat la Sorbona, unde şi-asusţinut doctoratul. A fost profesor de zoologiela Universitatea din Iaşi. Ministru alCultelor şi Instrucţiunii publice, ministru adinterim al Industriei şi Comerţului. Directoral Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi.Alături de Gr. Antipa a fost întemeietor alhidrobiologiei româneşti. Este fondatorulStaţiunii Zoologice Marine de la Agigea(1926). Lucrări: Fauna Mării Negre pe litoralulDobrogei, 1928; Observations sur les poissons migrateursdans les eaux roumaines de la Mer Noire,1929. Doctor Honoris Causa a Universităţiidin Montpellier. Membru corespondent alAcademiei Române (1919).BömchesFriedrich von BömchesTeodor BordeianuBordeianu, Teodor(16.02.1902, Marşeniţa, azi Ucraina –19.03.1969, Bucureşti)Inginer agronom şi pomicultor. A urmatŞcoala Superioară de Agricultură de laHerăstrău şi s-a specializat în pomicultură,legumicultură şi industrializarea fructelor laBerlin. A fost profesor la Facultatea de Agriculturădin Bucureşti (1941–1958). Directorfondator al Institutului de Cercetări pentruPomicultură din România. A contribuit laînfiinţarea staţiunilor experimentale de laBistriţa, Voineşti-Argeş şi Cluj. Lucrări:Pomologia RSR, 8 vol., 1963–1968; Mărul,1954; Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi,1955; Pomicultura specială, Premiul Academiei,1961. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Bornemisa, Sebastian(1890, Burjuc, jud. Hunedoara –16.07.1953, Sighet)Om politic. A absolvit Literele şi Filosofiala Universitatea din Budapesta. S-a stabilitla Orăştie, unde a fondat almanahul Scriitoriide la noi şi revista Cosânzeana, ambelespre a pregăti spiritele pentru Marea Unire,moment când s-a mutat la Cluj. A fost deputatal Partidului Naţional şi al PartiduluiPoporului. Primar al Clujului (1938–1940).Preşedinte al Sindicatului Presei Românedin Transilvania şi Banat. Lucrări: Celemai frumoase cântece populare din Ardeal şiBanat, 1926; Duhul cel rău (roman), 1927;Sufletu-mi de odinioară, 1929; Cum s-ar puteaînfăptui o Românie nouă şi fericită, 1932; Dece nu poate fi plugarul român comunist, 1933.A murit în închisoare.Borza, Alexandru(21.05.1887, Alba Iulia – 3.09.1971, Cluj)Botanist, călugăr greco-catolic şi protopoponorar al Clujului. După terminarea SeminaruluiTeologic Greco-Catolic din Blajşi a Facultăţii de Ştiinţe din Budapesta, afuncţionat un timp ca profesor la LiceulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 106 31.10.2011 17:22:34


BostanAlexandru Borza Constantin Bosianu Elisabeta Bostande Băieţi din Blaj, după care a fost numitprofesor de botanică la Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Cluj. Împreună cuun grup de profesori, fizicieni şi alţi oamenide ştiinţă a ajutat la pornirea mişcării decercetaşi din România şi la dezvoltareaorganizaţiei Cercetaşii României. În 1923a pus bazele grădinii botanice din Cluj,care în prezent îi poartă numele. Tot lainiţiativa sa a fost înfiinţat Parcul NaţionalRetezat. A fost, în perioada interbelică,preşedintele Asociaţiei Generale a RomânilorUniţi (AGRU) din eparhia de Cluj-Gherla, arestat din acest motiv în 1948,după instaurarea regimului comunist înRomânia şi desfiinţarea Bisericii RomâneUnite cu Roma (Greco-Catolică) de cătreautorităţile comuniste. În 1990 a fost alesmembru post-mortem al Academiei Române.Lucrări: Flora şi vegetaţia văii Sebeşului(1959); Nicolae Boscaiu – Introducere în studiulcovorului vegetal (1965); Dicţionar etnobotanic(1968); Amintirile turistice ale unui naturalistcălător pe trei continente (1987). Membrupost–mortem al Academiei Române, 1990.Boruzescu, Radu(16.01.1944, Roman)Scenograf. Căsătorit cu Miruna B., realizatorde costume. Absolvent al Facultăţii de ArteDecorative şi Scenografie la Institutul deArte Plastice din Bucureşti. Plecat la Parisîn 1973. A realizat scenografia (iar soţia sacostumele) pentru spectacole ale Opereidin Bucureşti, Paris, Nancy, Besançon, NewYork, Vancouver, Cardiff, Bonn, Florenţa,Amsterdam. Au lucrat cu Mircea Verniu,Dan Piţa, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, AndreiŞerban, Petrică Ionescu.Bosianu, Constantin(10.02.1815, Bucureşti – 21.03.1882, Bucureşti)Jurist şi om politic. A studiat Dreptul laParis. Profesor de drept roman la Universitateadin Bucureşti. Unionist, secretaral adunărilor ad-hoc, fondator al ziaruluiRomânia. Director în Ministerul de Justiţie,ministru de Interne şi al Lucrărilor Publiceşi Agriculturii, preşedinte al Consiliului deMiniştri (1865). Lucrări: Etude de législationdouanière, 1892; La statistique du commerceextérieur du point de vue de son importanceinternationale, 1894. Membru de onoare alAcademiei Române (1879).Bostan, Elisabeta(1.03.1931, Buhuşi)Regizor de film. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică din Bucureşti.Filme: regie – Puştiul – 1961; Veronica – 1973;Veronica se întoarce – 1973; Mama, Premiulspecial al juriului la Festivalul Internaţionalal Filmului de la Moscova, Cupa de argintla Festivalul Filmului pentru Copii de laGiffoni Valle Pianna – 1977; Saltimbancii,Medalia de aur la Festivalul Internaţional alFilmului de la Giffoni Valle Pianna – 1981;Un saltimbanc la Polul Nord – 1982; Promisiuni,Premiul de regie ACIN, 1986; Unde eşti, copilărie?– 1987; Zâmbet de soare – 1987; Desenepe asfalt – 1988; Campioana, Marele Premiula Festivalul Internaţional al Filmului de laCairo – 1989; Telefonul – 1991; scenografie:Hora – 1959; Nunta în Ţara Oaşului, Premiulpentru cel mai bun film folcloric la Săptămânainternaţională a filmului de folclor şiturism de la Bruxelles – 1960; Năică şi peştele,Marele premiu Pelagro d`oro la FestivalulInternaţional al Filmului pentru Copii şiMarele Premiu al juriului la Festivalul Internaţionalal Filmului pentru Copii de laGijon, Spania, Medalia de aur la FestivalulInternaţional al Filmului de la Teheran,Menţiune specială la Cannes, Premiul pentrucel mai bun film pentru copii la FestivalulFilmului de la Mamaia, Premiul pentrucel mai bun film la Festivalul Internaţionaldin La Plata, Argentina – 1963; Pupăza dintei – 1965; Amintiri din copilărie – 1965; Naicăşi barza, Premiul pentru regie la FestivalulInternaţional al Filmului Naţional de la Mardel Plata – 1966; Năică pleacă la Bucureşti,107ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 107 31.10.2011 17:22:34


108Delfinul de Aur la Festivalul Internaţionalal Filmului de la Teheran – 1976; Năică şiveveriţa – 1967; Tinereţe fără bătrâneţe – 1969(în colaborare cu Vasilica Istrate).Bostan, Grigore Constantin(4.05.1940, Budineţ, jud. Storojineţ,reg. Cernăuţi – 25.11.2004, Cernăuţi)Poet şi istoric literar. A absolvit Filologia laUniversitatea din Cernăuţi şi s-a specializatla Universitatea Lomonosov din Moscova.Profesor de română la Universitatea dinCernăuţi. Scrie o poezie discursivă: Cântecede drum, 1982; Revenire, 1990; Vitrina manechinelor,1992; Cetatea de sus, 1994; Dincolo devârstă, 1996; Poem bucovinean, 1998 şi studiicare definesc spaţiul cultural al românilorbucovineni: Corelaţie tipologică şi contacte folclorice,1985; Literatura română din Bucovina,1996; Poezia populară românească în spaţiulcarpato-nistrean, 1998, Iaşi. Membru al AcademieiŞcolii Superioare din Ucraina (1993),membru de onoare al Academiei Române(1991), membru al Danubian AcademicSociety of America (1993).Bostan, Ion(15.12.1914, Cernăuţi – 29.05.1992, Bucureşti)Regizor. S-a specializat la Moscova curegizorii Lev Kuleşov, Vsevolod Pudovkin,Aleksandr Dovjenko, Mark Donskoi – 1950.Specializat în documentare de ştiinţă de artă.Lucrări: Sub aripa vulturului (Premiul Festivaluluide la Mamaia, 1964); Marea Sarmatică,Marea Neagră (premiu, Teheran, 1968); Histria,Heracleea şi lebedele (premiu, Novi Sad,1969); Stârcul, pasăre-reptilă (premiu, Rio deJaneiro, 1970); Pădurea scufundată (PremiulACIN, 1972); Pădurea scufundată (premiu, Teheran,1973); Pescăruşi cu aripi curate (PremiulACIN, 1973); Robinson de bună voie (PremiulACIN, 1975), Vin berzele (Premiul ACIN,1976), Preludiu (Premiul ACIN, 1983); Freamătde aripi (Premiul ACIN, 1983); Când seadună păsările (Premiul ACIN, 1987); Penajulcolorat (Premiul ACIN, 1987); Glasuri în desişuri(Premiul ACIN, 1988); În pragul cosmosului(1989); Păsări ocrotite (1989); Soarele azi(1989); ciclul Splendoarea frescelor sfinte (Ţarade Sus, 1990–1991; Voroneţ, 1990–1991; Humor,1990–1991; Arbore, 1990–1991; Moldoviţa,1990–1991; Suceviţa, 1990–1991; La răscruce deceruri, 1992). Premiu pentru întreaga activitate(ACIN, 1979).Bostan, Ion(31.07.1949, Chişinău)Inginer mecanic. A studiat la Institutul Politehnicdin Chișinău. Specializări la Saratov,Moscova, la Universitatea Tehnică de StatBostanIon Bostan (regizor)Ion Bostan (inginer)N. Bauman, în Cehoslovacia (1983), MareaBritanie, SUA, Germania. A fost inginerla întreprinderea Moldovahidromaşina,Chişinău, profesor şi rector al UniversităţiiTehnice a Moldovei. Lucrări: Зацеплениедля прецесcионных передач, 1987; Organe demaşini, 1999, 2000, în colaborare; Bazele proiectăriimaşinilor. Îndrumar de proiectare (în colaborare),2000. Inventator Emerit al RepubliciiMoldova, laureat al Premiului de Statal RSSM, decorat cu Ordinul Republicii.Medalia de Aur Henri Coandă, Bucureşti(1994), Ordinul Mérite de l’Invention, rangulChevalier, 1997; rangul Officier, 1998,rangul Comandor, 1999, Belgia; Medalia deAur a Organizaţiei Mondiale de ProprietateIntelectuală (OMPI), Geneva (1998); membrude onoare al Societăţii Ordinul Sf. Andrei,Marea Britanie (1998); Ordinul pentruştiinţă Meritul European, Belgia (1999).Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1994). Membru de onoare al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România (2000). DoctorHonoris Causa al Politehnicii din Bucureşti,al universităţilor din Iaşi, Bacău, Ploieşti(Petrol şi Gaze). Preşedinte al AsociaţieiInginerilor din Moldova, preşedinte al ConsiliuluiRectorilor din Republica Moldova.Boşcaiu, Nicolae(23.07.1925, Caransebeş – 22.10.2008, Cluj)Biolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Cluj. Cercetător la Centrulde Cercetări Biologice al Academiei Române,Filiala Cluj, preşedinte al Subcomisiei MonumentelorNaturii din Cluj. Lucrări: Floraşi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei,1971, Premiul Academiei; Biogeografie în perspectivăgenetică şi istorică, 1973, în colaborare;a coordonat Recherches écologiques dans le parcNational de Retezat, 1984. Membru titular alAcademiei Române (1991).Botez, Alice prenume la naştere Alisa(22.09.1914, Slatina – 27.10.1985, Bucureşti)Prozatoare. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A debutat cu romanul IarnaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 108 31.10.2011 17:22:34


Alice BotezFimbul, 1968 şi a publicat apoi proză de facturăpoetică: Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian,1975; Emisfera de dor, 1979, PremiulUniunii Scriitorilor, Insula albă, 1984.Botez, Alvaro Mircea(12.06.1944, Lisabona)Sculptor şi ceramist. Fiu al Ceciliei StorckBotez. A absolvit Institutul de Arte Plastice laBucureşti ca elev al lui Mac Constantinescu.A predat sculptura la Şcoala Populară deArte Plastice din Bucureşti. A realizat sculpturămonumentală şi vitralii. S-a stabilit laParis în 1980. Lucrări monumentale: Ameninţarea,Cazul singular, Peisaj în lumina lunii,Peisaj sentimental, Câmp în noapte, Echilibru,Cinci panouri decorative.Botez, Demostene(2.07.1893, Hulub, jud. Botoşani –17.03.1973, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deDrept la Iaşi (1915). A debutat cu plachetade versuri Munţii, 1918, Premiul Academiei,prefaţată de Garabet Ibrăileanu. A fost avocatla Iaşi şi Bucureşti. Preşedinte al UniuniiScriitorilor (1964–1965). A evoluat de lapoezia de tip simbolist la aceea socială: Floareapământului, 1920, Premiul Academiei;Floarea soarelui, 1953, Premiul de Stat; În faţatimpului, 1967. A scris proză: Oameni de lut,1948; memorialistică: Lumea cea mică, 1945;impresii de călătorie: Curcubeu peste Dunăre,1956; a scris şi literatură pentru copii şi atradus din Flaubert, Radiguet, Duhamel,Brecht, Gorki, Aristofan, poezia chinezăclasică ş.a. Membru corespondent al Academiei(1963).Botez, Emil(10.03.1914, Bucureşti – 19.05.1978, Bucureşti)Inginer mecanic. Profesor la Politehnica dinBucureşti. Contribuţii în domeniul construcţiilorde maşini (cinematica maşinilor-unelte,tehnologia programării numerice şi angrenajelemaşinilor-unelte). Lucrări: AngrenajeBotezatuDemostene Botez(1953); Acţiunea hidraulică a maşinilor-unelte(1955); Capete divizoare (1959); Cinematica maşinilor-unelte(1961); Bazele generării suprafeţelorpe maşini-unelte (1966); Maşini unelte – 3 vol.(1969, 1972, 1973); Tehnologia programării numericea maşinilor-unelte (1973); Maşini-unelte,2 vol. Teoria. Proiectarea (1976, 1977).Botez, Ion Gheorghe(5.03.1892, Chişcăreni, jud. Iaşi –23.01.1953, colonia Capul Midia)Morfolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale la Iaşi (elev al lui Paul Bujor) şi afost profesor (morfologie animală) la Universitateadin Iaşi. Membru al PartiduluiŢărănesc Român. Exclus din învăţământîn 1948 şi arestat ca membru al unui partidistoric, a murit la Canal. Lucrări: Étude morphologiqueet morphogénique du squelette du braset de l’avant-bras chez les primates, 1926; Datepaleolitice pentru stratigrafia loessului în nordulBasarabiei, 1930; Recherches de PaléontologieHumaine au Nord de la Bessarabie, 1933; Cursde paleontologie umană, litografiat, 1933; Reporton the Paleolithic in Romania, lucrare prezentatăla Congresul Internaţional de Preistoriede la Washington, 1935; Curs de antropologiegenerală, litografiat, 1936.Botez Storck, CeciliaV. Storck Botez, CeciliaBotezat, Eugen C.(3/15.03.1871, Tereblecea, azi în RepublicaMoldova – 23.12.1964, Bucureşti)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laCernăuţi. A lucrat la Universităţile din Pragaşi din Cernăuţi, fiind şi rectorul celei dinurmă. Contribuţii în domeniul organelorde simţ. A descoperit organele gustative lapăsări. Lucrări: Despre bour şi zimbru, 1913;Originea şi evoluţia filogenetică a părului lamamifere, 1914; Vânătoarea, factor de cultură şicivilizaţiune, 1942. Membru corespondent alAcademiei Române (1913), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Botezatu, Gheorghe(Georges de Bothezat)(1883, Iaşi – 2.02.1940, New England, SUA)Matematician şi inventator. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Iaşişi Matematica la Petrograd, perioadă în carea cunoscut preocupările pentru aviaţie dinRusia, unde se formau, în acelaşi timp cuel, B. N. Iuriev, inventatorul de mai târziual unui helicopter cu două rotoare, 1909, şiIgor Sikorski (n. 1889, Kiev), inventatorulprimului helicopter din lume (1913, SUA).A obţinut doctoratul la Sorbona, cu lucrarea109ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 109 31.10.2011 17:22:34


110Eugen C. Botezat„Étude de la stabilité de l’aéroplane“, 1911,semnată cu numele pe care-l va folosi deacum înainte, Georges de Bothezat, primalucrare din lume cu acest profil. S-a întorsprofesor la Iaşi în 1918, dar în 1919 a emigratîn SUA, unde a încheiat contract cuUniversitatea Dayton, Ohio, ca director alLaboratorului de aerodinamică şi profesor.În 1921 a semnat un contract cu US Armypentru a construi cel mai mare helicopterdin lume. Acesta avea patru motoare de ridicare,fiecare cu şase palete. Cântarea 1 678de kilograme, iar diametrul paletelor era de8,1 metri şi a zburat în 1923, dar n-a fostprodus în serie pentru că n-a atins înălţimeascontată. A rămas în istoria Armatei SUAdrept „Caracatiţa Zburătoare nr. 1“. Motorulavea 180 cai putere şi patru rotoare.Acel tip de helicopter a participat însă în alDoilea Război Mondial, în dotarea armateiamericane. În 1930 a construit singur unhelicopter coaxial pentru o singură persoană(aparat de zbor individual). Ca matematicians-a ocupat de calculul parametrilor de zborde la Pământ la Lună şi aceea a fost bazade pornire pentru definirea parametrilornavetelor spaţiale Apollo, ca şi pentru cercetărilelui Hermann Oberth. În România,Elie Carafoli a plecat de la cercetările sale.Lucrări: The General Theory of Blade Screws,1925; Back to Newton!, 1836.Botezatu, Grigore(14.01.1929, Baraboi, jud. Bălţi, Basarabia)Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău(1954). Cercetător ştiinţific la Institutul deIstorie, Limbă şi Literatură al Academiei deŞtiinţe din Republica Moldova, azi Institutulde Filologie. Doctor în filologie (1966).Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldovaşi România. A cules folclor în RepublicaMoldova, în localităţile româneşti dinregiunile Kirovograd, Nikolaev şi Odessa,din nordul Caucazului, Bucovina de Nordş.a. Lucrări: Poveşti norodnice moldoveneştiBotezatuGrigore Botezatu(1955), Poveşti (1956), Basme şi snoave (1958),Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana - sora Soarelui(1967), Folclor haiducesc din Moldova (1967),Folclor moldovenesc. Studii şi materiale (1968,în colaborare), Auzit-am din bătrâni. Legendemoldoveneşti (1981), Făt-Frumos şi Soarele(1982), Plugul de aur. Parabole şi poveşti nuvelistice(1985, selecţie şi comentarii), Laizvoare. Poveşti, cântece bătrâneşti (1989), Doifeţi-logofeţi cu părul de aur (1989), Creaţiapopulară. Curs teoretic de folclor românesc dinBasarabia, Transnistria şi Bucovina (în colaborare),ediţia critică Ştefănucă P.V., Folclor şitradiţii populare, 2 vol. (1991), Apa tinereţilor,poveşti (2004), distinsă cu premiul UniuniiScriitorilor din Republica Moldova. În 2009a finalizat studiul monografic Petre Ştefănucă.A participat la elaborarea şi editarea setuluide 16 volume Creaţia populară moldovenească(1975–1983). Lucrări ale sale au apărut şi înRomânia, Slovacia, Japonia, Ucraina, Estonia,Rusia, Ungaria și Bulgaria.Botezatu, Radu(8.01.1921, Iaşi – 11.01.1988, Bucureşti)Geofizician. A absolvit Mine şi Metalurgie laPolitehnica din Timişoara, unde şi-a obţinutdoctoratul şi docenţa. Director fondator alInstitutului de Geofizică Aplicată, directoral Întreprinderii Geologice de Prospecţiuni,ministru adjunct la Mine, Petrol şi Geologie.Profesor la Facultatea de Geologie şi Geografiea Universităţii din Bucureşti. Lucrări:Prospecţiuni geofizice, 1964; Asupra semnificaţieigeologice a unor măsuri statistice în analiza datelorgravimetrice (1968); Metodele geofizice alealcătuirii geologice a României (1982). Membrucorespondent al Academiei Române (1974),membru corespondent al Uniunii Internaţionalede Geodezie şi Geofizică.Botgros, Nicolae(25.01.1953, Bădicu Vechi, rn. Cahul,Republica Moldova)Dirijor. Conduce orchestra de muzică popularăLăutarii din Chişinău. Albume: Lăutăreascalui Tregubencu; În drum spre casă; Detrei ori în jurul mesei; Sârba la picior: Omagiu luiIon Drăgoi; Omagiu lui Constantin Mirea; Ileananeichii, Ileană; Sârba lui moş Vasile Zamfir;Hora în două părţi şi cazaciocul; Melodie de dor;Sârba lui Dumitru Botgros; Melodie de dragoste;Corăgheasca din Bacău; Hora mărţişorului; Ciocârlia.A concertat în toate oraşele mari dinRomânia, a participat la festivaluri de muzicăpopulară ale tuturor românilor şi repertoriulsău atestă unitatea spiritului românesc. Cetăţeande onoare al oraşului Bârlad. Declaratde Jurnalul naţional cel mai bun dirijor demuzică populară din tot arealul românescENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 110 31.10.2011 17:22:35


BotnaruNicolae Botgros Nicolae Botnariuc Eugenia Botnaru Tudor Botnaru(2002). Distins cu Ordinul Serviciul Credinciosîn grad de comandor (2004).Botnar, Octav(21.10.1913, Cernăuţi –11.07.1998, Villars, Elveţia)Om de afaceri şi filantrop. Atras de tânărde ideile comuniste, a stat la închisoare(1932–1936), după care a reuşit să plece înFranţa, unde a luptat în rezistenţă în al DoileaRăzboi Mondial. A revenit în Româniaîn 1946 şi a ajutat la rezolvarea problemelorlegate de foamete. A lucrat în MinisterulAfacerilor Externe până în 1960, când a fostarestat ca duşman al regimului şi trimis laJilava, apoi Aiud şi Canal. A fost amnistiat în1964 şi expulzat. A plecat în Germania, undea lucrat la o fabrică de maşini, şi de acoloîn Marea Britanie, unde a ajuns în 1966. În1971 a înfiinţat compania Moorcrest, ca deţinătorunic pentru 20 de ani al drepturilorasupra liniei de producţie Datsun (devenităNissan din 1980), care a ajuns să deţină 5%din piaţa engleză. A susţinut Partidul Conservatorşi pe John Major cu peste 250 000de lire. În 1991 a avut probleme cu plataimpozitelor şi a plecat în Elveţia, de unden-a putut fi extrădat. Fundaţia soţiei sale,Camelia Botnar Foundation, din Sussex,Marea Britanie, sprijină tinerii cu dizabilităţi,precum şi activităţile culturale.Botnariuc, Nicolae(15.03.1915, Râşcani, Bălţi)Zoolog şi biolog. A urmat Facultatea deŞtiinţe din Bucureşti şi a fost profesor laFacultatea de Biologie a Universităţii dinBucureşti. Contribuţii în domeniul sistematiciibiologice. Autor a peste 150 de lucrări:Din istoria biologiei generale, 1961; Principii debiologie generală, 1967. A condus colectivulde elaborare a lucrării Fauna României şiprima expediţie românească transafricană(1970–1971). Preşedinte al Comisiei pentruOcrotirea Monumentelor Naturii. Estemembru al Academiei Române (1990).Botnaru, Eugenia(3.01.1936, Năduşiţa, Basarabia)Actriţă. A absolvit Conservatorul de Statdin Chişinău. A lucrat la Teatrul DramaticA.S. Puşkin şi la Teatrul Etnofolcloric IonCreangă din Chişinău. A jucat în numeroasefilme: Singur în faţa dragostei, 1969; Povârnişul,1970; Durata zilei, 1974; Bărbaţii încărunţesc detineri, 1974; Bărbatul de alături, 1977; Trânta,1977; Călătorie de nuntă, 1982; Luceafărul,1986; Polobocul, 1991. A absolvit Institutul deArte la Chişinău şi Institutul de CinematografieGhermanov (VGIK), secţia actorie, laMoscova. Actriţă la Studioul Moldova Film.Roluri în: Priveghiul mărginaşului, 1969; Ultimulfort, 1971; Băieţi de dobă, 1972; Toate probelecontra lui, 1974; Emisarul Serviciului Secret,1979; Greşeala lui Tony Wendis, 1981, 2 episoade;De întoarcere uitaţi, 1985; Un autobuzîn ploaie, 1986, 2 episoade; O singură zi, 1997.Maestru în Artă al Republicii Moldova.Botnaru, Tudor(27.12.1935, Lipiceni, Basarabia)General. A absolvit Facultatea de Filologiedin cadrul Universităţii de Stat a Moldovei.Angajat al Securităţii din Moldova din 1963.A lucrat la Ambasada URSS din România şiFranţa. Preşedinte al Comitetului de Stat alSecurităţii Moldovei din 1990, în care calitatea transportat la Tiraspol Arhiva Securităţiidin Moldova. A fost demis după dizolvareaURSS (1991). Apoi a îndeplinit funcţia deşef al Centrului de instruire al MinisteruluiSecurităţii Naţionale din Republica Moldova.Din 1994 a fost prim-viceministrual Afacerilor Externe. În 1994–1997 a fostambasador al Republicii Moldova în RegatulBelgiei şi, prin cumul, în Regatul Unit alMarii Britanii şi Regatul Olandei, precum şişef al misiunii diplomatice a Republicii Moldovala Consiliul Europei (din 1995). A fostrechemat din funcţie în 1997 spre a fi numitministru al Securităţii Naţionale.111ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 111 31.10.2011 17:22:35


112Dan BottaBotta, Dan(26.09.1907, Adjud – 13.01.1958, Bucureşti)Poet şi eseist. Frate cu Emil B. Licenţiat înLitere (greacă, latină) şi Drept, absolvent alInstitutului de Educaţie Fizică, Bucureşti.Din 1932, împreună cu Mircea Eliade, PetruComarnescu, Mac Constantinescu, participăla simpozioanele grupului Criterion. A participatla elaborarea Manifestului CrinuluiAlb. A contribuit la elaborarea Enciclopedieiromâne publicată sub direcţia lui DimitrieGusti. Ca poet are afinităţi cu Valéry şi IonBarbu: Eulalii, 1931, iar ca eseist se raporteazăla mitologia greacă, protoistorie şi folclor:Limite, 1936; Charmion sau Despre muzică,1941; Limite şi alte eseuri, 1996, postum.Botta, Emil(15.09.1911, Adjud – 24.07.1977, Bucureşti)Poet, prozator şi actor. Este frate al eseistuluiDan B. La 15 ani fuge de acasă pentrua deveni actor. Urmează Conservatorul deArtă Dramatică din Bucureşti în perioada1929–1932. Devine actor al Teatrului Naţionaldin Bucureşti, unde joacă roluri deexcepţie: Werther, Iago, Macbeth, UnchiulVania, Ion din Năpasta etc. A jucat în numeroasefilme: Se aprind făcliile, 1939; Viaţanu iartă, 1958; Erupţia, 1958; Când primăvarae fierbinte, 1961; S-a furat o bombă (regia IonPopescu Gopo), 1961; Paşi spre lună (regiaGopo) şi Pădurea spânzuraţilor (regia LiviuCiulei), 1964; Răscoala, 1965; De-aş fi... Harapalb, 1965; Şah la rege, 1965; Dacii, 1966;Faust XX, 1966; Subteranul, 1967; Columna,1968; Mastodontul, 1975; Premiera, 1976. Capoet a debutat cu poemul „Strofă ultimă“în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagaldin 1929. A făcut parte din grupul intitulatCorabia cu rataţi, din care s-au desprinsEmil Cioran şi Eugen Ionescu. A fost poetulpreferat al generaţiei Criterion. Lucrări:Întunecatul April, 1937 (scris în urma uneicolaborări la revista Vremea); Pe-o gură derai, 1943; Poezii, 1966; Versuri (cu un cicluinedit, Vineri), 1971; Poeme, 1974; Un dorBottaEmil Bottafără saţiu, 1976; Trântorul, 1938 (ediţia II,1967). Premiul Fundaţiilor Regale (1937),Premiul Mihai Eminescu al AcademieiRomâne (1967).Botzan, Marcu(30.03.1913, Craiova)Inginer agronom. A absolvit la BucureştiAcademia de Înalte Studii Agronomice şi Facultateade Construcţii. S-a ocupat de irigaţiila Institutul de Cercetări Agronomice, Institutulde Cercetări Hidrotehnice, Institutulde Cercetări şi Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie,al cărui director a devenit. Lucrări:Probleme de irigaţii şi desecări ale Câmpiei Bărăganului,1959; Bilanţul apei în solurile irigate,1972; Valorificarea hidroameliorativă a lunciiDunării româneşti şi a deltei, 1991; Mediu şi vieţuireîn spaţiul carpato-danubiano-pontic, 1996.Membru al Academiei Române (1993).Boţu, Pavel(17.07.1933, Ceamaşir, jud. Ismail în Bugeac,azi Ucraina – 17.02.1987, Chişinău)Scriitor şi om politic. A absolvit Şcoala Pedagogicădin Ismail şi Facultatea de Filologiea Institutului Pedagogic din Chişinău (aziUniversitatea Pedagogică de Stat). A fostprofesor la şcoala medie din Cojuşna, apoiredactor, şef de secţie, redactor-şef adjunctla ziarul Moldova socialistă (actualmente Moldovasuverană). În 1965 a fost ales preşedinte(din 1971 – prim-secretar al comitetului deconducere) al Uniunii Scriitorilor din Moldova.A fost preşedinte al Sovietului Supremal RSS Moldoveneşti, deputat în SovietulSuprem al URSS. Lucrări: Credinţă (1963),Continente (1966), Panoplie (1968), Casă în Bugeac(1973), Ornic (1978), Cercurile trunchiului(publicistică, 1979), Legământ (1981), Verb lanetrecut (1985)... S-a sinucis.Boureanu, Radu(9.03.1906, Bucureşti – 4.09.1997, Bucureşti)Poet, actor, pictor. A absolvit Academia deMuzică şi Artă Dramatică, fiind actor laTeatrul Naţional (1929–1931; 1945–1947).A înfiinţat, împreună cu Zaharia Stancu,revista Azi. A fost redactor-şef la ViaţaRomânească (1967–1974). Ca pictor a fostpremiat la Saloanele din 1942 şi 1947. Poeziase resimte de pe urma picturii: Zbor alb,1933 – debut, Premiul Societăţii Scriitorilor;Premiul Academiei Române; Golful sângelui,1936, Premiul Societăţii Scriitorilor; Caide apocalips, 1939; Sângele popoarelor, 1942,Premiul Societăţii Scriitorilor; Cântec Cetăţiilui Bucur, 1959. A scris şi teatru: Lupii, 1952,Premiul de Stat; Satul fără dragoste, 1955,Premiul Uniunii Scriitorilor. Apoi lirica saENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 112 31.10.2011 17:22:35


BrancoviciRadu Boureanu Ion Brad Dumitru Braghiş Mia Braiadevine una a meditaţiilor grave: Planeta nebunilor,1979; Frumuseţile oarbe, 1982; Oceanulîntrebărilor, 1985; Albastra umbră a tristeţii,1986; Dulce uragan, 1989. În 1970 a primitPremiul Bienalei Internaţionale de Poeziede la Knokke la Zoutte, Belgia. A tradusdin Pablo Neruda, A. N. Ostrovski, Tolstoi,Verhaeren ş.a.Brad, Ion(8.11.1929, Pănade, jud. Alba)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea de Filologiela Cluj, fiind apoi redactor la diversepublicaţii din Cluj şi Bucureşti. A fost ambasadoral României în Grecia (1973–1982),dar a avut şi alte misiuni diplomatice, îndiverse ţări, în perioada 1955–1989. Scrielirică socială cu rezonanţe neoclasice. A debutatîn stil proletcultist: Cincisutistul, 1952,regăsindu-şi apoi ritmul interior: Cu timpulmeu, 1958, Premiul Academiei; Mă uit în ochiicopiilor, 1962; Orga de mesteceni, 1970, PremiulUniunii Scriitorilor; Transilvane cetăţifără somn, 1977, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Icoana nevăzută, 1996; Aldoilea suflet, 2000. Proza este inspirată dinlumea satului transilvan, ca şi de locurileprin care a trecut: Descoperirea familiei, 1964;Lumea catarilor, 1980; Proces în recurs, 1988;Dialog epistolar: Mircea Zaciu – Ion Brad, 2003;În umbra zeilor, 2003. A scris şi teatru: Audienţala consul, 1977; Arheologia dragostei, 1986;amintiri: Ambasador la Atena – 1973–1982,2001–2002. A tradus din maghiară şi greacă,mai ales versuri. După 1989 şi-a întemeiat oeditură proprie, care însă n-a rezistat decâtpuţină vreme. Premii: 1951 – Premiul AlmanahuluiLiterar pentru amplul poem epicCincisutistul, 1953. Diploma pentru poeziea Festivalului Internaţional al Tineretului,1959; Premiul Academiei Române pentruvolumul de versuri Cu timpul meu, 1972;Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumulCele patru anotimpuri, 1999; Premiul de poezieTransilvania al Festivalului InternaţionalLucian Blaga, 1999.Braghiş, Dumitru(28.12.1957, Grătieşti, Chişinău,Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Energeticăla Institutul Politehnic Serghei Lazodin Chişinău. A fost inginer la Uzina deTractoare din Chişinău. Instructor al ComitetuluiCentral al Partidului Comunist dinMoldova (1987–1988), director general alDepartamentului Relaţii Economice Externeal Ministerului Economiei din Moldova,viceprim-ministru al Economiei şi Reformelor(1997), prim-ministru al Moldovei(1999–2001). În 2006 membru supleant îndelegaţia Moldovei la Adunarea Parlamentarăa Consiliului Europei.Braia, Mia(1911, Craiova – 1999, Bucureşti)Cântăreaţă. Soră a Ioanei Radu. A absolvitliceul eparhial la Chişinău şi Conservatorulla Bucureşti. A cântat romanţe şi cântecede petrecere, mai ales cu orchestra lui IonelBudişteanu. Melodii: „Vioara“; „Cel dinurmă tango“; „De ţi-am greşit“; „Trubadurul“;„Nu-mi pare rău“; „Pentru tine amplâns“; „Ciobănaş cu 300 de oi“ (împreunăcu Ioana Radu); „Când felinarele se-aprind“;„Doamne, domni şi domnişoare“; „De ce nuvii?“; „Dorul meu a-nebunit“. A emigrat înGermania şi apoi în SUA, New York (1983).A luat parte la manifestările ROMFEST alelui Grigore Caraza şi Zaharia-Zahu Pană.S-a repatriat în 1993.Brancovici, Despina Miliţa( ~1490, Serbia – 1554, Sibiu)Soţie a domnului Ţării Româneşti NeagoeBasarab (1512–1521), primul boier oltean,un Craiovescu, intitulat Basarab (o dinastieoriginar cumană, începută cu Tihomir Basarab).Fiică a despotului sârb Iovan Brancovici(1465–1502) şi a Elenei Ştefan Iacşici(un Iacşici avea să-l ucidă la Sibiu pe MihneaVodă cel Rău fiindcă voia să treacă ŢaraRomânească la catolicism spre a o elibera de113ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 113 31.10.2011 17:22:35


114influenţele sârbeşti). Sora ei, Elena – Ecaterina,a fost soţia lui Petru Rareş, domnul Moldovei,alta, Maria, a fost căsătorită cu nobilulFerdinand Frangispani, alta, Magdalena(soră numai după mamă), era soţia cneazuluipolon Jan Wiesznowiecki. ÎmpăraţiiComneni, Cantacuzinii, Asăneştii, despoţiisârbi, erau strămoşii ei. O vară de-a ei erasoţia lui Vasili III, mare cneaz al Moscovei.După moartea lui Neagoe Basarab s-a refugiatla Sibiu cu fetele sale, Stana şi Ruxandra.De la Sibiu, Stana s-a dus în Moldova, undes-a căsătorit cu Ştefăniţă Vodă, domnulMoldovei (1517–1527), iar Ruxandra s-acăsătorit cu Radu de la Afumaţi, domnulŢării Româneşti (1522–1529) cu întreruperi);după moartea lui Radu de la Afumaţi,s-a recăsătorit cu Radu Paisie, domnul ŢăriiRomâneşti (1535–1545). Despina Miliţaa trăit la Sibiu şi după ce se călugărise subnumele de Platonida. Osemintele i-au fostduse la Curtea de Argeş, în timpul domnieilui Pătraşcu cel Bun, fiul lui Radu Paisie, decătre mitropolitul Anania, şi astrucate înctitoria ridicată de Neagoe Basarab, în 1517,la Curtea de Argeş.Brancovici, Gheorghe(1645, Ineu – 19.12.1711, Eger)Translator. La origine familie de despoţi sârbi.Era frate al mitropolitului Sava B., translatorulprincipelui Mihai Apafi pe lângăPoarta Otomană. A petrecut 10 ani la curtealui Şerban Cantacuzino. A avut contacteculturale cu stolnicul Constantin Cantacuzino,cu Radu Năsturel şi cu domnul ConstantinBrâncoveanu. În 1689, la intrareatrupelor austriece în Serbia, s-a proclamatguvernator al sârbilor şi bulgarilor, fiindarestat de austrieci. Este cel mai de seamăcronicar de limbă română din Transilvania.A scris Hronica slovenilor, iliricului, Misii cei desus şi cei de jos Misii, 1687, în română, careaccentuează lupta comună antiotomană acreştinilor (sârbi şi români).Brancovici, Sava(1620 – aprilie 1683, Sibiu)Mitropolit ortodox de Alba Iulia, numit în1656 (călugărit şi hirotonisit la Târgovişte).Frate cu Gheorghe B. Păstorirea a fost tulburatăde războaie şi schimbări de principi.Înlăturat din scaun, abia în 1662 este întăritdin nou. Călătoreşte în 1668 la Moscova, deunde primeşte daruri în bani, cărţi şi obiectede cult. În 1670 călătoreşte în Ţara Românească,primind daruri din partea domnuluiAntonie Vodă, a ierarhilor, a unor dregători.În 1675 convoacă un Sobor la Alba IuliaBrancoviciSava BrancoviciValeriu Braniştepentru întărirea vieţii religioase. În vara lui1680 a fost înlăturat din scaun, persecutatşi întemniţat la Iernut şi Vinţ. A fost urmărităaverea mitropoliei la porunca lui Apafi.Oamenii lui au sechestrat lucrurile (printrecare: trei traiste cu cărţi româneşti, 14 sacicu cărţi, tipografia cu toate instrumentele şicu literele româneşti, scrisori, scrieri şi cărţiromâneşti, maghiare şi latine, 66 la număr şiun ziar legat în piele). Cărţile sechestrate audispărut ulterior. La intervenţia domnuluiŢării Româneşti, Şerban Cantacuzino, a fosteliberat, dar n-a mai putut ocupa scaunul. În21 octombrie 1955, la hotărârea Sf. Sinod,s-a trecut la canonizarea solemnă în CatedralaReîntregirii din Alba Iulia a mitropoliţilorIorest şi Sava. Pomenirea lor se face înfiecare an la 24 aprilie, conform calendaruluiortodox.Branişte, Valeriu(10.01.1869, Cincul Mare, jud. Braşov –1.01.1928, Lugoj, jud. Timiş)Publicist şi om politic. A absolvit gimnaziulla Sibiu şi Filosofia la Budapesta. A fost profesorla Gimnaziul Român Superior Ortodoxdin Braşov. Susţinător al memorandiştilor.A plecat în Bucovina şi a pus bazele gazeteiPatria. A contribuit la organizarea MariiAdunări Naţionale de la Alba Iulia (1918)care consfinţea unirea Transilvaniei cu ţara.După unire a fost şef al resortului Culte şiInstrucţiuni Publice din Consiliul Dirigental Transilvaniei. A militat pentru creareaunei universităţi româneşti la Cluj. Membrude onoare al Academiei Române (1919).Bratosin, Dinu Dănuţ(22.04.1938, Urecheşti, jud. Vrancea)Inginer constructor. A absolvit Facultateade Construcţii Civile şi Industriale aInstitutului de Construcţii din Bucureşti(1971). Cercetător la Institutul de MecanicaSolidelor şi la Centrul de Fizica Pământuluişi Seismologie. Contribuţii în mecanica solidelor,mecanica şi dinamica pământurilor.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 114 31.10.2011 17:22:36


BraunerEmilian Bratu Gheorghe Bratu Victor BraunerLucrări: Model vâscoelastic neliniar pentrucomportarea dinamică a pământurilor, 1995,Premiul Academiei Române; Aspecte neliniareîn mecanica pământurilor, 1996. Secretar ştiinţifical secţiei de ştiinţe tehnice a AcademieiRomâne (1990). Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Bratu, Emilian(8.08.1904, Bucureşti – 30.03.1991, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Politehnica din Bucureşti şi s-a specializatîn electrochimie la Viena, Karlsruheşi Berlin. Profesor la Institutul Politehnicdin Bucureşti. Unul dintre fondatorii şcoliide inginerie chimică din România. Contribuţiiîn domeniul epurării apei, al distilăriiazerotrope, în procesele de absorbţie şifluidizare. Lucrări: Ghid de laborator pentrulucrările practice de tehnologie chimică, 1942;Operaţii unitare de inginerie chimică, 2 vol.,1960–1961; Operaţii şi utilaje în industriachimică, 1960–1961. Membru titular al AcademieiRomâne (1974).Bratu, Gheorghe(1881, Bucureşti – 1941, Cluj)Matematician şi astronom. A studiat Matematicala Paris (cu o bursă Adamachi) şia fost stagiar al Observatorului Astronomicdin Paris. A fost asistent la ObservatorulAstronomic din Iaşi, conferenţiar la Facultateade Matematică a Universităţii din Iaşişi profesor la Facultatea de Matematică dinCluj (1919–1941), decan al ei (1938–1940).Fondatorul Observatorului Astronomic dinCluj (1920), pe care l-a şi condus. A colaboratla alcătuirea hărţii fotografice a Ceruluisecolului XX, zona 20°. Membru al SociétéMathématique de France, Societé Astronomiquede France, Società AstronomicaItaliana, Circolo Matematico di Palermo, alAcademiei de Ştiinţe din România şi al ComitetuluiNaţional de Astronomie. Decoratcu Legiunea de Onoare a Franţei în gradde Cavaler.Bratu, Polidor Paul(1.04.1948, Cioceşti, jud. Argeş)Inginer mecanic. A absolvit Facultatea deMaşini şi Utilaje de Construcţii, Facultateade Fizică şi Facultatea de Utilaj Tehnologica Universităţii de Construcţii din Bucureşti.Profesor la Universiatea din Galaţi, directorla Institutul de Cercetări pentru Echipamenteşi Tehnologii de Mecanizarea Construcţiilor.Contribuţii în domeniul metodelor decalcul şi proiectare ale maşinilor cu acţiunevibrantă. Are 9 brevete de invenţii. Membrufondator al Societăţii Române de Acustică,membru al Societăţii Americane de IngineriaSistemelor de Încălzire, Răcire şi Condiţionarea Aerului, membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Brauner, Harry(24.02.1908, Piatra Neamţ –11.03.1988, Bucureşti)Folclorist şi muzicolog. Frate cu Rudolfşi Victor B. Discipol al lui Dimitrie Gusti.Profesor universitar. Bănuit a fi implicatîn grupul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a făcutînchisoare (1954–1964). A descoperit şi afăcut publice numeroase manifestări folclorice,printre care cu totul remarcabilă a fostaceea a ansamblului de la Fundu’ Moldovei,Bucovina, care există şi astăzi. Şi-a sintetizatideile despre folclorul românesc în volumulS-auzim iarba cum creşte, 1979. A mai lăsatun volum de amintiri: Chibrituri şi mămăligă.Despre el se vorbeşte în romanul Cel maiiubit dintre pământeni al lui Marin Preda şi înJurnalul lui Mircea Eliade.Brauner, Victor(1903, Piatra Neamţ – 12.03.1966, Paris)Pictor. Frate al folcloristului Harry B. şi almedicului Rudolf B. Frecventează Şcoala deArte Frumoase din Bucureşti (1919–1921) şişcoala particulară de pictură a lui H. Igiroşanu.Vizitează oraşele Fălticeni şi Balcic şiîncepe să picteze peisaje „cezanniene“. Apoi,după propria-i mărturisire, trece prin toate115ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 115 31.10.2011 17:22:36


116fazele dadaiste, abstracţioniste, expresioniste.În 1924 are loc prima expoziţie personală,la Bucureşti, la Galeriile Mozart. În aceastăperioadă îl întâlneşte pe poetul Ilarie Voronca,împreună cu care va înfiinţa revista75HP, unde publică manifestul Pictopoezia şiun articol, „Supra-raţionalismul“. Picteazăşi expune Cristos la Cabaret (în maniera pictoruluiGeorg Grosz) şi Fata din fabrică (înmaniera lui Holder). Participă la expoziţia„Contimporanul“ (noiembrie 1924). A desenatcostume pentru baletele Floriei Capsali.În 1925 face primul voiaj la Paris, de undese întoarce în ţară, la Bucureşti, în 1927. În1930 se instalează la Paris, unde îl întâlneştepe Brâncuşi, care-l iniţiază în arta fotografică.Tot în această perioadă se împrieteneşte cupoetul român Benjamin Fondane şi îl întâlneştepe Yves Tanguy, care-l va introduce încercul suprarealiştilor. Locuieşte în acelaşiimobil cu Giacometti şi Tanguy. În 1935revine la Bucureşti. Intră în Partidul ComunistRomân pentru scurtă vreme şi fără oînregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 areloc vernisajul unei expoziţii personale, în salaMozart. Se întoarce în Franţa în 1938.Brăescu, Smaranda(21.05.1897, Hânţeşti, Buciumeni, jud. Covurlui,azi Galaţi – 2.02.1948, Cluj)Paraşutistă. A absolvit Belle Arte la Bucureşti.În 1928 a făcut primul salt cu paraşuta.În 1931 a câştigat titlul european la paraşutism(salt de la 6 000 m). În 1932 a stabilitprimul record de traversare a Mediteranei(6 ore şi 10 minute) între Roma şi Tripoli,cu avionul său, bimotorul Milles Hawk.În 1932 a devenit campioană mondială laparaşutism, cu o paraşută de construcţie românească,parcurgând distanţa de cădere dela 7 400 m în 25 de minute. A fost instructorde paraşutism militar. În timpul războiuluia fost activă ca pilot în celebra EscadrilăAlbă de avioane sanitare, pe frontul de estşi apoi pe frontul de vest, în Transilvania,Ungaria şi Cehoslovacia. Semnatară, alăturide alte 11 personalităţi (între care: generalulAldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unuimemoriu prin care se condamna falsificareaalegerilor din noiembrie 1946, documentînaintat Comisiei Aliate de Control, de faptdelegatului american, care l-a predat celuisovietic. A fost condamnată de comunişti laînchisoare în contumacie, nefiind găsită.Brăileanu, Traian(14.09.1882, Balca, Rădăuţi – 1947, Aiud)Filosof şi sociolog. A absolvit Universitatea,secţia filosofie, la Cernăuţi. Specializareîn Filosofie şi Drept la Viena. Profesor deBrăescufilosofie şi sociologie la Universitatea dinCernăuţi. A condus revista Însemnări sociologicedin Cernăuţi. A aderat la mişcarealegionară de la primii ei paşi, membrual Senatului Legionar în 1929. Ministrulegionar al Educaţiei Naţionale, Culturii şiArtelor (1940–1941). Pozitivist în filosofie,adept al lui Kant. Lucrări: Die Grundlegungzu einer Wissenschaft der Ethik, 1919; Desprecondiţiunile cunoştinţei şi conştiinţei, 1912; Etica,1919; Introducere în sociologie, 1923; MetafizicaMoravurilor, 1929. A tradus din Kant: Criticaraţiunii pure şi Critica puterii de judecată. Arestatîn 1938, odată cu Dragoş Protopopescu(aflat tot la Cernăuţi), a murit la Aiud.Brăiloiu, Constantin(13.08.1893, Bucureşti – 20.12.1958, Geneva)Etnomuzicolog. A făcut studii muzicale laBucureşti, Viena, Lausanne, Paris. A fostprofesor de istoria muzicii şi folclor la Conservatoruldin Bucureşti. Profesor şi rector alAcademiei de Muzică Religioasă din Bucureşti.Fondator şi conducător al Arhivelor Internaţionalede Muzică Populară din Genevaşi al Arhivei de Folclor a Societăţii CompozitorilorRomâni (1928–1943). A cules folclormuzical românesc şi a publicat culegeri defolclor: Vie musicale d’un village: recherches surle répertoire de Dragus (Roumanie) 1929–1932;Colinde şi cântece de stea, 1931; Cântece bătrâneştidin Oltenia, Muntenia, Moldova şi Bucovina,1932; Bocete din Oaş, 1932; Poeziile soldatuluiTomuţ din războiul 1914–1918, 1944; Sur uneballade roumaine: La Mioritza, 1946. Membrucorespondent al Academiei Române (1946),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Brătescu, Constantin(30.09.1882, Câşle, azi Mineri, jud. Tulcea –23.10.1945, Bucureşti)Geograf. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, apoi a studiat geografia la Leipzigşi Berlin. Profesor şi decan al Facultăţii deŞtiinţe din Cernăuţi (1924–1938), apoi profesorla Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.A elaborat o teorie originală pentru determinareavârstei teraselor şi a oscilaţiilor denivel ale apelor Mării Negre în cuaternar. Ela inaugurat în România direcţia de cercetaremorfoclimaterică. Lucrări: Formele de relief dinMuscel, 1911; Lacul Mangalia, 1915; Contribuţiunila studiul deltei dunărene, 1921; PământulDobrogei, 1928. Membru corespondent alAcademiei Române (1919).Brătescu-Voineşti,Ioan Al(exandru)(1.01.1868, Târgovişte – 14.12.1946, Bucureşti)Prozator. A absolvit Facultatea de Drept laBucureşti. A fost judecător la Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 116 31.10.2011 17:22:36


BrătianuSmaranda Brăescu Ioan Al. Brătescu-Voineşti Constantin (Dinu) Brătianu Gheorghe I. BrătianuPloieşti, Piteşti, Craiova, Târgovişte. A fostmembru al Academiei (1918) şi vicepreşedinteal ei, secretar general al Camerei Deputaţilor(1940). A debutat sub patronajullui Titu Maiorescu. A creat cea mai completăgalerie de personaje inadaptabile, victime aleexcesului de moralitate: Nuvele şi schiţe, 1903;În lumea dreptăţii, 1907; Întuneric şi lumină,1912; Rătăcire, 1923; Huliganism, 1938; Germanofobie?,1942. În 1945 a câştigat PremiulNaţional pentru Proză.Brătianu, Constantin(12.12.1946, Călăraşi)Inginer energetic. A absolvit Facultatea deEnergetică la Politehnica din Bucureşti, s-aspecializat la Atlanta, Georgia, SUA. Profesorla Politehnica din Bucureşti, Facultateade Inginerie Mecanică. Contribuţii în domeniultransferului de căldură şi de masă,procese bifazice apă-aburi. Lucrări: Modelareanumerică cu elemente finite, 1986; Metodecu elemente finite în dinamica fluidelor, 1983.Membru fondator al Societăţii Româneşti deTermotehnică, membru al European NuclearSociety, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Brătianu, Constantin (Bebe)(1887, Bucureşti – 1956, Bucureşti)Om politic. Fiu al generalului ConstantinI.B. şi văr al lui Ion C. B. Secretar generalal PNL (1938–1947), a reorganizat partiduldupă 1944. Ministru de Finanţe (1933) şi alProducţiei de Război în Guvernul Sănătescu(1944). Arestat în 1950, a murit curând dupăieşirea din închisoare.Brătianu, Constantin (Dinu)(13.01.1866, Florica, jud. Argeş –5/6.05.1950, Sighet)Om politic. Al treilea fiu al lui ConstantinI.B. şi frate cu Ionel şi Vintilă B. A studiat ingineriela Şcoala Politehnică din Bucureşti şila Institutul de Mine din Paris. Parlamentarliberal (1910–1938), preşedinte al PartiduluiNaţional Liberal (din 1934). Domiciliu forţatdupă 1945, până în 1950, când a fost arestat.Brătianu, Constantin I.(17.09.1844, Bucureşti – 6.01.1910, Bucureşti)General de brigadă, geodez şi topograf. Fiu allui Ion C. B. şi frate cu Ionel I. C. B. şi VintilăI. C. B. Tată al lui Dinu B. A absolvit Şcoalade Ofiţeri din Bucureşti şi s-a specializat laObservatorul din Paris şi Serviciul Cadastralal Franţei. A fost detaşat pe lângă statul majoral Serviciului Geografic al armatei francezeîn Algeria (1868–1870), Serviciul Geografical armatei belgiene şi la Institutul Geografical armatei din Viena. A fost director al InstitutuluiGeografic al Armatei (1885), subşefal Statului Major General. În timpul războiuluide independenţă a organizat Serviciulde Reproduceri Cartografice şi a comandatSecţia Topografică de pe lângă Marele StatMajor al Armatei. Contribuţii în domeniultopografiei şi geodeziei. Lucrări: Notiţe asuprachartelor actuale ale României urmate de unproiect pentru alcătuirea chartei generale a regatului,1888; Însemnătatea chartei României pentrueconomia noastră naţională, 1901; Însemnătateachartei ţării pentru apărarea naţională, 1902; Însemnătateachartei ţării pentru istoria patriei şi aneamului, 1905; Însemnătatea chartei ţării pentrustabilirea regimului cadastral în România, 1910.Împreună cu Gr. Tocilescu şi George IoanLahovary a realizat Marele Dicţionar GeograficRomân, sub auspiciile Societăţii Române deGeografie, al cărei fondator a fost. Membrucorespondent al Academiei Române (1899).Brătianu, Gheorghe (George) I.(3.02.1898, Ruginoasa, jud. Iaşi –24.04.1953, Sighet)Istoric şi om politic. Fiu al lui Ion I.C. B. şinepot al lui Ion C. B. După absolvirea LiceuluiNaţional din Iaşi (1916), se înroleazăvoluntar în armată pentru a participa larăzboiul de reîntregire a ţării. În 1917 se înscriela Facultatea de Drept din Iaşi, pe carea absolvit-o în 1920. Fiind atras de istorie,117ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 117 31.10.2011 17:22:36


118abandonează cariera juridică şi se înscrie laUniversitatea Sorbona din Paris, unde frecventeazăcursurile unor istorici prestigioşi,ca Ferdinand Lot şi Charles Diehl. Obţinedoctoratul în filosofie la Cernăuţi în 1923 şila Sorbona în 1929. În 1924 devine profesorla Catedra de istorie universală a Universităţiidin Iaşi, iar din 1940 a Universităţii dinBucureşti. Între 1940 şi 1947 îndeplineştefuncţia de director al Institutului de IstorieNicolae Iorga din Bucureşti. În anii 1930a fost şeful unei facţiuni a Partidului Naţional-Liberal,georgiştii, care s-au aliat cuGarda de Fier. În 1938 a revenit în PNL-ulcondus de Dinu Brătianu. În 1947, în cadrulrepresiunilor dezlănţuite de autorităţilecomuniste, este înlăturat de la catedra universitarăşi de la conducerea Institutului deIstorie, în septembrie i se fixează domiciliuforţat şi i se interzic contactele externe.În noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat şiîntemniţat la închisoarea din Sighet, undes-a sinucis. A susţinut cu tenacitate şi rigoareştiinţifică teza continuităţii poporuluiromân în spaţiul carpato-danubiano-pontic.Lucrările sale asupra prezenţei româneşti înBasarabia sunt reprezentative pentru staturaistoricului şi conştiinţa omului politic. I s-apropus să se dezică de tezele despre Basarabia,dar a refuzat. Lucrări: Recherches sur lecommerce génois dans la Mer Noire au XIII -èmesiècle (1929); O enigmă şi un miracol istoric:poporul român (1940); Tradiţia istorică despreîntemeierea statelor româneşti (1945); Sfatuldomnesc şi adunarea stărilor în Principatele române(postum); Marea Neagră. De la origini pânăla cucerirea otomană (postum). În 1942 esteales membru titular al Academiei Române,calitate retrasă în 1948. Repus în drepturi în1990.Brătianu, Ion C.(2.06.1821, Piteşti –4.05.1891, Florica, jud. Argeş)Inginer şi om politic. Tată al lui Constantin(Dinu) I. B., Vintilă B. şi Ionel I.C. B.A intrat în armata munteană în 1838 şi aabsolvit la Paris Şcoala Politehnică, audiindşi cursurile de istorie ale lui Jules Micheletşi Edgar Quinet. Întors în Muntenia, aluat parte, împreună cu prietenul său C.A.Rosetti şi alţi politicieni proeminenţi, larevoluţia română din 1848, fiind prefect alpoliţiei în Guvernul Provizoriu al acelui an.După restaurarea rusească şi otomană s-amutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorindsă influenţeze opinia publică franceză înfavoarea unirii propuse şi autonomiei principatelordunărene. În timpul domniei luiBrătianuIon C. BrătianuIon I.C. BrătianuAlexandru Ioan Cuza (1859–1866) a fost unlider liberal proeminent. A asistat în 1866 lademiterea lui Cuza şi la alegerea prinţuluiCarol I al României, sub domnia căruia aavut mai multe mandate ministeriale. A fostarestat pentru complicitate la revoluţia din1870, dar eliberat la scurt timp. În 1876,ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabinetliberal care a rămas la putere până în1888, fiind ministru în timpul RăzboiuluiRuso-Turc din 1877, al Congresului de laBerlin, al formării Regatului Român, revizuiriiConstituţiei şi altor reforme. A fost şiscriitor. Pamfletele sale politice în franceză:Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la questiond’Orient (1855); Mémoire sur la situation de laMoldavie depuis le Traité de Paris (1857) şi LaQuestion religieuse en Roumanie (1866) au fostbine primite la Paris. Membru de onoare alAcademiei Române (1885).Brătianu, Ion I.C. sau Ionel Brătianu(20.08.1864 Florica, jud. Argeş –24.11.1927, Bucureşti)Om politic. A fost fiul liderului liberal IonC.B. şi frate al lui Constantin I.C.B. şi al luiVintilă I.C.B. Tată al istoricului Gheorghe B.După ce îşi susţine bacalaureatul la ColegiulSf. Sava din Bucureşti (1882) efectuează,ca voluntar, un stagiu militar de şase luni,obţinând gradul de sublocotenent în cadrulRegimentului 2 Artilerie. În paralelfrecventează cursurile Şcolii de Poduri şiŞosele. În vara anului 1883 pleacă la Parispentru completarea studiilor: cursant alclasei de matematici speciale A la ŞcoalaPreparatorie Saint-B arbe (1883–1884), auditorextern al cursurilor Şcolii Politehnice(1884–1886), student la Şcoala de Podurişi Şosele (1886–1889). Obţine, în 1889, diplomade inginer. Încearcă în zadar, de douăori, să obţină licenţa la Sorbona. Revenitîn ţară în 1889, este concentrat la cazarmaMalmaison, unde este înaintat la gradul delocotenent. În octombrie 1889 se angajeazăinginer specialist în construcţia de căi ferateENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 118 31.10.2011 17:22:36


la CFR, în subordinea lui Anghel Saligny.Devine membru al Partidului Naţional Liberalîncă din 1895. Ministru al LucrărilorPublice la 33 de ani. În acelaşi an candideazăla Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj.Susţine acceptarea în partid (februarie 1889)a foştilor lideri (Trădarea Generoşilor) aiPartidului Social Democrat al Muncitorilordin România (C. Stere, V.G. Morţun, dr.I.G. Radovici, I. Nădejde). La CongresulPNL din ianuarie 1909 este ales preşedinteal partidului, funcţie politică pe care o vapăstra până la sfârşitul vieţii. La 2 octombrie1913 Comitetul Executiv al PNL acceptăpropunerea sa privind reforma agrară (expropriereaparţială a marii proprietăţi) şielectorală (colegiu electoral unic). Acestepropuneri ale liderului liberal sunt susţinuteşi de o importantă parte a oamenilor de statai vremii: regele Carol I, conservatorii democraţi(care susţin însă nişte modificări – douăcolegii electorale şi expropriere prin cumpărare)şi chiar conservatorii. A fost ministrual Lucrărilor Publice: 31 martie 1897–30martie 1899, 14 februarie 1901–18 iulie1902; ministru al Afacerilor Străine ad-interim:9 ianuarie 1902–12 decembrie 1904;27 decembrie 1908–4 martie 1909, intervalîn care Partidul Liberal condus de el a fostchemat la guvernare în preajma războiuluibalcanic, când regele a trebuit să accepte celedouă condiţii: vot universal şi exproprierealatifundiilor, 8–11 decembrie 1916–26 ianuarie1918; 29 noiembrie 1918–12 septembrie1919; 22 ianuarie–6 iulie 1927; ministru deInterne: 12 martie 1907–5 decembrie 1909,6 februarie–28 decembrie 1910; ad-interim:4 martie–1 noiembrie 1910, 30 octombrie1923–27 martie 1926; ministru de Război:4 ianuarie 1914–15 august 1916; 19 ianuarie–25martie 1922; Preşedinte al Consiliuluide Miniştri: 27 decembrie 1908–28 decembrie1910; 4 ianuarie 1914–26 ianuarie 1918;29 noiembrie 1918–12 septembrie 1919;19 ianuarie 1922–27 martie 1926; 22 iunie–24noiembrie 1927; deputat în 1895;senator în 1911. Lucrări: Notre commerce decéréales, 1899; Chestia tramvaielor comunale,1911; Manifest-program, 2 volume, 1911;România şi Peninsula Balcanică, 1913; Situaţiaînternaţională a României. Expunere făcutăla Adunarea Deputaţilor (16–17 decembrie1919), 1919; Din amintirile altora şi ale mele,1922; Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernuluide la 1 ianuarie 1922 până la 27 martie1916, 1926; Discursurile lui Ion I.C. Brătianu,4 vol., 1933 (postum); Cuvintele unui mare român1914–1927 f.a. Pe 7 iunie 1923 este alesmembru de onoare al Academiei Române.BrâncoveanuVintilă I.C. BrătianuConstantin BrâncoveanuBrătianu, Vintilă I.C.(16.09.1867, Bucureşti – 22.12.1930, Bucureşti)Prim-ministru al României în perioada1927–1928. A fost al treilea fiu al luiIon C.B., fraţii săi fiind Ionel B. şi Dinu B.În 1886 a început studiile în Franţa. Întorsîn ţară cu diploma de inginer, a participatla lucrările podului de peste Dunăre dela Cernavodă. Apoi a condus lucrările deconstrucţie a podurilor de pe Siret, Argeşşi Vădeni, după care, în 1897, a fost numitdirector al Regiei Monopolurilor Statului.A mai ocupat următoarele funcţii: secretargeneral în Ministerul Finanţelor, primar alcapitalei (1907–1911), ministru de Războiîn timpul Primului Păzboi Mondial, ministrude Finanţe (1922, 1926), prim-ministru(1927–1928), şeful Partidului NaţionalLiberal (1927–1930), director al Băncii Româneşti,membru al Consiliului CentraleiBăncilor Populare şi al Cooperativelor Săteşti,cenzor şi director la Banca Naţională.Lucrări: Pacea de robire, 1919; Refacerea ţării şiconsolidarea financiară, 1924; Politica de stat apetrolului în urma noii constituţii şi a legii minelor,1927; Din economia naţională, 1937; VintilăBrătianu. Scrieri şi cuvântări, 1940. Membrude onoare al Academiei Române (1928).Brâncoveanu, Constantin(1654, Brâncoveni, Romanaţi –15.08.1714, Constantinopol, capul înmormântatpe o insulă în Marea Marmara, trupul a fostaruncat în Mediterana)Domn al Ţării Româneşti (1688–1714),declarat sfânt din 1956 (cu ziua morţii,15 august). După tată, Brâncoveanu era pejumătate Cantacuzin, provenit deci dintr-ofamilie domnitoare bizantină, care a datîn Ţara Românească pe domnii ŞerbanCantacuzino (unchi) şi Ştefan Cantacuzino(nepot), iar jumătate român, din familia cronicaruluiRadu Greceanu. Rămas în istoriaculturii române graţie perioadei de mareînflorire culturală care a dus la constituireastilului numit până astăzi brâncovenesc,119ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 119 31.10.2011 17:22:36


120manifestat în special în arhitectură, dar,prin extensie, considerat „stilul românesc“al culturii, concepută ca fenomen al rezistenţeibizantine în faţa islamizării aduse deotomani. Acest lucru a însemnat folosireaculturii populare ca substanţă a locului,alături de modelele culte ale Bizanţului şiale Renaşterii italiene (considerată de Cantacuzinica începând sub impulsul emigraţieivenite din Bizanţ în Italia, în zona Veneto-Friuli) după căderea acestuia. A fost pentruteritoriul românesc o sinteză inedită şi carea dat marca de maximă profunzime a spiritualităţiiromâneşti, a apartenenţei sale lalumea cultivată a Europei. Este interesant deobservat că politica internă a Cantacuzinilora fost una de păstrare a valorilor Bizanţuluiprin fortificarea culturală a românilor pentrua rezista în faţa islamizării otomane. DupăBiblia românească a lui Şerban Cantacuzino,tipărită la 1688 (al cărei coordonator fuseseConstantin Cantacuzino Stolnicul, cu studiila Padova, unde trăiau încă urmaşii Bizanţului),acesta fiind ameninţat de otomani cuschimbarea, a lăsat locul lui Brâncoveanu.La 1700 a fost distins de Petru I al Rusieicu Crucea Sf. Andrei şi de împăratul Sf. ImperiuGermanic cu Ordinul Dragonului.A fost ucis de otomani împreună cu toţi fiiisăi, urmat la doi ani de stolnicul ConstantinCantacuzino şi de sfetnicul său, Văcărescu(bunicul lui Ienăchiţă).Brâncoveanu (Brancovan) de Noailles,Anna ElisabethVezi Noailles, Anna deBrâncuş, Grigore(20.03.1929, Peştişani, jud. Gorj)Lingvist. Licenţiat al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti (1953). Profesor la Catedra delimba română a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: B. P. Hasdeu (1972); Cercetări asuprafondului traco-dac al limbii române (1995);Limba română. Modele de analiză gramaticală(1996); Gramatica limbii române. Morfologia,în colaborare (1998); Concordanţe lingvisticeromâno-albaneze (1999); Introducere în istorialimbii române (2002); Istoria cuvintelor. Unitatede limbă şi cultură românească (2004). A editat,cu soţia sa, Etymologicum Magnum Romaniae,vol. I-III (1972–1976), de Bogdan PetriceicuHasdeu. Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 2006).Brâncuşi, Constantin(19.02.1876, Hobiţa, jud. Gorj –16.03.1957, Paris)Sculptor. După ce urmează Şcoala de Arteşi Meserii la Craiova (1894–1898), vine laBrâncoveanuBucureşti, unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. Timp de doi ani, între 1900şi 1902, cu ajutorul doctorului DimitrieGerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentrureprezentarea corpului omenesc, lucrare căreiai se atribuie o medalie de bronz. Preciziadetaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul săfie folosit în şcolile româneşti de medicină,după ce se vor face câteva copii, iar MarcelDuchamp va include fotografia Ecorşeului înexpoziţia pe care o va organiza la sfârşitulanului 1933 la Galeria Brummer din NewYork. În 1903 primeşte prima comandă aunui monument public, bustul generaluluimedic Carol Davila, care va fi instalat laSpitalul Militar din Bucureşti şi reprezintăsingurul monument public al lui Brâncuşidin capitală. Pleacă în 1904 la studii laMünchen, dar după şase luni o porneştepe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres(Franţa), de unde ia trenul până la Paris. În1905 reuşeşte la concursul de admitere laprestigioasa École Nationale Supérieuredes Beaux-Arts, unde lucrează în atelierullui Antonin Mercié până în 1906, când,atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala.Refuză să lucreze ca practician în atelierullui Auguste Rodin, după ce locuise în casaacestuia. Expune pentru prima dată la SociétéNationale des Beaux-Arts şi la Salond’Automne din Paris în 1906. Creează în1907 prima versiune a Sărutului, temă pecare o va relua sub diferite forme până în1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte aansamblului monumental din Târgu-Jiu. În1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasseşi intră în contact cu avangardaartistică pariziană, împrietenindu-se cu GuillaumeApollinaire, Fernand Léger, AmedeoModigliani, Marcel Duchamp. Va începelucrul la Rugăciunea, o comandă pentru unmonument funerar ce va fi expusă în cimitirulDumbrava de la Buzău. În 1909 revinepentru scurt timp în România şi participăla Expoziţia oficială de pictură, sculpturăşi arhitectură. Juriul Expoziţiei, prezidat deSpiru Haret, acordă premiul II ex aequolui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu,Theodorescu-Sion. Colec ţionarul de artăAnastase Simu îi cumpără sculptura Somnul,iar bustul în ghips al pictorului NicolaeDărăscu este achiziţionat de MinisterulInstrucţiunii Publice. Până în 1914 participăcu regularitate la expoziţii colective din Parisşi Bucureşti, inaugurând ciclurile PăsăriMăiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.În 1914 deschide prima expoziţie în StateleUnite ale Americii la Photo SecessionGallery din New York City, care provoacăo enormă senzaţie. Colecţionarul americanENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 120 31.10.2011 17:22:37


John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi,asigurându-i o existenţă materială prielnicăcreaţiei artistice. În acelaşi an ministrul deInterne al României respinge proiectul monumentuluilui Spiru Haret comandat cuun an înainte. Brâncuşi va păstra lucrareaîn atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis.În 1915 începe să execute primele lucrăriîn lemn: Cariatide, Fiul risipitor etc. În 1920participă la Festivalul Dada, unde semneazămanifestul intitulat „Contre Cubisme, contreDadaisme“. În revista Little Review dinNew York apare în 1921 primul studiu deamploare cu 24 de reproduceri din opera luiBrâncuşi, semnat de poetul american EzraPound. De altfel, sculptorul avea să realizezeulterior un celebru portret al acestuia. Participăla o mişcare de protest contra lui AndréBreton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La30 noiembrie 1924 expune la prima expoziţieinternaţională a grupării Contimporanuldin Bucureşti. Doi ani mai târziu, la WildensteinGalleries, New York, se deschide ceade-a doua expoziţie personală a sa. Până în1940, activitatea creatoare se desfăşoară întoată amploarea ei. Operele sale de seamădin ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului,precum şi sculpturile în lemn datează dinaceastă perioadă. În acelaşi timp, participăla cele mai importante expoziţii colectivede sculptură din Statele Unite ale Americii,Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia. În atelierulsău din Impasse Ronsin, în inima Parisului,şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi oatmosferă românească. Muzeul Naţional deArtă Modernă din Paris (Centre Pompidou)are un număr important de lucrări ale luiBrâncuşi, lăsate prin testament moştenireRomâniei, care le-a refuzat, dar acceptatecu bucurie de Franţa, împreună cu tot cese afla în atelierul său. Totuşi, în decembrie1956, la Muzeul de Artă din Bucureşti s-adeschis prima expoziţie personală Brâncuşidin Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost„redescoperit“ în România ca un geniunaţional şi, în consecinţă, ansamblul monumentalde la Târgu-Jiu, Coloana fărăsfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului, a pututfi pus în valoare. Membru post-mortem alAcademiei Române (1990).Brândză, Dimitrieprenume la naştere Demetrius(10/22.10.1846, Bivolu, azi Viişoara,jud. Botoşani – 3.08.1895, Slănic Moldova)Medic, naturalist şi botanist. A fondat grădinabotanică din Bucureşti, care astăzi îipoartă numele. A fost profesor la Universitateadin Iaşi şi la cea din Bucureşti. A înfiinţatCatedra de botanică şi Institutul de BotanicăBreazuConstantin BrâncuşiDimitrie Brândzădin Bucureşti. A publicat numeroase studiide botanică, zoologie, parazitologie, anatomie,medicină etc. Este autorul primei lucrăriromâneşti critice de sinteză: Prodromulflorei româneşti (1879–1883), care cuprindenumeroase specii de plante vasculare, şi alprimului studiu de inventariere publicat înlimba română, Flora descriptivă a Dobrogei(1891). Membru al Academiei Române(1879) şi vicepreşedinte al ei (1892–1895).Brânzeu, Pius(1911, Vulcan, Hunedoara – 1.07.2002, Timişoara)Medic. A absolvit Medicina, secţia chirurgie,la Strasbourg, unde a şi lucrat ca medic despital. A revenit în 1945 la Institutul de Medicinădin Timişoara, unde şi-a făcut carierapână în 1981. A publicat numeroase lucrăride specialitate şi manuale: Contributions al’étude anatomo-clinique des artérites obliteranteschroniques des membres (teză de doctorat);Manual de chirurgie, 2 vol., 1969; Simţul clinicşi arta diagnosticului, 1973; Marile performanţeîn chirurgie, 1998. A devenit membru al SocietăţiiInternaţionale de Chirurgie din 1945,membru al Societăţii Europene de ChirurgieCardiovasculară din 1950, membru alSocietăţii Franceze de Flebologie din 1960,membru al Societăţii Germane de Angiologiedin 1967, membru al Colegiului Francezde Patologie Vasculară din 1967, membrual Societăţii Internaţionale de ChirurgieDigestivă din 1971. Preşedinte de onoareal Asociaţiei Ştiinţelor Medicale, Timişoara,1990; preşedinte de onoare al Societăţii deChirurgie, Timişoara, 1990; preşedinte deonoare fondator al Societăţii de Flebologie,1995. Membru titular al Academiei de ŞtiinţeMedicale şi membru al prezidiului din 1969,membru al Academiei Române din 1991.Breazu, Ion(4.04.1901, Mihalţ, jud. Alba – 11.05.1959, Cluj)Istoric literar şi comparatist. Profesor la Facultateade Filologie a Universităţii din Cluj.Secretar al ASTRA, a condus până în 1945121ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 121 31.10.2011 17:22:37


BrebanIon Breazu Nicolae Breban Coriolan Brediceanu122revista acesteia, Transilvania. A scris lucrăride referinţă în domeniul literaturii comparate:Jules Michelet şi românii, 1935. A editatBibliografia publicaţiilor, 1931–1935.Breban, Nicolae(1.02.1934, Baia Mare)Prozator. Greco-catolic. A fost strungarşi şofer profesionist. A debutat în 1965 curomanul Francisca, Premiul Academiei. Înperioada 1970–1973 a fost redactor-şefal României literare. În prezent conduceContemporanul · Ideea europeană. Construcţiaromanelor este solidă, cu înclinaţii sprenaturalism, fără a avea un stil îngrijit: Înabsenţa stăpânilor, 1966; Animale bolnave,1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; Îngerulde ghips, 1973; Bunavestire, 1977, PremiulUniunii Scriitorilor; Don Juan, 1981; Drumulla zid, 1984; Pândă şi seducţie, 1991; Amfitrion,1994, Premiul Uniunii Scriitorilor; Riscul încultură, 1997; Ziua şi noaptea, 1998. Perioadade expatriere în Franţa, de dinainte de 1989,e descrisă în Elegii pariziene, 1992. Membrucorespondent al Academiei Române, 1997.Brediceanu, Caius(25.04.1879, Lugoj – 1953, Lugoj)Politician şi diplomat. Fiu al lui CoriolanB., frate cu Tiberiu B. şi tată al lui Mihai B.Soţia lui Lucian Blaga, Cornelia, era soralor. Studiile le-a început la Lugoj, apoi lagimnaziul german din Sebeş, liceul germandin Sibiu, iar ultimele două clase le-a terminatla Bucureşti şi Iaşi. În 1896 s-a înscrisla Facultatea de Medicină din Viena, dar aabandonat-o rapid în favoarea Facultăţii deDrept a Universităţii din Viena, de unde aobţinut doctoratul în Drept şi Ştiinţe Politice.În paralel a urmat şi cursurile de filosofiela Universitatea din Paris. S-a întors în Banatşi a debutat în cariera politică. S-a înscrismai întâi în mişcarea naţională, sprijinindcandidatura tatălui său. A participat la MareaAdunare Naţională de la Alba Iulia, undea fost desemnat notar al istoricei şedinţe dinSala Unirii. A fost ales membru în MareleSfat Naţional Român. În 1919 a fost numitsubsecretar de stat la Ministerul de Externeşi a fost ales delegat al României la Conferinţade Pace de la Paris, reprezentând intereseleBanatului. În 1921 a intrat în guvernul luiTake Ionescu, primul ministru bănăţean dinRomânia Mare, cu funcţia de ministru destat pentru Ardeal şi Banat. De aici a intratmai departe în corpul diplomatic, fiind numitministru plenipotenţiar (ambasador) laRio de Janeiro, pe relaţia cu Argentina, Braziliaşi Chile. În 1927 a fost numit ambasadorla Vatican. Între 1930–1931 a fost ministruplenipotenţiar în Austria. În ţară a fost alesdeputat în 1919 şi între 1926–1927. A fostmembru al Partidului Naţional Ţărănesc.Brediceanu, Coriolan(23.12.1849, Lugoj – 25.01.1909, Lugoj)Avocat şi om politic. Familie la origini dinOltenia. A avut trei copii: Tiberiu, muzicianşi folclorist, Caius, politician şi diplomat, şiCornelia, soţia lui Lucian Blaga. A urmatDreptul la Budapesta şi a luat diploma deavocat în 1874. Odată terminate studiile,se întoarce la Lugoj, unde se stabileşte definitvpână la sfârşitul vieţii. Aici deschideun cabinet de avocatură şi în scurt timpse remarcă pentru modul în care ia parteaţărănimii în procese pe care cei mai mulţiavocaţi refuzau să le preia. În 1896 a luatpartea ţăranilor din Mehadia sau a minerilordin Ciclova Montană în procese intentate deautorităţile maghiare. A luat apărarea şi unorintelectuali, scriitori şi ziarişti persecutaţide autorităţile maghiare. A fost membruîn Consiliul judeţean din Caraş-Severin,membru al Comitetului Central al PartiduluiNaţional Român (PNR) (1881–1892),deputat în Dieta Ungariei ca ales de Oraviţa.A făcut parte din diferite organizaţii culturaleromâne şi a luat apărarea în procese politiceintentate mai multor ziare şi oameni politiciromâni din Ungaria şi Transilvania. L-a sprijinitpe Traian Vuia încă din tinereţe pentruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 122 31.10.2011 17:22:37


BrezeanuMihai Brediceanu Marcel Breslaşu Grigore Brezeanuinventarea primului aeroplan românesc. În1894, la Cluj, se alătură unui grup de 30 deavocaţi care iau apărarea memorandiştilordin Comitetului Central al Partidului NaţionalRomân. Un an mai târziu, la Timişoara, iaapărarea lui Valeriu Branişte, important cărturaral vremii şi redactor al ziarului Dreptatea.Acestuia îi erau intentate nu mai puţinde 74 de procese, pentru tot atâtea articole încare ataca guvernul de la Budapesta. Braniştea fost condamnat la doi ani de închisoare, daravocatul său a plătit cauţiunea de 5 000 deflorini pentru eliberarea acestuia. Este alesîn 1906 reprezentant al românilor în Dietamaghiară, în două circumscripţii.Brediceanu, Mihai (Tiberiu Marius)(14.06.1920, Braşov – 4.03.2005, Bucureşti)Compozitor, dirijor şi muzicolog. Fiu alcompozitorului Tiberiu B. A studiat pianulla Conservatorul din Braşov şi teoria muzicală,dirijorat şi compoziţie la Academiade Muzică din Bucureşti cu Mihail Jora,Marţian Negrea, Florica Musicescu, SilviaŞerbescu şi Ionel Perlea. A mai absolvitcursuri de Drept şi Matematică la Bucureşti.Din 1959 până în 1966 a fost director generalal Operei Naţionale din Bucureşti. Din1969 până în 1971 a fost director muzicalal orchestrei Syracuse din New York, iarpână în 1975 a fost profesor al UniversităţiiSyracuse. Între 1978 şi 1980 a fost directorgeneral al Operei din Istanbul şi între 1982şi 1990 director general al Orchestrei simfoniceGeorge Enescu. Din 1991 a fost numitdin nou director general al Operei Naţionaledin Bucureşti. Pe lângă nenumărate piesemuzicale pentru teatru, Brediceanu a maicompus o simfonie, patru dansuri simfonice,o suită pentru orchestra de cameră, piesepentru cor, muzică de cameră şi cântece.Brediceanu, Tiberiu(2.04.1877, Lugoj – 19.12.1968, Bucureşti)Compozitor şi folclorist. Frate al lui CaiusB., fiu al lui Coriolan B. şi tatăl lui MihaiB. A studiat muzica la liceul din Blaj, a luatlicenţa în Drept la Cluj. A participat la înfiinţareaTeatrului Naţional, a Conservatoruluişi Operei Române din Cluj (al cărei directora fost). În politică a fost membru al PartiduluiNaţional-Ţărănesc şi deputat între1919–1920. A fost şi preşedinte al ConservatoruluiASTRA din Braşov, director al BănciiAlbina, sucursala Braşov. Folclorist pasionat,a cules peste 2 000 de melodii populare, înspecial bănăţene şi maramureşene. Compoziţiimuzicale: Aurora, vals pentru pian, 1900;Hora pentru pian, 1902; Transilvania, Banatul,Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec,devenită apoi România în port, joc şi cântare,1905; La şezătoare, scene lirice, 1908; SearaMare, scene lirice, 1924; La seceriş (icoanăde la ţară într-un act), 1936; Melodii populareromâneşti din Maramureş, Melodii populareromâneşti din Banat, Poemul coregrafic, Doineşi cântece româneşti pe teme poporale, Muzica şicompozitorii români ai Transilvaniei. Membrucorespondent al Academiei Române (1937),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Breslaşu, Marcel,nume la naştere Marcel Bresliska(19.11.1903, Bucureşti – 20.09.1966, Bucureşti)Poet. Ceh ca etnie. A studiat Dreptul şi apracticat avocatura. A avut funcţii de conducereîn Uniunea Scriitorilor şi a condusrevista Secolul 20. A fost profesor la Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti. A compus un oratoriu profan:Cântarea cântărilor, 1934. Ca poet a cultivatfabula, aforismul: Alte nişte fabule, 1962,Premiul de Stat. A scris şi eseuri: Dialecticapoeziei sau cântece despre cântec, 1957, Premiulde Stat, ca şi literatură pentru copii.Brezeanu, Grigore(1892, Bucureşti – 1919, Cluj)Regizor. Fiu al lui Iancu B. A absolvitConservatorul de Artă Dramatică la Bucureşti.A regizat filmele Amor fatal (1911);Independenţa Românei (1912, cu Aristide123ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 123 31.10.2011 17:22:37


124Demetriade); Înşir’te mărgărite (1911, încolaborare cu Aristide Demetriade); Marinade război română (1913); Industria petrolului(1913); Industria lemnului (1913); Valea Oltuluila Călimăneşti (1913).Brezeanu, Iancunume la naştere Ion Brezeanu(1.08.1869, Micşuneştii Mari, jud. Ilfov –1940, Bucureşti)Actor. Tată al lui Grigore B. Promotor alrealismului în arta teatrului comic dinepoca sa. Jocul lui îmbină strălucit comiculcu nuanţele tragice. A interpretat personajecomice din opera lui I.L. Caragiale (Ipingescudin O noapte furtunoasă şi cetăţeanulturmentat din O scrisoare pierdută). A realizatimportante creaţii în roluri de compoziţie:Ion din Năpasta de Caragiale, Ciubăr dinDespot-Vodă de Vasile Alecsandri, Harpagondin Avarul de Molière şi bufonul din RegeleLear de Shakespeare.Brezeanu, Maria(19.03.1924, Râşnov, jud. Braşov –19.04.2005, Bucureşti)Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimie aUniversităţii din Bucureşti şi a fost profesoral facultăţii. S-a afirmat în studiul chimieicombinaţiilor complexe în general şi, înspecial, în chimia combinaţiilor complexepolinucleare. A publicat peste 180 de lucrări,13 cărţi şi un tratat. Membru al AcademieiRomâne (1993).Brezianu, Andrei(14.11.1934, Bucureşti)Eseist. Fiu al lui Barbu B. A absolvit Limbileclasice la Universitatea din Bucureşti (1954)şi Teologia la Alba Iulia şi Iaşi (1959). Redactorla Secolul 20. A debutat cu volumulde eseuri Odiseu în Atlantic, 1977, PremiulUniunii Scriitorilor. A publicat romane:Ieşirea la ţărmuri, 1978; Castelul romanului,1981. În 1985 a plecat la Cambridge, ChurcillCollege, apoi s-a stabilit în SUA, undea predat literatură comparată la CatholicUniversity din Washington DC. Din 1986este redactor-şef la postul de radio VoceaAmericii. Colaborează la revistele româneştiale diasporei, Meridian şi Agora.Brezianu, Barbu (Basile)(18.03.1909, Bucureşti – 14.01.2008, Bucureşti)Critic de artă. Tată al lui Andrei B. Licenţiatîn Drept al Universităţii din Bucureşti. Magistratla Tribunalul Ilfov, apoi cercetător laInstitutul de Istoria Artei din Bucureşti. Lucrări:Şcoala moralului sau Hristoitia meşteruluiAnton Pann (eseu); Nod ars (poezie), 1930;Zăvor fermecat (poezie), 1947; Jaf în dragosteBrezeanu(proză), 1995; Desferecare (poezie), 1998.A fost cel mai fervent susţinător al artei luiConstantin Brâncuşi în România, într-operioadă când acesta era voit ignorat.Brindeu, Liviu(11.04.1934, Zalău, jud. Sălaj)Inginer. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizicăa Politehnicii din Timişoara.Profesor şi decan al Facultăţii de MecanicăAgricolă la Politehnica din Timişoara.Contribuţii în domeniul acusticii, vibropercuţiilor.Lucrări: Mecanică analitică. Vibraţiimecanice, 1993; Dinamica structurilor mecanice,1994. Membru în Comisia de Acustică aAcademiei Române, în Societatea Românăde Acustică, în European Acoustics Association.Membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Brînduş, Nicolae(16.04.1935, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti ca elev al Floricăi Musicescuşi al lui Marţian Negrea. Specializare laDarmstadt şi Aix-en-Provence. Experimentatorşi adept al muzicii noi. Lucrări: ciclulPhtora (1968–1971, alcătuit din: Durate,Match, Cantus Firmus, Ideofonie şi Solilocviu),Logodna după Mihai Eminescu; La ţigăncidupă Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N;Prolegomene I şi II; Bizarmonia. Preşedinte alsecţiunii naţionale a Societăţii Internaţionalea Muzicienilor şi Compozitorilor.Bronshtein, Strul(1913, Ştefăneşti, Basarabia –1943, Taşkent, azi Uzbekistan)Poet de limbă idiş. A primit educaţie religioasăevreiască. A venit la Bucureşti în 1927şi a publicat versuri în idiş: Moldove, maynheym (Moldova, patria mea); Kh’ob geefntbreyt di toyern (Am deschis larg geamurile);Shpitol-Lider (Poeme din spital). S-a întorsîn Basarabia după anexarea ei la URSS şi afost atins de un şrapnel, în luptă, murind laspitalul evacuat în Taşkent.Broşteanu, Petru(5.06.1838, Seleuş, jud. Arad –?.01.1920, Braşov)Publicist. A fost ofiţer la Braşov. A tradus îngermană autori români: Bolintineanu, IonCreangă, Petre Ispirescu, iar din germană înromână Istoria împăratului Traian şi a contimpuranilorsăi, 1897. A lăsat şi lucrări proprii,apărute în Transilvania şi Gazeta de Transilvania:Spicuiri din autori străini asupra românilor,1890; Rhaeto-romanii, originea şi elementelelimbii lor, 1892. Membru corespondent alAcademiei Române, 1889.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 124 31.10.2011 17:22:37


BrumărescuBarbu Brezianu Silviu Brucan Samuel von Bruckenthal Ion Emil BrucknerBrote, Eugen(29.11.1850, Răşinari, jud. Sibiu –5.12.1912, Sibiu)Agronom şi politician. A studiat la gimnaziulevanghelic din Sibiu, fiind elevul lui NicolaeCristea şi Daniil Popovici Barcianu. Cumnatcu Atanasie Marian Marienescu. A fost unuldintre corifeii ASTRA şi a publicat mult larevista Tribuna din Sibiu. A înfiinţat la Sibiuo tipografie în care a publicat Memorandumulprivind situaţia românilor din Transilvaniaşi Ungaria, a fost unul din conducătoriidelegaţiei celor 300 de români transilvănenicare depusese acest Memorandum în 28 mai1892, la Viena, pentru a-l prezenta împăratuluiFrancisc Iosif I. O stradă din Bucureştişi una din Sibiu îi poartă numele.Brucan, Silviunume la naştere Saul Bruckner(18.01.1916, Bucureşti – 14.09.2006, Bucureşti)Politician. Evreu ca etnie. Autodidact. În1944, secretar general de redacţie al Scânteii,unde publică articole care cer condamnarealui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, CorneliuCoposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru.Ambasador al României în SUA (1955) şila ONU (1959–1962). În 1989 a fost unuldintre semnatarii „scrisorii celor şase“,citită la Europa Liberă, care a avut rol desemnal pentru declanşarea mişcării ce a puscapăt regimului Ceauşescu. După 1989 afost susţinător al lui Petre Roman. Lucrări:Îndreptar-dicţionar de politologie (1993); Stâlpiinoii puteri în România (1996); De la capitalismla socialism şi retur (1998); Social Change inRussia and Eastern Europe (1998); Româniaîn derivă (2000); Profeţii despre trecut şi despreviitor (2004).Bruckenthal, Samuel von nume la naştereBrekner, după înnobilare Brukenthal(1721, Nochrich, Valea Hârtibaciului, jud. Sibiu –1803, Sibiu)Nobil german din Transilvania. A studiatDreptul, Filosofia, Ştiinţele Politice şi Administrativela Halle şi Jena, fără a le termina.A obţinut la Viena funcţia de cancelar provincialşi a lucrat la cancelaria administraţieidin Sibiu. A fost un mare colecţionar deartă. În 1762 împărăteasa Maria Tereza l-aînălţat la rangul nobiliar de baron. În 1779a construit la Sibiu palatul care-i poartănumele, unde a locuit şi a adăpostit colecţiade artă pe care urmaşul său a deschis-ovizitelor publicului larg în 1817. Astăzi senumeşte Muzeul Brukenthal.Bruckner, Ion Emil(2.04.1912, Bucureşti – 8.04.1980, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat în bacteriologie la Manchester.Profesor de clinică medicală la Institutulde Medicină şi Farmacie din Bucureşti,director al Institutului de Medicină InternăDr. N.Gh. Lupu din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul imunităţii, al serurilor. A identificatşi clasificat formele hepatitei cronice,s-a ocupat de infecţiile urinare. Lucrări:Caracterul ţesuturilor hematopoetice, 1948; Problemanefropatiei endemice, 1967; Diagnosticulprecoce electrocardiografic al cordului pulmonarcronic, 1973; Medicina internă. Bolile aparatuluirespirator, 1977. Membru al Academiei Române,1974, membru al Societăţii Internaţionalede Medicină Internă ş.a.Brumărescu, Dumitru (Tache)(1872, Vălenii de Munte – 1937, Bucureşti)Pionier al aviaţiei. A brevetat în 1909 laBucureşti şi în 1910 la Paris un avion cudecolare verticală cu trei elice. A realizat şiun salvator de submarine, o barcă din metalcu pereţi înalţi, complet acoperită, fixată pepuntea superioară a submarinului, care permiteasalvarea echipajului în cazul în careun submarin eşua (brevetată în Franţa, înseptembrie 1911). Alte invenţii sunt reprezentatede realizarea cuplajului automat lavagoanele de cale ferată, o sanie-automobilşi o maşină de tăiat stuful.125ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 125 31.10.2011 17:22:37


Brunea-FoxVictor Bucătaru Epaminonda Bucevschi Tamara Buciuceanu126Brunea-Fox F., nume la naştere Filip Brauner(18.01.1898, Roman – 12.06.1977, Bucureşti)Reporter, gazetar. Frate cu Harry (muzicolog,folclorist) şi Victor (pictor avangardist)Brauner. Autodidact. Militant de stânga prinpublicistica sa: Oraşul măcelului, 1944; Porturidunărene, 1957; Hârca piratului, 1965; Reportajelemele, 1927 – 1938, 1979, postum.Bucătaru, Victor(25.12.1948, Moara de Piatră, Republica Moldova)Regizor de film. A absolvit Institutul de Artela Chişinău şi Institutul de Cinematografie(VGIK), secţia regie, la Moscova. A lucrat laStudioul Telefilm Chişinău. Preşedinte alUniunii Cineaştilor din Moldova. Din 1992a înfiinţat studioul propriu, SINM. Este autorulreportajelor de televiziune despre războiuldin Transnistria. A realizat numeroasedocumentare: Melodiile lui E. Doga, 1975; ZinaidaJulea, 1976; Cântă V. Copacinschi, 1976;Cântecele dragostei, 1977; Valeri Mironov, 1977;Lacul copilărei mele, 1978; Bună ziua, Nistrule,1978; Mihail Munteanu, 1980; Orizonturileprieteniei, 1980; Avem 50 de ani, 1980; Monologul:Olga Ciolacu, 1981; Dreptul la zbor, 1986;Peste bara neobişnuitului, 1987; Nouraşii mei,1988; Durerea apelor, 1989; La izvoare, 1990;Preşedintele, 1991; Ecologia unui neam, SINM,1992; Grigore Vieru, SINM şi TVR-Bucureşti,1995. Maestru al Artei.Bucevschi, Epaminonda(1843, Iacobeni, jud. Suceava –13.02.1891, Cernăuţi)Pictor. Familie originară din Galiţia. Începeliceul la Cernăuţi şi îl termină la Blaj. Ialecţii de pictură la Viena cu Carol Arendt,apoi studiază pictură religioasă la Academiade Belle Arte din Viena. Prieten cu MihaiEminescu în perioada vieneză. A excelatîn portrete: Horia, Cloşca şi Crişan, TudorVladimirescu, Avram Iancu executate înperspectiva aniversării lui Ştefan cel Marela Putna (1871). Zugrăveşte, împreunăcu Arendt, bisericile din Vicovul de Jos şiSuceveni, iconostasul de la Berhomet, pePrut, dar execută şi portrete cum ar fi cel alarhimandritului Blajovici. Este comparabilcu Lecca şi Tattarescu prin acţiunea sa modernizatoare.Din 1876 călătoreşte la München,în Franţa şi Italia. Din 1881 îl cunoaştepe Ciprian Porumbescu şi devin prieteni.Buciuceanu, Tamarasau Tamara Buciuceanu-Botez(10.10.1929, Tighina)Actriţă de teatru şi film. Între 1948 şi 1951frecventează Institutul de Teatru VasileAlecsandri din Iaşi, însă în anul al IV-leade studii se transferă la Bucureşti, la Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică,la clasa profesorului Ion Bălţăţeanu (asistentăSorana Coroamă). Absolvă în 1952.A fost angajată a Teatrului de Comedie, aTeatrului de Operetă (8 ani şi jumătate),a Teatrului Bulandra (până la pensionare).A colaborat cu Teatrul Naţional de Televiziune,cu Teatrul Radiofonic, cu TeatrulOdeon, cu Teatrul Constantin Tănase(3 ani), cu Teatrul Naţional din Bucureşti şiIaşi. În prezent lucrează la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Roluri: Titanic vals (1964);Anecdota (1972), film TV; Scorpia (1973),film TV; Vegetarian (1973); La spaţiul locativ(1975), film TV; Doctor fără voie (1976), filmTV; Mama (1976); Ion: Blestemul pamântului,blestemul iubirii (1979); Cântec pentrufiul meu (1980); Alo, aterizează străbunica!(1981), De ce trag clopotele, Mitică? (1981);Grăbeşte-te încet (1981); Înghiţitorul de săbii(1981); Şantaj (1981); Bocet vesel (1983);Declaraţie de dragoste (1985); Primăvara bobocilor(1985); Cuibul de viespi (1986); Punctşi de la capăt (1987); Extemporal la dirigenţie(1987); Liceenii (1987); Liceenii Rock’n’Roll(1992); Liceenii în alertă (1993); Paradisul îndirect (1997); Sexy Harem Ada-Kaleh (2001);Chiriţa în provincie (2002), film TV; Agenţiamatrimonială (2005), serial TV; Cuscrele(2005), serial TV. Premiul pentru întreagaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 126 31.10.2011 17:22:38


carieră la Festivalul TIFF, ediţia 2008. Estesocietar de onoare al Teatrului Naţionaldin Bucureşti din 2004, precum şi al TeatruluiNaţional de Operetă.Bucov, Emilian(8.08.1909, Chilia Nouă, jud. Ismail, Basarabia –17.10.1984, Chişinău)Scriitor. A semnat şi cu pseudonimele RaduBâcov, Radu Emilian, Radu Bucov Emilian.A absolvit liceul B.-P. Hasdeu din Chişinău(1930) şi Facultatea de Litere şi Filosofie laBucureşti (1936), ca elev al lui Tudor Vianu.A fost cântăreţ de cor, muncitor la o fabricăde mobilă, activist UTC în România. A publicatversuri şi articole militante în revistede stânga: Bluze albastre, Societatea de mâine,Şantier, Cuvântul liber. În anii războiului afost la Moscova şi a lucrat la postul de radiocare transmitea pentru ostaşii proveniţidin Basarabia. După război se stabileşte laChişinău. Lucrări: Clocotul muncii (1932),Discursul soarelui (1937), China (1938), Ţaramea (1947), De la Volga pân’la Don (1948),Cresc etajele (1952, ulterior reeditat sub titlulMagistrala), Vietnamul meu (1962), Povestiri,nuvele, momente lirice (1963), Oraşul Răut(1966), Ultimul zăplaz (1967). Premiul de Statal RSS Moldoveneşti şi titlul de Scriitor alPoporului (1982).Bucur, Sebastian Barbu(6.02.1930, Talea, jud. Prahova)Muzicolog. A absolvit seminarul teologic lamănăstirea Neamţ şi Institutul Teologicla Bucureşti. A absolvit apoi Conservatorulla Bucureşti şi s-a specializat în muzicăbizantină la Atena. Profesor la Academia deMuzică din Bucureşti. S-a ocupat mai alesde muzica psaltică. Este dirijorul formaţieide muzică bizantină Psalmodia din Bucureşti(din 1989). Lucrări: Documente muzicaleromâneşti la Muntele Athos, 1988; Culturamuzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul Românieiîn secolul XVIII şi începutul secolului XIXşi aportul original al culturii autohtone, 1990;Lexicon pentru cursurile de Paleografie muzicalăbizantină, muzică psaltică, tipic liturgică, imnografie,1992; Cântările Sfintei Liturghii şi altecântari bisericeşti, 1993.Bucuţa, Emanoilnume la naştere Emanoil Popescu(27.06.1887, Bolintin-Deal, jud. Ilfov –7.10.1946, Bucureşti)Scriitor. Studiază Literele (germanistica) laBucureşti, apoi la Berlin. A fost director laMinisterul Muncii, la Fundaţia Culturală(1925) şi la Casa Şcoalelor, redactor-şef laBudeanuSebastian Barbu BucurEmanoil BucuţaGraiul românesc (1927–1929). În 1941 a devenitmembru corespondent al Academiei.A scris proză: Legătura roşie, 1925; Fuga luiŞefki, 1927; Maica Domnului de la mare, 1930;Capra neagră, 1938; reportaje cu iz etnografic:Pietre de vad, 4 vol., 1937–1944; şi studii:Românii dintre Vidin şi Timoc, 1923. Ca poeta exprimat emoţii ale vieţii de familie: Florileinimii, 1920.Budai-Deleanu, Ion(6.01.1760, Cigmău, jud. Hunedoara –24.08.1820, Lwow, Polonia)Scriitor, istoric şi filolog iluminist. A absolvitseminarul teologic la Blaj, apoi Filosofiaşi Teologia la Viena (1777–1787), fiind şisacristan al bisericii colegiului catolic SantaBarbara. Şi-a luat doctoratul la Erlau. A fostprofesor la Blaj (unde a intrat în conflictcu episcopul Ioan Bob, exilându-se), apoiconsilier chesaro-crăiesc la Curtea de Apeldin Lwow. A fost prieten cu reprezentanţiai Şcolii Ardelene (Samuil Micu, GheorgheŞincai, Samuil Vulcan). A scris lucrări lingvistice:Temeiurile gramaticii româneşti, 1812,rămasă în manuscris; Teoria ortografiei româneşticu slove latineşti; lexicografice: Lexiconromân-nemţesc şi nemţesc-român; istorice: Deoriginibus populorum Transilvaniae (Despre originilenaţiilor Transilvaniei), toate tipărite postum.Ca scriitor, lucrările sale reprezentativesunt Ţiganiada, 1812, publicată în 1876,epopee eroi-comică despre ţigani, şi poemulpicaresc Trei viteji, rămas nepublicat. Scriindîn afara graniţelor ţării, într-o vreme cânddiaspora nu era implicată în facerea culturiiromâne, autorul a fost receptat târziu şi arămas fără urmaşi culturali. Chiar alte tentativede a relua genul epopeii nu pleacă dela el, ci de la modelul antic grecesc.Budeanu, Constantin(16/28.02.1886, Buzău – 27.02.1959, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele din Bucureşti şi Şcoala Superioarăde Electricitate din Paris. Profesor127ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 127 31.10.2011 17:22:38


128Constantin Budeanula Politehnica din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul energeticii şi metrologiei. Lucrări:Reostate lichide pentru încercarea generatoarelorelectrice, 1912; Măsuri electrice, 1928; Aspecteactuale ale problemei tracţiunii electrice în legăturăcu adoptarea electrificării României, 1931;Problema electrificării căilor ferate în România,1937; Bazele electrotehnicii, 2 vol., 1958–1959.Membru titular al Academiei Române 1955),membru în consiliul de conducere al SocietăţiiElectricienilor Francezi, preşedinte alComitetului Internaţional pentru StudiulFenomenelor Reactive şi Deformante.Budişteanu, Alexandru(10.07.1836, Râmnicu Vâlcea – 1919, Bucureşti)General. Frate cu Constantin B. A absolvitŞcoala de Ofiţeri din Bucureşti. A luptat laPlevna, comandând Regimentul 2 Infanteriede linie. Ajunge comandant al Regimentului4 Dorobanţi Argeş; director deserviciu şi director general în Ministerul deRăzboi; şef de stat major al Corpului 2 Armată;comandant al Pieţei Bucureşti. A fostprefect al judeţului Argeş şi ales de douăori secretar al Colegiului 1 Argeş. Are maimulte scrieri tipărite în Bucureşti între anii1875 şi 1910: Cartea soldatului de infanterie;Petrolul; Observaţii la legea minelor; Cestiuneapuţurilor arteziene din România. Colecţiilesale de ceasornice, pendule vechi, medaliiromâneşti, inele şi alte obiecte vechi s-aubucurat de mare interes din partea specialiştilor,fiind printre cele mai valoroase, rarităţiîn domeniu. O parte din pendule (20 depiese), precum şi ceasurile mici, peste 200,au fost donate, în 1909, Muzeului Naţionalde Antichităţi.Budişteanu, Constantin(4.11.1838, Bucureşti – 7.11.1911, Bucureşti)General. Frate cu Alexandru B. A absolvitŞcoala de Ofiţeri din Bucureşti. A luptat laPlevna, comandând Regimentul 6 Infanteriede linie şi a fost grav rănit la Gorni Dubnik.A fost numit, la 26 februarie 1878, înBudişteanuConstantin Budişteanucomitetul consultativ permanent de pe lângăMinisterul de Război. Între 1895 şi 1896 esteministru de Război în guvernul liberal aflatsub preşedinţia lui A.D. Sturdza.Buga, Ion(16.12.1935, Hăsnăşenii Mari, Basarabia)Istoric, profesor universitar, om politic. Studiisecundare în satul natal, medii specialela Şcoala Pedagogică din Bălţi-Soroca, superioarela Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău (1961).Specializare în istoria contemporană laUniversitatea de Stat din Leningrad (SanktPetersburg). Titluri ştiinţifice şi didactice:doctor (1967) şi doctor habilitat în istorie(1981), docent (1971), profesor (1984).Stagii de perfecţionare şi documentare launiversităţile şi arhivele din Moscova, SanktPetersburg, Iaşi şi Bucureşti. Profesor universitarla Institutul Pedagogic de Stat dinTiraspol, Institutul Politehnic din Chişinău,Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău,Universitatea de Stat din Chişinău. Decanal Facultăţii de Istorie şi Pedagogie a InstitutuluiPedagogic de Stat din Chişinău(1982–1985), şef al Catedrei de istoria românilorla Universitatea de Stat din Moldova(1995–1999). Deputat şi vicepreşedinte decomisie a Parlamentului Republicii Moldova(1990–1994). Cofondator şi membrual Sfatului Frontului Popular din Moldova.Preşedinte al Partidului Naţional Român dinRepublica Moldova. Cofondator şi secretargeneral al mişcării civice Forul Democrat alRomânilor din Republica Moldova. Cercetăriorientate spre studierea istoriei contemporanea românilor, cu precădere a istorieiBasarabiei, în special a problemelor agrareşi naţionale. Autor a peste 150 de lucrări,inclusiv: O limbă maternă – un alfabet (1988),Pământ strămoşesc (1989), Dezrobirea ţăranilor(1993), Băştinaşii Republicii Moldova (1995),Calvarul foametei din Basarabia în anii 1946–1947 (1997), Lupta pentru „Istoria Românilor”continuă (1997), Primăvara Marii Uniri (1999),O carte despre conştiinţa naţională a românilormoldoveni (1999), O viaţă sacrificată Unirii. 400de ani de la asasinarea lui Mihai Viteazul (2001),Anexarea Basarabiei în 1940 de către URSS(coautor, 2002), Cimitirele militare româneştidin Republica Moldova (2005), Cultura Cucutenipe moşia Hăsnăşeni (2008), Basarabia română lacumpănă de milenii. Antologie (2011), ş.a.Bugariu, Coriolan (Cori)(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sârbesc –17.04.2003, Vârşeţ)Muzician. A absolvit liceul şi Şcoala Normalăla Vârşeţ, Conservatorul la Timişoara.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 128 31.10.2011 17:22:38


BujorIon Buga Coriolan Bugariu Tudor Bugnariu Aristide BuhoiuA îndrumat corurile şi fanfarele de la sateca salariat al Asociaţiei Societăţilor Culturaledin Voivodina. A fost profesor la LiceulMixt Român unde a instruit şi corul şcolar.Paralel, a fost instructor al corului ŽarkoZrenjanin din Vârşeţ. Din anul 1952 a fostprofesor la Şcoala Normală din Vârşeţ, undea înfiinţat un cor cu care a obţinut rezultateremarcabile interpretând melodii româneşticulese din Voivodina. A obţinut numeroasesuccese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo (Jagodina),Subotića, Negotin şi Kruševac. Înanul 1955 a pus în scenă opereta Crai nou deCiprian Porumbescu. A contribuit la scriereamonografiei Şcolii Normale româneştidin Vârşeţ.Bugnariu, Tudor(30.06.1909, Budapesta – 25.06.1988, Bucureşti)Sociolog şi publicist. Ginere al lui LucianBlaga. Filosof, comunist din ilegalitate, prietencu D.D. Roşca (tot filosof, traducătorullui Hegel în franceză, şi el profesor la aceeaşiuniversitate). Este absolvent al Facultăţiide Litere şi Filosofie din Cluj şi asistentsuplinitor la Catedra de limba şi literaturaromână veche (1932–1933). Datorită activităţiisale de stânga (redactor al publicaţieiAlte zări, membru în Comitetul Antifascistal tineretului din Cluj etc.) este scos dinînvăţământ. În 1940 a fost internat în lagărelede la Caracal şi Someşeni, iar după23 august 1944 devine primar al Clujului.În 1948 revine în învăţământul universitar,la început asistent fără plată la Catedra desociologie, apoi profesor, succesiv decan,prorector şi adjunct al ministrului Învăţământului(1956). Pentru scurtă vreme, în1948, a fost consilier cultural la Belgrad.Din 1957 trece la Catedra de filosofie aUniversităţii din Bucureşti. A publicatîndeosebi studii de marxism, materialismdialectic şi istoric. Membru corespondental Academiei Române (1955).Buhoiu, Aristide(4.04.1938, Lugoj – 17.09.2006, Bucureşti)Realizator de televiziune. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii dinCluj. A lucrat la Radio Timişoara, Cluj şiBucureşti, iar din 1965 la redacţia sportivăa Televiziunii Române. Plecat în SUA,a fondat săptămânalul Universul, pe careulterior l-a condus fiul său (1985–2002).A revenit în ţară în 1995 şi a lucrat laTele7 ABC şi Televiziunea Română. A conduspublicaţia Cronica română. Emisiuni:Duminica Sportivă, Studioul A, Zig-Zag,360 de grade, Post Meridian, Trubaduri de altădată,Tele-Sport, Drumuri europene – MarelePremiu ACIN, Drumuri printre amintiri, CutiaPandorei. Distins cu Ordinul Meritul Culturalîn grad de Ofiţer, 2004.Buicliu, Grigore Mithridate(15.12.1840, Iaşi – 13.12.1912, Bucureşti)Traducător. Etnie armeană. A studiat la ColegiulArmean din Paris, a terminat Dreptulla Iaşi. Biblioteca sa, cu lucrări rare despreistoria migraţiei armenilor, a fost lăsată printestament Academiei Române. Junimist.A tradus cronica armeană în versuri a luiMinas Tokatţki – Cânt de jălire asupra armenilordin Ţara Vlahilor, 1895. A scris Cameniţasau Cronica armenilor din Polonia şi Moldova,1906, primul studiu de pe teritoriul românescde acest fel, care recunoaşte migraţialocuitorilor din spaţiul Armeniei de azi înzona carpatică încă din perioada neolitică(migraţia indo-europeană).Bujor, Paul(20.07.1862, Bereşti, Galaţi –17.05.1952, Bucureşti)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe(Secţia ştiinţe naturale) la Universitatea dinBucureşti şi s-a perfecţionat la Paris şi Geneva.Profesor la Catedra de fiziologie şi zoologieanimală a Universităţii din Bucureşti.A întemeiat Revista ştiinţifică V. Adamachi din129ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 129 31.10.2011 17:22:38


BulandraPaul Bujor Tony Bulandra Ileana Dorina Bulic Ştefan Bulicanu130Iaşi. A lucrat la staţiunile marine Roscov,Banyuls-sur-Mer, Villefranche, Napoli şi laMuzeul Gr. Antipa din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul embriologiei, unul dincreatorii şcolii române de hidrobiologie.Lucrări: Contribution à l’étude de la faune deslacs salés de Roumanie, 1900; Protozoires etplantes inférieures non-mentionnées encore dansle lac Tekirghiol, 1912. Membru de onoare alAcademiei Române (1948).Bulandra, Lucia SturdzaV. Sturdza Bulandra, LuciaBulandra Tony(1881, Bucureşti – 1943, Bucureşti)Actor. Elev al lui Constantin I. Nottara.Şi-a făcut apoi studiile în Franţa cu Mounet-Sully.A jucat adesea alături de soţia sa,Lucia Sturdza-Bulandra. Roluri în: Cidul luiCorneille, Hoţii de Schiller, Hamlet de Shakespeare,Azilul de noapte de Gorki, precum şiroluri din repertoriul aşa-zisului „teatru desalon“ al vremii: Amor fatal (1911), Dragostela mănăstire (1914), Trenul fantomă (1933).Teatrul Tony Bulandra a fost inaugurat laTârgovişte în 2002, când se sărbătoreau 150de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale.Bulic, Adam(29.09.1908, Uzdin, Banatul Sârbesc –3.10.1986, Novi Sad)Ziarist. Licenţiat al Academiei Comercialedin Cluj. A lucrat la ziarul românesc Nădejdea(1935–1944) din Vârşeţ, apoi la EdituraLibertatea din Novi Sad. Provine probabil dinfamilia unuia dintre primii memorialişti ardeleni,Teodor Bulic din Beiuş, Transilvania.Bulic, Ileana Dorina(22.06.1942, Vârşeţ)Filolog şi traducător. Fiică a lui Adam B.A absolvit Liceul Român la Vârşeţ, iar Facultateade Filologie, Secţia limba şi literaturaromână, la Universitatea din Belgrad, castudentă a primei generaţii de profesori delimba română care au terminat în Iugoslaviapostbelică, avându-l profesor pe Radu Flora.Specializare la Timişoara. A fost redactorpentru publicaţiile în limba română la filialadin Novi Sad a Institutului pentru EditareaManualelor din Belgrad. A fost consilierpentru relaţii internaţionale al Secretaruluipentru învăţământ, ştiinţă şi cultură al PSAVoivodina, iar din 1983 şi până în 1990este director adjunct la Institutul de Statisticăal Provinciei Voivodina. A pregătitrubrici şi conferinţe pentru emisiunile înlimba română la Radio Novi Sad. Este autoareacărţii Profesorul Ştie-Tot, un deosebitde util îndreptar de limba română. Membrăactivă a Societăţii de Limba Română dinVoivodina de la înfiinţare. A fost secretar alSLR, precum şi redactor-şef şi responsabilal Editurii Societăţii de Limba Română dinVoivodina.Bulicanu, Ştefan(14.06.1929, Boldureşti, Basarabia)Regizor. A absolvit Institutul de Arte la Chişinăuşi Institutul de Cinematografie (VGIK),secţia regie, la Moscova, ca elev al lui SergheiGherasimov şi Tamara Makarova. A lucrat laStudioul Moldova Film. Filmografie: Ploaia,1978; Meditaţii lirice, (VGIK, 1979); Toamnaciupercilor, (VGIK, 1981); Sârmele de telegraf,1981; Aşa-i viaţa omului, 1983; Dragă Tudore,1992; Azi e miercuri sau joi (regia, scenariul),studioul Tranzit, 1992; Ultimul rol, 2001.CET-2, 2003; Vă salut, dragii mei!, 2004. Maestruîn Artă al Republicii Moldova.Bulucea, Constantin(1940, Bucureşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Bucureşti.A lucrat la Institutul de Cercetăripentru Componente Electronice. A fostautorul primului proiect românesc de tranzistorplanar din siliciu, 1965–1969, şi apoi,pe baza rezultatelor obţinute, a dezvoltato şcoală de proiectare şi o tehnologie defabricaţie pentru tranzistoare din siliciu,circuite integrate liniare şi circuite integrateENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 130 31.10.2011 17:22:38


BuneaConstantin Bulucea Ion Bumbac Bunea Augustindigitale MOS/LSI. A fondat ConferinţaAnuală de Semiconductori (CAS), unadintre cele mai prestigioase conferinţe ştiinţificenaţionale, devenită apoi conferinţăinternaţională IEEE, care continuă şi azi.A plecat în SUA, Santa Clara, California,în anii 1980 şi lucrează la National SemiconductorCorporation. Din 2003 esteconsilier pentru nanotehnologii la AdvancedDevices and Technologies Thrust ofthe Semiconductor Research Corporation.A efectuat lucrări de pionierat în domeniulde mare importanţă al fenomenelor depurtători fierbinţi, simularea dispozitivelorşi a proceselor lor de fabricaţie, a aduscontribuţii la arhitectura şi tehnologia dispozitivelorsemiconductoare submicroniceşi a elaborat, în colaborare cu Adrian Rusu,o teorie a tranzistorului cu inducţie statică.Lucrări: Electronica funcţională la apropierea delimitele miniaturizării electronice prezise de legealui Moore; Fabrication of semiconductor structurein which complementary field-effect transistorseach have hypoabrupt body dopant distributionbelow at least one source/drain zone, 2005.Membru de onoare al Academiei Române,2001. Membru IEEE.Bumbac, Ion(31.01.1843, Costâna, jud. Suceava –25.05.1902, Cernăuţi)Scriitor. Frate cu Vasile B. A fost elev al luiAron Pumnul la Cernăuţi şi coleg de cameră,ca elev, cu Mihai Eminescu. A studiat laViena, unde a fost prieten şi cu Ioan Slavici.Antijunimist. Director al gimnaziului dinCernăuţi. A înfiinţat Societatea FilarmonicăArmonia, 1881 şi Societatea Culturală Concordia,1885, ambele menite să apere şi săpromoveze valorile spirituale ale românilordin Bucovina. A avut o tentativă de a scrieo epopee naţională, din care s-au publicatdouă cânturi: Florinta, 1880. S-a ocupat dechestiunea Bucovinei, a statutului provincieişi a opţiunilor culturale posibile în contextuldat: Privire istorică asupra trecutului politic-socialşi naţional al „ducatului Bucovinei”, 1886.Bumbac, Vasile(7.02.1837, Costâna, jud. Suceava –27.02.1918, Suceava)Scriitor. Frate al lui Ion B., a fost de asemeneaelevul lui Aron Pumnul, prieten cuMihai Eminescu şi Ioan Slavici. A publicatîn toate provinciile româneşti, ca şi în zonadiasporei din Ungaria şi Austria, în toategenurile literare şi, fără a fi un scriitor deprim-plan, a indus ideea că spiritul românesceste acelaşi, oriunde sunt cititori şiscriitori de limbă română. Prin acest modde comunicare culturală a pregătit procesulunirii politice. Lucrări: Descălecarea lui Dragoşîn Moldova, încercare de epopee, rămasă înmanuscris; O privire scurtă critică asupra poeziilordomnului Vulcan, 1866; Schiţe de escursiuni,1888–1889. A tradus din Metamorfozelelui Ovidiu, 1906.Bunea Augustin(4.08.1857, Vad, comitatul Făgăraş –30.11.1909, Blaj, comitatul Alba de Jos)Istoric şi teolog greco-catolic. Familie originarădin Mărginimea Sibiului. Studiilegimnaziale le face la gimnaziul românescdin Braşov (1870–1877), apoi, începânddin primăvara anului 1877, la gimnaziuldin Blaj. În toamna aceluiaşi an (1877)este trimis de către mitropolitul blăjeanIoan Vancea, la colegiul urban De PropagandaFide din Roma (1877–1882), undea obţinut doctoratul (1882). Încă înaintede terminarea studiilor superioare, estehirotonisit preot la Roma, în 1881, în bisericagrecească Sf. Atanasie. A fost angajat alserviciului cancelariei mitropolitane din Blaj(1882–1886), profesor la Academia Teologicăde acolo (1886–1888), ocupând Catedrade teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan(1888–1895), canonic mitropolitan(din 1895), având şi alte demnităţi în cadrulmitropoliei Blajului. A fost cofondator al131ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 131 31.10.2011 17:22:38


132săptămânalului bisericesc-politic Unirea,apărut la Blaj, în 1900, avându-i alăturipe Vasile Hossu, dr. Alexandru Grama, dr.Victor Smighelschi şi dr. Izidor Marcu.A publicat o mulţime de lucrări privitoarela istoria Transilvaniei, şi mai cu seamă deistorie bisericească, pe baza unor izvoareinedite. A fost prieten apropiat cu savantulistoric Nicolae Iorga şi cu Andrei Bârseanu,cunoscut mai ales prin culegerea de folclordin Ardeal, făcută împreună cu cehul JanUrban Jarník. A fost membru al secţieiistorice a ASTRA, Sibiu. Membru titular alAcademiei Române (1909).Bunea, Victor(27.05.1903, Berlin – 3.04.1995, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică laBucureşti. Profesor la Universitatea din Bucureşti.A lucrat în industria maşinilor electricedin România, a fost titular al unui marenumăr de brevete valorificate în industriaelectronică: procedeu şi aparat pentru detectareascurtcircuitelor între spire şi verificareanumărului de spire la bobinele maşinilor şitransformatoarelor electrice; generator defrecvenţă medie; metodă pentru autocorectareaefectelor de saturaţie la acceleratoarelede particule. Lucrări: Soluţionarea prindiferenţe finite a ecuaţiilor lui Maxwell în mediuferomagnetic şi în medii conductoare anizotrope;Generatorul sincron mergând singur; Maşini electricecu interfier neuniform; Nouveau procédé pourla construction des machines électriques de pétiteet moyenne puissance. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Bungeţianu, Constantin(1879, jud. Brăila – 1948, Paris)Economist. Doctor în ştiinţe economice şipolitice la Sorbona. Profesor la ASE, în specialitateastudii practice asupra întreprinderilorşi asupra transporturilor. A plecat din ţarăîn anii războiului. Lucrări: Les bois et forêtsen Roumanie sous le rapport forestier, industrielet commercial, 1912; Din industriile derivate alelemnului: fabricarea pastei mecanice, a celulozei şia hârtiei în România, 1930, în colaborare; Luptade concurenţă între Calea Ferată şi tracţiuneamecanică pe şosele, 1933, în colaborare; Tradeand Industrial Organization, Working Systemand Results, 1937; Şantierul naval T. Severin.Amenajare şi rentabilitate, 1937, în colaborare.Burada, Maria(15.04.1812, Iaşi – 11.02.1886, Iaşi)Traducătoare. Soţie a lui Teodor B. şi mamăa lui Teodor T. B. Familie aromână la origini.Născută într-o familie de boieri, a studiatgreaca, franceza, rusa, germana. A fost primaBuneafemeie din Moldova care a tradus piese deteatru, mai ales din J. Bouchardy.Burada, Teodor(28.08.1800, Odobeşti – 14.04.1866, Iaşi)Memorialist. Familie de aromâni. Tată al luiTeodor T.B. A călătorit la Viena şi la Veneţia.Organizator al învăţământului muzical înMoldova, a lăsat note de călătorie meticuloaseşi sentimentale despre Europa acelorvremuri: Amintiri de călătoriile vornicului TeodorBurada în ţară şi în străinătate în anul 1826,publicate postum, în 1908.Burada, Teodor T.(3.10.1839, Iaşi – 17.02.1923, Iaşi)Folclorist şi etnograf. Aromân ca etnie. Fiu allui Teodor şi al Mariei B. A urmat AcademiaMihăileană şi Facultatea de Drept la Iaşi.Şi-a continuat studiile la Paris, frecventând şiConservatorul de Muzică (absolvit în 1865).A urmat apoi, tot la Paris, Şcoala de Poduri şiŞosele. Profesor de vioară la Şcoala de Muzicădin Iaşi, apoi la Conservatorul de Muzicădin Iaşi. Membru al societăţii Junimea. A şiconcertat ca violonist, atât în ţară, cât şi înstrăinătate. Lucrări: Despre întrebuinţarea musiceiîn unele obiceiuri vechi ale poporului român,1876; Originea violinei şi perfecţionarea ei, 1876;Datinile poporului român la înmormântări, 1882;Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia,1883; Cercetări asupra musicei ostăşeştila români, 1891; Corurile bisericeşti de musicăvocală armonică în Moldova, 1914. Membrucorespondent al Academiei Române (1887).Burebista(începutul sec. I î.H. – 44 î.H.)Căpetenie geto-dacică (82–44 î.Hr.). Primulcare a reuşit o uniune tribală a tuturortriburilor dacice, confruntate cu venirea triburilorceltice pe teritoriul lor şi cu creştereaameninţării romane. A făcut aceasta pe calepaşnică, folosind puterea de convingere amagului său, Deceneu – la daci conducereatribului era duală: laică şi religioasă – şi pecalea armelor. A înfrânt (60–59 î.H.) triburileceltice ale boiilor, tauriscilor, anarţilor şiscordiscilor, împingându-le spre vest. Caesarplănuia să-i atace pe daci şi concentrase oarmată pe ţărmul Mării Adriatice. A fost ucisîn acelaşi an ca şi Burebista, care a uneltitpentru uciderea dictatorului român, dardublul asasinat n-a întârziat decât cu o jumătatede veac venirea romanilor în Dacia.Burghelea, Dan(1942, Râmnicu Vâlcea)Matematician (geometru). A absolvit Matematicala Universitatea din Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 132 31.10.2011 17:22:39


BurghiuTeodor T. Burada Dan Burghelea Theodor Burghele Iacob Burghiuunde a obţinut doctoratul şi docenţa(1972). Cercetător la Institutul de Matematicăal Academiei (desfiinţat în 1975).Profesor la Ohio State University din1979. Profesor invitat la universităţile dinGeneva, Bonn, Chicago, Paris, Zürich ş.a.Lucrări: The concordance-homotopy groups ofgeometric automorphism groups, 1971; Somerational computations of the Waldhausen algebraicK-theory, 1979; The cyclic homology ofthe group rings, 1985; Removing Metric anomaliesfrom Ray Singer torsion, 1999. PremiulAcademiei Române, 1967.Burghele, Theodor(12.02.1905, Iaşi – 3.06.1977, Bucureşti)Medic. A urmat studii la Facultatea deMedicină din Iaşi (1922–1928), apoi s-aspecializat la Clinica de urologie din Viena(1930–1931). Şi-a început activitatea profesionalăla clinica chirurgicală şi urologică aprof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev afost. În anul 1946, când s-a înfiinţat o clinicăde chirurgie a căilor urinare la spitalulPanduri, a fost numit profesor universitarla Facultatea de Medicină din Bucureşti şia preluat conducerea unităţii. Ca urmare ademersurilor sale s-a creat în anul 1965 laacel spital o policlinică de urologie şi nefrologie,unde se făceau investigaţii complexeasupra bolnavilor trimişi din întreaga ţară,în vederea efectuării de intervenţii operatoriisau a tratamentelor ambulatorii. Între1957–1972 a fost rector al Institutului deMedicină şi Farmacie din Bucureşti. Şef deşcoală chirurgicală şi remarcabil chirurg, aabordat o variată gamă de probleme, atât încercetare, cât şi în diferitele studii publicate:problemele căilor urinare superioare,tumorile renale, şocul chirurgical, anestezieşi reanimare modernă, chirurgie experimentală.În perioada 1972–1975 a deţinutfuncţia de ministru al Sănătăţii, devenindşi medic personal al lui Nicolae Ceauşescu.Lucrări: Vitaminele în chirurgie (1944);Rinichiul de şoc (1962) – în colaborare cu W.Rugendorf; Urgenţele în urologie (1967) – încolaborare cu D. Bocancea, P. Simici şi V.Neagu; The neurogenic bladder in spinal cordinjuries (1970); Erreures, fautes et risques enurologie (1971); Viaţa şi opera Acad. N. Hortolomei(1972); Tulburări vezicale în traumatismelemedulare – în colaborare cu V. Ichim;Tuberculoza uro-genitală – împreună cu C.Blaga. De asemenea, a fost redactor alTratatului de patologie chirurgicală (1975).În 1969 a obţinut titlul de Om de ŞtiinţăEmerit. A fost membru activ sau de onoarea mai multor societăţi şi foruri medicaledin ţară sau internaţionale: Societatea Românăde Chirurgie, Academia Franceză deMedicină, Asociaţia Franceză de Urologie,Societatea Internaţională de Chirurgie,membru asociat al Academiei de Chirurgiedin Paris ş.a. A făcut parte din colegiul deredacţie al revistelor: Chirurgia, Urologiainternationalis, European Urology, Урология иНефрология, Экспериментальная Хирургияи Анестезиология, Excepta medica (Surgy),International Urology and Nephro. A fost alesmembru (1963) al Academiei Române. Deasemenea, între anii 1976–1977 a fost preşedinteal Academiei Române.Burghiu, Iacob(3.07.1941, Zăicani, Basarabia –29.06.2003, Chişinău)Regizor de teatru şi film, scriitor. A absolvitMatematica la Institutul din Bălţi, apoiInstitutul de Cinematografie (VGIK), secţiaregie, la Moscova, clasa Igor Talankin. A fostregizor la Teatrul Dramatic din Bălţi, apoila Teatrul Luceafărul din Chişinău. Viceministrual Culturii după 1989, consilierprezidenţial pe probleme de cultură şi culte.Filmografie: O singură zi (scenariu, regie),Telefilm-Chişinău, 1965; Paralela 47 (regie),1966; Colinda, 1968; Povârnişul, 1970; Casăpentru Serafim, 1973; Balada lemnului, Moldova-film,1975; Patria nu-i va uita, 1975; Nucrede ţipătului păsării de noapte, 1976; Surorile,1978; Mama, 1978; Codrii (scenariu), 1978;133ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 133 31.10.2011 17:22:39


BurileanuAlexandru Burlacu Cornel Burtică Mariana Buruiană134Fii fericită, Iulia! 1983; Vlad Ioviţă, 1985. Scriepoezie şi proză. Membru al Uniunii Cineaştilor.Membru şi vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor din Moldova. Maestru în Artă alRepublicii Moldova.Burileanu, Ştefan(10.01.1857, Burila Mică, jud. Mehedinţi –1951, Cluj)Inginer militar, general de brigadă de artilerie.Liceul şi Şcoala Politehnică le-a absolvit laParis, iar Şcoala de Geniu la Fontainebleau.Profesor de mecanică la Universitatea dinCluj şi profesor de metalurgie la Şcoala deAplicaţie a Ofiţerilor de Artilerie. A inventat şiconstruit mitraliera antiaeriană cu foc rapid,afetul pentru tunurile de 150 mm. Lucrări:Curs de balistică exterioară, 1899; Teoria generalăa calculului probabilităţilor, 1910; Studiul tunuluide asediu, 1915; Metalurgia fontei, fierului şi oţelului,1926; Curs de mecanică, 1942.Burlacu, Alexandru(8.06.1954, Chitai, rn. Chilia, Ucraina)Critic şi istoric literar. A absolvit Şcoala Pedagogicădin Cahul (1973) şi Facultatea deLitere a Universităţii Pedagogice de Stat dinChişinău (1977). Profesor universitar (2002).Cercetător ştiinţific principal la Institutul deFilologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(din 2006) şi profesor la Universitatea IonCreangă (din 1995 – şef al Catedrei de literaturăromână şi comparată). Lucrări: Scriitoride la „Viaţa Basarabiei“ (1990, în colaborare),Critica în labirint (1997), Mişcarea literară dinBasarabia anilor ’30. Atitudini şi polemici (1999),Proza basarabeană: fascinaţia modelelor (1999),Poezia basarabeană şi antinomiile ei (2001),Literatura română din Basarabia. Anii ’20–’30(2002), Tentaţia sincronizării (Timişoara,2002), Texistenţe. Drama zborului frânt (2007),Texistenţe. Scara lui Osiris (2008), Vladimir Beşleagă.Po(i)etica romanului (2009). Membru alUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi din România. Premii ale Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova (1997, 2007).Burnaia, Irinanumele la naştere Irina Cioc(1909, Ciurari, Roşiorii de Vede – 1990, Elveţia)Pilot. Prima femeie pilot din România.A urmat Dreptul la Bucureşti şi a profesat înbaroul din Bucureşti. A obţinut în 1933 brevetde pilot gradul I şi II la Şcoala de Pilotajde la Băneasa. Primul avion pilotat a fost unIAR 22 fabricat la Braşov. Prima femeie carea survolat Carpaţii. În 1935 a zburat cu acestavion 16 000 km, până la lacul Victoria, dininima Africii. În acelaşi an a obţinut certificareaca pilot acrobat. În 1939 a fost singurulreprezentant al României la reuniuneaaviatică internaţională de la Rimini, Italia. Înacelaşi an a realizat raidul Bucureşti – Varşovia– Berlin – Amsterdam – Londra. A condusîn al Doilea Război Mondial o escadrilăsanitară formată din 12 avioane, care a lucratîn regiunea Odessa. A fost decorată cu OrdinulVirtutea Aeronautică pentru Pace şiVirtutea Aeronautică.Burtică, Cornel(3.09.1931, Zegujani, jud. Dolj)Om politic. A absolvit Institutul Politehnic(Electromecanică) la Timişoara şi a intratîn organizaţia studenţească de partid. A fostpreşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti,ambasador în Italia, Maroc şi Malta,ministru al Comerţului Exterior, dat afarăîn 1981 şi trimis inginer la Uzina 1 Mai dinPloieşti (1982–1990). În 1994 a deschis ofilială a firmei Elektra (italiană) în România,iar în 2001 s-a asociat cu firma italianăAscot, de producere de grupuri electrogeneşi vânzare de aparatură pentru industrie,comerţ şi transporturi.Buruiană, Mariana(11.07.1955, Arad)Actriţă, traducătoare şi scriitoare. Urmeazăstudiile teatrale la IATC Bucureşti – secţiaactorie. Joacă pe scena Teatrului Tineretuluidin Piatra Neamţ, apoi se transferă princoncurs la Teatrul Lucia Sturdza-BulandraENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 134 31.10.2011 17:22:39


din Bucureşti, în anul 1981. În 1995 demisioneazăde la Teatrul Bulandra pentru aputea colabora la piesa Danaidele de Eschil(regia Silviu Purcărete), pusă în scenă laTeatrul din Craiova. Actualmente predă laUniversitatea Spiru Haret din Bucureşti.Este una dintre semnatarele Apelului pentrucondamnarea comunismului. Roluri: Patima(1975); Trei surori, 1978; Romeo şi Julieta,1978; Este vinovată Corina?, 1978; AvramIancu, 1978; Suntem şi rămânem, 1979; Cuibul,1979; Cei trei muşchetari, 1979; Cum senumeau cei patru Beatles?, 1980; ProgramSpecial LB, 1980; Poezia muzicii tinere, 1981;Lumini şi umbre, 1981; Surorile, 1982; Tartuffe,1982; Kabala bigoţilor, 1982; Amintiri,1982; Melodii la Costineşti, Ţapinarii, 1982;Sfârşitul nopţii, 1982; Gustul parvenirii, 1983;Să mori rănit din dragoste de viaţă, 1983; Zacharius,1983; Linişte, ne privim în ochi, 1983;Passacaglia, 1984; Hamlet, 1985; Ciuta, 1985;Figuranţii, 1987; Hanul dintre dealuri, 1987;Uriaşii munţilor, 1987; Drumeţ în calea lupilor,1988; Privind în jur cu ochi fără lumină, 1989;Visul unei nopţi de vară, 1991; Mefisto, 1991;Victor sau copiii la putere, 1994; DomnişoaraChristina, 1994; Danaidele, 1995; Ochii carenu se văd..., 1996.Busuioc, Aureliu(26.10.1928, Cobâlca, azi Codreanca, Basarabia)Scriitor. Provine dintr-o familie de intelectuali,refugiată peste Prut în 1940. A făcutliceul la Timişoara. A absolvit InstitutulPedagogic de Stat din Chişinău. Redactorşefal ziarului Tinerimea Moldovei. Secretar alcomitetului de conducere al Uniunii Scriitorilordin Moldova. Lucrări: versuri – Lapădure, 1955; Prafuri amare (1955); Piatra deîncercare (1958); În alb și negru (1977); Îmblânzireamaşinii de scris, 1988; Plimbătorul depurici, 1992; Concert, 1993 (Premiul Naţionalal Republicii Moldova); romane – Singur înfaţa dragostei, 1966; Unchiul din Paris (1973);Lătrând la lună, (1997); Pactizând cu diavolul,(2000); Spune-mi Jioni! (2002); HroniculGăinarilor, (2006); scenarii de film – Călătorieîn april (1962); Moldova noastră (1957);Strugurii care aduc fericirea (1973); Vreau săcânt (1979). Maestru Emerit al Artei (1984).Premiul pentru Opera Omnia al UniuniiScriitorilor din Moldova.Busuioceanu, Alexandru(10.01.1896, Slatina –23.03.1961, Madrid, Spania)Eseist. A absolvit Literele şi Filosofia laUniversitatea din Bucureşti. A condus revistaLumina nouă, alături de Tudor Vianu şiBuşniţăAureliu BusuiocAlexandru BusuioceanuMihai Ralea. Unul dintre fondatorii Gândirii.A studiat estetica şi istoria artelor la Vienaşi Roma, şi-a luat doctoratul la Bucureşti(1925). A fost membru fondator al AsociaţieiZiariştilor Profesionişti (1920), secretar alPEN Clubului Român, profesor universitarla Academia de Arte Frumoase din Bucureşti,funcţionar la Ministerul Propagandei(1940–1942), a condus Institutul de Culturădin Madrid (1942–1945). Din 1945 s-astabilit în Spania, unde a predat româna launiversitate. A debutat cu eseuri: Figuri şicărţi, 1922. A scris în româneşte şi spaniolă:Ethos, 1941; Poemas poéticos, 1948; Don JuanValera y Lucia Paladi, 1952; Proporcion de vivir(Arta de a trăi), 1954, Premiul Juan Valera;Utopia getică, 1954.Buşilă, C. D.(1877, Târgu Ocna – 1949, Aiud)Inginer electrotehnician. Socru al dirijoruluiGeorge Georgescu. Şef de promoţie laŞcoala Naţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti. Perfecţionare la Liège. Profesor laPolitehnica din Bucureşti. A avut preocupăriîn legătură cu potenţialul energetic şi electrificareacăilor ferate. A construit centraleleelectrice de la Ploieşti, Piteşti, Piatra Neamţ,Constanţa şi a contribuit la edificarea portuluiConstanţa cu partea electrică. A înfiinţatInstitutul Român de Energie (1926). Graţieacestui institut inginerii români au devenitcofondatori ai Comisiei Mondiale a Energieişi Comisiei Marilor Reţele Electrice. A făcutparte din Guvernul Antonescu (ministru alLucrărilor Publice şi Comunicaţiilor). Arestatîn 1946, a murit în închisoare.Buşniţă, Teodor(11/24.08.1900, Chişinău –22.08.1977, Bucureşti)Hidrobiolog, ihtiolog şi histolog. A absolvitFacultatea de Ştiinţe Naturale şi AcademiaAgricolă din Cluj. A lucrat la Catedra dezoologie a Universităţii din Cluj, apoi laLaboratorul de morfologie animală al135ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 135 31.10.2011 17:22:39


136Leo ButnaruUniversităţii din Bucureşti. Director adjunctla Institutul de Biologie al AcademieiRomâne. Contribuţii în domeniul anatomieişi histologiei peştilor. A creat specii de crappentru crescătorii. Lucrări: Bogăţia piscicolă;Atlasul peştilor din apele RPR; Limnologia sectoruluiromânesc al Dunării; Monografia zoneiPorţilor de Fier. Membru corespondent alAcademiei Române (1955).BuşulengaV. Dumitrescu-Buşulenga, ZoeButnaru, Leo(5.01.1949, Negureni, Republica Moldova)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea de Filologie,Secţia jurnalism, la Universitatea deStat din Chişinău. Volume: Aripă în lumină,1976; Sâmbătă spre duminică, 1983; Formulade politeţe, 1985; Papucei cu felinare, 1989;Răspuns şi răspundere, interviuri, 1989; Şoimulde aur, 1991; Puntea de acces, 1993; Carantinamaşinii de scris, 1997; Gladiatorul de destine,1998; Identificare de adresă, 1999; Metaforeromâneşti din Basarabia, 2000; Cu ce seamănănorii?, 2003; Copil la ruşi (2008), Ruleta românească(2010) ş.a. Distins cu Premiul UniuniiScriitorilor din Moldova; Premiul Naţionalal Republicii Moldova; Premiul UniuniiScriitorilor din România. Membru al UniuniiScriitorilor din România, membru alPEN-Clubului Internaţional.Butnaru, Val(17.04.1955, Chişinău)Dramaturg, publicist. A absolvit Facultateade Ziaristică a Universităţii de Stat dinChişinău (1980) şi Institutul Unional deArtă Cinematografică (VGIK) din Moscova,Secţia regie. A lucrat ca redactor la diversepublicaţii şi la postul de radio Europa Liberă.Specializare la Europa Liberă München(1993) şi în SUA (1994). A fost director artistical Teatrului Eugène Ionesco din Chişinău(1991–1994), fondator şi director al Grupuluide Presă Flux (1995), fondator şi directorBuşulengaVal Butnarual publicaţiei Jurnal de Chişinău (1999). Autorde piese şi de scenarii dramatice: Procedeul dejiu-jutsu (Teatrul Luceafărul din Chişinău,1986), Halta viscolelor (după romanul cuacelaşi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, TeatrulPoetic, Chişinău, 1986), La Veneţia e cu totulaltfel (Teatrul Luceafărul, 1989 şi la TeatrulNaţional Mihai Eminescu din Botoşani,1990), Iosif şi amanta sa (Teatrul Eugène Ionesco,1993), Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi(Teatrul Naţional Vasile Alecsandri dinBălţi, 1993), Simfonie în mi bemol major (1992)şi Fratele nostru, Iuda (după Leonid Andreev,TV Chişinău), Mâine sau poate poimâine(Radio Chişinău, 1994), Saxofonul cu frunzeroşii (Teatrul Luceafărul, 1998), Avant demourir (Teatrul Fără Nume, 2006). Volume:Saxofonul cu frunze roşii (1998), Cum Ecleziastuldiscuta cu Proverbele (1999), Apusul de soare seamână (2003). Premiul I al Ministerului Culturiidin Republica Moldova pentru cea maibună piesă a anului (1989, 2000). PremiulI.L. Caragiale al Academiei Române (1993).Buţureanu, Vasile C.(25.12.1858, Dorohoi – 1.01.1941, Iaşi)Mineralog şi petrograf. A studiat Ştiinţe Fizicela Iaşi şi Paris. Profesor la Universitatea dinIaşi. A fost unul din întemeietorii şcolii demineralogie şi petrografie românească. Estedescoperitorul unui mineral nou, ponit (carbonatde mangan şi fier), numit în memorialui Petru Poni, pe care l-a introdus în literaturamondială de specialitate. A studiat CarpaţiiOrientali şi, cu deosebire, Călimanii. Lucrări:Minerale, roci utile, ape minerale din România(1908); cursuri de cristalografie, mineralogieşi petrografie. Membru de onoare al AcademieiOamenilor de Ştiinţă din România.Buzdugan, Gheorghe(10.02.1867, Focşani – 7.10.1929, Bucureşti)Om politic şi jurist. A studiat Dreptul laBucureşti. Între 5 august 1924 şi 5 iunie1927 a fost preşedintele Curţii de Casaţie,poziţie din care a demisionat pentru a îndeplinifuncţia de regent. A fost membru alregenţei instituite în urma renunţării la trona principelui Carol, împreună cu Nicolae deHohenzollern şi patriarhul Miron Cristea.Buzdugan, Gheorghe(11.12.1916, Cuciulata, jud. Braşov)Inginer (specialist în sisteme tehnologice).A absolvit Politehnica din Bucureşti(Electromecanica). A lucrat la ASTRAvagoane (1940–1946), apoi a fost profesorla Institutul Politehnic din Bucureşti. Fostmembru supleant al CC al PCR. Contribuţiiîn domeniul rezistenţei materialelorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 136 31.10.2011 17:22:39


BuzoianuGh. Buzdugan, inginerIon BuzeaAura Buzescuşi vibraţii. Lucrări: Rezistenţa materialelor.Îndrumar, 50 vol.; Mecanică teoretică, 13 vol.;Teoria vibraţiilor, 4 vol.; Manualul ingineruluimecanic, 4 vol. Este preşedinte de onoare alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Membru al Academiei Române din 1990.Buzdugan, Ion(9.03.1887, Brânzenii Vechi, Basarabia –27.01.1967, Bucureşti)Poet şi om politic. A absolvit Agronomia laGorki, Rusia, Dreptul la Universitatea Liberădin Moscova şi Seminarul Pedagogic la Kameniţa.Secretar al Sfatului Ţării, a redactatactul Unirii cu România şi s-a opus oricăruifel de alianţă cu Rusia. A proclamat Unirea la27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia luiŞerban Cantacuzino. Lucrări: Miresme din stepă(1922), Ţara mea (1928), Păstori de timpuri(1937), Metanii de luceferi (1942), Cântece dinBasarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928). Rămâneunul dintre cei mai importanţi tălmăcitori ailui Puşkin şi Esenin şi cel dintâi traducătorîn română al poeţilor simbolişti ruşi ValeriBriusov, C.D. Balmont, Al. Blok.Buzea, Ion(14.08.1934, Cluj)Tenor. A absolvit Facultatea de Geologie laCluj şi Conservatorul la Bucureşti, ca elev allui Petre Ştefănescu Goangă. Specializare laRoma. Solist la Opera din Cluj, apoi la Bucureşti.A plecat în Austria şi a cântat, vreme deun deceniu, la Wiener Staatsoper, Volksoperşi Theater an der Wien. A concertat în Franţa,Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda,Belgia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia,Suedia ş.a. Roluri în: Trubadurul, Rigoletto,Traviata, Forţa destinului, Bal mascat, Aida, DonCarlos, Ernani, Macbeth, Turandot, Tosca, Boema,Cavalleria Rusticana, Paiaţe, Povestirile luiHoffmann, Carmen, Samson şi Dalila, Werther,Fra Diavolo ş.a. În prezent locuieşte în Elveţiaşi predă lecţii de canto. A fost distins cu premiulI la Concursul George Enescu, 1964;Ordinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler, 2003.Buzescu, Aura(1894, Caransebeş – 1992, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăla Bucureşti, ca elevă a Luciei Sturdza Bulandra.Profesor la IATC, actriţă a TeatruluiNaţional din Bucureşti. Mircea Albulescu şiVictor Rebengiuc au fost elevii ei, iar SoranaCoroamă Stanca i-a fost asistentă. Roluri:Ifigenia de Euripide; Iarbă rea de Aurel Baranga;Hamlet de Shakespeare; Azilul de noapte deM. Gorki; Meşterul Manole de Lucian Blaga,Vizita bătrânei doamne de Dürenmatt. A lucratfoarte mult pentru teatrul radiofonic. Vila sadin Buşteni este casă memorială, iar o stradădin Bucureşti îi poartă numele. Artistă aPoporului din RPR. Premiul de Stat.Buzoianu, Cătălina(13.04.1938, Brăila)Regizoare. A absolvit Institutul de Artă Teatralădin Bucureşti. A lucrat la Piatra Neamţşi Iaşi până în 1973. Între 1979 şi 1985 esteprim-regizor permanent la Teatrul Mic dinBucureşti. Din 1985 este regizor permanentla Teatrul Bulandra din Bucureşti. Regie:Pescăruşul de Cehov, 1970; Bolnavul închipuitde Molière, 1970; Peer Gynt de Ibsen, 1972;Carnaval la Iaşi de Vasile Alecsandri, 1972;Tinereţe fără bătrâneţe, 1975; Hedda Gabler deIbsen, 1975; Interviu de Ecaterina Oproiu,1975; Efectul razelor gamma asupra anemonelorde Paul Zindell, 1978; Să-i îmbrăcăm pe cei goi,1979; Maestrul şi Margareta, 1980; Dibuk deAnski, 1994; Fuga de Mihail Bulgakov, 1995;Pelicanul de August Strindberg, 1995; Patul luiProcust după Camil Petrescu, 1995; Turandotde Carlo Gozzi, 1999; Odiseea 2001, proiectde integrare europeană a artiştilor, cu plecaredin portul Constanţa, opriri în porturileMediteranei şi sosire în portul Marsilia, scenariupropriu, Teatrul Bulandra, Bucureşti,coproducţie cu Teatrul Tourski, Marsilia,2001. Premii: Premiul Academiei Române,1973; Premiu la Festivalul de Teatru Contemporan,Braşov, 1978; Premii ATM 1979,1980, 1985, 1986; Premii UNITER în 1991137ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 137 31.10.2011 17:22:40


138Cătălina BuzoianuAugustin Buzuraşi 1995; Premiul Théâtre vivant – RadioFrance International, pentru spectacolulTeatru descompus, 1993; Marele Premiu alFestivalului Naţional de Teatru, 1994, 1996,1997; Marele Premiu al Festivalului Internaţionalde Dramaturgie Românească pentruspectacolul Patul lui Procust, Timişoara, 1995;Premiul Salvo Randone pentru întreaga carieră,în special pentru montarea operei luiPirandello (Sciacca – Italia, 1995); PremiulUNITER pentru întreaga activitate, 2001.Buzura, Augustin(n. 22.09.1938, Berinţa, jud. Maramureş)Prozator. A studiat Medicina la Cluj, fără s-ofinalizeze. Redactor şi apoi secretar generalde redacţie la revista Tribuna din Cluj. DupăByckENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI1989, preşedinte al Fundaţiei CulturaleRomâne (1990–2004), devenită InstitutulCultural Român. Scrie romane de analizăa dilemelor morale: Capul Bunei Speranţe,1963; Absenţii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1970; Feţele tăcerii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1974; Orgolii, Premiul Academiei, 1977;Vocile nopţii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1980; Refugii – Zidul morţii, partea I, 1984;Drumul cenuşii – Zidul morţii, partea a II-a,1988; Recviem pentru nebuni şi bestii, 1999;Raport asupra singurătăţii (2009). Membru alAcademiei Române (din 1992).Byck, Jacques(19.10.1897, Bucureşti – 10.10.1964, Bucureşti)Filolog. A studiat Literele la Bucureşti,unde i-au fost profesori Ovid Densusianu,Ion Bianu, I. A. Candrea. S-a specializat laParis. A lucrat la Institutul de Lingvisticădin Bucureşti, a fost director al BiblioteciiAcademiei Române. S-a ocupat de toatedialectele limbii române, de la nordul şide la sudul Dunării. Lucrări: Folosirea afectivăa pronumelui personal în limba română,1937; Studii de sintaxă şi stilistică românească,1939; Gramatica limbii române (împreună cuAl. Rosetti), 1943; redactor responsabil alÎndreptarului de punctuaţie, 1956; Formarealimbii noastre literare, 1956. A primit Premiulde Stat în 1954.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 138 31.10.2011 17:22:40


CCabadaief, Dimitrie(?.12 1877, Vasilica, Bulgaria –4.09.1934, Sibiu)Pictor. Strămoşii au fost români. Studiila Şcoala de Arte Frumoase din Sofia şiAcademia de Belle Arte din Veneţia, 1900–1903. Cunoaşte zece limbi străine, din careşase foarte bine. În urma unor activităţipolitice se stabileşte la Craiova ca profesorde desen la Institutul Ecaterina Urziceanu.Participă la expoziţiile Societăţii ArtisticeTheodor Aman, 1905, 1906. În 1911 secăsătoreşte şi se mută la Sibiu. Este angajatprofesor de desen la Şcoala Normalăşi apoi la seminarul teologic. Pictura saevoluează în anii sibieni către un plainairismcu tentă pointilistă. Desfăşoară activitateexpoziţională la Saloanele Oficialeşi ale Tine rimii Artistice. Deschide expoziţiipersonale la Cluj, Braşov, Bucureşti, Craiovaşi Sibiu. Pictează o vreme la Baia Mare. Subinfluenţa mitropolitului Nicolae Bălan şi lacererea sa realizează câteva fresce. Îndrăgeştegenul şi pictează peste 20 de biserici, majoritateaîn Transilvania.Cacuci, Dan Gabriel(6.05.1948, Cluj)Fizician american de origine română. A începutInstitutul Politehnic din Bucureşti şi apărăsit ţara ca student, ajungând la ColumbiaUniversity, unde a absolvit fizica aplicatăşi ingineria nucleară. Şi-a luat doctoratul laaceeaşi universitate, unde a şi devenit conducătorde proiect (1977). Profesor asociatla Universitatea Tennessee (1983–1988) înspecialităţile fizica reactorului, termohidraulicaşi dinamica reactorului, metode computerizatepentru o scară largă de sistemeneliniare. În perioada 1988–1993 activeazăîn calitate de profesor asociat la universităţiledin California, Santa Barbara, şi Ilinois,Urbana-Campaign. În perioada 1995–2000este profesor invitat la Universitatea dinMichigan. Din 2000 până în prezent ocupăposturi foarte importante în diverse centreştiinţifice internaţionale, cum ar fi: consilierştiinţific superior pe lângă directorulDirecţiei de energie nucleară (şi membru aldirectoratului), membru la Comisariatul deEnergie Atomică, Franţa, profesor adjunctla Universitatea din California, Berkeley;reprezentant permanent al Republicii Federalea Germaniei la Comitetul de ŞtiinteNucleare al Agenţiei de Energie Nucleară;director al Şcolii Internaţionale de VarăFrederic Joliot-Otto Hahn în fizica reactorului,organizată de Comisariatul de EnergieAtomică (Franţa) şi Centrul de CercetăriKarlsruhe, Germania. Din octombrie 2002devine director al Institutului de SecuritateNucleară al Centrului de Cercetări Ştiinţificedin Karlsruhe, Germania. A iniţiat şi susţinutproiecte de extindere a reţelei informaţionaledin România, a asigurat consultanţaprogramului de dezvoltare a sistemului deenergie nucleară din România, a promovatextinderea colaborării cu diverse universităţidin Germania, SUA, Franţa în domeniul cercetăriişi învăţământului. Lucrări: Benchmarkingthe propagator method for nonlinear systems:A Burgers-Korteweg-de Vries equation, 1990; Onthe thermodynamic efficiency of energy conversionduring the expansion of a mixture of hot particles,steam and liquid water Energy, 1997; Dimensionallyadaptive dynamic switching and adjointsensitivity analysis: new features of the RELAP5/PANBOX/COBRA code system for reactor safetytransients, 2000; Balance of Liquid-phaseTurbulence Kinetic Energy Equation for BubbletrainFlow, 2004; Numerische Untersuchung derStrömung von Taylor-Blasen in einem kleinenKanal mit quadratischem Querschnitt, 2005;Simulations numériques d’écoulements diphasiquesgaz-liquide par la méthode de volume finidans des géométries confines, 2005. Laureat alPremiului Ernest Orlando Lawrence (1998).Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnicedin Cluj (2003). Membru de onoare alAcademiei Române (1996).Cajal, Nicolae(1.10.1919, Bucureşti – 7.03.2004, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Din 1966 profesor şi şef al Catedrei devirusologie la IMF Bucureşti. Director alc139ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 139 31.10.2011 17:22:40


CalboreanuDan Gabriel Cacuci Nicolae Cajal George Calboreanu Gh. Calciu Dumitreasa140Institutului de Virusologie al AcademieiRomâne (din 1967). A fost între 1994–2004preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieştidin România. Discipol al acad. ŞtefanS. Nicolau, întemeietorul şcolii româneştide virusologie. Contribuţiile sale au fostpublicate în peste 400 de lucrări ştiinţifice.În legislatura 1990–1992, senator pentrumunicipiul Bucureşti din partea FSN.Lucrări: Consideraţiuni asupra simptomatologieişi prognosticului trichinelozei, 1946;Lumea virusurilor, 1962; Relaţii între virusurişi tumori, 1971; Enterovirusuri nepoliomielitice.Implicaţii în patologie şi în poluarea mediuluiambiant, 1983. A fost ales în 1963 membrucorespondent şi în 1990 membru titular alAcademiei Române. Vicepreşedinte al AcademieiRomâne (1990–1994), preşedinte alSecţiei de ştiinţe medicale şi preşedinte alFundaţiei M.H. Elias. Spitalul Caritas dinBucureşti i-a purtat numele.Calboreanu, George(5.01.1896, Turnişor, jud. Sibiu –12.07.1986, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A venit la Bucureştidupă Marea Unire şi a fost actor la TeatrulNaţional. Cel mai cunoscut rol în teatrua fost Ştefan cel Mare din Apus de soare deB.Şt. Delavrancea. Roluri în filme: Brigada luiIonuţ (1954), Bădăranii (1960), Setea (1960),Omul de lângă tine (1961), Lupeni 29 (1962),Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), CaleaVictoriei sau cheia visurilor (1965), NeamulŞoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda(1968), Fraţii (1970), Serata (1971), FraţiiJderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).Artist al Poporului. O stradă din Bucureştiîi poartă numele.Calciu Dumitreasa, Gheorghe(23.11.1925, Mahmudia, jud. Tulcea –21.11.2006, New York)Preot şi militant politic. A absolvit Facultateade Filologie şi Institutul Teologic laBucureşti. Profesor la seminarul teologicortodox din Bucureşti. A fost arestat în1948 pentru simpatii legionare. Graţiat în1964. A protestat public în 1977, odată cudărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti(după cutremur n-a mai fost refăcută).Arestat în 1978. Cu el s-au solidarizat MirceaEliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca,Monica Lovinescu, Paul Goma. Expulzat în1985, a slujit la biserica ortodoxă din oraşulAlexandria, statul Virginia, Washington DC.A înfiinţat ROMFEST, care unea în manifestăriale spiritului românesc emigranţi dinSUA şi Europa. Lucrări: Şapte cuvinte cătretineri (1996); Christ is calling you. A coursein catacomb pastorship (1997); Rugăciune şilumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase(1998); Războiul întru cuvânt. Cuvintele cătretineri şi alte mărturii (2001); Homo americanus.O radiografie ortodoxă (2002).Calimah, Andrew(1925, Bucureşti)Istoric al civilizaţiilor. Aparţine familiei Callimachi.Ajuns în SUA cu părinţii în 1966,a studiat cu Chögyam Trungpa, un profesorbudist, unde a fost coleg cu Allen Ginsbergşi, de asemenea, a studiat şamanismul Mazatec.S-a ocupat de descifrarea sensurilorascunse ale miturilor Greciei antice, mai aleslegate de sex şi de iubirea între cei de acelaşisex: Lovers’ Legends: The Gay Greek Myth,2002 (Legendele iubirii. Miturile necenzurate aleGreciei, 2008); Lovers’ Legends Unbound, 2004.Calinciuc, Ioan(1812, Milişăuţi, jud. Suceava –24.02.1875, Cernăuţi)Teolog. A absolvit Institutul Teologic laCernăuţi şi s-a specializat la Facultatea deTeologie a Universităţii din Viena. Profesorla Institutul Teologic din Cernăuţi. Vicepreşedinteal Societăţii pentru Cultura şiLiteratura Română în Bucovina. A lăsat, înmanuscris, Dogmatica.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 140 31.10.2011 17:22:40


Calinic de la Cernicanume la naştere Constantin Antonescu(7.10.1787, Bucureşti – 11.04.1878, Cernica)Ascet şi reformator al vieţii monahaleortodoxe. S-a călugărit la mănăstireaCernica în 1808. Hirotonisit diacon la Batişte,Bucureşti (1813), a fost în pelerinaj laAthos (1817). Din 1818 stareţ la Cernica,arhimandrit din 1820. A edificat mănăstireaPasărea, aflată sub jurisdicţia Cernicăi. Din1850, episcop de Râmnicu Vâlcea, unde aridicat o nouă catedrală episcopală pictatăde Gh. Tattarescu. A fost deputat în DivanulAd Hoc (1857) care a pregătit unireaŢării Româneşti cu Moldova. Canonizat casfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române la23 octombrie 1955.Callimachi, Scarlat(20.09.1896, Botoşani – 2.06.1975, Bucureşti)Publicist. Bunicul său fusese voievodulScarlat Callimah, care a domnit în Moldovaşi în Ţara Românească şi se trăgea din mazilulbasarabean Vasile Călmaşul. Numelefamiliei a fost grecizat, sub forma Callimaki,de Ioan Teodor Călmaşul, care a domnit înMoldova între anii 1758 și 1761. Se înrudea,prin bunic, cu Alexandru Papadopol-C. Înciuda descendenţei nobile, a fost unul dintremilitanţii Partidului Comunist Român.Fondator al gazetei Clopotul (1924–1925)din Botoşani, al Muzeului Româno-Rus(1948–1956, documentele au ajuns, în parte,la Muzeul Literaturii Române), unde areuşit să aducă documente foarte rare dinarhivele ruse referitoare la spaţiul românesc(fotocopii ale manuscriselor lui DimitrieCantemir, ale arhivelor Moldovei dusede Dosoftei la polonezi şi recuperate deRusia). Prieten cu N.D. Cocea şi LucreţiuPătrăşcanu. Din 1944 preşedinte al UniuniiZiariştilor din România.Calmanovici, Emil(03.1896, Piatra Neamţ – 12.03.1956, Aiud)Inginer şi militant comunist. Evreu ca etnie.Şi-a făcut studiile economice la Münchenşi a fost surprins de extinderea nazismuluipe când îşi făcea doctoratul la UniversitateaHumboldt din Berlin. S-a întors în ţară şi apreluat fabricile părinţilor săi. În perioada1930–1940 a susţinut financiar PartidulComunist Român (a devenit membru în1937). Considerat ca fiind din aripa LucreţiuPătrăşcanu, a fost arestat în 1951, condamnatpe viaţă şi trimis la Aiud din ordinul luiAlexandru Drăghici, unde a murit în urmaunei greve a foamei. Reabilitat în 1968 deNicolae Ceauşescu.Candiano-PopescuCalinic de la CernicaEusebiu CamilarCamilar, Eusebiu(7.10.1910, Udeşti, jud. Suceava –27.08.1965, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor ladiverse publicaţii culturale. Deşi a debutatca poet cu Chemarea cumpenelor, 1937, s-aimpus ca prozator al fantasticului pe temeţărăneşti: Avizuha, 1945; Valea hoţilor, 1948;Negura, 1949; Temelia, 1951, Premiul de Stat.A tradus O mie şi una de nopţi, Kalida – ssa, dinEschil, Aristofan, Ovidiu, Puşkin, Gogol,Gorki. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Cancicov, Mircea C.(24.08.1884, Bacău – 1959, Râmnicu Sărat)Economist şi om politic. Soţ al GeorgeteiC. A absolvit Dreptul la Bucureşti (1905).Deputat liberal în Parlamentul României,ministru de Finanţe şi al Economiei Naţionaleîn perioada interbelică, fapt ce-i permitesă susţină multiple acţiuni de modernizarea oraşului Bacău, între acestea fiind parculCancicov din centrul oraşului. Desemnat,alături de Istrate Micescu, Armand Călinescu,Constantin Argetoianu, GheorgheTătărescu, să elaboreze o nouă Constituţie.Subsecretar de stat la Agricultură şiDomenii, ministru de Finanţe, ministru alEconomiei, ministru ad interim la Justiţie şila Comerţ Exterior. Arestat în 1944, a muritla penitenciar. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1937), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Candiano-Popescu, Alexandru(27.01.1841, Lipia, jud. Buzău –25.06.1901, Bucureşti)Avocat, ziarist, general al armatei române.A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri dinBucureşti (1857) la artilerie, parcurgândierarhia militară până la gradul de generalde brigadă (1894). A participat la detronarealui Cuza, la 11 februarie 1866. Fondator alziarelor Perseverenţa şi Democraţia (1867),iniţiator al mişcării republicane antidinastice141ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 141 31.10.2011 17:22:40


142cunoscută sub numele Republica de la Ploieşti(1870), contra lui Carol I. La 24 mai1875, împreună cu Ion C. Brătianu, MihailKogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu,Tache Anastasiu, C. Fusea, AlexandruCandiano-Popescu, Anastase Stolojan,Gheorghe Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu,şi-a pus semnătura pe un programpolitic care atesta fondarea Partidului NaţionalLiberal. A participat la Războiul de Independenţă,fiind decorat cu cele mai înalteordine şi medalii: Steaua României în gradde ofiţer, Virtutea Militară de Aur, TrecereaDunării, Crucea Apărătorilor Independenţeişi Crucea Sf. Gheorghe. Prefect al PoliţieiBucureştiului (1879).Candrea, I(on) A(urel)(7.11.1872, Bucureşti – 15.09.1950, Paris)Lingvist. A absolvit Literele şi Filologia laBucureşti, s-a specializat la Paris, la Sorbonaşi École Pratique des Hautes Études (i-aufost profesori Gaston Paris, Jules Gilieron).A fost profesor la Facultatea de Litere şi Filosofiea Universităţii din Bucureşti. Fondatoral Societăţii Filologice (1905), împreunăcu Ovid Densusianu. S-a ocupat de folclor:Poveşti din diferite locuri locuite de români,1909; Poezii populare din diferite locuri locuitede români, 1910; Iarba fiarelor, 1928; Folclorulmedical român comparat, 1944. A tipărit, cuOvid Densusianu şi Th. Speranţia, culegereade texte populare Graiul nostru, 2 vol., 1906–1908. Autor, împreună cu Gh. Adamescu,al Dicționarului enciclopedic ilustrat, apărut în1931 la editura Cartea Românească, lucrarede referință în lexicografia românească.Candu, Angela(17.05.1969, Văsieni, Republica Moldova)Pictoriţă. A absolvit Universitatea Pedagogicăde Stat Ion Creangă, Facultateade Pictură şi Grafică la Chişinău. Cadrudidactic la Universitatea de Stat de Arte dinChişinău. A avut expoziţii personale şi degrup la saloanele din Republica Moldovaşi România. Lucrări: Arhaic, Rit continuu,Lumina lunii. Premiul pentru originalitate alUAP din Moldova, Premiul pentru Picturăla Saloanele Moldovei, România. Membrude onoare al Asociaţiei Tinerilor PlasticieniOBERLICHT din Moldova.CantacuzinoDinastie românească de origine bizantină.Familie grecească. Un Cantacuzin s-a bătutcu pecenegii la 1094. Un altul este menţionatca luptător în asediul Antiohiei contraturcilor selgiucizi, în prima cruciadă (1098)declanşată de papa Urban al II-lea pentru aprelua controlul creştin asupra IerusalimuluiCandrea(Sfântul Mormânt). Căsătoriile se făceaude obicei între familiile Duca, Paleolog şiCantacuzino. Originea dinastiei este Ioan alVI-lea (pe numele de botez Manuel) Cantacuzinul(Kantakuzenos, n. 1292, Moreea –m. 1383, Pelopones), împărat al Bizanţului(1347–1354), fiul lui Mihai din Smirna, aziIzmir (numit guvernator al Moreii de împărăteasaTeodora Paleolog). Ioan al VI-leaa uzurpat tronul lui Ioan al V-lea Paleologul(aliat cu genovezii şi celţii din coloniaGalata), cu sprijin otoman, sârb şi bulgar,şi s-a încoronat împărat la Didymotheicusîn Tracia, fiind considerat şi acela care i-aadus pe otomani în Europa. Şi l-a asociat ladomnie pe fiul său, Matei, a cărui mamă eradin familia Asăneştilor (1341–1344), care adomnit apoi şi singur (1355–1357). Fiica lui,Teodora, sora lui Matei, a fost căsătorită cusultanul Orkhan şi a condus după moarteaacestuia. În 1354 a revenit dinastia Paleologşi Ioan s-a retras la o mănăstire în Peloponessub numele Iosif Christodulos. Acolo ainventat o doctrină de apărare a ortodoxieigreceşti combinată cu misticismul, numităisihasm. Perioada se caracteriza prin deseconfruntări pentru domnia Bizanţului,redus în bună măsură la Constantinopol şiMoreea, iar Asia Mică şi Tracia se destabilizau.Dinastia a jucat un rol activ în istoriaBizanţului vreme de un veac, până în 1453,la căderea Constantinopolului, când a fosto revoltă a Cantacuzinilor (Dimitrie, nepotal lui Manuel, era și frate cu Matei şi fiullui Ioan al VI-lea) care încercau să păstrezedomnia cu sprijin otoman, contra dinastieiPaleolog. Prima rută de emigrare a fostVeneţia şi zona Veneto-Friuli de azi, care,în veacul al XIX-lea, a dat migraţia italianăspre România. Filiaţia exactă a acestui primbloc migrat şi ramurile ulterioare n-au fostîncă stabilite. Urmaşii lui s-au împărţit întrei ramuri: una grecească şi care n-a datpersonalităţi însemnate, coborând pânăla nivelul de ţărani; una rusească – ceamai notabilă fiind Cantacuzino-Speranski– migrată după uciderea Cantacuzinilordin Ţara Românească şi migrată din nou,după revoluţia rusă din 1917, în Americaşi Europa Occidentală; şi, în sfârşit, ramuraromânească a dinastiei, cea mai însemnatăprin rezistenţa creştină faţă de islam.Cantacuzino, Alexandru (Alecu)(1811, Rusia – 1884, Atena)Prozator. Urmaş al lui Matei Cantacuzino(cumnat al lui Vasile Lupu), era fiul unuişambelan (Alexandru) al ţarului Rusiei. Laorigini din dinastia bizantină a lui Ioan alVI-lea Cantacuzinul (1292–1383), împăratENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 142 31.10.2011 17:22:40


C. (Bâzu) Cantacuzino Gheorghe Gr. Cantacuzino(1347–1354) al Bizanţului. A venit în Moldovadin Rusia şi s-a căsătorit cu Maria,unionistă, prietenă cu Nicolae Bălcescu. Maitârziu ea a plecat la Paris şi a făcut a douacăsătorie cu pictorul Puvis de Chavannes.A fost ministru al Cultelor, apoi de Externeşi de Finanţe sub Alexandru Ioan Cuza, trimisîn misiune pe lângă Napoleon al III-lea.Prieten cu Vasile Alecsandri. Lucrări: Serilede toamnă la ţară, 1855. Prin stil este consideratun precursor al lui Mihail Sadoveanu.Cantacuzino, Constantin (Bâzu)(11.11.1905, Bucureşti – 26.05.1958, Madrid)Pilot. Era un Rosetti după mamă. A fostun excelent motociclist şi pilot de curse,stabilind un record mondial la cursa Paris –Bucureşti. A jucat şi tenis, a fost şi căpitanulechipei Române de hochei pe gheaţă laCampionatul Mondial din 1933. S-a înscrisla Şcoala de Pilotaj Mircea Cantacuzino,devenind coleg de grupă cu Dumitru Frim,Radu Manicatide şi Irina Burnaia şi obţinândbrevetul în 1933. A plănuit, împreună cu ValentinBibescu, un zbor în jurul Pământului,dar n-au avut suficienţi bani. A fost protagonistulaproape tuturor manifestărilor aviaţieisportive şi demonstrative din România, darşi al unor întâmplări deosebite. Deşi directoral Aerobazei Băneasa şi şef al traficului aerianla LARES, s-a încadrat voluntar în Escadrila53 de Vânătoare. A luptat pe ambelefronturi, de est şi de vest, cu începere din1941. După război a fost autorizat să executenumai curse interne, TARS. Pe 24 august1944 el a străpuns linia germană şi a dus înItalia, la Foggia, armatei americane, mesajulregelui Mihai prin care cerea sprijin pentrudespresurarea capitalei de trupele fasciste.Pilot personal al Anei Pauker. Prima cursăexternă autorizată a fost la Milano, 1948,cu Ana Pauker, unde a şi cerut azil politic.A plecat apoi în Elveţia (unde se afla mamasa, căsătorită cu George Enescu) şi de acoloîn Spania (din 1954), unde a acţionat pentrunormalizarea relaţiilor diplomatice întreCantacuzinoRomânia şi Spania. În 2005 i s-a dezvelitun bust în comuna Jilavele, pe locul fostuluiaeroport.Cantacuzino, George Matei(11/23.05.1899, Viena – 1960, Bucureşti)Arhitect. Descinde dintr-o veche familiemoldovenească (la origini bizantină) cuînaintaşi însemnaţi în istoria ţării. Buniculsău, Vasile (Basile) C., a fost revoluţionarpaşoptist, iar tatăl său, diplomatul NicolaeB.C., a reprezentat România la Viena întreanii 1885 și 1909. Mama era nepoată a luiGheorghe Bibescu. Dintre rudele sale l-auinfluenţat spiritual cunoscutul jurist ieşeanMatei B. C., remarcabilul pictor Th. Palladyşi Martha Bibescu. Atât prin filiera paternă,cât şi prin cea maternă, se mai înrudea cuo serie de personalităţi, ca Alexandru IoanCuza, Anne de Noailles, Barbu DimitrieŞtirbei, Nicolae Ghika-Budeşti, Gh. Balş,cu pictorii Puvis de Chavannes, TheodoreChasseriau şi alţii. A urmat Şcoala Naţionalăde Arte Frumoase din Paris, secţia arhitectură.A fost unul dintre principalii edificatoriromâni ai Micului Paris, care a devenit Bucureştiulinterbelic. Lucrări: palatul Bănciide Investiţii (1923–1928), transformareaclădirii fostului sediu al Uniunii Arhitecţilor(1928–1929) şi a fostului sediu al UniuniiZiariştilor, astăzi restaurantul Mărul de Aur(1925–1928), imobilul Creţulescu de birouripe Calea Victoriei şi imobilul de birouridin Piaţa Universităţii (1934–1939), sediulInstitutului de Studii şi Proiectări Energeticede pe Bulevardul Republicii (1947–1948),toate din Bucureşti, hotelul Rex din Mamaia,Uzinele Tractorul din Braşov, postul deradiodifuziune din Bod şi altele.Cantacuzino, Gheorghe Grigore(22.09.1837, Bucureşti – 23.03.1913, Bucureşti)Om politic. Supranumit Nababul. Bunic allui Constantin Bâzu C. A studiat Dreptul laParis. Întors la Bucureşti, a fost consilier laCurtea de Apel, deputat de Prahova (1866),primar al Bucureştiului (1869–1870), ministrual Lucrărilor Publice în guvernarea LascărCatargiu (s-a preocupat de căile feratePloieşti–Predeal şi Iaşi–Ungheni), ministrual Finanţelor (a înfiinţat Creditul FinanciarRural, 1875), preşedinte al Camerei Deputaţilor(1889), preşedinte al Senatului (1892),şef al Partidului Conservator (1899), în carecalitate a fuzionat cu junimiştii (disidenţă aPartidului Conservator) lui Titu Maiorescu,prim-ministru (1899–1900; 1904–1907). Allui a fost palatul care a devenit astăzi CasaEnescu (Muzeul Muzicii).143ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 143 31.10.2011 17:22:40


144Cantacuzino Grănicerul, Gheorghe (Zizi)(1869, Paris – 1937, Bucureşti)General. Fiu al lui Ion (Iancu) C. A studiat laParis (Fontenay-aux-Roses), apoi a absolvitŞcoala Militară din Craiova şi Şcoala de Infanteriedin Bucureşti. Aghiotant al regeluiCarol I. A participat la războiul balcanic şi laPrimul Război Mondial conducând trupelede grăniceri. A aderat la mişcarea legionarăîncă de la primii ei paşi şi în casa lui se organizauîntrunirile. A înfiinţat Partidul Totulpentru Ţară, cu nuclee în Franţa, Germania,Italia şi România, pentru a crea o MişcareAnticomunistă Europeană. Judecat şi achitatîn procesul Gărzii de Fier (1934). A luptatîn războiul civil din Spania împreună cuMoţa şi Marin (unitatea era condusă tot deun Cantacuzino, Alexandru, diplomat decarieră, care-şi va sfârşi zilele la închisoareadin Râmnicu Sărat) şi el le-a adus trupurileîn ţară. A fost îngropat cu o mare festivitatelegionară. Distins cu Ordinul Mihai Viteazulşi cu Legiunea de Onoare a Franţei.Cantacuzino, Ioan(25.11.1863, Bucureşti – 14.01.1934, Bucureşti)Medic, microbiolog, profesor universitar,fondator al şcolii româneşti de imunologieşi patologie experimentală. Urmează atâtstudiile liceale (liceul Louis le Grand), câtşi pe cele superioare (Filosofie, 1882–1886;Ştiinţe Naturale, 1886–1891; Medicină,1887–1894) la Paris. În 1895 obţine titlulde doctor în Medicină cu teza „Recherchessur le mode de destruction du vibrion cholériquedans l’organisme“ („Cercetări asupramodului de distrugere a vibrionului holericîn organism“). După terminarea studiilorlucrează la Institutul Pasteur din Paris caasistent al lui Ilia Mecinikov în domeniulmecanismelor imunitare ale organismului.Întors în ţară, este numit profesor de medicinăexperimentală la Facultatea de Medicinădin Bucureşti (1901) şi director generalal Serviciului Sanitar din România (1907).Vocaţia sa de fondator şi organizator a fostdemonstrată prin înfiinţarea unor instituţiica Institutul de Seruri şi Vaccinuri (1921),care astăzi îi poartă numele, a Laboratoruluide medicină experimentală (1901) dincadrul Facultăţii de Medicină, precum şi aunor reviste de specialitate: Revista ŞtiinţelorMedicale (1905), Annales de Biologie (1911) şiArchives roumaines de pathologie expérimentaleet de microbiologie. A desfăşurat o bogată activitatede cercetare privind vibrionul holericşi vaccinarea antiholerică, imunizarea activăîmpotriva dizenteriei şi febrei tifoide, etiologiaşi patologia scarlatinei. Începând cuanul 1896 publică lucrări despre sistemele şiCantacuzinofuncţiile fagocitare în regnul animal şi desprerolul fenomenelor electrofiziologice înmecanismele imunitare. Pe baza cercetărilorsale privind vibrionul holeric a pus la puncto metodă de vaccinare antiholerică, numitămetoda Cantacuzino, folosită şi astăzi în ţărileunde se mai semnalează cazuri de holeră.Datorită lui, România a fost a doua ţară dinlume, după Franţa, care a introdus în 1926vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin),având germeni cu virulenţă atenuată, pentruvaccinarea profilactică a nou-născuţilorîmpotriva tuberculozei. A fost un remarcabilorganizator al campaniilor antiepidemice,calitate pe care a demonstrat-o în combatereaepidemiei de tifos exantematic şiholerei în timpul Primului Război Mondialşi în campania antimalarică. A fost membrutitular al Academiei Române din anul 1925,membru în Comitetul de Igienă al LigiiNaţiunilor, al Societăţilor de Biologie, dePatologie Exotică şi al Academiei de Ştiinţedin Paris. Numeroase universităţi i-au acordattitlul de Doctor Honoris Causa: Lyon(1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930),Atena (1932) şi Bordeaux (1934).Cantacuzino, Ion (Iancu)(1847, Bucureşti – 15.04.1911, Bucureşti)Inginer. Frate cu Mircea C. şi tată al luiGheor ghe (Zizi) C. A studiat ingineria laParis, specializare în Germania. Membrufondator, de mai multe ori preşedinte alSocietăţii Şcolii Politehnice (prima oarăîn 1888, ultima oară în 1909) şi preşedintede onoare. Participant la Războiul de Independenţă.Promotor al valorilor şi spirituluicreator românesc. A iniţiat apariţia BuletinuluiSocietăţii şi construirea sediului ei. A pus deacord regulamentul cu statutele societăţii şia făcut un proiect de lege pentru corpul tehnic.Îi aparţine hotărârea de a se traduce cărţitehnice germane şi de a se edita un dicţionartehnic. Constructor al căii ferate Bucureşti–Predeal şi al primei fabrici de ciment dinRomânia (la Brăila, 1880).Cantacuzino, Ion(7.11.1908, Bucureşti – 27.08.1975, Bucureşti)Cineast. A absolvit Literele la Sorbona şişi-a luat, tot acolo, doctoratul în psihologie.Fiu al actriţei Maria Filotti. A făcut parte dingrupul Kriterion alături de Emil Cioran şiMircea Eliade. Cronicar de film (primul deacest fel din România) la Radio Bucureşti, afost în anii celui de-al Doilea Război Mondialdirector al Oficiului Naţional Cinematografic.Prolegionar. A încercat, în acord cu Cinecità,să realizeze o societate de coproducţie defilm, CINEROMIT, cu aparatură italiană,pentru care arhitectul Octav Doicescu a făcutENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 144 31.10.2011 17:22:41


proiectul arhitectonic (amplasament pe malullacului Fundeni). A făcut închisoare. Eliberatîn 1964. Filmografie: scenarist – România,1934; Războiul nostru sfânt, 1942; Raiul roşu înadevărata lui lumină, 1942; Castelul Peleş, 1943;regizor – Noi, 1942; Odesa în flăcări, 1942;Valea Oltului, 1943; producător – O noaptefurtunoasă, 1943; comentariu – Războiul nostrusfânt, 1942. Lucrări: Uzina de basme, 1931.Cantacuzino, Mircea(? – 25.05.1930, Strejnic)Inginer şi pilot. Frate cu Ion (Iancu) C.A studiat ingineria în Germania. A învăţatsă piloteze de la Octav Oculeanu (la rândullui, elev al lui Negrescu) şi a făcut, împreunăcu acesta, prima şcoală de pilotaj sportiv dinRomânia, pe avioane germane de execuţiespecială, cu dublă manşă, la Strejnic, Prahova(1928–1941). A murit executând un zborde antrenament. Şcoala, mutată la Băneasa,a primit numele său, ca şi cupa competiţieisportive pentru pilotaj.Cantacuzino, Păunanume la naştere Greceanu Păuna,(? – 1740, Braşov)Soţie a domnului Ţării Româneşti Ştefan C.(1714–1716), fiu al stolnicului ConstantinCantacuzino. Era din familia lui Preda Buzescudupă mamă şi a lui Papa Greceanu,bunicul lui Constantin Brâncoveanu, dinfamilia cronicarului Radu Greceanu. Trădaţiîn 11 ianuarie 1716, sunt duşi la Istanbulînsoţiţi de turci: Ştefan Vodă, Păuna, copiiiRadu şi Constantin şi stolnicul ConstantinC. La 26 iunie 1716 sunt spânzuraţiŞtefan şi tatăl său Constantin C. Stolnicul.Păuna se ascunde cu copiii la ambasadorulOlandei, contele Colyer (la care se ascunseseşi Dimitrie Cantemir). Cu ajutorul acestuiapărăseşte Istanbulul pe 25 septembrie 1716,cu un vapor plătit din banii ei, şi ajunge laMessina, apoi la Roma, Florenţa, Bologna,Ferrara, Veneţia, Tirol şi la Viena, la curteaîmpăratului Carol al VI-lea, unde va rămânemai multă vreme, solicitând împăratuluiajutor pentru fiul ei, Radu, să obţină băniaOlteniei. Fără rezultat. Din Sibiu a acţionatmai energic Maria Cantacuzino, care reuşeştesă obţină bănia pentru fiul ei, GheorgheCantacuzino. Radu, deşi apreciat de împărat,pleacă în Germania, la Dresda, la curtea luiFrederic al II-lea, după ajutor, spre a obţinebănia Craiovei, dar fără rezultat. Porneştespre Paris şi moare apoi în Polonia, la Cameniţa.Păuna pleacă în Rusia cu Constantin, laToma Cantacuzino (cumnat și cu DimitrieCantemir), în Petersburg, unde sunt bineprimiţi. Constantin intră în armata imperială.Se căsătoreşte cu Ana Şeremetieva. AjungeCantacuzinoIoan CantacuzinoŞerban Cantacuzinoşi el general. Demisionează după o vreme şipleacă la Braşov cu mama sa, Păuna. De acoloporneşte apoi spre Viena pentru ajutor. Pedrum, la Zemun, lângă Belgrad, se amestecăîntr-un complot (cu gândul să ajungă domnîn Ţara Românească). Este arestat şi închis laGraz pentru 40 de ani.Cantacuzino Stolnicul, Constantin(1640, Târgovişte –26.05/7.06.1716, Constantinopol)Cărturar şi om politic. La origini din dinastiabizantină a Cantacuzinilor. Studiază la Adrianopolşi la Academia Patriarhiei Ortodoxedin Constantinopol, apoi la Universitatea dinPadova (1667). Întors în Ţara Românească,a fost întemniţat de Grigore Ghica, tocmaiîntors la domnie. În 1675 a fost trimis diplomatical lui Gheorghe Duca în Polonia. Între1678-1716 a fost stolnic în Sfatul Ţării Româneşti.A fost unchiul lui Constantin Brâncoveanu,tatăl lui Toma (emigrat în Rusia),al Casandrei şi al lui Şerban Cantacuzinoşi socrul lui Dimitrie Cantemir. A întocmitprima hartă a Ţării Româneşti (în sistemMercator). Opera sa principală este IstoriaŢării Româneşti întru care să cuprinde numele celdintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci şi apoi cineo au mai descălecat şi o au stăpânit şi în vremilede acum cum s-au tras şi stă (neterminată).Nicolaus Olahus şi Samuel Köleseri au fostprintre sursele sale ştiinţifice. Şi-a comandatcărţi în Olanda, la Veneţia, la Sibiu. A lăsatşi însemnări de călătorie şi a contribuit ladezvoltarea culturii prin instalarea de tipografii,prin traduceri. Biblia, zisă a lui Şerban(1688), s-a tradus la Bucureşti la iniţiativalui. A fost ucis de otomani ca sfetnic al luiConstantin Brâncoveanu.Cantacuzino, Şerban(1640, Târgovişte – 1688, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1678–1688).A reuşit să pună rânduială în treburile interneale ţării tăind câţiva boieri, încurajânddezvoltarea agriculturii, meşteşugurilor şi145ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 145 31.10.2011 17:22:41


146comerţului. A supravegheat construireamai multor monumente, chiar înainte dea fi domn. A refăcut mănăstirea întărităComana, ctitoria lui Vlad Ţepeş şi a făcutacolo locul de înmormântare al Cantacuzinilor.În 1680 a ridicat în Bucureşti, dupămodel italian, hanul ce-i va purta numele,pe raza actualelor străzi Lipscani, Smârdan,Doamnei. Aici poposeau şi cnejii, dar maiales neguţătorii sibieni în trecerea lor prinBucureşti. A ctitorit ansamblul arhitecturalCotroceni şi l-a înzestrat cu numeroaseodoare (unele lucrate de orfevrierii sibieni,conduşi de starostele Sebastian Hann). Estectitorul bisericilor Mitropoliei, FundeniiDoamnei. În timpul atacului Vienei (1683)era cu sufletul mai aproape de apuseni,trimiţându-le informaţii preţioase. Din1687 începe negocieri cu Habsburgii. Subdomnia lui se tipăreşte la Bucureşti Biblia,în 1688, cunoscută ca Biblia de la Bucureşti,lucrare coordonată de Constantin CantacuzinoStolnicul, moment de seamă înprocesul afirmării limbii române ca limbăliterară. Cu Sibiul a avut legături permanente,comandând nenumărate piese dinaur, postav şi arme. Se crede că a conceputun plan de atac asupra Constantinopoluluipentru a-i alunga pe turci din Europa, iarputerile vestice i-au promis suportul moral.În mijlocul pregătirilor a murit otrăvit, separe de către boierii cărora le era frică deplanurile sale vaste. După moartea lui familias-a refugiat la Sibiu.Cantacuzino, Ştefan(? – 1716, Constantinopol)Domn al Ţării Româneşti (1714, 1716). Fiulstolnicului Constantin C. A fost ucis împreunăcu acesta pentru vina de a fi păstratacordul secret antiotoman cu Habsburgiiîncheiat de Constantin Brâncoveanu (LigaDragonului). În timpul scurtei lui domnii,mitropolitul Antim Ivireanul a mutat tipografiade la Târgovişte la Bucureşti şi a tipăritîn greceşte, în 1715, Sfătuiri politice creştinecătre domnul Ştefan Cantacuzino, care a circulatîn tot spaţiul ortodoxiei răsăritene. Ultimuldomn pământean în Ţara Românească.Soţia sa, Păuna, şi fiul lui, Radu, care visauîncă la tronul Ţării Româneşti, au migrat laVeneţia, de acolo la Viena şi în final în Rusia,unde se aflau Dimitrie Cantemir şi Toma,cumnaţi, spre a cere ajutor.Cantemir, Dimitrie(26.10.1673, Fălciu –21.08.1723, zona caspică, Rusia)Savant umanist. Domn al Moldovei (1693,1711). A studiat la Academia Patriarhieidin Constantinopol, fiind mare maestru alCantacuzinomuzicii otomane (drept care a fost singuruldomn român ridicat la rangul de paşă cutrei tuiuri), după ce studiase în copilăriela Iaşi cu învăţatul grec Ieremia Cacavela,absolvent al Oxfordului. Cronicarul IonNeculce (unchi) a fost hatmanul oasteisale. Prima soţie, Casandra (m. 1713), a fostfiica stolnicului Constantin Cantacuzino.Refugiat în Rusia în 1711, a avut o evoluţiepozitivă în raport cu Petru I, mai ales dupăcăsătoria a doua cu fiica ambasadorului rusîn Suedia (unde domnea Carol al XII-lea, cucare Rusia era în conflict), contele AleksandrTolstoi. A avut cu aceasta o fiică, Anastasia.A devenit sfetnic al împăratului pe problemeorientale, a făcut prima tipografie mobilă cucaractere persane din Rusia (aflată astăzi laOxford) şi – în cadrul planului de cartografierea Rusiei – a făcut hărţile zonei MăriiCaspice (Baku de azi), cucerite de Petru Ide la otomani în războiul din 1722–1723(originalele în Cabinetul lui Petru I de laPetersburg). Cantemir a lăsat lucrări de muzicologieturcă (primul sistem scris de notaţiea semnelor muzicale, cuprinzând 33 demoduri. Era, de altfel, contemporan cu J.S.Bach), cântece, o teorie a evoluţiei limbilordin trunchiul indo-european, prima hartă aMoldovei (în sistem Mercator, 1714, cu 800de toponime scrise cu alfabet latin), primuldicţionar comparat al limbilor rusă-română-latină.A debutat în 1698 la Iaşi cu Divanulsau Gâlceava înţeleptului cu lumea, scrisă înromâneşte şi greceşte, influenţată de filosofiacreştină deprinsă de la profesorul său, Cacavela.După o perioadă dedicată filosofieinaturale (în linia belgianului Jean Baptistevan Helmont, cu vaste influenţe orientale,până la caldeeni) şi greco-latine, a scrislucrările: Sacrosanctae scientiae indepingibilisimago (Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacre),1700; Compendiolum universae logices institutionis(Mic compendiu de logică generală), 1700;Monarchiarum phisica examinatio (Examinareafizică a monarhiilor), 1700. Apoi interesulsău a fost canalizat către lucrări de istorie(românească şi universală, istoria religiilor),centrul de atac fiind Imperiul Otoman:Istoria ieroglifică (1705); Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), 1714–1716; Hronicula vechimei romano-moldovlahilor, 1719–1722;Historia incrementorum atque decrementorumAulae Othomanicae (Istoria creşterii şi descreşteriiCurţii Otomane), 1714–1716; Kratkoe skazanieob izokorenenii Brankovanovoi i Kantakuzinîhfamilii (Scurtă povestire despre stârpirea familiilorlui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor),1717–1718; Kniga sistima muhamedanskoirelighii (Cartea sistemului religiei mahomedane),1722, anul tipăririi (toate celelalte lucrăriENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 146 31.10.2011 17:22:41


CapidanDimitrie Cantemir Valeriu Canţer Theodor Capidans-au tipărit postum), Collectanea Orientalia(Colecţia orientală), 1722–1723, cuprinzândtexte de investigare arheologică a ZiduluiCaucazian lăsat de Alexandru Macedon, avestigiilor persane ale zonei Caspice, precumşi hărţile zonei caspice (publicată în ediţiade Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., 1878,editată de Gr. Tocilescu). A fost sfetnic al luiPetru I pentru probleme orientale (cu rangulde senator). Documentele acestei părţi aactivităţii sale se află depuse la Arhivele Marineidin zona Petersburg. În anul 2004 a fostimprimată pe CD muzica lăsată de DimitrieCantemir, interpretată de Linda Burman,acompaniată de Hall & Lux Musica IhsanOgzen şi comentată de Owen Right, carecuprinde, pe lângă creaţii proprii (mai alesde dragoste) pentru tambur (instrumentul lacare cânta) şi altele, dedicate dervişilor rotitori,prelucrări de folclor românesc: cântecede nuntă, sârbe, primele păstrate în istoriamuzicologiei româneşti. Lucrările sale auconstituit baza de informare şi de referinţă acorifeilor Şcolii Ardelene pentru raportareala spaţiul unitar românesc ca fiind al fosteiDacii. A fost membru al Academiei din Berlin(1714), iar corespondenţa sa cu Leibnizatestă faptul că este şi iniţiator al fondăriiAcademiei Ruse (1725).Canţer, Valeriu(5.02.1955, Zahorna, Republica Moldova)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea de Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Fizică al Academiei deŞtiinţe a URSS din Moscova, apoi la CentrulInternaţional de Cercetări la TemperaturiCriogenice şi Câmpuri Magnetice Puternice,Wrocław, Polonia, Centrul Internaţionalde Fizică Teoretică, Trieste, Italia, UniversitateaWarwick, Marea Britanie. Profesor laFacultatea de Fizică a Universităţii de Statdin Chişinău. Cercetător ştiinţific principalla Institutul de Inginerie Electronică şiTehnologii Industriale al AŞM. Contribuţiiîn domeniul fizicii semiconductorilor cubandă îngustă interzisă, fizica materialelorşi nanostructurilor semimetalice, fizica şiingineria dispozitivelor electronice şi termoelectrice.A condus programul de statNanotehnologii, materiale multifuncţionaleşi microsisteme electronice. A contribuit laelaborarea legii cu privire la energia regenerabilă.Laureat al Premiului de Stat, medaliide aur şi de argint la saloane internaţionalede inventică. Membru al Consiliilor Specializatede fizica semiconductorilor şi dielectricilor,fizica teoretică, fizica corpului solid.Preşedinte al Comitetului Internaţionalde Expertiză şi Consultanţă al InstitutuluiUnificat, Dubna, Rusia. Coordonator pentruMoldova al unor proiecte europene îndomeniul fizicii aplicate. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Capidan, Theodor(15.04.1879, Perlepe, Macedonia –1.09.1953, Bucureşti)Filolog. Aromân. A făcut liceul la Bucureşti.A absolvit Filologia romanică la Leipzig (cuGustav Weigand), a fost asistent la InstitutulBalcanic din Leipzig, profesor de limbaromână şi director la Şcoala Superioară deComerţ în limba română din Salonic (1902–1919), conferenţiar pentru dialecte transdanubienela Universitatea din Cluj-Napoca(1924–1937), dar şi profesor, apoi decan(1927–1928) şi prodecan (1928–1929). În1937 devine profesor de limbi romanice laUniversitatea din Bucureşti. Colaborator laDicţionarul Academiei Române, începând cu1910. Din 1948 a continuat să activeze în cadrulInstitutului de Lingvistică al Academieidin Bucureşti. S-a ocupat de dialectele limbiiromâne. A lăsat în manuscris un dicţionaretimologic al tuturor graiurilor româneşti.Lucrări: Meglenoromânii: I. Istoria şi graiullor, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925;II. Literatura populară la meglenoromâni; III.Dicţionar meglenoromân, Academia Română;Fărşeroţii: studiu lingvistic asupra românilordin Albania, Cluj, 1930; Aromânii: dialectul147ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 147 31.10.2011 17:22:41


148aromân, studiu lingvistic, Bucureşti, 1932. În1943 a publicat monografia Limbă şi cultură.Membru al Academiei Române (1935), exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Capoianu, Dumitru(19.10.1929, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti. A întreprins călătorii de studii şidocumentare în Bulgaria, Austria, URSS,Franţa, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg,Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia,Iugoslavia etc. A fost realizator muzical lastudiourile Romfilm (1950–1951) şi AlexandruSahia (1951–1952) din Bucureşti;maestru de sunet şi regizor muzical la RadiodifuziuneaRomână (1952–1954); directorla Filarmonica George Enescu din Bucureşti(1969–1973). Lucrări: muzică de teatru (Drumuloţelului, scenă de balet, 1965; Pistruiatul,musical în 2 acte, 1987), muzică vocal-simfonică(Cinci Cântece din Ardeal, pentru cor defemei, oboi solo şi orchestră de coarde, 1961;Valses ignobles et pas sentimentales, suită pentrumezzosoprană şi orchestră de coarde, 1986),muzică simfonică (Pasărea Phoenix, suită dinmuzica filmului cu acelaşi titlu, 1975; Micconcert pentru 2 piane, 6 viori şi orchestră, 1984),muzică de film (Jad, cuarţ, agată, 1961; Ostrovullupilor, 1970), muzică de cameră (Trio pentruvioară, violă şi violoncel, 1968; Cinci moduride întrebuinţare pentru un arcuş, pentru vioară,oboi şi pian, 1981), muzică corală (Rugăciune,pentru cor mixt, 1979). A fost distins cu premiulII la Festivalul Mondial al Tineretuluide la Moscova (1957), Palme d’Or la Cannes(1957), Premiul de Stat (1962), OrdinulMeritul Cultural, clasa a V-a (1968) şi clasaa III-a (1973), premiile Uniunii Compozitorilor(1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983),Premiul Academiei Române (1977).Capsali, Floria(23.03/6.04.1900, Bitolia, Macedonia –29.07.1982, Bucureşti)Balerină. Aromâncă. Din familia actoruluiIon Manolescu după mamă. A absolvitAcademia de Teatru şi Conservatorul dinBucureşti, apoi a plecat la Paris pentru 9 ani,timp în care studiază cu Enrico Cecchetti(marele pedagog care a susţinut Şcoala dela Sankt Petersburg şi a fost profesorul dansatorilordin renumita trupă a lui Diaghilev)şi mai apoi cu Nicolas Legat. În paralelaudiază cursurile de istoria artei la Sorbonaşi frecventează bibliotecile Parisului, adunândun impresionant material despre artăîn general şi dans, sub toate formele lui,în special. Revenită la Bucureşti, susţinenumeroase recitaluri în coregrafii proprii,costumele fiind desenate de Marcel IancuCapoianuşi Victor Brauner, ca: Papillon de Schumann,Mefisto – vals de Liszt – şi montează scenecoregrafice în spectacolul de teatru Visul uneinopţi de vară. În anul 1926 se căsătoreşte cusculptorul Mac Constantinescu, care are,printre altele, şi un real talent de scenograf,contribuind astfel la realizarea decorului şicostumelor pentru Nunta în Carpaţi de PaulConstantinescu. În 1927 a făcut parte dinechipele sociologice ale lui Dimitrie Gustipentru partea de dans şi muzică populară.La scurt timp înfiinţează o şcoală particularăde dans, unde se formează, printrealţii, Marie Jean Livezeanu, Mimi Tutunaru,cărora li se adaugă mai târziu Gabriel Negri(cunoscutul teoretician şi dansator), OlegDanovschi, Gabriel Popescu, Trixi Checais,Gelu Matei, Gelu Barbu, Bella Balogh, IonTugearu – cei care de fapt au fondat baletulromânesc în anii 1950. A condus Opera Română(înfiinţată ca instituţie de stat în 1921)şi a organizat şcoala de balet (şcoală de stat,1921) unde s-au format şi continuă s-o facăgeneraţii întregi de dansatori, şcoală care îipoartă astăzi numele: Liceul de CoregrafieFloria Capsali din Bucureşti.Capşa, Grigore(1841, Macedonia – 1902, Bucureşti)Om de afaceri. Aromân. Mai avea 11 fraţi.S-a şcolit la Paris în arta cofetăriei. Acolos-a şi căsătorit cu Marie Obeline Vautier şiapoi a venit la Bucureşti. A cumpărat CasaSlătineanu de pe Podul Mogoşoaiei (CaleaVictoriei), unde era deschis un salon cuvad comercial şi l-a schimbat, împreună cufratele său Vasile, pe fondul de efervescenţăcare pregătea Mica Unire, în 1852, în CasaCapşa (cofetărie, cafenea, restaurant şi hotel).Acolo erau scrise cronicile mondeneale lui Claymoor (Radu Văcărescu), acolose duceau diplomaţii străini şi protipendadaromânească. Din 1856 sunt calificaţi acolocofetari români. Produsele noi erau patentate.La fel ambalajele. Acolo au venit SarahBernhardt, prinţul Nicolae al Rusiei, prinţulMilan al Serbiei, Carol I, Titu Maiorescu,mareşalul Joffre al Franţei (în 1920), încinstea căruia produce prăjitura în formă deţeavă de tun numită până astăzi joffre. O partedin acţiunea romanului lui Paul Morand,în pregătiera celui de-al Doilea Război Mondial,intitulat Bucarest, se desfăşoară la Capşa.Faima casei aduce proprietarului numeroaserecunoaşteri. A obţinut mai întâi două menţiunila Expoziţia Universală de la Paris, în1867. După şase ani, la Expoziţia Universalăde la Viena, a obţinut Medalia de Merit.A participat la această expoziţie la invitaţialui Nicolae Kretzulescu, pe atunci ministrual Agriculturii, Comerţului şi LucrărilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 148 31.10.2011 17:22:41


Publice. Membrii Comisiei române a expoziţieii-au adresat felicitări printr-un act oficial.În 1873 a obţinut şi Medalia de Aur la Paris.Tot acolo, după încă doi ani, în 1875, i s-adecernat Medalia de Aur pentru bomboane,dulceaţă de trandafiri şi alte produse. Anul1880 îi mai aduce două diplome de onoarela Expoziţia de Arte şi Industrii Române aSocietăţii Concordia Română. La doi anidupă aceasta, maestrul a mai câştigat o parteimportantă a pieţei europene. A obţinutmedalia de bronz la o expoziţie universalăde vinuri, spirtoase, lichioruri şi băuturifermentate, fiind singurul român care a participatcu produse vinicole la Bordeaux. Prinaceastă realizare a făcut cunoscute vinurileromâneşti în Europa. După premiul său,vinurile au început să fie apreciate şi căutate.Anul 1883 i-a mai adus o diplomă de onoareclasa I, pentru vinuri de Cotnar. De atunci afost prezent la toate expoziţiile din domeniu.Mari succese la Paris i-au adus anii 1889 şi1900. Medalia de Aur, oferită de un prestigiosjuriu internaţional, în 1889, iar după doi ani,trei medalii de aur şi două Grand-Prix-uri.În 1869 a primit titlul de furnizor al curţiiprinciare din România. A primit MedaliaBene Meriti clasa I, apoi Steaua României,până la gradul de ofiţer, Coroana Românieicu gradul de comandor, ofiţer al Legiunii deOnoare franceze şi comandor al Ordinuluisârbesc Tacovo. La toate acestea se adaugăincluderea sa în comisii, jurii şi organizaţiieuropene cu profil economic. A fost alesmembru al Institutului Ştiinţific European,cu ocazia reuniunii de la Paris din anul1885, recunoscându-i-se astfel meritele dedeschizător de drumuri. Academia Naţională,Agricolă, Manufacturieră şi Comercială aFranţei l-a admis membru în 1889.Caraciobanu, Dumitru(22.04.1937, Novoselskoe, Basarabia –14.11.1980, Chişinău)Actor. Aromân ca origine. A absolvit Şcoalade teatru B. Şciukin din Moscova. Actor laTeatrul Luceafărul din Chişinău. A făcut şiroluri în film: Omul merge după soare, 1961;Leacuri amare, 1962; Aşteptaţi-ne în zori, 1963;Ultima noapte în rai, 1964; Bariera, 1965; Poieneleroşii, 1966; Lăutarii, 1971; Crestături spreamintire, 1972; Durata zilei, 1974; Viforul roşu,1971; Furtuni de toamnă, 1974; Minia, 1974;Vreau să cânt, 1974; Calul, puşca şi nevasta,1975; Povestea lui Făt-Frumos, 1977; Agent alServiciului Secret, 1978; La porţile Satanei, 1980.Caracostea, Dumitru(10.03.1879, Slatina – 2.06.1964, Bucureşti)Critic, istoric literar şi comparatist. Elev allui Titu Maiorescu şi al lingvistului germanCaradaDumitru CaraciobanuEugeniu CaradaWilhelm Meyer Lübke. Studii filologice laBucureşti şi specializare la Viena. Profesorla Universitatea din Bucureşti (1930–1944),din 1933 director al Institutului de IstorieLiterară şi Folclor pe care l-a înfiinţat pelângă Catedra de istoria literaturii românemoderne şi folclor. În 1948, odată cu instaurarearegimului comunist în România, a fostexclus din învăţământ. Pe 5 mai 1950 a fostarestat şi ţinut timp de 5 ani la închisoarefără a fi judecat. În penitenciarul Sighet s-aconvertit la greco-catolicism prin intermediulpreotului profesor blăjean Ioan Vultur.A fost primit în Biserica Română Unită cuRoma prin binecuvântarea episcopului IuliuHossu, aflat în aceeaşi închisoare. Şi-a pusproblema metodei ştiinţifice în critica literară,anticipând metodele structuraliste deanaliză (citează structuraliştii ruşi, mişcareaOpoiaz apărută în 1915): Critice literare,1943–1944. Studiază folclorul după metodemorfologico-geografice: Problemele tipologieifolclorice, 1971, postum. Ca istoric literar afost receptiv la Gestalttheorie şi lucrările luiCh. Bally, în Arta cuvântului la Eminescu, 1938;Expresivitatea limbii române, 1942, anticipând,în bună măsură, lucrările stilistice ale luiTudor Vianu. A lăsat interesante cercetăride comparatistică: motivele Lenore şi Mioriţaîn literatura europeană. Activitatea saliterară şi ştiinţifică s-a orientat în două direcţii:studiile de folclor (Mioriţa în Moldova,Muntenia şi Oltenia, 1924) şi exegeza opereieminesciene. A colaborat la revistele Convorbiriliterare, Adevărul literar, Flacăra, Langue etlittérature, Revista Fundaţiilor Regale. Membrual Academiei (1938), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Carada, Eugeniu(29.11.1836, Craiova – 10.02.1910, Bucureşti)Gazetar şi scriitor. Aromân ca origine. A făcutDreptul şi Literele la Collège de France,Paris. A fost, foarte tânăr, paşoptist, apoi unionist.Adept al aducerii unei dinastii străinela conducerea ţării. Dar, conspirator prin149ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 149 31.10.2011 17:22:41


150vocaţie, a complotat şi contra lui Carol I.A avut legături cu Giuseppe Mazzini. După1880 a fost în conducerea Partidului Liberal.A tradus, adaptat şi localizat peste o sută dedrame şi vodeviluri din literatura franceză(E. Scribe, E. Augier, Ed. Foussier, Ph. Dumanoirş.a.): Bucureştenii, Ion cucierul, Cimpoiuldracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Fraţiidin munte ş.a. A scris poezie: Milcovul, Cântec,Pandurul cerşetor, 1857, sunt cele mai cunoscute.A lăsat şi lucrări originale, cu înclinaţiiromantice, precum Ultima oră a unui oşteanromân din timpul lui Mihai, 1855.Caradja, Aristide(28.09.1861, Dresda – 29.05.1955, Bucureşti)Prinţ, entomolog şi jurist. A făcut parte dinfamilia Caradja (Caragea), o familie nobilă deorigine grecească (fanariotă), ai cărei membriau ocupat de-a lungul timpului importantefuncţii în cadrul Imperiului Otoman. A studiatşi a colecţionat vestita sa colecţie defluturi (având peste 110 000 de exemplare,care, începând din 14 iunie 1944, se aflăla Muzeul Antipa din Bucureşti) pe moşiasa din Grumăzeşti, unde dăinuie şi astăziconacul situat în mijlocul unui mic parcdendrologic constituit din arbori seculari destejar, frasin, carpen, castan, tei, dar şi dinalte specii rare de arbori şi arbuşti aduşi dinîntreaga lume. Casa are un singur nivel, cuo terasă largă în faţa unui salon mare, dincare se deschid intrările în celelalte încăperi.Membru de onoare al Academiei Române(1930), reconfirmat în 1948.Caradja, Catherine Olympianume la naştere Creţulescu(28.01.1893, Bucureşti –26.05.1993, Hill Country, Texas, SUA)Militantă antifascistă. Era o Cantacuzinodupă mamă. Educată la Londra, Bruxelles,Bucureşti. A făcut numeroase acte de filantropie,având o reţea proprie de spitale carea funcţionat în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial.Carafoli, Elie(15.09.1901, Veria, Grecia – 1983, Bucureşti)Inginer de origine aromână, considerat unpionier al aerodinamicii. A studiat la Politehnicadin Bucureşti şi şi-a luat doctoratul înştiinţe fizice la Paris. A fost asistent la Catedrade mecanica fluidelor de la Sorbona. A încercatsă pună în evidenţă realizările predecesoruluisău, Gheorghe Botezatu (Georgesde Bothezat). A inaugurat la Politehnica dinBucureşti cursuri de aerodinamică (1928)şi mecanica avionului. A fost primul pas înînfiinţarea Facultăţii de Aeronave din Bucureşti.Director al Institutului de MecanicăCaradjaAplicată. Fondator al şcolii aerodinamiceromâneşti, a inventat „profilele Carafoli“ şibordul avionului românesc IAR. Membru alAcademiei Internaţionale de Aeronautică, alAcademiei de Arte şi Ştiinţe din Toulouse, alSocietăţii Regale de Aeronautică din Londra,preşedinte al Federaţiei de Astronautică(1968–1970). A primit premiul Bréguet cuMedalia de Onoare, diploma Paul Tissandier,Medalia Karl Friedrich Gauss. Om deŞtiinţă Emerit. Membru al Academiei Române(1948), preşedinte al Secţiei de ştiinţetehnice a Academiei Române (1966–1983).Caragea, Boris(11/24.01.1906, Balcic, Bulgaria –8.08.1982, Bucureşti)Sculptor. Din familia domnitorului IoanGheorghe C. A luat lecţii cu Hrandt Avachianla Balcic, a absolvit Belle Arte la Bucureşti caelev al lui O. Han, Frederic Storck, D. Paciurea.Profesor la Catedra de sculptură a Institutuluide Arte Plastice din Bucureşti. A creatsculpturi bazate pe mitologia românească:Făt-Frumos luptând cu balaurul, Sfarmă-Piatră,Meşterul Manole, Ultima săgeată (la Caliacra),Enescu (la Detroit). Laureat al Premiului deStat. Artist al Poporului (1962). Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Caragea, Ioan Gheorghe, nume la naştereIoannis Gheorghios Karatzas(1734, Constantinopol – 1844, Atena)Domn fanariot al Ţării Româneşti (1812–1818). Tată al domniţei Ralu. Şi-a cumpăratdomnia de la sultan pentru trei ani. A pusimpozite foarte mari; iar în timpul lui aizbucnit o epidemie de ciumă bubonică.L-a ajutat pe vărul său, Nicolae C., să devinăproprietarul oraşului Ploieşti, ceea ce aprodus revolta negustorilor. Deoarece a statpe tron de două ori mai mult decât plătise,a fugit spre Braşov când a aflat că îl căutautrimişii sultanului, iar de acolo în Italia şiapoi la Atena. Averea sa uriaşă a fost depusăparte în Rusia, pentru a sprijini, cu ajutorrusesc, acţiunea de obţinere a independenţeiGreciei, parte a luat-o cu el, sprijinindEteria. A creat o şcoală domnească greceascăla Bucureşti, extinzând-o cu studiul francezei,ştiinţelor naturale, matematicii, fizicii,dreptului şi literelor, şi a sprijinit acţiunilefiicei sale, domniţa Ralu, de promovare amişcării teatrale.Caragea, Ralunume la naştere Ralu Karatzis( ~ 1760 – ?)Domniţă munteană. Fiica cea mică a domnuluifanariot Ioan Gheorghe C. Formată înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 150 31.10.2011 17:22:41


CaragialiIoan Gh. Caragea Ion Luca Caragiale Mateiu Caragiale Costache Caragialicultura europeană, a amenajat un teatru înpalatul tatălui său şi a sprijinit formarea uneiclase de actorie la Şcoala Domnească. Ea l-atrimis pe Aristia la Paris pentru a studia declamaţiaşi actoria. Tatăl său a extins în 1817această clasă de actorie, introducând studiullimbilor latină, greacă, franceză, al ştiinţelornaturale, matematicii, fizicii, dreptului şiliterelor. Deoarece teatrul a avut succes, aorganizat o sală pentru publicul larg, pe actualaCale a Victoriei, care s-a numit Teatrulde la Cişmeaua Roşie. A fost prima sală despectacole permanentă din capitală şi s-adeschis cu Italiana din Alger de Rossini, îninterpretarea trupei Teatrului din Viena.Caragiale, Ion Luca(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale,jud. Prahova – 22.06.1912, Berlin, Germania)Scriitor. Nepot al lui Costache și Iorgu C.,fiu al lui Luca C. A urmat clasa de mimicăşi declamaţie a unchiului său (1868–1870).A luat parte la revoluţia de la Ploieşti a luiCandiano Popescu (1870). A fost adusla Junimea bucureşteană de Eminescu(1878) şi a devenit în acelaşi an redactorla ziarul Timpul, împreună cu Eminescu şiSlavici. A editat publicaţii satirico-umoristice:Claponul, 1877; Calendarul Claponului,1878; Moftul român, 1893 – împreună cuA. Bacalbaşa – şi revista Vatra (1894–1896)împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc.A ridicat dramaturgia românească la prestigiueuropean – Eugène Ionesco se declara,în Notes et contrenotes, elevul său – fiindcreator al unor tipuri memorabile şi al unorformulări devenite proverbiale în limbajuluzual. A scris comedii: O noapte furtunoasă,1879; Conu᾿ Leonida faţă cu reacţiunea, 1880;O scrisoare pierdută, 1884; D-ale carnavalului,1885 şi o dramă: Năpasta, 1890, care agenerat un proces literar în urma acuzaţieide plagiat (avocatul lui Caragiale a fostB.Şt. Delavrancea). Volumele Teatru, 1891,şi Năpasta au fost respinse de la PremiulAcademiei (raportor B.P. Hasdeu). A scrisproză scurtă: Schiţe, 1896; Momente, 1901,unde satirizează, ca şi în teatru, moravurilepolitice şi tarele micii burghezii. A mai scrisşi nuvele psihologice: O făclie de Paşti, 1892,şi fantastice: Kir Ianulea, prelucrare dupăBelfegor Arcidiavolo de Machiavelli, şi AbuHassan, prelucrare după O mie şi una de nopţi.S-a ridicat împotriva celor care au înăbuşitîn sânge răscoala de la 1907 în Die Zeit, înarticolul cu titlul „1907“. Membru postmortemal Academiei Române (1948). Dupărevoluţia din 1989 au existat un partid politic,Partidul Liber Schimbist (1990–1993),care se reclama de la Caragiale (preşedintefondator Şt. Cazimir, exeget al operei luiCaragiale), şi Academia Caţavencu, fundaţieşi publicaţie satirico-umoristică (fondatorpoetul Mircea Dinescu).Caragiale, Luca Ion(2.07.1893, Bucureşti – ?.06.1921, Bucureşti)Poet. Fiu mezin al lui I. L. Caragiale. A lăsatversuri de tendinţă avangardistă, cu influenţefolclorice: Jocul oglinzilor, 1972 – postum,proză, traduceri.Caragiale, Mateiu(25.03.1885, Bucureşti – 17.01.1936, Bucureşti)Scriitor. Fiu natural, recunoscut de I. L. Caragiale.Capodopera sa, Craii de Curtea Veche,1929, este un roman de genul lui À reboursde Huysmans, somptuoasă evocare lirică acrepusculului aristocraţiei bucureştene într-olume semibalcanică şi semioccidentalăde început de veac XX.Caragiali, Costache(29.03.1815, Bucureşti – 13.02.1877, Bucureşti)Actor şi scriitor. Grec la origine. Este unchiulmarelui dramaturg Ion Luca Caragiale.A studiat actoria cu C. Aristia la şcoala deschisăsub auspiciile Societăţii Filarmonice.A fost primul director al Teatrului Mare(Naţional) din Bucureşti (1853). A scriscomedii şi texte teoretice despre teatru: Furiosul,1840; Epistolă către Grigore Alexandrescu,151ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 151 31.10.2011 17:22:41


1521841; Leonil sau Ce produce dispreţul, 1841;O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi,1844; O soaré la mahala sau Amestec de dorinţe,1847; Doi coţcari sau Păziţi-vă de răi ca defoc, 1849; Umbra lui Ştefan cel Mare şi MihaiBravul; Prologul pentru inaugurarea noului teatrudin Bucureşti (1852), 1881; Teatrul Naţional înŢara Românească (1855), 1867 ş.a. Prin anvergură,adresă şi stil este un Vasile Alecsandrial Ţării Româneşti.Caragiali, Iorgu(1826, Bucureşti – 9.02.1894, Bucureşti)Actor şi dramaturg. Frate al lui Costache șiLuca C., unchi al lui Ion Luca C. A scris „cânticelecomice“ şi „tablouri dramatice“: MoşTrifoi sau Cum ţi-i aşterne aşa-i dormi, 1859.Caragiani, Ioan D.(11.02.1841, Avdela, Grecia – 13.01.1921, Iaşi)Folclorist şi traducător. Aromân. Unchial Elenei Stoenescu C. A absolvit liceul laVlaho-Clisura şi Filologia la Atena. Profesorde limba greacă la Universitatea din Iaşi.Lucrări: Curs complet de gramatică elină, 2 vol.,1870, 1872; Românii din Macedonia şi poezialor populară, 1869; Studii istorice asupra românilordin Peninsula Balcanică, 1891. Membrufondator al Societăţii Academice Române(1866), preşedinte al secţiunii literare a Academiei(1910–1913; 1918–1921).Caragiani Stoenescu, Elena(13.05.1887, Tecuci – 29.03.1929, Bucureşti)Aviatoare. Nepoată de frate a lui Ioan D.C.Origine aromână. A absolvit Dreptul la Iaşi.A luat lecţii de zbor cu locotenentul AndreiPopovici, cumnatul său, şi a zburat împreunăcu Mircea Zorileanu (brevetul nr. 3eliberat în Franţa), partener de echitaţie.A absolvit Şcoala de Pilotaj a lui GeorgeValentin Bibescu, dar Spiru Haret (ministru)i-a refuzat brevetul pentru că era femeie.A plecat în Franţa, la Şcoala Civilă de Aviaţiedin Mourmelon le Grand, în Champ deChalon, condusă de Roger Sommer, undea fost pregătită pentru examenul teoreticşi de zbor, pe care le-a luat cu brio. FederaţiaAeronautică Internaţională i-a eliberatBrevetul Internaţional de Pilot aviator cunr. 1591 din 22.01.1914. A cerut să lupte pefront în Primul Război Mondial şi a fost dinnou respinsă pentru că era femeie (generalulCrăiniceanu). A plecat din nou în Franţaşi a fost reporter de front, folosind avionulpentru vizualizarea situaţiilor. A ajuns înSUA pentru a provoca femeile pilot de acolola un zbor peste Atlantic. S-a întors în ţară în1916 şi a solicitat să transporte răniţi şi medicamentepe front, fiind din nou refuzată.CaragialiMatilda Caragiu-MarioţeanuToma CaragiuAviaţia sanitară avea să apară după un sfertde veac. A plecat în Franţa şi a fost trimisăîn Mexic ca reporter pentru evenimenteaeriene. A fost a 10-a femeie pilot din lume.Caragiu-Marioţeanu, Matilda(20.07.1927, Hrupisti, Grecia –11.03.2009, Bucureşti)Lingvistă. Familie de aromâni migrată înRomânia în 1928. Soră a actorului Toma C.A studiat Filologia la Universitatea dinBucureşti şi a fost profesor al Universităţii.Lucrări: Fonomorfologie aromână. Studiu dedialectologie structurală, 1968; Compendiu dedialectologie română, 1975. Premiul AcademieiRomâne pentru editarea Liturghieruluiaromânesc, 1962, manuscris anonim inedit,evidenţiind astfel vechimea şi soliditateaculturală a graiurilor româneşti de la sud deDunăre. A scris Compendiu de dialectologie română(nord- şi sud-dunăreană), 1975, PremiulAcademiei Române. A cules poezie popularăaromânească: Di nuntru ši-din-afoarâ. Stihuriarmânešti, 1994; Néuri. Zăpezi. Neiges, 2002,evidenţiind diferenţele şi apropierile întregraiul aromânesc apărut în sudul Dunăriişi cel daco-român, de la nordul fluviului,care stă la baza limbii române literare, fiindsemnul marelui bazin de formare a limbii şipoporului român, după cucerirea romană,pe ambele maluri ale Dunării. Membrucorespondent al Academiei Române, 1993.Caragiu, Toma(21.08.1925, Hrupisti, Grecia –4.03.1977, Bucureşti)Actor de teatru, TV, film. Familie din Epir,stabilită la Ploieşti. Frate al Matildei C.-M.Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurileşi intră la Conservatorul de Muzică şiArtă Dramatică din Bucureşti, clasa VictorIon Popa. În vacanţe susţine o vie muncăde animator cultural, adună în jurul săutineri artişti şi realizează spectacolul Tache,Ianke şi Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacăla cinematograful Modern din Ploieşti, apoiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 152 31.10.2011 17:22:42


Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan. Astfel iafiinţă Brigada culturală Prahova, nucleu cese va transforma în 1947 în Teatrul SindicatelorUnite, din care se va naşte, în 1949,Teatrul de Stat din Ploieşti. În 1948 esteangajat al Teatrului Naţional din Bucureşti.În 1951 se angajează la nou-înfiinţatulTeatru de Stat din Constanţa unde joacă,printre altele, rolul Rică Venturiano dinO noapte furtunoasă. În anul 1953 este numitdirector al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţiepe care o va deţine timp de 12 ani. În 1965pleacă, invitat de Liviu Ciulei, la TeatrulBulandra din Bucureşti, lăsând în urma luio zestre de 90 de premiere. A jucat alăturide alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănicăsenior, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagăetc. Roluri: Poveste sentimentală, regia IulianMihu, 1962; Străzile au amintiri, regia ManoleMarcus, 1962; Politică şi delicatese, regiaHaralambie Boroş, 1963; Cartierul veseliei,regia Manole Marcus, 1965; Procesul alb, regiaIulian Mihu, 1966; Haiducii, regia DinuCocea, 1966; Vremea zăpezilor, regia GheorgheNaghi, 1966; Şeful sectorului suflete, regiaGheorghe Vitanidis, 1967; Subteranul, regiaVirgil Calotescu, 1967; Răpirea fecioarelor, regiaDinu Cocea, 1968; Răzbunarea haiducilor,regia Dinu Cocea, 1968; Haiducii lui ŞapteCai, regia Dinu Cocea, 1970; BD în alertă,1970; Zestrea Domniţei Ralu, regia DinuCocea, 1971; Săptămâna nebunilor, regiaDinu Cocea, 1971; Facerea lumii, regia GheorgheVitanidis, 1971; Bariera, regia MirceaMureşan, 1972; Ciprian Porumbescu, regiaGheorghe Vitanidis, 1973; Proprietarii, regiaŞerban Creangă, 1974; Trei scrisori secrete,regia Virgil Calotescu, 1974; Tatăl risipitor,regia Adrian Petringenaru, 1974; Actorul şisălbaticii, regia Manole Marcus, 1975; Nu filmămsă ne amuzăm, regia Iulian Mihu, 1975;Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975;Operaţiunea „Monstrul“, regia Manole Marcus,1975; Serenada pentru etajul XII, regiaCarol Corfanta, 1976; Gloria nu cântă, regiaAlexandru Bocăneţ, 1977; Buzduganul cu treipeceţi, regia Constantin Vaeni, 1977; Marelesinguratic, regia Iulian Mihu, 1977.Caraion, Ion nume la naştereStelian Diaconescu(24.05.1923, Ruşavăţ, com. Vipereşti,jud. Buzău – 21.07.1986, Lausanne, Elveţia)Poet. Absolvent al Facultăţii de Litere şiFilosofie din Bucureşti. Redactor la Timpul,Ecoul, Lumea, Contemporanul. În Elveţia (undes-a stabilit în 1983) a editat revistele 2 plus 2,Don Quichotte, Correspondences (1983, revistăde poezie în şase limbi, după modelul revisteiAgora). A făcut închisoare în perioadaCaramanIon CaraionMihail Caraman1950–1955 şi 1958–1964 (în acest procesfiind iniţial condamnat la moarte). A scriso lirică protestatară: Panopticum, 1943, debut,confiscat de cenzură (recuperat de Şt.Augustin Doinaş după 1989); Cântece negre,1945; Dimineaţa nimănui, 1967, Necunoscutulferestrelor, 1969, Premiul Academiei; Cimitirulde stele, 1971; Frunzele din Galaad, 1973; Pălărierulsilabelor, 1976; Lacrimi perpendiculare,1978; La terre a mangé ses frontières (Pământulşi-a înghiţit hotarele), 1985; Apa de apoi, postum,1991, Bucureşti; Omul profilat pe cer,postum, 1992, Bucureşti; Le livre de poèmesperdus suivi de Peau des oiseaux et autres poèmes(Cartea poemelor pierdute urmată de Pielea păsărilorşi alte poeme, postum), 1995. A scris şieseuri: Eseu, 1966; Bacovia ∙ Sfârşitul continuu,1977; Insectele tovarăşului Hitler, 1982, München,şi a tradus din Scherwood Anderson,Marcel Aimé, Dumas Tatăl, Baudelaire,Valéry, Whittman, Sandburg ş.a.: Spoon RiverAnthology – Antologia Râului Lingurii, 1979,Premiul Uniunii Scriitorilor.Caraman, Mihail(11.11.1928, Oancea, jud. Gorj)General. A studiat la Bucureşti. Ofiţer încadrul Direcţiei de Informaţii Externe aSecurităţii. Şef al rezidenţei de spionaj dinParis (1958–1968), a organizat şi condusaşa-numita „reţea Caraman“, care a reuşit săsustragă şi să aducă în ţară unele documentedin Cartierul General NATO, provocânddaune grele Alianţei Nord-Atlantice. ŞefulDiviziei de contrainformaţii de la Direcţia deInformaţii Externe. Trecut în rezervă dupăplecarea generalului Ion Mihai Pacepa dinţară, decorat de KGB pentru obţinerea listeide ofiţeri de contrainformaţii CIA infiltraţiîn ţările Europei de Est. Reactivat şi numitîn funcţia de adjunct al ministrului ApărăriiNaţionale şi comandant al Centrului deInformaţii Externe, centru care a devenit la13 decembrie 1990 Serviciul de InformaţiiExterne. Pensionat în 1992.153ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 153 31.10.2011 17:22:42


154Caraman, Petru(14.12.1898, com. Vârlezi, jud. Galaţi –9.01.1980, Iaşi)Folclorist. A absolvit Literele şi Filosofia laIaşi, avându-i profesori pe G. Ibrăileanu,Al. Philippide, Ion Petrovici, Dimitrie Gusti.Specializări la Varşovia, Lvov, Cracovia(1925–1928). Director al Institutului Romândin Sofia (1934–1937), profesor de slavisticăla Universitatea din Iaşi. A publicat lucrăride folcloristică şi etnografie comparată:Datinile româneşti, în limba franceză, 1934;Descolindatul în sud-estul Europei, 2 vol., 1981;Colindatul la români, slavi şi alte popoare, 1983,postum. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Caramitru, Ion(9.03.1942, Bucureşti)Actor de teatru şi film, regizor, de originearomână. Este preşedinte al UNITER din1990 şi director al Teatrului Naţional dinBucureşti. Este absolvent al Institutului deArtă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale(1964). A participat la revoluţia românădin 1989 şi, alături de Mircea Dinescu, aanunţat la televiziune căderea regimuluiCeauşescu. Membru PNŢCD, ministru alCulturii (12 decembrie 1996–28 decembrie2000) în guvernele Victor Ciorbea, RaduVasile, Mugur Isărescu. Este vicepreşedinteal Asociaţiei Revoluţionarilor fără Privilegii.Roluri în teatru şi film: Hamlet (1963), Steauafără nume (1964), Eminescu (1964), Mircea Basarab(1965), Comoara din Vadul Vechi (1964),Pădurea spânzuraţilor (1964), Un tramvai numitdorinţă (1965), Moartea lui Danton (1966),Dimineţile unui băiat cuminte (1966), Romeoşi Julieta (1967), Cezar (1968), Photo Finish(1969), Baladă pentru Măriuca (1969), Leonce şiLena (1970), Printre colinele verzi (1971), Stejar,extremă urgenţă (1973), Porţile albastre ale oraşului(1973), Despre o anumită fericire (1973),Dincolo de pod (1975), Marele singuratic (1976),Instanţa amână pronunţarea (1976), Casa de lamiezul nopţii (1976), Răceala (1977), Împuşcăturisub clar de lună (1977), Între oglinzi paralele(1978), Iarba verde de acasă (1978), Înainte detăcere (1979), Ecaterina Teodoroiu (1979), BietulIoanide (1979), Ancheta (1980), Ştefan Luchian(1981), Iată femeia pe care o iubesc (1981),Castelul din Carpaţi (1981), Ca-n filme (1983),Promisiuni (1985), Întunecare (1985), Declaraţiede dragoste (1985), Liceenii (1987), Extemporalla dirigenţie (1987), Jute City (1991), Kafka(1991), A Question of Guilt (1993), An Exchangeof Fire (1993), Citizen X (1995), Two Deaths(1995), Misiune Imposibilă (1996), Deep Secrets(1996), Sorry (2005); Eduard al III-lea (2008).CaramanOfiţer de Onoare al Ordinului ImperiuluiBritanic, Cavaler al Ordinului Literelor şiArtelor (Franţa, 1997).Caranfil, Nicolae(28.11.1893, Galaţi – 22.04.1978, New York)Inginer militar. Aromân la origine. A începutŞcoala Naţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti, de unde a plecat la École de GénieCivil a Universităţii din Gand (Belgia),devenind inginer civil. Pentru perfecţionarea urmat cursuri la Cambridge (Anglia) şia vizitat unele obiective industriale dinSUA. În timpul Primului Război Mondial alucrat la biroul tehnic al Comisiei Militarede Aprovizionare cu Armament din Franţa,Anglia şi Italia, devenind şeful acestuidepartament. Întors în ţară, a fost atrasde iniţiativa inginerului Dimitrie Leonidaprivind electrificarea ţării şi, când acestaa înfiinţat Societatea Electrica, a devenitdirector (1922–1929), perioadă când a pusbazele industriei de maşini electrice la Clujşi Timişoara. Din 1930 a fost director lanou-înfiinţatele Societatea Generală deGaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şiUzinele Comunale Bucureşti (UCB), carese ocupau cu exploatarea surselor de apăşi de canalizare. Este organizatorul reţeleimoderne de electricitate şi gaze şi a salbeide lacuri din Bucureşti. Printre realizărilesale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţaşi modernizarea salubrităţii oraşului(a introdus cutiile metalice cu capac pentrustrângerea resturilor menajere şi transportulcu autocamioane de construcţie specială).Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei,proiectată de el, a fost ratificată de ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureşti în 1932.Astfel au fost sistematizate de inginerulGh. Vladimirescu (soţul pictoriţei VandaVladimirescu Mihuleac) lacurile Băneasa,Herăstrău, Floreasca-Tei, Fundeni, Pantelimonşi Cernica, pe o suprafaţă de 1 330 ha,având o capacitate de 29 de milioane metricubi de apă. Lucrări: Energia electrică menajeră(1938); Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti,de la munţi la Dunăre (1940); O politică aoraşelor (1940). A fost membru al SocietăţiiInginerilor Civili din Franţa, al ConsiliuluiUniunii Internaţionale a Procuratorilor deEnergie Electrică şi membru corespondental Academiei Române în 1940, exclus în1948, reînregistrat în 1990.Caranfil, Nicolae (Nae)(7.09.1960, Bucureşti)Regizor de film. Fiu al lui Tudor C. şi nepotal lui Nicolae C. A absolvit Institutul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 154 31.10.2011 17:22:42


CarpIon Caramitru Nicolae (Nae) Caranfil Tudor Caranfil Shaul CarmelArtă Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti.Face regie şi scenarii de film. Regie:E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul MichelPerez, Montpellier; Asfalt Tango, 1996; Dolcefar niente, 1998; Filantropica, 2001; scenarii– E pericoloso sporgersi, 1993, PremiulUCIN; Asfalt Tango, 1996; Dolce far niente,1998; Filantropica, 2001, Cel mai bun filmla UCIN; Premiul juriului european pentrutineret la Festivalul International de Filmede Dragoste, Mons; Premiul publicului,Festivalul de Film de la Paris; Premiul specialal juriului, Wiesbaden; Premiul pentrucel mai bun scenariu, Newport Beach, SUA;Premiul publicului, Bratislava.Caranfil, Tudor(1931, Galaţi)Critic de film. Fiu al lui Nicolae C. şi tată allui Nae C. A absolvit Facultatea de Filosofieşi pe cea de Jurnalism la Universitatea dinBucureşti. A lucrat la Televiziunea Românăca realizator. Membru în Juriul FIPRESCI.Emisiuni: Traveling peste timp, 1971–1973;Vârstele peliculei, din 1973; Dicţionar cinematografic,1980–1984; Telefilmoteca de aur, din1984; cărţi – 7 capodopere ale filmului mut,1966; F. W. Murnau, 1968; Contribuţii laistoria cinematografiei în România, 1971; Romanulunui film: Cetăţeanul Kane, 1978; Vârstelepeliculei, 4 vol., 1982–1998; Dicţionar defilme româneşti, 2002; Dicţionar universal defilme, 2008.Carcalechi, Zaharia(1784, Braşov – 6.10.1856, Bucureşti)Publicist şi tipograf. A tipărit traducerilelui Alexandru Beldiman din S. Gessner şiVoltaire, Însemnarea călătoriei mele de DinicuGolescu ş.a. A editat Cantor de avis şi comers(1837–1855), denumit din 1843 Vestitorulromânesc, primul buletin oficial al Ţării Româneşti,ca şi alte periodice şi almanahuri:Biblioteca românească, 1821, 1829, 1830, 1834.Carmel, Shaul(6.07.1937, Ştefăneşti, Botoşani)Scriitor. Plecat în Israel în 1965. Vicepreşedinteal Uniunii Asociaţiilor Scriitorilor dinIsrael, secretar al Asociaţiei Scriitorilor Israelienide limba română. Coautor al volumuluide interviuri Pacea şi-a ucis soldatul, 1996,consacrat memoriei fostului premier israelianYitzhak Rabin. Lucrări originale: Jurnalde front, 1967; Florile nisipului, 1968; Răspântii,1970; Cu mâna pe inimă, 1977; Războiul sărmanilor,1981; Târziu, 1984; Poezii de nerostit,1989; Fuga din rai, 1993; Eşti, 1996; Dor dedor, Premiul Academiei Române, 1996; ÎntreEl şi mine, 1998; Vânzătorul de zăpadă, 2000;Fericitul care pleacă, 2001; După ultima meamoarte, 2002. Poeziile sale au fost traduse înengleză, maghiară, olandeză, sârbă, idiş. Aretrei antologii traduse în rusă şi arabă.Carmen SylvaV. Hohenzollern, Elisabeta de WiedCarol IV. Hohenzollern, Carol I deCarol IIV. Hohenzollern, Carol II deCarp, P(etre) P.(29.06.1837, Iaşi –19.06.1919, Ţibăneşti, jud. Iaşi)Om politic conservator (junimist), criticliterar şi traducător. A făcut gimnaziul laBerlin, apoi Dreptul şi Ştiinţele Politice laBonn. S-a întors la Iaşi în 1862 şi a înfiinţat,împreună cu Titu Maiorescu, IacobNegruzzi, Th. Rosetti şi V. Pogor, SocietateaLiterară Junimea, citind în şedinţa de constituiretraducerea sa din S hakespeare – Machbeth.A participat la complotul împotrivalui Al.I. Cuza. După 1877 a fost ministruplenipotenţiar la Viena. A fost ministrude Externe şi prim-ministru (1900–1901;1910–1912). A fost o vreme şeful PartiduluiConservator. A conferenţiat în cadrul155ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 155 31.10.2011 17:22:42


156lecţiunilor Junimii („Asupra tragediei anticeşi moderne“) şi a făcut critică literară în spiritjunimist (teoria unităţii interne a operei,a impersonalităţii creatorului etc.).Cartianu-Popescu, Gheorghe(8.08.1907, Borca, Neamţ –26.06.1982, Bucureşti)Inginer de radiocomunicaţii, inventator.În 1932 obţine titlul de inginer diplomatal Şcolii Politehnice din Bucureşti, Secţiaelectrotehnică. Din 1933 este angajatde Societatea de Radiodifuziune pentrua lucra la Studioul Bucureşti şi la staţiade emisie Otopeni. Un an mai târziu, în1934, este solicitat de profesorul ErnestAbason să preia postul de asistent la cursurilede matematici speciale şi geometriedescriptivă la Şcoala Politehnică. În acelaşitimp prof. Tudor Tănăsescu îl solicităşi ca asistent la cursul nou-înfiinţat deradiotelecomunicaţii. În 1937 renunţă lapostul de la Societatea de Radiodifuziuneşi rămâne la Catedra de radiocomunicaţii,dedicându-se cu pasiune cercetării, proiectândşi realizând numeroase instalaţii.În 1940 publică o serie de articole privindstabilitatea sistemelor electrice liniare şineliniare, prin care a formulat noul criteriude stabilitate, cunoscut sub numele decriteriul Cartianu-Loewe. A avut cercetărişi numeroase lucrări în domeniul teorieişi practicii modulaţiei de frecvenţă. Deasemenea, a contribuit la organizarea şidezvoltarea învăţământului românesc deradiocomunicaţii. A întemeiat şi condusşcoala de modulaţie de frecvenţă, a realizatprimele instalaţii româneşti de emisie deradio cu modulaţie de frecvenţă cu care,între 1947 şi 1950, s-au transmis primeleemisiuni de radiodifuziune, pe undemetrice, în România; a creat primul releuexperimental, cu modulaţie de frecvenţă,pe unde metrice (1952); a construit un dispecerradiotelefonic pentru galerii de mină,cu apel selectiv (1966), şi unele sisteme detransmitere a orei exacte. Lucrări: Modulaţiade frecvenţă (1958); Bazele radiotehnicii(1962); Analiza şi sinteza circuitelor electrice(1972); Sinteza în domeniul frecvenţei (1974).A fost colaboratorul unor reviste ca: L’OndeElectrique, Electronics Letters, Annales des éléctrocommunications.Rezultatele cercetărilorsale au fost publicate în reviste româneştica: Telecomunicaţii, Buletinul Institutului Politehnicdin Bucureşti, Memorii şi Monografii aleAcademiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1963).Cartianu-PopescuNicolae CartojanIoan CasianCartojan, Nicolae(4.12.1884, Călugăreni-Uzunu, jud. Ilfov –20.12.1944, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele la Bucureştişi a fost profesor al Universităţii din Bucureşti,unde a predat literatura română veche.A cercetat exhaustiv manuscrisele BiblioteciiAcademiei (peste cinci mii) şi a descoperitversiuni necunoscute ale cărţilor populare,scriind Cărţile populare în literatura românească,1929–1938. A scris şi o Istorie a literaturiiromâne vechi, 3 vol., 1940–1944. S-a remarcatca un excelent medievist, scriind studii deliteratură comparată. A condus colecţiaClasicii români comentaţi, peste patruzecide volume, revista Cercetări literare, 5 vol.,1934–1943, şi Colecţia de literatură românăveche, 3 vol., 1942–1944. Îi aparţin numeroasestudii în limba franceză: Fiore di virtùdans la littérature roumaine (Fiore de virtù înliteratura română), 1928; Les premières élémentsoccidentaux dans la littérature roumaine (Primeleelemente occidentale în literatura română), 1934;Le modèle français de l’Erotocritos (Modelulfrancez al Erotocritului), 1936. Membru alAcademiei Române (1941) şi al Academieide la Harvard (The Medieval Academy ofAmerica, 1929).Casian, Anatol I.(17.11. 1935, Colicăuţi, jud. Hotin)Fizican. A absolvit şcoala nr. 2, Edineţ(1952, medalie de argint), Universitatea deStat din Chişinău, specialitatea fizică teoretică.Doctor în ştiinţe fizico-matematice(1965), doctor habilitat (1988). A lucrat laUniversitatea din Alger (1967), UniversitateaTehnică a Moldovei (din 1969 şefde catedră). Profesor invitat – la Nancy(Franţa), Beersheba (Israel), în California.Contribuţii la teoria semiconductorilor.Lucrări: peste 250 articole, 8 monografiişi manuale. Membru al Academiei Internaţionalede Termotehnică şi al AcademieiRomâno-Americane.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 156 31.10.2011 17:22:42


Casian (sau Cassian), Ioan(360-365 d.Hr., Scythia Minor, Dobrogeade azi – 450 d.Hr., Scythia Minor)Sfânt al Bisericii Ortodoxe. De formaţie latină,i-a studiat pe marii clasici: Vergiliu, Horaţiu,Persiu, Sallustiu, Cicero, de care a fost influenţat.A călătorit la Bethlehem şi, probabil,la întoarcere a întemeiat mănăstiri în zonaNiculiţelului de astăzi, unde au fost găsitevestigii creştine din veacurile III–IV d.Hr.(morminte cu cruce). A cunoscut feţe bisericeştidin Palestina, Egipt, Italia şi Galia(Franţa de astăzi). A publicat în latină Aşezămintelemănăstireşti de obşte şi despre tămăduirilecelor opt păcate principale, în 12 cărţi, 418–420;Convorbiri cu Părinţii, în 24 de cărţi, 420–429;Despre întruparea Domnului contra lui Nestorie, în7 cărţi, 429–430. Cercetările literare şi arheologicerecente indică o legătură din ce în cemai strânsă între instituţiile şi elementele despiritualitate din Scythia Minor – mănăstiri,bazilici, inscripţii, cruci, numeroase simboluricreştine pe ceramica descoperită la săpături,atitudini şi susţineri ale episcopilor dinTomis –, pe de o parte, şi caracterele specificeoperei Sfântului Casian, pe de altă parte:preţuire şi dragoste caldă pentru Biserica dinConstantinopol şi conducătorul ei, SfântulIoan Gură de Aur, pe care Teotim I de Tomisl-a cunoscut şi l-a apărat de acuzaţiile venitedin partea lui Teofil al Alexandriei. Toateacestea alcătuiesc portretul unei personalităţi,dar şi imaginea unui loc astăzi românesc, careavea, încă de atunci, graţie şi contribuţiei luiCasian, un profil cultural distinct.Cassian Maria Spiridon(9.04.1950, Iaşi)Inginer şi poet. A absolvit Politehnica dinBucureşti şi a fost inginer la CUG, Iaşi,având 15 brevete de invenţii în specialitateamecanică. Fondator al noii serii a ziaruluiTimpul, Iaşi (1991), fondator şi şef al revisteiPoezia, Iaşi (din 1995). A debutat cu volumulPornind de la zero, 1985, premiul Editurii Junimea,Iaşi. Alte volume de versuri: Piatră deîncercare, 1995; De dragoste şi moarte, 1996; Intrareaîn apocalipsă, 1997; Arta nostalgiei. Poemecuantice, 1997; Întotdeauna ploaia spală eşafodul,1997; Clipa zboară cu-n zâmbet ironic, 1999;O săgeată îmbrăcată în roşu, 2008. A scrisşi eseuri: Începutul revoluţiei române, 1994;Atitudini literare, 1999, Vieţi controlate, 2008.Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi.Cassian, Nina,prenume la naştere Renée Annie(27.09.1924, Galaţi)Poetă. A absolvit Conservatorul de ArtăDramatică şi Şcoala de pictură a lui Maxy.CassoCassian Maria SpiridonNina CassianA debutat cu versuri de avangardă: La scara1/1, 1944, şi a continuat cu o lirică a pasiunilorcerebrale şi o poezie militantă: Sufletulnostru, 1949; Dialogul vântului cu marea, 1958;Sângele, 1967; Ambitus, 1969; Recviem, 1971;Loto-poeme, 1972; Suave, 1977; Numărătoareainversă, 1983. A publicat poezii pentru copii:Nică fără frică, 1950, Premiul de Stat; Povesteaa doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru,1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; Jocuri devacanţă, 1983 şi proză: Confidenţe fictive, 1976.A emigrat în SUA (New York) în 1985. Acoloa continuat să publice: Life sentence ∙ Selectedpoems (Sentinţă de viaţă ∙ Selecţie de poeme),1990; Cheerleader for a funeral, 1992; Take MyWord For It, 1998.Casso, Leon A.(1865, Ciutuleşti, jud. Soroca, Basarabia –1914, St. Petersburg)Jurist, demnitar. A studiat la liceele din Chişinăuşi Odessa şi la universităţile din Paris(Sorbona), Heidelberg şi Berlin. A predatla universităţile din Tartu (Derpt), Harkovşi Moscova. În 1908 a fost numit directoral Liceului Imperial din St. Petersburg, iarîntre 1910–1914 a fost ministru al Învăţământuluiîn Imperiul Rus. A promovat opolitică dură faţă de profesorii şi studenţiiimplicaţi în mişcarea revoluţionară. A susţinutiniţiativele culturale ale basarabenilor,a deschis câteva licee sau şcoli speciale, asusţinut financiar construirea unor edificiiprestigiose (Liceul Tehnic, Şcoala Normalădin Soroca ş.a.). A lăsat studii de istorie,precum Rusia la Dunăre.Casso, Nicolae(19.05.1839, Ciutuleşti, Basarabia – 1904, Paris)Filantrop. A fost mareşal al judeţului Bălţi.Avea moşia la Sângerei. A încercat în 1863să provoace o răscoală în Basarabia pentrua scăpa de ocupaţia rusească. A fost membrual Societăţii Literare Junimea din Iaşi,prieten cu mai mulţi oameni de cultură basarabenişi din regat. A constituit 10 burse157ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 157 31.10.2011 17:22:42


158şcolare pentru copiii de ţăran merituoşi.Unul dintre beneficiari a fost bunicul luiSergiu Rădăuţanu, trimis inclusiv la Paris şidevenit apoi administratorul moşiei.Castaldi, Alfonso(1874, Maddalone – 1942, Bucureşti)Compozitor. Origine italiană. A absolvitConservatorul la Napoli şi s-a stabilit înRomânia, la Galaţi, în 1896. Profesor dearmonie şi orchestră la Conservatorul dinBucureşti (1904–1940). A dirijat Filarmonicadin Bucureşti, orchestra Asociaţieigenerale muzicale Tinerimea Simfonicăş.a. A scris muzică simfonică şi pentruteatru: Panglicarii (1903); Il Giorno, Poemadelle ore (1904); Thalassa (1906); Marsyas(1907); Lupii în vatră (1916); Simfonia înla minor (1920); L’Eroe senza gloria (1925).Membru fondator al Societăţii CompozitorilorRomâni.Cataragă, Tudor(04.08.1956, Selişte, Nisporeni,Republica Moldova – 27.12.2010, Chişinău)Sculptor. Între 1981–1984 a urmat cursurilede pregătire în ateliere de sculptură depe lângă Academia de Arte Frumoase dinSankt Petersburg, Rusia, clasa profesoruluiS.A. Kubasov. Din 1993 este membrutitular al Uniunii Artiştilor Plastici dinMoldova, membru al AIAP-UNESCO(1997), preşedinte al secţiei Sculptură aUAP (2000). A participat la numeroase expoziţii,tabere şi simpozioane de sculptură,la care s-a remarcat prin talent, originalitate,caracter novator şi sensibilitate artisticădeosebită. Lucrări monumentale: Îngerulde veghe – Ion Dumeniuc (1994, Chişinău),Mihai Eminescu (1992, Chişinău), Tron Medieval(2000, Ungheni), Început şi sfârşit (2001,Chiang Ciun, China), Ştefan cel Mare şi Sfânt(2004, Nisporeni), Alexandru cel Bun (2004,Ialoveni), Meşterul Manole (2005, Criuleni),Semn pentru părinţi (2005, Bran, România),Eminescu (2010, Iurceni, Nisporeni), autoral proiectului Monumentului Libertăţii (înmemoria evenimentelor din aprilie 2009).Lucrările sale au intrat în colecţiile publiceale Muzeului Naţional de Artă al Moldovei,Muzeului de Literatură M. Kogălniceanual Uniunii Scriitorilor din Moldova, Muzeuluide Literatură M. Eminescu din Iaşi,Centrului de Artă George Apostu, Bacău,Uniunii Artiştilor Plastici din România, SăliiParlamentului din România, precum şi înprestigioase colecţii particulare din China,Germania, Italia, Moldova, România, Rusiaşi SUA. Creaţia sa a fost apreciată atât înCastaldiţară cât şi peste hotare, fiind distins cuOrdinul Steaua României în rang de Comandor(2001), Medalia Mihai Eminescu,acordată de Preşedinţia României, PremiulUAP din România (1998), Grande Medailled’Or, Salon Grand Prix International dePrestige M.C.A. de Cannes (2009), PremiulUAP din Moldova în domeniul sculpturii(2004), Premiul Ministerului Culturii alRepublicii Moldova (2008).Catargi, Henri(6.12.1894, Bucureşti – 19.07.1976, Bucureşti)Pictor. Familie grecească la origini. Între1919 şi 1922 a studiat la Academia Julianşi la Academia Ranson din Paris sub îndrumarealui Maurice Denis, Edouard Vuillard,Felix Vallotton şi Roger Bissie şi a lucrat înatelierele conduse de André Lhote şi MarcelGromaire. În această perioadă a realizat maimulte reproduceri după operele lui Poussin.Primele sale lucrări sunt în principal naturimoarte şi peisaje austere. Face parte dinşcoala pictorilor de la Balcic. Este preocupatmai ales de culoare. După 1930 renunţă laacest ascetism cromatic pentru un lirismsobru şi discret. Lucrări: Natură statică înfaţa ferestrei, Peisaj, Peisaj mediteraneean, Peisajla malul mării, Peisaj marin, Peisaj dobrogean.Catargiu, Barbu(28.10.1807, Bucureşti – 8.06.1862, Bucureşti)Om politic şi publicist. Familie greceascădupă tată. Mama era sora lui Iancu Văcărescu.A făcut şcoala grecească la SchituMăgureanu, apoi a urmat studii de litere,drept, istorie, filosofie şi economie politicăla Paris. Adept al lui Gheorghe Bibescu înpolitică, a fost ministrul Justiţiei (Dreptăţii)din partea Partidului Conservator şi primulprim-ministru după Mica Unire (1862).Asasinat în această funcţie. Ca literat a fostun iluminist preocupat mai ales de promovareamoralităţii prin teatru. A scris TeatruNaţional, 1836; État Social des Principautésdanubiennes, Bruxelles, 1855; Proprietatea înPrincipatele Moldo-Române, 1857; Încă câtevaidei asupra proprietăţii în Principatele Unite,1860. A lăsat o serie de Discursuri, tipăritepostum, 1886.Catargiu, Lascăr(1.11.1823, Iaşi – 30.03./11.04.1899, Bucureşti)Om politic şi publicist. Numele de familieeste grecesc. Face parte, la origini, dinaceeaşi familie cu Barbu C., dar dintr-oramură exilată de Matei Basarab în secolulal XVII-lea în Moldova. De altfel, Barbu C.l-a şi ajutat pe când se afla în opoziţie faţăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 158 31.10.2011 17:22:42


CazabanBarbu Catargiu Lascăr Catargiu Alexandru Cazaban Jules Cazabande Al. I. Cuza în chestiunea ţărănească. Şi-afăcut cariera politică în timpul lui Carol I.Ministru de Război (1894); prim-ministru(1866; 1871–1876; 1889; 1891–1895).Catina, Ioan(1828, Bucureşti – 29.07.1851, Bucureşti)Poet. Participant activ la revoluţia de la 1848.A citit, pe uliţa Lipscani, la 11 iunie 1948,„Proclamaţia de la Islaz“. A propus titlulpublicaţiei Pruncul român, scoasă de C.A. Rosettişi Eduard Winterhalder în timpul revoluţiei.A scris versuri romantice, străbătutede patos revoluţionar: Poezii, 1846.Caudella, Eduard(1841, Iaşi – 1924, Iaşi)Compozitor şi violonist. Familie de origineitaliană. A studiat muzica la Iaşi şi la Berlin(cu Hubert Riess, Carl Böhmer), apoi laParis (cu Henri Viextemps). A fost violonistal curţii lui Alexandru Ioan Cuza, profesorde vioară la Conservatorul din Iaşi, apoidirector al acestuia (1893–1901). A condusformaţii muzicale camerale din Iaşi, dar l-ainteresat îndeosebi teatrul liric şi a compuslucrări precum: vodevilul Harţă-Răzeşul(1872), libret de Vasile Alecsandri; opera comicăOlteanca (1880); opereta Fata răzeşului(1881); opera bufă Hatmanul Baltag (1882),libret de Iacob Negruzzi şi Ion Luca Caragiale;opereta Beizadea Epaminonda (1883),libret de Iacob Negruzzi; opera Petru Rareş(1889); legenda lirică Traian şi Dochia (1917).A compus și muzică de cameră în stil romantic– Fantezie românească op. 1 (1878) –,urmată de o serie de lucrări programaticepentru orchestră, printre care Pe mare (1895),Dor de ţară (1896), Notturno (1901), Amintiridin Carpaţi (1907), Concertul pentru vioară şiorchestră nr. 1 în sol minor (1913), uverturaprogramatică Moldova (1913) – lucrare dematuritate, care nu depăşeşte însă limiteleprogramatismului romantic –, Concertinopentru vioară şi orchestră (1918).Cavalioti, Teodor Anastasie(1728, Moscopole, azi în Albania –1786, Moscopole)Preot, pedagog şi lingvist aromân. A absolvitColegiul Elen din Moscopole, apoiColegiul Marutian din Ianina (Grecia),condus de Evghenie Vulgaris. Specializăriîn Germania şi Italia. A fost profesor (degramatică, poetică, filosofie, teologie, matematică,fizică) şi director la Academia Nouădin Moscopole. Lucrări: Tratat de logică,fizică şi metafizică, ms., 1755; Introducere îngramatica aromânească, 1760; Prima învăţătură(Protopiria), 1770, Veneţia (o carte de citire);Vocabularul, prima mărturie scrisă a dialectuluiaromân, L eipzig, 1774.Cavarnali, Vladimir(10.08.1910, Bucovina de Nord – 1966, Bucureşti)Poet. Adept al teoriei reuşitei literare caparte dintr-un proiect al unei generaţii decreaţie înnoitoare. A colaborat la revisteleIconar (Cernăuţi), Bugeacul (Bolgrad). Venitîn România după al Doilea Război Mondial.A tradus din literatura rusă. Lucrări: Răsadulverde al inimii stelele de sus îl plouă, 1939.Cazaban, Alexandru(6.10.1872, Iaşi – 24.05.1966, Bucureşti)Prozator. A scris schiţe şi povestiri umoristice:Deştept băiat, 1961, volum retrospectiv.A primit Premiul Naţional pentru Poezie,1937.Cazaban, Jules(16.03.1903, Fălticeni –23.09.1963, Bucureşti)Actor de teatru şi film. Roluri: Bulevardul „FluierăVântu“ (1950), Viaţa învinge (1951), Brigadalui Ionuţ (1954), Bijuterii de familie (1957),Băieţii noştri (1959), Telegrame (1959), Furtuna(1960), Setea (1960), Darclée (1961), Celebrul702 (1962), Vacanţă la mare (1962), Corigenţadomnului profesor (1966). Artist Emerit.159ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 159 31.10.2011 17:22:42


160Cazacu, Boris(15.01.1919, Chişinău – 24.08.1987, Bucureşti)Lingvist şi filolog. A absolvit liceul la Chişinău,Facultatea de Litere şi Filosofie aUniversităţii din Bucureşti. A fost profesorde limba română la liceele Sf. Sava şi SpiruHaret, apoi profesor de lingvistică la Facultateade Filologie a Universităţii din Bucureşti.Specializat în dialectologie. Directoral Centrului de Cercetări Fonetice şi Dialectologiceal Academiei Române. Lucrări:Istoria limbii române literare. I. De la originipână la începutul secolului al XIX-lea, 1961, încolaborare; Pagini de limbă şi literatură românăveche, 1964; Studii de dialectologie, 1966;Limba română literară. Probleme teoretice şiinterpretări de texte, 1985. Secretar general alSocietăţii Române de Lingvistică Romanică,preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologice,vicepreşedinte al Fundaţiei Internaţionalede Limbi şi Literaturi Moderne, membrual Societăţii de Lingvistică din Paris, alSocietăţii Lingvistice Europene. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).Cazacu, Petre(6.10.1871, Chişinău – 1956, Bucureşti)Medic, scriitor şi om politic. A absolvit seminarulteologic la Chişinău şi Facultatea deMedicină la Bucureşti (1900). Specializare laFacultatea de Medicină din Iaşi. A fost medicîn Basarabia. În 1918 a fost ales deputat înSfatul Ţării şi a votat Unirea Basarabiei cuRomânia. A fost director de finanţe, preşedinteal Sfatului directorilor generali dinBasarabia, secretar general la MinisterulSănătăţii. Între 1931 și 1933 a fost deputatde Bălţi în Parlamentul României. A publicatstudii cu privire la istoria Basarabiei şi peteme medicale în revistele Viaţa românească,Viaţa Basarabiei şi alte publicaţii ale timpului.A semnat şi proză scurtă. Lucrări: Moldovade peste Prut şi Nistru. 1812–1918, Iaşi, f.a.,Istoria farmaciilor din România (Premiul AcademieiRomâne).Cazimir, Otilianume la naştere Alexandra Gavrilescu(12.02.1894, Cotul Vameşului, jud. Neamţ –8.06.1967, Iaşi)Poetă. Liceul şi studiile universitare la Iaşi.Inspector general al teatrelor din Moldova(1937–1947). A scris lirică elegiacă, fantezistăşi discret umoristică: Lumini şi umbre,1923, volum de debut; Cronici fanteziste şiumoristice, 1930; Versuri, 1957. Descoperităca poetă de G. Ibrăileanu. A mai scris prozăde evocare: Prietenii mei scriitorii, 1960, şiliteratură pentru copii: Baba Iarna intră-nCazacusat, 1954. A tradus şi a stilizat din Kuprin,Gogol, Bubennov, Mihalkov, Cehov, Kataev,Maupassant ş.a.Cazzavillan, Luigi(1852, lângă Vicenza – 12.08.1891, Veneţia)Ziarist. Italian ca etnie. A absolvit studiitehnice la Vicenza. În 1876 s-a angajatvoluntar pentru a-i sprijini pe sârbi în luptacontra otomanilor. S-a căsătorit cu o româncăşi, după 1877 (Războiul de Independenţă),s-a stabilit la Bucureşti. A fondatziarul Universul şi, din 1880, s-a lansat înjurnalism. A fost un militant constant pentrudezvoltarea relaţiilor româno-italiene şicunoaşterea reciprocă a celor două culturi.A fost unul dintre militanţii dezvoltăriiunei confederaţii latine a ţărilor din jurulMediteranei, mai ales după primul congresal Confederaţiei Latine, 1884. Unionist,l-a susţinut pe Alexandru Ioan Cuza înasemenea măsură, încât a plecat la Milanoşi a fondat ziarul La Perseverenza, unde aconştientizat, pentru lumea europeană, importanţaunirii Principatelor. În intervalul1860–1863 a pendulat între Torino–Belgrad–Atenaşi Bucureşti pentru a înfiinţao confederaţie antiaustriacă (antiimperială)a Dunării. Lucrări: Vent’anni d’esilio, Paris,1866. O stradă şi un parc din Bucureşti îipoartă numele.Căciuleanu, Giginume la naştere Gheorghe Kaciulkov(13.05.1947, Bucureşti)Balerin. Tatăl era român din Basarabia,mama era grecoaică din Atena. A absolvitŞcoala de Coregrafie din Bucureşti ca eleval lui Miriam Răducanu şi s-a perfecţionatla Bolşoi Teatr din Moscova. A fost solistal Operei Române din Bucureşti. În 1970 acâştigat Concursul Internaţional de Balet dela Varna, iar în 1974 pe cel de la Bagnolet,Franţa. A rămas în Franţa în 1973 şi a fondatla Nancy Compania de Dans Contemporan,iar în 1978 Festivalul de Dans de laAix-en-Provence. În 1979 a devenit directoral Centrului Naţional de Dans de la Rennes.În 1994 şi-a fondat propria companie, numităGigi Căciuleanu, la Paris. În intervalul1996–1998 a făcut coregrafie la Santiagode Chile, Montevideo, Tel Aviv. În 1999 afost invitat la Bucureşti la Teatrul de OperăOleg Danovschi spre a monta Mozzartissimo– Suite şi Pasiuni. Spiritul său neliniştitşi inovator a fost recompensat cu distincţii:Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor înFranţa, 1984; Steaua României în grad deCavaler, 2002.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 160 31.10.2011 17:22:43


CălinescuGigi Căciuleanu Ioan Căianu Armand Călinescu Bob CălinescuCăciulescu, Horia(13.02.1922, Belinţ, Timiş – 24.12.1989, Bucureşti)Actor de comedie. A activat la Teatrul deRevistă Constantin Tănase. A făcut ani lungide detenţie ca deţinut politic la Canalul Dunăre–MareaNeagră (din cauza spectacoleloralături de Tănase). Roluri în teatru: AzilulMacFerlan; Fără mănuşi; Cer cuvântul!; Revista‘58; Un băiat iubeşte o fată; Ocolul pământuluiîn 30 de melodii; Pagini alese din Revista de altădată;Vox... boema; Revista dragostei la Grădina„Cărăbuş“; Cer cuvântul la diverse; Se caută ovedetă; Aventurile unei umbrele; Groapa; Lasă supărarea-nhol; Revue der Liebe (Revista dragostei);Magazin de Stat; Cioara vopsită; film: Şi Ilie facesport (1955); Pe răspunderea mea (1956); O povesteobişnuită... o poveste ca-n basme (1959);Telegrame (1959); S-a furat o bombă (1961); Paşispre lună (1963); Titanic vals (1964); Sentinţa(1970); Mihai Viteazul (1970); Comedie fantastică(1975); Tufă de Veneţia (1977).Căianu, Ioan nume la naştere Kájoni János(1629, Leghea, Cluj – 1687, Lăzarea, Harghita)Organist şi compozitor. Maghiar ca etnie.A studiat orga la Mănăşturul Clujului, Sebeşelşi Şumuleul Ciucului, a urmat studiiteologice şi filosofice la Trnava (Slovacia).A fost organist în Şumuleul Ciucului (a intratîn ordinul franciscanilor în anul 1648), preot(1655), vicar general (1676) şi pater custodiae(1686), apoi la Mănăştur, Călugăreni, Lăzarea.A fost şi constructor de orgi, culegător defolclor românesc şi maghiar. Culegeri: OrganoMissale (1667); Codex Caioni (1652–1671),cu melodii româneşti („Cântecul voivodeseiLupu“; „Dans zglobiu“; „Dans valah“; „Altdans valah în doi“; „Dansul al V-lea în şase“;„Dans“; „Dans din Nireş“; „Dansul Coloman“;„Dansul lui Lazăr Apor“; „Sacri Concentus“(1669); „Cantionale Catholicum“(1676); „Casa de aur“ (1676).Călinescu, Armand(22.05/4.06.1893, Piteşti – 21.09.1939, Bucureşti)Prim-ministru al României. A studiat Dreptulşi Filosofia la Universitatea din Bucureştişi şi-a luat doctoratul la Sorbona în ŞtiinţeEconomice şi Politice. La întoarcere, a intratîn Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache,aflat atunci în opoziţie. A devenit deputatîn 1926. După ce partidul său a fuzionatcu Partidul Naţional Liberal al lui Ion I.C.Brătianu şi a apărut astfel Partidul NaţionalŢărănesc, el a făcut parte din aripa lui destânga, dar nu într-atât încât, în calitate deministru de Interne în guvernul Vaida-Voevod,să nu anihileze grevele de la Lupeni din1929. Dar era şi contra Gărzii de Fier, ceeace l-a făcut pe Carol al II-lea să-l numeascăprim-ministru. După Anschluss Austriei, adecapitat Garda de Fier, în frunte cu CorneliuZelea-Codreanu şi susţinătorii săi, cam300 de persoane, între care (dar aceştia n-aufost ucişi) Nae Ionescu şi Mircea Eliade.Deoarece Garda de Fier fusese susţinută deGermania nazistă şi Italia fascistă, acţiuneapremierului a dus la asasinarea lui, nu departede Cotroceni, pe cheiul Dâmboviţei.Călinescu, Bob(16.05.1926, Bucureşti –27.10.1990, Bucureşti)Pionier al filmului de animaţie. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficădin Bucureşti (1949). Ca actor a jucat înserialul de televiziune Fram (1981). Dar caregizor a fost considerat unul dintre pionieriifilmului de animaţie în România. Regie:Voinicul şi zmeul, 1950; Vulpea păcălită, 1953;Bâlciul jucăriilor, 1955; Chiţ în pericol, 1957;Dimineaţa Mihaelei, 1959; Păţaniile lui Duluşşi Lăbuş, 1962; Cântec de leagăn, 1966; Cântecpentru veveriţă, 1972; Fresca, 1979.Călinescu, Florin(29.04.1956, Timişoara)Actor şi realizator de emisiuni de televiziune.Membru al Partidului Naţional Liberal.Director al Teatrului Mic şi apoi al TeatruluiIon Creangă. Roluri: Lumini şi umbre:Partea I (1981), Lumini şi umbre: Partea II(1982), Întunericul alb (1982), Clipa de răgaz161ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 161 31.10.2011 17:22:43


CălinescuFlorin Călinescu G(eorge) Călinescu Matei Călinescu162(1986), Enigmele se explică în zori (1987),Balanţa (1992), Asfalt Tango (1993), O varăde neuitat (1994), Nostradamus (1994), Èpericoloso sporgersi (1994), Prea târziu (1996),Maria (2003), Băieţi buni (2005) – serial TV,Poveste de cartier (2008).Călinescu, G(eorge)(19.06.1899, Bucureşti – 12.03.1965, Bucureşti)Critic, istoric literar, prozator. A absolvitFacultatea de Litere din Bucureşti, avându-iprofesori pe N. Iorga, V. Pârvan, MihailDragomirescu. Specializare la Roma, recomandatde V. Pârvan şi Ramiro Ortiz. Caurmare a scris Alcuni missionari catolici italianinella Moldavia dei secoli XVII e XVIII (Câţivamisionari catolici italieni în Moldova secolelor alXVII-lea şi al XVIII-lea), 1925. Conferenţiarla Universitatea din Iaşi, apoi profesor alUniversităţii bucureştene, director fondatoral Institutului de Teorie Literară (care dupămoartea sa îi poartă numele), a condusJurnalul literar, Naţiunea ş.a. Personalitatede orientare clasicizantă şi de cultură enciclopedică,a consacrat studii fundamentaleunor scriitori români: Viaţa lui M. Eminescu,1932, Opera lui M. Eminescu, 5 vol., 1934–1936; Viaţa lui Ion Creangă, 1938; Gr. Alexandrescu∙ Viaţa şi opera, 1962 ş.a. Lucrarea safundamentală de istorie literară este Istorialiteraturii române de la origini până în prezent,1941. A scris studii despre literatura universală:Impresii asupra literaturii spaniole,1946; Scriitori străini, 1967; estetică: Principiide estetică, 1939; Estetica basmului, 1965. Cascriitor s-a remarcat în mod deosebit prinproza sa de tip balzacian: Cartea nunţii, 1933;Enigma Otiliei, 1938; Bietul Ioanide, 1955;Scrinul negru, 1960, Premiul de Stat. A maiscris versuri: Poezii, 1937; Lauda lucrurilor,1963, teatru, note de călătorie. Este tradusîn mai multe limbi, iar două dintre romanelesale au constituit trama filmelor Felix şiOtilia şi Bietul Ioanide. Membru al AcademieiRomâne (1948).Călinescu, Matei(15.06.1934, Bucureşti)Eseist. A absolvit Facultatea de Limba Englezăa Universităţii din Bucureşti şi a fostlector la Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână a aceleiaşi universităţi. În 1973a obţinut o bursă Fulbright şi a plecat înSUA, unde s-a stabilit, fiind profesor laUniversitatea Bloomington, Indiana. A debutatcu studiul Titanul şi Geniul în poezialui Eminescu, 1964. A încercat versuri: Semn,1968; Umbre pe apă, 1972, roman: Viaţa şiopiniile lui Zacharias Lichter, 1969, şi a continuatsă publice eseuri pe teme literare:Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967;Eseuri despre literatura modernă, 1970; Clasicismuleuropean, 1971, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Bucureşti; Conceptul modernde poezie, 1972, Premiul Academiei; FiveFaces of Modernity ∙ Modernism, Avantgarde,Decadence, Kitsch, Postmodernism (Cinci aspecteale modernităţii: Avangardă, Decadentism, Kitschşi Postmodernism), împreună cu DouweW. Fokkema, 1987; A citi, a reciti. Către opoetică a (re)lecturii. A editat Youth WithoutYouth and Other Novellas (1988) de MirceaEliade şi The Romanians: A History (1991)de Vlad Georgescu, 2003. Premiul UniuniiScriitorilor din România în 2006.Călinescu, Puiu(21.06.1920, Bucureşti –16.05.1997, Bucureşti)Actor de comedie. Fiu al actorului JeanTomescu. Şi-a început cariera jucând în„revistele“ de cinematograf ce prefaţaucândva, în sălile de cinema, proiecţia unuifilm. Din 1948 a intrat în trupa Teatruluide Comedie Constantin Tănase. Este teatrulcare l-a consacrat şi căruia artistul i-arămas credincios până la sfârşitul vieţii.Şi-a scris singur partiturile comice pentruspectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluritrăsnite (Un băiat de zahăr ars, Trăsnitul meudrag, Idolul femeilor etc.), al căror protagonista fost zeci de ani. Roluri în teatru: FrumosulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 162 31.10.2011 17:22:43


CăpităneanuAnda Călugăreanu Dimitrie Călugăreanu Gheorghe Călugăreanudin pădurea... zăpăcită, Idolul femeilor, Eu vă facsă râdeţi!, E nemaipomenit!, Omul care aducerâsul, Bărbatul fatal, Superman, O seară la Boema,Azilul MacFerlan, Fără mănuşi, Şi Ilie facesport, Cer cuvântul!, Un băiat iubeşte o fată, Cala Revistă. Pagini alese din Revista de altădată(asistent de regie + rol), Nicuţă... la Tănase,Femei... Femei... Femei..., Magazin de Stat,Bimbirică, În gară (1991), Inspecţie (1992),Ora de gimnastică (1993); în film: Ilie în lunade miere (1954), B.D. intră în acţiune (1970),B.D. la munte şi la mare (1971), B.D. în alertă(1971), Informaţii gară (1971), Fraţii Jderi(1974), Serenadă pentru etajul XII (1976), Expresulde Buftea (1978), Nea Mărin miliardar(1978), La un restaurant de lux (1994).Călugăreanu, Andaprenume la naştere Anca Miranda(24.10.1946, Bucureşti – 15.08.1992, Bucureşti)Actriţă şi interpretă de muzică uşoară şifolk. A colaborat ani de-a rândul la CenaclulFlacăra. Rămân celebre cupletele salealături de Toma Caragiu. Şi-a împrumutatvocea personajului Oache din filmul MariaMirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981),iar mai târziu a moderat emisiunea matinalăpentru copii Club Anda, alături de păpuşaOmidée.Călugăreanu, Dimitrie(6/18.10.1868, Pomârla, jud. Botoşani –17.12.1937, Bucureşti)Medic şi naturalist. Tată al lui GheorgheC. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Iaşi şiMedicina la Berlin. Specializare la Sorbona.Profesor la Şcoala Superioară de MedicinăVeterinară din Bucureşti, apoi la Facultateade Ştiinţe din Bucureşti şi la cea din Cluj,la Institutul de Fiziologie din Bucureşti.A fondat revista Ştiinţa tuturor (1918).Contribuţii în domeniul neurofiziologiei,hematologiei, studiul efectului comprimăriinervilor ş.a. Lucrări: Experiences sur la suturecroisée des nerfs de différentes sortes, 1900;Salivation très abondante pendant la masticationchez un chien à la suture croisée des nerfs hypoglosseet lingual, 1901; Influence de la duréede contact sur la résistence des globules rouges,1902; Acţiunea acizilor asupra substanţelorproteice, 1912. Membru corespondent alAcademiei Române (1920).Călugăreanu, Gheorghe(16.07.1902, Iaşi – 15.11.1976, Cluj)Matematician. Fiu al lui Dimitrie C. A absolvitFacultatea de Ştiinţe (Matematică–Fizică)la Cluj. Specializare la Sorbona. Profesor laUniversitatea din Cluj. A organizat învăţământulmatematic al universităţii. Contribuţiiîn domeniul teoriei funcţiilor, al geometrieidiferenţiale. A obţinut interpretărigeometrice ale invarianţilor diferenţiali afinişi proiectivi ai curbei plane (împreună cuG.T. Gheorghiu). Lucrări: Asupra determinăriivalorilor excepţionale ale funcţiunilor întregi şimeromorfe de gen finit, 1929; Asupra unei aplicaţiia teoremei lui Landau, 1932; Elemente deteoria funcţiilor de o variabilă complexă, 1947;Asupra izotopiei curbelor închise, 1960. Membrual Academiei Române (1963).Călugăru, Ionnume la naştere Buium Croitoru(14.02.1862, Dorohoi – 22.05.1956, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactorla Sburătorul şi a primit de la E. Lovinescupseudonimul literar. A scris proză fantasticăşi grotescă, de evocare a mediului evreiescprovincial: Paradisul static, 1926; Copilăriaunui netrebnic, 1936; Oţel şi pâine, 1952, Premiulde Stat.Căpităneanu, Constantin(17.11.1844, Rădăuţi – 12.04.1893, Bucureşti)Locotenent-colonel, astronom, cartografşi geodez. A studiat astronomia la Paris şia lucrat la Observatorul Astronomic dinParis, condus de Le Verrier, descoperitorulplanetei Neptun. A activat apoi la Observatoruldin Bucureşti. A determinat coordonatelegeografice a numeroase localităţi şi a163ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 163 31.10.2011 17:22:43


CărarePetru Cărare Mircea Cărtărescu Ştefan Câlţia Isaia Cârmu164contribuit la realizarea triangulaţiei generalea României. A determinat în 1875 diferenţade longitudine între Iaşi şi Cernăuţi, perfecţionândastfel harta României. A construitpentru prima oară, la Iaşi, un instrumentde măsurare a meridianului unu pământescşi a publicat rezultatele măsurătorilor înBuletinul Societăţii Române de Geografie, 1876.În 1877 a măsurat diferenţa astronomică delongitudine între Galaţi şi Bucureşti, Galaţişi Iaşi, Chişinău şi Iaşi.Cărare, Petru(13.02.1935, Zaim, jud. Tighina)Scriitor. A absolvit Şcoala KomsomolistăCentrală din Moscova (1956) şi CursurileSuperioare de Literatură de pe lângă Institutulde Literatură Maxim Gorki (1969).A lucrat la revista de satiră şi umor Chipăruş,la cotidianul Moldova socialistă (azi Moldovasuverană), la Ministerul Culturii, la EdituraŞcoala Sovietică, apoi a fost secretar literarla Teatrul Luceafărul din Chişinău. Directoral Biroului de popularizare a literaturiial Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.Lucrări: versuri – Soare cu dinţi (1962),Trandafirul sălbatic şi Parodii (1965), Steleverzi (1967), Vatra (1980), Parodii şi epigrame(1981), Cadenţe (1985), Fulgere basarabene(1992), Pălăria gândurilor mele (2000); proză– Zodia musafirului (1970), Punctul de reper(2000); teatru – Comedii (1988). A tradusdin Ivan Krîlov, Stepan Oleinik, FrançoisVillon. Laureat al Premiului Naţional alRepublicii Moldova pentru Literatură(2000). Deţine Ordinul Republicii, medaliaguvernamentală Mihai Eminescu şi titlul deMaestru al Literaturii.Cărpinişan, Cornel(5.04.1904, Orăştie – 5.03.1970, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinădin Cluj. A lucrat la sanatoriul de tuberculozădin Moroieni, apoi la spitalul din Braşov.Profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti.Contribuţii în domeniul chirurgieitoracice. Lucrări: Toracoplastia cu apicoliză extrafacială(1941), Probleme de chirurgie toracică(1954), Patologia chirurgicală a toracelui (1971).Societatea Română de Chirurgie, fondată în1898, poartă astăzi numele lui. Laureat alPremiului de Stat. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România.Cărtărescu, Mircea(1.06.1956, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti. Esteprofesor la aceeaşi facultate. A debutat cu volumulFaruri, vitrine, fotografii, 1980, PremiulUniunii Scriitorilor, fiind considerat unuldintre principalii promotori ai postmodernismuluiprezent în literatură odată cu generaţia’80 în Aer cu diamante, 1982, culegere deversuri unde apar şi poeţii Traian T. Coşovei,Florin Iaru, Ion Stratan; Poeme de amor, 1983;Totul, 1985; De ce iubim femeile, 2004 şi proză:Visul, 1989; Levantul, 1990, Premiul UniuniiScriitorilor; Travesti, 1994, Premiul UniuniiScriitorilor şi al ASPRO; Orbitor, trilogie,1996–2007; Nostalgia, 2003; Jurnal, 2 vol.,2001–2005. Premiul Uniunii Scriitorilor2005, 2007, 2008. Premiul internaţionalGiuseppe Acerbi, 2005.Câlţia, Ştefan(15.05.1942, Braşov)Pictor. A studiat la Liceul de Arte Plasticedin Timişoara (1959–1963) şi a absolvit Institutulde Arte Plastice la Bucureşti, ca eleval lui Corneliu Baba. În perioada socialistăa expus în Norvegia, Suedia, Danemarca,Germania Federală, la Muzeul de Artefantastice din Gruère, Franţa, şi, evident,în România. Director al Fodului Plastic dinBucureşti până în 1989. În 1993 a devenitprofesor la Universitatea Naţională de Artedin Bucureşti, iar în 2004 a devenit rector.Lucrări: Poetul cu floare, 2008; Cântăreţul cupasăre albastră, 2006; Călătoria inorogului depiatră, 2005; Calea albă, 2004; Pasăre cu inel şicasă albastră, 2004; Drum, 1998.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 164 31.10.2011 17:22:43


Cândea, Romulus(7/19.10.1886, Avrig, Sibiu – 19.01.1973, Avrig)Teolog şi istoric. Studii teologice şi doctoratulla Cernăuţi. Profesor la seminarulteologic din Sibiu, apoi la Facultatea deTeologie şi la Universitatea din Cernăuţi, laFacultatea de Litere a Universităţii din Cluj,ca profesor de istorie veche, medie şi contemporană.Lucrări: Catolicismul în Moldovasecolului al XVI-lea, 1916; Biserica ardeleanăîn anii 1916-1918, 1926; Patriarhul MironCristea, 1925; Un luptător bucovinean: AlecuHurmuzaki, 1941. Membru corespondent alAcademiei Române (1929), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Cândea, Virgil(29.04.1927, Focşani – 17.02.2007, Bucureşti)Istoric al culturii. A absolvit Dreptul, Filosofiaşi Teologia la Bucureşti. Directoral Secretariatului Asociaţiei Internaţionalede Studii Sud-Est Europene (1983–1989),secretar al Asociaţiei România (1972–1990),profesor la Universitatea din Bucureşti, laInstitutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescuşi la Facultatea de Teologie, invitatla Universităţile din Beirut, Strasbourg,Institutul Universitar Oriental din Napoli,Institutul de Înalte Studii Europene dinGeneva. S-a ocupat de cultura şi literaturaromână veche: Les icônes melkites, 1969, Beirut;Stolnicul între contemporani, 1971; MunteleAthos ∙ Prezenţe româneşti, 1979; Raţiuneadominantă ∙ Contribuţii la istoria umanismuluiromânesc, 1979; Mărturii româneşti peste hotare∙ Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi deizvoare despre români în colecţii din străinătate:Albania – Grecia, 1991. A descoperit, în SUA,manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman a luiDimitrie Cantemir. A editat ediţiile de OpereDimitrie Cantemir şi Alexandru Odobescu.A tradus Dante Alighieri – Opere minore,1971, şi Fr. Bacon. A coordonat editarea,sub egida Academiei Române, a Tratatuluide istorie a României, opt volume, finalizat în2004. Membru al Academiei (1993), vicepreşedinteal ei (1998–2001).Cârdu, Petru(25.09.1952, Bariţe, Sân Ianăş,Banatul Sârbesc – 30.04.2011, Vârşeţ)Poet. A absolvit Literele la Belgrad şi Istoriaşi Teoria Artei la Bucureşti. A lucrat caredactor la publicaţiile Tribuna tineretului(Pancevo), Polje şi Lumina (Novi Sad). A traduspeste douăzeci de volume din literaturaromână în sârbeşte. A debutat în 1970 cuMenire în doi şi continuă să scrie poezieCârnecipostmodernistă: Aducătorul ochiului, 1971,Premiul revistei Lumina; Pronume/Zameniče,1981; Căpşună în capcană, 1988, tradusă laLondra, 1990; Biserica Troia, 1992; Cernealăvioletă, 1997, apărută la Bucureşti în 1998;Şcoala exilului, 1998, Craiova. Laureat alPremiului de traduceri al Societăţii Scriitorilordin Voivodina, 1995. A iniţiat PremiulEuropean de poezie din 1987 şi contribuiela realizarea primelor spectacole de teatruîn limba română din Voivodina ca scenarist(din 2009).Cârlova, Vasile(4.02.1809, Buzău – 18.09.1831, Craiova)Poet şi traducător. Deşi a scris doar cincipoezii, acest militar de carieră a rămas memorabilprin suflul lor înnoitor: „Păstorulîntristat“, 1927; „Ruinurile Târgoviştei“,1830; „Marşul românilor“, 1830. Influenţatde preromantismul francez.Cârmu, Isaia(15.05.1940, Pârjota, Basarabia)Grafician. A studiat la Şcoala Republicanăde Arte Plastice Ilia Repin (azi Colegiul deArte Plastice Alexandru Plămădeală) dinChişinău (1961–1964), apoi la Facultatea deGrafică a Institutului Poligrafic din Moscova(1965–1971). Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Republica Moldova (din 1968).A fost redactor artistic (1971–1991), apoipictor-şef la Editurile Cartea Moldoveneascăşi Literatura Artistică (Hyperion). A avut7 expoziţii personale la Chişinău, Bucureşti,Moscova şi în alte centre de cultură. Participantla diverse concursuri naţionale decarte, unionale (în cadrul URSS) şi internaţionale,între care concursul, Arta cărţii(Bratislava, 1980), Bienala Internaţionalăde afişe Varşovia (1971), expoziţia Carteaîn URSS (în Europa, Canada, SUA) ş.a.Este laureat al Premiului Moisei Gamburd(2000), al Premiului Igor Vieru pentruîntreaga activitate (2000), al Premiului Naţionalal Republicii Moldova (2011). MaestruEmerit în Arte (1996). Ordinul Gloria Muncii(2000), medalia Mihai Eminescu (2000)şi diploma Ivan Fiodorov pentru ilustrarealucrării Poveşti populare moldoveneşti.Cârneci, Magda a folosit şi pseudonimulMagdalena Ghica(28.12.1955, Gârleni, Bacău)Poet şi critic de artă. Fiică a lui Radu C.A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureştişi s-a specializat la École des HautesÉtudes en Sciences Sociales, Paris, 1997.Publică versuri postmoderniste şi volume165ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 165 31.10.2011 17:22:44


CârneciMagda Cârneci Elena Ceauşescu Nicolae Ceauşescu166de critică de artă: Hipermateria, 1980; IonŢuculescu, 1984; O tăcere asurzitoare, 1985;Lucian Grigorescu, 1989; Haosmos, 1992;Arta anilor ‘80. Texte despre postmodernism,1996; Psaume, Marsilia, 1997; Poeme / Poems,1999; Poeme politice, 2000; Artele plastice înRomânia 1945–1989, 2000. Este preşedintăa comitetului de conducere al CentruluiInternaţional pentru Artă Contemporană(CIAC), preşedintă a AICA (AssociationInternationale des Critiques d’Art) – secţiaromână –, codirector al revistei de arte vizualecontemporane Atelier.Cârneci, Radu(13.02.1930, Valea lui Lal, com. Pardoşi,jud. Buzău)Poet. A absolvit Silvicultura la Braşov. A fostredactor-şef al revistei Ateneu, Bacău, secretaral Uniunii Scriitorilor, redactor la revistaContemporanul. În prezent proprietar al EdituriiOrion. A publicat versuri în care celebreazăiubirea ca motiv central al existenţei:Noi şi soarele, 1963, debut; Orgă şi iarbă, 1966;Grădina în formă de vis, 1970; Cântând dintr-unarbore, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor;Heraldica iubirii, 1975; Hora anotimpurilor,1979, Premiul Academiei; Secţiunea de dor,1980; Sonete, 1983; Clipa eternă, 1988. A tradusîn româneşte Leopold Sedar Senghor,Khalil Gibran, Cântarea cântărilor ş.a. Distinscu Meritul Cultural, 2004.Ceapoiu, Nichifor(14.11.1911, Ciocăneşti, jud. Suceava –24.10.1994, Bucureşti)Inginer agronom (genetician). A absolvitAcademia de Înalte Studii Agronomice dinCluj. Director la Institutul de Cercetări pentruCereale şi Plante Tehnice de la Fundulea,profesor la Facultatea de Agronomie dinBucureşti. Contribuţii în domeniul geneticiişi sporirii productivităţii plantelor. Lucrări:Cânepa, 1942; Gena, structura şi funcţiile ei,1991. Membru al Academiei Române, 1974.Ceauşescu, Elenanume la naştere Elena Petrescu(7.01.1916, Petreşti, com. Baloteşti, jud. Ilfov –25.12.1989, Târgovişte)Om politic. Soţie a lui Nicolae C. Dupăabsolvirea a patru clase s-a angajat la Bucureştila o fabrică de textile. A intrat înPartidul Comunist în 1937 şi l-a întâlnit peNicolae C. în 1939. A absolvit Facultateade Chimie la Universitatea din Bucureşti(fără frecvenţă), calificativul Summa CumLaude. Profesorul Costin D. Neniţescu i-arefuzat titlul de doctor în specialitate şi l-aobţinut la Iaşi. A fost director la InstitutulCentral de Cercetări Chimice Bucureşti,membru al Consiliului Naţional al CercetăriiŞtiinţifice, membru al Comisiei Centralede Prognoză Socio-economică, membru alBiroului Politic al PCR, membru al ComitetuluiExecutiv al CC al PCR, membru alBiroului Politic Permanent al ComitetuluiExecutiv al CC al PCR, prim-viceprimministrual guvernului. A deţinut astfelcontrolul asupra partidului şi asupra guvernuluideopotrivă. Lucrări în specialitateîn colaborare cu alţi specialişti: Polimerizareastereospecifică a izoprenului, 1982; Noi cercetăriîn domeniul compuşilor macromoleculari,1984. Executată împreună cu soţul ei îndecembrie 1989. A primit Ordinul ŞtiinţificPentru Merit, clasa I (1966). Membru alAcademiei Române (1974), exclus 1990;membru de onoare al Societăţii Regale deChimie a Marii Britanii, membru al Academieide Ştiinţe din Ilinois, SUA.Ceauşescu, Nicolae(26.01.1918, Scorniceşti, jud. Olt –25.12.1989, Târgovişte)Preşedinte al României (1965–1989). Soţ alElenei C. A venit la 11 ani la Bucureşti caucenic cizmar. A fost arestat în 1932 pentruacţiuni în cadrul Partidului ComunistRomân (aflat în ilegalitate). În 1933 a fostdin nou arestat, pentru agitaţie în timpulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 166 31.10.2011 17:22:44


unei greve. A fost arestat şi în 1934, pentrustrângerea de semnături la Căile Ferate înfavoarea unei greve. În 1936 a fost trimisla Doftana pentru doi ani ca agitator antifascist.L-a întâlnit la închisoare pe GheorgheGheorghiu-Dej. A fost arestat dinnou în 1940. A fost secretarul TineretuluiComunist (1944–1945). În 1947 a condusMinisterul Agriculturii, apoi a fost ministrual Forţelor Armate. În 1952 a devenit membrual Comitetului Central al PMR, făcândparte din gruparea care a înlăturat-o peAna Pauker. La trei zile după moartea luiGheorghiu-Dej a devenit prim-secretar alPMR la sugestia lui Ion Gheorghe Maurer.El a schimbat denumirea partidului şi aţării. Din PMR a devenit PCR (PartidulComunist Român), iar ţara, din RepublicaPopulară Română, a devenit RepublicaSocialistă România. A devenit preşedinte alConsiliului de Stat, iar în 1974 preşedinteal ţării. În 1968 a denunţat public invaziasovietică din Cehoslovacia. În 1968, DeGaulle, iar în 1978, Jimmy Carter au vizitatRomânia. În cadrul programului dedestalinizare şi dezvoltare a societăţii socialistemultilateral dezvoltate, a luat măsuridrastice de demolare a unor obiective depatrimoniu şi a unor sate care au dispărutastfel de pe hartă. A interzis avortul şi adat puteri mari Securităţii pentru a păstraordinea în ţară. A adus mari privaţiuni dehrană, utilităţi şi libertăţi cetăţenilor, dindorinţa de a plăti toată datoria externă a ţării.După protestele izbucnite la Timişoaraîn 16 decembrie 1989, urmate de acelea dinBucureşti, 21 decembrie, şi din marile oraşeale ţării, a fugit împreună cu soţia din sediulCC al PCR, a fost prins şi executat după unproces sumar la Târgovişte, capitala istoricăa Ţării Româneşti, în ziua de Crăciun.Cebotari, Maria(10.02.1910, Chişinău – 9.06.1949, Viena)Soprană. A absolvit Conservatorul la Chişinăuca elevă a lui Mihail Berezovski. Actriţăla Teatrul de Artă din Moscova. Specializarela Berlin (1929). Solistă a Operei din Dresdapână în 1943, apoi a Operei din Viena.Richard Strauss a scris pentru ea Salomeea.A luat parte şi la festivalurile muzicale dinSalzburg la invitaţiile lui Bruno Walter şiHerbert von Karajan. Roluri în: Nunta luiFigaro, Turandot, Salomeea, Traviata, Rigolettoş.a. A jucat în filmul Odesa în flăcări, regiaIon Cantacuzino, 1942. Distinsă cu PremiulKammersängerin la 24 de ani. În 2004 laChişinău s-a făcut filmul Aria, scenariuDumitru Olărescu, despre viaţa ei.CelanMaria CebotariPaul CelanCelac, Valentin(26.02.1939, Hâjdieni, Basarabia)Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău. A lucratla grădina botanică a AŞM. A organizatşi condus Laboratorul de citogenetică laInstitutul de Ameliorare şi Seminologie aGrâului din Mironovka (Ucraina). A participatla expediţiile complexe de cercetarea resurselor genetice ale plantelor păioase,organizate de VIR (Leningrad) în Georgia,Armenia şi Azerbai djan (1974–1976), a colectatşi studiat un genofond bogat de grâu,secară, aegilops etc. şi a publicat lucrărioriginale în domeniul geneticii, ecologiei şifilogeniei grâului. A lucrat la Institutul deBotanică al AŞM, apoi la Institutul de Genetică.A creat 18 soiuri noi (arahide, năut,fasoliţă, soia, linte, bob, latir). Are 24 debrevete de invenţie (distinse cu 18 medaliide aur, argint şi bronz, titlul şi insignade Inventator de Elită, România, 2004)).Lucrări: Эмбриология пшеницы, 1974, încolaborare; Адаптативный потенциалкультурных растений, 1988, în colaborare.A fost distins cu Medalia Meritul Civic.Membru al Academiei Internaţionale deŞtiinţe Ecologie şi Protecţie Vitală de pelângă ONU (Rusia, 2005). Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Celan, Paul, nume la naştere Paul Antchel(23.11.1920, Cernăuţi, Bucovina –1.05.1970, Paris)Poet. Evreu ca etnie. A studiat Medicinala Paris şi Filologia romanică la Cernăuţi.Arestat în timpul războiului, scapă de holocaust(1943, dar verişoara lui moare în lagărîn Transnistria), iar în 1944 se refugiază înRomânia, unde lucrează ca translator, la Bucureşti,până în 1947, când pleacă la Viena,iar în anul următor la Paris. Prieten cu RenéChar. A primit Premiul Georg Büchner în1960. A scris versuri în germană: Der Sandaus den Urnen, 1948; Mohnund Gedachtnis,167ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 167 31.10.2011 17:22:44


168Sergiu Celibidache1952; Von schwelle zu schwelle, 1955; Sprachgitter,1959; Die Niemandsrose, 1963; Altemwunde,1967; Lichtzwang, 1970. S-a sinucis.Celibidache, Sergiu(28.06.1912, Roman – 14.08.1996, Paris)Dirijor şi compozitor. Primii ani şi i-a petrecutla Iaşi, unde a luat lecţii de pian şicompoziţie, apoi s-a înscris la cursurile defilosofie şi matematică ale Universităţii dinBucureşti. În 1936 a plecat la Berlin, unde astudiat la Academia de Muzică, având profesoripe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen(compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). Înacelaşi timp audiază cursurile de filosofie alelui Eduard Spranger (psihologie) şi NicolaiHartmann (metafizică). A devenit în 1945dirijor pro tempore al faimoasei OrchestreFilarmonice din Berlin, întrucât directorulacesteia, Wilhelm Furtwängler, fusesesuspendat din funcţie, fiind suspectat a ficolaborat cu regimul nazist. Până în 1952,când Furtwängler – reabilitat – redevine şefal orchestrei, Celibidache dirijează peste400 de concerte cu Orchestra Filarmonicădin Berlin, impunându-se ca personalitatemuzicală de o excepţională exigenţă artistică,nu totdeauna comodă pentru componenţiiunei orchestre. Suferă o mare deziluzie cândaceştia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajansuccesor al lui Furtwängler. Începând dela această dată, pentru un timp, nu mai areo funcţie permanentă, fiind invitat cu regularitatela pupitrul unor renumite orchestresimfonice europene: Orchestra Radio dinStuttgart (Germania), Orchestra Naţionalădin Paris (Franţa), Orchestra SimfonicăRadio din Stockholm (Suedia). Între 1960 şi1962 ţine cursuri de perfecţionare în arta dirijoralăla Accademia Musicale Chigiana dinSienna (Italia), mai târziu la Fontainebleau(Franţa) şi la München (Germania) pentrutineri dirijori selecţionaţi cu multă severitate.Mădălin Voicu i-a fost elev. În 1979primeşte funcţia de director muzical generalal oraşului München şi de dirijor permanentCelibidacheLeonid Cemortanal Orchestrei Filarmonice din acest oraş.Printre alte compoziţii, este autorul unuiimpresionant Requiem, a patru Simfonii şi alunui Concert pentru pian şi orchestră, rămaseîn cea mai mare parte inedite. Pentru activitateasa artistică a primit diverse distincţii,printre care: cetăţean de onoare al oraşuluiMünchen (1992), membru de onoare alAcademiei Române (1992), Doctor HonorisCausa al Universităţii din Iaşi (1992),Ordinul Maximillian pentru Ştiinţă şi Artă(Germania, 1993).Cemortan, Leonid(6.11.1927, Chetrosu, Basarabia –27.06.2009, Chişinău)Teatrolog. A absolvit Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Specializare la Academia de ŞtiinţeSociale din Moscova. A condus DirecţiaArte a Ministerului Culturii din Moldovaşi Filarmonica de Stat a Moldovei. A fostministru adjunct al Culturii, coordonatoral Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti,director al Institutului de Istorie şi Teoriea Artei al AŞM. Lucrări: Prietenul nostru –teatrul (1983); Становление молдавскогосоветского театра (1986); Teatrul Naţionaldin Chişinău (1920–1935), (2000); ActorulEugeniu Ureche (2005) şi peste 200 de studiişi articole dedicate diverselor probleme şiaspecte din domeniul artei teatrale, publicateîn diferite ediţii: Die Traditionen der Kulturbeziehungen zwischen der Moldau und Osterreich(Viena, 1996); L’héritage thraco-dace dans lethéâtre folklorique roumain (1996); Theatre ofMoldova at the Cross-roads (Londra, 1998);Aurel Ion Maican şi teatrul românesc din Basarabiainterbelică (2000); Drama intelectualilor destânga (2002); Teatrul naţional şi globalizarea(2003); Maria Cosmacevscaia la Teatrul Naţionaldin Chişinău (2004); Un destin basarabean:Andrei Lupan (2004). A participat la constituireateatrelor Vasile Alecsandri din Bălţi(1957) şi Luceafărul din Chişinău (1960).Distins cu titlurile de Om Emerit, laureat alPremiului AŞM, Ordinul Republicii, MedaliaAŞM Dimitrie Cantemir, Medalia PentruVitejie în Muncă. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Cercel, Florina(28.01.1943, Piatra-Neamţ)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti. A jucatpe scenele Teatrului Dramatic de Stat dinGalaţi (1964–1965), Teatrului Naţionaldin Timişoara (1965–1973), Teatrului Naţionaldin Bucureşti (din 1972). Roluri: înteatru – Despot Vodă de Vasile Alecsandri,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 168 31.10.2011 17:22:44


egia Emil Reus, 1971; Troienele de Jean PaulSartre după Euripide, regia Mircea Marosin,1969; Danton de Camil Petrescu, regiaHorea Popescu, 1974; O scrisoare pierdutăde I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979;Peripeţiile bravului soldat Svejk de JaroslavHašek, regia Dem Rădulescu, 1975; Tinereţealui Moromete de Marin Preda, regia AncaOvanez Doroşenco, 1981; Electra – O trilogieantică după Euripide, Sofocle şi Seneca, regiaAndrei Şerban, 1990; Casa Bernardei Albade Federico García Lorca, regia Felix Alexa,1994; Azilul de noapte de Maxim Gorki, regiaIon Cojar, 1998; Inimă de câine după MihailBulgakov, regia Iuri Kordonski, 2005; înfilm – Fraţii, regia Mircea Moldovan, 1970;Filip cel bun, regia Dan Piţa, 1973; Premiera,regia Mihai Constantinescu, 1973; Luminişi umbre – serial TV, regia Andrei Blaier,1976; Marele singuratic, regia Iulian Mihu,1977; Femeia din Ursa Mare, regia AdrianPetringenaru, 1980; Căruţa cu mere, regiaGeorge Cornea, 1984; Crucea de piatră, regiaAndrei Blaier, 1993; Ambasadori caută patrie,regia Mircea Daneliuc, 1997; Inimă de ţigan,serial TV. Premiul UNITER pentru cea maibună interpretare feminină pentru rolulVassa Jeleznova din piesa Vassa Jeleznova, deMaxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. OrdinulNaţional Serviciu Credincios în grad deCavaler, 2002. Premiul Ministerului Culturiişi Cultelor pentru cea mai bună actriţă aanului 2002.Cerchez, Grigore(5.10.1850 – 1927, Bucureşti)Arhitect. A studiat arhitectura la Paris şi afost profesor de arhitectură la Bucureşti.Unul dintre fondatorii stilului neoromânescîn arhitectura modernă. A lucrat împreunăcu Paul Gautereau (arhitectul francez carea construit CEC-ul din Bucureşti), PalatulCotroceni (1912–1927), dar şi singur (Şcoalade Arhitectură, faţada Muzeului Antipa,casa lui Emil Lahovary). A participat la proiectareaclădirii ASE, a construit Bursa dinBucureşti, a construit Şcoala de Arhitecturădin Bucureşti. O stradă şi un liceu din Bucureştiîi poartă numele.Cerchez, Mihai(1872, Brăila – 1922, Bucureşti)Avocat şi pilot. Armean la origine. A înfiinţatla 20 noiembrie 1909 Complexul Aeronauticde la Chitila, primul din ţară. A fost directorulaerodromului Chitila. Acolo au fostpregătiţi piloţii militari români (în numărde 21), dar şi străini, de către Aurel Vlaicu.Aceştia au învăţat tehnica pilotajului peCernaFlorina CercelPanait Cernaavioane tip Farman III model 1909 construiteîn licenţă la atelierele de la Chitila. În 1910aviaţia română a executat manevre militareîn zona Brăilei, cu zbor de recunoaştere laSlatina şi Piatra Olt. În 1911–1912 a maideschis un aerodrom la Cotroceni şi unulla Bucureşti-Băneasa. Tot el a introdus şiinsigna de pilot militar.Cerchez, Mihail Cristodulo(8.06.1839, Bârlad – 12.06.1885, Iaşi)General. La origini familie circaziană (armeană)ajunsă în Moldova. A urmat AcademiaMihăileană la Iaşi. Junimist. A intratîn armată în 1856 şi a lucrat la garnizoaneledin Ploieşti şi Bucureşti. După îndepărtarealui Al. I. Cuza demisionează din armată şi seretrage la Iaşi. Rechemat în armată în 1867,funcţionează la garnizoanele din Galaţi şiIsmail. A devenit comandantul Regimentului4 linie din Craiova, în care calitateparticipă la manevrele armatei ruse (1875).În timpul Războiului de Independenţă acomandat Divizia a II-a a Corpului II deArmată. A luptat la Griviţa, Bucov, Opanez,Smârdan, Plevna, Vidin. Osman paşa i s-apredat, a semnat capitularea şi i-a predatsabia. Împreună cu el au fost luaţi prizonieri2 100 de şefi ai oştirii otomane şi 46 000 deoşteni. A primit Virtutea Militară, 1878. ÎnBulgaria, la Plevna, pe locul acelei capitulări,există un bust al lui în faţa Mausoleului ostaşuluiromân. Astăzi Batalionul 85 Logisticdin Bârlad îi poartă numele, ca şi o stradădin Bucureşti şi una din Craiova.Cerna, Panaitnume la naştere Panait Stancioff(25.09.1881, Cerna, jud. Tulcea –26.03.1913, Leipzig)Poet. Bulgar ca etnie. Doctor în litere la Leipzigcu teza „Die Gedankenlyrik“ („Liricade concepţie“). Apreciat ca poet de cercullui Mihail Dragomirescu. A creat o poezieconceptuală: Poezii, 1910.169ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 169 31.10.2011 17:22:44


170Cernat, Alexandru(28.01.1834, com. Vârlezi, jud. Galaţi –8.12.1893, Nisa, Franţa)General. A fost, în anii Războiului de Independenţă,pe rând, şeful Armatei de Operaţii(iulie–decembrie 1877), şeful MareluiCartier General (decembrie 1877–martie1878) şi ministru de Război (aprilie–august1877, martie–noiembrie 1878), având meritedeosebite în succesele militare repurtate deforţele române în asalturile de la reduteleGriviţa 1 şi 2 şi cucerirea Plevnei.Cernătescu, Radu(17.08.1894, Huşi – 17.01.1958, Iaşi)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimiela Iaşi şi a fost profesor al facultăţii (dechimie fizică şi analitică). A avut contribuţiiîn legătură cu influenţa electroliţilorasupra solubilităţii apei în fenol, a studiatsulfocianaţii complecşi, a făcut analiza apeidin râuri, lacuri şi limanuri sub aspectulchimiei anorganice. Lucrări: Nouvelle methodede dosage du cadmium, 1923; Le potentieldes métaux dans les liquides purs, 1924; Amineset hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents,1943; Tratat elementar de chimie organică,2 vol., 1950–1951. Laureat al Premiului deStat. Membru titular al Academiei Române(1948), preşedinte al filialei Iaşi a Academiei(1949–1958). Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe din Ungaria.Cernea, Mihail(14.10.1931, Iaşi)Sociolog. A absolvit Filosofia la Bucureşti şi afost cercetător la Institutul de Filosofie al AcademieiRomâne. Din 1974 a lucrat ca sociologla Banca Mondială din Washington. A efectuatstudii de profil în China, India, Mexic,Pakistan, Senegal, Thailanda, Tanzania. S-aocupat de sociologie rurală, sociologia dezvoltăriişi antropologie socială. Lucrări: Profilulspiritual al clasei muncitoare – cercetări sociologice,1964; Monographic Research on Rural Communitiesin Romanian Sociology, 1974; A System forMonitoring and Evaluation Agricultural ExtensionProjects, 1977; Puting People First: Sociological Variablesin Development Projects, 1985; Deplasărilede populaţie şi reaşezarea populaţiei în proiectele dedezvoltare, 1990. Membru al Asociaţiei Internaţionalede Sociologie, al Societăţii pentruAntropologie Aplicată, al Societăţii Europenede Sociologie Rurală, membru corespondental Academiei Române, 1991.Cernei, Elena(1.03.1924, Bairamcea, Ucraina –28.11.2000, Grecia)Mezzosoprană. A absolvit Academia de Muzicădin Bucureşti. Solistă a Operei RomâneCernatdin Bucureşti. A susţinut spectacole la Scaladin Milano, Metropolitan Opera din NewYork (1968), Covent Garden, Opera dinParis. A interpretat ariile celebre în: Orfeuşi Euridice de Gluck; Semiramida de Rossini;Trubadurul, Don Carlos, Aida de Verdi; CavalleriaRusticana de Mascagni; Carmen de Bizet;Samson şi Dalila de Saint-Saens; Oedip deGeorge Enescu; Doamna Chiajna de Buicliu;Nana, Jota de De Falla; La Mitrane de Rossi;Doar cel ce-a suferit de Ceaikovski; În miculoraşel de Vasilescu; Să treci prin lume fără dorde Leon; Şi dacă ramuri bat în geam de Nicola;Inimă, ciutură spartă de Xenopol.Cernescu, Nicolae(31.08.1904, Câmpulung, jud. Argeş –26.04.1967, Bucureşti)Chimist şi pedolog. A absolvit Facultatea deŞtiinţe din Bucureşti şi şi-a luat doctoratulla Politehnica din Zürich. A lucrat la Facultateade Agronomie din Bucureşti (chimiasolului). A avut contribuţii la îmbunătăţireafertilităţii solurilor. Lucrări: Capacitatea deschimb a solului în raport cu conţinutul de argilăşi humus, 1939; Regimul potasiului din complexulde alterare în raport cu condiţiile bioclimatice alesolurilor zonale, 1960. Membru fondator alSocietăţii Naţionale Române pentru ŞtiinţaSolului, membru şi preşedinte al SocietăţiiInternaţionale de Ştiinţa Solului, membru alAcademiei Române (1963) şi preşedinte alSecţiei de ştiinţe agricole şi silvice a acesteia(1966–1967).Cernov, Alexandrinanume la naştere Alexandrina Grecu(27.11.1943, Hotin, regiunea Cernăuţi, azi Ucraina)Istoric literar. A absolvit Filologia la Universitateadin Cernăuţi. A lucrat la Televiziuneadin Cernăuţi, la redacţia emisiunilor în limbaromână. Este lector la Universitatea dinCernăuţi. A fost vicepreşedinte al FundaţieiCulturale Române din Bucureşti (1998).Din 1994 conduce revista Glasul Bucovinei.Membru fondator al Societăţii pentruCultură Românească Mihai Eminescu dinCernăuţi, director al Editurii Alexandrucel Bun. Lucrări: Nuşici şi Caragiale. Studiucomparativ tipologic, 1964; Ion Druţă şi AntonPavlovici Cehov, 1982; Istoria şi istorismul înopera lui Ion Druţă, 1990. Membru de onoareal Academiei Române (1992).Cernovodeanu, Paul(11.02.1927, Bucureşti – 29.01.2006, Bucureşti)Istoric. A absolvit Şcoala Superioară de Arhivisticădin Bucureşti (1948), apoi Facultateade Istorie şi Filosofie (1950). A fost cercetătorşi director adjunct (1990–1997) la InstitutulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 170 31.10.2011 17:22:45


ChecaisElena Cernei Sergiu Certan Trixy Checaisde Istorie Nicolae Iorga. Specialist în istoriaveche şi medie, a publicat peste 300 de lucrări:Răscoala seimenilor şi dorobanţilor din Bucureşti,1655, 1961; Călători străini despre ţărileromâne, 9 vol., 1968–1997; Basarabia. Dramaunei provincii istorice româneşti în context politicinternaţional. 1806–1920, 1993; În vâltoareaprimejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovatede Constantin Brâncoveanu, 1688–1714,1997. Membru de onoare al Academiei Române(1999). Membru al Societăţii IstoricilorRomâni, al Asociaţiei de Studii Neogreceştide pe lângă Universitatea Harvard din Cambridge/Massachusetts,SUA ş.a.Certan, Sergiu(17.04.1952, Chişinău)Economist. A absolvit Facultatea de Economiea Institutului Politehnic din Chişinăuşi s-a specializat la Institutul Central Economico-Matematical Academiei de Ştiinţea URSS. A fost şef de secţie la Institutul deCercetări Ştiinţifice în domeniul Planificăriial AŞM, şef al direcţiei generale în MinisterulEconomiei Naţionale, director al Institutuluide Cercetări Economice al AŞM, director alCentrului de Studiere a Problemelor Pieţei şivicepreşedinte al Comitetului de Stat pentruReformele Economice. A fost ministru alEconomiei şi profesor la Academia de StudiiEconomice din Moldova. Specializare laInstitutul Fondului Monetar Internaţional şiComisia Valorilor Mobiliare, SUA, în Cehia,Germania, Franţa, Belgia şi Luxemburg(1998–2001). Lucrări: Производственныеобъединения: оценка эффективности ивыбор состава (1981); Агропромышленныйкомплекс республики: анализ и планированиенароднохозяйственных результатов (1981);Система натурально-стоимостных межотраслевыхбалансов союзной республики(1984); Analiza şi estimarea dezvoltării economieiinformale în Republica Moldova (1995); Economiatenebră a Republicii Moldova: aspecte calitativeşi cantitative (1996). Membru al Consiliuluipentru Reformele Economice pe lângăGuvernul Republicii Moldova, membru alCongresului Economic Internaţional, vicepreşedinteal Asociaţiei Economiştilor dinMoldova, preşedinte al Consiliului Burseide Valori a Moldovei, preşedinte al Fonduluipentru Susţinerea Antreprenoriatului şiDezvoltarea Micului Business din Moldova.Cervinski, Vasili(20.10.1908, Rusia – 16.04.1971, Chişinău)Economist. Evreu ca etnie. A venit în Moldovadupă 1945 şi s-a ocupat de organizareaeconomiei noului stat ca parte integrantă aeconomiei URSS. Membru fondator al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1961).Ceterchi, Ioan(16.12.1926, Ferneziu, azi cartier din Baia Mare –5.04.1992, Bucureşti)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept dinCluj, unde a obţinut şi doctoratul (1953).După absolvirea studiilor a lucrat ca profesorla Catedra de teoria şi istoria statuluişi dreptului din cadrul Facultăţii de ŞtiinţeJuridice din Cluj. În paralel a deţinut şifuncţia de şef al Secţiei de ştiinţă şi cultură aRegionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferatla Universitatea din Bucureşti, devenindtotodată membru al CC al PCR (1974–1984), preşedinte al Consiliului Legislativ(1971–1980) şi membru al Consiliului deStat al R.S. România (1975–1980). În perioada29 martie 1980–23 ianuarie 1982 aîndeplinit funcţia de ministru al Justiţiei înGuvernul Ilie Verdeţ. A fost trimis apoi ambasadorîn Suedia şi Norvegia (1984–1990).Pe 30 ianuarie 1990 a fost rechemat din calitateade ambasador al României în RegatulSuediei. A fost ales membru corespondent alAcademiei Române (1974).Checais, Trixynume la naştere Dumitru Checais(22.12.1914, Piteşti – 05.1990, Galaţi)Balerin. A studiat Artele Plastice la Bucureşti,apoi dansul la şcoala Floriei Capsali (stilul171ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 171 31.10.2011 17:22:45


172Mircea Chelarufrancez) şi la cea a lui Iris Barbura (mătuşă alui Gelu Barbu şi soră a lui Filaret Barbu) şiHarold Kreutzberg (în filiera expresionismuluigerman). Cel mai mare balerin al deceniuluitrei al veacului XX. Profesorul lui GeluBarbu şi Miriam Răducanu. Arestat şi trimisla Canalul Dunăre–Marea Neagră, a revenitîn 1960 coregraf la Opera Română. A făcutdeopotrivă scenografie, costume şi regiede spectacol. Este considerat cel mai maredansator român al jumătăţii de veac XX prinmodernitatea limbajului coregrafic. A dansatfoarte mult pe muzică de Debussy.Chelaru, Mircea(3.07.1949, Rediu, jud. Iaşi)General. A absolvit Şcoala Superioară de OfiţeriActivi Nicolae Bălcescu din Sibiu şi AcademiaMilitară, Facultatea de Arme Întrunite.A fost şef de Stat Major la Regimentul 2 Mecanizat(1981–1985); şeful Biroului Operaţiişi Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată;şeful Cercetării la Divizia 57 Blindate (1990).În 1990 a fost detaşat la Serviciul Român deInformaţii, iar în intervalul 1990–1993 a lucratca ataşat militar al României în Iordania.Specializări la Colegiul de Studii Strategiceşi Economice de Apărare George Marshall(1994), Cursul Militar Internaţional la InstitutulInternaţional de Drept Umanitar de laSan Remo (1995), Cursul de Apărare Interarme– Noul Parteneriat pentru MenţinereaPăcii – SHAPE (1996). În 2000 a fost şef alStatului Major General, perioadă în care adeclanşat o serie de acţiuni în scopul accelerăriiprocesului de reformă. Este membrufondator al Fundaţiei Colegiului Naţional deApărare, al Fundaţiei Manfred Wöerner, alFundaţiei Pro Patria şi preşedinte fondator alAsociaţiei George Marshall.Chendi, Ilarie(21.11.1871, Dârlos, Târnava Mare –25.06.1913, Bucureşti)Critic literar. Adept al tradiţionalismului.A absolvit seminarul teologic la Sibiu şiChelaruPavel ChihaiaLiterele la Universitatea din Bucureşti.A lucrat la Biblioteca Academiei Române.A colaborat la Tribuna din Sibiu şi a fondatpublicaţiile Viaţa literară și Viaţa literară şiartistică. Sămănătorist ca opţiune culturală.A colaborat la enciclopedia lui CorneliuDiaconovici. Polemist pasionat, cerea criticiisă fie „instructivă şi distructivă“. A scriscronici, foiletoane: Preludii, 1903; Fragmente,1905; Impresii, 1908. Este editor al operei luiEminescu: Literatura populară, 1902; Alecsandri:Scrisori, 1904; Ion Creangă: Operecomplete, 1909.Chesarie Râmniceanul(? – 9.01.1780, Râmnicu Vâlcea)Cărturar. Bucureştean de baştină. A studiatla Academia Grecească din Bucureşti. Caepiscop al Râmnicului (din 1774) a sprijinitşcolile şi activitatea tipografică. A renovat tipografiadin Râmnicu Vâlcea a lui Antim Ivireanulcu sprijin de la Sibiu. A făcut parte, în1770, din delegaţia care a prezentat doleanţeleţării la Petersburg, în faţa ţarinei Ecaterinaa II-a. Împreună cu Mihai Cantacuzino s-aîntâlnit la Iaşi cu feldmareşalul P.A. Rumianţev,după Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774).A tradus în româneşte Mineele, tipărind şasevolume (1776-1779) şi accentuând în prefeţeoriginea daco-romană a românilor.ChiajnaV. Basarab, ChiajnaChihaia, Pavel(23.04.1922, Corabia, Romanaţi)Scriitor. A frecventat Literele la Bucureşti, fărăa absolvi, din cauza războiului. A colaborat laFapta, Timpul, Ecoul, piesa lui, Viaţa ascunsă,1945, fiind analizată în manuscris de PetruComarnescu în „Universul literar“. A făcutparte din organizaţia anticomunistă MihaiEminescu, fiind închis de două ori între 1948şi 1960 şi eliberat din lipsă de probe. A lucratla Institutul de Istoria Artei (1960–1978). S-aperfecţionat la Geneva şi Paris (doctorat înistoria artei), plecând definitiv în Germania în1978, unde colaborează la publicaţia Limite şila Radio Europa Liberă. Lucrări: La farmeculnopţii, teatru, 1945; Simfonia dobrogeană, trilogie,proză, din care a publicat Blocada, 1945,iar Toragai a rămas în manuscris; Tradiţii şiinfluenţe occidentale în Ţara Românească, 1983;Immortalité et decomposition dans l’art du MoyenÂge, 1988; Faţa cernită a libertăţii, 1990 (textelede la Europa Liberă); Treptele nedesăvârşirii şiMărturisiri din exil, ambele din 1994; Ţara Româneascăîntre Bizanţ şi Occident, 1995; Treptelenedesăvârşirii, 1997; Legendele unei lumi posibile,2000; Înfăptuiri pontice, 2005.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 172 31.10.2011 17:22:45


Chinezu, Ion(15.08.1894, Sântana de Mureş, jud. Mureş –10.12.1966, Cluj)Critic literar. A absolvit Facultatea de Teologiede la Blaj. Animator al revistei Gând românesc,militant pentru unirea Transilvanieicu România. S-a ocupat de relaţiile literareromâno-maghiare: Aspecte ale literaturii maghiareardelene, 1930 şi a tradus în română peMoricz Zsigmond, Thomas Mann.Chintea, Pavel(9.07.1938, Pănăşeşti, Basarabia)Chimist. A absolvit Institutul de Farmaciedin Zaporojie. Profesor universitarşi cercetător la Institutul de Genetică şiFiziologie a Plantelor al AŞM. Este autorulunor preparate originale noi cu proprietăţibioreglatoare pentru agricultură, ecologicinofensive, care sporesc cu mult productivitateaplantelor cultivate (legumicole,spicoase, tutun, sfeclă de zahăr, culturipomicole, viţă-de-vie ş.a.) şi rezistenţa lorfaţă de condiţiile climaterice nefavorabile şiboli. Sub conducerea lui au fost obţinutemai mult de 400 de substanţe chimice noi,unele omologate şi în România, Belarus,Ucraina. Distins cu Premiul de Stat alRepublicii Moldova, Premiul PrezidiuluiAŞM, Premiul Academiilor de Ştiinţe dinUcraina, Belarus şi Moldova. A primitMedalia Meritul Civic a Moldovei, MedaliaD. Cantemir a AŞM, Medalia de Aur a OrganizaţieiMondiale de Proprietate Intelectuală(OMPI). Membru titular al Academieide Ştiinţe din New York şi al AcademieiInternaţionale de Informatizare.Chiorsac, Mihai(30.08.1948, Mărcăuţi, Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Energeticăa Institutului Politehnic din Chişinău şi s-aspecializat la Secţia cibernetică-energetică aInstitutului de Energetică al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Director al Institutuluide Energetică şi profesor la Facultatea deEnergetică. A coordonat funcţionarea înparametri normali a complexului energetical Moldovei (cercetarea regimurilorde funcţionare a reţelelor electrice dedistribuţie, elaborarea metodelor de calcula pierderilor tehnologice şi comerciale înaceste reţele şi a compatibilităţii electromagnetice).Cercetările privind evaluareastării curente tehnice a sistemului electroenergetic(1996–2000) au cotribuit la elaborareaStrategiei Energetice a RepubliciiMolodova până în 2010 şi determinareaChiriacobiectivelor pentru aderarea sistemuluienergetic naţional la Sistemul EnergeticEuropean (UCTE). Laureat al PremiuluiAcademiilor de Ştiinţe a Moldovei, Ucraineişi Bielorusiei.Chirău, Pavel(27.09.1952, Novoselovka, reg. Odessa,azi în Ucraina – 8.11.2008, Chişinău)Colonel. A fost unul dintre creatorii ArmateiNaţionale a Republicii Moldova dupăce aceasta a devenit independentă. A fostprimul ei şef de Stat Major şi prim-viceprimministrual Apărării. Eliberat din funcţieîn 1997.Chircă, Sergiu(10.10.1934, Chişinău)Economist. A absolvit Facultatea de Economiela Chişinău şi şi-a susţinut doctoratulla Institutul Economico-Financiar dinLeningrad. Profesor de economia muncii laPolitehnică, apoi la Universitatea din Chişinău.Contribuţii în domeniul valorificăriipotenţialului economic, reproducerii forţeide muncă şi amplasării ei. Lucrări: Condiţii şiobstacole în calea integrării celor două state româneşti,1992; Încotro merge agricultura RepubliciiMoldova, 1992; Criza economică şi politică înRepublica Moldova şi căile de ieşire din ea,1995; Mecanismul de funcţionare a economiei,2 vol., 1997. Premiul de Stat al RepubliciiMoldova. Membru de onoare al AcademieiRomâne, 1997.Chirescu, Ioan D.(5.01.1889, Cernavodă – 25.03.1980, Bucureşti)Compozitor. A început studiile la Conservatoruldin Bucureşti şi le-a continuat la ScholaCantorum din Paris ca elev al lui Vincentd’Indy. A absolvit şi Teologia la Bucureşti.A fost profesor şi director (1950–1955) alConservatorului din Bucureşti. A predat şila Academia de Muzică Bisericească. A scrismuzică simfonică, de cameră şi, mai ales,corală: Cântecul cucului, 1919; Colo-n umbrapomilor, 1937; Mama, 1933, pentru solistşi cor bărbătesc; Doruleţ, doruleţule, 1948;Răspunsuri liturgice, 1934; Pre tine te lăudăm,1934. Laureat al Premiului de Stat. MaestruEmerit al Artei (1954), Artist al Poporului(1959), Profesor Emerit (1962).Chiriac, Corina(26.10.1949, Bucureşti)Cântăreaţă de muzică uşoară. Fiică a luiMircea C. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică din Bucureşti.A fost colegă de generaţie cu: GeorgeMihăiţă, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag,173ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 173 31.10.2011 17:22:45


ChiriacCorina Chiriac Cornel Chiriac Constantin Chiriţă174Tamara Creţulescu, Mircea Diaconu, ŞtefanVelniciuc. La Festivalul InternaţionalCerbul de Aur de la Braşov, ediţia 1971,obţine Cerbul de Bronz. Actriţă la Teatruldin Oradea până în 1974, când vine laTeatrul Giuleşti. Roluri în film – Cu mâinilecurate şi Aventuri la Marea Neagră, 1972; Trioformidabil, 1983; discografie – Eu sunt Corina(1981); Noapte bună, pe mâine (1983); Corina(1985); Şi ieri, şi azi, şi mâine (1987); Deschidfereastra (1995); Serenadă pentru Carul Mare(2002); Opriţi timpul – Mari succese, vol. I(2003); Ne cunoaştem din vedere – Mari Succese,vol. II (2005); Inimă nebună – Mari Succese,vol. III (2006). Înregistrează numeroase şlagărepentru radio şi TVR. Concertează înRDG, Cehoslovacia, URSS, Bulgaria, Portugalia,Polonia, Elveţia, RFG. Compuneea însăşi melodii. În intervalul 1988–1994a locuit la Los Angeles. Uniunea criticilormuzicali îi oferă Premiul O viaţă dedicatăcântecului (2000).Chiriac, Cornel(8.05.1941, Uspenka, Bugeac, Basarabia, aziUcraina – 4.03.1975, München, Germania)Jurnalist. A absolvit Institutul Pedagogic laPiteşti. A militat pentru acceptarea jazzuluica gen muzical în România vremii. Membrufondator al Federaţiei Europene de Jazz, acopiat discuri întregi pe benzi şi le-a aranjatîn arhiva Radiodifuziunii Române, unde eraredactor muzical. A difuzat pentru primaoară Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dylan,Joan Baez. Din 1969 a lucrat la postulde radio Europa Liberă, secţia română (Jazzmagazin). Din 1995 la Piteşti există Clubulde Jazz Cornel Chiriac.Chiriac, Mircea(1919, Bucureşti – 1994, Bucureşti)Compozitor. Tată al Corinei C. A absolvitConservatorul Regal de Muzică din Bucureştica elev al lui Mihail Jora, Ion NonnaOttescu, Ionel Perlea. A fost profesor de armoniela Conservatorul din Bucureşti. IonelVoineag şi Maria Ciobanu i-au fost elevi.Adept al lui Dimitrie Gusti, a contribuit laîmbogăţirea arhivei de folclor a Institutuluide Folclor şi a scris pe această temă: Muzicapopulară isvor al creaţiei profesionale, 1963.A compus piese simfonice şi operă: Serenada,1937; Rapsodia nr. 1, 1951; Bucureştiide altădată, 1957; Iancu Jianu, operă, 1964;Concert pentru orchestră de coarde, 1966; TerraDaciae, trei poeme pentru tenor şi orchestră,1977; Variaţiuni simfonice pentru pian şiorchestră, 1958; Thalassa, poem simfonic,1982. A compus şi muzică pentru filmele:Râpa Dracului, 1957; Două lozuri, 1957; D’alecarnavalului, 1958; Telegrame, 1959; Luminăde iulie, 1963.Chirilov (Kirilov), Elpidifor(8.10.1883, Şipca, Bucovina de Nord –1964, Odessa, Ucraina)Fizician. A absolvit Universitatea Novorosiiskdin Odesa, unde a devenit apoi profesor.Director al Institutului de Fizică dinOdessa (din 1926). Contribuţii în domeniulopticii (a descoperit efectul fotoelectric negativîn 1930 şi a arătat că este legat de formareaunei imagini ascunse, stabilind astfellegătura între procesele fotoelectrice şi fotochimice).Lucrări: Structura fină a spectrului deabsorbţie a argintului galoid colorat fotochimic,1954; Revista fotografiei ştiinţifice şi aplicate şi acinematografiei, 1959. Laureat al Premiului deStat al URSS, al Premiului Lenin. MaestruEmerit al Ştiinţei din Ucraina.Chiriţă, Constantin(12.03.1925, Ibăneşti, jud. Vaslui –14.11.1991, Bonn-Königswinter, Germania)Prozator. Studii politehnice neterminate.Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti, redactor la diverse publicaţiiliterare. Remarcabil în proza de aventuripentru copii şi tineret: Cireşarii (1956–1963,5 volume: Cavalerii florii de cireş, Castelul feteiîn alb, Roata norocului, Aripa de zăpadă, DrumENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 174 31.10.2011 17:22:45


un, Cireşari!) – Premiul Uniunii Scriitorilor;Trilogia în alb, 1964–1969, Premiul UniuniiScriitorilor; Romantica, 1986.Chiriţă, Constantin D.(8/21 august 1902, Bucureşti –10.10.1993, Bucureşti)Pedolog. A absolvit Silvicultura la Bucureşti.S-a specializat în pedologie la Giessen, Tharandtşi Eberswalde în Germania. A înfiinţatprimul laborator din România specializatîn soluri forestiere în cadrul Serviciului deStudii al Casei Autonome a Pădurilor Statului.Membru fondator al Institutului deCercetări Forestiere. Director al Centruluide Pedologie şi Ecologie Forestieră (1968–1970) şi al Institutului de Studii şi CercetăriPedologice al Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Silvice. A creat primul sistem genetic declasificare a solurilor din România. Lucrări:Problema solului în silvicultura română, 1933;Geneza solurilor de stepă, 1941; Enciclopedie cubaze de pedologie generală, 1974. Membru alSocietăţii Române pentru Ştiinţa Solului,membru al Academiei Române (1990).Chirnoagă, Marcel(7.08.1930, Buşteni – 23.04.2008, Bucureşti)Grafician. Absolvent al Facultăţii de Fizico-Matematici din Bucureşti. Studii libere deartă. Specializat în grafică. A avut numeroaseexpoziţii personale în ţară şi în străinătate;lucrările sale figurează în mari muzee dinParis, Viena, Berlin, Bruxelles, Moscova, Florenţa,New York. Lucrări: Monştrii inevitabili(ciclu); Dante – Infernul (personajele); Labirintul;Don Quijote; Apocalipsa; Virtuţi şi vicii;Corabia nebunilor; Cele zece porunci. A executatşi sculptură în lemn, frescă. Premii; Premiultineretului al UAP, 1967; Premiul KätheKollwitz, Berlin, 1967; Premiul II la Bienalade la Cracovia, 1968; Premiul pentru graficăal UAP, 1970; Premiul Academiei Române,1975; Medalia de Aur Dante, Ravenna,1999; Diploma UAP, Chişinău, RepublicaMoldova, 2004.Chirnoagă, Platon(1894, Roman – 1974, Stuttgart)Comandant militar. Legionar. În al DoileaRăzboi Mondial a comandat Brigada aIV-a Artilerie din Divizia a IV-a Infanterie(Armata III), primind pentru aceasta gradulde general. După 23 august 1944 a comandatîntreaga Divizie a IV-a cu care a căzutprizonier la germani pe teritoriul Ungariei.A făcut parte din guvernul-fantomă în exilde la Viena (1944–1945), condus de HoriaSima. Aflat în lagărul de la Glasenbach, laChistrugăMarcel ChirnoagăDorin Chirtoacădispoziţia Tribunalului de la Nürnberg pânăîn 1947. Lucrări: Istoria politică și militară arăzboiului contra Uniunii Sovietice; Istoria Dacieişi continuitatea daco-romană.Chirtoacă, Dorin(9.08.1978, Chişinău)Primar general al municipiului Chişinău(din 2008), prim-vicepreşedinte al PartiduluiLiberal. A absolvit Facultatea de Drept,Universitatea din Bucureşti şi ColegiulJuridic Franco-Român de Studii Europene,Universitatea Paris I Panthéon – Sorbonne.A activat la Comitetul Helsinki pentruDrepturile Omului, filiala din RepublicaMoldova, în calitate de coordonator de proiecte.Imediat după facultate, în 2001–2003,a fost redactor şi redactor-coordonatoral emisiunii „Surprize, surprize”, la TVR.În momentul învestirii sale în funcţia deprimar general al municipiului Chişinău(17 iunie 2007) era cel mai tânăr primar alunei capitale europene. Reales în funcţie deprimar general în 2011.Chistrugă, Ion(11.12.1951, Sculenii Vechi, Republica Moldova)Director de imagine. Frate cu Mircea C.După ce a absolvit liceul la Chişinău s-aangajat la Moldova Film şi a traversat toateetapele meseriei de operator de imagine.Şi-a sporit experienţa lucrând şi la BelarusFilm din Minsk, studiourile Maxim Gorki şiMosfilm din Moscova. A revenit în 1997 laMoldova Film şi a realizat imaginea (uneorişi regia şi scenariul) pentru filme documentare:Acum e singur, 1997; Meşteşugul strămoşilor,1998; Moldova în situaţii extreme, 1999;Respiraţie artificială, 2001; Bine aţi venit înMoldova, 2002; O scrisoare pe Internet, 2003;Ştefan cel Mare – ctitor de Ţară, 2004; Dacii şiRomanii, 2006; Romanicii şi migratorii, 2006;Formarea statului medieval Ţara Moldovei,2006; Alexandru cel Bun şi Nou, 2006; Pământdionisiac, 2007. Om Emerit al Artei.175ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 175 31.10.2011 17:22:45


176Chistrugă, Mircea(6.02.1948, Sculenii Vechi, Republica Moldova)Regizor de film. Frate cu Ion C. A absolvitInstitutul de Cinematografie din Moscova,regie de film, la clasa lui R. Karmen. Regizorla Studioul Moldova Film, specializat înfilm documentar, genul reportaj, adesea înserial. Filmografie: Moldova Sovietică nr. 9,1969; Viaţa în imagini nr. 10, 1969; Viaţa înimagini nr. 3, 1971; Pionierii Moldovei, 1971;Moldova Sovietică nr. 10, 1971; Moldova Sovieticănr. 11, 1971; Moldova Sovietică nr. 1, 1972;Soarele din pocal, 1972; Moldova Sovietică nr. 3,1972; Elan, 1972; Tenacitate, 1972; Imagini aleplaiului natal, 1973; Moldova Sovietică nr. 1,1973; Moldova Sovietică nr. 4, 1973; Stăpâniimaşinilor, 1973; Căutare, 1976; Cu ocaziaunui jubileu, 1976; Zona neutră, 1976; Baladaformalismului, 1976; Ecoul zilelor de foc, 1977;Tinerii pe tatami, 1977; Acolo, pe îndepărtatulmeridian, 1977; Un duel pe apă, 1978; Unalbum ca amintire, 1978; Viaţa ca o continuăcăutare, 1978; Omul de la intersecţie, 1978;Ringul, 1979; Ca să revii, 1980; Calea spre celecinci cercuri, 1980; Pe magistrala albastră, 1980;Datorie ostăşească, 1981; Un meci cât o vacanţă,1981; Calăuze viclene, 1982; Moldova sportivă,1982; Ziua propagandistului, 1982; Vasile Lucaşi băieţii săi, 1983; Orbiţi de întuneric, 1983;Fântânarii, 1983; Lumină în întuneric, 1984;O altă frontieră, 1984; Cu spatele la adevăr,1985; Jocurile copilăriei noastre (scenariu şiregie în colaborare cu V. Druck), 1985; Sinceritate,1985; O şansă pentru învingător, 1986;După o zi grea, 1986; Fapta şi banul, 1986;Extemporal la ora de vârf, 1986; Cu faţa le perete,1987; Lumina cărţii, 1987; Mihail Grecu.Dincolo de culoare, 1988; Scări pe orizontală,1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Delirulblajinilor, 1989; Alte voci (scenariu şi regie),1989; Duminica Mare (scenariu şi regie încolaborare cu V. Druck), 1990; Spelunca,1990; Mâine iar va ieşi soarele, 1991; Extratereştrii(scenariu şi regie), 1991; Proscrişii(scenariu şi regie), 1991; Nu poţi fi tramvai(scenariu şi regie), 1991; La Ungheni, 1993;Când ţara te cheamă, 1994; Peregrinii, 1995;Aici departe, 2002; Proba de libertate, 2006;Venim şi mâine pe aici, 2007 ş.a. Membru şivicepreşedinte al Uniunii Cineaştilor dinRepublica Moldova. Premiul Naţional alCinematografiei Moldovei. Distins cu OrdinulGloria Muncii (2000).Chişinevschi, Iosifnume la naştere Iacob Roitman(1905, Chişinău, Basarabia – 1963, Bucureşti)Om politic. Şi-a luat numele după soţie.Evreu ca etnie. Supranumit Ioşca.ChistrugăMircea ChistrugăIosif ChişinevschiAutodidact. A intrat în Partidul ComunistRomân din 1928. Din 1930 s-a aflat în URSSla Şcoala Internaţională Lenin a Kominternuluide la Moscova. S-a întors în Româniaca şef al Departamentului de Agitaţie şiPropagandă al PCR (1944–1957). Arestat(1933–1936), l-a cunoscut în închisoarea dela Târgu Jiu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.A avut un rol în eliminarea lui Ştefan Forişşi a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Ca şi MironConstantinescu, a cerut, la Congresul din1956 al partidului, o serie de liberalizări, fiindeliminat din Biroul Politic al CC al PMRîn 1957. Tot peisajul epocii este cuprins înromanul Colecţie de biografii, autobiografii şimemorii contemporane de Petru Dumitriu.Chiţimia, Ion C(22.05.1908, Albuleşti, jud. Mehedinţi –19.02.1996, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Filologia la Universitateadin Bucureşti, ca elev al lui OvidDensusianu şi Nicolae Cartojan. Specializarela Varşovia. A lucrat la Institutul de IstorieLiterară şi Folclor din Bucureşti. Contribuţiila cercetarea literaturii române vechi şi afolclorului. Lucrări: Antologie de literaturăpopulară (I–III, 1953–1967); Cărţile populareîn literatura românească (I–II, 1963, cu DanSimonescu); Folclorul românesc în perspectivăcomparată (1971); T.T. Burada – Istoria teatruluiîn Moldova (1975). A editat Biblia lui ŞerbanCantacuzino (1988).Chiţu, Gheorghe(24.08.1828, Oboga, jud. Olt –28.10.1897, Mirila, jud. Olt)Om politic. A absolvit Dreptul la Viena.A participat la revoluţia de la 1848 în ȚaraRomânească. Deputat şi senator de Craiovadupă Mica Unire, ministru al Cultelor şiInstrucţiunii Publice, ministru de Finanţe,de Justiţie şi de Interne. A fondat ŞcoalaComercială din Craiova. A tradus din literaturafranceză. Preşedinte al Societăţii pentruÎnvăţătura Poporului Român. Membru alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 176 31.10.2011 17:22:46


CibotaruGheorghe Chivu Stoica Chivu Serghei Ciachir Arhip CibotaruAcademiei Române (1879) şi preşedinte alsecţiunii ei literare (1886–1888).Chivu, Gheorghe(7.10.1947, Micşuneştii Mari, jud. Ilfov)Filolog. A absolvit Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână la Universitatea din Bucureşti.Cercetător la Institutul de Lingvistică alAcademiei Române, apoi profesor la Facultateade Litere a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: G. Coşbuc, Opere alese, ediţie critică,vol. I, VII–IX, 1985, 1988, 1998, 2000; CodexSturdzanus, studiu lingvistic, studiu filologic,ediţie şi indice de cuvinte, 1993, PremiulAcademiei Române; Limba română – de la primeletexte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.Variantele stilistice, 2000; Institutiones linguaevalachicae. Prima gramatică a limbii românescrisă în limba latină, ediţie critică, 2001; Dicţionarulîmprumuturilor latino-romanice în limbaromână veche (1421–1760), 1992. Membru alSocietăţii de Ştiinţe Filologice din România.Membru fondator al Asociaţiei Române deTerminologie. Membru în Comitetele de redacţieale revistelor Limba română (Bucureşti)şi Limba română (Chişinău); redactor-şefadjunct al revistei Limba română (Bucureşti),din 2005. Membru corespondent al AcademieiRomâne.Chivu, Stoica(8.08.1908, Smeeni, Buzău –18.02.1975, Bucureşti)Om politic. A lucrat la CFR până în 1921,când a venit la Bucureşti. Arestat în 1934pentru grevele ceferiştilor. Membru PCRdin 1931. I-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej şiNicolae Ceauşescu la închisoarea Doftana(înainte de 1940). Membru al CC al PCR(1945–1967), prim-ministru al Românieiîn perioada 1955–1961, preşedinte alConsiliului de Stat în perioada 24 martie1965–9 decembrie 1967. Erou al MunciiSocialiste (1958). A fost înlocuit din toatefuncţiile de către Nicolae Ceauşescu. Separe că s-a sinucis.Chladek, Anton(1794, Elemer, Torontalul iugoslav –1882, Bucureşti)Gravor şi pictor. Ceh ca etnie. A studiat picturala Milano şi la Viena şi s-a specializatîn litografie, împrietenindu-se cu studenţiiAloisiu Ioan Hora şi cu Szarthmary. A venitla Bucureşti în 1835, în valul care precederevoluţiile de la 1848, şi a lucrat icoane şifresce pentru biserici, miniaturi din fildeş,dar mai ales portrete. A fost primul profesoral lui Nicolae Grigorescu şi influenţa sa(de fapt a Renaşterii italiene) este vizibilăîn felul cum viitorul mare pictor a realizaticoanele de la Agapia.Ciachir, Serghei(17.09.1917, Soldăţeşti, jud. Orhei, Basarabia –30.07.2003, Bucureşti)Aviator. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţiela Bucureşti. A lucrat la Ghimbav-Braşov,la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii de laPipera, la Flotila 1 Informaţie Iaşi. A luptatpe fronturile de est şi de vest (Transnistria,Cehoslovacia). Trecut în rezervă în 1948fără drept de pensie. A lucrat ca muncitorpână în 1979, când s-a pensionat. Distinscu Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade,Crucea de Aur şi Coroana României clasa aV-a cu panglică de Virtute Militară.Cibotaru, Arhip(20.02.1935, Cobâlnea, Basarabia –4.01.2010 Chişinău)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie şiIstorie la Universitatea de Stat din Chişinău.Lucrări: Ecoul gliei, 1958; Distanţe, 1964; Umbracomorilor, roman, 1967; Dans de toamnă,1973; Ferestre, 1978; Scrieri alese, 2 vol., 1978;Inscripţii pe Turnul Babel, 2000; Pe timpul luiTeleucă, roman-fapt (2010). A fost redactorșefal revistei Nistru. Secretar al Comitetuluide Conducere al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Premiul de Stat, distins cu titlulde Maestru Emerit al Artei, cu Ordinul GloriaMuncii şi Ordinul Republicii.177ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 177 31.10.2011 17:22:46


CibotaruMihail Gh. Cibotaru Ştefan Cicio-Pop Iacob Cihac Mihai Cimpoi178Cibotaru, Mihail Gheorghe(21.06.1934, Vărvăreuca, Basarabia)Scriitor. A absolvit Universitatea de Statdin Chişinău, Facultatea de Istorie şiFilologie şi Şcoala Superioară de Partid,secţia jurnalistică la Moscova. A lucrat laMoldova socialistă (redactor, şef de secţie,redactor-şef adjunct, 1959–1975), Moldova(redactor-şef, 1975–1994), Luceafărul (redactor-şef,1999–2003). A fost şef de secţiela Agenţia de Stat Moldpresa (1997–1998),ministru al Culturii al Republicii Moldova(1994–1997). A debutat în 1965 cu volumulde nuvele Tăcerea pădurilor, în care elementuldramatic se dovedeşte preponderent.Lucrări: Durerea liniştii (1969), Semănătorii(1974), Drumuri (1984), Îndrăzneala (1983),Rădăcini de acasă (1988), Vijelia (1993), Eclipsa(2005); publicistică – Glasul inimii (1971),Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983),Sârjoaca (1986, ed. a II-a, 2008), Cu legea prelege călcând (1991); scenarii de film – Întâlnirea,Cutremurul, Corespondentul special, Horasatului, Triptic autumnal ş.a. Distins cu titlulJurnalist Emerit (1984), Premiul de Stat alRepublicii Moldova (1986).Cicio-Pop, Ştefan(1.04.1865, Sigău, Solnoc-Dobâca, Someş –16.02.1934, Arad)Gazetar. Bunic al lui Victor Precup. A studiatDreptul la Viena şi Budapesta. Preşedinteexecutiv al Consiliului Naţional Român,a susţinut la Haga şi Bruxelles drepturileromânilor, a pregătit Marea Unire. A deschisAdunarea de la Blaj. Deputat în ParlamentulRomâniei, ministru de stat pentru Transilvania,preşedinte al Camerei.Cihac Alexandrunume la naştere Jean Baptiste Hirthfamile originară din Heidelberg, înfiat Cihac(8.09.1825, Iaşi – 29.07/10.08.1887, Mainz)Filolog. Fiu adoptiv al lui Iacob C. A studiatîn Germania. S-a ocupat de moşia sa de laTescani-Roman. El este autorul primuluidicţionar etimologic ştiinţific al limbii române,care, la apariţia lui, a avut un rol importantîn combaterea exagerărilor latiniste.Lucrarea lui este cel mai cunoscut dicţionarromânesc peste hotare din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, fiind citată de aproapetoţi savanţii străini care s-au ocupat de limbaromână. Tipărit în Germania, la Frankfurt,Dictionnaire d’étymologie daco-roumaine aavut două volume. Volumul I, Eléments latinscomparés avec les autres langues romanes, a apărutîn 1870, iar volumul al doilea, Elémentsslaves, magyars, turcs, grecs-modernes et albanais,în 1879, care a obţinut premiul Volneyal Institutului Franţei (1880). A plecat înGermania în 1862. Membru de onoare alAcademiei Române (1872).Cihac, Iacob Cristian Stanislau(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania –29.11.1888, Aschaffenburg)Medic şi naturalist. Origine cehă. Tată adoptival lui Alexandru C. A studiat Medicinala Heidelberg. A fost medic al Comitetuluide ciumă şi medic-şef al armatei Moldovei(1830–1852). Inspector al serviciilor sanitaredin Moldova. A pus bazele Cerculuide lectură medicală din Iaşi, împreună cuMihail Zotta, devenit în 1833 Societatea deMedici şi Naturalişti. A fondat Muzeul deIstorie Naturală din Iaşi. Profesor la AcademiaMihăileană. Lucrări: Istorie naturală,manual, 1837; Index al plantelor ce constituescflora Moldovei şi a productelor Moldovei dincâteşitrele imperiile naturei, împreună cu I.Szabo, 1836 (sunt inventariate 1 116 speciivegetale, este prima lucrare de farmacologiedin România). Membru al Societăţii deŞtiinţe Naturale din Frankfurt, al SocietăţiiMedico-Naturaliste din Heidelberg, alSocietăţii de Istorie Naturală din Mainz, alSocietăţii Geologilor francezi.Cimpoi, Mihai(3.09.1942, Larga, Basarabia)Critic şi istoric literar. A absolvit Filologia laChişinău. A fost redactor la revista Nistru, laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 178 31.10.2011 17:22:46


editurile Cartea Moldovenească şi LiteraturaArtistică, la Enciclopedia Sovietică Moldoveneascăşi la Enciclopedia Literatura şiArta Moldovei (1985–1986). A fost secretarliterar la Teatrul Poetic Alexei Mateevici alFilarmonicii din Chişinău şi la Teatrul deStat A.S. Puşkin (azi Teatrul Naţional MihaiEminescu). În 1965, la Congresul Scriitorilor,abordează, ca şi Aureliu Busuioc şiIon Druţă, problema revenirii scrisului dinMoldova est-pruteană la alfabetul latin.Din 1987 este secretar al Comitetului deconducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova,din 1991 până în 2010 – preşedinteal breslei scriitoriceşti de la est de Prut.Totodată este şef al Sectorului Literaturăromână veche şi modernă la Institutulde Filologie al Academiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, editor coordonator şidirector al revistei literare Viaţa Basarabiei(serie nouă). Lucrări: Disocieri (1969), Altedisocieri (1971), Focul sacru (1975), Narcis şiHyperion (1979), Întoarcerea la izvoare (consacratăcreaţiei lui Grigore Vieru, 1985),Creaţia lui Ion Druţă în şcoală (1986), Basarabiasub steaua exilului (Bucureşti, 1994),Căderea în sus a Luceafărului (1993, Galaţi),Spre un nou Eminescu (dialoguri cu eminenţieminescologi din România, Franţa, Italia,Ungaria, India, Rusia etc., 1993, reeditatăla Bucureşti, 1995), O istorie deschisă a literaturiiromâne din Basarabia (1996 şi 2002),Mărul de aur (punere în evidenţă a unorvalori româneşti din perspectiva europeană,1998), Cumpăna cu două ciuturi (2000),Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001), un ciclude 7 cărţi intitulate Critice, apărute la Scrisulromânesc”din Craiova cu începere din 2001,Secolul Bacovia (2005), Ion Heliade-Rădulescu:panhimniul Fiinţei (2006) şi Grigore Alexandrescu:însuflarea Fiinţei (2009). Laureat alPremiului Naţional al Republicii Moldovapentru literatură (1994), distins cu medaliajubiliară Mihai Eminescu (România, 2000),Premiul Nichita Stănescu (1991) al AcademieiRomâne, Ordinul Steaua României îngrad de comandor (2004). Este membru deonoare al Academiei Române (1991) şi titularal Academiei de Ştiinţe din RepublicaMoldova (1992). Este membru al UniuniiScriitorilor din România, al OrganizaţieiMondiale a Scriitorilor (PEN), al SocietăţiiInternaţionale pentru Investigaţii în DomeniulLiteraturii pentru Copii şi Tineret,director de onoare al Centrului AcademicInternaţional Mihai Eminescu din Chişinău(din 2000). Preşedinte al Uniunilor decreaţie din Republica Moldova (din 2010).CincileiCinci, Eugen(5.09.1979, Vârşeţ)Muzician. Fiu al unui interpret de muzicăpopulară românească din Voivodina. A absolvitliceul Borislav Petrov Braca din Vârşeţ şiConservatorul la Timişoara, secţia pedagogie.Şi-a susţinut doctoratul la Universitatea deMuzică din Bucureşti. Din 2003 este angajatla Şcoala Superioară pentru Instruirea Educatorilor(azi Şcoala de Înalte Studii pentruEducatori Mihailo Palov) pentru disciplinelecor şi orchestră, precum şi practică vocal-instrumentală.Instruieşte şi dirijează corul defete al acestei instituţii. Din 1994 a fost activîn cadrul SCA Luceafărul din Vârşeţ şi o perioadăa dirijat atât orchestra de adulţi, cât şio orchestră de copii. A cântat cu mai multeorchestre ca solist instrumentist, având numeroasespectacole în Voivodina, România,Bulgaria, Grecia, Cehia, Ungaria. Ca membrual orchestrei de muzică populară a ConsiliulNațional al Minorității de NaționalitateRomână a concertat în România, în 2006,la palatul Cotroceni. În cadrul ComunităţiiRomânilor din Serbia este şeful Departamentuluipentru cultură, membru în comitetulde conducere al săptămânalului Libertateadin Pancevo şi membru în comisia artistică aFestivalului de Folclor din Voivodina. Lucrăriteoretice: Consonanţe vârşeţene, 2003; LăutarulIon Durăin, 2005; Opusuri muzicale româneşti,2006; Instruirea învăţătorilor şi educatorilor înlimba română la Vârşeţ, în colaborare, 2006.Cincilei, Gheorghe(21.09.1936, Chetrosu, Basarabia –1.09.1999, Chişinău)Istoric şi critic de teatru, muzeolog. A studiatla Facultatea de Limbi Străine a InstitutuluiPedagogic de Stat Alecu Russo dinBălţi. A fost actor la Teatrul Naţional VasileAlecsandri din acelaşi oraş, redactor-şef laDirecţia Arte a Ministerului Culturii dinRepublica Moldova (1961–1963), director alBibliotecii de Stat (1963–1964), consilier laUniunea Teatrală din Moldova (1974–1989)şi profesor la Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice (1991–1997). Lucrări: TeatrulNaţional V. Alecsandri din Bălţi (1982), TeatrulRepublican de păpuşi Licurici. O poveste a poveştilor(1995), micromonografii despre actoriiTrifan Gruzin, Ecaterina Cazimirov, DomnicaDarienco, Constantin Constantinov ş.a.Director fondator al Muzeului LiteraturiiRomâne M. Kogălniceanu, inițiator al caselormemoriale Alexandru Donici (în satulDonici, Orhei, 1966) şi Alexei Mateevici (însatul Căinari, Căuşeni, 1968) şi al MuzeuluiTeatrului Naţional Mihai Eminescu dinChişinău (1973). Distins cu titlul de MaestruEmerit în Arte al Republicii Moldova.179ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 179 31.10.2011 17:22:46


CiobanuAnatol Ciobanu Ilarion Ciobanu Ion Ciobanu180Ciobanu, Anatol(14.05.1934, Ruseni, Basarabia)Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Profesor şi prodecan al facultăţii. Specializarela Universitatea de Stat M.V. Lomonosovdin Moscova, elev al romanistului RubenBudagov, apoi la Sorbona, Aix-en-P rovence,Bucureşti, Iaşi. Din 1976 a fost şef al Catedreide lingvistică generală şi romanică,din 2004 – al Catedrei de limba română,lingvistică generală şi romanică (până în2010). Contribuţii în domeniile: sintaxă, sociolingvistică,lingvistică generală, cultivarealimbii, punctuaţie, limba latină. Este autorsau coautor a 8 monografii, 10 manuale, 14lucrări didactice, 2 dicţionare, a circa 600 dearticole, studii şi recenzii ştiinţifice. Lucrări:Părţile principale ale propoziţiei (1968), Problemedificile de gramatică (1969), Să scriem şi să vorbimcorect (1970), Sintaxa verbelor semicopulative(vol. I, 1976; vol. II, 1978), Limba maternăşi cultivarea ei (1988), Sintaxa şi semantica(1997), Punctuaţia limbii române (2000), Micdicţionar latin-român de expresii consacrate(2002), Reflecţii lingvistice (2008). La cerereaEditurii Litera, a alcătuit două culegeri prestigioase:Limba română – adevărata mea Patrie(2005) şi Elogiu limbii române (2007, 2011).Profesor invitat la Universitatea Al. I. Cuzadin Iaşi, Universitatea de Stat din Cernăuţi.Distins cu titlul de Lucrător Emerit al ŞcoliiSuperioare din Republica Moldova, deţinemedalia guvernamentală Mihai Eminescu(Republica Moldova) şi medalia D. Cantemira Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1993).Ciobanu, Ilarion(28.10.1931, Ciucur, Tighina –7.09.2008, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti. Debutull-a avut la vârsta de 30 de ani în filmul Setea,în care a jucat alături de Ion Besoiu şi AmzaPellea; în Omul de lângă tine alături de ŞtefanCiubotăraşu şi George Calboreanu. Au urmatmai bine de 50 de filme în care a deţinutroluri principale. A fost de asemenea regizoral filmelor Omul de lângă tine şi Mara. După1989 a continuat să joace doar ocazional, înfilmele Crucea de piatră – Ultimul bordel, Terente– regele bălţilor, Tancul şi Bored. La primaediţie a Festivalului Internaţional de FilmBucureşti BESTFEST, în 2004, a primitPremiul de Excelenţă pentru contribuţia sala arta cinematografiei.Ciobanu, Ion C.(6.11.1927, Budăi, Basarabia –19.01.2001, Chişinău)Prozator şi om politic. A absolvit ŞcoalaPedagogică la Orhei şi cursurile de literaturăde pe lângă Uniunea Scriitorilor aURSS, Şcoala Comsomolistă Centrală dela Moscova. A fost secretar şi preşedinte alUniunii Scriitorilor din Moldova, preşedinteal Comitetului republican pentru Premiilede Stat în domeniul literaturii şi artei.Preşedinte al Sovietului Suprem din RSSMoldovenească (1986–1990), preşedinteal Prezidiului Sovie tului Suprem al RSSMoldoveneşti. A fost şi deputat în SovietulSuprem al URSS în legislaturile 6, 8 şi 9.Lucrări: Codrii, 2 vol., 1954–1957; Podurile,1966; Tăria slovei măiestrite, 1971; Cucoara,1975; Podgorenii, 1982. Distins cu OrdinulDrapelul Roşu de Muncă, Ordinul PrieteniaPopoarelor ale URSS, Premiul de Statal Moldovei şi mai multe medalii. Scriitor alPoporului din Republica Moldova.Ciobanu, Maria(3.09.1937, Roşiile, jud. Vâlcea)Interpretă de muzică populară. Soţie a luiIon Dolănescu şi mamă a Lilianei Văduva.A învăţat să cânte acasă, de la mama ei, şia intrat prin concurs în Ansamblul Ciocârliaal Ministerului de Interne, apoi laDoina Ilfovului. Stil vocal de virtuozitate,folosind hăulitul. A concertat în Iugoslavia,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 180 31.10.2011 17:22:46


CiobanuMaria Ciobanu Mircea Ciobanu Mitrofan CiobanuCehoslovacia, URSS, SUA, Israel, Austria,Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Maltaetc. Cele mai cunoscute melodii din repertoriulsău de doine, hore şi sârbe olteneşti:„Şarpe, şarpe de dudău“; „Azi noapte cândm-am culcat“; „Mult mi-i drag mie Mărin“;„Ia-mă dor şi du-mă, du-mă!“; hăulitele „Alnaibii e iubitu’“; „Spune-mi neică, mergi,nu mergi?“; „Hăulesc gorjencele“; „Lie,ciocârlie“.Ciobanu, Mircea(13.05.1940, Bucureşti – 23.04.1996, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti.A fost redactor la Editura pentru Literatură,apoi la Cartea Românească. A debutat cuversuri în revista Tribuna (1959) şi editorialcu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor(1966), în care, aşa cum a observat NicolaeManolescu, este deja un poet format, nu unîncepător, precum cei mai mulţi debutanţidin colecţia „Luceafărul“ a Editurii pentruLiteratură. A scris o poezie a pasiunilormereu controlate printr-o privire autoreflexivă:Patimile, 1968; Etica, 1971; Cele ce sunt,1974; Versuri, 1982; Vântul Ahab, 1984; Viaţalumii, 1989), precum şi proză de tip parabolic,pigmentată adesea cu texte poematice:Martorii, 1968; Epistole, 1969; Cartea fiilor,1970; Tăietorii de lemne, 1974; Istorii, 5 vol.(1977–1986, Premiul Uniunii Scriitorilor în1977 şi 1981); Tânărul bogat, versuri, 1993,Premiul Uniunii Scriitorilor. După 1989a manifestat înclinaţii regaliste, ceea ce s-amaterializat prin scrierea unor volume deeseuri: Convorbiri cu Mihai I al României, 1991;Nimic fără Dumnezeu ∙ Noi convorbiri cu Mihai Ial României, 1992; o editură din București îipoartă numele.Ciobanu, Mitrofan(5.01.1942, Copceac, Republica Moldova)Matematician. A absolvit Facultatea de Mecanicăşi Matematică la Universitatea de Statdin Chişinău. Specializare la UniversitateaLomonosov din Moscova. Profesor şi rectoral Universităţii din Tiraspol, în prezent aflatăîn refugiu la Chişinău. Contribuţii în topologie,algebra topologică, teoria descriptivă amulţimilor, analiza funcţională, teoria optimizăriitopologice, teoria măsurii. Invitat înJaponia, Rusia, SUA, Italia, Cehia, Ungaria,Franţa, Bulgaria, Germania, Georgia, Estonia,Azerbaidjan, Kazahstan. Lucrări: ТеорияР-разреженных пространств (1979, în colaborare);Дес крип тивная теория множестви топология (1989, tradusă în engleză cutitlul Descriptive set theory and topology, SpringerVerlag, 1995); Algebre universale topologice(1999); Geometrie proiectivă, manual (1999);Geometrie diferenţială, manual (2004). Distinscu titlurile: Eminent al ÎnvăţământuluiSuperior din URSS, laureat al Premiului deStat al Moldovei, al Premiului Boris Glăvanal Komsomolului din Moldova, al PremiuluiPrezidiului Societăţilor Ştiinţifico-Tehnicedin URSS, al Premiului CC al Komsomoluluidin URSS şi al Premiului AŞM C. Sibirschi,cu Ordinul Gloria Muncii. Membrual Academiei de Ştiinţe din New York, alSocietăţii de Matematică din Moscova,preşedinte al Societăţii de Matematică dinRepublica Moldova (din 1999). Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Ciobanu, Nicu(26.08.1960, Alibunar, Voivodina)Poet. A absolvit Dreptul şi Filosofia laNovi Sad. Director al Trustului Libertatea(editură, reviste) din Pancevo (1993–2000),în care calitate a editat colecţia „Trei miide pagini pentru mileniul trei“, cuprinzândvalorile literaturii române din ţară, din afaragraniţelor actuale ale ţării şi din diaspora.Membru în Parlamentul Voivodinei. Membrufondator al Comunităţii Românilordin Iugoslavia. Realizator de televiziune laNovi Sad. Membru al Uniunii Scriitorilordin Voivodina şi al Uniunii Ziariştilor dinSerbia. Este deţinătorul Premiului UniuniiZiariştilor din Voivodina, Premiului Omul181ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 181 31.10.2011 17:22:46


CiobanuŞtefan Ciobanu Tamara Ciobanu Vitalie Ciobanu Daniel Ciobotea182anului pentru 2002 acordat de FundaţiaRomână de Etnografie şi Folclor din Voivodina,al Premiului anului pentru ziaristică,2003. Lucrări: Păsări neînşeuate, 1981; Omsingur visând, 1984; Împrejurări inexplicabile,1990; Depoetizare, 2002.Ciobanu, Ştefan(11/24.11.1883, Talmaz, Basarabia –28.02.1950, Bucureşti)Istoric, autor al unor lucrări importante despreliteratura română veche, cultura româneascăîn Basarabia sub ocupaţie rusească,demografia Basarabiei, susţinător fervental introducerii limbii române în şcolile dinBasarabia, a votat împotriva cedării paşnice aBasarabiei către sovietici în 1940. Lucrări: Lacontinuité roumaine dans La Bessarabie, annexéeen 1812 par la Russie; 1920. Cultura româneascăîn Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău,1923; Biserici vechi din Basarabia. Din bibliotecileruseşti, 1924; D. Cantemir în Rusia, 1925;Chişinău (monografie), 1925; Basarabia (monografie),1926; Cetatea Tighina, 1928; Documentedin Basarabia (în colaborare cu P. Visarion,Şt. Berechet, C. Tomescu, L.T. Boga),vol.1–2, 1928–1938; Unirea Basarabiei. Studiuşi documente cu privire la mişcarea naţională dinBasarabia la anii 1917–1918, Bucureşti, 1929;Mânăstirea Ţigăneşti, 1931; Din istoria mişcăriinaţionale în Basarabia, 1933; La Bessarabie. Sapopulation, sont passé, sa culture, 1941; Basarabia.Populaţia, istoria, cultura, Chişinău, 1992;Un document inedit din timpurile lui Ştefan celMare, 1944; Domnitorul Moldovei Petru Rareşîn literatura rusă veche, 1945. Membru alAcademiei Române (1918), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990. Vicepreşedinte alAcademiei Române între 1944–1948, preşedinteal secţiunii literare, 1940–1943.Ciobanu, Tamaranume la naştere Tamara Taratanskaia(22.11.1941, Berezlogi – 23.10.1990, Chişinău)Interpretă de muzică populară. A absolvitConservatorul la Chişinău. Şi-a începutcariera ca soprană de operă (Cio Cio San,Evgheni Oneghin). Profesoară la Conservator,azi Academia de Muzică, Teatru şi ArtePlastice din Chişinău. Solistă a orchestrei demuzică populară Flueraş. Membră a UniuniiMuzicienilor din Republica Moldova. Artistăa Poporului din URSS. Un concurs de interpretarevocală îi poartă numele.Ciobanu, Vitalie(4.05.1964, Floreşti, Republica Moldova)Prozator şi publicist. Licenţiat în jurnalisticăal Universităţii de Stat din Chişinău.Redactor de carte la Editura Literaturaartistică (Hyperion, 1986–1993). Cofondatorşi redactor-şef al revistei tineretului decreaţie din Republica Moldova şi RomâniaContrafort (din 1994). Lucrări: Schimbarea dinstrajă (1991), Frica de diferenţă (1999), Valsulpe Eşafod: 30 de pretexte literare şi un Jurnal laPraga (2001), Anatomia unui faliment geopolitic:Republica Moldova (2005). A participat la colocviişi congrese internaţionale desfăşuratela Moscova, Bucureşti, Viena, Guadalahara,Ciudad de México, Praga. Laureat al multorpremii ale Uniunii Scriitorilor din RepublicaMoldova (1991, 1999, 2001, 2005) şi aleUniunii Scriitorilor din România (1999).Ciobotea, Danielnume la naştere Dan Ilie Ciobotea(22.07.1951, Dobreşti, com. Bara, jud. Timiş)Patriarh al României din 2007. A absolvitInstitutul Teologic din Sibiu, apoi pe cel dinBucureşti, ca elev al lui Dumitru Stăniloaie.S-a specializat la Facultatea de Teologieprotestantă a Universităţii de Studii Umanistedin Strasbourg, apoi la Albert LudwigUniversity din Freiburg im Breisgau, Facultateade Teologie Catolică. În 1987 a intratîn viaţa monahală la mănăstirea Sihăstria.Din 1992 profesor la Facultatea de Teologiea Universităţii din Iaşi. Din 1990 mitropolital Moldovei şi Bucovinei. Membru al AcademieiInternaţionale de Ştiinţe Religioase dinBruxelles (2000).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 182 31.10.2011 17:22:47


CiocleaAnatol Ciocanu Ion Ciocanu Vasile CiocanuEugen CiocleaCiocanu, Anatol(3.06.1940, Mălăieşti, Basarabia)Scriitor. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău.A lucrat la cotidianul Moldova socialistă (aziMoldova suverană) şi la revista Moldova, dupăcare a fost corespondent special al revisteiGlasul naţiunii la Bucureşti (1990–2000).Lucrări: An neobişnuit (1967), Întoarcerea luiCălin (1968), Firul Ariadnei (1970), Cântecede acasă (1971), Sonetele câmpiei (1975), Altecântece de acasă (1978). Poemele durerii (2000)și Cântecele mântuirii (2001). Este autor descenarii, versuri şi povestiri pentru copii: Laizvoare (1973), Foişorul (1977), Poiana de argint(1980). Cântecul viorii (1986). A tradus dinPuşkin, Lermontov, Şevcenko, Tvardovski,Bella Ahmadulina, Ghevork Emin, GiuseppeUngaretti. Deţine Premiul Naţional alRepublicii Moldova, Medalia jubiliară MihaiEminescu a Ministerului Culturii din Româniaşi Ordinul Gloria Muncii.Ciocanu, Ion(18.01.1940, Tabani, Basarabia)Critic și istoric literar. Frate cu Vasile C.A absolvit Facultatea de Filologie la Universitateade Stat din Chişinău. Conferențiaruniversitar, director al Editurii Literaturaartistică (Hyperion), director generalal Departamentului de Stat al Limbilor(1993–1994), şef al Direcţiei Promovare aLimbii Oficiale şi Control asupra RespectăriiLegislaţiei Lingvistice din cadrul DepartamentuluiRelaţii Interetnice şi FuncţionareaLimbilor (1998–2001) etc. Cercetătorștiințific principal la Institutul de Filologieal AȘM. Profesor universitar interimar laUniversitatea Pedagogică de Stat Ion Creangădin Chișinău Lucrări: Caractere şi conflicte(1968); Articole şi cronici literare (1969); Itinerarcritic (1973); Unele probleme de estetică (1973);Dialog continuu (1977); Podurile vieţii şi alecreaţiei (1978); Clipa de graţie (1980); Paşii luiVladimir Curbet (1982); Permanenţe (1983);Argumentul de rigoare (1985); Dreptul la critică(1990); Reflecţii şi atitudini (1992); Dincolo deliteră (2002); Literatura română contemportanădin Republica Moldova (1998); Rigorileşi splendorile prozei rurale (2000); Literaturăromână. Studii și materiale pentru învățămîntulpreuniversitar (2003), Scriitori de ieri şi de azi(2004) ş.a. Distins cu Ordinul Republicii şicu medalia D. Cantemir AŞM (2010).Ciocanu, Vasile(1.01.1942, Tabani, Basarabia –23.09.2003, Chişinău)Filolog. Frate cu Ion C. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.A fost şef de secţie, apoi director adjunctal Muzeului Republican de Literatură(1966–1970). Director adjunct al Institutuluide Istorie şi Teorie Literară al Academiei dinChişinău (1985–1991), director al Institutuluide Literatură şi Folclor (din 1993 pânăla sfârşitul vieţii). Lucrări: Constantin Stamati:viaţa şi opera (1981), File de istorie literară:articole şi materiale (1989), Contribuţii istoricoliterare(Bucureşti, 2001). Este coautor altratatului academic Istoria literaturii moldoveneşti(vol. I, 1986; vol. II, 1988), precumşi al culegerilor colective De la cronografie laliteratura modernă (1974), Cercetări de istorieliterară (1978), Pagini din istoria literaturii şiculturii moldoveneşti (1979), Literatura moldoveneascăşi folclorul (1982), Studii şi materialedespre Alexandru şi Boleslav Hâjdău (1984).A îngrijit ediţii contemporane ale creaţieiscriitorilor Constantin Stamati (1975, 1986,1993), Constantin Stamati-Ciurea (1978,1998, în colaborare), Mihail Kogălniceanu(1997), Alecu Donici (1997), Toader Vârnav(apărută postum, 2007). A fost membru alUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi din România.Cioclea, Eugen(4.08.1948, Druţa, Republica Moldova)Poet. A absolvit Facultatea de Matematică aUniversităţii Mihail Lomonosov din Moscova.A refuzat eticheta de postmodernist.183ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 183 31.10.2011 17:22:47


CioculescuŞerban Cioculescu Dumitru Cioflină Constantin Ciopraga184Lucrări: Numitorul comun, 1988; Alte dimensiuni,1991; Portret de grup, 1995; Daţi totul la oparte ca să văd, 2001 (după care s-a făcut unspectacol de performance). Membru al UniuniiScriitorilor din Moldova şi România.Cioculescu, Şerban(7.09.1902, Bucureşti – 25.06.1988, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Literele şiFilosofia (specialitatea limba franceză) laBucureşti, Filologia romanică la Sorbona şila École Pratique des Hautes Études, Paris.A fost redactor-şef la Viaţa românească, apoiprofesor la Institutul Pedagogic din Piteşti(domiciliu forţat), profesor la Facultatea deFilologie din Bucureşti, director al BiblioteciiAcademiei. A publicat interesante analizecritice: Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şiPaul Zarifopol, 1935, debut; Aspecte lirice contemporane,1942; Varietăţi critice, 1966; Aspecteliterare contemporane, 1972, Premiul UniuniiScriitorilor; Itinerar critic, 5 vol., 1973–1979.Editor şi comentator al lui I.L. Caragiale:Viaţa lui Caragiale, 1942; Documente inedite,1964. A mai scris, împreună cu Tudor Vianuşi Vl. Streinu, Istoria literaturii române moderne,1943. Membru al Academiei Române (1974).Cioflină, Dumitru(16.06.1942, Strehaia)General. A absolvit Şcoala Militară Superioarăde Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu dinSibiu şi Academia Militară din Bucureşti.A înfiinţat şi condus Batalionul Vânători deMunte de la Borşa. După 1989 a fost şef destat major al Brigăzii de Vânatori de Muntede la Braşov; şef Secţie Pregătire de Luptă şişef Secţie Operaţii în Comandamentul ArmateiIII; comandant de divizie; comandantde armată. În 1991 a fost numit secretar destat şi şef al Departamentului pentru Învăţământ,Ştiinţă şi Cultură, iar în acelaşi an,şef al Statului Major General al Armatei.Între 1997–2001 a îndeplinit funcţia decomandant şi rector al Academiei de ÎnalteStudii Militare. S-a ocupat de restructurareaarmatei române şi apropierea ei de standardeleNATO. Statul Major General a revenitla denumirea antebelică de Marele StatMajor. Distins cu Legiunea de Merit în gradde Comandor, acordată de preşedintele StatelorUnite ale Americii şi Ordinul NaţionalServiciu Credincios în grad de Mare Cruce,acordat de preşedintele României.Ciolan, Ioan N.(26.11.1899, Porceşti-Turnu Roşu –20.09.1983, Sibiu)Cărturar, publicist, istoric, pedagog, inspectorşcolar, creator al cooperaţiei moderne româneşti.A absolvit Facultatea de Filosofie şiLitere din Bucureşti. A reprezentat, în calitatede preşedinte al Centralei Cooperativelorde Consum, cooperaţia din ţara noastră ladiferite congrese internaţionale. A fost creatorulCooperativei Sănătatea Neamului dinSibiu, unică în lume. Alături de Sadoveanuşi alţi cărturari a realizat cărţile de citire pentruclasele V–VII (1925–1927) şi toate tipurilede manuale pentru clasele I–VII (1935).Preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor dinArdeal, vicepreşedinte al Asociaţiei Generalea Învăţătorilor din România şi ministru subsecretarde stat.Cionca, Ovidiu(20.01.1905, Bucureşti – 09.1967, Bucureşti)Inginer. Origine transilvăneană. A absolvitInstitutul Politehnic la Bucureşti, specializatîn aviaţie. A construit motoare de avion laIAR Braşov. A făcut închisoare (1954–1956)ca fiu al profesorului de română al regeluiCarol I. A inventat un procedeu de honuitcilindrii cu grafit.Ciopraga, Constantin(12.05.1916, Paşcani – 2.02.2009, Iaşi)Istoric literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi. Profesor la Universitatea din Iaşi.A scris lucrări monografice şi tematice şi ainterpretat întregi perioade literare: Literaturaromână între 1900–1918, 1970; HortensiaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 184 31.10.2011 17:22:47


Papadat–Bengescu, 1973; Personalitatea literaturiiromâne, 1973, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Iaşi; Ecran interior, 1975; Între Ulysseşi Don Quijotte, 1978, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Iaşi; Mihail Sadoveanu ∙ Fascinaţiatiparelor originare, 1981; Propilee ∙ Cărţişi destine, 1984; Poezia lui Eminescu ∙ Arhetipurişi metafore fundamentale, 1990; Caietele privitoruluităcut (memorii, 2001); Perspective (2001);Baltagul. Privire critică (2002). A scris şi unroman: Nisipul, 1989. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Cioran, Emilprenume la naştere Mihai Emil(8.04.1911, Răşinari, Sibiu – 20.06.1995, Paris)Eseist şi filosof. A absolvit Filosofia la Bucureşti(1931), a avut doi ani o bursă de studii laBerlin, unde a studiat filosofia (1934–1936)şi a fost apoi profesor de filosofie la LiceulAndrei Şaguna din Braşov. În 1937 a plecatcu o bursă a Institutului Francez la Paris,unde s-a şi stabilit din 1940. A fost prietencu Eugen Ionescu, Constantin Noica, MirceaEliade. Ca scriitor de limbă franceză afost considerat unul dintre cei mai bunistilişti. A debutat cu eseul Pe culmile disperării,1934, Premiul Scriitorilor Tineri al FundaţiilorRegale, şi a continuat să scrie eseuride tip existenţialist: Cartea amăgirilor, 1936;Schimbarea la faţă a României, 1936; Lacrimişi sfinţi, 1937; Precis de décomposition (Rezumatdespre descompunere), 1949; Syllogismes del’amertume (Silogisme despre amărăciune), 1952;La tentation d‘exister (Tentaţia de a exista), 1956;Histoire de l’Utopie (Istoria Utopiei), 1960; Lachute dans le Temps (Căderea în Timp), 1964; Lemauvais démiurge (Demiurgul cel rău), 1969; Del’inconvénient d’être né (Despre inconvenientul dea te fi născut, 1973); L’Avenir du passé ∙ Utopieet Littérature (Viitorul trecutului ∙ Utopie şi literatură),1973; Exercices d’admiration (Exerciţii deadmiraţie), 1986; Aveux et anathèmes (Mărturiişi anateme), 1986; Eseuri, 1988, Bucureşti;Chance de l’échec (Şansa eşecului), 1988; Cahiers1957; Constantin Noica 1972, 1988; Revelaţiiledurerii, 1990; Amurgul gândurilor, 1991,Bucureşti; L’ami lointain: Paris-Bucarest, 1991;Le crepuscule des pensées (Crepusculul gândurilor),1993; Îndreptar pătimaş, 1997, Bucureşti.Ciorănescu, Alexandru(14.11.1911, Moroeni, jud. Dâmboviţa –1992, Tenerife, Spania)Istoric literar şi comparatist. Frate cuEcaterina şi Nicolae C. A absolvit Litereleşi Şcoala de Arhivistică şi Paleografie laBucureşti. A obţinut doctoratul la Sorbona.A fost consilier al Ambasadei Românieila Paris (1940, 1945–1946), director laCiorănescuEmil CioranAlexandru CiorănescuUniversul literar (1944–1945). S-a stabilitîn Franţa în 1946 la Centre National de laRecherche Scientifique. A fost apoi profesorde franceză la Universitatea La Laguna dinTenerife, Spania (Doctor Honoris Causa aluniversităţii din 1991). S-a ocupat continuude fenomenul românesc, dar nu numai:La Dobroudja, terre roumaine ∙ Une restitutionhistorique (Dobrogea, pământ românesc ∙ O restituireistorică, 1939); La tradition historiqueet l’origine des Roumains (Tradiţia istorică şioriginea românilor), 1942; Teatrul românesc înversuri şi izvoarele lui, 1943; La Roumanie vuepar les etrangers (România văzută de străini),1944; Literatură comparată, 1944; Estudiosde literatura española y comparada (Studii deliteratură spaniolă şi comparată), 1954; ElBarocco o el discubrimiento del drama (Baroculsau descoperirea dramei), 1957, tradusăîn româneşte în 1980; Bibliographie de lalittérature française du XVI-e siècle (Bibliografialiteraturii franceze a secolului al XVI-lea), 1975;Bibliographie de la littérature française du XVII-esiècle (Bibliografia literaturii franceze a secoluluial XVII-lea), 1965–1966; Bibliographie de lalittérature française du XVIII-e siècle (Bibliografialiteraturii franceze a secolului al XVIII-lea),1969; Bibliografia franco-española 1660–1715,1977; Ion Barbu, 1981, New York; Historia delCabildo Insular de Tenerife, 1913–1988, 1988;Mihai Eminescu, una poesia de la indeterminacion(Mihai Eminescu, un mit al nedeterminării),1989; El mito de la Atlantida (Mitul Atlantidei),1990; Cristophe Colomb et ses biographes (CristoforColumb şi biografii săi), 1992; Diccionariobiográfico de Canarios (Dicţionarul biografic alCanarelor), 1992. A tradus în franceză Dante– La Divine Comédie, 1964. Membru deonoare al Academiei Române (1991).Ciorănescu Neniţescu, Ecaterinanume la naştere Ciorănescu(15.08.1909, Bucureşti – 23.01.2000, Bucureşti)Chimistă. Soră cu Alexandru şi Nicolae C.Soţia chimistului Costin D. Neniţescu.A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice la185ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 185 31.10.2011 17:22:47


CiorănescuEc. Ciorănescu Neniţescu Nicolae Ciorănescu Florin Ciorăscu186Bucureşti. Profesor la Facultatea de ChimieIndustrială a Politehnicii din Bucureşti şi laInstitutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti.A iniţiat primul curs de sinteza medicamentelordin România. Contribuţii în domeniulmedicamentelor. Lucrări: Durch AluminiumchloridKatalysierte Reaktionen XV. MitteilungÜber die Darstellung Gesättigter Ketone durchAnlagerung von Säurechiloriden an Olefine undHydrierung Mittles Aluminium Chlorids, 1936;Medicamente de sinteză, 1957; O sinteză a aminoacetonelorciclice, 1961; Substanţe cu acţiuneanticanceroasă potenţială, 1963. Membru alAcademiei Tiberina din Roma, al Societăţiide Chimie din New York. Membru titular alAcademiei Române (1974).Ciorănescu, Nicolae(28.03.1903, Bucureşti – 2.04.1957, Bucureşti)Matematician. Frate cu Alexandru şi EcaterinaC. A absolvit Matematica la Universitateadin Bucureşti ca elev al lui Gh. Ţiţeica. S-aspecializat la Sorbona în calcul diferenţialşi integral. Profesor de geometrie analiticăşi analiză la Facultatea de Matematică aUniversităţii din Bucureşti. Lucrări: Astronomiapentru toţi. A fost membru al Gazeteimatematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe,Secţia matematici, şi membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. Membrupost-mortem al Academiei Române (2006).Ciorăscu, Florin(3.07.1914, Bârlad – 4.03.1977, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică aUniversităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1936) şiFacultatea de Electrotehnică a InstitutuluiPolitehnic din Iaşi (1938). Între 1950 şi 1957conduce Laboratorul de electricitate dincadrul Institutului de Fizică din Bucureşti.Este numit apoi director adjunct ştiinţific alInstitutului de Fizică Atomică din Bucureşti(1957–1970). În 1963 devine profesor titularla Catedra de electricitate a Facultăţii deFizică din Bucureşti, iar în 1969 este ales şefde catedră. În paralel cu activitatea didacticădeţine funcţia de director al Institutului deFizică din Bucureşti (1970–1976), apoi dedirector general al Institutului Central deFizică (1976–1977). A efectuat cercetăriprivind descărcările electrice de înaltă frecvenţăîn gaze, spectrul energetic al ionilorşi proprietăţile electrice ale unor păturisubţiri de plumb şi staniu. De asemenea, aadus o contribuţie importantă la proiectareaşi realizarea generatorului electrostatic cubandă şi a efectuat studii privind utilizareaîn defectoscopia industrială a betatronuluila Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti.În anul 1972 întreprinde studii carestabilesc o dependenţă netă a proprietăţilorelectrofizice ale straturilor subţiri de telururăde zinc de compoziţia stochiometricăa acestora. A obţinut un brevet şi medaliade bronz a Expoziţiei de Invenţii de laViena (1973) pentru elaborarea tehnologieicomplete de fabricare a oglinzilor retrovizoareale autoturismelor Dacia 1300.Ca redactor-şef la revista Ştiinţă şi tehnică(1967–1977) s-a preocupat de integrareacercetării cu învăţământul şi cu producţia.A publicat mai multe lucrări de fizică, dintrecare menţionăm următoarele: capitolul„Electricitate“ din Manualul inginerului (vol.I, 1954); capitolul „Redresori cu semiconductori“din Manualul inginerului electrician(vol. III, 1956); Dozimetria radiaţiilor nucleare(1965); Metode electronice în fizica nucleară(curs litografiat, 1975); Personalităţi româneştiale ştiinţelor naturii şi tehnicii, dicţionar(1982). În 1963 este ales membru corespondental Academiei Române.Ciorbă, Toma(15.01.1864, Chişinău – 30.12.1936, Chişinău)Medic. Studii secundare la liceul gubernialChişinău (1884) şi superioare la Universitateadin Kiev (1893). Fondator şi medic-şef(1896–1932) al Spitalului de Boli Infecţioasedin Chişinău. A introdus metode moderne,vaccinarea şi profilaxia obligatorii. A fondatsocietatea personalului medical auxiliar.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 186 31.10.2011 17:22:47


CipariuToma Ciorbă Roman Ciorogariu Ioan I. Cioroiu Timotei CipariuA fost o celebritate a oraşului. Spitalul şi ostradă îi poartă numele.Ciorogariu, Romanprenume la naştere Romulus(6.12.1852, Pecica, jud. Arad –21.01.1936, Oradea)Episcop. A absolvit Academia de Dreptla Oradea şi Institutul Teologic la Arad.Specializare la Leipzig şi Bonn. Profesor laInstitutul Teologic din Arad, din 1920 primulepiscop ortodox de Oradea. Fondator alAcademiei Teologice din Oradea. S-a preocupatde construirea localurilor Preparandieişi Institutului Teologic din Arad. Fondatoral ziarului Tribuna poporului. Membru deonoare al Academiei Române (1921).Cioroiu, Ioan I.(19.01.1917, Cazasu, jud. Brăila –20.10.1993, Bucureşti)Aviator. A absolvit Şcoala de Aviaţie dinBucureşti, specialitatea naviganţi, în 1941.A fost repartizat la Flotila 2 BombardamentTecuci. Perfecţionare la Ghimbav Braşov şiCIA Pipera. A luptat pe frontul de est şi devest. A fost trecut în rezervă în 1947, fărădrept de pensie. A fost muncitor la diverseîntreprinderi, arestat pentru sabotaj şi trimisla Jilava (1953–1954). A fost distins cu VirtuteaAeronautică cu Spade în 1944 şi 1946.Ciortea Proca, VeraV. Proca Ciortea, VeraCiortea, Tudor(28.11.1903, Braşov – 13.10.1982, Bucureşti)Compozitor. A studiat muzica la Braşov cuGh. Dima, apoi s-a specializat la Cluj, Bruxelles,Paris şi Bucureşti, unde a fost elevullui Ion Nonna Otescu şi Constantin Brăiloiu.A absolvit şi Academia Comercială din Clujşi Dreptul la Bruxelles. A compus mai aleslieduri şi a adus contribuţii în muzicologie:Joc ţigănesc pentru pian, 1927; Lieduri pe versuride Eminescu, 1982; Premanenţele muzicii, 1998,postum. Liceul de Artă din Braşov îi poartănumele şi, tot acolo, există casa lui memorială.Cipariu, Timotei(21.02.1805, Pănade, jud. Alba – 3.09.1887, Blaj)Filolog iluminist, cleric greco-catolic. A studiatla Blaj Filosofia şi Teologia. Acolo s-ahirotonisit preot şi a rămas până la sfârşitulvieţii profesor. A luat parte la mişcarea derevendicare naţională şi socială a românilordin Transilvania. Enciclopedist. Îi citise peVoltaire, Jules Michelet, Feuerbach. A fostunul dintre pionierii ziaristicii româneştidin Transilvania prin periodicele înfiinţateşi conduse de el: Organul luminărei (1847,devenit, în 1848, Organul Naţiunale), primulziar românesc cu litere latine, Învăţătorul poporului(1848), Archivu pentru filologie şi istorieîntre 1867 şi 1870 şi în 1872 – prima revistăromânească de filologie. A colaborat la Foaiapentru minte, inimă şi literatură din Braşov custudii, eseuri, versuri şi traduceri. A fostmembru fondator şi primul vicepreşedinte(1861–1866), apoi preşedinte (1877–1887)al societăţii ASTRA. A fost unul dintreîntemeietorii filologiei româneşti şi alcătuitorulprimei antologii sistematice amonumentelor vechi de limbă: Elemente delimba română după dialecte şi monumente vechi,1857; Chrestomatia sau Analecte literarie dincariile mai vechi și mai noue româneşti, tipăriteşi manuscrise, începând de la secolul XVI pânăla XIX, 1858. Ca opţiune filologică a aparţinutşcolii latiniste. A scris Gramateca limbiiromâne, 1868, Premiul Societăţii AcademiceRomâne. Personalitate reprezentativă aculturii româneşti, cunoscător a numeroaselimbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă,turcă, persană, spaniolă, italiană, germană,engleză, maghiară), posesor al celei mai bogatebiblioteci particulare din Transilvania,preţioasă prin rarităţile ei şi care azi faceparte din inventarul Bibliotecii Filialei Cluja Academiei Române. Membru fondator alSocietăţii Academice Române (1866).187ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 187 31.10.2011 17:22:48


CiprianGeorge Ciprian Victor Cirimpei Oscar Walter Cisek188Ciprian, G(h)eorg(h)e nume la naştereGheorghe Pană Constantinmodificat prin decret în anul 1950 înGheorghe Constantinescu Ciprian(7.06.1883, Buzău – 8.05.1968, Bucureşti)Dramaturg, actor şi om de teatru, consideratprecursor al teatrului absurd. A urmat şcoalaprimară în satul Glodeanu–Siliştea din apropierede Buzău, mutându-se apoi împreunăcu mama sa la Bucureşti. Între anii 1894 și1902 a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr,fiind coleg cu doi viitori importanţi scriitori,poetul Vasile Voiculescu şi Dem Demetrescu–Buzău(Urmuz de mai târziu). Dupăliceu, se înscrie la Facultatea de Litere şiFilosofie, apoi la Facultatea de Drept, pentruca, în final, să urmeze Conservatorul la clasalui Constantin Nottara, care-i remarcă „îndemânareala condei“. Debutul său ca actora avut loc în anul 1907 la Teatrul Naţionaldin Craiova în piesa Răzvan şi Vidra de BogdanPetriceicu Hasdeu. Roluri în: Regele Lear,Înşir-te mărgărite, Răzvan şi Vidra, Vlaicu Vodă,Bolnavul închipuit, Georges Dandin. A jucat şiîn câteva filme de lung metraj: IndependenţaRomâniei (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925),O noapte furtunoasă (1942), Viaţa învinge(1951) şi Brigada lui Ionuţ (1954). Piese deteatru: Omul cu mârţoaga, 1927; Nae Niculae(1928), Capul de răţoi (1938), Ioachim - prietenulpoporului şi Un lup mâncat de oaie (1947). Îndomeniul prozei a publicat două volume dememorialistică: Cutia cu maimuţe şi Măscăricişi Mâzgălici. În anul 1996, Teatrul Municipaldin Buzău a primit numele său.Cirimpei, Victor(15.02.1940, Drăgăneşti, Basarabia)Etnolog, folclorist, publicist. A absolvitUniversitatea de Stat din Chişinău, Facultateade Filologie. Specializare la Institutulde Literatură Universală Maxim Gorki dinMoscova (1965–1967). Cercetător ştiinţificla sectorul de folclor al Institutului de Limbăşi Literatură al AŞM, azi Institutul de Filologie.Lucrări: Folclorul şi contemporaneitatea(1974), Realizări ale folcloristicii moldoveneştitimpurii (1978), Snoave şi anecdote (1979), Acepentru cojoace (1985), Soare nou răsare (1990),Argumente Basarabe (2006, publicistică),Pătăranii folclorice ale românilor sovietici dinBasarabia, stânga Nistrului, nordul Bucovinei,nordul Transilvaniei, Caucazul de Vest (2008).A participat la alcătuirea şi redactarea corpusuluide 16 volume Creaţia populară moldovenească(1975–1983), distins cu PremiulDacia al Ministerului Culturii din RepublicaMoldova (1989). Este coautor al colecţiilorde folclor din zonele Codri, Bugeac, nordulMoldovei, stepa Bălţilor, din Caucazul deNord, Maramureş şi Ţara Fagilor, al culegerilorde folclor Frumos e la şezătoare, Crestomaţiede folclor moldovenesc, al volumului destudii Genuri şi specii folclorice (1972). Pentruparticiparea la întocmirea culegerii colectiveCât îi Maramureşul (pe baza grantului prezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei) afost distins cu Premiul Simion Florea Marianal Academiei Române (1993). Distins cutitlul de Eminent al Învăţământului Publical Republicii Moldova (1989).Cisek, Oscar Walter(23.09.1897, Bucureşti – 30.05.1966, Bucureşti)Scriitor şi critic de artă. German ca etnie.A studiat Istoria Artelor la München. A colaboratla Ideea europeană, Contimporanul,Gândirea ş.a. A scris eseuri de artă plastică:Theodor Aman, 1931; Eseuri şi cronici plastice,1961. Ca scriitor s-a remarcat îndeosebi înproză: Entmenschlichung (Dezumanizare), 1921,expresionistă; Unbequeme Liebe (Iubire incomodă),1932, Hamburg; Der Storm ohne Ende(Fluviul fără sfârşit), 1937, Berlin – o epopeea Deltei Dunării; Vor den Toren (În faţa porţilor),1950, Frankfurt – despre Ţara Oaşului;Reisigfeuer (Foc de vreascuri), ciclu compus dinromanele Crişan, 1960, Premiul Academiei,şi Horea, 1962, Premiul de Stat. A scris şipoezie de influenţă expresionistă: Die andereStimme (Vocea cealaltă), 1934, Dresda.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 188 31.10.2011 17:22:48


CiubucAlexandru Ciubotaru Ştefan Ciubotăraşu Ion CiubucCiubotaru, Alexandru(20.02.1932, Cucuruzeni, Basarabia)Biolog. A absolvit Institutul Agricol dinChişinău. Specializare la Institutul de Geneticăal Universităţii din Lund, Suedia.Director al grădinii botanice din Chişinău,a proiectat într-un nou perimetru aşezareaspeciilor şi a obţinut statutul de instituţie decercetare. Contribuţii la cercetarea gramineelor.A emis teoria homeostatică a dubleifecundări. Deţine 12 brevete de invenţie.Lucrări: Concepţia neoplazmogenezei zigotului,1972; Statutul morfofuncţional al gametogenezei,1984; Evoluţia şi strategia reproducerii sexuateîn lumea vegetală, 1993; Cariologia genuluiZea L., 2005. Distins cu titlul de Om Emerit,Ordinul Gloria Muncii în grad de Cavaler,Medalia Dimitrie Cantemir. Doctor HonorisCausa al Universităţii din Iaşi. Membru alAcademiei Internaţionale de Ştiinţe despreNatură şi Societate din Rusia, membru alSocietăţii Geneticienilor şi Amelioratorilor şial Societăţii Botaniştilor din RM, membru alAsociaţiei Internaţionale a Biologilor, Secţiaembriologia plantelor. Membru al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova.Ciubotăraşu, Ştefan(21.03.1910, Lipovăţ, Vaslui –27.08.1970, Bucureşti)Actor, literat. Studii la Conservatorul de ArtăDramatică din Iaşi (1933). Prestigioasă activitateteatrală la Teatrul Naţional din Iaşi şi laTeatrul Municipal Bulandra din Bucureşti.În film interpretează personaje principale şisecundare caracterizate prin umor bonomşi înţelepciune de factură populară sau prinobtuzitate încrâncenată, dar întotdeaunaimpresionante prin intensitatea trăirii. De-alungul anilor a publicat cu pseudonimul Ciciricea,colaborând la reviste precum Cadran(Iaşi), Însemnări ieşene (în 1936), Luceafărul(Iaşi), Lumea-bazar (Iaşi), Pagini moldovene(Iaşi), Tot (Iaşi), Teatrul (Iaşi), Uzinuţa cu umor(Vaslui), Vasluiul, Ziua etc. Roluri: Brigada luiIonuţ (1954), Desfăşurarea (1954), Mândrie(1956), Erupţia (1957), O mică întâmplare(1957), Pasărea furtunii (1957), Râpa dracului(1957), Avalanşa (1959), Telegrame (1959),Valurile Dunării (1959), Furtuna (1960),Portretul unui necunoscut (1960), Setea (1960),A fost prietenul meu (1961), Omul de lângătine (1961), Porto-Franco (1961), Celebrul 702(1962), Cerul n-are gratii (1962), Lupeni ’29(1962), La vârsta dragostei (1963), Partea tade vină (1963), Amintiri din copilărie (1964),Merii sălbatici (1964), Pădurea spânzuraţilor(1964), Străinul (1964), Neamul Şoimăreştilor(1965), Dimineţile unui băiat cuminte (1966),Golgota (1966), Subteranul (1967), Cerul începela etajul III (1967), Columna (1968), Legenda(1968), Sâmbăta morţilor (1968), Războiuldomniţelor (1969), Aşteptarea (1970). Premiula Festivalul Filmului de la Mamaia, 1964pentru rolul din filmul Străinul. Distins cutitlul de Artist al Poporului.Ciubuc, Ion(29.05.1943, Hădărăuţi, jud. Ocniţa, Basarabia)Om politic. A absolvit Institutul Agricol dinOdesa, în specialitatea economie agrară.A fost preşedinte al Consiliului Colhozurilordin rn. Briceni. După absolvireaunor c ursuri de specializare la Academiade Ştiinţe de pe lângă CC al PCUS, a fostprim-vicepreşedinte al Comitetului de Statpentru Planificare din Moldova şi şef alDepartamentului de cercetări agricole dincadrul Institutului de Cercetări Ştiinţificeîn Domeniul Agriculturii. Prim-viceministrual Economiei Naţionale al Moldovei(1990–1991), reprezentant permanent alGuvernului Republicii Moldova pe lângăCabinetul de miniştri al URSS, prim-viceministrual Afacerilor Externe al RepubliciiMoldova (1991–1992), prim-viceministru alEconomiei din Republica Moldova (1994).Prin hotărârea Parlamentului RepubliciiMoldova din 1994 este numit în funcţia depreşedinte al Curţii de Conturi. Prim-ministrual Moldovei (1997–1999).189ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 189 31.10.2011 17:22:48


190Mihai CiucăAlexandru CiucurencuCiucă, Mihai(18.08.1883, Săveni, jud. Botoşani –20.02.1969, Bucureşti)Medic bacteriolog. A urmat Facultatea deMedicină la Bucureşti, absolvită în 1907.Specializarea în domeniul bacteriologiei,igienei şi bolilor infecţioase a făcut-o încadrul institutelor conduse de Victor Babeşşi Ioan Cantacuzino din Bucureşti. Din 1905lucrează benevol în Laboratorul de MedicinăExperimentală. Perioada 1907–1912o petrece lucrând ca preparator în acelaşilaborator şi ca medic la Spitalul Militar.Începe să facă diverse experimente singursau în colaborare cu diverşi cercetători înimunologie sau clinica bolilor infecţioase, cureferire în special la infecţiile streptocociceşi tetanice. Este numit şef de secţie în InstitutulDr. I. Cantacuzino în anul 1921, dupăce se întoarce de la studii din Franţa, de laInstitutul Pasteur din Paris. Profesorul IonCantacuzino îl recomandă în 1922 pentrua fi profesor de igienă la Facultatea de Medicinădin Iaşi, unde va sta timp de 12 ani.Participă la luarea şi aplicarea măsurilor decombatere a holerei. În perioada 1934–1962a fost profesor de bacteriologie la Facultateade Medicină din Bucureşti şi numit subdirectoral Institutului Dr. I. Cantacuzino,desfăşurând, în paralel, o intensă activitatela Institutul de Seruri şi Vaccinuri. Perioada1952–1963 o petrece la cârma Catedrei despecializare şi perfecţionare a medicilormicrobiologi (a alcătuit primele planuri,programe, metodologii şi cursuri). A fostun pionier al tratamentului prin infectareamalarică al paraliziei generale progresive.Printre duşmanii săi s-au numărat tifosulexantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza,diferite boli tropicale la a căror cunoaştereşi combatere a participat hotărâtor. Numelesău este legat de primele vaccinări antiholerice,de eradicarea malariei, de biologiabacteriofagului (a descoperit fenomenul delizogenie), de tratamentul prin împaludareal sifilisului nervos, de organizarea primuluiCiucăcentru de malarioterapie şi a CentruluiNaţional de Referinţe pentru Bacteriofage laBucureşti. A participat, în 1919, la Conferinţade Pace de la Paris, unde a susţinut idealulMarii Uniri. În 1966 este distins cu PremiulFundaţiei Darling pentru misiunile internaţionaleîndeplinite din însărcinarea Ligii Naţiunilor,iar, după al Doilea Război Mondial,ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de pelângă ONU. Membru al multor academii şisocietăţi ştiinţifice străine, secretar generalal Comisiei Internaţionale de Malarie depe lângă Liga Naţiunilor (1928–1938). Din1938 este membru al Academiei Române,reînregistrat în 1948 ca membru de onoare.Ciucu, George(12.07.1927, Cristian, Braşov –15.02.1990, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe, Secţia matematici, la Universitateadin Bucureşti. Profesor la Facultatea de Matematicăa aceleiaşi universităţi, specialitateateoria probabilităţilor şi statistică matematicăşi rector al universităţii. Contribuţii îndomeniul modelării probabilistice. Lucrări:Procese cu legături complete, 1960; Teoria probabilităţilorşi statistică matematică, 1963; Teoriajocurilor, 1965; Introducere în teoria aşteptării,1967; Probabilităţi şi procese stochastice, 2 vol.,1978–1979. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1974), secretar general al ei(1974–1990).Ciucurencu, Alexandru(27.09.1903, Tulcea – 27.12.1977, Bucureşti)Pictor. A studiat pictura la Academia de ArtePlastice din Bucureşti cu profesorii GeorgeDemetrescu Mirea şi Camil Ressu. Cursuride Arte la Şcoala de la Baia Mare. Profesoruniversitar la Bucureşti. Membru corespondental Academiei Române din 1963. Înprima perioadă de creaţie a pictat mai alesnaturi moarte, nuduri şi peisaje, care se remarcăprin armonie coloristică. După 1944şi-a schimbat tematica, realizând compoziţiicu subiecte istorice sau sociale. A pictat şiportrete ale unor personalităţi culturale(S onia Cluceru, Krikor H. Zambaccian,George Călinescu, Mihail Jora etc.) sau portretede muncitori şi peisaje industriale. Lucrări:Ana Ipătescu, 1949; Epilogul răscoalelor,1957; 1 Mai liber, 1958; Olga Bancic pe eşafod,1959. I s-au decernat: Ordinul Muncii clasaI, 1948; Maestru Emerit al Artei din RPR,1956; Premiul Ion Andreescu, 1956; SteauaRepublicii Populare Române clasa a III-a,1959; Artist al Poporului, 1964. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 190 31.10.2011 17:22:48


Ciugureanu, Daniel(9.12.1885, Şirăuţi, jud. Hotin, Basarabia –5/6.05.1950, Turda)Om politic şi medic. A absolvit Medicina laChişinău şi a profesat la Chişinău, Hânceşti,Vorniceni şi Bucureşti (Spitalul Cantacuzino).A fost membru al Partidului NaţionalMoldovenesc, susţinător al unirii Basarabieicu România. În 1918 a fost prim-ministrual Republicii Democratice Moldoveneşti(independentă). După unirea Basarabiei cuȚara a fost ministru pentru Basarabia (fărăportofoliu) în patru guverne (1918–1919).Arestat în 1950 la Bucureşti, a murit în detenţieîn acelaşi an.Ciuhandu, Gheorghe(23.04.1875, Roşia, jud. Bihor –29.04.1947, Vaţa de Jos, jud. Hunedoara)Preot şi publicist. A studiat Teologia la Aradşi Cernăuţi. Profesor la Institutul TeologicPedagogic din Arad, a îmbrăcat haina preoţeascăşi a militat pentru apărarea şcoliloreparhiale româneşti. Lucrări: Şcoala noastrăpoporală şi darea culturală, 1918; Reorganizareamitropoliei ardelene, 1922; Papism şi ortodoxismîn Ardeal sau porfiră şi cunună de spini, 1922;Cum s-a făcut unirea cu Roma, 1929; Bogomilismulşi românii, 1933. Membru de onoare alAcademiei Române din 1946.Ciulei, Liviu(7.07.1923, Bucureşti – 25.10.2011, Bucureşti)Regizor. A studiat arhitectura, apoi teatrulla Conservatorul Regal de Muzică şi Teatrudin Bucureşti. A debutat ca actor în 1946,jucând rolul lui Puck în Visul unei nopţi devară la Teatrul Odeon. Ulterior s-a alăturatechipei Teatrului Municipal din Bucureşti(mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde adebutat ca regizor în 1957, punând în scenăOmul care aduce ploaia de Richard Nash. În1961 a devenit celebru pentru o punere înscenă total originală a piesei Cum vă place alui Shakespeare. În 1965 a primit Premiulpentru regie la Festivalul de la Cannes pentrufilmul Pădurea spânzuraţilor. A fost peste10 ani director artistic al Teatrului Bulandra.A lucrat în multe ţări din Europa, precum şiîn Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.A părăsit România în 1980 şi a fostdirector artistic al teatrului Tyrone Guthriedin Minneapolis, Minnesota (Statele Unite),iar din 1986, profesor de teatru la ColumbiaUniversity şi New York University în NewYork City. S-a întors în ţară după 1989, regizândo serie de piese celebre. A fost numitdirector de onoare al Teatrului Bulandra caun semn de recunoaştere a talentului săuCiupeLiviu CiuleiAurel Ciupepus în slujba scenei şi ecranului românesc.În 1996, UNITER i-a acordat premiulpentru întreaga activitate. Actor: În sat lanoi (1951); Nepoţii gornistului (1953); Alarmăîn munţi (1955); Valurile Dunării (1959);Soldaţi fără uniformă (1960); Cerul n-are gratii(1962); Pădurea spânzuraţilor (1964), ecranizaredupă romanul Pădurea spânzuraţiloral scriitorului Liviu Rebreanu; Decolarea(1971); Dragostea începe vineri (1972); DimitrieCantemir (1973); Ceaţa (1973); Mastodontul(1975); Falansterul (1979); regizor:Valurile Dunării (1959); Pădurea spânzuraţilor(1964); O scrisoare pierdută (1977) – film TV;scenarist: Răsare soarele (1954, în colaborarecu Mircea Bodianu şi Paul Bortnovschi, regieDinu Negreanu); Pasărea furtunii (1957,regie Dinu Negreanu); O scrisoare pierdută(1977) – film TV. Membru corespondent alAcademiei Române (1992).Ciupagea, Ana(29.10.1865, Bucureşti – 26.02.1908, Bucureşti)Poetă şi traducătoare. A absolvit Literele laBucureşti, Arta Dramatică la Paris. Actriţă aTeatrului Naţional din Bucureşti. Influenţatăde Eminescu, scrie versuri romantice:Poezii, 1887, în Revista literară. A scris şi piesede teatru: Virginia, 1892; Noaptea de Paşti,1895. A tradus teatru de Paul Ferrier, CharlesFavart, E. Legouvé, Beaumarchais ş.a.A fost printre puţinele femei ale vremii careşi-au exprimat personalitatea prin scris, fărăsă fi provenit din rândurile aristocraţiei şifără să fi avut în familie modele culturale.Ciupe, Aurel(16.05.1900, Lugoj – 18.07.1988, Cluj)Pictor. Este autorul a numeroase portretecompoziţionale, naturi moarte şi peisaje.A fost profesor la Institutul de Arte Plasticedin Cluj şi director al Muzeului Banatului.A studiat pictura la Bucureşti cu IpolitStrâmbu şi G.D. Mirea, la Iaşi cu OctavBăncilă, la Paris cu fraţii Laurens, la Romacu Umberto Coromardi. A fost profesor la191ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 191 31.10.2011 17:22:48


192Nicolae Ciupercă (general)Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, directoral pinacotecii din Târgu Mureş (de unde aplecat în 1940 din cauza Diktatului de laViena), custode al Muzeului Banatului dinTimişoara, decan şi rector al Institutului deArtă din Cluj. Lucrări: Peisaj, Fochist, Vas cuflori, Fată cu floare.Ciupercă, Nicolae(1856, Răşinari – 1937, Sibiu)Maior. Participă ca voluntar la Războiul deIndependenţă, 1877–1878, cu Regimentul 2linie, contribuind la capitularea lui OsmanPaşa la 28 noiembrie 1877. Este decoratcu medaliile Trecerea Dunării şi ApărătoriiIndependenţei. Rănit la Vidin, este decoratcu Medalia Comemorativă de Campanie,avansat plutonier, iar în 1879 plutonier-major.Urmărit de autorităţile austro-ungare laîntoarcerea în sat, este obligat să se înrolezeîn armata austriacă cu gradul de sublocotenent.În noiembrie 1918, în vârstă de 62 deani, s-a pus la dispoziţia Consiliului NaţionalRomân Sibiu fiind ales delegat la AdunareaNaţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie1918. Activează ca ofiţer de intendenţă încadrul resortului militar al Consiliului Dirigentde la Sibiu până în 1920, când iese lapensie cu gradul de maior. La 9 mai 1927este decorat cu Medalia jubiliară de veterande război, Medalia comemorativă al 50-leaan al Independenţei României.Ciupercă, Nicolae(20.04.1882, Râmnicu Sărat –25.05.1950, Văcăreşti)General de corp de armată. A absolvit ŞcoalaSuperioară de Război şi a primit comandaArmatei IV în 1940. A străbătut Basarabia şia trecut spre Odessa în august 1941. Decoratcu ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Înurma încercuirii Armatei IV a fost trecut înrezervă în acelaşi an. După război a activat înorganizaţia legionară Graiul Sângelui. A fostarestat în 1948 şi a murit în închisoare.CiupercăAlexandru CiurcuCiurcu, Alexandru(1854, Şercaia, Făgăraş – 1922, Copăceni, Argeş)Inventator şi ziarist. A absolvit Dreptul laBucureşti. A fondat L’Orient, devenit ulteriorL’Indépendance Roumaine. Corespondent derăzboi la 1877. Expulzat în 1885 din Româniade Ion C. Brătianu pentru criticile aduseguvernării liberale, s-a stabilit la Paris şi ainventat propulsorul cu reacţie Ciurcu-Buissonfolosit pentru mici ambarcaţiuni şidrezina cu jet. A revenit în ţară în 1889 şia condus ziarul Timpul (1890–1900). Fondatoral Sindicatului Ziariştilor şi AsociaţieiGenerale a Presei Române. A organizat ofermă-model la Copăceni, Argeş.Ciurea, Ioan(13.04.1878, Fălticeni – 20.03.1943, Bucureşti)Medic veterinar şi parazitolog. A absolvitŞcoala Superioară de Medicină Veterinarădin Bucureşti (1902), urmând apoi studiide perfecţionare la Berlin şi Königsberg(1910–1912). După absolvirea studiilor, alucrat ca medic veterinar la CFR Craiova(1902–1905), apoi la abatorul din PiatraNeamţ (1905–1910). Revenit în ţară în anul1912, şi-a reluat postul la abator, continuându-şimunca de cercetare începutăîn Germania. În acest timp a descoperitcistecercul de Taenia saginata în carnea vitelortăiate, a semnalat Trichinella spiralis lapisică, Spiroptera sexalata la porc ş.a. A descoperitciclul biologic al unei serii întregi detrematode şi o serie de noi specii. În 1922devine profesor universitar la Facultatea deMedicină Veterinară din Bucureşti, undea organizat cursuri şi seminarii practice înLaboratorul de parazitologie. În paralel cuactivitatea didactică şi-a reluat munca decercetare, cu deosebire asupra trematodelor,pe care le-a studiat din punct de vedere sistemicşi biologic, fiind printre primii care auaplicat metoda experimentală în parazitologie.A efectuat studii de anatomie patologicăla vacă şi găină (1908), ocupându-se debacteriile paratifice, de nematodele parazitela pisică şi porc, dar mai ales de trematodeletransmise prin alimentaţia cu peşte lamamifere, om şi păsări (1911–1916). Consacrareasa pe plan internaţional se datoreazădescoperirii la peşti a metacercarului infestantde Opistorchis felineus şi reproducereaexperimentală a dezvoltării lui la animaledomestice, corectând eroarea renumituluiparazitolog elveţian E. Askenazy. Membruîn Consiliul de administraţie al pescăriilorstatului (1929–1931). Lucrări: Larvele deDiphyllobothrium latum la peştii din bălţileDunării (1913); Prevenirea şi combaterea muşteiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 192 31.10.2011 17:22:48


ClaudianIoan Ciurea Andrei Ciurunga Victor Ciutaccolumbace (1924) ş.a. În 1927 este ales membrucorespondent al Academiei Române, iarîn 1939 membru al Academiei Leopoldinedin Halle (Germania).Ciurunga, Andrei,nume la naştere Robert Eisenbraun,a semnat şi Robert Cahuleanu(20.10.1920, Cahul, Basarabia –7.08.2004, Bucureşti)Poet. German după tată ca etnie. Refugiat înRomânia cu familia după 1944. A absolvitliceul la Bolgrad, în 1938. Legionar, a statmultă vreme la închisoare (1950–1954,1958–1964). Lucrări: Tartăul de salcie, 1940;Lacrimi pentru Basarabia, 1940; Poemeledezrobirii (1943, Chişinău); Cântece de dorşi de război (1944, Chişinău); Vinovat pentruaceste cuvinte (1972); Argumente împotriva nopţii(1976); Poeme cu umbra de gratii (1990); Poemecu umbra de gratii (1990); Memorii optimiste –evocări şi versuri din închisori (1992); Poeme diniad pentru îngeri (1996).Ciutac, Victor(2.01.1938, Şirăuţi, Briceni, Basarabia –18.01.2009, Iaşi)Actor. A absolvit Institutul de Arte la Chişinău.Actor la Teatrul Naţional din Bălţi, laTeatrul Dramatic A. S. Puşkin, apoi directorartistic al Teatrului Mihai Eminescu dinChişinău. A jucat în teatru şi film. Roluriîn film: Poienele roşii, 1966; Mariana, 1967;Ofiţer în rezervă, 1971; Lăutarii, 1971; Ultimulhaiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 1973;Podurile, 1973; Bărbaţii încărunţesc de tineri,1974; Calul, puşca şi nevasta, 1975; Pe urmelefiarei, 1976; Care pe care, 1977; Povestea luiFăt-Frumos, 1977; Hotarul din iunie, 1982;Trecea o lebadă pe ape, 1982; Fii fericită, Iulia,1983; În zorii revoluţiei, 1984; Dansul efemer aldragostei, 1988; Corbii prada n-o împart, 1988;Durerea, 1989; Troiţa, 1991. Premiul Naţionalal Cinematografiei Moldovei. Artist alPoporului din Moldova.Cizek, Eugennume la naştere Eugen Antoniu(24.02.1932, Bucureşti – 17.12.2008, Bucureşti)Profesor universitar. A absolvit LimbiClasice la Bucureşti, şi-a luat doctoratul înlatină la Bucureşti şi Lyon. A scris lucrăride specialitate foarte solide, apreciate înţară şi străinătate: Evoluţia romanului antic,1970; Seneca, 1972; L ‘Epoque de Neron etses controverses idéologiques (Epoca lui Nero şicontroversele ei ideologice), 1972, Leida; Tacit,1974; Structures et idéologies dans Les vies desdouze Césars (Structuri şi ideologii în Vieţile celordoisprezece Cezari), 1977; Epoca lui Traian,1980; Néron, 1982, Paris; Secvenţă romană,1986; Mentalités et institutions politiques romaines(Mentalităţi şi instituţii politice romane),1991, Paris; La poétique de l‘histoire chez Tacit(Poetica istoriei la Tacit), 1992, Paris. A tradusdin Seneca şi Petroniu, precum şi Civilizaţiaromană de Pierre Grimal.Cizmaş, Ioan(30.08.1930, Straja, Banatul Sârbesc –11.03.2003, Novi Sad)Gazetar. A absolvit Academia Pedagogicădin Vârşeţ. A lucrat pentru emisiunile înlimba română de la Radio Novi Sad, Voivodina.A condus publicaţia Cuvântul românesc.Preşedinte al Comunităţii Românilor dinSerbia şi Muntenegru, preşedinte al LigiiSocial-Democrate din Voivodina, membruîn Parlamentul Voivodinei. A luptat pentrudrepturile românilor din Valea Timocului.Reprezentant al românilor în ParlamentulSerbiei (din 2001).Claudian, Al(8.04.1898, Cernavodă, jud. Constanţa –16.10.1962, Bucureşti)Filosof şi poet. A absolvit Filosofia la Universitateadin Bucureşti şi s-a specializat laSorbona. Social democrat ca opţiune ideologică.Adept al sociologiei în linia lui DimitrieGusti. Membru fondator al Facultăţii deFilosofie a Universităţii din Bucureşti după193ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 193 31.10.2011 17:22:49


ClaymoorAl Claudian Ilie Cleopa Cloşca194al Doilea Război Mondial, alături de MihaiRalea, Petre Andrei, Ştefan Bârsănescuş.a. A predat Sisteme sociologice. Lucrări:Cercetări filosofice şi sociologice, 1935; Origineasocială a filosofiei lui Auguste Comte, 1936;Cunoaştere şi suflet, 1940; Antisemitismul şi cauzelelui sociale. Schiţă sociologică, 2000, postum.A publicat versuri în presă cu pseudonimulAnton Costin.Claymoor, nume la naştereMişu Văcărescu a semnat şi Valréas(1843, Bucureşti – 11.06.1903, Bucureşti)Gazetar. Fiu al lui Iancu Văcărescu şi unchial Elenei Văcărescu. A ţinut rubrica mondenăla L’Indépendence roumaine şi Românul înperioada 1898–1910. A făcut Liceul Louis leGrand la Paris. Spirit hedonist, a lăsat, prinarticolele sale mondene, imaginea Bucureştiuluide la finele veacului al XIX-lea şi începutulcelui de-al XX-lea prin ceea ce aveapitoresc. În acest sens îl precede pe MateiuCaragiale. El este modelul lui I.L. Caragialedin schiţa High-Life. Lucrări: La vie à Bucarest,1882–1883.Cleopa, Ilie, prenume la naştere Constantin(10.04.1912, Suliţa, jud. Botoşani –2.12.1998, Sihăstria)Egumen, arhimandrit, stareţ şi duhovnic lamănăstirea Sihăstria, în Munţii Rarăului.Este considerat un destin simbolic pentruortodoxia românească. Lucrări: Desprecredinţa ortodoxă, 1981; Predici la praznice împărăteştişi sfinţii de peste an, 1986; Predici laDuminicile de peste an, 1990; Valoarea sufletului,Galaţi, 1991; Urcuş spre înviere (predici duhovniceşti),1992; Despre vise şi vedenii, 1993.Climescu, Constantin(30.11.1844, Bacău – 6.08.1926, Iaşi)Matematician. A studiat la Academia Domneascăşi la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi,apoi la Şcoala Normală Superioară din Paris,obţinând în 1870 licenţa în matematică şi înştiinţe fizice. După revenirea în România afost numit, în septembrie 1871, profesor laCatedra de geometrie analitică şi trigonometriesferică a Facultăţii de Ştiinţe din cadrulUniversităţii Al. I. Cuza din Iaşi, până ladata de 1 aprilie 1909, când s-a pensionat.A îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii deŞtiinţe, apoi pe cea de rector al UniversităţiiAl.I. Cuza din Iaşi în perioada 1901–1907.În paralel, între 1884 şi 1898 a fost profesorşi la Şcoala Normală Superioară din Iaşi,înfiinţată în 1874 cu scopul de a pregăti cadredidactice pentru învăţământul secundarşi primar. În 1883 a fondat revista Recreaţiiştiinţifice, fiind apoi principalul ei susţinător.De asemenea, a fost şi membru în colegiulde redacţie al Gazetei matematice. A îndeplinitfuncţia de primar al municipiului Iaşi în1921. Este autorul unei serii de manualefoarte utilizate în epocă: Algebră (1887)pentru licee şi candidaţi la bacalaureat, Cursde aritmetică raţională (1890) pentru licee,Geometrie elementară (1891) pentru cursul secundar,Geometrie analitică (1898) şi altele. Cao recunoaştere a meritelor sale didactice şiştiinţifice a fost ales membru corespondental Academiei Române (1892).Clochişner, Sofia(12.01.1949, Chişinău)Fizician. A absolvit Universitatea de Stat dinChişinău (1971), specialitatea fizică teoretică,fiind eleva lui I. Perlin. Doctor în ştiinţefizico-matematice (1980), doctor habilitat(1994). Şefă de laborator la Institutul deFizică Aplicată al AŞM. Concomitent – profesorinvitat la universităţile din Berlin şiParis. Autoare a peste 150 lucrări ştiinţifice.Participantă la multiple congrese consacratefizicii corpului solid (Italia, Spania, SUA,Israel, Moscova ş.a.).Cloşca, nume la naştere Ion Oargă(1747, Cărpiniş, jud. Alba – 1785, Alba Iulia)Proprietar de mină de aur în Apuseni. Poreclai s-a dat pentru că era foarte strângător.A atacat, venind dinspre Câmpeni, AbrudENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 194 31.10.2011 17:22:49


Constantin CoandăHenri Marie Coandăşi Roşia Montană, împreună cu Crişan şiHorea, cu oaste ţărănească de strânsură(ţărani răsculaţi), în 1874, armata imperialăaustriacă ajunsă la Brad, încercând să păstrezeproprietea românească asupra zoneiaurifere şi să desfiinţeze iobăgia pentruromâni. A murit tras pe roată.Coandă, Constantin(1857, Craiova – 1932, Bucureşti)General de armată. Profesor de matematicăla Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri.Prim-ministru (de fapt, a condus un Consiliude Miniştri între 24 octombrie–28 noiembrie1918) şi ministru de Externe întimpul Primului Război Mondial (1918).Henri C. a fost al doilea dintre cei şapte fiiai săi. A fost ucis de o bombă pusă de unanarhist pe nume Max Goldstein. O stradădin Bucureşti îi poartă numele.Coandă, Henri Marie(7.06.1886, Bucureşti – 25.11.1972, Bucureşti)Inginer, pionier al aviaţiei, fizician, inventatoral motorului cu reacţie şi descoperitor alefectului care îi poartă numele. Fiu al generaluluiConstantin Coandă. Mama sa, AidaDanet, a fost fiica medicului francez GustaveDanet, originar din Bretania. A fost mai întâielev al Şcolii Petrache Poenaru din Bucureşti,apoi al Liceului Sf. Sava (1896), unde a urmatprimele 3 clase, continuând la Liceul Militardin Iaşi (1899). Termină liceul în 1903, primindgradul de sergent major şi îşi continuăstudiile la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniuşi Marină din Bucureşti. Detaşat la unregiment de artilerie de câmp din Germania(1904), este trimis la Technische Hochschule(Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.Pasionat de probleme tehniceşi mai ales de tehnica aviaticii, construieşteîn 1905 un avion-rachetă pentru armataromână. Între 1907 şi 1908 a urmat deasemenea cursuri universitare în Belgia, laLiège, şi la Institutul Tehnic Montefiore. În1908 se întoarce în ţară şi e încadrat ofiţerCoandăactiv în Regimentul 2 Artilerie. Datorită firiisale şi spiritului inventiv, care nu se împăcaucu disciplina militară, a cerut şi obţinutaprobarea de a părăsi armata, după care, profitândde libertatea recâştigată, a întreprins olungă călătorie cu automobilul pe ruta Ispahan–Teheran–Tibet.La întoarcere pleacă înFranţa şi se înscrie la Şcoala Superioară deAeronautică şi Construcţii, nou-înfiinţată laParis (1909), al cărei absolvent devine în anulurmător (1910), ca şef al primei promoţii deingineri aeronautici. Cu ajutorul lui GustaveEiffel şi al savantului Paul Painlevé, carel-au ajutat să obţină aprobările necesare, aefectuat experimentele aerodinamice prealabileşi a construit în atelierul de carosaj al luiJoachim Caproni primul avion cu propulsiereactivă (de fapt un avion cu reacţie fără elice,numit convenţional Coandă-1910) pe carel-a prezentat la al doilea Salon InternaţionalAeronautic de la Paris (1910). În timpul uneiîncercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportulIssy-les-Mou lineaux de lângă Paris,aparatul pilotat de el a scăpat de sub controldin cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit deun zid de la marginea terenului de decolareşi a luat foc. Din fericire a fost proiectat dinavion înaintea impactului, alegându-se doarcu spaima şi câteva contuzii minore pe faţăşi pe mâini. Pentru o perioadă de timp aabandonat experimentele datorită lipsei deinteres din partea publicului şi savanţilorvremii. În 1911, la Reims, prezintă un aviondublu motor cu o singură elice. Între 1911şi 1914 a lucrat ca director tehnic la Uzinelede Aviaţie din Bristol, Anglia, şi a construitavioane cu elice de mare performanţă, deconcepţie proprie. În următorii ani s-a întorsîn Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere(1916) foarte apreciat în epocă,prima sanie-automobil propulsată de unmotor cu reacţie, primul tren aerodinamicdin lume şi altele. Coandă 1916 este asemănătorcu avionul de transport Caravelle,la proiectarea căruia a şi participat. În 1934obţine un brevet de invenţie francez pentruProcedeu şi dispozitiv pentru devierea unuicurent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid,care se referă la fenomenul numit astăziefectul Coandă, constând în devierea unuijet de fluid care curge de-a lungul unuiperete convex, fenomen observat prima oarăde el în 1910, cu prilejul probării motorului.Această descoperire l-a condus la importantecercetări aplicative privind hipersustentaţiaaerodinelor, realizarea unor atenuatoare desunet şi altele. Inventează, în 1926, un noumaterial de construcţie, beton-lemnul, folositpentru decoraţiuni (de exemplu, Palatul195ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 195 31.10.2011 17:22:49


CobălcescuGrigore Cobălcescu Igor Cobileanschi Claudia Cobizev196Culturii din Iaşi, ridicat în 1926, este decoratîn totalitate cu materialul său), şi pune lapunct un dispozitiv de detecţie a lichidelorîn sol. E folosit în prospectarea petroliferă.Realizări: platformă mobilă pentru experimenteaerodinamice. Dispozitivul eramontat pe un tren, iar experimentele se desfăşurauîn mişcare, la o viteză de 90 km/h,pe linia Paris–Saint Quentin. Astfel a pututface determinări cantitative aeronautice,folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţăaerodinamică şi o cameră fotografică specială,de concepţie proprie. Datorită acestorexperimente a stabilit un profil de aripăfuncţional pentru viitoarele sale avioane.Revine definitiv în ţară în 1969 ca director alInstitutului de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică(INCREST). În Golful Persic inventatorulromân construieşte un echipament oceanicde depozitare a petrolului extras departe demalul mării. Membru al Societăţii Regale deAeronautică din Londra. Membru al AcademieiRomâne (1970).Cobălcescu, Grigore(22.09.1831, Iaşi – 21.05.1892, Iaşi)Geolog şi paleontolog. A fost primul profesorde geologie şi mineralogie la Universitateadin Iaşi. Sub îndrumarea lui s-auformat învăţaţi ca Dimitrie Brândză, SavaAthanasiu, Nicolae Leon, Grigore Antipa,Dimitrie Voinov, Emil Racoviţă şi mulţi alţii.Cobălcescu s-a remarcat şi prin activitateadesfăşurată în cadrul primei societăţi ştiinţificeromâneşti, Societatea Medicilor şiNaturaliştilor din Iaşi, înfiinţată în 1868, şiîn cadrul Societăţii Române de Geografie,înfiinţată în 1875, printre ai cărei iniţiatorişi fondatori s-a situat. În 1889, alături deistoricul A.D. Xenopol şi de alţi entuziaşti,devine membru fondator al Societăţii Ştiinţificeşi Literare din Iaşi. În discursul derecepţie dezvoltă teoria sa cu privire la origineaanorganică a petrolului şi demonstreazăexistenţa legăturii strânse între zăcămintelede ţiţei, masivele de sare şi cutele anticlinale.A elaborat prima lucrare românească degeologie, Calcarul de la Răpidea (1862). O insulădin arhipelagul Palmer (în Antarctica,la graniţa dintre Oceanele Pacific şi Atlantic)îi poartă numele (Cobalcescou Island).Numele a fost propus de Emil Racoviţă, întimpul expediţiei sale cu vasul Belgica. Membrual Academiei Române (1886).Cobileanschi (Kobileanski), Igor(24.02.1974, Comrat, Republica Moldova)Regizor. Găgăuz ca etnie. A absolvit Academiade Teatru şi Film, regie, la Bucureşti.A lucrat la Studioul Moldova Film, apoila diverse televiziuni private, continuândcolaborarea cu studioul Moldova Film. Specializatîn documentare: Sper fără speranţă,1989; Găoacea, 1990; Atâţia oameni diferiţi,OWH TV Studio, 2001; Când se stinge lumina,scenariul, regia, Studioul de creaţie al MinisteruluiCulturii Europolis, 2006; Saşa, Grişaşi Ion, Moldova Film, 2006 (Premiul FestivaluluiProducătorilor de Film de la Constanţa;Premiul Audienza la Trieste Film Festival,Italia); Plictis şi Inspiraţie, 2008 (Premiul TIFF,Bucureşti). Membru al Uniunii Cineaştilordin Moldova.Cobizev, Claudia(14.03.1905, Lozova – 28.04.1995, Chişinău)Sculptor. A absolvit Şcoala de Arte Plasticedin Chişinău (1926–1931, elevă a lui A. Plămădeală),specializare la Academia Regalăde Belle Arte din Bruxelles şi la Academiade Arte Frumoase din Bucureşti. A activatca profesoară la Şcoala de Arte Plasticedin Chişinău. Tematica operei – femeiaca mamă, gospodină, lucrătoare. A expussculpturi la Bucureşti, Chişinău, Bruxelles,Moscova. Premiul de Stat, 1968.Coca, Eugen(iu)(1893, Cureşniţa, Basarabia –9.01.1954, Chişinău)Compozitor. A învăţat să cânte la vioară dela tatăl său, lăutar la Soroca, şi a cântat deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 196 31.10.2011 17:22:49


CoceaEugen Coca Alice Cocea Dina Cocea Dinu Coceacopil în orchestra populară a lui A. Poleakov.A absolvit Şcoala de Muzică din Chişinău(vioara), apoi Conservatorul din Chişinău şia fost violonist în orchestrele din Eupatoria,Kostroma, Moscova, Rostov pe Don, apoi afost violonist şi dirijor la Chişinău, Akkerman.Lucrări: poemul simfonic Nopţile înCrimeea şi valsul Dragostea de viaţă, 1917;Concerto grosso; două suite moldoveneşti;opera Pasărea măiastră sau Prinţul Ionel şi lupulnăzdrăvan; tabloul simfonic Balalaica; Cvartetulpentru coarde nr. 1; Simfoniile nr. 1 şi nr. 2;baletul Florile micuţei Ida; comediile muzicaleSemnalele de pe planeta Marte şi În ţara canibalilor;suita corală Doina (1949); Simfonia deprimăvară (pentru vioară şi orchestră, 1949);poemul simfonic Codrul (1950); Cvartetulpentru coarde nr. 2; romanţe, coruri, lieduri,piese pentru pian, pentru vioară şi pian,muzică pentru spectacole şi film. MaestruEmerit al Artelor din Republica Moldova.O şcoală din Chişinău şi o stradă din Buiucaniîi poartă numele.Cocea, Alice, nume la naştere Alice Mille(28.07.1899, Sinaia –2.07.1970, Boulogne-Billancourt, Franţa)Actriţă. Aromâncă. Verişoară a lui N.D.C., fiică a lui Constantin Mille. A studiat laConservatorul de Artă Dramatică din Paris şis-a afirmat la Paris. Roluri în filme: Mon gossede père (1930), Marions-nous (1931), Nicole etsa vertu (1931), Delphine (1931), A tout coeur(1931), Greluchon délicat (1934), La princessede czardas, regia Andre Beauclair (1934),Le j oueur (1962), Striptease (1963), La ronde,scenariu Jean Anouilh, regie Roger Vadim,alături de Jane Fonda (1964). Majoritatea filmelors-au difuzat şi în SUA şi au beneficiatde cronici de prestigiu în The New York Times.Cocea, Dina(27.11.1912, Bucureşti – 27.10.2008, Bucureşti)Actriţă. Este fiica scriitorului N.D. Cocea.A absolvit studiile de actorie la Paris, undeverişoara tatălui său, Alice, era actriţă.Debutul teatral a avut loc la Paris, în 1934,şi la Teatrul Comedia din Bucureşti, în1935, în piesa Adevăratul Iacob, alături deGeorge Timică. A apărut pe marile ecraneprima dată în 1939 în O noapte de pomină.Între 1941 și 1949 a fost director la TeatrulNostru şi la Studioul Teatrului Nostru.În perioada 1952–1962 a fost decan alFacultăţii de Teatru. Începând din 1956 areprezentat România la congrese internaţionalesau la manifestările organizate deONU şi UNESCO. Între 1979 şi 1989 afost preşedintă a Asociaţiei Oamenilor deArtă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.De-a lungul timpului a jucat în peste zecefilme de lung metraj, a avut peste o sutăde roluri în spectacole de teatru, teatruradiofonic şi teatru pentru televiziune.A avut o prodigioasă activitate eseistică şipublicistică, scriind nenumărate articole desinteză, critică şi cronică dramatică în presade specialitate autohtonă şi străină. Roluri:O noapte de pomină (1939), Cartierul Veseliei(1964), Neamul Şoimăreştilor (1964), CiprianPorumbescu (1972), Ştefan cel Mare – Vaslui1475 (1974), Muşchetarul român (1975), AurelVlaicu (1977), Iancu Jianu haiducul (1980),Cântec pentru fiul meu (1980), Atac în bibliotecă(1992). Din 2001 – societar de onoareal Teatrului Naţional din Bucureşti. DoctorHonoris Causa al Universităţii de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti.Cocea, Dinu(22.09.1929, Periş, jud. Ilfov)Regizor de film. Văr cu Dina C. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficăla Bucureşti. A lucrat mult cu EugenBarbu ca scenarist, ori s-a bazat pe cărţileacestuia pentru scenarii. Stabilit în Franţa în1985. Filme: regie – Haiducii (1965); Răzbunareahaiducilor – şi scenariul (1968); Răpireafecioarelor – şi scenariul (1968); Haiducii luiŞaptecai (1970); Săptămâna nebunilor – şi scenariul(1971); Zestrea Domniţei Ralu (1971);Paraşutiştii (1972); La Révolte des Haïdouks197ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 197 31.10.2011 17:22:49


198N.D. CoceaVasile Cocheci(1972) – serial TV; Stejar, extremă urgenţă(1973); Nu opriţi ventilatorul (1976); Lanţulneglijenţelor (1976); Instanţa amână pronunţarea(1976); Ecaterina Teodoroiu (1979); Iancu Jianu,zapciul – şi scenariul (1980); Iancu Jianu, haiducul– şi scenariul (1981). Deşi n-a fost onoratcu multe premii, nici unul dintre filmelesale n-a avut sub 4 milioane de spectatori.Cocea, N(icolae) D.(29.11.1880, Bârlad – 1.02.1949, Bucureşti)Publicist şi scriitor. Familie de aromâni.Bunicul său, fiica şi cei doi băieţi ai lui auvenit în ţară din Macedonia şi s-au stabilit înMoldova. Studii universitare la Bucureşti şiParis. Principalul animator al unor publicaţiide stânga: Viaţa socială, Facla, Viitorul social,Chemarea, Era nouă, Reporter. Bun pamfletar.A participat la revoluţia din Rusia, 1917, şil-a cunoscut pe Lenin. Antiregalist, a făcutînchisoare pentru scrieri satirice la adresaregelui Carol al II-lea. După al Doilea RăzboiMondial a fost vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor. A scris romane satirice: Vinul deviaţă lungă, 1931, tradus în franceză în 1989,postum; Nea Nae, 1935.Cocea, Sofia(15.06.1839, Fălticeni – 27.10.1861, Vaslui)Publicistă, poetă, traducătoare. Mătuşă a luiN.D. C. (soră a tatălui). A absolvit ŞcoalaCentrală din Iaşi, a fost profesoară la Vaslui.La treisprezece ani a tradus piesa Maria sauMustrările de cuget a unei mame de Al. Duval.A colaborat la Steaua Dunării şi s-a manifestatca unionistă, fiind apeciată de MihailKogălniceanu şi Vasile Alecsandri, dar detestatăde Gh. Asachi. Un volum s-a publicatpostum: Operile doamnei Sofia Crisoscoleu,născută Cocé, 1862.Cocheci, Vasile(24.10.1922, Bălteni, jud. Gorj –8.06.1996, Timişoara)Chimist. A absolvit Chimia Industrială laBucureşti şi a fost profesor la Catedra dechimie fizică şi analitică a Politehnicii dinCoceaTimişoara. A avut contribuţii în domeniulcalităţii apelor, tratării şi epurării lor. A contribuitla înfiinţarea şi organizarea Institutuluide Cercetare şi Proiectare pentru EpurareaApelor Reziduale. Are 31 de brevete deinvenţie în domeniu. Membru al ConsiliuluiNaţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1991), membru al Academiei deŞtiinţe din Georgia.Coculescu, Nicolae(1866, Craiova – 5.11.1952, Bucureşti)Astronom. Tată al lui Şerban C., care a semnat,în Franţa, cu pseudonimul Pius Servien.A absolvit Matematica la Universitatea dinBucureşti, apoi la cea din Paris. Urmeazăo perioadă de specializare la Observatorulastronomic din capitala Franţei (1890), underămâne până în 1895, desfăşurând, în totacest timp, o remarcabilă activitate ştiinţifică.Participă astfel la observarea, în Senegal, aeclipsei de Soare din 1893, publicând studiivaloroase şi obţinând fotografii remarcabile.În 1895 devine doctor la Sorbona, cu o tezăde mecanică cerească, reuşind să analizeze şisă determine, cu o metodă proprie, efecteleperturbatoare pe care le exercită o planetăasupra altei planete (rezultat citat de marisavanţi, printre care Henri Poincaré). S-aocupat şi de fotosfera solară, de asemeneade refracţia astronomică. Profesor de astronomieşi mecanică cerească la Universitateadin Bucureşti, 1895–1937, un timp fiind şidecan al Facultăţii de Ştiinţe (1928–1932).A întemeiat, în 1908, Observatorul Astronomicdin Bucureşti şi l-a dotat cuinstrumentele necesare. A iniţiat publicaţiileastronomice ale Observatorului şi a fost unmembru preţuit al Uniunii AstronomiceInternaţionale (UAI). Lucrări: Sur le dévéloppmentapproche de la fonction perturbatrice, 1894;Curs de mecanică cerească, 1905. O stradă dinCraiova şi un concurs interjudeţean de matematicăîi poartă numele.Coculescu, Şerban Piua semnat Pius Serviennume la naştere Piu-Şerban Coculescu(1902, Bucureşti – 1953, Paris)Filosof şi estetician. Fiu al lui Nicolae C. Şi-aluat licenţa în Litere la Sorbona. A absolvitapoi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie la Timişoara.S-a întors la Paris şi a fost profesorla Collège de France şi cercetător la CNRS.S-a ocupat de teoria probabilităţilor, fundamentelematematicii, relaţia dintre acusticăşi estetică, relaţia dintre limbajul ştiinţific şilimbajul poetic. A creat o teorie matematicăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 198 31.10.2011 17:22:49


Nicolae Coculescua ritmului, vizând o transcriere matematicăa ritmurilor, în primul rând a ritmului dinpoezie. Este considerat precursorul lingvisticiimatematice. Lucrări: Essai sur les rythmestoniques du français, 1925; Lyrisme et structuressonores: nouvelles méthodes d’analyse des rythmesappliquée à Atala de Chateaubriand, 1930; Principesd’esthétique: problèmes d’art et langage dessciences, 1935; Base physique et base mathématiquede la théorie des probabilités, vers une nouvelleforme de la théorie, 1942; Mathématiques ethumanisme: le rythme, les rythmes de timbre dansla poésie grecque, sur les méthodes de critique textuelledu type Lachmann-Quentin, 1942; Scienceet poésie, 1947; Hasard et probabilités, 1949.Codarcea, Alexandru(12.01.1900, Vârşeţ, Banatul Sârbesc –28.05.1974, Bucureşti)Geolog, membru titular al Academiei Românedin 1955. A fost profesor de mineralogieşi petrografie la Institutul de Petrol, Gazeşi Geologie din Bucureşti. Autor al unorimportante lucrări cu privire la rocile banatitice,la geologia petrografică şi la tectonicamunţilor Carpaţi. Lucrări: Studiul geologic şipetrografic al regiunii Ocna de Fier-Bocşa Montană,1931; Date noi asupra tectonicii Banatuluimeridional şi a Platoului Mehedinţi, 1940.Membru al Academiei Române (1955), preşedinteal Secţiei de geologie şi geografie aAcademiei Române (1959–1966).Codreanu, Corneliu ZeleaV. Zelea-Codreanu, CorneliuCodreanu, Lizica (Lyzica), nume la naştereSimionescu, casătorită Fontenoy(30.06.1901, Bucureşti – 1958, Paris)Balerină. A absolvit, ca şi sora ei, Irina, devenităsculptoriţă (a lucrat în atelierul luiConstantin Brâncuşi) Şcoala de Belle Artedin Bucureşti. A fost actriţă la Teatrul Caroldin Bucureşti, în compania lui Ion Manu,Maria Filotti, Petre Sturdza. În 1919 a interpretat,la Teatrul Eforia, dansuri de caracterCodreanuAlexandru Codarceaalături de Marioara Voiculescu, interpretatela vioară de I. C. Nottara. A fost angajată deDiaghilev pentru trupa sa şi a plecat la Paris.Primele spectacole au fost la Closérie deLilas. A cunoscut-o, prin intermediul suroriisale şi a lui Brâncuşi, pe Sonia Delauney (basarabeancăla origine, acesta e pseudonim),care făcea costume pentru balet şi a dus-o latrupa Diaghilev. Brâncuşi însuşi a creat pentruea costumul cu care a interpretat balet deavangardă pe muzica lui Erik Satie, şi el prietencu Brâncuşi. Intră în cercul lui FernandLéger, Max Jacob, Guillaume Apollinaire. Îlcunoaşte în atelierul lui Brâncuşi pe MarcelMihalovici, care va compune muzică de baletpentru ea (Une vie de Polichinelle). A dansatdansuri româneşti în stil cubist pe coregrafialui Mihail Larionov (trupa Diaghilev). A jucatîn filmul Le Petit Parigot, 1923.Codreanu, Mihail(25.07.1876, Iaşi – 23.10.1957, Bucureşti)Poet. A absolvit Filologia, Filosofia, Conservatorulşi Dreptul la Iaşi. Profesor de dicţie,critică şi psihologie teatrală la Conservatoruldin Iaşi, rector (1933–1939). A fost directorla Teatrul Naţional din Iaşi (1919–1923);director la revista Însemnări ieşene. Debuteazăîn literatură cu versuri în Lumea ilustrată(1891). A făcut parte din cercul Vieţii româneşti.Considerat maestru al sonetului. Inspiraţiasa este peisagistică şi sentimentală. Estecel mai prolific sonetist român. Volumelesale de poezii sunt: Diafane (1901), Din cândîn când (1903), Statui (1914), Cântecul deşertăciunii(1921), Turnul din fildeş (1929), Statui.Sonete şi evadări din sonet (1939). Membrucorespondent al Academiei (1942, exclus1948, reconfirmat 1990), Premiul Naţionalpentru Poezie, 1925; Cavaler al OrdinuluiPalmes Académiques al Academiei Franceze(1921), a primit Legiunea de Onoare a Franţei(1929).Codreanu, Nicolae(1832, Leuşeni, Basarabia – 1912, Chişinău)Iluminist al Basarabiei. Fiu de moşier. A absolvitliceul gubernial din Chişinău (1857)şi secţia fizico-matematică la Universitateadin Odessa. După zece ani de profesoratîn licee din Crimeea (inclusiv – directorde şcoală), a fost invitat la Chişinău, undea fondat (1873) şi condus (timp de 30 ani)Liceul Real. Este şi fondatorul GimnaziuluiIndustrial. A creat prima societate ştiinţifică– Comisiunea Arhivelor (23 august1898) – şi a organizat primele ei publicaţii.A fost curatorul liceelor din Basarabia, astimulat accesul tineretului autohton laînvăţământul secundar (este şi autor al unui199ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 199 31.10.2011 17:22:50


CodreanuRadu Codreanu Andrei Codrescu Constantin Codrescu200Dicţionar special pentru elevii moldoveni).A condus proiectarea şi zidirea edificiuluiLiceului Real (ulterior liceul Alecu Ruso, iardupă al Doilea Război Mondial Blocul nr. 1al Universităţii de Stat din Chişinău).Codreanu, Radu(4.09.1904, Tulcea – 11.02.1987, Bucureşti)Biolog şi citolog. A urmat cursurile liceuluiGheorghe Lazăr din Bucureşti, undea înfiinţat Societatea Ştiinţa, în care şi-amanifestat ideile evoluţioniste. Între 1923 şi1926 urmează cusurile Facultăţii de Ştiinţedin Bucureşti. Îşi ia licenţa în 1927. O deosebităinfluenţă asupra formării sale cabiolog au avut-o Andrei Popovici Bâznoşanuşi Dimitrie Voinov. În această perioadă vineîn contact cu ilustre personalităţi ale biologieiromâneşti şi franceze: Ion Cantacuzino,Paul Bujor, Grigore Antipa, Ion Borcea,Mihai Ciucă, Al. Ciucă, Gh. Zotta, C. Ionescu-Mihăileşti,Ioan Ciurea, M. Caullery,Ch. Perrez, F. Mesnil, O. Dubosq, L. Léger.Începe studii parazitologice. Se ocupă demicrosporidiile insectelor din ordinul Ephemeroptera.Cu aceste studii îşi dă doctoratulîn Ştiinţe Naturale în 1939 la Facultateea deŞtiinţe din Paris sub îndrumarea lui MauriceCaulléry. În 1930 este transferat la Institutulde Speologie al Universităţii din Cluj-Napoca.Aici colaborează cu Emil Racoviţă, căruiaîi succede la Catedra de Biologie Generală.Activitatea sa durează până în 1945, cândrevine la Catedra de Biologie Generală. În1949 trece la Catedra de zoologie a nevertebratelor,unde funcţionează până în 1974.A scris peste 200 de lucrări ştiinţifice, multedin ele fiind deschizătoare de drumuri noiîn biologie: despre studiul protozoarelorparazite la nevertebrate; patologia insectelor– patobiologia; taxonomia şi zoogeografiaunor viermi tubelariaţi şi al unor grupe decrustacee. A fost ales (în 1974) membru alAcademiei Române. Membru al SocietăţiiFranceze de Zoologie.Codrescu, Andreinume la naştere Andrei Perlmutter(20.12.1946, Sibiu)Ziarist şi prozator. Emigrat în Statele Uniteale Americii în 1966. Colaborator regulat alradioului public din SUA (National PublicRadio, New York). După 1989 a revenit înRomânia în calitate de corespondent pentruABC Nightline. A descris această experienţăîn The Hole in the Flag, 1989, declarată deThe New York Times „cartea anului“. Următoareacarte, The Blood Countess, 1995 a fostbestseller. A mai publicat: Selected Poems.1970–1996, 1996; The Dog with the Chip inHis Neck: Essays from NPR and Elsewhere, NewYork, 1996. Premii: National Endowmentfor the Arts Fellowship for Poetry, Editingand Radio; the General Electric FoundationPoetry Prize; the Peabody Award for the PBSversion of Road Scholar şi ACLU Freedomof Speech Award, 1995.Codrescu, Constantin(5.09.1931, Huşi)Actor. În 1951 a absolvit Institutul de Teatrudin Bucureşti. Actor la Teatrul Mic. Între1976 şi 1989 este profesor la Institutul deTeatru din Târgu-Mureş. Este şi cetăţeande onoare al acestui municipiu. Apoi a fostdirector la Teatrul Municipal din Brăila. Roluri:în film – Nepoţii gornistului, 1953; Răsaresoarele, 1954; Moara cu noroc, 1955; Puştiul,1962; Subteranul, 1967; Haiducii lui Şaptecai,1970; Pistruiatul, 1973; Bietul Ioanide, 1979;Vlad Ţepeş, 1979; Un oaspete la cină, 1986;Martori dispăruţi, 1988; Doi haiduci şi-o crâşmăriţă,1993; Trenul vieţii, 1998; în teatru –A treia caravelă, Aix Nebunul, Angajare de clovn,Antigona, Broaştele, Castelul pălărierului, Doi tineridin Verona, Cheile oraşului Breda, Chipul luiDumnezeu, toate la emisiunea Teatru Radiofonic.A făcut şi scenografie pentru TeatrulBulandra: Noaptea la Madrid de D. Ceccaldi,Paharul cu apă de E. Scribe ş.a.; regie: Cântecullebedei de Cehov.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 200 31.10.2011 17:22:50


CojocaruTheodor Codrescu Anatol Codru Ion Codru-Drăguşanu Ion CojarCodrescu, Theodor(1.04.1819, Iaşi – 23.03.1894, Iaşi)Editor, redactor, tipograf, traducător şiprozator. A înfiinţat tipografia Buciumulromân, prin intermediul căreia a sprijinitUnirea Principatelor Române. A fost redactorla multe ziare, tipărind, în ziarul Buciumulromân, pentru prima oară, epopeea Ţiganiadade Ion Budai-Deleanu. A scris drama istoricăPlăieşul Logofăt mare, 1846. A făcut primatraducere din România din literatura americană:Coliba lui Moş Toma, după H.B. Stowe,1853. A scris Dicţionar franceso-român, 2 vol.,1859 şi Dicţionar germano-român, 2 vol.,1875. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1886).Codru, Anatol(1.05.1936, Molovata Nouă, Basarabia –17.08.2010, Chişinău)Regizor şi poet. A absolvit Facultatea de Literela Universitatea din Chişinău şi Institutulde Cinematografie, secţia regie, la Moscova.A fost regizor la studioul Moldova Film.Specializat în film documentar. Filmografie:Trânta, 1968; Biografie, 1969; Alexandru Plămădeală,1969; Bachus, 1969; Arhitectul Șciusev,1970; Din îndemnul talentului, 1971; DimitrieCantemir, 1971; Vasile Alecsandri (regia), 1972;Carnetul de partid, 1973; Biografia cântecului,1973; Ion Creangă (scenariu), 1973; Plaireînnoit, 1978; Neam de pietrari, 1975; Baladaprietenului meu, 1978; Visul vieţii mele, 1980;Letopiseţul destinului nostru, 1981; Puşkin înMoldova, 1982; Te salut, noua generaţie, 1983;În constelaţia fraternităţii, 1984; Tălăncuţa,1986; Cronica familiei Bologan, 1987; Suntscuzaţi martorii, 1988; Eu, Nicolai Costenco,1989; Mihai Eminescu, 1992; Ion Creangă,1998. Volume de versuri: Îndărătnicia pietrei(1967), Feciori (1971), Portret în piatră (1978),Piatra de citire (1980, Mitul personal (1986),Ruperea din nefiinţă (1999), Piatra înşine (2003,Bucureşti), Orga de piatră (2004) etc. Distinscu titlul de Maestru al Artei din RepublicaMoldova, Premiul de Stat al RepubliciiMoldova, Ordinul Republicii. Preşedinte alUniunii Cineaştilor din Moldova. Membrude onoare al Academiei Internaţionale deFilm Nika din Rusia. Membru de Onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Codru-Drăguşanu, Ionnume la naştere Ion Germaniu(9.11.1818, Drăguş, jud. Braşov –26.10.1884, Sibiu)Scriitor. Spirit enciclopedist. A fost secretarla o familie boierească. A călătorit la Viena,Milano, Roma, Paris, Londra, prin Germania,la Petersburg. A participat la revoluţiade la 1848. Este numit în Comisia Filologicăde la Sibiu. Vicecăpitan de Făgăraş, secretaral Comitetului averilor mănăstireşti, vicepreşedinteal Despărţământului Făgăraş alASTRA şi preşedinte al Sedrei orfanale dinFăgăraş. Se ocupă de înfiinţarea şcolilor înlimba naţională, de luminarea oamenilor.Inspirat de filosofia raţionalistă a iluminismului,arată că a sosit „timpul luminării şial desmorţirii“. A scris epistole, memorii(Peregrinul transilvan, 1865), fiind consideratprimul călător modem al literaturii române.Cojar, Ion(9.01.1931, Bistriţa Năsăud)Regizor de teatru. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti,unde este în prezent profesor. A lucratla Teatrul Naţional din Bucureşti ca regizor,apoi director, dar a colaborat şi cu alteteatre (Bulandra, Opera Română). A făcutşi regie de film. Roluri în: Mere roşii, 1976;Salutări din Agigea, 1984; Cuibul de viespi,1986; Ambasadori, căutăm patrie, 2003. Arela activ peste o sută de spectacole regizate,dintre care 30 au primit premii la festivaluriinternaţionale şi naţionale.Cojocaru, Alina(27.05.1981, Bucureşti)Balerină. A studiat la Şcoala de Balet dinKiev. În 1997 a obţinut Prix de Lausanne,201ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 201 31.10.2011 17:22:50


CojocaruAlina Cojocaru George Cojocaru Teodosie Cojocaru Alexandru Cojuhari202care presupunea o specializare la Royal Balletla Londra. A fost angajată în corpul debalet la Royal Ballet şi solistă a Baletului dinKiev. Din 2001 prim-solistă a Royal Balletdin Londra. Roluri: Kitri (Don Quijote), Aurora,Prinţesa Florina (Frumoasa din PădureaAdormită), Cenuşăreasa, Clara (Spărgătorul denuci), Coppelia, Giselle Odette (Lacul lebedelor).A susţinut spectacole pe marile sceneale lumii, din Australia şi Americi până laParis şi Kiev. Distinsă cu Ordinul SteauaRomâniei, 2002.Cojocaru, George(18.06.1937, Bucureşti)Economist. Consilier în Ministerul de Externepentru Asia, Oceania şi ţările AmericiiLatine, director al diviziei Americii Latine,director general al Românoexport, secretargeneral şi director al Camerei de Industrieşi Comerţ a României, director general alROMEXPO, preşedinte al ROMINVEST,preşedinte al Adunării generale a preşedinţilorCamerelor Regionale de Comerţ şiIndustrie (cuprinzând Austria, Ungaria, Turcia,Japonia, SUA, Coreea, India, Thailanda,Singapore, Egipt, Iran). Distins cu MareleOrdin pentru Merit, clasa Argint, al Austriei,ordinul danez Ridderordeners Kapitel, OrdinulSteaua României.Cojocaru, Teodosie(1879, Chişinău – 23.01.1941, Chişinău)Primar al Chişinăului. Unul dintre liderii militariai Sfatului Ţării. În 1918 deţine funcţiade director general al Războiului în GuvernulRepublicii Democratice Moldoveneşti. Deputatîn Parlamentul României şi primar aloraşului Chişinău între 1919 şi 1920. Arestatde ucraineni în 1940, a murit la închisoareadin Chişinău.Cojuhari, Alexandrunume la naştere Cojocaru(1935, Căuşeni, Basarabia)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept aUniversităţii de Stat a Moldovei. Doctorhabilitat (docent) în specialitatea drept civil.Profesor şi şef de catedră la Facultatea deDrept a Universităţii din Chişinău. Membrual Comisiei guvernamentale şi parlamentarede elaborare a noului Cod de procedură civilăal Republicii Moldova, adoptat în 2003, şi algrupului de lucru privind Codul de procedurăcivilă pentru statele CSI (din 2001, cu sediulla Sankt Petersburg). Membru al ConsiliuluiŞtiinţific Consultativ de pe lângă CurteaSupremă de Justiţie. Participă la întâlnirieuropene de profil. Lucrări: Problemele teorieişi practicii privind dreptul la apărarea judiciarăde acţiune civilă, 1991. Membru al AsociaţieiInternaţionale de Drept Procesual, Roma.Distins cu Medalia Meritul Civic.Colac, Tudor(10.03.1948, Dumeni, Ucraina)Folclorist, etnolog, publicist, regizor. A absolvitFacultatea de Filologie şi Jurnalism şi,ca asociat, Facultatea de Arte Frumoase aUniversităţii de Stat din Moldova. Redactorla Radiodifuziunea Moldovenească, şef desecţie, apoi director al Centrului Naţionalde Creaţie Populară al Ministerului Culturii(1980–1999), conferenţiar la Institutul deStat al Artelor (1991–1996) şi la Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice (din 2005).Din 1999 e cercetător ştiinţific superior laInstitutul de Literatură şi Folclor al Academieide Ştiinţe a Moldovei (azi Institutul deFilologie). A fost preşedinte al ComitetuluiNaţional din Republica Moldova al ConsiliuluiInternaţional pentru OrganizareaFestivalurilor Folclorice (CIOFF) de pelângă UNESCO. A participat la festivalurifolclorice de răsunet în Republica Moldova,România, Grecia, Ucraina, Ungaria, apublicat articole, studii în reviste ştiinţifice,devenind membru al Uniunii Scriitorilor(2002), al Uniunii Muzicienilor (2000) şi alUniunii Oamenilor de Teatru din RepublicaMoldova (2001). Lucrări: Sărbătoarea izvoarelor(1986), Hronic de familie (1987), Sorcove delumină (2001), Drag îmi e să fac armata (2002),ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 202 31.10.2011 17:22:50


ColesnicTudor Colac Horia Colan Nicolae Colan Iurie ColesnicRădăcinile eterne ale folclorului (2003), La izvoruldorului (2004), Nistrule, apleacă-ţi malul!(2004), Ştefan cel Mare şi Sfânt. 500 de ani denemurire (2004), Un distins folclorist: NicolaeBăieşu (2004), Romanţe cu petale de trandafir(2005), Familia: valori şi dimensiuni culturale(2005), Ţinutul Criulenilor. Vetre etno-folclorice(2005), Folclor românesc de la est de Nistru...(2008). Maestru Emerit în Arte (1993).Colan, Horia(11.05.1926, Voineşti, jud. Covasna)Inginer, specialist în domeniul metalurgiei.Nepot al lui Nicolae C. A absolvit liceulM oise Nicoară din Arad, apoi Politehnicadin Timişoara. Profesor la Politehnica dinCluj, al cărei rector a fost (1990–1992).S-a ocupat mai ales de metalurgia pulberilor,tehnologia materialelor şi tehnologiaturnării. Are studii şi în domeniul istorieiştiinţei şi tehnicii, cu preocupări de valorificarea unor tradiţii şi priorităţi româneşti.Lucrări: La technologie au risque de l’histoire(Paris, 2000); Materials. Research. Developmentand Applications (Belgia, 2002); Science ofMaterials (Cluj-Napoca, 2002. Vicepreşedinteal Comitetului Român de Istoria şiFilosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST, din1991); vicepreşedinte al filialei Transilvaniaa Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia (1990–1994); membru al SociétéFrançaise de Métallurgie et des Matériaux(SF2M), Conseil National des Ingénieurs etScientifiques de France (C NISF). Membruîn Comitetul Executiv al ASM Internaţional,International Committee for the History ofTechnology, The New York Academy ofScience, Asociaţia Generală a Inginerilor dinRomânia, Consiliul AGIR, Biroul Executival Consiliului AGIR, The American BiographicalInstitute, Association des Membresde l’Ordre des Palmes Académiques, precumşi în comitetele ştiinţifice ale revistelorMatériaux et Techniques (Paris), Noesis şi Noema,Acta Technica Napocensis şi Proceedings ofthe Roumanian Academy. Cavaler al OrdinuluiNaţional Serviciu Credincios (2002); DoctorHonoris Causa al Universităţii TehniceGheorghe Asachi din Iaşi (2003). Estemembru al Academiei Române şi membruîn Comisia de ştiinţa materialelor a acesteia(1991), membru fondator al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România, preşedinte alSecţiei de ştiinţa şi ingineria materialelor,preşedinte al Diviziei de istoria tehnicii.Preşedinte al Secţiei de ştiinte tehnice şi alComisiei de ştiinţa materialelor ale filialeidin Cluj a Academiei Române.Colan, Nicolae(28.11.1893, Araci, fost Arpatac, jud. Covasna –15.04.1967, Sibiu)Mitropolit. Frate al bunicului lui Horia C.A absolvit Institutul Teologic din Sibiu şiFacultatea de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Bucureşti. S-a specializat la Berlinîn teologie protestantă. Profesor şi rector laAcademia Teologică Andreiană de la Sibiu.A participat la conferinţa panortodoxă dela Moscova (1948). Arhiepiscop al Sibiuluişi mitropolit al Transilvaniei (1957). Lucrări:Sfântul Pavel către Filimon. Creştinismulşi sclavia, 1925; Biblia şi intelectualii, 1929;Medalioane, 1940; Biserica neamului şi unitatealimbii româneşti, 1945. În 1938 a fost ministrual Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor.În 1938 este ales membru de onoare, iar în1942 membru activ al Academiei Române(pe locul lui Nicolae Titulescu). Exclus în1945, repus în drepturi în 1990.Colesnic, Iurie(12.08.1955, Dereneu, Călăraşi,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Mecanică aInstitutului Politehnic din Chişinău (1973–1978, în prezent Universitatea Tehnică dinMoldova). A fost redactor-şef şi directorartistic la studioul Animafilm (1986–1991),director al Centrului de muzeografie MihailKogălniceanu (1991–1995, în prezent MuzeulLiteraturii Române M. Kogălniceanu),203ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 203 31.10.2011 17:22:50


ColinVladimir Colin Petru Comarnescu Nadia Comăneci204concomitent deţinând şi funcţia de directoral Editurii Universitas (1991–1993), apoidirector al Editurii Enciclopedice GheorgheAsachi (1993–1995). În 1995 fondează EdituraMuseum, care în 1996 devine parte aunei structuri mai complexe – Casa CărţiiMitropolit Petru Movilă, al cărei directoreste până în prezent. Lucrări: Puiul îndrăzneţ(1980); Ţara cu luceferi (1986); Învăţ să zbor(1992); Necazul ariciului (1996); Arta memoriei(1987); Arheologii interioare (1991); Spirala luiArhimede (1994); Mi-i dor să vă spun (2004);Personalităţi basarabene. Basarabia necunoscută,vol. 1 (1993), vol. 2 (1997), vol. 3 (2000),vol. 4 (2002), vol. 5 (2004), vol. 6 (2005),vol. 7 (2007), vol. 8 (2010).Colin, Vladimir, prenume la naştere Jean(1.05.1921, Bucureşti – 6.12.1991, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A fost secretar de redacţiela revistele Flacăra şi Viaţa românească.A debutat cu versuri: 27 poeme, 1947, a scrisBasme, 1953, Premiul de Stat, şi a devenitapoi unul dintre cei mai cunoscuţi autoriromâni de literatură science fiction: Pentagrama,1967, tradusă la Bruxelles în 1972; Unpeşte invizibil, 1970; Capcanele timpului, 1972;Les dents de Cronos, 1974, Paris, tradusă înromâneşte în 1975; Grifonul lui Ulise, 1976;Babel, 1978, Premiul Europa la EUROCONîn 1980; Imposibila oază, 1985; Şase brăţăripentru gleznă, 1986. A primit Medalia de aurla EUROCON, 1976, şi Marele Premiu alEUROCON pentru toată opera, 1980. Universitateadin Padova i-a acordat Premiulpentru basm cult, 1980.Comarnescu, Petru(23.11.1905, Iaşi – 27.11.1970, Bucureşti)Critic de artă şi eseist. A absolvit Dreptulşi Literele şi Filosofia la Bucureşti. A făcutstudii artistice la Los Angeles, unde şi-aluat doctoratul în estetică la UniversitateaSouthern – California cu teza „The Natureof Beauty and its Relations in Goodness“(„Natura Frumuseţii şi relaţiile ei cuBinele“), publicată în româneşte cu titlulKalokagathon, 1964. A editat Acţiune şi reacţiune(1929–1930), caiete de sinteză naţională,împreună cu Ionel Jianu, Constantin Noica,Mihail Polihroniade. A fost unul dintreiniţiatorii grupării Criterion (din 1930), alăturide Mircea Eliade şi Constantin Noica.Redactor la Editura Fundaţiilor Regale, apoila ESPLA şi la diverse publicaţii: Revista FundaţiilorRegale, Universul literar ş.a., unde s-aocupat mai ales de cronica teatrală, elogiindadesea lucrări în manuscris ale unor tineri(ex. Pavel Chihaia, Petru Dumitriu). În 1966a fost comisar al Pavilionului Românesc laBienala de la Veneţia (expoziţia Ţuculescu).A scris studii şi monografii despre Luchian,Tonitza, Şirato, Anghel, Brâncuşi, Ţuculescu,Iser etc. A tradus din O’Neill, W. Scott,D. Defoe, T.W. Lawrence, B. Shaw ş.a.Ca eseist a comentat scriitori străini: JackLondon, Sinclair Lewis, Th. Dreiser, JeromeK. Jerome, Tagore, Sheridan, Alain Fournierş.a. În volumele Homo Americanus, 1933; Chipurileşi priveliştile Americii, 1980 înfăţişeazăAmerica modernă. Postum a apărut Chipurileşi priveliştele Europei, 1980.Comăneci, Nadia(12.11.1961, Oneşti)Gimnastă. A început antrenamentele lavârsta de 6 ani cu antrenorul Béla Károlyiîn Complexul Sportiv Deva. A participatla Campionatul Naţional în 1969, la CampionatulInternaţional categoria juniori în1971 (Iugoslavia), în 1973 la CampionatulEuropean (Norvegia), unde a obţinut toatemedaliile de aur, cu excepţia solului, unde aluat medalia de argint. În 1976 a participat laCupa Americii la New York, unde a primitprima notă de 10 din istoria competiţiilorgimnastice. La fel s-a întâmplat la Olimpiadade Vară de la Montréal, 1976, unde a devenitcampioană olimpică, fiind declarată şi personalitateasportivă a anului. Şi-a păstrat titlulpână în 1978. S-a retras din competiţii în1981, când a devenit membru al ComitetuluiOlimpic Internaţional. Între 1984 şi 1989 aENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 204 31.10.2011 17:22:51


ComoroşanDumitru Combiescu Liviu Comes Sergiu Comissiona Sorin Comoroşanfost membru al Federaţiei Române de Gimnastică.În 1989 a plecat iniţial la Montréal,apoi s-a naturalizat în Statele Unite din 2001.În 2003 a fost numită consul general onorifical României în Statele Unite. A făcut comentariipentru televizunea americană la campionatelede la Melbourne (2005) şi Beijing(2008). A fost distinsă cu Ordinul Olimpic alComitetului Olimpic Internaţional în 1984 şi2004. În prezent este antrenor de gimnasticăîn SUA, are o şcoală de antrenament, estecăsătorită şi are un copil.Combiescu, Dumitru(6.01.1887, Drănic, jud. Dolj –25.11.1961, Bucureşti)Medic. A absolvit Institutul Medico-Militardin Bucureşti şi s-a specializat la Strasbourg,Paris, Boston, Baltimore, New Yorkşi Londra. A lucrat la Institutul de Serurişi Vaccinuri din Bucureşti. A fost profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti.A avut contribuţii în domeniul microbiologieişi epidemiologiei: vaccinarea profilacticăîmpotriva tifosului, febrei butunoase, leptospirozelor.Lucrări: Meningita cerebrospinalăepidemică cu exantem, 1916; Cercetări asupravariaţiilor antigenice microbiene în raport cu mediilede cultură, 1928; Trecerea agentului patogenal tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de lamamă la noul născut. Cercetări pe cobai, 1950.Membru al Academiei Române (1955).Comes, Liviu(13.12.1918, Şerel, jud. Hunedoara –28.09.2004, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laCluj, ca elev al lui Sigismund Toduţă, dar şiFacultatea de Medicină din Cluj. A audiatcursurile Facultăţii de Litere a Universităţiidin Cluj. Profesor şi rector al Conservatoruluidin Cluj, apoi profesor al Conservatoruluidin Bucureşti (1971–1984). A compusmuzică didactică şi corală, a scris studiierudite despre muzică: Melodica palestriniană(1971); Lumea polifoniei (1984); Tratat de contrapunctvocal şi instrumental românesc (1986).Comissiona, Sergiu(16.06.1928, Bucureşti –5.03.2005, Oklahoma City, SUA)Dirijor. Evreu ca etnie. Mama era solistăla Opera Română. Bunicul său era Lupu(Wolf) comisionarul şi de la el şi-a luatpseudonimul de om de cultură. A absolvitConservatorul de muzică din Bucureşti caelev al lui Constantin Silvestri. Director alAnsamblului de Stat Român (din 1950),dirijor al Operei de Stat din Bucureşti (din1955). A emigrat în 1959 în Israel. Directoral Orchestrei din Haifa (1960–1966). A fondatşi condus Orchestra de cameră RamatGan (numele localităţii) şi a concertat cuea în SUA şi Canada. A dirijat LondonPhilharmonic Orchestra, mai ales pentruspectacole de balet. Director al OrchestreiSimfonice din Göteborg (1966–1977). Directoral American Symphony Orchestradin Baltimore (1977–1984). Director alOrchestrei Radioteleviziunii din Madrid(1990–1998). În 1981, cu ocazia centenaruluinaşterii lui George Enescu, împreunăcu un grup de muzicieni, devine unul dintremembrii fondatori ai Societăţii GeorgeEnescu din Statele Unite ale Americii,avându-l ca preşedinte de onoare pe YehudiMenuhin. Membru de onoare al AcademieiRegale Suedeze de Muzică.Comoroşan, Sorin(17.07.1927, Teregova, Caraş-Severin)Biochimist şi fizician. A absolvit Medicinala Cluj şi Facultatea de Ştiinţe la Bucureşti.Profesor la Facultatea de Medicină dinBucureşti, profesor invitat la Tennessee,California şi Miami (1974), Buenos Airesşi Santiago de Chile. În prezent, directorde cercetare la Interdisciplinary Technologiesîn California. A avut preocupăriinterdisciplinare, de filosofia culturii. A aduscontribuţii în domeniul biologiei celulare,interacţiunii dintre lumină şi materie (biologiecuantică), matematică biologică. Lucrări:România. Societate cu răspundere limitată, 1995;205ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 205 31.10.2011 17:22:51


20613 metamorfoze, 1996. Membru de onoare(1992) al Academiei Române.Comşa, Dimitrie(29.09.1846, Sibiu – 15.02.1931, Sibiu)Profesor, agronom, etnograf, memorandist.A absolvit Institutul Teologic Pedagogic laSibiu. Între 1871 şi 1873 frecventează cursurileAcademiei de Agronomie din Altenburgşi Leipzig. Din 1874 este numit profesorla Catedra de studii agricole-economicea Institutului Teologic Pedagogic dinSibiu, unde a funcţionat timp de 35 de ani.A predat pomicultura, horticultura, legumicultura,zootehnia agricolă, fizica populară,contabilitatea, contopite din 1892 subnumele de economia rurală, până în anul1909, când a fost silit de guvernul maghiarsă se pensioneze sub pretext că nu cunoaştelimba maghiară. Aceleaşi discipline le-apredat în secţia pedagogică a institutului şiîn plus ştiinţele naturale (1874–1909). Custudenţii făcea lecţii practice în grădinileinstitutului şi vizite la fermele model dinSibiu. A fost preşedinte activ al Societăţii delectură Andrei Şaguna a studenţilor teologi.Deputat mirean în Sinodul ArhidiecezeiSibiu şi în Congresul Naţional Bisericesc.La 16/28 februarie 1888 contribuie la înfiinţareaReuniunii Române de Muzică dinSibiu, al cărui preşedinte va fi Eugen Brote,după care va prelua conducerea până în1905. A organizat o serie de expoziţii devite, oi şi fructe în satele judeţului, cu premii.Reuniunea organiza în sate întruniriagricole cu prelegeri populare. A sprijinitînfiinţarea de cooperative de credit săteşti.În 1902 Reuniunea Română de Agriculturăcu Reuniunea Sodalilor Români din Sibiuau organizat o mare expoziţie industrialăromânească cu produse meşteşugăreşti,obiecte de artă populară românească. În1887 imprimă întâia sa lucrare, Pomăritul.Redactează Calendarul bunului econom, 1877–1881. Scoate foaia Economul, 1893–1894,în care publică nenumărate articole îndomeniul economic-agricol. Colaboreazăpermanent la Telegraful Român şi Foaia poporului.Imprimă Călăuza agricolă, trei volume,1924–1925; Nana Zamfira, Îndrumări dineconomia casnică şi grădinărit, 1929; Radu Temelie.Îndrumări din economia câmpului, 1929.Realizează albumul artistic Din ornamenticaromână, 1904. Cutreieră apoi peste 200 desate strângând cusături româneşti (să nu sepiardă) din care a imprimat trei volume cu384 modele de ţesături, broderii originale.Imprimă tot la Sibiu, în 1909, Album de crestăturidin lemn, cu 243 de piese. A fost unuldintre marii luptători pentru drepturileComşaromânilor din Transilvania. A fost printreîntemeietorii gazetelor Tribuna şi Foaia Poporului.Ca secretar al Partidului NaţionalRomân din Transilvania a participat la alcătuireaMemorandumului, 1892. În procesulde la Cluj, din 1894, a fost condamnat la treiani închisoare alături de Nicolae Cristea şiDr. Daniil Popovici Barcianu, ispăşindu-şipedeapsa la Vaţ. Întreaga viaţă a lucrat înconducerea ASTRA. Mitropolitul NicolaeBălan îl recheamă la catedră din 1922. Punebazele primului muzeu bisericesc al arhiepiscopieiSibiului cu icoane, manuscrise,obiecte vechi de cult, veşminte liturgice. În1926 Academia Română l-a ales membrude onoare. La înmormântare i s-au făcutfunerarii naţionale. Revista Transilvaniadin Sibiu a publicat, în 1976, albumulOrnamentica română, cuprinzând modele deţesături şi crestături din colecţiile lui.Comşa, George(3.10.1931, Bucureşti)Fizician. A absolvit Fizico-Chimice laUniversitatea din Bucureşti şi a lucrat laInstitutul de Fizică Atomică din Bucureşti.A plecat în Germania în 1972 şi este profesorla Institutul de Chimie Fizică al Universităţiidin Bonn. Lucrează şi la Institut fürGrenzflachenforschung und Vakuumphysikder Kernforschungsanlage. Contribuţii îndomeniul construcţiei de echipament pentruvid înaintat, în studiul suprafeţelor pureşi al proceselor legate de suprafeţe. Profesorinvitat la universităţi din Elveţia, Franţa,SUA. Lucrări: Comment on „Direct Measurementof the Longitudinal Coherence Length of aThermal Neutron Beam“, 1983. Membru alInstitutului Max Plank, al Universităţii dinIerusalim. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1997).Conachi, Costache(14.09.1778, Ţigăneşti, jud. Galaţi –4.02.1849, Ţigăneşti, jud. Galaţi)Poet. Mare boier, contracandidat al lui MihailSturdza la tronul Moldovei. Unul dinredactorii Regulamentului Organic, sistemde organizare administrativă şi de legislaţieimpus de Rusia (1832). A reuşit să introducăîn el capitolele ce pun bazele viitoareiuniri a Principatelor. Moralist de facturăclasică, influenţat de iluminism. A scrispoezie de factură neonacreontică, petrarchistă,cu rezonanţe preromantice: Poezii ∙Alcătuiri şi tălmăciri, 1856. A tradus An Essayon Man (Un eseu despre om) de Edgar AllanPoe, Henriade de Voltaire şi a prelucrat dinMarmontel, Istoria lui Velisarie.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 206 31.10.2011 17:22:51


ConstandeGeorge Comşa Costache Conachi Emil CondurachiCondan, Ion(30.10.1952, Toracu Mare, Banatul Sârbesc –22.02.2009, Pancevo)Chimist. A absolvit Liceul Român la Vârşeţ,apoi Facultatea de Ştiinţe Naturale, secţiaChimie, la Universitatea din Novi Sad. A fosttehnolog şi director la Fabrica pentru materialde construcţii Plastika din Jilişte. A fostcorespondentul permanent al TrustuluiLibertatea pentru revista Libertatea din zonacentrală a Banatului Sârbesc (Zrenianin,Jilişte, Secani). De asemenea, a colaborat lapostul de radio Zrenianin şi la televiziuneadin Novi Sad, pentru chestiuni referitoarela comunitatea românească. A scris scenariipentru spectacolele Societăţii VichentiePetrovici Bocăluţ din Torac. Membru alUniunii Ziariştilor din Iugoslavia.Condiescu, Nicolae M.(20.10.1880, Bucureşti – 15.06.1939, Bucureşti)General. A absolvit Şcoala Superioară deRăzboi la Bucureşti, unde a fost apoi profesorde istorie militară. A participat la războiulde reîntregire naţională ca ofiţer al MareluiStat Major (1916–1918). Ministru al Armatei(1930–1931). A scris literatură: Peste mări şiţări (1922–1923), Însemnările lui Serfim (1936).Preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Membrude onoare al Academiei Române (1938).Condurachi, Emil(3.01.1912, Scânteia, Iaşi –16.08.1987, Bucureşti)Istoric şi arheolog. Tată al istoricului ZoePetre. A absolvit Facultatea de Litere la Iaşi şis-a specializat la Şcoala Română din Romaşi din Fontenay-aux-Roses, a audiat cursurila Sorbona. Profesor de arheologie la Universitateadin Iaşi, apoi la Universitatea dinBucureşti. A fost preocupat de antichitateagreco-romană pe teritoriul Daciei. Lucrări:Histria. Monografie arheologică – 2 vol. (vol. I –1954; vol. II – 1966); Histria – 2 vol. (vol. 1 –1959; vol. 2 – 1962); Istoria României (1960);Monuments archéologiques de Roumanie (1960);L’archéologie roumaine au XX e siècle (1963); LaRoumanie (Geneva, 1972) – în colaborare cuConstantin Daicoviciu; Harta arheologică aRomâniei (1972) – în colaborare cu Vl. Dumitrescuşi M.D. Matei; Curs de istorie romană,Fasc. I: Istoria Romei regale şi republicane(1974); Curs de istoria Orientului Antic, Fasc.I:Orientul Apropiat mileniile III–II î.e.n. (1977);I monumenti cristiani nell’Illirico. EphemerisDacoromana, 1938. Membru titular (1955) alAcademiei Române.Conduraru (Kondurari), Vladimir(22.08.1911, Mândreştii Noi, Basarabia –?.05.1990, Dnepropetrovsk, Ucraina)Matematician şi astronom. Familie plecatăîn Rusia după Primul Război Mondial. A absolvitFacultatea de Mecanică şi Matematicăa Universităţii Lomonosov din Moscova.Elevul lui Gheorghii Nikolaevici Duboşin,Axenov, Grebennikov şi profesorul lui Gamarnik,Froiţkaia, Şinkarik. A fost profesorla Facultatea de Matematică a UniversităţiiEkaterinoslav, Dnepropetrovsk, Ucraina, laInstitutul de Ingineri Feroviari din acelaşioraş, la Institutul Industrial din Novocerkaskşi la Institutul Energetic din Ivanovo.În 1965 a fost invitat la Chişinău spre a consolidanoua Academie de Ştiinţe, dar a refuzat.Contribuţii în problema mişcării a doielipsoizi sub acţiunea atracţiei newtoniene,a mişcării de translaţie-rotaţie a sferoizilorşi sateliţilor artificiali sub acţiunea atracţiei.Lucrări: A particular solution of the 3-body problemwith specific symmetries, 1986; Some aspectsof the problem of attraction of material bodies.The first International Congress of the UkraineanEngineers in Mechanics, 1993, postum. Distinsde două ori cu Ordinul sovietic Slava.Constande, Ioan(?.02.1814 Răhău, jud. Alba – 1880, Sibiu)Grafician, sculptor şi pictor. Studii la liceuldin Sebeş-Alba. Academia de Arte Frumoasedin Viena (1832–1841) pentru desen, picturăşi sculptură. Urmează şi cursurile de207ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 207 31.10.2011 17:22:51


208Marius Constantarhitectură. Din 1841, întors în ţară, esteangajat profesor la Institutul Terezianumdin Sibiu. Aici predă scrierea, arta grafică,desenul, geometria, arhitectura şi diversemeserii. Lucrează o serie de tablouri pentruMuzeul Bruckenthal, apoi, între 1842 şi1843, pictează pentru Muzeul din Cluj. În1845 realizează un monument al grafuluiLazăr. Colaborează la Gazeta de Transilvaniadin 1846. Participă la revoluţia din 1848 încalitate de comandant al gărzii civile românedin Ocna Sibiului. Realizează portretele luiAvram Iancu, generalului Lüders, împăratuluiFranz Joseph I în 1854 şi din 1860litografiile Fecioara Maria şi Christos tronândca mitropolit. Antrenat în acţiunile ASTRA,în 1861 litografiază portretele lui GeorgeBariţiu, Ioan Puşcariu, Iosif Sterca Şuluţiuşi Vasile Moga. În 1869 realizează portretelelitografiate ale lui Horea, Cloşca şi Crişan.A fost unul dintre primii artişti români devotaţimarilor acţiuni ale ASTRA.Constant, Marius(7.02.1925, Bucureşti – 15.05.2004, Paris)Compozitor. Şi-a început studiile la Bucureşti,unde a obţinut Premiul I la FestivalulGeorge Enescu (1943) şi le-a continuatla Conservatorul Naţional de Muzică dinParis (1945–1949), iar pentru dirijat laŞcoala Normală de Muzică, unde i-au fostprofesori O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger,J. F ournet şi A. Honegger. Directormuzical la Ballets de Paris de Roland Petit(1956–1966), director muzical la ORTF(din 1953), director al muzicii de balet laOpera din Paris, profesor de orchestraţie laConservatorul din Paris. A fondat ansamblulArs Nova. Marele Premiu Naţional al muzicii(1968). Lucrări: balete pentru MauriceBéjart, Joueur de flûte, 1952, Premiul Italia;Contrepointe (1957); Cyrano de Bergerac (1959);Turner (1961); Ponant 19 (1964); Éloge de lafolie (1966); Paradis perdu (1966); Candide,pentru clavecin şi orchestră (1970); Stringspentru clavecin şi 12 coarde (1972); FaciebatConstantLena Constanteanno 1973 pentru 24 de viori şi orchestră(1973); Psyché pentru două piane şi percuţie(1975); Stress pentru trio de jazz, pian solist,cvintet de alămuri şi percuţie (1977); ConcertoGli elementi pentru trombon şi orchestră(1977); Symphonie pentru instrumente desuflat (1978); Concertante pentru saxofonalto şi orchestră (1978); Neuf pièces pentruflaut şi pian (1978); Harpalycée pentru harpăşi cvintet de coarde (1979); Alléluias pentrutrompetă şi orgă (1980); Nana-Symphoniepentru orchestră mare (1980); Cent TroisRegards dans l’eau, concert pentru vioară şiorchestră (1981); D’une élégie slave pentruchitară (1981); Tragédie de Carmen (1981).Constante, Lena(18.06.1909, Bucureşti – ?.11.2005, Bucureşti)Artist plastic. Aromâncă după tată. Căsătorităcu Harry Brauner. A copilărit la Herson,Odessa, Iaşi, Londra, Paris. A studiat laAcademia de Belle Arte din Bucureşti şi afăcut parte din cercul artistic al lui VictorBrauner, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu,Henri H. Stahl, Mihail Sebastianşi Paul Sterian. În preajma războiului uniidintre aceştia vor fi marginalizaţi, alţii vorajunge legionari. A avut mai multe expoziţiipersonale şi a lucrat ca scenograf la TeatrulŢăndărică, împreună cu soţia lui LucreţiuPătrăşcanu, Elena. A fost implicată în procesulPătrăşcanu şi condamnată la 12 aniînchisoare. Eliberată în 1962. A scris despreexperienţa ei: L’évasion silencieuse: Trois millejours, seule, dans les prisons roumaines, 1990;Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femeiMiercurea Ciuc 1957–1964, 1993.Constantin BrâncoveanuV. Brâncoveanu, ConstantinConstantin, Jean(21.08.1928, Techirghiol – 26.05.2010, Bucureşti)Actor. Ţigan ca etnie. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.Actor de comedie, a realizat mai alesroluri în film: Revanşa (1978); Braţele Afroditei(1978); Acţiunea Autobuzul (1978); Expresul deBuftea (1978); Nea Mărin miliardar (1979);Al treilea salt mortal (1980); Fin du Marquisatd’Aurel (1980); Am o idee (1981); Iancu Jianu,haiducul (1981); Un echipaj pentru Singapore(1981); Pruncul, petrolul şi ardelenii (1981);Duelul (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosescpăsările călătoare (1984); Secretul lui Nemesis(1985); Colierul de turcoaze (1985); Masca deargint (1985); Coana Chiriţa (1986); Chiriţa laIaşi (1987); În fiecare zi mi-e dor de tine (1987);Miss Litoral (1990); Atac în bibliotecă (1992);A doua cădere a Constantinopolului (1994);ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 208 31.10.2011 17:22:51


ConstantinescuJean Constantin George Constantin Marin Constantin Emil ConstantinescuPunctul zero (1996); Sexy Harem Ada-Kaleh(2001); Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii(2006); Meseriaşii (Serial TV) (2006); Păcală seîntoarce (2006); Roaming (2007). Trofeul Gopoal UNATC pentru întreaga activitate, 2007.Cavaler al Ordinului de Malta Sf. Ioan de laIerusalim, 2008.Constantin, George(3.05.1933, Bucureşti – 30.04.1994, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Teatru la Bucureşti.Actor la Teatrul Nottara. Roluri înfilm: Aproape de soare (1960); Un surâs în plinăvară (1963); Procesul alb (1965); La porţile pământului(1966); Dimineţile unui băiat cuminte(1966); Reconstituirea (1968); Răzbunareahaiducilor (1968); Răpirea fecioarelor (1968);Urmărirea (1971); Cu mâinile curate (1972);La révolte des Haîdouks (1972); Ultimul cartuş(1973); Proprietarii (1973); Dincolo de nisipuri(1973); Dimitrie Cantemir (1973); August înflăcări (1973); Muntele ascuns (1974); Singurătateaflorilor (1975); Filip cel Bun (1975); Întreoglinzi paralele (1978); Omul în loden (1979);Iancu Jianu, zapciul (1980); Burebista (1980);Ştefan Luchian (1981); Saltimbancii (1981); Înghiţitorulde săbii (1981); Iancu Jianu, haiducul(1981); Un echipaj pentru Singapore (1981);Calculatorul mărturiseşte (1982); Pe malul stângal Dunării albastre (1983); Escapada (1983);Dragostea şi revoluţia (1983); Galax, omulpăpuşă (1984); Sezonul pescăruşilor (1985);Întunecare (1985); Cuibul de viespi (1986);Figuranţii (1987); Getting Lucky (1990);Oglinda (1993); Cel mai iubit dintre pământeni(1993, după Marin Preda); Ábel a rengetegben(1994); Un été inoubliable (1994, după Bijuteriide familie de Petru Dumitriu, regia LucianPintilie); Domnişoara Christina (1996). O salăa Teatrului Nottara îi poartă numele.Constantin, Marin(27.02.1925, Urleta, com. Băneşti, jud. Prahova –01.01.2011, Bucureşti)Dirijor de cor. A absolvit Conservatorulla Bucureşti. Dirijor al corului OpereiRomâne. A înfiinţat în 1963 Corul de CamerăMadrigal, specializat în muzică gregoriană,renascentistă şi barocă. A dat numeroaseconcerte în toată lumea şi a primit în 1992Premiul Ambasador al Bunăvoinţei din parteaUNESCO. O fundaţie culturală poartănumele său.Constantinescu, Emil(19.11.1939, Tighina)Preşedinte al României (1996–2000).A absolvit Geologia la Universitatea dinBucureşti şi a fost cadru didactic la aceeaşifacultate. După 1989 a devenit membrufondator al Alianţei Civice şi al ConvenţieiDemocrate Române (alianţă de partide:PNL, PNŢ, Alianţa Civică ş.a.). A devenitpreşedinte al României după alegerile dinnoiembrie 1996. În timpul guvernării saleau avut loc mişcările de protest ale minerilor,conduse de Miron Cosma (1998, dinValea Jiului către Bucureşti). Au vizitatRomânia Jacques Chirac, Bill Clinton şiPapa Ioan Paul al II-lea. În 2002 a înfiinţatPartidul Acţiunea Populară. A militat, de-alungul întregii cariere politice, pentru integrareaRomâniei în Uniunea Europeană şiîn NATO.Constantinescu, G(h)eorg(h)e (Gogu)(4.10.1881, Craiova – 11.12.1965, Londra)Inginer, deseori considerat unul dintre ceimai importanţi ingineri români. A absolvitca şef de promoţie Şcoala Naţională de Podurişi Şosele din Bucureşti. A experimentatîn Marea Britanie (1910–1913) o serie deinvenţii, apoi a plecat în SUA un an şi s-aîntors în Anglia, unde a fost consilier alAmiralităţii britanice (1914–1918). Întorsîn ţară în 1919, a fondat Societatea Sonica.Este considerat unul dintre cei mai mariinventatori ai lumii, cu peste 120 de brevetede inventie, strânse în 4 volume, PattentOffice, la Londra. A creat un nou domeniual mecanicii, numit sonicitate, care descrie209ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 209 31.10.2011 17:22:51


ConstantinescuGogu Constantinescu Gh. M Constantinescu Gherasim Constantinescu Petre Constantinescu-Iaşi210transmiterea energiei prin vibraţii în corpurilefluide sau solide. A aplicat noua teoriela numeroase invenţii: convertizorul sonic,folosit la locomotivele şi motoarele Malaxa,motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonicşi altele. Printre alte realizări ale sale semai numără şi un dispozitiv de tragere printrepalele elicei independent de turaţia acesteiaşi primul schimbător de viteze automat.Pionier al construcţiilor din beton armat înlume, a făcut din acest material armăturaCamerei de Comerţ, a Ministerului LucrărilorPublice, a moscheii din Constanţa.A participat activ la construcţia de avioaneengleze, tipul Bristol (ca şi Henri Coandă),în perioada cât a locuit în Anglia. Lucrări:Theory of Sonics. A Treatise on Transmission ofPower by vibrations, 1918; Ştiinţa sonică, 1920.Membru de onoare al Societăţii InginerilorCivili din Londra. Doctor Honoris Causa alInstitutului Politehnic din Bucureşti. Membrual Academiei Române (1920) şi membrude onoare (1965).Constantinescu, Gheorghe M.(20.01.1932, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. A fostcercetător la Institutul de Zoologie dinBucureşti. Vicepreşedinte al ConsiliuluiNaţional al Agriculturii şi responsabil pentrureproducere în zona Panciu, jud. Galaţi.Profesor şi decan al Facultăţii de MedicinăVeterinară din Bucureşti. Profesor asociat laUniversitatea Missouri-Columbia din 1984şi profesor din 1992 până în prezent. Contribuţiiîn domeniul cercetării anatomieianimale. Profesor invitat la universităţi dinCanada, Germania, Belgia, Elveţia, RepublicaMoldova, Franţa, Paraguay, RepubicaCehă, Norvegia, Ungaria. Lucrări: MuscleBlood Flow and Capillary Dynamics, 2002;Scanning and Transmission Electron Microscopyof the Yucatan Miniature Pig Heart, 2003.Distins cu Creta de Aur pentru excelenţă înînvăţământ, 2004. Membru al Comitetuluieditorial al Nomina Anatomica Veterinaria.Membru al Asociaţiei Americane a AnatomiştilorVeterinari, al Asociaţiei Internaţionalea Anatomiştilor Veterinari. Membru deonoare al Societăţii Române de MedicinăVeterinară.Constantinescu, Gherasim(22.03.1902, Cişmeaua Văruită, azi în RepublicaMoldova – 3.07.1979, Bucureşti)Oenolog. A absolvit Şcoala Superioară deAgricultură de la Herăstrău (1927) şi s-aspecializat în Franţa: Montpellier, Nîmes,Ners-Gard, Beaume Côte d’Or, Bordeaux.Şef al viei experimentale Pietroasele, Buzău.Profesor la Facultatea de Agronomie dinTimişoara, director la Institutul Agronomicdin Bucureşti, director al Institutului deCercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie dela Valea Călugărească (1967–1968). Lucrări:Criterii noi în stabilirea epocii de coacere la struguri,1945; Raionarea viticulturii, 1958; AmpelografiaRPR, 8 vol., 1959–1970. Membru alAcademiei Române (1963).Constantinescu-Iaşi, Petre(25.11.1892, Iaşi – 1.12.1977, Bucureşti)Istoric şi om politic. A studiat la Facultateade Litere şi Filosofie din cadrul UniversităţiiAl. I. Cuza din Iaşi, unde i-a fost studentlui Orest Tafrali şi a obţinut licenţaîn 1914. A aderat în 1910 la PartidulSocial-Democrat, organizaţia locală din Iaşi.Între 1914 şi 1916 a participat activ la acţiunilePSD şi ale sindicatelor din România. În1921 devine membru fondator al PartiduluiComunist Român (PCR), în perioada interbelicăfăcând parte din conducerea unororganizaţii de masă legale, create şi condusede către PCR. A luat parte la constituireaComitetului Naţional Antifascist în 1933 şia altor organizaţii legale de luptă împotrivapericolului fascist. Din cauza activităţii saleantifasciste, începând din 1936 a fost arestatşi judecat de mai multe ori, fiind întemniţatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 210 31.10.2011 17:22:51


timp de mai mulţi ani în închisorile dela Doftana, Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu.A fost membru fondator al Asociaţiei AmiciiURSS. De asemenea, a desfăşurat o intensăactivitate publicistică în slujba politicii PCR,militând pentru preluarea puterii de cătrecomunişti. În timpul guvernului antonescians-a implicat în realizarea unităţii forţelorantifasciste, participând în mod activ la pregătirealoviturii de stat de la 23 august 1944.După preluarea puterii de către PartidulComunist Român, a deţinut funcţii de răspunderepentru instaurarea şi consolidarearegimului comunist în România. Mai întâi,a fost ministru al Propagandei (din 5 martie1946, ministru al Informaţiei) în GuvernulPetru Groza (1) în perioada 6 martie1945–30 noiembrie 1946. În 1948 a fost alesvicepreşedinte al primului Prezidiu al MariiAdunări Naţionale. În calitate de deputat,a fost preşedinte al Grupului Român alUniunii Interparlamentare; membru alConsiliului Mondial Interparlamentar;membru în Comitetul Naţional Antifascistşi vicepreşedinte al aceluiaşi comitet dinRomânia. În perioada 1953–1957 a deţinutfuncţia de ministru al Cultelor în guverneleconduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dejşi Chivu Stoica. În paralel cu activitateapolitică, a lucrat ca profesor secundar laliceele din Iaşi, Huşi şi Bârlad (1914–1926),profesor la Universitatea Al. I. Cuza dinIaşi (1925–1936), şef al Catedrei de istoriaartelor la Facultatea de Litere şi Filosofiea Universităţii din Bucureşti (1944–1948),apoi şef al Catedrei de istoria României laUniversitatea din Bucureşti (1944–1952).În calitate de specialist în istoria modernăşi contemporană a României a adus numeroasecontribuţii pe probleme de istoriaartei româneşti şi a popoarelor balcanice,la studierea relaţiilor culturale şi politiceale poporului român cu popoarele vecine,precum şi pe probleme de istorie a mişcăriimuncitoreşti şi de istoria PCR, îndeosebipentru perioada 1933–1937. Studiile saleau inaugurat cercetarea organizaţiilor demasă conduse de PCR, creând baza depornire a lucrărilor de istorie a mişcărilormuncitoreşti şi socialiste. Este autorul apeste 100 de lucrări ştiinţifice publicateîn domeniul istoriei României, dintre caremenţionăm următoarele: Rolul României înepoca de regenerare a Bulgariei (1919); Undeduce colaborarea. Pagini de istorie contemporană(1921); Istoria artei bizantine (1927); Evoluţiastilului moldovenesc (1927); Istoria artei creştinedin apus (1929); Tipărituri vechi româneştinecunoscute (1931); Românii şi bulgarii (1945);Intelectualii şi revoluţia de la 1848 în PrincipateleConstantinescuRomâne (1948); Organizaţii de masă legale condusede Partidul Comunist. 1932–1938 (1952);Relaţii culturale româno-ruse din trecut (1954);Studii istorice româno-bulgare (1956); Unireaţărilor române în artele plastice (1959); Lucrări şipublicaţii din România despre Revoluţia Socialistădin Octombrie (1967); Lupta pentru formareaFrontului Popular în România (1968); Pagini deluptă din trecut. 1914–1936 (1972); De la eliberarela socialism. 1944–1955 (1973); În aniisocialismului victorios (1976). În 1948 a fostales membru titular al Academiei Române.A fost ales membru al Academiei de ŞtiinţeSociale şi Politice din RSR, precum şimembru corespondent al Academiei deŞtiinţe din R.P. Bulgaria. Ulterior, a deţinutfuncţiile de preşedinte al Societăţii de ŞtiinţeIstorice, preşedinte al Uniunii SocietăţilorŞtiinţifice ale corpului didactic din România,preşedinte al Comitetului Naţional alŞtiinţelor din RSR (1955–1974), preşedinteal Comisiei Monumentelor Istorice,director al Institutului de Istorie NicolaeIorga din Bucureşti (1948–1953), directoral Institutului de Studii Româno-Sovietice(1962–1964). Pentru activitatea sa ştiinţificăa primit titlurile de Doctor Honoris Causa alUniversităţii Lomonosov din Moscova, Omde Ştiinţă Emerit şi laureat al Premiului deStat. Erou al Republicii Socialiste România,Erou al Muncii Socialiste.Constantinescu, Liviu(26.11.1914, Ighişu Vechi, Sibiu –29.11.1997, Saint-Louis, Alsacia)Geofizician. A făcut liceul la Blaj (1932). Licenţiatîn ştiinţe fizico-chimice (1935), doctorîn ştiinţe fizice (1941) al Universităţii dinBucureşti. Asistent la Facultatea de Ştiinţe,Universitatea din Bucureşti (1937–1943).Este considerat, împreună cu Sabba S.Ştefănescu, fondator al şcolii române de geofizică.Director fondator al ObservatoruluiGeofizic Surlari, numit astăzi ObservatorulGeomagnetic Naţional Surlari Liviu Constantinescu(1943–1958). A fost profesor şişef de catedră (1949–1975) la Catedra deGeofizică ce a funcţionat întâi la Institutulde Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze şiGeologie, în fine la Universitatea din Bucureşti.În paralel, a fost cercetător, şef de secţieşi director adjunct ştiinţific (1959–1970) înunităţi de cercetare ale Academiei: întâila Institutul de Fizică, apoi la Institutul deGeologie, Geofizică şi Geografie, la Centrulde Cercetări Geofizice. Discriminat politicîn urma refuzului repetat de a se înscrieîn Partidul Comunist, a cerut pensionareaprematură la vârsta de 60 de ani (1975),211ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 211 31.10.2011 17:22:52


212Liviu Constantinescurămânând profesor consultant. A adus contribuţiiimportante în mai multe domenii alegeofizicii pure şi aplicate (prospecţiuni geofizice):geomagnetism (distribuţia normalăşi variaţia seculară a câmpului geomagneticprincipal, morfologia generală şi particularităţileperturbaţiilor geomagnetice, curenţiitelurici); prelucrarea şi interpretarea datelorgravimetrice şi magnetometrice (continuareaanalitică a câmpurilor potenţiale, efectelemareelor terestre, variaţia temporală acâmpului gravităţii); seismologie şi tectonică(mecanismul focal al cutremurelor de pământ,seismicitate şi seismotectonică, cutremurelevrâncene, seismicitatea teritoriuluiRomâniei). A subliniat necesitatea abordăriimultidisciplinare a problemelor complexeale ştiinţelor Pământului, exemplificând-oîn cartea Mesaje ale Pământului în descifrăriactuale (1974). A fost membru al grupului destudiu privind metode seismice pentru monitorizareaexploziilor subterane de la StockholmInternational Peace Research Institute(SIPRI, 1968–1970); membru (şi preşedinteprin rotaţie) al comitetului de coordonare alproiectului PNUD/UNESCO pentru studiulseismicităţii regiunii balcanice (1970–1977).A ocupat funcţii importante în organizaţiiştiinţifice internaţionale: vicepreşedinte alUniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică(IUGG, 1969–1971) şi membru înbiroul IUGG (1967–1975); membru în consiliulde conducere al Centrului SeismologicInternaţional (1970–1974) şi în consiliul deconducere al Societăţii Geofizice Europene(1970–1975); vicepreşedinte al ComisieiSeismologice Europene (1972–1976). A fosteditor şi coautor al unui manual de Prospecţiunigeofizice (1964–1965). A redactat capitolulTerra pentru Enciclopedia del Novecento(Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma,1975–1990). Lucrări: Mesaje ale Pământului îndescifrări actuale, 1974; Sinergismul în cercetărilegeonomice, 1992. După 1989 a revenit dinretragerea forţată care durase 15 ani. Alesmembru titular al Academiei Române înConstantinescuMiron Constantinescu1990 (era membru corespondent din 1963)şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Geonomice(1990–1994), s-a angajat cu hotărâre pentrurenaşterea Academiei Române şi a geofiziciiromâneşti. Până la retragerea definitivă(1995) a fost preşedinte al Comitetului NaţionalRomân de Geodezie şi Geofizică şi alSocietăţii Române de Geofizică.Constantinescu, Mac,prenume la naştere Mihail Filip(29.06.1900, Charlottenburg, Germania –1979, Bucureşti)Sculptor. Soţ al Floriei Capsali. A absolvitArte Plastice la Bucureşti. Specializarela Paris şi Roma. Profesor la belle arte şiarhitectură. A lăsat lucrări decorativ-monumentale:Tătăroaica din Mangalia, faţadaFacultăţii de Drept din Bucureşti; PavilionulExpoziţiei româneşti de la New York (cumomente din istoria naţională). A ilustratDivina Comedie a lui Dante în traducerea luiAlexandru Marcu.Constantinescu, Miron(13.12.1917, Chişinău – 18.07.1974, Bucureşti)Sociolog, istoric, om politic. A fost membrual PCR din 1936, din august 1944 redactor-şefal Scînteii. A fost membru în BiroulPolitic (1948–1960), membru în CC al PCR(1945–1955; 1968–1974) şi secretar al acestuia(1952–1954), preşedinte al Comisiei deStat a Planificării (1949–1955) etc. Raportulsecret prezentat de Nikita SergheeviciHruşciov la Congresul al XX-lea al PCUS,în februarie 1956, prin care era condamnat –printre altele – şi „cultul personalităţii“, l-afăcut pe Miron Constantinescu să creadăcă ar fi momentul propice de a-l înlăturade la putere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.Apare ca personaj în Colecţia de biografii,autobiografii şi memorii contemporane (continuareaCronicii de familie) a lui Petru Dumitriu.Alături de Iosif Chişinevschi va fi exclus dinconducerea partidului în iulie 1957. AbiaNicolae Ceauşescu l-a readus în viaţa politică,fiind numit ministru al Învăţământului(1969–1970), vicepreşedinte al Consiliuluide Stat (1972–1974), rector al AcademieiŞtefan Gheorghiu (1970–1972), preşedinteal Marii Adunări Naţionale. Membru titularal Academiei Române (1974).Constantinescu, Mitiţă nume la naştereDumitru Constantinescu(20.10.1890, Bucureşti – 20.09.1946, Bucureşti)Politician, economist. A absolvit Dreptulla Bucureşti şi şi-a luat doctoratul la Paris.Liberal. A făcut parte din Guvernul IonI.C. Brătianu ca şef al personalului dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 212 31.10.2011 17:22:52


ConstantinescuMitiţă Constantinescu Nicolae N. Constantinescu Paul Constantinescu Virgiliu N. G. ConstantinescuMinisterul Industriei şi Comerţului, apoi îna doua guvernare liberală (1922–1926) a fostsecretar general în Ministerul Agriculturii şiDomeniilor Regale, deputat de Hunedoara(1927–1933) şi guvernator al Băncii Naţionale(1935–1940). Ministru de Finanţe(1939). Apropiat de Partidul Comunist, acreat un partid – Liga Patrioţilor – care s-aunit cu acesta. A participat la Conferinţa dePace de la Paris (1946). O sală de conferinţea Băncii Naţionale îi poartă numele.Constantinescu, Nicolae N.(27.03.1920, Bucureşti – ?.12.2000, Bucureşti)Economist. Profesor la ASE, Bucureşti. Lucrări:Capitalul de împrumut şi creditul, 1953;Cu privire la problema revoluţiei industriale înRomânia, 1957; Economia protecţiei mediului natural,1976; Consecinţele economice şi sociale alecursei înarmărilor, 1982; Reforma şi redresareaeconomică, 1995; coordonator al Istoriei economicea României de la origini până la cel de-alDoilea Război Mondial, 1997. Unul dintre premiileASE pentru studenţi îi poartă numele.Membru corespondent al Academiei Regalea Doctorilor din Spania (1994); membru deonoare al Academiei de Ştiinte Agricole şiSilvice din Romania (1994). Doctor HonorisCausa al universităţilor din Craiova (1995),Timişoara (1995), Oradea (1996), Sibiu(1997) şi al Academiei de Studii Economicedin Chişinău (1995). Preşedinte al AsociaţieiGenerale a Economiştilor Români. Membrual Academiei Române (1990) şi preşedinte alsecţiei sale economice.Constantinescu, Paul(30.06.1909, Ploieşti – 20.12.1963, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti şi s-a specializat la Viena. Profesorla Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti,apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu.A compus muzică pentru spectacole,filme, coregrafie (pentru Floria Capsali) şimuzică vocal-simfonică. Lucrări: O noaptefurtunoasă, operă comică în două acte, 1934;Pe malul Dunării, scenetă muzical-coregrafică,1947; Matei Millo, preludii pentru muzicăde scenă, 1953; Floarea reginei, 1947; muzicăde film – Moara cu noroc, O scrisoare pierdută,Răsună valea; corală – Liturghia în stil psaltic,Cântecele Iancului, Mioriţa. Membru corespondental Academiei Române (1963).Constantinescu, Pompiliu(17.05.1901, Bucureşti – 10.05.1946, Bucureşti)Critic literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti şi a fost profesor la ColegiulSf. Sava. A scos revista Kalende (1928–1929)împreună cu Vladimir Streinu şi ŞerbanCioculescu. A fost cronicar literar al RevisteiFundaţiilor Regale. A publicat în specialvolume de cronici literare în linie maioresciană:Mişcarea literară, 1927; Critice, 1933,premiul Societăţii Scriitorilor Români;Figuri literare, 1938; Tudor Arghezi, 1940;Eseuri critice, 1947.Constantinescu, Titel(17.02.1927, Râmnicu Sărat – 1999, Bucureşti)Regizor şi scriitor. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti şiIATC, Secţia regie. A fost principalul regizor,din 1950 până după 1989, al emisiunii „TeatruNaţional Radiofonic“. A scris literaturăpentru copii şi scenarii pentru teatrul radiofonic:Poveşti, Ţapul, vulpea şi lupul; S-auîntors graurii; Oul năzdrăvan; Trei căsuţe, treidrumuri; Peştii în copaci; Ultimul om de zăpadă;Baladă cu femei şi copii melci; Cântecul Jianului.Constantinescu, Virgiliu Niculae G.(27.03.1931, Bucureşti – 31.01.2009, Bucureşti)Inginer mecanic de aviaţie. A absolvit Facultateade Mecanică la Bucureşti. A fostprofesor la Academia Tehnică Militară, apoila Institutul Politehnic din Bucureşti, fiind şirector (1990–1992). A fost profesor invitatla Mechanical Technology Inc. Lathamşi Renssaeler Polytechnic Institute NewYork şi din 1997 ambasador al Românieiîn Belgia. Lucrări: Lubrificaţia cu gaze, 1963;213ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 213 31.10.2011 17:22:52


ConstantiniuFlorin Constantiniu Constantin Constantinov Tatiana Constantinov214Lagăre cu alunecare, 1980; Dinamica fluidelorincomprehensibile, 1980 şi Dinamica fluidelorcomprehensibile, 1981, ambele împreună cuElie Carafoli. Membru titular al AcademieiInternaţionale de Astronautică, preşedinte alAgenţiei Spaţiale Române. Ofiţer al Legiuniide Onoare (1995). Membru titular (din1991) şi preşedinte al Academiei Române(1994–1998).Constantiniu, Florin(8.04.1933, Bucureşti)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti. Cercetător ştiinţificla Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A făcutcercetări în Franţa şi SUA. A fost distins cuPremiul Nicolae Bălcescu al Academiei Româneîn 1972. Lucrări: Un proiect românesc decoaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI,1963; Iobăgia în istoriografia română, 1983;Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940)şi relaţiile sovieto-germane, 1993; Diplomaţiiromâni şi devierea de dreapta: O istorie sinceră apoporului român, 1997; 1941. Hitler, Stalin şiRomânia, 2002; PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania(1945–1946), 2001; Schisma roşie – Româniaşi declanşarea conflictului sovieto-iugoslav(1948–1950). Membru titular al AcademieiRomâne (2006).Constantinov, Constantin(7.07.1915, Sucleea, Transnistria –8.03.2003, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul Agricol la Tiraspolşi Şcoala de Teatru din Odessa. Actorla Teatrul Muzical-Dramatic A. S. Puşkindin Chişinău. A jucat în numeroase filmeartistice: Leana, Ghiţă, studioul M. Gorkidin Moscova, 1955; Când omul nu-i la locullui, Moldova-film, 1957; Baladă haiducească,1958; Vă scriu..., 1959; Călătorie în april, 1962;Nuntă la palat, 1969; Explozie cu efect întârziat,1970; Viforul roşu, 1971; Lăutarii, 1971; Ultimulhaiduc, 1972; Undă verde, 1974; Bărbaţiiîncărunţesc de tineri, 1974; Calul, puşca şi nevasta,1975; Nu crede ţipătului păsării de noapte,1976; Pe urmele fiarei, 1976; Care pe care, 1977;Suspectul, 1978; Unde eşti, iubire?, 1980; Adolescenţa,1981; Deţinutul misterios, 1968; Corbiiprada n-o împart, 1988; Codrii, 1991; Troiţa,Telefilm-Chişinău, 1991; Polobocul, 1991.Artist al Poporului din Republica Moldova.Constantinov, Ion(17.08.1926, Ogorodnoe, rn. Ivăneştii Noi,reg. Odessa)Agronom. A absolvit Facultatea de Biopedologie,Secţia pedologie, a Universităţii de Statdin Chişinău ca elev al lui Nicolae Dimo.Profesor la Institutul de Pedologie şi Agrochimieal AȘM. Contribuţii la cercetareaeroziunii solului şi a metodelor de prevenireşi combatere a acestui fenomen. Lucrări:Эрозия почв, 2001, Premiul Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Constantinov (Konstantinov), Tatiana(25.06.1939, Tiraspol)Geograf. Rusoaică după etnie. A absolvit Facultateade Geografie şi Biologie la InstitutulPedagogic din Tiraspol. Specializare la InstitutulHidrometeorologic de Stat din Odessaşi la Institutul de Geografie al AcademieiRuse de Ştiinţe din Moscova. Este directoral Institutului de Geografie al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Contribuţii în domeniulgeografiei fizice regionale. Lucrări: Modificărileregimului termic şi condiţiile de iernare aculturilor pomicole termofile, 2004, în colaborare;Utilizarea SIG în restabilirea componenteiclimatice a landşafturilor Republicii Moldova,2005, în colaborare. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei. Consiliul Suprempentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică dinMoldova a decernat institutului pe care-lconduce Diploma de merit (2002).Conta, Vasile(15.11.1845, Ghindăoani, jud. Neamţ –22.04.1882, Bucureşti)Filosof şi poet. A făcut gimnaziul la Iaşi, apoia însoţit o trupă de actori prin Moldova.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 214 31.10.2011 17:22:52


CorbuVasile Conta Boris Conunov Corneliu Coposu Haralambie CorbuA făcut studii comerciale, apoi Dreptul înBelgia. A frecventat Societatea Junimea şişi-a publicat în Convorbiri literare scrierilefilosofice: Teoria fatalismului; Teoria ondulaţiuniiuniversale; Originea speciilor, 1873–1848.Postum au apărut Bazele metafizicii şi Întâieleprincipii care alcătuiesc lumea. A devenit liberal,fiind ministru în Cabinetul Ionel Brătianu.Poezia sa n-a fost apreciată de junimişti, dartimpul l-a aşezat în rândul primilor filosofiromâni originali, care aveau să inspire inclusivun fel de a concepe şi de a face literatură.Conte, Rosa del(12.04.1907, Voghera, Italia – 3.08.2011, Roma)Istoric literar. A absolvit Literele la Universitateadin Milano. Elevă a lui RobertoScagno. Profesoară de limba italiană laUniversitatea din Bucureşti (din 1945), apoidin Cluj (până în 1963) şi la UniversitateaSapienza din Roma. Lucrări: Eminescu ePascoli, 1957; La sensibilità e “forma cea dintâi”,1964; Transfigurarea mitului folcloric în ultimadramă a lui Lucian Blaga: Arca lui Noe, 1969;La funzione dell’ambiguità nel linguaggio poeticodi Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979;Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu saudespre absolut, 1990. Nominalizată la PremiulNobel în 1956. Distinsă cu Ordinul SteauaRomâniei în grad de Mare Ofiţer. Membrude onoare al Academiei Române (1994). În2007 a fost sărbătorită pentru împlinireavârstei de 100 de ani.Conunov (Konunov), Boris(24.05.1947, Taşkent, Uzbekistan)Regizor. Rus ca etnie. A absolvit Institutulde Cinematografie (Всесоюзный ГосударственныйИнститут Кинематографии) laMoscova. Regizor la Studioul Moldova Film.Profesor la Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice. A lucrat în Elveţia în diplomaţie(1995–1998). Filme: Pădurea în care nu vei intra,1978; Aveţi o telegramă, 1983; serialul Usturici,1981–1983; Cine va intra în ultimul vagon,1986; Bilet într-o singură direcţie, 1996; Darul,2004. Este şi un teoretician al domeniului:„Coloana sonoră ca parte componentă a filmuluidocumentar în creaţia lui Vlad Druck“,eseu, Bucureşti, 1995. Diploma FestivaluluiInternaţional de la Frankfurt am Main, 1992;Medalia Dimitrie Cantemir, 1974; MedaliaMeritul civic, 1995. Maestru în Artă, 2000.Coposu, Corneliu(20.05.1916, Bobota, jud. Sălaj –11.11.1995, Bucureşti)Politician. A absolvit Dreptul şi Economiala Universitatea din Cluj. Membru al PartiduluiŢărănesc (după 1934), secretar allui Iuliu Maniu. Greco-catolic. A venit laBucureşti după cedarea Ardealului de Nord(1940). Antiantonescian. Miza pe ajutorulMarii Britanii. Arestat în 1947 şi judecat înprocesul Tămădău (rezistenţa clandestină),cu sentinţa (dată în 1956) de închisoare peviaţă. După 1989, împreună cu Ion Raţiu,a refăcut legalitatea PNŢ şi l-a transformatîn PNŢCD. Preşedinte al PNŢCD. Senator(1992–1995). Astăzi există o fundaţie a partiduluicare îi poartă numele.Corbu, Haralambie(15.02.1930, Dubăsarii Vechi, Basarabia)Critic şi teoretician literar. A absolvit ŞcoalaPedagogică din Călăraşi, Moldova şi InstitutulPedagogic din Chişinău. Specializare laInstitutul de Literatură Universală MaximGorki din Moscova. Redactor-şef al revisteiLimba şi Literatura Moldovenească (1984–1988). Director al Institutului de Limbă şiLiteratură al AȘM. Lucrări: Dramaturgia luiAlecsandri (1962); Alecsandri şi teatrul (1973);Continuitate (1974); Statornicirea literaturii modernemoldoveneşti şi problema metodei de creaţie(1840–1860) (1976, în rusă); Creaţia lui Alecsandriîn şcoală (1983); Creaţia lui I.C. Ciobanuîn şcoală (1986); În lumea clasicilor (1990), Discursuldirect. Aspecte ale publicisticii eminesciene(2000), Deschideri către valori (2003), Dincolode mituri şi legende (2004), Constantin Stere şitimpul său (2005). Coordonator al lucrărilor:215ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 215 31.10.2011 17:22:53


216Vintilă CorbulIstoria literaturii moldoveneşti, 3 vol. (1986–1990); Literatura şi arta Moldovei, enciclopedie,2 vol. (1985–1986). Distins cu Premiulde Stat al Republicii Moldova, titlul onorificde Om Emerit, Ordinul Prietenia Popoareloral URSS, cavaler al Ordinului Republicii,medalia Mihai Eminescu, medalia DimitrieCantemir, diploma Savantul Anului 2005.Membru al Comitetului Naţional pentrudecernarea Premiilor de Stat în domeniulştiinţei şi tehnicii, membru al ComitetuluiNaţional pentru decernarea Premiilor deStat în domeniul literaturii si artei. Membrual comitetului de conducere al Asociaţiei Internaţionalede Studii Sud-Est-Europene şipreşedinte al Comitetului Naţional al acesteiasociaţii, membru al Academiei InternaţionaleCentral-Europene de Ştiinţe şi Arte.Membru şi vicepreşedinte (1989–1995) alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Corbul, Vintilă, nume la naştereVintilă Dumitru Economuadoptat de Constantin Popescu Corbul(26.05.1916, Bucureşti – 30.01.2008, Bucureşti)Scriitor. Aparţinea prin naştere unei familiifoarte bogate. A absolvit Dreptul şi Literelela Universitatea din Bucureşti. Pilot în alDoilea Război Mondial. După război i s-ainterzis să profeseze. S-a stabilit în Franţaîn 1979. A publicat multe romane, cu foartemare succes de public: Moarte şi portocale laPalermo, cu Eugen Burada; Cenuşă şi orhideela New York, cu Eugen Burada; Cavalcadăîn iad – 2 vol., închinate tatălui autorului,generalul Constantin P. Corbul, şi participăriiRomâniei la cel de-al Doilea RăzboiMondial; Căderea Constantinopolului – 2 vol.;Dinastia Sunderland–Beauclair – Idolii de aur –3 vol.; Asediul Romei 1527 – 2 vol.; DinastiaSunderland–Beauclair – Păsări de Pradă – 3 vol.;Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada;Salvaţi-mă! Sunt miliardar; Sclavii pământului;Babel Palace; Roxelana şi Soliman, cu EugenBurada; Oameni în Rolls-Royce, cu Eugen Burada;Iubirile imposibile ale lui Petronius; CasaCorbulIon Corcimarudin Cherry Street; Hollywood – infernul viselor;Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada;Sunt regele Franţei! Regele Soare!; Împărateasafără coroană; Calea ducesei, cu Eugen Burada;Plângi, plângi, balalaikă, cu Eugen Burada;Atenţie! Los Angeles va sări în aer. A făcut şiscenariile pentru filmele: Nea Mărin miliardar,Revanşa, Un comisar acuză, Duelul, Miliardeşi picioare lungi. Distins cu Ordinul MeritulCultural în grad de Ofiţer, 2004.Corcea, Avram(16.04.1868, Coştei, Banatul Sârbesc –1951, Pietroiu, Ialomiţa)Preot, culegător de folclor. A studiat Teologiala Caransebeş. A fost preot la Coştei, catihetla Vârşeţ, membru în Consistoriul Eparhialdin Caransebeş. A cules folclor din întregulBanat: Balade poporale, 1899. A făcut partedin Sfatul Naţional de la Alba Iulia pentruUnirea din 1918. După al Doilea RăzboiMondial, a fost arestat în România, a muritîn deportare, pe Bărăgan.Corcimaru, Ion(22.05.1938, Baraboi, Basarabia)Medic. A absolvit Institutul de Stat deMedicină din Chişinău şi s-a specializat laInstitutul Central de Hematologie şi Transfuziea Sângelui din Moscova. A fost secretarştiinţific al Institutului de Oncologie dinMoldova, apoi şef al Catedrei de hematologieşi terapie de campanie, iar din 1995 şef alCatedrei de hematologie, oncologie şi terapiede campanie a Universităţii de Stat de Medicinăşi Farmacie din Moldova. Consideratfondator al şcolii de hematologie din RepublicaMoldova. Lucrări: Цитологическаядиагностика предопухолевых процессов излокачественных новообразований (1976, încolaborare); Диагностика лимфаденопатий(1984, în colaborare), manualele Hematologieclinică (2001) şi Anemiile (2002). Laureatal Premiului de Stat. Distins cu OrdineleDrapelul Roşu de Muncă şi Gloria Muncii.Membru corespondent al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Corduneanu, Constantin(26.07.1928, Iaşi)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe (Secţia matematică) a Universităţiidin Iaşi. Profesor şi decan la Facultatea deMatematică şi Mecanică a aceleiaşi universităţi.Prorector al Universităţii din Iaşi.S-a stabilit în SUA din 1978, ca profesor laKnoxville, Tenessee, apoi Arlington, Texas.Contribuţii în domeniul teoriei globale asistemelor diferenţiale, în domeniul teorieiecuaţiilor diferenţiale şi al teoriei funcţiilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 216 31.10.2011 17:22:53


CorlăteanuConstantin Corduneanu Coresi Nicolae Corlăteanude variabilă reală. Asociat la numeroasepublicaţii de profil: Mathematical SystemsTheory, Analele ştiinţifice ale UniversităţiiAl. I. Cuza – Seria Matematica, Journal ofIntegral Equations. A înfiinţat revista Libertasmathematica, special pentru promovareamatematicienilor români în lume. Lucrări:Funcţii aproape periodice, Sur les inegalités différentielles,Despre grupul automorfismelor unuigrup topologic, Ecuaţii diferenţiale şi integraleş.a. Membru al Asociaţiei Americane deMatematică, al Academiei Americane deArte şi Ştiinţe, membru corespondent alAcademiei Române (1974), exclus (1978) șirepus în drepturi (1990).Coresi, diaconul(? – 1590, probabil Orăştie)Diacon la Târgovişte până în 1556, elev al luiDimitrie Liubavici (tipograf sârb), anul cânds-a mutat la Braşov, chemat de JohannesHonterus, spre a tipări cărţi româneşti. Esteinteresant de ştiut, pentru registrul valorilorcreate de Coresi, că o carte avea atunci valoareaa două perechi de boi. A tipărit astfel:Întrebarea creştinească, 1560; Tetraevanghelul,1560–1561; Apostolul, 1565–1566; Liturghierul,1570; Pravila Sfinţilor Părinţi, 1570–1580;Psaltirea 1570; Psaltirea slavo-română, 1577;Evanghelia cu învăţătură, 1580–1581, tradusăde preoţii Iane şi Mihai după Cazania de laZabludov din Lituania (regat ce se întindeapână la Marea Neagră), din 1569; în 1567a tipărit – la Braşov sau Cluj – Tâlcul Evangheliilor,un amestec interesant de învăţăturiprotestante şi ortodoxe, având ca anexe ocarte de cântece şi slujbe calvine. Împreunăcu fiul său Şerban şi cu Marian Diacul atipărit Palia de la Orăştie, 1581–1582, importantmonument de limbă veche românească,aflat astăzi în colecţia Bibliotecii Batthyaneumdin Alba Iulia, achiziţionat de Batthyany,episcop catolic al Transilvaniei. A fost primulcărturar român care a luptat pentru introducerealimbii române în biserică. Tipăriturilesale au contribuit la formarea unei limbiliterare şi liturgice româneşti unitare şi s-aubucurat de o largă răspândire în toate ţărileromâneşti, iar cele slavone şi în ţările slavesud-dunărene aflate sub dominaţie otomană.Coryllus (Scorillo)(sec. I d.H.)Rege dac. A condus triburile dacilor înperioada în care în Imperiul Roman aveauloc războaiele lui Nerva Traian. A înceratsă unească în jurul sceptrului său cât maimulţi daci, intuind faptul că romanii se vorîndrepta spre Dacia.Corlaciu, Benprenume la naştere Benedict(6.03.1924, Galaţi – 15.06.1984, Paris)Poet şi prozator. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A fost redactor la revistaFlacăra, membru al grupării de pe lângărevista Albatros, ca şi Geo Dumitrescu şiDinu Pillat. În 1971 s-a stabilit în Franţa.A scris o poezie anticalofilă, cu tentă anarhistă:Tavernele (1941, debut); Pelerinul serilor,1942; Arhipelag, 1943; Manifest liric, 1945,Premiul Editurii Forum; Poeme florivore,1972; Starea de urgenţă, 1972; Când simţi cummoare vântul, 1972; Arcul biologic, 1974. Prozade inspiraţie autobiografică se remarcă prinpoza damnării şi exprimarea revoltei sociale:Moartea lângă cer, 1946; Candidatul, 1950;Pâinea păcii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959;Baritina, 1965; Strigoaica şi casa nebună, 1973;Tout espoir sera puni; d’un ecrivain roumain àParis (Orice speranţă va fi pedepsită; de un scriitorromân la Paris), 1984.Corlăteanu, Nicolae(14.05.1915, Caracui, Basarabia –21.10.2005, Chişinău)Filolog. A absolvit Literele, Filosofia şiDreptul la Cernăuţi. Membru fondator alUniversităţii de Stat a Moldovei (1946).Lucrări: Исследование народной латынии его отношений с романскими языками217ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 217 31.10.2011 17:22:53


CorneaPaul Cornea Nicolae Mihail Corneanu Sorana Coroamă Stanca218(Latina vulgară ca bază a limbilor romanice,1974, Moscova); Originea fondului lexical debază, 1955; Categoria gramaticală a cazului lasubstantive, 1955; Problema studierii substantivelordin Poveştile lui I. Creangă, 1959; În jurulunei controverse filologice (Raporturile dintreCodicele Voroneţean şi Lucrul sfinţilor apostolial lui Coresi), 1960, 1963; Româna literară înRepublica Moldova: istorie şi actualitate, 1995;Derivatologia, 1997; Scrisul românesc: începuturilelui, 2000. Laureat al Premiului de Statal Moldovei pentru Ştiinţă şi Tehnologie,cavaler al Ordinului Republicii. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Cornea, Paul nume la naştere Paul Cohn(3.11.1924, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. Profesor la Universitatea dinBucureşti. Director general al Cinematografiei,director general al Teatrelor, după 1989ministru adjunct la Ministerul Învăţământului.Membru al Alianţei Civice condusăde Ana Blandiana, vicepreşedinte al AsociaţieiInternaţionale de Literatură Comparată,1994–1997, din 1997 preşedinte alAsociaţiei Române de Literatură Comparată.A debutat cu Studii de literatură românămodernă, 1962, şi a continuat cu lucrări deistorie literară, mai ales despre perioada premodernă,ca şi studii de sociologie literară:De la Alexandrescu la Eminescu, 1966; Originileromantismului, 1972, Premiul Academiei; Regulajocului, 1980; Itinerar printre clasici, 1984;Introducere în teoria lecturii, 1988; Aproapele şidepartele, 1990; Semnele vremii, 1995.Cornea, Victor(1901, Ileni, jud. Făgăraş – 1977, Londra)Avocat. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Oxford. În perioada1929–1933 specializări pe problemeeconomice în Anglia, Suedia, Danemarca,Germania, Cehoslovacia, Austria, Ungaria.Membru fondator al Partidului NaţionalŢărănesc. Arhivar al legaţiei României laLondra în perioada Viorel Tilea. Preşedintefondator al Comitetului Democrat Românde la Londra (1941, viitoarea emigraţie).A editat publicaţiile Glia şi The East E uropeanSpokeman.Corneanu, Nicolae Mihailprenume la naştere Nicolae Mihail(21.11.1923, Caransebeş)Mitropolit al Banatului (din 1962). A absolvitTeologia la Bucureşti. Conferenţiar laInstitutul Teologic din Sibiu. A conferenţiatla Oxford, la Universitatea Humboldt dinGermania şi la Fundaţia Pro Oriente dinViena. Lucrări: Actualitatea literaturii vechicreştine, Credinţa şi viaţa (culegere de studii teologice),2001; Patristica, filosofia care mângâie,2004; Pentru mai binele obştesc, 2008. Membrude onoare al Academiei Române (1992). Din1990 episcop vicar al Timişoarei. OrdinulNaţional Pentru Merit în grad de Mare Cruceconferit de preşedintele României, 2000.Coroamă Stanca, Sorana, nume la naştereSorana Iosefina Caterina Plăcinţeanu(24.01.1921, Chişinău – 7.01.2007, Bucureşti)Regizor de teatru. Fiică a medicului GheorghePlăcinţeanu şi a compozitoarei MansiBarberis. Soţie a poetului Dominic Stanca.A absolvit Facultatea de Chimie Industrialăa Politehnicii din Cernăuţi, apoi Institutul deTeatru de la Bucureşti, ca elevă a lui SoareZ. Soare, Al. Şahighian, Sică Alexandrescu,Marietta Sadova, Alice Voinescu, AuroraNasta, Lucia Sturdza-Bulandra. Profesor laInstitutul de Teatru din Bucureşti şi regizorla Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul Nottaradin Bucureşti, Teatrul de Operetă dinBucureşti. Regie: Cerere în căsătorie – Cehov,Winterset – M. Anderson, Petru Rareş – HoriaLovinescu, Comedia erorilor – Shakespeare,Micii burghezi – Maxim Gorki, Vrăjitoareledin Salem – A. Miller, Soţul ideal – OscarWilde, B eckett – J. Anouilh, Lungul drumal zilei către noapte – E. O’Neill, NoapteaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 218 31.10.2011 17:22:53


CoruţVasile Coroban Ion Coropcean Viorica Cortez-Guguianu Pavel Coruţiguanei – T. Williams, Profesiunea doamnei Warren– G.B. Shaw, Raţa sălbatică – H. Ibsen,Viforul, Luceafărul, Hagi Tudose – B. Şt. Delavrancea,Amfitrion – Plaut, Cafeneaua – Goldoni,Ursul – Cehov, Steaua Sevillei – Lope deVega, D’ale carnavalului – I.L. Caragiale;de televiziune: serialul Muşatinii, O noaptefurtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe;teatru radiofonic. Distinsă cu Premiul deStat, Ordinul Meritul Cultural, PremiulGalei UNITER pentru întreaga activitate,Ordinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Cavaler.Coroban, Vasile(14.02.1910, Camenca, jud. Bălţi, Basarabia –19.10.1984, Chişinău)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Drept a Universităţii din Iaşi (1936).Ca student a redactat gazeta antifascistăViaţa universitară, fapt pentru care a făcutînchisoare 6 luni. În 1940 se stabileşteîn Basarabia şi este gazetar la Bălţi. Între1942 şi 1945 predă matematica în Rusia,la Kemerovo. După război se angajează laInstitutul de Limbă şi Literatură al FilialeiMoldoveneşti a Academiei de Ştiinţe aURSS (azi Institutul de Filologie), undea ajuns şef de sector. A lucrat la Universitateade Stat, ulterior la UniversitateaPedagogică de Stat Ion Creangă. A elaboratstudii şi manuale pentru învăţământulpreuniversitar şi universitar. Contribuţia sala studierea şi popularizarea literaturii româneclasice la est de Prut s-a vădit în sutede articole şi studii despre Ion Agârbiceanu,Ion Bassarabescu, Ion Creangă, MihaiEminescu şi alţi înaintaşi, sistematizate cutimpul în cărţile: Cronicarul Ioan Neculce (încolaborare, 1956), Vasile Alecsandri: viaţaşi opera (1957), Dimitrie Cantemir – scriitorumanist (1973), Creaţia lui Mihai Eminescu înşcoală (1980), Pagini şi articole de critică literară(1959), Articole, studii, recenzii (1968) şiîndeosebi Romanul moldovenesc contemporan(1969, ediţia rusă 1979, Moscova).Coropcean, Ion(11.03.1969, Livădeni, rn. Donduşeni,Republica Moldova)General. Comandant al Armatei Naţionalea Moldovei. A absolvit Şcoala Militară deApărare Antiaeriană din Poltava (Ucraina) şiAcademia Militară de Apărare Antiaeriană.A lucrat apoi în cadrul armatei sovietice (comandantde pluton, comandant de baterieantiaeriană şi comandant de divizion antiaerian).Distins cu Ordinul Credinţa Patriei,clasa a III-a, 2006.Cortez-Guguianu, Viorica(26.12.1935, Bucium, jud. Iaşi)Mezzosoprană. A început Conservatorulla Iaşi şi l-a absolvit la Bucureşti, ca elevăa Artei Florescu. A câştigat în 1964, alăturide Ludovic Spiess, premiul I la ConcursulInternaţional de Canto de la Toulouse. În1967 a luat Medalia de Aur la FestivalulEnescu. A susţinut concerte la Barcelona,Viena, Salzburg, Lisabona, Napoli (unde l-aavut partener pe Mario del Monaco), Milano,Verona, Paris, Philadelphia, Pittsburgh,New York, Denver, Rio de Janeiro, Madrid,Bagdad, Tokyo, Osaka, Amsterdam. În 1975a căpătat cetăţenie franceză. Repertoriu: LaGioconda (Verona, Barcelona), Medium; SuorAngelica; La Fille du Regiment; Zaza; Un Ballo inmaschera; Les Dialogues des Carmelites; Falstaff.Coruţ, Pavel(17.06.1949, Glăvăneştii Vechi, jud. Iaşi)Scriitor. A semnat şi cu pseudonimul PaulCernescu. A absolvit Liceul Militar la CâmpulungMoldovenesc şi Institutul de Marinăla Constanţa, apoi Facultatea de Drept laIaşi. A lucrat la Contrainformaţii Militare(1971–1989), fiind trecut în rezervă de generalulNicolae Militaru (1990). A fondatEditura Pavel Coruţ, a cărei producţie oalimentează aproape exclusiv. Scrie cărţi deficţiune speculativă legate de trecerea politicăa României de la socialism la capitalism.219ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 219 31.10.2011 17:22:53


220Radu CosaşuLeon C. CosmoviciLucrări: seria de romane Octogonul (86 devolume); „Arta succesului“, eseu; seria „Romanede dragoste“ (Să vii ca o părere..., Ne-omîntâlni în Cer, Vara ultimei iubiri, Flacăra iubirii,Dragoste şi otravă, Iubirile unui marinar, Noapteateilor vrăjiţi), Succesul (13 volume); versuri(volumele Descântece din neamul Geto-Dacilor,Vraja nopţilor albastre, Cântece Daco-Române,Parodii politico-religioase), seria Origini.Cosaşu, Radunume la naştere Oscar Rörlich(29.10.1930, Bacău)Gazetar. Evreu ca etnie. A absolvit Şcoalade Literatură M. Eminescu din Bucureşti.A scris reportaje de pe şantierele tineretului.Lucrări: Opiniile unui pământean, 1957; Lumină,1959; Energii, 1960; Omul, după 33 deani, scapă, 1963; Un august pe un bloc de gheaţă,1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; SupravieţuiriI – 1973, II – 1977, III – Meseria de nuvelist,1980, IV – Ficţionarii, 1983, V – Logica,1985, VI – Cap limpede, 1989; Mătuşile din TelAviv, 1993; Autodenunţuri şi precizări, 2001;Supravieţuiri 1 – Rămăşiţele mic-burgheze,2002; Supravieţuiri 2 – Armata mea de cavalerie,2003, Premiul Uniunii Scriitorilor; Ocolulpământului în o sută de ştiri, 2004. PremiulNaţional pentru literatură, 2007. Cavaler alOrdinului Meritul Cultural în rang de MareOfiţer, 2004.Cosmovici, Leon C.(29.01.1857, Sasca, jud. Suceava –21.07.1921, Iaşi)Fiziolog, zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Iaşi. S-a specializat la Paris (Sorbona).Profesor de zoologie şi botanică medicală laFacultatea de Medicină şi la Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Iaşi. A organizatprimele laboratoare de fiziologie şi zoologie.Contribuţii în domeniul faunei de apă şipeştilor fosili. Brevete de invenţie în domeniulelectrozilor. Lucrări: Noţiuni de botanică,1887; Noţiuni de mineralogie, 1887; Elementede morphologie, 1893; Zoologie, anatomie şiCosaşufiziologie animală, 1903. Membru al Societăţiide Ştiinţe Imperiale din Moscova, alSocietăţii Franceze de Zoologie, membrucorespondent al Academiei Române (1893).Cosmovici, Paul Mircea(30.10.1921, Iaşi – 16.08.2006, Bucureşti)Jurist. Nepot al lui Leon C. A urmat cursurileliceale şi universitare la Iaşi, iar, mai apoi,cursurile de perfecţionare în drept internaţionalla universităţi din Columbia, Leida şiAmsterdam. A realizat studii importante îndomeniul dreptului economic, al dreptuluieuropean, dar şi în ceea ce priveşte filosofiadreptului. Printre cele mai cunoscute volumesemnate se numără lucrările: Dreptulca instrument de formare, dezvoltare şi ocrotirea personalităţii umane, 1973, Premiul AcademieiRomâne; Consideraţii asupra răspunderiicontractuale a antreprenorului după recepţialucrărilor de investiţii, 1979; Tratat de drept civil.Partea generală, vol. I, 1989, Premiul Academiei;Drept Civil. Drepturi reale. Obligaţii. Legislaţie,1994, 1996; L’Union Européenne dans leLabyrinthe de l’avenir. Problèmes fondamentaux,2003. A fost ales membru al Societăţii de LegislaţieComparată din Paris. Membru titular(din 1995) al Academiei Române.Cosniceanu, Maria(4.02.1935, Temeleuţi, Basarabia)Filolog. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1953–1957). Din 1958 a lucrat la Institutul de Limbăşi Literatură (azi Institutul de Filologie) alAŞM. Lucrări: Nume de persoane (în colaborare,1964), Studiu asupra numelor de persoane(1973), În lumea numelor (1981), Reflecţii asupranumelor (1986), Dicţionar de prenume şi nume defamilie (1991), Mic dicţionar explicativ de formeşi genuri muzicale rus-român (în colaborare),Nume de familie (din perspectivă istorică)(2004), Dictionnaire historique de l’antroponymieromane, (Tübingen, 2004). A participat lamanifestări naţionale şi internaţionale îndomeniul onomasticii la Moscova, Kiev,Odessa, Aşhabad, Sofia, Craiova, Leipzig,Iaşi, Suceava, Cluj, Bucureşti. A colaborat laproiectul internaţional PatRom – Patronymicaromanica (Trier, Germania, 1992–2000).Medalia Dimitrie Cantemir a AȘM (2010).Coson(sec. I î.H.)Rege al geţilor. S-a amestecat în conflictul dela Roma dintre Octavian şi Antoniu, sprijinindu-lpe Antoniu. Octavian Augustus însăl-a iertat. El a scos monedele geto-dacice dinaur numite cosoni.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 220 31.10.2011 17:22:54


CostencoMaria Cosniceanu Veniamin Costache Ion Gr. Costaş Nicolai CostencoCostache, Veniamin(20.12.1768, Roşieşti, jud. Vaslui –18.12.1846, mănăstirea Slatina, Suceava)Cărturar. Cantacuzin după mamă. A studiatla Academia Domnească din Iaşi. Mitropolital Moldovei. A reorganizat învăţământul, aînfiinţat Seminarul de la Socola (1803), a trimisbursieri în străinătate. Iluminist ca profil,n-a lăsat cărţi proprii, ci doar traduceri şiprefeţe. Cea mai importantă prin mesajul eieste prefaţa la Dumnezeieştile liturghii, 1834,unde face un istoric al limbii române şi seplânge de năvala barbarismelor.Costa-Foru, Constantin Gh.(27.10.1857, Bucureşti – 1935, Bucureşti)Om politic, jurnalist. Familie de aromâni.Fiu al unui ministru al Justiţiei, GheorgheC.-F. A absolvit Dreptul la Bucureşti. Profesorla Universitatea din Bucureşti, primulei rector (1864–1871). Dedicat politicii luiAl. I. Cuza. Fondator, alături de ConstantinTitel Petrescu, Dem I. Dobrescu, NicolaeL. Lupu, Constantin Mille, ConstantinRădulescu-Motru, Victor Eftimiu, Radu R.Rosetti şi Virgil Madgearu, al Ligii DrepturilorOmului (1929), al Comitetului pentruAmnistie (1928–1929). A combătut scrierilelui A.C. Cuza. Director al Eforiei Şcoalelor,a edificat structura învăţământului superiorromânesc, ca şi legislaţia aferentă, după MicaUnire. A desprins, din Colegiul Sf. Sava, viitoareaFacultate de Ştiinţe Juridice. A fost înmai multe rânduri ministru. Lucrarea sa ceamai importantă a rămas Studii asupra instrucţiuniipublice în unele din statele cele mai înaintateale Europei. La 60 de ani s-a dus voluntar şi aluptat în războiul de reîntregire a neamului.Costaş, Ion Gr.(1944, Ţarigrad, Basarabia)General de aviaţie. Deportat cu familia înKazahstan din 1949, cu domiciliu forţat25 de ani, dar beneficiar al reabilitării dinepoca Hruşciov, în 1957. A absolvit ŞcoalaMilitară Superioară de Aviaţie din oraşulHarkov (1967), Academia Forţelor AerieneIuri Gagarin de la Moscova (1976) şiAcademia de Miliţie de la Moscova. A fostpilot, comandant de escadrilă, locţiitor alcomandantului trupelor unite, comandantde regiment (102 avioane de luptă în subordine),adjunct al Armatei XIV a URSS peprobleme de aviaţie. A fost avansat în octombrie1988 la gradul de general-maior deaviaţie al armatei sovietice. A fost locţiitor(1984) al comandantului DOSAAF (SocietateaVoluntarilor din Uniunea Sovieticăpentru Asistenţa acordată Armatei, ForţelorAeriene şi Navale) din RSS Moldovenească,iar în anul următor a devenit comandant alComitetului Central al DOSAAF, deţinândaceastă funcţie până în anul 1990, când afost numit preşedinte al Comisiei SovietuluiSuprem al Moldovei pentru SecuritateaStatului şi probleme militare, iar înseptembrie 1990 – membru al ConsiliuluiPrezidenţial al Republicii Moldova. Între1990 şi 1992 a deţinut funcţia de ministrual Afacerilor Interne în Guvernul RepubliciiMoldova şi a fost primul care a avut titlulde ministru al Apărării în Moldova (1992).Eliberat din funcţie în contextul înfrângeriisuferite în Transnistria în confruntarea cuArmata XIV Rusă.Costea MuşatV. Muşat, CosteaCostenco, Nicolai(21.12.1913, Chişinău – 29.07.1993, Chişinău)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere(limbi străine) a Universităţii din Iaşi, undea audiat şi cursuri de drept. A fost redactorşefla revista Viaţa Basarabiei sub directoratullui Pan Halippa (1934–1940). A scris eseuridespre Lermontov, Şevcenko, Esenin.Versuri: Poezii (1937), Cleopatra (1939), Ore(1939) şi Elegii păgâne (1940). S-a pronunțatferm împotriva teoriei unor scriitori din Tiraspolcare susţineau diferenţa dintre limbaromână şi cea moldovenească. A fost arestat221ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 221 31.10.2011 17:22:54


CostinMiron Costin Nicolae Costin (cronicar) Nicolae Costin (primar) Vasile Costin222în 1941 şi deportat în Siberia. A lucrat cahamal, fochist, dar a continuat să scrie,astfel încât la întoarcerea din exilul siberiana publicat volumele: Poezii alese (1957), Poeziinoi (1960), Mugur, mugurel (1967), Tărie(1972), Poeme (1973), Poezii şi poeme (1976).A tradus Homer (Iliada), Dante (Vita nova),Puşkin, Lermontov, Dostoievski ş.a. Postumi-au fost editate cărțile Povestea Vulturului,placheta de versuri Libertăți (2003), Din beznatemniței (Scrisori din Gulag) (2004).Costin, Miron(30.03.1633 – 1691, Roman)Cronicar, istoriograf şi poet. Născut în Moldova,dintr-o familie boierească, a studiatla Bar, în Polonia (1647). A luptat pentru adeveni domnul Moldovei cu sprijin polon (şicatolic). O vreme a fost diplomat la curteamunteană a lui Constantin Şerban. A fostucis de Constantin Cantemir, domnul Moldovei,în numele ortodoxiei. La execuţie aasistat tânărul Dimitrie Cantemir. Lucrareasa cea mai cunoscută este o cronologie:Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron Vodăîncoace, 1675. Continuă pe Grigore Ureche.Ca literat, a scris un interesant poem demeditaţie filosofică: Viaţa lumii, 1671–1673,în versuri, în polonă, cu reminiscenţe dinOvidiu şi Horaţiu. A susţinut ca istoriograforiginea latină a poporului român: De neamulmoldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor,1686–1691, şi a publicat, în polonă, CronicaMoldovei şi a Munteniei, 1677.Costin, Nicolae(1660–1712, Iaşi)Cronicar. Fiu al lui Miron C. A continuatopera tatălui său, scriind Letopiseţul ŢăriiMoldovei de la zidirea Lumii până la 1601 şi LetopiseţulŢării Moldovei, 1709–1711. A tradusdupă versiunea latină lucrarea lui Antoniode Guevara – Libro aureo del gran imperadorMarco Aurelio con el Relox de Principes (Carteade aur a marelui împărat Marc Aureliu cu CeasorniculDomnilor).Costin, Nicolae(7.04.1936, Pecişte, Basarabia –16.02.1995, Chişinău)Primar al Chişinăului. A absolvit ŞcoalaPedagogică la Orhei şi Facultatea de Istoriea Universităţii de Stat din Chişinău. Specializarela Universitatea Lomonosov din Moscova.A predat cursuri de sociologia satuluila Universitatea de Stat din Chişinău. A fostdeputat în primul parlament democratic alMoldovei (1990–1994), perioadă în carea fost şi primarul capitalei (când s-a făcutredenumirea străzilor oraşului cu nume româneşti.S-au redeschis bisericile româneşti,inclusiv catedrala din centrul oraşului şis-au deschis o serie de biblioteci). Preşedinteal Societăţii Politologilor din Moldova.Costin, Vasile(7.07.1938, Satul Nou, jud. Maramureş)Arhiepiscop. A absolvit Seminarul Teologicla Cluj şi Institutul Teologic la Sibiu. Specializarela Institutul Teologic din Bucureşti,apoi la Atena şi Cairo (Institutul de ArheologieCoptă). Secretar eparhial al patriarhieiRomâne, hirotonisit arhimandrit în 1974.A fost superior al Aşezămintelor Româneştidin Ierusalim şi reprezentant al patriarhieiRomâne pe lângă patriarhia Ierusalimului(1975–1979). Arhiepiscop al Târgoviştei din1991. A participat la vizita delegaţiei BisericiiOrtodoxe Române la Patriarhia Ecumenicăşi la Patriarhia Rusă. Lucrări: Scrierea pseudografică„Testamentum Domini“ ca izvor pentruistoria cultului creştin, 1965; Liturghia SfântuluiIacob în ritul sirienilor iacobiţi, 1966; Problemalimbilor liturgice în lumina preocupărilotr ecumenisteactive, 1966.Coşbuc, George(20.09.1866, Hordou, azi Coşbuc,jud. Bistriţa-Năsăud – 9.05.1918, Bucureşti)Poet. A făcut studii de filosofie şi literaturăla Universitatea din Cluj. A fost mai întâiredactor la Tribuna (1884, Sibiu), apoi şef debirou şi referendar la Biroul de Control alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 222 31.10.2011 17:22:54


George Coşbucactivităţii extraşcolare din Ministerul Cultelorşi Instrucţiunii, Bucureşti. A întemeiat şicondus în colaborare diverse publicaţii: Vatra(cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, 1894), Sămănătorul(1901, cu Al. Vlahuţă), Viaţa literară(1906) ş.a. Poezia sa, de factură neoclasicăşi folclorică, în linia tradiţionalismului românesc,evocă universul rural în momentelemajore ale ciclului vieţii: Draga mamei, baladă,1866; Fulger, poveste în versuri, 1877; Blestemde mamă, 1885; Fata craiului din cetini, 1886;Balade şi idile, 1893; Fire de tort, 1896, precumşi episoade ale Războiului de Independenţă:Cântece de vitejie, 1904. A scris: Balade, 1913,parodii. A tradus Dante, Divina Comedie,1924–1932, publicată postum; Odiseea luiHomer, Eneida lui Virgiliu, Premiul Academiei;Byron – Mazeppa, 1896; Kalidāssa –Sakuntala, 1897; Mahab harata şi Rāmāyana,1897 ş.a. Ca opţiune politică a fost monarhist:Povestea unei coroane de oţel, 1899, roman.Membru al Academiei Române (1916).Coşciug, Gurie D.(17.10.1924, Stoicani, Basarabia)Medic. A început Liceul Tehnic din Soroca şia absolvit Liceul Teoretic din Făgăraş (1944).Studii superioare – Institutul Politehnic dinKiev şi Institutul de Medicină din Chişinău(1951). Doctor în medicină (1966), doctorhabilitat (1970). Contribuţii în domeniulcirozei hepatice şi cancerului hepatic primar.A fost şef de spital la Dângeni (Ocniţa), chirurgla Spitalul Republican, apoi la InstitutulOncologic (şef de secţie, director adjunct laSecţia gastropneumologie). Din 1991 profesoruniversitar la Facultatea de Medicină dinChişinău. A publicat 6 monografii şi peste60 de articole ştiinţifice.Coşeriu, Eugeniu(27.07.1921, Mihăileni, Basarabia –7.09.2002, Tübingen, Germania)Lingvist, specialitatea limbi indo-europene.A plecat din Basarabia în 1940. A studiatlingvistica şi filosofia la Iaşi, la Roma şi laCoşoveiEugeniu CoşeriuPadova. A teoretizat lingvistica integrată,care găseşte apropieri între limbile greacă,latină, limbile romanice, slave, germanice,fiind considerat unul dintre cei mai importanţilingvişti ai veacului XX. A fost profesorla universităţile din Montevideo, Uruguay şiTübingen, Germania. Lucrări: Sistema, normay habla, 1952; Gramática, semántica, universales:estudios de linguística funcional (e o traduceredin 1975, a fost publicată înainte în germanăşi franceză); Sincronia, diacronia e historia,1958; Teoria del linguagio e linguistica generale,Bari, 1971; Die Geschichte der Sprachphilosophievon der Antike bis zur Gegenwart: eine Ubersicht,1972; Die Geschichte der Sprachphilosophievon der Antike bis zur Gegenwart, 2 vol.: VonLeibniz bis Rousseau, 1975 şi Das romanischeVerbalsystem, 1976; L’homme et son langage,1977; Textlinguistik, 1980; Die Geschichte derSprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart,vol. 1 – Von der Antike bis Leibniz, 2003(postum). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1991). A fost Doctor HonorisCausa a mai mult de 40 de universităţi alelumii, membru al mai multor academii,dintre care menţionăm: Linguistic Societyof America, Linguistic Circle of New York,Société de Linguistique Romanique, Paris.Coşovei, Traian(24.03.1921, Somova, jud. Tulcea –16.07.1993, Bucureşti)Poet. Tată al lui Traian T.C. A absolvit Litereleşi Filosofia la Bucureşti. A debutatcu proză: La Taliane, 1950, şi a continuat săscrie despre pământul natal: Împărăţia vânturilor,1954; Stelele dimineţii, 1964; Dobrogeade aur, 1978. S-a remarcat însă îndeosebi capoet: Oceanul, 1962; Când mă grăbeam spremare, 1967; Lauda fluviului, 1974; La ţărmulcu lună, 1977. Reportajul în stil poetic i-aadus recunoaşterea: Uriaşul preludiu, 1955,Premiul Academiei; Semnul din larg, 1960;Stelele dimineţii, 1964; Farmecul genezei, 1979.Coşovei, Traian T.(28.11.1954, Bucureşti)Poet. Fiu al lui Traian C. A absolvit Facultateade Limba şi Literatura Română laBucureşti, participând la Cenaclul de Lunicondus de Nicolae Manolescu. Unul dinreprezentanţii „generaţiei ‘80“. A debutatcu Ninsoare electrică, 1979, Premiul UniuniiScriitorilor, şi a continuat să scrie poemepostmoderniste, interiorizându-şi discursulcu trecerea timpului: 1, 2, 3, sau..., 1980;Cruciada întreruptă, 1982; Poemele siameze,1983; În aşteptarea cometei, 1986; Rondulde noapte, 1987; Pornind de la un vers, 1990;Bătrâneţile unui băiat cuminte, 1994, Premiul223ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 223 31.10.2011 17:22:54


224Traian T. CoşoveiValeriu D. CoteaAcademiei şi Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Mickey Mouse e mort, 1994;Ioana care rupe poeme, 1997; Percheziţionareaîngerilor şi Lumină de la frigider, ambele 1998;Institutul de glosuri, 2002; Greva căpşunelor,2004; Aerostate plângând, 2010.Cotea, Valeriu D.(11.05.1926, com. Vidra, jud. Vrancea)Oenolog. A absolvit Facultatea de Agronomiedin Iaşi. Îşi desfăşoară activitatea laIaşi. Timp de peste 20 de ani (1976–2000) areprezentat România la Oficiul Internaţionalal Viei şi Vinului (OIV) cu sediul la Paris.A înfiinţat şi conduce Centrul de Cercetăripentru Oenologie de pe lângă Academia Română,cu sediul la Iaşi. În calitate de cercetător,colaborează cu şcoli cu profil oenologicdin multe ţări, între care cele din Narbonne,Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim,Neustadt, Piacenza, Asti, Porto,Lisabona. Lucrări: Enologie (1982); Tratatde enologie. I.Vinificaţia şi biochimia vinului; II.Limpezirea, stabilizarea şi îmbutelierea vinului –2 vol. (1985, 1989) ş.a. Este membru titularal Academiei Române din 1993. Membrucorespondent al Academiei Internaţionalea Vinului din 1998, al Accademia Italianadella Vita e del Vino din 1986 şi al AcademieSuisse du Vin din 1987.Coteanu, Ion(6.10.1920, Bucureşti – 11.12.1997, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, s-a specializat la École Pratiquedes Hautes Etudes din Paris. Profesor laUniversitatea din Bucureşti şi director alInstitutului de Lingvistică şi Dialectologiedin Bucureşti. Lucrări: Elemente de dialectologiea limbii române, 1961; Dicţionarul explicatival limbii române (DEX) în colaborare cuLucreţia Mareş şi Mioara Avram; Dicţionarullimbii române (DLR) în colaborare cu IorguIordan şi Alexandru Graur; Limba românăcontemporană, 2 vol., 1974–1975; Gramatica debază a limbii române, 1982; Etimologia şi limbaCotearomână (principii, probleme), 1987, în colaborarecu Marius Sala. Membru fondator şipreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologicedin România, membru al Societăţii de LingvisticăRomanică din Strasbourg. Membrual Academiei Române, 1974, preşedinte alSecţiei de filologie, literatură şi arte.Cotescu, Octavian(14.02.1931, Dorohoi – 22.08.1985, Bucureşti)Actor. Căsătorit cu actriţa Valeria Seciu. A începutsă joace teatru încă din liceu, la Iaşi.A urmat Conservatorul de Artă Dramaticădin Iaşi, l-a absolvit în 1950, după care a fostrepartizat la Teatrul Bulandra din Bucureşti,unde a debutat în 1951, cu Pădurea după A.N.Ostrovski. Numeroase roluri în teatru, film,teatrul de televiziune şi teatrul radiofonic.Activitatea de scenă a fost dublată şi de ocarieră didactică de profesor universitar laIATC, unde a ocupat şi funcţia de rector înperioada 1981–1985. A jucat în numeroasefilme şi piese de teatru alături de actori caToma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Alăturide Coca Andronescu a creat un memorabilcuplu de personaje, originar din Lehliu Gară,Tanţa şi Costel, care a fost prezentat la TeleviziuneaRomână, în anii 1970, într-un miniserialde mare succes la public şi la critică. Roluri:Iubirea e un lucru foarte mare (1962, miniserialTV), Cartierul veseliei (1964), O dragoste lungăde-o seară (1963), Dimineţile unui băiat cuminte(1966), Balul de sâmbată seara (1968), Castelulcondamnaţilor (1969), Asediul (1970), Putereaşi adevărul (1971), De ochii lumii (1971, TV),Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971),Drum în penumbră (1972), Bariera (1972),Proprietarii (1973), Tăticul (1974, TV), Păcală(1974), Muntele ascuns (1974), Capcana (1974),Cercul magic (1975), Serenadă pentru etajul XII(1976), Un orfelin iubea o orfelină (1976, TV),Operaţiunea „Monstrul“ (1976), Instanţa amânăpronunţarea (1976), Gloria nu cântă (1976), Buniculşi doi delincvenţi minori (1976), O scrisoarepierdută (1977, TV), Împuşcături sub clar de lună(1977), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Aurel Vlaicu(1977), Iarba verde de acasă (1978), Din nouîmpreună (1978), Vacanţă tragică (1979), Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979),Bietul Ioanide (1979), Şantaj (1981), Saltimbancii(1981), Înghiţitorul de săbii (1981), Casteluldin Carpaţi (1981), Un saltimbanc la Polul Nord(1982), Rămân cu tine (1982), Calculatorulmărturiseşte (1982), Buletin de Bucureşti (1982),Aventură sub pământ (1982, TV), Un accidentnumit Duffy (1983), Singur de cart (1983),Miezul fierbinte al pâinii (1983), O lebădă iarna(1983), Fram (1983), serial TV), Escapada(1983), Sosesc păsările călătoare (1984), Secretullui Bachus (1984), Promisiuni (1985), Căsătoriecu repetiţie (1985) O clipă de răgaz (1985).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 224 31.10.2011 17:22:54


CovaliuOctavian Cotescu Cotiso Ileana Cotrubaş Aron CotruşCotiso(sec. I î.H.)Rege al dacilor din munţii Banatului şi Oltenia.Contemporan cu domnia lui Augustusîn Imperiul Roman. A luptat cu generalulroman Marcus Licinus Crassus, trimis laDunăre de Octavian Augustus, care l-a înfrânt.Lui i-a urmat Thiamarkos.Cotlarciuc, Nectarieprenume la naştere Nicolae(7.02.1875, Stulpicani, jud. Suceava –4.07.1935, Cernăuţi)Mitropolit. A absolvit Teologia şi Filosofiala Universitatea din Cernăuţi. Specializarela Viena, Bonn, Würtzburg şi München.Diacon şi preot al catedralei mitropolitanedin Cernăuţi. Profesor de teologie la Universitateadin Cernăuţi. Mitropolit al Bucovineidin 1923 până la moarte. Delegatal Bisericii Ortodoxe la câteva congrese alemişcării ecumenice din Stockholm (1925),Lausanne (1927), la Conferinţa episcopiloranglicani din Palatul Lambeth (1930), laCongresul vechilor catolici de la Viena şiBonn (1931) ş.a. Lucrări: Die Besetzungsweiseder orthodoxen Patriarchalstuhles von Konstantinopel,Mainz, 1903; Ceva despre reformapatronatului Bisericii din Bucovina, 1904;Kurhe ubersicht uber die rumanische Bibliologie,Viena, 1911; Treptele formal psihologice înpredică, 1923.Cotovelea, Gheorghe(25.10.1933, Bucureşti)Balerin. A început să danseze la AnsamblulFolcloric al Sindicatelor. A absolvit şcoalade balet a Floriei Capsali. Prim-solist alOperei Române, alături de Gelu Barbu şiGabriel Popescu. Roluri în: Coppelia, Călăreţulde aramă, Călin – file de poveste, Haiducii,Romeo şi Julieta. Şi-a încheiat activitatea în1984. Artist Emerit (1964), Meritul Cultural(1968), Ordinul Serviciu Credincios în gradde Cavaler (2000).Cotrubaş, Ileana(9.06.1939, Galaţi)Soprană. A făcut parte din Corul Radio la9 ani. A absolvit Conservatorul la Bucureşti.A debutat în 1964 la Opera Românădin Bucureşti. În 1965 a fost triplu laureată(operă, lied, oratoriu) la festivalul din Hertogenbosch,Olanda. A cântat la Covent Garden(Londra), trei ani la Opera din Viena, laOpera din Chicago şi Metropolitan Operadin New York (alături de Placido Domingo),la La Scala din Milano alături de LucianoPavarotti. Roluri în operele lui Verdi, Gounod,Mozart, Ceaikovski, Bellini, Haydn,Donizetti, Puccini.Cotruş, Aron(21.01.1891, Haşag, jud. Sibiu –1.11.1961, Long Beach, California)Poet. A studiat Literele la Viena. Ataşat depresă la Ambasada României din Varşovia,apoi din Roma, Lisabona, Madrid. Înintervalul 1945–1956 a locuit la Madrid,apoi în SUA. Prolegionar. A fost preşedinteal Asociaţiei Românilor din Spania (din1945). Influenţat de Verhaeren, Whittman,expresionismul german, având afinităţi cupoezia socială, a publicat numeroase volumede versuri: Poezii, 1911, debut; Sărbătoareamorţii, 1915; Neguri Albe, 1920; În robia lor,1927; Printre oameni în mers, 1933; Minerii,1938; Rapsodie valahă, 1940; Rapsodie dacă,1942, Premiul Societăţii Scriitorilor Români;Versuri, 1948; De la Volga la Missisipi, 1956;Eminescu, 1959; Cântecul deşteptării, 1962,postum, Cleveland. În ţară i-au apărut laBucureşti: Horea, 1984; Versuri, 1985, şi, laTimişoara, Poezii, 2 vol., 1991.Covaliu, Ion Brăduţ(1.04.1924, Sinaia – 29.05.1991, Bucureşti)Pictor. A studiat la Academia de Arte Frumoasedin Bucureşti ca elev al lui Jean Al.Steriadi. Profesor la Institutul Pedagogic dinBucureşti, apoi la Institutul de Arte Plastice.225ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 225 31.10.2011 17:22:54


CozacoviciGheorghe Cozorici Gheorghe Cozub Nichifor Crainic226Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici. În1962 a reprezentat România la Bienala dela Veneţia. Lucrări: Căderea lui Icar, 1966;Galaxie, 1972; Salt în univers, 1972; Întoarcereaspre zenit, 1972; Gânditorul, 1975; Ana, 1976.Laureat al Ordinului Meritul Cultural clasaa II-a, 1968, al Ordinului Steaua României,1979; Trionfo, 1981, Italia.Cozacovici (Cosacovici), Dimitrie(1790, Metsovo, Macedonia –31.08.1868, Bucureşti)Istoric şi filolog. Aromân. A contribuit la înfiinţareaprimei şcoli aromâneşti din Macedoniaşi a finanţat tipărirea lucrării lui D. Athanasescu– Romanilii dit drepta Dunarelei (Româniidin dreapta Dunării), 1865. A fost unuldintre fondatorii Societăţii Macedo-Române,alături de Sideri, Zissu, Iordache Goga (dinClisura), Grandea. Membru fondator (1866)al Academiei Române (Societăţii AcademiceRomâne). Cu numele Cosacovici, apareîn lucrarea: COSMESCO (C.J.). – DimitrieCosacovici şi aromânismul. Mémoire présenté àl’Académie Roumaine, 26 martie 1903.Cozorici, Gheorghe(16.07.1933, Arbore, jud. Suceava –18.12.1993, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Institutulde Teatru la Bucureşti. Actor la TeatrulNaţional din Bucureşti. Roluri: Moartea unuiartist (1989); Trenul de aur (1987); Ziua Z(1985); Ciuleandra (1985); Din prea multădragoste (1985); Furtună în Pacific (1985); Unpetic de cer (1984); Zbor periculos (1984); Vreausă ştiu de ce am aripi (1984); Imposibila iubire(1983); Dragostea şi revoluţia (1983); Comoara(1982); Un echipaj pentru Singapore (1981);Omul şi umbra (1981); Capcana mercenarilor(1980); Vânătoarea de vulpi (1980); Ancheta(1980); Detaşamentul Concordia (1980); Stele deiarnă (1980); Clipa (1979); Aurel Vlaicu (1977);Râul care urcă muntele (1977); Urgia (1977);Ultimele zile ale verii (1976); Instanţa amânăpronunţarea (1976); Patima (1975); Ştefan celMare – Vaslui 1475 (1974); Fraţii Jderi (1973);Ciprian Porumbescu (1972); Prea mic pentru unrăzboi atât de mare (1969); Gioconda fără surâs(1967); Procesul alb (1965); Pădurea spânzuraţilor(1964); Partea ta de vină (1963); Mândrie(1956).Cozub, Gheorghe(30.08.1937, Cuhureştii de Sus, Basarabia –17.04.2009, Chişinău)Agronom. A absolvit Şcoala de Vinificaţie şiViticultură din Chişinău şi Institutul IndustrieiAlimentare din Odedsa, Ucraina. A fostinginer-tehnolog la fabrica de vinuri din Cazaclia,Ceadâr-Lunga, apoi director adjunctal Direcţiei generale pentru viticultură şivinificaţie a Ministerului Industriei Alimentarea Moldovei, vicepreşedinte al AsociaţieiMoldvinprom, viceministru al Viticulturii şiVinificaţiei, director general al Fabricii deVinuri S.A. Imperial Vin din rn. Cantemir,preşedinte al Uniunii Producătorilor şiExportatorilor de Vinuri din Moldova. Estefondator al tehnologiei complexe de producerea vinului de tip „Heres“, implementatăîn Moldova, Ucraina, Rusia şi Bulgaria,autor al tehnologiei de producere a 50 devinuri şi coniacuri. Este iniţiatorul Legii vieişi vinului, 1994. Distins cu titlul de OenologEmerit al Franţei, cu ordinele Insigna deOnoare, Drapelul Roşu de Muncă, GloriaMuncii, Ordinul Republicii, dublu laureatal Premiului de Stat al RM. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Crainic, Nichifor, nume la naştere Ion Dobre(22.12.1889, Bulbucata, jud. Ilfov –20.08.1972, Mogoşoaia)Poet şi eseist. A absolvit Teologia la Bucureştişi s-a specializat la Viena (teologie catolicăşi filosofie). A fost profesor de teologiela Chişinău şi Bucureşti. A condus ziarullegionar Calendarul (1932–1933). Creatorulcurentului gândirist axat pe autohtonism.Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog,secretar general la Ministerul CultelorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 226 31.10.2011 17:22:55


în guvernul legionar. A condus săptămânalulde extremă dreaptă Sfarmă Piatră şi revistaGândirea. A stat ascuns la Sâmbăta de Sus(1944–1947). A făcut închisoare la Aiud(1947–1962). A scris versuri tradiţionaliste:Şesuri natale, 1916; Darurile pământului, 1920;Cântecele patriei, 1925; Ţara de peste veac, 1931.A obţinut Premiul Naţional pentru Poezie(1930). A teoretizat ortodoxismul şi gândirismul,încercând să cupleze trenul politiciiromâneşti la acela al fascismului italian,mizând pe rădăcinile latine comune: Punctecardinale în haos, 1936; Ortodoxie şi etnocraţie,1938; Nostalgia Paradisului, 1940. O selecţiede Poezii alese, 1914–1944 a apărut în 1990(postum), iar versuri inedite din închisoare,cu titlul Şoim peste prăpastie, tot în 1990.Memoriile, vol. l, cu titlul Zile albe, zile negre,au apărut în 1991. Doctor Honoris Causaal Universităţii din Viena (1940), laureat laPremiului Naţional pentru Poezie (1930),membru al Academiei Române (1940–1946),repus în drepturi în 1995.Crăciun, Emil(22.05.1896, Iaşi – 3.04.1976, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti, s-aspecializat la Berlin, în SUA (universităţileHopkins şi Harvard) şi la Paris. Conferenţiarde citologie clinică la clinica medicală condusăde Daniel Danielopolu. A pus bazeleprimului institut oncologic din România,la Cluj, al cărui director a fost (1931–1932).Profesor la Institutul de Medicină şi Farmaciedin Bucureşti, director al InstitutuluiDr. Victor Babeş. A înfiinţat SocietateaAnatomică (1937) şi Analele Institutului VictorBabeş (1938). Contribuţii în domeniul tratăriicancerului. Lucrări: Probleme de oncologie,1953; Introducere în morfologia patologică, 1958;Informatica în munca de spital, 1971. Membrual Academiei de Ştiinţe Medicale din România,al Societăţii de Biologie din Paris, alSocietăţii Patologice Germane, al SocietăţiiRegale de Medicină din Londra. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).Crăciun, Victor(16.07.1934, Durleşti, azi în mun. Chişinău)Critic şi istoric literar. Doctor în filologie(1973). A absolvit Şcoala Normală VasileLupu şi Facultatea de Istorie şi Filologie aUniversităţii din Iaşi (1952–1956). A fost şefde sector şi secretar general al RadiodifuziuniiRomâne. Este preşedinte fondator alLigii Culturale pentru Unitatea Românilorde Pretutindeni şi secretar executiv al Congresuluispiritualităţii româneşti. Lucrări:Tăietorii de lemne (1949); Eminescu la radio(1970); Efigia literară a lui Mihai EminescuCrăsnaruEmil CrăciunGrigore Crăiniceanu(1971); Mihai Eminescu – un veac de nemurire(vol. I, 1990; vol. II, 1991), Eminescu regăsit(1998), Eminescu – „Icoana stelei” (2000),Eminescu şi Veronica (roman documentar,2000), Eminescu, Ştefan cel Mare, Putna (2004).Este unul dintre coordonatorii, coautorii,antologatorii, autorii de prefeţe şi de aparatcritic ai Corpusului Eminescu în 10 volume,lansat de editurile Litera (Chişinău) şi David(Bucureşti) în 1999. Preocupat de viaţa şicreaţia lui Constantin Brâncuşi: Brâncuşivăzut de Miliţa Petraşcu, Constantin Antonovici,V.G. Paleologu, 2001.Crăiniceanu, Grigore(20.07.1852, Bucureşti – 1.10.1935, Bucureşti)Politician şi general de divizie. A participatla Războiul de Independenţă (1877–1878)şi la Primul Război Mondial (de reîntregirenaţională, 1916–1918). A fost ministru deRăzboi (1909–1910) în Guvernul Ion I.C.Brătianu, succedându-i ministrului interimarde război, Toma Stelian. A fondat Revistaarmatei (1883) şi Cercul publicaţiunilor militare(1889). A îndeplinit funcţia de comandantal Armatei II (26 august – 26 septembrie1916). A fost membru al Academiei Române(1911).Crăsescu, Victor, nume la naştere ŞtefanCrasiuc, a semnat şi Ştefan Basarabeanu(16.10.1850, Chişinău – 1917, Bucureşti)Medic şi scriitor. A absolvit Medicina la Bucureşti.A rămas pentru proza scurtă pe carea scris-o, notabilă prin surprinderea veridicăa amănuntelor cu mijloace stilistice foartereduse: Schiţe şi nuvele, 4 vol., 1893. A lăsatşi romane: Ovreiul, 1899, pline de pitoresc.Crăsnaru, George Emil(30.08.1941, Bucureşti)Bas-bariton. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Petre ŞtefănescuGoangă. Specializare la Pesaro, Italia. Primsolistla Opera Română (1970–1980). Între1980 şi 1987 a fost angajat la Teatrul de227ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 227 31.10.2011 17:22:55


CreangăGeorge Emil Crăsnaru Ion Creangă Mioara Cremene Petru Creţia228Stat din Wiesbaden, iar între 1987 şi 1991a fost prim-solist la Teatrul de Stat din Saarbrücken.Profesor la Facultatea de Muzicădin Düsseldorf. A cântat la Scala din Milano,la Montréal, Toronto, în Bulgaria, Cehoslovacia,Iugoslavia, Polonia, Ungaria, Rusia,Franţa, Italia, Portugalia, Spania, Finlanda,Austria, Suedia, Argentina, Chile, Ecuador,Peru, Venezuela, China, Coreea şi Japonia.Roluri: Baronul Ochs din Cavalerul rozelor,Boris din Lady M., Wotan şi Hagen din InelulNibelungilor, Barak din Femeia fără umbră; DonCarlos de Verdi, unde a interpretat rolurileMarele Inchizitor şi Călugărul, sub baghetalui Franco Zeffirelli. A câştigat premiul I alconcursului George Enescu în 1970, iar apoipremii la concursurile Bach-Wettbewerb(Leipzig, 1972), Hertogenbosch (1972) şiMarele Premiu al Concursului Florent Marcil(Montréal, 1973). Este deţinătorul medalieiGottlob Frick.Creangă, Ion(1.03.1837 sau 1839, Humuleşti, jud. Neamţ –31.12.1889, Iaşi)Scriitor. A făcut Şcoala Normală Vasile Lupudin Iaşi, condusă de Titu Maiorescu, apoiTeologia la Iaşi. A fost diacon şi învăţător.A scris prima aritmetică şi primul abecedarcu alfabet latin din Moldova. Eminescu l-adus la Junimea. Este cel mai mare maestrual stilului oral paremiologic (deci folosindziceri şi proverbe). A scris basme şi poveşticentrate pe universul rural: Punguţa cu doibani, 1875; Capra cu trei iezi; Povestea lui HarapAlb, 1877; Ivan Turbincă; Dănilă Prepeleac;evocări ale universului copilăriei: Amintiridin copilărie; Anecdote, 1881–1888. Este consideratun Rabelais al românilor. Membrupost-mortem al Academiei Române (1948).Cremene, Mioaranume la naştere Maria Elena Gorea(6.09.1923, Bucureşti)Poetă. A absolvit Pedagogia şi Psihologia laUniversitate şi Actoria la Institutul de Teatrudin Bucureşti. A făcut parte din cercul Vieţiiromâneşti. Plecată la Paris după 1969 şi revenitădupă 1989. Lucrări: Magazinul de mireseşi alte poezii, 1966; Mărirea şi decăderea planeteiGlobus, 1968; Odioasa crimă din Carpathia,1995; Întâmplări din oraşe de pâclă, proză, 2002;Dicţionar iniţiatic al Ordinelor cavalereşti, 2008.Creţianu (Cretzianu), George(3.10.1829, Bucureşti – 6.08.1887, Constanţa)Poet. A plecat la Paris în 1848 cu o bursăacordată de Guvernul Provizoriu sprea studia Dreptul şi Literele, ceea ce a şifăcut, în ciuda suspendării bursei. Alăturide Al. I. Odobescu a avut un rol de seamăîn înfiinţarea Societăţii România Jună şi arevistei cu acelaşi nume la Paris în 1851.S-a întors în ţară în 1853, după ce vizitaseElveţia şi Italia. Unionist. Director al BănciiRomâne. A publicat la Revista Carpaţilor(1860–1861) şi Albina Carpaţilor (1877–1880,Sibiu). Ministru la Departamentul Dreptăţii,ministru al Cultelor (1862). A scris versurisentimentale: Melodii intime, 1854, şi patriotice:Patrie şi libertate, 1879. Membru deonoare al Academiei Române (1882).Creţia, Petru(21.01.1927, Cluj – 16.04.1997, Bucureşti)Poet şi eseist. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti (limbi clasice). Profesor de filologieclasică la Universitatea din Bucureşti.A scris versuri de orientare filosofică: Norii,1979; Pasărea Phoenix, 1986, şi eseuri literare:Poezia, 1983. A tradus Margueritte Yoarcenar– Povestiri orientale, 1993, Premiul UniuniiScriitorilor. A făcut parte din colectivul carea continuat ediţia Perpessicius de Opere alui Minai Eminescu şi a încheiat-o. Premiulrevistei Manuscriptum pe 1990 pentru Poesii,(ediţia 1883) de Mihai Eminescu.Creţu, Igor(21.03.1922, Vladimireşti, Basarabia)Scriitor. Descendent dintr-o familie de intelectualicu rădăcini în părţile Făgăraşului.A absolvit liceul B.P. Hasdeu din Chişinău şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 228 31.10.2011 17:22:55


CristeaIgor Creţu Michael Creţu Anton Crihan Anastasie Crimcacursurile Şcolii Militare din Bacău. A luptatpe frontul de vest al celui de-al Doilea RăzboiMondial. După război a absolvit Facultateade Istorie şi Filologie a Universităţii de Statdin Chişinău (1951). Specializare la Institutulde Literatură Maxim Gorki din Moscova(1958). A lucrat la Editura de Stat a Moldovei,a fost consilier la Uniunea Scriitorilordin Moldova (1954–1956, 1964–1966), şefde secţie, apoi secretar general de redacţiela revista Nistru (1956–1964). A tradus dinrusă: M. Gorki (Copilăria, 1950; Universităţilemele, 1951), Mihail Şolohov (Pe Donul liniştit,1955; Pământ desţelenit, 1962), N. Gogol (Sufletemoarte, 1954), din A.S. Puşkin, N. Nekrasov,S. Esenin, A. Blok, Ş. Rustaveli. Realizărinotabile ale traducătorului sunt versiunileromâneşti ale basmului Micul prinţ (1965)şi romanului Pământ al oamenilor (1989) deAntoine de Saint Exupery. Este autor deantologii şi culegeri de traduceri proprii:Din poeţii lumii (1969, 1981, 1992, o ediţiecompletată apare în 1996 la Bucureşti), Să văspună moşul... (1981), Arborele frăţiei (1984),Biblia pentru copii: povestiri biblice cu ilustraţii(1992, în colaborare).Creţu, Michael, pseudonim Curly M.C.(18.05.1957, Bucureşti)Muzician. Ascendenţă austriacă. Plecat laParis cu familia în 1965. A absolvit Academiade Muzică din Frankfurt. A scrismelodii şi a fost producător pentru FrankFarin, Boney M, Milli Vanilli, Moti Specia,formaţii celebre. Este autorul ProiectuluiEnigma de muzică electronică şi fondatorulStudiourilor ART de la Ibiza. A cântat şisingur ori împreună cu Jens Gad (albumulTrans Atlantic Airwaves, Diew Chinesiche Mauer,A Posteriori). A scris, pentru StudiourileParamount, muzica la Silver.Crihan, Anton(10.07.1893, Sângerei, Basarabia –1993, Saint Louis, SUA)Avocat, economist, politician. A absolvitliceul la Bălţi şi Facultatea de Economie laOdessa. Specializare la Sorbona. Deputatîn Sfatul Ţării şi în Parlamentul României,a fost conducător al Comisiei agrare şi alinstituţiei de stat Casa Noastră, care a înfăptuitreforma agrară în Basarabia. A predatla Universitatea din Iaşi şi la Facultatea deAgronomie a universităţii ieşene, cu sediulla Chişinău. A fost numit de două ori subsecretarde stat. În noiembrie 1944 era delegatde Comitetul Basarabenilor pentru a plecaîn străinătate în vederea apărării Basarabiei,ceea ce a şi făcut, începând din 1948,ajungând la Paris în iulie 1949 şi în SUA înoctombrie 1951.Crimca, Anastasienume la naştere Crimca Ilie(1560, Suceava – 19.01.1629, Suceava)Călugăr la Putna, adept al unirii făcute deMihai Viteazul, a fost numit episcop de Rădăuţicu prilejul intrării acestuia în Moldova,retras apoi la Dragomirna, unde a edificat obiserică şi a creat o şcoală de miniaturişti.A împodobit cu miniaturi peste 25 de manuscrisede cult – tertaevangheliare, liturghiere– şi a fost primul om al bisericii careşi-a făcut autoportretul. Ca om de cultură însens larg, a optat pentru relaţia dintre textşi imagine pentru transmiterea sensurilorascunse ale mesajului, ceea ce face din el unprecursor al modernităţii.Cristea, Alexandru(13.12.1890, Chişinău – 27.11.1942, Chişinău)Profesor de muzică, dirijor de coruri şicompozitor. Studii: şcoala muzicală dinChişinău şi Conservatorul Unirea. A activatca profesor de muzică şi diacon la Otaci(lângă Soroca) şi Tatarbunar (Cetatea Albă).Profesor de muzică şi conducător de cor laLiceul Eparhial de Fete, Chişinău. A compusmuzică corală, este autorul celebruluicântec „Limba noastră” (pe versurile luiA. Mateevici), care astăzi este imnul RepubliciiMoldova.229ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 229 31.10.2011 17:22:55


230Eugen CristeaCristea, Eugen(18.04.1952, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A urmat studiiteatrale, absolvind IATC la Bucureşti înanul 1976. În perioada 1976–1980 a jucatla Teatrul Naţional din Timişoara. Din1980, joacă pe scena Teatrului Naţionaldin Bucureşti. Interpretează numeroaseroluri de film, teatru de televiziune şi teatruradiofonic, este prezentator şi realizator deemisiuni TV, regizează şi compune ilustraţiamuzicală a unor piese de teatru, publică unvolum personal de proză şi traduce literaturăbeletristică. Roluri în: Nu suntem îngeride Paul Ioachim; A cincea lebădă de PaulEverac; Comedia erorilor de William Shakespeare;Moftangiii după I.L. Caragiale; Numeletrandafirului după Umberto Eco; Goana dupăfluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor deWilliam Shakespeare; Anton Pann de LucianBlaga. Are o bogată activitate în televiziune,începând din 1961: joacă teatru de televiziune(Arhipelagul Lenoir; Muşcata din fereastră),este prezentator şi corealizator al emisiunilorFeriţi-vă de măgăruş! (1990–1997), Ghicicine vine la mine? (1998–1999), Ceaiul de la ora5 (1996–1999), Kiki, Riki, Miki, Arca Marinei,Personalul de Costineşti (2001). Compozitoral ilustraţiei muzicale a pieselor: Autograf,Harababura, Campionul, Nero şi Seneca. Piesemuzicale proprii pentru copii: CasetaCountry (compilaţie), cu două compoziţiiproprii; caseta Nu vă feriţi de măgăruş!; casetaSoldat căzut din iubire – casetă de autor,versuri George Arion, compoziţii originale.Concerte cu propria trupă, ATELIER, defolk-rock-blues la Terasa Actorilor, CasaEliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar,apariţii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima,Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 şi2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul,concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vară(2001), Buftea. Compoziţii originale: EugenCristea, solist vocal şi chitară: Vânzătorulde zâmbete, 2003; Maşinăria rock and roll deNorman Spinrad; Nouă prinţi din Amber deCristeaMiron CristeaRoger Zelazny; Trecând prin flacără de NormanSpinrad; Îngerii cancerului de NormanSpinrad; Cuvinte către revoluţionari de ErnestoChe Guevara. Societar de onoare al TeatruluiNaţional I.L. Caragiale din Bucureşti.Cristea, Miron nume la naştere Elie Cristea(20.07.1868, Topliţa, jud. Harghita –6.03.1939, Cannes, Franţa)Primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,om de cultură. A absolvit InstitutulTeologic la Sibiu, Literele şi Filosofia la Budapesta,s-a călugărit în 1902 la Hodoş-Bodrog,cu numele Miron. Redactor la Telegrafulromân, preşedinte al DespărţământuluiSibiu al ASTRA. A colaborat la Tribuna, Familia,Gazeta de Transilvania, Luceafărul (Budapesta)ş.a. Ca episcop al Caransebeşuluia apărat şi fortificat învăţământul în limbaromână din Banat. Luptător pentru MareaUnire a românilor, a devenit membru deonoare al Academiei Române (1919), fiindales mitropolit al României Mari (1919).A organizat Biserica Română ca Patriarhie,a publicat Biblia tradusă de Gala Galaction,considerată de mulţi necanonică dincauza poeticităţii ei, şi a publicat culegeride folclor. A făcut parte din regenţa care acondus România (1927–1930) şi a îndeplinitfuncţia de prim-ministru (1938–1939),spre a ţine echilibrul politic în Româniaîntr-o perioadă când se anunţa izbucnireacelui de-al Doilea Război Mondial. Lucrări:Proverbe, maxime, asemănări şi idiotisme, colectatedin graiul românilor din Transilvania şiUngaria, 1901; Principii fundamentale pentruorganizarea unitară a Bisericii Ortodoxe Române,1920 ş.a. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1919).Cristea, Valeriu(15.01.1936, Arad – 23.03.1999, Bucureşti)Critic literar. A studiat Filologia la Cluj şi Bucureşti.A fost redactor la Gazeta literară şi laRomânia literară. S-a ocupat de interpretareaoperei unor autori, dar a scris şi studii dedicateunor probleme teoretice: Interpretăricritice, 1970, debut; Tânărul Dostoievski, 1971;Pe urmele lui Don Quijote, 1974; Domeniul criticii,1975; Spaţiul în literatură, 1979, PremiulUniunii Scriitorilor; Dicţionarul personajelorlui Dostoievski, 1983; Fereastra criticului, 1987;După-amiaza de sâmbătă, 1988, memorialistică,Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti; Despre Creangă, 1989, Dicţionarulpersonajelor lui Creangă, 1999. A scrie, a citi,1992, atestă acele trăsături care-l vor face peautor să-şi definească, după 1989, poziţiileca intelectual de stânga.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 230 31.10.2011 17:22:55


CristescuValeriu Cristea Constantin Cristescu Eugen Cristescu Gheorghe CristescuCristescu, Constantin(1866, Piteşti – 1923, Bucureşti)General. Comandant al Academiei Militaredin Bucureşti (1910–1912). În mai multerânduri şef al Marelui Stat Major al Armatei:03.12.1913–01.04.1914; 01.04.1918–28.10.1918; 01.04.1920–08.05.1923. Întimpul Primului Război Mondial a fost generalde divizie şi a condus Armata de Nord(a IV-a), apoi Armata I (1916–1917). Alăturide Eremia Grigorescu a condus ofensiva dela Mărăşeşti, apărând Moldova şi împiedicândtrecerea armatelor germane spre Odessa.O stradă din Bucureşti îi poartă numele.Cristescu, Eugen(3.04.1895, Grozeşti, com. Oituz, jud. Bacău –12.06.1950, Văcăreşti)Şeful Siguranţei Române. A absolvit SeminarulTeologic şi Dreptul la Iaşi. Al doileaşef, după Mihail Moruzov (eliminat de IonAntonescu din fruntea Serviciului Special deInformaţii – SSI). A acţionat în plan externcontra URSS, iar în plan intern contra comuniştilorşi legionarilor, dar cu prudenţă,nu prin măsuri definitive. A supravegheatagenţiile străine din România: germane(erau 11), bulgare, maghiare, americane, britanice.A fost condamnat la moarte în procesullui Ion Antonescu şi, în urma intervenţieilui Lucreţiu Pătrăşcanu la regele Mihai, i-afost comutată pedeapsa în închisoare pe viaţă.SSI s-a transformat, în 1948, în DirecţiaGenerală a Securităţii Poporului (DGSP).Cristescu, Gheorghe(10.10.1882, Copaci, jud. Ilfov, azi jud. Giurgiu –29.11.1973, Bucureşti)Om politic. În tinereţe a făcut, apoi a vândutplăpumi. Poreclit Plăpumaru. Activ în cercurilesocialiste din 1898, membru al P SDMRdin 1899, din 1900 membru al cerculuiRomânia Muncitoare condus de CristianRacovski. Până în 1910, la apariţia PSDR,a fost unul dintre liderii Uniunii Socialistedin România. Adept al intrării României înPrimul Război Mondial de partea Antantei.Arestat în 1918 în grupul Constantin TitelPetrescu. În 1919 a reprezentat PartidulSocialist în Parlamentul României, nevalidatde Parlament, dar considerat membrude drept. La Congresul Kominternului dela Moscova a votat, alături de DobrogeanuGherea şi Ioan Flueraş, contra tezelor luiLenin de internaţionalizare a controluluiasupra mişcărilor naţionale de stânga. În1921 a fost ales secretar general al nou-formatuluiPartid Comunist Român. A fost împotrivasecesiunii României prin declarareaunilaterală a separării de ţară a provinciilorBasarabia, Bucovina, Transilvania şi Dobrogeade sud, aşa cum se hotărâse în FederaţiaComunistă Balcanică la Conferinţa din 1923la Viena. Ca urmare a hotărârii aceleiaşifederaţii, a fost exclus din partid în 1926, lacererea lui Marcel Pauker. A creat PartidulSocialist al Muncitorilor (1928), din carea făcut parte şi Ştefan Voitec. Între 1950 şi1954 a fost arestat şi trimis la Canal, dupăcare n-a mai avut nici o funcţie. Reabilitat deNicolae Ceauşescu.Cristescu, Nicolae Dan(17.02.1929, Chelmeţi, azi Ucraina)Matematician. A absolvit Matematica şi Fizicala Universitatea din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Matematică a Universităţiidin Bucureşti, rector al Universităţii (1990–1992). Profesor invitat la Baltimore, Philadelphia,Gainesville (Florida). Contribuţiiîn domeniul viscoplasticităţii, propagării deunde, al mecanicii materialelor compozite.Pionier în domeniul teoriei plasticităţii înRomânia. Lucrări: Probleme dinamice în teoriaplasticităţii, 1958; Mecanica firelor extensibile,1964; Mecanica rocilor – Aspecte reologice,1990; Viscoplasticity of Geomaterials, 1994.Membru în Comitetul European de Mecanică,membru al Societăţii Americane aInginerilor Mecanici. Membru al AcademieiRomâne (1992).231ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 231 31.10.2011 17:22:55


CristescuRomulus Cristescu Vladimir Cristi Florica Cristoforeanu232Cristescu, Romulus(4.08.1928, Ploieşti)Matematician. A absolvit Facultatea de Ştiinţela București. Profesor la Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Specialist în analiză matematică, cibernetică.Director la Institutul de Matematică al AcademieiRomâne (1973–1975). Lucrări: Spaţiiliniare ordonate, 1959; Application on Theory ofDistributions, 1973; Topological Vector Spaces,1977; Structuri de ordine în spaţii liniare normate,1988. Preşedinte al Comitetului NaţionalRomân de Matematică. Membru titular (din1990) al Academiei Române.Cristi, Vladimir(1880, Teleşeu, jud. Orhei, Basarabia –1956, Văcăreşti, România)Om politic. Se trage din Cristea căminarul,boier moldovean atestat în veacul al XV-lea.A absolvit Facultatea de Drept la Universitateadin Moscova şi Facultatea de Agronomiela Paris, unde a făcut şi o şcoală depilotaj. În 1917 a fost comisarul gubernialal Basarabiei. A fost deputat în Sfatul Ţării.A votat Unirea. Director general al Internelorîn Guvernul Republicii Moldoveneşti.Deputat în Parlamentul României şi ministrupentru Basarabia în Guvernul NicolaeIorga (1931–1932). Primar al Chişinăului înperioada 1938–1940. În 1944 se refugiazăîn Austria, unde este arestat de NKVD, pecând încerca să-l contacteze pe Argetoianu.Dus în URSS, iar mai apoi deţinut la închisoareaVăcăreşti, unde a şi decedat. Distinscu ordinele (ruseşti) Sfântul Vladimir,Sfântul Gheorghe şi (româneşti) MeritulCultural, Ferdinand în grad de Comandor,Coroana României în grad de Ofiţer, MedaliaAviatică.Cristoforeanu, Florica(16.05.1887, Râmnicu Sărat –1.03.1960, Rio de Janeiro)Mezzosoprană. A absolvit Conservatoruldin Milano, ca elevă a lui Bordilla, Filippi şiVaneri. Solistă în Compania Lirică Românăcondusă de Constantin Grigoriu, în maimulte trupe din Milano, Roma şi Torino.A obţinut un contract la La Scala, în Milano.Turnee în Buenos Aires, Danemarca,Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Braziliaş.a. Roluri: Manon de Jules Massenet, Carmende Georges Bizet, Salomea de RichardStrauss şi Fra Gerardo de Ildebrando Pizzetti.I-a apărut postum la Bucureşti, 1964,volumul Amintiri din cariera mea lirică. Ostradă din Bucureşti şi Casa de Cultură dinRm. Sărat îi poartă numele.Cristoiu, Ion(16.11.1948, Găgeşti, jud. Vrancea)Istoric literar şi ziarist. A absolvit Facultateade Filosofie la Cluj şi a făcut parte dincercul revistei Echinox. Analist politic. A fostredactor şi redactor-şef la diverse publicaţii:Scânteia tineretului, Luceafărul, Teatru, Echinox,Viaţa studenţească. A înfiinţat Suplimentulliterar al Scânteii Tineretului (SLAST) (1982–1989). După 1989 a întemeiat publicaţiileBaricada, Evenimentul zilei, Zig-Zag, Azi, Historia,a fost editorialist la Naţional, a condusCotidianul, Historia, fiind şi proprietar deedituri. Scrie cronici literare şi proză scurtă:Personaje de rezervă, 1985; Lumea literaturii,1986; Povestitorii, 1988; Lumea văzută de unromân rupt în fund ∙ Note de călătorie satirice,1995; Un pesimist la sfârşit de mileniu, 1999;Istoria ca telenovelă, 2 vol., 2003; De la olovitură de stat la alta, 2006. Moderator alemisiunii de televiziune cu caracter culturalşi politic „Zig-zag cu Ion Cristoiu“ (Antena3, 2007–2009). Membru de onoare al AcademieiOamenilor de Știință.Crişan, nume la naştere Marcu Giurgiu(1733, Vaca, azi Crişan, com. Râbiţa,jud. Hunedoara – 1785, Alba Iulia)Ţăran. Conducător al răscoalei ţărăneştidin Transilvania din 1784–1785. A strânsrăsculaţii din Munţii Zarandului şi i-a dusENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 232 31.10.2011 17:22:56


CubreacovIon Cristoiu Crişan Ov. S. Crohmălniceanula Câmpeni, unde au afluit şi ceilalţi, aduşide Cloşca şi Horea (1784). Au atacat armataaustriacă la Brad şi Hălmagiu. Prins şi închisla Alba Iulia, s-a sinucis în închisoare, sugrumându-sede curelele de la opinci.Crohmălniceanu, Ov(id) S.nume la naştere Moise Crohmalnik(16.08.1921, Galaţi – 28.04.2000, Berlin)Critic şi istoric literar. A absolvit Politehnicadin Bucureşti. Redactor-şef adjunct laViaţa românească şi Gazeta literară, profesorla Universitatea din Bucureşti. Membru alComisiei scriitorilor europeni, membru alSecţiei române şi al Comitetului de Direcţieal PEN Clubului. S-a ocupat de fenomenulliterar contemporan: Cronici şi articole,1955, Premiul de Stat, a scris monografii:Liviu Rebreanu, 1954; Lucian Blaga, 1963, şisinteze: Literatura română între cele două războaiemondiale, 3 vol., 1967–1975; Literaturaromână şi expresionismul, 1978; Pâinea noastrăcea de toate zilele, 1981; Istorii insolite, 1980;Alte istorii insolite, 1986; Al doilea suflu, 1989.În 1992 s-a stabilit în Germania, la Berlin,unde a publicat, împreună cu Klaus Heitmann,Cercul Literar de la Sibiu şi influenţacatalitică a culturii germane, apoi la BucureştiEvreii în mişcarea de avangardă românească,2001 (postum).Cruceanu, Paulinanume la naştere Grossman(26.02.1865, Iaşi – 24.11.1921, Bucureşti)Farmacistă. A absolvit Şcoala Superioarăde Farmacie din Bucureşti, apoi Facultateade Medicină din Bucureşti, ca elevă a luiEmanoil Bacaloglu, Iacob Felix ş.a. A lucratca farmacistă în diverse spitale din Moldova,iar în 1917 este numită şefa Depozituluide medicamente din Iaşi. La terminarearăzboiului este delegată de conducereaCasei Centrale să inventarieze şi să transporteDepozitul de medicamente din Iaşila sediul celui din Bucureşti, cele două reunificându-seîn 1918. Rămâne şefa acestuidepozit până în 1920. A fost prima femeiedin România care a reuşit să ocupe un postechivalent cu al unui bărbat.Crupenschi, TudorV. Krupenski, TudorCsàki Mihail sau Mihail Valahulde origine română(1490–1527, Huszt, Ungaria)Învăţat. Catolic. Înaintaşii săi, din părţileBihorului, primiseră la 1268, pentru meritemilitare, titlul de cavaleri. A făcut studiilela Cracovia şi a ajuns în 1543 protopop deCrasna şi canonic de Alba Iulia. În 1550 enumit secretar al reginei Isabella, văduvalui Ioan Zapolya, şi educator al fiului acestuia,Ioan Sigismund, împărtăşind soartafamiliei Zapolya şi la bine şi la rău. Dupămoartea Isabellei (20 septembrie 1559) şiaccederea la tron a lui Ioan Sigismund-Zapolya a devenit foarte influent. În 1564este locţiitor (locumtenens) al principeluiTransilvaniei, cu care va vizita Sibiul decâteva ori. A ajutat pe Gaşpar Heltai (dinCisnădie), renumit tipograf, să tipăreascăBiblia în limba maghiară.Cubreacov, Vlad(24.09.1955, Crihana Veche, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Jurnalisma Universităţii de Stat din Moldova. A fostşef al Departamentului Culte din cadrulMinisterului Culturii şi Cultelor. Deputatîn Parlamentul Moldovei (şi vicepreşedinteal Comisiei parlamentare pentru PoliticăExternă şi Integrare Europeană), vicepreşedinteal Partidului Popular Creştin Democratşi liderul acestui partid la AdunareaParlamentară a Consiliului Europei. Militantpentru recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei.Preşedinte al Fundaţiei pentru DemocraţieCreştină, al Asociaţiei Răsăritul Românesc233ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 233 31.10.2011 17:22:56


234Dimitrie Cuclindin Republica Moldova pentru sprijinireadiasporei, al Frăţiei Ortodoxe Române dinRepublica Moldova şi al Institutului pentruDezvoltare Regională şi AdministrativăDurabilă (IDRAD).Cuciureanu, Gheorghe(1814, Botoşani – 10/22.01.1886, Iaşi)Medic şi om politic. În perioada 17 ianuarie –23 mai 1861 a îndeplinit funcţia de ministrual Cultelor în guvernul condus de AnastasiePanu de la Iaşi. A organizat serviciul sanitaral României Mici. Membru de onoare (din1871) al Academiei Române.Cuclin, Dimitrie(24.03.1885, Galaţi – 7.02.1978, Bucureşti)Compozitor, muzicolog, scriitor. Tatăl,Constantin C., a absolvit seminarul Teologicla Ismail, Basarabia, şi Conservatorulla Iaşi. Fiul a studiat la Conservatorul dinBucureşti cu A. Castaldi, D. G. Kiriac,Klenck, Dimitrie Dinicu, C. Dimitrescu.S-a perfecţionat la Consérvatoire Nationalde Musique din Paris cu Ch. Marie Widor şila Schola Cantorum din Paris (1908–1914)cu Vincent d’Indy şi August Sérieux (bursăoferită de Spiru Haret). A fost profesor laConservatorul din Bucureşti, apoi la Conservatoryof Music şi la Brooklyn College ofMusic din New York (1924–1930), din noula Bucureşti, unde a fost director în perioadalegionară. La 65 de ani a fost arestatşi trimis pentru doi ani la Canal. A scris333 de parabole, poezii, sonete în limbileromână, engleză şi franceză. A semnatromane, eseuri, dialoguri, piese de teatru,librete şi texte de oratorii. A tălmăcit înlimba engleză poezii de Mihai Eminescu.A tradus, de asemenea, primele două cărţiale Fastelor lui Ovidiu, publicate de cătreTorouţiu. A realizat un vast sistem simfonic,cuprinzând 20 de simfonii, fiind unsusţinător al monumentalului în simfonie.Unele simfonii ale sale, de pildă, dureazăCuciureanuGheorghe Cucucât un întreg concert simfonic (Simfonia aXII-a, cea mai lungă, durează 6 ore). A compus,de asemenea, 6 opere: Soria (1911); Admajorem feminae gloriam (1915); Traian şi Dochia(1921); Agamemnon (1922); Bellerophon(1925); Meleagridele (1958). Este şi autorulunui balet, Tragedie în pădure (1962). Înafara acestora a compus sonate, sonatine,cvartete, madrigale, valsuri, piese corale,concerte pentru vioară, pian, melodii deinspiraţie folclorică etc. Lucrări de teoriemuzicală: Tratat de forme muzicale: Pentru uzulînvăţământului academic şi secundar, 1934;Tratat elementar de muzică: pentru clasele I–VIIIale Şcoalelor Secundare, 1946; Le rôle du chantgrégorien dans le passé jusqu’à nos jours et duchant byzantin, dans l’avenir, 1936. Liceul demuzică din Galaţi îi poartă numele.Cucu, Gheorghe(11.02.1882, Puieşti, jud. Tutova –24.08.1932, Bucureşti)Muzician şi folclorist. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti ca elev al lui EduardWachmann şi G.D. Kiriac. A fost dirijorulcorului bisericii Brezoianu. Specializarela Paris, la Schola Cantorum, cu Vincentd’Indy. A fost dirijorul corului mitropolieibucureştene. Lucrări: Foaie verde baraboi(1902), cor mixt pe versuri populare; Foaieverde cimbrişor (1902), cor mixt pe versuripopulare; Sfinte Dumnezeule (1904), cor mixt(sau bărbătesc); Răspunsuri liturgice (1905),cor mixt; Ursitoarea (1907), cor bărbătescpe versuri populare; Sus, bădiţă (1908), cormixt pe versuri populare; Pui de lei (1908);Greierul (1910); Imnul patriarhal (1926), cormixt; Frumosul vine pe apă (1931). Culegeri defolclor: 200 colinde populare culese de la eleviiSeminarului Nifon în anii 1924–1927, 1936.I s-a decernat Premiul Societăţii Compozitorilorpentru culegeri de folclor (1925),Medalia de Aur a Expoziţiei Naţionale din1906. A funcţionat ca profesor la SeminarulNifon din Bucureşti (1920–1932), profesorde armonie la Academia de Muzică Religioasădin capitală (1928–1932).Cugler-Poni, Matilda(2.04.1851, Iaşi – 9.09.1931, Iaşi)Scriitoare. A fost căsătorită cu filologul junimistV. Burlă, apoi cu chimistul Petru Poni.A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Viaţaromânească. A lăsat poeme romantice şi moralizatoare:Călătorul, Ucigaşul, ca şi povestirinaturaliste şi sentimentale: Sfântul Nicolae,Un om fericit. Volume: Poezii, 1874; Din timpurigrele, 1884; Povestiri adevărate, 1927.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 234 31.10.2011 17:22:56


Eli CulbertsonCulbertson, Eli(22.07.1891, Poiana, Basarabia –27.12.1955, Brattleboro, Vermont)Fondator al jocului de bridge. Evreu caetnie. În 1907 a participat la revoluţia rusă.În 1917 averea familiei a fost confiscată şia emigrat în Franţa. A absolvit École desSciences Economiques et Politiques la Sorbonaşi s-a specializat la Geneva. A plecat înSUA în 1921. A văzut jocul de bridge ca pe ocale de a face avere şi a reuşit să-l impună întoată ţara. Lucrări: Contract Bridge Blue Book,1930; Contract Bridge for Auction Players, 1932;Contract Bridge Self Teacher, 1943.Culianu, Ioan Petru(5.01.1950, Iaşi – 21.05.1991, Chicago)Filosof. Strănepot al lui Neculai C., junimistdin Iaşi. Expert în gnosticism şi magiemedievală la Universitatea din Chicago,SUA. A studiat Filologia la Universitateadin Bucureşti şi a fost pasionat de lucrărilelui Mircea Eliade. A plecat în 1972 în Italiacu o bursă a guvernului italian, şi-a făcutdoctoratul cu Mircea Eliade. A pierit înmod misterios. A scris în română, italiană,franceză, germană, engleză. Lucrări: MirceaEliade, Assisi, 1978; Psychanodia: A Surveyof the Evidence Concerning the Ascension of theSoul and Its Relevance, Leiden, 1983; Eros etmagie à la Renaissance, Paris, 1984; Expériencesde l’extase. Extase, ascension et récit visionnairede l’hellénisme au Moyen-Age, Paris, 1984;Experienze dell’estasi dall’Ellenismo al Medioevo,Bari, 1986; Les Gnoses dualistes d’Occident: histoireet mythes, Paris, 1990; Out of this World:Otherworldly Journeys from Gilgamesh to AlbertEinstein, Boston, 1991; Diccionario de las religiones,Barcelona, 1993 (postum); Experiencesdel extasis, Barcelona, 1994 (postum). Publiculromânesc l-a cunoscut abia după 1991,când i s-au tradus lucrări de istoria magieişi extaz mistic, dar şi proze literare oriscrieri politice, adunate din articolele apăruteîn presă (a colaborat la presa diasporeiCulicovschiIoan Petru Culianuromâneşti din SUA): Hesperus, roman, 1992;Pergamentul diafan, povestiri, 1994; Păcatulîmpotriva spiritului. Scrieri politice, 1999.Culianu, Neculai(29.08.1832, Iaşi – 28.11.1915, Iaşi)Matematician şi astronom. A absolvitAcademia Mihăileană la Iaşi şi Matematicala Sorbona. Străbunic al lui Ioan Petru C.A fost cercetător la Observatorul Astronomicdin Paris până în 1863, profesor degeodezie şi astronomie la Universitatea dinIaşi. Junimist. Vicepreşedinte al SenatuluiRomâniei (1892–1896). Lucrări: Lecţiunide calcul diferenţial şi integral, primul cursde analiza matematică publicat în limbaromână, 1870; Curs elementar de algebră,1872; Aplicaţii geometrice, 1874; Curs de trigonometrieplană, 1893; Curs de cosmografie,1893. Membru corespondent al AcademieiRomâne, 1889.Culicovschi, Lidia(8.03.1951, Nicoreni, Republica Moldova)Director general al Bibliotecii MunicipaleB.-P. Hasdeu din Chişinău, conferenţiaruniversitar la Facultatea de Jurnalism şiŞtiinţe ale Comunicării a Universităţii deStat din Chişinău. A studiat la Facultateade Biblioteconomie a aceleiaşi universităţi(1969–1973), unde a făcut şi doctorantura(1999–2003), în 2003 devenind doctor înpedagogie. Stagii în Israel (1997), Danemarca(1999), Finlanda (2004), Grecia (2003),SUA (2004) şi Polonia (2006). A fost şefă defilială a Sistemului centralizat de bibliotecidin Chişinău (1973–1978), şefă de serviciula biblioteca raională Cahul (1978–1980),director al bibliotecii raionale Cahul(1980–1982), bibliotecar principal al BiblioteciiMunicipale B.-P. Hasdeu din Chişinău(1982–1984), şef de serviciu la aceeaşiinstituţie (1984–1990). Autoare a unorlucrări de referinţă în domeniu. Desfăşoarăo activitate permanentă şi intensă în cadrulAsociaţiei Bibliotecarilor din RepublicaMoldova, este director al revistei BiblioPolis(din 2002), membru al colegiilor de redacţieale diferitelor publicaţii de biblioteconomie,membru al Consiliului BiblioteconomicNaţional (1998), membru al ConsiliuluiNaţional al Cărţii pentru Copii (din 1997);a participat la numeroase întruniri profesionaleinternaţionale ale lucrătorilor dindomeniul biblioteconomiei (1991, Moscova;1996, Beijing; 1997, Copenhaga; 1998,Amsterdam; 2000, Ierusalim). Organizatoral multor seminare naţionale şi internaţionaledin Republica Moldova. Distinsă cu235ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 235 31.10.2011 17:22:56


CunescuLidia Culicovschi Sergiu Cunescu Valeriu CupceaVladimir Curbet236titlul Lucrător Emerit al Culturii (1987),laureată a Premiului Biblos al Asociaţiei Bibliotecarilorşi Departamentului Cultură almunicipiului Chişinău (1993), deţinătoarea medaliei Meritul Civic (1996).Cunescu, Sergiu(16.03.1923, Bucureşti – 16.03.2005, Bucureşti)Om politic. A absolvit Institutul Politehnicdin Bucureşti, Facultatea de Electromecanică.A fost inginer la ElectromagneticaBucureşti. În 1990 a reactivat Partidul SocialDemocrat Român. În perioada 1990–1992a fost deputat, membru al Comisiilor dePolitică Externă şi Integrare Europeană. S-aretras din viaţa politică în 2001, când PSDRa fuzionat cu PDSR.Cupcea, Valeriu(12.03.1929, Cupcui, Basarabia –15.01.1989, Chişinău)Actor şi regizor. A absolvit Şcoala de Artă laChişinău. Actor şi prim-regizor la TeatrulDramatic din Chişinău. A avut în repertoriulpermanent cu precădere producţia naţionalăcontemporană de teatru din Moldova şiclasicii literaturii române (a jucat rolul luiEminescu în spectacolul cu acelaşi numedupă piesa lui M. Ştefănescu), mai alesVasile Alecsandri: Fântâna Blanduziei (1967),Iaşii în carnaval (1969), Două fete ş-o neneacă(1971), Sânziana şi Pepelea (1982). Roluriîn filmele: Singur în faţa dragostei, Lăutarii,Dimitrie Cantemir. Artist al Poporului dinRepublica Moldova. O stradă din Chişinău,o sală de spectacole şi un concurs naţional îipoartă numele. Cu prilejul împlinirii a 80 deani de la naştere Poşta Moldovei a scos untimbru aniversar.Curbet, Vladimir(5.03.1931, Susleni, Basarabia)Maestru de balet. A absolvit Şcoala de MuzicăŞtefan Neaga din Chişinău (1966). A fostmaestru de dans la Casa raională de culturădin Susleni (1949–1953), conducător artistical colectivului de dansuri populare din satulCaragaş, rn. Slobozia, Transnistria. Maestrude balet al Ansamblului de dansuri populareJoc din Chişinău, care a susţinut folclorulMoldovei prin repertoriul său, pe coregrafiamaestrului: Mărunţica, Bătuta, Hora fetelor,Căluşarii, Crăiţele, Ţărăneasca, Drăgaica, suitacoregrafică Nunta. A semnat lucrări de specialitate:La vatra horelor (1973), Promotori aiartei populare (1980), Tot cu cântul mă mângâi(1984), La gura unei peşteri de comori (1994),Grai şi tradiţii ne-au unit (2000), Valori pereneromâneşti (2003). Distins cu titlul de laureatşi Medalia de Aur la al VI-lea Festival Mondialal Tineretului şi Studenţilor, Moscova,1957. Laureat al Premiului de Stat al URSS(1972), a prezentat concerte în peste 70 deţări de pe toate continentele.Curea, Ioan(30.03.1901, Iertof, jud. Caraş-Severin –1.03.1977, Timişoara)Astronom şi seismolog. A absolvit Matematicala Universitatea din Cluj şi s-aspecializat în astronomie la Universitateadin Bucureşti. Profesor la universităţiledin Cluj şi Timişoara (unde a fost şi rector,1949–1965). Este fondatorul ObservatoruluiAstronomic, al unui centru seismicşi Planetariului universităţilor din Cluj şiTimişoara. Pionier al seismologiei românemoderne. Fondator al staţiei seismice dela Timişoara, devenită Observator Seismic.A instalat a doua staţie seismică la Susara,nu departe de Timişoara, în 1968. Le-a integratîntr-un Centru de Fizică a Pământuluişi Seismologie, astăzi Institutul Naţional deCercetare şi Dezvoltare a Fizicii Pământuluidin Bucureşti. Lucrări: Staţiunea seismicăa Observatorului Astronomic din Cluj, 1940;Necesitatea organizării unui serviciu seismicmodern în România, 1942; Asupra undelor seismicesinusoidale, 1956; Un tip special de undeseismice superficiale, 1960; La construction etl’expérimentation d’un seismographe vertical, àcourte période, au ressort magnétique, 1970.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 236 31.10.2011 17:22:56


Curly, M. C.V. Creţu, MichaelCuţescu Storck, CeciliaV. StorckCuza, A(lexandru) C.(8.11.1857, Iaşi – 4.11.1947, Iaşi)Om politic. Studiile primare le-a făcut înpensionul lui Anton Frey, distins pedagoggerman din Iaşi (1867–1871). Între 1871şi 1877 îşi face studiile secundare la Dresda,Germania, după care pleacă la Paris şistudiază la Sorbona, de unde îşi ia licenţaîn Litere (1878–1881). Între 1882–1886 urmeazăFacultăţile de Drept din Paris, Berlinşi Bruxelles, obţinând doctorate în ştiinţelepolitice şi economice (1882) şi, respectiv,în Drept (1886). Întors în ţară, intră încercul socialist al revistei Contemporanul dinIaşi, alături de Constantin Mille şi VasileG. Morţun. Intră apoi în cercul societăţiiJunimea, colaborează la revista ei, Convorbiriliterare, şi este (1890–1891) junimist, ajutorde primar al Iaşului. Colaborează la ziaruljunimist Era nouă şi, în perioada 1892–1895,este ales pentru prima dată deputat de Iaşi,când susţine naţionalizarea şcolilor. Trece laconservatori şi este ales iar deputat, dar seretrage pentru a începe o mişcare personalăantisemită. Se uneşte cu A.D. Xenopol şiînfiinţează în 1897 Liga contra alcoolismuluişi publicaţia Biblioteca Ligii contra alcoolismului.La 27 ianuarie 1901 ajunge profesor universitarde economie politică. Se asociază cuNicolae Iorga şi începe (1906) să colaborezela ziarul acestuia, Neamul românesc. Împreunăcu Iorga înfiinţează (în 1910) PartidulNaţionalist Democrat. În 1912 înfiinţeazăla Iaşi ziarul Unirea, care aparţinea nouluipartid. În 1914 ţine un discurs în parlamentîn care pledează pentru împroprietărireagenerală a ţărănimii şi pentru votul universal.Dar se desparte de Iorga şi, după maimult timp, înfiinţează împreună cu doctorulN. Pavelescu Uniunea Naţional Creştină, în1922, publicând totodată revista ApărareaNaţională, având zvastica drept simbol. În1895, împreună cu Iorga, devine iniţiatorulAlianţei Antisemite Universale (UniversalAntisemitic Alliance). La 4 martie 1923înfiinţează Liga Apărării Naţional Creştine,iar la 14 iulie 1935 fuzionează cu PartidulNaţional Agrar al lui Octavian Goga, formândPartidul Naţional Creştin. Excludeadoctrinar participarea minorităţilor, mai alesa evreilor, la edificarea culturii naţionale.Din 1945 a avut domiciliu forţat. Lucrări:Generaţia de la 1848 şi era nouă (1889);Obiectul economiei politice şi însemnătatea eiCuzaIoan CureaAlexandru I. Cuza(1901); Naţionalitatea în artă, 1908; Plagiatulpoporaţiei (1911); Numerus Clausus (1924);Învăţătura lui Isus, judaismul şi teologia creştină(1925); Lupta pentru credinţă (1928). Revendicatde legionari ca înaintaş. A scris şi poezii:Versuri, 1887, şi discursuri: Ţăranii şi claseledirigente, 1895. Membru titular al AcademieiRomâne din 1936.Cuza, Alexandru Ioan I.(20.03.1820, Bârlad –19/20.05.1873, Heidelberg, Germania)Principe al Principatelor Unite (1859–1861),apoi al României Mici (1861–1866). FondatorulRomâniei ca stat cunoscut în istorie cuacest nume. A studiat mai întâi la Iaşi, apoi laParis, Literele şi Dreptul. Revenit în Moldovaîn 1839, a intrat în sistemul judiciar. Împreunăcu Costache Negri, Vasile Alecsandri şiMihail Kogălniceanu, a participat la întruniricare propuneau reforme încă din 1840. La1848 a făcut parte din Comitetul Revoluţionaral Moldovei. S-a aflat în exil la Paris şiConstantinopol până în 1849. În 1857 a fostales în Divanul Ad-Hoc al Moldovei (Parlament)din partea Partidei Naţionale. A fostales domnitor în 1859, atât în Moldova,cât şi în Ţara Românească, săvârşind astfelunirea Principatelor sub un singur sceptru.Unirea Principatelor era recunoscută deImperiul Otoman doar pe perioada vieţii lui,ceea ce a dus la înlăturarea sa şi instaurareamonarhiei, cu păstrarea unităţii naţionale.A dat noului stat un învăţământ unitar laic(a înfiinţat universităţile de la Iaşi şi Bucureşti),o constituţie, un sistem legislativ, asecularizat averile mănăstireşti, a desfiinţatiobăgia. Deşi se afla sub suzeranitate otomană,în 1861 declară numele şi capitalanoii ţări. Este înmormântat în biserica TreiIerarhi din Iaşi. Plecat în exil, a fost înlocuitcu o dinastie regală venită din afară, ceea cea permis permanentizarea statului român,devenit independent faţă de otomani abiaîn 1878. Nicolae Iorga a mijlocit aducerea înţară a osemintelor sale.237ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 237 31.10.2011 17:22:56


D238Dabija, Alexandru(13.06.1955, Bucureşti)Regizor. A absolvit Institutul de Artă teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A fost regizorla Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.A lucrat la Teatrul Giuleşti, în prezent Odeon,din Bucureşti, unde este director. A colaboratcu Teatrul Lucian Blaga din Cluj, TeatrulRadiofonic, Teatrul Act din Bucureşti, TeatrulToma Caragiu din Ploieşti. Regie: O noaptefurtunoasă de I.L. Caragiale, 1979; Cum vă placede Shakespeare, 1987; Iphigenia de MirceaEliade, 1986; Burghezul gentilom de Molière,1989; Democraţie de Joseph Brodsky, 1992;Mult zgomot pentru nimic de Shakespeare,1996; Şcoala femeilor de Molière, 1998. PremiulCriticii pentru cel mai bun regizor pentru anii1985, 1987, 1988, 1990, 1995.Dabija, Nicolae(15.07.1948, Codreni, Chişinău,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit în 1972 Facultatea deFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău.A fost redactor la Televiziunea Moldovei, şefde secţie la revista Basarabia, redactor-şef larevista Orizontul, apoi la revista Literatura şiarta (din 1986 până în prezent. A fost primarevistă care a trecut la scrierea cu alfabet latinîn perioada sovietică a Moldovei). Vicepreşedinteal Partidului Forţelor Democratice,deputat în Parlamentul Moldovei (din 1990),preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă,Cultură şi Artă din Republica Moldova(din 1990). A publicat numeroase volumede versuri, în care sentimentul apartenenţeila istoria şi condiţia poporului român estepredominant: Ochiul al treilea, 1975; Apăneîncepută, 1980; Zugravul anonim, 1985;Aripă sub cămaşă, 1989; Mierla domesticită,1992, Marele Premiu pentru Poezie al UniuniiScriitorilor din România; Dreptul la eroare,1993; Lacrima care vede, 1994; Oul de piatră,1995, Premiul Academiei Române; Cerculde cretă, Cerul lăuntric, Între dragoste şi moarte,toate 1998; Fotograful de fulgere, Colecţia BPT,1994, Fulger înrourat, 2005; 101 poeme, 2009.A publicat şi eseuri: Pe urmele lui Orfeu, 1983;Antologia poeziei vechi moldoveneşti, 1988;Libertatea are chipul lui Dumnezeu, 1997; Icoanăspână, Basarabia, 1998, Bezna vine de la Răsărit,2005; Hoţii de speranţe, 2009; studii de istorieşi literatură pentru copii; romanul Temapentru acasă, 2009. Este laureat al PremiuluiNaţional al Republicii Moldova (1988).Membru de onoare al Academiei Române.Dacian, Ion, nume la naştere Ion Pulcă(11.10.1911, Saschiz, jud. Mureş –8.12.1981, Bucureşti)Tenor şi regizor de operă. Tată adoptiv alElenei D. A urmat în paralel cursurile Facultăţiide Drept şi ale Academiei de Muzică şiArtă Dramatică din Cluj. A fost angajat alTeatrului de Operă şi Revistă Alhambra dinBucureşti (1934), codirector (1942–1947).La înfiinţarea Teatrului de Stat de Operetădevine prim-solist (1950), apoi director(până în 1970). Roluri: Lăsaţi-mă să cântde Gherase Dendrino, Lysistrata de PaulLincke, Vânzătorul de păsări de Carl Zeller,Văduva veselă şi Paganini de Franz Lehár, MyFair Lady de Frederick Loewe, Secretul luiMarco Polo de Francis Lopez, Anton Pann deAlfred Mendelsohn, Liliacul şi Sânge vienezde Johann Strauss (fiul). Astăzi Teatrul deOperetă îi poartă numele.Dacian, Leni, prenume la naştere Elena(3.10.1940, Bucureşti)Balerină. Fiică adoptivă a lui Ion D. A absolvitŞcoala de Coregrafie din Bucureşti şiŞcoala de Coregrafie din Leningrad. Solistăşi prim-solistă a Operei Române din Bucureşti.A interpretat toate marile roluri alebaletului clasic, pe muzică de Beethoven,Liszt, Chopin, Ceaikovski, Gluck, Prokofiev,Grieg, Ravel, Mozart etc., precum şi în baletulmodern: Gerswin, Bernstein, Rodgers,Cole Porter. A susţinut numeroase turneeîn străinătate: Cehoslovacia, Grecia, Franţa,Italia, Germania, SUA. Distinsă cu OrdinulMeritul Cultural clasa a II-a (1967), OrdinulNaţional Serviciu Credincios în grad deCavaler (2002) şi Diploma de excelenţă aOperei Naţionale (2006).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 238 31.10.2011 17:22:57


DamadianAlexandru Dabija Nicolae Dabija Ion Dacian Leni DacianDaicoviciu, Constantin(1.03.1898, Căvăran, Caraş-Severin –27.05.1973, Cluj)Istoric şi arheolog. Tată al lui Hadrian D.A absolvit Literele (Limbi clasice) la Cluj.Bursier la Şcoala Română din Roma, specializatîn istorie antică şi arheologie. Profesorşi rector al Universităţii Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca. A fost profesor de antichităţiclasice şi epigrafie la Universitatea din Cluj(1923–1968), decan din 1945, subsecretarde stat la Ministerul Asigurărilor Socialeşi Muncă (din ianuarie 1947) şi rectorîntre 1957 şi 1968, director al Muzeului deIstorie al Transilvaniei (1945–1973). A făcutsăpături arheologice la Sarmizegetusa,Porolissum (Moigrad), Căpâlna, GrădişteaMuncelului. Lucrări: La Transylvanie dansl’Antiquité, 1945; Aşezările dacice din MunţiiOrăştiei, 1951. Membru al Comisiei Arheologicea Academiei de Ştiinţe Sociale şiPolitice (1970), al Academiei de Ştiinţe dinViena, al Institutului Arheologic Germandin Berlin, al Societăţii Latine din Paris.Laureat al Premiului Herder, 1968. Membrual Academiei Române din 1955, preşedinteal Secţiei de ştiinţe istorice, ştiinţalimbii, literatură şi arte (1959–1963). Din1973 satul natal, din judeţul Caraş-Severin,îi poartă numele.Daicoviciu, Hadrian(11.10.1932, Cluj – ?.10.1984, Cluj)Arheolog. Fiu al lui Constantin D. Doctor înistorie, epigrafist recunoscut pe plan internaţional,director al Muzeului de Istorie alTransilvaniei şi al Institutului de Arheologiedin Cluj-Napoca, cadru universitar, membrual Societăţii de Studii Clasice şi al UniuniiInternaţionale de Ştiinte Pre- şi Protoistorice.Istoric al Antichităţii, a depus o susţinutămuncă de cercetare dedicată aproapeexclusiv istoriei Daciei de dinainte şi dedupă cucerirea romană. Autor al mai multorlucrări despre istoria şi cultura dacilor: Sarmizegetusa:Cetăţile şi aşezările dacice din MunţiiOrăştiei (Ed. Meridiane, 1960) – împreunăcu Constantin Daicoviciu; Crestomaţie pentruistoria universală veche. Pentru uzul studenţilordin facultăţile de istorie (EDP, 1962) – coautor;Ulpia Traiana: Sarmizegetusa romană (1962) –împreună cu Constantin Daicoviciu; Dacii(1965); Columna lui Traian (1966) – împreunăcu Constantin Daicoviciu; Istoria României.Manual pentru clasa a XII-a (1968) – coautor;Istoria României: Compendiu (1969) – coautor;Histoire de la Roumanie des origines à nos jours(1970) – coautor; Dacia de la Burebista lacucerirea romană (1972); Dicţionar enciclopedicde artă veche a României (1980) – coautor;Probleme fundamentale ale istoriei României:Manual şi crestomaţie (1983) – coautor; ColoniaUlpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa(1984) – coautor; Naţiunea română: geneză,afirmare, orizont contemporan (1984) – coautor;Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu,Decebal (1984); Istoria militară a poporuluiromân. Vol. 1: Din cele mai vechi timpuri pânăîn secolul al XIV-lea (1984) – coautor; Cetăţişi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei(1989) – coautor.Daimaca, Victor(22.08.1892, Turnu Severin –20.05.1969, Bucureşti)Profesor de matematică. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Bucureştica elev al lui Gheorghe Ţiţeica, D. Pompeiu,A. Davidoglu şi N. Coculescu. Profesor dematematică la Turnu Severin, apoi la unliceu din Bucureşti. Pasionat de astronomie,urmărea cu un binoclu Zeiss cerul mocturn.A descoperit astfel o cometă care-i poartănumele (1943).Damadian, Cik prenume la naştere Hacik(6.08.1919, Constanţa – 1983, Bucureşti)Grafician. Armean ca etnie. A studiat laColegiul Armenesc din Veneţia, apoi laŞcoala de Belle Arte din Roma. În 1947 aexpus la Salonul Oficial de la Bucureşti şijuriul, format din Jean Al. Steriadi, Marius239ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 239 31.10.2011 17:22:57


DaméConstantin Daicoviciu Hadrian Daicoviciu Victor Daimaca Cik Damadian240Bunescu şi Cornel Medrea, a recomandatachiziţionarea uneia din lucrările sale.Specializat în ilustraţie de carte, a lăsat şiimagini ale vechiului Bucureşti, azi dispărut.A fost scenograf la Teatrul pentru Copii şiTineret Luceafărul. A participat la expoziţiila Bucureşti, Erevan, Osaka, Tokyo, Varşovia,Sao Paolo, Torino, Köln, Tel Aviv, Vienaş.a. O parte din caricaturi au fost strânse învolumul Curat murdar. Laureat al Premiuluide Stat (1950, 1952), laureat al OrdinuluiMuncii (1954) şi al Ordinului Meritul Cultural,1968.Damé, Frédéric(29.03.1849, Tonnerre, Franţa –30.04.1907, Bucureşti)Ziarist şi scriitor. A făcut Dreptul la Paris,colaborator la Le Figaro, redactor la LeCorsaire. Lautrèamont i-a dedicat volumulPoèsies. Participant la Comuna din Paris,s-a exilat la Bucureşti împreună cu sorasa, căsătorită Polizu. În 1875 conduceaLa Roumanie contemporaine. A trecut de laliberali la conservatori. Şi-a luat doctoratulla Fribourg. A fost profesor de franceză laSf. Sava. A tradus multă literatură franceză.Cu piesa lui, Visul Dochiei, s-a inauguratprima stagiune a Teatrului Naţional dinBucureşti (9 octombrie 1877). În acelaşi ana publicat, la Paris şi Bucureşti, Les Roumainsdu Sud · Macédonie, Epire, Thessalie, Thrace,Albanie avec une carte etnographique (Româniidin sud · Macedonia, Epir, Thessalia, Tracia,Albania cu o hartă etnografică); Histoire de laRoumanie contemporaine depuis l’avénement desprinces indigenes jusqu’a nos jours (1822-1900).Damian, Liviu(13.03.1935, Strâmba, azi Corlăteni, Basarabia –27.07.1986, Chişinău)Poet. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău.A fost redactor-şef adjunct al revistei Nistru,redactor-şef al Comitetului de Stat pentruEdituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărți, din1976 – secretar al comitetului de conducereal Uniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrări:Darul fecioarei – (1963), Ursitoarele (1965),Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972),Partea noastră de zbor (1974), Altoi pe o tulpinăvorbitoare (1978). A tradus din IustinasMarţincheavicius şi Iannis Ritsos. Laureatal Premiului de Stat al RSSM (1984), distinscu titlul Maestru Emerit al Artei (1985) şiOrdinul Insigna de Onoare.Dan IV. Basarab, Dan IDan IIV. Basarab, Dan IIDan, Dimitrie(8.10.1856, Suceava – 25.05.1927, Cernăuţi)Folclorist şi istoric. A absolvit Teologia laCernăuţi, fiind preot în diverse parohii.Membru al Societăţii pentru Cultura şiLiteratura Română din Bucovina. A publicatstudii de etnografie şi istorie în Junimealiterară, Timpul, Deşteptarea ş.a. Prieten cuS. Fl. Marian, a făcut cercetări de etnografieşi folclor: Ţiganii din Bucovina, 1892; Doineşi hore din Bucovina, 1892; Comuna Straja şilocuitorii ei, 1897; Obiceiuri şi credinţe armenela naştere, nuntă şi înmormântare, 1904; Stânala românii din Bucovina, 1923. Membru corespondental Academiei Române (1904).Dan, George(10.02.1916, Cadievo, Bulgaria –5.01.1972, Bucureşti)Poet şi traducător. Ofiţer de Marină Comercială.A scris poezie epică pe subiecte predominantmarinăreşti: Rapsodia marinarilor,1954; Flori de mare, 1957; Goarna şi sirena,1959; Corabia cu cincizeci de catarge, 1966;Fructe de mare, 1970, şi s-a remarcat maiales ca traducător din literaturile orientale:Saadi, Firdousi, Omar Khayyam, RabindranathTagore.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 240 31.10.2011 17:22:57


DanielloLiviu Damian Pavel Dan Mircea Daneliuc Leon Silviu DanielloDan, Pavel(1907, Clapa, com. Tritenii de Jos, jud. Cluj –1937, Blaj)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere laUniversitatea din Bucureşti. Profesor laliceul din Blaj. A murit de tuberculoză.A scris nuvele remarcabile: Iobagii; Urcanbătrânul.Dan, Sergiunume la naştere Isidor Sergiu Rottman(29.12.1904, Piatra Neamţ –13.03.1976, Bucureşti)Prozator. Absolvent al Şcolii SuperioareComerciale. A scris romane de atmosferă:Dragoste şi moarte în provincie, 1931; Arsenic,1934, Premiul Societăţii Techirghiol-Eforieşi al Societăţii Scriitorilor Români; Undeîncepe moartea, 1945; Tase cel Mare, 1964; Serviciulde noapte, 1980, postum. A tradus dinliteratura franceză contemporană.Daneliuc, Mircea(7.04.1945, Hotin, azi în Ucraina)Cineast, prozator şi dramaturg. A absolvitFacultatea de Filologie a Universităţii dinIaşi (1966) şi Facultatea de Regie şi Film aInstitutului de Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale din Bucureşti (1972).Între 1990 şi 1995 a fost director al AlphaFilms International din Bucureşti, iar între1997–1998 a fost director general al RofilmS.A. din Bucureşti. Este deţinătorul premiuluiASPRO pentru debut literar (1997). Estepreşedinte al Societăţii Creatorilor de Film,membru al Uniunii Cineaştilor şi preşedinteal Fundaţiei Mircea Daneliuc pentru FilmulNaţional. Activitate: Pisica ruptă – 1997;Marilene – 1999; Apa din cisme – 2000; Strigoifără ţară – 2001; Petru şi Pavel – 2003. A regizatpiesele: Wharf – 1970; Scurtcircuit – 1970;Insolaţie (Dus-Întors) – 1972; Cursa – 1975;Ediţie specială – 1977; Scenarii de film și regie:Emigranţii de Mrozek (1977); Regele desculţ dePaul Anghel (1978); Probă de microfon – 1979;Vânătoarea de vulpi – 1980; Croaziera – 1981;Glissando – 1984, Marele premiu ACIN;Iacob – 1988; A 11-a Poruncă – 1990; Tusea şijunghiul – 1991; Patul conjugal – 1992; Senatorulmelcilor – 1994, Premiul special al juriuluiUCIN; Această lehamite – 1994; O noapte furtunoasăde I.L. Caragiale – 1998; Ambasadori,căutăm Patrie – 2003; Sistemul nervos – 2005;Legiunea Străină – 2006.Daniel, Constantin(1876, Bucureşti – 1973, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinădin Paris. Profesor la Facultatea de Medicinădin Iaşi, apoi din Bucureşti. Contribuţii ladiagnosticul cancerului de col uterin. Membrufondator al Societăţii de Ginecologiedin România şi preşedinte al ei în mai multerânduri. Ofiţer al Legiunii de Onoare a Franţei.Membru corespondent al Academiei deChirurgie din Franţa.Daniello, Leon Silviunume la naştere Dănilă(2.10.1898, Budapesta –27.03.1970, Cluj-Napoca)Medic. A început Facultatea de Medicinădin Budapesta (1917–1918). Întrerupe studiiledupă două semestre, fiind încorporat laRegimentul 63 Infanterie austriac. A urmatşcoala de ofiţeri la Alba Iulia. A prestat serviciulmilitar până la sfârşitul războiului, fărăsă fie pe front. Continuă studiile universitarela Facultatea de Medicină din Cluj (1918–1922). Doctoratul în medicină în 1922.În 1924 a urmat cursuri de specializare înpneumoftiziologie la spitalul Wilhelmindin Viena, iar între 1924 şi 1925 la clinicileconduse de Ernst von Romberg şi E. Sauerbruchdin München, unde s-a specializatca asistent străin în fiziopatologia pulmonară,ftiziologia şi radiologia medicală. Între1926 şi 1927 a lucrat la spitalul Charité şi laInstitutul Pasteur din Paris. A susţinut tezade docenţă cu titlul „Studiu critic despre241ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 241 31.10.2011 17:22:58


242debutul ftiziei adultului“ şi a primit titlul dedocent în 1929. A vizitat pentru documentareprivind modul de organizare numeroasestaţiuni sanatoriale: Hauteville (Franţa, în1926), Davos, Arosa (Elveţia, în 1927), iar în1930, din Germania şi Scandinavia. În 1931a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord,cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo.A fost preparator de la 1 octombrie 1921 laClinica 1 Medicală condusă de profesorulIuliu Haţieganu. Profesor universitar din1942 până în 1967, fiind primul profesoruniversitar de pneumoftiziologie din învăţământulmedical românesc. În 1939 a fostnumit medic pneumoftiziolog la SpitalulMilitar din Cluj, cu gradul de căpitan înrezervă. Director al Institutului de Ftiziologiedin Sibiu/Cluj din 1942. A fost unul dintreprincipalii autori ai depistării sistematicea tuberculozei prin radiomicrofotografie,precum şi ai terapiei antituberculoase cuantibiotice, cu deosebire a streptomicinei.În 1928 a înfiinţat primul dispensar TBCpentru populaţie din Cluj. Lucrări: Profilaxiaindividuală şi tratamentul tuberculozei pulmonare,1926; Pericolul tuberculozei în Universitate(cu Iuliu Haţieganu), 1926; Tuberculoza,duşmanul neamului, Sibiu, 1927; Studiu clinicdespre debutul ftiziei adultului, 1930; Consideraţiiasupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfogranulomatozeimaligne (cu Ioan Goia), 1934;Forma spontan regresivă a ftiziei incipiente (cuP. Chiper), 1934; Curs elementar de ftiziologiepentru studenţi, 1949; Silicoza şi silicotuberculoza(cu S. Copcea şi L. Prodan), 1953, lucrarepentru care primeşte Premiul de Stat; Tratamentulinsuficienţei respiratorii, 1968; Cumtratăm insuficienţa respiratorie, 1968. În 1937a participat ca raportor la Congresul Cehoslovacde Tuberculoză din munţii Tatra. În1960 a participat la Consfătuirea Internaţionalăde Silicoză, Plovdiv (Bulgaria). A fostpreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Medicale,filiala din Cluj (1962–1970). Vicepreşedinteal Societăţii Române de Ftiziologie. MedicEmerit din 1954. Membru corespondental Societăţii Franceze de Studii Ştiinţificeasupra Tuberculozei (din 1928); membrucorespondent al Societăţii Germane dePneumoftiziologie (din 1965); consilier laUniunii Internaţionale contra Tuberculozei(din 1963); membru al Academiei de Medicinădin New York. Membru corespondental Academiei Române (1965).Danielopol, Dumitru G(1908, Bucureşti – 1982, Londra)Economist. A absolvit Academia Comercialăla Bucureşti. Specializare la Londra. Expertal Băncii Naţionale a României. A lucratDanielopolla legaţia română din Londra în perioadaViorel Tilea. A rămas după război la Londra,apoi a plecat în SUA, unde a studiat la Agenţiade Presă Copley News Service. A lucrat laCasa Albă şi a condus campaniile de presăîn cazul alegerii preşedinţilor Richard Nixonşi Ronald Reagen. Lucrări: Jurnal londonez;Jurnal parizian. O bogată arhivă este deţinutăde Hoover Foundation.Danielopolu, Daniel(12/25.04.1884, Bucureşti –29.04.1955, Bucureşti)Medic, fiziolog şi farmacolog, profesoruniversitar la Facultatea de Medicină dinBucureşti. Familie grecească la origini.Urmează liceul Sf. Sava din capitală, apoiMedicina, tot în Bucureşti. În 1912 publicăprima sa monografie ştiinţifică, Tulburărileritmului cordului. În timpul Primului RăzboiMondial conduce un spital destinat tratamentuluibolnavilor de tifos exantematic,maladie despre care publică, în 1919, laParis, o monografie ce este de mai multeori reeditată. În 1918 este numit profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti,post în care va funcţiona până la sfârşitulvieţii. A studiat interdependenţa dintresistemul nervos somatic şi cel vegetativ, acreat metoda viscerografică în medicinaexperimentală şi în clinică, a adus contribuţiila patogenia şi tratamentul angineipectorale. Savant de mare productivitate ştiinţifică,este autor a numeroase monografiide specialitate. Abordează, printre primii înlume, o concepţie nouă în descrierea funcţiilorbiologice, concepţie denumită astăzibiocibernetică, legată de prezentarea organismelorşi a funcţiilor organelor ca niştesisteme. Face o distincţie netă între funcţiileşi procesele biologice. A fost o autoritate lanivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ,introducând noi metode pentruinvestigarea acestuia, ca proba atropinei şiortostatismului. Este autorul unor studiiclasice privind guşa endemică, reumatismul,angina pectorală şi a introdus noi metode detratament, printre care terapia cu strofantinăîn doze fracţionate în insuficienţa cardiacă.În primăvara anului 1944, împreună cualţi profesori universitari, semnează unmemoriu prin care se cere ieşirea Românieidin alianţa militară fascistă. A avut un rolesenţial în crearea Institutului de FiziologieNormală şi Patologică (1948), care astăzi îipoartă numele. Lucrări: Tulburările ritmuluicordului (1912), Acţiunea digitalei asupra tensiuniiarteriale în hipertensiune (1916), Le Typhusexanthématique (1919), L’angine de poitrine –pathogénie – traitement médical et chirurgicalENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONAL