co - Insemnari Iesene

B\trânii „lupi tineri“ din politic\V\ mai aminti]i ce ne povesteau `n tre -cutele campanii electorale tinerii aspiran]ila un rol pe scena politic`? Mai ]ine]i min -te cum se sileau ei s\ ne conving\ c\ a[a nuse mai poate, c\ e nevoie musai de o radi -cal\ schimbare a mentalit\]ii b\rbatu luipolitic român, n\r\vit de prea mult\ vre me`n rele, [i c\ o asemenea schimbare n-arecum veni decât din partea genera]iei tine -re, animate `nc\ de idealismul lucr\rii pentrubinele ob[tesc? Drept s\ v\ spun, mi-ampus [i eu, la un moment dat, spe ran -]e `n `ntinerirea clasei politice, gân -dind c\ noii veni]i ar avea [i preg\ t-irea, [i energia, [i determinarea necesarepentru `mpingerea trebu ri lorpo litice c\tre albia relativei normali -t\]i. {i chiar `ncepusem a-mi i maginacum, prin interven]ia lor ho t\rât\,lucrurile vor prin de s\ se `n dreptesub ochii no[tri, astfel ca, `n pu]iniani, din toat\ mizeria moral\ [i material\a ceasului de fa ]\ s\ nu mair\mân\ decât amintirea.Mai trebuie, oare, s\ v\ aduc amin -te c\ alegerile au trecut precum auvenit, c\ «lupii tineri» de toate culoriledeclarate [i-au v\zut visul cu o -chii, dar c\ nici pomeneal\ de vreoprefacere, cât de m\runt\, a obice -iu rilor politice cunoscute pe propri -a-ne piele? ~ndat\ ce s-au trezit ale[i,junii politicieni nu doar c\ s-au lep\-dat de toate promisiunile rostite, credeamnoi, din toat\ inima, nu doarc\ [i-au pus idealismele la naftalin\,cum orice hain\ pe moment netrebu -itoare, ci [i-au `nsu[it, cu o repeziciu -ne de care nu-i b\nuiam, atitudinile,gesturile, formul\rile, reac]iile vete -ranilor politici, la care, nu mai departedecât ieri, pretindeau a fi alergiciÎnsemn\ri ie[enedin n\scare. I-am presupus sinceri [i s-audovedit la fel de demagogi, ca s\ nu zicmincino[i, pe cât predecesorii lor; i-amsuspectat de `ngrijorare real\ fa]\ de soartacelor mul]i [i `i vedem confisca]i exclusivde grija propriei chiverniseli; ne-am `nchipuitc\ natura `i va fi `nzestrat cu m\carrudimente de coloan\ vertebral\, suscepti -bile a se dezvolta prin `ntrebuin]are siste -matic\, [i constat\m c\ verticalitatea lor `[id\ m\sura numai cu cei neajutora]i, `ns\Octavio Ocampo `n atelierpiere f\r\ urm\ dinaintea puternicilor momentului,lingu[i]i cu o `ndemânare pe lân -g\ care pân\ [i slug\rnicia unui Dinu P\ -`turic\ e floare la ureche. Mai ales iu]eala«schimb\rii la fa]\», demn\ de mae[trii iluzionismului,`ncurajeaz\ `ntrebarea dac\nu cumva actualul lor chip, la antipodul a -celuia purtat `n campanii, nu va fi fiind, defapt, cel adev\rat, pe când ademenitoarea`nf\]i[are electoral\ – o masc\ de o cazie,lep`dat\ la terminarea reprezenta]iei. Dindou\ una: ori bolile morale ce macin\lumea noastr\ politic\ sunt pe câtde f\r\ leac, pe atât de molipsitoare,astfel c\ oricine se `ncumet\ a-i c\lcapragul `ngroa[\ automat rândurilebolnavilor irecuperabili; ori, pur [isimplu, politicienii de ultim\ gene ra-]ie aveau demult `n sânge morbul, carenu a[tepta decât ocazia convena -bil\ pentru a-[i face publice ravagii le.Dup\ p-rerea mea, a doua variant\ emai plauzibil\: mediul politic românescatrage, ca magnetul obiectele defier, doar naturile predispuse genetics\-i semene, respingând necondi]io natfirile d\ruite cu aptitudini po trivni ce.Ce alt\ mai bun\ dovad\ decât faptulc\ rarii in[i de bun\ educa]ie [i bun\credin]\ r\t\ci]i printre politicieni ausfâr[it prin a fi `ndep\rta]i?Speran]a c\ «lupii tineri» ai poli -ti cii noastre vor `ndrepta strâmb\ t\ -]ile e o biat\ iluzie, ca atâtea altele.Fiindc\, de[i la `nceput de carier\, eicumuleaz\ toate defectele impardo -nabile ale colegilor mai `n vârstâ, dincare [i-au f\cut modele vrednice deurmat.Alexandru DOBRESCU1

oasca şi barza · broasca şi2Doina UricariuDecalogul animalelorWave HillMerg s\ rev\d Wave Hill, un loc aproa -pe magic pentru mine. E parte din NewYork, dar trebuie s\ urci spre Bronks [iRiverdale ca s\ descoperi acest parc d\ -ru it ora[ului de ultimul proprietar al domeniului,care a apar]inut familiei Morris, lamijlocul secolului al XIX-lea, apoi a fostcump\rat\ de celebrul editor William H.Appleton. Vreme de patru decenii, Apple -ton a folosit acest domeniu ca re[edin]\ devar\. Printre invita]ii [i locatarii celebri, s-au num\rat Mark Twain, Thomas Hen riHuxley [i Theodore Roosevelt. Appletona vândut minunata proprietate, care scru -teaz\ palisadele [i marea de verdea]\ dinspreNew Jersey, lui George WalbridgePerkins, un asociat al marelui bancher a -merican J. P. Morgan, alt filantrop renumitcare a l\sat new-yorkezilor o splen doarede muzeu [i tot ce înseamn\, în via]acultural\ a ora[ului New York, Morgan Library.Asemenea exemple ar fi de urmat[i la noi, dar team\ îmi este c\ expertizanoastr\ s-a mutat în zona demol\rilor, ru -in\rii [i scandalului. Ultimii dou\zeci deani au distrus mai multe p\duri, cl\diri, conacesau cet\]i decât a reu[it comunismul.Mai nou, casa-muzeu a lui Alecsandri de laMirce[ti... a fost devastat\. Casa-muzeude la Mih\ileni a lui George Enescu, transformat\în depozit de cartofi [i l\sat\ anumeîn paragin\, a intrat în aten]ia o pinieipublice interna]ionale, la începutul anului2013. Încerc s\ aflu care mai este soartaacestui loc, unde Enescu s-a rugat pentruultima dat\ la mormântul celei ca re i-a datvia]\, înainte s\ plece în exilul for]at.Urm\resc programul Festivalului GeorgeEnescu [i îmi pare atât de r\u c\ nu pot fila Bucure[ti. Limbajele duble [i o atitudineschizoid\ al\tur\ Festivalul Geor ge Enes -cu de aceast\ crunt\ nep\sare în fa]a distrugeriiunor locuri unde el a creat [i pe ca -re le-a vizitat an de an cu sfin]enie, cât i s-amai dat voie s\ intre în România. Nu amf\cut nimic botezând un aeroport cu numeleGeorge Enescu, dac\ l\s\m s\ se scufundeîn p\mânt casa lui, odat\ cu cartofii stivu -i]i în înc\peri, care putrezesc [i ei împre un\cu l\starii albi-rozalii ce în col]esc în voie.Nu m\ mai satur s\ privesc aici, la Wa -ve Hill, departe de ]ar\ [i de Europa, copaciiseculari, palisada, parcul imens, în ca -Octavio Ocampo:re nimic nu clinte[te frumuse]ea naturii,gr\dina [i sera de plante, micul muzeu [icentrul cultural. Sunt cu gândul la posibileexpozi]ii de art\ româneasc\. Pe aceast\fost\ proprietate privat\ de peste zece hec -tare, aflat\ lâng\ Bronx, descop\r în]elepciunea[i generozitatea unor oameni careau construit un spa]iu al bun\st\rii f\r\ s\-iuzurpe nici unul din darurile naturale. Ca -sele în care au locuit au dimensiuni nomale[i propor]ii care nu râvnesc s\ demonstrezeopulen]a strident\ a unor îmbog\]i]ipeste noapte. Natura dicteaz\ arhitecturii.Micul muzeu, amenajat într-o vil\ america -n\, de dimensiuni umane, se cuib\re[teblând în peisajul infinit. La Wave Hill a lo -cuit, între anii 1942-1945, marele dirijorArturo Toscanini, g\sindu-[i lini[tea în zbuciumulcelui de-al doilea r\zboi mondial [itot aici au stat [i membrii delega]iei englezela ONU, între anii 1950-1956. Înanul 1960, ultimii proprietari ai domeniu -Jocurile OlimpiceÎnsemn\ri ie[ene

lui, Perkins-Freeman au donat Wave Hillora[ului New York. Dar toate doina]iile a -mericane au clauze obligatorii. {i desti na -]ii ce nu pot fi deturnate sau ignorate. Nuli se poate întâmpla ceea ce a p\]it gene -roasa dona]ie a descenden]ilor lui Ion Pillatf\cut\ Mitropoliei Moldovei, undesoarta celebrului conac de la Miorcani, aparcului, a castanilor imen[i de pe aleeastr\juitoare e departe de ceea au doritdoamna Cornelia Pillat [i fiica ei, MonicaPillat-S\ulescu.Octavio Ocampo:Arturo Toscanini[i George EnescuWave Hill a fost înregistrat printre lo -curile cu adev\rat istorice ale ora[ului NewYork. E protejat prin legi de orice imixtiu -ne [i interven]ie pr\duitoare. În]eleptul [iclarv\z\torul Michael Bloomberg, primarulora[ului in ultimii ani, a [tiut s\ pre -]uiasc\ [i s\ pun\ în valoare darul primit,transferând 20 de milioane de dolari de laCarnegie Corporation c\tre Wave Hill, pentruconservarea [i men]inerea acestui patrimoniunatural [i cultural. Un CD cu înregistr\rirare, sub bagheta lui Toscanini,adun\ împreun\ bijuterii compuse de Ra -vel, Liszt, Glinka, Bizet, Verdi, Rubinstein,Saint-Saens, Debussy, Strauss, Goldmark]i Wagner. Printre numele marilor compozitori,îl afl\m [i pe George Enescu,prezent cu Rapsodia român\ nr. 1, pentruorchestr\ în A major, op.11, parteaîntâi. E o poveste mai lung\ aceea legat\de Toscanini [i intersect\rile lui cu Geor -ge Enescu. Una din candidaturile la pupi -trul de dirijor al Orchestrei Filarmonice dinNew York ce urma s\ ocupe locul lui ArturoToscanini a fost chiar George Enes -cu. Tr\iesc în memorie asocierile cultura -le, asemeni firului împletit din dou\ culoride m\tase ce leag\ un m\r]i[or. Enescu adirijat multe orchestre în America, ipos -taz\ mai pu]in cunoscut\ în vremea noas -tr\. E o tem\ de cercetare.„Dar din dar se face rai”, spune o vor -b\ româneasc\ al c\rui tâlc se pare c\ tocmairomânii l-au uitat. Pr\duim p\duri [ipeisaje, case memoriale [i patrimoniul na -]ional, bog\]iile solului [i subsolului, cu odezinvoltur\ a prostiei [i interesului de ga -lantar individual. Bunul plac ne ruineaz\George Washingtonnu doar trecutul [i prezentul, ci [i viitorul.În marele parc de la Wave Hill, numai lo -cul folosit pentru parcarea ma[inilor, re -dus ca dimensiuni, este socotit un p\mântmort, sub cimentul [i asfaltul care a aco -broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene3

oasca şi barza · broasca şiOctavio Ocampo:pe rit ]\râna pe care cre[tea iarba. Luptapentru conservarea naturii [i iubirea fa]\de aceste locuri se întâlnesc în aceea[i voin]\de a p\stra p\mântul viu.Str\bat întreaga proprietate, nu [i p\-durile din jur. Nu aud decât p\s\rile. Spresear\, cânt\ greierii [i z\resc licuricii însalturi, cu minuscule lampioane.Fabulele lui Esop[i sculpturile lui Alexander CalderÎn]elepciunea pare s\ se instaleze cândne reamintim fabulele citite [i ascultate înGeneralulcopil\rie. De la ele am înv\]at un soi delegi [i reguli de care ]in seama tot felul deanimale. Fabulele lui Esop, de pild\, începeaus\ clatine din temelii lumea mea dinprima copil\rie, a c\rei singur\ regul\ saulege se reducea la bunul plac. Bunul plac[i lipsa oric\rui instinct de supravie]uireguvernau joaca noastr\ cu fauna [i anima -lele domestice. Fire[te, o faun\ cunoscut\sub forma unor juc\rii, f\cute din cârpe,din catifea [i bl\ni]e artificiale, din plasticsau lemn [i tot soiul de alte surogate. Amdormit cu animalele de juc\rie, uneori [i cucele vii, le-am sufocat în somn. îmbr\][ându-le.Le-am ros dac\ erau mai tari, cânddin]ii de lapte d\deau s\ r\sar\ din gingiilenoastre. Le-am supt o l\bu]\ sau coada orio ureche, ca pe ni[te biberoane izb\vitoa -re. Le-am modelat din plastelin\ ori le-amdesenat. Le-am citit chipul în umbrele desenatepe pere]i de forma pe care o luamâna p\rin]ilor [i bunicilor n\sc\toare deiepuri, precum jobenul prestidigitatorilor.Ce blând\ putea s\ par\ lumea fiarelor dejuc\rie! {i ce docile se ar\tau toate fiarelep\durii! Ur[ii de plu[ nu aveau de gând s\distrug\ nici un stup [i nici nu cotrob\iauprin tomberoane dup\ resturi de mânca -re, nu d\deau buzna în ogr\zile oamenilor[i nu ucideau nici un vân\tor. Atârnam ci -re[ele perechi, sub form\ de cercei de u -re chile câinilor lupi, c\l\ream vi]eii n\praznici[i pip\iam locul corni]elor lor, sau în -cercam s\ mulgem vaca, de[i nu eram cumult mai înal]i decât vadra de lapte pe ca -re o foloseau mulg\torii pricepu]i. Co -seam pielea puilor de g\in\ [i ra]e, sfâ [iat\de copita vacilor, dar nici prin gând nune trecea c\ ne pot izbi [i pe noi cu copi -ta, scoase din min]i de mu[tele verii [i t\ -unii obraznici.Abia în fabulele lui Esop, pe care le-amrecitit de curând, am descoperit înc\ dinprima copil\rie o alt\ lume a animalelor,care e pilduitoare prin morala caracterelor[i experien]a de via]\, Acelea[i emo]ii demilenii... Decalogul oamenilor nu se deo -se be[te prea mult de cel nescris, care apar -]ine animalelor. Mi-am cump\rat de laMorgan Library o edi]ie a fabulelor lui E -sop, înso]it\ de cincizeci de desene, f\cu tede americanul Alexander Calder, înventatorulsculpturii cinetice. El a înstalat sculpturilesale într-un soi de carusel, care îmiaminte[te de copil\rie, dar [i de o cobili]\suprarealist\ de care atârn\ nu doar obiecteinventate, ci [i spiritul juc\u[ care le-apus în oper\. F\r\ Alexander Calder, cobili]asuprarealist\ nu ar fi existat. Îmi pla -ce acest nume cu care i-am botezat sculpturacinetic\. Merit\ s-o privim din când4Însemn\ri ie[ene

în când, ca s\ ne molipsim de la ea pentrua p\stra mi[carea ideilor noastre. Altfel,ideile noastre risc\ s\ devin\ ni[te bolovanicare ne trimit la realitate [i ne cer s-oadmir\m, împietrit\ [i fix\, pe soclu.Un copil a fost sf\[iat [i ucis de o hait\de câini. Esop nu a avut imagina]ie ca s\scrie aceast\ fabul\. Din nou, realitatea ba -te fic]iunea. Când e vorba de p\rerile noas -Octavio Ocampo:tre a]â]ate [i divizate de aceea[i tragedie,mi-e dor de fabulele lui Esop [i de sculpturilelui Calder. Merit\ s\ le privim dincând în când. Par inspirate [i de sfoara cumotocei din amintirile lui Ion Creang\.Lupoaica pe nume Feti]aAm trait, chiar de când am venit pelume, înconjurat\ de animale domestice.Jimmy CarterC\ru]ul sau c\ruciorul, în care m\ plimbaupe str\zile din cartierul Domenii. era înso -]it nu doar de p\rin]i, ci [i de lupoaica alsacian\,care veghea fiecare tres\rire aunui copil de câteva luni, fiecare scâncet[i adiere a frunzelor din teii uria[i, ce îm -pingeau caldarâmul cu r\d\cinile lor nodu -roase. Într-o zi, pe când nu mergeam înc\la [coal\, Feti]a, cum fusese numit\ lupoai -ca noastr\ cu un nume de alint omenesc,a s\rit gardul extrem de înalt al cur]ii, cas\ alerge pe strad\, în c\utarea unei liber -t\]i [i s\lb\ticii iluzorii. A fost prins\ imediatde hingheri cu lasoul acela de care-miamintesc, cum îmi amintesc [i pr\jina delemn, lung\ de mai bine de doi metri, lacap\tul c\ruia era cercul de metal ce prin -dea, f\r\ sc\pare, grumazul câinilor g\si]ivagabondând pe str\zi. Îi s\lta din mers,îi ]inea câteva clipe în aer, precum un trupatârnat în spânzur\toare, azvârlit de înda -t\, f\r\ mil\ în cu[ca ce aduna, într-un ghe -tou, câini peste câini, brusca]i în c\dere.În memoria mea, hingherii necru]\tori aur\mas asem\n\tori cu gunoierii, care c\l\ -toreau, [i ei, tot pe scara ma[inilor, ca [icum ar fi avut nevoie de o anume în\l]imeca s\ poat\ vedea, cât mai de sus, lumeatomberoanelor. Slav\ Domnului c\ nu amv\zut scena când lupoaica noastr\ a fosts\ltat\ de de pe strad\. Dar f\r\ s-o fi v\ -zut, o p\strez în memorie [i f\r\ s\ vreauo asociez cu scene v\zute în film, cu tineriprin[i cu arcanul sau sclavi evada]i de peplanta]ii de bumbac, târâ]i cu lasoul. Amaflat mai apoi c\ Feti]a noastr\ o luase raz -na, pentru prima [i ultima data, din prici -na febrei laptelui prin care trecea, imediatce adusese pe lume nou\ pui de lup, r\sf\]a]i într-un co[ de nuiele, la ad\postulsc\rii de la intrare. Tata a descoperit pri -mul absen]a din curte a lupoaicei. {i totprimul a alergat pe motocicleta lui de cur -se BMW direct la adresa unde erau adu[icâinii lua]i de hingheri de pe str\zi. Trecu -ser\ probabil mai multe ore, poate chiar ozi [i o noapte. Lupoaica noastr\ a fost r\scump\rat\[i astfel salvat\, iar tata a a dubroascaşi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene5

oasca şi barza · broasca şis-o acas\. O v\d [i acum apropiindu-se demine [i de sora mea, lipindu-se u[or de noi,de parc\ ar fi avut grij\ ca s\ nu ne clatinedin echilibrul nostru fragil [i deloc înv\]atcu dezechilibrele lumii. Avea pielea de subpântec ro[iatec\, întins\ pân\ la exploziepe ]â]ele ei pline de laptele nesupt atâta vreme.Cei nou\ pui fuseser\ hr\ni]i de ma -ma cu biberonul... Lupoaica noas tr\ ne-adat în felul ei bine]e, ne-a mân gâ iat, maimult ca o verificare c\ totul este în ordine,apoi s-a dus c\tre puii ei, care au începuts\ schel\l\ie mirosindu-i apropie rea.Octavio Ocampo:Filme porno [i Viagrapentru ur[ii pandaCitesc în „The New Yorker” un articolmai lung despre problemele pe care le auoamenii cu ur[ii panda ]inu]i în captivita -te, în gr\dini zoologice, unde prezen]a loraduce milioane de vizitatori. E aproape unroman despre un cuplu panda, mascul [ifemel\ care [i-au pierdut libidoul [i instinctulde reproducere.Vizita lui Richard Nixon în China, de laînceputul anilor ’70 a adus în dar Americiio pereche de ur[i panda pe numele lorLing-Ling [i Hsing-Hsing. Au fost instala]ila National Zoo, dar puii pe care i-au aduspe lume au supravie]uit doar câteva zile,de[i a fost angajat un consilier chinez. În povesteacu ur[ii panda apare numele lui The -odor Roosevelt, ai c\rui fii, Theodore Jr. [iKermit, au fost într-o expedi]ie [tiin]ific\ înChina, în 1928. La Chicago, la Field Muse -um, exist\ o dioram\ care spune mai multedespre aceast\ expedi]ie [i despre vâ n\to -rile care nu au lipsit din agenda tu ri[ tilor...Un urs panda a fost adus în America în1936 de o doamn\ extrem de curioas\ [iintreprinz\toare, pe numele ei Ruth Harkness.Avea doar nou\ s\pt\mâni [i era urs[i nu ursoaic\, a[a cum crezuse doamna cetraversase China dintr-o parte în alta. Mi -cu]ul panda a atras vizitatorii ca un magnet,astfel c\ a strâns un num\r de curio[irecord. 53.000, din prima zi. Pelerinajul laursul panda a devenit o afacere [i o mondenitate,c\ci lumea se înghesuia s\-l va d\.Nu puteau lipsi din alaiul sutelor de mii devizitatori Shirley Temple [i Eleanor Ro ose -velt. „Time” a declarat ursul panda „Anima -lul anului”, parafrazând formula [i ideea de„Omul anului”. E drept c\ nimeni nu a avutînc\ ideea s\ creeze a Way of Fame, tur -nând în ciment amprenta ani malelor ve de -te sau VIP-uri. Dar timpul nu este pierdut.Articolul pe care-l citesc îmi treze[te multeîntreb\ri când dezvolt\ cu lux de a m\nun -Floare [i dezintegrarete, via]a sexual\ a cuplului de ur[i panda,care î[i pierd instinctul reproduce rii. Afluc\ exist\ o cooperare interna ]io nal\ a cer -cet\torilor îngrijora]i de declinul demogr -fic. Între metodele folosite, artico lul pome -ne[te o serie de excitante, printre care seafl\ [i pastilele de Viagra. Nu lip sesc filmeleporno, care arat\ animalelor în captivitatece fac semenii lor în libertatea [i s\lb\ticiap\durilor de bambu[i. Cred c\ iubirea noastr\legat\ de semenii no[tri [i de tot ce ne6Însemn\ri ie[ene

înconjoar\, inclusiv animalele de companiesau f\r\ st\pân, are nevoie nu doar deemo]ii, ci [i de reguli [i disciplin\. {i delegi. S\ ne imagi n\m orice capital\ a lumiiplin\ de maida nezi [i orice ]ar\ care nu punepre] pe va lorile ei [i le exploateaz\ f\r\contracte [i legi transparente. Haosul [i bunulplac pot genera emo]ii pe termen scurt.Civiliza]ia [i protec]ia valorilor, pe care lemai avem, se construiesc pe termen lung.Cu discipli n\, legi clare [i reguli ce pot p\ -rea de fier. M\ uime[te valul de emo]ii lafel ca [i ab sen]a discplinei din orice pro -iect individual [i na]ional. Ideea c\ totul nise cuvine. iar noi putem înc\lca orice nor -me de civiliza ] ie [i tot ce e parte din inte -resul na]ional. Sau universal uman. Amprimit de curând un mesaj aiuritor, princomplexul de supe rioritate arborat de oexpeditoare. În ide ea c\ institu]ii de cultu -r\ din România tre buie s\ suporte cheltuielimateriale f\r\ ca beneficiarul lor s\creeze evenimente culturale pentru acesteinstitu]ii. Oamenii au început s\ se poarteasemeni câinilor mai danezi. Vor s\ mu[te[i s\ sfâ[ie valorile pâ n\ la mu[c\tura leta -l\, iar reac]ia celorlal]i s\ se reduc\ la ogu durare de hait\, la un scheunat trec\torsau o postare de foto grafii cu un celularul timul r\cnet. Nu tot timpul Dumnezeupoate s\ stea de veghe [i s\ închid\ guraleilor ca s\ nu-l ucid\ pe Daniel, aruncat îngroapa acesto ra. Lumea e doar în fil melecompaniei Dis ney o împ\r\]ie stropit\ cuglamour, care mizeaz\ pe happy end.Între fabulele lui Esop este [i una despreun câine care traversa un râu cu o halc\de carne în gur\. El z\re[te în ap\ un altcâine cu o halc\ de carne în gur\. Se repe -de s\ smulg\ [i cealalt\ bucat\ de carnedin gura animalului care nu este decât proprialui imagine în apa râului. {i pierdepropria [i singura bucat\ de de hran\ ca -re exista în realitate. Când l\comia nu ]inecont de cel\lalt [i de dreptate, câ[tigul pre -zumat e doar o cumplit\ iluzie. Ne trezimc\ nu mai avem nimic, doar craterul cianu -rii în loc de muntele plin de aur cu mândrep\duri [i coline. Câ]i dintre noi nu râvnescs\ se îmbuibe pe seama celorlal]i! La Wa -ve Hill, ni[te dezvoltatori f\r\ scrupule arfi în\l]at o p\dure de zgârie-nori chiar dac\p\mântul [i peisajul mureau pentru totdeaunasub codrul de betoane [i sticl\. Merit\s\ ne gândim tot timpul dac\ binele laOctavio Ocampo:care vis\m [i r\ul pe care-l condamn\m nusunt cumva imaginea noastr\ reflectat\ înapele timpului în care tr\im.Lumea este i maginea noastr\. Precumîn fabula lui Esop. Care e parte dintr-undecalog al animale lor [i al oamenilor, deopotriv\.Siluetebroasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene7

Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P8Paul Gore (Gr. T. Popa)~n]elesul mor]iiIstoriile literare române[ti nu consemneaz\ nici un prozator cu numele de Paul Gore. {i, cutoate acestea, el a existat, ba chiar a l\sat o oper\ beletristic\ `ndeajuns de consistent\, tip\rit\`ntre 1936 [i 1940 `n paginile revistei ~nsemn\ri ie[ene [i, din p\cate, r\mas\ acolo pân\ `nzilele noastre. Ne-am propus, `ncepând cu primul num\r din ianuarie 2013, s\ restituim pu -blicului cititor o parte din schi]ele [i povestirile acestui prozator ignorat de istoriile literaturii, penumele s\u ade v\rat Gr. T. Popa.19 mai 1971, BlidaruCoboram `ncet la vale, `n z\pu[ala unor zile aprinse `naintede vreme. Printre copacii `mpodobi]i de munte, r\coarea unoru[oare plimb\ri de aer umbrit `ntindea pe fe]ele noastre ostenitevoio[ie. Universul `[i vedea t\cut de obiceiurile sale, continuânds\ ]ie cerul acolo sus unde `l [tim fiecare, p\mântul r\mânândsub picioarele noastre [i lunile plimbându-[i crugul ca `n to]i aniide la `nchegarea lumii.Când am ajuns la câmpie, praful drumurilor ne ie[i `ntru`ntâmpinare ; mole[eala p\rea c\ se prinde de mu[chii no[tri [ipa[ii r\rindu-se `[i sc\deau t\n]o[ia. {oseaua era neted\ ca ocurea nou\, cerul `[i sp\l\cise culoarea, rari umbre de nouri sbur -li]i se a[terneau peste capetele noastre [i gândul fugea, r\t\cinddeparte. O pal\ de vânt se repezi `n calea noastr\, o sburdalnic\fug\ de curent ne `mbr\]i[\ `n pulberea f\cut\ vârtej [i trecu pes -te noi ca o hachi]\ sup\r\toare.Artileri[tiiDeodat\ la c\tul [oselii, pân\ unde se putea `ntinde privirea,ap\ru, de printre petecele de p\dure, un convoi, o ceat\ sbuciu -mat\ `n tropot de cai, `n huruit de chesoane. Era un [ir `ntreg,un lung [ir de oameni `nfip]i pe spinarea cailor; o caravan\ gr\ -bit\ de c\l\re]i, `n urma c\reia se `n\l]au coloane de colb, ca peni[te `ntinsuri de pustie. S-au apropiat de noi. Câte [ase cai `nco loan\, puf\ind ca pistoanele de locomotiv\, `ntinseser\ [trean -gurile lungi de frânghie, tr\gând `n goan\ chesoane pline cu mu -ni]ii. Ro]ile `mpov\rate, izbindu-se de pietri[ul [oselei [i sf\râ mândprundul, `n trecere scoteau un zgomot asurzitor. Sunet metalic,zdup\it sub greutatea groaznic\, clinchet de lan]uri scuturate,ro boteal\ de osii uscate, amestecau la un loc strig\te aspre defier\rie, asurzind urechile trec\torilor. P\mântul ofta sub povar\[i se cutremura câmpia. Trecur\ a[a alergând ca ni[te stafii alungatede lumin\ [i solda]ii care mânau mereu. Aveau aer de spectresubp\mântene ap\rute prin magie. Curgeau sudorile pe chi -pul lor `nnegrit de soare [i praf, sudori cani[te [urloaie funinginoase. ~n ochii lor pu -teai citi orice: dispre], ur\, r\zbunare – saunu puteai citi nimic. Chipurile aveau fixat\`n mu[chi asprimea [i `n cre]urile pieliisfor]area continu\. P\ reau `ncarn\ri deduhuri ne`mblânzite, por nite furtunos sprer\zbunare; glasuri `n]e pe nite ale unei vremicare dore[te iar str\lucire `n mun]i [i lini[te`n sufletele tulburate.Au trecut repede. S-au dus ca o iluzie.~n urma lor r\mase pulberea din drum, ju -cându-se `n razele soarelui, iar sgomotul,tot mai n\du[it, se muncea s\ spuie ceva cui l-ar fi putut `n]elege.Zbuciumul roate lor, zdruncinul unei mul]imi `n mi[care, cutiilegreoaie, trecând peste [osea, l\sau `n urm\ sunete tot mai stinseale unui grai tainic. Ecoul lui mergea pân\ `n munte, pân\ un dese `ntindea vi jelia unei coloane cu strig\t nedomolit.I-am pierdut din vedere; dar r\sun\ mereu `n suflet uscatacioc nire de fiare, `nn\du[it\ plângere de o]el. Culegând `n grab\trudnice zgomote de lan]uri [i de roate [i prinzându-le `ntr-un [ircontinuu, dobândii deodat\ un `n]eles, care se tot `nt\re[te cucât ascult mai mult: este `n]elesul mor]ii. Aripa ei neagr\, fâlfâindpeste lume, ridic\ pulberea [oselei [i scoboar\ `n pulbere un lung[irag de vie]i.SoldatulSus pe crestele mun]ilor no[tri cre[te fagul [i bradul. Vârfulseme] al unuia se ridic\ printre bra]ele vânjoase ale celuilalt. Unamestec de culori desfat\ ochii [i. când prive[ti peste o culme.altele se arat\ vederii: un amfiteatru nesfâr[it, unde se arat\ frumuse]ilenaturii. ~n dep\rtare este o culme mereu `nv\luit\ `ncea]\, o apari]ie vag\, ferit\ [i ascuns\ ca o tabl\ a legilor. Acolocre[tetele se amestec\ cu nourii, albastrul cerului se tope[te cusurâsul nehot\rât al distan]ei [i lumina ]ese o vraj\ nesfâr[it\.Copacii `[i fream\t\ des frunzi[ul, istorisesc inde ei, [i uneorichiar p\s\relele ascult\. Firul de iarb\ se sile[te s\ str\bat\ prina[ternutul de frunze uscate, iar r\coarea unor `n\l]imi stâncoase,printre care se mi[c\ aerul proasp\t, potole[te ostenelile, stâr -nind noi `ncord\ri pentru r\zboi. Ve[mântul verde, cu mii de`nf\]is\ri, d\ p\durii [i lumii un aer de s\rb\toare. Se r\sfa]\ na -tura ca un copil alintat.Pe sub muchea cotelor se-ntind lungi brâie de tran[ee, s\ -p\ turi greoaie `n sânul muntelui pietros. Sârma ghimpat\ ` n re -]elele `ncurcate urmeaz\ credincios mersul tran[eelor. Posturi a -vansate str\juiesc mi[c\rile du[manului. Ad\posturi se vâr\ la mariadâncimi de cealalt\ parte a muchei, g\urind mereu p\ mântul,pân\ ast\zi neatins. Pe sub poala fagilor, `n unghiuri ascunse, stauÎnsemn\ri ie[ene

tunuri tupilate [i chesoanele pe al\turi `[i deschid pântecele defier pline cu spaim\ [i teroare, pline cu noarte [i m\cel.Sprijinit cu mâinile pe prichiciul tran[eei, urcat pe banchet\,v\zui cum st\ un soldat la pând\. Al\turi, pu[ca a[ezat\ pe parapet,gata s\-[i scuipe glon]ii ascun[i `n m\runtaiele de fier. O fi -rid\ s\pat\ `n coastele parapetului ascundea cartu[ele [i câtevagranate pântecoase. Un fir lung se pierdea printre tufele frunzoase,dincolo de re]ele, [i de-a lungul lui erau `n[irate zeci deOctavio Ocampo:Însemn\ri ie[eneFlora Alcatrazcutii de sardele: primitiv semnal de alarm\, pe care `l trage celce vine spre tran[ee.Soldatul se uita `n zare, pierzându-[i privirea peste vârfurilede copaci sau sfredelind uneori ascunzi[ul vegeta]iei bogate. Lapând\!... Ca o pisic\ care a[teapt\ [oarecele, ca un tigru gatas\ se arunce asupra pradei, ca un vân\tor aprig [i calculat. Nu -mai ochii i se roteau `n orbite, capul sta nemi[cat. P\rea sculptat`n piatr\. A[tepta cu `ncredere destinul. Pe ochii lui ageri se a -[e za uneori cea]a mun]ilor din Vrancea [i atunci semi[cau `n min tea lui multe gânduri, sfâr[ite toate cu o `n -trebare: pentru ce stau eu cu pu[ca aici? Atunci se str\ -vedea `n imagina]ia lui, ca prin farmecul unei minuni, ca -sa `n care a tr\it atâ]ia ani, pl\vanii lui `nh\ma]i la carelerechizi]iei – slabi ca umbrele – nevasta plân gând `n pragla plecarea lui [i copilul bolnav.Vedea o ruin\ peste tot, un pustiu mare, peste carese `ntindea moartea, un foc pr\ p\ditor, [i toate acestea`n jurul casei lui. {i-aducea aminte c\ chiar lâng\ dânsula murit Stan, care-i botezase copilul, [i Vasili c\, la nuntac\ruia jucase; `n Ardeal se pr\p\dise Gheorghe a Ca -trinei, pozna[ ca un comediant, [i pe urm\ F\lman, voinicca un brad. De-acas\ `i scriseser\ ai lui c\ s-au stins [i elips\ Dumitrache Nâna[ul, socru-s\u Neculai [i Tudor aLenei, pe care-l l\sase s\ n\tos. {i câ]i n-au mai murit `nc\,l\sând r\ni adânci `n sufletul lui.Fa]a i se `ncre]ea, strâmbat\ de ur\: un potop de r\z -bunare se v\rsa deodat\ `n sufletul lui!«De ce stau cu pu[ca?»«Apoi, pentru du[man... c\ din vina lui sunt toate...»«Iote colo, p\mânt românesc pe care l-o n\p\dit el.Ce cat\ el acolo? Pentru ce nu st\ `n ]ara lui?»Se fr\mânt\ ca o furtun\. F\r\ voie `ntinse mâna laar m\, o plimb\ pe stratul de lemn, ca pe un obraz de fa -t\. Apoi degetele se `mpiedicar\ de magazie, se sprijinir\odat\ bine pe tr\gaci [i glon]ul sbur\ ca o fantasm\. Zgomotulse lungi `n ecouri nenu m\rate, pierzându-se pe subp\dure.Se r\corise de n\caz, `[i muiase n\duhul: «...de-acesteaam s\-] tot trimet eu...»Un pic-poc scurt r\spunse din ni[te tufe ascunse. «A-ha!... e[ti acolo !...Mai am gloan]e...>~i surâdeau ochii când `mpu[ca. Era ca o furie f\r\ glas,ca un blestem `ncarnat. {i peste frunzele cl\tinate devânt, peste cres tele mândre, zgomotul de pu[c\ `[i `n[iraplesniturile [i scotea un `n]eles, `n care se oglindea `n]elesulmor]ii.Aripa ei atinge `n treac\t atâtea vie]i, r\sturnând `n]\ rân\ [i dureri [i bucurii.Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P9

Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P10CaravaneleCât e drumul de lung [i de larg, parc\ tot n-ajunge. Cu ochiulnu-l po]i m\sura [i cap\tul lui nu se vede nic\ieri. Cu toate acestea,tot `i plin de c\ru]e de ]ar\, de harabale mo[iere[ti acoperitede coviltire. Sunt lungi convoiuri de aprovizionare, lungi transporturipentru o[tire. Toate c\ru]ele acestea fac un zgomot gro -zav, scot o neregulat\ trepida]ie, de pe urma unui umblet agitat.Cai mititei, de parc-ar fi mânzii celor de la artilerie, sl\bi]i [i osteni]ide c\r\u[ie, `[i revars\ sufletul pe n\ri, tr\gând [arabanele`nc\rcate de pâine, cu haine, cu `nc\l]\ri, ori cu cartu[e.~n cadrul coviltirului, h\]uind caii cu tact [i r\bdare, z\resc unmo[neag cu plete albe. O p\l\rie de pâsl\ `[i `ntinde umbra pân\Octavio Ocampo:pe umerii lui sl\b\nogi]i. Brazde ad`nci `[i `ntretaie mersul capriciospe obrajii scor]o[i, iar ochii senini se-ndreapt\ des c\tre cer,asigurând omului de acolo toat\ n\dejdea [i culegând apoi totde-acolo putere sufleteasc\ nezdruncinat\. La oaste are cincifl\c\i, doi sunt doroban]i [i trei artileri[ti, el `i pe drumuri [i babaacas\ cu nevoile.«Cum a vre Dumnez\u, c\ el `i mare. {i dac-oi muri.... eu pots\ mor, c\ mai la urma urmei... am tr\it... Da, ghe]ii fl\ c\i... sa -ra cii... c` ei s` cheam\ c\ acu deghe `ncep s\ cunoasc\ lu mea...Ei, da parc\ di i-o fi s\ moar\ omu, nu moare el [-aca s\... moare[i pace bun\...»«Hi, cal! hai t\tuc\... fiuit!... A[a-i s\rviciu»...Pletele mo[neagului u[or se fluturau pe la ureche `ngoana c\ru]ii [i firele de colb se a[ezau peste argintullor ca o pudr\. A trecut; s-a dus mo[neagul cu c\ -me[a lui de in [i cu grijele sale vii. Drumul tot este omare de praf juc\u[. Palii, palii se alung\ no urii decolb, sub]iindu-se ici, `ngro[ându-se dincolo [i des co -perind iar, când [i când, coviltirele, unde se a d\pos -te[te hran\ [i gânduri chjnuite.Pe urma convoiului r\mâne o hodorogeal\ `n -g\imat\, o sb\teli[te de hleaburi, un amestec de scâr -]âituri pe mai multe to-nuri, o tiranic\ alung\tur\ desunet, un vâjâit capricios, un fâlfâit de moarte [i ` -n]elesul ei, aripa ei `[i plimb\ pretutindeni puterea.CochiliaRecru]iiAdinioarea, pe uli]a satului [i pe dinaintea casei,trecur\ cântând solda]ii. Tineri cu mustea]a abia `n -firipat\, fl\c\i pentru ca re au r\mas ochi `nl\cr\ma]iacas\, `ncep\tori pentru care nu s-a luminat `nc\ `n -]elesul vie]ii.Treceau cântând:Când patria ne cheam\ sub drapelDatori sunt to]i copiii ei s-alerge--S\-l apere, s\ moar\ pentru el.Erau recru]ii `n mar[. Noi lupt\tori care se pre -g\ tesc `n dosul frontului cântând [i a[teapt\ clipachem\rii la botezul de sânge. O mas\ otova de oameni,umezi]i de sudoare, `nainta ritmic prin colbululi]ei, cu flori la capele [i cu str\lucirea soarelui pe ]\vilepu[- tilor. Obrazul `nnegri]i arat\ oricui c\-s fl\c\imuncitori. Blu zele verzi `i arat\ a fi svel]i [i pasul lordârz stârne[te `ncredere.A]i v\ zut o colin\ pr\v\ lin du-se?... Doar `n pove[ti.O mas\ strân s\ de oameni, care se mi[c\ odat\, careclipe[te la un semn, ca re r\ su fl\ dup\ comand\... a[amergeau recru]ii. Un zid care `na in teaz\ – un vis reali -Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:zat; o colin\ `n pr\v\lire – o poveste pe drumuri.Ce crede]i voi, noroade nes\tule,C\ nu ne-ajut\ nou\ cel de sus?N-am `nfruntat noi n\v\liri destuleDin miaz\-noapte, r\s\rit [i-apus?Cânta [i satul, cântau gr\dinile [i râdeau c\su]ele desf\tate.Recru]ii cânt\; dar gândul `i fur\ printre melodii acas\. «Dem-ar vedea m\muca!...» Unul [i-aminte[te hora de sub nucul celmare, altul cerul unde p\[tea vacile; un al treilea p\rea c\ surâdeÎnsemn\ri ie[ene`n mers, ca atunci când ar primi o veste bu -n\, [i camaradul lui se viseaz\ dându-se `nscrânciob. To]i `[i prelungesc gândul `na poi,de unde au venit, dar ... cânt\, cânt\ mereu [imerg `nainte. A[a vor merge [i `n fa]a mor]ii.S-au strecurat demult pe uli]a satului...au trecut. Nici ecouri n-au mai r\mas. Dar`n urma lor se ridic\ vulturi furio[i, vulturi ne -gri `ndolia]i, un geam\t nehot\rât, un cântecprevestitor de moarte. ~n aerul cald se zbateun glas nep\truns, se `nal]\ zgo-m o tul alteilumi [i mintea pricepe atunci cum st\ ascuns`n cântecul recru]ilor un `n]eles grozav, `n -]elesul mor]ii.R\ni]iiTunul bubuia ne`ncetat [i se cutremurauv\ile `n dep\rtare. Un tunet, un tr\snet ne -`ntrerupt se plimba printre mun]i [i sufletulse cuib\rea `n piept de spaim\. ~ncepuselupta de dou\ zile [i noianul de foc nu-[i maiispr\vea v\p\ile. Pretutindeni forfo teal\ [itârgul era agitat ca un bolnav care-[i a[teap -t\ sfâr[itul. Zguduiturile obuzelor nu mai con -teneau, aeroplanele `[i plimbau amenin]\rilepe sus, iar nehot\rârea mor]ii era peste tot.Spitalul gemea de bolnavi [i se anun]aumereu al]ii. Doctorii erau `ntr-o continu\ a -gita]ie, `ntr-o chinuitoare `ncordare. Pe hala -tele lor albe, pe bluzele `maculate, au `nceputs\ cad\ stropi de sânge, al c\ror num\r setot `nmul]e[te. Un dezgust mare a copereafa]a lor sp\imântat\.– Mai vin dou\ sute treizeci de r\ni]i!...a[a a comunicat ambulan]a divizionar\.~n ziua aceea se amputaser\ opt solda]i,se trepanaser\ doi [i se extr\seser\ multeMasca zeci de gloan]e, ascunse `n carnea sfâ[ia t\ ar\ni]ilor. Sângele cald se plimba zgomotosprin creierul celor care `i `ngrijeau pe r\ni]i. «~nc\ dou\ sute trei -zeci de r\ni]i!...»C\ru]ele, camionetele, ambulan]ele `nce pur\ a curge. Nu sedesc\rca bine una [i alta `i lua locul. Gemetele se perindau f\r\cru]a re [i plânsul nu se mai sfâr[ea. Mâini rupte, picioare sf\ -râmate, trupuri nemi[cate, defilau târâte de sanitarii istovi]i. R\c -netele um pleau urechile ame]ite; sângele mânjise t\rgile, am -bulan]ele [i stropise pietri[ul sc\ rilor. S\lile p\strau un ecou detriste]\ permanen t\, alc\tuit\ din pa[i târâ]i, din oft\ri repe ta te,Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P11

Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P12din gemete [i suspinuri. O perdea ame]itoare se `ntindea pe toa -te privirile, un chin f\r\ pereche se a[ ternea peste suflete. Uniierau incon[tien]i, articulau cuvinte f\r\ [ir, continuau lup ta `nletargie, se r\c\duiau la un du[man imaginar, chemau numescumpe [i-[i `mpr\[tiau privirile pierdute. Al]ii erau sp\ ri e]i, cufa]a vultuoas\, z\p\ci]i de focuri; tremurau de durerea r\ nilor [ise uitau sp\imânta]i de pansamentele ro[ii de sânge. Erau [imul]i lini[ti]i, resemna]i; bucuro[i c\ via]a li s-a mai l\sat o clip\,se a[ezau greoi pe spinarea timpului, f\r\ plânset, f\r\ ocar\,f\r\ bl\st\m.S\lile ghiftuite cu trupuri sângerate aveau un aspect de mor -g\ vie sau de abator r\u `ngrijit. Iar `n mun]i tunul bubuia mereu;focul nu mai contenea. {i-n zgomotul de tun, `n plânsetulde r\ nit `nsângerat, moartea singur\ `[i plimba geniulame nin]\tor, ar\tând lumii `nm\rmurite `n]elesul ei.Mormintele~n spatele cotei 783, spre stânga, `ntr-o v\g\un\ n\s -cut\ din `ntâlnirea a dou\ cre]uri de munte, am g\sit vreo[apte mor min te. Cruci rudimentare st\teau straj\ la c\ -p\tâiul adormi]ilor, une le purtând numele lor, altele nu.Unul avea numai un lemn des- p icat, `n deschiz\tura c\ -ruia se odihnea cruci[ un g\tej. Acolo au apus atâtean\dejdi, care pe la casele lor poate c\ nu s-au stins `nc\.Acolo zac chipuri scumpe, a[teptate pe la vetrele lor, darduse pe vecie.Un mic cimitir `ntr’o v\g\un\.Mai pe deal, aproape de drumul pe creast\, un c\pitan[i un sublocotenent stau al\turi de un soldat. S-au coborât`n p\mânt chiar pe locul unde au luptat. Camarazi pecâmpul de lupt\, au r\mas camarazi [i-n lumea cealalt\,`n sânul muntos al p\mântu lui, care-i acopere cu aceea[ir\ceal\.Mormintele pe vârfuri de mun]i, `n coastele de deal,`n fund de v\i, al\turi de drumuri, sub umbra copacilorsau pe `ntinsul [esurilor. Pretutindeni. Chiar la intrarea `nOdorhei dou\ gropi; pe o cruce st\ scris: «aici zace soldatulBabic Gheorghe, mort pentru patrie». La intrarea`n Senteghihazas, un grilaj mare `m prejmuia treisprezecemorminte. Noi am sporit num\rul lor la dou\zeci [i unu.La Ghime[ s-a `nchis mormântul pentru Ungu reanu Ga -vril, `n curtea bisericii catolice. De la grani]\ `napoi, p\ -mântul ]\rii a fost s\mân]at cu oasele fiilor ei [i, cum r\sarml\ di]e vechilor tulpini, a[a r\sar azi cruci noi pe mo[iastr\ mo [ilor. Iaca, `ci la deal, pe pâr\ul Secu, se hodine[tesubt un fag B`rzu Alexandru, mili]ian – un b\trân aproape– al\turi de un alt camarad, mort pentru patrie. Pe undea trecut armata român\, s-au deschis cu `mbel[ugare mor -mintele. La Bac\u, dorm printre sute de cruci, Zlotescu, Hen]ea,Epureanu; `n p\mântul Boto [anilor Florescu; la C\iu]i, Vieriu [ic\pitanul Nastase; `n alte p\r]i. F\nic\ Petrovici, Caton, VasileRâ[canu [i Popovici, care au apus cu to]ii `n ]\rân\.Atâtea glasuri scumpe s-au stins pentru a da glas p\mântului.Atâta floare româneasc\ s-a culcat sub r\d\cinile din care alteflori vor cre[te. Vântul `[i poart\ plânsetul printre cruci, se opre[ -te `n dreptul pietrelor funerare [i r\scole[te, `n treac\tul s\u,vraja de dincolo. Fluturii `[i zbucium\ zborul printre urmele atâtorvie]i [i presar\ pulberea aripilor catifelate ca pe o fulguirece reasc\. Se-nchin\ arborii seculari `n fa]a vitejilor [i se-nal]\mândre colinele, ca ni[te p\str\toare de comori. Sufletele mor -Octavio Ocampo:~ngerul p\zitorÎnsemn\ri ie[ene

mintelor au r\mas vii, se plimb\ printrecruci [i privesc tainic de p\rt\rile. Ne pri -vesc de aproape, ne urm\resc mi[c\rile,ne ceart\ ori ne `ndeamn\. Vorbe[te p\ -mântul, vorbesc mor]ii. Iar din zborul defluture, din vântul prelungit printre cruci,din b\taia inimii celor care iubesc, unglas se-nal]\ tot mai limpede [i ia `n ]elespentru to]i, plute[te `n suflete – e `n]elesulmor]ii.C\minurile vars\ lacrimi; doliul se `n -tinde mereu. }\s\tura din munte a `ntinsz\darnic dureros peste ]ar\. B\trânele-[iplâng feciorii, logodnicele iubi]ii, so]iileb\rba]ii [i copiii – p\rin]ii. Che soanele hu -ruie pe [osele, tunurile url\ `n mun]i,mo[negii car\ provizii, spitalele se um -plu, cimitirele se `ntind [i lacrimile curg,curg mereu. Toate se urmeaz\ `ntr-ostrâns\ leg\tur\, ca o hor\ fantastic\.Dar i-auzi!... nu-i de-ntristare. Cânt\cineva. Cânt\ recru]ii, cânt\ tinere]earef\cut\, cânt\ ]ara ref\cut\, cânt\ ]araprime nit\. {i nu-i glasul recru]ilor nu -mai. E un imn peste morminte, o rug\asupra ]\rii. E glas de sus.Descoperi]i-v\! Sunt clipe mari acestea,clipe care fac din nou sufletul popo -rului.Vom fi mai târziu a[a cum ne pl\ m\ -dim azi.Cine ne atinge? A trecut pe lâng\noi ceva f\r\ chip, o pute re care `nal]\,care fur\ nesim]it. O putere uria[\ cutoate c\-i flu id\...Roatele scutur\ praful drumurilor,trâmbi]i alung\ co loanele `n mar[, tunurigl\suiesc pe `n\l]imi, suflete se zbuciu -m\, mor min tele se deschid, plânsul por -ne[te..., vântul le strânge pe toate [i leface armonie, face `n]eles din expresiigoale, d\ cu prins ha osului [i pe aripi devultur, pe [ov\iri de flutur, din suspine [iof t\ri, treze[te speran]ele noastre ie[itedin `n]elesul mor]ii.(~nsemn\ri ie[ene, an IV, nr. 9, septembrie, 1939) Octavio Ocampo: C\]elul [i florileÎnsemn\ri ie[ene13

-mişcarea literara · mişcarea li14paisprezece poemede Emilian Mirealag\r de concentrareblocul în care locuiesc eun lag\r de concentrare în caremor]ii se întorc zilnics\-[i recupereze coajade pâine [i zeama de iarb\pe care nu au apucats\ le m\nâncepentru c\ au fostîmpu[ca]i înainte demasa de prânzspânzuratulîn balcon se aflaumai multe lucruri:pre[ule]m\su]\ cu dou\ scaune(pentru stat la cafeadiminea]a)ghivece cu floriborcane cu mur\turi[i altelespânzuratul din balconîns\trecea neobservatpentru c\ acele lucrurinu aveau nevoie de elsingur\t\]iai spune c\o singur\tate unit\cu o alt\ singur\tatear putea forma un cuplue absolut gre[it –ele formeaz\doardou\ singur\t\]iresemnare metafizic\femeia din vitrin\cu un mamelon înfundate doar un manechin vechipe care nu l-a iubit nimeniniciodat\am avutpentru o clip\iluzia c\ manechinul defecte[ti tuîntr-un moment de revolt\a trupului împotrivaspiritului [i deresemnare metafizic\ [if\r\ hormonibluzao bluz\ neagr\[i sinistr\a[teapt\ într-o vitrin\s\ fie cump\rat\ de cinevadup\ cum arat\ar putea fi bluza pe careo po]i îmbr\ca înultima zi de via]\suntem iarb\am aflat c\dup\ ce murimcreierul ni se lichefiaz\[i devine un lichid verzuica iarbaacum îmi dau seamacât de simplu e totul:suntem iarb\p\scut\ de viteapoi ne prefacemîn lapte [iîn copii[i tot a[apân\ când universulse va s\tura de noi [iva scuturaputernicpre[ul de la intraretentativ\ de suicidmi-am dusde mai multe orisufletul pe marginea pr\pastiei[i am vrut s\-i dau brâncidarde fiecare dat\a plâns [i m-a implorat[i mi s-a ag\]at cu disperarede trups\ nu îl aruncla noaptetârziudup\ o sear\ de be]iecând va avea vigilen]a sc\zut\o s\ încerc din nouo frumoas\ blond\îmbr\cat\ în negrutrece stradaerotic\Însemn\ri ie[ene

iar ochiurile de ap\r\mase în urma ploiilucioase [i perversei se uit\ pe subfust\Raskolnikovîn fiecare zi descop\rîn mineun Raskolnikovgata oricând s\ comit\o crim\noroc c\ ]in armeleascunse [ipreventivca s\-l descurajezm-am mutat lâng\închisoareSfânta Treimetrei br\du]i p\zesc intrareaîn casa meaca o Sfânt\ Treime careare grij\ s\ nu intre r\ulcurios este c\ pe tinecare e[ti întruchiparea p\catuluinu numai c\ te las\ s\ intridar î]i fac [i plec\ciunicl\dirile vechide pe strada meaparc\ cerîndurarebuldozerului caretocmai a ap\rutcu nu [tiu ce treab\prin cartiercl\dirile vechisingur\tatea Lui Dumnezeuanimalele atac\ atuncicând simt fricaoameniiîns\ devin imprevizibiliatunci când se simtsinguri [i p\r\si]iiar singur\tateaLui Dumnezeu esteinfinit\Octavio Ocampo: Fecioara din GuadelupeEseninîn via]a anterioar\purtam o c\ciul\ marecu urechi pentru c\tr\iam undeva undeera foarte frigeram un mujic trist [i s\raccare muncea din greupe p\mânturile Mamei Rusia [iaveam mâinile pline deb\t\turi de la coarnelepluguluicred c\într-o zide acolodin imensitatea gloduluil-am z\rit pe Esenintrecând ca un boierîntr-o tr\sur\înso]it de o doamn\frumoas\ de care eraîndr\gostitatât îmi amintescdin acea via]\ în carepentru o clip\eu – mujiculam invidiat Poetulcare trecea privindpeste noia[a cum prive[tiun lan de grâupeste spicedependen]\sunt dependent delocurile nataleca un narcoman dedrogul luiam vrutodat\s\-mi schimb ]aras\-mi mut domiciliulpe alte meleaguridar am intrat însevraja[a c\ iat\:sunt mai patriot decâtmul]i care declar\ astaîn gura marepentru c\pur [i simplum\ droghez zilniccu aerul tare [ioltenescal Craiovei[i sunt cea maiapropiat\ rud\a lui P\cal\-mişcarea literara · mişcarea liÎnsemn\ri ie[ene15

cronica traducerilor · cronica tr16Codrin Liviu Cu]itaruUn masacru [i mai multesemnifica]ii culturaleProfesor la prestigioasa Princeton University,laureat al Premiului MacArthur [inominalizat la American Book Award (pen -tru lucrarea The Literary Underground ofthe Old Regime, publicat\ în 1983), Ro -bert Darnton s-a impus mai curând prinan tropologia cultural\, v\zut\ ca discipli n\auxiliar\ a specializ\rii lui principale. Faptulnu trebuie s\ surprind\, întrucât studii -l e culturale în general [i istoria mentali t\-]ilor în particular au intrat, dup\ 1960, în -tr-o epoc\ de recunoa[tere unanim\, func -]ionând, în variant\ de grupuri epistemologice,la mai multe nivele ale cercet\rii u -maniste. Ca mul]i colegi de genera]ie din lu -mea euro-american\, Darnton [i-a conver -tit forma]ia tradi]ional\, exersând con ving\toropera]iile analitice a ceea ce el în su[inume[te, dup\ formula conceptual\ fran -cez\ (spa]iul în care s-a conturat mai întâi),l'histoire des mentalités. Probabil c\ volumuls\u cel mai reu[it în acest domeniu esteThe Great Cat Massacre and O ther Epi -sodes in French Cultural History/ Marlemasacru al pisicii [i alte episoade din istoriacultural\ a Fran]ei, tradus excelentîn române[te de c\tre Raluca Cioco iu înc\din 2001 (traducere reeditat\ acum la Polirom*. Autorul observ\ c\ lucrarea s-a n\scut– oarecum indirect – în interio rul unuiseminar de istorie, ]inut în anii [aptezeci [ioptzeci, care treptat (prin for]a împrejur\ -rilor – legate, cel pu]in în accep]ia mea, denevoia comunic\rii culturale cu prezentul,dar [i cu trecutul, manifestate explicit lastudentul „postmodern") a devenit unul deantropologie [i de analiz\ mentalist\.Darnton face o distinc]ie în debutul c\r -]ii, ce mi se pare demn\ de re]inut [i chiarde asumat de c\tre to]i cei interesa]i de studiileculturale [i, prin iradiere, de istoria mentalit\]ilor.Antropologul (preocupat de civiliza]iiletrecutului) sau criticul cultural (o rientatspre modelele mentale ale prezentu -lui) se ocup\ invariabil de cultura obi[nu i -t\, cea cu „c" mic, echivalent\ modului dea gândi al unei comunit\]i la un momentdat. Se face prea des confuzia între acesttip de cultur\ [i cel\lalt (cu „c" mare) – devotat,f\r\ îndoial\, tradi]iei marilor valori(spirituale ori materiale) ale grupului, înevolu]ia sa, m\car secular\, dac\ nu milenar\.Acea „cultur\" apar]ine canonicilor,adic\ celor obi[nui]i s\ opereze cu idei cul -turale majore, valabile, de regul\, [i în a -fara timpului lor de emitere. „Cultura" mi -c\ implic\ masele într-o anumit\ ipostaz\istoric\, particularizat\ de un tipar mentalirepetabil. Aici se articuleaz\ civiliza]ia individuluicomun, care – neavând acces lajudec\]ile transistorice – se exprim\ prinintermediul obiectelor culturale. Dac\ a[anumitelestudii culturale radiografiaz\ astfelde „obiecte", în dimensiunea temporal\imediat\, a actualit\]ii, încercând contu -rarea unei tipologii spirituale a contemporaneit\]ii,antropologia, asemenea istorieimentalit\]ilor, se ocup\ de artefacturile a -mintite, din unghi paseist, urm\rind recon -struc]ia unei cosmologii a colectivit\]ilordisp\rute. Întreprinderea nu pare deloc u -[oar\, fiindc\ antropologul nu lucreaz\ cupropozi]iile filozofilor, ci cu un num\r (limi -tat) de „obiecte" supravie]uitoare, cel maiadesea criptice, simbolice [i chiar bizareîn percep]ia noastr\ prim\. Istoricul mentalisttrebuie s\ pornesc\ la drum cu speran]ac\ „po]i citi un ritual sau un ora[,tot a[a cum po]i citi un basm popular sauun text filozofic" (p.15). Comportamentul,cli[eele de gândire, stereotipurile culturalese strecoar\, în mod nev\zut, printre rui -ne le vechii civiliza]ii. Rolul cercet\toruluietnograf este de a le releva, recl\dind (virtual)somptuozitatea vestigiilor c\zute îndesuetudine.Toate studiile cuprinse în Marele ma -sa cru al pisicii sunt astfel de reconstruc]iiipotetice ale unor mentalit\]i disp\rute a -proape complet ast\zi, din al c\ror momentde vârf nu au mai r\mas decât urmevagi, bizare, neinteligibile pentru individulmodern. Bizareria, în primul rând, repre -zint\ atributul lor dominant. Constructeleciviliza]iei trecutului – lipsite de fundamentul[i determinismul istoric – au un con ]i -nut neobi[nuit, insolit [i curios pân\ la an -goas\. Paradoxal, Darnton crede c\ tocmaiîn acest punct începe excursul antro -pologic propriu-zis. Acolo unde obscuri tatea[i stranietatea unui fenomen istoric at -ing apogeul, în hermeneutica omului contemporan,se afl\ – conform autorului –porti]a cea mai bun\ de intrare în mentali -tatea/cultura momentului istoric respectiv,dup\ regula opozi]iilor/extremelor ca -re se atrag. Un principiu pozitiv al cunoa[ -terii r\mâne întotdeauna cel care spunec\ nu po]i afirma nimic cert despre un lu -cru pîn\ nu îi descoperi partea inaccesibi -l\ ([i, de ce nu, inacceptabil\) pentru pute -rea ta de în]elegere. La acest nivel de (a -u to)reduc]ie eidetic\, antropologia poateîncepe s\ refac\ tiparul mental al trecutului,eliberîndu-se, desigur, de prejudec\]ileprezentului.Dintre „bizareriile" explorate subtil dec\tre Darnton, cea care d\ titlul volumuluieste, de departe, cea mai interesant\. Ease constituie într-un episod de violen]\ (a -parent) gratuit\, pe cât de straniu pentruînceputul secolului XXI, pe atât de grotesc.Naratorul faptelor, Nicolas Contat, un tipo -graf parizian din veacul al XVIII-lea, a l\satun jurnal roman]at al anilor s\i de ucenicie.Relatarea men]ionat\ se refer\ la unÎnsemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:eveniment din via]a de calf\ a lui Contat,care s-a petrecut spre 1840 (conform spu -selor povestitorului, preluate de Darntonîntocmai) [i, dup\ toate aparen]ele, a fostDoamna crinilorextrem de amuzant. Pe scurt, faptul cu pri -cina este un înfrico[\tor masacru de pisici,desf\[urat la un moment dat în atelierul detip\rit al lui Jacques Vincent din rue Saint-Séverin, unde naratorul (în text identificatdrept Jerome) lucra ca ucenic. Situa]ia luisocial\ [i economic\, în aceast\ postur\,nu era una tocmai str\lucit\. Ca [i celelal -te calfe, el muncea din greu, fiind la che re -mul unui st\pân despotic (din clasa celornumi]i les bourgeois, faimo[i pentru insen -sibilitate [i autoritarism, în acea epoc\ preindustrial\).Jerome [i prietenul s\u Lé veil -lé dorm într-o odaie mizerabil\ [i friguroa -s\, m\nânc\ l\turi [i se scoal\ la cr\patulzorilor – când to]i ceilal]i se bucur\ înc\ dedulcea]a somnului de diminea]\ – pentrua preg\ti atelierul de lucru. În plus, de la untimp, ei nu mai beneficiaz\ nici de pu]inaodihn\ acordat\, întrucât diverse pisici va -gaboante miaun\ infernal pe acoperi[, îndreptul camerei lor, f\cându-le via]a ama r\.Subiectul pisicilor este tratat pe larg deContat în istorisirea lui. Dup\ afirma]ia na -ratorului, ele deveniser\ o obsesie a lu miiburgheze din acel timp. Proprietarii de ma -nufacturi (boga]ii) aveau nenum\rate feline,pe care le îngrijeau mai bine decât peangaja]i. Contat spune c\ unul avea dou\ -zeci [i cinci de pisici c\rora le ordonaseportrete scumpe la pictori celebri, hr\nin -du-le totodat\ cu g\ini fripte. Chiar so]iast\pânului de]inea o mâ]\ favorit\, de culoaregri (la grise), ce se bucura de o via]\incomparabil mai bun\ decât cea a lui Je -rome [i Léveillé. Prin urmare, cei doi punla cap\t o r\zbunare interesant\, v\zut\ maicurînd ca un transfer simbolic, cu explica -]ii freudiene. Léveillé – care avea darul na -tiv al imita]iei – se urc\ în fiecare noaptepe acoperi[, deasupra od\ii st\pânilor [imiaun\ sfâ[ietor pân\ când îi aduce pe a-ce[tia la disperare. Dup\ câteva nop]i, succesule total. Cu ochii injecta]i [i fa]a des -figurat\ de anxiet\]i, st\pânul le ordon\celor doi s\ extermine toate pisicile vaga -boande din jurul atelierului. Totu[i, li se spu -ne precis s\ evite orice molestare aplicat\favoritei st\pânei, la grise, gra]iat\ înc\din startul teribilei ac]iuni punitive. Bucu -ro[i de eficien]a planului, ucenicii [i me[ -terii tipografi duc la îndeplinire misiu neacronica traducerilor · cronica trÎnsemn\ri ie[ene17

cronica traducerilor · cronica trcu mult zel, începând lungul [ir de e xe -cu]ii, în mijlocul atelierului, chiar cu ne vi -novata la grise, c\reia i se zdrobe[te spi -narea cu un drug de fier. Urmeaz\ alte, ne -num\rate, pisici, ucise aproape ritualic, într-unceremonial sinistru, care include pre -zen]a „judec\torului" inflexibil (el d\ verdictulcapital) a „preotului" (ce ascult\ ul tima„confesiune" mieunat\ a bietului condamnat),a „c\l\ului" (bineîn]eles nemilos)[i a publicului entuziast (ce se distreaz\ copiosîn fa]a dezgust\torului spectacol). A -muzamentul [i agita]ia creat\ sunt atât demari, încât nici st\pânul, intrat pe nea[teptateîn incinta de exterminare [i oripilat demasacru, nu îndr\zne[te s\ intervin\ auto -ritar (ca în trecut), de[i st\pâna – care a ob -servat dispari]ia frumoasei la grise – facepresiuni disperate asupra lui. El iese afar\din propriul atelier, în hohotul dispre]uitoral lucr\torilor. Aparent, burghezul a fost ex -propriat de spa]iul autorit\]ii lui tradi]io na -le, unde centrul aten]iei a devenit acum Léveillé,calfa insolent\, ce îl imit\ într-un modburlesc, în râsetele tipografilor elibera]i.Acest\ ultim\ imagine trebuie s\ fie pis -ta de lansare a investiga]iei antropologice,speculat\, de altfel, de c\tre Robert Darnton.În interiorul unui episod de o cruzimeincalificabil\ [i aproape gratuit\, precumcel prezentat de Contat, m\car o explica-]ie cultural\ minim\ este obligatorie. Eas-ar lega nemijlocit de autoritatea distrus\a st\pânului malefic. „Pisica" reprezint\ –pentru comunitatea oprimat\ a me[terilortipografi din Parisul Vechiului Regim – uncod mental de sugerare a obtuzit\]ii [i indiferen]eicriminale, manifestate de o cla -s\ îmbog\]it\ oarecum neloial.„Tribuna lul" simbolic, format ad-hoc deucenici, a junge astfel s\ func]ioneze ca ovariant\ sublimat\ de justi]ie – incriminatoarela a dresa celor considera]i les bourgeois.U ci derea pisicilor ([i, mai ales, acelei numite la grise) devine o rebeliunemascat\ [i, în felul ei parabolic, chiar încununat\de succes (st\pânul p\r\se[tescena umilit) împo triva inflexibilit\]ii pro-Octavio Ocampo:Femeie din flori18Însemn\ri ie[ene

prietarilor de manu - facturi. Stereotipurileculturale nu se o presc îns\ aici. Darntonobserv\ c\, în mentalitatea vremii, mai a -cut decât ast\zi, pisica era asociat\ necon -di]ionat diabolicului (lu cru ilustrat de arta[i folclorul timpului), e liminarea ei fiindmai curând un exorcism. Maltratarea pisicilorapare cu prec\dere în sugestiile cultu -ra le ale epocii, c\p\tând subliminal valoa -rea unei purific\ri. Tot la fel, felina erapurt\toarea mesajului sexual, dis trugereasa implicând un act (mascat) de copula]iesau, oricum, unul de disolu]ie a reprim\riierotice. Prin determinare, Darn ton î[i l\r -ge[te aria de conota]ii antropolo gice. Lu -cr\torii exorcizeaz\ (prin interme diul ma -sacrului) r\ul social [i, implicit, o agreseaz\sexual pe st\pâna autoritar\ ori, în modsimbolic, sugereaz\ cel pu]in faptul c\ st\ -pânul este un so] lamentabil (în scena u -milirii lui, Léveillé îl caricaturizeaz\ zgomo -tos). Printr-un set minim de detalii (etno)-psihologice, o întreag\ epoc\ reînvie astfelspectaculos.Reconstruc]ia „lumilor de simboluri, cares-au pr\bu[it cu secole în urm\" (p. 223),dup\ expresia autorului însu[i, nu se limi -teaz\ la neobi[nuitul masacru de feline.Într-un alt studiu fascinant, asist\m la recl\direacultural\ a unui Montpellier tradi -]ional, cu ajutorul transferului simbolic din -spre metafora „ora[ului" spre metafora„textului" (ora[ul ca text). Memorabil\, în interiorulacestei analize, este imaginea (consolatoarepentru noi, cei de ast\zi) profesoriloruniversitari înmormânta]i cu pintenide aur, ca semn al distinc]iei absolute, de[iparadoxal, to]i l\sau în urm\ familii s\ra ce.Avem aici sugestia unei lumi tradi]ionale,care punea mai presus decât averea ono -rurile simbolice. De asemenea, Darntondescoper\ în pove[tile ]\ranilor arhaici –pove[ti nestilizate de moderni, precum fra -]ii Grimm sau Perrault – un univers foarterigid, aproape necru]\tor, în care minciu -na, duritatea [i intoleran]a pot func]iona caatribute pozitive ale comportamentului co -lectiv [i nu ca deficien]e, din motive lega te,Însemn\ri ie[enedesigur, de nevoia supravie]uirii. Altun de -va, autorul demonstreaz\ c\ mitul supra -vegherii intelectualilor de c\tre poli]ia se -cret\ nu s-a n\scut în regimurile autoritaremoderne, ci se include într-o lung\ tradi]iecultural\ a reprezent\rii gânditorului (deobicei umanist) ca recalcitrant incorigibil înorice sistem. O foarte atr\g\toare ipotez\apare în studiul destinat filozofilor care –prin simplificarea [i schematizarea arboreluicunoa[terii (absolute) – au încercat s\ do -mine lumea. Ipoteza în discu]ie se refer\ lamaterializarea (u[or malefic\) a principiuluiconform c\ruia cunoa[terea este pute -Octavio Ocampo:re (absolut\). Suntem expu[i unui [ir de scenariiculturale, care, de[i apar]in câmpuluimetodologic al [tiin]ei, nu p\r\sesc (deloc)spa]iul esteticului [i psihologicului. Astfel,putem vorbi f\r\ ezitare despre natura du -al\ – riguroas\ [i, în acela[i timp, flexibil\ –a antropologiei ca strategie analitic\. Ju de -când dup\ popularitatea disciplinelor mentaliste,constatarea nu mai mir\ practic penimeni.* Robert Darnton. Marele masacru al pisi cii[i alte episoade din istoria cultural\ a Fran -]ei. Traducere de Raluca Ciocoiu. Ia[i: Poli rom,Colec]ia „Plural”, edi]ia a III-a, (edi]ia I, 2001) 2013.Cezar Chavezcave canem · cave canem · cav19

mişcarea ideilor · mişcarea id20{tefan AfloroaeiCeea ce nu se vedeNe este cunoscut un tablou al lui VanGogh, Scaunul lui Vincent. Scaunul pictatacolo este simplu, obi[nuit [i a[ezat într-unloc oarecare. Realitatea sa [i a spa]iului încare se afl\ este comun\, cumva banal\.Toate elementele ce compun aceast\ rea -litate s\rac\ [i cenu[ie sunt din lumea sim -pl\ a unei camere obi[nuite. Nimic apar -te, câteva obiecte doar, într-un spa]iu elînsu[i comun [i auster.Numai c\, privind imaginea acestor lucruriobi[nuite, ceva nu te las\ în pace. Evorba chiar de acel scaun. pe care nu st\nimeni [i ce pare a nu fi preg\tit pentrunimeni. Dac\ întârzii mai mult asupra lui,vei fi re]inut de faptul c\ este str\in aceluiloc. Pare a[ezat acolo aproape la întâmpla -re. Nu aminte[te de nimeni [i nu trimitela nimic altceva. Faptul c\ tabloul se intitu -leaz\ într-un anume fel nu te ajut\ în a -ceast\ privin]\, e posibil s\ nu exprime de -cât o trist\ ironie a pictorului. Îns\ ceea cevezi nu are cum s\ nu te surprind\. Nudoar scaunul din imagine este lipsit de unloc propriu, ci deopotriv\ [i celelalte lucruri,pipa, o u[\, o lad\, în m\sura în care suntceea ce se las\ v\zut. Par rupte unele dealtele, fiecare izolat în elementul s\u, f\r\rela]ii spa]iale evidente [i fire[ti. Tocmaia ceast\ situare nefireasc\, supus\ mai cu -rând disloc\rii [i contingen]ei totale, faceca imaginea lor s\ fie stranie. A[adar, câ -te va lucruri simple, obi[nuite, ce devin penea[teptate stranii.V\zut în simpla sa alc\tuire, scaunul dinimagine nu spune aproape nimic. Dac\ to -tu[i las\ ceva s\ se vad\, ar fi vorba doarde o absen]\. A[ risca s\ spun: absen]a caatare. Iar o asemenea absen]\ apare, pâ -n\ la urm\, ca singurul lucru ce ar puteafi re]inut din acest tablou. Nu e marcat\deloc în mod special, nu e adus\ în fa]\cu grij\, prin vreun detaliu sau altul, defapt nimic nu vorbe[te în mod direct desprea[a ceva. Absen]a cui, îns\? Greu despus, îns\ tocmai ea, absen]a îns\[i, pares\ fie în joc acolo unde câteva lucruri simplese sustrag sensului lor obi[nuit.Nu doar aceast\ absen]\ nelini[te[te privirea,ci [i singur\tatea ce st\pâne[te loculrespectiv. „Scaunul lui Vincent”, gol [i f\ -r\ un loc anume, se arat\ unei priviri ceresimte propria ei singur\tate. Ne-am pu --tea întreba îns\ dac\ e vorba despre singur\tatesau despre însingurare. A[a cum[tim, avea s\ se disting\ cu grij\ între celedou\ 1 . „Însingurarea este o pierdere; ce -ea ce pierdem este apropierea celuilalt”.Iar pierderea e resim]it\ ca suferin]\, a[acum se întâmpl\ când cineva este p\r\sitde prieteni sau uitat de cei apropia]i. Ceeace el pierde într-o astfel de situa]ie estetocmai apropierea celorlal]i. Luat\ separat,însingurarea nume[te un fapt negativ:a fi p\r\sit sau uitat de ceilal]i. Fa]\ de însingurare,îns\, singur\tatea poate fi c\u -ta t\. În literatura modern\, c\utarea sin -gur\t\]ii este un motiv bine marcat prinConfesiunile lui Rousseau. Iar omul ce ca -ut\ singur\tatea apare ca un str\in în o -chii celorlal]i. „Însingurarea este o pier de -re, pe când singur\tatea este o renun]are.De însingurare suferi, în singur\tate cau]iceva” 2 . E o distinc]ie care, în lumea omuluide ast\zi, merit\ s\ fie luat\ în seam\.Nu [tiu dac\, în cazul tabloului lui VanGogh, o asemenea distinc]ie apare la felde limpede. Ne d\m seama îns\ c\ lumeape care o descrie acel scaun nu are cums\ fie resim]it\ ca un loc propriu. Nu po]ivorbi de un loc propriu, de un „acas\”,înainte de toate pentru privirea celui care,aici, se vede nemijlocit pe sine. Ochiul în -singurat nu-[i mai afl\ în nici un fel loculs\u, nici un timp potrivit pentru sine. Singur\tateace pune st\pânire pe aerul dintrelucruri nu-[i are provenien]a în aceeac\ scaunul este singur acolo, gol [i izolat,la fel [i alte lucruri din jur. Un lucru singur,chiar [i atunci când te a[tep]i s\ întâlne[timai multe, nu genereaz\ prin însu[i acestfapt sentimentul singur\t\]ii. Un asemeneasentiment ar trebui pus în leg\tur\ cu felulciudat în care sunt v\zute lucrurile. Acesteaapar, cum am spus, f\r\ o rela]ie evident\între ele, ca [i cum oricare ar putealipsi sau ar putea s\ figureze în alt loc. Ungen de contingen]\ total\ las\ lucrurilestr\ine unele de altele, încât resim]i imediatstranietatea lor. De fapt, nu lucrurile caatare sunt astfel, nici lumea lor elementa -r\, ci tocmai singur\tatea privirii face caele s\ apar\ în acest fel. Iar lucrurile sunt a -cum a[a cum ajung s\ fie v\zute, a[a cumcineva se vede pe sine, tabloul fiind m\r -turia acestui mod de a se vedea pe sine.Scaunul gol din acest tablou las\ s\ sevad\ ceea ce, de fapt, nu e vizibil, anumeînsingurarea total\ a privirii. Iar acest lu -cru se petrece într-un spa]iu despre care aiputea s\ spui c\ este unul obi[nuit. Numaic\ ceea ce e obi[nuit, comun, apare deodat\cu totul neobi[nuit. Iar prezen]a unorlucruri simple [i familiare te las\ u[or s\ re -sim]i ceva straniu, absen]a îns\[i.Amintind în treac\t acest tablou, Elia -de urmeaz\ o idee care, de fapt, îl urm\ -re[te aproape tot timpul. Este vorba decamuflarea deplin\ a sensului în lumea ce -lor insignifiante. Se refer\ nemijlocit la nuvelelesale, în care a încercat s\ recu noasc\fantasticul în elementul cotidian. Vorbe[tedespre Noaptea de Sânziene, unde„o anumit\ semnifica]ie simbolic\ a con di -]iei umane” e întrev\zut\ în cele lipsite deorice semnifica]ie. Crede c\, în fond, ceeace transgreseaz\ via]a istoric\ e camuflatîn fluxul acestei vie]i, a[a cum cele extraor -dinare se ascund în cele ordinare. „AldousHuxley vorbea de viziunea pe care o d\Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:LSD-ul ca de o visio beatifica: el vedea a -tunci formele [i culorile a[a cum Van Goghî[i vedea celebrul s\u scaun. E sigur c\ a -cest real cenu[iu, acest cotidian camuflea -z\ altceva. Este convingerea mea pro fund\”3 . O asemenea idee comport\ conse -cin]e multiple. Una dintre ele prive[te struc -tura dubl\ – sau profund ambigu\ – a vie]iicotidiene: deopotriv\ obi[nuit\ [i neobi[ -nuit\, insignifiant\ [i în acela[i timp semnificativ\.O alta, îns\, are în vedere felulîn care noi ne reprezent\m propria via]\Femeie [i cai[i în care c\ut\m s\ o exprim\m. Mai precis,formele de expresie care ne sunt proprii.O nara]iune, de pild\, î]i las\ posibi litateas\ întâlne[ti ceva straniu în chiar lu -mea celor obi[nuite. Acest lucru nu ]inede o anume specie a scriiturii, s\ zicempovestirea fantastic\. Nici de o form\ distinct\a crea]iei, a[a cum este cea literar\.Ci prive[te, spune Eliade, orice mod alvie]ii [i orice form\ de crea]ie, de la celeminore la cele cu adev\rat elevate. Unadin m\rturisirile sale este formidabil\ înaceast\ privin]\. “În toate povestirile me -le, nara]iunea se desf\[oar\ pe mai multeplanuri, ca s\ dezv\luie în mod progresiv«fantasticul» ascuns în banalitatea cotidi -an\. A[a cum o nou\ axiom\ reveleaz\ ostructur\ a realului, necunoscut\ pân\ a -tunci, altfel spus instaureaz\ o lume nou\,literatura fantastic\ dezv\luie – sau maidegrab\ creeaz\ – universuri paralele. Nueste vorba de o evaziune, cum cred unii fi -losofi istorici[ti, ci crea]ia – pe toate planurile[i în toate sensurile cuvântului – estetr\s\tura specific\ a condi]iei umane”. De -[i sensibil la confesiune [i jurnalul intim,Eliade prefer\ s\ vad\ ceea ce, în definitiv,transgreseaz\ inten]ionalitatea unuipictor sau a unui scriitor.În multe moduri a fost interpretat\ i ma -ginea din acest tablou. S-a avut în vederestilul nou în care picteaz\ Van Gogh, no -ua viziune spa]ial\ pe care o aduce. S-a lu -at în seam\ coresponden]a cu fratele s\u,Theo, dar mai ales prietenia aparte cu Pa ulGauguin, cel c\ruia îi resimte lipsa într-unmod dramatic. S\ fie tocmai Gauguin cel lacare trimite absen]a pe care o face re sim -]it\ acel scaun gol [i solitar? Psihanaliza nua întârziat s\ intervin\ în aceast\ ches tiu -ne, nici descrierea de tip existen]ial [i fe no -menologic. Îns\, privind tabloul ca [i cumai fi str\in de toate aceste interpret\ri, sau,întrucât e mai greu a[a ceva, ca [i cum aifi neîncrez\tor în ceea ce s-a putut spune,nu ai cum s\ nu resim]i aerul straniu ce cuprindeacel spa]iu s\rac, absen]a [i solitu -dinea ce fac semn cu fiecare lucru în parte.1Cf. Hans-Georg Gadamer, Însingurareaca simptom al înstr\in\rii de sine, în volumulElogiul teoriei. Mo[tenirea Europei, traducerede Octavian Nicolae [i Val Panaitescu, EdituraPolirom, Ia[i, 1999, pp. 88 sq.2Ibidem, p. 90.3Mircea Eliade, Încercarea labirintului (Convorbiricu Claude Henri Rocquet), traducerede Doina Cornea, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1990, p. 152. Într-o not\, Doina Cornea faceo men]iune demn\ de aten]ie, anume c\, în a -cel tablou, „scaunul gol sugereaz\, mai curând,o prezen]\ însingurat\ [i meditativ\” (p. 173).mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene21

ursa ideilor economice · burs22Tiberiu Br\ileanUtopismul tehnologic„Prezicerea este foarte grea, mai alescând e vorba de viitor” (Yogi Berra)Istoria înainteaz\ lent. Exist\ o iner]ie [io aproape comoditate de în]eles, de[i ritmurilesunt diferite la diferitele popoare.Totu[i, în r\stimpuri apar fenomene de ac -celerare când istoria se gr\be[te. Evolu]iaeste deci întrerupt\ de revolu]ii. Acesteadin urm\ pot fi determinate de apari]ia [iaplicarea unor idei, de str\pungeri tehnologicesemnificative, de procese demogra -fice, evenimente naturale [.a. Inten]ionezs\ analizez aici, ceva mai pe larg, vectorultehnologic, desigur nedesp\r]it de ceilal]i,cu care se poten]eaz\ reciproc [i î[i ampli -fic\ reciproc efectele.\Dup\ opinia multora, revolu]ia adus\de noile tehnologii actuale dep\[e[te cumult importan]a [i semnifica]iile Rena[ te -rii italiene. Utopia, inclusiv cea tehnologi -c\, a fost mereu pentru omenire o dorit\poart\ de sc\pare din condi]ia uman\. Lu -mea a secretat mereu utopii, ca forme devis, pentru a face realitatea mai suportabi -l\ [i a-[i între]ine speran]a. Utopismul teh -nologic contemporan reprezint\ într-ade -v\r o ridicare radical\ a mizei, pentru c\face din om o component\ înlocuibil\ însistem, vorbindu-se pentru prima dat\ despre„viitorul post-uman” [i/sau „post-p\-mântean”, pentru c\ tehnologia – se spu -ne – va face posibil\ mutarea pe o alt\ planet\,sau despre schimbarea de nerecu nos -cut a acesteia. Adep]ii optimismului teh no -logic sus]in c\, pân\ în 2030, inteli gen]anon-biologic\ o va dep\[i pe cea uman\.Trupurile noastre vor prezenta astfel o no u\versiune: 2.0., con]inând upgrad\ri spectaculoase.Condi]ia super-uman\, s\-i spu -nem a[a, în care „ra]iunea de judecat\” nuva mai apar]ine doar oamenilor.Oricum, schimbarea condus\ de teh no -logie a m\rit mult dinamicitatea, ritmul e -volu]iei. Mai mult, corect st\pânit\, teh nologiava permite s\ construim, sau s\ reconstruimmai curînd lumea pe care o do -rim, decât cea de care ne temem. Se sper\chiar c\ nu ne vom mai teme nici m\car demoarte. Probabil c\ vom deveni zei (saugolemi!) dac\ vom dezlega [i acest mister,sau poate c\ suntem deja de mult [i am ui -tat sau nu ne-am dat seama, ocupa]i cuatâtea tehnologii. Potrivit Legii lui Moore(Gordon Moore – cofondator Intel), pute -Octavio Ocampo:rea de calcul a computerelor se dubleaz\ lafiecare 18 luni. Adep]ii utopismului teh nologicsus]in c\ aceast\ rat\ exponen]ial\poate fi extrapolat\ la nivelul întregii tehnologii.Astfel, sus]in ace[tia, vor putea ficreate cantit\]i imense de avu]ie, încâtvom intra [i într-o lume post-s\r\cie.Prin urmare, inova]ia tehnologic\ vaasigura domina]ia în continuare a capita -lismului liberal, eliminând posibilele tulbu -r\ri politice [i chiar boli [i epidemii, care numai au nici o [ans\. Toate remediile vor fipe Google. Suntem anun]a]i c\ urmeaz\ onou\ er\ de aur a omenirii, denumit\ „Re -na[terea internetistic\”. Nu numai foametea,dar [i r\zboiul va disp\rea, pentru c\va deveni inutil. Istoria ajunge pe culmi nemaipomenite:un viitor perfect. Un optimismfebril s-a instaurat în mediile utopi[ -tilor tehnologici, vizând un progres infinit,Lipsa SireneiÎnsemn\ri ie[ene

firesc [i natural. Bill Gates, de pild\, afirm \c\ „o estimare realist\ a condi]iei umaneoblig\ la o viziune optimist\ asupra lumii”.La rândul s\u, }vetan Todorov consider\c\ via]a uman\ va fi „ghidat\ de aici îna -inte de un proiect pentru viitor, nu de o a -utoritate din trecut”. Acest viitor ar avea unefect hipnotic [i puternic asupra imagina-]iei occidentale secularizate.Ce s\ spun? Toate marile utopii au promisun viitor de aur. Numai c\, cu cât ne a-propiam de el, cu atât se îndep\rta – efec -tul „fata morgana”. Din p\cate, mai trebu -ie spus c\ toate aceste utopii au sfâr[it prost,generând cumplite deziluzii. Totu[i, de da -ta aceasta, motive de optimism ar pu tea e -xista, cu condi]ia ca aceste formidabi le noitehnologii, care sunt totu[i ni[te instrumente,ni[te mijloace, s\ fie utilizate în slujbabinelui comun, deci în scopuri benig ne.Pentru c\ orice moned\ are dou\ fe]e, iarutilizarea acestor mijloace în alte scopuriar putea distruge omenirea. Miza e uria[\.Printre ace[ti optimi[ti se num\r\ [ieconomistul laureat Nobel Jeffrey Sachs,care în 2005 ne anun]a solemn, în lucra -rea The End of Poverty, c\ nici o criz\ numai e posibil\ datorit\ acestor avansuri tehnologicecare „î]i taie respira]ia”. Doi animai târziu criza ne t\ia într-adev\r respi ra -]ia. Pentru Sachs, aceste sisteme [tiin]ifice[i tehnologice vor determina instalarea u -nor sisteme politice care vor promova pa -cea, ra]ionalitatea, bun\starea [i democra -]ia, în spiritul Iluminismului. Doar fructedulci. Între timp, speciali[tii constat\ un re -gres al democra]iei pe glob, o cre[tere aautoritarismului, un r\zboi extrem de pervers,în care toat\ lumea a ajuns în conflictcu toat\ lumea, cu totul ira]ional [ipurtat cu mijloace de neimaginat. Cât desprebun\stare... numele s\u este criza global\,structural\, sistemic\.{i atunci, nu e bine s\ fim ceva maitempera]i, mai echilibra]i? {i s\ ne între -b\m întotdeauna, cum ne îndemna H.-R.Patapievici, ce se pierde atunci când secâ[tig\ ceva?Octavio Ocampo:Sfântulbursa ideilor economice · bursÎnsemn\ri ie[ene23

ursa ideilor economice · burs24Nici Gates, nici Sachs nu se consider\deloc utopi[ti, ci reali[ti. Ei v\d realizat\,pâ n\ în 2025, o lume f\r\ s\r\cie extre -m\, datorit\ progresului tehnologic desi -gur. Vom realiza un surplus peste nevoileumane pentru întâia oar\ în istorie, un plusde avu]ie echitabil aranjat\. Profe]iile luiSachs ar reprezenta, de fapt, universaliza -rea capitalismului liberal. În comunism, elese chemau „svetloie budu[ ce ie”, adic\ „viitorulluminos”. Numai pre zen tul era me -reu searb\d.Promisiunile acestea nu au nimic religios,ele se bazeaz\ doar pe tehnologie.Este un mesianism f\r\ Mesia. De[i multereligii par s\ renasc\, [i m\ refer la isla -mism, daoism, hinduism [i chiar la uneleconfesiuni cre[tine, lor nu se atribuie niciun merit, de[i este cunoscut\ leg\tura dintreînv\]\turile lor de baz\ [i atitudinea fa -]\ de s\r\cie, de exemplu. Iar speran]a u -nora ca religiile s\ evolueze spre o versiunesau alta a liberalismului occidental se -cularizat nu e deloc întemeiat\. Asta sea -m\n\ cu prostia aceea fundamentalist\ alui Fukuyama privind „sfâr[itul istoriei”.Pare c\ cineva insist\ s\ credem c\ u -niversalizarea democra]iei liberale occidentalereprezint\ viitorul omenirii, formaei final\ de guvern\mânt, care va asigurapacea perpetu\ [i bun\starea în excespentru toat\ lumea, de data aceasta peba za vectorului tehnologic. Deci combate -rea s\r\ciei, combaterea schimb\rilor climatice,fericirea de-a dreptul, nu repre zint\o problem\ economic\, sau politic\,sau moral\, ci una tehnic\, o tehnic\ cene aduce lumina.Pe de alt\ parte, vedem un Occidentstagnant [i din ce în ce mai închis, cu problemedemografice mari, desacralizat [icare d\ impresia unui fin de siècle. În modcert, ei nu mai au r\spunsurile pentru pro -blemele omenirii. Nu este deloc clar c\ liberalismulva prevala în acest secol, [i as tase vede din declinul guvern\rii democraticedin diverse p\r]i ale lumii. Acum suntemanun]a]i c\ mai întâi trebuie întronat\Octavio Ocampo:ordinea [i abia dup\ aceea va veni vremealibert\]ii, ca în cazurile „prim\verii arabe”.Cu alte cuvinte, întâi avem nevoie de BigBruther, care s\ ne urm\reasc\ orice mi[ -care (exist\ tehnologie pentru asta [i e [ifolosit\). Apoi începe liberta tea...ColombaReligia dispare din Occident, e adev\ -rat, dar explodeaz\, ca [i r\zboiul, în mariregiuni ale lumii s\race. Reînvie dictaturipe alocuri, în timp ce în unele mari puteriemergente poate c\ necrologul comunismuluieste scris, dar ceea ce se dezvolt\Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:Însemn\ri ie[eneeste un capitalism autoritarist, neliberal,ce pare a avea mai mult succes decît variantaliberal\. Optimi[tii [i utopi[tii tehnologiciau început s\-[i anun]e victoria – pa -radoxal sau nu – tocmai cînd bruma deconsens politic, economic [i ideologic, realizatdup\ 1991, începuse s\ se erodezeOamenii au oscilat mereu între exaltare[i disperare, trecînd prin numeroasesitua]ii intermediare. Ast\zi, convingereac\ un deus ex machina va veni de pe internet[i ne va rezolva problemele poatesuci min]ile multora. Numai c\ eu tot nuv\d cum ni[te mijloace tehnice pot rezolvaproblemele grave, morale, politice, conomiceetc. cu care se confrunt\ umanitatea.Nu utopismul sau optimismul în sineconstituie problema, ci inadecvarea lorla realitate, lipsa unui atribut foarte dragacestor ilumini[ti, [i anume ra]ionali tatea.Credin]a în tehnologie nu poate deve ni,sub nici o form\, o cvasireligie. De ce?Pentru c\-i lipse[te emo]ia, de pild\. {imo- rala. {i dragostea...Hidalgo Miguelbursa ideilor economice · burs25

26Simona ModreanuSubiectivitate [i limbajPân\ la teza de doctorat cu acela[i titlua doamnei Raluca B\doi (Cluj), filosofia luiEmmanuel Lévinas, de[i în mod evidentle gat\ organic de problema transcen den -]ei, nu a fost privit\ din perspectiva novatoare[i dinamic\ a transdisciplinarit\]ii.De altfel, abordarea lui Lévinas pe linia su -biectului poa te p\rea paradoxal\, subiectulsituân -du-se de partea Eu-lui, adic\ alui Acela[i, a I dentit\]ii, or filosoful francezvizeaz\ o etic\ în întregime axat\ pe Altul,deci o hetero nomie absolut\ ce descentreaz\complet subiectul. Simptomatic, înacest sens, e [i fap tul c\, plecând de la Des -cartes, Lévinas îndep\rteaz\ de la începutCogito-ul pentru a pune ideea de infinitîn locul s\u.Lévinas a venit în filosofie cu dor de duh,cuvînt pe care autoarea îl introduce poetic[i oportun în analiza viziunii celui care, excedatde ra]ionalitatea steril\ a abord\riifi in]ei umane, s-a str\duit toat\ via]a s\caute [i s\ dezv\luie vocea Celuilalt [i ca -lea spre Altul. {i aceasta, printr-o per cep -]ie cu totul special\ a subiectivit\]ii, în caresubiectul, traumatizat de propria-i pre zen -]\, de propriu-i trecut, se „dezbrac\” de si -ne pentru a se oferi celuilalt, un subiect pu -ternic prin nea[ezare, prin fiin]area pe ca -le, f\r\ r\gaz, prin riscul asumat de a-[i pier -de orice autonomie sau certitudine, evo luândpe frontiera dintre sine [i anonimat.Ne afl\m în fa]a unei gândiri extrem desubtile [i armonice, greu de urm\rit în me -andrele multiplu determinate de conside -rente istorice, psihologice, ontologice etc.Raluca B\doi se pliaz\ întru totul petematica [i stilul gânditorului francez, pân\la identificare uneori, starea aceasta fuzio -nal\ nealterându-i îns\ spiritul critic [i discern\mântul,subliniind doar o afinitate e -lectiv\ autentic\. Pasiunea [i pl\cerea des -coperirii lui Lévinas îi permit s\ se apro -pie cu mult\ delicate]e [i fine]e de tulbu r\-toarea medita]ie asupra responsabilit\]ii,pe care o propune filosoful, mergând pâ -Octavio Ocampo:n\ la sacrificiul subiectivit\]ii pentru a permitesubstituirea sa cu cel\lalt, pe fondulunui dialog fertil cu spiritualitatea iudaic\,dar [i cu cea cre[tin\.Poate c\ cea mai evident\, de[i diafa -n\ [i greu sesizabil\ întâlnire dintre teorialévinasian\ [i transdisciplinaritatea în che -ia c\reia autoarea a ales s\ o citeasc\, st\într-un cuvânt esen]ial: trecerea, sau altfelspus, în trei prepozi]ii-prefixe definitorii:spre (sau chiar întru, am putea ad\uga ro -mâne[te), la Lévinas, trans, în sfera uneiLuminile Hollywoodului – James DeanÎnsemn\ri ie[ene

hermeneutici transdisciplinare, [i fragila darindispensabila punte a lui între, care s\reconcilieze Atena [i Ierusalimul. Pe a cestdrum al Ileit\]ii, al unei alterit\]i ne rostite,dincolo de Eu [i Tu, î[i situeaz\ Ra luca B\ -doi tentativa de restituire a unei îm preun\reflec]ii asupra subiectivit\]ii [i limbajului,înscris\ în demersul contemporan filosofic[i de fenomenologie a religiosului al unorautori precum Janicaud, Greisch sau Ste -phane Habib. Calea eu-lui se comunic\,dar niciodat\ integral, alunecarea „cuanti -c\” între rostire, nerostire, rostire incomplet\,indicibil [i t\cere constituind totatâ tea grade de în]elegere a limbajuluilévi na- sian, pe care autoarea le parcurgecu admirabil curaj.Acolo unde limbajul ra]ional [i intelectuldevotat logicii binare nu mai p\trund,p\trunde în schimb ter]ul tainic ascuns, celeag\ armonic tot ce pare discontinuu [ifragmentat.Cel\lalt ca neuitare a sinelui profund,cel\lalt ca incitare permanent\ la responsabilitate,tocmai prin fragilitatea [i vulne -rabilitatea sa. În esen]\, existen]a suferin -]ei celuilalt împiedic\ subiectul s\ se stabilizeze,s\ se „posede” integral [i statornic.Pentru ca eu s\ devin\ altul pentru sine,pentru introducerea acestei distan]e apa -rent desp\r]itoare, e nevoie – sus]ine [i ar -gumenteaz\ cercet\toarea – de o nou\ gramatic\,hr\nit\ de metodologia transdisciplinar\[i de o pluralitate de discipline cemerg de la studiul Torei la literatura rus\[i fizica cuantic\. Trupul, ca [i limbajul, de -vin un spa]iu de frontier\ între imanent [itranscendent, un ne-loc în care se inse rea -z\ discursul celuilalt.De fapt, cu ajutorul conceptelor [i me -todologiei transdisciplinare, Raluca B\doine dezv\luie, în toat\ splendoarea ei complicat\,]es\tura integratoare a aspira]ieic\tre totalitate. P\[ind mai întâi pe urme -le lui Husserl [i Heidegger, în capitolul I,autoarea ne demonstreaz\ c\ Lévinas nus-a mul]umit cu o asimilare a no]iunilor depentru sine [i dezapropriere de sine, ori -Însemn\ri ie[eneOctavio Ocampo:cât de seduc\toare ar fi, ci merge mai a -dânc, spre acel a-topos unde Infinitul poa -te investi chipul orizontal pentru a-i confe -ri verticalitate spiritual\.„Faptul de a se întreba [i a se interoganu suprim\ r\su cita îngem\nare a Ace lu -ia[i [i a Altuia în subiectivitate, ci trimiteMona Lisala aceasta. Este vorba de o intrig\ a Altuiaîn Acela[i, care nu echivaleaz\ cu o deschiderea Altuia în Acela[i.” (Altfel decâta fi sau dincolo de esen]\, Buc., Humanitas,2006, p.69)A ceast\ urm\ a prezen]ei Altuia, relie -fat\ de particula reflexiv\ se (alta decât27

imperso na lul se heideggerian), postuleaz\o distan ]are de sine, o luare în calcul asinelui ca fi ind Altul, reflec]ie ce aminte[teîn bun\ m\sur\ de un alt filosof francez,Jean-Paul Sartre, cu care, de altfel,Raluca B\doi are vechi afinit\]i, cu deosebireac\ la Sartre a cea „distan]\”marcheaz\ o ruptur\, o zon\ de neant, ceinduce o „grea]\” me tafizic\, în vreme cela Lévinas reprezint\ deschiderea c\treCel\lalt, cu tot poten ]ia lul de implica]iitragice presupus.Desigur, dincolo de inspiratorii sau afi -nii, pân\ la un punct, Husserl, Heidegger,Sartre, Lévinas apar]ine acelei tendin]e înfilosofia modern\ care face ca subiectivitateas\ depind\ de intersubiectivitate, otendin]\ cu numero[i reprezentan]i, întrecare Max Scheler, Martin Buber, FerdinandEbner, Gabriel Marcel sau Lev {estov. Înrepetate rânduri, Lévinas a avut confrun -t\ri teoretice amicale cu Gabriel Marcel [i,ceva mai pu]in amicale, cu Martin Buber.Ne-am fi a[teptat, ce-i drept, ca cercet\ toa -rea s\ nu treac\ peste acest aspect deo se -bit de important în reliefarea origina lit\ ]iigîndirii lévinasiene, mai ales c\ este profundlegat de logica ter]ului inclus. Sunt în -s\ foarte conving\toare apropierile, înlo gica afectivit\]ii creatoare [i contradictorii,dintre viziunile lui Lévinas [i a lui Ste -pha ne Lupasco (pe care le discut\ în ca pitolulII).În fapt, Lévinas este reticent în fa]a dialogului[i a schimbului paritar Eu-Tu, a în -tâlnirii pe picior de egalitate, a interschimbabilit\]iiîntre Eu [i Tu. Unei rela]ii de si -metrie care [terge toate diferen]ele el îi o -pune asimetria subordon\rii [i a în\l]i mii.Dup\ cum nici invocarea unui Tu absolut,etern, în care s\ comunice imensa comunitatede tu-uri nu-l atrage pe Lévinas, pen -tru c\ aceast\ stare fuzional\ abole[te distan]a– ireductibil\ în viziunea sa –, aceeaa ileit\]ii. A rezuma sistemul rela]ional u -man, în toate nuan]ele sale, la ecua]ia Eu-Tu, atât de drag\ celor doi gânditori, i separe lui Lévinas schematic\ [i reduc]ionis -t\, c\ci exclude ter]ul, f\r\ de care nu poa -te exista un „altul al celuilalt”, nici drepta -te, nici ordine social\, nici umanitate. Înprimatul Celuilalt rezid\ esen]a filosofieilévinasiene, al c\rei cuvânt-cheie este asi -metria. Eul se îndoaie [i se supune pentrua-i permite Celuilalt s\ existe [i s\ vad\. Îlv\d pe cel care m\ vede, subiectivitate spiralat\a retragerii în sine, cumva analog cumodelul lurianic al lui Tzimtzum, acea „îm -pu]inare” deliberat\ a luminii divine pentrua crea spa]iu luminii umane.28Octavio Ocampo:Evolu]ia omuluiÎnsemn\ri ie[ene

În viziunea rela]ional\ a lui Lévinas, sa -crificiul de sine e prezent în cel mai înaltgrad, cel ontologic, chiar dac\ nenumit ast -fel. {i chipul celuilalt, ca poart\ de intrarea alterit\]ii, devine hieratic, f\r\ tr\s\turiclare, în ciuda trecerii prin enigma femini -n\, pe care Raluca B\doi o cerceteaz\ cusenin\ minu]ie (în capitolele III [i VI). Unnea[teptat sprijin, dincolo de aproape obli -gatoriile referin]e la studiile lui Franz Ro -senzweig despre chip ca oglind\ divin\, îivine din partea lecturilor biblice cu totul a -parte asupra simbolismului corpului umanpe care le face Anick de Souzenelle, încare echilibrul rostirii complete în tradi]iaebraic\ e dat de deschiderea fiin]ei – masculin\în defini]ie – spre alteritatea femini -n\. Suflul ce anim\ [i d\ sens celor 22 deconsoane, masculine, ale alfabetului ebra -ic e Duhul sfânt al lui Dumnezeu, putereafeminin\ sacr\, pe care l-am putea apro -pia, în hermeneutica lévinasian\, de acelter] ascuns, ne-locul, vidul plin dintre sine[i sine, sau, la nivelul limbajului, dintre respira]iiletriadei Dire-Dit-Dédire. În acestpunct se situeaz\, de altfel, singura divergen]\major\ pe care o avem cu interpre -t\rile autoarei [i care porne[te chiar de latraducerea acestei triade. D-na B\doi op -teaz\ pentru Rostire-Rostit-Nerostit, oratât limba francez\, cât [i concep]ia îns\[ia lui Lévinas – desigur, în m\sura în carene e perceptibil\ – ne îndreapt\ mai degrab\spre formula Zicere-Zis-Dezicere, altreilea element fiind tocmai cel care, înperspectiva transdisciplinar\, une[te dezu -nind, afirm\ subiectul [i ileitatea în acela[itimp, contrazicând în duh ceea ce cuvântulfixeaz\ în liter\, nel\sând astfel subiectuluiposibilitatea deplinei coinciden]e cusine [i „obligÔndu-l” la neostoita g\zduireresponsabil\ a Celuilalt. {i, nu în ultimulrând, p\strarea forme lor de substantive verbaleutilizate de Lévinas, f\r\ înlocuirea ultimului(Dédire) cu un participiu trecut, decipasiv, subliniaz\ [i procesualitatea conti -nu\, trecerea, cur gerea ve[nic\ a t\cerii i -leit\]ii în cuvântul înscris temporar pe chip. Octavio Ocampo: DublulÎnsemn\ri ie[ene29

pe margini de carti-· pe margini-30Cornel UngureanuConstantin Cuble[an[i critica temperat\Cred c\. în ultimii zece ani. lui ConstantinCuble[an i-au ap\rut vreo 20 dec\ri (sau mai multe?), la edituri m\rgina[ecare difuzeaz\ greu sau deloc. Dou\zecisau mai multe? Antologii realizate cu studen]ii,cu doctoranzii, cu prietenii mai ti -neri, volume de proz\, monografii. Cerce -t\ri noi despre Pavel Dan, Liviu Rebrea -nu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion L\ncr\njan.Serii de studii despre eminesco -logi (zece? unsprezece volume?) foarte bi -ne articulate, dintre care cel pu]in unul (E -minescologi clujeni) bine aliniat percep -tel-or patriotismului local. Dac\ recitesccâteva dintre c\r]ile eminescologului, observdoar echilibrul paginilor [i nu, a[acum mi se p\rea odinioar\, raptul clujean.Fiindc\ îl a[eaz\ pe Eugen Todoran întreeminescologii clujeni, b\nuiam c\ arunc\un fel de privire superioar\ asupra valorilortimi[orene. Fiindc\, dup\ perioada încare fusese membru de seam\ al Cerculuiliterar de la Sibiu, au urmat anii clujeni: ze -ce (1946 – 1956) [i decisivi, mi se p\reamie, cei timi[oreni: cincizeci [i unu (1956– 2007). În anii timi[oreni [i-a publicatc\r]ile, [i-a ]inut cursurile care l-au a[ezatîntre eminescologii de seam\, [i-a formatdiscipoli. Judecând f\r\ grab\, observ\mc\ Eugen Todoran a fost format la [coalalui Dimitrie Popovici. A fost asistent al lui,a fost apropiat al lui. Studiile sale din RevistaCercului literar arat\ c\ [i-a f\cut u -cenicia de eminescolog la Dimitrie Po po -vici [i cea de filozof la Blaga. În 1956, cândajunge la Timi[oara, gândirea sa era în -chegat\, proiectul s\u cultural, cel elogi atde Tudor Vianu, încheiat. Cartea consacra -t\ eminescologilor clujeni se putea rotunjicorect prin prezen]a lui Eugen To doran.La prima lectur\, eram foarte departede judec\]ile lui Constantin Cuble[an dinEscale în croazier\. Constantin VirgilGheorghiu. Aveam rezerve mari fa]\ deOra 25, carte – ziceam eu – legat\ de unOctavio Ocampo:moment politic, a[a cum legate de intereseimediate fuseser\ alte c\r]i [i gesturiale scriitorului. Aveam (am) rezerve [ia-supra memoriilor sale: nu sunt legate deadev\rurile anilor patruzeci ai literaturii.Constantin Cuble[an î[i lucreaz\ volumulpornind de la o compara]ie important\:cea cu Panait Istrati: „Scriitor prolific,abordând cu dezinvoltur\ subiecte dintrecele mai variate sub aspoect tematic,Constantin Virgil Gheorghiu [i-a valorificat,cum pu]ini al]ii, biografia, atât în romanesau nuvele, cât [i în eseurile pe temereligioase. Experien]a sa de via]\ a devenitsursa principal\ de inspira]ie, demersuls\u fiind comparabil, din acest punctFire de argintÎnsemn\ri ie[ene

de vedere, cu al lui Panait Istrati”.Compara]ia schi]eaz\ o geografie literar\credibil\: „Dar dac\ cele dou\ lumipropuse în romanele lor sunt diametral o-puse – Panait Istrati aducând atmosferaunui Levant de coloratur\ dun\rean\, învreme ce Constantin Virgil Gheorghiu ofer\tot a[a, în halouri de balad\ [i legend\,vibra]ia unor tr\iri fruste în ]inuturile montane,p\duroase, ale nordului Moldovei, cusugestii dintr-un trecut miotologic..., acesteaau ca numitor comun un profund u- manism[i o net\g\duit\ (subsumat\) dragos -te de ]ar\, sub marca unui anume parfumexotic înv\luitor pentru destinele fabuloa -se ce se împlinesc sau se ruineaz\ aici, în -tr-un spa]iu mioritic...” În toate ar fi vorba,scrie Constantin Cuble[an, de o mis -tic\ de natur\ cre[tin\. Opera inegal\, u -neori tezist\ a lui Constantin Virgil Gheor -ghiu ar trebui recitit\. Constantin Cuble -[an a citit-o în întregime, a[a cum i-a cititpe scriitorii ardeleni, despre care a scrispagini mereu citabile. Volumul consacratnuvelisticii lui Rebreanu apar]ine unor c\r]iesen]iale pentru în]elegerea lui Rebreanu(certific\, într-o not\ e[uat\ pe ultima copert\a c\r]ii, Nicolae Gheran). ConstantinCuble[an se opre[te asupra operei de ti ne -re]e, cea scris\ în limba maghiar\, [i asuprafelului în care trece Rebreanu de la prozaîn limba maghiar\ la cea în limba ro -mân\. Schi]ele celebre a lui Rebreanu suntpuse în valoare cu o energie de bun ardelean,rela]ia lor cu operele mari ale scriitoruluie realizat\ de un cititor fidel a luiAgârbiceanu, Pavel Dan, L\ncr\njan. Tre -buie s\ subliniem c\ autorul a scris despreL\ncr\njan un studiu citabil, întrutotul recuperatoral operei scriitorului care arestatuie la Alba Iulia.Profesor de literatur\ la Universitateadin Alba Iulia, scriitorul a elaborat un num\rde c\r]i în care spiritul locului e viu, iaranii [aizeci ai începuturilor sale î[i au ecoullor.Precum vedetele prozei de la înce putulanilor [aizeci, Constantin Cuble[an scrieÎnsemn\ri ie[eneOctavio Ocampo:Miracolul trandafirilorproze scurte, schi]e în care „fotografiaz\”lu mea din preajm\. Uneori fuge din peri -metrul marilor ardeleni ca s\ transcrie, lapersona întâi istoriile navetistului. În autogar\e una dintre schi]ele care ]ine mintePro[tii rebrenieni, dar nu uit\ a folosi,cu încredere, persoana întâi. Între ]\ranii[i marginalii locului, autorul r\mâne profesorde literatur\:„Dup\ câteva minute îmi amintesc decartea pe care o am în saco[e. Un fel dejurnal al lui Eugen Ionescu, scris în 1986la castelul din Le Rondon – o cas\ de o-dihn\ a oamenilor de teatru francezi – unde[i-a petrecut cu so]ia toat\ vara, s\rb\-torind jum\tate de secol de c\snicie”. Fiindc\Eugen Ionescu mediteaz\ la b\trâne]e,trebuie ca [i naratorul s\ cugete lab\trâne]e: „Peronul a r\mas pustiu. Cursaa plecat. Pân\ la urm\toarea, mai sunt vreotreizeci de minute...” Treizeci de minutenici n-ar fi atât de mult, cei ai lui Rebreanuo duceau mai r\u. Dar personajele lui Rebreanunu-l citiser\ pe Eugen Ionescu.Ar mai trebui scris despre c\r]ile studen -]ilor lui Constantin Cuble[an de la AlbaIulia – despre fidelitatea [i ini]iativele lor.Poate alt\ dat\.pe margini de carti-· pe margini-31

32George BanuSemn\turi urbane,graffiti-uri culturaleSemn\turi rebeleCu to]ii am fost martorii acestui martiral zidurilor pe care l-au impus autorii degraffiti, a c\ror pasiune se afirma prin a -gresiunea vizual\, ca [i prin dificultatea ascensiunilorpe margini de poduri sau aco -peri[uri de blocuri. Ei aplicau la scara ora -[ului proiectul expresionismului american,formulat de Jackson Pollock: ceea ce erala el all over de atelier, toat\ pânza pictat\,acum se extindea [i generaliza la scara ur -ban\. Ne-a agasat aceast\ interven]ie siste -matic\ „dincolo de sens", cum spunea ce -lebrul psihanalist Daniel Sibony, aceast\deflagrare vizual\ ce ezita `ntre gest de revolt\[i expresie plastic\. Prezen]a ilicit\,ilegal\ [i absurd\ a graffiti-urilor s-a impusca o practic\ anonim\, ca o expresie gene -ra]ional\ comun\, motivat\ prin acela[i a -petit de prezen]\ polemic\, dar totodata demanifestare estetic\. ~ndeosebi in forma te -le mari, pe suprafe]e extinse, autorii degraffiti atestau, adesea, o flagrant\ voca]ieartistic\. Culori intense, contururi precise,organizare sigur\ a planurilor... Exist\ genii[i printre pira]ii zidurilor.Practica rebel\ care a marcat re]eauaurban\ afirmând o pulsiune agresiv\, compensatade gestul polemic al graffiti-urilor,a cunoscut o deplorabil\ convertire „oficia -l\", ca [i cum astfel autorit\]ile culturale des -copereau o posibilitate de a decora ora[ul.Ceea ce deranja se convertea in recupera -re [i, astfel, insitu]ional programate, s-aumultiplicat securizante imagini `n trompel'oeil ale ora[ului: gopodine ce deschid fereastra,pensionari comod instala]i, copiifugind dup\ o minge. Ele propun idile urbaneacolo unde graffiti-urile erau gesturide opozi]ie, dezv\luiau r\ni sau formulauamenin]\ri. Ca [i teatrul de strad\, odini -oa r\ disident, redus azi la manifest\ri [i ani -ma]ii culturale strict programate, am asistatla tentativa de a recupera [i domestici gestulanarhic al autorilor de graffiti.Mai pasionant\ se impune apari]ia re -cen t\ a unor tineri arti[ti clandestini, Ban k -sy, care abandoneaz\ anonimatul [i devinfiguri emblematice ale artei urbane. Artstreet. Ei sunt expu[i chiar `n mari muzee[i, de curând, colec]ionari fanatici au decupatbuc\]i de zid pentru a recupera opereleOctavio Ocampo:ce, legal, apar]in nu artistului, ci celui caree proprietar al imobilului. Scandal explicabilprin faptul c\ pictura mural\ `n spa]iulpublic r\mâne interzis\, deci autorul nu-[ipoate asuma opera decât cu riscul uneisanctiuni financiare sau chiar a unei maidrastice penalizari juduciare. Oficial, el poatefi deposedat de oper\, f\r\ a i se acordaartistului urban nici un drept de interven]ie,nici o recompens\. Numele doar i se p\streaz\...consolare onomastic\.~n aceste interven]ii grafice explozive,se insereaz\ [i o alt\ pratic\, demult utili -zat\ de pictori, c\reia Michel Butor i-a consacrato carte celebr\: Cuvintele in pictu -r\. Autorii de graffiti de ast\ dat\ dep\[escabstrac]ia cromatic\ [i introduc texte, uneorifiguri. Opera le devine enun]iativ\ sau,uneori, chiar figurativ\. Pe un zid identifi -c\m portretul unui cânt\re] adulat sau cari -catura unui om politic detestat. Alt\dat\mute, graffiti-urile acum vorbesc... [i auto -Gautama SiddarthaÎnsemn\ri ie[ene

ii chiar instaureaz\ un debut de dialog. Ci -tesc undeva o prim\ propozi]ie: „Poli]ia epeste tot", [i, mai jos, un r\spuns: „Din]iiscrâ[nesc". Pe alt perete descop\r: „Via]ae altundeva", titlu al unui celebru roman deMilan Kundera. Altundeva: „Tutunul ucide`ncet" [i replica comic\ intervine: „Ne bucu -r\m, nu ne gr\bim". Graffiti-urile instaurea -z\ astfel o socialitate urban\ cu autori [i ci -titori, o socialitate nu doar simplu ludic\, cipolemic\, expresie a unor pozi]ii cenzurate,pe care presa nu le poate formula: „Ba sa -rabia e a noastr\", citim pe zidurile bucu -re[tene. Discurs difuz, diseminat, discurs alzidurilor devenite elocvente. F\r\ semna -tur\, ele fac public\ o idee politic\, o con -vingere social\ sau, ca pe alte vremuri, oiubire personal\. Ignor\m autorul, dar `i se -siz\m enun]ul! Cine sunt ace[ti solda]i aiumbrei, ace[ti mesageri ai revoltei? Ano -nimi sau la marginea anonimatului, ei isipun amprenta pe fa]ada ora[ului [i, `n felullor, o fac discursiv\, dar, mai ales, inscriu di -agrama plastic\ a unei genera]ii ce nu angajeaz\revolta, dar o anun]\. Perspectivasubteran\.Semn\turi culturaleLa Paris, pe Quai Bourbon, m\ oprescde fiecare dat\ `n fa]a unei pl\ci, aproapeanonim\, care desemneaz\ casa unde a lo -cuit Camille Claudel, personaj recent des -coperit [i reabilitat, artista de geniu tr\da -t\ de doi b\rba]i care, `mpreun\, au dis -trus-o [i exilat-o `n propria-i ]ar\, AugusteRodin, maestrul, [i Paul Claudel, fratele.Dincolo de marcajul identitar al locului, m\atrage o fraz\ extras\ din scrisoarea tine -rei artiste: „Il y aura toujours quelque cho -se d'absent"/„ne va lipsi intotdeauna ce -va". ~mi invit prietenii s\ descopere placa[i citesc textul ca echivalentul unui res pec -tabil graffiti cultural. De ce `ns\ m\ oprescdes `n fa]a acestei pl\ci devenit\ canonic\pentru mine? Nu atât pentru Camille Clau -del, cât pentru cuvintele ei: „Il y aura toujoursquelque chose d'absent", aceasta-ifraza de care placa r\mâne indisociabila.Însemn\ri ie[eneOctavio Ocampo:Fraza luptelor crea]iei care nu se pacific\nicicând, ci [i `[i reactiveaz\ efortul pe fondde permanenta decep]ie. „J'y arriverai unjour" spunea, optimist, marele regizor Pa -trice Chéreau, „il y aura toujours quelqueLocomotivachose d'absent" – `i r\spunde lucid Camil -le Claudel. Cuvintele de dincolo de marmurapl\cii de pe Quai Bourbon le port cumine. Cuvinte pentru o via]\! Testamentulunei iremediabile „absen]e" e mo[tenirea33

34Octavio Ocampo:l\sat\ de Camille Claudel la Paris `nainte dea fi inchisa treizeci de ani `ntr-un azil avig -nonez. Ie[ire din lume, absen]\ definitiv\!Dintotdeauna am iubit pl\cile memori -ale, `n fa]a c\rora m\ opresc [i, evidentnatural, le asociez ora[ului pe care-l vizi -tez. La Floren]a, [i azi, `mi rememorez inscrip]iadin fa]a Palatului Pitti, care-mi permiteas\ aflu, acum treizeci de ani, c\ a co -lo Dostoievski a scris Idiotul, la Paris [tiuPatronul oamenilor str\ziicasa, de pe rue Richelieu, unde Stendhal,`n optsprezece zile, [i-a redactat precipitatRo[u [i negru, la Baden-Baden – unde Ce -hov a murit, iar la Nisa hotelul unde a scrisactul III din Trei surori... {tiu unde au statla Paris, rue des Beaux-Arts, Borges si Os -car Wilde, unde a locuit Mickiewicz, undea murit Voltaire [i unde, vis-à-vis de Luvru,Racine `[i compunea operele, nu-mi e str\-in palatul secret, rue François Miron, un -de Mozart [i-a petrecut vizita nefericit\ laParis, iar la Vene]ia m\ opresc `n fa]a altu -ia, unde Wagner, `nso]it de Cosima, [i-a de -s\vâr[it o parte din Tetralogie, la Bucu re[ti[tiu unde au stat Barbu [i Minulescu, la Si -biu – unde a `nv\]at Cioran [i unde s-a ad\ -postit Eminescu, sufleor in trupa nomad\ alui Mihai Pascaly, la Bucure[ti unde isi re -dacta editorialele pentru Timpul, la Mosco -va – unde a fost arestat Meyerhold [i undei-a adapostit Eisenstein arhivele, la SfântulPetersburg – unde s-a refugiat Dostoievskidup\ moartea fiului s\u [i unde Pu[kin si-aredactat ultimele versuri, la Praga – undest\ tea Kafka..., [tiu chiar unde se aflau a -partamentele lui d 'Artagnan vecine cu a -telierul lui Picasso, unde e casa lui Eliade laLisabona – un prieten a fotografiat-o pentrumine – sau cafeneaua lui Pessoa, m\r -ginit\ de o statuie familar\. {tiu unde ti -neri voluntari au murit pentru eliberareaParisului, unde revolu]ionari au fost impu[ -ca]i... {tiu... [tiu... unde copii evrei au fostaresta]i [i masacra]i.Pl\cile memoriale sunt echivalentul unorgraffiti nu de rebeliune, ci de amintire, insemnece fixeaz\ memoria eroilor [i a gesturilorexemplare pe tapiseria ora[elor. Cândle travers\m, descoperim gra]ie lor numesau drame, cu protagoni[ti respectabili,dar, uneori, [i figuran]i vanito[i – prezen]alor e grotesc\ `n acest panteon dispersat –ne amintim r\zboiul [i `i identific\m rav a -giile, aflam care au fost monumentele cedemult s-au [ters de pe harta urban\ saulocurile crimei. Garffiti-urile culturale schi -]eaza episoade ale memoriei urbane. ~nfa]a casei mele, citesc pe o plac\: „Aici astat ducesa de Lamballe ucis\ la Revolu ]ie"– `nainte i s-au t\iat sânii, iar câteva zeci demetri mai departe, regulat, m\ opresc infa]a pl\cii ce aminte[te c\ de acolo au fostridica]i 60 de copii evrei. Pl\cile `nscriu a -vatarurile [i performan]ele ora[ului. Ca laIa[i, unde descop\r, gra]ie uneia dintre ele,locul pogromului. Ora[ul cu eroii, reu[ite -le [i tragediile sale `[i inscrie astfel pe pe -re]ii identifica]i `ntreaga-i biografie.Însemn\ri ie[ene

Semn\turi de proximitateExist\ `ns\ [i semn\turi discrete, mo -deste, ce umanizeaz\ locurile f\r\ a cultivaprestigiul unor prezen]e sau tragedia unorevenimente, semn\turi de proximitate. ~nparcurile americane, le descoperim des,c\ci fiecare familie `[i `nscrie numele pebanca oferit\ gr\dinii sau pe marginea u -nei fântiâni pe care a construit-o. La Bu -z\u, era caligrafiat stângaci numele celuicare a donat o sum\ pentru a `nconjura cuun mic trotuar Biserica Banului. {i acestesemn\turi au sensul lor: ele atest\ dorin]aunor personaje f\r\ aur\, nici renume dea ameliora via]a urban\ [i totodat\ de a-[idepune amprenta onomastic\.Graffiti-urile revoltei [i pl\cile culturalesunt variantele distincte depuse pe harta o -rasului. Cele dintâi pentru a se asuma ca e-femere, pulsionale [i anonime, celelalte pentrua reaminti cine a participat la constitu -irea identit\]ii sale `n timp.Primele co besc despre prezent, celelaledespre tre cut. Com plementre, ambele suntnecesare. Pl\cile de proximitate, `ntre a -ces te dou\ extreme, prezerv\ [oapta discret\a unor mode[ti lo - calnici. Pe toate,`mpreun\, le iubesc.P.S. De ce, oare, oficialit\]ile românenu se preocup\ pentru a plasa pl\ci me -moriale pentru a indica, la Paris, adreselelui Brâncu[i, Cioran, Ionescu sau Eliade.Exista doar una consacrat\ Annei deNoailles. dar a disp\rut. ~mi lipse[te.Octavio Ocampo:Însemn\ri ie[eneFlota35

pensula şi dalta · pensula şi da36Corneliu OstahieRomeo Liberis – un liricdecorativ şi picturalApropiindu-se u[or-u[or de momentulîmplinirii a [ase decenii de via]\ (s-a n\s -cut în data de 20 decembrie 1955), prilejcu care [i cariera sa artistic\ se va rotunjila 35 de ani de activitate, Romeo Liberiss-a ales cu „performan]a” de a nu-[i fi pu -tut trece în palmares pân\ în clipa de fa]\nici m\car o singur\ expozi]ie personal\.În schimb, a expus al\turi de diverse gru -puri de pictori [i graficieni de-a lungul [ide-a latul continentului european [i chiardincolo de hotarele acestuia: la Bucure[ti[i Bu[teni (România), la Chi[in\u (Republi -ca Moldova), la Evora (Portugalia), la Ly on(Fran]a), la Barcelona [i Cadaques (Spania),la Torino (Italia), la Copenhaga (Da -ne marca), la Miscolk (Ungaria), la Kanagawa(Japonia). Explica]iile sale referi toarela aceast\ aparent\ ciud\]enie se cantoneaz\,de regul\, în zona justific\rilorconjuncturale, ce incrimineaz\ în specialcheltuielile mari necesare organiz\rii uneiexpozi]ii (chirie, utilit\]i, materiale pro mo -]ionale, protocol etc.), greu de suportat deunul singur (în cazul s\u, cel pu]in), dar acceptabileatunci când ele se împart echi ta -bil între mai multe persoane. Fire[te, neputem mul]umi [i cu astfel de motive, invocateuneori mai mult pentru a îndreptadiscu]ia în alt\ direc]ie decât pentru a a du -ce o real\ clarificare a problemei, cum, pede alt\ parte, putem încerca s\ afl\m unr\spuns ceva mai plauzibil, str\duindu-nes\ în]elegem temperamentul artistului [imodul s\u de a se raporta la colegii debreasl\ [i de genera]ie prin intermediulanumitor afinit\]i tematico-stilistice [i al u -nor modalit\]i specifice de comunicare.Din aceast\ perspectiv\, cred c\ nu întâmpl\torRomeo Liberis a adunat în juruls\u, începând de prin 2007-2008, maimul]i pictori [i graficieni, pe care i-a convinss\ expun\ împreun\, conformându-seunor rigori comune de ordin tematic. S-an\scut astfel un grup cu personalitate ar -tistic\ multipl\ care, chiar dac\ a fost „bo -tezat” abia recent, cu numele de „Opus”,fapt ce a consfin]it trecerea de la o identi -tate difuz\ la una coerent\ [i indubitabil\,a reu[it s\ fac\ oarece vâlv\ prin manifest\rilesale expozi]ionale: „Ipostaze florale”(Galeria „Simeza”, Bucure[ti, 2008);„Calul” (Galeria „Apollo”, Bucure[ti, 2009);„Copacul” (Galeria „Silva”, Bu[teni, 2010);„Casa I” (Galeria „Simeza”, Bucure[ti,2012); „Casa II” (Galeria „Elite Prof Art”,Bucure[ti, 2013). Num\rul celor care sestrâng la „chemarea” lui Romeo Liberis a -tunci când vine vorba s\ se organizeze unnou eveniment de genul celor amintite maiÎnsemn\ri ie[ene

sus difer\ de fiecare dat\, îns\ exist\ [i unnucleu constant al grupului, alc\tuit dinIon Panaitescu, Ion Vi[an, Vladimir Ene,Maria Rodica, Ioan Oratie [i Mircea Nechita.Din simpla enumerare a titlurilor expozi]iilorde pân\ acum, rezult\ c\ acestorplasticieni le sunt dragi [i cât se poate defamiliare subiecte legate, în primul rând, denatur\ (universul vegetal [i cel al anima -lelor) [i de ambientul domestic, în aceast\zon\ intervenind [i singura „constrânge -re” de care ei trebuie s\ ]in\ seama în e -ventualitatea în care urmeaz\ s\-[i reu -neasc\ lucr\rile în vreo galerie de art\, a -legerea modurilor de tratare stilistic\ [i atehnicilor de execu]ie r\mânând la latitu -dinea fiec\ruia. Evident, Romeo Liberis,în calitatea sa de ini]iator [i lider informalal grup\rii, nu face excep]ie de la acestere guli nescrise, crea]ia sa urm\rind constanto tematic\ similar\ celei despre careabia am vorbit, tematic\ transpus\ în lu -cr\ri propriu-zise prin intermediul unei variet\]iimpresionante de metode [i proce -dee tehnice de exprimare plastic\: pictur\în ulei pe pânz\, desen în creion clasic [ic\rbune, desen colorat, acuarel\, mezzotinto,litografie, tehnici mixte (gravur\ + de -sen + culoare + schlagmetall) etc.Un „epigonism” asumatÎnc\ de pe vremea când era elev înprimul an de liceu, Romeo Liberis [i-a do -rit cu ardoare s\ urmeze sec]ia de grafic\a Institutului de Arte Plastice „Ni colaeGrigorescu” din Bucure[ti. Numai c\, a -tunci când a ajuns s\-[i depun\ do sarulpentru concursul de admitere, soco tealasa nu s-a mai potrivit cu rezultatul evalu\rii[anselor de reu[it\. La grafic\, la fel ca lapictur\, erau disponibile doar câteva lo -curi, asaltate de zeci de candida]i. A[adar,slabe speran]e s\ se vad\ trecut pe listace lor admi[i. În consecin]\, s-a reorientatspre „Textile”, sec]ie la care a intrat [i înca drul c\reia a studiat tapiseria, dar [i altearte din sfera de referin]\ a „decorative -lor”, sub îndrumarea Teodorei Stendl. Astanu a însemnat nicidecum renun]areatotal\ [i definitiv\ la ]elul s\u, anume acelade a face grafic\. Având-o ca aliat pe profesoarasa, care î[i îndemna studen]ii s\nu se concentreze exclusiv pe un anumitsegment stilistic sau mijloc de exprimare,ci s\ încerce o diversitate cât mai mare deabord\ri plastice ale diferitelor teme [i su -biecte (dând ea îns\[i în aceast\ privin]\un exemplu greu de trecut cu vederea – apracticat la nivel de excelen]\, al\turi deta piserie, pictura [i grafica de [evalet, car -tea-obiect, diverse alte genuri decorative),Romeo Liberis frecventa cât putea de desatelierul de gravur\ al Uniunii Arti[tilorPlastici din strada Speran]ei, un loc în ca -re nu numai c\ a deprins aproape pe contpropriu tehnicile esen]iale de care se va slu jiîn viitoarea sa carier\ de grafician, dar a[i întâlnit ocazional sau a cunoscut te mei -pensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri ie[ene37

pensula şi dalta · pensula şi danic o serie întreag\ de arti[ti plastici importan]i,printre care sunt de amintit Ilea -na Nicodim, Ion Panaitescu, Nicolae S\f -toiu, Marcel Aciocoi]ei, Teodor Hrib. Lorli se adaug\ [i câteva nume intrate întretimp în legend\: Marcel Chirnoag\, Octa -vian Penda, Traian Filip [i Valentin Popa.Dup\ terminarea facult\]ii, f\r\ a uitalec]ia oferit\ de studiul tapiseriei (în defi -nitiv, aceasta din urm\ nu este altceva de -cât pictur\ transpus\ altfel pe pânz\ decâtcu pensula sau cu]itul), dar renun]ând lamaterializarea ei în fa]a gherghefului, ar -tistul s-a apucat serios de grafic\ [i de pictur\.Analizând acum cele dou\ modalit\]ide exprimare predilecte, din perspectivatimpului care a trecut [i care a condus inevitabilla acumularea unui num\r semnificativde lucr\ri, vom putea constata cuu[urin]\ c\, în vreme ce grafica lui RomeoLiberis a evoluat pas cu pas, ca s\ spuna[a, din lucrare în lucrare, f\r\ a manifes -ta tendin]a de a se structura în cicluri tematiceori stilistice, pictura lui, mai omo gen\[i mai compact\, s-a aflat constant subcupola estetic\ a unui suprarealism echilibrat[i difuz, identificabil [i definibil ca a -tare undeva între poetica picturii fla mande,cu amprenta ei ap\sat\, de un realismultrapregnant, aproape neverosimil [i bulversantasintax\ compozi]ional\ a lui SalvadorDali. Pe de alt\ parte, dac\ lu\m încalcul tenta hiperrealist\ [i implicit acurate]eatu[elor care separ\ elementele imaginiicu o precizie de bisturiu, ambele specificelucr\rilor de acest gen, gândul ne du -ce în mod automat la René Magritte, im -presia de crea]ii grafice realizate cu mij -loacele picturii în ulei devenind mai multdecât evident\.Atmosfera pânzelor lui Romeo Liberis,fie c\ este vorba de portrete, naturi stati -ce, naturi statice integrate în peisaje saudiverse alte compozi]ii mai mult sau maipu]in marcate de hazardul dirijat pus la lu -cru de propria fantezie. este una u[or stranie,a[ezarea straturilor succesive de gla siuripeste modeleul ini]ial contribuind pealocuri la scoaterea în eviden]\ a unor detaliice par a se situa în mod deliberat înafara logicii interne care asigur\ coeren]aimaginilor. Astfel de mici „împrumuturi”ce amintesc de tehnica flamand\, al\turi deintuirea corect\ a principiilor ce stau la ba -za manipul\rii diferitelor componente alerealului, în a[a fel încât acestea s\ se poa -t\ agrega într-un conglomerat vizual completautonom în raport cu reperele nor ma -38Însemn\ri ie[ene

lit\]ii [i ale firescului, imprim\ acestei picturio not\ de „epigonism” asumat, a c\ -rui miz\ nu rezid\ neap\rat în accedereala o expresie plastic\ v\dit original\, câtmai degrab\ în validarea unui exerci]iu devalorificare postmodern\ a unor influen]ecare s-au mulat perfect pe conforma]iasensibilit\]ii creatorului ei.O expozi]ie c\reia i-a sosit timpulRevenind la grafica lui Romeo Liberis,trebuie eviden]iat faptul c\, în func]ie detehnicile utilizate, aceasta i-a permis [i îipermite în continuare exprimarea nuan -]at\ a poten]ialului s\u artistic prin mobilizareaselectiv\ a resurselor de care dis pu -ne atât în ceea ce prive[te fundamentareaestetic\ a viziunii stilistice proprii, cât [ira finamentul execu]iei practice. Nu în pu -]ine cazuri, artistul se poate l\uda cu ob]i -nerea unor veritabile performan]e în pla - nulsubtilit\]ii cu care reu[e[te s\-[i compu n\[i s\-[i realizeze efectiv lucr\rile. A cest lu -cru este vizibil mai ales atunci când lucrea -z\ în a[a-numita manier\ neagr\, spec ta -colul griurilor valorice rezultate fiind de-adreptul impresionant. Atras, a[a cum spu -neam, de universul floral [i de lumea animalelor,artistul sublimeaz\ în multe dintre crea]iistructuri vegetale, siluete de cai a fla]iîn mi[care impetuoas\ ori de p\s\ri exoti -ce evoluând deasupra apelor deltaice înmetafore ale fragilit\]ii, elegan]ei [i zbo ru -lui care fac vizibil\ o component\ liric\ robust\[i consistent\ a discursului s\u plas- tic.La fel de interesant\ mi se pare a fi [io alt\ caracteristic\ a unora dintre lucr\ri,care const\ în tendin]a de a cupla mani e -ra decorativ\ de tratare a compozi]iilor cucea pictural\, modalitate de lucru neagre -at\ de regul\ de c\tre arti[ti, întrucât poa -te conduce, când m\iestria celui ce ape -leaz\ la astfel de strategii nu este des\ vâr -[it\, la apari]ia unor zone de inflexiune [ichiar de ruptur\ stilistic\. Nu a[a stau lucrurileîns\ atunci când vine vorba de R -meo Liberis, decorativul [i picturalul aflân -du-se sub peni]a [i sub pensula lui într-ore la]ie de simbioz\ perfect constituit\, cualte cuvinte alc\tuind un tandem organic,ale c\rui oscila]ii rafinate din planul percep]ieivizuale nu fac altceva decât s\ intensificeexpresivitatea imaginii.Unitar\ [i divers\ în acela[i timp, pede plin matur\ din perspectiv\ stilistic\, o -pera lui Romeo Liberis merit\, cred eu, s\fie în sfâr[it adunat\ pe simezele unei expo -zi]ii personale [i, deopotriv\, prin interme -diul reproducerilor, într-un album de art\,mai ales c\, în urma vandaliz\rii, prin anii2003-2004, a atelierului de gravur\ alU.A.P., în care a lucrat câ]iva ani buni, depe urma unei p\r]i deloc neglijabile a cre -a]iei sale n-au mai r\mas decât m\rturii fo -tografice.pensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri ie[ene39

controverse · controverse · co40Adrian Dinu RachieruO istorie politic\ a literaturiiromâne postbeliceMarin Preda,`ntre „paricid“ [i bovarism (4)„Scriu. Ce s\ fac? E prea târzius\ mai înv\] altceva.”(Marin Preda)Omul predist, având revela]ia fiin]ei(care, implicit, conduce la o moral\) [i în -v\]ând moartea, nu poate accepta aceas -t\ nivelare. Fire[te c\ ideea dispari]iei, o -dat\ con[tientizat\, îl [ocheaz\ [i îl „tre-ze[ te”; el descoper\, a[adar, „complicita-tea” vie]ii [i a mor]ii, cite[te intrigat semnele[i intr\ în alarma sim]urilor, e încercatde „mu[c\tura dureroas\ a regretuluide a muri”. Devenind, astfel, moral, el areîn fa]\ o nou\ dilem\: face loc, în con [ti-in]\, acestei nega]ii sau, luptând cu ideea,accept\ în cele din urm\ moartea tot ca unfenomen al vie]ii, potolind vanit\]ile smin -tite ale celor vii. Indiscutabil c\ nelini[teathanatic\ sau ceea ce un E. Morin numea„traumatismul mor]ii” risipe[te senin\ ta tea.Groaza mor]ii se insinueaz\ [i Niculae, depild\, uluit, cutremurat, se întreab\: „De cene mai na[tem dac\ trebuie s\ murim?”(Morome]ii, II, 57). Exist\, desigur, ref u giulîn boal\, t\cere, somn; ori proiectul mor]iivoluntare, „[oapta de sinucidere”. Dar unStancu al lui St\ncil\, urlându-[i dispera -rea, vrea s\ [tie când se va produ ce des -p\r ]irea. Spaima de moarte, „ames-t ecat\printre treburile noastre”, ne arunc\ în ce -ea ce Preda numise „blestemata chestiuneinsolubil\”. De aici [i pân\ la melancoliadeta[at\, provocând medita ]ia, îmb\rb\ -tând exerci]iul reflexiv e cale lung\. Râv -ni ta senin\tate primitiv\ se dizol v\ în con -[tiin]a finitudinii. A medita moar tea înseam -n\ a o accepta ca o condi]ie na tural\ oria o învinge prin medita]ie (9, 46).Un Petrini în]elege c\ „via]a înseamn\[i moarte”; iar sec\tuirea erosului pro voa -c\ moartea sufletului, care, inevitabil, oaduce pe cea fizic\. [i pictori]a Simina afl\în stimulul erotic energii secrete într-o vre -me în care moartea „îi d\dea târcoale”.Protagoni[tii se elibereaz\ de spaimele li -mitei, regenerându-se prin Eros [i refugiin -du-se în crea]ie. Ei descoper\ stigmatul degrad\rii[i în]eleg c\ e[ecul sau desp\r]irileOctavio Ocampo:sunt repeti]ii ale mor]ii. Un Pe -trini scriind, convins c\ experien]a sa poate sluji [i altora,în seam n\ [i refuzul unei a[aziseso lu]ii de împ\care, întor -când, de fapt, „spatele la lu -me”. Via ]a e promis\ mor]ii [i„dulcea ispit\”, des f\cându-nede iluzii, înseamn\ accepta realimitei. Medita]ia [i crea]ia, spun eroii luiPreda, înving thanaticul. [i Niculae, ins f\ -r\ voca]ia puterii, crede în for]a magic\ acuvintelor biciuind con[tiin]a. Dar consta -t\ c\ puterea-scop invadeaz\ eticul, c\ absurdul,dezl\n]uit prin triumful „ra]iunii vi -tale” (logica Istoriei), surclaseaz\ „ra]iuneapur\” (lumea valorilor). Încât, provocat laconfesie, va recunoa[te: „m\ simt str\in deceea ce a ie[it”. Puterea exterioar\, agre -s iv\, altereaz\ Eul [i perverte[te Idealul.R\mâne ca protagonistul s\-[i înving\ de -cep]ia [i s\ ob]in\ „eternitatea prin idee”.Doi b\trâniÎnsemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:Marlene Dietrich

Adic\ s\-[i men]in\ integritatea con[tiin]eiumane [i, prin Petrini, confruntat cu sensulstr\in al Istoriei, s\ descopere esen]avie]ii: „s\ te bucuri c\ tr\ie[ti“. La înde mâ -na insului r\mân speran]a [i crea]ia; via]aîn istoria „suferit\” ne conduce spre în]e -legerea istoricit\]ii esen]iale, spre triumfulcon[tiin]ei. Deviza eroilor lui Preda st\ înefortul de a-[i în]elege timpul ner\bd\tor,ie[it din matc\.Om incomod, st\pânit de febrilitate interogativ\,cutreierat de „nelini[te poe ti -c\” (cf. Monica Spiridon), atât în rela]ia culumea, cât [i cu propria-i oper\, Marin Pre -da a recunoscut nevoia de utopie, convertit\în terapia crea]iei ca destin. Fiecare,observa marele scriitor, „are din na[teredreptul la crea]ie spiritual\”. Iar omul predist,[i el „subt vremi”, se încrede în sabiaspiritului. S\ nu uit\m c\, potrivit lui Ber -diaev, prin crea]ie sporim lumea; în\l]areaprin crea]ie ne elibereaz\ de „presiunealumii” [i devine act ontologic, desc\tu[ândspiritul. Omul, a[adar, tr\ie[te într-o perpe -tu\ zi a opta [i, pe m\sura deplin\t\]ii saleteandrice, confirm\ dobândirea libert\]iifa]\ de lume. Crea]ia, ne asigura acela[i Ber -diaev, este prin esen]a ei solu]ie. Ma rinPreda nu a gândit altfel [i omul predist areapetit demiurgic.„Legea reculului” urm\re[te, aproapef\r\ excep]ie, posteritatea imediat\ a scriitorilor.Ca [i alte mari nume, cucerind O -limpul literar, Marin Preda nu se bucur\ deo posteritate lini[tit\. Ceea ce nu e delocr\u, confirmând longevitatea operei. Su -pus\ unor rechizitorii aspre, orbitând pe otem\ b\t\torit\ de aceast\ „n\pustire iconoclast\”, ]intind, desigur, „exemplarita tea”[i integritatea lui Preda, opera sa e priza t\,uneori, cu o inimici]ie oarb\. Seismele re -cep]iei sunt fire[ti. Incomod pentru defunc -tul regim, Preda e [i mai stânjenitor azi, para spune unele voci inchizitoriale; din tr-o indispensabil\autoritate spiritual\ a epo ciisale, Preda a devenit, pentru pro fi toa realu me post-decembrist\, un „ultraprofitor”.Octavio Ocampo:În volumul omagial consacrat lui MarinPreda (1981), Ion Caraion î[i începea articoluldespre fostul prieten cu o fraz\ ca -re, recitit\, ar trebui s\ tempereze zelul de -molatorilor, inventariind scrupulos, dup\lingu[elile de alt\dat\, pretinsele abdic\ri aleprozatorului. Or, Preda, afirma Cara ion,Calvarul„n-a f\cut orice pentru succes”, statura luiliterar\ se compune [i din refuzuri (10, 32-49). Perioada traversat\ de Preda a obli gatla o literatur\ „acrobatic\” (cf. O. Paler).Imixtiunile unei puteri tiranice, discre ]io -na re [i practicile „procustiene” au încurajatlimbajul esopic, scrisul parabolic, echi -controverse · controverse · coÎnsemn\ri ie[ene41

controverse · controverse · co42vocul fertil; inclusiv complicitatea cititoruluiinteligent. S\ tragem concluzia c\ acelec\r]i bune ivite în segmentul postbelic ([i,printre ele, negre[it, volumele lui Preda) au„cau]ionat” dictatura? S\ în]elegem de a -ici c\ doar c\r]ile proaste ([i n-au fost pu -]i ne) au compromis regimul [i c\, în consecin]\,doar prolificii [i mediocrii autori audevenit, prin maculatura produ s\,destina t\, de fapt, cimitirelor lite rare,vedetele mo mentului? Din noune izbim de ciudata v aloriza re po -litic\, întorcând pe dos re ]e te le a -nilor ‘50. Iat\ contextul (molco mit,to tu[i, în anii din urm\), în care nemi[c\m [i care prin gra ba demo -l\rilor [i simplifi c\ rilor, a „jocuri-lor iresponsabile”, dove de[ te, de o-potriv\, teribilism [i imatu ritate spiritual\. Acuzele merg a tât de departe,în cât un Noica devi ne subitun stalinist, un „mic co munist a -daptat”, iar lumea noas tr\, cloco -tind de vajnici disiden]i de bu doar,îl recuz\ pe Marin Preda sub învinuirea echivocului mo ral.A[ezându-l pe Marin Preda„sub semnul dubiului”, GheorgheGrigurcu se r\z bo ie[te cu „statutulstatuilor” (ca s\ prelu\m sintagmafolosit\ de Monica Lovines cu).F\când din Preda un superman,fanii scriitorului judec\ doar în „codulsentimen tal” [i refuz\ dialo gul.Sco]ându-l de sub „protec]ia moral\”,dar, plasându-l sub zo dia în -crâncen\rii, ceilal]i par ispiti]i îna descoperi voluptuos doar „segmentelene gative” ale acestei personalit\]i(vezi Contemporanul, nr.34/21august 1992). Cu rios, unii l-au v\zut pe ma -rele prozator ca (aproape) „un caz de patologieliterar\” (Al. George, în Lucea f\-rul, nr21/7 iulie 1993). Supralicitând ina -bil, crede Al. Geor ge, trecând peste limi te -le adev\rului este tic, mul]i critici au exa -gerat nepermis; de fapt, Preda ar fi, to tu[i,un scriitor interesant, dar mult discordant;Octavio Ocampo:oricum, o „valoa re discutabil\”, cu un destindeclinant (in vocat\ fiind paralela cuRebreanu).Tot curios ni se pare c\ Marin Preda,cel care n-a constituit un caz la debut, ris -c\ a deveni, postum, unul. Fire[te, criticavremii, practicând obi[nuita d\d\ceal\, în -tindea „fr\]easca mân\ de ajutor” (Ovid S.Crohm\lniceanu) [i încerca s\-l salveze petân\rul scriitor de pericolul influen]elorstr\ine; dup\ cum, eviden]a talentului o bligala severitate (Constant Ionescu), ferin -du-l de o concep]ie literar\ „dep\[it\” (J.Popper) sau de zonele cufundate în um -br\, neesen]iale (Petru Dumitriu). Ana Selejan,în Reeducare [i prigoan\, recon stituinddosarul, puncta „corigen]ele” lui Ma -rin Preda, re]inând mesajul unei critici „echivoce”:talentul, indiscutabil robust, vatre bui „bine orientat”. Altminteri, tarele i -deologice îl vor „trage înapoi” (11, 193).Într-o vreme care fabrica idoli pestenoapte (constata acela[i Al. George; v. Cuiîi folose[te?, în Luceaf\rul, nr. 30(178)/28 iulie 1993), a repeta insistent c\ omulPreda nu corespunde unui modeletic, c\ scriitorul, combinând minciunaestetic\ cu mistificarea eti -c\ a ocupat locul altora, chipurile„mai merituo[i”, c\ interpretareaoperei ofer\ un „monument de e -xage r\ri”, c\, în fine, discu]ia trebuieplasat\ la alt ni vel moral, înseamn\ a r\st\lm\ci (nu [i a z\ -d\rnici) mesajul predist. Ce i serepro [eaz\, de fapt, lui Preda? C\a gustat din „gloria literar\ comunist\”.Poate fi acesta un repro[când, e u[or de b\nuit, gloria luiMarin Preda va traversa epocile?Dincolo de textele conjuncturale,dincolo de ne vo ia de repere (vital\într-o epoc\ care a tulburat ta blo -ul literar [i care, frisonat\ de o fu -rie devastatoare, ar dori – poate– „în sc\unarea arlechinilor”), dincolode ge lo zia confra]ilor ([i eanormal\) [i de a[a-zisa „in tegrareideologic\” (inevitabil\, probabil),r\mâne opera, protejând spa]iulinterior: adic\ dubiul, interoga]ia,dialogul. Clasici zat deja, Preda poa -te fi nuan]at, nicidecum detronat.A spune c\ ierarhia lui E ugen Si -mion este „în spirit nomenclaturist”(Al. George), a dispre]ui ca -pacitatea dezv\ lu i toare a prozei predisteori întreb\rile vii care colc\ie acolo, a uitavremurile schim b\toare (inclusiv mistifica -]iile ideologice) în care ea s-a pl\m\dit, avorbi, în schimb, de o comportare „sordi-d\” a omului [i de o deturnare a talentului(sub presiunea „timpului totalitar”), a a du -ce la suprafa]\ texte le impure [i a ignora,cu non[alan]\, c\ ele sunt girate de o con-Femeia de focÎnsemn\ri ie[ene

[tiin]\ (recunoscut\ ca atare într-o epoc\r\v\[it\ de „r\sturn\ri nefire[ti”) – toateacestea sunt simptome care nu îng\duie orecep]ie calm\. Or, Pre da, sub presiuneaunui timp tragic, a unei Istorii care d\deaOctavio Ocampo:buzna „turbure [i ame nin ]\toare”, examineaz\tocmai „r\sturn\rile nefire[ti”; elîn]elege c\ acestea au durat\, dar nu [i viitor.Motiv de a trece, scriind, de la fapte lasensuri, palpând adev\rul subteran. A ceas -Marlene Dietrichta este „revolu]ia morome ]ia n\”: bucuriacontempla]iei [i a conversa ]i- ei, maleabilitateaspiritului care se îndo ie[te (opus\ inflexibilit\]iidoctrinare), gratuitatea jocu -rilor spiritului (interpret\rilor), respingândviziunea normativ\ asupra a dev\rului.Îmbr\]i[ând f\r\ rezerve condi]ia lite -raturii realiste, Preda s-a r\zboit cu eva zio -nismul [i „f\c\torii de cuvinte”, cu spiritulprimar agresiv [i nihilismul masochist; n-ap\r\sit, în schimb, omul, fiind interesat desoarta individului, convins de fatalitatearela]iei sale cu Istoria. Pentru Preda, scrii -torii erau con[tiin]e ale colectivit\]ii na]io -nale, nicidecum sfin]i. Dac\ scriitorul „nutrebuie s\ p\r\seasc\ omul”, baia în Istorieeste inevitabil\; altminteri, literatura vafi asfixiat\. Realist intratabil, Preda caut\drumul spre adev\r. El invoc\, în [tiutu-i stilgrav, experien]a personal\, singura carejustific\ depozi]ia [i ofer\ judec\]i clare,apar]inând unui spirit „p\]it”, trecut prinexperien]ele demonizante ale veacului. Omedita]ie (calm\, în aparen]\), simplifi cândchestiunile teoretice în ecua]ia vie]ii, cuerup]iile ei de brutalitate, [i care, palpândlimita r\ului, vrea s\ descopere barierelespre Infern, sperând c\ insul, sub avalan[aamenin]\rilor, nu-[i va pierde sufletul. A -ceast\ grij\ dostoievskian\, devenit\ cu ra -t\ obsesie, îl îndep\rteaz\ pe Marin Predade siguran]a triumfalist\ a r\spunsului. Pro -za [i eseistica, îndeosebi, caut\ intero ga -]ia, vor limpiditatea. Înd\r\tul întâmpl\ -rilor, Preda [tie c\ se afl\ un mecanismca uzal [i încearc\ s\ dezv\luie, sub ap\sa -rea fatalit\]ii, rela]iile sale ascunse.Dac\ rezisten]a cultural\, supralicitat\în atâtea ocazii, este o stare de spirit, ea ce -re – imperios – fermentul unui spirit criticliber; ceea ce nu înseamn\ c\ „literaturade rezisten]\” are, în sine, înc\rc\tur\ axi -ologic\. Cultura alternativ\, ca expresie di -rect\ a spiritului critic, nu înseamn\, nea -p\rat, cultura ori „subcultura disident\”(cf. Adrian Marino). A[a privind lucrurile,vom conchide c\, dincolo de micile laxit\]i[i marile pragmatisme, f\r\ a-i uita conce -controverse · controverse · coÎnsemn\ri ie[ene43

controverse · controverse · coOctavio Ocampo:Femeia-floaresiile, Marin Preda a fost un „rezistent”; fi -re[te, impur, criticând din interior, „ex ploatat”de cultura oficial\, f\r\ a fi, îns\, unli der impus de Partid. {i dac\ ast\zi asis -t\m la o infla]ie a rezisten]ei (denun]at\ deA. Ple[u înc\ prin 1991) [i la o mitizare aei, ar trebui s\ ne întoarcem spre anii totalitarismului,în plin\ criz\ a con[tiin]eicivice, recunoscând rolul jucat de MarinPreda atunci. Fire[te, dilatarea conceptuluide rezisten]\ cultural\ nu este „delocinocent\”, cultivând, drept [ans\ a supra -vie]uirii, echivocul [i chiar jocul duplicitar.Ceea ce surprinde [i intrig\ în aceast\ o -fensiv\ a reevalu\rilor ar fi tocmai pu]in\ -tatea referirilor la oper\. În discu]ie e o mulPreda, moralitatea unui ins discre]ionar,„însetat de elogii”, cultivând rela]ii echivo -ce [i v\dind, la tot pasul, „deficien]e de ca -racter”. A[adar, un scriitor important (s\concedem, totu[i), care, semnând „pactulcu puterea comunist\”, vroia s\ monopo -lizeze via]a literar\ [i s\ impun\, inflexibil,cenzura personal\. Dorind „a antama dis -cu]ia”, Gh. Grigurcu constata c\ Marin Pre -da, departe de a satisface criteriile unei „e -xem plarit\]i etice”, a fost, dimpotriv\, o de -cep]ie care „s-a adâncit mereu” (vezi Cume ap\rat Marin Preda?, în Contempora -nul, nr..5(146)/5 februarie 1993), „admiratoriihabotnici” ridicând un zid protectorîn juru-i. Al. George „explic\” exaltarea pre -dist\ prin motive anti-Barbu, nicidecumprin valoarea intrinsec\! Chiar dac\ a do -vedit „oarecare decen]\”, Preda, conchi deAl. George, a fost „un ultraprofitor al comunismului”.{i-a scos atunci c\r]ile [i,scriind bine, a legitimat regimul! Curioas\optic\. Doar Preda s\ fi semnat c\r]i o por -tuniste (cum consider\ N. Breban roma -nul Delirul), doar opera sa s\ fie „co rup -t\”? Ceilal]i, oare, n-au fost r\spl\ti]i de Putere,n-au risipit vorbe fariseice pentru a-[iînlesni publicarea c\r]ilor? Apologet al„vremurilor noi”, Preda s-a pliat imperati -vului propagandistic. El a vrut s\ parvin\,a iubit cariera, a râvnit la un înalt rang administrativ– iat\ ce re]in din opera pre-44Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:dist\ actualii amatori de revizuiri. Se uit\complicitatea tacit\ care a func]ionat atâ -]ia ani în sistemul editorial, se uit\ „mira -culoasele c\r]i” ivite în editura condus\ dePâinea mor]iiMarin Preda, fapt posibil tocmai prin girulpredist. „Marele pontif literar al epocii”,scria Adrian Marino (refuzând condi]ia de„argat literar” la Sili[tea-Gume[ti), a transformatCartea Româneasc\ într-o „feud\editorial\” (12, 121). Tirul repro[urilor poa -te continua: de la ambi]iile sociale la „de -plina integrare” a unui scriitor etatizat, cuo imagine sacralizat\, v\dind, îns\, o re -zis ten]\ „intermitent\”, o moralitate ambi -gu\ [i un „mers declinant”. Paradoxal, în -so]it, în regim admirativ, de un „ecleraj regizat”.Nu e vorba de a-i acorda indulgen -]e, nici de a-l cru]a de obiec]ii. Preda tre buie,într-adev\r, recitit [i, pe acest temei,reapreciat, recomanda, concluziv, N. Ma -no lescu, într-o noti]\ din România litera -r\ (nr. 3/1993, p.8).Opera, global examinat\, este o lung\[i tulbur\toare medita]ie, glorificând libertateaspiritului (sfidând canonul ideologic),pledând pentru respectarea valorilor [i bla -mând spiritul primar agresiv, cinstind omulca valoare suprem\ (încercuit\ de circumstan]e)[i râvnind la o con[tiin]\ blindat\.Traiectoria predist\, ne-a avertizat chiarscriitorul, este o aventur\ a con[tiin]ei. E -vadând din condi]ia terorizant\ a vie]ii de]\ran, tân\rul Preda [i-a dorit, cu o înc\ p\ -]ânare ]\r\neasc\, s\ devin\ scriitor. Op -]iunea ]ine nu doar de climat (bântuit deautoritatea modelelor) [i nici de program(impus, uneori, de personalit\]ile de auto -ritate împotriva voca]iei). Talentul, se [tie,e amenin]at nu doar de conjuncturi [i adversit\]i,ci [i de un pericol interior, asmu -]ind „câinii biologici”. Acea „elabora]iegrea”, acele „reveniri istovitoare” care aumarcat scrisul predist, între]ineau perico -lul golirii, riscau s\ epuizeze for]a misteri -oas\ care îl lega de pagina alb\. „Nu pu - temconta pe for]a de a scrie”, constata – alarmat– prozatorul [i gândul îl cutre mur \;doar scriind, el î[i descoper\ sensul. „Ce-os\ fie când nu voi putea scrie?” – se între -ba el, îngrijorat, condamnat la „rec\dereaîn neexisten]\”. Utopia scrisului a fost dimensiuneaesen]ial\ a travaliului predist,tensionat de conflictul dintre voca]ie [i aspira]ie,cum, memorabil, în 1973, intuise M.Ungheanu. Tot atunci, criticul ne încre-din -]a c\ Marin Preda ar fi „în afara oric\reicontroverse · controverse · coÎnsemn\ri ie[ene45

controverse · controverse · cocontroverse” (5, 49). Afirma]ia, fire[te, numai e valabil\ acum. Dup\ 1989, scriito -rul are „[ansa unei revizuiri serioase”, con -statase N. Manolescu (1, 950), iscând po -lemici. I. Negoi]escu, Gh. Grigurcu, S. Da -mian, printre primii, pun în discu]ie opera[i omul, vânând, îndeosebi, ambiguit\]ilecomportamentale. Chiar Manolescu des -coperea, în Morome]ii (I), sechelele realis -mului socialist (1, 1144), iar George Gea -c\r, în 2004, publicând Marin Preda [imitul omului nou, atr\gea aten]ia asupravocii supratextuale. Dac\ invoc\m [oculadev\rului integral, formul\ lansat\ de E -u gen Simion, atunci vom recunoa[te c\nici Preda n-a fost cru]at de compromi suri.Iar, dac\ vom reciti atent articolele sale, nuneap\rat cele de tinere]e, în ton cu epoca(omologând realismul socialist ca „apari]ieinovatoare”), vom descoperi, printre alte -le, c\ „hiatusul” denun]at de prozator, submemorabila sintagm\ a „obsedantului de -ceniu”, nu privea dramele societ\]ii româ -ne[ti din acel interval. Mai mult, Preda a -cuza „imobilismul estetic” [i considera c\ar fi nedrept ca literatura revolu]ionar\ s\fie expediat\ în afara literaturii. Vârtosculpabilizat, pe latur\ moral\, sub flamurarevizuirilor sau „protejat” prin blocaj, Pre -da trebuie, negre[it, recitit.Începuturile sale, pornind de la rezer ve -le lui Lovinescu (privind descriptivismul dinschi]a Calul, citit\ în cenaclu) [i, mai a poi,naturalismul [i „influen]ele str\ine” (eviden]iatede Ovid S. Crohm\lniceanu), l-auf\cut pe prozator s\ se simt\ „sinistrat” înlumea literar\, venind cu întârziere [i acumulândgreoi. Dac\ Petru Dumitriu recu -no[tea, în 1948, „puteri mari” în cel carese v\dea un „scormonitor” al sufletului o -menesc, Întâlnirea din p\mânturi a trezitrezerve, inaderen]\ (prin „kafkianism”) [irepro[uri severe, ignorând lupta de clas\(Geo Dumitrescu). J. Popper se pronun]aconcluziv, sub un titlu gr\itor, cules în Scân -teia (7 iunie 1948): Un scriitor talentat [io concep]ie literar\ gre[it\. Totu[i, pri mulPreda, fixat în matca rural\, cultiva un re-Octavio Ocampo:Duminica Floriilor46Însemn\ri ie[ene

alism frust, cu erup]ii de cruzime, austerita -te stilistic\, propunând psihologii auten tice,ferite de idealizare. Un Ilie Resteu, depild\, amenin]a c\ se va bate „cu toat\ a -ria” ((v. În ceat\). Cum i se cerea „as cu ]i -rea vigilen]ei”, Marin Preda va propune untext reabilitant; dar Ana Ro[cule] (1949)n-a pl\cut [i abia Desf\[urarea (1952), înacord cu „orologiul” comenzilor sociale,va marca „revirimentul” în via]a lui Marin,nota Nina Cassian în „confesiile” sale (13,333), dep\nând capricioasele r\t\ciri, iubiri,erori, iluzii, e[ecuri etc. Evident, nu re -capitul\m aici „avatarurile” acestei rela]ii(13, 129), graficul sentimental, „mojiciile”[i „gândurile tulburi” care au animat-o; im -portant e c\, prin Desf\[urarea, devenit\model, scria memorialista, a pornit „ascenden]a”lui Marin Preda, tot mai interesat,din p\cate, de a se înf\]i[a în ipostazade comentator / interpret al evenimente -lor, p\r\sind vechea albie.Deocamdat\, totalmente str\in de ideeatat\lui „castrator”, el face din Tudor C\ -l\ra[u, tat\l s\u, prototipul lui Ilie Morome -te. Preda, un ins „complicat” (S. Damian),are un „complex al tat\lui” (5, 106), darchipul acestui „personaj de mit” (C. St\ -nescu) este proiectat în lumina admira]iei,dobândind o m\re]ie tragic\. În efortul dea se desprinde de opera sa de c\p\tâi,Preda, într-un interviu, anun]ând cumvaparicidul (v. Contemporanul, 21 februarie1958), m\rturisea c\ Moromete „nu maipoate juca rolul principal în evenimentelecare urmeaz\”. În lumea nou\, asaltat\ deoameni necunoscu]i, el va încerca s\ se a -dapteze; dar va fi doar „un om mediocru”(5, 162). Ca roman „tr\it”, dezvoltând, înprima variant\, conflictul tat\lui cu copiii,Morome]ii poart\ amprenta nostalgiei. I -vit într-un context sufocant, dup\ ce, ovreme, manuscrisul fusese p\r\sit („resuscitat”de Aurora Cornu, o nevast\ care, s-aspus, for]a competi]ia), Morome]ii adu ceauîn scen\ un autoritar pater familias, în con -trasens cu istoria (1, 957). Personaj care,obi[nuit cu „[ederea” la taifas [i tutun, de -Octavio Ocampo:vine, crede N. Manolescu, „disident” în vo -lumul doi (1, 958). George Geac\r îm pin -ge ra]ionamentul mai departe, propunândo lectur\ „pe dos”, descoperind în voceasupratextual\ punctul de vedere al realismuluisocialist (mistificator, se în]elege),mitizând omul nou, chiar dac\ un Niculaeva fi ispitit de o retragere orgolioas\.Femeie [i floriÎn fine, Delirul a fost suspectat c\ ar fifost un roman „comandat”. Proiect ambi -]ios, abandonat, de larg ecou, suscitând cu -riozitatea publicului, dar [i furioase reac]iiinterna]ionale (v. Literaturnaia Gazeta),Delirul deschidea o pârtie, despov\rând is -toria noastr\ de scoriile sovieto-rolleriste,scria Florin Constantiniu (14, 396). Bre[acontroverse · controverse · coÎnsemn\ri ie[ene47

controverse · controverse · coa fost folosit\ de istorici (cazul lui Auric\Si mion, publicând, în 1979, la Dacia, subun titlu în[el\tor, un echivalent istoriogra -fic). Preliminariile sale au stârnit, prompt,replica lui M. F\tu, evitând – curios – po le -mica, într-o carte vizibil „anti-Simion” (14,395). Ceea ce s-a considerat a fi tentativade reabilitare a lui Ion Antonescu, pornitîn cruciada recuper\rii „mo[iei pierdute”,declan[ând scandalul moscovit, l-a obligatpe Preda s\ renun]e la volumul doi; titlu -ri le care au urmat vor folosi, îns\, teme,idei, situa]ii etc., programate pentru continuareaDelirului. Sub obsesia profesiona -liz\rii, virând spre senza]ionalism, intere -sat de succesul de public, prozatorul va descriecondi]ia dramatic\ a genera]iei sale,având ca model pe Ion Caraion. Atât Via -]a ca o prad\ cât [i Cel mai iubit dintre p\ -mânteni (diform, dorind a spune „totul”),apas\ pe resortul etic, fire[te, „în cheie reflexiv\”(1, 965). Nu introspec]ia e punctulforte al fic]iunii romane[ti, ci eticismul,Octavio Ocampo:chiar dac\ Preda e confiscat de misterelevie]ii suflete[ti. A face din prozator un „mo -ralist de serviciu” (15, 245) este, îns\, excesiv.Adev\rat, profesiile sale de cre din -]\, reflec]iile literare [i morale, adunate înImposibila întoarcere, texte scrise la presiunealui Adrian P\unescu, chiar dac\ par„mai libere”, vehiculând idei reformiste,nu scap\ de cli[eele doctrinare. Îndemnulla problematizare, blamând „f\c\torii decuvinte”, implicit literatura metaforic\, sealiniaz\ docil „sarcinilor politice”, ocolind,desigur, rigiditatea directivelor. Prezen]\fascinant\ în epoc\, ins vanitos, bucurân -du-se de un imens prestigiu [i „tribut scrip -tic”, prozatorul, „uns” director la Cartea Ro -mâneasc\, deloc str\in de ispita pecunia -r\, a fost „supralicitat” moral. Cercetân -du-i fi[a uman\, Gheorghe Grigurcu, inte -resat de „coeficientul etic”, denun]a, neo -bo sit, ca „o mare prejudecat\”, marea moralitatea lui Marin Preda (16, 137), notifi -când, repetitiv, sc\derile omului, exempla -Versuriri tatea discutabil\, ambiguit\]ile etic-es tetice.Cenzurat, reeducat, onorat, acumu -lând un prestigiu monolitic, cultic (a se ve -dea culegerea omagial\ Timpul n-a maiavut r\bdare), autorul Morome]ilor a fostdecretat un reper moral. Revizuirile ar fi,în acest caz, „f\r\ rost”, scria Eugen Simi -on. Faima lui Preda, dincolo de folcloristi -c\ (vizita la N. Ceau[escu, dus de pene trantulA. P\unescu, împotrivindu-se reintrodu -cerii realismului socialist), se motiva [i prinrivalitatea cu Eugen Barbu, polarizând lu -mea literar\. În acest binom, Preda era „po -zitivul”, termenul „contrastant”. Atacat dur,în Luceaf\rul barbist, pentru Morome]ii(II), Preda a fost în dificultate, rememora M.Ungheanu (17, 109). Încât, monografiadedicat\ lui Preda, s-a vrut, afirm\ criticul,o carte-scut (17, 108). „Ciupit” ini]ial înS\pt\mâna, taxat drept „omul lui Preda”,M. Ungheanu a fost un apropiat al prozatorului,legând numeroase dialoguri, ob]i -nând informa]ii pre]ioase, de la surs\. {ivestejind, astfel, urechismul, zvonurile a run -cate pe pia]a literar\, fl\mând\ de a cu le -ge [tiri despre încle[tarea „celor doi ma tadori”.Informat ideolog literar, M. Un ghea -nu a evoluat, s-a spus, „c\tre Eugen Bar -bu”. Rela]ia cu Preda s-a r\cit, dar tot M.Ungheanu încercase, prin Cezar Iv\nescu(devenit confident, p\str\tor al unor cò pii),s\ instituie, la Mogo[oaia, un „cordon sa -nitar”, protejându-l de asaltul nemilos alconfra]ilor (exploatând autoritatea mareluiscriitor, atr\gându-l în escapade bahice).Preda traversa, în ultimii ani, o perioad\grea, o prelungit\ criz\ marital\ (aflat la atreia c\s\torie) [i acuza, dintotdeauna, spu -ne Nina Cassian, „[ubrezenie psihic\” (13,133). Încât, epuizat, cu presentimentul mor-]ii, el [i-a gr\bit sfâr[itul. Pagina din Lu cea -f\rul, încropit\ de acela[i M. Ungheanu,iscând vâlv\, spulbera, îns\, mitul asasinatului.Voca]ie [i aspira]ie, carte ignorat\ (nedrept)de N. Manolescu, este, dup\ noi,e sen]ial\ în definirea profilului predist. M.Ungheanu descria acolo spectacolul dra-48Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:matic al unui scriitor care [i-a for]at desti -nul (5, 283), încercat de voin]a de a fi, p\-r\sind filonul Morome]ilor, un altfel de scri -itor. Op]iunea bovaric\ a lui Preda, râv nindc\r]ile „aspira]iei”, l-a împins pe o alt\ pis -t\, dezvoltând – scrie ap\sat-po le mic M.Madona rococoUngheanu – tematici [i modalit\]i literareimproprii (5, 250). Tensiunea dintre vo ca -]ie [i aspira]ie i-a sigilat implacabil desti nul,impunând o alt\ traiectorie, ispitit\ de te -ma povestitorului. Oricum, cu o posterita -te deloc u[oar\ (18, 143-160), Marin Pre -da a adeverit profe]ia profesorului IustinSolan]iu, cel care, în septembrie 1938, laCristur-Odorhei, [tia c\ avea în fa]\ un viitormare scriitor. Fugind de destinul ]\ r\ -nesc, speriat de ratare, firav, fa melic, în ti -nere]e, v\dind „încetineal\”, Ma rin Predar\mâne, în ochii posterit\]ii, un mare pro -zator. Cine a scris Morome]ii, ur c\, defini -tiv, în Pantheonul literaturii noastre.1. Nicolae Manolescu, Istoria critic\ a lite -raturii române. 5 secole de literatur\, Editu -ra Paralela 45, Pite[ti, 2008.2. Aurora Cornu, Convorbire despre tâ -n\rul Preda, în Caiete critice, nr. 3-4/1987.3. Ion Vlad, Lectura prozei, Editura CarteaRomâneasc\, Bucure[ti, 1991.4. Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Pre -da, Editura Albatros, Bucure[ti, 1973.5. Mihai Ungheanu, Marin Preda. Voca]ie[i aspira]ie, Editura Eminescu, Bucure[ti, 1973.6. Romul Munteanu, Jurnal de c\r]ii, 3,1982.7. Marin Preda, Via]a ca o prad\, EdituraAlbatros, Bucure[ti, 1977.8. Nicolae Steinhardt, La „ora incert\”, înCritica la persoana întâi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983.9. Mircea Zaciu, Comentatio mortis, în Cuc\r]ile pe mas\, Editura Cartea Româneasc\,1981.10. Ion Caraion, Gestul discernatoarelorre]ineri, în Timpul n-a mai avut r\bdare, Edi -tura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1981.11. Ana Selejan, Reeducare [i prigoan\.România în timpul primului r\zboi cultural,1944-1948, Editura Thausib, Sibiu, 1993.12. Adrian Marino, Via]a unui om singur,Editura Polirom, Ia[i, 2010.13. Nina Cassian, Memoria ca zestre, Edi -tura Institutului Cultural Român, Bucure[ti, 2003.14. Florin Constantiniu, Începutul reabili -t\rii lui Ion Antonescu, în De la R\utu [i Rollerla Mu[at [i Ardeleanu, Editura Enciclo pe -dic\, Bucure[ti, 2007.15. Alex {tef\nescu, Istoria literaturii ro -mâne contemporane (1941-2000), EdituraMa[ina de scris, Bucure[ti, 2005.16. Gheorghe Grigurcu, Despre Marin Pre -d a, neconven]ional, în Amurgul idolilor, Edi -tura Nemira, Bucure[ti, 1999.17. Mihai Golescu, Recurs la memorie(Convorbiri cu Mihai Ungheanu), Editura Pa -ralela 45, Pite[ti, 2009.18. Adrian Dinu Rachieru, Cum e atacatMarin Preda?, în Marin Preda – omul utopic,Editura Eminescu, Bucure[ti, 1996.controverse · controverse · coÎnsemn\ri ie[ene49

ochiul anticarului · ochiul ant50Constantin Cuble[anDescul]... cu sandale de aurToate încerc\rile prozatorilor, de pân\la 1948, de a r\spunde solicit\rii noilor co -menzi politice, de sorginte marxist-leninis -te, în privin]a realiz\rii unui roman de actualitate,capabil a reprezenta, ideologicvorbind, replica, pe m\sur\, dat\ unei lite -raturi burgheze dezavuate, produse în aniiinterbelici, au l\sat mult de dorit (Oamenila pând\ de Liviu Bratoloveanu, Singuracale de Dumitru Corbea, Dup\ furtun\ deI. Popescu-Pu]uri în 1946, Aviva, fiicaghetoului de A. G. Vaida, în 1947, Lumi -na prim\verii de Ion C\lug\ru, Punteadin vale de Al. Raicu sau chiar P\una mi -c\ de Mihail Sadoveanu, un rateu de propor]iidatorat marelui scriitor, de altfel, în1948) r\mânând, cu drept cuvânt, la nivelde compozi]ii oportuniste datorate unorzelo[i manufacturieri. A[a încât publicarearomanului Descul] 1 de Zaharia Stancu, (a-nun]at prin desele fragmente din Contemporanul,începând cu un an mai înainte)a constituit, realmente, un eveniment ar tis -tic de prim\ importan]\. Era romanul autentic,de propor]ii, scris [i mai ales conce -put cu profesionalism, produs la coman -d\, în spiritul orient\rii manifeste a propa -gandei partinice.Zaharia Stancu (1902-1974) venea înarena noilor vremuri cu autoritatea do bân -dit\ ca gazetar de stânga, înainte de r\z -boi, ca poet cu o oper\ întru totul remar -cabil\ (Volumul Poeme simple, 1927, fi -ind distins cu Premiul Societ\]ii ScriitorilorRomâni), având o bun\ notorietate publi c\datorat\ colabor\rilor la revistele A de v\ rulliterar [i artistic, Gândirea, }ar a noastr\,Azi, Credin]a, Revista român\ [.a., fiind[i un cunoscut combatant anti-legionar [ianti-fascist (internat, din aceste motive, în1943, în lag\rul de la Târgu Jiu, unde, în -tre al]ii, s-a aflat [i Tudor Arghezi), deve -nind, firesc, în 1945, membru al PartiduluiComunist Român, în serviciile c\ruia s-aa flat constant, semnând articolele de angajamentpamfletar ([i nu numai) în Ro -mânia liber\, Scânteia, Ultima or\, du -p\ august 1944. „Cartea a putut s\ apar\– comenteaz\ Eugen Negrici – în plin\ escalad\realist-socialist\ [i într-un momentde virule]\ ideologic\, datorit\ serviciilorpe care le f\cuse autorul, în pres\, parti -du lui comunist, dup\ r\zboi [i în specialOctavio Ocampo:în timpul otr\vitei campanii electorale din1946. Ea îns\[i a f\cut un serviciu imenspropagandei partidului (care câ[tigase departea sa, prin împropriet\rire [i prin li chi -darea mo[ierimii, o parte a ]\r\nimii) întrucâtzugr\vea în tu[e grele, violent su -biective, tabloul apocaliptic al traiului ap\ -s\tor, de animale vl\guite, dus de ]\ranii dinCâmpia Dun\ri la începutul secolului” 2 . Ise f\cea – sugereaz\ [i Eugen Negrici – oconcesie autorului care, de[i propunea unroman tezist în esen]\, nu aducea vorba,decât foarte voalat, de ac]iunile partiduluicomunist, de marele ajutor sovietic, de con -tribu]ia activ\ a muncitorimii în contesta -rea [i lichidarea regimului burghezo-mo -[ieresc în România [.a., slogane la ordi - neazilei, cum [i-ar fi dorit activi[tii puterii [icum poe]ii, pe de alt\ parte, se întreceauIluminareÎnsemn\ri ie[ene

în a le versifica. Or, meritul romanului Des -cul] consta, de fapt, tocmai în eludarea vo -it\ a limbajului propagandistic [i transla -rea în arta literar\ a unei atitudini de angajamentpolitic fundamental, anume ace -la de condamnare a traiului mizer pe carel-a dus ]\r\nimea, oropsit\ de chiaburime[i de marea boierime, de pe câmpia Dun\ -rii [i, în extensie, din întreaga ]ar\ [i care,în noile condi]ii sociale, se prconiza a fi u -nul fericit, spre care aspirase mereru lu -cr\torul trudnic al p\mântului („orândui rilelumii nu sunt bune. Au s\ se schimbecândva orânduirile…”, sau:„– Nu au nici oputere obezile dumitale, boierule… Ziua demâine e a noastr\..”, sau:„… slobozenia [ifericirea vor veni. Din sufletul poporuluis-au iscat, a[a cum se isc\ firele de iarb\ dinp\mânt, cântecele dup\ care se joac\ ho -ra repede [i b\tut\, fr\mântat\ [i chinuit\,ca o r\scoal\ îndelung\ [i mocnit\ [i ca olupt\ aprig\ dus\ împotriva împilatorilor.Sunt hore în care se vede m\re]ia [i încre -derea poporului în biruin]\ [i fericire, [isunt hore în care se arat\ lupta împotrivaasupririi”).Romanul Descul] e o ampl\ evocare asatului câmpiei de pe Valea C\lm\]uiului,din preajma Ro[iorilor de Vede, nu depar -te de Turnu, pe care o face scriitorul ilustrândun întreg univers (arhaic, rudi men=tar, specific), v\zut prin prisma privirilor [iîn]elegerii unui adolescent, Darie, r\s\rit depe aceste meleaguri, [i care urmeaz\ caleaunei ascensiuni, nevoia[e, sociale, pâ -n\ la o con[tientizare matur\ a destinuluis\u în vreme [i în lume. E un alter ego alromancierului acest Darie, menit a fi un re -zoner [i m\rturisitor în timp al acelor vremuride trist\ memorie. „S\ nu ui]i Dar -ie”, este îndemnul cu care ai lui îl man dateaz\,dimpreun\ cu chemarea de a nu l\ -sa s\-i scape nimic din tot ce în istoria timpuluis\u e semnificativ:„Vino Darie… Vi -no [i vezi…” Darie istorise[te întâmpl\ri[i evenimente din sat, legate de via]a ceade toate zilele ale familiei sale („Câ]i copiia n\scut mama? Pân\ acum, zece. Eu, Da -Octavio Ocampo:Partida de [ahochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri ie[ene51

ochiul anticarului · ochiul antOctavio Ocampo:rie, al nou\lea am venit pe lume. Dup\ mi -ne, la un an, sor\-mi Elisabeta i-a c\zutrândul s\ sug\ ]â]e]e mamei”) [i a celorlal]is\teni de prin împrejurimi, cu care seafl\ în rela]ii de rubedenie („peste tot a vemneamuri, pe lâng\ Dun\re chiar, pe Olt,pe unde se vars\ Oltul în Dun\re, în susullui, pân\ dincolo de Sl\vite[ti…”). Discursulepic e patetic, liric în substratul s\u a -fectiv, eroul nefiind niciodat\ sentimantal,îns\, în ciuda poeticului ce caracterizeaz\expresia: „Nimic n-am uitat. Îmi aduc amin -te de fiecare fir de iarb\ pe care l-am ruptspre a-mi împleti pe deget un inel. Îmi a -duc aminte de fiecare fir de p\p\die, al c\ -rui mo] l-am retezat cu nuiaua, în joac\.Îmi aduc aminte de fluturii pe care i-amprins [i de culorile vii [i minunate pe carele-am [ters, în glum\, de pe aripile lor. Îmiaduc aminte urmele de bou din care amVeveri]eb\ut apa ploii în câmp. Îmi aduc aminte defiecare vis pe care l-am visat în somn [i defiecare râs pe care l-am visat treaz, cu o chiideschi[i. Îmi aduc aminte de fiecare buc\ -]i c\ pe care am b\gat-o în gur\ [i de fi eca -re zi în care am fl\mânzit. Îmi aduc a min -te de fiecare sunet pe care l-am auzit, defiecare cântec care a r\sunat [i a plâns înmine, de fiecare pumn pe care atunci, orimai târziu, l-am primit în ceaf\, în coaste,în obraz. Nimic din anii aceia n-a murit înmine. Au murit multe din cele v\zute, a u -zite, tr\ite mai târziu. Dar cum s\ uit pemama [i pe tata? Cum s\ uit pe fra]ii [isurorile mele? Cum s\ uit neamurile noastre,[i megie[ii no[tri, [i satul? Cum s\ uitplopul, [i duzii, [i salcâmii, [i corcodu[ii?Cum s\ uit chipurile [i faptele oamenilor?Nu. Nimic n-am uitat”. Evocarea e de unre alism dur, tr\irile oamenilor sunt fruste [imai ales via]a se înf\]i[eaz\ în întregul eidramatism al încle[t\rii pentru supra vie ]u i -re, într-o continu\ raportare a mizeriei ]\-ranului în contrast cu bun\stareabog\ta ni lor: „Gogu Cristofor e proprietarulmo - [iei Belitori – una din cele patrumo[ii pe care ne mânc\m, muncind,amarul./ Des cul]ii strig\: p\mând, p\mânt,p\mânt!.../ P\mânt este [i, totu[i,p\mânt nu este. Sau, nu e al cui îlstrope[te cu sudoarea./ – Dac\ p\mântular fi al nostru, îl aud pe tata, am tr\i cutotul altfel. Am tr\i mai bi ne. Dar p\mântule al boierilor, al ciocoi l or. Tr\iescboierii bine. Tr\iesc ciocoii bi - ne. Noi nealegem cu oasele rupte de nun- c\. A datceva p\mânt rumânilor Cuza, de- mult. L-au scos din scaun boierii. A venit în capul]\rii un neam] m\runt. S-a dat cu cei ce l-au adus. A uitat de prostime”. Sau, alt\dat\: „În postul Cr\ciunului nu mai ai ceduce la moar\. Apuci drumul conacului [ite împrumu]i cu bucate. Te împrumut\boierul, dup\ ce te ]ine un ceas-dou\ la sca -r\ (…) Pentru trei saci întorci nou\. Câte -odat\ doisprezece. Înaintea Cr\ciunului porumbule la pre] ridicat. Toamna, pre]urilesunt de râs. Totu[i, pe aceste pre]uri de râsrumânii î[i vând bucatele. Perceptorul nu-isl\be[te din chingi. Birurile trebuie pl\tite.Le pl\tesc rumânii. Cui nu pl\te[te i se iaucu toba vedrile, c\ldarea de m\m\lig\, a[-ternutul…” Etc. S\r\cia din casele ]\rani-lor e crunt\:„Se g\sesc oameni în sat ca -re, la opt guri, au o singur\ lingur\. {i-o trecdin mân\ în mân\. Noi se cheam\ c\ suntemoameni cu stare. Avem patru-cinci linguriîn cas\”. Scena culesului viilor, cândv\t\[eii pun botni]e lucr\torilor, aidoma vi -telor, pentru ca ace[tia s\ nu m\nânce stru -guri în timp ce muncesc, este una tensio -nat\ pân\ la grotesc [i revolt\. Ea a fostselectat\ în numeroase antologii de proz\contemporan\ din str\in\tate, pentru expresivitateailustr\rii avari]iei boiere[ti, caun veritabil simbol al exploat\rii maselor.De altfel, romanul în întregime a reprezen -tat în epoc\, un model de reflectare a con-52Însemn\ri ie[ene

tradic]iilor funciare, de clas\, prezentate în -tr-o construc]ie romanesc\ plin\ de originalitate[i vigoare. Oprea lui Zaharia Stan -Octavio Ocampo:cu a cunoscut imediat o sumedenie de tra -duceri, încât vorba care circula despre Des -cul] c\ a f\cut înconjurul lumii în san dalePipilade aur, nu era câtu[i de pu]in gratuit\ 3 . ÎnRomânia romanul a fost distins în 1952 cuPremiul de Stat.Surprinzând fr\mânt\rile [i mi[c\rileunei colectivit\]i umane – episodul r\scoa -lei din 1907 este evocat detaliat, cu evenimenteledin satul natal al lui Darie, în ca -uzele [i în desf\[urarea sa („Mergem lacurte s\-i d\m foc /…/ Ne-am dus la poar -t\. Am deschis-o. Am n\v\lit to]i în\untru/…/ Îl c\utam pe {tef\nescu. Dar, vezidr\covenie! Dumnelui sim]ise ceva de cudiminea]\ prin firul telefonului, plecase laora[ de cum se luminase de ziu\ (...) Dac\l-am fi prins pe boier, l-am fi omorât (...)Am dat foc conacului. Am dat foc grajdu -rilor (...) hambarele cu cereale erau plineochi, pân\ sus. {i satul p\timea, se stingeade foame”) apoi în deznod\mântul s\u de -zastruos („Am z\rit venind pe muchia dea -lului pe Afanasie Zagori], c\pitanul de ca -valerie, b\iatul arenda[ului. Dup\ el esca -dronul de c\l\ra[i, cu carabinele la spinare(...) Mai cumplite au început s\ fie caz nele.C\pitanului Zagori] i s-a p\rut c\ schinjuirile[i omorurile nu sunt de ajuns pentrua b\ga spaima în oameni. S-a înconjutratde ofi]eri [i de reangaja]i [i a plecat, c\ l\ -uzit de poap\ [i de jandarm, s\ dea foc sa -tului”) – prozatorul st\pânind arta zugr\ vi -rii mul]imilor în mi[care. „Umanitatea examinat\– face observa]ia Ion Istrate – nutr\ie[te îns\, sub aspect literar, prin psiho -logia de mas\, ca în R\scoala lui Rebrea -nu, ci prin exemplificarea formelor de re -ac]ie în fa]a destinului”, destine individua -le, „prin solidarizarea con[tient\ a indivi -zilor, cu o demnitate de ritual. De ad\ugattonalitatea sumbr\ a evoc\rii, soarele ago -nic ce lumineaz\ psihologiile abia contura -te, aspira]iile unor individualit\]i silite s\ seapere prin gesturi disperate, aproape nefi -re[ti, de o soart\ neiert\toare” 4 . Dar, Des -cul] nu este romanul r\scoalelor ]\r\ne[tide la începutul secolului trecut. Este multmai mult. El panorameaz\ o lume a satuluiancestral, de pe câmpie, cu suferin]eleoamenilor lui, cu bucuriile acestora (atâteaochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri ie[ene53

ochiul anticarului · ochiul ant54câte sunt), cu muncile [i evenimentele vita -le individuale (botezuri, nun]i, înmormân -t\ri), cu schimb\rile anotimpurilor a[a cumsunt percepute de c\tre fiecare, dup\ sta -rea lui material\, cu seceta [i inunda]iile,cu protipendada (dasc\l, pop\, notar, jandarm)într-o rela]ie de nesfâr[it\ umini]\raportat\ la lumea ora[ului, provincial [i el.„Ce am vrut s\ ar\t în Descul]? – se confeseaz\prozatorul în Cuvântul rostit la PrimulCongres al Scriitorilor – Am vrut s\ar\t suferin]ele [i lacrimile pe care le-a înduratpoporul român, luptele lui pl\tite cusânge, n\dejdile pe care le-a nutrit popo -rul acesta, c\ o dat\ [i o dat\ vor veni [i pentruei zile însorite (…) Descul] este o cartepe care poporul român, s\r\cimea sate lor,a scris-o de-a lungul veacurilor cu la crimi[i cu sânge./ Eu mi-am dat doar ostenealas\ scriu aceast\ carte cu cerneal\.” 5Stilul scriiturii este în totul original, sa -cadat [i cu numeroase reveniri asupra cuvintelormenite a puncta ideea; un stil de oanume oralitate simpl\ dar poetic\ („Vântuldinspre Dun\re a adus nori, [i norii auadus ploaie gras\ de prim\var\./ [i p\ -mânturile, care au fost sem\nate cu se min-]e [i lacrimi [i îngr\[ate cu sânge, au înver -zit./ {i satele s-au îmbr\cat peste noapteîn straie proaspete./ Unde n-a fost sem\ -nat\ s\mân]\ de grâu, unde n-a fost se m\ -nat\ s\mân]\ de mei, ori de secar\, ori deorz, ori de rapi]\, a r\s\rit iarb\./ Iarb\ cuvârful sub]ire./ Iarb\ lucioas\, sticloa s\./S-au întors oamenii care fuseser\ purta]i pela ora[e, lega]i cu mâinile la spate de pr\ -jini – câte opt, câte zece, câte doisprezecede-o pr\jin\./ Au venit dezlega]i./ Dez -lega]i s-au întors la casle lor./ Cu oaselezdrobire, cu pielea sfâ[iat\./ Umbl\ peuli]ele satului, parc\ ar c\lca pe ghimpi./Nu sunt ghimpi pe uli]ele satului./ Au t\l -pile pline de bube./ Au t\lpile sparte./Merg ]inându-se cu mâinile de burt\./ Oa -sele îi dor./ Au [alele rupte” Etc, etc.Romanul Descul] se impune ca o marefresc\ a satului de câmpie asuprit de bo ieri[i de chiaburi în regimul trecut, burghezo- Octavio Ocampo: Am descoperitÎnsemn\ri ie[ene

mosieresc. Este un roman realist, de o for -]\ epic\ aparte, într-o pictur\ de epoc\ vi -guroas\, dens\ [i pitoreasc\.Ceea ce sca de îns\ împlinirea sa estetic\este tocmai ostenta]ia cu care e în -f\]i[at\ lumea mize r\ a ]\r\nimii. Tezismul.Tot ce ]inea de tre cut trebuia s\ fie zugr\vitîn culori negre, sumbre, ap\s\toare. Iar ro -manul lui Zaha ria Stancu are aceast\ structur\de lin]oliu aruncat asupra unui trecutdefunct, în con - tabalans cu perspectiveleluminoase între z\rite sub zodia cea nou\a democra]iei so cialiste. În aceast\ pers -pectiv\ judecat, romanului i s-a [i conturato aur\ de clasicitate pe re]etarul realismuluisocialist. Ori cum îns\, e primul [i poatecel mai însemnat, cel mai reu[it produs,de autenticitate literar\, creat la comand\[i dup\ metoda unei schematiz\ri absolutea vie]ii. Ref\cut [i recroit ulterior în maimulte rânduri, romanul a fost defalcat dea utor, ad\ugân du-i episoade noi [i renun -]ând la altele, compu nând din acela[i aluatexisten]ial câteva noi romane, dintre careunele cu totul iz butite: Florile p\mântului(1958), Constandina (1962), P\dureane bun\ (1966) din care a rezultat un excelentroman de dragoste: Uruma (1974)[i mai ales Ce mult te-am iubit (1983),un autentic bocet la moartea mamei sale;o litanie înc\rcat\ de fior dramatic [i poeticnu mai pu]in.Între scriitorii care s-au exersat dup\metoda realismului socialist, Zaharia Stan -cu a r\mas cel mai pu]in contaminat de imperativelepropagandei, chiar romanul Descul]face din plin dovada supunerii [i nesu -punerii autorului la procesul de mistificarea realit\]ii în art\, proces ce a stat la bazaîmplinirii, în aceste dou\ decenii, a unei în -tregi cohorte de romane ([i nu numai) submediocre,adev\rate feti[uri.1Zaharia Stancu, Descul], Editura de Stat,Bucure[ti, 1948 (414 pagini).2Eugen Negrici, Literatura român\ subcomuism. Proza. Editura Funda]iei PRO, Bucure[ti2002, p. 2033Imediat în anii urm\tori au ap\rut edi]ii, întraducere, la Budapesta, Praga, Bratrislava (1949);Amsterdam (1950); Londra, Paris, Berlin, Var -[ovia (1951); Berlin vest (1952); Roma (1954);Sofia, Copenhaga (1955); Kiev, Allahabad(1956); Helsinki, Moskova, Santiago de Chjile,Stockholm, New Delhi (1957); Teheran, Reykjavik(1958); Lubliana (1960): Buenos Aires(1961); Hanoi (1962), Praga (1964) etc.Octavio Ocampo:4Ion Istrate, Panorama romanului prolet -cultist (1945-1964). Editura Dacia, Cluj-Na -po ca, 2003, p. 2135Cuvântul lui Zaharia Stancu la Lucr\rileprimului Congres al Scriitorilor din Republi -ca Popular\ Român\. 18-23 iunie 1956. Edi -tura de Stat pentru Literatur\ [i Art\, Bucu -re[ti, 1956, p. 264Francisco I. Maderoochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri ie[ene55

meseria de a citi · meseria de a56Mircea Tomu[Proza lui Caragialesau aventura limbajului (13)Numai c\…Numai c\, de ast\ dat\, textul conti nu\[i nu continu\ oricum, ci continu\ cu o no -u\ apari]ie.N-apuc\ s\ r\spunz\ camarazii dac\au în]eles sau nu teoria financiar\ a lui d.Tomi]a, [i s-aude dincolo în cârcium\ în -jurând cineva, foarte sup\rat cine [tie dece; apoi, îndat\, u[a od\i]ii se deschidede perete, [i intr\ p\rintele Matache, ur -mat de paracliserul lui, urmat de b\iat,care aduce pe tav\ o jum\tate de pelintulburel cu dou\ pahare curate.F\r\ nici umbr\ de îndoial\, a[a cumeste el introdus în scena narativ\, prin anticiparea,am putea zice bubuitoare, a în -ju r\turii, care repet\ ritualul narativ al apa -ri]iei zmeului din poveste, cu suita caracteristic\,aducând pe o tav\ ofranda pentruliba]iunea de va urma, cu sâmburele dedemonism manifestat deja în conturul deprelat, noua figur\ se afirm\ ca o autorita -te a universului pe care textul îl creaz\ prinjocul s\u de lumini [i umbre, poate chiarcea mai puternic\ a lui. ~ncât dialogul careurmeaz\ poate avea în]elesul consult\riiunui oracol: Coana Zamfira, care de vreocâteva momente s-a înc\lzit bine, zice:– P\rinte Matache, s\ru’mâna, sfin -]ia ta ai v\zut pe \[tia noii?{i merge [ontâc-[ontâc la masa p\ -rintelui s\-i arate b\nu]ii de nichel.– I-am v\zut!… r\spunde p\rintele cuhumor.[Emblematica figur\ se anun]ase ca unJupiter tonans; acum este un Jupiter ridens.Oare nu ne vorbea Vasile Lovinescude „râsul zeilor”?]– Da… p\rinte Matache, s\ru’mâna,o s\ scoa]\ [i de dou\zeci de parale?…Dom’Tomi]a zice…Barabanciu…– O s\ scoa]\!…O s\ vede]i voi ce-os\ scoa]\!– Ce!– Pe dracu o s\ scoa]\, vai de capulvostru!– Ce-o s\ scoa]\, p\rinte? `ntreab\ d.Iancu.– Ce?…las\ c\ o s\ vede]i voi, pâr li -]i lor, ce!Octavio Ocampo:[Evident c\ prelungirea dialoguluiurm\re[te sporirea tensiunii,pentru a ridica r\spunsulpe un piedestal de interes câtmai înalt.]– Ce-o s\ scoa]\, p\rinte Matache,s\ru’mâna?– O s\ scoa]\ de câte dou\parale…– Ce?!– {i de câte-o para!– Când?!– Acu, zilele astea…– De câte dou\ parale?– {i de câte-o para!– De câte-o para!!– Tr\sni-i-ar maica domnului!Evident c\ ultimele replici sunt rostite,pe rând, de cei trei prieteni, care v\d cât deiremediabil se pr\bu[e[te frumoasa teoriefinanciar\ a lui d. Tomi]a. Rotunjindu-se[i încheindu-se astfel, bucata î[i d\ pe fa]\Tatuaj: corpuri cere[tiÎnsemn\ri ie[ene

cele din urm\ detalii caracteristice identi -t\ ]i sale, unice, am putea spune, în contex -tul prozei lui Caragiale. Un joc de lumini [iumbre d\ via]\ unor figuri cu toate atri bu -tele unor m\[ti, cu puternice tr\s\turi spec -tacular-cinetice; câte un concentrat traseubiografic, aflat în spatele fiec\reia dintreele, le încarc\ de o substan]\ de via]\ în carefaptele cu spectaculozitatea lor sunt profundmarcate de suferin]\ uman\, care la -s\ urme adânci, ca ni[te r\ni; se na[te,astfel, un soi de eroism al suferin]ei cobo -rât în derizoriu, care însufle]e[te pe din\ -untru pasta de culoare pe care o a[ter nusejocul de lumini [i umbre. Creativitatea[i valoarea stau aici în resursele limbajuluiîn accep]iunea [i func]ia clasic\ a lui, tran -zitiv\, în puterea lui de a lumina [i zugr\vi,de a pune în mi[care m\[ti, întâmpl\ri [ireplici, pe distan]a, ca o pr\pastie adânc\,dintre aparen]a înalt\ pe care se str\du ie[ -te s-o instituie inten]ionalitatea de suprafa -]\ a emisiei textuale [i realitatea derizoriea eroilor îngrijora]i de amenin]area care seanun]\ asupra m\runt mizerabilului lor i -deal. Acest balans peste h\ul pe care textulîl creeaz\ [i con]ine alimenteaz\ im -presia de lectur\ cu savoarea lui particular\,în care sunt dozate atât de subtil ingrediente[i efecte atât de opuse.~n fond, Ultima emisiune… ar putea fipus\, din punctul de vedere al semnfica ]i -ei pur ideatice, al\turi de Situa]iunea, încare „starea” unui univers uman integral [iautonom, care se mai nume[te [i „]ar\ deoameni”, este ilustrat\ prin alegoria sim -pl\ a unui modul narativ în dou\-trei epi -soade; [i de ast\ dat\, mica lume pe careo lumineaz\ jocul cinematografic de la început[i pe care o încape umila cârcium\de mahala, este un univers întreg [i auto -nom, ale c\rui atribute de integralitate [iindependen]\ sunt servite atât de componen]iilui, pentru care ecartul dintre stilulvoit înalt [i realitatea derizorie nu este unsimplu joc de expresie, cu performan]a luigratuit\, ci modalitatea potrivit\ de a-l în -zestra cu actan]i înc\rca]i de demnitateaOctavio Ocampo:gloriei lor derizorii, iar figura pitoreasc\ ap\rintelui Matache autoritatea de zeitatesuprem\, care asociaz\ deopotriv\ atri bu -te sacre [i demonice. Este o secven]\ ilustrativ\,în care sunt scoase în b\taia re -B\trânflec toarelor componente, iar în spotul re -me mor\rii, fapte de istorie, pentru undes tin de ]ar\ transpus în termenii alegoriciai ce lei mai umile dintre imaginile ei repre -zentative, prin cei mai umili dintre locuitoriimeseria de a citi · meseria de aÎnsemn\ri ie[ene57

meseria de a citi · meseria deOctavio Ocampo:ei, potrivit unei în]elepciuni vechi carevede în starea cer[etorilor [i declasa]iloroglinda cea mai elocvent\ a st\rii generale;repli ca emblematic\ a textului [iposibilul lui motto nu pot fi decât oftatulcoanei Zamfira: S-a stricat ]ara asta, domnuleIancule! Sunt cuvinte pe care autorulpare a [i le spune lui însu[i, prin voceapersonajului s\u, pentru c\ autorul însu[i,în opera sa, în cele mai frecvente cazuri,[tim c\ nu este altcineva decât domnul saunenea Iancu; iar dac\ poate fi adev\rat c\Shivafigura perso najului respectiv, adic\ a coa -nei Zamfira, a trecut din paginile tat\lui încele ale fiului, pentru a fi înc\rcat\, acolo,cu o demnitate emblematic\, nu poate fidecât înc\ un semn despre importan]a [isemnifica]ia ei special\, la care a putut fisensibil, în tr-un plan con[tient sau nu autorulCrailor de Curtea Veche.Cea de a treia enigmatic\ pies\ din pro -za lui Caragiale este povestirea mai dezvol -tat\ Tren de pl\cere; o anume retrageretotal\ a instan]ei ([i vocii) auctoriale în spa -tele imaginii pe care textul o creeaz\ [i opune în mi[care o poate situa chiar în apropiereasau prelungirea celei abia comenta -te. Iat\, spre exemplu, un decupaj din jo -cul de m\[ti pe care bucata mizeaz\ în oa -recare m\sur\: Madam Georgescu estepe deplin stabilit\ asupra toaletei sale:bluza vert-mousse, jupa fraise ecrasée [ip\l\ria asortat\; umbrelu]a a ro[ie, m\ -nu[ile albe [i demibotinele de lac cu ca -taram\; ciorapii de m\tase v\rga]i, înlungul piciorului, o band\ galben\ [i u -na neagr\, desp\r]ite cu câte un fir stacojiu.Cocoana Anica [mami]a lui Ma damGeorgescu [i gramama a puiului] se-m bra -c\ în negru, a[a se-mbrac\ dumneei decând a pierdut pe r\posatul Nicula; co loa -re deschis\ n-a mai purtat, decât acu ma,de curând, barej conabiu la cap. Cât desprepuiul, nici nu mai încape discu]ie –el va purta la Sinaia uniforma de ofi]erde vân\tori ca prin]ul Carol. ~n fond, ca[i în Ultima emisiune, m\[tile actan]ilor reprezint\panourile vizibile, de prim plan, îndosul c\rora circul\, se agit\ sensurile exprimate[i neexprimate ale textului, într-unjoc spectacular care face concuren]\ celuial eviden]ei. ~n totul, povestirea Tren de pl\ -cere are aparen]a [i aerul unei mici epo peidomestic-burgheze, având ca erou colectivpe cei trei componen]i ai familiei Geor -ges cu plus cocoana Anica, mami]a doamnei,gramama. Chiar prima fraz\ a poves -ti rii: S-a hot\rât, care va s\ zic\…, intro -du ce un anume ton rezolut, în discursul na -rativ, completat apoi, într-o logic\ muzica -58Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:l\ perfect\, de detaliile proiectului de itine -rar „de pl\cere”, în care m\sura exac t\ atimpului [i chiar prezen]a fizic\ a o ro lo -giului joac\ un rol de prim ordin:Trenul de pl\cere pleac\ din Gara deNord sâmb\t\ dup\-amiazi, la orele treif\r\ cinci. […] La ceasurile dou\ f\r\ unsfert, iat\ sose[te [i d. Georgescu cu unLupemuscal cu cauciuc. […] De dou\zeci [i cincide minute, familia Georgescu st\ în sa londe clasa-ntâi, [i gramama nu mai sose[ te.Ceasornicul arat\ dou\ [i jum\tate… Ma -dam Georgescu începe s\ devie impaci -en t\. Trei f\r\ dou\zeci [i cinci… Maisunt dou\zeci de minute; la cas\ se daubilete, [i cocoana Anica nu mai vine. D.Georgescu începe a b\nui c\ n-are s\ maitrebuiasc\ a mai lua patru bilete, poatec\ trei or s\ ajung\ […].Dar nu numai timpul este m\surat cumaxim\ precizie de-a lungul textului; ase -menea banii, sunt socoti]i pân\ la cea maimic\ subdiviziune, iar lucrurilor celorlalte,de asemeni, li se ]ine socoteala exact\: du -p\ ce coana Anica sose[te gâfâind, într-untârziu, la gar\, d. Georgescu îi num\r\ pa -rale potrivite pentru un bilet de dus [i-n torsclasa III, [i-i arat\ ghi[eul respectiv. In tren,o scen\ pe jum\tate mut\ d\ expresie demaxim\ elocven]\ controlului financiar deplinpe care cei doi so]i îl exercit\ asu prabietei b\trâne:– Ia-i spus mami]ii (întreab\ discretmadam Georgescu pe consoartele dumneaei)s\ bage de seam\ s\ nu-i fure ci -neva co[ul?D.Georgescu d\ din cap [i se mul ]u -me[te s\ zic\ numa:– Hâhâ!Mai discret înc\, întreab\ d. Geor ges -cu pe consoarta d-sale:– I-ai dat ceva parale?Madam Georgescu r\spunde consoar -telui tot a[a de laconic cum i-a r\spuns[i dânsul.– Cât?Madam Georgescu arat\ mâna cu ce -le cinci degete r\sfirate: cinci – adic\, ob\ncu]\.Treizeci de bani, tramvaiul de la Ze ceMese pân\ la gar\: care va s\ zic\ grama -ma are înc\ dou\zeci de bani pentru cas\ cumpere dou\ leg\turi de vi[ine la Comarnic.{i-n adev\r, le [i cump\r\, [i le[i m\nânc\ pe jum\tate p\n\ la ValeaLarg\, cu sâmburi cu tot.Con[tiin]a unei discipline riguroase domne[tesuveran asupra tuturor mi[c\rilor fa -miliei Georgescu care [tie perfect ce are s\fac\ pas cu pas [i minut\ cu minut\ [i încare nu este nici o problem\, din contr\:a[a este firesc!, ca membrul ei cel mai învârst\, coana Anica, mami]a lui madamGeorgescu [i gramama a puiului, s\ mear -meseria de a citi · meseria de aÎnsemn\ri ie[ene59

meseria de a citi · meseria de ag\ la gar\ cu tramvaiul, în tren s\ c\l\to -reasc\ la clasa a III-a [i tot ea s\ poarte [ico[ul cu merinde, în timp ce d. Georgescu[i consoarta d-sale [i puiul s\ urce în tr\ -sur\ cu ro]i de cauciuc, în tren la clasa I,iar de la gara din Sinaia în parc, la hotelRegal, în birj\. Sigur c\ toate aceste pro ce -d\ri pot avea un aer de, cum spunem noiast\zi, discriminare social\, chiar dac\ sepractic\ în acela[i strâmt cerc familial; darnu \sta este nici rolul lor în cadrul mecanis -mului narativ de ansamblu [i nici, consecu -tiv, miza important\ pe care ele o repre zint\.Aceast\ demonstra]ie, aceast\ parad\de disciplin\ [i rigoare, care frizeaz\ chiarostenta]ia, reprezint\, în principal, necesa -rul paravan, perdeaua de fum cu func]io -nalitate logic\, în cadrul unei logici nara tive,fire[te, dup\, în spatele c\reia ac]io nea -z\ for]ele reale ale nara]iunii; [i, încercânds\ le surprindem pe acestea, for]ele realeadic\, ce putem descoperi?Mai întâi c\, în ciuda unor temeri dealtfel cât se poate de explicit prezente întext [i a unor mici incidente de suspans,pân\ s\ ias\ de pe peronul g\rii din Sina -ia, itinerarul celor trei din familia Georges -cu plus coana Anica s-a desf\[urat, pas cupas, dup\ programul stabilit; ei au fost, cumse spune, în grafic. Din acel moment, îns\,adic\ exact de când vocea impersonal\ aautorului a pronun]at formula, care aveas\-[i demonstreze, în continuare, puterilemagice întoarse: Familia Georgescu [tieperfect ce are s\ fac\ pas cu pas [i minut\cu minut\. – din acel moment, totul se întoarcepe dos, nimic nu mai iese dup\ cumfusese programat [i dup\ cum era de a[ -teptat, încurc\tur\ urmeaz\ dup\ încur c\ -tur\, ca într-un joc condus de un demonr\ ut\cios.~ntrebarea cât se poate de legitim\ pecare [i-o pune cititorul este chiar aceasta:cine sau ce regizeaz\, din ascuns, toate ne -potrivirile? Fire[te c\ nu trebuie cine [tie ceputere de analiz\ detectivistic\ pentru a seschi]a construc]ia unei ipoteze care îi poa -te avea, în punctul central al ac]iunii de sub -Octavio Ocampo:strat, pe madam Georgescu [i locotenentMi[u de la itinden]\…, care e mucalit aldracului [i „cânt\ teribel!”…, cu complic i -tatea, mai mult sau mai pu]in… m\ rog,a companiei: madam Vasilescu, madamCostandinescu, nepo]ica ei, domni[oaraPopescu, d. Vasilescu… {i fire[te c\, în bu -na tradi]ie a tehnicilor narative de subter -fugiu, în care Caragiale este un maestru su -percalificat, rostirea ca atare a textului retrageîn adâncul ascuns [i abia dac\ presupusaceast\ ipotez\, pentru a scoate înfa]\ un agent de dinamic\ faptic\ ([i nara -tiv\, bineîn]eles), pe care textul îl nume[tecu acela[i unic cuvânt, de câteva ori re pe -tat: Fatalitate!Este un joc, aici, foarte subtil condus [icu efecte comic-narative dintre cele maireu[ite [i subjugante, pentru fiecare nou\lectur\; v\ mai aduce]i aminte, din copi -l\rie, jocul numit în fel [i chip, dup\ locuri[i ani, dar pe care o anume obi[nuin]\ lite -S\rutul m\riirar\, dând credit variantei bucure[tene, l-achemat [otron? Era o serie înl\n]uit\ de s\ -rituri, dar s\ritura ce este altceva decât unscurt zbor, în spa]iul unor p\tr\]ele geome -tric dispuse, adic\ în regimul unor reperefixe. Cam cu a[a ceva seam\n\ nara]iu nealui Caragiale, Tren de pl\cere, salturi, carepot fi [i zboruri, de la un reper la altul; celdintâi este chiar începutul: S-a hot\rât, ca -re va s\ zic\…, cu puternica b\taie de gong,din prima lui jum\tate, [i ecoul din a douacare, prin punctele ei de suspensie, se pre -lunge[te în indeterminatul textului. C\cinimic n-ar putea s\ pun\ pronun]area atâtde decis\ de la început sub semnul uneiîntreb\ri cu ecou mai prelungit decât acestatât de unic [i multiplu rezonant: care vas\ zic\… Al doilea reper ese formula careinaugureaz\ sejurul de pl\cere al familieiGeorgescu pe peronul g\rii din Sinaia: Fa -milia Georgescu [tie perfect ce are s\ fa -c\ pas cu pas [i minut\ cu minut\. Al trei -60Însemn\ri ie[ene

lea este sentin]a care sanc]ioneaz\ [i, tot -odat\, pare a explica mai întâi primul e[ecîn derularea programului odat\ stabilit [iapoi, foarte curând [i repetat, pe urm\toa -rele: Fatalitate! La otel Maz\re i se spu nec\ n-a fost odaie goal\, [i a trimis-o pejupâneasa la otel Manolescu, devale. D.Georgescu coboar\ cu bravul ofi]era[ devân\tori, care este foarte obosit [i fl\ mând.La Manolescu, iar fatalitate! n-a fost o -daie goal\, [i a trimis-o pe jupâneasa laotel Voinea, în Izvor. D. Georgescu suiecu bravul ofi]era[, dup\ ce i-a cump\rato franzel\ [i i-a dat s\ bea ap\. Trecândspre Izvor, se abate prin parc s\ spuie luimadam Georgescu, nu cumva s\-[i piar -z\ r\bdarea a[teptându-l… Fatalitate!Madam Georgescu lipse[te de pe banc\.D.Georgescu las\ un moment pe puiul,care nu mai poate umbla, s\ se odihneas -c\ pe banc\, face câ]iva pa[i în sus, apoiîn jos, s\ g\seasc\ pe madam Georges cu.Madam Georgescu, nic\ieri! Se-ntoarces\ ia pe puiul, s\-l duc\ la Voinea [i s\se-ntoarc\ apoi în parc, unde trebuie pâ -n\-n fine s\ g\seasc\ pe madam Geor ges -cu. Fatalitate! Puiul lipse[te.In fine, cel de al patrulea [i ultimul re -per este cel al formulei din final; suntemdup\ încheierea excursiei de pl\cere, laBucure[ti, într-un prezent continuu în caremadam Georgescu î[i rememoreaz\ clipe -le unice de la Sinaia:Ah! a fost o pl\cere ce va r\mânea ne -uitat\… Pe lun\, cu tr\surile la pas, [i da -supra armoniei apelor de munte [i [oap -telor p\durii, l\utarii acompaniind înce -tinel [i d. Mi[u cântând menuetul, pe ca -re-l cânt\ regulat muzica în parc [i care-iplace atâta lui madam Georgescu!… {iacum, de pe acest prag, intr\m în pre zen -tul continuu care con]ine cel de al patrulea[i ultimul reper care jaloneaz\ saltulame]itor pân\ la pl\cere al traseului na -rativ: De aceea, cu sufletul înc\rcat defermec\toare amintiri, seara, la Bucu -re[ti, când î[i face toaleta de culcare, ma -dam Georgescu zice oftând:– Ah! mami]o! menuetul lui Pederas -ki…., m\-nnebunesc!Ce este atât de particular în acest final,în care am fixat [i cel din urm\ jalon al tra -seului narativ pe care l-am identificat, fire[-te, cu to]ii, în unica, extraordinar de reu[i -ta distorsiune de la Paderewski la Pederas -ki? Ce s-o mai lungim atât?: este faptul c\,în acest text de aproape [apte pagini, lun -gime apreciabil\ pentru gabaritul obi[nuital prozelor lui Caragiale, a trebuit s\ a[ tep -t\m pân\ în final, chiar pân\ la ultimul luicuvânt, ca s\ d\m peste una din distorsiu -nile lui importante; dar ce reu[it\, vorbatot a lui nenea Iancu: a meritat! Pentru c\nu se poate s\ nu fi]i de acord, domnilorcititori [i domnilor critici, c\ acest Pede ras -ki este ceva extraordinar de reu[it, ce mai!:ceva genial; ca sonoritate plin\, de nou\alc\tuire, inven]ie de cuvânt, ctitorie delimb\… ca suit\ f\r\ final de conota]ii [isub`n]elesuri, crescute unul din altul [i nuse vede unde închise.Prin acest indicator de fic]ionalitate, h\ -ulitor pentru capacitatea lui de acoperi reOctavio Ocampo:/dezv\luire, textul lui Caragiale ne poatea r\ta c\ realul lui aparent este o fic]iune [ic\ adev\rul lui real este undeva în adânc;în adev\r, acum ne putem întreba: de cepl\cere? De ce o familie esen]ial\: tata,ma ma, odrasla [i bunica, pornit\ pe valu -rile vie]ii în c\utarea unui ostrov al pl\ce -rii? De ce puiul, în uniform\ de ofi]er devân\tori, întocmai ca prin]ul (mo[tenitor,atunci) Carol? [i de ce Sinaia, acest toposdestul de frecvent la prozatorul nostru, a -proape o obsesie, de data asta subiect alu nei aten]ii speciale, al unei aventuri, cutoate semnele de alegorie a aventurii exis -ten]iale integrale, înscrise între limitele con -cret geografice ale tocmai acestui topos,iar nu ale unuia oarecare, ca un mesaj însticla lui? {i de ce jocul de-a fic]iunea [irealitatea, de-a ce pare s\ fie [i ce nu sedezv\luie c\ este? De ce fatalitate? {i dece m\-nnebunesc!…Pederaski…? Dar dece, în fine, scena din parc, peste care ori -ce lectur\ obi[nuit\ poate trece ca pesteun incident minor, de relieful cel mult alunui detaliu pitoresc-decorativ; d. Geor -Romeo [i Julietameseria de a citi · meseria deÎnsemn\ri ie[ene61

meseria de a citi · meseria de aOctavio Ocampo:ges cu era aproape epuizat de atâta c\ut\ -tur\ f\r\ succes:„Trebuie s\ fie în Sinaia, c\ n-au a vutpe unde zbura.”N-apuc\ s\ ispr\veasc\ aceast\ gândi -re, [i cineva, venindu-i drept în fa]\, subFamilie de p\s\rilumina unei l\mpi electrice, îi zice:– S\-mi scrii, nene Georgescule!– Adio, Mitic\…– Te-a[teapt\-n parc madam Geor ges -cu cu familia Vasilescu [i cu locotenentMi[u…– ~n parc?…S\-mi scrii, Mitic\!– Adio [i n-am cuvinte, nene Miala che!Fire[te c\, luate în prozaicitatea lor lite -ral\, replicile celor doi amici nu sunt alt ce -va decât un joc de formule, caracteristic u -nui anumit jargon, care poate orna textulde baz\ printr-un necesar element ludic;în substratul ascuns al func]ionalit\]ii sale,acest fel de a saluta, care dintru început sesprijin\ pe autoritatea unui mesaj scris, darîncepe cu formula de desp\r]ire, nu estedecât un joc de limbaj în pragul absurdului;el este un semnal despre stratificarea [i încifrareamesajelor; fiind compus din elementeale unui cod de comunicare, ori re -prezentând el însu[i un asemenea cod, elreprezint\, totodat\, [i o invita]ie, nu st\ms\ cânt\rim cât de direct\ sau indirect\, lautilizarea unui astfel de cod pentru desci -frarea întregului. Care ni se poate ar\ta cao alegorie, o povestire exemplar\ despreaventura existen]ial\ a genului uman în e -sen]ialitatea sa, dar în anumite coordona -te spa]io-temporale; fiind o c\l\torie ini ]iatic\în c\utarea unui principiu, de data as -ta cel al pl\cerii, î[i dezv\luie [i importan -ta [i reala ei dimensiune universal\, dar ne -cesar localizat\ spa]ial [i temporal, în coordonateleunui anumit stil. Dintre toatescrierile lui Caragiale-tat\l, Tren de pl\ce reni se pare a fi cea mai fidel\ stilului belleépoque, nu numai prin volutele rotunjiteale finis\rii sale [i prin sclipiciul exteriorcare o l\cuie[te, cât mai ales prin pilonulprincipial care o sus]ine, aceast\ zei]\ apl\cerii c\reia îi aduc ofrande închin\toriiprin preferin]ele lor muzicale [i vestimen -tare. Sigur c\ Bucure[tiul vremii avea importan]alui în mentalitatea de acest stil, daracolo erau înc\ importante reminiscen]eorientale, unele dec\zute pân\ la a consti -tui zona de mizerie de dincolo de orice stil,pus\ sub b\taia reflectoarelor în Ultimae misiune… Pe când Sinaia era, aproapeîn totalitate, o construc]ie din nou, ea eraadev\rata capital\ a regatului belle épo-quecare încerca s\ se construiasc\ pe vremeaaceea [i în care madam Georgescu se în-62Însemn\ri ie[ene

Octavio Ocampo:Extazulcadrase perfect, ori poate crescuse natural,puiul era preg\tit s\ evoluieze, biatacoana Anica r\mânând s\ ard\ t\mâia t\ -cut\ pentru mor]ii vremurilor sale. Dar Ro -mânia aceea, cu capitala la Sinaia [i carepromitea moleculelor familiale din care eraconstituit\ periodice croaziere de pl\cere,p\rea s\ scoat\ în calea noilor argonau]ipiedici m\runte, mici încurc\turi, ca un dic -teu obstinat al fatalit\]ii; nu face nimic, pa -re a spune d. Georgescu, b\rbatul matural acestei umanit\]i, care [i a[a este preaobosit ca s\-[i mai caute consoarta, de[i,îl asigur\ soacra lui, o s\-i faci mare pl\ -ce re Mi]ii [i la to]i. Dar Mialache refuz\ s\mai caute, s\ mai ac]ioneze, pentru c\ [tiesigur de acum: n-o g\sesc nici acolo…As -ta e fatalitatea lui: s\ n-o g\seasc\, iar ma -dam Georgescu s\ nu fie niciodat\ acolounde el o caut\, dar totdeauna unde estelocotenent Mi[u. A[a c\ vocea auctorial\se încarc\ de ecouri [i roste[te:Când zice d. Georgescu acestea, oro -logiul de la castelul Pele[ se aude-n de -p\rtare b\tând noaptea jum\tate. Cocoa -na scoate co[ul de subt canapea, slujni -ca aduce o sticl\ cu vin, [i d. Mialache sepune s\ supeze cu coana Anica. La su peu,d. Mialache poveste[te cu de-am\nuntultoate peripe]iile prin cari a trecut; iar co -coana Anica, cum s-a-ntâlnit\r\ cu madamVasilescu [i cu toat\ compania [i culocotenent Mi[u, care e mucalit al dracu lui„[i cânt\ teribel!” Apoi, dup\ supeu, s-aculcat d. Georgescu în odaia locotenentului,rezervat\ pentru el [i madam Geor ges -cu; iar gramama, în odaia copiilor, cu puiul.Aceasta a fost pl\cerea lui d. Geor ges -cu, câ[tigat\ prin în]elepciunea lui final\:mintea românului de pe urm\…; pe cândmadam Georgescu, la Url\toare, cu tr\su -rile sub lun\, cu l\utari [i locotenent Mi[u,dasupra armoniei apelor de munte [i [oapte -lor p\durii… ~ncât avea dreptate dumneaei:– Ah! mami]o! menuetul lui Pederas -ki…, m\-nnebunesc!Cea de a patra bucat\ mai deosebit\din proza lui Caragiale...meseria de a citi · meseria de aÎnsemn\ri ie[ene63

eminescologicale · eminescol64N. GeorgescuScenariul probabil al edi]ieiprinceps Eminescu (6)59. SATIRA IVPrima tip\rire: CL, 1 septembrie 1881. În O1, la p. 152.În sensul mi[c\rii (progresiei) ideii prin forme, Satira IV neva interesa mai pu]in ca atmosfer\ (luna este, tot ea, st\pân\,deci avem o lux secunda, ce creeaz\ st\ri de magie, dar nu ajut\la p\strarea lor), ca descriere a cuplului de îndr\gosti]i medievali(cu ecouri din C\lin, dar [i din Satira III, iubirea dintre primulsultan [i luna-fecioar\), cât ca în]elegere a cauzei acestei degra -d\ri a lumii, centrat\, de data aceasta, pe iubire ca sentiment –schimbat în instinct. Mai ales c\ se contureaz\, aici, o anumit\viziune despre Demiurg (nearticulat; ironizat în Dalila ca De -mon). Ca strategie, vom spune, mai întâi c\ EL refuz\ s\ parti -ci pe la aceast\ lume degradat\ [i s\ scrie despre ea. Satira IVeste un „Încorda-voi a mea lir\ s\ cânt dragostea”, o „prob\”de virtuozitate – refuzat\ dup\ producere. A cânta [i a tr\i dra -gostea vrea s\ însemne acela[i lucru: S\ sfin]e[ti cu mii de la -crimi un instinct atât de van – adic\ s\-l cân]i (din „boltita lir\”,de pild\, ori în ritm hora]ian de od\ – vezi Dalila) – dar [i s\- ltr\ ie[ti, s\ te por]i chiar „cavalere[te”, cu „sfin]enie” fa]\ de par -tenera-marionet\. Dublul regim – ontologic [i cognitiv (epistemo -logic) – în care se implic\ concomitent discursul poetic aminte[tede Pe lâng\ plopii f\r\ so], unde EA, cea din vis, din trecut, erav\zut\ real, ca femeie, ca fiin]\ chiar social\ (cu vecini, cas\ cuferestre luminate, etc.). Avem de-a face tot cu o aplicare a ideiila real, coborâre din abstract în concretul zilei. Femeia vizat\este, de data aceasta, femeia casnic\ (înconjurat\ de rubedenii,în c\min, propus\ ca so]ie unui pe]itor etc.). Familia este c\utat\ca celul\ de baz\ a societ\]ii, ca dorin]\ „sfânt\” a pe]itorului.El constat\, îns\, c\ familia are la baz\ instinctul: Nu vede]i c-a -cea iubire serv-o cauz\ din natur\? / C\ e leag\n unor vie]e cesemin]e sunt de ur\? / Nu vede]i c\ râsul vostru e în fiii vo[triplâns? / C\-i de vin\ cum c\ înc\ neamul Cain înc\ nu s-astins? Principiile se convertesc, râsul devine plâns, iubirea devineur\. Concluzia a fost pus\ la începutul tiradei: Nu sim]i]i c\-nproaste lucruri voi vede]i numai minuni? – procrearea ca „minune”(obsesia pruncului sfânt din Pe lâng\ plopii f\r\ so]) este,de fapt, un efect mecanic al amorului instinctual. Copiii î[i ur\scp\rin]ii, tem\ hora]ian\ (dar, mai întâi,heraclitean\!), amorul este „str\in”. Me -canica acestei înstr\in\ri a „amorului”devine interesant\: Nu tr\i]i voi, ci unaltul v\ inspira, el tr\ie[te... Acest „al -tul” este un „actor” care: St\ de vorb\cu el însu[i, spune zeci de mii de ori /Ce-a spus veacuri dup-olalt\, ce vaspune veacuri înc\ / Pân ce soarele s-ostinge în genunea cea adânc\. Acest„actor” este, desigur, crea]ia teoretic\ a„b\trânului dasc\l”, care a „inventat” universal-ma[in\rie f\r\zei, supus soartei oarbe, pus în mi[care de „boaba spumei”,dominat în mi[c\rile lui de c\tre „spum\”. Imaginea acelei VenusAnadyomene (din Dalila) completeaz\ mitic tabloul, implicân -d-o pe Venus ie[ind din spuma m\rii (de fapt, din s\mân]a luiCronos), ca miez, resort al acestui univers concupiscent, instinctual(în care Cupido, un paj [\galnic, organizeaz\ jocurile iubirii).Acel „altul”, „actor”, este un ter] al cuplului care altereaz\ maiales femeia – dar [i b\rbatul (amantul devine pe]itor!). Teatru dep\pu[e sunt [i unul [i altul. Oamenii biologici perpetueaz\ speciala voin]a unui „ce” suprem: C\ci a voastre vie]i cu toate sunt caSandro del Prete:Pisica `n fereastr\Însemn\ri ie[ene

undele ce curg; / Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.O întrebare: are el, Demiurg (termenul apare nearticulat [i înmanuscrise: nu este vorba de Demiurgos, ori Demiurgul), o „u -nealt\”, un „valet” (Pajul Cupidon, Kamadeva, amorul ca perso -naj, actorul de aici, maestro de mai jos) care-i asigur\ ve[nicia„râului” prin împingerea mecanic\ înainte a undelor? În SatiraIV rezult\ c\ Demiurg este bolnav, este „nebun”. Avem, mai în -tâi, tabloul iubirii casnice „visat\ odinioar\” sub semnul hora]ianal lui Carmen saeculare (imnul de împrosp\tare a lumii prin iubire).Acum, îns\: N-o mai caut… Ce s\ caut? / E acela[i cântecvechiu, / Setea lini[tei eterne care-mi sun\ în urechi. Iubirea(casnic\) [i lini[tea etern\ sunt „acela[i”, ce anume s\ caute EL,din dou\ lucruri identice? Diferen]a apare la nivelul de deasupraal omului: Dar organele-s sf\rmate, [i-n strig\ri iregulare /Vechiul cântec mai str\bate, cum în nop]i izvorul sare. Ve -chiul cântec, acela care sfin]e[te, care exprim\ cur\]enia, nupoate r\zbate din cauza defect\rii organelor receptoare (urechea,aici). Sfin]enia, credin]a, nu mai este perceput\ pentru c\„organele” (de data aceasta, ale trupului omenesc, trupul însu[i)sunt cople[ite de alte voci (zvon de vorbe omene[ti, papagali,ma rionete, etc.). Sfin]enia iubirii – dar [i, în egal\ m\sur\, acredin]ei în „lini[tea etern\”. Este o dubl\ cauz\ (sau dou\cauze?): „vechiul cântec” devine „iregular”, P-ici pe colo maistr\bate câte-o raz\ mai curat\ din el, dar acolo unde ajunge,„pe strun\”, ajunge „aspru, rece”, pentru c\ în sediul gândirii[u ier\ [i strig\, scap\r\ [i rupt r\sun\. Aceast\ „ars poetic\”va fi mai pe larg înf\]i[at\ în Criticilor mei. Cântecul s-a degradatel însu[i. Dar [i organele-s sf\rmate – „[i maestro e nebun”.Perpessicius nu are, aici, curajul de a p\stra forma din manuscri -se cu sensul italienesc de „[ef de orchestr\” (apare astfel în dou\variante ale poemului), nici de a reda încercarea de românizarea termenului, maestru, prezent\ [i în „Convorbiri literare” [i înedi]ia Maiorescu. „Maestrul”, articulat, nu mai spune nimic despreacest Demiurg care este un actor mai întâi [i apoi [ef deorchestr\ – care, el, Demiurg, e „nebun”, amestec\ vocea sfânt\în „proza”, „mizeria” vie]ii, împ\mânte[te, înnoroie[te sufletuldu p\ ce [i-a f\cut din „boaba spumii”, din Venus Anadyomene[i din soarta oarb\ – principii. A-l în]elege ca pe autor, maestrulfiind Eminescu însu[i nebun, înseamn\ a nu ]ine cont de text,de contextul acestui scenariu al înl\n]uirii poemelor – dar nicide bunul sim]: cine s-ar compara pe sine însu[i atât de u[or cu…Demiurg?!Acest Demiurg schimb\ iubirea în ur\, râsul în plâns, etc.Re volta lui Eminescu împotriva pozitivismului secolului s\u trebuieeviden]iat\. Demiurg va deveni „P\rinte”, „Doamne” înLuceaf\rul - [i va da o lege infailibil\ ce va desp\r]i oamenii dedemoni, va pune cap\t amestecului de lucruri: legea lui este imu -abilitatea soartei fiec\ruia, neschimbarea soartei. În acest sensÎnsemn\ri ie[eneSandro del Prete:Coloane– dar numai în acesta, al contextului antologiei din 1883 – Lu -ceaf\rul reinstaureaz\ iubirea pe p\mânt [i în cosmos, C\t\lina[i C\t\lin aprind „candela iubirii pe p\mânt”, iar demonul rede -vine ceea ce este, nod în plasa crea]iei prime, acord\ cuplului„norocul” (moartea împreun\, via]a împreun\, feeria din SatiraIV). C\ el, demonul, a fost tr\dat pentru aceasta? – Dar el, demonul,a înnebunit în Satira IV, a alterat cântul sfânt [i a sf\ -râmat organele de receptare a lui. El trebuia „îmblânzit”. Neplace sau nu, dup\ Satira IV urmeaz\ în antologia din 1883Luceaf\rul [i logica argumenta]iei acestui scenariu ne oblig\ laaceast\ concluzie. Luceaf\rul scutur\ universul pozitivist al„b\trânului dasc\l” [i universul magic al „b\trânului preot” desurogate, instituie legea sor]ii unice în crea]ie [i desparte omulde zei, punând la mijloc norocul (care nu înseamn\ schimbareasor]ii, pentru c\ nu înseamn\ soart\, ci [ans\, drum propice„nimerit” ori „potrivit” de sus, ca drum, unei soarte deja date o -dat\ pentru totdeauna). Tot în sensul acestei construc]ii-regii apoemelor, va trebui s\ constat\m c\ Demiurgul din Luceaf\rulnu este un „deus ex machina”, Dumnezeu atotputernic invocateminescologicale · eminescol65

eminescologicale · eminescol66s\ pun\ ordine în crea]ie, ci ordinea se face prin voin]\ (accep -tare) demonic\, la imperativul unei voci duble: de sus, ca presupus\(Vrei s\ dau glas acelei guri) [i de jos (Î]i dau catarg lâng\catarg). Întrucât discursul Tat\lui lui Hyperion este dumnezeiescîn inten]ie – [i satanic în posibilit\]i; acest Tat\ [tie ce nu se poa -te – [i poate ce se [tie; el convinge, nu învinge.60. LUCEAF|RULPrima tip\rire: Almanahul Societ\]ii Academice Social-Literar\„România Jun\”, aprilie 1883. Reluat în Dun\rea, Br\ila, iulie 1883,reluat în Convorbiri literare, august 1883.De fapt, Luceaf\rul a fost f\cut public înainte de a fi publicat,prin desele lecturi din saloane (unele, f\r\ prezen]a lui Emi -nescu), [i chiar prin d\rile de seam\ publicate în ziare desprea ceste lecturi publice. Cartea lui Moses Gaster: Crestoma]ie deliteratur\ popular\, în care se anun]\ sursele Luceaf\rului,apare în martie 1883, înainte de tip\rirea poemului. În contextulacestor discu]ii, probabil, autorul noteaz\, la un moment dat:„În descrierea unui voiaj în ]\rile române, baronul K. poveste[telegenda Luceaf\rului. Aceasta este povestea. Iar în]elesul alegoricce i-am dat este c\ dac\ geniul nu cunoa[te moarte [i numelelui scap\ de noaptea uit\rii, pe de alt\ parte nici aici pep\ mânt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit.El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a p\rut c\ soartaLuceaf\rului din poveste seam\n\ mult cu soarta geniului pep\mânt, [i i-am dat acest în]eles alegoric.” (Mss 2275 B, p. 56).Nota]ia este f\cut\ în grab\, ceea ce ne face s\ credem c\ esterezultatul vreunei replici de salon, întrucât despre Luceaf\ruls-au rostit public B. P. Ha[deu, Titu Maiorescu, Moses Gasterîn su[i. Nu e o m\rturisire, ci o replic\. Men]ion\m c\ „Lu cea -f\rul din poveste” este smeu, redat adesea în limba german\prin „Das Genium”. Natura luciferic\, smeiasc\, a geniului nuie se, astfel, din discu]ie. Cât despre „noroc”, am v\zut c\ Lu -cea f\rul, în poem, nu are o „stea cu noroc”, nu este fiul soarelui.În edi]ia princeps, poemul ocup\ penultimul loc, dup\ celepatru Satire [i înainte de Criticilor mei. Împreun\ cu cele patruSatire, el constituie o pentad\ (grup de cinci poeme). ÎnainteaSatirelor de afl\ cele trei poeme: Epigonii, C\lin [i Strigoii,iar înaintea acestora cele patru variante la Mai am un singurdor [i Doin\. Cele patru variante la Mai am un singur dor [iDoin\ constituie, de asemenea, o pentad\. În edi]ia a V-a (1890,la concuren]\ cu edi]ia lui V. G. Mor]un: M. Eminescu, Proz\ [iversuri, 1890), Titu Maiorescu intercaleaz\ Nu m\ în]elegi întreC\lin [i Strigoii (Nu m\ în]elegi nu este cuprins\ îns\ în sumar!)[i Diana între Strigoii [i Satira I. Editorul rotunje[te, a[adar, lacinci num\rul poemelor dintre Mai am un singur dor [i Satire.Diana fusese publicat\ în grupajul din Convorbiri literare, fe -Sandro del Prete:Peisajbruarie 1884 (dup\ apari]ia edi]iei princeps). Finalul volumuluise prefigureaz\, astfel, a fi fost pentadic în inten]ia autorului(Criticilor mei este separat, concluzie la întregul volum) – celpu]in asta ne d\ de în]eles Maiorescu prin intercal\rile lui (nesemnalate[i, deci, nediscutate pân\ acum).Exist\, îns\, [i alte posibilit\]i de interpretare. Cele patru variantela Mai am un singur dor pot fi considerate un tot unitar,a[a cum, la începutul volumului, cele [ase Sonete sunt astfel. Lafel, cele patru Satire. Întrucât nu [tim dac\ în gestul lui Titu Ma -iorescu din 1890 (imediat dup\ moartea lui Eminescu) se reg\ -se[ te amintirea manuscrisului ini]ial al volumului sau propriain tui]ie a criticului editor, nu vom continua supozi]iile. Despre finaluldeschis al edi]iei princeps se poate discuta, fie în contextulpentadelor care deschid volumul, fie analizând grupuri de câtetrei sau patru poeme.Luceaf\rul nu putea sta in triada Epigonii-C\lin-Strigoii, cao completare a celor dou\ nun]i (C\lin-Strigoii) printr-o a treiaÎnsemn\ri ie[ene

(ca o rupere, a[adar, a triadei formale în alt\ triad\, a nun]ilor).Locul lui firesc este dup\ Satire, fiind o sintez\ a lor [i o mi[caredin loc a ideii. Din Satira I avem, în Luceaf\rul, replica la genez\(o na[tere a universului v\zut\ altfel, nu ca ajungere la „boabaspumii” [i la „soarta oarb\”, ci la un leg\mânt, la cuvântul de-n -tâi), din Satira II se p\streaz\ jocul iubirii (C\t\lin), din Satira IIIpartea eroic\ se reg\se[te în vorbele lui Demiurg: Vrei poate-nfapt\ s\ ar\]i / Dreptate [i t\rie..., problematica iubirii cupluluidin Satira IV este, de asemenea, prezent\ ([i rezolvat\, mai alesîn ipostaza zeului bolnav). Nu vom insista asupra acestor elementede leg\tur\. Mai interesant\, în sensul acestui comentariu,este rela]ia fiului cu tat\l. Pentru elucidarea ei, trebuie mai întâis\ trecem dincolo de punctua]ia maiorescian\, devenit\ oarecumcanonic\ prin impunerea ei în toate edi]iile. Versurile care descriudrumul Luceaf\rului: Un cer de stele de desupt / De a su -pra-i cer de stele - / P\rea un fulger ne`ntrerupt / R\t\citor prinele pierd din dinamica ini]ial\ prin introducerea virgulei dup\ dedesupt, care geometrizeaz\ static cerurile, unul sus altul jos, fulgeruldevenind ca o linie care taie dou\ paralele. Nici Alma na -hul România Jun\, nici revista Convorbiri literare, nici Dun\ -rea sau Almanahul scriitorilor români nu au aceast\ virgul\;pasajul lipsind din manuscrisele eminesciene, nu avem, nici aici,posibilitatea de control. Este firesc îns\ s\ consider\m c\ punctua]iadin Almanah îi apar]ine poetului. F\r\ virgul\, -i din dea supra-i devine verb (este) – [i sensul se clarific\ dinamic: cerulde dedesubt devine, instantaneu, cer deasupra, în consens cuviteza: [i c\i de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe. Evidentc\ în spa]iul stelar nu exist\ repere, dedesupt [i deasupra nuspun nimic, dar Luceaf\rul zboar\ cu m\sura lui, el este reperuldrumului. Dac\ cerurile se a[tern asupra lui – urmeaz\ c\ elzboar\ în jos. Este, de altfel, sensul firesc al fulgerului. Mai susaveam: Cre[teau / În cer a lui aripe, imagine care asociaz\ a -pro pierea de privitor. C\ autorul, ca privitor, este în interiorulmi[c\rii, al ac]iunii, se „simte” pretutindeni: [i se tot duce... S-a tot dus / De dragu-unei copile / S-a rupt din locul lin de sus.Iat\, [i ruperea de sus: sugereaz\ tot o c\dere. Miracolul acestaal ruperii se resoarbe într-o form\ de uimire popular\ (vezi Sbu -r\torul lui Heliade R\dulescu). Punctând drumul Luceaf\rului,întâlnim mai întâi Din a chaosului v\i (aluzie la a doua coborâ -re), apoi Ca ni[te m\ri de-a `notul (aluzie la prima coborâre).P\ mântul nu este numit în zborul Luceaf\rului, dar sugestia (intuitiv\)este c\ el zboar\ în jos, undeva sub p\mânt, oblic fa]\ deplanet\; nu în sus c\tre central lumii, unde se presupune c\ seafl\ Tat\l Ceresc. El se dep\rteaz\ spre hotar. El are un dialogcu cineva c\ruia îi zice P\rinte, Doamne (niciodat\ Demiurg).Acest Doamne-P\rinte îi propune alternative – S\ dau glasacelei guri ori ]i-a[ da p\mântul în buc\]i. „Tranzac]iile” la ca -re-l invit\ sunt de sorginte biblic\: diavolul în de[ert tenteaz\ cuÎnsemn\ri ie[enem\ririle lumii. Este pu]in probabil c\ acest Doamne-P\rinte arfi capabil s\ aduc\ apocalipsa (sfâr[itul lumii st\ în puterea Ta -t\lui Atotputernic). Dar este foarte probabil (posibil) c\ el poateda m\ririle pe care le promite. Hyperion refuz\, îns\, acestem\riri, sau [tie, afl\, c\ sunt posibile, c\ le-ar putea avea; el vreas\ afle marginea putin]ei, ce nu se poate. Afl\, astfel, c\ în]elepciuneaeste cuvântul de-ntâi, [i c\ în sensul acestei în]elepciunicele asem\n\toare se nasc din cele asem\n\toare, oamenii dinoameni, sorii din sori etc. Dup\ apocalipsa posibil\, universal arporni din nou în muguri cum a fost, nu s-ar na[te, de pild\, oamenidin sori. În timp ce toate acestea s-ar stinge la glasul aceleiguri, el, Hyperion, ar r\mâne. Cele dou\ versuri (considerate a-ifi apar]inând lui Titu Maiorescu însu[i): Tu e[ti din forma ceadintâi / E[ti vecinic\ minune vor s\ traduc\ aceast\ situa]ie.Avem, într-adev\r, pasajul din Satira I privind stingerea lumilor:Când plane]ii to]i înghea]\ [i s`azvârl rebeli în spa]iu / Ei, dinfrânele luminii [i ai soarelui sc\pa]i. Aceast\ situa]ie cu plane]iSandro del Prete:Realitate [i iluzieeminescologicale · eminescol67

eminescologicale · eminescol68Sandro del Prete:{ahrebeli dup\ apocalips\, plane]i pe baza (cu ajutorul) c\rora se varecrea cosmosul, este greu de considerat forma cea dintâi [ivecinic\ minune. La început a fost cuvântul; înaintea acestuianu mai poate fi ceva, [i înc\ form\. Întâietatea este principiu, [inu primordiu.În ipostaza c\ acest P\rinte-Doamne din Luceaf\rul este tat\ldemonilor, Lucifer însu[i – constat\m c\ el ascult\ de legile cre -a]iei, este un Lucifer îmblânzit, o hiperbol\ în absolute a lui Lu -ceaf\r bland. Acesta este [i sensul din manuscrisele eminescie -ne: Satan s-a împ\cat cu Dumnezeu [i-I ]ine în ordine crea]ia,este un fel de administrator al ei. L\s\m deoparte faptul c\,pierzându-l pe Hyperion, el ar pierde un punct de sprijin în mândriade a fi st\pân, de a fi „mai” st\pân decât st\pânul sorilor,al luminii. Am v\zut c\ acest Doamne-P\rinte dispre]uie[te luminapentru c\ este fragmentar\, pulsatorie - în timp ce întunericuleste continuu, etern, matricial („din chaos face mum\”).Refuzul lui Hyperion, îns\, este unul cristic, dar de imita]ie cris -tic\, de vreme ce esen]a lui este demonic\, zmeiasc\. Oricum,el î[i schimb\ soarta, de vreme ce Nu mai cade ca-n trecut / Înm\ri din tot înaltul. Oricum, ca s\ încheiem aceast\ digresiune,el devine stea cu noroc pentru oameni (Dorin]ele-i încrede; No -rocu-mi lumineaz\). Dar el, Hyperion, este constrâns la acestea.El vine s\ cear\ un alt leg\mânt, s\ fie dezlegat de ceva [i legatîn altceva û [i, de fapt, va consim]i, va înt\ri primul leg\mânt.Ca s\ r\mânem în interiorul volumului, el vrea, ca [i Dacul, ca[i personajul masculin din cuplul iubirii (El, subliniat mereu la E -minescu), [tergerea în vecinicul repaos (Din chaos Doamne-amap\rut / {i m-a[ întoarce`n chaos… / {i din repaos m-am n\s -cut, / Mi-e sete de repaus). Setea care-l soarbe ac]ioneaz\, la el,invers decât dorul nem\rginit care atrage coloniile de sori pierduteîn via]\: el este atras interior c\tre afar\.Suger\m, într-o no t\, c\ aceast\ sete la hotar poate însemnachiar trecerea de ho tar [i dorin]a de întoarcere. Nu credem c\se poate un atât de mare dispre] pentru via]\, pentru cosmos,încât s\ fie egali zat\ cu, s\ însemne, moartea din eternitate.Pentru c\ Hyperion identific\ repaosul, chaosul etc. – cu ora /oara de iubire, cu via]a pe p\mânt, cu iubirea îns\[i. Se pare,totu[i, c\ acest dispre] este real [i resim]it ca o treapt\ c\treneant: din (dup\) faza p\mântean\ se (poate) trece în chaos /repaos, acesta ar fi ca lea, dac\ nu cumva singura cale.Am v\zut, în Mai am un singur dor, c\ El are o team\ marede ap\, de dizolvarea în completitudinea celor patru elemente(a colo „oceanul” spumeg\, este furios, vrea s\ se ridice „cu bra]ede valuri” etc., s\ smulg\ mormântul din stânca p\mântului –iar luna, cerul, cântarea de bucium – îl împac\, îl lini[tesc). Refu -zul m\rii de la conclavul elementelor [i men]inerea îndârjit\ înp\mânt, id est: separarea apelor de p\mânt prin ritualul ultimu -lui dor face ca El s\ nu moar\, s\ se „rostogoleasc\ în istorie” [iîn via]\ – acela[i, mai pu]in experien]a direct\ dobândit\, care esteînlocuit\ cu „aducerile aminte”. Imediat dup\ Mai am un singurdor urmeaz\, în edi]ia princeps, Epigonii, cu evocarea zi lelor deaur (vârsta de aur a omenirii evocat\ constant în Îm p\rat [i Proletar)– [i, mai ales, cu cel al doilea vers: M\ cufund ca într-o marede vis\ri [i dulci senine. Marea uit\rii din ritualul dorului dinurm\ este înlocuit\ cu marea aducerilor aminte dinspre paradis(dumbr\vi de filomele etc.) Poemele care urmeaz\ sunt recapi -tula]ii ale lumii, dinspre cosmos c\tre istorie. În Satira I luna: dinnoaptea amintirii o veci-ntreag\ scoate etc. Dup\ reexperimentareacelor dou\ faze (istorie-cosmos), în Luceaf\rul El cere iar\[iintrarea în stingerea etern\, a[a cum dup\ fiecare faz\ anteri -oar\ o ceruse (Rug\ciunea unui dac etc.). De data a ceasta, îns\,El ajunge la cunoa[terea de sine, i se arat\ esen]a ultim\ a sa.În fond, întrebarea pe care o pune poemul teologiei este da -c\ demonul este crea]ia lui Dumnezeu, ori exista când Dumne -Însemn\ri ie[ene

zeu s-a hot\rât s\ fac\ lumea (cerul, soarele, apele, p\mântuletc.). Cu o întrebare de acela[i fel debuta Eminescu în Convorbiriliterare, la 15 aprilie 1870, cu Venere [i Madon\: „C\ci fe -meea-i prototipul îngerilor din senin”. Sunt îngerii crea]i dup\ce a fost creat\, [i dup\ chipul femeii, sau ea este creat\ dup\ei? Aceast\ întrebare domin\ prima parte a volumului [i are,prin r\spuns, importan]a ei: femeea înger [i femeea demon sunt,ambele, ipostaze angelice (îngerii fiind r\i [i buni, îngeri [i demoni).Poetul constat\ c\ demonii se deghizeaz\ în îngeri (desprepersonajul feminin este vorba) [i, chiar atunci când r\mâne îngerpur (ca în Atât de fraged\), femeea-înger se întineaz\ cu iubire,devine înger îndr\gostit de muritor. Dragostea care contami nea -z\, care atrage fiin]e diferite ca esen]\, va fi tem\ îndelung dez -b\tut\ pân\ la Satira IV: aici se ajunge la concluzia c\ însu[iad ministratorul lumii este un zeu bolnav de iubire, dar de o iubireSandro del Prete:Însemn\ri ie[enejoas\ („proaste lucruri”). Acest zeu-actor [i-a acaparat iubirea pep\mânt: El cu gura voastr\ râde, el se-ncânt\, el [opte[te; Nutr\i]i voi, ci un altul v\ inspir\, el tr\ie[te. Acest zeu bolnav deiubirea lumii devine, în finalul Satirei IV, un maestro nebun (vezitextul originar, eminescian, nu edi]iile – care vor ca acest „ma-estru” s\ fie autorul-Eminescu însu[i). Luceaf\rul merge, astfel,pe urmele acestui zeu bolnav. care ]ine lumea în suflet de pofte– [i, la cap\tul acestui drum, g\se[te, iat\, renun]area, refuzul [iimposibilitatea ontic\ de fapt a acestui amestec al lumilor. În a -cest sens, Hyperion denun]\, de fapt, Demiurgului ce se petreceîn lume, iar Demiurgul reface cuvântul dintâi, repune pece]ilelu mii. Luceaf\rul în]elege c\, în vecinicia omeneasc\, ar puteadeveni un simplu zbur\tor, ai c\rui copii ar avea chipul dup\ în -f\]i[area mamei p\mântence (chip de lut) etc. În acest sens, geniulpe p\mânt nici nu poate ferici pe cineva, nici nu poate fi fe -ricit el însu[i.R\mâne, îns\, întrebarea: de vreme ce geniulpe p\mânt e xist\, totu[i, de ce natur\ este el? Esteo intruziune a haosului de dincolo de hotar în cosmos,adic\ o experien]\ hyperionic\ com- plet\,posibil\? Se pare c\ da. M\ bazez [i pe observa]iaD-lui Alexandru Surdu: citind basmul lui Kunisch înlimba german\ dânsul observ\ c\ acesta traduceromânescul „smeu” prin „Das Geist”, [i face leg\-tura cu nota]ia cunoscut\ a lui Eminescu, du p\ care„geniul nici este fericit, nici poate ferici pe cineva”:poe tul în]elege „geniu” ca „smeu”, respectiv „DasGeist”. Geniul are, a[adar, natur\ smeeasc\, repre -zint\ o stea c\zut\ pe p\mânt [i întrupat\ în cevanemuritor. Desigur, steaua nu este Luceaf\rul – care,iat\, ca stea cardinal\, pe baza c\reia se va refaceuniver sal dup\ o ardere, refuz\ s\ intre în veci -nicie. Da, refuz\ Lu cea f\rul, [i le ofer\ stelelor desub el (ierarhic vorbind) un model – dar lumea omeneasc\este, totu[i, populat\ de smei – [i de genii.– Ori, poate c\ Tat\l poate înc\ [i alte lucruri decâtcele pe care le afl\m din poem. Este de la sine în -]eles c\ acolo, dincolo de hotar, nu sunt numai demoni/ diavoli: vezi-l pe Hyperion însu[i, cu totul in -disponibil unei asemenea condi]ii.De altfel, „tr\darea” femeii în Luceaf\rul nu e -xist\ nici m\car în con[tiin]a lui Hyperion. C\t\linaeste o Viorica (din C\lin) care vrea condi]ii identicepentru iubire: fii muritor ca mine. Ea surprinde,la a doua coborâre a Luceaf\rului, c\ acesta nu esteidentic cu sine însu[i: fusese înger – iar apoi estedemon; avusese ca p\rin]ii cerul [i marea – iar apoisoarele [i noaptea. Ea în ]e lege, [i-l face pe el însu[iPodul de cale ferat\eminescologicale · eminescol69

eminescologicale · eminescolSandro del Prete:Chip de b\rbats\ în]eleag\ c\ nu-[i cu noa[te esen]a. C\deghiz\rile, ipostaza de maestro-actor (Satira IV)nu definesc altceva decât a- paren]ele, care pot fiinfinite. La finalul discu]iei dintre ei, ea invoc\ iubireacu crez\mânt (Dar dac\ vrei cu cre z\mânt/S\ te-ntr\gesc pe tine) – iar el promite: Dar vois\ [tii asemenea / Cât te iubesc de tare. Ea urc\iubirea la limita ma xim\ omeneas c\, la absolut –iar el vrea s\-[i dovedeasc\ t\ria ma xim\, absolut\.Ea r\mâne în joc, el va dep\[i jocul. (Jocul fuseseefectul cosmic în omenesc al a-celei inven]ii dinSatira I, care punea un punct în locul lui Dumnezeu[i n\[tea soarta oar b\; jocul va fi discutat întoate implica]iile lui mai ales în Satira III, undedevine comedie în via]a istoric\). Ea a[teapt\, totu[i,de la el un semn. Semnul poate fi chiar faptul c\-iiese în cale un „pe]itor” – care i se potrive[te canume [i, mai ales, este copil din flori, ea în]elegândc\ el vrea s\ se ascund\ de tat\l ori c\ chiar nu [ilcunoa[te. Trecerea ideii din registru abstract înre-gistru concret fusese dezb\tut\ (experimentat\)în Satira III, când, dup\ ce a visat luna, sultanul av\zut al\turi o fat\ – [i: a tunci el pricepe visul c\-i trimis de la Profet. La fel C\t\lina: pricepe semnul.Ea tr\ie[te în lumea semnelor, acea lume care,prin interpretare, reu[e[te s\ scape de tiraniasoartei oarbe. Sultanul, în Satira III, f\cuse dinsemilun\ zei]a biruin]ei, o invocase [i l\saseurma[ilor s\i porunc\ s-o invoce, o pusese înheraldica imperiului; de ce n-ar avea dreptul, [iC\t\lina, s\ fac\ din Lu cea f\r un semn similar, s\-l invoce în codru pentru a-i p\zi (ve-ghea) norocul?Ea îl invoc\ nu oricum, ci: dorin- ]ele-i încrede,deci cu acela[i crez\mânt, care e voc\ ritual cuvântulde-ntâi, în ]elepciunea jur\ mântului de credin]\pus de Creator în arhei [i ac ceptat de ace[tia.C\, îns\, C\t\lin nu este Hyperion, nici m\carumbra lui pe p\mânt, o afl\m ferm de la Tat\l:este o porunc\ [i o necesitate ca zeii s\ r\mân\zei, iar oamenii s\ r\mân\ oameni. Restul, e doarpotrivire în cercul strâmt, noroc, pe care Hyperionîn final îl constat\ ca atare. Cât prive[te: Ce-]i pas\]ie, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul”, eu, altulnu este o în[iruire (cei patru crai ai c\r]ilor de joc,din Satira IV) – ci o disociere: eu [i zeu, altul [imuritor. Hyperion nu are „glas” s-o avertizeze peC\t\lina c\ lumea semnelor, în care ea tr\ie[te, sesfâr[e[te la hotarul omenescului, c\ sus, în ceruri,70Însemn\ri ie[ene

sunt alte legi. Legea Tat\lui privind i muabilitatea soartei oprive[te deopotriv\ – a[a cum îl prive[te pe el, a[a cum prive[tetot universul – dar ea nu o percepe, se complace (ca to]i muritorii)în de[erte idealuri, în iluzia schim b\ rii, în joc.De altfel, punctua]ia eminescian\ a finalului, înt\rit\ prin variantemanuscrise, rezolv\ mult mai simplu problema: lipsind virguladup\ chip de lut, se cite[te (în]elege) ca-n manuscris: tot -una-]i este, din p\mânt dac-oi fi eu sau altul”. Din punctul eide vedere, dac\ s-ar na[te din p\mânt, Hyperion n-ar putea fi i -dentificat, de unde ar [ti ea c\ acesta, de acum [i de aici, esteze ul împ\mântenit, de vreme ce ea nu-i cunoa[te chipul adev\ -rat? Din punctul lui de vedere: ar putea intra într-ovecinicie, dar undeva în interiorul ei, nu ar avea no -rocul s\ p\trund\ în anii [i locul C\t\linei. El ar puteacâ[tiga, ca experien]\, o vecie ero ti c\, „o oar\ de iubire”a lumii – în interiorul c\reia ar putea fi ca Sbu -r\torul din C\lin, nemuritor printre muritori. Ca s\fie chiar muritor ca ea, cea de acum – ar trebui s\ aib\[i norocul de a fi lâng\ ea [i recunoscut de c\treea – cea ce nu se poate, nu se mai poate: ea deja [i-arecunoscut dublul numelui, al norocului, etc. Asta îlre]ine pe Hyperion s\ coboare. El are liber arbitru,poate s\-l dep\[easc\ pe Demiurg, s\ coboare chiarf\r\ voia a cestuia – dar î[i d\ seama c\ ar repeta oexperien]\ comun\, aceea a îngerilor c\zu]i. Aceast\ab]inere este a lui – [i este un model de ab]inere: zeiicei mari, plane]ii rebeli pe baza c\rora se va recl\dinoua vecinicie prin cuvântul de ’ntâi al Demiurguluiînsu[i, nu sunt ca îngerii m\run]i, nu se mul]umesc cude ghiz\ri tranzitorii, verific\ legile ultime ale crea]iei.Ordinea în cosmos se face, prin refuzul lui Hyperionde a-[i p\r\si locul, numai sus, în zona cereasc\,între zei, omul este l\sat în „r\t\cirile lui”, în petrecereanorocului, nu i se comunic\ aceast\ porunc\.Dar... nu este, oare, de ajuns? Dac\ zeii cei maris-au îns\ n\ to[it, nu mai sunt bolnavi de iubire, numai sunt nebuni, dornici de întinare, nu este aceastagaran]ia c\ via]a oamenilor se va „însigila” dup\legile lor?Eminescu, nu schimb\, în fond, lumea p\mânteasc\(vezi refuzul revolu]iei, de pild\), nu pune ordineîntre oameni – ci sus, în ceruri; aduce zeii laascultare, pune mai presus decât dorin]a lor voin]a,patima – legea, îi „înl\n]uie[te” în nemurire rece, îimen]ine în eternitate. Luceaf\rul transfer\, în fond,imperati ve le Glossei, s\ zicem, dinspre oameni – sprezei. Nici nu mai ca p\t\ importan]\ c\ acest Tat\-Doamne din Luceaf\rul nu este Tat\l Atotputernic,Însemn\ri ie[eneSandro del Prete:ci doar ierarhul suprem al îngerilor c\zu]i (ca în basm, de altfel);c\ ordinea se face din impulsul propriu al demonilor, [i nu la ointerven]ie autoritar\ din afar\. Încercarea lui Titu Maiorescu dea reduce fiin]a dual\ a Tat\lui (prin suprima rea strofei care arat\„tranzac]ia”) ar putea însemna c\ editorul se gânde[te pios la unprincipiu absolut. Cât timp, îns\, acest Ta t\-Doamne este un Luciferîmblânzit, calm în ascultarea lui fa]\ de lege, [tiind c\ în -]elepciunea este legea, trebuie p\strat\ [i vo cea de rezerv\ a lui,ce denot\ împ\carea în absolut a r\ului cu binele. Este sensul întreguluidemers poetic-teologal al lui Eminescu.Mesajuleminescologicale · eminescol71

puncte de vedere · puncte de72Ion }urcanuOdiseea unei idei istorice (3)Ideea originii cumane a numelui Basarabia pare s\ fie sus]inut\de unele cronici timpurii polone. Judecând dup\ anumite informa-]ii indirecte, pe care le constat\m la Thunmann [i Cantemir, separe c\ o parte a scrierilor istorice europene, în special germane[i italiene, din secolele XVI-XVII aveau [tire de aceste cronici. Înistoriografia modern\, o astfel de cronic\ este men]ionat\ pentruprima dat\ de F. W. Sommersberg, când relateaz\ despre evenimenteledin Polonia, de la 1259, reproducând urm\torul pasaj:Tartari subjugatis Bessarabenis, Lithwanis, Ruthenis et aliisgentibus, Sandomirz castrum capiunt 1 . Istoricul precizeaz\ c\este vorba de o cronic\ de la 1395 (dup\ al]i istorici, 1398), a tri -buit\ unui arhidiacon anonim din Gniesno. Numele Bessarebenis,precum [i men]iunea c\, înainte de a ataca Polonia, t\tarii i-ausubjugat pe rutenii care se aflau la sud [i est, ceea ce arat\ c\ ata -cul s-a dat dinspre sud, ne face s\ ne gândim la Basarabia. În plus,în unele cronici polone, precum [i în anumite surse maghiare re -feritoare la acest eveniment, numele Bessarebenis este înlocuit decumani (numi]i uneori cu sinonimele kipčiaki sau polowzer), iarasta ne duce cu gândul la cumanii numi]i basarabeni de la est deCarpa]i. M\rturia aceasta nu poate trezi nici o îndoial\ în privin]averidicit\]ii ei, deoarece evenimentul respectiv este men]ionat,mai mult sau mai pu]in modificat, [i în alte cronici polone. De ex.în Cronica scurt\ a Cracoviei (Brevis Chronica Cracoviae) esteredat astfel: Tartari subjugatis Bersabenis, Lithwanis, Rutheniset aliis gentibus, Sandomirz castrum capiunt 2 . O informa]ieasem\n\toare, foarte pu]in diferit\, se afl\ într-o alt\ cronic\ po -lon\, numit\ a Sf. Cruci: Anno Domini 1259 Tartari subiugatisBersabeis, Lithwanis, Ruthenis et aliis gentibus, castrum Sandomiriensecapiunt 3 . Observ\m c\ singurul cuvînt care difer\ încele trei cronici este cel referitor la basarabeni, în primul caz fiindortografiat Bessarebenis, în cel de-al doilea Bersabenis, iar în celde-al treilea Bersabeis, ceea ce nu schimb\ deloc nici con]inutulin forma]iei [i nu afecteaz\ mult nici numele vizat. Evenimentuleste men]ionat [i în alte cronici, polone sau ruse[ti 4 , atât mai târ -zii, cât [i, ceea ce e mult mai important, mai timpurii, inclusiv dinmomentul întâmpl\rii. Altfel spus, autenticitatea fenomenului nutreze[te îndoieli. Thunmann men]iona în lucrarea citat\ mai susc\ arhidiaconul din Gnesen [i-a scris cronica „avându-ul sub ochipe Basko” 5 , acesta fiind un cronicar care [i-a finisat opera numit\Hronica Polonica în anul 1370.De fapt istoria acestei informa]ii î[iare începutul în Cronica Poloniei a luiBoguchwał, episcop de Poznań, comple -tat\ de Godysław Pasek, custodele epis -copiei, care au fost martori ai celor întâmplateîn anul 1259 la Sandomir, înca- re citim: Anno quo supra (1259 –I. }.), antefestum sancti Andreae apos -toli, peccatis christianorum intraverunt, Tartari cum Pruthenis,Ru thenis, Comanis et aliis gentibus terram Sandomiriensem,ipsamque rapinis, inflamationibus 6 . {i anume aceast\ cronic\su gereaz\ o alt\ în]elegere a problemei privind fenomenul basara -bean sau cumano-basarabean din cronicile polone. {tim deja c\în unele cronici referitoare la evenimentul din 1259 (uneori, în locde 1259, e men]ionat 1260) termenii cumani [i basarabeni suntidentici [i se înlocuiesc reciproc. Comparând îns\ cronica lui Bo -guhwał cu celelalte trei, citate mai sus, care sunt mai tîrzii, consta -t\m c\ la început sunt men]iona]i cumanii [i c\ ei aveau s\ fieîn locui]i de basarabeni mai pe urm\. Aceast\ constatare arat\ c\la data evenimentului [i probabil înc\ mult\ vreme dup\ aceeaba sarabenii nu sînt men]iona]i în cronicile polone [i abia mult maitîrziu îi vor înlocui pe cumani în acest texte. Pornind de aici, parelogic s\ presupunem c\ polonii, care i-au cunoscut pe cumanifoar te bine cu mult `nainte de anul 1259, nu i-au înlocuit în informa]iilereferitoare la evenimentul din acel an cu basarabenii,adic\ cu româno-cumanii din vecin\tatea lor sudic\, decât atuncicând ace[tia din urm\ ajunseser\ s\ fie cunoscu]i bine cu acestnu me [i în afara habitatului lor, dup\ ce o perioad\ îndelungat\s-au numit ei în[i[i astfel. Numai a[a putem în]elege de ce uneleinforma]ii istorice din acela[i mediu, care dateaz\ din secoleleXVI-XVII, aveau s\ vorbeasc\ de o Basarabie est-prutean\.Informa]iile de acest gen sunt pu]ine, dar pentru subiectul Ba -sarabiei din studiul de fa]\ se arat\ cât se poate de relevante. Estevorba, mai întâi, de lucrarea Tartariae Descriptio a lui Martin Broniowski,editat\ în 1595, pe care am men]ionat-o mai sus [i încare autorul descrie tot spa]iul pruto-nistrean, de la Cameni]a [ipân\ la Cetatea Alb\, sub titlul Moldaviae seu Valachiae inferio -ris pars, quae olim Bessarabia dicta fuit 7 . S-a observat, [i, la pr i-ma vedere, pe bun\ dreptate, c\ datele referitoare la Basarabia aleh\r]ii sale din aceast\ carte, intitulat\ Tabula seu tipus caporu Cher -sonesus Tauricae seu penisulae, nu corespund acestui titlu 8 . Dar,cum vedem, harta respectiv\ se refer\ la cu totul alt spa]iu [i nucuprinde decât extremitatea sudic\ a teritoriului dintre Prut [iNistru, de lâng\ mare, unde scrie Basarabiae seu Valachae inferi -oris pars. De obicei, a[a cum se [tie, când într-o anumit\ hart\este cuprins\, la margine, doar o mic\ parte dintr-un anumit teri -toriu, se d\ în acel loc denumirea întregului teritoriu. Astfel c\ defapt nu exist\ nici o contradic]ie între ce st\ scris pe harta lui Bro-Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneniowski în extremitatea sudic\ a teritoriului pruto-nistrean [i titlulreprodus mai sus. Contradic]ia real\, în cazul lui Broniowski, nuse afl\ între hart\ [i titlul cu pricina, ci chiar în titlu, deoarece, dac\este adev\rat c\ în scrierile europene medievale termenii Moldaviae[i Valachia inferioris pars erau identici, atunci tot atât deadev\rat e [i faptul c\ Basarabia nu se identifica cu toat\ Moldova,în orice caz, numele de Basarabia nu putea fi o alt\ denumire aMoldovei. Numai c\, a[a cum am v\zut mai sus, vorbind de Va la -chiae inferioris pars, quae olim Bessarabia dicta fuit, Broniow -ski descrie, foarte sumar, este adev\rat, tot spa]iul pruto-nistrean.Trecând peste confuzia pe care am semnalat-o a termenilor, trebuies\ re]inem ceea ce este esen]ial pentru subiectul de fa]\, [ianume faptul c\, a[a cum sus]ine istoricul polon, cândva, în trecut,acest teritoriu s-a numit Basarabia.A[ z\bovi, în al doilea rând, asupra unei alte vechi scrieri istoricepolone, Cronica Moldovei de la Cracovia, o scriere istori -c\ a unui autor anonim polon de la începutul secolului al XVII-lea.Relevan]a informa]iei acestei surse pentru tema Basarabiei istoriceconst\ în faptul c\ ea reflect\, într-o anumit\ m\sur\, percep]iaîntregii istoriografii medievale polone asupra subiectului în discu -]ie, de vreme ce face trimitere mereu la scrieri istorice mai vechide mare autoritate, ca de exemplu, cronica lui Martin Cromer. As -ta înseamn\ c\, cu cât accesul la operele lui Cromer, Dlugosz,Bielski, Sarnicki [i ale altor istorici poloni din epoca medieval\,ca re con]in date cât de cât relevante cu privire la români [i, înspecial, la Basarabia, este mai limitat, cu atât valoarea Croniciicracoviene pentru subiectul de fa]\ este mai mare. Iat\ un pasajce caracterizeaz\ foarte bine aceast\ scriere istoric\ din punctulde vedere al importan]ei sale pentru istoria Basarabiei: „Moldova,deopotriv\ cu }ara Româneasc\, este un rest al vechii Dacii, înde -osebi al Cumaniei. Aceast\ ]ar\ avea înc\ în secolele XII [i XIIIpropriii s\i principi, care adesea erau du[manii ungurilor. T\tariif\când apoi numeroase n\v\liri în aceast\ ]ar\, îndeosebi în 1233[i 1236, bie]ii locuitori afla]i în cea mai mare nevoie fur\ în celedin urm\ nevoi]i s\ se supun\ în parte înving\torului, îndeosebicei din partea Basarabiei moderne, în parte [i cei din Apus, undeMoldova modern\ este (sic!) sub protec]ia regelui Ungariei” 9 .Nu pot intra aici în toate detaliile principale din Cronic\ referi -toare la subiectul studiului de fa]\ 10 , limitându-m\ la câteva elementecare mi se par mai semnificative pentru aceast\ preocupa -re. Trebuie s\ observ, din capul locului, c\ ceea ce demonstreaz\c\ autorul acestei scrieri era foarte bine informat asupra realit\]ilordin spa]iul românesc sunt nu doar referin]ele sale la o serie de da -te concrete [i reale – date, nume, locuri, întâmpl\ri – ci, mai ales,faptul c\ el [tia precis c\ Moldova [i }ara Româneasc\ aveau ori -gi ne [i teritoriu comune, tot a[a cum era informat corect [i în pri -vin]a faptului c\ Basarabia era parte a Moldovei. Dar tocmai cu noa[-terea istoriei mai vechi a teritoriului dintre Prut [i Nistru, din timpurilepe care le evoc\ el în aceast\ bucat\ de text, îl face s\ de -ta [eze, în anumite cazuri, acest teritoriu de restul Moldovei: lasfâr[itul citatului se spune foarte clar c\, fa]\ de Basarabia, Mol do -va se afla la Apus.Ceea ce treze[te, poate, cele mai mari semne de întrebare înacest text este sintagma „Basarabia modern\”. Editorul în român\al Cronicii de la Cracovia, C. Rezachevici, foarte bun cunosc\toral evului mediu românesc, încearc\ s\ explice cum trebuie în]e -leas\ aceast\ expresie. Mai întâi, el face urm\toarea remarc\: „Numelede Basarabia provine de la faptul c\, înaintea întemeieriistatului moldovenesc, partea de sud a acestui teritoriu a fost st\ -pânit\ de domnul muntean Basarab I”, precizând în alt\ parte c\Basarabia este „Bugeacul cu Chilia [i Cetatea Alb\” 11 . Abia dup\aceasta va c\uta s\ l\mureasc\ [i sensul sintagmei men]ionate:„Bessarabie moderne (textul a fost tradus dup\ o copie francez\a originalului în latin\, necunoscut– I. }.) este în concep]ia autoruluicronicii, care era loc comun la autorii str\ini din secoleleXVII-XVIII, partea de sud-est a Moldovei (cu cet\]ile Chiliei [i Ce -tatea Alb\, cum o arat\ de altfel textul de fa]\ în chip explicit, [icu Bugeacul)” 12 . În realitate, e suficient\ o citire atent\ a textuluipentru a vedea c\ explica]ia nu este deloc conving\toare, [i astadincolo de povestea despre miraculoasa st\pânire muntean\ acet\]ilor moldovene[ti de la Dun\re [i de la mare. În primul rând,vorbind despre Basarabia invadat\ de t\tari, autorul Cronicii serefer\, în mod cert, la toat\ partea r\s\ritean\ a Moldovei, carea fost afectat\, observ\ el, mai mult decât restul spa]iului românesc,nu doar extremitatea sud-estic\. În al doilea rând, cronicarulmen]ioneaz\ Basarabia în contextul istoric în care Moldova erava sal\ a Ungariei, asta însemnând, a[a cum arat\ foarte clar aniinumi]i în text, un timp cu mult anterior form\rii statelor româ ne[ti.Pentru a-[i consolida p\rerea c\ Basarabia nu poate însemna alt -ceva decât controversata posesiune muntean\ din sud-estul Mo -ldovei, editorul sus]ine c\ expresia „Basarabia modern\” din Cro -nic\ trebuie în]eleas\ ca „Basarabia prezent\”, adic\ Basarabiadin momentul scrierii acestei lucr\ri istorice, adic\ de la începutulsecolului a XVII-lea. Dar, prin atare afirma]ie, punctul s\u de ve -dere nu s-a consolidat cu nimic, ba dimpotriv\, deoarece am v\zutc\ fragmentul de text reprodus mai sus con]ine fraza „Moldova mo -dern\ este (mai corect: era, fusese sau se afla – I.}.) sub protec]iaregelui Ungariei”, ceea ce înseamn\ o perioad\ cu circa trei secolemai veche fa]\ de vremea z\mislirii Cronicii, fapt care arat\ foarteclar c\ expresia „Basarabia modern\”, men]ionat\ în acela[i contexttemporal [i spa]ial, vizeaz\ partea r\s\ritean\ a Moldovei, a[acum este aceasta perceput\ ca teritoriu în zilele noastre, dar în ]e -leas\ ca realitate geopolitic\ anterioar\ momentului întemeierii}\rii Moldovei. Aceast\ constatare este confirmat\ [i de faptul c\autorul Cronicii folose[te expresiile „Moldova modern\” [i „Basa -rabia modern\” (termenul modern, vom observa îndat\, este ne -puncte de vedere · puncte de73

puncte de vedere · puncte de74potrivit cu con inutul textului) [i atunci cînd se refer\ la evenimentedin anii ’30-’40 ai secolului al XV-lea 13 .În general îns\, examinat\ în con]inutul s\u intrinsec, expresia„Basarabia modern\” este în flagrant\ disonan]\ cu acea parte aCronicii care se refer\ la interfluviul pruto-nistrean, pentru c\, vi -zînd în mod sigur realit\]ile din secolele XII-XV, ea este respins\,ca formul\, de aceste realit\]i. Evident, pentru a în]elege de undes-a luat aceast\ contradic]ie, trebuie s\ umbl\m pu]ini la termeni,[i în special s\ vedem ce e cu sintagma „Basarabia modern\” dintextul tradus din latin\ în francez\ [i de acolo în român\. Desigur,cuvântul „modern” (sau „prezent”, cum îl explic\ Rezachevici) afost t\lm\cit dup\ latinescul hodie sau hodiernus, care înseamn\ast\zi, acum. Luat în sensul s\u literal, acest cuvânt pare s\ aratec\ editorul Cronicii are dreptate când spune c\ prin expresia „Ba -sarabia modern\” trebuie s\ în]elegem Basarabia prezent\, adic\din vremea scrierii acestui text istoric. În realitate, nu este nici pedeparte a[a. Cel pu]in în scrierile istorice din evul mediu [i de laînceputul epocii moderne, cuvântul hodie (hodiernus) avea un altsens. Pot fi invocate exemple foarte multe, eu îns\ voi face trimi -tere în special la operele istorice ale lui Cantemir, care au fostscrise în latin\. Titlul complet al principalei sale scrieri istorice esteDescriptio antiqui et hodierni status Moldaviae [i, în ea, sintag -mele hodiernis Moldaviae nominibus sau hodiernis limitibus vi -zeaz\, indiscutabil, realit\]i de dup\ întemeierea statului moldove -nesc, nu din vremea scrierii acestei opere, chiar dac\ traduc\torulromân folose[te pentru hodiernis corespondentul românesc deacum 14 . O alt\ scriere istoric\ a sa, care a anticipat DescriereaMoldovei [i a stat la baza ei, se nume[te De antiquis et hodiernisMoldaviae nominibus, tradus\ de Dan Slu[anschi foarte bine Desprenumele antice [i de ast\zi ale Moldovei. Tema celor dou\categorii de nume, „antice [i de ast\zi”, pentru Moldova [i, în pa -ralel, pentru tot spa]iul românesc a constituit o preocupare priori -tar\ a aproape tuturor scrierilor sale istorice, mai pu]in pentruIs toria Imperiului Otoman. Rela]ia dintre numele antice [i cele„de ast\zi” [i trecerea de la cele dintâi la cele mai de pe urm\ c\r -turarul o arat\ pe exemplul }\rilor Române astfel: „Dup\ schimbareasau mai adev\rat\ t\lm\cirea numelui Dachiii în Volohia,mult\ vreme toate trei ]\rîle (Transilvania, Muntenia [i Moldova –I. }.) pomenite cu un nume (Valahia – I. }.) s-au numit, p\n\ a -dec\ cînd domnia, dintr-una în dou\, s-au desp\r]it, pre care vre -me partea Valahiii cea mai mare, de pe apa Moldova, numele atoat\ ]ara mutând, s-au numit Moldova, singur\ }ara Munteneas -c\, cu numele Valahiii r\mânând” 15 . Deci este cât se poate delimpede: numele antic al p\mântului românesc este Dacia, caremai pe urm\ s-a numit cu numele nou, „de acum” sau „de ast\zi”,Valahia, împ\r]it\ în trei p\r]i, tot cu nume noi, de ast\zi, Transil -vania, Muntenia [i Moldova. Nim\nui nu i se cer cuno[tin]e deo -sebite pentru a în]elege c\, la Cantemir, numele nou, de ast\zi(hodiernus) Moldova nu se limiteaz\ la ]ara cu acest nume din vre -mea edit\rii Descrierii Moldovei, ci are în vedere timpuri mult maivechi, anterioare chiar momentului desc\lecatului.Putem lua [i un alt exemplu, ca s\ nu r\mânem doar în limiteleoperei cantemiriene. Când istoricul iezuit Georg Pray zicea illisforte fortuna hodiernos Valachos exortos esse suspicatur 16 ,prin sintagma „hodiernos Valachos” el nu avea în vedere româniidin vremea sa, adic\ din a doua jum\tate a secolului a XVIII-lea,ci pe cei din momentul apari]iei lor ca popor. În alt\ parte, în v\ -]atul abate folose[te fraza hodie Moldaviam, Bessarabiam, Vala -chiam, Transilvaniam cu referire la secolul al IX-lea 17 .Ne oprim aici cu exemplific\rile, pentru a recapitula observa -]i ile sugerate de Cronica de la Cracovia. În vremea alc\tuirii acesteiscrieri istorice [i a h\r]ilor europene din secolul al XVI-lea lacare m-am referit mai sus, numele Basarabia nu se întâlnea ca realitateprezent\ nici în mediul c\rtur\resc românesc [i nici în str\ -in\tate, de aceea este evident c\ era adus în actualitate din timpurimai vechi. El este mult mai vechi decât vremea apari]iei [i afirm\riicronografiei medievale române[ti, deoarece aceasta nu-l men]io -neaz\, de[i porne[te de la o tradi]ie a memoriei colective, dar înlipsa unei tradi]ii a scrisului. Se întâlne[te, în schimb, cum am v\ -zut, în unele scrieri istorice [i geografice din anumite ]\ri europene[i în cartografia european\ din secolele XVI-XVIII, tocmai ca urmarea prelu\rii acestui nume din timpuri de mult disp\rute [i atransmiterii lui, în scris, din veac în veac.Aceste observa]ii demonstreaz\ cât se poate de limpede c\ sintagma„Basarabia modern\” (sensul vizat de autor fiind, de fapt,„Basarabia de ast\zi”, „Basarabia de acum” ori „Basarabia nou\”)din cronica anonim\ cracovian\ nu se limiteaz\ la realit\]i din vremeascrierii acestui text, ci se refer\ mai degrab\ la un timp istoricpe care autorul acestei lucr\ri îl proiecteaz\ cu multe secole îna -poi, inclusiv, a[a cum am v\zut, la vremurile care au precedat cumai bine de un veac formarea statului la români. {i invers, expresiarespectiv\ sau numai numele Basarabia sunt raportate la vremuri[i situa]ii mai târzii. De exemplu, atunci când men]ioneaz\ocuparea cet\]ii Chilia de c\tre unguri la 1448, acest istoric polonscrie c\ Ioan Huniade „p\trunse în Moldova r\s\ritean\ sau Basa -rabia” 18 . Deci acest exponent al istoriografiei medievale polone sus -]ine c\ partea estic\ a Moldovei se numea la mijlocul secolului alXV-lea, ca [i în vremea sa, Basarabia.A[adar, în cronistica polon\, cu începere din secolul al XIV-lea[i pân\ în secolul al XVII-lea, a fost exprimat\ explicit p\rerea c\partea de r\s\rit a Moldovei, cuprins\ între Prut [i Nistru, se nu -mea Basarabia. Cartografia european\ [i-a însu[it anume o astfelde imagine, dar aceasta s-a întâmplat exact în momentul în carePolonia pretindea c\ partea nordic\ a Moldovei f\cea parte dinpo sesiunile ei, în timp ce jum\tatea sudic\ a teritoriului pruto-nis -trean se afla sub domina]ie otoman\. Cum se [tie, dup\ cuceririleÎnsemn\ri ie[ene

O hart\ a Poloniei [i Ungariei, de la 1540, a lui S. Münster. cu reprezentarea aparte a Basarabiei,,iar partea dintre Prut [i Siretîmp\r]it\ între Moldova, la nord, [i Marea Valahie, la sud (fragment)mongolo-t\tare, spa]iul locuit de cumani, care între timp s-a restrânsfoarte mult, a început s\ fie numit Tataria. Dup\ retragereaunei p\r]i a cumanilor peste Carpa]i, în spa]iul est-carpatic ceamai mare parte a cumanilor se aflau între Prut [i Nistru [i în v\ilecelor dou\ râuri. Numele comun cuman fiind un sinonim al celuide basarab, Cumania se mai numea [i Basarabia. Asta înseamn\c\ numele de Tataria l-a înlocuit [i pe cel de Basarabia, dar estefoarte posibil ca o anumit\ vreme s\ fi fost atribuite ambele numeÎnsemn\ri ie[eneaceluia[i teritoriu. Acest teritoriu s-a restrâns treptat pân\ la dispari]ie,t\tarii retr\gându-se, pe m\sura consolid\rii statului mol -do venesc, peste Nistru. Acapararea otoman\ a cet\]ilor Chilia [iCetatea Alb\ a redeschis por]ile Basarabiei pentru t\tari, care maiîntâi se a[eaz\ în vecin\tatea acestor cet\]i, apoi, mai târziu, vorp\ trunde în zona de step\, situat\ pu]in mai la nord, dând na[tere,astfel, Bugeacului. Pân\ s\ apar\ Bugeacul, pe la sfâr[itul secoluluial XVI-lea sau chiar mai târziu, teritorului populat preponderentpuncte de vedere · puncte de75

puncte de vedere · puncte de76de t\tari sau chiar numai de ei i s-a zis Basarabia, de vreme ce a -cesta era un nume consacrat pentru spa]iul locuit de nomazi înacest teritoriu. Nu i s-a zis Tataria, pentru c\ acest nume îl aveaup\mânturile locuite de t\tari dincolo de Nistru. Dar faptul c\, dup\instaurarea domina]iei otomane în extremitatea sudic\ a spa]iuluipruto-nistrean [i pe Nistrul de Jos, numele de Basarabia desemnaanume teritoriul locuit în cea mai mare parte de t\tari este demonstratde unele har]i, în care putem vedea c\ acest nume viza atâtpe t\tarii din extremitatea sudic\ a acestui teritoriu, cât [i pe ceidin sudul Transnistriei. Sunt cât se poate de explicite, în acest sens,harta lui N. Sanson d’Abeville, Transilvania, Valahia [i Moldova,editat\ la Paris în 1665, [i o alt\ hart\ a sa, intitulat\ Teatru der\zboi în Ungaria, Transilvania etc., editat\ în 1696, dar [i alte le,ca de ex. harta din 1677 a lui Pierre Duval, Empire des Turcs enEurope, en Asie, et en Afrique, harta lui Frederik de Wit, Unga -ria, Transilvania, Serbia, Romania, editat\ la Basel în 1680, har -ta ap\rut\ în acela[i an la Amsterdam a lui Justus Danckerts, RegatulUngariei, Grecia [i Moreea, tot a[a ca [i harta Dun\rea a luiO alt\ hart\ în care Basarabia, ca teritoriu locuit de t\tari, este ar\tat\ de o parte [i de alta a Nistrului de Jos:F. J. J. Von Reilly, ImperiulOtoman, Viena, 1796Însemn\ri ie[ene

J. B. Homann, editat\ la Nürnberg în anul 1700, sau harta lui F.J. J. von Reilly, Imperiul Otoman, editat\ la Viena în 1796 19 . A[anumai se poate explica restrângerea semnifica]iei teritoriale a numeluiBasarabia, pentru ca în secolul al XVI-lea [i poate chiar de lasfâr[itul secolului al XV-lea s\ ajung\ a desemna doar partea sudi -c\ a teritoriului dintre Prut [i Nistru. În orice caz, aceasta este concluziape care ne-o sugereaz\ informa]ia istoric\ de care dispunem.M\rturisesc c\ pe parcursul acestei demonstra]ii nu toate segmentelesunt sus]inute temeinic de date istorice. Dac\ existen]aunei Basarabii foarte vechi, anterioare întemeierii Moldovei, pares\ se bazeze pe anumite date în bun\ parte credibile, chiar dac\nu absolut conving\toare, dup\ cum nu poate fi pus\ la îndoial\nici înlocuirea denumirii Cumania cu cea de Tataria pentru zonalocuit\ dup\ invaziile t\taro-mongole de c\tre nomazi, nu putemfi la fel de siguri în privin]a rela]iei denumirilor Basarabia [i Tataria,altfel spus, înc\ nu avem toate datele necesare care s\ ne convin -g\ c\ în secolele XV-XVII acestea erau receptate ca sinonime, ce -ea ce ar explica de ce numele de Basarabia începe s\ fie raportatla extremitarea sudic\ a teritoriului dintre Prut [i Nistru anume dela începutul acestei perioade. Bineîn]eles c\, din cauza precarit\]iisurselor, eu nu am putut da în acest studiu explica]ia deplin\ [i de -finitiv\ privind originea acestui nume. Este vorba de o ipotez\,care unora li s-ar putea p\rea întemeiat\, iar altora mai pu]in.Anume a[a a în]eles-o [i a[a a [i numit-o Fl. Constantiniu atuncicând î[i îndemna colegii s\ o examinze cu aten]ie [i s\-[i spun\p\rerile. El însu[i, ar\tându-se interesat de p\rerea mea, î[i expri -ma totodat\ îndoiala asupra unor momente aparte din pledoariamea. De exemplu, î[i exprima nedumerirea c\ cronicarii Gr. Ureche[i Miron Costin, cunosc\tori ai cronicilor polone, nu semna -leaz\ numele de Basarabia a[a cum am f\cut-o eu. Observa]ia estecât se poate de corect\. La acest fapt aveam s\ atr\g aten]ia [i eu,într-o not\ din monografia Descrierea Basarabiei (p.70). Situa]iareal\ în care se aflau cei doi c\rturari era îns\ de a[a natur\ c\ einu aveau cum s\ acorde aten]ie numelui de Basarabia în sensulvi zat de mine: întâi, pentru c\ nu cuno[teau originea acestui nu -me, nefiind interesa]i de istoria cumanilor, [i, în al doilea rînd, c\,a[a cum am v\zut mai sus, când am vorbit despre Costin, acestanu recuno[tea numele de Basarabia în principiu. Spre deosebirede Costin, care nu numai c\ era foarte informat pentru vremeasa [i, în plus, mai era [i un spirit ie[it din comun, Ureche nu eraun erudit, de[i cuno[tea scrierile cronicarilor poloni Bielski, Strij -kowski [i Cromer 20 , [i, cu toate c\ polemizeaz\ cu unii istoricidin vremea sa [i de mai devreme asupra originii ]\rilor române,el nu s-a ar\tat preocupat de problema Basarabiei. De asemenea,Constantiniu sus]inea c\ men]iunea mea referitoare la AndronicI Comnenul, din care ar reie[i c\ pe atunci (sec. XII) românii seaflau la nord de Dun\re, aflându-se în proces de gesta]ie comun\cu cumanii, nu este corect\, deoarece conform traducerii lui Geor -Însemn\ri ie[enege Murnu a pasajului respectiv din autorul bizantin Choniates, Andronicnu ar fi fost prins la nord de Dun\re, la hotarul Gali]iei, cide c\tre vlahii sud-dun\reni 21 . În realitate îns\ relatarea lui Choniateseste confirmat\ [i de un alt istoric bizantin, Kinnamos, carespune clar (cartea a V-a, §§10-11) c\ Andronic a fost ad\postitde Iaroslav, cneazul Haliciului. Acela[i lucru sus]in [i cronicile vechiruse[ti Ipatievskaia [i Voskresenskaia 22 . Deci, din dou\ una: oritextul lui Choniates este confuz în acest loc, ori Murnu nu l-a în -]eles, de unde rezult\ clar c\ t\lm\cirea sa trebuie ignorat\. Cutotul alta e dac\ este avut\ în vedere aici prima fug\ a lui Andro -nic, cea dinainte de 1165 (dac\ o fi fost a[a ceva), sau cea din1185, pe când era împ\rat, care îns\ nu au nici o leg\tur\ cu Ha -liciul [i cu românii din nordul Dun\rii.O dezbatere de a[a nivel ar putea duce, în cele din urm\, lal\murirea definitiv\ a chestiunii privind originea numelui Basarabia.Deocamdat\ suntem îns\, în cel mai fericit caz, în ajunul uneiastfel de ac]iuni. Am men]ionat la începutul acestui studiu un arti -col al tân\rului cercet\tor bucure[tean M. Coman, care demonstreaz\în felul s\u gratuitatea ideii privind st\pînirea timpuriemuntean\ din sudul Basarabiei, care încearc\ s\ trag\ de aici origi -nea acestui nume. Numai c\ tentativa sa de a demonstra c\ nume -le respectiv ar fi o gre[eal\ cartografic\, pe lâng\ faptul c\, la felca ideea criticat\ de el, nu se fondeaz\ pe nici un fapt concret,verificabil, mai este [i total contraproductiv\, de vreme ce caut\s\ sugereze c\ acest nume ar fi inventat [i nu ar avea nici o le g\ -tur\ cu teritoriul din sudul spa]iului pruro-nistrean.În ce m\ prive[te, eu am încercat, pe parcursul ultimilor patrucinciani, s\ formulez un nou punct de vedere asupra acesteichestiuni, în maniera [i cu datele pe care le-am ar\tat succint înrândurile de mai sus. Din p\cate îns\, exceptând atitudinea constructiv\a lui Fl. Constantiniu, în linii generale ini]iativa mea fie afost receptat\ negativ, de unii istorici, fie tratat\ cu t\cere compli -ce, de al]ii, sau cu indiferen]\, de cei mai mul]i. Înc\ înainte de atrimite la revista br\ilean\ Istros un material la aceast\ tem\, i l-amtrimis lui Victor Spinei, pe care îl consideram unul dintre cei maibuni medievi[ti români. Nu mi-a r\spuns atunci [i nici mai peurm\, la alte încerc\ri de a-l face s\ se pronun]e. Când, în 2011,a ap\rut monografia Descrierea Basarabiei, am f\cut s\ ajung\la câ]iva istorici mai cu nume din România. Cu excep]ia acad. Al.Zub, care a prezentat-o sec [i cu considera]ie pentru autor 23 , alt -cineva nu a dat nici un semn.În schimb, s-au g\sit câ]iva, din fericire, nu dintre cei mai bunicunosc\tori ai istoriei Basarabiei, care au reac]ionat refulant la ini -]iativa mea, iar doi din ei, chiar cu agresivitate [i cu porniri de de -f \i mare. Prima replic\, în general moderat\, a fost publicat\ înmai 2012 de istoricul basarabean Ion Chirtoag\ în Historia, o revist\bucure[tean\ de popularizare a cuno[tin]elor istorice. M-aumirat mult atât gestul în sine al acestuia de a m\ critica, cât [i arti -puncte de vedere · puncte de77

puncte de vedere · puncte de78colul s\u. Gestul m-a mirat nu pentru dezacordul cu punctul meude vedere în chestiunea originii numelui Basarabia, dac\ ar fi fosta[a, a[ fi fost obligat s\ recunosc c\ era normal, ci din cu totulalte dou\ motive. Primul, c\ artunci când Maria Danilov de laMuzeul na]ional de istorie i-a propus s\ prezinte cartea mea Înc\utarea originii numelui Basarabia în revista Tyragetia, el a refuzat,motivând c\ nu dorea s\ se certe cu nimeni din cauza mea,dar iat\ c\ acum îl vedeam pronun]ându-se f\r\ s\ se team\ deceart\. Al doilea, c\ acest gest însemna nu critica p\rerii mele, cidorin]a de a demonstra c\ eu, nefiind specialist în medievistic\,m-am aventurat s\ m\ pronun] într-o chestiune în care doar oamenica el, care au cercetat [i scris zeci de ani la rând în poblemeprivind acest domeniu, au c\derea de a-[i da cu p\rerea. Cât prive[tearticolul, acesta pur [i simpli m-a [ocat, prin calitatea sa extremde proast\, nu doar ca scris [i stil, ci chiar [i din cauza pre -carit\]ii culturii istorice a autorului: am r\mas uimit cum un om,ca re a activat o via]\ întreag\ în domeniul istoriei medievale, aromânilor poate s\ o cunoasc\ atât de prost. Practic, este imposibils\ analizezi din punct de vedere [tiin]ific un astfel de articol. Iat\[i un extras din el, care arat\ foarte bine de ce nu poate fi anali -zat: „În primele decenii ale secolului al XV-lea, Chilia s-a integrattreptat în componen]a Moldovei. În 1412, Chilia f\cea parte cucertitudine din }ara Moldovei, o parte a ei, împreun\ cu acest ora[,urmând s\ revin\ Ungariei. În procesul de înt\rire a autorit\]iiMoldovei la Chilia, un rol pozitiv l-a putut juca faptul c\ Mircea celB\trân [i al]i domni ai }\rii Române[ti – care s-au declarat (în 1406,1409, 1413, 1415, 1419, 1421, 1433, 1440) domni ai acestei]\ri „pân\ la marea cea mare” – ar fi st\pânit un bra] dun\ rean,eventual Sulina. Din 1448 pân\ în 1462 în Chilia s-a aflat o garnizoan\transilv\nean\, iar între 1262 [i 1365, una muntea n\.Din 1365 pân\ la 1484, ea s-a aflat în componen]a Moldovei” 24 .Am r\spuns la articolul lui Chirtoag\, e adev\rat, cu întârzierede aproape un an, dar redactorii de la Historia au refuzat s\-l pu -blice pe motiv c\ ar fi fost prea târziu [i c\ cititorii nu ar fi în]elesce voiam s\ zic. De fapt, eu am în]eles foarte bine altceva – astaa rezultat cîâ se poate de clar din discu]ia pe care am avut-o cu ei– [i anume c\ dac\ l-ar fi publicat, ar fi trebuit s\ admit\ c\, g\z -duind articolul lui Chirtoag\, ei [i-au compromis publica]ia, iar a[alux nu-[i puteau permite, riscând, probabil, s\ nu mai fie finan]a]i.Alte dou\ replici, venite tot din România, dar de la autori deacolo, erau desigur redactate incomparabil mai bine, numai c\do cumentate aproape la fel sub aspect [tiin]ific. În plus, „farmecul”acestora îl f\cea tonul trufa[ [i foarte agresiv. Astfel, într-un articolpublicat anul trecut în revista Magazin istoric, Neagu Djuvara, re -ac]ionând la articolul lui Fl. Constantiniu, dar f\r\ s\ fi citit m\carun rând din ce scrisesem eu pe aceast\ tem\, avea s\ numeasc\p\rerea mea ciudat\, n\stru[nic\, tenden]ios eronat\, aberant\,neadev\r grosolan, iar pe mine s\ m\ eticheteze drept filorus. Invita]iape care o lansase Constantiniu colegilor de breasl\ de a exa -mina cu aten]ie ideea mea, despre care el credea c\ „va stârni - ede sperat - discu]ii între speciali[ti [i, indiferent de soarta ei, vacontribui cu certitudine la progresul cuno[tin]elor noastre despreînceputurile Moldovei [i }\rii Române[ti ca state medievale”, a fostreceptat\ de venerabilul Djuvara foarte negativ, determninându-ls\ decreteze, f\r\ drept de apel: „Pentru mine, e de prisos oricedezbatere. Hot\rîrea, categoric negativ\, trebuie s\ fie de acum,a[a cum se spune în justi]ie, «definitiv\ [i irevocabil\». Nu v\d cedezbatere ar putea fi între istoricii români asupra unei teorii atâtde aberante” 25 . Ca s\ m\ „combat\”, b\trânul r\zboinic invoc\,foarte încezut, drept argument imbatabil unul din titlurile domne[tiale lui Mircea cel B\trân din seria celor men]ionate la începutulacestui studiu, st\ruind mai ales asupra formulei „înc\ [i c\trep\r]ile t\t\re[ti”, care am v\zut foarte bine c\ nu dovede[te absolutnimic, fiind confuz\ [i lipsit\ de orice conexiuni temporalesau spa]iale. Atât, mai mult nici o dovad\, nici o îndept\]ire pentruatitudinea sa trufa[\, belicoas\ [i, din p\cate, prea pu]in civilizat\.În schimb, b\trânelul, îmb\tat de aten]ia nemotivat\ pe care presai-a acordat-o mul]i ani la rând, s-a lansat pe ici-colo în divaga]ii,care sunt mostre ale ignor\rii unor arhicunoscute realit\]i istorice– poate nu pentru c\ nu ar cunoa[te aceste abece-uri ale istoriei,ci mai degrab\ ca produs al neglijen]ei, ap\rut în fuga necontrolat\a condeiului, dar [i al încrederii c\, orice ar spune, cititorii vorcrede c\ este adev\r. I-am r\spuns în aceea[i publica]ie 26 , bine -în]eles, indignat, dar destul de echilibrat, de[i b\d\r\nia fals [tiin-]ific\ a b\trânului urm\rea în mod evident nu s\ apere un adev\r,ci s\ murd\reasc\ o persoan\ a c\rei p\rere, nu se [tie din cemotiv, nu-i convenea.Cealalt\ ripost\ mi-a fost dat s\ o primesc de la un oarecareS. Iosipescu, cercet\tor la Institutul de istorie militar\ din Bucu re[ti.Lansându-se într-o demonstra]ie perfect gratuit\ pentru ap\rareap\rerii tradi]ionale asupra originii numelui Basarabia, deoareceopera demagogic cu argumente complet neconcludente, sfidândrealitatea istoric\, acesta, tot a[a ca [i Djuvara, nu a citit nimic dince am scris eu, dar asta nu l-a oprit s\ m\ caracterizeze drept „mol -dovenist, epigon cantemirian, care nu st\pâne[te cuno[tin]ele [imetoda cercet\rii medievistice” 27 . Nici un cuvânt despre p\rereamea, nici un cuvânt despre argumentele invocate pentru a-misus]ine punctul de vedere, pe scurt, nimic ce nu-i convenea, ba întextul de[artei sale pledoarii nici m\car nu-mi pomene[te numele,trimi]îndu-l într-o not\ priz\rit\ de la sfâr[itul opusului. Cunoscprea bine stilul: este produsul rânzei moftangiului superficial dincetatea de scaun. Nu m\ pronun] aici în detaliu asupra con]inutuluiarticolului s\u – mai ales c\ am f\cut-o cum se cuvine în alt\parte – deoarece, strict vorbind, acesta nu este un studiu [tiin]ific,ci o scriitur\ de duzin\ cu caracter pur propaganditic, fals patrio -tic, realizat\ în temeiul crezului exprimat atât de bine de Djuvara:Însemn\ri ie[ene

adev\rul istoric este numai acela care ne convine nou\ sau numai acelape care îl cunoa[tem noi, iar cei care nu gândesc ca noi, sunt epigoniai cut\ruia [i cut\ruia, moldoveni[ti, rusofili, în sfâr[it, du[mani ai na]ieietc., etc. Se în]elege c\ am scris un r\spuns [i la aceast\ invectiv\ [il-am trimis la locul din care a izvorât gâlceava. Mult\ vreme nu mi s-ar\spuns. {i era firesc s\ fie a[a, deoarece medievi[tii de la Revista deistorie militar\ ap\r\ , nu-i a[a?, frontierele na]ionale de du[mani – în[tiin]a istoric\ mai ceva decât pe terenul confrunt\rii cu arma în mân\.Recent, am primit un semn de la ei, c\ ar putea s\ se r\zgândeasc\ [is\-mi publice materialul. R\mâne s\ vedem.1F. W. Sommersberg, Silesicarum rerum scriptores aliquot adhucinediti, II, Lipsiae, 1730, p. 82.2Monumenta Poloniae Hstorica/Pomniki dziejowe Polski, tomII, Lwow, 1872, p. 8063Ibidem, tom III, p. 73.4Polnoe sobranie russkih letopisej, II, col. 846 [i urm.5J. E. Thunmann, p. 78.6Monumenta Poloniae Historica, II, p. 585. Vezi studiul lui A. Bielowski,Kronika Boguchwała i Godysława Paska, ibidem, p. 453 & sqq.7Martini Broniovii, Tartariae descriptio, ante hac in lucem num -quam edita, Coloniae Agrippinae, in officina Birckmannica, 1595, p. 2.8M. Coman, p. 192.9Cronica Moldovei de la Cracovia (secolul XIII – începutul seco -lului XVII). Textul inedit al unui autor polon anonim. Studiu introduc -tiv, edi]ie, note [i bibliografie de Constantin Rezachevici, Bucure[ti, 2006,p. 129.Octavio Ocampo:Însemn\ri ie[ene10Vezi observa]iile corespunz\toare în I. }urcanu, p. 196-206.11Cronica Moldovei, p. 82.12Ibidem, p. 163.13Ibidem, p. 137.14Dimitrie Cantemir, Descrierea Molodvei, p. 12-16.15Idem, Hronicul..., p. 1225.16G. Pray, Dissertationes istorico-criticae in annales hunnorum,avarum et hungarorum, Vindobone, 1775, p. 15817Idem, Commentarii historici de Bosniae, Serviae ac Bulgariae,tum Valachiae, Moldaviae ac Bessarabiae, cum regno Hungariae nexu,Budae, 1837, p. 44.18Cronica Moldovei..., p. 137.19I. }urcanu, plan[ele 41-47.20P. P. Panaitescu, Influen]a polon\..., p. 84 [i urm.21Fl. Constantiniu, O nou ipotez\..., `n Clipa, dec. 2011.22Nicetae Choniatae, Istoria, în Fontes historiae daco-romanae, III,Bucure ti, 1975, p. 251, 253; Ἰωάννης Κίνναμος, Ἱστορίων βιβλία Z, înCorpus scriptorum historiae byzantinae, XXVI, Bonn, 1839, p. 232,234; Polnoe sobranie russkih letopisej, VII, p. 78.23Al. Zub, Descriptio Bessarabiae, `n Însemn\ri ie[ene, 2011, nr.12, p. 50-51.24I. Chirtoag\, Enigma unui nume: Basarabia, `n Historia, mai2012.25N. Djuvara, O ciudat\ teorie asupra numelui Basarabia, `n Ma -gazin istoric, X LVI, 2012, 7, p. 36.26I. }urcanu, Istoria între cercetare [i suficien]\, `n Magazin isto -ric, XLVII, 2013, 1, p. 33-37.27S. Iosipescu, Basarabia – originile unei ]\ri române[ti, `n Revis -ta de istorie militar\, 3-4, 2012, p. 9-10, 17.José Alfredo Jiménezpuncte de vedere · puncte de79

ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · z80Dorel SchorPe cont propriu• Oamenii sunt de trei feluri: felul unu,felul doi [i desert!• Ca s\ fii credibil, trebuie s\ spui, m\ -car par]ial, adev\rul.• Te votez, dar nu te aprob...• Nu conteaz\ vârsta lor, copiii nu telas\ niciodat\ s\ dormi.• Vanitatea unora nu suport\ orgoliulaltora.• A plecat `n India bou [i s-a `ntorsvac\ sfânt\...• Dragostea trece prin stomac, dar nimeninu spune unde ajunge.• M\ lupt cu mine `nsumi. {i chiar da -c\ `nving, pierd!• ~n orice gospod\rie, exist\ cinevacare deschide sertarele [i altcineva care le`nchide.• Multi gândim, dar pu]ini sunt Gânditori.• Precizare: „Eu nu sunt so]ul lui Cu -tare... Din contra!"• E cer[etor pe cont propriu...• Nostalgia dup\ un trecut care nu aexistat niciodat\.• Damnarea e o con-damnare?• Dumnezeu a `mb\trânit. Uneori e ne -atent la cererile noastre...• Trebuie s\ muncim opt ore, s\ fimliberi opt ore [i s\ dormim opt ore. De cen-ar fi `n acela[i timp?• O carte `n plus e un pas `nainte...Da c\ o [i cite[ti.• Gre[elile ne ajung pe to]i din urm\.Uneori ne [i `ntrec.• M-am apucat de lucru. Deocamdat\numai transpir.• Sim]urile noastre sunt uneori insuficiente.Alteori nu-s necesare.• O fi dumnealui intelectual, dar nicichiar a[a...• Nimic nu e mai scump decât ceeaceprime[ti gratis.• Suma viciilor e constant\: te la[i defumat, te apuci de mâncat; te la[i de fe -mei, te apuci de idei (!).• Analfabe]ii au mai mul]i copii decâtsavan]ii... Ce ne a[teapt\?• Uneori, când `ntorci lucrurile, se scutur\[i ce nu vrei de prin buzunare.• Conservatorii nu fac revolu]ii...• Unii citesc ce scriu, al]ii scriu ce ci -tesc.• Nu cunosc pe nimeni, dar `i [tiu peto]i...• Nu numai c\ nu-mi lipse[te o doag\,dar am una `n plus!• Toate ini]iativele colective pleac\ dela un singur om.• Ca s\ [tii `n fa]a cui trebuie s\ stai lacoad\, `ntreab\ cine-i primul!• Proverb african: Educa]ia este ca e -rec]ia, dac\ o ai, se vede!• Unii au l\sat posterit\]ii posteriorul...• Nimeni nu-[i vede propria cocoa[\.• Avem instinctul de turm\ f\r\ p\stor?• Dumnezeu vede absolut tot... Darnu-i mai pas\.• Penal: pe ea au sedus-o [i pe el l-auabandonat...• ~l ]ine]i minte pe Cutare? Dac\ da, numai sunte]i a[a de tineri...• Când vorbesc cu b\rba]i c\s\tori]i, amimpresia c\ to]i tr\im cu acea[i femeie.• „Cap de ministru" – o expresie carenu se mai folose[te.• Prostia e interna]ional\, dar are elementecu specific local.• Toate erorile sunt regretabile [i toateregretele sunt eterne...• Oamenii ferici]i nu iau personal to -tul..., ci numai cât pot duce...• Economi[tii r\spund la `ntreb\ri pentruca sunt `ntreba]i si nu pentru c\ [tiur\spunsul.• {i triste]ea poate fi optimist\.• ~ntre independen]ii de dreapta [i in -de penden]ii de stânga se afl\ independen -]ii de centru.• Situa]ia e sub orice autocritic\.• Dac\ ar fi to]i perfec]i, ar fi foarteplictisitor. Noroc c\ nimeni nu-i perfect.• Complimente `nc\rcate de sincerita te.• Minciuna se vinde bine, dar trebuie me -reu marf\ proasp\t\.• Are mai mult noroc decât minte [itotu[i e ghinionist!• Lene[ul cu mul]i copii e o specie pro -tejat\.• Solu]ia la poluare este diluare...• Porcul e un animal inteligent...Dar eporc!• Succesul unei ziceri depinde de cel ca -re o cite[te, mai mult decât de cel care oscrie.• Tot ce nu este etern e temporar. Darnimic nu este etern...• Punctul salveaz\ virgula.• Dac\ nu ar exista unii, n-ar ie[i in evi -den]\ cei de[tep]i.• El spune bancul, el râde primul [i totel constat\ c\ e vechi!• Pe vremuri, educa]ia se f\cea la [coa -l\... Nu era televiziune.• Mediul ne influen]eaz\... R\mâne s\ne alegem mediul care vrem sa ne influen -]eze.• Nu exist\ a doua [ans\ ca s\ schimbiprima impresie.• Egoistul e foarte generos `n propu -neri.• S\ ai dreptate e destul de riscant...• Când ai uitat de buna cre[tere, nici numai [tii c\ ea exist\.• Un lucru bun cost\. Unul mai pu]inbun cost\ [i mai târziu.• Majoritatea oamenilor are o p\rereproast\ despre majoritatea oamenilor.• P\cat c\ weekendul e numai la sfâr -[it de s\pt\mân\...Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile pictorului mexicanOCTAVIO OCAMPO (n. 1943).Coperta I: Marluisa.Coperta IV: Budha.

ISSN: 1221-3241LEI 10