Descarcă - HR.UN.MD

un.md
  • No tags were found...

Descarcă - HR.UN.MD

25 aprilie 20073AtitudineCetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de veniturile proprii, li se oferă posibilităţi egale în obţinerea de asistenţămedicală oportună şi calitativă în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Asigurarea obligatorie de asistenţămedicală reprezintă un sistem, garantat de stat, de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii princonstituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti, destinate acoperirii cheltuielilor de tratare a stărilorcondiţionate de survenirea evenimentelor asigurate.Articolul 20. Dreptul la asistenţă medicală din Legea R.Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţiiViitorul, în pericolSituaţia gravă din maternităţi favorizează scăderea natalităţiiUna dintre problemele majore cu care se confruntă societateanoastră este creşterea mortalităţii populaţiei în detrimentulnatalităţii, aflată în continuă scădere. Sărăcia, mizeria socială,situaţia proastă din sistemul de sănătate determină tinerelefamilii să fie mai rezervate atunci când vine vorba de concepereacopiilor. Astăzi, rareori vor fi întâlnite familii care voraccepta să facă mai mult de doi-trei copii. În afara faptului cădecid întreruperea sarcinilor nedorite, multe femei însărcinatenu ajung să nască un copil sănătos sau, deseori pierd sarcinaînainte de vreme.Motivele sunt diverse: alimentaţienecorespunzătoare, condiţii de stres,efort fizic şi intelectual, asistenţă medicalăproastă, insuficienţă de cadrespecializate în spitale etc. sunt câţivafactori de bază, care determină tinereleviitoare mame să renunţe la plăcereade a avea copii sau la a se mai aventuraîntr-o experienţă pe care au trecut-o şicare le-a marcat viaţa şi familia. Desigur,legislaţia nu obligă pe nimeni săaibă sau nu copii. Ceea ce, însă, poate săfacă statul este să asigure, cel puţin, niştecondiţii elementare, pentru ca cele careau devenit, la un moment dat, mame, sănu-şi amintească cu oroare de modul încare au adus pe lume acel copil şi de condiţiilemizerabile pe care au fost nevoitesă le suporte în perioada internării lor lamaternitate.Condiţii infectede spitalizareDacă am lua, spre exemplu, Spitalulnumărul 1 din capitală, unde mamelesau viitoarele mame sunt internate,saloanele acestuia arată aproximativ lafel cu un spital ambulant din spatelefrontului din timpul celui de-al II-leaRăzboi Mondial. Patru paturi vechide prin anii ’60, învelite cu polietilenă(ca să nu se murdărească saltelele, şiacestea putrede şi învechite) şi douătreinoptiere distruse de vreme, cu uşicare abia de se mai ţin în balamale, reprezintătoată dotarea pe care o are unsalon din acest spital. Despre lenjerie depat, pernă, pătură nici nu mai poate fivorba. Acestea trebuie aduse de gravidăsau de rudele ei. În cazul în care la spitalva ajunge o gravidă care nu a fost pregătităsă nască, ea va primi, în celmai bun caz şi absolut neregulamentar(dinbunăvoinţa vreuneiasistente, care,ulterior, va trebuisă dea explicaţii),o pătură vecheşi vreo douăscutece la fel devechi, pe care săle aştearnă sub ea.Pătura, care, dealtfel, este rezervatăpentru aproximativ 5-6persoane consecutiv, trebuie săfie aşternută pe pat. Aceasta va fi folositădoar în calitate de plapumă şi doarîn decurs de o noapte, în ideea că adoua zi dimineaţă rudele bolnavului îivor aduce lenjeria de pat, iar pătura vamerge către o altă pacientă, pomenită însituaţie similară.Saloanele mai sunt „dotate” cu grupsanitar, unul la două camere, în caregăseşti un loc unde cândva era duş şi înOrice persoanăare dreptul la reparareaprejudiciului adussănătăţii de factori nocivi generaţiprin încălcarea regimuluiantiepidemic, regulilor şi normelorsanitar-igienice […].Articolul 19 din LegeaR.Moldova cu privirela ocrotireasănătăţiicare atârnă nişte ţevi ce confirmă acestlucru, o chiuvetă crăpată şi lăsatăpe o parte, deasupracăreia este agăţată ooglindă cu marginileînnegrite devreme şi, la final,closetul – şi el devârsta paturilor,infect, fără colacşi fără capac. Apăcaldă şi duş, caresă poată fi folosite,vei găsi într-un locspecial amenajat, cuboiler, unde, dacă veiprinde rând vei apucasă te speli.Masa de carebeneficiază pacientelearatăastfel: dejunul– terci „Ghercules”(sau din aceeaşi categorie) fiartăcu apă, cu puţină sare sau zahăr, prânzul– supă cu ceva fire de orez şi terci saucartofi cu un pic de sos, cina – terci„Ghercules” (sau din aceeaşi categorie)fiartă cu apă, cu puţină sare sau zahăr.Mâncarea oferită pe gratis este complementară,alimentele recomandate demedic fiind cu totul altele, ele urmândsă fie aduse de rudele pacientelor.Asigurare medicalăobligatorie versusasistenţă medicalăobligatorieSe ştie că, în prezent, în RepublicaMoldova fiecare cetăţean este obligatNumărulnaşterilor,comparativ cuînceputul anilor’90, a scăzut deaproape două orisă-şi facă asigurare medicală.Acesta va plăti Companiei Naţionalede Asigurări în Medicină,periodic, o taxă pentru ca, în cazulîn care nimereşte pe patul despital, să-i fie asigurate condiţiilede spitalizare fără bani.Ceea ce se întâmplă însă lanoi în spitalul de maternitate estepe departe de a fi conform necesităţilorelementare de care arenevoie o gravidă, în special, unacu probleme. Cu tot cu poliţa deasigurare, ea va trebui să-şi cumperemedicamente, care, pe lângăfaptul că sunt foarte scumpe, nupot măcar fi găsite în Chişinău,să-şi asigure mâncarea, hainele,lenjeria de pat, săpun, prosopetc.), iar, la final, va achita o taxăde 30 de lei, prevăzută pentru reparareaspitalului.Dacă e să raportăm neregulile arhicunoscutedin sistemul de sănătate şicondiţiile mizerabile din secţiile de internarela chinurile naturale pe care lesuportă o femeie la naştere şi la riscurilela care se expune, este lesne de înţelessituaţia gravă cu care se confruntă societateaîn ce priveşte natalitatea. Deaceea, este firesc să întâlnim frecvent înpresă cazuri în care femei însărcinate îşiomoară copiii nenăscuţi, este firesc săavem atâţia copii bolnavi, este firesc săavem o astfel de societate.Faptul că situaţia din sănătate, în general, este sub orice nivel o recunoaştetoată lumea, de la medici şi până la autorităţile de profil, nemaivorbind depacienţi. Este greu să acuzi pe cineva, deoarece răspunsul este clar şi justificăpe toţi: suntem o ţară săracă, nu avem bani şi, de aici, şi toate problemele.Pentru a afla punctul de vedere al reprezentanţilor instituţiilor de profil,l-am contactat pe şeful Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie a USMF „NicolaeTestemiţeanu”, profesorul universitar Petru Roşca (în imagine). Potrivitlui, în prezent, în Republica Moldova există o mare problemă în ceea ce priveştenatalitatea. „De la începutul anilor ’90 şi până în prezent, natalitatea înRepublica Moldova a scăzut de aproximativ două ori. Motivele sunt diverse,cel mai des, însă, această problemă este determinată de faptul că mulţi tineripleacă peste hotare şi nu mai nasc în ţară. Astăzi, situaţia la acest capitolconstituie circa 10 naşteri la 1.000 de persoane anual, în timp ce mortalitateaeste în continuă creştere şi depăşeşte considerabil numărul naşterilor”, a spusprofesorul.Referitor la situaţia precară din maternităţi, Petru Roşca a spus că de vinănu sunt nicidecum medicii, care sunt impuşi de situaţie să accepte să ia banide la pacienţi. „Un medic învaţă aproximativ opt ani, ca la final să ajungă săprimească un salariu de 800 de lei pe lună. Este firesc să caute şi alte surse devenit”. Totodată, el a dezminţit zvonul, potrivit căruia, o femeie care trebuiesă nască, dar nu are bani, nu este acceptată în spital. „Vă declar cu toată responsabilitateacă situaţii în care să nu-i fie acordată asistenţa necesară gravidei,în condiţii critice, nu se înregistrează. Chiar dacă se întâmplă uneori aşaceva, acestea sunt cazuri absolut singulare şi nu reflectă situaţia generală”, aafirmat medicul. El a specificat că regretă faptul că au fost închise maternităţileparticulare, deoarece, potrivit lui, în instituţiile private de profil existau,cel puţin, condiţii minime de spitalizare. „În plus, faptul că există mai multeinstituţii, stimulează concurenţa, ceea ce face să sporească calitatea serviciilorprestate”, a mai spus Petru Roşca.Pagină realizată de NICOLAE FEDERIUC


625 aprilie 2007Statele părţi recunosc oricărui copil suspectat, acuzat că ar fi încălcat legea penală, dreptul de a fi tratatîntr-un mod de natură să favorizeze sentimentul demnităţii şi al valorii personale, să întărească respectulsău pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora.AlarmantPotrivit datelor oferite de ProcuraturaGenerală, din numărultotal al infracţiunilor săvârşite deminori, circa 70 la sută constituiejafurile şi tâlhăriile. În anul 2003,conform aceleiaşi surse, 2719minori au participat la săvârşireade infracţiuni, dintre care 2560au fost găsiţi vinovaţi în instanţelede judecată. Marea majoritatea acestora nu este încadratăîn muncă (2279), iar 349 erauelevi la momentul implicării lorîn activităţi care contravin legii.Numai în anul 2004, minorii ausăvârşit 11 omoruri, 23 de violurişi 78 crime de huliganism.În acelaşi timp, minorii săvârşesc totmai multe delicte grave în grup, inclusivcu participarea adulţilor. Predomină infracţiunilecontra proprietăţii private şi astatului. Annual, potrivit datelor statisticeoficiale, astfel de infracţiuni constituie 75– 80 la sută din toate infracţiunile comisede către minori. În ordine descendentăurmează jafurile, huliganismul, tâlhăriile,cauzarea leziunilor corporale, violurile şiomorurile.Cele mai multe infracţiuni sunt comiseîn localităţile urbane, de adolescenţi de 16– 17 ani, majoritatea băieţi. Aceştia acţionează,de cele mai multe ori, în cartiereleîn care locuiesc.În raportul de studiu prezentat de cătreCentrul pentru Informare şi Documentareprivind Drepturile Copilului din Moldova(CIDDC), minorii reţinuţi sau aflaţi înarest preventiv sunt deţinuţi, de cele maimulte ori, în incinta comisariatelor de poliţie.Aici, ei sunt încarceraţi împreună cuadulţii, nu se respectă întotdeauna normelece reglementează spaţiul ce trebuie să-irevină fiecărui deţinut sau tratamentelecare trebuie să-i fie aplicate. În afară deaceasta, uneori sunt încălcate şi termeneleprevăzute de lege pentru reţinerea minorilorsau deţinerea lor în arest preventiv.Delincvenţa juvenilăeste determinatăde lipsa educaţieijuridice şi îndomeniul drepturilorTotodată, potrivit studiului „Vocile Tinerilor”,efectuat de UNICEF în 2001, 44 lasută dintre copiii chestionaţi în ţările dinvestul Comunităţii Statelor Independenteau foarte puţină informaţie despre drepturilelor. Mai puţin informaţi sunt copiiicu vârste de 9 – 13 ani, în special băieţii,copiii din localităţile rurale şi cei care provindin familii cu o stare socioeconomicăvulnerabilă.În acelaşi raport se menţionează cănumărul copiilor care intră în conflict culegea, precum şi al celor din grupurile derisc, a crescut brusc în ultimul deceniu, iaractualul sistem de justiţie este incapabil săfacă faţă fenomenului. Deşi familia esteconsiderată subiectul principal în prevenireainfracţionalităţii printre copii, efectelenegative ale crizei economice au avutconsecinţe dezastruoase asupra multorfamilii care nu reuşesc să asigure copiilorîntreţinerea şi educaţia necesară.„În comunităţi există puţine serviciioferite copiilor în afara şcolii, iar o mareparte a celor existente nu răspund intereselorşi necesităţilor acestora. În aceastăsituaţie, copiii sunt implicaţi în activităţicare contravin legii. Poliţia şi alte organe,cărora le-au fost atribuite unele responsabilităţiîn domeniul prevenirii delincvenţeijuvenile, nu au pregătirea necesară de acomunica şi colabora cu adolescenţii. Totodatăaceste organe suportă consecinţeleunei dotări insuficiente şi ale lipsei unuicadru legal adecvat pentru a acţiona în interesulsuperior al copilului. Înaltul Comisariatal ONU pentru Drepturile Omului,în observaţiile sale finale din 4 octombrie2002 asupra raportului prezentat deRepublica Moldova, afirmă că s-au făcuteforturi pentru diseminarea ConvenţieiONU cu privire la Drepturile Copilului,precum şi pentru a instrui categoriile profesionalecare lucrează cu şi pentru copii.În acelaşi timp, îşi exprimă îngrijorareacu privire la faptul că aceste măsuri nu aufost destul de eficiente şi recomandă statuluisă elaboreze metode mai creatoare de apromova Convenţia şi să consolideze eforturileîndreptate spre pregătirea adecvatăşi sistematică a categoriilor profesionalecare lucrează pentru şi cu copiii”, se maiprecizează în raportul citat.În conformitate cu Raportul de evaluare„Justiţia Juvenilă în Republica Moldova”,delincvenţa juvenilă este determinatăşi de lipsa educaţiei juridice şi în domeniuldrepturilor în instituţiile de învăţământ.Deseori, copiii nu înţeleg că anumiteacţiuni ale lor vin în conflict cu legea şipot fi pedepsiţi de organele din domeniulordinii publice şi al justiţiei.În ultimii ani, delincvenţa juvenilăeste influenţată de anturajul în care creştecopilul: indiferenţa faţă de copii şi problemelelor, plecarea părinţilor la muncăpeste hotare, accesul minorilor la procurareaalcoolului şi tutunului, rolul sumaral familiei şi al instituţiilor de învăţământ,inactivitatea organelor de resort în soluţionareaproblemelor minorilor, precumşi pasivitatea societăţii civile. Totodată, înR. Moldova nu există o structură executivăunică ce ar avea în competenţa sa problemacopiilor aflaţi în conflict cu legea şi niciinstanţe judecătoreşti specializate în examinareacauzelor cu delincvenţii minori.În consecinţă, au fost semnalate încălcărigrave ale drepturilor copilului. Acestea ţindeseori de aplicarea unor pedepse aspreaplicate minorilor, termene mari de detenţiela judecarea cauzei, asistenţă juridicăde proastă calitate. Pentru a evita astfelde cazuri, în 2005, Consiliul Superior alMagistraturii, împreună cu ProcuraturaGenerală, a desemnat şi instruit judecătorişi procurori care au fost specializaţiîn urmărirea şi judecarea cauzelor în caresunt implicaţi minori.Combatereadelincvenţeijuvenile - una dindirecţiile prioritareale luptei împotrivacriminalităţiiPrin adoptarea de către ParlamentulR. Moldova a Legii nr. 388, cu privire ladrepturile copilului, statul se obligă săocrotească copilul, aceasta devenind opreocupare prioritară, iar combatereadelincvenţei juvenile - una din direcţiileprioritare ale luptei împotriva criminalităţii.Totodată, în 2003, au fost adoptatedouă acte normative - Codul Penal şiCodul de Procedură Penală. Astfel, noulCod Penal menţine vârsta de răspunderepenală a minorilor de 16 ani, dar şi posibilitateaeliberării de răspundere penală aacestora în vârstă de până la 18 ani, careau comis, pentru prima dată, infracţiuniuşoare sau mai puţin grave. În acest sens,sunt aplicate măsuri de constrângere, cumar fi avertismentul, încredinţarea pentrusupraveghere părinţilor sau organelor destat specializate, tratament de reabilitarepsihologică, internarea în instituţii dereabilitare şi reeducare sau munca în beneficiulcomunităţii, care variază de la 60la 240 de ore în perioada de 18 luni. NoulCod de Procedură Penală a fost adoptat,având la bază Convenţia Europeanăprivind exercitarea drepturilor copilului,Ansamblul de reguli minime al NaţiunilorUnite pentru administrarea justiţieijuvenile (Regulile de la Beijing), RegulileNaţiunilor Unite privind protecţia minorilorprivaţi de libertate, Principiile NaţiunilorUnite pentru prevenirea delincvenţeijuvenile (directivele de la Riyadh). În toatecazurile, aceste norme au prioritate asupranormelor naţionale. Mai mult, instanţelede judecată sunt obligate să stabileascăanumite împrejurări caracteristice ce ţinde vârsta minorului, condiţiile de trai şi deeducaţie, gradul de dezvoltare intelectuală,caracterul şi temperamentul şi stareapsihologică etc.La examinarea cazului în instanţă, estenecesară prezenţa unui reprezentant legal(părinte, tutore) şi a unui pedagog sau psiholog.Totodată, noul Cod de ProcedurăPenală prevede posibilitatea împăcăriipărţilor prin intermediul medierii. Astfel,în februarie 2005, a fost creat CentrulExperimental de Mediere, unde activeazăcinci mediatori.Lipsirea copiilor deîngrijire părintească,abandonarea orelorde studii şi influenţanefastă a prietenilortrebuie să constituieun semnal de alarmăÎn comunicarea sa din cadrul forumului„Justiţia juvenilă în Estul şi Sud-Estul Europei”, desfăşurat la Chişinău, înseptembrie 2005, şeful secţiei Protecţiadrepturilor şi intereselor constituţionaleşi combaterea traficului de fiinţe umanea Procuraturii Generale, Eugen Rusu,menţiona că la combaterea delincvenţeijuvenile, accentul trebuie pus nu atâtpe aplicarea sancţiunilor penale, cât peterapia socială a fenomenului, bazată peînlăturarea cauzelor şi condiţiilor la nivelmacrosocial, microsocial şi individual.„La nivel macrosocial e mai complicatăelaborarea şi realizarea măsurilor de prevenireşi profilaxie a delincvenţei juvenile.Însă, la nivel microsocial, devine indispensabilărevitalizarea funcţiilor de bazăale instituţiilor cu rol educativ – familiaşi şcoala. În ultimul timp, rolul educatival familiei a scăzut considerabil, în specialîn cazul plecării părinţilor peste hotare.La nivel individual, este necesar ca poliţiaşi organele procuraturii, instanţele dejudecată să se axeze, în cadrul soluţionăriicauzelor cu infractorii minori, pe individualizareasancţiunilor penale pornind dela gravitatea faptei comise, circumstanţelepersonale şi atitudinea minorilor, astfelArt. 40 al Convenţiei Internaţionale cu Privire la Drepturile CopiluluiDelincven[a juvenil/, un flagel care afecteaz/Republica MoldovaVitalie Popaîncât aceasta să aibă un rol educativ şi deprevenire a delincvenţei juvenile”, a specificatRusu.Consilierul de probaţiune, în cadrulInstitutului de Reforme Penale (IRP),Vitalie Popa, a menţionat că, de cele maimulte ori, cauzele infracţiunilor rezidă îneducaţia pe care o primeşte copilul sau,mai bine zis, în lipsa acesteia. Când uncopil rămâne fără îngrijire părintească,când abandonează orele de studiu oricând nimereşte sub influenţa nefastă aprietenilor, deja trebuie să constituie unsemnal de alarmă pentru că acesta esteprimul pas spre înscrierea în rânduldelincvenţilor juvenili. „Într-o gaşcă, întotdeaunaexistă un lider, care, de regulă,are mare influenţă asupra celorlalţi copii.Apare şi dorinţa de a se manifesta. De ladorinţa de manifestare, până a ajunge înconflict cu legea nu este cale lungă. Totodată,majoritatea problemelor se tragdin familie. În momentul în care copilulse adresează părinţilor, aceştia niciodatănu-şi găsesc timp pentru el. Dorinţa deafirmare la copil sporeşte şi mai mult. Elsimte că posedă aptitudini şi abilităţi şică ar putea să le manifeste în faţa cuiva,dar se ciocneşte de indiferenţa părinţilor.Atunci, el este nevoit să se impună într-ungrup, nimerind sub influenţa acestuia.Manifestările în grup sunt de alt ordin,antisociale, în care norma morală dispare.Apar situaţii când i se spune că pentru adeveni membru al grupului, trebuie să fieimplicat în consumul de alcool sau acţiunipentru care deja este prevăzută pedeapsapenală”, a declarat consilierul IRP.Dacă până acum, cele mai dese infracţiuniţineau de furturi (art. 186 CodPenal), în ultimul timp au crescut infracţiunileîn proporţii deosebit de mari (art.195 Cod Penal), care prevăd de la 10 la 20ani de detenţie şi infracţiunile în baza art.217 Cod penal, ce prevede consumul şipăstrarea drogurilor. Băieţii delincvenţisunt duşi la Penitenciarul pentru minoride la Lipcani, iar fetele - la Penitenciarulde la Rusca.Cauzele delincvenţeijuvenile - indiferenţaşi neglijenţa familieiReferindu-se la cauzele delincvenţeijuvenile, Vitalie Popa a opinat că un marerol revine indiferenţei şi neglijenţei familiei,şi, în special, a părinţilor. De remarcatcă nu predomină familiile social-vulnerabile.Sunt cazuri când micii delincvenţiprovin din familii prospere. Mai există şifenomenul hipertutelării. Şi în acest caz,copilul doreşte să se afirme, dar înţelege căpoate face acest lucru în afara familiei. ÎnR. Moldova, odată cu plecarea părinţilorla muncă peste hotare, copiii rămân, deobicei, cu buneii, rudele sau chiar singuri.„Părinţii consideră nejustificat că dacăcopilul a atins vârsta de 14 ani, deja se poatedescurca singur. Există un stereotip căcopiii ai căror părinţi sunt plecaţi ar fi bineîntreţinuţi, realitatea însă ne demonstreazăcă, după plecarea părinţilor, în primafază, copilul trece printr-un şoc. Mai apoi,în faza a doua, când vin primii bani acasă,el realizează că nu este atât de rău, pentrucă el îşi permite să meargă unde vrea şi cucine vrea. Atâta timp cât are bani, el esterespectat, când aceştia dispar, situaţia secomplică. Este foarte complicat să redirecţioneziun copil de pe calea delincventăpe cea corectă, să încerci să-l motivezi săaccepte un alt comportament, odată ceel deja respiră cu acest comportamentantisocial. Eu lucrez cu minorii, până laprocesul de judecată şi după pronunţareasentinţei, şi, în special, cu acei care suntcondamnaţi la munca în beneficiul comunităţii.În acest sens, colaborăm cu secţiileoficiilor penale de executare a Secţiei penaledin cadrul Departamentului de Executareal Ministerului Justiţiei. Încercămsă preluăm cazurile de la ei. Rolul nostrueste să asistăm, să consiliem şi să supraveghemaceste persoane”, a mai spus Popa.În ceea ce priveşte rolul familiei, Popaconsideră că, din păcate, părinţii nu-şidau seama de gravitatea situaţiei şi acuzăde-a valma şcoala, societatea, conducereastatului, autorităţile locale. „Părinţii realizeazăgravitatea situaţiei doar atunci cândodraslele lor sunt în detenţie. Totodată,părinţii consideră că cel mai importantlucru e ca puştii să fie doar bine îmbrăcaţi,sătui şi cu bani în buzunar. Uită de educaţie.Or, la copil trebuie dezvoltată ierarhiavalorilor. Totodată, copiii trebuie să aibăun regim al zilei, să fie implicaţi în diferiteactivităţi sociale”, mai consideră Popa.Recomandări,consilierea şiasistenţa juridică aminorilor delincvenţiÎn fiecare unitate de învăţământ activeazăun psiholog. Părinţii pot apela la elpentru a-i ajuta. În fiecare sector activeazădirecţii pentru protecţia copilului, organizaţiineguvernamentale. Lipsa de informarea persoanelor duce la aceea că ei, în cazde necesitate, nu ştiu unde să se adreseze.În ultimul timp, în republică au fost inauguratecentre de justiţie comunitară.O altă problemă cu care se confruntăminorii delincvenţi ţine de asigurareaasistenţei juridice gratuite. Încă în 2004,pe lângă Institutul de Reforme Penale, afost instituit primul birou de avocaţi specializat,fiind deschisă şi o linie fierbinte.Beneficiari au fost minorii delincvenţi,martorii şi victimele acestora. La moment,în Chişinău activează două oficiide avocaţi publici - în sectorul Ciocana,în incinta preturii, şi în sectorul Botanica,în incinta instanţei de judecată. Aceştiaprestează servicii persoanelor din sectorulrespectiv.În prezent, IRP derulează un proiectîn cadrul căruia activează echipe mobile,formate din avocaţi care acordă asistenţăjuridică copiilor aflaţi în detenţie.LILIANA ISTRATE


25 aprilie 2007Dosar7Militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară li se garantează inviolabilitatea persoanei,ce constă în apărarea specială a drepturilor şi demnităţii lor personale de către stat.Articolul 3 din Legea RM cu privire la protecţia socială și juridică a militarilorși a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militarăUn militar a fost condamnatpentru maltratareJudecătoria militară Chişinăul-a recunoscut, recent,culpabil pe Adam Grigore(militar prin contract alBrigăzii 2 Infanterie Moto,comandantul companieide cercetare, locotenentmajor), în baza art. 370,alin. (2), CP (exces de putere),condamnându-l laamendă în mărime de 300u.c. (6.000 de lei).Atât în cadrul urmăririi penale, cât şi în instanţa de judecată, s-a stabilitcă, în luna august 2006, în cortul companiei dislocate la Centrul de Instruire„Bulboaca”, pe motiv că a dispărut un telefon mobil, admiţând exces de putere,locotenent major G. Adam a ordonat ilegal la 29 de militari prezenţi în cort săia poziţia culcat, după care le-a aplicat la fiecare câte două lovituri în regiuneaspatelui, feselor şi picioarelor.La 6 octombrie 2006, în corpul de gardă la Centrul de Instrucţie „Bulboaca”,făcând exces de putere, sub pretextul întăririi disciplinei militare, el a ordonatnelegitim la 24 de militari să ia poziţia culcat, după care, cu catarama de la centură,le-a aplicat câte două-trei lovituri în regiunea feselor, spatelor şi picioarelor.În aceeaşi zi, 23 de militari, care nu mai puteau suporta acţiunile de maltratarerepetate, comise de superiorul G. Adam, în semn de protest şi în scopul atenţionăriicomandantului superior la fărădelegile comise de acesta, dar nu în scopde dezertare, au părăsit samavolnic locul de serviciu şi au plecat la domiciliu.Potrivit procurorilor, în cadrul şedinţei de judecată, inculpatul G. Adam a recunoscutvina pe deplin şi, căindu-se sincer de cele săvârşite, a încheiat acord derecunoaştere a vinovăţiei, fapt ce a şi determinat instanţa să-i aplice o pedeapsămai blândă. Sentinţa este definitivă.O moldoveancă, mamă a doicopii, a trăit un adevărat coşmar,din cauza soţului său, de originearab. În timpul mariajului, deseori,bărbatul o agresa fizic şi oinsulta. Când femeia a decis să sedespartă de el, acesta i-a furat copiii,în vârstă de şase şi, respectiv,trei ani. În disperare, femeia a apelatla juriştii de la Centrul pentruDrepturile Copilului, solicitândajutor în vederea recuperăriicopiilor.Olesea R. (din considerenteetice, numele femeii a fost schimbat– n. n.) s-a căsătorit cu uncetăţean al Sudanului în 1997.Venirea pe lume, peste cinci ani,a primului copil nu l-a bucuratpe proaspătul tată. El o obligape Olesea să recurgă la avort, pemotiv că familia lui este săracă şinu-şi poate permite întreţinereaa încă unui membru al familiei.Olesea a refuzat chiuretajul, spunându-isoţului că, dacă acesta nuacceptă copilul, ea îl va creşte deuna singură.După lungi polemici, soţul aacceptat ca micuţul să apară pelume. Din acest moment, însă,el şi-a schimbat comportamentulbrusc - lipsea nopţile de acasă,consuma frecvent băuturi alcoolice,o bătea şi o insulta. Femeia l-arugat, de mai multe ori, să-şi revadăatitudinea, însă el a continuats-o trateze cu ostilitate…Înainte de naşterea celui de-aldoilea copil, soţul Olesei a devenitşi mai furios, cerându-i, în modimperativ, să renunţe la sarcină.Deoarece ea se împotrivea,bărbatul a bătut-o, nu o singurădată, cu scopul de a-i provocaavort spontan. În pofida acestuicomportament criminal, sarcinaa decurs normal.În 2004, cu trei luni înainte denaşterea celui de-al doilea copil,soţul i-a spus Olesei că trebuie săplece în Sudan, deoarece îi expirătermenul de şedere în RepublicaMoldova. Crezând că aceasta ar fio oportunitate ca el să-şi schimbeatitudinea, femeia a acceptatsă plece, împreună cu copiii, înSudan. Rudele soţului, însă, auprimit-o cu reticenţă. Mai mult,Olesea presupune că, în perioadacât s-a aflat în Sudan, soţul ei s-arecăsătorit, fără a o anunţa.Potrivit directorului Centruluipentru Drepturile Copilului,Octavian Toderaşcu, după doiani de trai în Sudan, bărbatul aobligat-o pe Olesea să părăseascăţara, dar să lase copiii în grija lui.Femeia a încercat să se opună, dar,IOAN STRELCIUCDEŞI A FOST ÎMPOTRIVA NAŞTERII LORUn cetăţean arab a furat copiiide la soţia moldoveancăOctavianToderașcuîn lipsa unui sprijin şi ameninţatăîn permanenţă cu moartea, a renunţat.Mai ales că soţul îi luaseactele de identitate, fapt ce nu-ipermitea să apeleze la organelede drept. Atunci, Olesea a apelatla Ambasada României în Sudan,solicitând viză de tranzit (înluna ianuarie 2007 – n. n.) pentrua se putea întoarce acasă. Oficialiide la misiunea diplomatică nu auputut-o ajuta cu nimic, deoareceea nu avea paşaport. Până la urmă,Olesea a depus la poliţie o plângereîmpotriva soţului, denunţându-lpe acesta că i-a sechestratpaşaportul. După ce organele deresort i-au returnat paşaportul, eas-a întors în Republica Moldova.Reîntoarsă acasă, ea a solicitatajutorul juriştilor de la Centrulpentru Drepturile Copilului în vederearecuperării celor doi minoridin Sudan. În prezent, juriştii dincadrul ONG-ului întocmesc actelenecesare în vederea iniţierii proceduriide divorţ şi de încredinţare aminorilor în grija Olesei.Centrul pentru DrepturileCopilului este o organizaţie neguvernamentală,al cărei scopprincipal este protecţia juridicăşi de altă natură a copiilor şi tinerilor.Beneficiari ai centrului suntcopiii şi tinerii, specialiştii carelucrează în acest domeniu, autorităţilepublice centrale şi localede resort, organizaţiile naţionaleşi internaţionale etc.IOAN STRELCIUCÎn ultimii patru aniSituaţia din unităţile militare s-a îmbunătăţit simţitorUn minor din Chişinău este luat, timp de maibine de un an şi jumătate, în evidenţa poliţiei,frecventele vizite ale poliţiştilor provocându-i stresşi daune morale. Juriştii de la Centrul pentru DrepturileCopilului susţin că, prin aceste acţiuni, organelede drept încalcă normele cu privire la protecţiadrepturilor copilului.Problemele adolescentului, în vârstă de 16 ani,au început după ce, într-o seară, în timp ce se afla,cu cinci prieteni de-ai săi, în curtea casei, a fostreţinut de poliţişti. Reprezentanţii organelor dedrept i-au bănuit pe minori de comiterea unui actde huliganism. Poliţiştii şi-au bazat bănuielile peinformaţiile locuitorilor din blocul vecin, care s-au plâns că, într-o noapte, „nişte băieţi” au vopsitpereţii casei cu un lichid necunoscut. Reclamanţiinu ştiau exact cine a comis fapta, dar au declarat căfăptaşii ar putea fi aceşti copii.Mama băiatului le-a cerut poliţiştilor explicaţiireferitor la deschiderea fişei de evidenţă, însăinspectorul pentru minori i-a spus că „nu estenimic grav”, că evidenţa este doar „o mică formalitate,ce ţine de profilaxia delincvenţei juvenile”.Această formalitate, însă, durează mai bine de unan şi jumătate. Acest lucru îl stresează pe copil,provocându-i daune morale. Pentru că nu a pututsoluţiona de una singură problema feciorului său,femeia a apelat la reprezentanţii Centrului pentruDrepturile Copilului.În noiembrie 2006, juriştii centrului au discutatcu inspectorul pentru minori din cadrul Comisariatuluisectorului Centru al capitalei privind regulamentulde iniţiere a fişei de evidenţă a minorului şimodalitatea de suspendare a acesteia.Potrivit directorului Centrului pentru DrepturileCopilului, Octavian Toderaşcu, în punctul 38al ordinului din 10 noiembrie 2004 „Cu privire laorganizarea activităţii serviciilor pentru minori alecomisariatelor de poliţie” este prevăzut că fişele deevidenţă profilactică pot fi suspendate la propunereainspectorului pentru minori, dacă, în decurs deun an, minorul nu a comis alte contravenţii şi are opurtare pozitivă. „De aceste prevederi s-au ghidatSituaţia din cadrul unităţilor militares-a schimbat considerabil în ultimiiaproximativ patru ani de zile. Potrivitpreşedintelui Asociaţiei MameiOstaşilor, Rodica Topală, dacă până nudemult situaţia din cazarme era critică,aici neexistând nici condiţiile elementare,astăzi în majoritatea unităţilorau fost instalate geamuri termopan, afost schimbat mobilierul, se efectueazăreparaţii capitale. „Sălile de sport aufost în cea mai mare parte amenajate,cantinele funcţionează relativ normal.Este o tendinţă pozitivă care nu poatefi decât apreciată. Singura problemă pecare noi am depistat-o în unele unităţio constituie dotarea proastă cu materialedidactice şi cu literatură de profilşi, în general, literatură artistică”, aafirmat Rodica Topală.De asemenea, ea a mai specificat că, dacă până nu demultexistau diverse cazuri de maltratare a recruţilor de către superiori,astăzi, aceste cazuri sunt, practic, inexistente. „Desigur,se mai întâmplă să existe conflicte între recruţi, dar carenu reprezintă „regulamente interne”, aşa cum se întâmplapână nu demult. Astăzi, toate unităţile sunt extrem de verificate,iar astfel de cazuri sunt dur penalizate. Pot să afirmcu certitudine acest lucru, deoarece am constatat personalacest fapt din multe discuţii particulare pe care le-am avut cusoldaţii, dar şi în funcţie de plângerile pe care le înregistrămperiodic. Este de apreciat în acest sens rolul MinisteruluiApărării, care a luat toate măsurile necesare, de la destituireaofiţerilor care fac abuz în serviciu până la intentarea de dosarede urmărire penală”, a mai spus preşedintele AsociaţieiMamei Ostaşilor.„Pentru a înregistra cazurile de abuz din partea superiorilor,asociaţia a deschis şi o linie de telefon „de încredere”, undefiecare soldat are posibilitatea să anunţe asemenea cazuri saualte probleme cu care se confruntă. Acest telefon funcţioneazăde dimineaţa şi până seara. Astfel, fiecare soldat are posibilitateasă ne anunţe în cazul în care îi sunt încălcate drepturile. Deasemenea, o linie telefonică similară funcţionează şi în cadrulMinisterului Apărării. Până în prezent, însă, nu am înregistratnici un apel prin care să fim informaţi despre abuzuri grave”, amai afirmat Rodica Topală.NICOLAE FEDERIUC„Fişa de evidenţă” provoacăminorilor daune moralejuriştii Centrului pentru Drepturile Copilului atuncicând au încercat să soluţioneze cazul minorului.Juriştii noştri s-au documentat şi au aflat că, pe parcursulunui an, minorul nu a comis nicio încălcare.Deci, nu mai există temei legal ca băiatul să fie ţinutîn evidenţa poliţiei. Reprezentanţii organelor dedrept, însă, au declarat că, pentru a fi suspendatăfişa de evidenţă, părinţii minorului trebuie să leprezinte caracteristica profesorilor. Ulterior, materialeledin dosar vor fi expediate la Comisia pentruminori, cu propunerea de a fi suspendată fişa deevidenţă. Motivul din care minorul a fost luat înevidenţă s-a epuizat, iar păstrarea în continuare afişei de evidenţă la organele poliţieneşti aduce prejudiciipersonalităţii lui, dăunează dreptului său deprotejare a vieţii private şi încălcă principiul nondiscriminatoriu”,a precizat Octavian Toderaşcu.Centrul pentru Drepturile Copilului este alarmatde faptul că, până în prezent, fişa de evidenţăa minorului nu a fost lichidată. Deşi s-au adunattoate actele necesare pentru suspendarea evidenţei,intenţionat sau nu, poliţia nu se conformează prevederilorpunctului 38 al ordinului din 10 noiembrie2004 „Cu privire la organizarea activităţii serviciilorpentru minori ale comisariatelor de poliţie”.IOAN STRELCIUCJuristul Centrului pentru DrepturileCopilului, Octavian Vârlan, a prezentatcaracteristica elaborată de profesori organelorde drept, însă din motive necunoscuteexaminarea actului se tergiversează. Înopinia lui, motivul de păstrare a fişei deevidenţă a minorului s-a epuizat, dreptcare acea fişă trebuie lichidată. „Băiatul aconştientizat fapta rea şi, pe parcursul unuian, nu a mai comis alte abateri. Mai mult,profesorii l-au caracterizat pozitiv pe AntonPopov, menţionând că el frecventeazăşcoala şi nu încalcă regulamentele şcolare”,a subliniat Octavian Vârlan.

More magazines by this user
Similar magazines