EVENIMENTUn jurnal de călătorie în America4768Mihaela Albu, al cărei nume începe să fie din ce în ce mai cunoscutîn lumea literară, atât în România cât şi în America şiEuropa, a prezentat în această primăvară fidelilor săi cititori din NewYork o carte al cărui titlu, Et in America..., aminteşte cunoscutul dictonlatin „Et In Arcadia ego!” - Şi eu am fost în Arcadia.Expresia latină a devenit celebră în secolul al XVII-lea, printabloul pictorului francez Nicolas Poussin, „Les Bergers d’Arcadie”,înfăţişând un grup de păstori care descoperă un mormânt antic cuaceastă inscripţie, ea reprezentând aşadar un memento mori, ce s-ar putea traduce „Chiar şi în Arcadia exist”, Arcadia reprezentând înaceastă interpretare ţinutul de dincolo de moarte.Dar André Félibien, biograf al lui Poussin, dă frazei latine oaltă interpretare, în care Arcadia reprezintă tărâmul de aici şi deacum, acela al plăcerilor şi bucuriilor vieţii, părăsit de cei plecaţi înveşnicie. El se apropie astfel de interpretarea clasică din Bucolicelelui Vergilius, în care Arcadia, regiune a Greciei antice, apare ca unţinut idilic.Este interesant de observat că Mihaela Albu va balansa peparcursul memoriilor din periplul său american între aceste douăconotaţii ale sugeratei locuţiuni latine din titlu.Venită la New York cu numirea de profesor la catedra de limbaromână N. Iorga de la vestita Columbia University în buzunar, autoarease va lăsa furată de vârtejul uluitor al existenţei din ceea ceea numeşte a fi capitala lumii, descoperind, una după alta, toateacele miraculoase aspecte ale vieţii americane, pe care le ştianumai din cărţi sau din filme şi care acum încep să devină familiare,pierzându-şi astfel intangibilitatea.Deşi scrisă sub forma unui jurnal, cu însemnări când amănunţite,când abia schiţate, cartea are o putere evocatoare remarcabilă,prin faţa cititorului defilând sute de personaje, întâmplări,fapte, evenimente, locuri. Peisajul şi oamenii se vor schimba mereu,cartea bucurându-se de o dinamică demnă de unroman sau de scenariul unui film de acţiune, pe ecranulcăruia se succed scene cotidiene cu actori celebri,cu unii mai puţin cunoscuţi, sau cu simpli figuranţi.„Acţiunea” este filtrată şi transmisă cititorului maiales prin trăirile a două personaje - autoarea, MihaelaAlbu, şi fiica ei, Denisa, atunci în vârstă de doar 14 ani,intrate împreună în marea aventură a descoperirii unuinou univers - acela al lumii americane. Mână în mână,mama şi fiica vor străbate spaţiile geografice, culturale,academice şi spirituale ale lumii de dincolo deocean: se vor pierde zile în şir în furnicarul oraşului carenu doarme niciodată, descoperind rând pe rând celebriizgârie nori din Manhattan, Lincoln Center, EmpireState Building, Central Park, Metropolitan Museum,toate celelalte cartiere din New York, Bronx, Harlem, Brooklyn, darmai ales cartierele recunoscute ca fiind locuite de români - Queens,Sunnyside, Astoria.Călătoriile autoarei o vor plimba pe nesfârşitele drumuri aleAmericii, iar cititorul va avea ocazia să cunoască minunatele localităţidin împrejurimile New York-ului, orăşele din statul vecin, NewJersey, Capitala USA, Washington DC, superbul Long Island, sauchiar ţara vecină din nordul Americii, Canada.Există o foarte mare mişcare în cartea MihaeleiAlbu, un necontenitdu-te-vino, o respiraţie alertă, ca şi cum autoarea nu şi-armai fi potolit niciodată setea de a cunoaşte, amănunţit şi profund,această nouă lume în care se va scufunda încet-încet, până cândva ajunge să se identifice cu ea.Cartea este populată de zecile de personaje reale cucare paşii scriitoarei s-au încrucişat la New York şi în alte oraşeamericane, oameni celebri, personalităţi culturale şi politice ale diasporei,scriitori, poeţi, artişti plastici, muzicieni, profesori, ingineri,doctori, de multe ori cu numele lor adevărat, vor face parte dinaceastă carte cu prieteni şi cu mai puţin prieteni ai Mihaelei Albu.Fină observatoare a comportamentului celor cu care viaţanew-york-eză o pune în contact, autoarea ştie să recunoască adevăratelevalori, pentru care îşi exprimă sincera admiraţie, printrefalsele şi înfumuratele prezenţe din lumea artelor, unele de-a dreptulanacronice, pe care le prezintă ca pe un trist bâlci al deşertăciunilorcontemporan.Înţepătoare, peniţa sciitoarei le va schiţa rapid şi nemilos portretele:„În America, Nina Cassian e cunoscută ca disidentă a luiCeauşescu, dar ea se declară în continuare ...comunistă. Paradoxal!Spune că ideologia comunistăe bună, dar...că s-a aplicat greşit.”Sau despre o altă culegătoare neobosităa efemerelor bogăţii aleacestei lumi: ”cultivă oameni importanţi,îşi face relaţii, se ocupăde lansarea cât mai pompoasă apropriilor cărţi ...Carmen îşi adună bogăţii pentruacum, vrea adică fericirea pe pământ.”Din aceeaşi categorie, Valentina Ceaprazia vânturătorilor de false valori, facparte mulţi reprezentanţi oficiali aipoliticii şi culturii româneşti la New York, sciitoarea având curajul dea afirma că în perioada anilor 1999-2005 la Consulatul Român şila Centrul Cultural Român din New York s-au succedat pe funcţii deînaltă răspundere persoane care nu au adus ţării prea multe serviciişi care nu au făcut altceva decât să încaseze un salariu şi să-şirezolve problemele personale, uneori în cunoscută manieră balcanică:Carmen F. îşi însuşeşte conţinutul unei scrisori adresate MihaeleiAlbu de către soţia lui Marin Sorescu, cenaclul literar MihaiEminescu este găzduit la Centrul Cultural doar o singură dată, BedrosHorasangian se comportă ca şi cum el ar fi condus cenacluletc. Spiritul critic al autoarei va deveni la un moment dat neiertător:”Directorul Centrului Cultural Român vorbeşte şi se comportă ca unpreşedinte de CAP, sau, mai rău, ca un stăpân de sclavi dublat deun bulibaşă”, ori amar – ironic atunci când prezintă conferinţa, ţinutădoar în engleză, de către Radu Duda, şi atitudinea evidentslugarnică a celor prezenţi.Dar cea mai mare parte a însemărilor va fi dedicată impresionantuluinumăr de prieteni pe care scriitoarea şi i-afăcut şi pe care i-a cultivat în anii şederii sale la NewYork. Printre aceştia, un loc special este ocupat depoeta Aurora Cornu, fosta soţie a lui Marin Preda, pecare autorea o consideră un adevărat guru al existenţeisale la New York şi de la care va fi aflat multe amănuntedespre viaţa romancierului. Desele întâlniri cuAurora Cornu sunt adevărate mese rotunde de cultură,la care vor participa şi alte personalităţi şi de la care autoarease va întoarce de fiecare dată îmbogăţită spiritual.Pe Aurora Cornu o va admira ca poetă deprofundă sensibilitate, ca povestitoare de talent şi ca omcu o filozofie de viaţă autentică şi modernă: ”Mărturiseştecă are o mare admiraţie pentru ţigani...vorbeşteşi despre umilinţele poporului român, dar spune că ceimai oropsiţi au fost evreii.”Mirela, o altă interesantă prezenţă feminină, ocupând un locimportant în memoriile scriitoarei, este participantă la interesantediscuţii şi dialoguri filozofice: ”Mirela crede că fericirea în exces îisupără, îi mânie pe zei şi ei restabilesc astfel echilibrul.” Tot cu Mirela,autoarea va discuta îndelung asupra valorilor literaturii româneşi despre adaptabilitatea scriitorului român în alt spaţiulingvistic. Altă dată Mihaela Albu va exclama: ”Valoarea prieteniei!Mirela şi Aurora mi-au organizat cea mai frumoasă petrecere deziua mea. La mii de kilometri de casă nu sunt deloc singură...” Dar,tot despre Mirela: ”... despre orice subiect am discuta, ea deviazădiscuţia şi raportează ideea respectivă la ea însăşi...”Lista de prieteni sau cunoscuţi a Mihaelei Albu este cu adevăratimpresionantă: doctoriţa Draga Bona, cântăreaţa PatriciaDanzig, Florentin Smarandache, Ioan Groşan, Mircea Săndulescu,realizatorul Ioan Grigorescu, Theodor Damian, dr Acaru, dr. LiviuGeorgescu, George Alexe, prof. Dinu Negoiţă, dr. NapoleonSăvescu, Gabriel Stănescu, Octavian Blaga, dr. Mike Georgescu,Sorin Comoroşan, Maia Cristea-Vieru, Gellu Dorian, Ion Burcin,Grigore Culian, Timotei Ursu, Aurel Sasu, Ştefan Benedict etc. etc.Un loc special printre prietenii autorei îl va ocupa un american,prof. John Micgiel, directorul de la Universitatea Columbia,care a întâmpinat-o şi a însoţit-o cu atenţie şi înţelegere pe parcursulcelor patru ani de colaborare.Evenimentele se succed într-un ritm cu adevărat americanîn viaţa scriitoarei care va fi simultan profesor universitar, redactorşef la publicaţia „Lumină lină”, vicepreşedintă a Cenaclului Literar„Mihai Eminescu” şi delegată la ONU din partea Uniunii Naţionalewww.oglinda<strong>literara</strong>.roî
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGUGeorge AncaSEMNALGăeşti, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineaţă, lacasa cu nr. 7 de pe strada Şerban Cioculescu, unde eradepus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării,care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe StradaNicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soţia sa,Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zececoroane din partea unor organizaţii şi persoane precumSocietatea Scriitorilor Târgovişteni, Cenaclul literar alMedicilor, Laura şi Lucian Blaga. Convoiul de la CasaPoetului, pe şoseaua Bucureşti-Piteşti, cu opriri şi aruncăride monede, a excelat şi el prin discreţie, dacă nu autocenzuratăstupefacţie şi mocnită revoltă. După slujba religioasăşi discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreoomerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului:“(- Ce este viaţa? întrebă îngerul. - Un răspunspuchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri,răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...”În traseul prin viaţa mea cu ocolişuri, cheanţuri oridrum desfundat, de la naşterea cu ţipăt până la secundaprezentă.”“Astfel zăcând, fără suflare, 'adio' vă zic, de aceea,vouă, neprietenii mei dintotdeauna şi de pretutindeni, amin!”Impenitent neantul mă sugrumăşi mă sfinţeşte (public!) cu noroide vreme ce pe carnea mea postumămai ofileşte firul de trifoi.Victimă sunt doar că mă doare gurasă ţip în piaţa rudă c-un bazar.Eu sunt gradatul ce-a-ntrecut măsurala jugănit asini în Zanzibar.“Dar priveşte şi decide rănile în care vrei şi tăişurileavide,ochiul frunţii de ulei scămoşează pericardul (lângăcine sceptic lupt?) ticăirea, cagulardul..”Hamlet la Găeşti? Fizicienii? A murit la trei zile dupăcomemorarea a 120 de ani de la uciderea lui MihaiEminescu. A treia zi de Paşte, dimineaţa, Nicolae Neagu fusesebătut în cap şi desfigurat până la nerecunoaştere şicomă (din care n-a mai ieşit niciodată) de doi inşi (ori de unul,celălalt stând afară să “ţină de şase”). Lunile de inconştienţăpremormântală le-a petrecut la Spitalul Floreasca. Documentelede la Institutul Medico- Legal nu sunt (încă) ştiutede familie.Nimeni nu ştie nimic, decât că poetul a fost asasinat.Pentru bani? Intelligence? Femei? Carradine? Guralumii slobodă? Abia şuşoteli terifiate şi un mobil care înregistreazăspre altar.Nu ne mai prea cunoaştem între noi. Ba mă reconstituieşi pe mine fostul profesor de sport. Un coleg de liceual asasinatului, domnul Stancu, îşi aduce aminte şi de părinţiimei. Se pot, totuşi, găsi subiecte, ca între oameni, ca la mort.Nicolae Neagu s-a născut la 18 iulie, în satulGhergheşti, Dâmboviţa. A fost medic şi scriitor (poezie,roman, teatru). Moartea violentă o împărtăşeşte cu Labiş,Preda, Ulici. În Găeşti, cu ani în urmă, o crimă şi o sinucidereerau legate de fotbalistul Linţoiu. Probabil, atunci, miliţia vafi raportat pe undeva ce se întâmplase.Să fi venit ucigaşii din Casablanca?a Femeilor. Și întotdeauna mamă a unui copil strălucit, care nunumai că se acomodează rapid la cerinţele şcolii americane, darcare reuşeşte să se plaseze în puţin timp în fruntea plutonului şi săobţină peste tot numai succese. Prin Denisa şi cu Denisa, MihaelaAlbu va cunoaşte fundamentele învăţământui liceal american, pedagogiaşi metodologia americană cu plusurile şi cu minusurile lor,şi amândouă vor lupta cu o dârzenie demnă de toată admiraţiapentru a-şi realiza fiecare porţia din visul american ce le-a fostdestinată.Dar asupra acestui „american dream” autoarea îşi va păstraîntotdeauna spiritul critic treaz, reuşind să prezinte cititorului o imaginerealistă, lipsită de înflorituri şi zorzoane, având de foarte multeori curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a afirma că anumite aspectedin viaţa americană au decepţionat-o, sau nu i-au plăcutdeloc. Odată distanţa dispărută, lucrurile îi apar în adevărata lor dimensiuneşi ea va putea exclama: ”Cartierul(Queens) mi se pareurât. Metroul aglomerat cu cele mai insolite figuri şi rase umane. Încercpentru prima dată de când sunt aici un sentiment de insecuritate.Staţia –murdară.” Sau: ”un copil asiatic începe să cânte pentrubani, ca atâţia alţii”.A doua parte a cărţii este o sinceră relatare a greutăţilor denatură materială prin care femeia matură, rămasă fără loc demuncă, urmare a expirării contractului, este nevoită să trecă, reluîndviaţa, încă o dată de la zero. Zile amare, zbucium, spectrulobsesiv al lipsei de bani, necesitatea de a-şi câştiga existenţa îndomenii care nu se potrivesc cu personalitatea sa şi pentru care nuse simte pregătită, grija permanentă de a-i asigura Denisei, acumstudentă eminentă la Washigton, condiţii de viaţă decente, obţinereadocumentelor oficiale necesare pentru a-şi continua activitateaîn USA, sunt tot atâtea aspecte mai puţin roz ale memoriilor NewYork-eze ale Mihaelei Albu.Aş spune că viziunea autoarei asupra aspectelor vieţii trăitorilorde obârşie românească din New York are ceva de natură balzaciană:nu există aspect al vieţii sociale, culturale, economice, politiceasupra căruia scriitoarea să nu-şi fi oprit, măcar pentru o clipă,atenţia! Din carte, cititorul va afla despre toate organizaţiile, publicaţiile,bisericile, restaurantele, cabinetele medicale, magazinele,evenimentele speciale, sărbătorile, înt-un cuvânt totul despre felulîn care trăiesc românii americani din New York.În acelaşi timp însă, nici Șara, nici cei de acasă nu vor fi nicânduitaţi şi, deşi America va deveni pe nesimţite cea de a douapatrie a autoarei, interesul său major se va îndrepta spre România.Din păcate, de multe ori scriitorea trebuie să-şi exprime dezamăgireaîn legătură cu realităţile vieţii din România contemporană: „Regăsimatmosfera de tristeţe şi deznădejde. Singura procupare...ziuade mâine... banii care nu ajung.” Schimbările în bine se fac cu greu,oamenii învaţă cu dificultate lecţiile democraţiei, iar greşelile în selectareacelor ce conduc ţara sunt uneori dramatice. Un exempluşocant - întâlnirea cu Ionela Prodan, cântăreaţă de muzică popularăajunsă pe un post important la Ministerul Culturii, care „încruntată,încrâncenată, fără să ne arunce o privire...începe să ţipela secretară...”Impresionant prin puterea de sugestie, stilul autoarei se impuneprintr-o desăvârşită naturaleţe, condeiul curgând fără să seînpotmolească în povestirea întâmplărilor de fiecare zi, atât de variateşi de atrăgătoare încât odată cartea începută cititorului îi vinefoarte greu să o mai lase din mână; el va prefera să rămână alăturide povestitoarea propriilor şi atât de adevărate experienţe de viaţă,să se bucure cu ea de descoperirile miraculoasei Americi, să râdăcu ea atunci când prezintă cu autentic umor întâmplări hilare, să seîntristeze cu ea când viaţa nu-i mai zâmbeşte.Densitate de acţiune, de informaţie şi număr mare de personajeîntr-un jurnal, fie el şi de călătorie, pare a fi un paradox?Nu în cazul Mihaelei Albu!New York, iunie 2009www.oglinda<strong>literara</strong>.ro 4769
- Page 2 and 3: În acest număr:Adrian GavrilescuA
- Page 4 and 5: SIMPLE PRECIZĂRI4752Liniştea dina
- Page 6 and 7: EVENIMENTLui Alain Paruit, un ultim
- Page 8 and 9: COLEGIALEVirgiliu i-ar fi Mazilu, o
- Page 10 and 11: EVENIMENTMINISTERUL CULTURII ŞI CU
- Page 12 and 13: ATITUDINIDespre regi, saltimbanciş
- Page 14 and 15: EVENIMENTUMOR ANTI-STRESSIMBIOZA CA
- Page 16 and 17: EVENIMENTPloieştiul cultural de az
- Page 18 and 19: LECTORTradiţia şi conştiinţa un
- Page 22 and 23: ATITUDINILuceafărul vidanjorsau cu
- Page 24 and 25: MAEŞTRI„Acelaşi extaz abstract.
- Page 26 and 27: ITINERARIU„Stephanus ille magnus
- Page 28 and 29: JURNAL MONGOLÎn sfârşit, decolă
- Page 30 and 31: ESEUÎNŢELEPCIUNE ŞI VICLENIEFĂR
- Page 32 and 33: BORIS MARIANMeteorMeteor, ah, meteo
- Page 34 and 35: INTERVIU„Iubirea e pânza, vântu
- Page 36 and 37: MAPAMOND4784O clipă în cerAurel A
- Page 38 and 39: EVENIMENTDin "subteranele" manifest
- Page 40 and 41: AESOTERICAEInformaţia TradiţieiCo
- Page 42 and 43: DIN EXILUL ROMÂNESCBISERICA CONFIS
- Page 44 and 45: PROZACred că fiecare român, măca
- Page 46 and 47: PAULSPIRESCUDUHOVNICEASCĂNoaptea a
- Page 48 and 49: EUROPEANAPEDEAPSĂ DIVINĂ(Evocare
- Page 50 and 51: ATELIERUltimii sfinţiBătrânul st
- Page 52 and 53: ESEUSe naşte oare un antiromânism
- Page 54 and 55: CENTENARLa Centenar, despreNoica î
- Page 56 and 57: MAEŞTRIUr - libri de Ismail Kadare
- Page 58 and 59: MAPAMONDNicolae Iorga et le miraged
- Page 60 and 61: JURNAL DE VACANŢĂCIMITIRUL VESEL
- Page 62 and 63: EUGENCIOCLEAEugen Cioclea: studii -
- Page 64 and 65: LECTOR4812Forţa neobişnuită aAur
- Page 66 and 67: ANTOLOGIE„RÂDEŢI CU NOI!”,EDI
- Page 68 and 69: REMEMBER„Populaţia evreiască di
- Page 70 and 71:
TEATRUCARAGIALE SE PUPĂCU STALIN48
- Page 72 and 73:
ISTORIECum se falsifică istoriaDep
- Page 74 and 75:
FLASH-BACK-uriPrieten cu vinul (mă
- Page 76 and 77:
POEZIAPOEME ORIENTALERADU CÂRNECI
- Page 78 and 79:
MAPAMONDParis est tout petit...4826
- Page 80 and 81:
PROZATic! Tic! Tic!Singurul sunet c
- Page 82 and 83:
NOTE DE LECTURĂO biografie lirică
- Page 84 and 85:
IN MEMORIAMEugeniu Coşeriu - In me
- Page 86 and 87:
REVIZUIRILăsaţi moaştele mitropo
- Page 88 and 89:
EVENIMENTENicolae Dorel Trifu m-a i
- Page 90 and 91:
ESEUInvizibilii lui SilverbergDouă
- Page 92 and 93:
CONSEMNĂRI4840MUZICA ROCKMişcarea
- Page 94 and 95:
CONSEMNĂRI* * *Sucuri: manga [26.0
- Page 96 and 97:
PROZAau protejat un transport cu fl
- Page 98 and 99:
JURNAL TEATRALDouă cărţi, doi au