3630 - Oglinda literara

EDITORIALExasperări incendiareAcum 18 ani, tot pe vremea asta, se vindeau bine, la colţ de stradă pe un taburet,“Cămaşa lui Cristos” şi “Mătăniile”. Şi tot atunci apărea primul tabloid românesc,cine îşi mai aminteşte, aşa numitul “Oblio”. Intelectualitatea pro-occidentală se delectacu serialul nemţesc “Familia Guldenburg” iar clasa muncitoare, băgată înboale de unii şi de alţii, urmărea cu sufletul la gură, telenovela braziliană “SclavaIsaura”. Primele reclame la Adidas Torsion, suc cu aspartam, franzele turceşti.Pleaşcă, madam Valmy – gablonzuri & baluri de cristal.Gabriel FunicaUltima noapte de totalitarism primelezile cu ţigări Assos la liber.Beam, fără discriminare,Alvorada şi puneam ţara la cale. Ne vînzoleamaiurizant prin Istorie. În fond, abiaisprăvisem de făcut revoluţie. Fiecare în felullui.Cumpăram şi citeam de-a valma felurite publicaţiimai toate “libere”. Cozile de la salam cusoia, pîine şi lapte, se mutaseră la ziare. Dupăzeci de ani de scleroză prin “meandrele concretului”începea, de bine de rău, să circule informaţia.Învolburată, alarmistă, mobilizatoare.Ne-am aşteptat, cel puţin unii, ca după acestiureş presa, cea scrisă îndeobşte, să aibă oevoluţie mai fericită urmînd, fie şi de departe,modelul presei serioase occidentale. N-a fostsă fie aşa.Paradigmatic aş zice, în 1992 apărea“Evenimentul zilei” cu găini violate. Sigur căîntre timp acest ziar şi-a revizuit radical comportamentulpublicistic.Însă atunci a dat un toncare, oricît de ciudat ar părea, a contribuit ladestinderea climatului public. Indubitabil, meritullui Ion Cristoiu.De altfel, grăitor faptul că revista“Baricada” s-a transformat în ziarul“Libertatea” aşa cum îl cunoaştem şi mai alescitim foarte mulţi la prima oră. În 1995, decembriecătre sfîrşit, ProTv dă lovitura de piaţă, cuun stil inedit de a face jurnalistică, cu un nou formatde televiziune, copiat ulterior de mai toateposturile tv. apărute ca ciupercile după ploaie.Deşi transmitea din 1993 Antena 1 nu avuseseun impact deosebit şi nici nu se dovedise vreunconcurent primejdios pentru colosul TVR. Desigur,boom-ul media care a urmat trebuie corelatcumva cu procesul de disoluţie a proprietăţiide stat şi reconfigurarea economiei după criteriile,fie şi mimate, ale unei societăţi de consum.Multitudinea canalelor tv. care ne ambaraseazăastăzi reflectă, în esenţă, multitudinea segmentelorde consumatori de televiziune, eminamente,color. Proporţional realitatea s-a coloratşi ea. De la cenuşiul sepulcral al epocii de tristăneuitare la împestriţarea vertiginoasă, cu stridenţepopulare d’Epinal, a tranziţiei. Acest fundalnuanţat pînă la grotesc avea parcă nevoiede o coloană sonoră, adecvată. Au apărut manelelecu întreaga lor “pleiadă” de copii “minune”,filon aurifer, se pare, pentru industriadivertismentului, voiei bune şi trasul mîţei decoadă. Formatul a prins, a făcut carieră “lamaxim” odată cu Minodora & Co. Ba chiar şi literatura,pe ici pe colo, s-a pliat pe acest calapod,trecînd astfel de la literatura de sertar laliteratura de fermoar, în numele dezinhibării limbajului.Subcultura, adevărată cultură pentruunii, tabloidul mişcat sau fix, îşi adjudecă procenteimpresionante de audienţă jonglînd iresponsabilcu un public în cea mai mare parteimatur. Din acest punct de vedere, “cazul Elodia”(cum să-l ratăm ?) este emblematic. Uncaz, poate dramatic la origine, transformat însubiect de băşcălie naţională, de dragul ratinguluicel aducător de profit reinvestit în limuzine,yahturi şi elicoptere personale. Aşa se face căexasperaţi de prezent dar poate mai mult înspăimîntaţide viitor, un grup de scriitori aflat recentla Iaşi cu ocazia Festivalului Internaţionalde Neoavangardă, au încropit o piramidătapetată cu ziare tabloid, simbol absolut al decerebrăriiîn masă, căreia i-au dat foc în public,ca un semn de protest la adresa acestuifenomen prolific, îngrijorător. Un gest extrem,fără precedent, cu tot aerul lui uşor caragialesc,ce ar fi trebuit să pună pe gînduri, să creeze forumuride dezbatere, să vedem cel puţin cîtevaemisiuni la ore de vîrf cu invitaţi dintre cei maiavizaţi luînd “chestiunea zilei” la puricat. Nicimăcar n-am fi ştiut de acest eveniment dacă nus-ar fi zvonit, ceea ce nu se ştie încă sigur, căprintre paginile de ziar s-ar fi aflat şi niscaipagini din Mircea Cărtărescu. Fapt care a inflamatspiritele şi s-a lăsat cu sancţionarea poetuluiDaniel Corbu, artizanul imolator, din parteaUniunii Scriitorilor. Altfel, ne calcă pe sistemfiţele, ne indispune mondenitatea găunoasă, neexasperează trivialitatea şi lipsa de discernămînt.Ne mulţumim doar cu grimaseafişate în împrejurări selecte şi sarcasm de circumstanţăsau ne amintim, fioros, de nazism.[...] Din acest punctde vedere, “cazulElodia” (cum să-lratăm ?) este emblematic.Un caz,poate dramatic laorigine, transformatîn subiect debăşcălie naţională,de dragul rating-uluicel aducător de profitreinvestit în limuzine,yahturi şi elicopterepersonale. Aşa seface că exasperaţi deprezent dar poatemai mult înspăimîntaţide viitor, un grupde scriitori aflat recentla Iaşi cu ocaziaFestivalului Internaţionalde Neoavangardă,au încropit opiramidă tapetată cuziare tabloid, simbolabsolut al decerebrăriiîn masă, căreiai-au dat foc în public,ca un semn deprotest la adresaacestui fenomen prolific,îngrijorător.www.oglindaliterara.ro3631