12.07.2015 Views

Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Ştefania Oproescu - Oglinda literara

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

Do you know the secret to free website traffic?

Use this trick to increase the number of new potential customers.

OPINIIINTIMITATEA LUI LIVIUREBREANU ÎNTRE BARICADĂ ŞITURNUL DE FILDEŞLiviu şi Fanny Rebreanu Intime, Ediţie de Niculae Gheran încolaborare cu Dana Hiticaş-Moldovan, Lorenţa Popescu şiTeodor Papuc, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012Cele 23 devolume îngrijite deNiculae Gheran potfi considerate „Operecomplete”, chiardacă rămâne posibilsă se mai descoperemanuscrise de laLiviu Rebreanu, cumau şi fost scrisorilecătre familiarebrenilor şi publicatede cineva din familiabistriţeană, sau,Aureliu Goci pot să provină de laalţi destinatari încăneidentificaţi. Celemai multe scrisori se află în depozituldocumentar de la B.A.R. – şi ele arputea fi publicate paralel seriei Opere– Rebreanu, ediţia îngrijită de NiculaeGheran – sau în alte locuri, ca de exempluMuzeul Naţional al Literaturii Române. Noiînşine am publicat în anii ’80 în revista„Manuscriptum” o scrisoare a lui LiviuRebreanu către Petre Locusteanu.Dar, cum se poate citi pe ultimacopertă, Niculae Gheran, urmează săpublice după Intime, corespondenţa dintreLiviu şi Fanny Rebreanu, Scrisori cătreLiviu Rebreanu (patru volume), urmatede o Bibliografie Rebreanu şi un Dicţionarde personaje din opera aceluiaşi scriitor– ceea ce ar finaliza o operă exegeticămodernă şi exhaustivă.Trebuie spus că notele şi întregulaparat critic al acestei cărţi valorează (şipoate anticipează) cât o monografie detipul „Liviu Rebreanu şi lumea prin carea trecut”. Dar cum ştim, Niculae Gherannu se grăbeşte şi nu anticipează proiectelesale.Timp aproape de 50 de ani, NiculaeGheran s-a străduit să editeze scrierilecomplete, opera magna a scriitoruluiîn 12 volume (proză, dramaturgie,eseistică), apoi în 11 volume a adunatcreaţia din periodice şi arhive (publicistica,memorialistica, corespondenţa şi caietele).Ceea ce a făcut şi face dl NiculaeGheran pentru opera lui Liviu Rebreanu(acesta fiind,cum a spus Edgar Papu, „unEminescu al romanului”) se poate echivalacu ceea ce a făcut Perpessicius pentruEminescu. Comparaţia nu este delocexagerată chiar dacă Niculae Gheran şi-aluat temporar diverşi colaboratori pentruexegeza anumitor secvenţe, fragmentare,din opera lui Rebreanu. Iar ceea ce a făcutLiviu Rebreanu – şi cum reflectă ultimelescrisori din acest volum – în direcţiaeuropenizantă a culturii interbelice,înseamnă a proiecta în concertul culturalal bătrânului continent, specificul naţionalromânesc.Liviu Rebreanu este un romanciertotal, care a performat întreaga gamătipologică a genului proteic modern, dela romanul realist obiectiv şi romanulistoric, la romanul politic sau romanulexperimental (pentru că, în „Adam şi Eva”,autorul reactivează mitul avatarului, alpersonajului care reapare metamorfozatîn diverse epoci, fireşte, în alte contextenarative şi cu alte semnificaţii). Puţiniautori europeni au performat un asemeneaunivers expansiv care să îmbrăţişezeîntreaga gamă a experienţelor umanităţii.Evident că într-o operă de geniu acţioneazăsugestii culturale şi ideologice diverse şipot coexista şi interfera toate domeniilespecifice ale activităţii şi creativităţiiumane.Sigur că îndepărtarea de contexteleîn care elabora scriitorul, produc mutaţii înnoua receptare a operei. Astăzi, de pildă,Ion ca şi Pădurea Spânzuraţilor pot fi cititeca parabole ale paradoxului uman, careprivesc identitatea şi proprietatea într-operspectivă transistorică.În acelaşi timp, operele sale desprecreaţie şi literatură, despre condiţiascriitorului şi situaţia scriiturii îl aşează înrândul acelor autori care conştientizeazăsituaţia tragică a scriitorului obligat să seangajeze politic, să rămână sceptic pebaricadă pentru că turnul iluzoriu de fildeşa fost dărâmat. Nici baricada, nici turnulde fildeş nu conturează cele mai favorizatespaţii scriitoriceşti dar viaţa cotidiană îlpoate obliga pe autor la asemenea opţiuniantagonice.Apar în această carte 405 scrisori:Liviu o trimite pe prima (Sinaia 14 august1911), Fanny o trimite pe ultima (Bucureşti,24 dec. 1943), ceea ce înseamnă 32 deani şi trei luni de corespondenţă intimă405 de scrisori (ori simple bileţele) careconfirmă soliditatea vieţii de familişti asoţilor Rebreanu.În planul de cercetare ştiinţificăal Muzeului Judeţean Bistriţa Năsăudfigurează valorificarea fonduluidocumentar din „Arhiva Liviu Rebreanu”aflată în depozitele Bibliotecii AcademieiRomâne. Dar, cum se vede, scrisori ale luiLiviu Rebreanu se mai află şi în alte părţi,unde trebuie să fie identificate şi publicate.Scrisorile nu sunt foarte tandre, cireţinut confidenţiale, mesajele privescprobleme mai degrabă gospodăreşti saucare privesc educaţia şi evoluţia Puiei,fata Ştefaniei Rădulescu adoptată şiiubită de Liviu ca şi cum ar fi a lui şi maipuţin mărturisiri despre crezul artistic. Eadevărat că soţia sa, Ştefania, Fanny, s-astrăduit să nu mai facă alţi copii.Scrisorile sunt trimise prinintermediari sau în redacţiile publicaţiilorla care colabora Liviu, şi nu oficial prinpoştă, ceea ce le acordă specificul demesaje personale.Spirit echilibrat, organizat, chiarpragmatic, Liviu Rebreanu a trebuit săsuporte izolarea şi despărţirea de familiasa bistriţeană, pentru că „fetele” sale dincasă, Fanny şi Puia nu o iubeau şi nu otolerau în prezenţa romancierului.Cu veleităţi (fals) aristocratice,cu apucături „boiereşti, nu întreţineauniciun fel de relaţii cu rudele de sânge alescriitorului socotite înapoiate şi de extracţiemai joasă chiar decât simplu provincială,adică primitiv-ţărănească. Scriitorul acăutat să păstreze o dreaptă măsură, înlimita posibilului, dar finalmente a fostacaparat de familia sa feminină, cu carese afla în contact cotidian, aproape.Dar există aceste scrisori şi pentrucă, pentru nevoile scrisului, Liviu se izolauneori la Valea Mare, unde putea săurmărească şi lucrările de la vie, în carese implica gospodăreşte cu toată energia.Relaţiile dintre cei doi soţi, Liviuşi Fanny, sunt de comprehensiuneagreabilă şi de intimitate fără falsesecrete, de respect ceremoniosevitând concesiile erodante, desobrietate (dar nu rigiditate), depreţuire adâncă fără umbră demimetism, în fine, de profundăfamiliaritate fără să cadă înconvenţionalism.Iată una din scrisorile (331)către soţie:„[Valea Mare], sâmbătă dim.[20 aug. 1932] / Fănişor drag,Scrisoarea ta de ieri e plină dedrăgălăşie şi de prea multe măguliripentru mine. Eşti tu drăguţă şi bună şiiubirea ta măreşte toate, şi cele bune,şi cele rele. Îţi mulţumesc cu drag.Sânt dovezi de dragoste care-mi facbine tocmai mie, care mă bucur deorice alintare de la cine mi-e drag.Să te pup, dar să şi vii, căci toatescrisorile sunt literă moartă şi numaiprezenţa e vie şi binefăcătoare. Şitotuşi despre venire nu sufli nimic.Parc-ai avea intenţia să te călugăreştiîn administraţia României literare. Sepoate?... Sorbii mi-au adus asearăscrisoarea ta cu ocazia vizitei lorde adio. Ei au fost drăguţi, au venitmereu, măcar cu câte-o vorbă. Cepăcat că alţii, care ar avea oarecumaceleaşi obligaţii, nu sânt la fel.Trandafirii tăi au început o nouăînflorire abudentă. Sânt adorabili.Să vedem busuiocul meu. Acumatrebuie să-l ud iarăşi... Mi-a venit undogar de aici. E probabil că mă voiînţelege cu el, fiindcă de la Ionel nuvreau să mai primesc nici măcar orecomandaţie de dogar. Porcul nostrumi-a devenit un tovarăţ pe care-l vădşi noaptea când ies pe afară. Şi ceidoi pisoi ai pisicii s-au făcut mărişori şise joacă drăguţ. (Pe unul l-a mâncatde mult un câine). Noi mai trebăluimpe aici. Şi mă consult mereu cuLache de ce n-o fi venind doamna,iar doamna tace şi nu vine. Dar euîmbrăţişez pe doamna de mii de ori,fiindcă tot trebuie să vie ea odată şiodată înainte de-a sfârşi eu Răscoala.Liviu[Pe plic 3 :] Doamnei FannyLiviu Rebreanu, Strada Pietăţii 28,Bucureşti.[Expeditor:] Liviu Rebreanu,Valea Mare – Florica (Muscel).”Scrisorile către Fanny parmai puţin interesante şi chiar nonproblematiceuneori, comparativcu cele trimise de Liviu neamuluirebrenilor, însă, ele pot desluşidetaliile şi chiar contura configuraţiavieţii familiale şi gospodăreşti amarelui scriitor, care, cum se ştie,era prins într-o complicată reţea deimplicaţii, de la atmosfera din TeatrulNaţional, până la chestiunile de la viade la Valea Mare.Rebreanu chiar era un om deacţiune şi un bun organizator, un caplimpede şi cu iniţiative, când coborade la masa de scris, şi o făcea des şicu multă autoritate.Retras la Valea Mare, LiviuRebreanu aprovizionează familia de laBucureşti cu produse proaspete de laţară. Scrisoarea 390, din 7 februarie1938 e o mărturie a preocupărilorrurale şi gospodăreşti ale mareluiscriitor, aflat în ipostaza duioasă de„soţ bătrân şi iubitor”:„Fanny dragă şi iar dragă,Înainte de-a mă culca, să-ţispun câteva vorbe. Alaltăieri am„răspuns” vechei scrisori a Puicuţii.(continuare în pag. 9166)9054 www.oglindaliterara.ro


EPOPEE ÎMPOTRIVAÎMPILĂRII(urmare din numărul anterior)În 8 Mai 1849, Avram Iancuse întoarce la Abrud, cu solul lui IonDragoş dar şi legionarii săi conduşide Groza, Corcheş, Aiudeanu şiRusu, care împrejmuiră Abrudul.Hatvani care primi vesteaîncercuirii deschise atacul ca săfacă o breşă spre Brad. Nu reuşi,şi mai mult decât atât o companiede honvezi căzu în mâna lăncierilorşi fu nimicită aproape în întregime.Izbitura moţilor fu atât de puternicăîncât spre seară numărul honvezilorlui Hatvani se înjumătăţi. Furios îlarestă pe prefectul Petru Dobra îltortură, apoi pusă santinelele să-lCorneliu Floreaarunce pe fereastra şi când ajunsejos fu împuşcat fiindcă, au zâs ei, oîncercat să evadeze. Soldaţii ungurii-au tăiat capul şi înfigându-l într-o suliţă, l-au purtat pe străzistrigând: „Acesta este dumnezeul românilor!”. A doua zi fuşi mai grea pentru Hatvani care a trebuit să se retragă îndezordine din Abrud datorită loviturilor primite din partearomânilor, care odată ce ocupară Abrudul, o parte o luarăpe urma rămăşiţelor armatei lui Hatvani, ce în retragereasa îl luă ostatic pe Ion Buteanu. Din nefericire, atât pentruunguri cât şi pentru români, Hatvani a scăpat şi promiseungurilor lăsaţi în urmă ca se va întoarce. Într-adevăr, pestecâteva zile în fruntea unei noi armate formate din 2.800 deoameni şi 4 tunuri s-a întors. Între timp, moţii făcură şi eiorânduială în Abrud şi Roşia unde ungurii omorâseră mulţiromâni nevinovaţi, numai pentru că erau români. Îl găsiră şipe trădătorul Ion Dragoş ascuns într-o pivniţă şi furioşi i-austrigat: „Zi-i Tatăl Nost’ că trebuie să mori!” şi... mai mulţibăgară lancea în el.La a doua intrare în Abrud a lui Hatvani, cu honvezii luişi cu o companie nemţească, prinseră mulţi români şi fără nicio judecată îi împuşcară, din ordinul lui Hatvani, sub fereastracartierului său de unde dădea ordinile şi privea execuţiile. Afost cea mai neagra zi a moţilor fiind împuşcaţi, spânzuraţi,tăiaţi în săbii de la copii şi femei până la bătrâni pe câţi i-auaflat, fără apărare, fără judecată.În 18 şi 19 Mai 1849, Avram Iancu contracarează şiîntr-o luptă ce a durat o zi şi o noaptea Hatvani fu bătut „pela toate puncturile şi văzându-se a doa oară pierdut îşi alesefatalul drum spre Zlatna”. Moţii, luându-i urma, l-au ajuns laGura Cernei, unde fu lovit crunt din două parţi. Cei ce scăparădin trecătoare au fost aşteptaţi de lăncieri mai jos în valeade la Cerbu, unde au avut cea mai cruntă soartă iar dintr-ocompanie nemţească, ce purta cap de mort la pălărie, auscăpat doar şase. Un istoric ungur scrie: „La Cerbu a fostValea Morţii pentru honvezi şi compania germană prinsăîntre lăncierii şi coastele înalte ale văii de unde veneau pietreşi bolovani. Până în amurgul serii ţine cumplitul măcel şi valeapare a se fi schimbat într-un uriaş sicriu deschis: o mie şaptesute de morţi zac acolo”. Iar Avram Iancu are să spună că„...a pierit toată turma lui Hatvani!”. (Florian Dudaş „AvramIancu în tradiţia poporului român”, Facla, 1989, pag.114-118).Nu pieri chiar toată turma împilatoare a lui Hatvani. Elşi nişte rămăşiţe ale ariergărzii scăpă cu fuga şi avu noroculsă scape şi la podul de la Bolfu, unde trecu doar cu câtevamomente înainte ca femeile buciumanilor să pună stăpânirepe pod şi să nimicească pe honvezii din spate. Toate izvoarelevremii spun ca în această bătalie şi urmarire a lui Hatvanidin cei 3.000 nu au scăpat mai mulţi de o sută şi că în celedouă atacuri asupra moţilor ar fi pierdut mai mult de 5.000de oameni: honvezi, gardişti şi germani din companiile ce îlînsoţeau. E drept că şi moţii au avut pierderi dar cei ce aurămas au fost liberi.Când ungurii ce mai scăpară cu viaţă dintre văile şi munţiilegiunilor lui Avram Iancu, se opriră să-şi mai tragă sufletul,Hatvani părea ieşit cu totul din minţi de înfrângerile suferite şiwww.oglindaliterara.roHISTORYs-a răzbunat pe Ion Buteanu. Batjocorindu-l în toate felurileîi spuse să se spânzure de un salcâm. Ion Buteanu protestăşi ceru să fie înfăţişat lui Kossuth. Hatvani se înfurie, îl înjurăşi lovindu-l i-a zis: „acum, aici eu sunt Kossuth, spânzurăte!”.Forţat şi maltratat Ion Buteanu, prefectul Zarandului,unul dintre fruntaşi revoluţionarii români din Transilvania afost spânzurat, aşa cum Petru Dobra a fost împuşcat fiindcaa vrut să evadeze. În tradiţia poporului român, a moţilor întâide toate, sunt mai multe versiuni despre sfârşitul acestuierou naţional şi fiecare dintre ele îl prezintă cu demnitate şicuraj în faţa morţii şi eu cred că aşa a fost pentru că ceicurajoşi în viaţă sunt curajoşi şi-n faţa morţii. Dintr-o anumităsursă, Florian Dudaş reproduce: „Eu mor liniştit pentru cămoartea mea este răzbunată destul prin cele două deculături(pierderi) totale ale maghiarilor la Abrud”.Nu acelaş lucru se poate spune despre josnicia şinetrebnicia lui Hatvani Imre absolvent al unei facultăţi dedrept. Şi nu o spunem numai noi romanii, au spus-o mulţialţii printre care şi marele romancier ungur Jokai Mor: „n-afost faptă vrednică de un ungur, de un soldat, de un omcinstit”. Clar! Înfrângerea lui Hatvani în cele două bătăliieste foarte semnificativă pentru noi, români care ţinem laneamul nostru, trecut şi viitor. E o epopee de eroism pentrulibertate şi identitate naţională opusă împilării ungureşti, încare Hatvani şi Kossuth au demonstrat perfidia şi brutalitateaungurească faţă de neamul românesc. Şi Kossuth nu s-aoprit nici după aceste înfrângeri, deşi era prins în chingi dintoate părţile, ci a cerut generalului Bem să spele ruşineaînfrângerilor lui Hatvani de la Abrud şi să lichideze rezistenţaromână din Munţii Apuseni printr-o nouă expediţie militarăa vitejilor honvezi. Cum Hatvani devenise doar o zdreanţăumană, o umbră uriaşă a fărădelegilor săvârşite, nu maiputea conduce noua expediţie proiectată de-a pătrunde,prin toate trecătoarele, în Munţilor Apuseni şi-a înfrânge fărămilă rezistenţei românilor. Expediţie în care Generalul Bemangajează 15.000 de militari, iar în locul lui Hatvani estenumit baronul Kemeny Farcas, colonel, militar de carieră.La începutul luni iunie, baronul Kemeny Farcas înfruntea a 4.000 de soldaţi, bine echipaţi şi înarmaţi, pătrundeîn Zarand dinspre Deva, ajunge la Brad, apoi o ia spre Abrud,trecând prin sabie şi foc tot ce era românesc. Rezistenţaromanilor nu poate să-l oprească şi în data de 10 zeceiunie intră în Abrud. De a doua zi Abrudul este înconjurat delegionarii lui Avram Iancu şi încep hărţuieli şi atacuri din toatepărţile. Kemeny trimite o solie cu scrisoare la Avram Iancuîn care cerea să depună armele şi să facă pace cu ungurii.„Dacă nu ne-am supune ni se ameninţă cu stârpirea totalăpână la pruncii din faşă” le spune Avram Iancu prefecţilorşi tribunilor legiunilor în consiliu ţinut îndată ce a primitscrisoarea de la Kemeny. În consiliu nu se ţinu seamă deameninţările ungurilor ci se hotărî continuarea luptelor, şipentru început se împresură total Abrudu şi le tăie ungurilortoate comunicaţiile prin trecători. Zi de zi atacurile moţilorerau tot mai înteţite şi puternice până în data de 16 iuniecând moţii îi încleştară de moarte iar soldaţii ungurii începurăsă strige din toate părţile „Oda vagyunk!” (suntem pierduţi!).Kemeny, militar de carieră, îşi dădu seama ca va avea aceiaşisoartă ca Hatvani, dacă nu se retrage din timp. Aşa că apregătit strategic retragerea şi s-a retras în mare grabă. Darîn trecători şi pe văi îl aşteptau alţi români care subţiară multcoloana honvezilor în retragere ce ducea nouăzeci de care derăniţi şi lăsa în urma cinci sute de honvezi morţi…Marea campanie plănuită de generalul polonez Iosif Bemşi de preşedintele, guvernatorul şi regentul Lajos Kossuth („kossuth” în slovacă înseamnă ţap!!!) de exterminare totalăa rezistenţei românilor din Munţii Apuseni, declanşată în iunie1849, a fost un eşec total, mai ales după dezastrul bătălieide la Fântânele, în care conducătorul militar, Pal Vasvári zis şi„Kossuth cel Mic”, împreună cu jumătate din honvezii lui şi-augăsit sfârşitul.După înfrângerile de la Fântânele şi Abrud, Kossuth şiBem au renunţat definitiv la exterminarea totală a românilornesupuşi, care s-au opus alipirii Transilvaniei la Ungaria. Cuaceste înfrângeri au realizat ce utopie era făurirea UngarieiMari cotropind şi supunând barbar şapte naţionalităţiînconjurătoare, ce erau acolo autohtone şi majoritare. Dealtfel utopia Ungariei Mari se sfârşea definitiv în următoarealună, prin înfrângere de la Şiria a honvédség-ului revoluţionarşi fuga preşedintelui, guvernator şi regent, Kossuth Lajosdeghizat în valet polonez, fără barbă şi mustaţă.Este adevărat că în jurul lui Kossuth s-au aglutinat pelângă unguri ce aveau dreptul legitim de naţiune independentăşi alţii, neunguri cuprinşi de spiritul revoluţionar şi careurau imperiul habsburgic din cele mai diferite motive. Deî9055


LA ANIVERSARĂ„Burjuiul” Tiberiu VornicOmul despre care vă voi vorbi în continuare, nu mai trăieşte.Era un domn, un om de”viţă”. Era un bon-viveur, era un amator de vin, femei,bani şi vorbe de spirit. A avut un destin absolut incredibil, ajungând în culmea glorieicam pe la 45-50 de ani. A murit uitat de lume, de prieteni, amante, soţie, glorie. Era unpersonaj - pe lângă faptul că era un om şi, cu îngăduinţa istoriei literare , un scriitor.Tiberiu Vornic s-a născut în prima lună a veacului trecut (ianuarie 1900). A muritdupă 75 de ani, undeva în Dobrogea (şi nu aşa cum scrie Marian Popa în Dicţionarulscriitorilor români, în Bucureşti). A studiat Dreptul; a fost notar, preot, ziarist,administrator şi (reţineţi) Director General al marilor Uzine Malaxa (între 1944-1948),deci un om cu mare trecere prin capitalişti vremii.Acest om cu destin spectaculos, după Naţionalizare a făcut o mutare de geniu :a oferit Puterii comuniste tot ce avea el, plus ”secretele” burjuilor de la Malaxa! Cu o ziînainte de-a fi a restat, inspirat, Vornic s-a oferit să slujească, cu devotament, putereaproletară. Să cânte realizările ei măreţe!…Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare : fostul bogătaş nu şi-a trădatrasa, nici clasa socială, nici idealurile ; el a ironizat mârlănia bolşevică cu atâtapricepere, încât bieţii semidocţi, cocoţaţi pe baricadele puterii, habar n-aveau deviziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viaţa ca să o piardă ;nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, ştia că duşmanul poatefi cumpărat, dându-i senzaţia că te cumpără. Şi- a donat bogăţiile personale, conştientcă oricum le va pierde ; şi a ”demascat” averea celorlalţi din grup - convins că oricum,cineva mai mic îi va turna…Flataţi, noii conducători au slăbit vigilenţa şi s-au lăsat înşelaţi de acest nobildedat la prole tarlîcuri. Nemaiavând nimic, omul nostru, modest, nu a cerut nimicaltceva decât (atenţie, sarcasm inegalabil!!!) o cămăruţă şi un bon la…cantina AtheneePalace, din Bucureşti!Bieţii comunişti habar n-aveau ce-i aia, aşa că au semnat o adresă către ”căminulşi can tina”cu pricina. În schimb Tiberiu se angaja să discute acolo cu talpa ţării (peizanişi truditori), pentru a le afla păsurile şi a le imortaliza în piese de teatru înălţătoare.Pactul cu diavolul roşu era (teoretic) încheiat…Numai că după o lună, luxosul local şi hotel a trimis tovarăşilor o notă de platăatât de pipă rată, încât bieţii politruci s-au luat cu mâinile de cap! Atunci l-au somatpe împricinat să gate prima lucrare dramatică angajată, în schimbul achitării camereişi-a notei la restaurant (ca amuza ment suplimentar : tare s-au mai mirat celaveciiconstatând că ţăranii cu care a stat de vorbă scriitorul consumau c-am mult caviar şiexcesive lădiţe de şampanie!).Nu a fost nici o problemă : talentat, domnul Vornic a predat nu una, ci douălucrări angajate, pentru a i se mai prelungi încă o lună ”bonuleţul” de masă şiplata”chilioarei”de la ”lumpen-căminul” Athenee Palace.Intrând în joacă, Vornic n-a mai găsit cale de întoarcere : trebuia să scriereportaje, romane, piese cu tematică univocă. Trebuia să traducă din scriitorii maghiaricare vieţuiau la noi. Era obligat să conducă jurii ale teatrului sătesc - el care habarn-avea de psihologia şi nevoile ţăranului! A arătat în lucrările lui - nu puţine! - care-sbinefacerile colectivizării. A fost premiat de multe ori şi-a beneficiat de gratitudineaBogdan Ulmutovarăşilor, care se minunau deconvertirea fostului director generalputred de bogat. Spiritual, cu sângerece , diplomat, Vornic a ştiut să facăfaţă unei situaţii duplicitare bizare,dar…salvatoare.Pe la 54 de ani, fiind întrunjuriu la Călăraşi, i s-au aprinscălcâiele după o ţărăncuţă de doar17 ani. Fătuca nu i-a cedat pe loc,cerându-i să o ia de soţie. Vornic afăcut-o şi p-asta! După doar 6 luni,tînăra a fugit de acasă, deoarece eraprea dornică de-a cunoaşte viaţa,iar el - prea sătul de ea …(acum exdoamnaVornic e la Paris, unde îşisoarbe calvadosul în linişte).După o vreme cântăreţulvremurilor noi s-a retras în Dobrogea,departe de lume, departe de amintireamicilor şi marilor compromisuri carei-au asigurat totuşi , supravieţuirea.Azi uitat, marele boier Vornic - carevorbea la perfecţie cinci limbi şicare şi-a petrecut viaţa în cazinouri,restaurante de lux şi-n somptuasevile de agrement, omul care şi-arisipit averea, talentul, spiritul,afecţiunea, rămâne într-un colţ uitatde istorie (literară) ca biet autor alunor cărţi şi piese nepu blicabile (şi ,vai!, nejucabile).exemplu, dintre generalii vitejii armate ungare revoluţionare– honvédség – ce s-au predat la Şiria; unul era germangerman, altul german austriac, doi germani unguri, un croat,un sârb bănăţean, doi descendenţi armeni şi restul unguri,unguri dintre care nu toţi vorbeau corect ungureşte! De restulde 1.400 de ofiţeri şi 32.000 soldaţi ce s-au predat odată cugeneralii lor armatei ţariste în est şi celei austriece în vest,nici nu mai vorbim ce coloratură naţională aveau. Mă oprescdoar la căpitanul român Gheorghe Pomuţiu (George Pomuţ),absolvent al facultăţii de drept, poliglot, care, după predareaarmelor, a emigrat în America unde a ajuns un foarte apreciatgeneral nordist, motiv pentru care după război a fost numitconsul, apoi consul general al Statelor Unite la Petersburg,unde a negociat cu succes Alaska pentru americani.Dar pe lângă acest amalgam revoluţionar aglutinat înjurul Ungariei Mari a lui Kossuth trebuie adăugat şi cât de binea fost finanţat honvédség-ul în comparaţie cu celelalte forţenaţional-revoluţionare de la 1848-1849. La începutul revoluţieiungare, când Kossuth a fost numit ministru de finanţe alUngariei, el a cerut şi a primit 42 de milioane de forinţi pentrua crea o armată ungară revoluţionară de 200.000 de honvezi,cu ofiţeri şi generali cu soldă bună! Să mai adugăm şi jafurilede pe unde treceau şi... aurul moţilor! Meditaţi şi comparaţisituaţia honvédség-ului cu dăruirea patrioţilor sârbi, croaţi,slovaci şi mai ales a românilor transilvăneni care au fost ceimai năvalnic asaltaţi pentru exterminare.Corneliu FLOREAP.S. Acest articol l-am scris la 150 de ani de lavictoria moţilor de la Abrud şi l-am revăzut de curând,completându-l. Cu această ocazie am căutat în volumul„UNGURII”, al jurnalistului şi scriitorului Paul Lendvai, să vădce scrie el despre expediţiile honvédség-ului, de exterminarearezistenţei moţilor în timpul revoluţiei din 1848-849. NU scrienimic! Scrie numai cât de revoluţionari îndreptăţiţi şi viteji,fără pereche, au fost ungurii. OK! Scrie cu patos ungurescdespre Kossuth şi Petofi. OK! Despre ultimul ştiam că a muritca un erou în bătălia de la Sighişoara din 31 iulie 1849, daracum, din volumul lui Paul Lendvai, aflu cu surprindere caunii l-au bănuit ca ar fi fost „spion rus” şi ca de fapt nu afost erou în bătălie pentru că a dispărut fără să i se găseascăcorpul. Pentru marea majoritate a ungurilor a devenit un erounaţional, în schimb pentru alţii dispariţia lui e un mare semnde întrebare la care, pe parcurs, s-au adăugat alte semnede întrebare şi mirare. Întâi, s-a spus că a cerut azil în Rusia!?! S-a însurat cu fiica unui funcţionar siberian şi a continuatsă scrie cu pseudonimul Aleksander Petrovici!? Apoi nişteprizonieri de război unguri i-au văzut mormântul în Siberia!După 1990, o delegaţie ungurească s-a dus în Siberia să-iaducă rămăşiţele pământeşti în Ungaria. Frumos! Şi acumbomba: Scheletul pe care omul de afaceri, falimentar întretimp, l-a prezentat opiniei publice ungare ca fiind a lui Petofi afost atribuit de antropologi unei femei gravide! (Paul Lendvaiîn volumul său „UNGURII” apărut în Editura Humanitas lapaginile 232-233).Vezi, draga domnule Paul Lendvai şi ceilalţi unguricondeieri, aşa-s şi istoriile voastre despre români şipropaganda urii voastre împotriva noastră, pe care otrâmbiţaţi de peste o sută şaizeci de ani în toată lumea! Unafabulaţi şi alta e realitatea istorică şi socială a ungurilor şisecuilor din Transilvania, din România. Să fii sănătos, fiindcăsănătatea poate îndrepta mintea şi conştiinţa.Acelaşi, Corneliu FLOREA9056 www.oglindaliterara.ro


Despre ciupelileintelectuale ale luiAndrei PleşuCum i-a ,,buzunărit” filosoful Pleşupe filosofii Sartre şi AdornoDorin Suciu„Bine zice Ecleziastul că toate îşi au vremea lor şi „fiecarelucru de sub ceruri îşi are ceasul său”. Lucrurile nefăcute latimp se răzbună. Recunosc, cu oarecare jenă, că abia recentam citit cartea lui Andrei Pleşu, Minima moralia, deşi a apărutîn 1988, în cele două decenii trecute de atunci a fost reeditatăde două ori şi toată lumea bună a „lecturat-o”. Şi mai rău: amparcurs-o după ce am citit o altă carte, scoasă pe piaţă cu circaun an şi ceva în urmă de editura ART, şi care poartă acelaşi titlu– Minima moralia – dar care aparţine lui Theodor Adorno! Unadintre cele mai importante cărţi ale marelui filosof german,scrisă în exilul său american între 1944 şi 1947, şi apărută înprimă ediţie în 1951.Şi aşa au început să mă chinuiască întrebările: chiar sănu fi ştiut Andrei Pleşu că mai există o carte cu acelaşi titlu? Săfi „picat” pe nume într-o clipă de inspiraţie genială,căci, nu-i aşa, „marile idei se întâlnesc”? Sau să fiştiut, dar să nu-i fi păsat? Să fi considerat scriereaunei cărţi cu acelaşi titlu a unui autor celebru ca peun „challange” - o provocare? Dar atunci de ce nu ascris „Critica raţiunii pure”? Sau, pentru că raţiuneanu poate cunoaşte totul, având în schimb o valoareîn domeniul practic, contingent cu morala, să fiscris eventual „Critica raţiunii practice”... Oare săfi raţionat conform unui silogism: Adorno e filosof- Adorno a scris Minima moralia; eu scriu Minimamoralia, deci şi eu sunt filosof... ?Ca să mă lămuresc, am citit şi recitit carteadlui Pleşu. Ediţia a III-a, apărută la Humanitas în2004. Am început cu coperta I, apoi am întorscartea la coperta a IV-a, cea pe care este redattextul de prezentare. Şi am citit: „Trăim într-oinflaţie barocă a competenţei morale, într-o lumea cărei principală dezordine riscă să fie faptul cătoţi membrii ei se simt moralmente în ordine saucă toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă.L’enfer c’est les autres - părem a concede cutoţii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mêmes”.Semnat,Andrei Pleşu.Mărturisesc că am fost puţin mirat. Pentrucă formularea „L’enfer c’est les autres” – Infernulsunt ceilalţi - este una foarte cunoscută. M-aş fiaşteptat deci ca dl Pleşu să fi scris ceva ce genul:„Parafrazându-l pe Jean-Paul Sartre, cu al săuL’enfer c’est les autres etc”. Am început să citescşi am ajuns la pagina a 13-a, de unde era extrasfragmentul prezentării. Aici nedumerirea mea a crescut.Credeam că voi găsi măcar o referire la marele scriitor şi filosoffrancez, cu atât mai mult cu cât traducerea piesei „Huis clos”- „Cu uşile închise” -, în care, spre final, personajul Garcin arecelebra replică: „Nu-i nevoie de flăcări şi de smoală, infernulsunt Ceilalţi”, a apărut la E.P.L.U. încă din 1969 fiind reeditatăîn 1981 la Editura Minerva. Nu este inutilă nici informaţia cătraducerea, care aparţine lui Mihai Şora, a mai apărut în volumla editura RAO în anii 1998, 1999 şi 2007, sau că piesa a fostpusă în scenă în 1982 la Teatrul Bulandra în regia lui MihaiMăniuţiu, cu Marcel Iureş în rolul lui Garcin, Irina Petrescujucând-o pe Ines iar Mirela Gorea pe Estelle.M-am tot întrebat, şi mă mai întreb, de ce în niciuna dintrecele trei ediţii ale cărţii sale, Andrei Pleşu nu l-a menţionat peSartre ca sursă? „Infernul sunt ceilalţi” nu este nici pe departeo expresie comună, ci dimpotrivă, iar în scris, spre deosebirede vorbirea familiară, citarea devine obligatorie. Cu atât maimult cu cât premisa conceptuală a cărţii este fundamentată peinterpretarea formulării lui Sartre, în sensul „inflaţiei baroce acompetenţei morale”. Adică fiecare ne simţim moralmente înordine, aparţinem „băieţilor buni” – suntem Paradisul, în timpce ceilalţi fac parte dintre „băieţii răi”, fiind Infernul.Dar vai, interpretarea dlui Pleşu este profund eronată.www.oglindaliterara.roOPINIIÎntr-un comentariu scris în 1965, capreambul al înregistrării fonograficea piesei, Sartre explică de ce îiresimţim pe cei din jur ca însuşiinfernul: „Pentru că ceilalţi sunt defapt ceea ce este mai important înnoi înşine, pentru propria noastrăautocunoaştere. Când ne gândimla noi înşine, când încercăm să necunoaştem, de fapt noi folosimcunoştinţele pe care ceilalţi le audespre noi. Ne autojudecăm princunoştinţele pe care ceilalţi le audespre noi, pe care ni le-au dat pentru a ne judeca. Orice aşspune despre mine, judecata celuilalt îşi face loc. Vreau să spuncă, dacă raporturile mele sunt proaste, asta e aşa pentru căsunt total dependent de celălalt şi atunci, într-adevăr, sunt îninfern”. Concluziile se impun de la sine : Andrei Pleşu fie cănu l-a citit pe Sartre, deşi cartea îi stătea la îndemână, fie căîl interpretează după ureche. Pentru edificare, pasajul citatdin Jean-Paul Sartre poate fi găsit la http://www.philo5.com/Les%20philosophes%20Textes/Sartre_L’EnferC’EstLesAutres.htm#_ftn1#_ftn1 Textul este însoţit de un fişier audio mp3 cuvocea lui Sartre explicând semnificaţiile celebrei formulări.Pour la bonne bouche puteţi accesa şi http://www.alalettre.com/sartre-huisclos.htm şi http://en.wikipedia.org/wiki/No_Exit.Am cititit şi recitit cartea. Este scrisă cu reală îndemânareliterară şi este plină de citate care dovedesc erudiţia autorului.În 161 de pagini sunt citaţi, cam de-a valma: J.M.Guyau, Heidegger, Platon, Noica, Socrate, Kant,Hegel, Dostoevski, Ibsen, Kierkegaard, Nietzsche,Max Scheler, Soloviov, Berdiaev, Sfântul Augustin,Aristotel, Maurice Morgann, Shakespeare, Hugo,Daniel Defoe, Ananda K. Coomaraswamy, Goethe,Derrida, Antonie cel Mare, Cicero, Quintilian,Michelangelo, Isidor din Sevilla, Protagoras, J.J.Pollitt, Cennino Cennini, Homer, Montesquieu,Mallarmé, Marx, Origen, Felix Cleve, Epictet, MirceaEliade, Georg Simmel, Walter Otto, Jean Anouilh,Ibn Arabi, Michel Tournier, Gogol, Neumann,Tertulian.În mod straniu, singurii care scapă cităriisunt Theodor Adorno şi Jean-Paul Sartre...Nici o parafrază măcar referitoare la celebraformulare a lui Sartre, pe schilodirea căreia carese bazează conceptual cartea, sau vreo referire la„împrumutarea” titlului cărţii de la Adorno...Din punct de vedere filosofic, Minima moralia,în varianta Pleşu, este un mare gol tivit pe margini cuerudiţie. Un gol pe care autorul încearcă să îl umplecu formulări deliberat alambicate, voit paradoxale,şi cu o structură de speculaţii mai mult sau maipuţin logice. Dar, aşa cum scria William James,„Filosofia este o problemă de viziune pasională,mai degrabă decât de logică; logica o întrebuinţezidoar pentru a o folosi pentru motivarea viziunii”.„Viziunea pasională” din care s-a născutcartea lui Andrei Pleşu la acea vreme nu este unafilosofică, ci aceea a justiţiarului improvizat dincauza căderii în dizgraţia Partidului Comunist înurma implicării sale involuntare în mizeria afacerii „meditaţiatranscendentală”. Culpabilizarea la grămadă a colaboratorilor şiprofitorilor regimului (printre care s-a numărat el însuşi) şi a celorcare nu aveau nici un fel de vină decât că încercau instinctual săsupravieţuiască în infernul absurd al unui regim totalitar, esterodul frustrării sale.Aşa cum s-a mai observat (Isabela Vasiliu – Scraba, Dece nu a făcut Andrei Pleşu filosofie), această „paradigmă anediferenţierii” a deschis larg, după decembrie 1989, procesulculpabilizării de către falsele elite, a naţiunii române în ansamblulei, ca suferind de degenerescenţă morală. Din capul fostuluiministru al culturii Andrei Pleşu, precum Atena din capul luiZeus, s-a născut H.R. Patapievici, cel care a proclamat ritoscă „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fărăschelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, sau că „Suntemun popor cu substanţă tarată... Aceasta e tristeţea condiţiei deromân: murdar, însă cu o conştiinţă care nu este pe de-a întregulmurdară: murdar malgré soi, maculat în faşă”. După care a fostpus să conducă Institutul Cultural Român...Ne mai consolează dl Pleşu când ne spune (Minima moralia,p.15) că „specialistul în etică poate avea competenţă etică, dar nuare, în chip necesar, autoritate şi competenţă morală”. Mai alesdacă îi buzunăreşte pe Jean-Paul Sartre şi Theodor Adorno...”9057


ESEUOPERA ŞI PERSONALITATEA LUI M. EMINESCUREFLECTATE ÎN PRESĂConstantinDobrescuConstantin Dobrescu, Carmen Băjenaru(urmare din numărul anterior)În articolul „În amintirea luiEminescu” semnat de N. Iorga şi publicatîn „Neamul Românesc” din1 iulie 1909 dedicat „comemorăriia douăzeci de ani de la moartealui Eminescu” istoricul arată că„Eminescu primise înrâurirea luiBolintineanu” precum şi faptul că„lectura celor mai frumoase poeziiale lui Eminescu la Junimea nu eraîntovărăşită de acea evlavioasă atenţie,care ar fi făcut bine unui sufletaşa de delicat , ci cu observaţii criticejignitoare, cu glume grosolane,cu râsete inconştiente, care toate îşiaflau scusa în ale scrisului lui Eminescu. Acesta deplin conştient de valoareaoperei sale şi de îndreptăţirea unui grai format dincitirea întrgii noastre literaturi şi din ascultarea Românilorde pretutindeni, respingea cu răceală hotărâtă propunerilede schimbare, lăsând cel mult ca ele să se facă fărăştiinţa lui, de obişnuitul redactor-corector al foii.”N. Iorga aminteşte că l-a cunoscut pe Eminescu învremea când, în 1886, era elev de liceu la Botoşani, iarpoetul îi părea „un om greoi, gras, cu mustăţile rase, răuîmbrăcat, împiedicat în mişcări, care-şi smulgea firelede păr de pe faţă şi apuca de turnire pe femeile care-iplăceau”.În 1887 se agravează starea de sănătate a luiEminescu şi va fi internat în ospiciul de alienaţi de laMânăstirea Neamţ, unde la 2 februarie va fi vizitat deKirileanu împreună cu V.G. Morţun. Vizita lor a fost însoţităde „un curcubeu frumos înspre răsărit.”Eminescu era un om cu o fire dezordonată, un boemincorigibil, un trai liniştit îl tulbura multă vreme, ca o povarăde care cu orice preţ voia să scape.Chiar din copilărie arăta că nu se împăca cu viaţaordonată, părinţii lui veşnic îl găseau adormit pe maldăreleproaspete de fân cosit din Ipoteşti. Nici Maiorescu nuputea să-l convingă că viaţa pe care o duce îi ruineazăsănătatea.O singură fiinţă avea o înrâurire asupra sa şi a pututsă învingă aceste defecte naturale ale lui Eminescu îndrumându-lşi reuşind până la un punct să-i sistematizezetraiul. Aceasta era Veronica Micle, femeia de caracterde care Eminescu ascultase cu sfinţenie de toate sfaturilebune ce i le-a dat. Veronica Micle pe care Eminescu ocunoscuse la Viena în 1872 a fost practic muza care ainspirat geniul poetic al acestuia.Cel mai de seamă poet gânditor al neamului nostrumort în condiţiuni de un tragism de neuitat, după ce trăisescurta dar furtunoasa viaţă care i se cunoaşte. Eminescureprezintă un punct culminant nu numai în poeziaromânească dar mai ales şi un simbol al aspiraţiilornoastre naţionale.Citind ceea ce s-a scris despre Eminescu imediatdupă dispariţia sa constatăm că au existat în genere maitoate opiniile „de bază” exprimate mult mai pe larg în studii,de-a lungul unui veac de „eminescologie” creându-seo imensă literatură critică. În general se menţin cele douăconcepţii fundamentale şi „iniţiale”, Maiorescu - Gherea,înfruntându-se mai mult sau mai puţin polemic, pe diversetonuri şi variaţiuni.La un an şi ceva de la moartea poetului, apare laBucureşti, un „diar comemorativ” Eminescu (Tipografia„Românului” CA Rosetti). Sunt publicate aici poeziileGlossa, Melancolie, Doină, Mai am un singur dor, (Sonet).Texte omagiale vor semna B.P. Haşdeu, Titu Maiorescu,I.L. Caragiale.Haşdeu publica necrologul Eminescu (scris în 1889)pentru care alesese drept Motto versuri adecvate din„Chevalerie” de Iulia Haşdeu: „ ..., et souvent je regrette9058 www.oglindaliterara.ro/ D’etre nee en des temps un peu trop raffines / Ou l’ontrouve l’honneur et l’amour srannes / Et dans lesquelsun feu peut seul etre poete.” Când află de moartea luiEminescu, Haşdeu amână apariţia publicaţiei „Revistanouă” cu câteva zile pentru a scrie o pagină „în onoareaaceluia care face onoare ţării sale.” Gestul este grăitorpentru puterea cu care intrase Eminescu încă din timpulvieţii în conştiinţa marilor spirite ale vremii. Haşdeu consideracă cel mai mare merit al lui Eminescu este acela„de a fi introdus în poezia românească adevărata artă caformă, în locul acelei uşoare ciripiri de mai înainte, careera foarte igienică pentru poet şi pentru cititor, scutindu-ldeopotrivă pe unul şi pe celălalt de orice bătaie de cap şide inimă.”Putem afirma că Eminescu a fost un miracol căci nualtfel poate fi numit „fulgerul lung încremenit” proiectatpeste „a veacurilor turmă” de zodiile ipoteştene ale geniuluivalah se înfăţişează în atât de urieşeasca nemăsurarebicisnicei înţelegeri de rând încât poate niciodată pe deplinpătruns şi tălmăcit.Vraja de mistică rezonantă pe care dăltuitorul divinelorarmonii, maharajahul rimelor româneşti şi făurarulpe de rost ştiutor obsedantelor incantaţii stăruie s-o exerciteasupra tuturor adulmecătorilor de vis e covârşitoare.Pentru unii Eminescu este acest Stradivarius alpoeziei româneşti care şi-a construit propria-i vioarăfermecată cu mijloace pe care profanii le pot dibuiîn aceeaşi măsură în care pot potdezlega taina lutierului din Cremona. Eminescu a ridicatarta românească până la acel nivel de universalitate,care singur este vrednic de a impune în ochii străinătăţiiprestigiul unui popor, ale cărui puteri de creaţie spiritualăîşi cer drepturile la recunoaştere.Eminescu nu s-a mulţumit să găsească numai „simbolurimelodice” după cum bine observă auzul fin de poetal lui Nichifor Crainic. Ci părintele Luceafărului şi al luiCălin şi-a zămislit cu sânge şi sudoare şi strunele şi arcuşulşi tăbliile şi gâtul şi cutia de rezonanţă a torentelorşi surdina de argint a semitonurilor. Se spune că limbaromână n-are nici un dialect. Nu-i adevărat. Avem un dialectdumnezeesc inimitabil cu neputinţă de coborât înuliţa priceperii pigmee: dialectul EMINESCU.Eminescu poetul naţiunii române a fost totodată unadevărat şi complex om de cultură şi iubitor de ţară. Ascris presă nu numai din necesităţi materiale ale traiuluizilnic, ci în primul rând deoarece a simţit nevoia unui dialogcu conaţionalii săi, la care poetul ajungea poate maigreu.Nota caracteristică a scrierilor economice, politiceşi sociale ale lui Eminescu este naţionalismulintegral. Bogata cultură a lui Eminescu filozofică, istoricăşi literară îndeosebi şi mai ales ascuţita sa sensibilitatenu-i îngăduia să rămână străin de problemele grave alesocietăţii. Eminescu nu era deloc profan în problemeleeconomice ale timpului. Este o simplă întâmplare oare căEminescu cel mai mare poet al neamului este şi teoreticianulconcepţiei naţionaliste în politică şi economie?Lucrul este normal deoarece Eminescu este copilulsecolului al XIX-lea , secolul naţionalităţilor. El a trăit afost educat şi a creat în atmosfera naţionalistă a aceluisecol. Era vremea când se puneau bazele statului naţionalromân la 1859, se obţinea independenţa la 1877, se făceaun pas înainte pe calea desăvârşirii unităţii naţionale prinalipirea Dobrogei la 1878, vremea în care cele 36 stategermane se uneau prin actele succesive din 1864, 1866,1871, vremea când Italia se constituia ca stat naţionallichidând fărâmiţarea politică anterioară în opt state –1859, 1866, 1870, vremea în care popoarele din Imperiilemultinaţionale Austro-Ungaria, otoman şi ţarist inclusivromânii luptau pentru a se elibera de sub dominaţia străinăşi a-şi constitui sau desăvârşi propriile state naţionalecu sprijinul şi urmând modelul occidental al epocii.(continuare în nr. viitor)


Eugenia RadaIoniTAPOEZIEPaula-DianaHANDRAPETRACHEPLOPEANULa moarăŢaţa Gherghinamăcina la moara dinvale,la moara cu pietre,opincile lăsând urmepe ierburile ninse.Ţaţa Gherghina creşteapâineaîn postava veche,de sărbători plămădea colindeţi,nucile le împrăştia cu merela fete, la băieţi.Purtau pieptare cu floriţaţa Ioana şi leica Opriţa.Bucată de colindÎngerii scutură aripileîn flori de zăpadă,sunetul clopotelorpreling argintul.E moşul din basme.bate la uşă Crăciunul.Zânele învârt hore nebunebolţile râd din iubirese naşte divinul.Câteva rânduriNu pot copia copitele zimbruluiÎn lava incandescentă,Nici ţărmul florilorUnde zânele sunt la ele acasăChiar dacă sub roata constrângeriiS-ar dilata timpul,Dreptatea rămâne un dar preţiosDucând înainte toate speranţele lumiiNu pot să râd sub masa făţărniciei,Să arăt puritatea cristalului,Când puroiul este în coacere,Ar fi, ar fi prea de tot.Dintr-o privireAmuţise timpulCând suliţele iernii străpungeauCarnea pământuluiÎn schimb gândurile rămâneau trezeÎn zidirile somnului,Legănând rădăcinile şi trupurileSub salba argintuluiDe vină era invizibilulCare tăia bucăţi de păcatTransformând lent florile-n cenuşăLa cântatul cocoşilorÎntr-un colţ, steaua polarăPrivea răvăşită.De ale muierilorŢaţa FloareaDa-n bobi pe la chindie,Unul din doi, patruzeci şi patru,Zăbavă-n casă…Ilie din Dealul ăl Mare,Scuipa în sân prin capul viilor,Lua pălăria şi-o trântea de pământ,„Feriţi-vă are coastă de drac”!Stabiliseră o relaţie Floarea cu Ilie,O dibuise şi popa,Dar cine să dea la găini şi la porci,Aşa-i dragostea…Asta făcea şi Dada cu ion al lui StanPe înserat, venea cu litruţa de ţuicăLa ţaţa Floarea…CA PIATRAPREŢIOASĂPovaţa ta de aur, capiatra preţioasăÎmi luminează drumulurmat odinioarăCu vorbele pornite dininima duioasăEu din povaţa-ţi sfântă făcut-am ocomoară.Din sfatul tău, cuvântul azi prinderădăcinăE curcubeu şi punte-ntre ceaţă şi seninDin slove îmi cresc aripi zburând cătreluminăPovaţa-n flori de suflet pecete-i pe destin.LA POARTA BUNICILORGândurile-mi bat şi visurile batLa meleagul cel sfânt, bunicii din satCând alerg fericită, eternul ecouAl tărâmului vechi prin timpul cel nou.Degetele-mi bat şi vremurile batLa poarta învechită a casei din satCu inima-mi plină sub streşini brumatePereţii albiţi de colbul vremii scuturate.Paşii îmi bat şi anotimpurile batPrin curtea sfinţită de linişte-n satMă aşteaptă padurea şi un tainic izvorDin care-mi iau tainic, al copilăriei fior.AŞTEAPTĂ-MĂ, CĂSUŢA MEA!Aşteaptă-mă, căsuţa mea frumoasăCu îngerii ţesând lumină purăPictând pe roata vremii de mătasăComori pierdute-n timp, uitate-n zgură..Aşteaptă-mă cu poarta larg deschisăCu blândul tău surâs înscris în mineAşteaptă-mă cu dragostea promisăŞi lasă-mi paşii în plutiri divine.Aşteaptă-mă, când umede ecouriDistilă gânduri, roua de sub genePetale ce se scutur’ pe rondouriCu flori de suflet veşnice, perene.Aşteaptă-mă sub streşina ce-ţi plângeCu lacrime cereşti în miez de noapteCând nesfârşirea timpului mă strângeÎn vise dragi şi în parfum de şoapte...Aşteaptă-mă, de-i ploaie sau furtunăDe-i soare blând sau stelele-s de gheaţăEu nu te las, mi-eşti datină străbunăAlintul, dorul, cântul ce-mi dă viaţă!Chiar dac-ar fi să ratăcesc prin lumeŢi-aud chemarea-n murmur de verbineCăsuţa mea, mi-eşti sfântă rugăciuneAşteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine!www.oglindaliterara.ro***De-ar fi să-ncep, cândtotul se sfârșește,să-nvăț o buche, cândtotul e-nvățat,s-aud, când doartăcerea spre cer s-aînălțat,să mă ridic, cândlumea-și prăbușeștepicioarele de lut, prinse-n adâncnoroi…De-ar fi să fac, când toate sunt făcute,să plec la drum, când toate-acele rutemă-ntorc din nou, la primul zbor din roiși să doresc, când toată lumea poate…De-ar fi să văd, când toți ceilalți suntorbi,să mă trezesc, când adormite-s toateși trilul să-mi ascut, în croncănit decorbi,să nasc un gând, când vorbele-snebune……Atunci, numai atunci, aș ști că pestedunenu vor pluti zadarnic, falange ce-ors-adunemisterul meu banal, amestecat înrune.***Mâneca era ruptă la cotși-au trecut multe zile prin măștile ei…Femeia ghicea ca-ntr-un joc de tarot,în firele pânzei de in japonezși pleca pentru scurte răstimpuri înlume cu ei,cu bărbații din lună veniți să se-mbrace,neștiind că doar eu rămân să visezla fostele ei hanorace.Visele mele-s împănate cu ațe,femeile lor sunt una cu ele;mă trezesc într-un vis și visez că sunttreaz,iar pupila mi-i plină cu scame din celece-așteaptă din nou să agațe,neștiuta amantă a calului breaz,s-o aducă din nou alături de mine dinstradă.Bărbații din lună-s plecați la paradă,se preumblă-mbrăcați în costume diniută;ea, și-a pus hanoracul din in,a cârpit mâneca ruptă în iubirea trecutăși-a ghicit mai departe în vin.9059


ESEUCOLECŢIA POVESTIRISTIINŢIFICO-FANTASTICE –O ÎNCADRARE ISTORICĂDoru SicoeDaţi-mi voie ca în abordareamea asupra CPSF prima serie, săiau ca reper „Fundaţia” lui IsaacAsimov – această epopee deepopee, cum s-ar spune azi. Eaa transformat Războiul lumilor alui H.G. Wells într-un fel de istorierurală. Apărut între 1942 şi 1950în „Astounding Magazine”, Ciclul„Fundaţia”, cu ale sale opt episoadeiniţiale, republicat în trei volume(1951-53), este mama şi tatăltuturor imperiilor stelare de maiapoi, cu o remarcabilă înfăţişareîn celebrul „Star Wars” (RăzboiulStelelor - 1977-1983), un ciclude trei episoade şi el. Succesulacestor două capodopere ale SFuluiamericano-mondial a impusmai apoi continuarea lor, după anişi ani, aduse „la zi “– ce zi! – Dinpunct de vedere „tehnic “. Întrecele două epopei americane stă lanoi CPSF (1955-1974)!Îngrădită complet deOccident, România, remodelatădin temelii de către invaziasovietică din 1944, va ajungesă nu mai ştie nimic autenticdespre „lumea liberă “de afarăşi, mai ales, despre „bandiţii“de americani şi a lor „Fundaţie”,în fapt ei reprezentând singuraforţă planetară (şi patria SF-uluimondial!) în stare să stăvileascăpe urâtul şi dictatorialul Catâr,care pe la noi luase forma URSS– un imperiu comunist de esenţărusească şi ideologie „marxistleninistă“, cu propria dorinţă dedominare a lumii. Prin urmare,părinţii mei învăţau limba rusăla şcoală, singura limbă străinăapreciată ca „folositoare “noilorgeneraţii de români! Şi, cum„soarele de la Răsărit Răsare“,cam tot ce era „buricul ştiinţei“şi valorii „umaniste“ era deprovenienţă rusească. Noi,românii, „înţeleseserăm“ chiarde mult acest lucru, dovadăfiind un Dimitrie Cantemir sauun Tudor Vladimirescu, ajunseacum personaje istorice cheie înistoria naţională, nişte „vizionari“datorită legăturilor politice şipersonale ale respectivilor curuşii.Obţinerea, prin spionaj,a bombei atomice, de cătreStalin – prezentată supuşilorca realizare proprie a măreţeiştiinţe sovietice! – a dat un plusde credibilitate propagandeicomuniste în ceea ce priveşte„superioritatea “tehnologică rusească.Apoi, incredibilul Sputnik din 1957,urmat de zborul lui Iuri Gagarin în jurulTerrei, prin Cosmos (1961), a lansat „eraspaţială “, una strict sovietică pentru noi,românii. Ce Fundaţie, ce Imperiu Galactic,de sorginte capitalistă! Imperiu cosmiccomunist, de esenţă sovietică, pe baze„marxist-leniniste “! Prin urmare, nu seva traduce „Fundaţia”, ci „Cor serpentis”(Inima şarpelui), de Ivan Efremov (douăfascicule, nr.113-114) şi „Nebuloasa dinAndromeda” de Ivan Efremov (şaptefascicule, nr. 59-65), „Rapsodia stelelor”de Valentina Juravliova (nr. 123),„Întoarcerea din Cosmos” de Gleb Anfilov( nr.135) alăturându-se creaţii proprii,de genul „Astrida” de Mircea Brateş (treifascicule, nr. 25-27), „ O iubire din anul41042” de Sergiu Fărcăşan (patrufascicule, nr.83-86), „Oameni şi stele” deIon Hobana (nr.88), „Paradoxala aventură”de Ion Mânzatu (cinci fascicule, nr.90-94),„Planeta Mrina în alarmă” de Adrian Rogoz(nr.107), „Captiv în inima Galaxiei” deRomulus Bărbulescu şi George Anania (nr.226) – întruchipări mult mai adecvate aleviitorului de influenţă sovietică.Oricum, o lume mult mai bună şiavansată decât cea în care se trăia peatunci în lagărul sovietic! De unde şipasiunea dezvoltată pentru SF atât înrândul autorilor, cât şi în cel al cititorilorde atunci... Acesta este primul „obsedantdeceniu“ al CPSF, în care România devenise„Romînia“, un lagăr comunist fără dreptulla liberă exprimare şi comunicare alpopulaţiei, cu mii de deţinuţi politici şizeci de mii de deportaţi, cu şantiere demasă şi muncă forţată, cu industrializarecomunistă şi cooperativizare stalinistăa agriculturii, dar şi cu apariţia unei noisuperclase intelectuale: inginerul. Acestaşi activistul de partid erau noii eroi aisocietăţii, călăuzitorii ei, „calea, adevărulşi viaţa” dacă vreţi, nu tu un Hari Seldonsau Flash Gordon ori alte „putregaiuri“capitaliste, adevărate simboluri ale„decadenţei” deloc umanei societăţioocidentale.În 1969 ruşii pierd însă cursa spaţială,americanii punând înaintea lor piciorul peLună, primul „astru“ călcat de om, cu „unpas mic“ şi, în acelaşi timp, imens. Acesteveniment istoric este transmis în directde TVR, România fiind singura dintreţările comuniste care a făcut acest lucru!Werner von Braun, elevul neamţuluisibian Herman Oberth, ajunsese ce şi-apropus în copilărie: „părintele zboruluipe Lună”. După cum spunea el, aceastărealizare epocală era următoarea caImportanţă, după cea marcată deprimul pas al vieţuitoarelor acvatice peuscat! Oricum, statutul de „Prim erou alUmanităţii”, al celui care odinioarăajunsese nazist ca să poată facecelebrele şi terorizantele racheteV2 – precursoarele germane alegiganticei americane Saturn V– i-a fost refuzat de americani.După reuşita programului spaţialApollo, pe von Braun îl aşteptaanonimatul şi cancerul, o soartănedreaptă dacă am putea vedeamai detaşaţi drumul ştiinţeişi politicii. „Sfârşitul oraşuluisubteran” de I. Kalniţki, romanpublicat în primele numere aleCPSF, în şase fascicule (nr. 28-33), anunţa oarecum destinulsupravieţuitorilor nazişti, genWerner von Braun, pe care niciruşii nu s-au sfiit să-i foloseascăla o adică, dar în secret.După cucerirea Lunii,americanii evreului rus IsaacAsimov îşi pot asuma titlul de„astronauţi “, în timp ce ruşiitrebuie să se mulţumească doarcu cel de „cosmonauţi “... Chiardacă în depărtare, „imperialiştii“consumatori de Fundaţie seadânciseră într-un nefericitşi nemilos război al orgoliilor„sferelor de influenţă “, aruncândpeste Vietnam mai multe bombedecât în întregul război al doileamondial, pe care însă opiniapublică americană îl va bloca încele din urmă. Prin apropiere însă,unde opinia publică era interzisă,ruşii se „mulţumeau“ cu un „ajutorfrăţesc“ dat Ungariei în 1956 –unde comuniştii ajunseseră săconducă o revoluţie antisovietică– sau Cehoslovaciei, cu a sa„Primăvară de la Praga”, din 1968.Noua Inchiziţie, una sovietică,crease o nebuloasă; dar nu pecea din Andromeda! Ea îl obligaacum pe adeptul „comunismuluicu faţă umană“ Alexander Dubčekla „reeducare“ şi anonimat. Puteafi însă mulţumit că a rămas înviaţă, ca ex-lider al „Primăveriide la Praga”, şi nu executat, caî9060 www.oglindaliterara.ro


SEMNALApostu Panaitache Vultureanu: Ecoul geamătului,ed. Andrew, Focşani, 2012„Atunci când scrie, de fapt Apostu Panaitache Vultureanu se scrie pe sine: opoezie, când stâncoasă, colţuroasă şi aspră, când liniştită şi calmă ca adâncurileunui ocean: aşa cum este însăşi viaţa omului” (Paul Spirescu) pe coperta a patra aacestui volum de poeme unde expresia de imbolduri şi pasiuni hotărâtoare, izvorâtede fervoarea unui temperament romantic deschis de noi zone semantice.Apostu Panaitache Vultureanu se întoarce adesea la propriul EU şi prin acest„Ecou (al) geamătului” la vrerile şi chemările sale, dar mai ales la aşteptările visătoareVictor Steromşi nostalgice, schiţându-şi treptat – din vers în vers – un portret complex din care nulipseşte pe lângă trăsăturile structurale, un senzualism „demonic” conferind strălucirişi rafinament multor fragmente ale poeziei sale. În fine, în acest al treilea volum de poeme, semnatde Apostu P. Vultureanu, găsim versuri de o înaltă combustie a fiinţei, precum şi poeme întregi aletransfigurărilor unor intime propensiuni dialectice şi nu în ultimul rând, ale unei atmosfere bine cunoscuteîn poezia modernă şi contemporană.„Nu-i niciodată prea târziu / să mângâi / aripa visului tău/ şi să crezi în dorinţa ta / de a fi / lângăpietrele morilor / de vânt… / Doar lângă tine / greierii umblă tiptil / sângerând liniştea / şi totuşi / laumbra cocorilor neştearsă / prin vârstele cerului / pentru o eventuală / întoarcere” (Aripa visului).premierul maghiar Imre Nagy.Prietenul lui Dubcek era, laBucureşti, Nicolae Ceauşescu,un lider comunist tânăr, îngrozitla gândul că ruşii aveau să-l deajos şi pe el, imediat după invaziaCehoslovaciei de trupele reuniteale Pactului de la Varşovia, la careRomânia tocmai nu luase parte.Cum se vede CPSF în perioadasa Ceauşescu (1965-1974)? Esteuna de certă deschidere cătreOccident, către autori europeni,flancaţi cu grijă de „vigoarea“românească. (Totuşi, deschidereadin paginile colecţiei nu este la felde amplă ca cea reuşită de WalterRoman, la Editura Politică).Ruşilor li se cuvenea acum doarun „low profile“, potrivit la o adicăcu stagnarea brejnevistă în careintrau. De remarcat că AdrianRogoz îi promovează foartepuţin pe americani, trecerea laei realizând-o abia Almanahul„Anticipaţia” cu a sa nouă şisuperioară generaţie româneascăde entuziaşti ai SF-ului.Vizitele unor înalţi liderioccidentali, precum bravulCharles De Gaulle (1968),Richard Nixon (1969) şi GeraldFord (1975), la Bucureşti – unfel de sprijin moral antisovieticpentru Ceauşescu – nu puteaupărea decât adevărate cărămizide consolidare a colecţiei, însă eaajunge să fie inexplicabil sistată,în 1974, după numărul 466. Să fifost oare la mijloc criza hârtiei dinacea perioadă sau faptul că AdrianRogoz reprezenta o veche gardă,de origine evreiască, care nu semai bucura de încrederea lideruluicomunist-naţionalist? Rămâne unsubiect de analiză. Oricum, SFulnu dispare şi din librării, douăcolecţii de carte – „Fantastic Club“a Editurii Albatros şi „Colecţiaromanelor ştiinţifico-fantastice“a Editurii Univers – continuândîncetişor şi firav colecţiile lansate odinioarăde Editura Tineretului. Câţiva ani maitârziu puteam vedea însă pe marile ecraneprimul episod din „Războiul stelelor”, alecărui bătălii spaţiale au fost inspirate– puţini ştiu! – de imaginile de arhivărealizate de piloţii avioanelor de vânătoarecu foto-mitraliera, filmuleţe necesarevalidării victoriilor aeriene pretinse! În aldoilea război mondial ale lui Werner vonBraun, desigur. Entuziasmul este maxim,efectele speciale fiind foarte „realiste“în comparaţie cu vechea generaţie defilme SF. Poate nu întâmplător, „Războiulstelelor” vine în plin program american alNavetei Spaţiale (Space Shuttle), navetăal cărei prim zbor de test a avut loc în1977. Acest avion spaţial a reprezentat oaltă surclasare a ruşilor, a căror navetă –prezenta încă din imaginile cu Iuri Gagarin(n.1934–m.1968) - şi superioară prinexistenţa cabinei ejectabile, nu va maiajunge în Cosmos...„Almanahul Anticipaţia” vine, în1982, ca o celebrare a acestei super-seriiamericane a marelu ecran, preluând şidezvoltând succesul Războiului Stelelorîn opinia publică românească, dar şi cao continuare a primului succes spaţialromânesc: Dumitru Prunariu a devenitprimul cosmonaut român, zburând încadrul programului sovietic Intercosmos,cu Soyuz 40 şi Salyut 6, în mai 1981. Înschimb, 1982 este şi anul primului zboroperaţional al navetei Columbia, primanavetă spaţială care a zburat în Cosmos.Pentru cei care n-au uitat cozileimense de la casele de bilete, mai precizămcă „Războiul Stelelor” a fost ultimul marefilm occidental SF pe care l-am mai pututvedea pe marile ecrane până în 1990.Nu de alta, dar Ceauşescu nu mai voiasă arunce banii pe drepturile de autor/difuzare, toată valuta mergând spreplata datoriilor externe ale României...Apoi, pe la mijlocul anilor ’80, e difuzatădramatizarea radiofonică „Fundaţia”, laemisiunea „Exploratorii lumii de mâine”,de pe Programul 3 al Radioteleviziuniiromâne. Cercul s-a închis, cum s-arspune. Norocoşii se puteau delecta cuwww.oglindaliterara.rocelebra epopee a lui Asimov,săptămână de săptămână, într-oadmirabilă punere în scenă, carefăcea ca totul să pară scris ieri,nu în timpul şi imediat după aldoilea război mondial! Emisiuneaaceasta SF, singura din perioadacomunistă a României, avea unconţinut deversificat, difuzatpe parcursul unei ore, teatrulradiofonic ocupând a doua saparte. A avut chiar şi un concursde futurologie, inspirat de celebrarevistă americană „OMNI”, pe carea avut onoarea să-l câştige chiarcel care semnează aceste rânduri.Se cuvine să-i remarcăm aicişi pe veşnic tinerii Mihai Godorojaşi Florian Lungu care difuzau înstereofonie, în miez de noapte– luminoase nopţi! – discurileîntregi ale unor Vangelis, JeanMichel Jarre, Kraft Werk, KlausSchulze, Tangerine Dream, IsaoTomita, Kitaro, Gábor Presser şialţii. „Muzica spaţială“ adică, ce vainunda tarabele Bucureştiului dedupă ’89. Din 1990 a venit pestenoi domnia „marilor neguţători“,anunţată de Asimov, în „Fundaţia”,ca o perioadă intermediară, derefacere a Imperiului Galactic,însă în România ea având unimpact negativ asupra consumuluicentralizat de SF de până atunci.Libertatea de imaginaţie SF eraacum cenzurată nu de ideologicomunişti, ci de... drepturile deautor. Fundaţia şi restul rămândeci frumoase vise libere... dincomunism.Aşa văd eu lumea CPSF, un„decreţel “din 1968 – o generaţiede trecere – care a descoperitcolecţia pe la sfârşitul anilor’70; şi sper că scurta istorie demai sus să-i ajute pe cei maitineri să Înţeleagă, dacă nu săpreia, entuziasmul luminos al„bătrânilor“ pentru SF.9061


ESEUDespre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei dinromanul eliadesc “Pe strada Mântuleasa”IsabelaVasiliu-Scraba(urmare din numărul anterior)Mitologia “raţionalistă” a terorismuluiideologic, “mitologiaoamenilor înarmaţi” (M. Eliade) cucele mai noi cuceriri ştiinţifice înmaterie de tortură psihică şi fizică,ţine să interpreteze în cheie politică“ceea ce depăşeşte cu mult” cadrulei strâmt, mai observă Eliade.Demonismul puterii comuniste,care după 23 august 1944a dispus schingiuirea şi ucidereadupă gratii a sute de mii de româninevinovaţi (9), ignoră în mod voitomul ca om. Drept primă şi ceamai însemnată consecinţă a uneiasemenea viziuni deformate asupraumanităţii, nu numai omului devenit sursă de contabilizarea numărului de voturi i se estompează trăsăturilepână dispar cu totul, dar si deţinătorilor puterii, anchetatorilorde tipul Anei Vogel.Când Mircea Eliade preciza pe 21 mai 1969 că, înciuda descrierii care ar face-o pe Ana Vogel oarecumasemănătoare cu una din figurile cele mai criminale dinRomânia ocupată de armata sovietică, el “nu face nicio aluzie” la Ana Pauker, se pare că avea perfectă dreptate.Călăii din toate vremurile au fost mereu înadinsdezindividualizaţi, fiind considerati unelte. Dar şi cei caredeţin controlul asupra unei lumi modelate astfel încâtsă reflecte dispreţul lor faţă de individualitatea umanăpe care nici n-o înţeleg şi nici nu vor s-o înţeleagă, s-auauto-mutilat. Ieşiţi în afara tiparelor omenescului, eiau devenit nişte creaturi auto-castrate de dimensiuneaspirituală.In excelenta sa carte despre Eliade, Petru Ursachedesprinde un citat din prima ediţie a Noptii de Sânziene(Paris, p. 311) în care Mircea Eliade evidenţiază sterilitateacontactului permanent cu istoria aflată prin ştiriledifuzate de mass-media care nu ne fac să “descoperimnimic care să merite să fie descoperit” (v. P. Ursache,Camera Sambo, 2008, p. 113).Ana Vogel nu are, pentru că nici nu poate avea,vreun model în realitate. Ea este total lipsită de individualitate.Este o funcţie într-un stat poliţienesc, o anchetatoare,o unealtă a unei lumi deformate. Într-o atarelume, contactul cu istoria aflată prin mas-media nu estedoar permanent. E chiar obligatoriu.După cum bine se ştie, omul îşi dobândeşte individualizareasa prin spirit. Iar spiritul e tot ce poate fi maistrăin şi mai de neînţeles pentru o Ana Vogel, ahtiatădupă salariile mari oferite anchetatorilor de statul poliţienescmenţinut prin teroare. Individualizat în romanuleliadesc este doar bătrânul director de şcoală care, şidupă treizeci de ani, încă mai încerca să dezlege misterulunor dispariţii din planul lumii fizice. El este copil şi bătrânîn acelaşi timp, este cel prin care renaşte memoria(M. Eliade, Incercarea labirintului, p.156).Si întrucât doar prin Fărâmă lumea se re-vrăjeşte,revelându-se cititorului poveştilor sale aspecte nebănuiteale existenţei, putem presupune că adevăratul sens altitlului scrierii eliadeşti ar fi “drumul” sau “calea” cătreomul care dintotdeauna şi-a dorit să ajungă la mântuire.Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA.Lumea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” deom preocupat de esenţele care ţin de miezul de divinitatedin sinea fiecăruia.In opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolăa omului fragil” (p.155). Fărâmă - care vine de la “afărâma”, a îmbucătăţi, a micşora prin fărâmiţare pentru9062 www.oglindaliterara.roa ajunge la “miez” (esenţă) - este “fragmentul” care “vasupravieţui când cei puternici vor cădea” (Mircea Eliade,Incercarea labirintului, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1990,p. 156).În anul în care a terminat de scris Pe stradaMântuleasa, revista “Prodromos” i-a publicat un textdespre poetul, dramaturgul şi eseistul Dan Botta (1907-1958). Din acest text decupăm în încheiere următorulfragment: Fiind tot atât de “entuziasmat de geniul popularromânesc pe cât era de Racine sau de Proust”, DanBotta “credea (alături de alţi câţiva, printre care mă număram)că dacă o cultură îşi revelează conştient esenţele– într-o creaţie poetică, într-o filozofie, într-o operăspirituală – devine prin însuşi acest concept o culturămajoră; chiar dacă, datorită limbii în care au fost exprimate,valorile ei literare nu se pot bucura de o circulaţieuniversală. De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esenţe”(v. Mircea Eliade, Fragment pentru Dan Botta, în vol.Impotriva deznădejdii. Publicistica exilului, Bucuresti,1992, p.242).Note şi consideraţii marginaleÎn 1964 istoricul religiilor M. Eliade primise dinpartea Universităţii din Chicago titlul “Sewell L. AveryDistinguished Service Proffesor” care acolo era de mareprestigiu, iar în iunie 1966 devenise Doctor HonorisCausa al Universităţii americane Yale. Chiar dacă întreexilaţii români din Canada profesorul Vasile Posteucă dela State College din Mankato (v. Ion Filipciuc, Prefaţăla romanul V. Posteucă, Băiatul drumului, Ed. Mioriţa,Câmpulung –Bucovina, 2000, p.VI) fusese oprit să-lomagieze în revista “Drum”, Universitatea din Windsor(Canada) i-a conferit lui Eliade la 60 de ani distincţia“Christian Culture Award Gold Medal for 1968”. În cărţilelui Eliade tipărite (pe hârtie de calitate inferioară) înRomânia (comunistă şi cripto-comunistă de după 1990)nu apar trecute nici una dintre distincţiile primite de faimosulhermeneut al religiilor, onorat pentru excepţionalavaloare a lucrărilor sale ştiinţifice şi literare de lumeaacademică pe întreg mapamondul. Abia după moartealui Eliade, în aprilie 1986 (an în care lui E. Wiesel i s-adat Nobelul pentru pace, la care Hitler fusese nominalizatîn 1939 iar Stalin de două ori), neprietenii românilorau reuşit să-şi plaseze minciunile lor în mediile universitareoccidentale.În legătură cu poetul Vasile Posteucă (1912-1972) -de la naşterea căruia s-au împlinit o sută de ani în 2012,eveniment trecut neobservat de oficialii culturii criptocomuniste– ar mai fi de menţionat faptul că împreunăcu Nicolae Dima (n. 1936), fost deţinut politic între1956-1958 (Amintiri din închisoare, 1974), si cu NicolaeNovac au publicat prima dată un volum cu Poeme dinînchisori.Presimţind exagerata importanţă pe care cititoriiinculţi o vor da după moartea sa interviurilor si informaţiilorcuprinse în jurnalele sale, Mircea Eliade sugerase laun moment (celor interesaţi de scrierile sale literare) sădea prioritate povestirilor şi romanelor si doar pe urmăsă se preocupe de spusele sale de prin interviuri şi jurnale:“Sper că cititorii de mai târziu îmi vor citi cărţile, nuinterviurile” (v.Mircea Eliade, Jurnal, 5 mai 1979).Părintele Iustin Pârvu spunea că “sufletul pe crucecâştigă adevătata libertate” şi că “metodele de reeducareale comuniştilor au făcut mai mulţi sfinţi decâtrobi”. Vintilă Horia în Pesecutaţi-l pe Boeţius (cu subtitlulSalvarea de ostrogoţi) a abordat şi el problema închisorilorcomuniste cu care mercenarii ocupantului sovietic auînpânzit ţara: 230 închisori politice (fără sediile de anchetăale Securităţii înfiintate în 1948 de Ana Pauker) siî


Ştefania Oproescu: Zăpada neagră,editura Andrew, Focşani, 2006BREVIAREÎncep lectura acestui volum de proză scurtă, cu bucuriareîntâlnirii cu creaţia scriitoarei Ştefania Oproescu, după ceam scris despre o carte precedentă de poeme: „Singurătateanisipului”.De data aceasta, avem o carte cu un titlu paradoxal: Zăpadaneagră – o carte fascinantă în manieră ori în stil joycean din careaş putea cita – fără nicio rezervă – fragmente întregi, semnificativeşi relaţionale.Chiar dacă Ştefania Oproescu s-a manifestat până azi caautoare de versuri, cu volumele: „Naştere perpetuă” (1996),„Potcoave de catifea” (2001) şi „Singurătatea nisipului”(2004), în „Zăpada neagră” am găsit o mână sigură de scriitorformat în epica modernă.N-am întâlnit sincope, derapări, convenţionalisme gratuite,banale cum nici stări evidente de patetism ori de retorism.N-am întâlnit căderi explicabile şi inevitabile într-un fel, în facilitate, dimpotrivă,VictorSteromam descoperit o scriitură gravă, filozofică, eseistică rar întâlnită ori doar întâlnită lamarile literaturi ale lumii moderne cum ar fi James Joyce (1882-19419).De remarcat este aici conturarea personajului – fie real, fie imaginar creionatîn câteva linii subţiri şi implicit în puţine cuvinte, dar, avându-se mereu în vedere o persoană simbolică. De unde sededuce că imaginaţia rămâne un principiu vital în transformarea literară şi artistică – aproape lirică în cazul de faţă– însă trebuie spus că în acest principiu nu-i peste tot şi-ntotdeauna valabil.peste 15 azile psihiatrice folosite în represiunea politică(v. Sorin Ilieşiu, Raport pentru condamnarea regimuluicomunist ca nelegitim şi criminal, în “Revista 22”, suplimentul“22 plus”, Anul XIII, Nr. 188, 21 martie 2006,p.3). Despre ilegitimitatea comunismului din România,Virgil Ierunca scria în oct. 1973 următoarele: “Dacă regimulde la Bucureşti poartă un stigmat, este acela dea fi fost instaurat de armata sovietică de ocupaţie, fărălegitimitate şi fără vreun acord, oricât de minim, al poporuluiromân. Toată lumea ştie cum au fost falsificatealegerile de după război” (v. Virgil Ierunca, Dimpotrivă,Bucuresti, 1994, p.183). Din perspectiva cripto-comunismuluide azi, apare semnificativă reacţia lui AndreiPleşu la propunerea lui Sorin Ilieşiu de a fi comemoratăîntr-o zi anume memoria victimelor comunismului, argumentândcă din anul 2002 există o lege pentru victimeleHolocaustului. Propunerea lui Sorin Ilieşiu a stârnit opoziţialui Andrei Pleşu, îngrijorat nevoie mare ca nu cumvasă fie “statutate” nişte “noi chermeze” (v. scrisoarealui S. Ilieşiu către Radu Filipescu, 1 febr. 2012). VintităHoria observa cum în România uneltele ocupantului sovietic“au mânjit lumea cu ură şi sânge”. Un cioban dinSalvarea de ostrogoţi (v. V. Horia, Persecutez Boece!,Lausanne,1983, trad. romanească, 1993) spunea că artrebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască şi că: “Eisînt cei care ne urăsc şi se urăsc între ei” (trad. IleanaCantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50).Mircea Eliade nota că literatura sa “place şi se vindeîn germană şi în spaniolă” (Jurnal, 21 martie 1985).Romanul Pe Strada Mântuleasa a apărut la Paris, laeditura lui Ioan Cuşa, în româneşte în 1968 (129 p.).Apoi au apărut traducerile în germană, în 1972, şi înolandeză în 1975. În 1963 George Uscătescu îi publicaseprimul volum de Nuvele (Ed. Destin, Madrid, 152p.),Ioan Cuşa publicându-i în 1971 cele două volume aleNopţii de Sânziene şi în 1977 cel de-al doilea volumde nuvele intitulat: În curte la Dionis, în care au fostcuprinse următoarele povestiri: Les trois graces (scrisăîn 1976); Sanţurile; Ivan (publicată în 1968 în rev.“Destin”, Madrid); Uniforme de general (scrisă la NewYork, 1971, publicată de V. Ierunca în rev. “Ethos”,1973); Incognito la Buchenwald (scrisă în 1974 şi publicatăîn rev. “Ethos”, 1975) şi În curte la Dionis (publicatăîn “Revista Scriitorilor Români”, Munchen, nr. 7/1968). Înţara comunistă, unde i-a fost publicată fragmentar literaturaexact după un sfert de secol de interdicţie, nuvelelescrise în exil i-au fost întâi “expurgate” (v. Marian Popa,Istoria Literaturii…, 2001, vol.II, p.206) apoi tipărite pehârtie de calitate foarte prostă, lucru observat şi de Eliadedupă apariţia în 1981 a celui de-al doilea volum de nuvele,la doisprezece ani distanţă de primul. Dar abia înpost-comunism i s-a tipărit în condiţii extrem de modesteSecretul doctorului Honigberger (“V.V. Press”, 56 p.), scrierepublicată de Eliade în 1940 (Ed. Socec, Bucureşti, 190p.) A se remarca drastica scădere a numărului de paginide la 190 la 56 prin înghesuirea rândurilor la publicareaîn post-comunism a lui Mircea Eliade. In exil fiind, abiaîn 1953 a mai publicat scrieri literare cel care în Româniainterbelică fusese un faimos romancier: în germană i-aapărut Naechte in Serampore (1953, 178p.), tradusă treiani mai târziu si în franceză Minuit a Serampore (1956,244 p.), an în care i-a apărut Foret interdit (traducerearomanului Noaptea de Sânziene).În opinia Mariucăi Vulcănescu, suplimentul de anchetăpentru care Mircea Vulcănescu a fost adus la Jilava în1951 s-ar fi datorat unei confuzii de nume. Tatăl ei, filozofulMircea Vulcănescu ar fi fost adus de la Aiud în loculunui alt Vulcănescu. Iar această confuzie ar fi stat la bazaunei serii întregi de întâmplări din care, în octombrie 1952i s-a tras lui Mircea Vulcănescu moartea în închisoarea dinAiud ( http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ).v. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica pe lista neagră,“Oglinda literară”, VIII, 91, iulie 2009, p.4743-4744 şi I.Vasiliu-Scraba, Noica şi discipolii săi, în “Origini/ RomanianRoots”, XIV, 9-10 (146-147), 2009, p.22-24.Ar mai fi de adăugat că nu numai puterea comunistăa citit în cheie politică scrierile literare ale lui MirceaEliade. Aşa l-a citit şi Culianu pe Eliade. Si tot în cheiepolitică au comentat Tereza şi Dan Petrescu scrisorile luiCulianu către Eliade, referitor chiar la Ana Vogel din romanulPe strada Mântuleasa (v. notele editorilor la scrisoarealui Mircea Eliade către Culianu din 17 ian.1978 învol. Dialoguri întrerupte: Corespondenţă Mircea Eliade –Culianu, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.128).Pe 28 ianuarie 1943 Mircea Eliade scria în Jurnalullusitan că agonia Europei a început cu agonia celor de laStalingrad si că faţă de ceilalţi asasini politici, comuniştii,“asasinii roşii” operează la scară mare: “de la milioaneîn sus” (v. M. Eliade, Jurnalul portughez, 2010, p.141).“Când îmi închipui cum vor pieri elitele româneşti, cumse vor suprima personalităţile, cum se vor desţăra sutede mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpeleromân din marea comunitate slavă, mă apucă un fel dedisperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204).www.oglindaliterara.ro9063


DEZVĂLUIRI„CINE L-A JEFUIT PE EMINESCU?”...EMINESCU LA „REPORTERII REALITĂŢII”.Completări colegiale la un reportaj de excepţieSâmbătă 16 februarie, la ora 21,10, Realitatea Tva transmis un reportaj de excepţie despre existenţa unuicont Eminescu, constituit în 1892, dar a cărui urmă s-apierdut. Contul ar fi ajuns, prin capitalizare, la incredibilasumă de 2.000.000 euro. “Reporterii Realităţii” şifuncţionarul bancar consultat nu au îndrăznit să pronunţeferm această sumă (preferând una mai prudentă, depeste un million delei noi), dar, în…realitate, calcululde capitalizare ducechiar la suma de douămilioane. Ar mai fi deadăugat, în spiritualdeontologiei, căprezenţa în reportaj asubsemnatului (MironManega) şi a luiDan Toma Dulciu sejustifică prin aceea că de la ei a pornit ideea reportajului.Toată documentaţia fusese făcută în 2008 şi publicată în“Săptămâna Financiară” pe 7 aprilie 2008, în articolul“O ipoteză tulburătoare: Eminescu jefuit post-mortem”.Articolul a fost republicat în 2010 pe CERTITUDINEA,cu titlul “Eminescu deposedat post-mortem de 2.000.000euro”. Pentru mai multe detalii în legătură cu subiectul,redau mai jos textul în cauză:Eminescu deposedat post-mortem de 2.000.000euroDeşi pare o fantasmagorie, nu este. Există un contEminescu care a ajuns, prin capitalizare, la o valoarede 2.364.900 euro. În octombrie 1892, Titu Maiorescu,împreună cu mai mulţi prieteni ai poetului, a cumpăratde la statul român un titlu de “rentă română perpetuă5%”, destinat comemorării poetului în fiecare an,la 15 ianuarie, şi pentru “menţinerea în bună stare amonumentului” (mormântul de le Cimitirul Bellu). Pe17/29 decembrie 1892,Comitetul Eminescu,prin „subscrişii“ T.G.Rosetti, I.C. Negruzzi,Dr. I. Neagoe, N.Mândrea, A. Chibici-Revneanu şi TituMaiorescu, înainteazăprimarului Capitalei oscrisoare oficială, princare îi solicită acestuiasă binevoiască „a primiacest titlu de rentă îndepozitul Primăriei“.În volumele I şi II ale „Caietelor Mihai Eminescu“,tipărite la Editura Eminescu în perioada 1972-1974,există o referire la existenţa unui patrimoniu financiar,a unui fond Eminescu, constituit la scurtă vreme dupămoartea poetului, cu scopul de a-l comemora etern. Mi-aatras atenţia, asupra acestui detaliu necercetat pânăacum, bunul meu prieten Dan Toma Dulciu, un pasionat“consumator” de Eminescu. Fondul cu pricina a fostdepus la Primăria Capitalei, la sfârşitul anului 1892, subtitlul de „rentă română perpetuă 5%“. Traseul banilor s-apierdut sau a fost lăsat să se piardă pe drumul istoriei.Fondul Eminescu este interesant nu atât prin sumadepusă iniţial – 1.000 de lei/ aur (care ar fi echivalentula 34.067 lei actuali) - cât prin efectele financiare produsede dobânda de 5%.Rangul post-mortem al lui EminescuIstoria constituirii Fondului Eminescu a începutodată cu moartea poetului, la 15 iunie 1889.Împrejurările penibile, prin care oamenii politici aivremii dădeau din colţ în colţ pentru a găsi o sumă cucare să achite înmormântarea poetului naţional, l-audeterminat pe un oarecare C.Dimitriu să dea cu împrumutsuma de 1.000 de lei, salvândastfel onoarea guvernului şi alui Maiorescu. Întâmplarea afăcut ca, în aceeaşi perioadă,să moară şi un fost ministru,Constantin Brăiloiu, astfelcă, la 23 iunie, s-a emis o Miron Manegaordonanţă de finanţare, avândca scop expres cheltuielile deînmormântare ale celor doi, după cum urmează: „2.000lei pe numele doamnei Ecaterina Brăiloiu (văduva fostuluiministru - n.r.)/ 1.000 lei pe numele C. Dimitriu, căruia ise restituie, fiind avansaţi de domnia sa./Total 3.000 lei“.Rangul post-mortem al lui Eminescu era evaluat, aşadar,la jumătate din cel al unui fost ministru. Decretul dedeschidere a creditului de înmormântare a fost semnatde rege la 9 august... Adică la aproape două luni de laînmormântare. Birocraţia românească are, după cum sevede, tradiţii imemoriale.Maiorescu şi „mergerea de vreo zece ori lacimitir“Episodul următor a fost constituirea, în acelaşi an,1889, a unui Comitet de iniţiativă, pentru ridicarea unuimonument Eminescu, comitet alcătuit din următorii:Teodor G. Rosetti, N. Mandrea, I.C. Negruzzi, Dr.I. Neagoe, I.L. Caragiale, A. Chibici-Revneanu, M.Brăneanu, N. Săveanu şi Titu Maiorescu. Comitetul „ahotărât să deschidă liste de subscrieri de câte 50 de banide persoană“. „Mormântul lui Eminescu are trebuinţă deun monument de piatră, înconjurat de grilaj şi de plantaţii,care să însemneze locul ultimului repaos al marelui poetnaţional“ - se motiva în scrisoarea-tip care însoţea listelede subscripţie. „Fiind convinşi de sentimentele Dvoastrăpatriotice, sperăm că veţi binevoi a face şi Dvoastră cainiţiativa noastră să poată reuşi“. Din cele 1.280 de listede subscripţie, doar 280 aufost completate cu diversesume, adunându-se, în total,7.392 lei şi 20 de bani. Dinaceştia, 270 de lei fuseserădepuşi de Titu Maiorescu.Dar, conform dării de seamă„asupra sumelor încasateşi cheltuite cu monumentulfunerar Eminescu“ (din 14/26iunie 1892), Maiorescu şi-a„decontat“ singur donaţia:„Pe lângă suma de lei 270ce am primit-o de la Dl. TituMaiorescu pentru imprimate,taxe poştale etc., şi cares-au cheltuit în acest scop,după cum arată alăturateleacte justificative etc.“. Dinsuma rămasă (6.094,15 lei), 5.000 lei s-au cheltuitcu construcţia monumentului propriu-zis, 816 „cuesecutarea grilajului“, 190 cu soclul grilajului şi 88,15 „cudiverse alte plăţi“. Acestea din urmă cuprindeau, printrealtele, „lei 35 trăsura ptr. mergerea de vreo zece ori lacimitir“. „Mergerea“ era decontată, evident, de acelaşimare om de cultură Titu Maiorescu.Semnat de primar şi de „Şeful Comptabilităţei“Rămăseseră astfel 1.211 lei şi 5 bani. „Din prisosularătat“, după cum se poate citi în procesul-verbal din16/28 noiembrie 1892, Comitetul Eminescu a decis că„se vor întrebuinţa 211 lei 5 bani pentru înfrumuseţareamonumentului funerar, adăogându-i-se o placă cuinscripţiunea de pe el în litere de metal“. Mai departe,avem prima referire la Fondul Eminescu: „Iar pentrurestul de 1.000 lei s-a cumpărat un titlu de rentă românăperpetuă 5%, de aceeaşi valoare, care va fi depus laOnorab. Primărie a Capitalei, sub a cărei administrare seaflă cimitirul cu mormântul lui Eminescu. Venitul anualî9064 www.oglindaliterara.ro


de 50 lei al acestui titlu de rentă va fi întrebuinţat prinîngrijirea Primăriei pentru menţinerea în bună stare amonumentului şi a plantaţiilor de pe mormântul poetului“.Pe 17/29 decembrie 1892, Comitetul Eminescu, prin„subscrişii“ T.G. Rosetti, I.C. Negruzzi, Dr. I. Neagoe,N. Mandrea, A. Chibici-Revneanu şi Titu Maiorescu,înaintează primarului Capitalei o scrisoare oficială, princare îi solicită acestuia să binevoiască „a primi acest titlude rentă în depozitul Primăriei“. La data de 8 ianuarie1893, Primăria îi adresează „D-Sale D-lui Titu Maiorescu“următorul răspuns: „Domnule,/Am onore a ve comunica,că s’a primit la Cassa Comunală un titlu de rentă Românăperpetuă 5% sub Nr. 112 cu cuponul de Octombrie1892, ‘naintat Primăriei de Comitetul pentru ridicareamonumentului Poetului Mihail Eminescu pe lângă hârtiaregistrată la Nr. 57610/92“. Documentul e semnat deprimar şi contrasemnat de „Şeful Comptabilităţei“.O paritate de peste două milioane de euroActul la care am făcut referire a fost, în ultimii 20de ani, extrem de puţin solicitat de persoane din afarainstituţiei Arhivele Naţionale ale României. Am avutsurpriza (în 2007, când am făcut o investigaţie în acestcaz) să constat că, din 1979 încoace, doar un oarecareMuller (probabil cetăţean german) l-a cercetat înainteamea, iar asta se întâmpla în 2001. Dispariţia urmelordocumentare ale traseului financiar al Fondului Eminescueste, fără îndoială, determinată şi de ignorarea acestuiadin neştiinţă. Dar, conform principiilor elementare dedrept, un titlu de rentă perpetuă nuşiîncetează funcţiunea nici dacă ceicare l-au iniţiat îl anulează. De fapt,el nu poate fi anulat. Ceea ce oricumnu s-a întâmplat sau, în orice caz, nuexistă niciun document în acest sens.Iar dacă acest titlu funcţionează,atunci efectele sale sunt extremde interesante. Căci, dacă el a fost„abandonat“ prin uitare, dobânda de5% ar face ca suma de 1.000 lei/aur,de la depunerea de acum 119 ani, săcrească, prin capitalizare, la 332.295lei/aur. Ceea ce s-ar „traduce“ în9.778.875,9 lei actuali. Am folosit,pentru a ajunge la această „paritate“,faptul că 1 leu era echivalent, în 1892 (şi multă vremedupă aceea), cu 0,3226 g/aur. Asta înseamnă că ungram de aur costa atunci 3,0998 lei. Aceeaşi cantitatede aur (un gram) costă astăzi 105,6 lei, adică 1 leude la vremea aceea este egal cu mai mult de 34 de leiactuali. Restul calculului vine de la sine. Putem mergechiar mai departe, constatând că un leu de atunciar fi echivalent cu 8,24 euro, dar aceasta este o altăpoveste. În orice caz, Fondul Eminescu ar putea fievaluat astăzi (dacă nu a fost deturnat în alte scopuridecât cele prevăzute în actul iniţial) la 2.364.900 euro.Revin la Dosarul 715 de la Arhivele Naţionale. Existăposibilitatea ca acel titlu de “rentă română perpetuă” săfi fost prescris după război, să zicem, odată cu anularea,de către Regele Mihai (la presiunea sovieticilor), prindecret regal, în 1946, a tuturor titlurilor emise de statulromân. În această situaţie, titlul cu pricina ar trebui„retrocedat“ prin aducerea lui la zi. Altfel, statul nostrude drept se complace (şi prin aceasta) într-o imposturăvizibilă şi extrem de jenantă. Pentru că, ignorând cazul,chiar şi după semnalarea lui publică, instituţiile se facpărtaşe la o deposedare perpetuă.Titlu de valoare cu termen de scadenţă sine die„Statul român n-a fost desfiinţat şi nici n-a dispărutde pe hartă - ne-a declarat Dan Toma Dulciu, cel carene-a sugerat ideea acestui demers. Orice instituţiea statului preia, prin vremelnicii administratori, atâtactivele, cât şi pasivele instituţiei respective. Este şicazul Fondului Eminescu, asumat, ca responsabilitate,de Primăria Capitalei. Acest fond, care este, de fapt, uncont cu titlu de rentă perpetuă, continuă să-şi producăefectele - aşa cum îi spune şi titulatura - perpetuu,indiferent de regimul care guvernează ţara. Nu ştiuexact cum erau elaborate titlurile în secolul al XIX-lea,dar, dacă e să facem o analogie cu cele contemporane,DEZVĂLUIRI«renta română perpetuă» intră în categoria titlurilorde valoare cu termen de scadenţă sine die. Efectul lornu poate fi întrerupt decât printr-un act de autoritatepublică“. Dan Toma Dulciu a făcut analogia cu cazuldatoriilor publice ale României faţă de Suedia, angajateîn perioada 1929-1931. Acestea au continuat să crească,prin penalităţile determinate de neachitare, şi s-au stinsabia în 2003, în urma plăţii în tranşe a 120 de milioanede dolari. Aşadar, schimbările de regim nu au dus laştergerea de la sine a acelor datorii publice. În cazulFondului Eminescu, reactivarea lui (dacă a fost întreruptvreodată) echivalează cu o retrocedare.„Primăria doar a preluat spre administrare titlul“La Primăria Capitalei nu s-a găsit însă niciodovadă a titlului cu pricina, în ciuda sprijinului acordatde viceprimar, care l-a desemnat pe Dimitrie Buzdugă,directorul Direcţiei Buget, să facă cercetările de rigoare.„Cred că problema nu e la noi - ne-a spus dl Buzdugă -,ci la Ministerul Finanţelor, unde ar trebui să se găseascăarhiva titlurilor emise de statul român. Primăria doar apreluat spre administrare titlul cumpărat de comitetulEminescu, dar nu ea l-a emis. Trebuie cercetate la sursătoate titlurile emise în anul 1882 de statul român“.Domnul director are dreptate, dar numai parţial, credemnoi. Pentru că, într-adevăr, din scrisoarea adresată deMaiorescu, în numele membrilor Comitetului Eminescu,reiese clar că titlul a fost cumpărat de aceştia, dar la felde adevărat este că el a fost încredinţat Primăriei, dupăcum reiese din aceeaşi scrisoare: „...ne permitem a vă ruga să binevoiţia primi acest titlu de rentă perpetuăîn depozitul Primăriei, iar din venitulanual de 50 de lei de la cupoaneleacestei rente să binevoiţi a însărcinape îngrijitorul cimitirului să menţie înbună stare monumentul şi plantaţiile închestie şi să împodobească mormântulîn ziua de 15 iunie“. Iar scrisoareaadresată de primar lui Titu Maiorescu,pe 8 ianuarie 1893, confirmă atâtdata de emisiune a titlului (octombrie1892), cât şi numărul documentului(112). „Pisica moartă“ - dacă ne epermisă expresia în acest context - seaflă în ambele curţi, aşa că ambele instituţii ale statuluiromân au toate motivele (şi obligaţiile) să elucidezeproblema.„Există proba materială“Ion C. Rogojanu, preşedintele fondator al AsociaţieiOspeţia din România (şi prim-vicepreşedinte al Asociaţieide Bibliofilie şi Ex Libris), a donat, aşa cum se ştie,judeţului Botoşani singura bibliotecă Mihai Eminescu dinRomânia - un tezaur de peste 14.000 de cărţi de si despreEminescu, precum şi cărţi şi publicaţii din epoca în carea trăit poetul. Opinia sa, în această chestiune încâlcită,este nuanţată, dar totodată tranşantă: „Primăria este,deocamdată, cea care trebuie să lămurească problema.Spun asta pentru că proba materială că Primăria a primitgestiunea titlului există. Deci această instituţie trebuiesă răspundă ce s-a întâmplat cu acel titlu, fie că a fostprescris, fie că funcţionează. Dar, conform denumirii, elnu putea fi nici prescris, nici anulat de iniţiatori. Există,bineînţeles, şi o responsabilitate a Ministerului Economieişi Finanţelor, iar situaţia trebuie clarificată între acesteinstituţii ale statului român, în colaborare, eventual, cuMinisterul Justiţiei. Şi nu neapărat la sesizarea unui ziaristde investigaţii, ci pentru că este datoria lor. Aşa cumeste de datoria tuturor fundaţiilor, asociaţiilor culturalesau de altă natură, care poartă denumirea de MihaiEminescu să ia atitudine în acest sens. Pe de altă parte,nici Academia Română nu trebuie să stea cu mâinile însân, nici Uniunea Scriitorilor, nici Ministerul Culturii, dacăEminescu înseamnă cu adevărat pentru aceste instituţiiceea ce declară ele că înseamnă”.P.S. Emisiunea “CINE L-A JEFUIT PE EMINESCU?”,în care a fost inserat reportajul, l-a avut ca invitat peacademicianul Eugen Simion (uşor depăşit de subiect,după părerea mea). Reportajul propriu-zis începe de laminutul 10,15 şi durează 10 minute.www.oglindaliterara.ro9065


SEMNALEMILIAN MARCU – mirări din alte veacuriAm început lectura poeziei lui Emilian Marcu cu o îndoială carteziană la cheie. Prea fusesem captivat deizbânzile sale romaneşti pentru a concede că le voi putea transfera nediminuate şi în planul imaginaruluipoetic. Sunt, cum se vede, marcat de o prejudecată. Cine şi-l poate imagina pe Faulkner sau pe Sadoveanurătăciţi prin ostroavele cu lirism, sau pe Rilke rivalizând cu marii romancieri? Există, bineînţeles , destulecazuri în istoria culturii naţionale şi universale care mă contrazic, există multe cazuri de scriitori care circulăcu lejeritate prin mai multe genuri de creaţie ca printr-un sistem de vase comunicante şi dau măsuraunor abilităţi de o diversificare evidentă. Este ceea ce se numeşte un scriitor total , adică un scriitorneînfeudat unui gen anumit de creaţie, unul care excede îndiguirilor stricte şi se încearcă într-o varietatedecomplexată de forme şi de genuri literare.Noul său volum de versuri Mirări din alte veacuri (Editura Princeps Edit, Iaşi,2013), nu este deloco surpriză pentru cei interesaţi de creaţia lui Emilian Marcu. A dat şi până acum destule dovezi în privinţaabilităţilor sale lirice. In câteva rânduri am avut ocazia să-l ascult recitând din versurile sale şi de fiecaredată mi-a indus părerea unui poet adevărat, care ştie să dea formă lirică epistemologiei emoţionale şisimţămintelor omeneşti. Este un volum de sonete, chiar dacă cele 14 versuri din conţinutul unui sonet suntIonel Necula organizate într-o altă dispunere compoziţională. Poetul foloseşte o schemă originală, 4-4-4-2 în locul celeiconsacrate 4-4-3-3, dar asta nu discreditează specia lirică în esenţa ei.Care sunt mirările aduse de poet în partitură lirică? Să precizăm mai întâi că mirarea, în convingereacelor vechi, era izvorul filosofiei şi orice gând mai înalt şi mai adânc se întrupa din această facultate subiectivă. Actul filosofiei începecu mirarea, cu uimirea şi ce poate uimi mai mult decât frumosul din lume, din natură, din om şi simţământul de contemplaţiesfielnică, de gingăşie mandolinară pe care-l reclamă şi, fireşte, din nevoia unei expresii mai alese în care să se statornicească?Mirările lui Em. Marcu se revendică din acest simţământ, cald, glazurat şi crocant, şi din dorinţa de a-i găsi o expresie cât maifosforescentă, în stare să-i decanteze toate înfiorările derivate. Frumosul legitimează Erosul, iar Erosul se fixează şi se exprimăîn altfel de partituri, mai rafinate decât cele obişnuite. Faptul că Emilian Marcu a ales forma sonetului, nu trebuie să ne surprindă.De la Dante şi Petrarca la Eminescu şi Mihai Codreanu sonetul a dat atâtea dovezi că poate exprima până şi cele mai subtilesimţăminte şi stări afective c-a devenit pentru poeţi forma privilegiată de relevare a stărilor erotice.Structurată în trei diviziuni distincte – Mirări din alte veacuri, Prin virginale sensuri şi Tăcerea din ferestre – cartea luiEmilian Marcu se decontează din acelaşi vechi şi inepuizabil simţământ al iubirii, mereu reînnoit şi mereu redistribuit în partituri,care de care mai genuine, mai subtile şi mai originale. Ca şi natura sau moartea, iubirea a constituit pentru poeţi o piatră deîncercare şi-a reclamat o permanentă reevaluare şi inventivitate imagistică.Se-nţelege că Emilian Marcu nu face nici el excepţie de la regulă. Ideea de dragoste este răsfăţată în imagini proaspete,cremoase şi sfielnice, antrenând cu asupra de măsură resorturile pasionale, emotivitatea, simţirea şi capacitatea afectivă acititorului. Nu face nici o economie de mijloace stilistice, dar, parcă predomină o propensie pentru epistemologia comparaţiei, pecare autorul o ţine în graţie şi-o redistribuie olfactiv şi vizuat cu elemente preluate din parcul cu tuberoze. E trupul tău un crinimperial (p.14) sau Un crin de-ai fi, iubito, pe rană te-aş purta (p.37), sau o regăsim şi-n dispuneri mai elaborate; Planeta mea despaimă se va surpa-n tăcere,/ Sub ireale corturi vom inventa un crin,/ Să-l punem pe armură în noaptea de-nviere:/ La templulcărnii tale, în taină să mă-nchin. (p.39).Rar se-ntâmplă ca un poet să găsească pentru simţământul Erosului o glastră lirică aşa de caldă, de sensibilă şi de sinceră,cum o putem întâlni la Emilian Marcu. Matlasat cu glamur, şi prevăzut cu bemoli afectivi la cheie, lirismul poetului Emilian Marcuaminteşte, într-un fel, de vechea poezie a poeţilor persani de pe valea Şirazului cald, dar, fireşte, cu toată recuzita achiziţiilormoderne încorporată în substanţa textului. Este o poezie duminicală, care trebuie citită în zile de sărbătoare, ca balsam la toatănebunia acestui veac. O recomand călduros tuturor celor încercaţi de izbelişti, de dezamăgiri şi de apelpisiri oţărâte.(urmare din pag. 9154)Acuma să provoc eu „răspunsul” tău? Îmi închipui că n-ai noutăţispeciale, altfel n-ai fi aşteptat să te îmbiu eu la corespondenţă.Adică vorba vine, căci până la răspuns voi fi şi eu prezent, săaflu cu urechile mele „răspunsul”.În realitate, n-am nimic nici eu; saşii mei nu mă pot ţineaîn curent cu evenimentele din sat, chiar când sânt. Dr. Păcesculipseşte mereu. Aşa că sânt izolat de-a binelea. La Piteşti n-ammai fost dacă Lina a plecat la Bucureşti. Drept să-ţi spun, şi dinpricina ei n am vrut să merg azi acasă. Îmi închipuiesc că a trasla tine şi ştiu cât de greu e să găzduieşti oaspeţi în apartamentulnostru. Până luni însă sper să se întoarcă la Piteşti. Mie îmispuse că vreo săptămână ar vrea să stea ca să umble pentruvânzarea moşiei 2 . Cel puţin cred că ai conversaţie destulă.Cum zic, luni dim. am să mai vin pe la tine. Voi sosi pe la10 ½ dim. Nu ştiu ce mare lucru am să aduc. Cărnurile încă nusânt gata de la afumat. Cred că afară de faimoasa ceapă, vor fidoi cocoşi tăiaţi (sânt vre opt sau nouă şi trebuie să-i reducemnegreşit) şi mai multe ouă, sper că mare parte de-ale noastre.O să văd eu ce se mai poate. Fireşte, vinul... Nu m-am înţelescu tine dacă ar face să mai aduc şi brânză făcută de Thereza?Vom vorbi luni.Speram, după asigurările lui Şeicaru – Ionescu, că voi fichemat şi luat pe sus de-aici pentru la Radio. N-am auzit nimic,deşi ascult seara jurnalul-radio aproape regulat. Nu l-a numitîncă pe Condiescu? S-au încurcat lucrurile? O, să-i ia dracul petoţi!Am primit permisul tocmai în ziua când am trimisscrisoarea Puicii. S-au încrucişat. Mihai a luat scrisoarea de laIonel, iar aici la poştă a găsit telegrama ta, încât mi-au sositsimultan. Vă mulţumesc, ţie şi lui Radu.Aici toate bune, ca de obicei. Vremea relativ frumoasă. Auînceput să ouă găinile, cam timid deocamdată; de asemeneao raţă. Vom vedea sper curând rezultate mai bune. Şi sântbucuros că şi eu merg bine cu lucrul meu, încât să pot respiraodată şi odată...Ştii ce mă gândesc? Probabil că tu o să mă aştepţi azitotuşi. Am să-ţi fac o surpriză. Am să-ţi dau un telefon pe la 5½ când ar fi să sosească trenul. Tot mai am eu câte ceva decumpărat şi aranjat prin Piteşti, am să merg cu trăsura pe la 4,după ce voi fi dejunat.Atunci scrisoarea e de prisos. N-are a face. La telefonn-am să-ţi pot spune mare lucru, ba te pomeneşti că nici nu tegăsesc acasă. Asta ar fi mai nostim. De altfel plimbăreaţă cumte-ai făcut, nu m-aş mira. Mai ales având şi tovarăşă în Lina.Acuma te pup, dragă soţioară, că mi-e somn rău. Undepui că mai trebuie să fac inhalaţia. Uf, scăpa-m-ar Dumnezeu!Pe luni! Adică încă pe după-amiazi să-ţi aud glăsciorulcare nu răguşeşte niciodată, iar luni să tevăd întreagă şi să teîmbrăţişez ca un soţ bătrân şi iubitor.Liviu[Pe plic:] Doamnei Fanny Rebreanu, Bulevardul Elisabeta97, etajul IV, Bucureşti III.[Expeditor:] Liviu Rebreanu, I.G. Duca (Muscel).”Practica inflexibil cotidiană a scrisului îl fac pe Rebreanu unautor egal cu sine în toate situaţiile, aşa că textul său rămâneacelaşi (identic), indiferent că elaborează pagini de roman sauimprovizează pasagere mesaje epistolare.Personalitatea scripturală accentuată a romancieruluiimpregnează şi pagina ficţională şi banalul mesaj decomunicare, cu spiritual său echilibrat, pragmatic, atent săfavorizeze persoana destinatarului.Intimitatea deconspirată epistolar nu conduce la dezvăluirisenzaţionale, dar poate să contureze cotidianul existenţeiscriitorului şi să nuanţeze atmosfera din universul familial, darşi natura relaţiilor sale cu publicaţiile şi principalii actori ai vieţiisocial politice şi culturale din epoca aproximativă 1910–1944.Sigur, se vorbeşte în epistolar despre viaţa literară,prietenii şi adversităţi, şi despre proiectele scriitorului. Astfel,după apariţia Gorilei favorizată şi de un cenzor flexibil pe numeVirgil Carianopol, un roman politic, Liviu Rebreanu gândeşte săscrie şi un roman poliţist dar îl „zbuciumă” Păcală şi Tândală:„Ăsta da, ar putea fi o creaţie tipic românească, şi totuşi cu osemnificaţie universală Goana după dreptate sau simpla setede dreptate e un instinct profound uman. E mai puţin şi maimult ca Don Quijote. Dacă l-aş putea realiza cum îl simt, arputea fi opera mea recapitulativă şi într-adevăr reprezentativă.”(Jurnal, 11 august 1938).Cum este şi firesc, Liviu Rebreanu foloseşte două registerepistolare, unul în scrisorile către familie şi altul în comunicărilecătre instituţii ori confraţii scriitori.9066 www.oglindaliterara.ro


www.oglindaliterara.roREMEMBERDRAGOSTE ÎN VREME DE RĂZBOITelegrama ordona clar: „Luaţi toate măsurilenecesare pentru a caza grupul celor trei elevi-piloţi ce aalcătuit echipajul bombardierului uşor, aterizat în ziua de18 septembrie în spatele gării oraşului. Sumele necesareîntreţinerii lor se vor aloca prin ordinul Ministrului deInterne. Semnat, Gabriel Marinescu”. Prefectul IonStănculescu, colonel, comandantul Regimentului 28Artilerie, întârzie cu privirea încă o vreme pe foaiade hârtie primită de la secretara sa, apoi o ridică spreinginerul Vasilescu, primarul oraşului.- Domnule Vasilescu, vin vremuri grele şi peste noi.Chiar de la cabinetul Ministrului de Interne am primitacum câteva minute această telegramă. Este de aşteptatsă fim „bombardaţi” nu numai de către avioanele polonezecare aterizează lângă oraş, ci şi de către Guvern cu ordinede acest fel. Va trebui să fim pregătiţi să facem faţă,cred eu, unei adevărate avalanşe de refugiaţi… InginerulGheorghe Vasilescu, primarul Râmnicului luă fără niciovorbă telegrama din mâna Prefectului. O citi la rândul săuşi o lăsă pe masă.- Cei trei elevi-piloţi au fost deja cazaţi domnulePrefect. Le-am găsit câte o familie aici în oraş. Într-adevărsunt unele probleme cu alimentele, dar oamenii suntdeschişi, de bună credinţă şi-şi manifestă compasiuneafaţă de polonezi fără ocolişuri. Am vorbit, prin interpretcu cei trei şi mi-au comunicat mulţumirile lor, cu toate căerau foarte amărâţi de tot ceea ce se petrece. Repetaumereu, în poloneză, „am fost trădaţi, am fost trădaţi”!- Ca militar îi înţeleg foarte bine, iar ca politician nupot face altceva decât să-mi fie ruşine de aliaţii Poloniei,francezi şi englezi, care nu schiţează nici un gest deapărare a acestui popor eroic!... Domnule Primar, vreausă colaborăm îndeaproape în aceste momente, sunt sigurcă cei trei nu reprezintă decât vârful aisbergului şi căîn zilele următoare va veni grosul refugiaţilor polonezi.Guvernul nostru, ştiţi, şi-a deschis graniţa de nordpentru a le permite acestora să se refugieze pe teritoriulRomâniei. Suntem obligaţi de legile morale, ale umanităţiişi solidarităţii, dar şi de către autorităţile noastre săacordăm tot sprijinul nostru, refugiaţilor.În zilele următoare spusele prefectului s-auadeverit: sute de refugiaţi polonezi, civili şi militari, sutede maşini, au tranzitat Râmnicul îndreptându-se spreBrăila, Constanţa sau Bucureşti. 1000 de soldaţi polonezi,sosiţi la miezul nopţii de 23 spre 24 septembrie, au fostîncartiruiţi în cazărmile Regimentului 9 Infanterie, civilii ladiferite familii din oraş sau împrejurimi.Celor trei elevi-piloţi polonezi li s-a ordonat decătre responsabilii polonezi să rămână deocamdată acolounde se găseau, la familiile care îi primiseră la stăruinţaprimarului. Pentru o parte din alimentele necesare,plăteau chiar ei o parte din sumă familiilor respective,chiar dacă autorităţile stabiliseră un ajutor clar, financiar,al gazdelor; tinerii polonezi erau însă încă neatinşi degrozăvia războiului şi, cu uşurinţa specifică vârstei,trecuseră peste evenimente, încercând acum să-şi facăşederea la Râmnic cât mai plăcută cu putinţă.- Dacă aţi observat, deschise discuţia Peter, fetele deaici sunt la fel de frumoase ca ale noastre, ba, aş spune că,pe undeva au ceva, un fel de a fi numai al lor, altfel decâtpolonezele. Erau aşezaţi toţi trei la o masă pe verandaumbroasă a casei unde era găzduit cel ce vorbise. Înultimele două seri ieşiseră în oraş şi se plimbaseră toţitrei, înainte şi înapoi pe Strada Mare. Erau puţini refugiaţi,iar din aceştia puţini aveau dorinţa să se plimbe, fiindîncă sub şocul grozăviilor la care fuseseră martori odată cu atacarea Poloniei de către germani, dar mai cuseamă datorită loviturii primite din partea lui Stalin, la 17septembrie. Cei trei tineri piloţi surâdeau râmnicencelor,intrau cu ajutorul celor câteva cuvinte cunoscute în limbafranceză, în vorbă cu ele, iar în această seară trăgeaunădejde chiar, reuşiseră să stabilească asta cu câteva oremai înainte, să se întâlnească cu două fete în cofetăria depe centru, ţinută de un evreu priceput în ale dulciurilor.- Pe aceea cu care am vorbit eu, spuse din nou Peter,o cheamă Mady- Iar pe a mea, Luminiţa, se repezi Vlad, nevrând săPetrache Plopeanurămână mai prejos de prietenul său, ca şi cum deja fatadespre care vorbea îi aparţinea de când lumea!- Mi-aţi mai spus deja de câteva ori, băieţi, numelelor, ce Dumnezeu! Credeţi că, gata, după câteva minutede vorbă, or să vă cadă în braţe? Fiţi realişti!- Eşti invidios pe noi, Cazimir, recunoaşte. Cel numitCazimir, nu mai spuse nimic, doar privirea i se înceţoşă.Ridică paharul pe jumătate cu ţuică şi-l dădu pe gâtdintr-o sorbitură. Iartă-mă, rosti după câteva clipe Peter,ştiu că am spus o prostie şi ştii că nu cred în ce-am zis,dar, vreau să fii mai vesel şi tu… poate că… poate că totuleste bine cu Ludmila, poate că ruşii nu s-au purtat la felca şi nemţii, poate că şi-au dat seama că are sânge derus în vine. Cazimir ştia că Ludmila, fata pe care o lăsaseacasă la Lvov, era fiica unui refugiat rus, iar cu aceştiaruşii nu aveau milă, erau mai răi decât germanii.După amiaza a trecut şi cei trei tineri le aşteptau peMady şi Luminiţa în cofetăria evreului de pe Strada Mare.Cele două fete nu s-au lăsat aşteptate: era palpitant, saucel puţin aşa credeau ele, să cunoască pe altcineva decâtpe aceeaşi băieţi obişnuiţi, de-ai Râmnicului, care nutrecuseră prin aventurile despre care povesteau polonezii.Pentru ele, hrănite cu lecturile din cărţile lui Karl May șiEugene Sue, războiul era o mare şi atractivă aventură încare iubirea era unul dintre ingredientele necesare, iaracum se părea că erau asemenea eroinelor romantice șiîncercau să trăiască totul cu cea mai mare intensitate.Cazimir, după ce dăduse mâna cu ele, prezentându-se,stătea mai la o parte privindu-şi prietenii, dar cu gândultrimis în depărtări, pe câmpurile fumegând ale Poloniei!Fetele nu se sfiiau, intraseră repede în rolurile deeroine de roman şi într-o engleză extrem de elastică,împănată cu cuvinte franceze, româneşti şi poloneze,discutau cu ceilalţi doi tineri. Şi unii şi alţii ştiau însă căorice relaţie închegată acum nu poate să dureze! Ştiaucă ei vor trebui să plece mai departe, pe alte câmpuri deluptă, acolo unde îi vor trimite ordinele comandanţilor şisuflul rece al războiului. Vorbele au fost spuse, ochii s-aupironit în ochi, mâinile s-au strâns în mâini. Şi noaptea atrecut peste ei!***Omul de lângă mine tăcu. Privirea lui se pironiînainte pe drum, fiind atent, parcă numai la comenzilemaşinii. Tăcea şi tăceam şi eu. Mă luase spre Râmnic,unde mergeam de obicei, dar acum în primul rând cuintenţia să rog pe cineva de la o firmă de tractare, sămiremorcheze autoturismul lovit de un tir polonez. Eramhotărât să-i fac polonezului tărăboi mare la Poliţia rutieră,să-l învăţ minte cum trebuie să meargă pe drumurileRomâniei! Tirul plecase să mă aştepte la intrare în Râmnic,iar pe mine mă luase un automobilist oprit întâmplător lalocul accidentului. Accidentul cu tirul polonez, declanşasepovestirea lui despre refugiaţii polonezi şi despre cei treitineri elevi-piloţi, al căror bombardier aterizase forţat laRâmnic în toamna lui 1939.Oare există vreo legătură între acest om şi ceeace mi-a povestit el? Parcă spusele lui se declanşaserăprea repede pentru a fi doar o simplă relatare a unui fapttrecut, despre care citise în vreo revistă! Câteva clipe maitârziu, am avut surpriza să continue:- Eu sunt fiul Mady-ei sau Magdalenei, cum o chemape mama mea…. Tatăl meu a fost acel Peter desprecare v-am povestit! …. A murit, mi-a înţeles întrebareanerostită. A murit în toamna lui 1940 în Bătălia Angliei,când englezii, atacaţi de către Luftwaffe-ul lui Goring,au trimis în luptă toţi piloţii de care dispuneau, britanici,francezi, belgieni…, polonezii au făcut adevărate minunide vitejie pe cerul Angliei!... M-am născut în RâmniculSărat, dar după zece ani mama nu a mai putut suportatăcerea despre tatăl meu şi prin ambasada Polonieis-a interesat de el. După doi ani i-au venit primeleinformaţii…. şi câteva documente. Îmi întinse o fotografiescoasă din buzunarul de la piept: acesta este tatăl meu.Din fotografie privea vesel un tânăr înalt, subţire, cu păruldeschis la culoare, care ţinea sub braţul stâng caschetade pilot. În spatele său pe fuzelajul avionului se vedeascris mare: Mady Ramnic!9067


ESEUVesela nebunie a literaturii : „Radiografia unei zile de mai ”de Cristian MeleșteuO excelentă carte de prozămi se pare a fi Radiografiaunei zile de mai de CristianMeleșteu. Volumul este compusdin trei povestiri : Radiografiaunei zile de mai, Coloniasubterană și Ultimul paharde vin. Chiar dacă relatareaeste realizată la persoanediferite, există o unitate stilisticăși de perspectivănarativă carefac ca cele trei texte să pară,Şerban Tomşa așa cum a remarcat și RaduAldulescu, părțile integrante aleunui roman. În plus, evoluțiapersonajelor urmează o traiectorie asemănătoare.Despre Cristian Meleșteu s-au pronunțat favorabil numegrele ale literaturii noastre de azi : Gabriela Gheorghișor,Radu Aldulescu, Alex Ștefănescu, Dumitru AugustinDoman. Mai sunt, probabil, și alții, dar nu am cititrecenziile. Ultima cronică aparține lui Marius Miheț și aapărut în România Literară.Adevărul este că de la începuturile Lui MarcelConstantin Runcanu ( Sepia, 1973 ) și Vasile Sălăjan(Coborând spre nord-vest, 1972 ), rareori am maiîntâlnit, la un tânăr autor, atâta dezinvoltură și siguranțăamâinii. Textele lui Meleșteu au fluență, coerență și haz.Oriunde deschizi cartea, ești întâmpinat de o relatarealertă, plină de savoare, foarte pe placul cititorului.Radiografia unei zile de mai demareazăsubtil, prininstalarea firească a narațiunii în nefiresc, ca în Jurnalulunui nebun de Gogol : „Sâmbătă. Ceasul meu indică14.23. Mi-e lene să opresc pe cineva și să întreb câteste ora, așa căvoi avea încredere în ceasul meu. Cade obicei, când nu am ce face, îmi place să-mi punîntrebări. De fapt, cel mai mult îmi place să-mi punîntrebări plimbându-mă pe stradă, îmbrăcat în costumulmeu gri și cu cravata albastră,mergând încet și luândumiaerul unui om care se gândeste la lucruri extremde importante. ” Ca și la scriitorul rus, personajul, aiciscriitor și ziarist, are un acut simț de observație, dar facegesturi insolite : „Dar destul m-am uitat după alții ! amobosit și iar mădoare capul. Întotdeauna mă liniștește sămă duc pe malul râului și să mă sărut cu o salcie pletoasă.Când mă satur de sărutat ( căci niciodată salcia nu vreasă ajungem mai departe, îmi spune s-o duc acasă, căcinu se cade să facem dragoste în public, dar mi-e frică devecina care este cu ochii tot timpul pe geam și, în plus,e foarte bună prietenă cu mama care nu știu ce-ar zicedacăar afla că am adus o salcie acasă ), mă întind pepământ și-mi pun capul în poala ei și-mi șuieră printrecrengi povești dulci. ”.Secvențele neconvenționale suntmai peste tot. Un yoghin ajuns la performanțe uluitoarevisează să trăiască sute de ani, dar este omorât deo mașină pe o trecere de pietoni, unde se oprise săexerseze o nouătehnică de respirație. Este remarcabilcă alunecarea în fantastic se face, la Cristian Meleșteu,pe nesimțite, grație unui umor fin, de bună calitate. Înurma unei scrisori trimise lui Dumnezeu, unui ciung îicresc la loc mâinile, spre marea lui nenorocire, fiindcăîncepe să facă numai prostii. Fură banii de la banca undea fost angajat, fuge cu nevasta fratelui său și ajungela închisoare. Evocarea înmormântărilor capătăaccentecinice, personajul participând la alaiurile funerare dinrațiuni practice, bine precizate. Gabriela Gheorghișor adefinit bine acest tip de proză, numindu-l un ”fabulosparodic ”.Din cauza unui proiect de organizare a societățiitrimisșefului statului, bărbatul ajunge la ospiciu. Aiciîncepe să picteze o capelă și vorbește cu îngerii. Totcu o apariție ciudată, pestriță,personajul face periodicdragoste. În urma unei povești absurde, cu mașini plinede spioni circulând după un orar fix, în lăcașul de săntătateajunge și Baniciu, doctorul care îl trimisese pe ziarist la9068 www.oglindaliterara.robalamuc. Securitatea apare aici într-un registru burlesc,sub privirea plină de prospețime a autorului. Baniciu secrede Ioan Botezătorul, își confundă interlocutorii cupersonaje biblice celebre și îi botează, are o saltea plinăcu dolari și dețineadevăruri care îi pun viața în primejdie.Personajul-narator îl ucide pe Baniciu, decapitându-lla rugămințile acestuia, își însușește banii mortului șieste externat de niște doctori insensibili la adevăratasuferință. Destinul personajului se repetă arhetipal înprozele lui Cristian Meleșteu și echivalează cu o coborâreîn Infern. Femeia joacă rolul de călăuză în ținuturileîntunecate : mina de cărbuni, străinătatea, credințahabotnică, politica. Plecat dintre nebuni, ziaristul esteagățat de o femeie care îl introduce în lumea afacerilor.După ce, sastisit de lipsa ei de înțelegere, o omoară și peaceastași incendiază casa, omul rămâne liber ca pasăreacerului, dar conștiința îl îndeamnă să se angajeze într-omină. Suferă un accident, este mutat la un birouși secuplează cu Mary, o femeie ușoară avută de toți tovarășiisăi de muncă și posesoarea unui bar. Alte proiecte, alteafaceri. Veridic este modul în care drogații percep lumea: „Avea impresia că sufletele lor se aleargă pe perete,sau poate totuși nu, poate fug de șobolanii aceia cenușiiși scârboși.” Personajul ajunge, în final, acolo de undepornise, adică pe o bancă din parc. Fundalul social alevenimentelor, bine conturat, este cel al mineriadelor,evocate comic-halucinant. Faptele petrecute stausub semnul imprevizibilului, prozatorul are nerv șiingeniozitate narativă. Personajul său, mereu același,este un picaro modern care traverseazălumi tulburi,pe o verticală a societății, ajungând până în subterană.Evocarea bunicului și a tăierii porcului de Crăciun suntnarate cu vervă și har. Ca și în cazul altor scriitori demare talent - unii deveniți între timp clasici, precum IoanGroșan, alții abia făcându-și intrarea în literatură, caLiviu Drugă -, în paginile lui Cristian Meleșteu există unapetit supradimensionat pentru ludic. Evitând banalul,naratorul intră în iureșul unor șarje de nestăpânit. Înfine, parodierea marilor povești ale literaturii - Epopeealui Ghilgameş, Odiseea, romanul cavaleresc,Tinereţe fărăbătrâneţe şi viaţă fără de moarte, NoulTestament - , visul și obsesiile de tot felul, valorificateîn registru buf, sunt alte teme prezente în povestirile luiCristian Meleșteu.În Colonia subterană este luat în răspăr basmulTinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.Relatarea se face la persoana a III-a, dar ne întâmpinăacelași personaj înclinat spre vagabondaj și instabilitate.Insomniac, cerșetor, el are vise stranii și obsesia copilăriei.Aceasta din urmăeste o lume în care naratorul pare ase simți în apele sale, izbutind pagini foarte frumoase.Tecutul privit parodic poate fi un element central înviitoarele opere ale autorului. Pentru personajele luiCristian Meleșteu, viața este o nebunie continuă. Eleîși trăiesc disperarea cu intensitate, plonjând în miezultorturant al lucrurilor. Devierea către oniric se face dedata asta abrupt, iar revenirea la realitate este benefică.Finalul este frumosși inspirat : „Apoi, la fel de brusc,durerea de cap dispăru, dar începu să-l doară stomacul :se făcuse prânzul și îi era foame…” Ținta căutată e mereucomicul. Finalul este admirabil, sugerând sinuciderea,într-un mod original : „Se întinse obosit și-și puse obositcapul pe linia ferată ca pe o pernă, așteptând să vină unsomn cu șuierat de tren.”Ultimul pahar de vin este scrisă după scenariulpoemului Ghilgameș. Femeia vieții este întâlnită,firește,pe stradă, iar personajul, Nazaret, trăiește cu obsesia ei,regăsind-o pentru o vreme în deliciile amoroase pe carei le oferă o prostituată de culoare din Paris. Dexteritateacu care este povestit visul lui Nazaret legat de negrulKanel îmi amintește de Horia Gârbea ( pag.162-164 ).Este o povestire splendidă, ușor complicată pe alocuri,în care se consumă droguri, se trăiesc drame și se facpresupuneri fanteziste. Gândirea personajului se mișcăî


AESOTERICAEPreocupări de spiritism la B.P. HaşdeuMirceaColoşencoSpiritismuleste credinţa -prezentă în toatăistoria religiilor– în putereade comunicare(mijlocită printrunmedium) cuspiritele morţilor.Practicaarhaică acomunicării întreoameni vi şi oricespirit al unuidefunct, prin intermediul unui mediumaflat în transa hipnotică, îndeletnicirereligioasă curentă în animism şi magie,era oficiată liber în Egipt, Mesopotania,India, China, America prelocumbiană.În Europa, vechii greci, de pildă,practicau necromanţia, ca artă a invocăriispiritelor morţilor.Pentrumantică/divinaţie(descifrarea necunoscutului prin ghicireatrecutului, prezentului şi viitorului),principalele tipuri sunt: oniromanţia(interpretarea viselor), meteoromanţia(interpretarea fenomenelor atmosferice),dendromanţia (ghicirea viitorului dupăfreamătul pomilor şi foşnetul frunzelor),astromanţia (aspectul şi poziţia astrelor),fiziogromonia (forma şi trăsăturile feţei),chiromanţia (citirea liniilor din palmă)etc. Platon (428-328 î. Hr.), discipolullui Socrate, fondatorul Academiei(desfiinţată de Justinian, în 529 d. Hr.),distingea două forme divinatorii: unasănătoasă (raţională, ştiinţifică) şi altanesănătoasă (extatică, făcută de profeţiîn delir). Totodată, considera inspiraţiapoeţilor de către muze un delir divinatoriu.Mantica / divinaţia, însă, era opractică curentă a vechilor civilizaţiipentru toate categoriile social-politiceeconomice(regi, militari, negustori,ţărani ş.a.) înainte de întreprindereavreunei acţiuni, când erau consultateoracolele. La greci, zeiţa Themis, zeiţaJustiţiei divine şi păstrătoarea legilor şiordinii naturale, sfătuitoarea lui Zeus(în iconografie, reprezentată cu spadă şibalanţă), era considerată întemeietoareaoracolelor. Erau vestite, printre altele,oracolele Delphoi, Dodona, Klaros,Kolophon, Xanthos, ale lui Apollon, darşi cel din Epidaur al lui Asklepios, cafiind tămăduitor. Persoanele oraculare(şamani, pythonisse, auguri, sibylle)sau animale oraculare (oaia, la romani;berbecul, la chinezi; pasărea, la mayaşi)erau supuse extazului divinatoriu, caposedat de zeu ori de demon, în timpulinvocaţiei şi retransmiţător al dorinţeloracestora, şi nu un profet cu darulrevelaţiei.Necromanţia, derivată din ritualurilefunerare arhaice, este subalternă magiei,prezenţa morţilor printre cei vii fiindposibilă sub formă de umbre.Odată cu dispariţia cetăţilorstategreceşti şi a Imperiului Roman,areligiilor politeiste (Constantin şiLicinius, în 323, au acordat libertatea deînchinăciune Bisericii creştine, TeodosiuI a declarat creştinismul religie de statîn 380, iar păgânismul a fost interzisîn 392), a dispărut şi practica oficială anecromanţiei. De altfel, scepticismul faţăde instituţia oraculară apăruse încă dinantichitate. Îl întâlnim în tragedia Helenea lui Euripide, dar şi la alţi reprezentanţide frunte ai culturii greceşti.Mozaismul / iudaismul, prinjurisdicţia lui Moise, şi creştinismul.Interzic practicarea necromanţiei.Totuşi, iudaismul timpuriu a acceptatexistenţa obiectivă a „chemărilor deduhuri” (Leveticul, XX, 6t) ori pe „cei careîntreabă morţii” ( Deuteronomul, XVIII,11), însă, ulterior, le interzice practicilesub ameninţarea pedepsei cu moarteaprin lapidare (Leveticul, XIX, 31; XX,279). Creştinismul se manifestă la felde implacabil, cu menţiunea că sufletelemorţilor se vor întoarce pe pământ dupăce „vor învia” (Pavel, I, Tesaloniceni, IV,13-18).În epoca modernă, practicareainvocării spiritelor morţilor este făcutăîn cadrul unui curent laic, răspândit dela jumătatea secolului trecut, în Americaşi în Europa, introducându-se noţiunilede cod (tehnica transmiterii mesajului),ectoplasmă (emanaţia vizibilă a sufletului)şi mediumitate (calitatea de mediu /extrasensitiv / subiect parapsihologic /persoană cu aptitudini deosebite / PAD/ persoană care trăieşte experienţe detip parapsihologic / persoană în prezenţacăreia pot fi observate fenomenemetapsihice), iar, din secolul al XX-lea,unele asociaţii spiritiste / parapsihice/ paranormale / metapsihice s-auorganizat sub formă de secte / biserici /substitute religioase, element esenţial almişcărilor sincretice, cum este, de pildă,caodaismul, care propagă teza nemuririisufletului, a supravieţuirii lui dupămoartea corpului fizic şi, implicit, teoriareîncarnării în toate mediile sociale.Fondatorul spiritismului moderneste Allan Kardec (1803-1869), aliasHypolite RIvail, medic francez, autorulvolumului Le livre des eprits / Carteaspiritelor, a cărui doctrină s-a extins rapidşi pe alte continente, în Brazilia fiindnumit kardecismo.În România, spiritismul a căpătat omare arie de răspândire, Carmen Sylva,alias Regina Elisabeta de Hohenzollern-Sigmaringen (1843-1916), fiică de spiritistşi autor de cărţi spiritiste, a avut-o dreptmedium, în şedinţele de spiritism pecare le făcea în apartamentele sale de laPalatul Regal din Bucureşti sau la PalatulPeleş din Sinaia, pe Elena Văcărescu.Dar cel mai cunoscut spiritist a fostBogdan Petriceicu Haşdeu (1838-1907),fie în Bucureşti, fie la Câmpina.necontenit într-un orizont mitic : „ Se întoarse cu oforțare supraomenească și începu să facă pluta pe spate.Nu mai avea forță, se gândi că va petrece o viață pefundul oceanului care se pregătea să-l înghită.Se consoladoar cu gândul că poate exista în oceanul acela ciudato scoicăimensă care să-l înghită. Să-l digere, iar apoisă-l să-l scuipe sub forma unei perle ce ar putea ajungeprin forța destinului la mâna femeii iubite…” La Meleșteutoate străzile duc în iad, iar femeile sunt, cum spuneam,cele care îi conduc pe bărbați către autodistrugere, fărăsă mai reușească a-i scoate din întunericul în care i-aubăgat.Cristian Meleșteu are o imaginație puternică, fărălimite : puricii vorbesc, un bărbat și o femeie fac dragostepe lustra din dormitorul personajului, Nazaret vede pe„ecranul unei sticle de vin ” un film de groază, iar la opartidă de pescuit își face apariția peștișorul de aur. Săfie aceasta o tendință a prozei actuale, din moment cewww.oglindaliterara.rochiar proeminentul Radu Aldulescu își construiește, cuforță și cu răbdare, o mitologie proprie ? Instalarea înfabulos echivalează,pentru personajul lui Meleșteu, cucăderea într-un coșmar nesfârșit.Cristian Meleșteu știe să scrie impecabil și are,într-un grad înalt, proprietatea termenilor, condensatăîn narațiuni inteligente și incitante. El stăpânește foartebine arta de a povesti. Notele definitorii a volumului sunt,în opinia mea, rescrierea ironică a miturilor și tratareatragicului într-un accentuat registru comic. Peste mascatragedieii se pliază bucuria neobișnuită a relatării, așaîncât nu mai deosebim rictusul suferinței de zâmbetulironic. Tragediile devin bufe, comediile sunt amare, cafilmele lui Charlie Chaplin.Cristian Meleșteu posedă un talent literar neobișnuitși ar fi păcat să i se caute nod în papură. Este un nume deținut minte, fiindcă aștept de la el cărți care să rămână.Am mare încredere în viitorul său literar.9069


EVALUĂRIAforismele lui Gr.VieruUn aforism este o sintetizare aesenţialului în frumos şi a frumosuluiîn esenţial. Dacă vom privi frumosul castare a lucrului în sine îmbrăcat într-ocămaşă estetizată de felul de a fi allui, atunci nu este greu să înţelegemde ce aforismul este o sintetizare aesenţialului în fenomene, în urma căruifapt expresia aforistică capătă o formăpe cât de perfectă, pe atât de organicstructurată ca conţinut, formă şi sens.Aforismul se naşte la apogeulunui raţionament înalt care separăPetru Ababiifrumosul în înţelepciune şi lucruri, aşacum nectarul unei flori separă esenţeleparfumate din petalele coroanei salecolorate. Uneori aforismul poate combina într-un cromatismmetaforic şi sensurile negative ale celor ce se petrec în interiorulfenomenelor. El poate apărea spontan în culmea unei sclipiride conştiinţă, dar poate în acelaşi timp să se construiască pascu pas, timp cu timp, treaptă cu treaptă, ca apoi în urma uneiacumulări de cunoştinţe să răzbată spre lumină într-o formulăoptimă la o răbufnire inspirată a cugetului.Oricum, aforismul este o ţesătură fină, dar impregnatăcu o substanţă dură diamantică, numită înţelepciune.Pe bună dreptate M. Dolgan afirmă în genericul său “Şi oantologie de duminică, poate genera probleme de toate zilele”:“Aforismele au un statut foarte riguros. El nu suportă cuvinteîn plus, prolexitatea în genere, explicaţiile inutile, zicerileaproximative sau relative”.(Literatura şi Arta, 24.07. 2003)Referindu-se la unele gânduri şi meditaţii ale poetului,M. Dolgan remarcă faptul că acestea sunt însoţite de micicomentarii, lucru neadmis într-un astfel de gen al scrisului.Puţini ingenioşi ai artei scrisului vom găsi ca într-untimp egal cu o viaţă (sau nici cu aceasta) să producă atâtaînţelepciune concentrară şi formulată în expresii lapidare deo splendoare atât de orbitoare. Să recunoaştem că Gr. Vierua fost unul dintre puţinii poeţi contemporani autohtoni (şi nunumai) capabil de o astfel de performanţă. Însăşi creaţia sa(toată poezia sa) este un aforism al vieţii trecut prin trăire,simţire şi cugetare. Unele din poeziile sale cele mai scurte şicele mai inspirate se apropie mult de materia unor aforismetipice adevărate. Le putem numi poezii - aforisme.„Frate, / am văzut ţări bogate / în care–aş fi rămas /la felde sărac, / /Frate, e plină lumea de punţi / pe care trebuie săle treci / înfrăţindu-te cu dracul / /Frate, / eu pot muri oricând,/ dar nu şi oriunde / /Eu nu pot muri / decât cu chipul răsfrânt/ în acest geniu al ierbii / care e roua”.Aforismele lui Gr. Vieru conţin în ele tot atâta înţelepciuneluminoasă şi tot atâta „substanţă” spirituală ca oricare aforismontologic (o accepţie condiţionată) creat de timpul fiinţial uman.Dacă aforismele istorice (ontologice) au fost şi sunt selectateîn mod academic după principiul inspiraţiei inedite a cugetuluişi spiritului uman, şi date cunoaşterii, acest fapt nu înseamnănici pe de parte că aceleaşi capacităţi umane în materie deînţelepciune nu au produs aforisme ce reflectă partea opusă -cea negativă a lucrurilor. Este o viziune netradiţională vis-a-visde conceptul cunoscut al noţiunii de aforism.Căci, nu putem nega că expresiile verbale apărute înculmea unor concentrări de gândire de sens opus aspectelorpozitive ale vieţii nu ar fi produsele aceleiaşi înţelepciuni aleomului. Oricât nu si-ar dori-o, el nu va putea delimita definitivaceste două sensuri opuse ale fenomenului existenţial –frumosul şi urâtul ca adevăruri reale.Şi dacă Gr. Vieru şi-a permis să aducă în prim - plan şipartea negativă a vieţii, atunci a făcut-o pentru a arăta şi faţaei respingătoare vis-a-vis de cea atrăgătoare, astfel acutizândpână la incisivitate sensibilitatea omului în ambele spectreale simţirii sale (spectrul frumosului şi spectrul urâtului),impus fiind de această situaţie să-şi aleagă lucrurile pe carele va putea tolera şi pe acelea pe care le va respinge. Dacăaforismele ce reflectează partea negativă a lucrurilor nu auintrat în vocabularul literar al cunoaşterii, atunci nicidecumşi în vocabularul neacademic. Or, de la M. Eminescu până laGr. Vieru timpul nu a suprimat răul (urâtul), ci dimpotrivă, l-aamplificat, cu toate că M. Dolgan îl atenţionează pe poet că“Eminescu în aforismele sale a “ocolit”, “cuvintele indecente,urâte”, considerându-le “greţoase”.M. Dolgan îl încriminează că foloseşte în gândurile, şichiar aforismele sale unele expresii nedorite, atunci când elesunt destinate să ţină locul conţinutului unei cărţi.“Mai constatăm faptul că „corpul” aforismelor, care aumenirea să generalizeze nişte adevăruri absolute pentru toatetimpurile, cuvintele indecente, urâte, obscene nu prea sunt9070 www.oglindaliterara.roindicate, nu prea au “trecere” (oricât de mult ar fi “cerute” decontext)”- spune el.De parcă cuvintele indecente, urâte, obscene, în generaltotul ce exprimă partea negativă a vieţii, nu ar avea menirea“să generalizeze nişte adevăruri” tot “absolute pentru toatetimpurile” – de data aceasta adevăruri absolute negative(adevărul privit ca fenomen în sine).Cuvintele considerate “greţoase” constituie expresiaunui sens al conţinutului real al lucrurilor. Ele exprimă partearespingătoare din Întreg. A recunoaşte la nesfârşit în Întregnumai sensul pozitiv (frumosul) înseamnă, în cele din urmă,a pierde simţul realităţii, a pierde senzaţia neliniştitoare aincertitudinii unui adevăr, care poate înşela aşa cum până laurmă poate înşela frumosul, care poleit şi protejat la nesfârşit,poate deveni o banalitate /.butaforie.Urâtul se va respinge singur prin ce are el negativ, princaracterele sale insuportabile, dar întotdeauna în contrapunerecu frumosul.Gr. Vieru contrapune în toată puterea lor de “seducţie”aceşti doi poli opuşi, pentru a ne face mai receptibili faţă desentimentul care se naşte la compararea sensurilor pe carele poartă. Aceasta nu este o intenţie rea-voitoare, dar esteexpresia unei atitudini imbatabile faţă de realităţi, o exprimareclară în fapt a pătrunderii profunde a esenţelor controversateale lor, o trăire în suferinţă a poziţiei sale ireconciliabile faţăde urât – toate exponente ale unui spirit născut nu dintr-opoziţie conciliatoare faţă de el, dar dintr-o atitudine activă şineâmpăcată.Este o certitudine care defineşte pe omul Gr. Vieru. Ceeace trebuie să facă pe om implacabil este anume acel fioral neânduplecării, care se naşte la sesizarea faptului în sine- a ferocităţii “greţos”-ului în contrast cu feericul din sublim(frumos). Or, “Nişte gânduri” ale lui Gr. Vieru, în contrast cuacele “neajunsuri” pe care i le găseşte M. Dolgan, îşi îndeplinescpe deplin această funcţie. Cu cât mai vizibile şi mai reliefatevor fi trăsăturile grimaselor aşa - ziselor cuvinte “apoetice”din aforismele lui Gr. Vieru, cu atât mai drastică va fi poziţiacititorului faţă de urât şi cu atât mai puternică va fi tentaţia luide a-l respinge din realitate.Poetul parcă spune: - „Priveşte, simte, fii sensibil şi decide– iată frumosul şi opusul lui - urâtul”.El contrapune cuvintelor:“cerul”, “fereastră”, “geamul,” “biserica”, “şcoala”, “copil”,“Basarabia”, “plug”, “bravadă”, “ghiocel”, “miros”, “poezie”,“iarbă” cu o durere aproape convulsivă (cu mare părere derău) inevitabilele şi “nesimţitele”: “împuţit”, “mârlănie”,“putoroşenie”, “curvă”, “găinaţ”, “râie”, “maţe”, “greaţă” etc.Este evident că el nu şi-a permis cu uşurinţă folosireaacestor cuvinte. Astfel, poetul le impune să se excludă,răstignindu-se singure pe stâlpul “nesimţitei” lor “îndrăzneli”de a exista. Or, Gr. Vieru a fost omul care a privit lucrurilecu un realism de invidiat o dată ce a avut curajul să ataceadevărul aşa cum este, folosind cuvintele cele mai indecentecare îl exprimă. Astfel el devine necruţător cu acest “urât”,demascându-i natura negativă, dar şi cu sine prin neteama dea fi acuzat de lipsă de naturaleţe.Prin aforismele şi gândurile sale poetul parcă ne spune:- “Priviţi! Iată frumosul dar şi urâtul în esenţa lor: Nu vii silă sămai toleraţi urâtul?”Este o deschidere pe care el nu poate să o ascundă, săo acopere cu o pulbere cosmetică. Ea exprimă neâmpăcareacu acest “greţos”, cu aceste “maţe” porcoase ale omului, cu“mârlănia” şi “găinaţul” la propriu şi la figurat pe care acestaîl lasă în urma activităţii de zi cu zi. Gr. Vieru nu ar fi fost eldacă nu ar fi atât de tăios şi atât de incisiv. Aceasta nu esteo “delectare”, ci un protest în primul rând faţă de cea ce esteantipatic - stare care nu poate altfel să fie depăşită decât prinsinceritate deplină, o sinceritate a cuvântului şi a exprimării, osinceritate a adevărului oricât de neplăcut ar fi el.Gr. Vieru a fost gata întotdeauna să cânte şi săîndumnezeiască frumosul, dar în acelaşi timp şi să combatădrastic urâtul, să-i arate faţa sa “greţoasă”, satanică. Este ostare a sa specifică clădită pe o simţire foarte sensibilă faţa deceea ce conţine omul în sine - şi bun şi rău. Anume aceastăsensibilitate nu i-a permis omului Gr. Vieru să absolutizezeÎntregul numai prin ceea ce are el mai frumos.Deoarece multe din gândurile sale nu sunt aforismeautentice, este şi firesc ca ele să necesite unele explicaţii pecare poetul le-a adaugat acolo unde a crezut că este nevoie.Acest fapt nu minimalizează cu nimic contextul generalal expunerii lor, ci întregeşte într-un fel sensul şi conţinutul pecare el le doreşte ca cititorul să le descopere.Ca şi aforismele, gândurile lui Gr. Vieru extrag adevăruldin cotidian, din care cauză ele sunt expuse plastic, fără nici ourmă de artificializare silită. Aproape că nu vom găsi deosebiriesenţiale dintre un aforism tipic şi un gând, fapt care subliniazăunicitatea aforismelor, dar şi a gândurilor sale adunate subgenericul “Nişte gânduri”. Aforism: “Ghiocelul a scăpat dinghiarele iernii, dar întrebaţi-l unde i-i mirosul”; gând: ”Suntindivizi care nu dorm liniştit decât pe căpătâiul umplut cu penesmulse din aripile privighetorii.”


Blinding, (Orbitor ) la…vorbitor !!!)Jaful de la ICR: Imaginealui Cărtărescu a costat statul4.086.887.500 leiIon SpânuDocumentele oficiale intrate în posesia noastrăscot la iveală faptul că numai pentru traduceri, deplasărişi drepturi de autor, Mircea Cărtărescu a primit de laInstitutul Cultural Român, doar între anii 2009-2012,uriaşa sumă de 4.086.887.500 lei, bani proveniţi de labugetul statului.Cu aceşti bani s-a construit artificialimaginea unui scriitor pe care, chipurile, toate editurilede pe planetă s-ar fi îngrămădit să-l traducă, cînd (sic!),de fapt, toate traducerile din străinătate erau rodul unoraranjamente de culise, prin care se sifonau banii publici!Cărtărescu a avut în aceşti ani un statut privilegiat întrescriitorii români. În timp ce majoritatea oamenilor delitere îşi publică operele în regie proprie, încercînd, cueforturi de neînchipuit, ca volumele să ajungă în librării,el, Cărtărescul, primea bani de la stat şi pentru a-şi scriecărţile (rezidenţele nu sînt incluse în statistica de maijos), şi să le publice, şi să fie traduse în toate limbilepămîntului, şi să aibă cronici prin diverse publicaţii, şisă le lanseze prin toate capitalele lumii, dar şi pentruca autorul să se relaxeze după un astfel de efort, fiindînsoţit deseori şi de familie! Aşa s-a creat acest mit alscriitorului Mircea Cărtărescu, veşnic candidat la PremiulNobel, statut pentru care autorul „Levantului” trebuia săplătească. Şi a „plătit”, devenind editorialist săptămînalal lui Traian Băsescu, patronul oficial al ICR, pe care l-apupat prin toate părţile, l-a hiperbolizat pînă la greaţă(„e un preşedinte pentru alte coordonate istorice”), decare, însă, se despărţea ori de cîte ori sondajele arătaucă acesta va pierde puterea! Cum reveneau lucrurile lanormal, Cărtărescu iar se punea pe pupat. Şi tot aşa,în toţi aceşti opt ani din urmă. Vă prezentăm mai joscifrele oficiale obţinute din evidenţa ICR din ultimii ani,referitoare la Mircea Cărtărescu, care arată dimensiuneaunui jaf nemaiîntîlnit în cultura românească, prin carearmata de troglodiţi din jurul ICR reuşise să pună pepicioare o adevărată reţea, folosită deseori chiar înjocurile politice.Două plăţi pentru o singură carte?Primul tabel arată sumele cheltuite de ICR pentrutraducerile unor cărţi ale lui Cărtărescu, mai exact„Orbitor”, „De ce iubim femeile?” şi „Travesti”. Precizămcă Mircea Cărtărescu, pentru întreaga sa operă, a încheiatun contract de exclusivitate cu Editura Humanitas, astfelîncît o parte din banii primiţi de la ICR intră automat şi încontul lui Gabriel Liiceanu pentru dreptul de copyright!Numai în 2009, ICR a plătit 1.235.170.100 lei pentrutraducerea romanului „Orbitor” în limba franceză subtilul „L’Aile tatouée”, (Orbitor. Aripa dreaptă), EdituraDenoël, Paris, 2009, traducere în limba franceză deLaure Hinckel. Deşi aceasta este singura traducere dinCărtărescu apărută în 2009, observăm în tabelul alăturatcă în acest an se plătiseră două facturi: una de 49.078,69RON şi alta de 74.438,32! Explicaţiile acestei ciudăţeniitrebuie să fie oferite de către cei care au gestionatpînă acum banii ICR-ului. La aceste sume se adaugă,după cum se vede în tabelul 3, suma de 5.205,88 RON,reprezentînd cheltuieli de deplasare, necesare, probabil,pentru lansarea cărţii în Franţa. Dar, iată lista completăa plăţilor făcute de către ICR pentru Mircea Cărtărescu:TRADUCERI DIN MIRCEA CĂRTĂRESCU2009 ORBITOR 49.078,69ORBITOR 74.438,32TOTAL 2009 123.517,012010 ORBITOR 48.204,76DE CE IUBIM FEMEILE 19.516,34TOTAL 2010 67.721,10www.oglindaliterara.roSCRIITORI ÎN AGORA2011 ORBITOR 58.260,29TRAVESTI 15.149,78ORBITOR 17.366,00TOTAL 2011 90.776,072012 ORBITOR 54.230,99TOTAL 2012 54.230,99TOTAL TRADUCERI 336.245,17DREPTURI DE AUTOR PENTRU MIRCEA CĂRTĂRESCU2010 2.276,002011 24.552,002012 14.917,946.303,00TOTAL DREPTURI DE AUTOR 48.048,94DEPLASĂRI PENTRU MIRCEA CĂRTĂRESCU2009 5.205,882010 2.484,062011 14.324,482012 2.380,22TOTAL DEPLASĂRI 24.394,64TOTAL CHELTUIELI PENTRUMIRCEA CĂRTĂRESCU408.688,75Este incredibilă uşurinţa cu care Patapievici, încîrdăşie cu Gabriel Liiceanu (titularul copyright-ului), aurisipit cu Cărtărescu peste 4 miliarde de lei de la buget,adică echivalentul a 1000 de pensii amărîte, exact înperioada în care Guvernul Boc tăia chiar aceste pensiimici, impozitîndu-le pe motiv că nu mai sînt bani labuget!!!Cărţi cu paşaport turistic!Reamintim că aceste peste 4 miliarde de lei aufost cheltuite pentru Mircea Cărtărescu doar între2009-2012, autorul fiind clientul banilor publici şi înanii anteriori, însă cifrele respective nu ne-au parvenitîncă. Iată şi lista traducerilor apărute în perioada lacare facem referire: - L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripadreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009 (traducere în limbafranceză de Laure Hinckel); Cegador (Orbitor. Aripastângă), Editura Funambulista, Madrid, 2010 (traducereîn limba spaniolă de Manuel Lobo Serra); El Ruletista(Ruletistul), Editura Impedimenta, Madrid, 2010(traducere în limba spaniolă de Marian Ochoa de Eribe);Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Bokvennen,Oslo, 2010 (traducere în limba norvegiană de SteinarLone); De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), EdituraDe Bezige Bij, Amsterdam, 2010 (traducere în limbaneerlandeză de Jan Willem Bos); Der Körper, (Orbitor.Corpul), Editura Zsolnay Verlag, Viena, 2011 (traducereîn limba germană de Gerhardt Csejka); Lulu (Travesti),Editura Impedimenta, Madrid, 2011 (traducere în limbaspaniolă de Marian Ochoa de Eribe; Blinding, (Orbitor),Editura Archipelago Books, New York, 2013 (traducere înlimba engleză; Γιατί αγαπάμε τις γυναίκες (De ce iubimfemeile), Editura Allotropo, Atena, 2011 (traducereîn limba greacă de Panos Apalidis; Corpul (vol. II altrilogiei Orbitor), 2012, Editura vieneză Paul Zsolnay;Jurnal. 1994-2003, 2012, Editura Albert Bonniers dinStockholm; De ce iubim femeile, 2012, la Plymouth,Marea Britanie; Aripa dreaptă (vol.III din Orbitor),2012, Editura Bokvennen, Oslo, Norvegia; Travesti,2012, Editura Impedimenta, Madrid. Ca să avem tabloulcomplet al tratamentului preferenţial de care beneficiazăMircea Cărtărescu, iată ce acţiuni de promovare anunţăeditura Humanitas numai pentru lansarea a două cărţi,„Corpul” în Austria şi „Jurnal” în Suedia:„În perioada 24 oct.- 3 nov. în Austria, Elveţia şiGermania cu lecturi publice în Berlin, Leipzig, Frankfurt,Salzburg, Viena, München, Basel şi Zürich... Turneul depromovare din Suedia va cuprinde întâlniri cu publiculla Stockholm, Göteborg şi Malmö, evenimentul principalfiind o discuţie publică la Litteraturhuset din Stockholm”.Și exemplele ar putea continua.9071


INTERVIUVasile Tărâţanudin BucovinaEmanoil Toma«Ceea ce se afirmă în presa ucraineană nu esteadevărat, noi nu suntem veniţi aici de aiurea,noi nu suntem colonişti bucovineni,ci suntem popor român prin naştere»Dimineaţă de vară. Casa lui Nichita Stănescu îşiaştepta o parte din oaspeţii veniţi la cea de-a 17-a ediţiea „Zilelor Nichita”.L-am abordat pe poetul sosit tocmai din Bucovinade Nord, Vasile Tărâţanu, imediat după ce terminaseminterviul cu Adam Puslojic. Atmosfera din sufrageriapoetului Nichita respira încă personalitatea acestuia,vulcanismul său. Spre deosebire de acela, VasileTărâţanu pare scund, mai puţin volubil. Dar sentimentelesale de român sadea aveau să-şi dea proba de anduranţăchiar de la primul răspuns al interviului. Reporterul stăpe scaunul rotund cu şurub, în faţa pianului lui NichitaStănescu din casa memorială, Vasile Tărâţanu pe unscaun cu spetează, vechi de ani.Vasile Tărâţanu, român, prin vicisitudineistorică ai fost nevoit să trăieşti într-o ţară carenu-i nici Basarabia, nici România, ci Ucraina.În momentul de faţă, locuiesc într-un colţ de ţarăştefaniană, în oraşul Cernăuţi – care era capitala dulceiBucovine eminesciene – actuala regiune Cernăuţi dincare fac parte trei zone distincte: nordul Bucovinei,nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa.Care este originea dvs.?Am o origine nesănătoasă, s-ar putea spune, dacămi s-ar face o anchetă ca în perioada comunismului,deoarece străbunii mei au fost oameni înstăriţi, iar moşulmeu, fratele mai mare al mamei, Visarion Puiu, a stat 13ani la Gherla - fiind preot - pentru că scrisese o teză dedoctorat în teologie intitulată „Creştinismul şi învăţăturamarxist-leninistă”, care a demontat această învăţăturăbazată de anticreştinism, pe antihrist. Şi dacă maigândim că bunicul avea mai multe hectare de pământ, căşi uncheşul a stat la Gherla pentru anticomunism 13 ani,că eu, în întreaga mea activitate, nu fac altceva decât sădemonstrez că am rămas ceea ce am fost prin naştere,adică român, aş avea o origine nesănătoasă. Părinţii meiau fost ţărani. Nu au prea fost mult la şcoală, deoarece,dacă mama a dat dovadă de excepţionale calităţi laşcoală în acei 4 ani de şcoală românească, terminându-inumai cu coroniţă de laur, bunicul nu a dat-o la şcoală,deoarece bunicul avea convingerea că fetele trebuiesă aibă şcoala vieţii, adică să ştie a mătura, a coase, acoace pâine, a spăla, a face copii şi a-şi îngriji familia. Pebăieţi îi trimitea la învăţătură, Uncheşii mei Visarion şiToader au fost trimişi la studii aici, în ţară, pentru că în1945, când m-am născut eu, era marcată acea frontierăpeste ţară şi despărţise frate de soră, şi pe mine deuncheşii mei, care au rămas aici în ţară, unul prin părţileIaşului, altul la Bucureşti. Nu mai sunt în viaţă acum,dar am despre ei amintiri foarte frumoase. Mai ales de laVisarion, care a stat la Gherla şi care mi-a transmis, cao dreaptă şi frumoasă moştenire, Dicţionarul explicatival limbii române, cel în patru volume, cu care mamas-a rupt cărându-le într-un sac, când a venit aici pentruprima dată după vreo 40 de ani; când între noi fuseseacel gulag de sârmă stalinist, din sârmă ghimpată, caredespărţea părinţii de copii, nepoţii de moşi şi mătuşe. Şieu am văzut foarte târziu patria mea istorică şi foartetârziu m-am întâlnit cu rudele mele de aici, rude desânge, dar şi cu prietenii pe care i-am aflat cu o întârzierede aproape jumătate de veac.Aţi dus o viaţă grea. Cum aţi reuşit totuşi sărăzbateţi prin ea? Care a fost îndrumătorul dvs. înale limbii române?O carte nescrisă a fost maică-mea. Are acum 82 deani, mă rog bunului Dumnezeu să-i prelungească viaţa.De la ea am aflat şi învăţat pe de rost primele poezii9072 www.oglindaliterara.rode G. Coşbuc, poet pe care ea l-a îndrăgit şi îmi recita„Moartea lui Fulger”, „O scrisoare de la Muselin-Selo”,„Trei, Doamne şi toţi trei”, „El-Zorab” şi altele, pe care leamînvăţat pe de rost de la ea. Coşbuc este primul poetromân cu care am făcut cunoştinţă prin gura mamei meleşi prin sufletul şi dragostea ei. Apoi, la şcoala din Sinăuţi– sat care a avut o soartă deosebit de vitregă – fiindîmpărţit de-a lungul istoriei de mai multe ori: o dată întreregat şi Austria în 1775 dinspre nord spre sud, o parte dinsat trecând în aşa-zisă Bucovină în Imperiul Habsburgic şicealaltă parte de sat – în care m-am născut eu, mult maitârziu, peste secole, parte care a rămas în regat. Şi acumsatul care e, de rău, de bine, întreg, deşi o parte a lui seaflă în patria noastră istorică România – Sinăuţi, la vamă– dacă întrebi „Unde pleci”, îţi răspunde „Mă duc până înBucovina”. Când întrebi pe cel care se consideră în parteasatului bucovinean, răspunde „Mă duc în regat”, Acelaşisat împărţit între două state. Vorbesc de împărţirea din1775, când satul meu a fost împărţit în două.Iar în 1940 a fost cea de-a doua împărţire, dar de-acurmezişul, ca urmare a Pactului Molotov-Ribentropp,când o parte a intrat în imperiul sovietic şi care cuprindeBucovina şi ţinutul Herţei şi Basarabia de Nord, Vorba estecă în soarta acestui sat, poţi vedea soarta fiecărei familii.Rudele noastre s-au văzut întâia oară după 30-40 şichiar 50 de ani de la înstrăinare, În urma acestei ocupaţiis-a încercat forţat schimbarea mentalităţii oamenilor.Acesta a fost şi scopul noii puteri şi a noii orânduiri. Nise spunea, nouă, locuitorilor, care ştiam de unde venim,cine suntem „că dincolo de frontiera aceasta locuiescduşmanii voştri, ocupanţii voştri, cei care au ocupatUcraina sovietică, care şi-au bătut joc de poporul sovietic,au exploatat lumea”, şi câte alte inepţii. Şi tot de acolo,la începutul anului 1941, la 1 aprilie, a fost acel masacrude la Fântâna Albă, unde mii de români au fost împuşcaţinumai pentru faptul că, văzând ce înseamnă binefacerilecomuniste, şi-au luat bocceluţa, copiii în braţe, preoţii cupraporii în frunte şi au pornit să se refugieze în patriamamă, în România, în adâncul ţării. La frontieră au fostîntâmpinaţi de NKVD şi au tras în plinul lor. Au muritfemeile cu copii în braţe, preoţii, toţi. Acolo, la FântânaAlbă a fost un masacru şi apoi cei care n-au fost împuşcaţi,şi rudele lor, pe parcursul anului 1941 şi în noaptea de12 spre 13 iunie, cu 2 săptămâni înaintea războiului, aufost îmbarcaţi în vagoane de vite – aproape 13.000 defamilii de români numai din Nordul Bucovinei şi ţinutulHerţei – şi duşi în neagra Siberie de unde foarte puţinis-au întors. A fost un genocid împotriva poporului nostrudeclanşat de noua orânduire pentru a schimba caracteruletnic al regiunii. În locul celor deportaţi au fost aduşi alţietnici, amestecătură, pentru a demonstra că acest ţinutnu este românesc, ca să nu mai aibă vreodată Româniapretenţii asupra lui. O distrugere în masă, masacre,deportări sau chemări forţate la muncă în Kazahstan, pemagistrala Baikal-Amur ori la desţelenirea pământurilor,în brigăzile comsomoliste, unde era tineretul nostru luatşi apoi îşi întocmeau familii, rămânând pe acolo. Acesteţinuturi astfel depopulate au fost umplute cu alte etnii.Aşa că, având această soartă, oamenii noştri nu prea semai gândeau la cultură, la literatură. Se gândeau cumsă supravieţuiască. Să-şi păstreze fiinţa naţională măcarîn familie. Apoi s-a schimbat şcoala. S-a trecut la scrisulchirilic, a fost scos veşmântul firesc al limbii noastre. Noiam revenit la veşmântul latin abia prin 1990. Şi asta, dupădezgheţul gorbaciovist. De aceea, de-abia pe la sfârşitulanilor şasezeci au început să apară primele încercăripoetice în regiunea Cernăuţi, după ce acolo debutaseLucian Blaga cu „Poemele lumii”, după ce acolo scriseseprimele sale poezii Mihai Eminescu, după ce la Cernăuţise publicase „Mioriţa” lui Alecsandri şi celelalte lucruri.De-abia peste ani am început să descoperim creatoriinoştri bucovineni.Care au fost spiritele româneşti care v-auinfluenţat în ale scrisului?Primul meu învăţător în ale creaţiei a fost directorulşcolii mele, renumitul poet bucovinean Vasile Levinski,trecut la cele veşnice. A fost directorul şcolii noastredin Cernăuţii de jos, nefiind născut la noi, ci în satulCarapciuc, pe Siret. Cât a fost director la noi i-a apărutprima carte de poezie. El fusese un spărgător de gheaţăîn slova românească acolo, în nordul Bucovinei, dupăîngheţul care a început în 1940. După el, altui profesorde limba şi literatura română, Dumitru Hrînciuc, mort şiel, vai, destul de tânăr, la numai 31 de ani, i-a apărutî


post-mortem prima şi ultima sa carte sub îngrijirea meaşi a poetului Ion Gheorghiţă. Datorită acestor doi, în satulSinăuţii de Jos s-a mai născut, după mine, un alt talentextraordinar, Ilie Tudor Zegrea, autor a şase cărţi depoezie. Noi doi suntem membri al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, din Ucraina şi Republica Moldova.Tot din satul meu, cu mulţi ani înainte de ’40, s-anăscut cunoscutul poet epigramist George Voievidca, unautor cu zeci de volume, unul dintre cei mai cunoscuţipoeţi din nordul Bucovinei. Ei au fost primii mei învăţătoriliterari, apoi, peste ani, cât am fost la facultate, amfăcut cunoştinţă cu alţi colegi cu care am format acoloun cenaclu. Din el făceau parte, în afară de Zegrea şi demine, poetul aflat acum la Chişinău, Arcadie Suceveanu,Ştefan Hoştiuc, poet şi critic literar, care se află acum laBucureşti, pentru că trebuie să-i apară o carte de criticăliterară, după ce i-a apărut o carte de poezie. Şi mai esteSimion Gociu, redactor şef la ziarul „Concurs” din Cernăuţişi încă unul din marii cărturari pe care îi avem acolo, învârstă de 65 de ani, unul din cei mai buni traducători dinliteraturile rusă şi ucraineană în limba română. Mai avempe Dumitru Covaciuc, un folclorist care a scos mai multeculegeri de folclor din nordul Bucovinei, un prozator,Grigore Gligan, regretatul Grigore Bostan, membru deonoare al Academiei Române, a murit nu de mult.Dumneavoastră cum aţi debutat, domnuleTărâţanu?Eu am debutat cam de multişor,pe la începutul anilor ’70, când îl aveamîncă director pe Vasile Levinski. Eram înclasa a VIII-a şi înainte de a veni la liceulnr. 10 din Cernăuţi, când am publicat îngazete raionale, apoi în ziarul regional„Zările Bucovinei”, şi apoi să mă publicela Chişinău în ziarul „Tineretul Moldovei”,în „Cultura Moldovei”, în „Literatura şiarta”. Târziu de tot am început să publicîn ţară. În „Literatorul” am avut un ciclufrumos, un ciclu frumos împreună cualţi poeţi din nordul Bucovinei. Primacarte mi-a apărut în 1981 şi se numea„Harpele ploii”.Nu era o carte proletcultistă?Nu eraţi tributar realismuluisocialist?Tributar proletcultismului, nu! Dar,să mă ierte Dumnezeu, la noi nu puteasă apară atunci o carte, dacă nu aveao locomotivă în faţă: măcar două-treipoezii care erau o cerinţă pe care ţi-oînainta redactorul cărţii sau edituracare tipărea o carte. Astfel, am şi eu peconştiinţa mea vreo trei copii handicapaţi – nu pot să spuncă nu-s ai mei – am o poezie „Lenin”, am alta „Partidul”şi încă una. Acest gen de poezie trebuia să existe laînceputul cărţii, altfel nu ţi-o publica deloc, deşi în carteerau poeziile din care se subînţelegea altă patrie: cea astrămoşilor mei. Repet, în faţă trebuia să ai locomotivaasta. Astfel de poezii le au pe conştiinţă aproape toţipoeţii şi cei de la noi şi cei din Basarabia. Rar cine areuşit să lipsească din acest malaxor, dar ei s-au născutmai târziu şi au debutat mai târziu. Dar dacă debutai înperioada anilor ’60 – ’70 până la perestroică, erai nevoitsă scrii ori o poezie despre 9 mai, ziua biruinţei, ori unadedicată Constituţiei, ori lui Lenin, ori dedicată mareluipopor rus. Era o cerinţă obligatorie pe care o impuneauorganele noastre de conducere a scriitorilor sau a oricăreipublicaţii, fie ea social-politică sau literară. Noi, neavândîn Bucovina o revistă sau un ziar literar, trimiteam poeziilela publicaţiile social politice. Redactorul şef îţi trimiteao scrisoare prin care îţi solicita să-i trimiţi o paginăconsacrată unor evenimente precum cele expuse deja.Acestor trei copii handicapaţi eu le-am dat naştere, portaceastă ruşine, dar, mă rog, prin tot ce am făcut şi pânăatunci şi de atunci încoace, cred că mi-am spălat aceastăruşine şi apoi, la drept vorbind, nici nu prea ştiam, pentrucă nouă, începând de la grădiniţă, ni se repeta până laobstinaţie, că Lenin e marele deschizător de drumuri,prietenul şi părintele tuturor. Noi am fost educaţi în acestspirit. Noi, de la naştere sugeam această ţâţă leninistă.De-abia mai târziu, în perioada 1990, am aflat cine afost adevăratul Lenin, pentru că părinţii noştri evitausă vorbească despre deportări, se temeau, le era fricăpentru proprii copii şi nu doreau să se implice în vreun felwww.oglindaliterara.roINTERVIUîn decopertarea tragediilor princare am trecut, ca nu cumva ei, copiii, să vorbească ceva,şi astfel să le taie craca de sub picioare, să le închidăcariera.Aţi dus o viaţă nefastă...Părinţii se fereau să vorbească. De abia din ’90 auînceput să vorbească despre tragedia pe care au suportat-oei. Din cauza aceasta, unii dintre noi, chiar credeau sincerîn acele idei ale comunismului, în egalitatea oamenilor,în dreptul la cultură, la învăţătură. Cum spunea chiarprofesorul nostru Vasile Levinski, care a scris poemul„Primăvara planetei pământ”. Şi nu-l puteam acuza. Vărog să mă iertaţi, dar şi aici, în România, a fost imagineamarelui conducător în care au fost implicaţi chiar poeţiremarcabili.Pupincurismul era în floare la noi…Nu numaidecât poeţii făceau acest pupăncurism. Erade multe ori, era un fel de carapace după care te ascundeaipentru a putea spune ceea ce aveai tu de spus. Ca să poţiavea deschidere, intrare la cititor, făceai această concesie,ca, apoi, să poţi combate neregulile, ceea ce voiai de faptsă spui. Era şi asta o tactică. A fost şi alta: aceea princare poeţii s-au închis în sine şi au început să-şi sondezepropriul eu, să nu mai vorbească despre cetate. E destulde complicat. Nu-i putem acuza pe creatori că-ntr-oanumită perioadă a vieţii lor au fost forţaţi la concesiişi inconsecvenţe. E destul de complicatăviaţa fiecărui scriitor şi lucrurile princare trece el pentru a supravieţui. Nu-iputem acuza dacă nu ştii prin ce atrecut el. Unui tânăr care n-a trecut prinnecazurile noastre, care n-a fost băgatîn malaxorul acela, îi este uşor să acuze,să te pună la stâlpul infamiei. Dar presaaceea te apăsa prea tare, te strivea.Dacă ai fi bănuit că starea istoricărespectivă va dispărea, că va dispăreaURSS şi PC care domina, atunci, puteaispune: „Scriu şi las totul în sertar. Peste10-15 ani, poemele mele, opera meava fi înţeleasă”. Dar când la orizont nicimăcar nu se întrezărea schimbarea,când în faţă era zidul, creatorii trebuiausă inducă în eroare cerberii ideologicişi să le sustragă atenţia. Aşa a făcut şiNichita cu metafizica lui.Sunteţi adeptul revizuirii sau aautorevizuirii în literatură?În literatură, fiecare vine curevizuirea lui. Se împarte pe generaţii.Se împarte literatura în diverse curente,fiecare din cei ce vin din urmă, caută să nege generaţiilecare au fost până la ei. E un proces firesc, desigur, aceastăluptă dintre părinţi şi copii, această contradicţie. Eu credînsă că revizuirile se fac de la sine: tot ce e nepoetic,netalentat, dispare de la sine, aşa cum se dărâmă o casăcare nu are fundaţie. Şi, uneori, când apele sunt mari,dacă fundaţia nu e bună, adânc înfiptă în pământul ţării,viiturile murdare o pot disloca. Asta este în literatură. Oadevărată poezie răzbate prin timp.Chiar dacă sunt denigratori…Denigratori au fost şi în timpul vieţii lui Eminescu.Dar timpul a spălat şi strălucirea lui este mai vie. Auapărut şi mai târziu. N-au putut distruge strălucirea.Au apărut denigratori ai lui Nichita. Au venit, s-au duscu coada între picioare şi Nichita a rămas şi rămâne.Gunoiul sau noroiul pe care îl aruncă cineva asupra unuiom de talent, pe o mare valoare, va fi spălat de însuşitimpul. Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să trecemnepăsători pe lângă astfel de acte, când sunt atacatevalorile noastre naţionale. Acelor manuale alternativecare sapă la temelia esenţei noastre naţionale, trebuiesă le dăm riposta, pentru că eu cred că în Europa nuintrăm cu clănţăii, ci cu valorile noastre naţionale. Netrage în Europa, ca naţiune, Eminescu şi Nichita. Ne tragacolo Blaga şi Bacovia. Ne trage acolo Sorescu. Ei sunt demult în Europa. Ei s-au integrat de decenii în Europa. Noi,ăştilalţi, urmează să ne integrăm, dacă economia ţării eviguroasă. Pentru că şi acolo n-o să putem concura, săzicem cu Anglia sau Franţa ori Germania. N-o să putemface concurenţă în domeniile higt-tech, dar, vă rog să măiertaţi, în ce priveşte cultura, însă, ne putem cu uşurinţăaşeza alături de ei, prin marii creatori.9073


LA ANIVERSARĂLA ZECE ANIBINECUVÂNTAŢI DEDOMNULÎntr-o pagină de Jurnal, Liviu Rebreanu ne spune că,parafrazez, cincizeci de ani îţi sunt daţi de la Dumnezeu.Fiecare an care urmează este o binecuvântare. Iată căDaniel Corbu îşi adaugă zece binecuvântări, acum, pe7 aprilie al anului de graţie 2013, şi, cu bucurie îi urămsă-i dea Domnul multe alte binecuvântări, spre bineleliteraturii române.Descins din tărâmurile nemţene, care i-au marcatprofund structura antropologică a imaginarului, cum arzice Gilbert Durand, Daniel Corbu este un optzecist atipicîn ansamblul postmodernismului românesc, diferit, înorice caz, de confraţii sudici întrupaţi, arhetipal, de unMircea Cărtărescu sau de un Florin Iaru, căci în imaginarulsău a lucrat zona moldavă a spaţiului mioritic. Altminteri,această pecete inconfundabilă a scriitorilor moldovenieste observabilă la cei mai mulţi colegi de generaţieai lui Daniel Cornu, de la Adrian Alui Gheorghe şi IonTudor Iovian la Cassian Maria Spiridon şi Lucian Vasiliu.Şi să nu uităm că postmoderniştii moldoveni l-au avutîn coasta formării lor pe „şaptezecistul” Cezar Ivănescu,ostil categorial textualismului parodic şi plagiatuluinumit eufemistic intertextualitate, fenomen pe careautorul Baaadului îl „demasca” chiar de la debutul luiMircea Cărtărescu. La debutul din 1984 cu Intrarea înscenă, Daniel Corbu îi avea ca maeştri, între alţii, pe EzraPound şi pe Cezar Ivănescu, unul dintre primele poemefiindu-i dedicat acestuia din urmă (Pentru atâta moarte),pe atunci, ca precaută distanţare, poetul recunoscând:încă NU SUNT PREGĂTIT PENTRU ATÎTAMOARTE!Colegul său mai în vârstă era însăpregătit sub zodia eminesciană a Odei(în metru antic). Daniel Corbu a merspe altă cale, interferându-şi paşii cuai generaţiei sale, ţinând chiar să-şiexprime solidaritatea la nivel conceptual,scriind mai multe variante ale unei cărţidespre postmodernism (Postmodernismulpe înţelesul tuturor, 2004, Rostireapostmodernă. Generaţia poetică ’80 înliteratura română, 2007, teză de doctorat,Postmodernism şi postmodernitate înRomânia de azi, 2008), începutul fiind chiarteza de licenţă sub titlul Generaţia poetică’80 în literatura română (1983), adică opremieră absolută pe când optzeciştii abiadebutau.COŞBUCIANĂVin copii cu pluguşoru’Şi acasă-i doar bunicu’Mama-i dusă-n sat cu DoruDar, pe tata-l cheamă Nicu.80 DE ZILE CU JULES VERNENe-am schimbat cu aniiCe-au trecut ca vântul;Astăzi doar ţăraniiOcolesc pământul.NERVI DE PRIMĂVARĂCeaţă, oasele se-nmoaie,Prin băltoace zburdă mieii,Astenie, zloată, ploaie,Mult noroi, ziua femeii !ROMANULCa o mostră de cinismClar, pervers şi agresivE, de fapt, un aforismScris de-un mare guraliv.POETULÎntr-o vreme când, nemernic,Fierb nevoile sincronE un rege preaputernicCe ne scrie...de pe tron.BIBLIOTECAEste-un loc pe care desÎl bat harnic cu piciorulŞi v-asigur că nu iesPână nu citesc... contorul.9074 www.oglindaliterara.roExistă însă o insolităcuriozitate în acest demersteoretizant al lui DanielCorbu, demers întrecut poatedoar de al lui Ion BogdanLefter, care este, în esenţă,chiar un postmodernist. Iarcel care mă determină săfac o asemenea nuanţareeste însuşi Daniel Corbu,care a ţinut să precizeze,în 2002, într-un interviuacordat lui Liviu Apetroaieşi apărut în revista Hyperionde la Botoşani: „Aparţinpostmodernismului atâtatimp cît el nu înseamnălipsă de profunzime.”Numai că postmodernismulse mândreşte tocmai cueliminarea din poetică adimensiunii profundului. Auafirmat-o, la noi, între alţii,EPIGRAME...LITERAREMihai FrunzăTheodor Codreanuatât Horia-Roman Patapievici, cât şi Mircea Cărtărescu.Primul o făcea într-o demonstraţie asupra „inactualităţii”lui Eminescu, tocmai din pricina predominanţei categorieiprofundului la poetul nostru, sechelă „germană” într-ovreme când lumea postmodernă se orientează sprelumea anglo-americană a divertismentului.Conchid, aşadar, că teoreticianul postmodernismului,Daniel Corbu, este, în realitatea gândirii şi liricii sale, un„trădător” luminat al postmodernismului, care „trădare”i-a permis să dialogheze cu toate generaţiile literare.Postmodernismul său se dovedeşte, mai degrabă,un modernism fundamental, sau cum zice el însuşi, o„neoavangardă”, precum s-a vrut mişcarea de la revistaFeed-back. Sau, cum zic eu, un autentic, transmodern.Numai aşa ne explicăm de ce o dimensiune esenţială apoeziei lui Daniel Corbu rămâne sacrul, dincolo de revoltaamar-mistuitoare, atent surdinizatăstilistic, din plasma verbului său. Numaiaşa îmi explic de ce el n-a urmat moda„demitizărilor” şi demolărilor valorilornaţionale, dimpotrivă, patronează, alăturide Filomena Corbu, festivaluri de poezieprecum cele închinate lui Grigore Vieru şiCezar Ivăneascu, ca să nu mai vorbim căo bună parte din viaţă şi-a petrecut-o înpreajma lui Ion Creangă, la Bojdeuca dinŢicăuȦcesta este, în câteva fraze, DanielCorbu, la cei şaizeci de ani ai săi. Cine ar ficrezut că şi postmoderniştii vor ajunge laasemenea vârstă, când ei s-au mândrit cutinereţea, ca nici o altă generaţie de dupăAl Doilea Război Mondial!?La muţi ani, Daniel Corbu!PĂSUL LUI NECULCECriticii nu s-au lăsatCăci invidia e vecheŞi atunci l-au acuzatCă a scris după URECHE.SCRIITOR RATATInspiraţia-i lipseşte,Scrie prost şi prea vulgarŞi aceasta dovedeşteCum că Pegasu-i măgar.DESTIN LITERARTragedii ar vrea să scrie,Stilu-i serios şi tristDar, cu-aşa ortografieVa ajunge...umorist.


Chemarea nerostituluiI(De profundis)1.Te port în sufletTe port în sufletu-miflămândca pe-o icoanănepereche,‘naintea căreia mă-nchincu dor hrănit de-o boală veche.Mă perpelesc în vis şi treazcu-nchipuiri ne-ndurătoare,ce-atât de-aproape mi te-aducca pe o dulce-nfiorare,şi ca-ntr-o transă te implorsă fii cum arătai cândva –sirena marelui danez,iubind până la jertfa sa...Sunt robul vrerii tale crudecât voi trăi pe-acest pământ –mă poţi salva, dar tu preferisă mă împingi înspre mormânt.2.Cu inimă sau fără ea?O, Tată,la ce doar inima mi-ai dat,când nu mi-a fost menitsă o hrănescdupă reţetele iubirii,deşi-n lucrarea Ta măreaţăe însăşi temelia firii?!Decât c-o inimă-ntristatăde neputinţa împliniriiprin jocul ne-ntrerupt al pasiunii,mai bine fără ea,căci fericiţi în nesimţiresunt cei cu inima pietroi,cu toţii bine-nveşmântaţişi înlăuntru seci şi goi.3.Lumi paraleleGEORGEPETROVAIAtâtea tone de luminăaruncă Soarele încinspe creştetul de nou-născut al Terrei,că pomii-s grei de rodul alb(menit dulceaţa să-şi sporeascăîn fagurii umpluţi de-albine),iar fluturii înoat-aleneprin aeru-ndesit cu-aromeşi, fericiţi ca nişte zeiîn nepăsarea lor senină,ei lasă omenirea să-şi găseascăun sens şi-o satisfacţie haínă.POEZIEMarina-RalucaBaciuPrivind ciorileVreau să văd cumpleacă ciorile sprenou alb.Stau turceşte peiarbă şi aştept.Mă picură frigul şi mis-au înverzit hainele.Aştept.Aşa se întâmplă cu ceice nu şi-au eliberat ciorilepe hârtie.Cât să mai durezepână când eleîşi vor crea o inteligenţă imaginarăşi vor evada?Le aşteaptă pleoapele,cu ieşireaspre albul lacrimei.Îmbrăţişând coajaPoate că de o mie de ani,copacul acesta aşteaptăo îmbrăţişare.O fi poftit.…sub umbra lui s-au risipit atâtea altele.Oferă-i o clipăcu două mâini,să îi cuprindă dorinţa,întinsă spre flori.AdormindInstalez povestea după pleoapeleînchise,în dilatate pupileîmbrăcate cu dâre de somnifer.Visează o ţintuire în ultima bancă,şubredă sub coşmaruri.De data asta e un vis frumos.Întunericul îl alungă un Soare preapurcu ochi îmbibaţi în raze.Simt radiaţiile trecute de limitemângâindu-mi părul.Sunt o cometăeşuând spre rai.Ca în orice vis, se instalează noaptea.Un astru venind cu lista cea neagră înmână,m-a trântitîn aşternuturile mele.alungând soarele, pe o stradă nemarcată,de unde razele lui nu mai pot ajunge lamine.ramonamereutaO LUME NEBUNĂO..lume aprinsǎ..,o.. lume nebunǎ..Te-mbeti cu furie, te-nneci în furtunǎ,Te pierzi printre lacrimi şi uiţi sǎ zâmbeşti,Pe firul clepsidrei ai uitat sa trǎieşti.Iţi blestemi azi iubirea ce ieri o cântai,Şi mai vezi doar Iadul , nu colţul de Rai,Nu mai vezi stele, doar cerul închis,Nu mai vezi cascada , ci doar un abis.De ce mai ceri ”mâine” dacǎ “astǎzi” îlpierzi?De ce ceri o şansǎ, dacǎ nu vrei sa ierţi ,Şi-ţi plângi doar apusul ,uitând rǎsǎritulCe-ncepe un “mâine” si nu e sfârşitul?TOAMNAŞi toamna asta parcǎ copacii au înnebunit,Iar frunzele se luptǎ turbate-n zborul lor,Vântul cântǎ o arie ajunsǎ la sfârşit,Şi-o ceaţǎ grea susţine un trist şi desdecor.Iar norii sunt prea joşi şi poate prea închişi,Şi apasǎ ce-a din urmǎ, razǎ ce a rǎmas,Sub bruma groasǎ se-nneacǎ, doi mugurice-s deschişi,Şi se ascund de frigul ce parcǎ a prinsglas.Prin ramuri ce se-nfruntǎ acum, goale şireci,Stǎ zgribulit şi speriat un porumbelstingher,Şi-nfruntǎ singur vântul, rǎzboiul toamneiseci,Ce rǎscoleşte acum prin orice-ascunsungher.PESIMISMTriste feţe-n jurul nostru, triste voci, tristepriviri,Numai mǎşti gri, cernuite şi lipsite desclipiri,Sunt doar paşi reci şi grǎbiţi, şi doar chipuriîncruntate,Nişte umbre, nişte forme, ce din umeri-saplecate.Doar arar se mai aude câte-un râsetcristalin,Ce se-nalţǎ cǎtre soare dintr-o voce decopil,Printr-un val de priviri seci, şi lipsite deculoare,Care-şi cautǎ-nainte numai niştecoridoare.Şi-n aceastǎ vânzolealǎ,fǎrǎ noimǎ, farǎrost,Nimeni nu mai vede-un mâine, se hrǎnescdin ce a fost,Se grǎbesc spre nicǎieri, printre gândurifǎrǎ glas,Merg cu frunţile plecate, cu nesiguranţǎ-npas.www.oglindaliterara.ro9075


ESEUPLEDOARIE PENTRU PLICTISEALĂGabriela FodorGRUP ŞCOLARDĂRMĂNESTI,BACĂUNe e teamă, fugim de ea, o evităm cât putem...În zilele noastre, plictiseala e pusă la zid. Totuşi, mulţipsihologi, filozofi şi mai ales romancieri sunt de părerecă, dacă ştim să ne folosim de ea, inactivitatea poate fiextrem de fecundă.Anchetă asupra unui subiect deloc plictisitorDe cele mai multe ori, plictiseala nu-şi aruncăbuzduganul înainte de a te vizita precum are bunulsimţ s-o facă zmeul din poveste. Ea te pocneşte fără astriga „cade!”. Se strecoară brusc atunci când starea tasufletească îi este propice – în momente de solitudine, înclipele de „vacanţă” ale corpului şi ale minţii. Vremea şiunele locuri îi favorizează apariţia în viaţa lui Thalassa,mult discutatul personaj al lui Alexandru Macedonski, dinromanul cu acelaşi nume. Corpul îi e paralizat, mintease goleşte, timpul se opreşte, nimic de făcut, nimic laorizont pe Insula Lewki, asta până într-o zi. Dar cine nus-a plictisit niciodată în viaţă?Cu toţii avem momente de vid, doar că pentru uniie mai greu decât pentru alţii să şi le asume. Până la urmă, fiecare are dreptulla plictiseală, la acea tristeţe difuză, la sentimentul de vid. Experienţa poatefi de-a dreptul înspăimântătoare pentru cei care se tem să experimentezesau sa retrăiască diverse amintiri. Şi atunci Thalassa va face totul ca să sesustragă. Când a gustat pliciseala, a fost ca atunci când s-a aflat la margineaunei prăpăstii, dorea să meargă mai departe, dar îi era teamă de ce se întindeala picioarele sale. Ce a găsit acolo, pe Lewki? Pe sine însuşi...Sub forma sa exacerbată, plictiseala tinde spre disperare. Astfel, îninima lui Thalassa se naşte sentimentul că nimic nu mai contează, că nu maireprezintă nimic. Şi atunci rămâne fără repere şi fără puterea de a mai lupta,până când apare în viaţa sa, Caliope. Adusă de apele mării, femeia necunoscutăschimbă macazul destinului acestui proaspăt devenit bărbat.Mă întreb dacă nu cumva, cu miesmele ei de melancolie, de suferinţă,de pierdere a dorinţei de a face şi de a fi, plictiseala nu se înrudeşte, oare, cudepresia. Nu, răspund filozofii. Depresia este ură de sine, e un cuvânt care acuză,rezultatul unui raţionament negativ cu rădăcini în adâncul fiinţei...depresiaeste mai curând o chestiune aflată deasupra noastră, care ne depăşeşte, pecând plictiseala e o afacere personală. Plictiseala ne chestionează, depresia neurăşte. Şi atunci, de ce Thalassa îşi va ucide perechea? După o iubire pătimaşă,rapidă, mistuitoare, plictiseala şi depresia îi va consuma pe amândoi.Fie că e de scurtă durată sau ne pătrunde până în oase, plictiseala areaceastă caracteristică de a ne obliga să ne percepem existenţa, de a ne punefaţă în faţă cu noi înşine. Momentele de plictiseală sunt acelea în care se pun celmai adesea întrebări existenţiale, de genul: ce vreau de la viaţa mea, destinulmeu e gata trasat sau eu sunt cel care mi-l fac, ce se întâmplă după ce mor?Dar Thalassa cu siguranţă nu şi-a pus aceste întrebări, de aceea pentru elplictiseala nu e o problemă fizică, ci una metafizică. Personajul lui AlexandruMacedonski se dezvăluie astfel în faţa ochilor cititorilor ca fiind tipul bărbatuluiromantic, pasional, uitat de lume şi de timp, dar nu de plictiseală.Dacă până acum câteva zeci de ani, plictiseala era semn de apartenenţăla o elită (vezi romanele surorilor Bronte), astăzi, a avea o agendă plină ochi teface să te simţi important. Sunt ocupat, deci exist. Pentru personajele lui CamilPetrescu a fi fericit înseamnă a fi realizat, recunoscut, dorit din toate punctelede vedere. Şi de ce nu, invidiat! Atât pentru Ladima, cât şi Gheorghidiu,reuşita socială şi împlinirea de sine se măsoară în gradul de ocupare al fiecăreisecunde din zi. Schopenhauer spunea că există două atitudini în viaţă, dorinţaşi plictiseala, şi că trecem mereu, alternativ de la o stare la alta. Or, în zileleomului modern, nu se mai pune problema să laşi vreun pătrăţel liber, nici înagendă, nici în minte. Nu-i frumos, nu-i bine să te plictiseşti. Cine se plictiseştee un loser! Aşa să fi fost şi cu Ladima? Dar el nu a stat, nu a putrezit, cumsă se plictisească...Pentru Emilia, Maria, Ela, bărbatul nu trebuie să aibă timpsă se plictisească, asta înseamnă că nu produce... Ştefan Gheorghidiu riscăsă se piardă şi clachează, se prăbuşească în propriile angoase, simptom alunei umpleri abuzive şi maladive a timpului, noaptea întrebărilor fără răspuns,războiul.Există multe feluri de plictiseală. Bineînţeles, gândul mă duce automat laacele personaje din literatura universală aflate în veşnică luptă cu ele, burgheziidin romanele lui Francoise Sagan, I.S. Turgheniev sau plictiseala provincialăa doamnei Bovary. Nu pot să nu mă gândesc şi la plictiseala mult mai puţinromânească a puştilor din „spatele blocurilor gri”, personajele lui MirceaCărtărescu din proza scurtă Mendebilul. Şi-mi mai vin în minte cei care preferăsă se plictisească decât să se confrunte cu existenţa şi problemele lor. Chiardacă sunt conştienţi de ele, personajele lui Mircea Nedelciu din Aventuri într-ocurte interioară şi Tratament fabulatoriu, se comportă ca şi când n-ar exista.Dar, într-o bună zi, am putea hotărî să punem piciorul pe frână şi să oprimpentru câteva clipe cursa nebunească în care ne-am obişnuit să trăim. Aşaface şi Grobei, binecunoscutul personaj al lui Nicolae Breban din romanul său,Bunavestire. De ce-ar face-o?Păi pentru a se gândi la el, deexemplu. Plictiseala lui poate fibenefică, uneori, atunci când ştiesă se folosească de ea, aceastaoferindu-i acel moment de respiromult aşteptat din finalul cărţii, încare să arunce o privire înspre elînsuşi. Grobei „îndrăzneşte” să seplictisească, autorul acordându-iastfel şansa unei întâlniri intime cusine. N-are altceva de făcut decâtsă profite de albumul familieilogodnicei sale, Lelia, ce îi permitescufundarea în profunzimile euluisău, astfel dispărând din viaţafemeii. În faţa unui spectacolinsipid, în faţa unor persoane alcăror discurs obosesc, plictisealacare pune stăpânire pe Grobeie un semnal că e timpul să îşiexerseze libertatea de a acţionaşi a reacţiona, să se ridice şi săpărăsească oraşul. Să închidăuşa după el, rupând legăturile cuLelia ce n-au funcţionat niciodată.Era doar o chestiune de timp.Şi mult controversatulpersonaj al lui George Bălăiţădin romanul Lumea în două zile,Antipa, poate astfel să afle câteceva, să-şi descopere dorinţele,visele, personalitatea duală şisă conştientizeze aparenţeleînşelătoare, perspectivele false alecelor „două zile”. Atât Antipa, câtşi Grobei vor descoperi simbolic,în sfârşit, libertatea, libertatea dea se lupta pentru visele lor, de a selua la întrebări. Experimentareavidului creator pe care i-l oferăplictiseala, poate fi pentru Antipaexact acea ocazie de a afla ce vreaîn viaţă şi de la viaţă, cu luciditate,în Albala şi dezbrăcat de spoialanormelor sociale şi de presiunileexterioare în Dealu-Ocna. PentruAntipa, arta de a se ascundedin când în când în Dealu-Ocnaa devenit o adevărată artă de atrăi, un mod de a medita asupraceleilalte vieţi şi de a lua distanţăfaţă de existenţa cotidiană.Navetistul şi funcţionarul Antipaîşi extrage astfel vitalitatea, forţade a merge mai departe alăturide Felicia. Această experienţăîi permite bărbatului să treacăde la eul frustrat la eul esenţial,fundamental, pentru a ajungela sine. În Domestica, a nu facenimic, a sta pe fotoliul său,Baroni, înseamnă, în fapt, opurificare, oferindu-şi o curăde repaos alături de căţeluşaEromanga. Face din plictiseală unaliat, transformând-o într-un actasumat.Plictiseala le îndreptă pe acestepersonaje spre esenţă, îi obligă săgândească, să viseze şi, mai ales,poate fi un semnal că e timpul săse mişte, pentru Thalassa, cătremoartea eliberatoare, pentruGheorghidiu, către separare deiubire, pentru Grobei, către onouă „ordine”. Aşadar, plictiseala,fie a personajelor preferate dinliteratura lumii, fie chiar a noastră,ne ajută să scoatem la luminăadevărata fiinţă care doarme înfiecare dintre noi.9076 www.oglindaliterara.ro


DANIEL CORBU ´60Daniel Corbu - „Întreideal şi realizabil”În această sintagmă se încadreazărelaţia poetului cu divinitatea cât şisperanţele sale de împlinire umană caresă-i justifice existenţa. Problema estetranşată prin afirmaţia: „Dumnezeu emort – spune Nietzsche/ E doar obosit– spun eu – şi câteodată amnezic”(Daniel Corbu - Motto la Evangheliadupă Corbu şi alte poeme)Din punct de vedere gnoseologic,cercetarea absolutului se desfăşoarăpe verticală. Cerul nu e chiar vid,Demiurgul este un deus otiosus careLucian Gruia s-a retras din lumea căreia i-a datnaştere. Concepţia poate fi asemănatăcu aceea blagiană, întrucât MareleAnonim a participat la facerii lumii numai în prima etapă,aceea a generării diferenţialelor divine care, în a doua etapă,s-au asociat după afinităţi elective pentru materializarealumii concrete cenzurate, Demiurgul nemaintervenind înlume. Din acest motiv, Daniel Corbu preia sintagma blagianăa Dumnezeului – Marele Orb, întrucât acesta a creat olume imperfectă/cenzurată şi nu o mai conduce: „Iar bunulDumnezeu/ Din ce în ce mai orb/ Pătase cu ivoriu/ Cămaşamea de corb.” (Blestemul Refugii postmoderne)Imperfecţiunea creaţiei este în rezonanţă cu teoriilelui Spinotza şi ale lui Emil Cioran, ultimul considerând călumea a fost creată de Dumnezeul cel rău din moment cea introdus diabolicul în lume: „... LUMEA/E O INCONSECVENŢĂ A LUI DUMNEZEUspune/ domnul Spinoza/ (...)// Spune inimătransformată în hârtie de ziar/ pot fi cărţilemai tari decât moartea?” (Spre marile tomuriPlimbarea prin flăcări)Pentru că am fost creaţi fiinţe muritoare,apocalipsa umană este zilnică: „Aşa începeapocalipsa de fiecare zi/ (…)/ La început afost marele Cuvânt/ care s-a fărâmiţat în miişi mii/ de cuvinte pipernicite şi purtătoare depagubă./ (…)/ Dacă sunt cel ce nu sunt. ”(Evanghelia după Corbu Evanghelia dupăCorbu şi alte poeme)Afirmaţia deconstructivistă ne trimitela registrul postmodernist manifestat totuşi,dincolo de ironiea spectaculară, în registrulgarv, al întrebărilor fără răspuns: “Doamne/am vizitat site-ul cu tine pe Internet/ facereaLumii şi facerea Edenului a şasea zi/ ceinteresant primul om şi prima lui umbră/sodomele şi gomorele/ jertfirea mielului sfânt/ …/ dar niciun răspuns la vechile-ntrebări/ e-atâta noapte în noi şi-atâtalumină în paraclise!/ (…)/ Nu simţi cum nimicul ăsta din noise-agită/ şi gâfâie până la orgasm/ (…) / nici un prooroc săfacă ceva cu/ groapa asta din mine./ (…)/ Oare a face lumeanu e mai puţin decât a o înţelege?” (Hamlet, zadarniculHamlet Evanghelia după Corbu şi alte poeme)Începe să se întrevadă pustiul din spatele existenţei:„Doamne, atâta deşert în clepsidra/ pe care mi-ai dat-o/ sămă lecui de timp!” (Purtătorul de tăcere Evanghelia dupăCorbu şi alte poeme)Pierderea speranţei se intersectează la un punct cuateismul, după care drumurile devin divergente: „Cei carecăutau urmele lui Dumnezeu prin deşert/ se-ncălzesc şi azi lamicul foc al înfrângerii.” (Micul foc al înfrângerii Documentelehaosului)Poetul caută dovezi palpabile ale existenţei Demiurgului,aşa cum, altădată, Arghezi voia să-l „pipăie” pe Dumnezeuşi să urle: „Este!”: „Ca un eretic umblu prin măruntaielerugăciunii. Îi cercetez ungherele. Dincolo, nici un mister.Ferestrele de lumină. Peretele cu desene obscene. Puah! /.../ Ce straniu şi îngust şi derizoriu e totul! Şi ce lung drumulspre Fericitul Nicoieri!” (Zeii greci)(The joy of grief) Carteaumbrelor)9078 www.oglindaliterara.roStructural, Daniel Corbu vrea să creadă cu tot sufletul,aşa ca în Creioanele maestrului născut la Cărbuneşti:„Doamne, de vei veni mă vei găsi/ ridicat din ungherelecărnii direct în rugăciune/ direct în pronaosul flăcăruit despreranţă.” (Transcendenţă goală Evanghelia după Corbuşi alte poeme).Dar Dumnezeu s-a îndepărat atât de mult de lume încâtşi îngerii care ar fi trebuit să mijlocească între om şi Creator,s-au debarasat de rolul lor: „Atât de mult lumea s-a schimbatmamă/ chiar şi îngerii primesc scrisori de dragoste/ la postrestant.” (Diorama- I. Duhul florilor Intrarea în scenă)Au devenit chiar mici copii: „schimb pemperşii la îngeri!”(Diluviu -Refugii postmoderne)Ca la materialişti, credinţa pare, la un moment dat, unopiu al popoarelor: „O, dar Dumnezeu câştigă tot timpul/folosind zaruri albe cu puncte albe!” (Zaruri albe cu punctealbe Evanghelia după Corbu şi alte poeme)„Îmi fac de lucru în jurul absenţei/ lipăi în preajmaunei fericiri iluzorii/ tot mai mult cred că Moartea/ e singurainstituţie care mai impune respect.” (Transcendenţa goală)Scenariul sacrificiului Fiului pare scenariul perfect pentruconvertirea credincioşilor: „Tu-mi spui că după Golgota/orice tragedie e imperfectă/ că mai uşor dezintegrezi unatom/ decât o prejudecată...” (Eonul marelui desant Carteaumbrelor)Dumnezeu pare cinic în această viziune la fel decinică (Balada luminătorilor Evanghelia după Corbu şialte poeme), iar problema credinţei devine o problemăgnoseologică: „În cele din urmă/ fiecare merită doar ceea ceînţelege./ (...)/ şi de ce de-atâta timp tratatul meu desprebarbarie/ şi sacralitate/ stagnează de fiecare dată la greci?”(Păzitorul de capre Cartea umbrelor)Căutarea absolutului reprezintă şi căutarea de sine,precum în versul eminesian: „pe mine, mie, redă-mă!”:“- Răscumpără-mă, frate Iuda/ şi pe câţi arginţi vei vrea/pe mine la nesfârşit vinde-mă!” (Fratele Iuda – o viziuneEvanghelia după Corbu şi alte poeme)Printr-o frumoasă metaforă, Daniel Corbu îşi închipuiecă Dumnezeu care s-a plimbat prin Copou afost poetul nostru naţional: „Oamenii loculuil-au numit Eminescu.” (Baladă (Pe cândDumnezeu se plimba prin Copou) Viaţa defiecare zi la Iaşi pe vremea lui DanielCorbu povestită de el însuşi)Luciditatea aventurii cunoaşriiabsolutului, la Daniel Corbu este cioraniană:„Începutul e neantul şi neantul e sfârşitul”(Moarte rozalbă, râs vineţiu Carteaumbrelor)În viziunea sa, lumea aceasta nu poatefi corectată şi ar trebui recreată:„Doamne, artrebui să ştergi lumea asta/ s-o pulverizeziîn Neantul atoatestăpânitor/ pentru că nuprea ţi-a ieşit./ (...)/ în schimonosita durerede-a fi/ ne-ai dat gândire limitată şi oarbă/(...)/ Doamne, dacă Absolutul există/ de cemereu ni-l ascunzi şi de ce/ cu atâta cinismzideşti instituţia tainei?” (Doamne, ar trebuisă ştergi lumea asta Viaţa de fiecare zila Iaşi pe vremea lui Daniel Corbu povEvanghelia după Corbu şi alte poeme (2006).Ce poate face poetul? Să creeze lumea sa iluzorie încare să se retragă şi în care pot fi atraşi şi cititorii. În poemulScrisoare deschisă necititorilor mei, Daniel Corbu le comunicăcelor care nu l-au citit ce au pierdut, concluzia rămâne însăcinică: „cu altă deşertăciune voi răspunde Deşertăciunii.”În acest sens, Geo Vasile afirmă următoarele: „Singurasalvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea deaconştientiza ameninţarea fără-de-mântuirii, primejdia caredă năvală asupra omului, ameninţându-i esenţa în raportulsău cu fiinţa însăşi.(...) În această vârstă a lumii scufundatăîn beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut şi îndurat pânăla capăt. Unul dintre aceştia este Daniel Corbu, căci a fi poetîn timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmelezeilor dispăruţi: (...) De aceea în această lungă noapte a lumiise cuvine ca poetul să rostească sacrul. Să rostească în poezieesenţa poeziei. Să ofere muritorilor care există în măsura încare există limba, cântul dăinuitor deasupra tărâmului lorsărăcit. Poetul este detectivul şi senzorul numinosului, alurmelor sacrului.” (Geo Vasile – În absenţa zeului („Românialiterară”, nr. 19, 15 mai 2009))(Din volumul în curs de apariţe Daniel Corbu – „Haosulcondamnat la visare”)


Volumul de versuri „ILUZII în ambalaje decarne”. Editura Fides, Iaşi, 2011, 72 de pagini, cu oprefaţă de Ionuţ Caragea, reprezintă debutul editorialal poetului Gabriel Petru Băeţan, care este hotărâtsă convingă, să emoţioneze şi să-şi adjudece o liniemelodică proprie în… „corul” liric de pe scena poezieiromâneşti contemporane, deşi mai degrabă pare că arignora alinierea la un sistem poetic anume şi-şi arogă,impulsiv, agresiv, un punct de vedere manifest.Are la îndemână argumentele inocenţei, alecrezului în adevăruri fundamentale dar şi o atitudinefermă, îndrăzneaţă, uşor arogantă, care-l scuteşte descuze şi de explicaţii, chiar şi-n planul creaţiei poetice,pe care-o consideră, dacă nu un model viabil, oricum unpunct de vedere demn de luat în considerare, deşi unulimprevizibil ca atitudine faţă de mesajul liric, oricare arfi acesta!Gabriel Petru Băeţan crede doar în idealurile sale,în poveştile sale de iubire, în neliniştile de tot felul şide toate nuanţele ori capriciile unei existenţe tulburatădeseori de spaime pasagere.De altfel, aşa a atras atenţia încă de la debutulpublicistic cu versuri în revista „Oglinda Literară” şi,mai apoi, cu poezii, recenzii şi interviuri şi în alteprestigioase publicaţii de cultură şi literatură: „GlasulAradului”, „Argeş”, „Zeit”, „Armonii Culturale”, „Poezia”,din ţară, ca şi de peste hotare: „Curentul Internaţional”sau „Conexiuni”, din Statele Unite. Rapid a venit şirecunoaşterea în planul creaţiei literare a poetuluiGabriel Petru Băeţan în „Antologia Poeziei RomâneştiContemporane” – Meridiane Lirice, 2012.„Iluziile” poetice ale poetului Gabriel Petru Băeţansunt, mai întâi de toate, reacţii zgomotoase de-o anumegravitate şi de-o remarcabilă vervă artistică la toateîncercările, provocările şi debusolările sufleteşti din jurulsău, pe care încearcă să le stăpânească printr-o anumeinsolenţă juvenilă, un fel de arţag de copil răsfăţatdar şi printr-o eleganţă rece, gravă uneori, dispoziţiesufletească meditativ-elegiacă. „Ambalajele” poetuluiGabriel Petru Băeţan par, alteori, doar… „armuri” întrusalvarea… pieptului bombat al orgoliului adolescentin,deoarece nici nu intuieşte, nu realizează cât de sincer, denaiv şi de vulnerabil se expune sufleteşte tocmai printr-oexagerată grijă faţă de Eu-l său liric şi faţă de toate carei se întâmplă în zona sensibilă a fiinţei sale răvăşită deatâtea nelinişti, incertitudini şi întrebări fără răspunsuri…Cartea „ILUZII în ambalaje de carne” adună 51 depoeme cu o lirică modernă, vers alb, vers liber, cu libertăţitotale, de la titlul de pe copertă sau titlurile poeziilor,până la forma, structura sau întinderea acestora.Volumul se deschide cu un titlu-şoc, „ADN-ul cuvintelor”,pentru un mesaj erotic, ca o uvertură muzicală din P.I.Ceaikovski, pentru ca să nu existe nici un dubiu asuprasugestiei sentimentale şi cu un prim semnal orgolios încăde pe copertă, cu fotografia protagoniştilor îndrăgostiţi,Alexandra Duma Ifigenia şi Gabriel Petru Băeţan, dupăo idee a lui Bogdan Iorgovan: „în care să ne descoperimprin iubire / să ne iluminăm prin atingeri / … / şi să neîntrepătrundem trupurile / până când atomii noştri vorconstitui / materia primă pentru vise” (Op. Cit., pag. 8),cu speranţa într-o iubire veşnică, perpetuată genetic, pecare: „să o clonăm din adn-ul cuvintelor” (Ibidem, pag.9).Adică, o lirică erotică programatică, în tonalităţidodecafonice, ca un Impromptü sentimental,incontrolabil, pe note discordante, gata să se transformeîn impas sufletesc: „de când ai plecat a plouat încontinuu/ cu pierderi de memorie / iubirea ta mi-a rămas ca unfrig / în măduva oaselor? („Ultimul peron”, pag. 10),ca o patologie poetică, în care: „nici perna nu-mi maiprimeşte capul / mă răsucesc în propriul pat / ca întruncocon fără ieşire” („Oameni între degete”, pag. 11),chiar dacă există… „gânduri care rănesc”, „şi tăcericare vindecă” (Ibidem), după o motivaţie aleatorie, înegală măsură pentru restabilirea unui echilibru precar şiriscant. Deşi este foarte tânăr, poetul are surprinzătorde moderne ieşiri din impasuri sufleteşti, nu întotdeaunasentimental-erotice, ci mai mult pe o coordonată afectivexistenţială,din care lipsesc certitudinile dătătoare de„Iluzii în ambalaje de carne”www.oglindaliterara.rosperanţe, de echilibru: „nu am nevoiede cuvinte / pentru vindecare” („Pelimba lor vorbesc despre sfârşit”,pag. 14), şi-şi ponderează nelinişteaacceptând destinul implacabil sauvoia Divinităţii: „în ziua în care nuai mai venit / a început să plouă /de parcă ai convenit cu zeii / să îmiîntoarceţi spatele…” (Idem, pag. 15).Dominantă rămâne o anumefragilitate sufletească: „sînt zile încare mă simt / atât de singur / încâtdin milă / moartea mă ţine de mână”(„Al patrulea deget fără mână”, pag.18), cu pusee de pesimism cronic şisenzaţii reci de învins: „ce-aş puteaRECENZIEDumitruAnghelconstrui / când în visele mele / se năruiesc / atâteacastele de nisip?” (Ibidem).Dar îşi revine repede, pentru că iubirea nu maieste doar platonică, ci are nuanţările virile ale bărbatuluiîmplinit: „mirosul de cuvinte / evocă zilele acelea în careaşternuturile / se răsfăţau cu goliciunea ta” („Cearceafulare propriile amintiri”, pag. 19), iar povestea de dragoste,între idilă romantică şi apogeul erotic, se consumă peacordurile unui „Capriciu” de Paganini: „ne iubim înnoaptea fără glas / făptura ta încovoiată în braţele mele/ este o vioară acordată / de îngeri” („Vioară acordată deîngeri”, pag. 21).Poetul Gabriel Petru Băeţan păstrează, inconştientsau deliberat, o puritate angelică a sentimentului deiubire, ferindu-se să nu-l terfelească printr-o băţoşeniede adolescent, care-şi ascunde sensibilitatea în spateleobscenităţilor impotente, atât de des întâlnite în „corul”licenţios al aşa-numitei poezii de avangardă eroticoscandaloasă.„ILUZII în ambalaje de carne”, poemul care a datşi titlul cărţii de debut a poetului Gabriel Petru Băeţan,se dovedeşte a fi tocmai compromisul ideatic al tematiciiîntregului volum, pentru că: „pe drumul spre Golgota/ întotdeauna primul pas / e o femeie” (Op. Cit., pag.22), chiar şi atunci când: „preludiul morţii / se desfată înfiecare sărut / ca un cancer / al destinului” (Ibidem), darcel mai important rămâne omagiul acesteia: „în momentede singurătate / şi de suferinţă nebună / femeia e ceamai bună farmacie de vise” (Ibidem), ca să demonstrezecă, în toate, a fost, întotdeauna, Eva, mamă şi iubită,ispita cu „mărul” tentaţiei în mână.Nu doar femeia şi iubirea tulbură cugetul şi toatăfiinţa poetului tânăr, ci îl încearcă şi nelinişti cu gândurirăvăşite de spaime existenţiale: „drum în derivă / … /întunericul mă înconjoară / ca pe o insulă pustie” („Cândmurim de fapt?”, pag. 34), dar găseşte resursele vitale,ca să se agaţe de… „paiul” salvator: „mă ancorez desperanţă / ca epava de o palmă de nisip” (Idem), şi săafle supapa de echilibru în Divinitate: „sângele din mineîşi găseşte liman / în Dumnezeu” (Idem).Gabriel Petru Băeţan rămâne, până la urmă, peun palier optimist şi chiar se ia în serios, când crede cuhabotnică convingere că poeţii, cu sufletul lor răvăşit sauîncercat de speranţe, venite din tentaţii ori alternativede tot felul, pot schimba lumea, o pot face mai bună,mai frumoasă, mai demnă într-o alchimie, la careau visat dintotdeauna Oamenii: „suntem derivaţi dinsubstanţa emoţiei / cu reacţii comune de contopire înacelaşi epicentru / sfidăm orice formulă chimică / şifiecare element din tabelul lui Mendeleev” („Chimiepură”, pag. 37), iar miracolul vine tot din iubire: „intrămîn metamorfoză cu fiecare sărut / într-un magnetismperpetuu” (Ibidem).Poetul Gabriel Petru Băeţan este la debutul săueditorial şi nu are încă un portofoliu confortabil înpalmaresul său liric, dar promite prin volumul de versuriîn pregătire, „Rugăciunea nefericiţilor”, că-şi va consolidaopţiunea poetică păstrând aura de originalitate şi dedecenţă artistică, cu care a venit în lumea bună a poezieiprin prima sa carte de literatură, „ILUZII în ambalaje decarne”.Notă (Oglinda Literară): Gabriel Petru Băeţan adebutat publicistic cu poezie în revista „Oglinda Literară”.9079


REMEMBERISTORICUL SOCIETĂŢILOR SCRIITORILOR ROMÂNI1899-1949Ion Munteanu„Societatea Scriitorilor Români este o societate pur culturala, din care fac partescriitori din toate tarile locuite de români. În activitatea lor, membrii ei s-au gândit saînchege pretutindeni, oriunde sunt români, o legatura între ei si carturarii neamului. Deaceea au pornit printre fratii lor sa le dea înca o data îndemn pentru pastrarea limbii si acartii noastre românesti, caci cartea este lumina ce va risipi întunericul din juru-ne, iarlimba româna este maica noastra; daca am pierde-o am ramâne orfani si ne-ar calca înpicioare neamurile straine.” (MIHAIL SADOVEANU - Cuvânt rostit la una din sezatorileliterare din 1909)I. INITIATORIIPrimele semne referitoare la încercarile scriitorilorromâni de a se organiza într-o societate le gasim în ziarelebucurestene din anul 1907. Câteva glasuri sfioase se faceauauzite atunci, cerând înfratirea si unirea tuturor scriitorilor,care la vremea aceea se pare ca erau învrajbiti din motivemultiple - toate izvorâte din starea precara materiala a celormai multi si, mai cu seama, a tinerilor. Avântându-se pecararile spinoase ale unei profesiuni, „care se stie cât e detrista pâna acum”, dupa cum spunea Vlahuta cu câtiva animai înainte, tinerii scriitori simteau nevoia imperioasa a unuisprijin temeinic - si asa ceva nu se întrevedea decât întrosocietate legal constituita, recunoscuta ca atare de toatalumea, respectata si apreciata. Revista „Viata literara si artistica”semnala, în vara anului 1907: „Zvonul care a iesitcu privire la dorinta scriitorilor de a se apropia unii de altii,formând o societate literara” - si-si punea întrebarea ce arputea face o astfel de societate spre binele scriitorilor nostri;pentru ca raspunsul sa-l ia tot din zvonul iesit: „Sa vegheze,mai întâi, ca nimeni sa nu mai stirbeasca din drepturile autorilorintelectuali”. Un apel aparea mai târziu în „Viitorul”, subsemnatura lui Virgil Caraivan: „Scriitorii sa se uneasca totiîntr-un manunchi; sa piara discordia dintre ei si prapastiace-i desparte prin ura si intrigi; toti sa formeze un fel de societateîn care sa aiba putinta de a se întâlni, a se cunoaste,a se sfatui [...]”. Îl citam pe Virgil Caraivan atât pentru notade initiativa pe care o da, cât si pentru faptul ca el va fi unuldintre cei ce vor face primii pasi pentru înfiintarea SocietatiiScriitorilor Români.Pasii acestia hotarâtori au fost dirijati de doi scriitorimerituosi, carora trebuie sa le fim recunoscatori: CincinatPavelescu si Emil Gârleanu. Acesti doi initiatori îsi leaga numelede o actiune care va constitui, în mod cert, temeliaedificiului ridicat, curând dupa ei, de alti cutezatori. Întâlniriledintre scriitori aveau loc în vremea aceea, conform traditiei,în cafenele si berarii. Initiatorii formarii Societatii ScriitorilorRomâni s-au întrunit tot într-un astfel de local - la beraria„Wilhelm” aflata pe strada Edgar Quinet, din Bucuresti.Primele consfatuiri le-au tinut în luna martie 1908. Ne-ospune Virgil Caraivan care a luat parte la ele si ne-o maispune si Ilarie Chendi, facând marea greseala de a ironizainitiativa celor doi bravi, în loc s-o încurajeze, asa cum secuvenea. Dar Cincinat Pavelescu si Emil Gârleanu nu se lasadescurajati de aceste ironii si continua pregatirile, astfel ca la28 aprilie 1908, în aceeasi berarie, devenita un fel de sediu,încheie documentele - istorice pentru viata noastra literara -de înfiintare a Societatii Scriitorilor Români - nume ales dupalungi discutii în care fusesera propuse altele, la fel de bune,dar mai putin cuprinzatoare: S.S.R. - Tineri; S.S.R. - MihaiEminescu; Asociatia Scriitorilor Tineri; Societatea oamenilorde litere si altele. Procesul-verbal de constituire nu s-a pastratîn original, dar doi dintre membrii fondatori l-au publicatulterior: Emil Gârleanu, în „Proza” si Virgil Caraivan, într-obrosura. Primul mentioneaza ca reproduce procesul-verbaldupa originalul pe care-l detine; celalalt, dupa o ciorna scrisade el si pastrata în arhiva sa personala. Textul acestui documenteste urmatorul:„Proces-verbalSubsemnatii, adunându-ne astazi, 28 aprilie 1908,pentru a întemeia Societatea Scriitorilor Români, am votatalaturatele statute si am ales urmatorul comitet: I. Adam,D. Anghel, I.A. Bassarabescu, I.Al. Bratescu-Voinesti,V. Caraivan, I. Ciocârlan, L. Daus, N. Dunareanu, Al.G.Florescu, Em. Gârleanu, A. Gorovei, G. Murnu, C. Pavelescu,G. Ranetti, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, A. Stavri, G.Sylvan; din care au fost proclamati: presedinte - Cincinat9080 www.oglindaliterara.roPavelescu; vicepresedinti: G. Ranetti si D. Anghel; cenzori:C. Sandu-Aldea si M. Sadoveanu; chestori: I. Adam si G.Murnu; secretari: Em. Gârleanu si L. Daus; bibliotecar, St.O.Iosif; casier: V. Caraivan. Drept care am semnat prezentulproces-verbal”.Pe document se afla numai opt semnaturi: CincinatPavelescu, Emil Gârleanu, Virgil Caraivan, Ludovic Daus, C.Sandu-Aldea, Dimitrie Anghel, St.O. Iosif si Ion Adam. Seîntelege, deci, ca ceilalti, mentionati în procesul-verbal, si-audat (poate ca nu toti) adeziunile prin scrisori si telegrame.Statutele votate în ziua aceea au fost redactate, dupa câte separe, nu dupa cele ale Societatii literare „Petöffi”, cum a afirmatD. Teleor mai târziu, ci dupa cele ale scriitorilor francezi,„aduse de Cincinat la prima noastra sedinta tinuta în ziua de13 martie 1908, la cafeneaua „Wilhelm” - cum marturisesteCaraivan. Se pare, de asemenea, ca initiatorii au tinut sa seconstituie neaparat în ziua de 28 aprilie, ca un omagiu pentruSocietatea Scriitorilor Francezi - întemeiata la 28 aprilie1838. Nu exista deci îndoieli ca Societatea Scriitorilor România fost înfiintata, din initiativa lui Cincinat Pavelescu si a luiEmil Gârleanu, la 28 aprilie 1908; dovada cea mai certa fiindstampila aplicata pe procesul-verbal de constituire, carepoarta aceasta data. Marturii despre aceasta constituire suntsi înstiintarile aparute în zilele urmatoare, în ziarele bucurestene.„Universul”, bunaoara, scrie: „Luni seara, 28 apriliea.c., s-a întrunit un mare numar de literati, care au pus bazeleSocietatii Scriitorilor Români. Scopul acestei societatieste apararea drepturilor si intereselor materiale si moraleale scriitorilor. S-au votat statutele alcatuite în acest scop sis-a ales urmatorul comitet [...]. Toti scriitorii români care dorescsa intre în societate pot cere deslusiri de la presedintelesocietatii (la hotel Splendid), sau de la oricare alt membrudin comitet”.Este, de asemenea, cert ca Societatea n-a reusit sa realizezenici un punct din programul pe care si l-a propus.S-au mai tinut câteva sedinte - ultima parând sa fie cea dela 26 octombrie 1908, convocata de Gârleanu, „pentru a decideasupra unor chestiuni de organizare”. Mai toate convorbirileerau facute la „sediul” de la beraria „Wilhelm”, undepresedintele Cincinat Pavelescu primea chiar si corespondenta.Virgil Caraivan reproduce în brosura sa o telegramatrimisa de la Tulcea: „Domnului Cincinat Pavelescu, beraria„Wilhelm”, strada Edgar Quinet, Bucuresti: aderând deciziuniice veti lua, urez izbânda Societatii Scriitorilor Români. N.Dunareanu”. Aceasta era una dintre adeziunile primite dupaconstituire, din partea celor propusi a face parte din comitetulde conducere. Înca o dovada, deci, ca Societatea a fostînfiintata.Virgil Caraivan ne aminteste si de existenta unui bugetpropriu al Societatii. Este confirmarea, facuta de MihailSadoveanu, pentru primirea, „de la domnul Virgil Caraivan,fost casier al Societatii Scriitorilor Români, a sumei de 57,50lei, rest din încasarile ce le-a facut, precum si actele justificative”.Confirmarea aceasta vine sa-l contrazica pe Victor IonPopa, care afirma, când scrie despre înfiintarea Societatii, decatre Cincinat Pavelescu: „Nu s-a varsat nici o taxa, nici comitetulnu s-a mai întrunit de la constituire”. De altfel, VictorIon Popa nu vorbeste cu tonul cuvenit nici depre CincinatPavelescu: „Si-a luat - spune el - singur, presedintia si i-a facutvicepresedinti pe G. Ranetti si pe D. Anghel [...]”. Despreexistenta unui buget al Societatii - chiar insignifiant, cum afost - exista o atestare autografa a lui Cincinat Pavelescu- o scrisoare trimisa lui Caraivan, în care spune: „ScumpeCaraivan, ti-am trimis 80 lei. Prima suma încasata pentrusocietatea noastra. Am luat de la Florescu 100 si, ceva maimult, l-am convins sa ramâna în comitet. Dar am pledat.(continuare în nr. viitor)


Aventurile Isseiînîmpărăţia zânelorISSA ÎNVAŢĂ SĂ FIE POLITICOASĂ- Issa! Te rog vino în sufragerie, a venit cineva săte vadă!Vocea mamei era foarte serioasă. Issa era puţinîngrijorată, îi era teamă ca mama să nu fie supărată peea.- Da, mamă, cine mă caută?Nu mică îi fu mirarea Larisei când pe canapeaua dinsufragerie văzu o femeie extrem de frumoasă, îmbrăcatăîntr-o rochie aurie precum razele soarelui, lungă pânăîn pământ, pe care erau împletite mii de flori în bătaiavântului şi ciripitul păsărelelor. Zâna avea faţa albă şiobrajii roşii. Părul ei galben atingea pământul, iar voceasa îţi încânta auzul.- Cine eşti tu? Întrebă nepoliticoasă Issa.- Eu sunt Zâna Florilor. Scopul meu este să protejeztot ce este frumos. Mama ta este îngrijorată pentrucomportamentul tău, Şi observ că are dreptate. Eştio fetiţă foarte deşteaptă, dar puţin cam încăpăţânată.De ce nu vrei să foloseşti cuvintele magice „te rog” şi„mulţumesc”?Fetiţa se uita nedumerită. Nu înţelegea ce seîntâmplă.- Dar ce am făcut?- Să îţi dau un exemplu simplu: în loc de “mami, îmidai te rog apă?”, întotdeauna spui “mami, dă-mi apă!”,iar în loc de “Tati, îmi citeşti te rog o poveste?”, spui“Tati, citeşte-mi o poveste!”. Ba mai mult, când părinţiităi îţi fac pe plac, nu spui niciodată „mulţumesc!”.Issa nu înţelegea ce anume e greşit încomportamentul ei. Chiar dacă părinţii ei au încercat înfel şi chip să o înveţe să spună aceste cuvintele magice,dar atât de simple, precum “te rog” şi „mulţumesc”,fetiţa nu voia să le rostească.- Fetiţă frumoasă, spuse zâna pe un ton glumeţ,eşti cumva certată cu aceste cuvinte?- Cum să fiu certată cu nişte cuvinte?Issa se uita când la Zână, când la mama. Se simţearuşinată, şi totuşi nu înţelegea ce au acestea cu ea.- Astăzi, cât părinţii tăi sunt la serviciu, vei sta cumine. Te deranjează acest lucru?- Mama, chiar aşa supărată eşti pe mine?- Lasă, Issa, vorbim diseară, după cină, eu trebuiesă plec la serviciu!Issa îşi îmbrăţişă mama şi se retrase în camera ei şiîncepu să facă un desen despre familia ei. Zâna aşteptărăbdătoare până ce Issa îşi termină desenul şi îi explicăîn ce fel va decurge restul zilei:- Dacă nu vei cere în mod politicos ceea ce îţidoreşti, nu vei primi. Extrem de simplu. Iar dacă nu veimulţumi când primeşti ceea ce ceri, nu vei mai primi adoua oară.- Dar nu mi se pare corect!- De ce nu este corect, Issa? Atât de greu este săfii politicoasă? Este simplu. Până nu spui „te rog” nuprimeşti nimic.Issa nu era impresionată. Părinţii ei mai încercaserăşi altă dată această tactică, dar tot nu funcţionase. Ei ise părea normal comportamentul ce îl avea, nu înţelegeade ce trebuie să şi-l schimbe. Timpul trecu repede şi veniora somnului de prânz.- Vreau să mănânc! Îmi pui masa?Zâna se făcea că nu aude. Cum fetiţa era încontinuare încăpăţânată, se culcă flămândă. Şi începusă viseze… Se făcea că părinţii nu-i mai îndeplineaunicio dorinţă. Stând aşa, supărată, apărură lângă ea unCavaler şi o Prinţesă.- De ce eşti supărată, draga mea? întrebă Prinţesawww.oglindaliterara.roPROZĂgrijulie.- Mami şi tati nu îmi mai facdeloc pe plac. Dacă le cer să-midea ceva, nu-mi dau, dacă le cersă facă ceva pentru mine, nu fac.Sunt foarte supărată. Nu înţeleg...- Numai pentru atât? semiră Cavalerul. Tu ştii că noi,personajele de poveste, avemputeri magice şi că suntem şifoarte buni prieteni cu copiii?- Nu ştiam.- Ei bine, aşa este. Şi ca săţidovedim, te vom ajuta. Dartrebuie să faci ce-ţi spunem. Vrei? Patricia Lidia- Da, cum să nu! Numai săîmi împac părinţii!- Ascultă-mă bine. De câte ori vrei ca părinţii săfacă ceva pentru tine, tu nu trebuie decât să-mi rosteştinumele, spuse cavalerul. Eu te voi auzi oriunde aş fi şiatunci mă voi face mic, mic, mic de tot, voi zbura pelângă urechea lor şi le voi şopti să facă ce le ceri. Eivor crede că vorbele mele sunt gândurile lor si mă vorasculta. Simplu, nu? Iar când primeşti ceea ce îţi doreşti,să te gândeşti la mine. Iar eu voi zbura pe deasuprapărinţilor tăi şi voi presăra praf magic şi îi voi face să îţimai facă pe plac şi altă dată!- Doar atât?- Doar atât! Atunci rămâne stabilit! Să ne auzim cubine!În timp ce Cavalerul şi Prinţesa dădeau să plece,Issa îşi dădu seama că nu le ştie numele.- Dar nu mi-aţi spus cum vă cheamă!- Numele meu este „Te rog”, răspunse Cavalerul. IarPrinţesa este „Mulţumesc”.- Îmi pare bine de cunoştinţă, spuse Prinţesa. Amplecat! La revedere şi nu uita că te vom ajuta întotdeauna,trebuie doar să ne chemi alături de tine.Fetiţa se trezi din somn. Gândul îi era numai laprietenii ei din vis. Între timp venise şi mama ei de laserviciu. Se gândi să încerce ceea ce a visat. Merse înbucătărie, unde se aflau mama sa şi Zâna, şi spuse:- Mami, mi-e foame, îmi dai să mănânc?Mama nu avu nicio reacţie. Şi imediat după aceearosti numele Cavalerului: „Te rog”. Atunci se petrecu unlucru nemaipomenit. Mama stătu puţin, cu sprânceneleridicate şi foarte atentă. Fetiţa zâmbi. Ea ştia că prietenulsău, pe care nu-l vedea de mic ce se făcuse, îi spuneamamei să-i dea de mâncare. Şi, într-adevăr, mama îirăspunse:- Da, draga mea, acum.„A mers. Am un prieten minunat”, gândi ea. Şiimediat îşi aminti şi de cuvintele Prinţesei, şi o chemăalături de ea:- Mulţumesc!Mama zâmbi şi îi mângâie obrazul cu gingăşie.- Cu cel mai mare drag, fetiţa mea.Zâna o urmărea pe Issa din spatele uşii, fiindbucuroasă că a putut să îi îndrume aceste gânduriminunate în somn. Decisă să mai verifice cât de bunisunt prietenii ei ”Te rog” şi „Mulţumesc”, s-a dus la tatălei şi i-a spus: ”Tati, ajută-mă să mă îmbrac, vreau săies afară la prietenii mei să mă joc!” Şi imediat a rostitnumele prietenului ei din vis: ”Te Rog”! Tatăl ei, la felde bucuros precum mama, a ajutat-o fără să clipească.Încântată de reuşită, a chemat-o şi pe Prinţesă alături.Tatăl i-a zâmbit, a sărutat-o pe frunte şi i-a spus:- Oricând ai nevoie de ceva, îţi sunt alături! Doareşti fetiţa mea!Bucuroasă de vorbele frumoase ale părinţilor ei,a sunat-o pe Bunica şi i-a povestit despre Cavalerul TeRog şi Prinţesa Mulţumesc. Apoi le-a explicat tuturorprietenilor ei... Bineînţeles că toţi, care aveau câteodatăprobleme precum cele ale fetiţei, i-au chemat pe Prinţesăşi pe Cavaler în ajutor. Iar aceştia abia aşteptau să fie defolos. De fiecare dată se făceau mici, mici, mici de tot,zburau lângă părinţi, bunici, prieteni şi le şopteau să facăceea ce le cereau copiii. Iar Issa începu să foloseascăcuvintele magice „te rog” şi „mulţumesc”, fără să se maigândească la Cavaler şi Prinţesă şi astfel toată lumeaera fericită.9081


ESEUPr. Dr. DumitruIchim(Kitchener, Ontario,Canada)- Părinte, zise copilulîngenunchind în fața Muntelui,am venit să mă spovedesc.De multe ori am greșit Luminiiși nevrednic m-am făcutînfloritului ei. Greșit-am și lacer și la pământ și m-am rătăcitîn trupul acestui bătrân și nuștiu pe nimeni să mă dezlege.- Din care parte a timpuluivii, călătorule?- Vezi, Părinte, aici eproblema că ‹›parcă n-am fostniciodată/ călător prin anii mei,/de-am trăit un timp de tei/altumivine la socoată››. Timpulacela s-a risipit ca o mireasmăde sunet printre stâncile meleși tocmai în această risipiremă regăsesc, dar nu știucum să scap de cestălalt careîmi vine la socoată. M-amrenăscut pe Muntele Stăniloae, pe unde Dumnezeu mi-aizvodit rădăcinile. Sunt un fel de buruiană ciudată și nuîndrăznesc Părinte...- O, da? Îl cunoaștem. E unul dintre rubedeniilenoastre. Știai că are un nume de sfânt? De unde să știi?!Acesta e secretul nostru, al munților, dar pentru că aiavut norocul să te renaști din acel Munte putem sățidestăinuim și numele lui, așa cum ne chemăm noimunții între noi, pe numele mic pe care nu-l găsești însinaxarele brazilor. Ei, bine - numele lui adevărat este...Vârful Omului!***... și astfel spovedania mea a începutca un izvor cu hramul lacrimei, spovedaniaunui copil care a trăit timpul teiului. Ce s-arfi întâmplat cu mine dacă nu ași fi ajuns laMuntele Stăniloae? Acum la ceasul înalt deprăznuire mă întreb ce caut și eu printremărimurile care s-au strâns în soboare, toțiînveșmântați în patrafire cu fir de aur șidiamante, la acest acatist al Muntelui? Măapropii cu sfială de acest Vârf al Omului și voiîncepe cu noaptea chinuitoare a depărtărilordin mine în care mă pierdusem în care aînflorit, în întunericul zbuciumărilor mele, chemareaPărintelui: ‹›Veniți de luați Lumină!››M-am născut într-un sat de munte din niște oamenifoarte evlavioși (tata era dascălul bisericii), evlaviecu care îmi împodobiseră sufletul. De la vârsta cândspuneam că vreau să mă fac ‘’p’eut’’ idealul meu a fostsă devin slujitor al altarului. Primii ani ai seminarului aufost un adevărat urcuș taboric, Mănăstirea Neamțuluifiind un adevărat Ierusalim al duhului filocalic românesc.Apoi a urmat prăbușirea. Era în perioada intensivăde distrugere a neamului prin ateism și luptă directăîmpotriva Bisericii. Am căzut victimă. După o vacanță deCrăciun, în loc de colaci și cârnați mi-am umplut valizacu tot ce am găsit în biblioteca de acasă pentru a măvindeca singur, ‹›științific›› de ‹›boala misticismului››și a ‹›obscurantismului››. Erau pe atunci ‹›Bibliaateistului››, ‹›Călăuza ateistului›› și o puzderie depublicații ‹›științifice››.Am avut noroc de profesori foarte buni la SeminarulTeologic, printre care Prof.Pr. Mircea Păcurariu care lasfârșitul orei rezerva timp pentru întrebările mele.Săracii profesori, ce pacoste eram pe capul lor! Își luaucatalogul la sfârșitul orei, dar nu scăpau de mine. Ca unscai mă țineam după ei până la cancelarie și orișiunde îiîntâlneam! Deși eram premiant în fiecare an, sufleteșteMUNTELE CU NUME DE SFÂNTPrin neam omul nu-și pierde identitatea persoanei, ci dimpotrivă prinneam își găsește, afirmă străvezimile divine ale persoanei avînd ca modelSf. Treime, care este Iubire.(fragment)9082 www.oglindaliterara.roeram un dezastru. Pierdusem puritatea de copil aevlaviei. Datorită bunilor mei dascăli am depășit criza.Eram acum vaccinat împotriva ateismului și ‹›știam››,pe la sfârșitul seminarului, totul despre combaterea lui,totul despre existența lui Dumnezeu, candela era plinăde ulei, dar nu avea sămânța de foc aprinsă ca în vremeacopilăriei.A urmat Facultatea de Teologie din București.Profesori excelenți! Generația de aur a teologieiromânești. Note bune. Dar criza a rămas. Acum ‹›știam››teologic și mai mult despre Dumnezeu, dar punțile spreostrovul Lui erau rupte. Numai Fericitul Augustin ar fiputut exprima ‹›credința necredinței mele››. Am datexamen la doctorat unde Teologia Dogmatică era predatăde Părintele Stăniloae. Nu numai că am fost acceptat,dar a fost în planul lui Dumnezeu ca pregătirea studiilormele să aibă loc sub îndrumarea directă a Părintelui,ca ucenic al lui. Când spun ‹›părinte›› mă refer la cevamult mai mult decât celelalte apelative academice sauuniversitare. O spun în contextul munților care-l chemau,în intimitatea lor. pe numele lui mic de Vârful Omului.Mi-a fost părinte în sensul că mi-a dat viață - luminavieții,m-a renăscut, mi-a redat punțile și aripi de zburatcuvântul spre Cuvântul ioanin.Oare cum ași putea să mulțumesc luiDumnezeu, care n-a vrut moartea păcătosului, ci mi-ascos în calea devenirii mele, pe cel care m-a întors șim-a făcut viu? De numele Pr. Prof. Dr. Academiciansunt legate nenumărate studii de teologie inspirate dinmagnifica lui operă, teze de doctorat, nume de facultateteologică precum și diverse cărți și articole memorialisticprintre care ași aminti, nu întâmplător, cartea doamneiLidia Stăniloae ‘’Lumina faptei din luminacuvântului - Impreună cu tatăl meuDumitru Stăniloae’’. Ce aduc eu nou prinaceste rânduri este descrierea unei minunicare va putea fi folosită atunci când va avealoc canonizarea Sf.Mărturisitor Dumitru celNou.A vorbi despre Părintele se poatevorbi timp de rafturi întregi de bibliotecă,dar nu s-a scris îndeajuns despre sfințenialui. Minunea de care vorbesc a început dintoamna anului 1968. Cursurile le țineaîntr-o clădire dintre Facultatea de Teologieși bibliotecă. M-am trezit în fața unuisfânt. Un cărturar te poate impresiona prinmulțimea cunoștințelor și Stăniloae era maimult decât un cărturar, era înțeleptul. Nu atrăgea atențianici prin vestimentar, purta aceași rasă de călugăr, curatădar modestă, nici prin oratorie. Cei impresionați despectacole academice ar fi fost dezamăgiți după primelezece minute. Ii văd chipul ca o icoană. Se așeza laaceeași masă cu noi, deschidea aceeași servietă veche,scotea cursul dactilografiat (de ce o fi avut nevoie de el,o fi fost vreo obligație profesorală de control din parteacomuniștilor?) și după câteva fraze, scotea ochelarii șiprivind dincolo de noi începea zborul genunilor. Cuvântuldevenea tot mai transparent.Nu mai era limba cuvintelor, ci limba luminii, pentrucă există și așa ceva, limba de acatist a inimii. Dacă arfi intrat un fluture în sala de curs, cred că foarte posibili-am fi auzit aripile. Cineva povestea că la un momentdat, pe când vorbea s-a stins lumina în clasă. Era atât deadâncit în cugetare, că nici nu a observat aceasta și și-acontinuat liniștit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,prin întuneric, nestingherit, firul ideii. Ne învăța cum sezboară lumina după legile ascunse ale Luminii. Avea grijăsă nu ne pierdem în deprinderea zborului spre Luminăși, ca o muzică de Mozart, revenea la laitmotivul undene lăsa să ne tragem respirația duhului, ca apoi să neînălțăm mai departe în abisurile Logosului.


LIVIU APETROAIE - Evadări din propriul EuUrcând dealul Copoului, mărătăcesc în lumi demult apuse.Utopic, pipăi urmele scriitoriceştilăsate ca dâră în ADN-ul acestuineam de sentimentele galopantece-au brăzdat istoria literaturii.La înălţimi apreciabile, pe una dincele şapte coline ieşene, sub teiulunde odinioară se scurgea dramaneamului în romanul Baltagul,unde muntele literaturii românemenţinea suspinul tragic al căutăriide sine, sub acelaşi monumentnatural, în perioada postmodernă,Tiberiu Rosu poetul Liviu Apetroaie relatează,în etape lirice, drame personale.Martor ocular al progresului literarde după 1989, ghidat de personaje marcante pentrucultura contemporană, Liviu Apetroaie se integreazăperfect în puzzle-ul literar cu spiritul său indecis şiprin măiestria cu care dă culoare versului într-o lumemonocromatică. Născut la 28 ianuarie 1974, în localitateaVadu-Moldovei, jud. Suceava, absolvent al LiceuluiMilitar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc(1988-1992), absolvent al Facultăţii de Filozofie,Universitatea Al .I. Cuza Iaşi, 1993-1997. A debutat cuvolumul de poeme Alegorii sub papirus, ed. Junimea, înanul 2000, volum laureat cu premiul editurii Junimea laConcursul Naţional de Poezie. În 2001 primeşte PremiulFestivalului româno-canadian de poezie Ronald Gasparicşi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Din 2002,este muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi, iar din2004 membru al Uniunii Scriitorilor din România – filialaIaşi. A mai publicat volumele de poeme: GeometriaDeşertului, ed. Junimea, 2002; - Oglinda sumară, ed.Opera Magna, Iaşi, 2009; - Sadoveanu şi Iaşii, studiufoto-documentar, ed. Opera Magna, 2004; - Minutul deprelungire, publicistică, ed. Feed back, Iaşi, 2008.În demisolul casei memoriale Mihail Sadoveanu,unde până nu demult scria Alexandru Husar, ne-amîntâlnit să purtăm un dialog ce se va concretiza în faptedurabile. Pentru aceasta, vă mulţumesc.Tiberiu ROŞU: Domnule Liviu Apetroaie, sunteţi unpoet, pot spune, din noul val. Pe cine aţi avut ca maestrucare v-a ghidat în această lumină scriitoricească de-alungul timpului?Liviu APETROAIE: Când ai spus v-a ghidat, mi-asunat ca numele unui maestru, îl consider cu certitudineaşa, care se numeşte Tudor Ghideanu (eufonia directă),şi care a fost şi el, într-o altă secvenţă culturală, mentorulmeu cel mai apropiat. Până la Tudor Ghideanu, care,probabil, mi-a fost dascăl de maturitate, eu am intratîn lumea culturală din copilărie, prin educaţia oferită detatăl meu, Constantin Apetroaie. A studiat arte plastice,dar a fost şi un împătimit iubitor al literaturii, un neobositspectator de teatru, mai ales în perioada studenţiei ieşeneşi, în general, un om care a căutat lumea culturală, decare nici acum nu s-a dezlipit. Se întâmpla în anii ‘80, laTârgu Neamţ, locul acela care are farmecul şi importanţalui pentru mulţi dintre oamenii de cultură care au trecutpe acolo; pentru că există un spirit al acelui loc, carenu se poate să nu te influenţeze. Ai deasupra aura luiIon Creangă, stă deasupra oraşului bătrâna Cetate aNeamţului; se mai simt paşii lui Eminescu, trecător prinmânăstiri sau pe la poarta casei Veronicăi Micle. E un local unor mari împliniri spirituale, zona aceea a Neamţului,ca dovadă că, iată, în anii ‘80, de care vorbeam, acoloa fost cea mai importantă mişcare literară, în afară deBucureşti, Iaşi, Cluj şi alte câteva mari oraşe. Cea maiimportantă mişcare poetică, dacă vreţi, se petrecea laTârgu Neamţ. Un orăşel de până în 22.000 locuitori,reuşea să facă mai mult decât alte mari centre. Mi-aducaminte, în anii aceia, de Colocviile de poezie şi criticăde la Neamţ, pe care le organiza poetul Daniel Corbu.El era, pe atunci, la Târgu Neamţ, referent la Casa deCultură, iar în jurul lui şi al lui Aurel Dumitraşcu sestrânseseră alţi poeţi de referinţă din celebra generaţie`80 şi se întâmpla ca ei să adune, în fiecare an, pentrucâteva zile, sub Cetate peste 150 de poeţi din întreagawww.oglindaliterara.roINTERVIUţară, alături de criticii de valoare ai momentului, făceauliteratură, lângă apa Ozanei.T.R: Vi-i mai amintiţi pe câţiva dintre cei ceparticipau, atât critici literari cât şi scriitori?L.A: Sigur, pe vremea aceea erau prezenţiLaurenţiu Ulici, Mircea Martin ori Marin Mincu, între ceicare îi îndrumau pe aceşti tineri, acum numiţi optzecişti.Lucrurile acestea sigur că nu m-au lăsat indiferent, fiindşi eu, din când în când printre picioarele lor. Mai multdecât atât, întorcându-mă la tatăl meu, îmi amintescde apartamentul nostru în care se înfiinţase o aşa-zisăsufragerie culturală (e sintagma Corbului), o cameră maimare, în care, din când în când, aceşti tineri poeţi, alţii lafel de tineri pictori sau profesori, muzicieni se adunau şifăceau nopţi deosebite la care nu o dată asistam şi eu dintruncolţ, deşi mama mă tot fugărea la culcare cu nuiaua.Aici a fost un prim contact cu cultura, pe fondul unoraudiţii de muzică simfonică, de recitaluri „în premieră”,de comentarii de artă plastică. Urmare recomandărilorfăcute de tatăl meu, am început un program de lecturimai aplicat. El „îmi băga sub nas” cărţi din bibliotecanoastră, destul de mare, de pe vremea aceea, arătândumice să citesc şi cum să leg lecturile una de alta, dela o carte de poezie la un volum de proză, poveşti etc.Dacă stau să-mi amintesc, în 1984, într-o zi, DanielCorbu i-a adus tatălui meu prima ediţie, prima antologieNichita Stănescu, la mai puţin de un an de la moartealui; undeva prin toamna lui 1984. Celebra antologieOrdinea cuvintelor, a regretatului Alexandru Condeescu,pe care am văzut-o şi am răsfoit-o. Aveam 10 ani, şi îţidai seama că felul de a scrie a lui Nichita Stănescu, cutotul detaşat, cu totul altul decât ceea ce citeam la aceavârstă în poezia recomandată, m-a fascinat. M-a atrasfelul acela de a „răsuci” topica, de a „răsuci” cuvântul, dea modifica cuvântul, de a-i schimba structura fonetică,cu siguranţă neînţelegând eu mare lucru din ceea ceciteam. Dar a fost ca o lovitură plăcută; am realizat căse poate vorbi şi altfel. Acele două volume, care m-auînsoţit pe tot traseul pe care l-am străbătut până acum,sunt adnotate în creion şi au rămas cărţile mele dereferinţă. De altfel, câţiva poeţi de geniu ai literaturii,şi de la noi şi aiurea, fac parte din lecturile la care măîntorc din când în când. În fiecare an, o reîntâlnire cuNichita, Arghezi, Ion Barbu, Blaga ori Bacovia, de ce nuşi cu simboliştii francezi, oricum mai mulţi mari poeţiasupra cărora mă întorc. Vis-à-vis de aceste începuturi afost, de ce să nu spunem, Daniel Corbu primul care m-aghidat în literatură, în acea primă fază, dinainte de liceu.Liceul s-a petrecut la Câmpulung Moldovenesc. Acolon-am mai avut un mentor, în sens clasic, dar am avut oprofesoară de literatură foarte bună şi de altfel debutulmeu s-a produs în 1991, în liceu, la revista Ateneu dela Bacău, cu proză scurtă. Întâlnirea cu Iaşul a fost maiimportantă. Când am ajuns la Iaşi, în 1993, ca studentla Filosofie, am început să frecventez cenaclurile careîncă funcţionau pe vremea aceea, nu se ajunsese, încă,la forma aceasta de cenaclu pe internet, care e mult maieficientă astăzi, cu siguranţă. Mai eficientă, dar rece, fărăacel faţă către faţă. La cenaclurile ieşene s-au petrecutîntâlnirile cu scriitori cunoscuţi, poeţii importanţi aiIaşului cărora le dădeam, din când în când, manuscrisede-ale mele şi care mi-au arătat ce e bine şi ce e maipuţin bine, şi care m-au chemat să citesc, care m-audebutat mai apoi în revistele literare ale Iaşului şi maitârziu în volum. Omul cu care am avut, în acea perioadă,în anii `90, discuţiile cele mai aplicate pe textele meleşi care cu adevărat ştia să vadă textul, a fost regretatuluniversitar Emil Iordache; din două motive: unul, pentrucă el conducea cenaclul Junimea de la Casa Pogor şi unaltul, pentru felul lui de a fi în literatură. Era în acelaşipas cu sensibilitatea mea lirică; foarte deschis. El preferaîntotdeauna ca întâlnirile din sala de la Casa Pogor săcontinue într-o discuţie mult mai liberă, la o masă debodegă, şi acolo, cu textul în faţă şi cu un creion curoşu discutam şi luam din nou textul la puricat. Astaam făcut mulţi ani cu acest minunat om, la care, sigur,s-au adăugat întâlnirile, aproape zilnice, cu poeţi mari,cum sunt Horia Zilieru, Lucian Vasiliu, Valentin Talpalaru,Emil Brumaru, Nichita Danilov, sau cum au fost regretaţiiî9083


Domnu’ Şuşerea era mic de statură,îndesat si avea un tic nervos: când vorbeacu tine, își ridica umărul drept, spasmodic,la interval de câteva secunde. Vară, iarnă,purta o pălărie cu borul îngust, dintr-o stofăgroasă, de un verde maroniu, şi o umbrelăpermanent închisă, care îl făcea să arate caun vânător de o speţă aparte, înarmat cuumbrelă in loc de puşcă. Domnu’ Şuşereaera poet, membru in Uniunea Scriitorilor,deși nu unul prea activ, având publicatădoar o carte de poezie într-o editură localăcraioveană. De fapt nu cartea publicatăîl calificase poet, ci faptul că toţi vecinii îlchemau „Poetu”. Într-o zi tata, care veneaîntotdeauna cu veştile mari in bucătărie,unde mama părea înțepenita intr-o pozițieunică, aplecată peste chiuvetă, spălândperpetuu aceeași farfurie, ne spune:“Mi-a zis Şuşerea azi că a primitun premiu important pentru o carte depoezii. Uite, mi-a dat si cartea, se numește. Ce dracu detitlu e ăsta? Nu are nici un sens!” zice tatasi apoi deschide cartea la prima pagina.„Ia uite, mi-a dat-o cu autograf!”, se laudă,după care citeşte mamei dedicația banală,şi conchide cu aer de cunoscător: „Amrăsfoit un pic cartea, si poeziile lui nu aunici o noimă. Eu nu am înţeles nimic. Iaascultaţi aici una, se numeşte Visare deSine”, zice şi începe să recite fără dicţie dincartea deschisă.Cu viața staţionată în ecluză,Un căpitan al gânduluiPe marea zbuciumată-a acţiuniiCu ochiul in ochiul furtunii ,Întunecat de umbra vântuluiSă vie, neliniştitDe liniștea-i adâncă si de pasu-imoale,Înnebunit de lipsa-i de ecou,Mult ignorat, un pic iubit,Un om obișnuit,Speriat de trenul viețiiZburând pe firavele-i șineCu scrâșnet de roți ascuțitIncapabil sa mă rup de mine,Complet amorțitIn visare de sine“Ce dracului înseamnă viaţastaţionată în ecluză? Cred că au greșit ăiade la tipar. Mie asta mi-a plăcut, sună bine,deşi nu prea înţeleg ce vrea să spună… Senumeşte Sfat Părintesc.”Mergi cu ceilalți in cadență,Călăreşte armăsarul locului comun,Aşteaptă, fericirea vine in secvență,Şi nu uita să fugi de controversă,Să nu fii rău, să nu fii bun„Zicea ca a luat un premiu de creațiepentru cartea asta, i-l dau sâmbătă la CasaSindicatelor în cadru festiv. S-a zbătut şi areuşit să găsească recunoaştere, futu-l încur pe mă-sa!” Pentru tata admirația faţăde realizările altuia se materializa de obiceiîntr-o înjurătura centrata pe idea de sex cumama subiectului, care vroia sa transmităun mesaj combinat între “ia uite ce s-adescurcat ăsta, e dat dracului” si “uniisunt făcuţi să se descurce, iar alții, ca noi,stau si suflă in dudă.” Si din cauza ultimeiconotații, fraza care urma, de îndată cemă vedea in preajma lui era: “Bă, tu sănu fii prost, ca noi, învaţă si fa-te doctor!”“Da,” ziceam repede, ca să-i fac pe placDe la 2 la 4(fragment)si sa scap de o discuție amplă privindavantajele profesiei de medic, pentru cănici prin cap nu îmi trecea să fiu doctor.Abia ieșisem din perioada când majoritateabăieţilor vor să se facă șoferi când crescmari, începusem să citesc “Contele deMonte Cristo” si “Muschetarii Regelui”şi aş fi vrut să ajung mai degrabă unscriitor celebru, să se dea femeile in vântdupă mine şi să am bani, adică nu bani,greşesc, nu m-am gândit niciodată la bani,ci mai degrabă la faimă (şi în mintea meafaima venea cu banii.) Adică să întru întrunrestaurant şi să întoarcă toata lumeacapul după mine: Ia uite, asta e scriitorulăla faimos. Da, da,se zice că se așeazăîntotdeauna la aceeaşi masă! Masa aiadin colţ, o ţin special pentru el. Iar câţivamai cu tupeu să se apropie de mine şi sămă salute cu căldură: Să trăiţi, domnu’scriitor! Scrieţi nişte romane minunate!Puteţi să îmi daţi şi mie un autograf, să îlduc acasă fetei mele, care este înnebunitădupă dumneavoastră! La vremea aia,nu puteam să îmi închipui femeile caresă se dea în vânt după mine altfel decâtde vârsta mea şi aproape toate copii alecelor câteva fete frumoase din clasă, decare eram îndrăgostit lulea şi sufeream întăcere că mă ignorau.De la prea mult privit la televizor,când mă gândeam la scriitori faimoşi,îmi imaginam numai indivizi cu puloverelargi, de lână, pe care îi intervieva TudorVornicu la emisiunea lui, „La sfârşit desăptămână”, în după-amiezile lungi deduminică, bărbați bine, cu ochelari şibarbă, care foloseau cuvinte normale, darcombinate in fraze sunau foarte academic.Ca şi întrebările lui Tudor Vornicu, numaica ăsta avea tehnica lui: vorbea rar, ca şicum gândea mult şi adânc înainte de a venicu o idee, apăsa pe cuvinte când le rosteaşi ţinea microfonul aproape de gură, întrunanume fel, ca pe un pahar de băuturăfină din care se pregătea să soarbă un gâtși apoi să îi analizeze pe îndelete gustul.Iar conversaţia plutea ușor, ca între doiprieteni care se întâlnesc la un pahar devin ca să se mai întrebe unul pe altul deviaţă. Niciodată nu mă gândeam că şiŞuşerea era scriitor. Poate din cauză cael era președintele asociatei de locataribloc 156 apartamente, “Lumea Copiilor”,unde locuiam cu familia, la scara 8,apartamentul 7. Unde toata lumea ii zicea“Poetu”, jumătate în băşcălie, jumătateserios, aşa cum oamenii din partea aia aţării făceau cu tot ce întâlneau în viaţă.Adresa oficială a blocului avea, catoate adresele, doar numele si numărulstrăzii. Clădirea avusese la parter, pevremuri, un magazin mare de jucării şihaine pentru copii, cu o firmă de neoaneuriașa cocoțata pe acoperișul in panta alblocului şi pe care se lăfăia in litere mari,colorate în roşu şi alb, numele “LumeaCopiilor.” Pe vremea aia, era singura firmăcu neoane din oraş, la televizor rulaunumai filme şi show-uri americane, iarcombinația unică de lumină si showbiz măfăcea să visez continuu la Los Angeles, laNew York, la vastitatea Americii şi să îmipromit în barbă: când cresc mare si plecde-acasă, vreau să ajung in America.Dar ca să reușesc asta, trebuia să fiumai întâi un scriitor celebru şi apoi să măwww.oglindaliterara.ropreia americaniişi să continuisă fiu celebruşi la ei. În ciudanumelui sonorsi luminos (lapropriu!), bloculnostru nu eradeloc o lume acopiilor. Asociațiade locatari subconducerea luiPoetu, secondatde șoferul Ștefanşi de colonelulde miliție Iuga,PROZĂAntonGeorgescupensionat decâțiva ani buni dar tot “colonelpână la moarte” (cum zicea tata),impusese un set de legi draconice şiregulamente de ordine pe măsură.In primul rând copii nu aveau voie săintre in casele scărilor. Blocul nostruera o clădire veche, cu aspect decitadelă stalinistă. Apartamenteleerau minuscule si aveau două cameredecomandate care, la o considerațiemai adâncă erau de fapt o camerămai lungă sugușată la mijloc. Unadintre încăperi, căreia îi ziceam„camera de la baie” pentru că eralângă baie, era aşa de mica încât dacăpuneai în ea o bibliotecă minusculă şiun pat, abia aveai loc să te strecoripână la geam, ca să îl deschizi. Iardaca mai puneai și o masă (fărăscaune, bineînţeles), trebuia să te urciin pat şi să păşeşti prin el ca să ajungila fereastră. Bucătăria era un pic maimare decât doua cabine de telefoanepublice puse una după alta, iar baiaera cât o bucătărie și jumătate, sauechivalentul a trei cabine de telefoanepublice. Aceeași scenă părea sa serepete zilnic cu precizie de ceasornicin bucătărie: mama înghesuită întruncolţ, spălând vasele şi risipindîngrozitor de multă apă în proces (da’mai dă-i dracului,doamne iartă-mă,mamă, că toata lumea consumă apa,si tot atâta plătim la întreţinere!), tatastand înghesuit intre ușă și masă pesingurul scaun vacant din bucătărie(pe celălalt tronând constant unsac de cartofi înfloriți de la căldurapermanentă iradiata de la aragaz), iarintr-un colţ aragazul, cu tabla vopsităin alb şi flăcările celor două ochiuriarzând permanent (mama repetândargumentul apei când venea vorbade consumul gazului.)Pentru copii, partea fascinantă azilei erau explorările aventuroase dincasele scărilor. Blocul avea patru etajeşi opt intrări. Casele scărilor erau largi,şi aveau un spațiu mare dedesubtulprimului set de trepte în care intraubețivii noaptea ca să urineze, căiniivagabonzi ca să se aciuiască devreme rea şi copiii să se joace de-avaţi ascunselea, său “pituluşul” cumii spuneam in partea aia a ţării. Poatedin cauza mirosului greu de urina saua fricii să nu se adune și mai multămizerie intr-un loc pe care femeiade serviciu refuza scandalizată sa îlcurețe, invocând motive care păreauimposibil de contestat („Eu nu suntplătită sa curăţ c… vostru de subscări, mă duc la partid să mă plâng”),comitetul asociației de locatari luasedecizia să interzică accesul copiilorin casele scărilor şi erau deciși să oimpună cu orice preț.9085


DEZVĂLUIRICutremurător de adevărat !!!Dan UngureanuNoua generatie de intelectuali - foarte trist, dar,din pacate, adevarat!!!!!In marginea fostei dezbateri despre invatamantuldin RomaniaLe-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza,sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, laalegere.Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolulXIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge,Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens.Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numitaalternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezecedin saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi inengleza. Am corectat mai jos greselile lor :Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu sescrie i-au. obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu sezice propiu, ci propriu.them nu poate inlocui their. No se poate spune themmother in loc de their mother.intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster) .combinated nu exista in engleza.to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).writted e incorect in loc de wrote.poetry nu e identic cu poem.lirycs nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamnatextul unei poezii, ci versurile unui cantec.roman nu exista in engleza, corect e novel.disapointness nu exista, corect e disappointment.beautifuly thing e incorect.tryed e incorect.gaves nu exista (give sau gave).tooked place e incorect.tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.Romeo and Juliet nu e un roman.Romeo and Juliet nu e un poem.Shackspear nu se scrie astfel.Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut laadmitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limbaengleza si romana peste trei luni.Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveniprofesori, cand in oranduirea veche, bolsevica si totalitarista,ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns inaceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, auaparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tarziu s-asuprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au datde gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devremece plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele,trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursulde titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titularinegasindu-se, tot suplinitorii predau.Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primiilor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementareaprogramului Bologna , studentii au terminat in trei ani in locde patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nude o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate saudescarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate(o suta de lei bucata).Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere,termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor suntprost pregatiti, mai prost pregatiti decat precedentii. Paradoxal,se face mai multa scoala la liceu decat la Universitate : la liceu,profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindcaliceul e gratuit, iar profesorii nu sunt platiti dupa numarul deelevi. Studentii sunt mai prost pregatiti decat elevii de liceu.Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Dinsaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise(control paste) de pe un sit internet, www.referate. ro.O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamant axatpe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, numai tocesc date seci, ci dobandesc competente. Mare esteconfuzia din capetele pedagogilor de scoala noua ! Existamaterii axate pe competente (a invata engleza, franceza orimuzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sacanti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pecunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda).Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in carecompetentele si cunostintele sint complementare. Culturagenerala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pecompetente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Giocondae o cunostinta, nu o competenta. O alta studenta, tot de anulIII Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski,autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremeamea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupuneamacar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca unabsolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanulse numeste novel.Universitatea zulusaEste imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revinala Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numarlimitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, caabsolventii de universitati fast-food au virusat invatamantulgimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiunimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, taramica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 inlume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, langa Universitateadin Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitateaKwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si SriLanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. UniversitateaIagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion,din desertul Neghev, e pe locul 323.Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, langaniste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla,nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al UniversitatiiJiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati dinlume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal,cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda.Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitateazulusa din Durban, cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) sicea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largulPacificului) .CodaAm cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, undomn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri defier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma.Am stat cu el de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga,Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sarbu si Art Nouveau. CitiseimensȦm stat de vorba la Sasca Montana cu un batranelsarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse,Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu,Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice,marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare.Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.Cand universitatile romanesti vor fi in stare sa cultiveintelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, detalia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga dinurma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilornoastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din1988. Si atunci mai vorbim.Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste degreaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada,numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili autransformat invatamantul romanesc intr-un haos.Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut,unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti,fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitatestraina.Fac inca patru profetii :Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscriestudent in vreo universitate romana.Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilorromani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intrain lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii,sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupadin presa un articol despre starea invatamantului roman, casa-l aiba la indemana.9086 www.oglindaliterara.ro


TITINA NICATENERUGĂCIUNI DEPRIMĂVARĂSĂ VINĂPRIMĂVARAEra o seară calmă culună plină,zăpada topeatăcerea-n noi, uşor,un alt anotimp venea ca o luminăşi parcă flori de crin pluteau în zbor.Să vină părimăvara cu străluciri de soaresă alungăm cu ele tristeţile din noică iarna a fost lungă, zăpada a fost mareşi am rămas la suflet, precum copacii,goi...SFÂNTA PRIMĂVARĂSă vină primăvara cu sclipiri de soareCerul să-şi arunce albastru-n vioreaVălurească grâul precum o mareGhioceii aibă străluciri de neaSă danseze, vesel, frunzele în vânt,Păsările cânte triluri săltăreţeSă miroase a proaspăt reavănul pământEu cu bucurie să le dau bineţe.Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfântCa o primăvară, când învie toate,Parcă-s ale mele, cele care sânt,Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă sepoate.IZVORUL DIN TUGĂCând cântă guguştiucul printre blocuriîmi aduc aminte cum la mine-n satjuca, în aer, fagure, căldura,iar eu mergeam, cu tata, la arat.Tata-ntorcea cu plugul brazde lungiiar eu eram cu gândul doar la masăcând boii se vor odihni şi vor bea apăşi noi vom sta sub salcia pletoasă.Tata-mi spunea atunci poveşti cu zâneiar eu beam apă rece dintr-o tugăde pe ştergarul alb, pe iarba verde,mâncam cu poftă ceapă, mămăligă...Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,nici boii ce trăgeau din greu la jug,curtea-i pustie, casa stă să cadăiar buruiana creşte din belşug.Şi dacă aş putea întoarce timpulsă merg sub salcia pletoasă de la drumsă mai mănânc aşa mâncare simplădau toate bunătăţile de acum!POEZIEMihaiMERTICARUETERNA POVESTEMadonă, a sfinteinaturi minune,Cu tors de reginănemuritoare,Atâta perfecţiune nute doare?Cine pe cine a vrut săse răzbune?Cine te-a răsădit, gingaşă floare?Din ce stele-a reuşit să te-adune?Ce taină moşteneşti de la străbuneDe eşti atâta de ameţitoare?Basmul tău e un continuu prezentŞi nu se sfârşeşte niciodată,Nu-i sculptor să nu-ţi fi cioplit monumentSă-l povestească în marmură coerent.Privirea ta luceferii îi cată,Fiinţă, de poeţi, zeificată.CEA MAI …..Îţi aminteşti, iubito, cum ne-am cunoscut?Prima întâlnire am avut-o-n vis,Tu tocmai fuseseşi aleasă miss,Eu mă întorceam dintr-o luptă sub scut.Tu erai regină, eu un bob de griş.Soarele a stat în loc când te-am văzut.(Eu mă încâlcisem în anacolut.)O nouă eră în viaţă mi-ai deschis.Mi-a fost dor de o floare violetă,Am sădit-o-ntr-o lădiţă-n casă,Am prins-o la rever drept amuletăŞi-ai devenit peste noapte vedetă.Acuma de nimica nu-mi mai pasă,Că am aleasă din cea mai mireasă.MOTIVFemeia e-n toate şi toate-s în una,Poartă deschisă spre (ne)fericire,Punctul sacrosanct pentru pomenire,Pentru intrarea-n paradis, arvuna,Unic antidot pentru pustiire,Setoasă de iubire-ntotdeauna,Uneori furtună, dar şi fortuna,Un felinar în ceaţă subţire.E al magneticei fascinaţii semn,Pe scena vieţii, primă solistă,Poate chiar şi într-un cadru nesolemnSă-nsufleţească şi-o inimă de lemn,Motiv ca lumea să nu fie tristăŞi dovadă că Dumnezeu există.EaNisipul ud e plin deşoapte,Şoapte dulci,pierdute-n noapte.Şi paşii goi se pierdpe alei,O floare de tei, eguriţa ei.O porţi în suflet, deşi-i departe,Iubirea vă leagă şi-o simţi aproape.Duci mâna încet, spre inimăŞi-i simţi mirosul de felină.Când noapte încet se puneDorul la pământ te răpuneŞi-ncepi să numeri secolele ce-au trecutDe când ochii voştri nu s-au văzut.Primăvara sufletului meuA pătruns primăvara,în sufletul meua prins rădăciniînflorind.Buzele mele,două lalele sângeriiaziiubesc.Ating pereţiiiar ei prind viaţă.Îi simtvibrând.FLORINADINUVăd lucrurileatât de aproape de mineîncâtmiros a dragoste.E un sentiment viu acestade visare…fluturiiîn stomac dau târcoale.Primăvara taSunt primăvara taŞi-ţi aduc în dar:Prima rază de soare,să-ţi încălzească inima;Primul ghiocel,să-l porţi în gând mereu;Primul firicel de iarbă,să-ţi călăuzească pasul.Sunt primăvara ta,cu primul sărutce nu-l poţi uita niciodată.www.oglindaliterara.ro9087


DRAMATURGIEDin volumul „Dialog cusufletul”, apărut la Editura 3D,Drobeta Turnu Severin, în anul2007Am ajuns jurnalist alpropriului suflet ce-mi poartămâinile frenetic peste clipe.(Fum, frig. Clarice, îmbrăcatădoar într-o rochie de noapte albăcu flori, se plimbă cu mişcăribruşte printre cele câteva piesede mobilier, rupte. În mijloculcamerei, un covor rupt. Petavan, o lumină mică, albastră,tremurândă.)– Ce ai văzut, Clarice?– Cine e Clarice?– Eu… Tu… Noi…– Eu e altul… Eu e alta...– Şi ce ai văzut, Clarice?– Miei… ţipau…– Şi ce ai auzit, Clarice?– Balena albă, fantoma vie,cu 100 harpoane omeneşti înspate… şi totuşi înoată… şi totuşiînoată…– Despre ce vorbeşti, Clarice?– Despre mine…– ?!?– Despre tine…– ?!?(Clarice se aşează pe covor,stând cu genunchii strânşiîn braţe. Oftează din când încând. Linişte continuă câtevamomente.)– Despre mine… Doar despremine… De când o urmăresc…– Pe cine, Clarice?– Pe mine…– Cine e acest mine, Clarice?– Azi m-am cercetat, Suflete!Şi am urât ce am văzut!– Şi ce ai văzut, Clarice?(Clarice îşi propteşte bărbiade genunchi, oftează. Se ridicăbrusc, ridică mâinile spre luminăşi strigă.)– … timpul cum trecea… Amvăzut cu ochii mei… Am auzit cuurechile mele…(Oftat. Aleargă până încapătul stâng al încăperii.)– Ce ai auzit, Clarice?(Aleargă în celălalt capăt alcamerei.)– … cum se schimbăanotimpurile…(Revine în centrul camerei.)– Unde ai văzut tu asta,Clarice?(Se aşează întinsă pe covor.ITeatru absurdOftează şi vorbeşte nostalgic.)– În mine… în tine… în noi…– Nu există un noi, Clarice!– Şi am urcat muntele… şi ce bineera…– Care munte, copilă?– Şi ce bine era… I-am cerut să măducă înapoi spre Dumnezeu… şi şi-aridicat vârful şi l-am văzut…– Pe cine ai văzut, Clarice?– Pe poet… cu condeiul în mână ozugrăvea pentru eternitate…– Pe cine, suferinţă?– Pe ea, poezia… Pe ea, izvorul… Peea, viaţa…– Pe tine, Clarice!– Nu! Eu e alta! Eu e ceasul dinurmă… Eu e cine vrei tu…– Vreau să plec, Clarice!– Lasă-mi cheia, dacă te duci… Săpot mereu deschide lacătul ruginit…Absolve-mă de păcat… Dar lasă-micheia…– Niciodată, mă auzi, Clarice?Niciodată!(Clarice dispare din cadru. Se audeîncet pe fundal.)– Eu eşti tu… Şi tu sunt eu…– Copilăria… copilăria… copilăr…copi… c…9088 www.oglindaliterara.roII(Acelaşi cadru. Lumina a dispărut.Pe fundal se vede proiectată o siluetă –sufletul. Linişte.)– Încă o zi, Clarice… o nouă zi…– Nu, Suflete! Aceeaşi zi, sub o altămască! Vreau să fiu un înger, Suflete…Vreau să brăzdez cerul în nelinişteamea…– Ce spui tu acolo, copilă?– Zbuciumul mării… Auzi cum plângemuntele, în singurătatea sa? Îmivorbeşte, Suflete!– Şi ce îţi spune, Clarice?– Îmi spune povestea sa… Iubirealunii şi a soarelui… luna cum răsare,soarele cum apune…– Şi ce mai auzi, Clarice?– Aud vocea copilăriei cum măcheamă…– Ce vezi, Clarice?– Văd cum trec anii peste tine,Suflete!– Ce vrei să spui, neclaro?– Văd cum pe zi ce trece eşti tot maimonoton, mai bonom, mai aşezat!– Ce spui tu, Clarice?– Am fost Acolo, Suflete!– Unde, Clarice?– În Amurg… şi te-am văzut, Suflete!Te-am văzut…– ?!?– Erai încătuşat, Suflete! Aripileţierau arse şi cătuşe ruginite aveai laîncheieturi!– ?!?– Şi cetrist erai,Suflete… cetrist erai…– De ceeram trist,Clarice?– Atâtalinişte, atâtapace… iar tu,ultimul basm,numai cu vise mă răsfăţai… Şiamvrut…(Liniştea e întreruptă desunetul molcom al unei vioare.)– Ce ai vrut, Clarice?– Am vrut să împart iubireacu luna…– ?!?– Şi-am vrut să zbor! Amvrut să cunosc lumea în zbor,liberă ca pasărea cerului…– Şi ai zburat, Clarice?– Degeaba vocaţie (aproapeşoptit, suspinând) dacă am uitatcum să zburăm…– ?!?(Linişte din nou.)– „Vino la mine” mi-a spus!– Cine, Clarice?– „De unde ştii că nu ne vomîntâlni tocmai… când trecemdincolo, oriunde ar fi aceasta?”– Cine, Clarice?– Pentru o clipa mi-a dattotul... mi-a dat ogoare şi lacuriadormite, luna oglindindu-seîn ele şi am inspirat cu nesaţmirosul de fân proaspăt cosit.– Cine, Clarice?– Dumnezeu, Suflete!Dumnezeu… O, Suflete… De ceai uitat?„Cât îmi plăcea s-ating cupalmeleurma paşilor tăialergând grăbiţi peste ape...Cât îmi plăcea să adulmecnoapteaurma gândului tăuîntipărit în aer...Şi îmi plăcea, la despărţire,să caut printre raze de lunăurma zâmbetului tău.Şi doar în urma ta am găsit,printre paiete şi soare,cuvinte suflate de vânt.De ce ai uitat?”Patricia Lidia– Ce regreţi, Clarice?– Regret că nu cânţi, Suflete!(Din nou, câteva momente,acorduri de vioară.)


LA OSPĂŢUL POEZIEIVictoria MilescuDoamna Florica Gh.Ceapoiu este o prezenţă activăprintre cei care scriu realizândchiar o performanţă prinpublicarea între 2004-2012 anouă cărţi, spun performanţăfiindcă acestora li se adaugăcronici literare publicateîn diverse reviste, lansări,promovarea lor la radio şiteleviziune, nemaivorbindde faptul că autoarea aexperimentat aici aproapetoate speciile genului liric:sonet, rondel, pantum, triolet, distih, poem întrunvers, haiku etc. Poeta reprezintă un exemplu desfidare a unor clişee, un exemplu ce ilustrează căfiecare om are ora lui astrală când ,,explodează’’, cândîşi descoperă noi posibilităţi de redefinire, încercândun alt drum ce poate însemna o nouă treaptă spreînălţarea lui spirituală. Cred că Florica Gh. Ceapoiua fost dintotdeauna poetă dar nu a avut curajul săse abandoneze cu totul unei îndeletniciririscante în care se lucrează cu invizibilul,fiindcă ce altceva este cuvântul decât ounealtă invizibilă ce forjează în invizibilulsufletului. A optat să lucreze ca inginerelectronist şi a dobândit chiar un brevetde invenţie, ceea ce nu e puţin lucru înlumea poeţilor. S-a spus că a debutattârziu, dar poate că atunci trebuia sădebuteze. La urma urmei, ce înseamnăvârsta pentru un poet, când poetul esteun copil etern aflat în grija unui îngerînţelept. Scrie mult fiindcă în sufletulei s-au adunat de-a lungul anilor idei şisentimente care, eliberate brusc de obaghetă magică, se rostogolesc impetuosîntr-un şuvoi de neoprit.Pentru Florica Gh. Ceapoiu, anul2012 a fost unul bun, reuşind să publicedouă cărţi: Reverberaţii pe treptelecuvântului (Editura Arefeana, Bucureşti)şi La ospăţul zorilor (Editura RAWEXCOMS, Bucureşti).Prima, o culegere de poezii şi comentarii critice, esteun tip de carte cu un aer uşor testamentar, pe care l-ammai întâlnit şi în cazul câtorva poeţi de azi, grijulii cuimaginea lor în posteritate, în ideea de a uşura astfelmunca viitorilor biografi ai operei lor. Reverberaţiile...arată evoluţia poeziei Floricăi Ceapoiu şi contureazăportretul unei poete ambiţioase şi harnice. Suntinserate comentarii pro şi contra, cea mai mare partedintre ele fiind însă elogioase, semnate de poeţi şi criticicunoscuţi, unii dintre aceştia fiind acum istorie: IonRotaru, Constanţa Buzea, Marcel Crihană, GheorgheMarin, Mihail I. Vlad. Textele reproduse în întregimevorbesc despre tematica în general variată dar şidespre dexteritatea autoarei în performarea poezieicu formă fixă. Prezenţa sa în Antologia sonetuluiromânesc alcătuită de maestrul Radu Cârneci rămâneun gir pentru ,,talentul cultivat prin lecturi şi stăruinţăasupra cuvintelor’’ , evidenţiindu-se de ceilalţi colegide antologie cu un sonet despre sonet. În O istorie aliteraturii române de la origini până în prezent (2006),regretatul profesor Ion Rotaru salută revenirea la sonet,la formele fixe, practicate de Florica Gh. Ceapoiu, iarcriticul Aureliu Goci este de părere că poeta asumăEVALUĂRIformlor fixe o substanţă religioasă, lucru mai puţinobişnuit’’, relevând ,,maturitatea şi seninătatea actuluide creaţie’’.Cartea de poezie, La ospăţul zorilor, esteun ospăţ de poezie deconcertantă, detaşându-seoarecum de cărţile anterioare. Aici, autoarea seeliberează de chingile prozodiei clasice practicândversul liber, în exprimări curajoase, stenice dar şi cuunele riscuri în plan stilistic. Există poezii solare, cuexaltări în faţa frumuseţii naturii, când florile, râurilesau puritatea crestelor munţilor sunt în acord cupuritatea sentimentelor; există poezii de dragostece experimentează stări de maximă sinceritate şiexpansivitate discursivă, dar există şi poezii de revoltă,acestea din urmă fiind o noutate în peisajul sensibil şidelicat cu care eram obişnuiţi. Dacă în primele cărţiaveam poezii-melodii, tropi şlefuiţi şi armonioşi, aicivom întâlni stări sincopate, frângeri de ritm şi deatmosferă, un biografism ardent, cu lovituri ale sorţiişi ale apropiaţilor, care mai mult îndârjesc decâtdemobilizează, autoarea rămânând încrezătoare înmenirea ei specială: ,,Am să mai încerc odată / chiardacă voi/ mă veţi pune la zid.// Săgeata cuvântuluivostru/ nu-mi va străpunge//încărcătura de vise/şi nici nu-mi va zdruncina/credinţa în Dumnezeu.//Când vă veţi ruşina/ de propria voastră răstălmăcire,/eu voi fi ajuns/ un nufăr printre îngerii// care vă vorbinecuvânta’’ (Un nufăr printre îngeri).Precum Orfeu, poeta crede în iubireaaflată sub ocrotirea divină fără a cădeaînsă în religiozitate, iubirea fiind suport derenaştere, de revigorare: ,,Voi nici nu veţicrede,/ dacă v-aş destăinui,/ că odinioară/am renăscut prin vis,/ am redevenit prinsemne,/ am înflorit prin iubire’’. NiciFlorica Gh. Ceapoiu nu se poate sustragemotivului zborului, al păsării, şi citez doarcâteva titluri: ,,Pasărea rănită’’, ,,Ultimelearipi’’, ,,Pasărea din stele’’, ,,Pasăreauitării’’, ,,Cântec de pasăre’’ etc., şi credcă nu există poet, cel puţin în literaturaromână, care să nu se fi asimilat zboruluiunei păsări, oricare ar fi ea. Poate dintr-otainică nostalgie a originii primare,poate pentru că poeţii ar putea fi păsărideghizate în oameni încercând să zboarepe aripile poeziei.Un element nou în lirica de acuma poetei este o anume desprindere de eul auctorialşi îndreptarea atenţiei spre realitatea socialăcontemporană, tonul devenind uneori tranşant, chiarvindicativ: ,,Ah, biet muritor,/ ce au cu tine deştepţiioraşului/ de-ţi rănesc inima şi sufletul,/ zicânduţiscurt:/ - Nu eşti nimic pe pământ!// Cum ar fipământul/ dacă n-ai înflori,/ n-ai rodi şi nu te-ai ofili?’’O anume poziţionare ritoasă cheamă şi elementele deexprimare pe măsură, astfel încât multe poezii abundăîn întrebări retorice şi răspunsuri drastice la neliniştilepersonale dar şi la cele ale veacului. Vom întâlni şiunele neadecvări ca în poeziile: ,,Trăznind beznele’’,,,Cifrul disperării’’, ,,Predominare de căldură’’,unde potrivirea cuvintelor nu e chiar poeticească,dar, cum se spune, dacă nu ar fi întuneric, nu amvedea strălucirea stelelor. În pofida unor puseuri derevoltă a căror predominanţă se va accentua poate înviitoarele cărţi, Florica Gh. Ceapoiu este un om fericitfiindcă şi-a găsit în poezie refugiu, panaceu şi cel maistatornic prieten. Rămân lăudabile aspiraţia sa spreautodepăşire, respectul pentru poezie şi poet. Căcispune: ,,Am fi săraci pe lume de n-am avea poeţi’’.Da, am fi săraci, am fi mai trişti şi poate cu mai puţineiluzii.www.oglindaliterara.ro9089


ESEUBoală fără nume şi fără leacUltima carte a lui LucianBoia, De ce este România altfel?,nu răspunde la întrebarea care îidă titlul. În loc de asta, autorulse mulțumește să afirme căeste altfel pentru că a fostdintotdeauna altfel. Va rămîne,după toate aparențele, încontinuare altfel, întrucît nimeni,nici măcar autorul, nu are nici oidee despre cum poate fi fără săfie altfel. Precum un medic aflatîn fața unei boli necunoscute,Lucian Boia se mulțumește săHoria Pătraşcu constate că România este o țarăbolnavă („altfel“), să-i enumere șisă-i descrie simptomele fără să-i stabilească un diagnosticprecis și fără să propună nici un tratament. Nu este poateo simplă coincidență faptul că în același an, 2012, și totîn orizontul tematic al etnopsihologiei, a apărut carteaprofesorului Vasile Dem. Zamfirescu, intitulată Nevrozăbalcanică, despre care am scris la timpul respectiv înObservator cultural.Fişa clinicăÎn fișa clinică elaborată de medicul-istoric Lucian Boia,pacienta (s-ar zice chiar excesiv de pacientă) Româniaprezintă, de la bun început, un retard istoric îngrijorător:„totul începe cu o întîrziere impresionantă“ de vreme ce„statele românești – Țara Româ nească și Moldova – seîncheagă abia spre mijlocul secolului al XIV-lea, ultimele,și de departe (sic!), de pe cuprinsul Europei“. Imediatdupă aceea este consemnată „trăsătura“ marginalitățiigeopolitice a României, situată pe de o parte, la margineaImperiului roman, apoi a Imperiului bizantin, în sfîrșit, lamarginea Europei occidentale, civilizate, iar de celalaltăparte, la marginea Imperiului otoman, apoi a Imperiuluirus.Condiția frontalieră a României, la un moment dat,centrul intersectării a trei mari imperii – otoman, habsburgicși rus –, a dus la formarea a două atitudini deopotrivăanormale: o excesivă închidere (ruralism, conservatorism),simultană unei excesive deschideri. Deschiderea totalăse verifică, în opinia lui Lucian Boia, pe trei planuri: etnic(etnogeneza românilor este un proces de metisaj, fără nici olegătură cu iluzia originii nobile, romane – în Dacia nu s-auinstalat coloniști de la Roma, ci „provinciali“, romanizațiîn bună măsură, dar nu romani la origine; pînă și Traian,împăratul cuceritor, era spaniol, primul „provincial“, ajunsîn fruntea Imperiului), lingvistic (limba e rezultată, și ea,în urma unui amestec în care contribuția latinei este, dinnou, cea mai mică – „Este, evident, o limbă romanică:totuși, cea mai puțin latină dintre limbile latine“ – aspectulde limbă romanică fiind datorat „relatinizării“ începute însecolul al XIX-lea și continuate pe filiera limbii franceze,de unde au fost preluate, mai tîrziu, „marea majoritate“(sic!) a cuvintelor noi) și politico-cultural, căci „toatemodelele“ românilor sînt de import: slavo-bizantin, turcofanariot,francez. Înainte să fie francofoni, românii au fostbulgarofoni, căci „slava veche“, folosită ca limbă de culturăpînă pe la 1600, este de fapt „mediobulgara“.În viziunea lui Lucian Boia, o altă trăsătu ră a istorieiromânești, slăbiciunea Statului, este intim legată de cea maisus amintită, „deschiderea“: vinovată pentru instabilitateasocio-politică este absența unei linii ereditare clare, căci latron se succedau nu doar fiii legitimi ai domnitorului, ci șicei ilegitimi, cu toți urmașii lor. Mihai Viteazul – „marele“voievod al românilor (nu a fost mare), autorul primei„uniri“ a românilor (nu a fost unire) – stă drept exemplupentru această situație: fără origine princiară, nu era„nici măcar român“, ci „fiul unei grecoaice și al unui tatănecunoscut (eventual, un «gelep», negustor străin...)“.Nu doar domnitorii Ţărilor Române nu sînt români, darchiar și orașele românești – generatoare, puține și lente,de modernitate – sînt „neromânești“, fiind dominate de„germani, unguri, armeni, greci, evrei...“.Secolul al XIX-lea stă sub semnul redefiniriioccidentale a României și a românilor. Evident, nici acumnimic românesc: de la Constituția din 1866, copiatăcuvînt cu cuvînt după Constituția belgiană din 1831, launiversitățile de tip occidental înființate în România, pînă lacreatorii români – cam prea lipsiți de originalitate, precumNicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu,Ștefan Luchian, Mihai Eminescu. Poetul național, și el „unoccidentalizat, avînd drept sursă de căpetenie poezia șifilozofia germană“, deține oricum o originalitate „relativăși discutabilă“, versurile sale avînd o singură calitate –muzicalitatea, calitate care se pierde odată cu traducerealor în alte limbi, fapt care condamnă opera lui Eminescula o valabilitate exclusiv locală – în ultima vreme, tot maicontestată datorită noii „sensibilități“ a tinerilor.În secolul al XIX-lea, Ţările Române atrag mulți străiniatît datorită „vieții mai libere“, cît și datorită pieței pecare acestea o ofereau. Grecii, germanii, ungurii, italienii,evreii sînt principalii actori economici în orașele românești.Burghezia economică și proletariatul („clasa muncitoare“)cuprindeau „mai mulți neromâni decît români“. Neromânisînt, într-o majoritate covîrșitoare, medicii (Carol Davila,reformatorul sistemului sanitar românesc nu era român),arhitecții „sînt inițial, aproape toți, străini, franceziîndeosebi“, de asemenea, „tot străini sînt primii artiști careintroduc în Principate maniera occidentală de pictură“).Străini sînt sculptorii – sculptura însăși este o artă străinăromânilor, inexistentă în arta religioasă ortodoxă. Străineste și autorul „primei modernizări a Ţărilor Ro mâne“, baîncă un rus, generalul Pavel Kiseleff, după cum străini sîntregii României.Medicul-istoric identifică la pacienta România uncomplex de inferioritate: „Dacă ar fi să pun un diagnosticsocietății românești, aceasta e prima maladie pe care așidentifica-o. Românii își descoperă «neînsemnătatea».Țări mici aflate mereu la cheremul altora“. Lucian Boiase grăbește totuși atunci cînd consideră complexul deinferioritate o „maladie“, complexul nu poate fi decîtsimptomul unei maladii – față de străini, manifestat,cum altfel, prin accese de superioritate. Cînd străinuleste ungurul – reacția (ilustrată de Școala Ardeleană)este de evidențiere a latinității și a obîrșiilor romane pureale românilor, „în contrast desăvîrșit cu ungurii corciți,amestecătură venită dinspre marginile continentului“.Cînd străinul este Occidentul în general, Europacivilizată, românii își vor sublinia superioritatea fie printr-oconcepție protocronistă care exaltă de data aceastacivilizația dacilor, văzută ca origine a întregii civilizațiieuropene, inclusiv a celei romane, fie printr-o concepțieeroică conform căreia românii au păzit porțile de intrare înEuropa și, grație acestei activități de protecție, Occidentula putut să se dezvolte nestînjenit, în vreme ce românii aurămas în urmă. În orice caz, relația românilor cu străiniieste pe cît de ambivalentă – oscilînd între iubire și ură,între admirație și detestare –, pe atît de „dramatică“, depasională. Dramatismul acestei relații derivă dintr-unconflict cît se poate de limpede: dorința de autonomie șidependența față de străini. „Pe de o parte, românii nu sepot dispensa de ce e străin, pe de altă parte, tare și-ar dorisă se descurce și singuri.“Un proces de negare stă și la baza proclamăriiRomâniei ca „stat național și unitar“ cînd, de fapt, Româniaeste un conglomerat de naționalități, iar unitatea ei estebazată pe un compositum de provincii. România ar fitrebuit să fie un stat multinațional și federativ, dacă frica dedezmembrare a unei construc ții artificiale nu și-ar fi spuscuvîntul.î9090 www.oglindaliterara.ro


Obedienţă şi oportunismObediența – este o altă trăsătură a românilorconsemnată de Lucian Boia. Obediența generează altedisfuncții: paternalismul și autoritarismul societății,„rezistența pasivă“ bazată pe principiul „zi ca ei și fă catine“, dar și izbucnirile sociale, rare, dar spectaculoase,căci „mămăliga tocmai face explozie“. Pentru român,formele nu pot fi decît fără fond, căci nu a participatactiv la constituirea și instituirea lor, îi sînt străine, aflădoar că trebuie să li se supună, fapt pe care-l înțelegeîntr-un mod duplicitar: nu le contestă niciodată, dar vaîncerca permanent să li se sustragă, să se eschiveze,să le eludeze. Firesc ar fi fost să lupte pentru stabilireaunor legi drepte a căror respectare ar fi fost în interesulfiecăruia și al tuturor, dar să nu uităm că vorbim de spre unbolnav... Bolnav care găsește o ușurare în umor, în „hazulde necaz“; neseriozitatea ar putea fi folosită ca o „posibilăcaracterizare“ a României.Obediența și oportunismul nu-l caracterizează însădoar pe românul de rînd (obișnuit să voteze de cînd se știecu cei aflați la putere), ci aparțin, crede Lucian Boia, în celmai înalt grad, elitei intelectuale românești, lipsite de oricescrupul în a-și (re)orienta elogiile înspre deținătorul puterii.Cît despre elita politică – cameleonismul (numit, în ultimaperioadă, „traseism“), migrația de la un partid la altul înfuncție de interesele de moment este un fenomen endemic.La nivelul politicii mari, deciziile de importanță istoricăau tradus aceeași „cultură a compromisului“ a românilor(trădarea aliaților, „întoarcerea armelor“), o lipsă de onoareal cărei efect este, pînă astăzi, credibilitatea redusă în afarațării. Tot obediența explică și masiva înscriere a românilorîn Partidul Comunist, ca și lipsa lor de reacție față detotalitarismul din perioada comunistă (e de remarcat faptulcă Lucian Boia nu amintește deloc fenomenul „rezistențeiprin cultură“). Privațiunilor regimului comunist româniiîncearcă, continuînd o îndelungată tradiție, să li se adaptezeprin cultivarea relațiilor personale și grație „scurgerilor“din economia de stat. Viața spirituală, oprimată în cursulregimului totalitar, își găsește o supapă în umor (produc țiade bancuri), exploatat cu o inventivitate inepuziabilă, faptcare reconfirmă verdictul poetului: „O, țară tristă, plină deumor!“.Elita actuală a României (politică, economică,intelectuală), creație a comunismului, este compusă dinoameni care, consideră Lucian Boia, provin într-o „maremajoritate“ (sic!) din păturile de jos ale societății (cei cu„dosar bun“, „origine sănătoasă“), care aduc la suprafațasocietății și pînă în vîrful ei incompetența, furtul (de la„banala“ mită pînă la furtul intelectual, plagiatul), lipsa deeducație, mahalagismul.O întrebare inevitabilă: oare mai trăiește?Exasperat de numărul bubelor rele care acoperătrupul firav și apatic al pacientei sale, România, Lucian Boiapune, în sfîrșit, întrebarea capitală: mai trăiește România?Nu cumva a murit între timp, devorată de un cancermetastatic? Cine știe dacă viața de care „pulsează“ nu estedecît viermuiala produsă de un cadavru în descompunere(„Își face drum o întrebare insolită, totuși justificată: maisînt românii o națiune? Nu ajunge să vorbești aceeași limbăși să-i bruftuluiești din cînd în cînd pe unguri pentru a fi onațiune în sensul organic al cuvîntului. România e o țarăfragmentată, atomizată și care nu izbutește să-și identificeprofilul. Poate fiindcă nici nu-l are. După o îndelungatăchibzuință, a apărut, iată, faimosul brand de țară. Nu s-agăsit altceva mai bun decît o frunză verde. Adică nimic!“).La drept vorbind, pentru Lucian Boia, nu există niciun specific românesc, căci „România e o țară extrem deeclectică, făcută din bucăți de tot felul“. Și tocmai pentrucă nu există nimic românesc, occidentalii văd în Româniadoar diferitul, fenomenele exotice și primitive, precumcerșetoria, provocîndu-le românilor „un fel de rușine de afi român (deși, dacă ar fi ceva rușinos, este tocmai aceastărușine)“. Acest fragment repetă, aproape în literă, celebrafrază a lui Cioran: „De aceea, am avut momente cînd mi-awww.oglindaliterara.roESEUfost rușine că sînt român. Dar dacă regret ceva, sînt acelemomente“ („Țara oamenilor atenuați“, în Singurătate șidestin, Humanitas, 1991, p. 230).Apatia, totala lipsă de reacție a românilor în fațamăsurilor sociale nedrepte (precum reducerea salariilorcu peste 25% sau creșterea vîrstei de pensionare), ca șimaleabilitatea extremă a oamenilor politici români în fațacomenzilor venite din partea Occidentului mergînd pînă lao umilință imposibil de imaginat la guvernanții altor țări,lipsa principiilor, a „proiectelor alternative pentru români“confirmă moartea cerebrală/spirituală în care se aflăpoporul român. Omenește vorbind, moartea nu poate fidecît consemnată, înregistrată, certificată, iar Lucian Boiarecunoaște deschis că nu are nici o soluție pentru aceastăsituație. Învierea intră în atribuțiile Mîntuitorului.Limitele demitizării și autodisprețul exuberantCu această carte, Lucian Boia atinge ultimele limiteale demersului de demitizare care l-a consacrat în spațiulromânesc. Cartea, obținută prin distilarea altor trei cărțidedicate problemei României (Istorie și mit în conștiințaromânească, România, țară de frontieră a Europei,Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între1930 și 1950), constituie esența tare a viziunii autoruluidespre această temă. Pe această linie a demitizării nu semai poate înainta decît cel mult în cercul unei continuelamentații și jeluiri a nenorocului de a fi român. Sigur căo asemenea linie este încă foarte profitabilă, dată fiindsatisfacția masochistă a românilor de a se călca și de afi călcați în picioare, în acord cu o ancestrală ură de sine.Dar deși variațiunile stilistice pe această temă sînt practicinepuizabile, conținutul ideatic este secătuit. Nu cred că amai rămas vreun „idol“ român nedeconspirat, nedemitizat.Știm deja că Ștefan cel Mare nu a fost mare, că MihaiViteazul nu a fost viteaz, că Neagoe Basarab nu era românși că, în general, românii nu sînt... români, ci un amestecnedefinit de rase, că limba română nu e o limbă romanică,că românii sînt mai prejos chiar decît bulgarii, că națiunearomână e o invenție, unitatea ei o minciună, că Eminescueste lipsit de originalitate, că românii sînt hoți, lași, lipsiți descrupule, oportuniști etc. Se mai poate spune, în aceastădirecție, ceva care să nu se fi spus încă?Ceea ce atrage atenția în mod special este felul încare românii (Lucian Boia este tot român) pronunță acesteadevăruri devastatoare: detașat, la rece, într-un modschizoid, ca și cum ar fi vorba despre cu totul altcineva,ca și cum înjurătura de român sau de România te facetranscendent propriei etnii de îndată ce ai proferat-o. Niciurmă de suferință, de sentiment tragic, de orgoliu rănit. ÎnSchim barea la față a României, Cioran remarca stupefiatcă, spre deosebire de evrei și de ruși, al căror dispreț desine este asociat unor puternice trăiri negative, românii sedisprețuiesc pe ei înșiși într-un mod aproape voios, plinde veselie. În aceeași carte, Cioran îi îndemna pe românisă renunțe la (auto)sarcasm și să sufere cu adevăratpentru condiția lor istorică, căci numai suferința esteantipodul complacerii într-o situație nefastă sau mizeră.După mai bine de șaptezeci de ani, această lecție nu a fostdeloc asimilată, ci dimpotrivă, românii excelează într-unautodispreț exuberant. Astăzi, în România, este de bon tonsă fii român antiromân.Față de mai sus-amintita Schimbare la față aRomâniei, cartea lui Lucian Boia este infinit mai pesimistă,dar și infinit mai lipsită de substanță. Cioran demitiza șiel trecutul României (mult mai nuanțat însă decît o faceBoia și cu multe recunoașteri ale lucrurilor bune din trecut,inclusiv în privința acţiunii benefice a formelor asuprafondului, a vocației imitației la români, în care el vedeao „sete de viață“). În plus Cioran nu a negat niciodatăsupremația spirituală a lui Mihai Eminescu, poet pe careBoia îl desființează din două mișcări de condei. Dar Boiaeste mai cioranian decît Cioran însuși, deși lipsit de oricesensibilitate tragică. Știința istoriei a dovedit estimp și că„națiunea“ – pe care „primitivi“ precum Cioran sau Eliadeo considerau o dimensiune esențială a identității oricăruiom – este o simplă găselniță, un construct, ceva artificial.(continuare în nr. viitor)9091


Să vezi şi să nu crezi!La tribunalul istorieiLegitimitatea sintagmei „comunismul românesc” n-opune la îndoială nimeni. De altfel, se bucură de notorietateinternaţională, câtă vreme se discută fără urmă de ezitaredespre comunismul polonez, albanez, sovietic, cubanezş.a.m.d..Probabil, ţine şi de o anume comoditate a exprimării: laurma urmei, cum altfel să-i spui unei perioade ce s-a impus,justificat şi menţinut, tocmai prin însuşirea şi utilizarea înexces a etichetei „comunism”? Ionescu ori Popescu pot, dacăvor, să-şi auto-atribuie numele de Napoleon, Gandhi, Homerori Maradona; noua identitate devine efectivă doar după ce oimpune o hotărâre judecătorească. Altfel, e-o joacă de-a „ştiicine-s eu?”.Printre locatarii spitalului Socola s-au număratsumedenie de Napoleoni sau Antoneşti, ba chiar a vieţuit înperimetru fostului seminar al lui Creangă, şi un Harap Alb...Nici un tribunal al istoriei n-a luat seama la amănuntul că,înainte de a fi condamnat, inculpatul se cuvine identificat şilegitimat. Validarea legitimării, şi în cazul comunismului, n-opoate face decât recursul la definiţie. Indiferent de sursă,fie ea academică, fie o construcţie strict politică, definiţiacomunismului, pusă faţă în faţă cu realităţile româneşti alesfârşitului de veac XX, provoacă stupoare: nimic nu se leagă,nimic nu se potriveşte. Atunci, care comunism? Cum bine (şidegeaba!) se ştie, comunismul face parte dintre marile utopiice au iluzionat omenirea – iar utopia există şi, eventual,rodeşte, doar în raftul bibliotecii. A o transforma într-orealitate, condamnabilă sau nu, e-un abuz ce sfidează, înaintede orice, logica elementară. Pretutindeni în lume, invocareacomunismului şi arborarea lui pe drapel n-a fost până la urmăaltceva decât o manevră menită să camufleze dictaturi de clan.Aşa s-a încuibat stalinismul, maoismul, titoismul, castrismul,kim-ir-senismul şi, la noi, dejismul şi ceauşismul. Principiulde bază al doctrinei comuniste, „fiecăruia după necesităţi”,urmând a se aplica, probabil, în rai, unde oricum necesităţile...dispar. Dar întreaga definiţie, înserată în orice dicţionare,se bate cap în cap cu realităţile botezate „comuniste”.Vom recurge la prestaţia celeimai autorizate personalităţi îndomeniul cercetării fenomenului,dl Vladimir Tismăneanu, caredefineşte atât capitalismul, cât şicomunismul, în „Micul DicţionarPolitic pentru Tineret”, apărut în1981 la Editura Politică. Reputatulspecialist pare a-şi fi modificatradical opiniile, câtă vreme în1981 prohodea capitalismul(„Orânduirea capitalistă şi-aîncheiat misiunea istorică” –pag. 63), dar, aşa cum ştiinţa ocere, definiţiile rămân definiţii.În afara fanteziei cu „fiecăruiadupă necesităţi”, sunt stabilitealte câteva trăsături definitorii,în afara cărora comunismul... numai era comunism. Astfel, esteobligatoriu „nivelul înalt al forţelorCOLTUL CONDEIERULUIMircea RaduIacobande producţie, obţinut pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţeişi tehnicii, o foarte înaltă productivitate a muncii...” Tronc!Aşa ceva în România ceauşistă? Ar fi trebuit să fi dispărutclasele sociale (într-o ţară cu ţărănime majoritară!), să seanuleze diferenţa dintre sat şi oraş (!), dintre munca fizicăşi cea intelectuală (!) etc. etc. Dacă subscriem tezei potrivitcăreia „în socialism se înfăptuiesc unele dintre fundamenteleprincipale ale fazei superioare (comunismul. n.n.)”, atunci,rezultă că, respectând realităţile vremii, s-ar putea vorbi celmult de un socialism românesc, şi acela „in nuce”, nicidecumde comunismul căruia i s-a menit, la naştere, să rămânăveşnic dincolo de zare. Nu se încumetă, însă, nimeni săcondamne... socialismul, fiindcă ar indispune o mare parte aeşichierului politic european. Formula „comunismul românesc”vădeşte, poate, o comoditate de exprimare, dar mai ales unade gândire – dincolo de toate, şi o intenţie ascunsă: aceeade a preschimba fantoma unei teorii utopice într-o făpturăreală, înzestrată cu Kalaşnikov: păziţi-vă! Când, de fapt,paza bună (ce nu ne-a putut feri de ceauşism!) s-ar cuvenidirecţionată către adevărata ţintă: instaurarea dictaturilor,sleirea democraţiei.trebuie să se realizeze pentru fiecare credincios, indiferentde originea etnică. Cuvântul biblic trebuie să relaţionezenu numai cu limba populară, ci să se reprezinte în modelulcristic, dar şi să răspundă sufletului, trăirilor şi nevoilor lui,toată această disponibilitate discursivă rămâne deschisăspre nou pentru că tinde să se constituie într-un aparatal dinamicii/corpusului legat de tradiţie, de specific şi demomentul istoric.Predicile lui Antim Ivireanul sunt o sursă preţioasăde informare asupra obiceiurilor, a datinilor, moravurilorşi evenimentelor istorice, înlănţuite într-un conglomeratcroşetat în ideea de contemporaneitate, ceea ce reiese,din structura lor ambiguă uneori, este smerenia autorului,fundamentarea ideii de preoţie, poate chiar stigmatulpercepţiei profeţiei, conştiinţa răspunderii de pastorşi mijlocitor între credincios şi Dumnezeu, precum şiprofunda cunoaştere a Sfintei Scripturi, vasta culturăteologică şi laică. Antim Ivireanul preia modelului săuidentitatea elementului creştin, dualitatea noţiunii de divin,de partajare sintetică a condiţiei uman-divin, dar, trebuierecunoscut, discursul atracţiei în semantism şi flexiuneartistică a pasajelor în care revolta sa se adresează, cuvehemenţă, viciilor epocii sale, considerând că modalitateade receptare a individului în societate este înjositoare şiţine de neînţelegerea faptei.Nicolae Cartojan scrie că Antim Ivireanul îşi construieşteimaginea prin focalizarea în coordonata adevărului creştina înţelegerii situaţiei existente, de la „înălţimea amvonului”acesta a reuşit să găsească, de fiecare dată, cuvintecare fie erau menite să mângâie şi să aline necazurileunui întreg neam, fie să disimuleze prin nemulţumire/evidenţiere, pentru că în acest cerc vicios al raţiunii/ficţiuniireprezentate mitropolitul „subliniază calităţile şi defectelesocietăţii pe care o călăuzea, şi, cu o dragoste creştineascăneţărmurită uneori, cu energie nebiruită alteori, cautăsă înfrâneze răul şi să promoveze binele.” 17 Logosul şivalorizarea estetică a artei sunt constante ale modelului şiarhetipalizării, ale obiectivităţii în care se construieşte, întrunartificiu paradigmatic/flexionar, arhitectura generalăde apărare a credinţei ortodoxe, a indiferenţei în carewww.oglindaliterara.rose justifică toate acţiunile îndreptate împotriva religiei şipatosului. Este important de consemnat faptul că literaturapopulară a constituit fundamentul organic, speculativ,pentru înţelegerea modelului lui Antim Ivireanul, astfel,activitatea mitropolitului din Ţara Românească acaparează oimpresionantă îndemânare printre textele Sfintei Scripturi,dar, în acelaşi timp, este de remarcat că magnetul istoricşi estetic plurivalent/conceptual se foloseşte în cărţilepopulare pentru a evoca/adnota, în subtextul liric/ficţional,spiritualitatea creştin-creatoare.Constructul demersului lui Antim Ivireanul estelegat de materialitatea discursivă a spiritualului creştinortodox prin aspectul cultural, fapt care sintetizează fluxulşi imanenţa decizionale ale conştiinţei/libertăţii/expresiei,printr-o succesiune proteică a îndemânării şi harului său.Referenţi ai discursivităţii fiinţării, îndemânarea şi harul sesucced pentru a răscoli sufletele celor care îl ascultau, astfel,mitropolitul Antim Ivireanul fiind nevoit să întrebuinţezecuvinte care aveau un amplu efect în gândirea şi animacreştinilor, în fapt, aceasta se întâmplă datorită imaginilorputernice/vii şi a proiecţiei acestora în cadrul personal alfiecăuia._________________9 Sextil Puşcariu, op. cit., p. 126.10 George Călinescu, op. cit., p. 12.11 idem. ibidem.12 Teodor Cerbuleţ, op. cit., p. 7.13 Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu, Mitropolitul Antim Ivireanul al ŢăriiRomâneşti, în vol. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Institutul Biblicşi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 220.14 G. Dem. Teodorescu, Istoria limbii şi literaturii române de laînceputuri până la 1882, ediţie îngrijită, note şi bibliografie de IleanaEne, prefaţă de Virgiliu Ene, Saeculum I.O., Bucureşti, 2002, p. 140.15 Alexandru Duţu, Sinteză şi originalitate în cultura română,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1972, p. 92.16 Damian P. Bogdan, Viaţa lui Antim Ivireanul, în Biserica OrtodoxăRomână, anul LXXIV (1956), numerele 8-9, august-septembrie, p.965.17 Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, prefaţă de DanHoria Mazilu, bibliografii finale de Dan Simionescu, ediţie îngrijită deRodica Rotaru şi Andrei Rusu, Editura Fundaţiei Culturale Române,Bucureşti, 1996, p. 367.9093


REMEMBERTriumfalistul an 1955 şi critica literară(urmare din numărul anterior)Rolul educativ al literaturiiAcesta este titlul articolului (nesemnat) cu care sedeschide Gazeta literară din 7 aprilie 1955. Pledoaria însprijinul „rolului” pe care trebuia să-l aibă literatura esteîncepută prin sublinierea necesităţii „conţinutului ideologicîn artă”. Fiind principala trăsătură a esteticii marxistleniniste,importanţa ei trebuia amintită mereu tocmaipentru ca scriitorii să nu piardă din vedere acest conţinutşi să „alunece” înspre „decadentism” sau „formalism”.Împotriva acestor „concepţii retrograde, antiumane” trebuiadusă o „luptă” perma- nentă, ideologul folosind cuvintedure de caracterizare a lor. Se observă atenţionarea directă,forţarea, fără urmă de subtilitate, cu privire la poziţia pecare era obligat să o adopte scriitorul. De pe această poziţie,literatura lui avea menirea „să lupte intransigent” împotriva„producţiilor literare din lumea capitalului.” Aşadar, pe de oparte, cu semnul plus, cu cronici pline de laude, cu titulaturade „literatură autentică”, de scriere valoroasă, demnăde urmat, sunt cărţile care „contribuie la călirea politicăa poporului” („a căli” este unul dintre verbele favorite alelimbajului epocii!); de cealaltă parte, cu semnul minus,cu certe conotaţii negative, erau situate producţiile arteiburgheze, ceea ce reprezenta, cu rare excepţii – mutilate şicosmetizate –, tot ce era vechi. Duritatea terminologiei subcare se prezenta cititorului această literatură (care apăreaca reflectare a tot ce putea fi mai josnic şi reprobabil înfiinţa umană 12 !) demonstrează vizibil subtextul impunerii,al obligativităţii autorului de a scrie numai în spiritulindicaţiilor de partid. Şi pentru ca scriitorii să nu fie tentaţiniciodată de un alt tip de literatură, în articol stă scrisrăspicat:„O asemenea artă este incompatibilă cu adevărul şiprincipiile artei înalte, ea corespunde mocirlei şi marasmuluiimperialist.”Toate articolele (şi în special cele scrise expres pentru„a da indicaţii”, pentru a „trasa linia partidului”) suntconstruite maniheist pe plus şi minus, pe alb şi negru, pereliefarea „noului” (cu conotaţia de valoros) în opoziţie cu„vechiul” (adică arta „decadentă”, depăşită de istorie!).Desigur, „educaţia” trebuia să vizeze în primul rândsegmentul de populaţie în formare, una dintre „menirile”principale ale literaturii fiind aceea „de a creşte un tineretviguros, neînfricat în lupta cu greutăţile, devotat trup şi sufletpatriei sale, gata oricând s-o apere cu preţul vieţii împotrivaagresorilor imperialişti.” Cum se putea realiza aceasta?„Calea” o arătaseră învăţăturile marxist- leniniste, iar recent(şi concret) „salutul C.C. al P.C.U.S.” indica „mijlocul esenţialpentru realizarea înaltelor sarcini educative ale literaturii” cafiind „crearea eroului pozitiv, reflectarea pe planul literaturiia muncii eroice a glorioşilor contemporani, constructoriicomunismului.” Şi mai departe, în acelaşi ton ditirambic, cuo frază care abundă în substantive sprijinite pe o seriede adjective previzibile prin repetabilitate, continuă (întrunlimbaj golit de sens) să se arate/ să impună „mijloculesenţial” prin care poate fi educat tineretul: „Proclamareanoului erou al epocii noastre în figurile monumentale ale arteişi literaturii, (sic!) înseamnă afirmarea activităţii istorice apoporului dezrobit, stăpân pe cuceririle sale, creator al uneiorânduiri libere.”Întreg articolul poate fi redus la schema „aşa da”vs. „aşa nu”, lexicul folosit fiind ales din două registreantagonice. Vom mai da câteva exemple rupte din context:„Credinţa neştirbită în izbânda cauzei comunismului”,„lupta eroică a oamenilor muncii care înlătură zi de zi,printr-o ofensivă îndrăzneaţă şi perseverentă, murdăriaşi putergaiul, moşteniri ale trecutului”; „măreţe idei alecomunismului”, „eroi înaintaţi”, „înaltă exigenţă”, „atitudinenouă”, „adevăr de nedesminţit”, „triumf inevitabil alideilor clasei muncitoare” vs. „fenomene negative,putrede, cangrenate”, „atitudine inertă în faţa duşmanului”,„anchilozarea”, „rutina” etc.Aşadar, ceea ce era „nou” trebuia impus prin toatemijloacele, iar marca impunerii o dau, pe lângă abundenţasintagmelor nominale din registre opozante, numeroaseverbe şi adverbe care (aşa cumam mai observat) nu lasă localternativei. Extragem, în ordine,din articolul specificat anterior:„literatura luptă intransigent”,„literatura realismului socialistslujeşte, educă, formează”,„scriitorii noştri trebuie săşiconcentreze atenţia asuprasarcinilorfundamentale”,„străduinţa nobilă de a creaoameni înaintaţi trebuie s ăanime”, „trebuie criticată tentativaunor scriitori…”, „literaturanoastră trebuie să se îndreptemai ferm”, „trebuie combătută…”,„numai apropierea de viaţă…”,numai înţelegând în profunzime ideile marxism-leninismului…” etc., etc.Schematism şi realismSub genericul „Învăţăm din dezbaterile Congresuluiscriitorilor sovietici”, articolul de primă pagină a Gazeteiliterare (nr. 1/ 1955) se bazează pe aceeaşi schemămaniheistă, impunând ideea (fără acoperire!) că în România„ecourile” Congresului „au căpătat o amploare şi ointensitate cu totul deosebite.” Dar autorul nu se opreşteaici, îşi ia avânt şi ajunge cu exagerarea până la a scrie întermeni superlativi că acest congres a devenit „un jalonimportant” nu numai „în dezvoltarea literaturii sovietice(ci) şi mondiale.” În continuare, în acelaşi ton categoricşi vindicativ se face trimitere la normele artistice fixateideologic, arătându-se că „în ceea ce priveşte schematismul,putem spune că cel de al doilea Congres al scriitorilorsovietici i-a dat o lovitură de moarte.” Făcând o prezentarea lucră- rilor Congresului, articolul are pretenţia în fapt dea sfătui scriitorii să urmeze calea trasată de acesta înconstruirea oricărei producţii literare. Un subcapitol esteintitulat aici „Lupta întemeietorilor marxismului împotrivaidealizării eroilor literari”. Sfaturile vin din raportul principalal Congresului, în care un Alexei Surkov pornea la rândul său„în critica teoriei eroului ideal” de la Marx şi Engels. Articoluleste scris într-o limbă plină de lozinci şi formule fixe, toatemenite să impună scriitorului român (cu ajutorulcuvântului persuasiv sau direct) ideologia sovietică.„Poezia noastră”Mihaela AlbuSub genericul „Discuţii despre poezie” se instituiseîn 1955 în Gazeta literară un serial de texte teoretice (cuexemplificări din creaţiile momentului), semnate deopotrivăde poeţi şi de critici literari, textele acestea jucând acelaşi rolde influenţare în planul literaturii pe care îl avea discursulpolitic în direcţionarea vieţii social-politice. Astfel, şi în cazularticolelor de critică sau (pretinsă) teorie literară, textelesunt „saturate” ideologic (Irimiaş: 2003), iar comunicarea,prin distorsionările de limbaj, ca şi prin falsul semantic lanivel de ansamblu, îşi pierde rolul decisiv – de transmiterede informaţii reale.Un exemplu îl aflăm în nr. 15 (14.04.1955), într-unamplu articol (Poezia noastră) semnat de poetul în vogă altimpului, Mihai Beniuc. Paradoxal (generând şi un fel de umorinvoluntar), poetul pleacă de la o afirmaţie a lui Ovidiu 13 şiajunge la problema receptării, dar, evident, tot în termeniiî__________________12„Producţiile literare din lumea capitalului, nutrindusedin răstălmăcirea făţarnică, grosolană a adevăruluiistoriei, propagă misticismul şi iraţionalismul, proslăvescinstinctele bestiale, pregătind tinerele generaţii învederea unui nou măcel mondial. Scriitorul, aservitputerilor imperialiste, afişează, fără ruşine, morala luidepravată, ura faţă de oameni, dezgustul faţă de culturăşi frumos, cultul pesimismului şi al deprimării totale.”(Gazeta literară, nr. 14/ 7. 04. 1955: 1, s.n.).9094 www.oglindaliterara.ro


proletcultismului: „Publicul poeziei este poporul”(!). După oaceeaşi schemă duală – merite şi scăderi –, după acelaşistil care preamăreşte, dar îşi prefigurează şi o apărare (laun presupus contraargument din partea altui scriitor) prinsemnalarea „slăbi- ciunilor”, Beniuc afirmă sigur pe sinecă „avem astăzi o poezie care, deşi are destule slăbiciuni,este plină de patriotism, de dragoste pentru cei ce muncescşi pentru partidul ce ne conduce.” Referirile, în aşa-zisaanaliză a poeziei, la alte domenii decât cele literare sunt deasemenea frecvente. Comparaţii luate din zona medicalăsunt menite să facă şi mai clar pentru cititor mesajul princare, de fapt, semnatarul impune dogme ideologice: „Acestetrei componente („atitudinea poetului”, „conţinutul de ideispecific clasei şi forma artistică”) sunt necesare poezieica sângele, nervii şi scheletul cu muşchii pentru un trupomenesc. O componentă să lipsească şi trupul e un cadavru,fără mişcare.” De asemenea, împrumuturile lexicale dinzona militară trimit direct la atitudinea care se cereascriitorului, literatura sa trebuind „să fie numită un om cuarmă”. Fără a se mai ascunde după nicio mască, semnatarulimpune apoi ideologia Puterii printr-o afirmaţie impersonalăgeneralizantă – „se spune la noi adeseori că o poezie bunăeste o armă”, pentru a accentua apoi această impunere prin„trebuie să fie o armă.”În revista Contemporanul (nr. 5/ 4 feb. 1955), în acelaşiton, despre piesa Mariei Banuş, Îndrăgostiţii, deşi e vorbade alt critic, N. Moraru, vom întâlni aceeaşi modalitate deimpunere persuasivă a „noului” tip de literatură: „Zugrăvireaneschematică, neşablonardă a duşmanilor, indicareavariatelor şi periculoaselor lor metode de luptă în condiţiilenoi ale ofensivei socialiste pe tot frontul, este incontes- tabilun merit al autoarei.” Şi mai departe: ... „Frontul socialisteste un atac continuu.”Articolul abundă în clişee verbale construiteîndeosebi pe exemple pozitive, pe scriitori şi opere care„au luat atitudine”, au „puternice accente antiimperialiste şipatriotice”, „dragoste de popor şi ură împotriva duşmanului”etc.În paginile altui număr al Contemporanului (nr. 6/ 11feb. 1955) nu apare nicio deosebire, chiar dacă semnatarule altul! „Poetul” luat ca exemplu este unul care s-a încadratperfect în linia Puterii, iar modelul său, se subînţelege,trebuie urmat: „La 11 februarie se împli- nesc 80 de ani dela naşterea poetului Alexandru Toma care, format la şcoalarevistei Contemporanul, a continuat cu strălucire tradiţiilepoeziei noastre realiste, reprezentate de Eminescu, Coşbuc,Vlahuţă.” (…) A. Toma „a militat prin opera sa pentrutriumful ideilor înaintate, împotriva tendinţelor decadentecare începuseră să se înstăpânească în grădina literelorromâneşti.” În „anii întunecaţi ai regimului burghezomoşieresc”,el „a militat cu ardoare”, „el înfierează cruntaexploatare”, el scrie (şi criticul se lansează într-osuccesiune de atribute ale versurilor în care „se cântăvictoriile socialismului”): „versuri înflăcărate”, „versuriînaripate”, „versuri avântate”.„Poezie combatantă”REMEMBERscop”, de „atitudine contemplativă”, de „formalism”, în timpce prezentul are drept conotaţie în primul rând adevărul(„adevăratul glas”) cu care poetul „a ajuns la limanulrealismului socialist”. Mai mult. Poezia adevărată nu o puteascrie Jebeleanu (şi, se subînţelege, niciun poet!) decât dinmomentul „situării pe poziţia clasei muncitoare”. 14După o schemă pe care am putut-o observa în toatearticolele de critică literară, şi aici tonul de reproş în analizavolumelor anterioare este atenuat prin sublinierea faptuluică se prefigura/ exista „un filon realist”, materializat în„aspectul protestatar”, dar care „abia azi”, a putut deveni„combativitate partinică”. Iar „combativitatea poeziei luiJebeleanu” se datorează „noii sale concepţii filosoficedescoperită lui de către clasa muncitoare” şi provine din„înţelegerea că viaţa este o luptă continuă şi că nimic nu cadedin nouri.” Verbul „a înţelege” (adică a ajunge la înţelegereprin însuşirea ideologiei marxist-leniniste) este cel caretrebuie să dea măsura noului în mentalitatea oricărui artist,iar în cazul lui Jebeleanu ni se spune că „poetul a înţeles călupta dusă acum nu este o oază izolată în istorie, ci reprezintăo etapă superioară, de calitate deosebită, a luptei deveacuri a poporului nostru pentru eliberarea lui definitivă.”Nu încape astfel nicio interpretare, ceea ce se exprimă princuvintele criticului trebuie luat ca adevăr, cuvântul devenindastfel o „armă” care îşi exercită funcţia de convingereprintr-o trimitere destul de directă la constrângere. Şi aici,ca în toate articolele de teorie sau critică literară, pledoariapentru o literatură aservită Puterii are loc prin reliefareaunei permanente dihotomii care a fost stabilită între ei/duşmanii, imperialiştii şi noi/ binele, noul, forţele înaintateetc. În pandant apar două substantive, încărcate semanticprin determinări automate – ură (neîmpăcată, fără margini)vs. dragoste (pentru oamenii cinstiţi).Articolul, în ansamblu, se învârteşte în cerc, repetă defapt aceeaşi idee anunţată încă din titlu – necesitateaunei poezii „combatante”. Este şi acesta un model destereotipie verbală, de limbaj care exprimă (în termeniiTatianei Slama-Cazacu şi, desigur, în viziunea normală abunului simţ) numai „un surogat de comunicare”.Exemplele ar putea continua. Toate ilustrează – îneşantioane de limbă de lemn, de limbaj saturat ideologic – ocomponentă culturală a anului 1955 – critica literară.Este vorba despre perioada în care toate compartimentelevieţii politice, economice şi spirituale se aflau încă sub strictulcontrol al sovieticilor, este perioada în care cuvântul eramenit să introducă (insidios) în mintea şi psihicul populaţieinoua ideologie, este perioada numită de Slama-Cazacu „erade entuziasm obligatoriu”. Citind astăzi textele semnate decritici literari (unii deveniţi nume respectate mai apoi, alţiitrecuţi firesc în uitare) o putem percepe de asemenea ca peo eră tipică de „bufonerie tragică”, o „împletire a frenezieiideologice şi terorii poliţieneşti (transpunând cuvintele luiRaymond Aron la realităţile româneşti). Este, în tot cazul,timpul în care limbajul a servit în cel mai înalt grad Puterii,iar cuvântul scris, ajutând la stăpânirea şi manipulareaconştiinţelor, se transformase – la nivelul discursului oficial –în „curat” mijloc de comunicare „malignă”.Exemple tipice de limbă de lemn găsim încă din titlul(pe care l-am preluat pentru subcapitolul acesta) şi de laînceputul articolului semnat de George Macovescu în Gazetaliterară, nr. 8/ 24. 02. 1955:2). „Combatant” este un determinant ce trimitela substantivul (repetat obsedant) – „luptă” –, căci „o luptăpermanentă” trebuie să fie întreaga existenţă a comunistului,o „combativitate partinică” trebuie să „dovedească” el, iardrumul să-i fie „mereu în urcuş”. Regresul nu-şi are loculîn mentalitatea comunistă, iar atunci când apare trebuie„înfierat”. Desigur, progresul, coroborat cu „conturareapersonalităţii poetice”, nu putea „căpăta contur” şi nu „seputea dezlănţui” decât „după eliberarea ţării noastre, adicăîn ultimii zece ani.” Şi astfel, se spune direct, indiferentde opera anterioară, „conturarea”, împlinirea ca artist (aunui scriitor consacrat, Eugen Jebeleanu în cazul de faţă) s-afăcut automat numai în anii socialismului. Opoziţia înaintevs. după este reliefată în cazul operei lui Jebeleanu prin„tributul” dat „formalismului” (din volumul mai vechi Inimisub săbii), iar din perspectiva prezentului criticul recurge lacomparaţii din câmpul semantic al mineritului, semnalând„dramul de minereu preţios” – „filonul realist” –, „din păcateneexploatat la vreme”. În tot articolul criticul îşi bazează dealtfel analiza pe această opoziţie – trecut vs. prezent (cuvariantele altădată vs. acum, în faza actuală). Trecutuleste însoţit de „fals”, „de rătăcire în hăţişuri”, de „lipsă dewww.oglindaliterara.roBibliografieAron, Raymond, Democraţie şi totalitarism, traducerede Simona Ceauşu, Editura All, Bucureşti, 2001.Irimiaş, George, Structuri textuale ale discursuluipolitic totalitar, Clusium, Cluj-Napoca, 2003.Rovenţa-Frumuşanu, Daniela, Semiotică, societate,cultură, Institutul European, Bucureşti, 1999.Selejan, Ana, Literatura în totalitarism (1955-1956),Cartea Românească, Bucureşti, 1998.Idem, Literatura în totalitarism (1949-1951),Cartea Românească, Bucureşti, 2007.Slama-Cazacu, Tatiana, Stratageme comunicaţional eşi manipularea, Polirom, Iaşi, 2000.Thom, Fronçoise, Limba de lemn, traducere de MonaAntohi, prefaţă de Sorin Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2005.__________________13„… a înstruna cântece fără ascultători e totuna cua dansa pe întuneric.”14„Situarea pe poziţiile clasei muncitoare,interpretarea partinică a realităţii, însuşirea cunoştinţelormarxist-leniniste l-au ajutat pe Jebeleanu să-şi lărgeascăîn mod deosebit capacitatea de înţelegere a fenomenelorvieţii şi deci de exprimare artistică a lor.” (GeorgeMacovescu, Poezie combatantă, în Gazeta literară, nr. 8/24. 02. 1955: 2).9095


CRITICĂ LITERARĂNenuntireaE posibil ca-n zilele noastre scriitorii să-şi întoarcăfaţa (şi/sau penelul) înspre lumea „ce gândea în basmeşi vorbea în poezii”, adică în pilde, conturând un univers,nu neapărat fastuos, ci mai degrabă pilduitor?! Răspunsuleste afirmativ. Şi-un exemplu ni-l oferă Gheorghe AndreiNeagu cu-a sa baladă mitică, Nunta neagră / înţelegândcă omul este o creaţie de esenţă divină care, aflat subprotecţia zeilor atotstăpânitori, a învăţat de la ei abc-ulvieţii. Să iubească, dar să şi urască. Să admire frumosul,dar să fie şi orgolioşi. Să ofere ofrande, dar să fie şi iuţila mânie. Şi-n aşa conjunctură a miticului, omul ar puteacrede că totul i se cuvine.Legănat de cântecul orfic, pentru el iubireaînseamnă înălţare şi împlinire: „Ziua-şi ridicase fruntea /Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printreramuri, cu beteala / Spumei împletită-n ceţuri / Noriidrumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cumse reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăşi nestăvilită armonie.Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră?,,Pe poteci, se-nalţă vuiet / Izvodit de frunze moi / Cândcu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iatăprefigurarea unei fantastice poveşti de iubire cu impulsuristranii, pline de suspens. Intuiţie crescândă. „Când scriidespre iubire, sentimentulte invadează, toate iubirile talepierdute tresar (tresaltă), revin în memorie, se infiltreazăfn spiritul, în inima, chiar în trupul tău...” -rosteşte Liviu Antonesei. 2 Şi astfel imaginarulpoetic traversează timpi de falnic vis.Poetul Gheorghe Andrei Neagu va refacepovestea iubirii jertfelnice, după ritualulfolcloric ancestral. Ne amintim de Fata Îngrădina de aur, unde eroul, un zmeu, vasuferi din pricina iubirii neîmpărtăşite şi seva răzbuna pe rivalul său? Ne amintim deLuceafăml eminescian, cu un erou, :fapturăcelestă care, îmbrăcând hlarnidă mitologică,va transpare în dublă ipostază, cunoscânddezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripta,inimă ascunsă”, ,,rigă spân” 3 care e dispussă se smulgă din umbra-mpărăţiei sale pentrua-şi apăra iubirea?Asemenea şi în Nunta neagră, eroul esteo prezenţă enigmatică, un „strigoi” înnobilatde extaz („scăldat de spaime, / Şi cu frunteaîn ţărână”) şi încântare pentru fiinţa iubită: „0 aştept caaltădată, / Să se nască din copaci / Alergând înflorată. /Şi cu b!!ze, ochi de maci / Să aprindă iar pădurea /Ca deatâteaalte ori, /Intr un vals nebun ceresc / Ea zâmbinddin ochi, cu timpul / Mă îndeamnă s-o doresc”. Singuruldetaliu care umbreşte mult aşteptatele clipe de înfiorateîntâlniri „în pragul tainei”, în tainica singurătate, estedespărţirea „de lume”, „de urât şi de blestem’. Prezenţafetei pare o vestală. Momentul dureros este acela al nunţiihărăzite. Fata îşi apără iubirea. Ia iniţiativa: „să fugim!”Dar refuzul lui este dureros de tranşant: ,,A fugi nu secuvine!” Nu vrea şi nu poate-a tulbura „al vremii sacrumers’ (cum rosteşte Hyperion în poemul lui John Keats,Cântul I). Şi cât ar vrea să se supune , bătăii de aripe/ A Timpului!...” 4 Voinţa fetei şi decizia bărbatului iubitcontrastează cu îmbrăţişarea lor ,.;pătimaşă” . O ea- deun angehsm diafan şi-un el (o himeră hominoidă?!),precum un Werther, dominat de-o iubire eterată.Acest moment crucial, de neaşteptată şi dramaticădecizie, ne-aminteşte de o altă capodoperă a literaturiiuniversale: „în astă suferinţă a singurătăţii, cu inimaaceasta tristă şi rănit. m-a apărut Ea, gingaşă şi sfântă,aidoma cum o preoteasa a zubzm sta acolo înainte-mi;ţesută parcă din lumină şi miresme, atât de delicată şispirituală; peste surâsul plin de pace şi bu ăttecerească împărăţeau într-o divină maiestate ochii eiînsflleţiţi , Şi - asemeni unor nourei ce înconjoară aurora,buclele de-aur îi unduiau pe frunte în vântul primăverii”. 5Prezenţa frumoasei fete, departe de cortegiul nupţialce-/ este destinat, alături de un mire impus, confirmădecizia vieţii sale:. , venise să-mi aducă / jerţfa jerţfelorsupreme .. .” Pare-o „ciuta jertfită pe altarul unei căsătoriipe care ea nu o acceptă. Tânăra – „cerească făptură”(Friedrich Holderlin) - aratăprecum o „ planta roşu ca orană” , dar şi mai grav, tăcerea„de gef’ a zeilor. Doar apariţianuntaşilor „lălăind’ - cortegiugălăgios - animă peisajul,înfiorând pădurea. Copacii par„cuprinşi de spaime”, „ardelumea vegetală”. Zbucium şidescumpănire!Cât de multconştientizează acel vălumbros al destinului careveghează asupră-le, strivindvoinţa unei decizii tranşante. Livia CiupercăDeşi se iubesc mai presus defire, cei doi se lasă în voia unui destin implacabil, înlănţuiţide maleficul ce pulsează dinspre exterior: ,,Port în minegândul crud / Şi las vântul să-mi usuce lacrima...” Eipar a spune, precum Hyperion către Bellarmin: ,,Noi nusuntem nimic; ce căutăm e totuf’ . 7 Cei doi îndrăgostiţisunt pregătiţi a se jertfi întru iubire, înfruntând lumea şimentalităţile ei.„Trist, cutremurându-şi clipa, / Dorul şi-a zdrobitaripa” - suferinţă tipic ovidiană. Natura pare tulburată,iar în temple, „zeii stau la sfat”. Petrecerea-i ciudată:,,Mesenii beau din vinul translucid / Curat ca lacrimamireselor jertfite /În clipele când se ucid iubiri”.Cine îmbie? „Ura” şi ,,Păcatuf’ (întrupări diabolice).,,E vinul limpede şi bun /Iar mirele e altuf’ decât cel iubitşi dorit de mireasă.Îndrăzneţ, mirele-şi cere dreptul: un sărutcare pare că ar fi „strivit” însăşi ,,natura”, adicălegile firii. Locul acela înmiresmat de prezenţaiubirii, ce ar fi trebuit să fie o ,;pădure deargint” - ca triumf al iubirii, devine, dintr-odat’,„ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ceaudecis zeii? Ca el „să piară”.Momentul culminant este prefigurat de„gemetele” pădurii.„Uitând de spaime”, el- să fie un astru-alnopţii? - întrupându-se precum Luceafărul,sparge tăcerile, rostind: ,,Mireasa nunţii odoresc!” Şi-ntr-o clipită, din braţul dreptal mirelui „luceşte lama de cuţit”. O micăsecvenţă de dramă antică.Un gest „nesăbuit” , fireşte. Lama de cuţite arma nechibzuinţei, a laşităţii. Nu se ucidedin iubire. Poţi fi rănit sufleteşte, poţi suferi,dar nu se cade să ucizi. În acest context,merită-a reflecta la ceea ce spunea OmraamMikhael Afvanhov: „Să nu afirmaţi că fiindcă iubiţi oanumită persoană, o distrugeţi. Şi natura pare răvăşită.Blând îşi despleteşte toamna ramurile clătinate-n vânt...Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantlCl (amintindu-nede Byron, Novalis, Heine), la care concură „cerul - aceastanu înseamnă iubire, ci un măcel. Iubirea nu se pătează cusânge, ea este mare şi luminoasă...” 8Vizualizăm o contrapunere între planul terestru - celal nuntaşilor (aflaţi în braţele lui Bacchus, iresponsabilisau incapabili să realizeze situaţia), şi planul înaltului -cel stăpânit de zeii care, asemeni ca în tragediile antice,se amestecau în controversele dintre pământeni. Şiastfel, se produce o mutaţie transcedentală: ,,Şi-atunci,la ceas nepotrivit / Lovesc.. .” Şi-o ultimă „ofrandă”, oultimă îmbrăţişare, „în faţa lumii înghe ţate”, a nuntaşilor,,mânaţi de gândul răzbunării” , dornici să „ucidă” un visde iubire.Note:1. Gheorghe Andrei Neagu - Nunta neagră. Ed.Valman, 20/02. Liviu Antonesei - Despre dragoste. Ed. Ars Longa,Iaşi, 2000, p. 1343. Io n Barbu - Riga Cripto şi lapona Enigel4. John Keats- Hyperion, Cântul a l II-lea5. Friedrich Holderlin - Hyperion. Il) Zante. Ed. Inst.Euro pean, 1998, p. 1016. Friedrich Holderlin - Hyperion. IV. Pyrgo în Morea(Hyperion către Melite). Ed. Inst European, 1998, p.136-1377. Friedrich Holderlin - Hyperion. V. Kastri în Parnas.Ed. Inst. Europea n, 1998, p. 1458. Omraa m Mikhael Aivanhov- Râsul înţeleptului ,Ed . Prosveta, 2010, p. 1129096 www.oglindaliterara.ro


Nicolae NICOARA-HORIAPOEZIECameliaTRIPONRodicaAncaSUFLETUL„...ce ar putea să deaomul,în schimb, pentrusufletul său?”Lasă-ţi trupul tăudeoparte,Despre suflet vreausă scriuUn Poem fără de moarte,Un Poem fără târziu...Lumea asta să-nţeleagă,Până-n marginile ei,De ce-mi eşti atât de dragă,Şi Iubirea noastră ce-i?De ce ochii mei de-o vremeArd în Rugăciunea lor,Tu de Dor nu te mai teme,Dorul mai presus de dor!Lasă-mi trupul între râuri,Unde patima cuvântăŞi îngemănaţi de-a pururiÎn aceeaşi sete sfântă,Tu să-mi pui în Crez cuvinteCum în alte gânduri nu-sŞi să mă aduci de-aminteCă nu-i jos fără de Sus!Sterp e numele fântâniiFără de izvorul ei-Doamne, dă-i răspuns ţărâniiSufletul acesta, ce-i?TE-AM PUS HOTAR LUMINII...Se-aprind în seară crinii,Nu te întreb de vrei,Te-am pus hotar luminiiŞi gândului temei.Mă odihnesc cu tine,Ca pasărea în cânt,Ce pace sfântă-mi vine,Visată, din cuvânt,De mă cuprind fioriiAici de-atâta Dor!Deasupra noastră noriiÎşi poartă umbra lor...În ochii tăi e-o apă,Ferice-i, dar, preaplinulDin care îşi adapăSufletul meu suspinul...Cum ard în seară crinii,De-acum eu ştiu ce vrei-Te-am pus hotar luminiiŞi Versului temei...UNOR PĂRINŢIS-au risipit pe cărareCioburi de cer,paşii tăi repezi caută clipa trecutăcând alergai speriată cu un pui de omcurgeau râuri de griji în noapteun strigăt surd se ridica,acoperind febra cu lacrimifugi între foile îngălbenite ale manuscrisuluipaşi între vis şi o lume a ta,iar vin din neant clipe cu un el, o ea,el este confuz, fiu sau nepotamândoi ţi-au trecut prin braţe, mai multnepotuldar ce importanţă mai are,file, file de cer se tot răzleţec pe căraretroiene nesfârşite de zăpadătopite în labirintul anilorzămislesc slove albe pe un cernoziom fierbitese coace pâinea în ţest şi apa de aur este totmai dulcenisipurile Olteniei se contopesc în arşiţaBărăganului,setea de iubire cu viaţaOctogenul cuprinde în talerele lui79 cu 82,Le pune în creuzet le tot mojareazăPulberi de cer şi iubirePulberi de pasiuni frânte şi regăsite în slovemeşteşugiteE greu să porţi un ADN de soare,cu flori de câmp şi apă de izvoareCe setea ţi-o aţâţă spre căutări trecuteNemărginite nelinişti se ridică,a fi sau nu urmaş al clipei fericite...Când o pană s-a revărsat cu-nfrigurare pebiata coală de uitareCa un amnezic, tremurânda prins cu saţ fiecare şoaptă viechemare din adâncuripatimi vii şi doruri multerătăcitoare troiene de ani şi trudă multăAzi ne vor surâde lin la o lansare reuşită.ÎNTUNERICUL ALBPaşii se pierd,întunericul alb pluteşte în valuri de o clipăiederă albăAştept...Te caut,Răsăritul se contopeşte cu amurgulumezeala roade cerulpăsărelele îşi şoptesc misterioase ecouriPâclaun burete care picură ciripitul unei vrăbiiîn palma unui brad somnorosTe caut,Ce bine te ascunziinima te vede atunci când ochii par orbigândul te ascultă când am asurzit de atâtalinişte,nu, nu-i noapteeste doar un întuneric al iluziilorprierdute în neantul rece al aşteptărilorSoare.druizii îţi ard rădăcinile pentru a te înălţadolmenele se deschid, culegând însetateîntunericul albascult şoapta pietrelorun micron, doi culeg fiecare cristalmă cufund în noaptea rece a zilei aşteptândutesurâd,razele curg, calde în înteriorte-ai transformat în izvor de lumină.www.oglindaliterara.roPIETRE SECI (1965)Pietre seci cheamă noapteastropi de lumină lichidă,ca să se făleascăcu strălucirea stelelor.Ape galbene şi tulburistrigă că-s de aur topit,când e lună plină.Nu-şi mai amintesc că le-au murit peştii.O VENIREVeni fumul şi zise: Nu!Veniră ochii şi ziseră: Da!Mai slab fumul.Mai albaştri ochii,goniră cenuşiul.Când?DOUĂ, UNADouă urme de paşi spre luminăîn noroiul verzui de la popii întunericuluimerg, merg una în urma celeilaltecu sonor de lirăUn pas înapoi – o destrămare.De aici, numai una...Îşi strânge pământul lacrimile norilorîn urmele paşilor.Mergând spre luminăuna în urma alteia,cântau, poate...Ajunge un singur pas înapoipentru o destrămare în viaţă!De aici numai una mai oglindeşte cerulgol.MAMĂNu voiau mama şi fiica şi fiulsă vină la fiu în casă...Fiul nu mai putea de dorşi vorbea despre toate:casa cu porţi la curte,rândunici,sub garduri -plante,în fânar sunt cuiburi,zemuri în pivniţăcăci vinurile s-au vărsatîn cinstea tuturor;cum coastanu se ştie pe ea,lăsând cireşiisă-şi facă de florişi să le coacănumai pentru îmbrăţişareahoţilor doar, lacomi,demni de vârf.Eu zic:mai bine ar fi fostsă fi plecat pe munţi în căutareanoastră,mamă, pomenită într-o dragoste.9097


EVALUĂRIPriviri liminare(Virgil Carianopol - Scriitori care au devenit amintiri)Vasile AntonIeşeanuVirgil Carianopol este unul, dintrescriitorii, pe care l-am cunoscut personal. În urmă cu aproape 40 de ani , mai exactpe data de 22 octombrie 1973, fuseseinvitat de profesorul Gheorghiosu -șeful Casei Armatei din Caransebeș,la un colocviu literar. ProfesorulGheorghiosu,căruia „caracuda” îi ziceaîn derâdere Gheorghioțu, încerca săîncropească cu tinerii ofițeri un cenacluliterar. Există pe plaiurile mioritice, așacum exista la Junimea de la Iași caracudăgata să râdă de oricine și de orice.Poate de aceea suntem percepuți destrăini, noi românii, ca fiind simpatici,plini de umor, dar superficiali, flecari și neserioși. O, țarătristă, spune Bacovia plină de umor.Cum profesorul Gheorghiosu mă cunoștea de marecititor, tânăr, abia ieșit de pe porțile Școlii militare de ofițeriactivi de la Sibiu, am fost invitat și eu la întâlnirea cu scriitoriși poeți. Profesorul Gheorghiosu cocheta cu literatura saumai degrabă cu filozofia. Scria eseuri moraliste - Scrisoricătre un prieten - în genul lui Seneca care scrise celebreleluiScrisori către Lucilius, sau mai bine zis , în genul lui MirceaEliade -Scrisori către un provincial. Pe vremuri,scriitorii obișnuiau să organizeze șezători literare,obicei rămas din perioada interbelică, când erauaplaudați la scenă deschisă mai ceva ca actorii.Pe vremea aceea visam și eu să ajung scriitor, darvremea mea nu sosise.La această șezătoare literară din 22octombrie 1973, Virgil Carianopol prezentasecartea - Scriitori care au devenitamintiri. Manuscrisul acestei cărți, rămas ca prinminune neatins de bombardament și de foculcare i-a ars casa, a fost găsit și salvat de subcenușă și dărâmături de soția sa.Poetul Virgil Carianopol s-a născut laCaracal la 29 martie 1908 și a decedat la 6 aprilie1984, în București.În încercarea mea de a scrie o carte desprescrierea unui roman - Iluzie, nebunie și frumos, am recititcartea lui Carianopol - Scriitori care au devenit amintiri și, cuaceastă ocazie, m-am gândit la o serie de prologuri, pe carele-am intitulat - Priviri liminare.Virgil Carianopol a aderat, ca poet, mai întâi laavangardiști, apoi s-a orientat spre poezia tradițională.Cartea sa de istorie literară începe cu Camil Petrescu, unuldin cei mai mari scriitori interbelici.Camil Petrescu e prezentat de Virgil Carianopol caunul care privește doar la lumea din el, unul din tipologiaprofesorului distrat. „Părul, de obicei frumos aranjat pespate, îi atârna în șuvițe, căzut într-o parte și alta. Ochii, cucearcăne adânci, și cu cravata răsucită strâmb, îi dădeau oînfățișare impresionantă.Păcat că nu am avut atunci un aparat de fotografiat.Imortalizarea clipei aceleia cred că ar fi fost de un deosebitajutor pentru istoriograful lui de mai târziu.L-am privit insistent. Se poate că privirea mea să fitrezit în el cine știe ce sentimente, pentru că imediat, lăsândcreionul jos, și-a așezat părul, și-a îndreptat cravata și mi-aspus zâmbind: Așa e omul când lucrează.”Poetul Minulescu spune despre autorul Patului luiProcust: „Mă mir că acesta nu-și uită și drumul spre casă”.Corneliu Moldovanu este un admirator alparnasianismului și un admirabil administrator al Societățiiscriitorilor români. Despre el Virgil Carianopol vorbeștela superlativ fiind impresionat de modul cum i-a ajutatpe „acești cerșetori în haine negre”, cum erau numițiscriitorii români.Ion Pillat este numit poet de interior, departetotdeauna de zgomotul orașului. „Poezia adevărată, spunePillat se naște din suferință, nu din lipsa de griji. Că a fostinfluențat de alți scriitori? Ei bine, spune Pillat - „ influența nue pastișă.”Octavian Goga,„scund, spătos, cu ochii lui mari șiblânzi”, ține o conferință la teatrul din Caracal, unde eraprezent și Virgil Carianopol și drept omagiu caracalenii îicântă - La noi și Bătrâni.N. Iorga - „Împins tot descriitorul N. Pora, m-am decis să mă dula el. Pe Iorga îl găsește la Institutulde Bizantinologie . Era în august 1940.L-am găsit la masa de lucru, aceeașimasă plină de hrisoave, pergamente,reviste, cărți, peste care l-am văzutaplecat… […] Mi s-a părut plin deamărăciune. Scrisul, îi mărturiseșteN. Iorga, este un har, pe caredacă scriitorii nu-l au își pierdtimpul degeaba. A căzut lovit, spuneCarianopol, de o mână mișelească.” Extremiștii sunttotdeauna fanatici și absurzi.G. M. Vlădescu, prescurtat G.M. îi spuneau confrații, a scris nu pentru că a voit să scrie, ci pentru că ar fimurit dacă nu ar fi scris. G.M. era agricultor, avea o fermă,dar iubea atât de mult scrisul și pe acești cerșetori în hainenegre, încât dona anual mare parte din veniturile sale,Societății scriitorilor români. Cine mai face astăzi asemeneaacte de caritate pentru scriitori ?Lui G. M. îi plăcea la șezătorileliterare să citească o nuvelă a sa numită Farmazoana.Vasile Voiculescu – „ doi ochi nemaipomenit deblânzi mă însoțesc și acum când scriu rândurileacestea.[…] La vremea mea,în adevăr, săfii medic era o cinste , dar să fii și medic șipoet era o mare dezamăgire. Nimeni nu telua în serios.”[…] Poeziile, spunea VasileVoiculescu, trebuie muncite , cuvinteleșlefuite. […] La viers trebuie să trudești înfiecare zi!”Alexandru Cazaban era mare vânător sauvoia mai degrabă să-l imite pe marele povestitorSadoveanu. Acesta scrisese o singură nuvelădespre un câine leneș - Dulăul Hector – câineenglezesc de rasă, care în loc să alerge după vânatse furișa înapoi și-i mânca merindele vânătorului.„Eu am avut două pasiuni, spunea Cazaban:scrisul și vânătoarea . Scriam la vânătoare șivânam acasă.” Al.Cazaban avea însă un maretalent - anume să facă farse confraților și avea o predilecțiesă-i facă farse lui Minulescu cu care se certa mereu.Ion Minulescu îl întreabă pe Virgil Carianopol. „Tu aiceva cărți de-ale mele. I-am arătat între altele Spovedanii.A răsfoit-o și s-a adresat soției mele:Dacă vrei să știi, aflăcă poezia care îmi place mai mult din această plachetăeste Solilocul Nebunului. „Aș vrea să-mi sparg vitrina cuminciuni / Și-nchis apoi în rafturile goale,/ Solemn, ca-ntrunospiciu de nebuni / Să-mi las bilanțul vieții ancestrale.”Mariana Dumitrescu - „soția compozitoruluiIon Dumitrescu, mi-a făcut impresia unei eleve de clasa aXII-a.” Scrie o poezie plină de tristețe și melancolie. VictorIon Popa era bibliotecar al Societății scriitorilor români.Acest mare dramaturg și scriitor exprimă, cred, cel maibine starea psihoemoțională a unui scriitor adevărat. „Înfața tiparului, sunt mereu ca în fața unei comisii deexaminare.”D. V. Barnoschi - scriitor profund legat de pământulMoldovei este un partizan convins al Statelor unite aleEuropei. El vorbea încă în perioada interbelică despreuniunea europeană. Așadar, ideea de UE este veche, nu e deacum,și , se pare că, Victor Hugo a fost primul care a vorbitdespre Uniunea Statelor Europene. Lui Barnoschi îi apăruseromanulConspirația Dărmănescului. „Dacă nu aș scrie,îi mărturisea Barnoschi lui Carianopol, ar trebui săsparg geamuri, să zbier, să înnebunesc.” Ion Buzduganeste poetul pentru care țara e sacră . Spunea despre sine că„odată cu el moare ultimul visător.” Virgil Carianopol a mers,împreună cu Ion Buzdugan, la câteva șezători, cunoscândastfel și pe colonelul scriitor Octav Dessila. Acesta eracomandant de regiment, undeva la marginea Moldovei, și ,spune Carianopol, „ne-a primit la gară cu fanfara militară.”Poetul Ion Buzdugan avea o pătrundere atât de adâncăasupra sacralității patriei. La un bâlci într-o dugheană setrăgea cu tir asupra principalelor orașe de pe harta României.Acesta, indignat i-a spus lui Carianopol care voise să tragă cuarma: „Să știi că chipul țării e tot ce trebuie să avemî9098 www.oglindaliterara.ro


O ”bucăţică” de ţară a muritBen TodicăEl a trăit prin noi “vestul”, noiam trăit prin el “pe acasă”.Într-o comunicare cu colegi deliceu, comparam promoţia noastrăcu un regiment de infanterie dinunul din filmele documentare dinprimul război modial... Înaintampe jos, dispuşi pe o linie orizontalăcătre o colină unde o mitralierăinamică trage în noi ca la fasole...Vedem cum un coleg cade în stânga,mai târziu, un altul în dreapta...Unul zace pe jos însângerat şi închinuri... Nu avem de fapt nici-oşansă de a scapa cu viaţă...Acu două zile m-a rugat prof.George Anca să-i dau adresadomnului Nae Georgescu ca să-linvite la lansarea cărţii mele, elfiind singurul care mă cunoaşte maibine dintre invitaţi. A participatşi la lansarea primei mele cărţi şiprofesorul credea că s-ar bucurasă fie prezent şi la această întâlnireliterară. Cum era normal, am datsfoară în tară şi mă trezesc cuurmătorul email:Mult stimate domnuleTodică, îmi scrie domnul MirceaFrânculescu.Cu mare durere în suflet văanunţ că Nicolae (Nae) Georgescu,pe care ştiu că l-aţi preţuit, atrecut în altă lume.Vă rog să îmitransmiteţi adresele de e-mail aled-lor Cristian Crăciun şi SergiuSelian, să le comunic şi lor tristavesteȦm rămas şocat. Eu voiamsă-l invit la lansarea de la Calderon,marţi, iar el a fost îngropat marţi.Asta da lovitură!La înmormântarea lui NicolaeGeorgescu, s-au rostit câtevascurte cuvântări –lumea plângea.Nae a fost răpus de un atacde inimă, în 24 ianuarie, la 10dimineaţa, la Spitalul Colentina.Şocul a fost pentru noi, toţiadmiratorii lui, foarte mare. El a trăitîntr-o lume frumoasă, în mijloculunor Mari oameni de cultură,artişti, muzicieni, scriitori pe care îifrecventa familia lui: fraţii Ionel şiAl. O. (Păstorel) Teodoreanu, rudemai îndepărtate, Cella Delavrancea,Dinu Pilat, Radu Beligan şi mulţi alţii. Era deo generozitate şi modestie rară. Iubea omulla maximum.Soacra mea (Dumnezeu s-oodihnească), îmi scrie colegul John Gioneadupă ce am adus-o în Australia, a suferitmult de faptul că nu înţelegea limbaengleză... Asculta cu nesaţ cele douăemisiuni româneşti la radio din Melbourne...Nae Georgescu era favoritul ei... După ce setermina reportajul lui din Bucureşti, mamasoacră spunea cu entuziasm din suflet: «sătrăieşti, Năică...» Acum poate se vor întâlniacolo Sus...Nae Geogescu a pus mult suflet însprijinirea revistelor pe care le conducedomnul Mircea Frânculescu: «Limba şiliteratura» (pentru profesori, cercetători şialţi oameni cu o pregătire superioară) şi«Limba şi literatura română» (pentru elevi),fapt consemnat în caseta tehnică a celordouă reviste; să vedeţi că nu moare binelepe care îl face un om de-a lungul unei vieţi.Nicolae (Nae) Georgescu s-a născutla 28 iulie, 1938, din tată ieşean şi mamaarmeancă, a studiat chimia, însă a practicatscrisul şi jurnalistica cu multă pasiune. Afost corespondentul programului în limbaromână al staţiei de radio 3zzz 92,3FM dinMelbourne Australia.În ultimul reportaj din 2009 el parcăavând presimţirea că nu se va mai întâlnicu noi niciodată, îşi ia la revedere de la toţiprietenii şi colegii lui de şcoală şi în special alcelui mai drag din copilărie, Cristian Crăciuna căror năzbâtii şi amintiri de pe străzileBucureştilor colorau cu multă dragostedialogurile noastre.El a dăruit cu multă dragoste journalismadevărat.O să ne lipseşti Nae,Dumnezeu să-l odihnească!-------------------În urma vizitei sale în Melbourne amscris în Revista ”Iosif Vulcan” din Australia:O “bucăţică” de ŢARĂOdată cu sosirea lui Nae în Australiaa sosit şi o “bucată” din pământul natal.Mirosea şi radia a Românie. Acest mesageral veştilor a evadat din ţară, pe calea undelor,ca să ni se alăture nouă, în Diaspora. Bucuriacă noi am reuşit să avem o staţie radiopentru comunitatea românească l-a ţinutentuziasmat săptămână de săptămână şi anIN MEMORIAMde an, mângâindu-ne cu speranţe,evenimente şi surprize istorice.Dăruirea sufletească şispirituală a acestui pasionat luptătorprin arta vorbirii, pentru adevăr şidreptate, pentru libertatea expresieişi a drepturilor civile, prin umor şiacurateţe informativă, l-au făcut,pe corespondentul postului de radioîn limba română al staţiei 3ZZZ92.3FM din Melbourne–Australia,unul dintre cei mai îndrăgiţimesageri ai cuvântului românesc.Fiind mai întodeauna introdus cusuperlative ca: mult îndrăgitul,mult talentatul sau mult aşteptatulnostru colaborator, segmentelesale devenind una din piesele derezistenţă ale acestei emisiuni.După şase ani de permanentăcolaborare jurnalistică, comunitatearomână din Melbourne cu a eigenerozitate şi credinţă a pus mânăde la mână şi a făcut tot posibilul casă-i aibă pe Nicolae Georgescu şi pesoţia sa Cornelia, aici în mijlocul lor.În timpul celor trei luni devizită, decembrie 1998 – februarie1999, Nae a fost invitat în mijloculgrupurilor diferitelor asociaţii şiorganizaţii româneşti oferindu-i-seprilejul să guste din continuareaşi uneori fusionarea culturii şia tradiţiilor româneşti, desprecare el spunea într-un interviuprezentat de RadioteleviziuneaComunitară Română a canalului31 din Melbourne că: “chiar şi aicila 30.000 de kilometri distanţăromânii nu sunt altfel decât româniide acasă, că sentimentul de frate,de rudă apropiată, de faptul că toţisimţim la fel, nu s-a pierdut”.Nae a fost copleşit cu invitaţiisă viziteze familii de români şi locurituristice, fiecare încercând să-imulţumească cu aceeaşi pasiunesau monedă, ca să zicem aşa, cucare el ne-a astâmpărat setea dea afla veşti din ţară şi de a aveasenzaţia, prin intermediul cyberspaţiuluiimaginar, că suntemacasă.La plecarea de pe aeroportulTullamarine din Melbourne culacrimi în ochine-a spus: “Aş vrea cafiecare român din ţară să vină aici şisă vadă cu ochii lui – munceşti, darşi ai. Albastrul cerului şi pe româniiaustralienin-am să-i uit niciodată.“Nae va rămâne în continuaremult aşteptatul şi mult îndrăgitulnostru corespondent din Bucureşti.mai sfânt.”Ionel Teodoreanu era peste tot la fel neobosit. „S-aașezat la masa pe care o avea și mi-a scris câteva rânduriconvenționale așa cum se dau la astfel de prilejuri. A zâmbit,și-a dat cu mâna pe spate părul ondulat și a luat altă carte.Venea altcineva la rând. Femeile îi aduceau flori.”Scriitoarea Ștefana Velisar, soția lui IonelTeodoreanu, urmărea scena lansării cărții. O tânărăprovocatoare – rochie scurtă, pălărie pusă ștrengăreșteîl întreabă pe Ionel Teodoreanu unde poate fi întâlnit maides.„În cărți” îi răspunde autorul Medelenilor, știindu-seținut sub observație.Ionel Teodoreanu, spune Virgil Carianopol, scria mult șirepede. Într-o seară putea să elaboreze 60-70 de pagini.Artur Enășescu este simbolul poetul damnat,a poetului tragic. Doctor în filozofie al Universității din Paris,poetul, pe care istoria literară nu-l poate ocoli, a clacat.Într-o societate ca aceea a Patului lui Procust, cum era ceainterbelică și cum e cea de azi, un om, de talia morală al luiEnășescu nu avea altă ieșire decât sinuciderea sau pierdereaminții. Autorul Riței și Crucii albe de mesteacăn a sucombatsocial.Socrate spunea că cea maimare nefericire care poate lovi un om este aceea de a devenimisolog, adică un om fără rațiune. Poți să pierzi părinții, patria,frații surorile, prietenii, gloria, bogăția, toate acestea nuînseamnă nimic, dar dacă ai pierdut rațiunea ai pierdut totul.Peter Neagoe e printre puținii scriitori români, ardelean deorigine, de renume mondial. Și asta pentru că avut șansa dea deveni cetățean al continentului de peste Ocean, respectivSUA. În romanele sale, ca Drumuri cu popas, el promovează onouă viziune asupra statului ardelean. Pe atunci, când am avutprivilegiul de a cunoaște poeți consacrați în viață încă, eramprea tânăr să știu toate pătimirile lui Virgil Carianopol. Amaflat mai târziu că scriitorul a stat în pușcăriile comunistedin 1956 până în 1962 din motive politice. Pentru ce vinăpolitică? Extremismul este fanatic și absurd.www.oglindaliterara.ro9099


REMEMBERCum îi vedeau americanii pe români în anii ‘40După doi ani de la începereacelui de-al Doilea Război Mondial, la12 decembrie 1941, România estepresată de Germania să declarerăzboi Statelor Unite ale Americii.Deşi americanii au răspuns abiaîn iunie 1942, în aceste 6 luni eis-au interesat de comportamentulşi obiceiurile românilor. Aşa seface că agenţia guvernamentalăînsărcinată cu propaganda (Officeof War Information) o angajeazăpe antropologul Ruth Benedict săscrie un studiu despre cultura şicomportamentul românilor.Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unuldin cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă alui Franz Boas (supranumit şi “părintele antropologiei”),scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cupersonalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza înnoiembrie 1943.În cele 65 de pagini în care a scris despre români,Benedict a trebuit să prezinte comportamentul şiatitudinea pe care aceştia o au în privinţa războiului.De asemenea, guvernul american dorea să ştie modulîn care ar putea face propagandă contra trupelorinamice, dar şi felul în care arputea îmbunătăţi legătura dintretrupele americane şi populaţiacivilă aliată sau inamică.Lucrarea începe cu oscurtă trecere în revistă aistoriei românilor. Autoareaspune că, deşi din cele maivechi timpuri populaţiile de peteritoriul actualei Românii aufost exploatate pe rând, maiîntâi de Imperiul Roman, apoide cel Otoman, forţaţi la muncăagricolă de grecii care au primitpământ de la stat şi cuceriţi deImperiul Habsburgic, românii aureuşit să îşi creeze o identitateistorică naţională.Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţinecă românii sunt, în primul rând, preocupaţi de creareaimaginii de sine şi analizează modul în care aceştiaconcep formarea unei identităţi în contextul social.Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazatpe analizarea unor proverbe din cultura română, caresă reliefeze modul în care românii concep dezvoltareapersonală.Conform concluziilor cercetătoarei, românii sebucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitateaerau considerate “arme” pe care orice individ le puteautiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea.Românii erau prezentaţi ca având o dorinţăarzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloacecât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc,o potenţială sursăde îmbogăţire, esteconsemnată şi ea decătre antropolog.Omul dinRomânia era văzutdrept un individimpulsiv şi violent,dar care se simţeavinovat atunci cândexperimenta plăcerişi se pedepsea pentruacest lucru.Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania suntmult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare,practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează căreligia practicată în România nu respectă canoanelecreştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimităbăieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.9100 www.oglindaliterara.roÎn aceeaşi direcţie, Benedicta urmărit şi educaţia sexuală laromâni şi a semnalat faptul că“băieţii, atât la sate cât şi la oraşe,fac întreceri care e mai tare întrecei de aceeaşi vârstă”.Cea de-a doua preocuparea românilor, după dezvoltareapersonală şi implicit îmbogăţirea,era reprezentat de îndeplinireaobligaţiilor familiale. Solidaritateasocială avea un nivel scăzut şi, prinurmare, nu putea fi vazută ca opovară, dar nici ca un ajutor real.Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum“Capul plecat sabia nu-l taie” sau “Sărută mâna pe carenu o poţi muşca”, antropologul afirmă că românii trăiescîntr-o societate în care a săruta mâina superiorului esteo practică comună, ei fiind umili şi supuşi.Nici onoarea nu are o valoare prea mare,concluzionează autoarea în urma analizării unor zicaleprecum “Onoarea nu ţine de foame”.Benedict nu trece cu vederea nici evenimentelecare sărbătoresc riturile de trecere, precum nunţileşi înmormântările. Ea observă că oamenii de aici vădaceste evenimente ca motive de mândrie, iar studiulremarcă cum mii de păsări sunt făcute să cânte lanunţile şi înmormântările românilor. Mai mult, oameniidin România înţeleg nunţile ca pe nişte evenimente undemirii sunt trataţi ca împăraţi şi împărătese.Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată ovaloare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin carepărinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizarlui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţatăpublic şi în detaliu.Astfel, Benedict face o comparaţie între obiceiurilede nuntă ale americanilorşi cele româneşti. Ea spunecă românii dau ca zestremult prea multe bunuri,comparativ cu americanii.Atunci când tinerele cupluriamericane formau o familie,primeau în dar, de la părinţi,doar o casă, urmând carestul să obţină ei prinpropriile forţe.La români, afirmăautoarea, bărbatul îşialegea întodeauna o femeiefrumoasă la trup, dar nu şila faţă. În acest fel, femeianu ar fi fost dorită de un altbărbat şi ispitită de acesta.Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sacă, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiusexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pecare românii l-au consemnat în proverbul “Bătaia e ruptădin rai”.De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedictnotează că, spre deosebire de polonezi, românii suntmult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi.Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie aparecel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, româniiîl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţaacestuia.Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţiiromâneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa uneiunităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologulsusţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slabdezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România sebaza pe simboluri culturale, iar masele de oameni selăsau conduse precum oile.Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiilepe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani suntde o tulburătoare actualitate.(continuare în nr. viitor)


EVALUĂRIDespre sărăcie şi prostie ca formă manifestăDeşi nu am dovezi, reiauo expresie ce a fost atribuitălui Brâncuşi: ,,Când am plecat,v-am lăsat proşti şi săraci, văgăsesc şi mai săraci şi maiproşti’’. Chiar dacă nu-i aparţine,oricum faptul că această expresiecirculă, ţine de geniul poporuluiromân, sau chiar al umanităţii,în general. În consecinţă,contextual, în urmă cu 13 ani,la prima ediţie a ,,Zileleor MarinSorescu’’ Academicianul EugenSimion, revenit aici, în Craiova,ar fi putut spune asemenea: ,,vamlăsat proşti şi săraci, atăzi,acum, vă găsesc şi mai săracişi mai proşti’’. Nu a făcut-o!Cuvintele sunt grele! Pe unii,incapabil de a vedea dicolo devârful pantofului, îi ofensează.Nicio problemă! Putem folosisinonime, echivalenţe. Limbaromână permite, însă farmecullimbajului se diminuează. Pedeasupra, ne-am îngreuna chiarşi pe noi, vorbitorii limbii române,la interpretare, dar pe cei carenu o ştiu?! Înlocuirea cuvintelorîntr-un discurs ţine mai mult dediplomaţie. Eu am învăţat, însă,de la ai mei din neam că, atuncicând vrei să dai cu barda, te ducişi iei de la locul ei barda.Revin la prima ediţiea ,,Zileleor Marin Sorescu’’ şiamintesc faptul că ele au fostorganizate tot în vremuri desărăcie. Se ţine asta, adicăsărăcia, de noi mai ceva decâtrâia de pielea broaştei, încondiţiile în care avem în Apusenitot atâta aur încât ţăranii românişi-ar putea potcovi până şi caiicu potcoave din preţiosul metal.E, în conţiile acelea, nu tocmaiprielnice, la prima ediţie, a venitla Craiova Eugen Simion, GrigoreVieru, Maya Simionescu, D.R.Popescu, Cătălin Ţârlea, IoanaDrăgan, o trupă de actori, de laTeatrul Notara, din Bucureşti.În prezenţa doamnei VirginiaSorescu, în sala TeatruluiNaţional Marin Sorescu, s-adecernat şi premiul cu acelaşititlu, un tablou, pictat chiar decătre autorul lui ,,Iona’’. Dupăun spectacol de poezie susţinutde actorii bucureşteni, domnulEmil Boroghină, director, atunci,al naţionalului craiovea, a puspe masa amenajată în Bibliotecainstituţiei, câteva fursecu, niştefasole bătută, suc, nişte apa...Cam ce a putut strânge în astfelde îmrejurări în care, repet, sărăcia îistătea, aproape, oricui, în prag, gata, deintrat în casă. Evident că unii nici măcarnu au apucat să guste din puţinelebucate, iar de ajus, nici pomeneală!Într-o asemenea îmrejurare, profesorulGeorge Sorescu mi-a propus să primiescpe câţiva dintre oaspeţii Craiovei, lamasă, la mine acasă. Mi s-a rupt sufletulcă, din lipsă de spaţiu, (locuiam, şi atuncişi acum, într-un apartament cu douăcamere, într-un bloc, la etajul patru), numi-au trecut pragul şi actorii din capitală,însă m-au onorat stând în jurul mesei(una improvizată dintr-o uşă scoasă dinbalamale şi aşezată pe masa ce o ţineamîn bucătărie. Nimeni nu s-a prins!), ceienumeraţi mai sus (Eugen Simion,Grigore Vieru, Maya Simionescu D.R.Popescu, Cătălin Ţârlea, Ioana Drăgan),la care adaug pe Tudor Nedelcea, GeorgeSorescu, pe subsemnatul, autorulacestor rânduri, împreună cu soţia. Amschimbat vorbe, gânduri, amabilităţi,fără a face negustorie cu ele. Într-uncuvânt, ne-am simţit bine.În ziua următoare, am fostinvitaţi, la prânz, de către Î.P.Sa, NestorVornicescu, la Mitropolie. Masa, dinsalonul de oaspeţi, orientată pe direcţianord-sud, ne-a primit, pe noi, invitaţii(Eugen Simion, Grigore Vieru, TudorNedelcea şi eu), în partea dinspre răsărit,iar în partea dinspre vest, pe Î.P.Sa.Eram, ca şi creştini, în Postul Paştelui!Aşa că ni s-au servit la prânz multe,chiar prea multe feluri de urzici şi altefeluri de sfeclă fiartă. Totuşi, toate buneşi chiar potrivite pentru că au diluat unpăhăruţ de ţuică, servit între ele. Dacăşi acum, în 2013, noul Mitropolit ne-arinvita la o masă, pun pariu că nu am maiputea înghiţi mai nimic. Nu de alta, darîntre timp, chiar şi urzicile s-au modificatsau s-au adapta ţepii la noile cerinţeale mondializării. În consecinţă, maimănâncă urzici, dacă mai ai de unde!După 13 ani, din cei cinci caream stat, atunci, în acel salon, alături,mai suntem, în viaţă, trei. Procentual40%! Dacă mă exclud, având în vederecă nu reprezint cine ştie ce, 50%. Prinextrapolare, la prima verere, cam aşaar arăta şi pierderile la nivel social.Pierderile, în plan moral, dar mai alesîn structura spirituală a poporului, suntmult mai mari, dacă avem în vederefaptul că mulţi printre noi suntem unfel de morţi vii, ce umblă ca momâile,cu capul între umeri, prin lume. Nu-imai punem la socoteală şi pe cei răuintenţionaţi, că ne apucă pandaliile!Praful se alege, dacă nu cumva s-o fiales! Procentul celor greu de înlocuittinde spre 100%.E, abia acum drama, chiar tragiculwww.oglindaliterara.roNicolae Bălaşacare începe dintr-un ,,când’’.Când nu mai ai ce pune în loculcelor dispăruţi, când un popor nupoate pune la loc alţii, asemenealor, adică alţii asemenea spiritelorce împing un popor spre a fiviu, un alt tip sărăcie! Sărăciacu nuanţă existenţială! Iar dinexistenţialism, limitele. Probabil,chiar limitele disperării! Înasemenea condiţii, un Dumnezeudeja în lume, prezent în VechiulTestament, un Dumnezeupanteist, s-a întrupat OM şi ne-areamintit, în urmă cu aproape2000 de ani, că trebuie să fimoameni. Se pare că iar am uitat!Când sărăcia, ca nuanţămanifestă, bântuie popoare (exemplu: corupţia are şi talie şistructură mondială, moralitateae decadentă aproape oriundepe faţa pământului, chiar şi laVatican etc.), spiritele universalese răsucesc şi în cer şi în pământ.Se răsuces, cutreieră lumea şiîncearcă reconştientizarea.Probabil într-o astfel deîmprejurare, neliniştile lui Dante,mi-au pus în mână condeiul şi amrescris pentru români, Infernul.Finalul primei cărţi la-msemnat, totuşi, cu acest Eu-Tu,convins fiind de existenţa uneialterităţi, convins fiind de faptulcă Eu sunt un Tu multiplicat,până la universalizare. Diferenţadintre noi stă în specificitate. Lanivelul specificităţii, şi sărăcia, caformă a carenţei! Un ansamblua tot, înţelegerea! Înţelegerea,la nivelul comunicării umane,ca oameni. ...Însă cel mai greue să fii Om! Iar până a putea fi,expresia ,,când am plecat, v-amlăsat proşti şi săraci, vă găsescşi mai săraci şi mai proşti’’ areconsistenţă. Exprimă adevăr!Îndreptarea? Stă în a fi Om!Când omul va fi iar Om, sărăciacu siguranţă moare! Dar moare?9101


POLEMOSÎntre datorie morală şi sursă de existenţăConjuraţia anti-Panait IstratiDe fiecare dată când am avutocazia am afirmat că “o personalitaten-ajunge să se definească decât prinadversităţile pe care le trezeşte”¹,aşa cum afirma cândva Tudor Vianu.Ceea ce s-a spus despre PanaitIstrati, din dorinţa evidentă de a-iminimaliza personalitatea şi opera,mergând până la executarea moralăa existenţei lui, nu a făcut decâtsă-l urce pe scriitorul brăilean pepodiumul învingătorilor. Reabilitărilevenite ulterior nu au avut decât săconfirme aceasta.M-am întrebat adeseori, înnaivitatea mea de această dată,care ar fi fost motivele punerii la zida ziaristului “vagabond de geniu”?După parcurgerea mai multor lucrăride referinţă am reuşit să înţelegîndeajuns de mult cum funcţionează“sistemul” cu mecanismele luiruginite şi infecte. Astfel, potafirma, fără îndoială că sinceritateaizvorâtă din abisurile sale sufleteşti,izvorâtă din setea de dreptate, aveasă-l transforme pe Istrati într-unpersonaj incomod pe scena politicăa lumii. Ajunsese să fie consideratun pericol, nu doar pentru ceeace putea spune – credibilitatea luinefiind pusă la îndoială – ci, pentrusimplu fapt că exista. Citatele pe carele voi aduce în discuţie nu fac altcevadecât să scoată în evidenţă ideea căscopul scuză mijloacele, ajungând lao alta conform căreia “cine nu e cunoi e împotriva noastră”. Aceasta dinurmă poate fi considerată laitmotivulacestui capitol.Detractor vs. criticÎnainte de a continuaprezentarea atitudinilor voluntaresau comandate ale contestatarilorconsider importantă şi necesarădelimitarea termenilor detractorşi critic. Pentru a fi clară o astfelde delimitare – deoarece nu toatenumele prezente aici pot intra încategoria detractorilor – am apelatla editorialul lui Nicolae Manolescudin revista România literară (12-18martie 2003): “Detractorul este derea-credinţă şi îşi face din negare unscop precis. El porneşte de la ideeacă scriitorul la care se referă trebuiesă fie contestat. Nu ajunge la eaîn urma unei demonstraţii. Ideea eaşadar preconcepută”.Un caz ce poate fi considerato nedreptate la adresa lui PanaitIstrati este acela în care cotidianulfrancez Le Monde adoptă o poziţiecel puţin ciudată prin comentariilefăcute privind anchetele de laLupeni, publicate în Lupta.Conform monografiei luiAlexandru Oprea, Le Monde publicăaşa-zisele probe ce “dovedesc”trădarea şi cumpărarea sa “de cătreguvernul burghezo-moşieresc dinRomânia”: “Se ştie că a făcut partedintr-o comisie guvernamentală, pevremea unor împuşcături la Lupeni,de pe urma cărora au fost victimenouă muncitori şi, că această comisie a aprobat pe dea-ntregulautorităţile”. Gravitatea mare constă în faptulcă, dând credit publicaţiilor prestigioase din lume, carecu trecerea vremii nu au revenit cu corecturile cares-ar fi impus, istoricul literar Al. Piru cade în capcanade a da curs celor publicate. Astfel că, în studiul său dinViaţa Românească, nr.2 din 1957² apar următoareleinformaţii: “Imediat după întoarcerea din U.R.S.S înRomânia, în 1929 luă parte, cu ocazia grevei minerilorde la Lupeni, la ancheta întreprinsă de ziarul Lupta. Înloc să protesteze împotriva guvernului, care împuşcape grevişti, Panait Istrati, înhămat la carul burgheziei,arunca răspunderea crimelor pe seama aţâţătorilor lagrevă din sindicatul muncitorilor”.Dar, revenind la cele scrise de Le Monde, PanaitIstrati se simte obligat să intervină pentru a clarificalucrurile spunând că, ancheta sa de la Lupeni “unde aufost împuşcaţi nu 9 ci 30 de mineri şi o sută de răniţi, afost personală” şi nu comandată. El vine şi adaugă că,însuşi profesorul Romulus Cioflec, care era membru înpartidul la putere şi care l-a întovărăşit pe tot parcursulanchetei avea să demisioneze din partid, “cu scandal înpresă, deoarece se convinsese ca şi mine de vinovăţiaguvernului”.Din tonul reacţiilor apărute în ziarul Vremea, la 10octombrie 1929, putem să deducem că cele scrise deIstrati privitor la cazul Lupeni era o expresie a realităţii:“Ai colindat regiunea Lupenilor şi ţi-ai scris într-un ziarde seară nu impresiile, fiindcă n-ai fost acolo ca unsimplu călător şi om, ci rechizitoriul (...) Ai venit săurechezi guvernul, să ţii conferinţe şi să ne scuipi înplin obraz”³.Punând în balanţă reacţiile furibunde apăruteîn presa română vom putea observa ce greu atârnăinsultele aduse de Pamfil Şeicaru în 30 septembrie,în aceeaşi publicaţie, Vremea: “Ah, Panait, Panait...Torente de invective, dintre cele mai triviale. Poza luiIstrati reprodusă în centrul paginii purta explicaţia: . Articolele din Lupta eraucalificate: >, iar autorul lor, >, într-un stil “siluit; Istratimai beneficiind, pe deasupra, de gingaşele gratificaţiide > sau,şi mai pudic, >etc., etc.”- notă extrasă din “dosarul vieţii şi al operei”lui Istrati, de Al. Oprea, pag. 268).Dovada că simpla lui prezenţă era un pericol oputem deduce din scrisoarea către Romulus Cioflec, încare se scuza că nu mai are timp să se oprească laTimişoara: “Cauza: sunt grozav de urmărit...Aseară,însuşi Ioniţescu mi-a trimis vorbă că studenţii creştiniumblă să mă omoare (...) toată seara şi noaptea pânăla unu mi-au ţinut calea pe Dragoş-Vodă şi au băut lao cârciumă lângă noi, urlând şi arătând revolverele”.Şi, cum acesta nu este singurul moment încare Panait Istrati este ameninţat cu moartea, îl maiamintim şi pe cel din 1927, moment ce coincide cuaderarea scriitorului la comunism. Astfel că, în paginileCuvântului cineva îl atenţionează pe Istrati că, în cazulrevenirii lui în ţară va fi urmărit cu degetul pe trăgaci.Nicolae Iorga şi Alexandru SahiaÎntorcându-ne în timp cu câţiva ani descoperimcampania de discreditare a omului, scriitorului Istratişi a operei lui.Fărăr a le nega meritele – căci ar fi nedrept –vom observa că, pentru mulţi scriitori români operaistratiană – în speţă Chira Chiralina – nu reprezintănimic altceva decât “memoriile unui om care câtuşi depuţin nu are respectul fiinţei omeneşti”. Cine spuneaaceasta? Nicolae Iorga⁴ care, prin intermediul Rampei,la 12 noiembrie 1924 declara astfel: “Eu nu-i găsescabsolut nici o calitate. Am spus: avem de-a face cu unhamal din portul dunărean”.Negăsindu-i nici o calitate “hamalului dinportul dunărean”, Nicolae Iorga, prin discursulsusţinut la înmormântarea lui Istrati avea să facăGabriel Dragneadovada unui caracterîndoielnic considerându-l“răsturnător de lume cuputerile unui real talent”.Dar, poate era conştiinţadeşteptată care-i dictasincere şi adevăratelaude, o dezabuzare; saupoate avea nevoie să sedescarce pentru a-şi liniştibruma de conştiinţă pecare o avea.Ştiind părerea luiSlavici⁵, cronicile apăruteîn străinătate privitoarela apariţia Chirei şi multealte aprecieri aduse opereiapărute în Europe, la15 august 1923 putemsă realizăm că la mijloc– între aceste afirmaţiitendenţioase – stau cauzepolitice (ca să nu le spunemprincipii!?). Invocânduseideea de naţionalism,lui Panait Istrati i sereproşează influenţeledemocratice acumulateîn occident. Şi nu numai.Conform articoluluidin publicaţia L`Orientredactată în franceză laBucureşti, semnatarulArion completează mareade acuze spunând că„e socialist”, „că nu afrecventat Capşa şi, deci,nu face parte din nici ogaşcă literară”, „că nu aretalent” şi, cea mai gravă că„e un pornograf ignobil”⁶.În faţa acestor enormităţiemise de detractorii săi,Panait Istrati avea sărăspundă ripostând larându-i prin două „scrisorideschise d-lui Cazabanşi d-lui Iorga, scrisoriapărute în „Adevărulliterar şi artistic”⁷ dindata de 3 august 1924.Tot despre cei doi mai susamintiţi va face referireşi în materialul „Revenireîn patrie după zece ani”,cuprins în volumul „Cumam devenit scriitor”: „Câtăvreme mi se criticarăcărţile, nu suflai o vorbă...(continuare în nr. viitor)9102 www.oglindaliterara.ro


DESPRE URMUZ“Cu cît au mai puţin duh, aunevoie de mai mult trup”(MONTAIGNE, Es., II, X)Excelentul eseu al lui NicolaeBalotă din Argeş nr. 4/1970 cîtşi un vechi şi constant interespentru autorul lui Gayk m-aufăcut să revin la acest subiect.Plecînd de la eseul pomenit allui N. Balotă, mi-e în intenţiea-i sublinia cîteva idei a căroridentitate cu propriile melegînduri nu poate decît să măbucure, pentru a încerca apoiGeorge Pruteanu să mă distanţez argumentat deunele opinii ce-mi par inexacte.Nu vreau să imprim rîndurilorcare vor urma o tenta polemică ci, cel mult, să le dau acea“culoare” ce ar putea incita la o discuţie mai largă asupralui Urmuz.Mi se pare mult adecvată formularea “scenografieapocaliptică” folosită de N. Balotă apropo de tehnica luiUrmuz. Subscriu convins la implicaţiile pe care eseistul leextrage de aici: “Urmuz consemnează un faliment, un sfîrşitipotetic, o agonie a literarului”. Dezvoltînd sugestia lui N.Balotă şi grefînd-o pe cîteva proprii impresii, aş adăuga:Urmuz e în literatură un ultim profet ce strigă în deşert.Urmuz adînceşte cancerul literaturii şi tot el îl ironizează.Textele urmuziene sunt în fond critică a literaturii. Literaturareflectată într-o oglindă monstruoasă.REALITATEA LA URMUZ. N. Balotă notează: “Urmuzironizează realitatea dată”. Fie-mi permis să citez - aicişi mai departe - din articolul Proteicul Urmuz (Cronica,49/1969, p. 7, 9), în care mi-am expus parte din reflecţiilela Urmuz. Scriam acolo: “Personajele urmuziene trăiescîntr-o irealitate perfectă; singurul contact cu viaţa reală,posibilă, îl iau prin moarte”. Cred de aceea că Urmuz nu“ironizează” realitatea dată ci, plenar, o ignoră. Universullui nu are decît un singur punct de tangenţă cu cel uman:moartea. Tărîmurile în care vieţuiesc fiinţele lui Urmuz nusunt nici Terra, nici Infern, nici Paradis. Ele sunt o lumeimaginară, alta, complementară. La Urmuz, deci, nu există“realitatea dată” (el n-o primeşte), ci doar cea creată“ex nihilo”. Făpturile sale “mecanomorfe” (N. Balotă)populează un univers-limită, cu totul imposibil. Pe scurt,Cotadi şi Dragomir ar putea exclama în cor: Trăim în ceamai imposibilă dintre lumi!UMORUL LUI URMUZ. Cu multă precizie deschidechestiunea N. Balotă: “Umorul lui Urmuz ar putea uneorisă treacă drept o aplicare a definiţiei bergsoniene acomicului. Mecanicul plaqué sur du vivant ca sursă arîsului apare frecvent în paginile bizare ..” etc. După careN. Balotă observă: “Urmuz umorist este asemănătorcu clovnul beckettian. Eroii săi sunt făpturi ambigue,cunoscînd ridicolul şi tragicul”. Notam o părere identică înarticolul meu din Cronica: “Urmuz, cel mai subtil şi maiinsolit bufon al literaturii române, este de fapt un veşnicposedat de demonul tragicului”. Găsesc satisfacţie în afi anticipat opinii şi concluzii asemănătoare cu ale unuiliterat de talia lui N. Balotă. Cu atît mai mult cu cît credcă nu e vorba doar de similitudini de expresie ci, dupăcum se va vedea şi mai jos, de identitate de substanţă,de atitudine şi unghi de vedere. N. Balotă continuă: “Eleste un umorist în acel sens în care umorul poate fi înţelesca o soluţie disperată. (...) În gura lui tragedia devinecomedie. (...) Umor trist, reziduu degradat al tragicului”.La rîndul meu, observasem: “Urmuz îşi face parcă unprogram din a demonstra că, dus dincolo de marginile sale,rictusul comic se metamorfozează în grimasă tragică”.Această con-sonanţă duce la ideea că rîsul lui Urmuz ewww.oglindaliterara.roREMEMBERîn cel mai înalt grad distrugător, un rîs malign, un comicferoce. (“Comicul urmuzian are un fond agresiv, obscen saumacabru”, spune sintetic N. Balotă). E rîsul pe margineaprăpastiei, hohotul nebunesc al celui care simte pînă înmăduvă absurdul universal. Urmuz a fost un “nebun” lucid,unul din acei nebuni despre care e bine să crezi că vădlumea mai just, mai exact decît noi, tocmai pentru că staucu capul în jos. Ceea ce batjocoreşte rictusul lui Urmuz nue realitatea, ci semnificaţia ei sau, mai precis, lipsa acesteisemnificaţii. Urmuz ignoră lumea şi rîde de neantul ei.ABSURD ŞI TRAGIC. Schematizînd, scriam în ProteiculUrmuz: “Urmuz e absurd în formă, tragic în fond”. Dinaceastă perspectivă, nu pot accepta aserţiunea lui N.Balotă conform căreia în literatura lui Urmuz “absurdul aluat locul tragicului”. De ce? Pentru că, după părerea mea,nu e vorba de o substituire, ci de înglobare. Ca şi la Kafka,la Urmuz tragicul ia formă absurdă - aşa cum în tragediaantică lua formă patetică, iar în cea clasică franceză, formămaiestuos moralizatoare. Pentru greci, tragicul era fatal;pentru Urmuz e absurd. Reciproca, la el, e de asemeneaadevărată: absurdul e trist, e tragic în sine. Silogismulsău va fi: lumea e haotică, deci tragică. Fiinţele, gesturile,locurile, situaţiile din Urmuz sunt ilogice, absurde pentrucă exprimă impasul unui ins care vede universul în negruabsolut. Moartea, în Urmuz, e pînă la urmă unica soluţie“senină” de evadare şi purificare. (Omul a acceptat şiaplicat teza operei).ARUNCAREA ÎN AER A LITERATURII. Nicolae Balotăscrie: “El aruncă în aer literatura. (...) Totul pentru asubmina însuşi actul literar. (...) Actul său literar reprezintăun fel de sinucidere a literaturii. (...) Urmuz face literaturădin moartea literaturii». În articolul meu, notam observaţiiprofund similare şi, încă odată, nu-mi ascund plăcerea dea fi anticipat observaţiile lui N. Balotă. Citez: «El (Urmuz)intră în tiparele romanului ca un incendiator, pentru a-lsubmina, pentru a-l arunca în aer (sic!). Urmuz nu faceliteratură, o desface. (...) Urmuz a pătruns în literaturăşi a dislocat-o dinlăuntru. Proza lui Urmuz este calultroian intrat în cetatea literelor». Nu transcriu pentrua-mi revendica paternitatea ideii (vană ocupaţie!), darpentru a-i marca, împreună cu N. Balotă, veridicitatea.Ca şi înainte, însă, îmi permit să ripostez ia o afirmaţiedin articolul care mi-a constituit punctul de plecare.«Literatura sa e o antiliteratură», consideră N. Balotă.Exact în aceeaşi ordine de idei, afirmam în articolul meu:«Desigur, mai în spiritul vremii ar fi să vorbim la Urmuz deantiliteratură, dar această sintagmă pare a fi un mare falsdacă acceptăm că nu poţi fi duşman al literaturii, făcînd-o».De altfel, N. Balotă însuşi îmi dă dreptate, contrazicînduse,inexplicabil, la distanţă de cîteva alineate: «În celedin urmă, subversiunea sa e aceea a unui literat. Şi totulsfîrşeşte prin a fi literatură». Nu am căutat maliţia, dardacă şi bătrînul Homer...Concluzii (dacă se pot gîndi în legătură cu Urmuz) ar putea fi:Urmuz este cel mai paradoxal scriitor român. Voireveni asupra paradoxalului, pe care-l văd ca o trăsăturăfundamentală, comună multor spirite producătoarede mare literatură. Mi se pare că paradoxalul tinde a fio condiţie sine qua non a scrisului polivalent, deschis,fecund în semnificaţii. Îmi explic aceasta dialectic: pentruca un text să poată genera perpetuu nou, noutate,e nevoie să fie structurat pe contrarii, pe opoziţii.Coexistenţa lor va părea (şi va fi), la lectură, paradoxală.Urmuz e unicul nostru tragic, aproape demnde a fi opus unui Caragiale. Cu un picior înCaragiale, Urmuz e, cu celălalt, la antipodul lui.Urmuz e cel mai plăsmuitor de universuri fictive dinliteratura noastră, în genere lipsită de mari fantazişti. Nu amavut un Dante, nu am avut un Jarry, dar l-am avut pe “umilul”Demetrescu-Buzău şi, fără ironie nici prezumţie, aceastae o posibilă compensaţie, echilibrînd spiritul unei literaturivii. Urmuz e un scriitor european, un mare cap de serie.Şi apoi, ultima concluzie e tocmai aceea că despre Urmuz,cel mai singur între singuri, abia trebuie să stăm de vorbă.9103


RaduComAnescuPOEZIEConstanTaCornilAAlensisDE NOBILISMĂRTURISIRECât de frumoasă eralumeaÎn ziua când amhotărât să plec din ea!Ce strălucea! Şi cât demult glumea!Cu ce căldură măînvăluia!În ziua când m-am despărţit de ea.O zi ca toate celelalte,Cu Universul în expansiune,Cu josnicii şi cu căderi înalte,Cu sfâşierea care nu se spune,Şi cu atâtea lucruri mari şi bune.Şi chiar cu tine, mica mea minune.RONDEL ?To the Queen of MikasoriÎn orice loc tu îmi lipseşti mai mult.Nu e un joc, este o epopeeÎn care zeii lasă o femeieSă se transforme-n sacru şi în cult.Şi nici n-am vrut s-o spun, nici s-o ascult,Am ars-o ca-n istoria aheie.Nu e un joc, este o epopee.În orice loc tu îmi lipseşti mai mult.Iar astăzi caut urme prin ocult,Fac ghematrii superbe în idee.Mă duc pe unde-am fost noi doi demultŞi-aştept ca Dumnezeu să mă încheie.În orice loc tu îmi lipseşti mai mult.SANTA JUANAÎntr-un parc întunecat din Santa JuanaÎi povesteam Universului despre tine.Şi poate că istoria nu-mi ieşea atât debine,Iar zeii, hămesiţi, îmi lărgeau rana.Iar în parcul acela din Santa Juanamirosea a iarbă şi a rouă.Nimeni nu asculta ce voiam să vorbesc.Întunericul părea atât de omenesc.Universul nici măcar n-a clipit când inimamea s-a rupt în două.Nici măcar n-a clipit, nici măcar n-a clipit.Inima mea s-a rupt în două. Şi atunci amstrigat.Eram într-un parc întunecat din SantaJuana.Strigătul mi-a lărgit iarăşi rana,Iar zeii au căscat şi au adormit.Speram să se-ntâmple ceva nesperat,Speram să însemn, să intru în mit.Dar zeii au căscat şi au adormit.Şi atunci m-am oprit din vorbit.În Santa Juana. În parcul acela întunecat.Şi n-am spus povestea. Şi a fost păcat.Pur şi simplu am plecat. Pur şi simplu amzâmbit.Aceste numereAscuns de unul singurÎn singurătateCălătoreşti spre fapteCu mâinile la tâmplă,Străpungi coloanavremiiTrecând pe maideparteStingi flacăra dureriiCu tot ce se întâmplă.În doi de te cuprindeÎmbrăţişarea sorţiiCăldură ai în umbrăŞi siguranţăn paşiFără de teamă numeriAnii pe tabla morţiiŞi-n voia reînvieriiCu sufletul te laşi.Când dimineaţa zileiZămisleşte dorulÎn trei, cu mâna-ntinsăÎţi iei urmaşu-n palmăŞi răcoreşti cu lacrimiDe bucurii izvorulÎmpodobindu-ţi aniiCu o lumină calmă.Atunci, când zborul clipeiÎn patru împleteşteComorile din sângeCe-ţi sunt urmaşi şi fii,Un ochi deschis spre inimiCu o zare te uneşteCa în pustiul morţiiTu singur să nu vii.Bolnavă de uimireAlerg cu sacul golSpre sentimente,Să le mai cumpărCu un sărut de foc,Dar frunza unui visCu crengi ardenteMi-a arătat cetatea,Umbrită de noroc.Şi într-o zi de vineriTrecând din întâmplarePe lângă cercul tainicAl unei amintiri,Mai multe aripi albe,Ieşite la plimbare,M-au vrut să le fiu pasăreCu zborul din priviri.Le-am acceptat sclipirea,Uitându-mă la sacCum se încărcase-n grabăCu inimi de iubireLuate din pridvorulUnui bătrân sărac,Ce părăsise lumeaBolnavă de uimire.PLECAREE-o lavă de lumină înaer iar în mineMaterie stelară aşvrea să se răsfrângă,Să se reverse calmulfântânilor prea pline,Să piară-ntâia legenăscută în oglindă.Din galaxii pierdute uncântec mă străbateŞi noaptea mă cuprinde într-un dintâi fior,Credeam mai înainte că-i doarsingurătate,Dar stelele şi timpul le simt în trup, mădor...Nimic din ce-i aici nu cred că s-ar aflaÎn sunetele sacre care ajung la mine;În spaţiile pure, de unde-i muzicaNu e nici cer, nici ape, istorie sau bine.Nici miturile sfinte, nici gândurile sacreNu vin acum ca-n mine adânc să seîngroape,Fiorul nopţii-şi are în mine înţeles:O curgere înceată şi pură-n Univers.VECIE ŞI UITARECând clipele în timp mă-nsumăŞi cresc tăcerile în mineMi-e sufletul ca o fântânăVărsat în ciuturile pline.În mine vin să soarbă harulÎnvredniciri de lut sfinţitCând în vecernie amnarulScapără aure-n zenit.Mă scurg ca steaua în vecie,Ca un vulcan vărsat în lavă,Iar când se va sfârşi-n beţieAceast-agheasmă din otravă,O să păşesc divin pe apeCa-n răsucirile de harpe,Blestemul să mă facă şarpeSau un parfum divin pe clapeÎn nesfârşirea ce-mpresoarăAceastă măreţie sumbrăÎn care eu sunt o vioarăCăzută-n mine ca o umbră…AXIS MUNDI (1)Este-o noapte de-nceput de lume,Ape trec cu fâşâit de şarpe,Ard departe stele fără nume,La-nceput de viaţă şi de moarte.Curge-n mine-o lentă melodie,Sunt atât de singur pe planetă…Vreau să am în palmă galaxie,Vreau să fiu copil călare pe cometă.Simt cum urcă seva înspre ceruri,Latr-un câine-amarnic a pustie,Luna este ciobul spart de geruri,Înţeleptul, o furnică în chilie.Fără nume sunt şi fără mineCade clipa în nemărginiri să moară,Curg lumini din stelele virgine,Eu mă nasc pentru întâia oară…9104 www.oglindaliterara.ro


Tendinţa aproape intrinsecăa firii umane de a căuta şi,acolo unde este necesar, de a-şicrea propriile modele utopice,reprezentări arhetipale aleanumitor aspecte ale existenţeicare transced comprehensiuneaumană – aşa cum este iubirea,însuşi obiectul studiului de faţă – acondus la o interpretare generalizateronată, o percepţie greşităasupra capodoperei genialuluibard, Shakespeare. Aşadar,perechea celor „doi îndrăgostiţiloviţi de soarte” 1 , a asistat, de-alungul istoriei sale de aproapejumătate de mileniu, un procesde clişeizare care reduce întreagapiesă la o presupusă reprezentarea iubirii supreme – interpretarecare este, neîndoielnic, sublimăprin candoarea şi naivitatea decare dă cu prisosinţă dovadă, însămai curând simplistă şi ignorantă,dacă avem în vedere implicaţiilemai mult sau mai puţin subtilecare constituie substratul intrigii,de altfel, profund impresionant dinpunct de vedere poetic şi literar.Piesa ar trebui, aşadar,citită la un alt nivel. Într-oîncercare critică, ar trebui privitdincolo de limbajul pompos,ispititor, întrebuinţat de tineriiîndrăgostiţi, care seduce cititorulşi îi ademeneşte subconştientulîntr-o stare asemănătoarecatharsisului tragediei antice. Oabordare reducţionistă trebuieevitată. La fel ca în aproapeavangardistul Sonet 130, intenţialui Shakespeare în piesa Romeoşi Julieta nu este aceea de aconstrui prototipul unui cupluidilic, legendar, care să serveascădrept punct de referinţă tuturorpoveştilor de dragoste ulterioare;ci mai curând să pună în luminănatura nestatornică a tinerilor inimiatinse de săgeata lui Cupidon,dar şi a iubirii însăşi. Dincolo dedramatismul şi exaltarea revărsatede geniul lui Shakespeare înlimbajul său, Romeo nu estedecât tânărul tipic aflat subpresiunea tumultului vârstei salecritice: lupte stradale, pasiunifurtunoase şi inimi frânte de iubirineîmpărtăşite. Nimic neobişnuitla acest adolescent impulsiv,pătimaş şi totodată visător. Nimicspectaculos în faptul că tânărulnostru curtează o frumoasă tânărăinabordabilă. Nimic nemaiauzitîn povaţa bunului său prietenBenvolio, care îl îndeamnă peîndrăgostitul neconsolat săcerceteze alte frumuseţi, pentrua-şi vindeca „boala de dragoste”.Ne aflăm martori unei clasiceinfatuări adolescentine, garnisitede limbajul semeţ caracteristicstilului elizabetan. Ceea ce conferăsolemnitate întregii piese şi oîndreaptă spre o direcţie alta decâtcea a comediei 2 , este sfârşitultragic, care plasează destineleîndrăgostiţilor sub semnulfatalităţii.Cea dintâi scenă caredeschide piesa, ne introduce untânăr Romeo tânjind de dragostepentru o oarecare Rosaline,personaj al cărei întregi existenţeRomeo şi Julieta – oabordare cinicăsauIluzia iubirii supremeeste esenţialcondiţionată deexaltarea peţitoruluisău. Modul în careRomeo înţelegeiubirea, afirmat înmemorabilul săumonolog oximoronic(Ei bine, ură plină deamor!/ Amor setosde ură! Tot născut/Dintr-o nimicatoată la-nceput!/Deșertăciune greavoioasă jale!/ Haos Mălina Iorgadiform de formeideale!/ Avânt de plumb! Lumină fum!Foc gheaţă!/ Bolnav, dar teafăr! Somnde-a pururi treaz!/ Ești ce nu ești: acestae amorul/ Pe care eu-l urăsc deși-i ducdorul! 3 ) aruncă lumină asupra fragilităţiişi a naturii schimbătoare a afectului umanşi prezice sfârşitul inevitabil al pasiuniisale pentru Rosaline. Leacul, totuşi, pareinaccesibil: „Și poţi avea puterea/ Când aiorbit să uiţi ce-a fost vederea,/ Comoarascumpă ce-i acum pierdută?” 4 Iubirea– şi chiar simpla sa iluzie – se comportăca un instrument care îşi lezează adâncvictima, în sensul în care inundă simţurileşi anihilează raţiunea. Cu atât mai multpentru eroul tragic elizabetan, a căreiînclinaţie spre amplificarea dramatică îlaruncă în centrul unei impunătoare scenede deznădejde lamentabilă şi sublimăexaltare.Înaintând cu lectura spre evenimentulfatidic care prilejuieşte întâlnireadintre cei doi eroi eponimi (ACTUL 1,SCENA IV), suntem confruntaţi cu orăsturnare de situaţie ce discrediteazătoate aserţiunile anterioare ale lui Romeo,privitoare la iubirea adevărată şi supremă.Aşa se confirmă remarca ulterioară aJulietei, remarcă ce izvorăşte din îndoialasa cu privire la autenticitatea afecţiuniiproaspătului îndrăgostit: „Dar dacă-mi juri,tu poate/ Îţi calci cuvântul și așa se zice/Că Joe râde de amanţi sperjuri.” 5 Suntemmartori tranziţiei abrupte şi aproape bufea lui Romeo de la admiratorul abătutşi lamentabil al Rosalinei, la peţitorulextatic şi ideal al Julietei. În vreme cenoua pasiune loveşte ochiul cu săgeatafrumuseţii, inundând inima înflăcărată atânărului, vechea patimă păleşte, eclipsatăde proaspăta iubire inspirată de fiicalui Capulet: „Știurăţi, ochii, voi, până-nnoaptea-aceasta/ Ce este frumuseţeaadevărată?”6 . Cu aceste vorbe, el respingefosta iubire care până chiar în momentul„revelaţiei” îi provocase mare suferinţă şialean. A fost nevoie de o singură privirepentru ca acea dragoste presupusăşi pretinsă a fi o damnare eternă laafecţiune neîmpărtăşită să cadă în uitare.Inima nefericitului îndrăgostit tresaltă lavederea unei femei frumoase, iar Romeose leapădă pe loc de memoria Rosalinei:„Dorinţa veche-acum pe moarte zace,/Iubire nouă să-i ia locul vine,/ Frumoasace-l făcuse să suspine/Cu Julieta-alăturiwww.oglindaliterara.roESEUnu-i mai place.” 7 Într-o oarecemăsură, cuvintele lui Benvolio îşigăsesc ecoul în această abruptăschimbare de situaţie („Hei, dragulmeu, prin foc se stinge focul/Și-unchin de groaza altui chin amar” 8 ).Găsim mai multă înţelepciune şiprevedere în cinismul – adeseavulgar – al acestui personaj decâtîn viziunile absolutiste şi iluzoriiale lui Romeo, asupra sublimităţiiiubirii.Ne-am putea întreba, cuce scop introduce Shakespeare înpiesă figura Rosalinei, din momentce tema centrală care frapeazăcititorul este, în mod evident,nefericita iubire dintre Romeo șiJulieta. Credinţa mea este că înacest punct, Bardul întrebuinţeazăo tactică subtilă pentru a reliefaironia afectului uman, ridiculizânddispoziţia schimbătoare a iubirii,care nu învaţă niciodată dingreșelile trecutului, a pasiuniicare se spulberă la fel de repedepe cât se aprinde. Situatăsub simbolul lunii, patimaîndrăgostiţilor e caracterizată deaceeași inconstanţă, iar Julietaeste conștientă de nestatorniciacorpului ceresc ce le guverneazăși asistă jurămintele și întâlnirilesecrete: „O, nu-mi jura pe lunanșelătoare,/Ce-și schimbă discu-nfiecare lună,/ Nu vreau să fii și tu dincei ce mint...” 9 Este îndoielnic dacăreplica ar trebui interpretată drepto atitudine şovăielnică vizavi decredinţa oarbă în iubire – izvorâtădintr-o cugetare şi o înţelegere avieţii cât se poate de mature -ori ca o conduită cochetă, menităsă atenueze influenţa pe caregrabnica lui cucerire ar fi putut-oavea asupra îndrăgostitului.Un alt aspect al relaţieidintre tinerii îndrăgostiţi, demn deluat în considerare când ne gândimla măsura în care sentimenteledeclarate sunt într-adevăr genuine,este perioada de timp acoperită defatala lor poveste. Decizii crucialese iau în mod abrupt, incidenţaschimbărilor în cursul vieţiipersonajelor este percepută deoricare cititor atent ca „Prea iute,nu știu cum, prea fără veste,/Preaca un fulger care nu mai este/ Pân’ce zice: fulgeră! […]” 10 . Ceea ceîndrăgostiţii îndeplinesc, din clipaîn care privirile li se întâlnesc,este participarea la o cursă contracronometru. Iubirea intră îninimă prin fereastra ochiului şi sedeclară suverană – verdictul esteindisputabil: au găsit dragosteaîn cea mai pură dintre forme;aşadar, toate fostele iubiri decadpână la starea de simplă amăgirea propriilor simţuri, nevrednică amai fi pomenită.______________1 În traducerea lui Şt.O.Iosif2 În piesă apar numeroase ironiimascate şi aluzii obscene.3 Idem 14 Idem 15 Idem 16 Idem 17 Idem 18 Idem 19 Idem 110 Idem 1î9105


REMEMBERVasile NicolescuVictor SteromVasile Nicolescu (1 noiembrie 1920-31 mai 1990).Poezia creată de Vasile Nicolescu s-a dezvoltat concentric– chiar de la debut - atingând cotele vizibile de deplinămaturitate în cursul vieţii. Tematic, s-a subsumat subiectelorlirice dintotdeauna, stilistic, Vasile Nicolescu a iniţiat oadevărată artă de orfevrărie, încrustând sentimentele într-omăiastră lucrătură de filigran. Pasiunea pentru elemente şiformule ale – diafanului – a fost notabilă iar realul a trecutîn versuri prin irizări de curcubeu.Poetul Vasile Nicolescu a scris poeme, nu în retoricaromantismului, ci, în substanţa subsidiară a sublimăriiromantice. Simpatia ori candoarea lui a avut vibraţia adâncăa unui adevărat cod uman, îndreptându-se implicit spre unritual fixat şi esenţial. Un decor şi o atmosferă caracteristicepentru o lume pusă în mişcare perpetuă prin harul poetuluiVasile Nicolescu, au traversat momente prozaice în favoareaunui lirism de o incontestabilă vitalitate. În fine, poemeleacestea sunt ca nişte pietre de încercare în destinul poetical autorului.Pietre în toamnăŞlefuite de râsul morţilor, de puhoaiele zilelor,Pietrele se însufleţesc şi ascultăSmintitele arpegii ale păsărilor întorcându-seÎn tapiseria pădurii,Geamătul trandafirului prelins în mări de insomnii,Bubuitul mugurilor care deschid şi înşală linţoliul brumei,Pasul de păianjen al timpului între două bandaje,Zborul ciocârliilor urzind al nouălea cer.Omul – orchestră(fragment)Copac ce umblă pe trotuar el ţineCoşuri de greieri, ţitere divinePe-o creangă poartă parcă o celestă,Un corn englez îi spânzură de vestă.Pe unde merg el îmi aţine drumul,Omul ce duce muzici cu duiumul.Lumea pe-o scară, cad trăsnit pe-o parte,El mă ridică blând de lângă moarte.Când noaptea laşă vrea să mă sugrume,Greieri nebuni revarsă peste lume.Curând după aceea, primul lorcontact consistă într-o conversaţiegraţios de cochetă, care nu numaică pare necuviincioasă în termenide aluzii şi semnificaţii insinuante,dar încalcă limitele bunei cuviinţecare funcţionau în societatea acelorvremuri cu sărutările premature ceurmează. Aceeaşi noapte îi aducepe cei doi tineri din nou împreună,purtaţi de „uşoarele aripi aleiubirii”. Clasicul dialog al balconului,recunoscut aproape unanim de cătrecititorul superficial, ca scena supremăde iubire, ne prezintă o declaraţiede dragoste la fel de prematură,jurăminte pătimaşe şi promisiunea dea-şi uni destinele pe vecie prin tainacăsătoriei. Oricât de emoţionant şiînduioşător ar părea, faptul că toateacestea se petrec la numai câteva orede la întâia lor întâlnire – şi având învedere brusca schimbare survenităîn inima lui Romeo – aruncă o umbrăde suspiciune asupra autenticităţii aceea ce ei numesc iubire adevărată.Călugărul Lorenzo, preotula cărui moralitate ar trebui cel puţinpusă sub semnul întrebării, devine unfel de instrument nefericit al sorţii.El este vocea de rău augur care îiaminteşte lui Romeo de iubirea „aşacurând uitată” şi îl mustră pentru lipsade statornicie: „Pe San Francisco! Tugrăiești minuni!/ Dar Rozalina?...” 11Discursul său aparent plin dereproş, cuprinde întreaga morală aoperei. Aici resimt, mai sugestiv şilimpede decât în orice alt punct aloperei, glasul autorului intervenindcu viziunea personală, care rezumăînsăşi ideea pe care povestea se vreaa o transmite: „... Tinerii, se pare,/Că nu iubesc decât din ochi.” 12 Ceeace Shakespeare realizează este să îșioculteze cu mare îndemânare mesajuldincolo de imaginea unui personajobscur, misterios, care deţine un rolvital în cadrul piesei, însă nu are ofigură foarte proeminentă, trecândprin urmare aproape neobservat.Cel mai adesea, aceste pasajepline de remarci amare la adresaaparenţelor înșelătoare a ceea ce esteluat drept iubire fără cusur, scapăatenţiei cititorului. Datorită imaginiitradiţionale pe care stereotipurilepopulare au creat-o în jurul poveștiilui Romeo și a Julietei, orizontul deașteptare scoate la suprafaţă clasicaînţelegere „uşoară” a piesei şi faceaproape imposibil pentru cititorulde rând să acceadă la profundeleimplicaţii sociale şi psihologice.Shakespeare, prin vocea călugăruluiLorenzo, îl acuză în mod direct peRomeo și odată cu el, toate tinereleinimi infatuate, care simuleazăiubirea, fără o înţelegere reală asentimentului în sine, fără capacitateade a-i percepe subtilităţile: „Firește,căci îţi pricepuse firea,/ O vorbă goalădoar ţi-era iubirea.” 13 Se insinueazăcă un simplu capriciu ia aparenţaînşelătoare a iubirii, când inimaporneşte în căutarea perfecţiunii şiîmplinirii. Cu toate acestea, scopulnu este unul nobil; nu este o căutarea valorilor spirituale, ci mai curând asuspansului, a pasiunilor vijelioase şia senzaţiilor tari.Fiecare mişcare remarcabilăeste întreprinsă pe baza unui impulsde moment, direct condiţionată decircumstanţele momentane. Cu atâtpersonajele gustă mai lesne absolutul– al iubirii, al urii, al deznădejdii şiîn cele din urmă, al morţii – cu câtîntreaga acţiune se desfăşoară peparcursul unei perioade de timpextrem de scurte. Dimensiuneatemporală fiind astfel contractată,fiecărei clipe i se atribuie deosebităimportanţă; fiecare detaliu dindesfășurarea acţiunii devine o piesăîn puzzle-ul fatal al tragediei celordoi tineri. Moartea lor întrerupe firulpoveștii în punctul ideal, astfel încâtsă o imortalizeze drept pură, ideală,supremă, perfectă, dar totodatădeschide poarta spre posibileinterpretări. Citind piesa la un nivelmetatextual, se pot trage concluziisuplimentare din afecţiunea adeseatrecută cu privirea, pe care Romeo i-opoartă Rosalinei în incipit.Care este, de fapt, în modesenţial, diferenţa dintre pasiunea lui9106 www.oglindaliterara.roRomeo pentru Rosaline și cea pentruJulieta? Dacă ar fi să confruntămdiscursul și atitudinea sa în fiecaredintre cele două cazuri, extrase dincontext, mă îndoiesc că s-ar puteadiscerne între afecţiune veritabilăși înflăcărare trecătoare. De ce să fidevenit cea din urmă un simbol al iubiriiabsolute, pe când cealaltă rămâne undetaliu aproape totdeauna trecut cuvederea? Aș spune că este vorba doarde sincronizare. În vreme ce Rosalinea fost urmărită decăzând din favorurileadmiratorului său și alunecând înuitare, Julieta nu își pierde niciodatăstatutul „privilegiat”. Niciodată este,la rândul său, o chestiune relativă decircumstanţă. Dragostea lui Romeo şia Julietei scapă efectului distrugătoral timpului datorită morţii prematurea îndrăgostiţilor. Gestul suprem, acelade a-şi asuma în mod voit şi conştientsaltul în moarte de dragul unul altuia,este, din nou, un act impulsiv şinesăbuit, al unor adolescenţi naivi.Ceea ce conferă splendoare, estenatura iremediabilă a unei fapteextreme asumate fără a lua în calculconsecinţele, garantând astfel iubireafără final, sau mai curând, cu finaldeschis, prin absenţa unei reînnoiria ciclului romantic. Și totuși, de cenu am intui că măreaţa pereche alui Shakespeare nu ar fi sfârșit întrunmod asemănător de mediocru,spulberându-ne toate visele deperfecţiune, dacă soarta le-ar fi fostmai puţin vitregă? Pentru ca un mitsă supravieţuiască, este nevoie capovestea să se întrerupă la momentulpropice. Geniul lui Shakespearea capturat cea mai prielnicăperspectivă, alegând să imortalizezedragostea, osândindu-i la moarte peîndrăgostiţi. Dincolo de toate acestea,ceea ce persistă cel mai proeminent,este ideea infiltrată cu mare iscusinţăprintre rândurile piesei, aceea că„dragostea este eternă atât numai câtdurează”. 1411 Idem 112 Idem 113 Idem 114 Vinicius de Moraes


Mihail KogălniceanuşiEcaterina JoraMihail Kogălniceanu „a umplut cuînalta lui personalitate mai bine de50 de ani din istoria neamului”. Ela rămas în con ştiinţa românilor, caun simbol al dez vol tării Românieimoderne, fiind partici pant la toatemarile evenimente ale veaculuial XIX-lea: Revoluţia de la 1848,Unirea Prin ci patelor şi Războiul deIndependenţă din 1877.Alexandru ZubStatuia lui Mihail Kogălniceanu, careşi-a început discursul (fără a-l mai terminavreodată), la 28 septembrie 1911, lasărbătorirea jubileului Universităţii ieşene,a fost sculptată în bronz şi amplasată peun soclu cu două basoreliefuri. Creată desculptorul italian Raffaello Romanelli, adevenit în timp un simbol al învăţământuluisuperior din Iaşi.Mihail Kogălniceanu, primul dintre ceizece fraţi, s-a născut la 6 septembrie 1817în Iaşi (,,după cum rezultă din însemnareaoriginală scrisă de tatăl meu în Ceaslovulnaşterilor şi morţilor familiei Kogălniceanu,o carte care, sunt încă câţiva ani, ca unadevărat registru al stării civile, se obişnuia ase păstra din tată în fiu mai în toate familiilenoastre’’), stingându-se la 20 iunie 1891, laParis.Tatăl scriitorului, vornicul IlieKogălniceanu, se trăgea dintr-o veche familiemoldovenească de răzeşi înstăriţi, cu slujbeajunsese la ranguri şi funcţii însemnate.Printre înaintaşii familiei lui, era şi un presupuscronicar, Enache Kogălniceanu. Neamulrăzăşesc al Kogălnicenilor, cu pământuri înţinutul Fălciu încă din secolul al XVI-lea, îşitrăgea numele de la apa Cogâlnic, pe malurilecăreia îşi întemeiase primele familii; râulCogâlnic, situat în vechiul judeţ basarabeanOrhei, se pierdea în mlaştini, în Valea RăutulMama, Catinca (născută Stavilă într-ofamilie de răzeşi români din Basarabia -orheiană din Valea Călmăţuiului - la căsătoriea adus „scule şi bani de zestre, o fâşie deogor la Cruceşti, pe Cogălnic), a fost crescutăîn familia lui Mihail Sturdza, viitorul domn alMoldovei. Dintre cei zece copii ai ei, Mihail eracel dintâi născut.Despre înaintaşi, despre începuturileîn educaţie şi despre tot ce a însemnat bazadevenirii sale, a vorbit însuşi Kgălniceanuîn ,,Discursul rostit la 1/13 aprilie 1891în şedinţa solemnă a Academiei Româneorganizată cu ocazia împlinirii a 25 de anide la fondare: ,,Naşul meu, adică acela carem-a luminat cu sfântul botez, întrebuinţezstilul bătrânesc, a fost domniţa MarghioalaCalimach, soţia logofătului Grigore Sturdza,tatăl repausatului Mihail Sturdza, fostuldomn al Moldovei. Domniţa Marghioalaiubea foarte mult pe maică-mea, care,copilă tânără, a fost rămasă orfană de tatăşi mamă şi încredinţată epitropiei logofătuluiGrigore Sturdza — bunul meu despre mamă,medelnicerul Stavilla, având moşia savecină cu moşiile din Basarabia ale familieiSturdzeşti, astăzi proprietăţi ale principeluiDimitrie Sturdza, fiul fostului domn alMoldovei. Domniţa Maria Calimach vorbeanumai greceşte; ea mă iubea mult de mic copil şi,când mă lua în braţe, ea îmi exprima dragosteaîntr-a mă dezmierda cu bătaie de pălmiţe, pânăcând leşinam de plâns, şi întovărăşite acestecu toate numirile dezmierdătoare greceşti cese întrebuinţează la copii. La săvârşirea ei dinviaţă, domniţa Marghioala mă recomandă iubiriişi îngrijirii fiului său Mihail Sturdza, care deja întinereţe luase primul loc între cei mai învăţaţi şitalentaţi boieri tineri ai Moldovei. Acestei misiuni,lăsate cu limbă de moarte, Mihail Sturdza a fostcredincios; acestei misiuni datoresc că MihailSturdza, ajuns domn al Moldovei în 1834, înMihai Ştirbuacelaşi an, împreună cu fiii săi Dimitrie şi Grigore,m-a trimis la învăţătură în Francia’’.De la începuturi, Mihail Kogălniceanu a avutparte de o educaţie aleasă în familie, apoi sub îndrumarea cărturaruluiiluminist, călugărul Gherman Vida originar din Maramureş, apoi laInstitutul Francez din Iaşi condus de Victor Cuénim, şi la Institutulfrancez al lui Lincourt de la Miroslava, lângă Iaşi. În acea perioadă, afost coleg cu Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza.În august 1834, a fost trimis pentru studii în străinătate ỉmpreunăcu cei doi fii ai domnitorului Moldovei – Dimitrie Sturza şi Grigore Sturza– la Colegiul Lunéville din Paris. Deşi se adaptase vieţii printre străini,dorul de casă, dorul de specificul moldovenesc în care crescuse, l-adeterminat să trimită epistole surorilor sale (Maria, Pulheria şi Elena)prin care le cerea „trimiteţi un săculeţ cu sâmburi de dovleac, reţete dedulceţuri moldoveneşti, căci aice nu se ştie măcar ce-i harbuzu…” Lemai ruga să-i trimită şi „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”,de Petru Maior.În anul următor a ajuns la Universitatea din Berlin, fiind găzduitîn casa pastorului Souchon, parohul bisericii coloniei franceze, refugiatăîn Berlin după revocaţiunea edictului de la Nantes. Conştient că acoloi s-au deschis ochii spre ceea ce tindea – dragostea pentru învătătură,dragostea de ţară, era recunoscător şcolii: ,,Da, Universităţii din Berlin,a doua mea mumă, Universităţii Fredericia Wihelma; da, exempluluice mi-a dat amorul pentru patria germană şi pe care l-am găsit întoate păturile societăţii germane, fie nobilime, fie burgheză, datoresceu amorul pentru patria româna şi spiritul liberal care m-a însufleţitîn toate actele vieţii mele’’. În ianuarie 1837 Mihail Kogălniceanu adebutat în ,,Lehmann’s Magazin für die Literatur des Auslande, (înlimba germană), cu eseul Romänische oder wallachische Sprache undLiteratur (Limba şi literatura română sau valahă). Din octombrie 1837,Mihail Kogălniceanu a devenit student al Facultăţii de Istorie şi de Drept,la aceeaşi Universitatea din Berlin.Odată revenit la Iaşi, în martie 1838 a fost numit în înalta funcţiede „aghiotant domnesc“. A început o bogată activitate jurnalistică,preluând suplimentul literar al revistei ,,Albina’’ de la Gh. Asachi,colaborând cu ,,Alăuta Românească’’. În acelaşi an i-a apărut primaproză. Kogălniceanu nu s-a considerat scriitor; el însuşi nu părea a-şipreţui scrierile literare. Nu i-a lipsit însă talentul, iar paginile rămase,multe tipărite postum, dezvăluie, dacă nu opere de mare valoare,preţioase contribuţii de pionierat. Din 1840 şi până în 1845, a fost şipatronul unic al firmei Cantora Foiei Săteşti / Cantora Daciei Literare– editură şi tipografie. Fiind preocupat de soarta oropsiţilor vremii, apublicat în anul 1840 la Stuttgart, ,,Schiţă asupra istoriei, obiceiurilorşi limbii ţiganilor’’.A tipărit ,,Calendar pentru poporul românesc’’, apoi în 24 noiembrie1843 a ţinut prima lecţie ca profesor de istorie în Iaşi: ,,Cuvânt pentrudeschiderea cursului de istoria naţională în Academia Mihăileană’’.La 2 ianuarie 1844, a publicat tot la Iaşi revista ,,Propăşirea. Foaiepentru interesurile materiale şi intelectuale’’, care din cauza cenzuriivremii a devenit ,,Foaie ştiinţifică şi literară’’ care în octombrie 1844 afost suspendată din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. Tot în 1844,a editat ,,Foaia de învăţături folositoare’’, supliment al ,,Foii săteşti aPrinţipatului Moldaviei’’.Din ordinul domnitorului Sturza, Mihail Kogălniceanu a suportat odură experienţă de viaţă la Mănăstirea la Râşca, printr-o scurtă detenţie.În 1845 a publicat volumul al II-lea din colecţia ,,Letopisiţile ŢăriiMoldovei’’, căruia i-a urmat al III-lea volum în 1846.Din septembrie 1846 Mihail Kogălniceanu s-a expatriat din motivepolitice la Paris, poposind pentru documentare şi agrement în Spania,unde a scris un jurnal de călătorie: ,,Notes sur l’Espagne’’.În martie 1848, din cauza participării „în mod conspirativ“ laRevoluţia paşoptistă din Moldova, fiind considerat „instigator principal“,deşi Ocârmuirea Moldovei a oferit o recompensă de 700 de galbenicelui ce îl va prinde, Mihail Kogălniceanu a reuşit să scape, ajungând laCernăuţi. Acolo a publicat scrieri pline de spirit revoluţionar-paşoptist:,,Dorinţele Partidei Naţionale, Noul Acatist al marelui Voevod MihailGrigoriu (pamflet antisturdzesc), şi Proiect de Constituţie pentruMoldova’’. În 1852 a tipărit volumul I din colecţia ,,Letopisiţile ŢăriiMoldovei’’.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.roDIN ALCOV9107


MĂRTURISIRIDespre semnificația ascunsă a unor cuvinte: GRATIS(cu aplicații pe unele emisiuni tv publicitare)Se știe, sunt teleman. Dacă o zinu am televizor, mă urc pe pereți.Rău fac! Fiindcă acum o săptămînă,văzui o emisiune care făcea reclame lacuțite de bucătărie de excepție.De o viață mi-am dorit unasemenea instrument profesionist.Ăsta din materialul publicitar păreaimbatabil și inegalabil: o șleahtă deescroci făceau cu el operațiuni teribile,care te lăsau bujbei - tăiau din aerananas, roșii, hîrtie, lemn, țevi dejuma de țol, coaste de bou, mitraliere,stîlpi de telegraf etc. Ce mai, sufereamcă nu am și eu în casă o asemeneasculă...Dar, ce să vezi, spre finalulmaterialului publicitar, am aflat și cămiraculosul cuțit e GRATIS. Dacă tegrăbești să comanzi.Femeia şi imaginea ei în Evul MediuMorariu Iuliu-Marius(urmare din numărul anterior)Sigur, nu toți cavalerii preferau această formulă, istoriane pune în față și cazuri de ordine cavalerești celibatare,cu profund substrat religios (templierii, teutonii). Ba maimult, anumtie tipuri și tipologii cavalerești și literareocoleau mariajul, deși într-o manieră nespusă, ,,tindeauîn mod explicit spre el”. 17Trebuie însă specificat faptul că și aceștia însărespectau demnitatea femeii, îi ofereau importanțacuvenită, și o apărau în condițiile în care era nevoie.Analizând situaţia propriu-zisă a femeii, observăm căea este una complexă, variind de la loc la loc și variind și înfuncție de cei care vorbesc despre ea și de concepțiile lor.Spre exemplu, în căsătorie, femeia era privită adesea caun obiect de schimb, ca o chezășie a alianței și a păcii întrefamilii, după cum remarcă Gisela Bock, care spune că:,,în secolele al XI-lea și al XII-lea (în cazul dinastiilor,în cercurile mai înalte, în orașe; despre restul populației nuse știe aproape nimic), căsătoria trecea adesea drept unact de alianță și de pace între familii (adesea învrăjbite),iar femeia era chezășia și instrumentul bunei înțelegeri;alianțele familiale se bazau pe schimbul de femei. Cuplulconjugal și imaginea ,,bunei soții” au apărut doar cutimpul” 18 .Un rol aparte în creionarea imaginii femeii și înoferirea unui statut aparte în societate l-au avut, începândcu secolul XI, trei factori. Cel dintâi a fost Biserica, care ainsistat ca ambii parteneri să încheie căsătoria de bunăvoie(ajutând la definirea libertății femeii), cel de-al doilea aconstat în transferul de bani și de proprietăți (unele femeierau mai bogate decât bărbații lor, ceea ce le conferea unstatut de egalitate, dacă nu chiar de superioritate în fațalor), iar al treilea factor a constat în creșterea importanțeicăsătoriei 19 , ca urmare a mai multor transformări prin caretrecea societatea acelor vremuri.Având în vedere elementele prezentate în cadrullucrării de față, privitoare la femeie și la cine a creionatimaginea sa ideală în Evul Mediu, putem spune că laconstrucția acesteia și-au dat concursul mai mulți factori,respectiv Biserica, prin cultul marial, al fecioarelor, prinpromovarea demnității căsătoriei și deci, a libertății femeii,și prin alți factori, evoluția culturală a societății, care aavut prilejul să se mândrească astfel cu reprezentanți demarcă precum prințesa Ana Comnenna sau împărăteselebizantine Irina și Teodora, evoluța sa socială, care a pusadesea, datorită averii, femeile pe picior de egalitate cubărbatul, precum și evoluția ei din punct de vedere moral.De asemenea, un rol important, imposibil de contestat l-auavut și cavalerii, dovadă în acest sens fiindu-ne literaturăM-am grăbit. Am sunat la numărulde pe ecran. Apoi, a-nceput calvarul...M-a căutat o paceaură de la firmă,să mă felicite pentru alegere. Și sămă anunțe că acel cuțit GRATIS, costădoar 40 lei, taxe poștale.Bine, am zis, nu-i un capăt de țară...Dar, mi-a mai sugerat macioalfa, dacătot dau 40 pe transport, nu-i păcatsă nu mai beneficiez de o altă ofertă?Ce-aș zice de o tigaie de ceramică, cucapac moca?Am calculat: cuțit gratis, tigaiedoar 89, capac gratis, transport 40.Nu e chiar devastator, nu? Am primitdouă telefoane de confirmare. Amconfirmat și am rugat să mi se aducăcomanda după 14 ale lunii, că n-ambani. Mi s-a spus că e ok. Va ajungepe 16.9108 www.oglindaliterara.rorămasă de la ei, care ne arată principiile sănătoase pecare, cel puțin din punct de vedere doctrinar se bazau,precum și respectul pe care îl acordau ei femeii.BIBLIOGRAFIEPe 14 dimineața, însă, m-a sunatcurierul: era în oraș. I-am spus și luică n-am bani, să vină pe 15. Ne-amîntîlnit pe 15, după ce am pierdut ojuma de oră așteptîndu-l (nu găseaadresa).Finalul: acel cuțit GRATIS, m-acostat, pînă la urmă, 216,70 bani. Nuștiu de ce.Cine va mai face ca mine, ca minesă pățească!Concluzie: dacă amorul tarifate mai ieftin ca ăl netarifat, un cuțitgratis, e mai scump ca ăl plătit!A se reține. Cu regret de naivincorigibil, Bogdan UlmuN.Red:Da Bogdane, dar cine are cuţitşi tigaie? Taie şi ţevi? Sau încă n-aiînceput......1. Andea, Avram, Sinteză de istorie bizantină, EdituraMirton, TImișoara, 1995.2. Bădescu, Laura, Epistola în literatura medievalăportugheză, Editura Paralela 45, București, 2007.3. Bock, Gisela, Femeia în istoria Europei, din EvulMediu până în zilele noastre, traducere Mariana CristinaBărbulescu, Editura Polirom, Iași, 2002.4. Brooks, Philip, Cavaleri și castele, trad. MihaiMănăstireanu, Editura Teora, București, 2003.5.Comnenna, Ana, Alexiada, vol. 1 și 2, traducere MarinaM rinescu, col. ,,Biblioteca pentru toți”, Editura Minerva,București, 1977.6. Chadwick, H., Munro, Chadwick, N. Kershaw, The gowthof the literature, vol. 1, Cambridge University Press,Cambridge, 1986.7. Delumeau, Jean, Frica în Occident ( secolele XIV-XVII),o cetate asediată, vol. 1, traducere Modest Morariu,Editura Meridiane, București, 1986.8. Diaconu, Luminița, L’Imaginaire medieval de lasexualite: le topos du ,,coeur mange”,Editura Universitățiidin București, București, 2006.9. Duby, Georges, Cavalerul, femeia și preotul, traducerePetru Creția, Editura DU Style, București, 1997.10. Idem, Evul Mediu Masculin, traducere de Constanța șiStelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992.11. Stăniloae, Dumitru, Dogmatica Ortodoxă, vol. III,Ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune alBisericii ortodoxe Române, București, 1997.12. Tanaşoca, Nicolae Şerban, Prefaţă, în vol. AnaComnenna, Alexiada, vol. 1, col. ,,Biblioteca pentru toți”,Editura Minerva, București, 1977.13. Timuș, Gherasim, Sfintele creștinismului. Dicționar,Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.14. Vasiliev, A. A., Istoria Imperiului Bizantin, traducereIonuț - Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă, Sebastian- Laurențiu Nazâru, Editura Polirom, Iași, 2010.15. Zuber, Christiane Klapisch, Femeile și familia, în vol.Omul medieval, traducere Ingrid Ilinca și Dragoș Cojocaru,Editura Polirom, Iași, 2009.___________________17 Ibidem, p. 224.18 Gisela Bock, op. cit., p. 26.19 Despre factori și importanța lor, a se vedea minunata analizăa Giselei Bock din opera anterior citată: Ibidem, pp. 26-30.


MI-A FOST GREU SĂ CITESC...Costel Măgureanu(urmare din numărul anterior)“În scopul de a stabiliza populatialumii, trebuie să eliminam 350.000 deoameni pe zi. Acesta este un lucru oribilpe care trebuie să il spun, dar este lafel de rău să nu-l spun. «J. Cousteau, 1991 explorator şireprezentant UNESCO“Noi trebuie să vorbim mai clardespre sexualitate, contracepţie,despre avort,despre valoarea controlului populatiei,deoarece, pe scurt, criza ecologică estecriza populaţiei. Reduceti populaţiacu 90%, iar apoi nu vor mai mai fisuficienti oameni pentru a face atat demulte daune ecologice. «Mihail Gorbaciov“ Azi , America ar fi indignata dacătrupele ONU ar intra in Los Angelespentru a restabili ordinea. Mâine vor firecunoscatori! Acest lucru va fi valabilmai ales dacă li s-a spus in prealabil că exista infiltratein mijlocul lor amenintari din afara, indiferent dacă suntreale sau fictive, care pun in pericol însăşi existenţanoastra. Aceasta va fi valabil si in cazultuturor popoarelor din lume iar ele vordori sa fie eliberate de acest rău. Singurullucru de care fiecare om se teme estenecunoscutul. Atunci când este prezentatacest scenariu, drepturile individualevor fi de bună voie abandonate de catreoameni, mai ales daca bunastarea lor vafi garantata de către Guvernul Mondial. «Dr. Henry Kissinger, ConferinţaBilderberg, Evians, Franţa, 1991“ Ilegal o putem face imediat.Constitutional va dura putin mai mult ...Dr. Henry Kissinger, New YorkTimes, 28 octombrie 1973“Depopularea ar trebui să fie cea maimare prioritate a politicii externe faţăde lumea a treia, pentru că economiaSUA va necesita cantitati tot mai maride minerale din străinătate, în specialdin ţările mai puţin dezvoltate”.“Puterea este cel maiputernicafrodisiac.”“Persoaneleînvârstă sunt consumatori inutili”“Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%”Dr. Henry Kissinger“Suntem pe punctul de arealiza o transformare la nivelmondial. Tot ce avem nevoie este ocriza majora credibila şi naţiunile voraccepta Noua Ordine Mondială. «David Rockefeller“Războiul şi foametea nu sunteficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient şi mairapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară încurând pentru a fi rezolvata criza populatiei. SIDA nu esteun criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatulmeu favorit pentru eliminarea a 90 la sută din populaţialumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extremde letala şi ucide în cateva zile, în loc de cativa ani.Trebuie sa crestem mortalitatea cu 90% la om. Ucidereaoamenilor... Gândiţi-vă la asta... Ştiti, gripa aviara ewww.oglindaliterara.robuna, de asemenea. Pentru ca celcare supravieţuieste, va ingropa maiapoi nouă “Dr. Eric Pianka . Profesor deecologie evolutiva la Universitateadin Texas, a arătat soluţii pentrureducerea populaţia lumii la oaudienţă cu privire la controlulpopulaţiei. Interviu aici !“Nimeni nu va intra în Noua OrdineMondială decat in cazul în care el sau eava face o promisiune pentru a se închinalui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Agecu excepţia cazului în care el va lua oiniţiere luciferica. “David Spangler, director al IniţiativeiPlanetare, Organizaţia Naţiunilor Unite siunul din fondatorii curentului New Age !“Suprapopularea este in prezentvasta, mult dincolo de capacitateaplanetei. Ea nu va răspunde la reducereaviitoare a ratei natalităţii prin metodecontraceptive, sterilizare şi avort, dartrebuie ca sa reducem în prezent catmai mult populatia. Acest lucru trebuierealizat prin orice mijloace necesare. «Iniţiativa pentru Carta NaţiunilorUnite ECO-92 PAMANTABOMINABIL«În America de Sud, guvernul Peruanmerge din uşă în uşă facand presiuni asuprafemeilor care urmează să fie sterilizate şiel e finanţat de dolari american pentru aface acest lucru.»Mark Earley în “The Wrong Kind ofParty Christian Post “10/27 2008“Femeile în Ţările de Jos, care suntconsiderate de către stat ca sunt mame improprii artrebui să fie condamnate la a luacontraceptive pentru o perioadădeterminată de doi ani.”Marjo Van Dijken (autor alproiectului de lege în Ţările de Jos),în http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/nov/04/humanrights-women Guardian“Menţinereaumanitatii sub 500 milioane, în echilibruperpetuu cu natura”Anonim , citat aflat pe una din pietreleGeorgia Guidestones“Dacă m-aşreîncarnat, aş dori sărevin pe pământ ca unvirus ucigas care sareduca populatia umana.”“Creşterea populaţiei umane este,probabil, singura şi cea mai gravăameninţare pe termen lung, pentrusupravieţuire. Suntem în pragul unuidezastru major în cazul în care aceastacrestere nu este temperată - nu doarpentru lumea naturii, ci si pentru lumeaoamenilor. Cu cat sunt mai multepersoane, cu atat mai multe resursevor consuma, si implicit va fi mai multăpoluare .”Prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta, Ducele deEdinburgh, lider al World Wildlife Fund.(continuare în nr. viitor)9109


RECENZIEDARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTREUNIVERSALITATEDaniel IoniţăDe curând, în noiembrie 2012,Editura Minerva a lansat un volumulintitutlat „Testament – Antologie dePoezie Română Modernă – EdiţieBilingvă (Română & Engleză)”.Volumul este editat şi tradus deDaniel Ioniţa – plecat din România înNoua Zeelanda in 1980, acum stabilitîn Sydney – Australia, şi avându-i caasistenţi tehnici pe profesorii EvaFoster şi Daniel Reynaud, ultimulfiind Decanul Facultaţii de Artă şiTeologie de la Avondale College ofTertiary Education din Australia. Lalansări (trei la număr, în Bucureştişi Braşov) au participat, printre alţii,actorii Ion Caramitru, Clara şi BogdanVodă, compozitorii şi intepreţii NicuAlifantis, Andrei Păunescu, CătălinCondurache, Adrian Ivaniţchi,editorul şef de la Minerva, AnaMunteanu, criticul şi istoricul literalAlex Ştefănescu, care semnează defapt şi prefaţa volumului – precum şio seamă de scriitori precum AdrianMunteanu, Daniel Bănulescu, LucianVasilescu, Eugen Axinte, Nora Iuga,Mihaela Malea Stroe, Daniel Drăgan,A.I.Brumaru, Daniel Vorona, MargaLabiş, ş.a.Cuvântul modern, este folositaici în sensul lui larg, epoca modernă apoeziei româneşti începand cu VasileAlecsandri, deci jumătatea secoluluiXIX. De fapt volumul cuprinde ogamă reprezentativă a poezieiromâne, începandu cu clasicii, cumar fi Alecsandri, Eminescu, Coşbuc,Minulescu, Arghezi, Labiş, Bacovia,Goga, Blaga, Ion Barbu, VasileVoiculescu, Magda Isanos, Radu Gyrapoi scriitorii lansaţi în anii 1960-70precum Adrian Păunescu, NichitaStănescu, Ana Blandiana, Nora Iuga,Marin Sorescu, Irina Mavrodin, DanVerona, Ioan Alexandru, contiunândcui poeţii lansaţi in ultimii 40 de deani, cum ar fi Ileana Mălănciodiu,Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu,Liliana Ursu, Mihaela Malea Stroe,Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu,Daniel Bănulescu, Daniela Crăsnaru,Lidia Săndulescu-Popa, Florin Lăiu,George Ţărnea, precum şi câţivapoeţi contemporani din RepublicaMoldova: Grigore Vieru, LeonidaLari, Leo Bunaru, şi alţii. Iată maijos, în întregime, nota antologului şitraducătorului Daniel Ioniţă.De la un moft la un joc şi apoi laobsesie – nu sunt decât câţiva paşi.Şi apoi, vreo doi ani de muncă grea,despre care nimeni nu te avertizeazăla început. În final, obsesivii nu potda vina pentru condiţia în care se aflădecât pe ei înşişi şi pe materialul lorgenetic. Cum altfel aş putea explicamaniera în care am progresat de lao singură poezie tradusă la patru,apoi la cincisprezece, fără să-mi dauseama că lucrurile au luat-o pe opantă periculoasă? Când ajunsesemdeja la 26 sau 27 de traduceri (şiaproximativ 20 de poeţi), era deja preatârziu ca să-mi mai pun întrebări cu privirela sănătatea mea mintală. Curentul deveniseprea puternic şi nu mai puteam înota spreţărm. Şi astfel, iată că avem aici peste 75 depoezii, acoperind 56 de poeţi, şi o perioadăîncepând de la jumătatea secolului al XIX-leapână în ziua de azi.În urmă cu aproapetrei ani am tradus o poeziedin română în engleză. Nimicdeosebit până aici, afară doarde cuplul care a citit-o iniţial(el, educat după şcoala veche,român la aproape şaptezecide ani, ea vorbitoare nativă delimba engleză) a devenit foarteemotiv. Şi nu, aşa cum m-amsperiat la început, pentru cătraducerea ar fi fost jalnică.Ci, în aparenţă, dimpotrivă.Mai târziu, poemul (OctavianGoga, Cântec IV – De vaveni la tine vântul) a fost cititde către cei pentru care amintenţionat să-l traduc, copiiimei, reacţia a fost mai puţinemoţională. „Este frumos“,trasformându-se în „Estefoarte frumos, tată!“, atuncicând privirea mea a devenitdeodată severă...Toată povestea a început de fapt foartemodest. Intenţionam să traduc câteva poemepentru copiii mei, nepoţii şi nepoatele meleşi alţi câţiva prieteni mai tineri. Fie născuţiîn afara României sau cel puţin crescuţi şieducaţi în străinătate, ei nu puteau apreciapoezia românească sau literatura română.Numitorul comun al acestora era faptul că,deşi stăpâneau limba română la nivelul deconversaţie, nu erau capabili să guste poeziaromânească. Nu erau capabili, cred eu, săpătrundă minunata ei adâncime – un pastelunic, dar variat, o voce deosebită printremarile valori poetice ale lumii.Ca şi consumator avid de literatură îngeneral, mi-am petrecut cea mai mare partedin viaţă în ţări vorbitoare de limbă engleză,familiar fiind cu literatura engleză clasică şicontemporană, ca şi cu literatura română. Şiam simţit întotdeauna regretul de a nu puteaîmpărtăşi copiilor mei acest bogat sufletartistic al ţării în care s-au născut şi au crescutpărinţii lor. Bănuiesc că aceste simţămintesunt comune pentru prima generaţie deemigranţi şi, din fericire probabil, se vorestompa în mod natural la copiii lor. Cu toateacestea, fiica mea cea mai mare, profesoarăde engleză, a apucat să citească două operetraduse în engleză: „Fecioare despletite”,de Hortensia Papadat-Bengescu şi „HanulAncuţei”, de Mihail Sadoveanu – care i-auplăcut foarte mult. Dar cam asta a fosttot, deoarece nu am mai găsit alte romaneromâneşti traduse în engleză, cel putin laacea vreme a anilor 2002/2003.O situaţie foarte tristă, după părereamea. Situaţia traducerilor de poezie română,este puţin mai bună, dar este oarecumsimilară. Există câteva perle de valoareinestimabilă, începând cu traducerea luiMihai Eminescu realizată cu imens talent9110 www.oglindaliterara.rode regretatul Corneliu M. Popescu,care în anii ’70 a impresionat în aşamăsură, încât Premiul SocietăţiiEngleze de Poezie pentru traduceriîn limba engleză, decernat la fiecaredoi ani, poartă numele tânăruluitraducător român, stins din viaţă la19 ani în tragica seară de 4 Martie1977, în cutremurul care a luat vieţileunui număr de artişti, cântăreţi,actori care locuiau în clădirile vechidin centrul Bucureştiului.Altfel, câteva traduceri bune,în special ale unor poeţi care s-austability în străinătate, cu precădereîn Statele Unite, cum ar fi IonCaraion, Nina Cassian, Liliana Ursu.Dar nici lucrările acestora nu prezintăo calitate coerentă a traducerii petoată lungimea lor.Totuşi, în linii mari elesunt de bună factură.Afară de asta, am găsitun număr de traduceride calitate medie şiun număr şi mai marela un nivel oarecumjenant. Dar, eu însumifiind traducător, suntperfect conştient deproverbul englezescdespre cei carelocuiesc în caseconstruite din sticlă...Toate acestea însăm-au pornit pe calea(iniţial modestă) dea traduce „câteva“poeme. Nu sunt sigurce însemna „câteva“în mintea mea la aceadată. Probabil patru,cinci... Cel puţin aşa intenţionam doiani mai târziu, pe când terminamprima ciornă a poeziei în vers liber„Zâmbesc” de Mircea Cărtărescu,şi începeam lupta cu rigida, darminunata formă din „SonetulClipei” al lui Adrian Munteanu, unsonet aşezat în cămaşa de forţăpetrarchiană, după cum vă puteţiînchipui.Un pod mai uşor de străbătuta fost acela al poeziilor deja puse pemuzică. Deoarece copiii mei au fostexpuşi de-a lungul anilor la muzicafolk românească, a fost natural caprimele încercări să acopere astfelde poeme, de autori cum ar fi:Octavian Goga, Nichita Stănescu,Ana Blandiana, George Ţărnea sauAdrian Păunescu. Familiaritatea cumuzicalitatea şi ritmul lor mi-au fostiniţial de mare ajutor.Trebuie să subliniez aici- nefiind primul care o face, şinici ultimul...- meritul vizionar allui Adrian Păunescu, care, de-alungul a aproape două decade, aincurajat şi promovat, in cadrulCenaclului Flacăra şi în afara lui,poezia de valoare autentică - fiepoeţi consacraţi precum Eminescu,Bacovia, Nichita Stănescu, fie maipuţin cunoscuţi la acea vremeprecum George Ţărnea, etc. Ideeade a extinde această lucrare, de a oface reprezentativă, a intervenit maitârziu, când ajunsesem deja pe laal douăzecilea poem, şi-mi puneamîntrebări cu privire la magnitutinealucrării în care m-am băgat...La acest punct, cu ajutorulunei prietene, Mălina Florea, careî


lucrează în domeniul editorial, amfost pus în legătură cu doamna AnaMunteanu, editorul şef al EdituriiMinerva. Mai mult cu speranţe decâtcu aşteptări pozitive, am trimis câtevaeşantioane, ca şi povestea începutuluilucrării. Spre plăcuta mea surprindererăspunsul a fost unul pozitiv. Mai mult,d-na Munteanu a devenit un mentor înspecial în privinţa sfaturilor cu privire laincluderea unor poeţi contemporani, cucare, din cauza distanţei şi timpului (ampărăsit România în 1980, la vărsta de20 de ani), eram mai puţin familiarizat.Primele interacţiuni cu dna Munteanumi-au descoperit un spirit erudit, avândo stăpânire adâncă a poeziei şi criticiiliterare româneşti. Domnia sa a fost ceacare a plantat ideea lucrării ca operăreprezentativă, iar călăuzirea primită înprivinţa colecţiei de poeţi contemporanieste inestimabilă.De câteva ori diferite persoane aupus la îndoială motivaţia şi validitateaunei asemenea lucrări, sfătuindu-măsă renunţ. Argumentele începeau de la:cui îi mai pasă de poezia românească?Nici măcar românilor nu le mai pasă...Celor din afara ţării?... nu-i mai pasănimănui... (ceea ce este, în mod clar,o falsă prezumţie, pentru că, iată-mă,cel puţin o persoană căreia-i pasă!...).Şi, până la „poezia nu poate fi tradusă,trebuie să fie citită în original“ (lucrucu care, fără surpriză, nu voi fi deacord), precum şi persoane care miauatras atenţia în mod amabil căau văzut destule traduceri făcute de„emigranţi sentimentali“ (Sic!) care nui-au impresionat mai deloc. Cu acestultim argument a trebuit să fiu de acordîntr-o anumită măsură, după cum amscris mai sus.Mă voi ocupa pe scurt deargumentul că poeţii trebuie citiţinumai în original, sugerând cumva cătoate traducerile ar fi false. Dar ce nefacem atunci cu Shakespeare, Yates,Frost, Baudelaire, Verlaine, Hugo,Whitman, Browning, Cummings, Heine,Rilke, Puşkin, Lermontov, Esenin, deVega, Tasso, Petrarca, Omar Khayam,Rabindranath Tagore, ca să nu maivorbim de operele magnifice alescriitorilor biblici (Psalmi, Cartea lui Iov,Cântarea Cântărilor, Cartea lui Isaia), deHomer, de Ovidiu, de Virgiliu şi mulţi alţii– care au fost traduşi şi, prin aceasta,au intrat în conştienţa universală. Deaceea continui să cred că poezia poatefi tradusă cu semificativă loialitate faţăde autor – şi cred că nu sunt singurulcare crede acest lucru.Pe de altă parte, trebuie să agreez,deşi doar parţial, cu proverbul Italian„traduttore e traditore“, traducătorule un trădător. În sensul că pentru astrăbate acea punte lungă şi îngustădintre două limbi, dintre două culturi,în esenţă dintre două moduri diferitede gândire, este nevoie de un acutsimţământ al compromisului, şi alunei atente şi controlate relativităţi ainterpretării. Există acest pact faustianpe care traducătorul trebuie să-l facă.Pentru că, aşa cum spunea profesorulDaniel Reynaud, atunci când i-amexprimat aceste îndoieli, dintr-un anumepunct de vedere nu există traducere depoezie ci doar o interpretare a poezieiîntr-o altă limbă. Într-o măsură, şipentru felurite motive, traducătorul vatrebui să reinterpreteze poemul, ceeace ridică problema autenticităţii, aşacum au făcut-o unii din criticii mei.Eterna problemă a traducătoruluieste aceea că este forţat să aleagă înmod constant, în timpul trasferuluiunei idei şi expresii dintr-o limbă încealaltă. Iar poezia, cea mai intensăşi mai condensată formă de limbaj,este cea mai dificilă din acest punct devedere. Cele mai obişnuite lucruri, cumar fi forma poetică – ritmul şi rima, deexemplu – nu prezintă soluţii facile.Dacă adăugăm complexitatea adusăde imagine, stare sufletească, dicţieşi voce, nu este deloc surprinzătorcă traducătorii se feresc în general depoezie.Cum se pot captura în modsimultan efectele de imagine, cusemnificaţii interactive combinândsensurile principale cu cele înţeleseprin implicaţie (multe din acesteaavând puternică încărcătură culturală,fiind deosebit de opace la traducere),împreună cu ritmul şi sunetul care leaparţin? Problema aceasta este apoimultiplicată când lucrezi cu rânduri,strofe şi poeme intregi.Mai există şi alte dificultăţi atuncicând se traduc poezii din limbile cuorigine latină în limba engleză, acesteafiind bine documentate. Termenipoetici cheie sunt monosilabici în limbaengleză, iar mulţi sunt multisilabici înlimbile cu origine latină, în special înlimba română. Cuvinte ce exprimă stăriemoţionale, iubire, bucurie, durere,sunt în engleză love, joy, pain. Părţiale corpului, cum ar fi mână, picior sauinimă, au corespondenţe precum hand,foot, heart. Iar elemente ale naturii,soare, lună, pârâu, copac, sună precumsun, moon, creek, tree. De aceea,pentru a menţine numărul de silabe, şideci ritmul, aproape fiecare rând al uneipoezii în engleză va conţine mai multecuvinte decât originalul românesc.Acest lucru poate fi, pentru traducător,o binecuvântare şi un blestem în acelaşitimp, din motive lesne de înţeles.Totuşi o traducere bună va rămânepe cât posibil fidelă originalului. Şi astanu doar în sensul simplu al unei tranzacţiidirecte. Autenticitatea are mult maimult de-a face cu semnificaţia largăşi cu sentimentul creat de poem, cuexpresia filosofică interpretată artistic,cu textura, cu ritmul şi culoarea, cumuzicalitatea şi cu fluxul. Principiul careghidează această traducere este acelade a reda în engleză, pe cât mai aproapeposibil, impactul general al poeziei dinoriginalul românesc. Aceasta a însemnatîncercarea ca fiecare dintre elementelede mai sus să devină slujitoare aleacestui ţel. De aceea, uneori am folositimagini şi metafore diferite în versiuneaengleză, faţă de originalul din română,încercând în acelaşi timp să păstrezsensul general, ca şi ritmul. Probabil ceamai dificilă provocare a fost aceea de atranspune figurile stilistice originale înechivalentele lor în limba engleză. Mulţidintre poeţii români din secolul XIX autermeni poetici, frază şi rime care auextins graniţele convenţiilor poeticeale zilei, ca şi ale limbajului de zi cu zi– într-o modalitate similară cu aceea apoeziei engleze dinainte de 1900. Pentrua reproduce aceste poeme în engleză,a fost necesar ca, din când în când,din fericire nu prea des, să folosesc ofrazare mai greoaie, specifica timpului.În aceste cazuri am rezistat ispitei de aface o traducere mai lină, mai idiomaticăwww.oglindaliterara.roRECENZIEdecât originalul. Din fericire, majoritateatraducerilor din acest volum se ocupăde poeţii care au scris după 1900, undedificultăţile de acest gen sunt mai puţinevidente.O ediţie bilingvă, ca aceasta, vaaduce aceste subiecte în prim-planpentru cititorul bilingv. Vom vedea înce direcţie va cădea decizia lectorului...Trebuie remarcat însă că intenţia meapentru acest volum este îndreptată, înprincipal, către cititorii de limbă engleză.De aceea interesul meu primordial afost ca poemele să traverseze bine dinromâna în engleză, să curgă bine înversiunea tradusă.În colaborare cu dna Munteanuşi Editura Minerva, am decis săacoperim în această ediţie o selecţiereprezentativă, pe cât posibil, a poezieiromâneşti moderne, ţinând cont delimitele editoriale de timp în special.Însă deoarece o lucrare de un asemenacaracter nu s-a mai realizat până acum,am luat hotărârea, împreună cu editura,să includem şi majoritatea poeţilorconsideraţi clasici. Am făcut acest lucrunu doar din motive de ordin istoric-literar,nici măcar doar dintr-un simţ al datoriei.Motivul-cheie pentru aceasta a fost acelade a dărui cititorului străin de poezieun simţământ complet al contextuluiistoric al poeziei româneşti. Lucrări alepoeţilor mai timpurii, născuţi în secolulXIX, cum sunt Alecsandri, Eminescu,Coşbuc, Macedonski, Minulesu, Bacovia,Arghezi, vor ajuta cititorul străin săpătrundă mai bine evoluţia artistică apoeziei româneşti. La rândul lui, acestlucru va conduce, sper, la o mai bunăînţelegere şi delectare în privinţa lecturiipoeţilor moderni şi contemporani, careocupă majoritatea spaţiului din acestvolum. În plus, în dreptul acestor poeţiclasici, spre delectarea şi recompensaproprie, am ales poeziile mele favorite,după cum s-a întâmplat şi în privinţamajorităţii poeţilor moderni – ca săclarific acest subiect, în cazul în carecineva ar crede în mod eronat că aş fifost în întregime posedat de vreun spiritde obiectivitate...Poezia nu este însă o activitateîn întregime raţională sau nici măcarîn mod predominant, aşa că sper caaceastă libertate pe care mi-am luat-osă-mi fie iertată. Nu am inclus anumiţipoeţi clasici importanţi, cum ar fiAlexandrescu, Bolintineanu, Vlahuţăsau Topîrceanu. Probleme de spaţiu şitimp au determinat unele compromisuriîn această privinţă. Pe de altă parte,la capătul contemporan al firului, ar fifoarte uşor să fiu găsit vinovat pentru cănu am inclus poeţi precum Nina Cassian,Traian T.Coşovei, Ion Stratan, Florin Iaru,George Anca, Benone Burtescu, LeonidDimov şi alţii. Şi pe bună dreptate. Însălipsa acestora nu înseamnă ca i-amconsiderat cumva inferiori. Unii chiarar avea dreptul să considere contrariulca fiind adevărat. Însă, cum am spusmai sus, elemental cheie al timpuluiau conspirat împotriva mea în aceastăprivinţă. O viitoare ediţie va include înmod necesar şi aceşti poeţi. Aceasta însperanţa în care ediţia prezentă nu vafi un dezastru, şi în momentul în carevoi fi uitat durerea provocată de muncaintensă şi de detaliu – o a doua ediţiea Antologiei poeziei române moderne înlimba engleză va intra probabil în plan.Dar… să luăm lucrurile pe rând.9111


celestinceranPOEZIEVALENTINTUFANLAZARMAGUIntuiţii şi învăţăminteUn cer plin de luni şisemiluniO viaţă de trăitO iubire de cuceritO poveste de spusO posibilitate deîmplinitUn pământ plin de stânci şi leoparziNoapteaNoaptea se încolăcise în jurul eiAsemenea unui șarpe.Șoaptele îi lingeau buzele cu rășină,Temerile îi mângîiau trupul cu fiare,Visele o pătrundeau cu întreaga pădurede stejari.Când se trezise lumina îi juca pe chipulde râuri reciBasme nemuritoare.Om şi lunăAm văzut o lună sub un omŞerpuid mări de jar.Am văzut un om sub lunăCântărind sigurătatea cu propriul săusuflet.Am văzut un om şi o lunăFăcând dragoste fără să-şi cunoascăCu adevărat forţele dinlăuntru.Am văzut un om sufocat de lunăDe la depărtare.Am văzut un om şi o lună.Spre ÎmpărăţieŞi-a băut cafeaua în linişteLăsând noaptea să-i curgă amplu prinsânge.A strâns cu răbdare pieile de crocodilAtârnate de copacii seculariDin curtea asuprită de vulturiŞi a fumat îndelung tutun vechi.Şi-a înfăşurat de mâini şi de picioarecrocodiliiTurnându-şi fără reţinere otravă în suflet,Până când şi-a săturat sufletul de atâtarău.După care şi-a ascuţit unghiile deprăpăstiile sufletuluiSălbăticindu-şi intenţiile.A chemat astfel unii dintre diavoli departea saŞi în cele din urmă şi-a incendiat casaplină de iluzii şi temeriDevenind altcineva.A ajuns să vândă piranha, cuţite şicenuşăLa răscruci de apusuriŞi istorii de mult uitate.Aşteptând senin în tot acest timpCa Dumnezeu să-i dea de urmă,Şi să-l cheme la el în împărăţieDându-i în grijă cheile fericirii.Armele tacArmele răsuflă calmeşi-şi dorm somnulpe patul puştiitac molcomsub câmpul deşirat,pictat zelosca-ntr-un film mutal cărui regizor viseazămaci purulenţişi căşti smălţuite-n sminteală –trasează linii nebuneşticu fum şi cenuşă.în râuri şanţateard culori pe fierul lopeţiişi-şi plâng decliculgloburile cătrănitedin descântec răsar –val de fum delirant,printre voci şi-amintiripăsările adormcu seminţele-n ciocşi îl visează pemâine.Atunci când m-am întors la origini...În ziua-n care ceaţa s-a strecuratprintre pereţii vineţii, cu igrasie –în ziua aia, am vorbit ore la rândcu euglenele şi paramecii,i-am filtrat prin mineşi i-am întrebatde existenţă şi formă –când i-am prizatmi-au răspuns.Pe cerul Scandinaviei –de mână cu parameciiaurorele s-au scurs de pe cerşi-au pictat cercuri şi forme.Au aşezat muntelepeste cercurile concentrice din lac,l-au sudat în magmăşi-au filtrat lumina prin elca o prismă.Din paletăau erupt culori în noul univers –cercurile au pliat în tiparprimele forme tip, şi i-au spus –Andru.Au creat o aură de magnetismiar fiecare Andru şi-a ales culorileca un „liber arbitru”.Prin iris a indus raţiuneaiar în piept a aşezat sentimentele –apoi, cercurile s-au strâns în spiralăiar în abis a-nflorit din elipsă –sufletul.De n-ar fi strada...Strada dintre noi s-a-ncolăcit de nouăori, trăieşte din ce mai mestecămelcul din boscheţiîntre noi, strada se cruceşte şi-nroşeştebaloane în apus –ştii că ne-ntâlnim adesea în week-endcând strada doarme în spatelesemnului „Interzis”atunci ne prindem mâinile alungitestrânse-n pumn, ne iubimşi ne legăm cu o jartea lată cât ecuatorul.Sub staţia de tramvai, dormim, până cese rupe jarteaua,înfulecată de stradă –e luni...Mijloc de locomoţieAm privit poza aceea denuntă până cândprivirea a penetratsuportul de hârtieşi a trecut dincolo, lanuntaşi.Am văzut cum mirelea privit rochia de mireasă– hârtia de împachetat,până când a perforat-oiar mâinile au început să mângâiepăpuşa de porţelan.Era campionul absolutcare a privit digurile râului până cânda trecut cu ochiul dincolo de eleşi, buimăcit de frumuseţea apei,a început să înoate,când în amonte, când în aval.Nuntaşii au privit mesele încărcate,pe care creşteau pocale şi pahare,până cândau trecut dincolo de ele.Acum stau la orizontalăca nişte semne ale scăderiiîntr-un exerciţiu de înmulţire.Îi las să doarmă puţin ...Îi voi trezişi vom trece cu toţii dincoace,aici, unde tu ţii în mânăo poză de înmormântare.Nu vreau să o privesc prea mult,ca nu cumva privirea să treacă dincolo ...Musafir de luxDe unde tăcerea aceasta enormă?De unde muntele acesta de linişte?Un vânt care nu mişcă nicio frunză,nicio păsăre, bate acum peste lume.Dumnezeu a ţinut toate predicile,a epuizat toate cuvinteleşi se gândeşte discret la altele…Niciun fulger nu mai zâmbeşte,niciun nebun nu aplaudă la geamul cugratii.Câinii îi cunosc pe toţi locuitorii cetăţiişi nu mai latră la nimeni.Inima şi-a pus amortizor de sunetsă nu trezească suspiciuni-oare pentru cine bate? Sângele,ca o felină, se furişează prin jungla jugularei…Nemişcarea aceasta absolutămă ajută să audcum cineva umblă prin mine.Deschide sertare de mult încuiate,se plimbă prin camere nelocuite de-oveşnicie.El este musafirul pe care nu-l cunosc,dar se comportă ca unul de-al casei.El ştie că-l primesc cu toate cărţiledeschise,că într-o zivoi deveni şi eu un bob de linişteîn hambarul tăcerii. Şi, atunci, el-drumeţ prin camere nelocuite,mecanic de sertare încuiatevafi noul proprietar al durerii.Cândva o să latre un câine de tuşpe mormântul de hârtie velină al stăpânului.9112 www.oglindaliterara.ro


Daniel Crăciun: el, prin el însușiGeorge StancaRESTITUTIOO eventuală definire a filozofieiartistice a plasticianului DanielCrăciun este lesne de intuit, de”citit”, de dezvăluit la o deloc simplăstudiere a autoportrerului creat deartist.Aici, credem noi, se dezvăluiemai mult decât ni s-ar prezenta înnud clasic și toate detaliile cu domniasa... Realizat chiar și de domnia sa... Căciacel text, ”I’m Not pretty”, pus înfrunte, conotă dar și denotă artistul.Portretul ca atare, cel al unuibărbat chiar ”pretty”, e suprapuspe... - sau lui i se suprapune - oîntreagă rețea bântuită, viscolită defluiditatea culorilor. O rețea șerpuităîncurcată în siluete de homusculice pot lesne a fi interpretați și camici îngeri ipostaziali ai artistului,ce circulă brownian prin imaginiși culori, prin curtea mărginită atabloului sau prin pletele ce sencurcăades cu această rețea ainspirației , or a definirii existențiale.Cu matricea deja relevatăochiului pare, așadar,lesne a ”citi” șialte lucrări. Fără apretinde că ea, zic,este singura ”cheiefranceză” potrivitălecturii operei.Dacă mai esteceva care frapează- la fel, definitoriupentru artist , ceva dincare ghicești, intuieștinatura lui absconsă,în afara tributuluiexcelent plătit artdeco-ului,estelucrarea ”Onirismusredivivus”. Un câmpde luptă plasticăpopulat cu exploziicromatice. Ca,E o modă, unmondenism al vremilortrecute,mai ales: ca ,acum după moartea luiNichita, să te lauzi că i-ai fost prieten.Mai ales prietenă... Sau prejmaş.Adică, prin preajmă, cum le spun eu lăudăroşilor execesivi.Căci mulţi ”prejmaşi” se iviră de atunci, din 13 decembrie1983. Unii au scris cărţi întregi , volume multe, din păcatefără nicio valoare. La întălnirile aniversare, la momentededicate, şi-au făcut o meserie. Evocatori de profesie,mai mult evocăreţi... Ei evocau/evocă, cu amănunteneverificabile, cu niscai întâmplări cu Nichite ca apoi, lafinal, la aplauze să scape olacrimă şi să se ofteze profund.După el.După Nichita. Era. Este de bon ton. Dar , măcar,nu de prost gust. Ca la altele şi deloc nociv...Ideea epopulară, cam uşoară, nu prea vulgară, revoluţionară:Nichita e cu noi!Totodată era bine ca pe 13 decembrie ziua decolăriisale - poeţii nu mor, ei doar îşi iau zborul... - sau pe 31martie de născare, să mergi la cimitirul Bellu şi să-i aprinzio lumânare, sau la Ploieşti, apoi să consumi, după libaţie,o ”votcuţă” în amintirea lui. Şi, implicit să te închini şi luiMihai. Eminescu... Nu-l poţi neglija, au sălaşul de veci înoglindă. Sunt megieşi. Căci şi invers, de 15 ianuarie sau 15iunie, dacă te mai duceai la Mihai, la Bellu, îl salutai şi peNichita...dealtfel, mai întreaga sa operă....Par copaci dezbrăcați de frunze,uscați; par a fi arbuști or plantecățărătoare//agățătoare, răpitoare,dar de fapt e o rețea diabolică, orețea de rețele care strâng , obligă,determină existența umană. Cea aunui om din ce în ce mai robotizat,cu centrele vitale - inima șicreierul - însemnate, bifate parcăîn vederea unei operațiuni cee v o c ă s t i g m a t i z a r e a d i n a b a t o a r e .Un om din ce în ce mai diformîn uniformitatea lui, maidepersonalizat, luat parcă dinSF-urile zilei sau din literaturacyberpunk: genul de SF grefat pesubcultura unei societăți dominatăde tehnologia computerizată. Unom aidoma lui Henry Dorsett Case din”Neuromantul” lui Gibson.Practic, modelele humanoidedin lucrarea în speță nu suntnici măcar ne-oameni. Ei suntE-oameni...niștee-masculiîmperechiați cu femele acefalice...Bogată și terifiantă semanticaacestui tablou.......Ca și preocupareagenerală alui Daniel Crăciun,vizibilă, demnă de ozeitate, aceea de aorganiza geometric ,în manieră art-deco,unele simetrii caresă ordoneze haosulacesta obsedant carese conturează. Haosulilebranlabil care neașteaptă la cotituraumanității, nepândește criminal...Or prima soluțieca să-l domini esteaceea de a-l diviza.Ca într-o parcelare,o regionalizareDoi megieşi : Mihai şi NichitaGeorge Stancawww.oglindaliterara.ro(ce termen actual pentruînceputul românesc al anului2013...) a culorilor , semnelorși ”îngerașilor”, de data astaparcă de inspirație magicfolclorică,țuculesciană, descoarță oltenească.Daniel Crăciun are discursulfilosofic al unui porooroccibernetizat, updatat, de mareacuitate care ”străvede”apocalipsele de dinainteaApocalipsei...*Referinte biograficeArtistul plastic Daniel Craciun s-anascut la 23 octombrie 1970 , laTulcea ,-Romania.Absolvent al liceului“Nicolae Tonitza “ din Bucuresti in 1989,sectia pictura monumentala.In 1996absolva Academia de Arte “Luceafarul”din Bucuresti, sectia pictura (la clasaprofesorului Teodor Moraru)Examenulde licenta sustinut la Academia de ArtaBucuresti in 1996 ii confera titlul delicentiat in arte plastice in profilul arteplastice si decorative.Să nu fiu rău, nuera musai vorba debonton. Pe vremile cevatrecute, a face astaera mai degrabă un protest. Discret.Delicat. Catifelat. Protest la idoul fals,fariseu, analfabet şi tiran ce ne inunda o mass-mediacontrafăcută. Fiindcă şi Nichita şi Mihai erau eroii tăi. Cvasiintimi.Chiar dacă ultimul fusese ”arestat” de comunişti. Şice vină avea el ? Aceeaşi cu a lui Wagner şi a lui Nietscheîmbrăţişaţi de Adolf Hitler......căci nu am să uit niciodată cum prin anii 2000 l-aufluierat spectatorii din Tel Aviv, cei înguşti şi ranchiunoşipe...Wagner interpretat, dirijat tot de un evreu de-al lor...Dealtfel, mai spre zilele noastre mulţi, suspect demulţi netoţi, au încercat să-i atace pe amândoi. Nichita şiEminescu.Megieşii. Să pună în locul lor nuş’ ce Fătălău deFitecine...pupanalist, osanalist cotrocenen pe bani icerişti.Ba, pe Nichita un constipat cultural, l-ar fi mitraliat. BaEminescu e ”cadavrul din debara”... Nu mai au loc de ei,parveniţii. Parveniţi ai istoriei care dau din coate , ba chiaromoară morţii... Nu le-a ieşit. Nu vor reuşi...Ei, şi Mihai şi Nichita, vor împărţi aceeaşi dragosteeternă a românului iubitor de poezie adevărată.C ă c i ş i e i ş i - a u i u b i t n o r o d u l . C u v e n e r aţ i e e g a l ă .Ca doi megieşi ce îs...Piaţa Amzei, 31 martie 20139113


ESEUCaţavencu şi gâştele Coanei PipăRezumatI. L. Caragiale a fost un fin observator al vremurilorlui, luându-şi subiectele din societate, satirizând cu unlimbaj înverşunat dar „suculent”. Eugène Ionesco a fostinfluenţat în creaţia sa de mulţi autori, cele mai vizibilerelaţii se stabilesc cu opera lui Caragiale, de care erafascinat. Legăturile dintre cei doi sunt numeroase şi o bunăparte a operei ionesciene se poate reciti din perspectivaunui dialog intertextual cu opera caragialiană.Ambiidramaturgi au fost preocupaţi de rolul scriiturii în actulteatral, contribuind la înnoirea ei. I. L. Caragiale s-a dovedita fi şi un teoretician, care propunea un mod bine organizatde concepţie teatrală. Personajele lui Caragiale, mai alescele împătimite de politică, ilustrează o evidentă „absenţăpsihică” fiind lipsite şi de o autentică viaţă interioară, spreexemplu - Caţavencu. Demagogia şi absurdul discursurilorpolitice vor fi transcrise peste timp de Eugène Ionesco în„caragialismele” Coanei Pipă (Mère Pipe) din Ucigaş fărăsimbrie, un amestec de „caţavenci, ioneşti, popeşti saufarfurizi”.I. L. Caragiale, prin excelentele piese de teatru pe carele-a scris, prin valoarea acestor comedii, de caracter saude moravuri, a creat / recreat într-o mare măsură teatrulromânesc. Caragiale a fost un fin observator al vremurilorlui, luându-şi subiectele din societatea pe care o cunoaşteaatât de bine şi pe care de cele mai multe ori o satiriza cu unlimbaj înverşunat, dar „suculent”. Eroii lui Caragiale sunt,mai ales, înnebuniţi după politică. Ziarele, cu articolele lorpline de nonsensuri, reprezintă o adevărată hrană pentrupopor. Personajele pline de principii exprimate într-unlimbaj obscur, dar „elevat” - „Iubesc trădarea, dar urăscpe trădători”, „oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi...Numai noi să n-avem faliţii noştri!”, „Noi aclamăm munca,travaliul care nu se face de loc în ţara noastră”, aduc înscenă, uneori, forme ale teatrului absurdului. EugèneIonesco, în convorbirile cu Claude Bonnefoy, îi mărturiseşteacestuia că a fost influenţat în creaţia sa, de cei pe careîi consideră cu adevărat „mari” în literatura română. Celemai vizibile relaţii se stabilesc cu opera lui Caragiale, decare era fascinat, şi pe care l-a tradus în limba franceză.Legăturile dintre cei doi sunt numeroase şi o bună partea operei ionesciene se poate reciti din perspectiva unuidialog intertextual cu opera caragialiană. Atât la Ionescocât şi Caragiale, se poate vorbi despre o criză a limbajului,acea imposibilitate a comunicării, lipsa ei de sens, clişeelelingvistice trădând incultura, teatralizarea conversaţiei plinăde absurd, vidul interior al personajelor, obsesia politicului.Caragiale a adus, la timpul său, o înnoire a formulelorlingvistice şi literare, iar Ionesco a continuat aceastăînnoire. Similitudinea temelor, ale intenţiilor în replică la ceidoi scriitori poate fi observată în mai multe texte. Pentrucrearea nonconformistului Berenger, spre exemplu, dinRinocerii sau Ucigaş fără simbrie, care se revoltă împotrivalumii în care trăieşte, este posibil să îl fi avut ca sursă deinspiraţie pe Cănuţă, personajul lui Caragiale. Ca şi acesta,personajul ionescian va declara că nu se poate obişnui cuviaţa şi că nu se simte în largul lui printre oameni.În lucrarea Între absurd şi fantastic, Marina Cap-Bunrealizează un studiu comparativ între câteva lucrări alecelor doi mari dramaturgi. În schiţa Five O’clock, Caragialeparodiază o nouă formă de mimetism “englezirea” societăţiiromâneşti, în care lumea-teatru se transformă în lume circ.În timp ce îşi beau ceaiul, cele două surori rememoreazăîntâmplări petrecute cu o zi înainte la circ, transformândtotul într-un număr de clovnerie circărească. „Caragialedemonstra cu prisosinţă că obiceiul ceaiului de la oracinci este asimilat doar în formă, nu şi în fond, politicoasaconversaţie englezească fiind înlocuită cu o păruială încel mai autentic stil al mahalalei bucureştene.”[1] ÎnEnglezeşte fără profesor şi antipiesa Cântăreaţa cheală,Ionesco împinge acest joc dincolo de limite, făcând dinînvăţarea unei limbi străine, fără profesor, tot o asimilareabsurdă, tratată în mod tragic-comic, a formelor fărăfond. Cele două texte au ca punct comun învăţarea limbiişi a moralei englezeşti. Pendula care bate aberant deşaptesprezece ori, în timp ce doamna Smith spune că e ora9114 www.oglindaliterara.ronouă, face trimiteri, cu precădere,către acel five o’clock caragialian,anticipând comportamentul şilimbajul aberant al personajelor,situate undeva în atemporalitate,“lângă Londra”, ca şi personajelecaragialeşti situate undeva laperiferia capitalei.Profesorul din Lecţia parea fi Un alt pedagog de şcoalănouă, comic dar şi absurd. LaCaragiale lecţia se transformăîn spectacol teatral, o simulare,elevul “absent” dă răspunsuriprin vocea dascălului, răspunsuripentru care este lăudat saumustrat. Pedagogul realizeazăo demonstraţie a metodei saleTamaraConstantinescude predare, sărind de la o materie la alta – gramatică,matematică, geografie, istorie, religie, muzică. Seîncepe cu „ştiinţa ghespre cum lucră limba”, o adevăratămeditaţie, după cum afirmă Mariana Cap-Bun, pe temaluptei cu limbajul, iar pendularea textului ficţional întreposibil şi împosibil, între lumea văzută şi nevăzută estesimbolizată prin dihotomia gramaticală – „substankive carese văd şi substankive cari nu se văd - reşpeckive concrekeşi abstracke!”[2]. Nu este ocolit nici discursul matematiccu înlănţuiri de axiome şi formule de tipul “linia oablă caremere şi mere şi mere şi iarăşi se întoarnă ghe unghe opurces”. Problemele cunoaşterii, atât la Caragiale cât şila Ionesco, se desfăşoară mai ales în zona gramaticii, afilologiei – „fiecare limbă nu este altceva decât un limbaj”-şi a matematicii în care nu numai cuprinderea, adunareaeste importantă, ci şi dezintegrarea, scăderea. Criza deidentitate, găunoşenia interioară apare mai ales la nivelullimbajului, limbile neospaniole care sunt atât de diferitetocmai pentru că rămân identice şi fiecare individ credecă vorbeşte o limbă, când de fapt vorbeşte o alta, careeste identică cu cea pe care o vorbeşte. La ambii scriitoriaceasta este şi o formă de meditaţie la adresa transmiteriiîntr-un mod incompetent a cunoaşterii umane. Este oparodie a falsului enciclopedism de care râdea şi Caragiale.Pentru Ionesco nu există o limită clară întregenurile dramatice, tragicul şi comicul se întrepătrund. ÎnCântăreaţa cheală comicul nu e decât începutul tragicului.Comicul apare, ca şi la Caragiale, la primul nivel de lectură,apoi pe „negândite” te trezeşti în tragic. Motivul „lumii pedos” este şi el un declanşator al tragi-comicului absurdîn piese ca Scaunele, Cântăreaţa cheală, dar şi în D-alecarnavalului sau O scrisoare pierdută. Pentru Caragiale,acest motiv se subsumează unei viziuni carnavaleşti, undemasca îl poate ascunde pe adevăratul Chiriac, pe NaeGirimea sau Tipătescu, dar în cazul altor personaje mascase poate confunda cu fiinţa, o poate neutraliza - Caţavencu,Farfuridi, Cetăţeanul turmentat, Dandanache, Pampon sauCrăcănel. Motivul „lumii pe dos”, la Ionesco, depăşeşteînsă realitatea scenică, reflectându-se atât în limbaj, cât şiîn lipsa de psihologie a personajelor. Absurdul caragialianeste în principal comic, în timp ce la Ionesco absurdul, cuun aspect comic, capătă conotaţii tragice. „Mi-am intitulatcomediile «anti-piese», «drame comice», iar dramele mele«pseudo-drame» sau «farse tragice», căci, mi se pare,comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luatîn râs”. [3]Eugène Ionesco îl numeşte pe Caragiale, în portretulpe care i-l compune în Note şi contranote, „cel mai maredintre autorii dramatici necunoscuţi”, deoarece acesta ascris marile sale capodopere într-o limbă fără circulaţiemondială. Dramaturgul aprecia în opera caragialiană:„Aceste personaje cu conştiinţa uimitor de liniştită suntcele mai josnice din literatura universală. Critica societăţiicapătă astfel la Caragiale o ferocitate nemaipomenită.în cele din urmă ne dăm seama că nu principiile noilorinstituţii sunt combătute de Caragiale, ci reaua credinţăa reprezentanţilor lor, ipocrizia diriguitoare, dezgustătoareaprostie burgheză, toate nişte cauze care au făcut camaşinăria democratică să se strice, ca şi cum ar fi fostsabotată, înainte de a fi putut să funcţioneze, iar nouasocietate să fie descompusă înainte de a fi compusă; totulse prăbuşeşte în haos. I. L. Caragiale nu ne spune căvechea societate era mai bună.”[4]


Dacii şi rromaniiIoan AlexandruDespinaDeşi avea o căpățână mică şiturtită, a cărei capacitate cranianănu depăşea o mie de centimetricubi (ceea ce-l situa între primiihominizi ce părăsiseră savaneleafricane şi talibanii ascunşi prinpeşterile din Tora Bora), pe planprofesional lui Iulică îi mergeadestul de bine. Fie că vindeajumătăți de blugi prin obor, fie c-opunea de-o alba-neagra la colțulstrăzii, se găseau zilnic oamenicare să-i cadă-n plasă. Însă chiarmai mulți îi cădeau în plasă soțieirămase singure acasă.Îmbrăcată c-o rochie decoltată(chiar vaporoasă, dacă ar fi s-oprivim prin prisma miriadelor degăuri de țigară făcute prin ea de-alungul celor patru generați în care fusese purtată şi frecată dinstrăbunică-n bunică şi din mamă-n fiică), Mirinda stătea toatăziua bună ziua pe scara blocului şi le făcea ochi dulci vecinilor.Dintre zecile de masculi ce-i dădeau târcoale, preferatul ei eraMitică, un țigănuş îndesat, carismatic şi potent (dar cu-n ochizbanghiu care-i conferea alura unei jumătăți de ciclop pitic şicurios) ce-o cinstea aşa cum se cuvine, cumpărându-i creme,chiloți ori sutiene şi ungând-o adesea cu ulei de măsline. Dinacela extra virgin, de douăzeci de lei pe chil.Pe locul doi în inima ei largă şi compartimentată-n zecide auricule şi ventricule se afla Corcodel, un țigan foartecomplex, care, pe lângă alergia la uleiul de măsline, mai aveaşi o serie de preferințe sexuale bizare ce-i trădau înclinațiilespre necrofilie: în timpul procreării îşi imagina că Mirinda, cuzece ani mai tânără ca el, va arăta moartă la fel cum arăta înmomentul acela vie. Și asta datorită alifiilor, uleiurilor, sărurilorşi a altor sute de preparate farmaceutice pe care Mirinda lefolosea pentru a se întineri, chit că nu împlinise încă douăzecide ani, iar naşterea fiicei n-o sluțise prea mult, ea fiind slută dela-nceput.La capătul unei zile mai puțin faste (nimic cu adevăratdeosebit - nişte gabori neisprăviți se găsiseră să-l izgoneascădin obor), se-ntâmplă ca Iulică să sosească pe neaşteptateacasă. Cum deschise uşa îşi auzi nevasta gemând în dormitor,motiv pentru care nu se mai descălță, cum făcea de fiecaredată, ci pătrunse în graba mare:– Mirindo, de ce țipi aşa, femeie?Apoi, apropiindu-se nedumerit:– Auzi, da’ tu câte picioare ai?Dar chiar în secunda următoare, în loc de răspuns, primio talpă-n față ce-l proiectă doi paşi înapoi şi-l lipi cu spatelede perete. Rămase o clipă perplex, iar apoi, când nici nu sedezmeticise bine din buimăceală, văzu cearceaful cum sare dinpat şi se repede peste el. Vru să riposteze, însă cearceaful îifripsese deja una la ficat, apoi vreo două după ceafă, reuşindsă-l trimită în cele din urmă pe Iulică în lumea viselor.Când se trezi, nevastă-sa, complet îmbrăcată, stăteaîntr-o rână în pat:– Ce-ai făcut, bărbate, te-ai împiedicat?Iulică se ridică năuc, se frecă la ochi, apoi se uită atentprin cameră. Nu numai că nu văzu niciun cearceaf, dar în pragse afla un taburete ce trecuse, până atunci, neobservat. Vru săse repeadă în Mirinda, însă chiar în clipa aceea uşa de la intrarese deschise şi o voce îl strigă din prag:– Băi, Iulică, hai că ştiu că eşti, că te-am văzut când aiintrat! Ia vino, băi, încoa să-ți zic de-o afacere.– Stai aşa, Mitică – spuse celălalt ieşind pe hol şi închizânduşa-n urma lui -, că am impresia că nevastă-mea mă-nşeală.– Cum adică?– Păi când am venit acasă am prins-o cu unu-n pat.N-am apucat să-l văd la față, că a tăbărât pe mine şi m-a bătutpână am leşinat.– Când? Astăzi?– Da, astăzi, când am venit acasă.– Astăzi!? Păi când să te bată şi să leşini, băi, Iulică, căde abia ce-ai intrat pe uşă? se arătă mirat Mitică. Du-te şiîntreabă-l şi pe Corcodel, dacă nu mă crezi, că-i pe scară. Nuți-aminteşti că te-a salutat? Sau pe copiii ăia ce bat mingea dewww.oglindaliterara.roPROZĂperete, că şi ei te-au văzut.Mirinda, intrigată de discuția celor doi, ieşi şi ea dindormitor:– Ce tot şoptiți acilea-şa?– I-auzi ce zice Mirindo, bărbată-tu! Că l-ai înşelat!– Măi nesimțitule, urlă Mirinda supărată, cum îți permiți?(şi jap o palmă lui Iulică peste față) Îți fac de mâncare în fiecarezi, îți spăl boarfele, şi tu mă acuzi că te-nşel? (şi înc-o palmăpeste față) Că acuma îmi iau hainele şi mă duc la mama!Dar în loc de haine luă o sticlă de suc din frigider şi ieşiafară.– Măi Mitică, îi zise Iulică, aproape venindu-i să plângă deoftică, îți jur, mă, că era cu unu-n pat.– Păi dacă-i aşa – spuse celălalt -, hai să-l căutăm, căn-avea unde să se ducă. Pe geam nu putea că stai la patru, iarpe uşă n-avea cum, că pe uşă am intrat eu.Și se apucară amândoi să scotocească prin dulap, pe subpat, prin debaraua de la baie şi chiar pe după dormeza dinsufragerie. Însă nici urmă de amant.– Știi ce mă gândesc eu că s-a întâmplat? zise Miticăadoptând o poziție cât mai comodă. Eu cred că tu te-aiîmpiedicat de taburetul ăsta şi te-ai lovit la cap. Că Mirinda efată bună, nu mai găseşti tu una aşa ca ea câte zile oi avea. Maibine du-te ia-i o floare, un ulei de măsline, ceva, şi împăcați-vă.Doar nu vrei să plece la mă-sa şi să te lase singur?– Aşa crezi că ar trebui să fac? îl întrebă Iulică contrariat.– Păi, cum altfel?Deşi nu pe de-a-ntregul convins că soluția aleasă este şicea mai potrivită, Iulică se decise să-şi asculte prietenul. Dar,ca măsură de precauție, îşi urmărea tot timpul soția, iar uneorimai şi venea pe nepusă masă acasă, însă în săptămânileurmătoare nu observă nimic care să-i dea de bănuit. Iarfirea lui neîncrezătoare, în loc s-o nemulțumească ori s-oîndepărteze pe Mirinda, mai mult o atrăgea. Aşa că după vreodouă luni relațiile dintre Iulică şi nevastă-sa se îmbunătățirăîntr-atât de mult încât cel dintâi începuse să-şi ducă tot mai desla îndeplinire îndatoririle conjugale pe care şi le cam ignorasede când se născuse Bibica. Asta până când s-a dovedit că burtaaceea mare pe care Miranda şi-o plimba mândră pe la soarenu i se trage nici de această dată de la balonare. Descumpănit,Iulică vru să-şi ia lumea-n cap, însă Mitică, prietenul luiadevărat, îl convinse să rămână:– Lasă, bă, că te descurci tu, ce naiba! Te mai ajut şi eu,că doar la asta-s buni prietenii. Ți-am arătat afacerea cu albaneagra,acuma ți-o arăt şi p’aia cu mobilu’. Ia să vezi ce repedesare banu’.- Nu mi-e de bani, măi omule, mi-e că nu-i al meu. Căam stat şi am calculat şi n-are cum să fie. Pe atunci nu neculcam împreună, făceam doar alte treburi, iar din treburilealea nu se nasc copii.– Da’ ce treburi făceați, băi, frate? întrebă curios Mitică,iar după ce primi răspuns continuă: păi, bă, eu am auzit că şidin astea ies copii. N-ai auzit de Cornelia aia mică a lu’ Lică?Cică tot aşa au făcut-o şi pe ea.– Hai, mă, că n-are cum! se arătă neîncrezător Iulică.– Să înnebunesc dacă te mint! făcu Mitică.Celui dintâi tot nu-i venea să creadă, aşa că se porni săîntrebe şi alți amici. Discută cu Serafim, vorbi cu Istronom şipână la urmă se convinse că lumea asta se schimbase radicalîn ultimii ani. Mai precis de când murise Odiosu’. Adică de pecând începuse să se umple oraşul cu zlătari, rudari, ursari,spoitori, vrăjitori, cămătari, zavragii şi samsari.– Sper totuşi să nu mai iasă tot aşa, țigan ca Bibica, că iarintru la bănuieli! conchise binedispus Iulică.– Ia stai, bă, nepoate - îl întrerupse Corcodel ce râsesepână atunci de el -, da’ ce-oi vrea să iasă? Pai dacă umbli cuțiganii, mănânci cu țiganii, faci afaceri colo-şa în obor cu țiganii,tu ce-ai vrea să iasă acum? Un român? Ia auziți, bă, fraților, cezice ăsta!Iar ceilalți începură să râdă cu hohote.– Și apropo, continuă Corcodel, nu mai ne zice țigani căte bagă ăştia la bulău că discriminezi. Noi suntem de neamrromi, iar la poporul nostru i se zice rroma. De la oraşul ăla dinItalia, unde am avut noi capitala la imperiu. Sigur ai auzit de el,de daci şi rromani, de Traian şi Decebal.– Ia vino-ncoace, Iulică, să-ți zic ceva! îl trase Mitică demânecă, apoi îi spuse: să-ți trăiască neamul ăsta alb al tău,frățioare, am şi o rugăminte la tine. Dacă-i băiat ăsta al tău,poți să-i zici Mitică? Aşa, ca pe mine. Că mereu te ajut, mâncați-aştu pe-a mea şi am grijă de tine. Mă bag naş, dacă vrei,numai fă aşa cum îți spune fratele tău. Ia zi, frățioare, faci?Acum ce era şi Iulică să zică? După ce se gândi câtevaclipe, întorcând situația pe toate fețele, acceptă satisfăcut.9115


REPERERătăcind prin GreciaGrămada de pietriş „Casa lui Arhimede”şi „Casa Memorială Brâncuşi” un fals?Cu vreo cinci ani în urmă, ca redactor şef al revisteiSăptămâna turistică, defunctă azi, fusesem invitat alPatronatului asociaţiilor de turism din Grecia, într-unsejur de nouă zile. Zborul dintre Bucureşti-Otopeni şiTessaloniki(Salonic) l-am făcut cu o companie grecească, încondiţii cu mult mai modeste decât cele cu Taromul nostru.N-aş vrea să mă lungesc. Fiind cazaţi la un hotel decinci stele pe malul sau mai exact litoralul perfect curat alMării Egee, de acolo s-au petrecut toate călătoriile grupului.Ion Predoşanu De jurnalişti şi de patroni români din domeniul turismului.Se înţelege, gazdele doreau să-şi popularizeze bogăţiileturistice pe care ştiu prea bine să le exploateze. La noi,sunt certuri fără rost despre teme anapoda. Şi gazetarice se cred mari glosează pe subiectul, complet neinteresant, care-i adevărata casăBrâncuşi. Poate voi spune şi eu nişte opinii pertinente – cred eu – vizavi de ceea cenumim cu toţii Casa memorială Brâncuşi. Nişte jurnalişti ce păcălesc lumea se laudăcă au derscoperit marea cu sarea. Iar Casa memorială Constantin Brâncuşi n-ar fiadevărată.În realitate, nici n’ar avea cuzm să fie. Adevărata casă în care s-a născutTitanul de la Hobiţa a ars din temelii. Şi atunci s-a căutat o soluţiue. După cum seştie, tatăl lui Cosatăin Brînculâşi se îndeletnicea şi trăia din dulgherie, construind case.Pe vremea când eram elev de liceu, cei nde la Cultura judeţului Gorj au căutat osoluţie. Şi au aflta că tatăl lui Brâncuşi mai ridicase şiu alte case la fel. Una se păstrala Calistrat Blendea, tot din Hobiţa, om mai îndărătnic, ce nu intrase în colectivă. Audiscutat cu el şi nea Calistroi le-a zis: „Măi, eu ştiu ce vreţi voi. Dar pe mine nu măpăcăliţi. Bunicul meu lucra cu tatăl sculptorului şi căsuţa mea are tot două camere. Defapt mo cameră şi o cuhnie. Dacă mie-mi faceţi una la fel de cărămidă şi o acoperiţiucu ţiglă v-o dau!” Şi uite-aşa activiştii de la cultură s-au învoit, mutând casa lui neaCalistroi pe locul unde fusese casa unde se nbăscuse viitorul titan de la Haobiţa.Ca să vă faceţi o idee de modul total anapoda, pe la noi, vreau să vă spun unsingur amănunt. Între traseele grupului de români am avut şi o vizită la Casa luiArhimede. Una ce nici măcar nu există, dar un ghid plătit de Ministerul grecesc alCulturii ne-a arătat o grămadă de pietre – mai mari şi mai mici – unde se presupunecă, în antichitate, se afla casa celebrului matematician. Ghida noastră era româncaSimona Szasz. Ce locuia cu familia la Budapesta şi nu ştia nici măcar formulele depoliteţe în limba română. Ştia maghiara, engleza, daneza şi se străduia să mai înveţe,pe atunci, şi limba suedeză.Norocul ne-a venit de la o gălăţeancă de 25 de ani, Silvia, ce lucra de pe la18 ani în turismul grecesc. Unde câştiga binişor şi făcea pe şoferiţa microbuzului cucare ne deplasam. Ştiutoare de greacă, Silvia ne scoptea din toate încurcăturile. Catraducătoare.Într-o zi, ne-am deplasat într-un micuţ port şi de acolo, cu o navă de croazierăam mers pe mare, în jurul Muntelui Athos. Am amintiri spelndide din acea călătorie. Larevenirea pe acelaşi ponton, de unde plecasem, n-am avut de lucru şi am intrat într-otroiţă. Existau lumânări la dispoziţia fiecăruia, icoane, totul fiind închis între patrupereţi. Până mi-am spus Tatăl nostru şi m-am rugat, aprinzând câteva lumânări, laieşire, m-am rătăcit de grup. Şi am pierdut, cu rătăcirea de atunci, masa de prânz laun restaurant pescăresc.Fără să am rooming la telefonul mobil, fără să cunosc limba greacă, mi-arămas doar drumul revenirii, pe jos,spre hotelul de bază. Bebeficiind deo foarte bună memorie şi curaj, miamdescoperit – cu autopasul – caleade întoarcere. Pe ici, pe colo m-ammai oprit şi am cules măsline cu caremi-am mai potolit foamea.Nu exagerez, în cei vreocinci kilometri parcurşi nu cred căam văzut aruncate mai mult dedouă-trei sticle de plastic – banalelePET-uri de pe la noi. O curăţeniedesăvârşită domnea peste tot. Iardin loc în loc vedeam staţii acoperitepentru autobuze, curate şi ele, lângăcare tronau tomberoane unde sedepuneau selectiv sticle de plastic,sticle de stilcă, cutii de metal orihârtii. Pe categorii. Revenind lastaţiile de autobuze, goale la trecereamea, mărturisesc că semănau – caeleganţă – cu staţiile din Bucuretşti.Cele din Târgu Jiu fiind niţel maimodesteṖovestea e cam lungă şimicer iertare. Sâmbătă am dat ofugă până la Gureni, sat de pe ValeaBistriţei gorjene. Ca peisaj e pestemulte locuri din Grecia. Şi la Gurenis-au ridicat anapoda destule vile.Nu ştiu dacă au avize de mediu, deurbanism şi fose septice.Din păcate, între Peştişani şiGureni n-am văzut niciun tomberon,dar sticlele din plastic sunt aruncatealandala. La terminarea drumuluiPeştişani-Boroşteni, un drumeag oia la dreapta, spre Gureni. Ei bine,troiţa de acolo este din lemn, simplă,ca pe la noi. Un neghiob a aruncatsticle şi în faţa troiţei.De ce au grecii turism şi noinu? Poate şi din pricina celor scrisemai sus.Virgil CIUCĂ prezintă:CONCURSUL NAŢIONAL DE DRAMATURGIE – GALAŢI 2013Teatrul Dramatic „Fani Tardini” , în calitate deorganizator, lansează cea de-a treia ediţie a ConcursuluiNaţional de Dramaturgie – Comedie, în cadrul FestivaluluiInternational de Comedie ediţia XXV.CND - Comedie se adresează dramaturgilor delimbă română, debutanţi sau consacraţi,din România sau diaspora. Concursul are ca obiectivcentral selectarea şi promovarea unor texte (comedii)inedite (care nu au mai fost montate sub nicio formăartistică ori publicate). Piesele vor fi trimise într-unplic cu specificarea: „Pentru Concursul Naţional deDramaturgie – Comedie” pe adresa:Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţistr. Domnească nr.59, cod 800008.Plicul expediat va conţine următoarele:Ø un CD cu textul intrat în concurs;Ø textul printat;Ø un al doilea plic, mai mic, in care va fi scristitlul piesei. Acest al doilea plic - sigilat – va conţinecoordonatele autorilor şi va fi deschis de juriu doar dupădesemnarea textelor câştigătoare.În vederea selecţionării, textele vor fi tehnoredactateîn format electronic, cu diacritice, font Arial, marimea12, page setup: 2 cm pe cele doua laturi. Textele intrateîn concurs nu vor fi returnate autorilor. Textele carenu vor avea coordonatele autorilor specificate în plicsigilat nu vor intra în concurs. Juriul va desemna treitexte finaliste. Toate cele trei texte vor fi publicate întrunvolum redactat si editat de Axis Libri – Biblioteca„V.A.Urechea” Galaţi.Textul câştigător va fi montat la Teatrul Dramatic„Fani Tardini” în decurs de un an de la momentuldesemnării. Textele sunt aşteptate la secretariatulTeatrului Dramatic „Fani Tardini” până cel târziu în datade 1 septembrie 2013, data poştei.9116 www.oglindaliterara.ro


www.romanipentruolume.roConsiderat a fi un copilminune,micul Jurjac (aşa cum îispuneau familia şi cei apropiaţi),visa să devină compozitor încă dela vârsta de 5 ani: „Lucru curios:nu ştiam nimic, nu ascultasemnimic sau prea puţin, nu am avutpe lângă mine vreo persoanăsă mă influenţeze şi, totuşi, decopil, am avut această idee fixăde a fi compozitor. De a fi numaicompozitor”, îi declara mai târziuGeorge Enescu lui Bernard Gavoty,critic muzical şi jurnalist de radio.Cele mai cunoscute compoziţiiale lui George Enescu datează dinprimii ani ai începutului de secolXX. Printre acestea se numărăcele două Rapsodii Române(1901-1902), Suita nr. 1 pentruorchestră în Do major, op. 9(compusă în 1903 şi interpretatăîn 1911 de Orchestra Filarmoniciidin New York, sub baghetarenumitului compozitor şi dirijorGustav Mahler) sau Simfonia nr. 1în Mi bemol major, op. 13 (1905).Compozitorul, dirijorul,violonistul, pianistul şi profesorulGeorge Enescu (1881 – 1955)rămâne în istorie drept unuldintre cei mai de seamă oamenide cultură ai secolului XX; şi-aasumat rolul de ambasador almuzicii atât în ţară, cât şi în lumeşi s-a implicat în promovareamuzicii româneşti, contribuindla recunoaşterea internaţionalăa compozitorilor, dirijorilor şiinterpreţilor din România.Memoria marelui muzicianGeorge Enescu (Credit foto MuzeulNational George Enescu)român este perpetuată prinFestivalul Internaţional care-ipoartă numele, prin diferitesimpozioane desfăşurate înRomânia şi în străinătate şi nuîn ultimul rând prin expoziţii,concerte şi publicaţii realizate încadrul Muzeului Naţional „GeorgeEnescu” din Bucureşti.Pentru astfel de români aRomânul care rămâne înistorie drept unul dintre ceimai de seamă oameni decultură ai secolului XXluat naştere „Români pentru o lume”,campania naţională de responsabilitatesocială iniţiată de Fundaţia SergiuCelibidache.„Români pentru o lume” reprezintăun tribut adus marilor personalităţiromâneşti ce au adus mândrie şi glorieRomâniei, peste tot în lume şi aduce înatenţia fiecăruia dintre noi pe co-naţionaliinoştri care, prin activitatea lor, rămânnemuritori.Finalitatea acestei campanii oconstituie organizarea unui concurs naţionalonline (pe www.romanipentruolume.ro şipe pagina de Facebook) de tribut adusculturii sau unei personalităţi anume,prin care oameni din domenii diferite aleculturii se vor putea înscrie astfel încât sădedice o pictură, o compoziţie, o sculptură,un poem, etc.În urma unui vot de specialitate şiprin votul sponsorilor, cei selectaţi vormerge în finală, unde vor fi jurizaţi de cătreun juriu de specialitate şi de către public.Câştigătorii vor primi burse de studiu înRomânia şi în străinătate.Campania se desfăşoară online, laadresa www.romanipentruolume.ro şipe pagina de Facebook, unde puteţi găsimai multe detalii despre acest nou proiectcultural al Fundaţiei Sergiu Celibidache.Parteneri principali: MuzeulMemorial Nicolae Grigorescu, MuzeulNaţional al Literaturii Române, MuzeulNaţional George EnescuSponsori: Amgen; Asirom; AristocratEvents Hall; BASF; Birou de ArhitecturăPintilie; Casa Anke; Gilescu, Văleanu şiPartenerii; IBIS Hotels, Intesa SanpaoloBank; RIFIL; Sense; Ţuca Zbârcea &AsociaţiiParteneri media: Radio RomâniaMuzical, Radio România Cultural, RadioRomânia Actualităţi, Radio RomâniaInternaţional, Money TV, SpectacularTV, Grand Cinema Digiplex din BăneasaShopping City, Cocor, Flacăra, Rebus,Observatorul Cultural, Q Magazine, ZiarulRing, Revista Centrul Vechi, DeutscheZeitung, Şapte Seri, Academia Caţavencu,România Liberă, eva.ro, cinefan.ro,stirifeldefel.ro, modista.ro, egophobia.ro, Book Mag, Art Act Magazin, CalendarEvenimenteGeorge EnescuConsiderat a fi un copil-minune, miculJurjac (așa cum îi spuneau familia și ceiapropiați), visa să devină compozitor încăde la vârsta de 5 ani: „Lucru curios: nuștiam nimic, nu ascultasem nimic sau preapuțin, nu am avut pe lângă mine vreopersoană să mă influențeze și, totuși, decopil, am avut această idee fixă de a ficompozitor. De a fi numai compozitor”,îi declara mai târziu George Enescu luiBernard Gavoty, critic muzical şi jurnalistde radio.La vârsta de 3 ani a avut una dintrewww.oglindaliterara.roSEMNALexperiențele muzicale hotărâtoare,când a auzit întâmplător, pentruprima oară, un taraf cântândîntr-o stațiune balneară situatăîn apropierea satului natal.Impresionat de ceea ce auzise,copilul a încercat a doua zi să imiteinstrumentele tarafului: vioaraprintr-un „fir de ață de cusut pe obucată de lemn” (Amintirile lui G.Enescu, de B. Gavoty), țambalulcu ajutorul unor bețe de lemn, iarnaiul, suflând printre buze.Însă, primele noțiuni muzicalele primește de la tatăl său, la vârstade 4 ani. Văzând preocupareapentru arta sunetelor, părinții îidăruiesc viitorului muzician o micăvioară cu trei coarde. Supărat cănu este luat în serios și că nu aprimit o vioară adevărată, copilularuncă jucăria în foc. Abia dupăce primește vioara mult visată,începe să cânte după ureche, peo singură coardă, cu un singurdeget, melodii auzite în sat.„Muzica este adevărul meu”.George Enescu (Bernard Gavoty,Amintirile lui George Enescu/LesSouvenirs de Georges Enesco,traducere din franceză de ElenaBulai, Curtea Veche Publishing,Bucureşti, 2005, pag.111)În 1886, Eduard Caudella,compozitor și profesor laConservatorul din Iași, remarcătalentul deosebit al lui GeorgeEnescu și îi sfătuiește pe părințiiacestuia să-și îndrepte copilulcătre studii muzicale. Dovezi aleprimelor încercări de compozițieEnescu George (Credit foto MuzeulNational George Enescu)datează din anul următor, 1887,când Enescu (născut la 19 august1881, în comuna Liveni-Vârnav –actualmente George Enescu, dinjud. Dorohoi) avea numai șaseani.„De îndată ce am avut ladispoziție un pian, am începutsă compun. (...) Am schimbat cuo adâncă bucurie instrumentulmonodic pe care cântasem pânăatunci, cu un instrument polifonic;după ce nu putusem face altcevadecât să execut niște melodii fărăcel mai mic acompaniament, cebine era să mă desfășor acumîn acorduri! (...) Și – fără să maistau pe gânduri – am început săcompun.” (G. Enescu în B. Gavoty,Amintirile lui George Enescu)(continuare în nr. viitor)9117


LECTORRecurs la Kafka.O experienţă stranie (sau nu?)cu noua revistă Lapunkt.roAdrian AluiGheorgheÎn cursul lunii ianuarie, a acestuian, un amic, scriitor el însuşi, îmi faceîmbietoarea ofertă de a colabora lao revistă de cultură şi atitudine carese înfiripa în România, la Bucureşti,în spaţiul virtual, el intermediind înfavoarea mea această colaborare. Cîndaud că e vorba de atitudine tresar şi intru„la bătaie”. Numele revistei: lapunkt.ro. Redactorii şi colaboratorii? Numealese, în general tineri. Persoana căruiatrebuia să mă adresez, căruia trebuiasă-i dau reperele mele şi acceptul(oferta) de a colabora? Domnul IoanStanomir. La mesajul meu domnulIoan Stanomir îmi răspunde cuamabilitate şi cu oarecare entuziasm,că accept să colaborez. Astfel încurajataştept codurile de intrare în intimitatearevistei pentru postarea articolelor. Mi le transmite domnulEugen Stancu, care, la fel, salută apropierea mea de colectivulde iniţiativă al revistei lapunkt.ro. Consult nivelul şi orientarearevistei, ca să nu fiu „lipit” lîngă celelalte materiale, ca să intruîntr-o oarecare coerenţă. Am postat imediat două articole, unulnumindu-se „Graffiti şi Mc` Cultura”, cel de-al doilea „Concluziila anul Caragiale. 160 de ani sub steagurile lui Pristanda”.Între timp revista „circulă”, eu însumi o promovez către cîtevasute de amici (sau nu) din ţară şi de aiurea. Apar nume noicare postează articole, unul mai băţos decît altul: VladimirTismăneanu, Adrian Cioflâncă, Ioana Pârvulescu, alţii. Măîncînta diversitatea opiniilor, faptul că în revistă „se intersectau”opinii şi convingeri şi atitudini din toate sferele, atît culturale cîtşi sociale, vedeam în perspectivă „platforma” dezbaterii de idei,atît de necesară societăţii noastre, româneşti şi (de ce nu?)europene.Mesajele de la cei din echipa „lapunkt.ro” sîntedificatoare:buna dimineata.doream sa va felicit pentru textele dvs.ma bucur sa va avem ca autor.colegul meu, eugen stancu, cel care s-a ocupat aceastasaptamana de editarea revistei, a operat cateva mici modificaritehnice. el va va scrie un mesaj maine .cu pretuire, ioan stanomir./ 9.02.2013*Draga domnule Alui Gheorghe,Am citit cu mare placere articolele dumneavoastra dinrevista lapunkt.ro. Pe langa stilul taios, ma incanta modul in caresurprindeti detalii, inclusiv insolitul, lucru care imi aminteste deobservatia participativa a antropologului...Saptamana asta este randul meu sa fiu editorul revistei.Suntem 3: eu, Ioan Stanomir si Cristian Vasile. Eu insumi v-amtrimis manualul de publicare, dar am omis sa mai trec catevaprecizari. Cred ca ati observat ca am facut niste mici modificari/corecturi la postarile dumneavoastra... (.....)Suntem la inceput si suntem onorati ca sunteti printreautorii lapunkt.ro,Cu stima,Eugen Stancu / 11.02.2013Încurajat de aceste aprecieri şi de altele, venite pe mail,cînd să postez al treilea material, cu titlul „Să revenim la valoriletribale ale culturii”, în ziua stabilită, vineri, descopăr că îmi esteblocat accesul, dar pun totul pe seama inabilităţii mele de a facepaşii corect pînă la ok-ul de postare. Îi trimit un mesaj domnuluiEugen Stancu cu materialul ataşat prin care îl rog să postezedumnealui textul, deoarece eu am (credeam atunci!) nişteprobleme tehnice care nu îmi permit să fac paşii de rigoare.Peste o zi primesc un mesaj sec pe care îl redau mai jos:Stimate domnule Alui Gheorghe,Consiliul editorial al revistei Lapunkt.ro, după ce a analizatatent scrierile dumneavoastră, a ajuns la concluzia că între noiexistă o diferenţă majoră de obordare a problemelor din lumea9118 www.oglindaliterara.roîn care trăim.Misiunea și profilul revistei sunt exprimate foarte clar însecţiunea Despre. Fară nicio urmă de îndoială, valorile noastrenu concid.În aceste condiţii, considerăm că se impune o despărţireamiabilă,Cu consideraţie,Echipa editorială Lapunkt.ro / 15.02.2013Mă repliez şi îi trimit două mesaje domnului Ioan Stanomir.Îl reiau pe al doilea, pentru justeţea argumentării.Buna seara, domnule Ioan Stanomir!A trecut acea prima furie, expresie a nedumeririi. Si maintreb, kafkian: care consiliu editorial a decis incompatibilitateaintre atitudinile noastre, in masura in care membrii consiluluieditorial, fiecare in parte, mi-au adresat caldele lor aprecieri?Ma uit acum la fraza din mesajul dvs. si o compar cu aceacorespondenta absurda din Procesul lui Kafka: „Consiliuleditorial al revistei Lapunkt.ro, după ce a analizat atent scrieriledumneavoastră, a ajuns la concluzia că între noi există o diferenţămajoră de obordare a problemelor din lumea în care trăim.” (...)In virtutea mesajelor pe care ni le-am transmis si in carene-am exprimat aprecierea reciproca, in masura in care v-amcetit deseori si am fost de accord ca apreciati caracterul maimult decit talentul cu vanele sale infatisari, va rog sa va motivatiaceasta abrupta disociere pentru a intelege ce s-a intimplat defapt, care au fost motivele reale ale retragerii ambasadelor,provocata de dvs.Adrian G Romila, amicul nostru, cel care a intermediataceasta colaborare, dupa cum veti vedea in scrisoarea dintre noi,considera ca nici Ubu nu poate descilci aceasta situatie. Nici el?Daca imi veti raspunde si veti avea o motivatie credibila, voiconsidera ca sintem in plin dialog intelectual, cu posibilitatea dea comunica in orice situatie in care interesul societatii si al uneibiete Romanii pot fi prilej de reflectie si de actiune pentru un bineistoric.Cu cele mai bune ginduri,Adrian Alui Gheorghe / 18.02.2013Nu am primit, la nici unul dintre mesaje, vreun răspuns.Deşi iniţial am crezut că nimerisem lîngă oameni civilizaţi care îşipot motiva gesturile, care regăsesc politeţea între coordonatelecivilizaţiei, care pot comunica lejer indiferent dacă unul trăieştela Bucureşti şi celălalt (doar) la Piatra Neamţ. Şi asta în condiţiileîn care nu avem opinii divergente, contrare, în măsura în carenu promovez nici un fel de excesivitate „în scrierile” mele,dimpotrivă, sunt un pacifist convins care invită pe oricine „lataifas”, la polemică decentă şi… cordială. Rămîn, în minteamea, cîteva întrebări după această experinţă: care „scrieri” dealemele provoacă această netă şi abruptă despărţire? Texteletrimise revistei Lapunkt.ro nu, deoarece au primit aprecierileiniţiatorilor proiectului. Atunci, celelalte scrieri. Care? Poezia? Înnici un caz. Cărţile mele de proză? Puţin probabil. Ar mai rămînecărţile mele de dialoguri cu monahul Iustin Pârvu, un sfînt înviaţă sau prefeţele la cărţile unor Grigore Caraza, un veteran alînchisorilor comuniste, ale altora care au trăit reeducările de laPiteşti, Aiud, din alte asemenea locuri. Nu am agreat niciodatănaţionalismul tîmp şi nici nu am dat credit vreodată aiuritoarelorderapaje ale istoriei, la dreapta sau la stînga, dar am fost departea suferinţei umane scriitorul fiind, după părerea mea, întoate timpurile, un fel de „crucea roşie” care intervine acolo undefronturile dau pe de lături multă violenţă. Am văzut, în schimb,în revista „Lapunkt.ro” atitudini extrem de ferme, semnate fiede dl. Adrian Cioflâncă (pietrean de-al meu! holocaustolog defrunte!), fie de dl. Vladimir Tismăneanu, care îşi propuneau/ îşipropun să îi înveţe istoria inclusiv pe cei care au făcut-o şi autrăit-o. Aici ar trebui să amintim vorbele celebrului scriitor peruanMario Vargas Llosa, care cu cîţiva ani în urmă, la Bucureşti, făceao remarcă profundă şi de bun simţ: “Faţă de comunism există înEuropa şi în România un fel de bunăvoinţă, mai ales din partealumii intelectuale. Deşi nazismul şi comunismul au acţionat la felde destructiv... Unul este incriminat cu mînie, altul este tolerat,pentru că mulţi intelectuali s-au jucat cu fanatismul comunist, dardupă ce s-au trezit au zis că n-a fost decît un joc. Dar răul fusesefăcut...!”. De asta, revenind la schimbul de generaţii de azi, spun:Suficienţa tinereţii nu este obligatoriu ca să aibă dreptate. Cumnici anchiloza bătrîneţii nu e înţelepciune la modul automat.Dragi confraţi scriitori, să fiţi atenţi ce scrieţi, „un consiliueditorial” vă monitorizează şi vă dă peste degete cu rigla. Indiviziiau sentimente, „consiliile editoriale” nu. Indivizii au opinii, potfi politicoşi, „consiliile editoriale” nu. Ele, „consiliile editoriale”,sînt implacabile ca soarta, ele operează numai cu statistici. Eucare am trăit din plin perioada cenzurii şi a ideologizării forţate,inclusiv a vieţii private, am tresărit ca şi cum aş fi auzit un ecoude departe gata să apară, sub o formă sau alta, în noua noastrăsocietate. Şi mi s-a făcut brusc frig.


Demonism şi faustianism laTh.Mann şi Mihail BulgakovÎncă din timpul Renaşterii, remarcă Ioan PetruCulianu în lucrarea Eros şi magie oamenii erau preocupaţide „forţele întunecate, sinistre, distrugătoare, ce zac înnatura umană”, asimilându-le cu aşa-zişii demoni. Acesteentităţi ale supranaturalului se împărţeau în bune şi rele,ultimele locuiau aproape de pământ şi erau dăunătoaredacă ar fi fost înfuriate; apariţia lor provoca groază, maiales când se ascundeau sub aparenţa demonilor benefici.Rămânând tot în sfera demonicului şi extinzând-o, Socrateidentifica demonicul cu „acel glas lăuntric, de dincolode conştiinţă, care în anumite momente hotărâtoare,te opreşte de la anumite fapte”. Demonul este deci înconcepţia lui Socrate dar şi a altora, o „putere protectoareşi binefăcătoare, un aghatos daimon cum au toţi oamenii,ba şi casele familiale”. Grecii şi-l reprezentau ca pe unşarpe, şi acestui demon bun, al indivizilor şi al familiilor ise aduceau jertfe.Mai bun şi mai întreprinzător este demonicul luiGhoethe, „o putere nu lipsită de-o oarecare transcendenţă,care izbucneşte în anume oameni”. Dacă demoniculsocratic e un geniu al restricţiunii morale, cel goetheane o „putere magică, un duh pozitiv, al creaţiei, al faptei”.Afirmaţia scriitorului german „Demonicul...în firea mea nue, dar îi sunt supus” poate fi redusă la ideea că elementuldemonic îi ameninţă echilibrul, iar el încearcă să-i reziste,să se controleze, acesta împrumutând ceva din privilegiileireductibile ale fatalităţii. Şi vechile popoare ale Orientuluişi-au reprezentat un spirit al răului: la egipteni, acestase identifica drept Typhon, indienii îl aveau pe Shiva, iarperşii pe Ahriman.De-a lungul a patru secole de la prima versiunepopulară editată în 1587 de librarul Spiess din Frankfurtpe Main sub titlul Istoria von D.Johann Fausten (Povestealui D.Johann Faust) legendarul personaj a trezit multipleinterpretări. Christopher Marlowe , dramaturgul englez, dăviaţă legendei ca naraţiune a damnaţiunii, prezentând înpiesa sa Istoria tragică a doctorului Faust, 1595-1605, peFaust ca reflex al unei lumi devorate de setea cunoaşterii.În zilele noastre, atrag atenţia lucrarea lui Paul ValéryMon Faust, 1940 sau romanul lui Thomas Mann DoktorFaustus, 1947, la baza cărora se află aceeaşi temă.Între Faust al lui Marlowe şi cel al lui Goethe se scurgaproape două sute de ani; motivul faustic a supravieţuitgraţie perpetării lui pe scenă. Subintitulat „tragedie”,poemul este în esenţă o dramă despre fiinţa umană însetatăde absolut; opera porneşte de la versiunile lui Marlowe şiLessing asupra mitului faustic, însă Goethe dă expresiaunui mit al civilizaţiei moderne şi anume drama umanităţiicare aspiră neîncetat la depăşirea condiţiei sale. Faustdevine astfel o figură simbolică, care ilustrează aspiraţiaomului spre cunoaştere absolută, însă el personifică înaceeaşi măsură lupta pentru fericire a întregii omeniri.Faust-ul său nu ajunge victima întunericului, întrucât înurma fiecărei experienţe el se va alege cu o învăţătură,care îl va ajuta să continue drumul ascendent al umanităţii,ajungând la ultima şi adevărata înţelepciune: „Acelei clipeaş putea să-i spun, întâia oară:/Rămâi că eşti atâta defrumoasă”. Nu se poate omite latura „luminoasă” a luiMefisto, după cum el însuşi se recomandă: „O parte suntdintru acea putere/Ce numai răul îl voieşte,/Însă mereucreează numai bine”. Din aceste versuri reiese că Mefistoe interesat de triumful „răului”, dar îndeamnă către „bine”.După o perioadă tumultoasă de peregrinăriinterioare, după cum se confesează autorul în notele salede jurnal, Th.Mann avea să-şi înceapă lucrul împins de „unghimpe care îi intrase în carne, ghimpele curiozităţii dupăceva nou, ceva primejdios”. Astfel, ideea predestinată uneilungi perioade de incubaţie, prindea contur, chiar dacăo „oarecare teamă, o nelinişte” şi dificultăţi ce păreauinsurmontabile îl abat de la scopul iniţial, în plus acestormotive li se alătură şi bănuiala de a „ezita” să scrie pentrucă a considerat-o, întotdeauna, ca fiind „ultima” sa carte.Principala problemă pe care el o atacă prin abordareamitului faustic, este aceea a alienării omului, simţindu-sedator să lupte împotriva ei.Th.Mann caută cele mai potrivite mijloace lingvisticepentru a reliefa atmosfera tumultoasă şi degradantăspecifică secolului XX; muzica reflectă concepţia desprewww.oglindaliterara.rolume a artistului şi tot ea angajeazăîntreaga spiritualitate a epociireprezentate. Tema romanului,raportul dintre artist şi lume,înţelegând prin „artist” omul carese singularizează prin modul său,particular de trăire şi prin relaţiile saledeosebite cu colectivitatea, nu esteexpusă doar în Dr.Faustus ci şi înnuvela Paiaţa, Alteţa regală sau Lottela Weimar. În toate variantele sale„artistul” e prezentat prin aventuriale unei sensibilităţi morbide. AdrianLeverkühn vrea să dinamizezeîntreaga artă contemporană, înelaborarea infernului viziunii muzicaleasupra sfârşitului lumii. Pentru arealiza climatul spiritual necesarpropriului apocalips, LeverkühnESEUBătrînuSteluţastudiază imaginaţiile groazei lui Dürer şi lui Dante, dar şijudecata de apoi din fresca lui Michelangelo. Însinguratulcompozitor visează lumi absolut izolate de lumeaapropiaţilor, „din domeniul monstruozităţilor extraumane”,scufundate într-o tăcere absolută, într-o perfecţiunesferică. Muzica sa exprimă disperarea, moartea,decadenţa ireversibilă; operele sale mari, cele care-iasigură nemurirea surprind esenţa Apocalipsis con figurisşi Lamentarea doctorului Faustus. Tânărul artist, dornicsă inventeze o nouă modalitate de a face muzică, observăcă drumurile au fost bătătorite, totul a fost spus în muzicăşi în literatură ceea ce îl determină să gasească o ieşiredin impas. Muzician şi german la origine, protagonistulcrede că are nevoie de ajutor „demonic”, ascuns; devineun Faust, un om care vrea puteri supraumane, pe care leobţine, cu riscurile inerente, prin faimosul pact cu puterileinfernului.Episodul cheie al romanului, nu întâmplător aşezatîn mijlocul operei, îl contrânge pe cititor să observe mediul,evoluţia protagonistului. Spiritul complex, prezentat deprietenul său de copilărie Serenus Zeitblom, se detaşeazăprin destinul său tumultos: după ce o vreme studiazăcu aseduitate teologia, el va părăsi acest domeniu pe lajumătatea drumului, întotcându-se le vechea sa dragoste:muzica. Deşi munceşte neîncetat în domeniul acestei arteinovatoare, dar fără nicio putere de dăruire, de captaresau de convingere, el nu poate transmite nimic celordin jur prin acest limbaj abstract şi enigmatic; MihaiMoroianu îl numeşte „artist protestatar” referindu-se laacest limbaj de şoc. Muzica nu ajunge la sufletele nimănuipentru că se sustrage normelor tradiţionale şi normale.Carenţa afectivă a lui Leverkühn, cauza eşecului său,reprezintă acel decalaj între intelectual şi spiritual pe careromancierul îl numeşte „răceala” sa. Şi tânărul compozitorpare că resimte sentimentul acesta acut şi straniu: „Nuam în mine nicio căldură. Se spune că vor fi blestemaţi ceice nu sunt nici reci, nici calzi, nici căldicei.Nu m-aş puteanumi căldicel; sunt categoric rece...”. Această răceală îlva persecuta şi îi va accentua infirmitatea sufletească,îndepărtarea faţă de semeni, valori care nu îi vor mai treziniciun interes. Ca şi la Goethe imaginea femeii reprezintăun element primordial îm existenţa tânărului compozitor;în ambele cazuri eroii sunt predestinaţi eşecului. Personajulmannian, în incercarea de a învinge sensibilitatea prinintermediul sentimentelor, cade din nou. Tinde dupăcăldură umană, interzisă întru totul: „De frigul vieţii talete vei putea încălzi numai la flacăra creaţiei”.Urmând sfatul Diavolului, Leverkühn caută cuajutorul forţelor infernale să-şi revitalizeze dinamismulcreator. Th.Mann reîncarnează un Mefisto german, maigerman decât modelul goetheean, lucru recunoscut deel însuşi: „sunt german, sunt german până-n măduvaoaselor”. Cu un aer superior şi glacial Mefisto îl îndeamnăpe Adrian să vorbească doar în limba arhaizantă a luiEhrenfried Kumf, fără farafastâcuri şi făţărnicii: „E limbamea preferată. Uneori nu pricep decât nemţeşte”. Pentrua fi sigur că preia controlul Diavolul îl domină pe tânărprin două modalităţi: i se adresează la persoana a douasingular şi pentru ca tonul să fie şi mai categoric recurgela întrebarea stereotip „Ne-am înţeles?”, derutându-lpentru moment pe Leverkühn. Scopul necunoscutuluieste simplu şi repede anunţat: acela de a încheia afaceri.(continuare în nr. viitor)9119


AlexandruCazacuPOEZIEGEORGEANCAHedirAl-chalabiStrazile oraşelor dinSudStrazile oraşelor dinSudcu misterul şimelancolia lorcoborâtă din pânza luiDe Chiricoo zonă de disputăîntre libertate şiintimitatemărginită de găridin care vin şi pleacă trenuriîn sens invers scurgerii destinelorStrazile oraşelor din Sudmereu biciute de văpaie şi gerde zăpadă şi ploice sapă în pietrenumele celor de aicicare prelungesc cu viaţa lorexcelenţa altoraşi o iau de la capătceas de ceasurcând aproape forţatpe vechii scripeţi dimineaţaStrazile oraşelor din Sudce sfârşesc întodeaunaîn câmpie sau mareAcelaşiO mare bucurie sau mare întristaretrebuie să ţină puţinatunci când jazzbandulnu mai cântă şi tu continui să-l auziLumea se retrage în clasoarele unuibătrân filatelistAbsenţa devine inventivă înşirându-ţigândurile peste oreprecum foile de tutun pe gardurile caselordin câmpieUn zbor retuşat încearcă fazaniişi trandafirii se topesc în vegetaţiiÎn pridvorul serbăm o logodnă şi un adioÎncepi să te înveţi cu tineaşa cum se adaptează la frigmicile mamifere uitate prin îngheţuriiContre -jourOrele pot deveni străineca un frate viteg de care nu ai stiut pânăacumşi începi să ai dubii că vei înfăptui cândvatot ce se putea înfăptui până acumUn sclav şi un regese ascund pe rând în carne şi oaseAerul pare îmbibat cu cloroformLa circ saltimbancii cadÎntre bătăile inimilor noastreO frumoasă risipă de luminăstă în trupul ceţos al lunii FebruarieDe nedepăşit melancoliacând „Nocturnele” lui Chopinţin loc de iertareburuienile înfloresc estetic pe zidurileurbeiŞi din toate câte au fostîn ziua ce se destramă ca o dantelă deBuggessă rămâi într-un unghi potrivitdin care să poţi surprinde sărbătoareaSFINŢIRE ÎNAMONTEnatura-nm-am urâtvremea şios domnescte vei lăsalimba mierlaneştiindu-temirarea măriisă te omoarepână şi văzduhulochiul aripiimărunte roşurisolstiţiul pe ţeavăuitaţi-vă cumdispariţia individuluisfinţire în amontenatura-nnatura-n râs de păsăriproşti-proşti-proştinatura-n plâns de păsăriproşti-proşti-proştimai văzuşi nicio tresăriremai văzuşi nicio cutremurarenatura aşteaptă singurulcuvânt pe româneştenatura copilăreşte singurulcuvânt pe româneşteca să vezi ai să râzica să vezi ai să plângice ţi-e cu naturam-am urâtm-am urât în tinereţemă urăsc la bătrâneţete iubesc la bătrâneţete-am iubit în tinereţeda’ cine te crezi înpizda mă-tii du-teîn clipa asta de aicice baricadă-n uşăs-ar mai potriviultima oarăniciodată râdema doua zi întorşiereditatea doua zi întorşieternitatevremea şivremea şi nevastaîn plointea astagustul prin târâşulmestecându-şi câşulAhile Fecioaraţiganul vioaraBuddha Varlaamedesfăcut de poamefaptele-or să rupăavataruri dupăfoame insomnieîntr-o puşcăriepreistoria-nemiori-puranefluiere de moartedansului departeRAI ÎNTUNECATCORABIA PUSTIITĂȚărmul s-apreschimbat în algeși scoiciIar valurile nici nu semai audSirenele nu se maivăd în largNici vocea care cântă înspre țărm.Mirosul trist se simte pretutindeniParfumul norilor plutește peste totÎndepărtata lume s-a înecat în mareIar duhurile visătoare dezleagă vechimistere.Sorbind din spiritul lorNe scufundăm în largCorabia pustiităSteagul și l-a îngropat.CANDELA ASCUNSĂMă ascund după paravanul interzisȘi scriu fără oprire...Scriu cât timp mâna meaVa mai putea căra candelaTotuși e o lampă...Obosită la fel și eade-atâta timp stătut.Urechile au obosit de-atât sforăitÎncetați gălăgia!Toate mă dorUmbrele formate pe pereteÎmi istorisesc lucruri neînțeleseE târziu.Noapte bună.FRÂNGHIA NEÎNTRERUPTĂMi-aș dori să-ți pot citi în ochii-ți triști.Temător tu mă priveai.Cum puteam să-ți spun că nu te-nșeliCă ce ai simțit e real?M-ajunge iadul,Pe frânghie mă ridicNu știu dacă atinge până la eternitateDar tu mă-mpingi în sus.Nu-ți ologi picioarele,Ascunde-te înăuntruAdu-ți aminte ce momente ai trăitExperiența sfântă doar cu mine o poțiaveaTrupul tău te ține întemnițatDar mereu îți amintește că nu ești singur.PIETRIFICAREAOmul de piatră e ascuns pe undevaI-ați făcut degete și ochi din piatrăNu mai poate să citească, nici să scrieDacă ar fi fost orb nu ar fi fost oprit de lanimicAcum omul de piatră nici nu poate sărespireEste trist că ați distrus piatraAți omorât ființaIarba nu mai creșteLemnul s-a asfixiatM-aș întinde lângă elDar nu cred că mă mai simteE deja pietrificat.9120 www.oglindaliterara.ro


Mircea Cărtărescu, plagiatdemascat și demonstrat.ICR-ul lui Patapievici a pompat bani în Humanitasullui Liiceanu pentru un Nobel-ist ratat de la debutATITUDINIVictor Roncea“Plagiatul este proba unuidispret suveran pentru dreptulla proprietate, in acest cazla proprietatea intelectuala.Plagiatorul este un hot si unsarlatan.” – V.I. Tismaneanu“Mircea Cartarescu este, dedeparte, cel mai importantscriitor care a iesit din literaturapostbelica. Exista la el amprentageniului!” – Nicolae ManolescuOrbitor. Aripa dreapta este oțâșnire a viitorului în prezentul nostru, una dintremarile carti ale lumii (…). Pe lînga cei trei boieriai mintii (Plesu, Patapievici, Liiceanu), a aparut alpatrulea! – Gabriel Liiceanu“Cartarescu Mircea, nascut la 1 iunie 1956, Bucuresti.Fiul unui activist.” Asa incepe o Nota a Securitatii,transpusa de Mihai Pelin in Cartea Alba a Securitatii,aflata la vremea redactarii volumului Istorii literare siartistice in Arhivele SRI, Fond D, dosar nr. 10 996, vol.13,f.150-152 si care, in prezent, ar trebui sa se afle inDosarul lui Cartarescu de la CNSAS. Mai interesant este,insa, cum se incheie Nota: „Un fapt demn de remarcateste acela ca dupaaparitia volumului luiMircea Cartarescu –este vorba de “Faruri,vitrine, fotografii“, notamea – , caruia NicolaeManolescu ii face oprimire exceptionalain Romania literara,incep sa aparaarticole de alerta, caredenunta procedeulplagiatului, cel maispectaculos plagiatfiind reprezentat de copierea pura si simpla a unui pasajde o jumatate de pagina din «Tristram Shandy» deLawrence Sterne (Editura pentru Literatura Universala,1969, pag. 194).”O istorie mai mult sau mai putin cunoscuta darcare, in lumina recentelor plagiate aparute pe piatamedia in avalansa, merita lamurita. In primul randpentru ca, de ani buni, in dosul lui Mircea Cartarescuintra prin intermediului ICR fonduri substantiale alestatului roman destinate promovarii rasfatatului tuturorregimurilor ca candidatla Premiul Nobel pentruLiteratura. Insa reputataAcademie Regala de Stiintea Suediei, care conferaPremiul Nobel, are o regulade baza in acordareaimportantei distinctii: “NOPLAGIARISM!”. Asadar?“Cartea de debut a luiMircea Cărtărescu, Faruri,vitrine, fotografii, apărutăîn 1980, se deschide cuun poem amplu (peste 30 de pagini), Căderea“, scriacriticul Alex Stefanescu intr-un lung articol elogiatordespre M. Cartarescu publicat – unde altundeva? –in Romania literara a lui N. Manolescu. Tot aici, de laAlex Stefanescu, aflam o alta versiune, mai edulcorata,privind meseriei de baza a tatalui lui Cartarescu:“Mircea Cărtărescu s-a născut la 1 iunie 1956 înBucureşti, ca fiu al lui Constantin Cărtărescu (economistşi ziarist) şi al Mariei Cărtărescu (înainte de căsătorie,Badislav)” – de originebulgareasca.Adevarul nu e la mijloc ci le cuprinde pe amandoua:tatal lui Cartarescu a fost activist pe problemelecolectivizarii, a lucrat la publicatia “Agricultura Socialista”si, in ultimii ani airegimului comunist, eraangajat la “InformatiaBucurestiului” (“Ziar alComitetului OrasenescBucuresti al PCR sial Sfatului Popular alOrasului Bucuresti”.Fiul sau avea sa-icontinue “opera”. Si nunumai la “ConvingeriComuniste” (organal UASCB – UniuneaAsociatiilor StudentilorComunisti din Bucuresti). Conform confesiunilor unuispion DIE: Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitateaca sublocotenent, a fost antrenat ca politruc in caz derazboi si a scris la revista “Activistul” a ComandamentuluiTrupelor de SecuritateDesi articolul “biografic” al lui Alex Stefanescu dinRomania literara era publicat in 2001, ca “fragmentdintr-un studiu mai amplu”, criticul uita sa aminteascadespre scandalul de plagiat cu care a debutat MirceaCartarescu.Intr-o “Retrospectiva Nicolae Manolescu” dinObservatorul cultural, Sorin Alexandrescu observaca despre “Cenaclul deluni” Manolescu nu preaistoriseste nimic concret.“O singura data povestesteManolescu ceva concret– scrie Alexandrescu -,intrarea la cenaclu, prin1978, a unui student‘uscativ, negricios, cu ofata mica adunata parcatoata in privirea teribilde fixa. Nu parea nicistingherit nici peste masurade comunicativ’. A cititun poem lung, cu o vocemonotona, contrastind –as zice eu – cu imagistica„torentiala“. Manolescu nul-a putut analiza pe largin acea imprejurare, dar adeclarat ca s-a simtit ‘tintuitpe scaun de imaginatialirica a autorului’ (I, 392).Tinarul era Mircea Cartarescu, poemul cu pricina senumea Caderea si va fi publicat trei ani mai tirziu involumul Faruri, vitrine, fotografii.”Asadar, in sfarsit, ceva concret: desi si SorinAlexandrescu uita sa mentioneze problema plagiatului,aflam ca poemul cu buba, Caderea, este citit prima oara,in 1978, la Cenaclul lui Manolescu. Peste doi-trei ani, candeste publicat in volumul de debut, Mircea Cartarescu i-ldedica, chiar in carte, lui Nicolae Manolescu, insotit de uncitat al gnosticului Valentin (din “Stromate” de Clementdin Alexandria), a carui intrepretare peste timp devineemblematica: “Caci atunci cand dezagregati lumea si voiinsiva nu sunteti dezagregati, voi sunteti stapanii creatieisi ai intregii coruptii”.O a doua dedicatie, la poemul “Calea Regala”, aldoilea din acelasi volum, ii este acordata scrobitului OvidS Crohmalniceanu (Moise Cohn), la al carui cenaclu,“Junimea”, se produsese in paralel cu “Cenaclul dewww.oglindaliterara.roî9121


ATITUDINIluni”. Crohmalniceanu, unul dintrecei mai toxici marxisti proletcultistiimplicati in razboiul impotriva culturiiromane – alaturi de un Ion Vitner sauPaul Cornea -, avea sa-l debuteze pejuvenilul Cartarescu in proza, in 1983(in volumul colectiv Desantul) si sa-iinsoteasca pasii chiar si dupa 1989,cand ii postfateaza productia de serie“Levantul”, inainte de a se “expatria” laBerlin, in 1992, unde a si murit, linistit,in anul 2000.“Dedicatul” Manolescu – pecare nu degeaba marele Calinescu ilcaracterizase drept “un ipochimen carenu pricepe codul cultural romanesc” – iiface protejatului o cronica ditirambica in Romania literara(5 ianuarie 1981). Afirmand ca Cartarescu deschide “oviziune cosmogonica”, Manolescu da ca exemplu laudatival acestei “viziuni” chiar si un sir de versuri “superbe” dinCaderea:„Afurisit fie el pre dinlăuntru şi pre din afarăafurisit fie el întru părul din capul săuîntru creierii săi, întru creştetul său,întru tîmplele sale, întru fruntea sa, întru urechilesale,întru sprîncenele sale, întru obrajii săi,întru fălcile sale, nările sale, dinţii şi măselele sale,buzele sale, gîtul său, umerii săi, încheieturilemîinilor sale, mîinile sale, palmele sale şi degetelesaleafuristi fie el intru rarunchii sai, intru vintrele saleintru coapsele sale, intru boasele saleintru pulpele sale. intru picioarele sale, intrulaba picioarelor sale si intru unghiile picioarele sale.afurist fie el intru toate imbucaturile si incheieturilesaledin virful capului pana in virful calacielor.si sa aiba parte doar de subrezime.”Dar, ce ne facem, tovarasi, cand tocmai versurilelaudate sunt, de fapt, proza, si au fost furate de “hotulsi sarlatanul” Cartarescu (apud Tismaneanu) din autorulbritanic Laurence Sterne (1713 – 1768) a carui carte“Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy gentleman“,fusese publicata la Editura pentru literatura universala,in 1969?! Iata dovada:Dupa mini-scandalul din lumea literara a aceleivremi, Cartarescupublica o “Precizare”(tot) in Romanialiterara (12 februarie1981), care, cred eu,ii poate servi lui VictorPonta ca aparareperfecta, in cazulin care acesta si-ardori sa se explicepe tema plagiatuluiintr-o editie retroa emisiunii TVR“Cascadorii rasului”.Cartarescuisi explica furtulliterar sustinand capreluarea integralaa unei fraze altfelprezentate dreptcreatie personalaeste “un simplusi foarte cunoscutprocedeu artistic”.Insa uita sa-i dea si denumirea: PLAGIAT. Imatur siinconstient, Cartarescu se apara prin fraze rasucite, de-adreptul tampe, de genul: poemul “cuprinde in substantasa cateva texte cu caracter de citat cultural (…). Valoareacestor citate este nu este una literara, ci una de aluzieculturala. De aceea, am considerat ca neadecvatainterpretarii poemului… marcarea prin ghilimele saucaractere diferite a pasajelor respective, preferand marcide alt gen” (?!) afirmand si ca “o parte din citate suntdate in limba de origine”. Insa nu si cel disputat! “Aluziileculturale indirecte (sic) sunt si ele usor de recunoscut”,mai sustine Cartarescu.9122 www.oglindaliterara.roDar iata ca nici marele saumaestru, criticul literar NicolaeManolescu, la randul lui protejatulproletcultisului George Ivascu, nu arecunoscut – timp de trei ani!, de ladebutul cenaclist si pana la publicare– aceste “aluzii culturale indirecte” (?!)din moment ce tocmai pe acestea le-aevidentiat laudativ in cronica sa despre“cosmogonica viziune” a viitorului telenobelistscatofag si pornografic (“Sintcreier care ejaculeaza si testiculeginditoare… dragule, da-mi-o si-npopou… aaaaah! aaaaaah!”) al luiPatapievici si Liiceanu. In 18 limbi afost publicat, pana acum, de catre ICR,Mang-ul lui Manolescu, “geniul” care sustine ca “religiaeste o superstitie” (?!). 18 editii pentru care ICR a platitdrepturi de autor atat plagiatorului nostru cu “aluziiculturale indirecte” cat si editurii care l-a publicat “inoriginal”, recte Humanitas. O afacere pe care Curtea deConturi ar trebui, cred, sa o mai investigheze nitelus.Revenim la plagiat. In ciuda furtului literar jenant,Manolescu isi sustine protejatul prins cu chilotii in vine,pana in panzele albe, si Cartarescu primeste premiul dedebut al USR a RSR. Iar Crohmalniceanu il propune laPremiile UTC. In recentul sau articol “Vreau guvern deplagiatori tineri!“, Corneliu Leu aminteste cum “Ov. S.Crohmalniceanu avea o atat de mare specializare in afolosi asemenea argumente, incat si-a inceput o carte cu„Asa cum ne-nvata tovarasul Malenkov”; performanta pecare n-au atins-o nici criticii literari sovietici, deoareceMalenkov a zburat de la carma inainte de a ajunge lacultul personalitatii, pe care i-l incepea inaintea lor unautor ce utiliza limba romana.”Despre zborurile “orbitoare”, cand pe-o aripa candpe alta (“stango-dreapta” cum ar veni), ar fi trebuitsa ia aminte mai bine sublocotenentul Cartarescu chiarde la magistrul sau, Ov. S. Crohmalniceanu, care, in –cum altfel? – “magistrala” sa lucrare “Despre articolullui Lenin: “Organizatia de partid si literatura departid’” afirma patruns de realitatile socialismului:“Pentru scriitorul care s-a legat deschis de fortelesociale revolutionare, si care urmareste sa le slujeascaprin scrisul sau nu mai exista contradictia tragica dintreintentie si realitate. Lui nu i se mai poate intamplaca, dintr-o constrangere exterioara sau interioara, safie nevoit a ascunde adevarul, cu sau fara stiinta. (…)Filosofia marxista il smulge pe artist din asemeneaimpasuri, ii ofera o perspectiva nelimitata si-l inzestreazacu un instrument exceptional de investigare a realitatii”.In “viziunea cosmogonica” a lui Cartarescu acestinstrument poarta o denumire aberanta, dar strictreglementata penal: PLAGIAT.Victor Roncea / Ziaristi OnlinePS: Pentru ca pe 8 octombrie 2010, M. Cartarescuo ameninta pe Herta Muller ca ii va arata cat de mareluptator cu regimul comunist a fost el si au trecut dejaaproape doi ani si nu s-a intamplat nimic – ba mai mult,s-a aflat ca a fost locotenent la Securitate si politruc larevista “Activistul” – am solicitat, spre lamurirea opinieipublice asupra disidentei “senatorului EvZ” si parereaCNSAS. O astept cu incredere.


MINCIUNARETORICĂMotto:„... să piară mai bine credinţa decât buna credinţă” (dinLegea 128)„Nu ridica securea asupra copacului sădit de tatăl tău”(Legea 141) PitagoraRetorica este ştiinţa argumentării într-un discurs.Ea a fost dezvoltată de marii oratori ai antichităţii şia fost folosită de către demagogii tuturor timpurilor.Adevărurile evidente nu au nevoie de retorică. Undemagog cu cât este mai mincinos cu atâta are nevoiemai mare de retorică, de „Arta de a vorbi convingător,printr-o argumentaţie bogată, riguroasă şi printrunstil atrăgător” (definiţia din Dicţionarul General alLimbii Române). Nu este arta de a minţi. Este arta de aconvinge. Dar depinde ce vrei să convingi.Atunci când lucrurile sunt clare este suficient undiscurs cât cel al lui Avram Iancu: „No, hai!”. Toată lumeaştia unde şi de ce. Atunci însă când vrei să trişezi, săminţi o mulţime, pentru a-i manipula convingerile, nu însensul adevărului, ci în sensul intereselor ascunse, căcidate pe faţă ar stârni furie, atunci demagogul trebuiesă inventeze minciuni pe care să le promoveze retoricîn numele unor valori nediscutabile. Vă aduceţi amintede cei „60.000” de morţi ai bulibăşelii din Decembrie? Ominciună ordinară, precum a aflat toată lumea, ulterior,dar pe care cei din umbră au promovat-o pentru adistruge emoţional orice împotrivire la ideea împuşcăriilui Ceauşescu. Ceauşescu trebuia înlăturat. Era deja unchin pentru popor. Dar modul în care a fost lichidat esteo crimă politică. De aceea era nevoie, între alte minciuni,de minciuna retorică aptă de a genera emoţii: „60.000de morţi”.Vă aduceţi apoi aminte de minciunile altuia, „totdin Dămăroaia”, cu mormanele de fier vechi. Trebuiaca tot ce era viu în industria românească să ajungăproprietatea altora şi tot ceea ce îi putea concura pealţii să fie distrus. Este acelaşi gen de minciună retorică,folosită pentru a înfrânge o gândire corectă. Dar fiecareadult de azi poate culege din amintire zeci de exemplede minciuni retorice, minciuni care să înşele vigilenţa,gândirea şi minima reacţie de apărare.De ce această lungă introducere? În ziarul „Crişana”din 31 decembrie 2010, la pagina 16, citesc: „Integrarearomilor, o prioritate a preşedinţiei ungare a UE”, în careRomânia apare ca având cei mai mulţi ţigani din Europa,2.000.000 de oameni şi, departe de noi, cu 800.000,Un numar important de oamenide cultura, scriitori si critici literari dintara, au inaintat catre Ministerul deExterne o lista de propuneri privindpersonalitatile romanesti care ar puteasa-l inlocuiasca cu succes pe NicolaeManolescu in functia de ambasadoral Romaniei la UNESCO, informeazasurse din MAE. Criticul NicolaeManolescu, care este si foarte activpe numeroase alte functii, urmeazasa fie retras de la post in scurt timp,dupa 5 ani si jumatate de mandat,afirma sursele citate. Conformacestora, cei care se detaseaza pentruocuparea prestigioasei pozitii de laParis sunt cunoscutii academicieniEugen Simion si Razvan Theodorescudar si Nicolae Breban (foto dreapta,alaturi de N. Manolescu) care sperainsa sa preia destinele UniuniiScriitorilor din Romania, dupa ce s-ademonstrat ca Nicolae Manolescu afalsificat statutul USR pentru a ocupafunctia de presedinte intr-un al treileamandat. Cei trei au avantajul casunt si academicieni, spre deosebirede Nicolae Manolescu.Sursele de la varful MAE afirmaca in scrisoarea trimisa catre ministrulde Externe Titus Corlatean se arata ca,fara a aduce vreun beneficiu culturalRomaniei, Nicolae Manolescu a cheltuitdin banul public in cele 66 de luni demandat, numai pe chiria apartamentuluiultra-luxos de pe Champs Elysees, dewww.oglindaliterara.roESEUBulgaria şi Spania. Ştiam căprocentual cei mai mulţi ţiganidin Europa îi are Bulgaria, apoiSerbia, Ungaria, Spania, iarnoi, departe de ei. Dar nu măinteresează acum, deşi ar trebui„să ne intereseze” ce au alţii.Mă consider un om de ştiinţă şivreau să ştiu exact cât avem noi.Iau Recensământul Populaţieişi al Locuinţelor (din 18 martie2002) şi deschid volumul I, lapagina 680, capitolul Populaţiadupă etnie - regiuni, judeţe şimedii, citesc cifra exactă „rromi Gavril Cornuţiu(ţigani) = 535.140” în toatăRomânia.Fiecare s-a declarat ceea ce este ca etnie, iarţiganilor nu mai le este ruşine că sunt ţigani. Aşadar,diferenţele de numărare, şi dacă admitem greşeli, ar fica la alegeri, de câteva sute sau mii. Aşa, diferenţa estede 4 ori mai mare. Adică în loc să fim procentual cu2,768247% pe locul 7-8 în Europa, suntem plasaţi pelocul întâi. Măcar să aibă bunul simţ de a nu-i declaramai mulţi decât maghiarii. Nu sunt rasist şi dispreţuiescorice formă de rasism, dar mă deranjează minciuna. Aconfunda dragostea de ai tăi cu ura faţă de alţii denotă orio mare prostie, ori o rea intenţie. Mă întorc şi mă întrebde ce se greşeşte întotdeauna doar în sens negativ nouă.Sun la redacţie şi apoi mă duc la redacţie. DomnulMatea îmi pune pe masă un extras de articol provenindde la Uniunea Europeană, extras de pe site-ul http://www.lalibre.be(Libre Belgique), în care situaţia ţiganilor pecontinent se prezintă aşa cum era scrisă în „Crişana”,care a preluat-o de pe Mediafax de la Budapesta,material semnat de un oarecare Mihai Drăghici. Individuleste ori un repetent, ori un mercenar, dar problema estealta. De ce se minte la toate nivelele în dauna interesuluinaţional? În primul rând, de ce se minte? În al doilearând, de ce ţiganii din Ungaria se declară români? De cese minte? În al treilea rând, cine ne reprezintă ca stat şica popor? Adică declari 9,2% ţigani, 6,6% unguri, maiumfli pe ici, pe colo pentru a ajunge spre 20% neromânişi ai dreptul de a nega ideea de stat naţional? O obsesiemai veche a unor revizionişti. Aşa, doar cu 10,52249%neromâni nu este posibil. Atunci ar trebui declarate statenenaţionale toate statele europene.A tăcea în faţa minciunii înseamnă a o promova.Ce vor să promoveze aceste minciuni retorice. Considernecesară integrarea socială şi culturală a ţiganilor. Înnumele acestei valori se promovează această minciunăretorică. De fapt, dincolo de minciună, ce interesobscur zace? Nu există minciună fără interes, altfel ar fimitomanie. Cât se va umfla această minciună? Nimic dinceea ce se spune şi se scrie azi să rămână scris nu estepentru prezent, ci pentru viitor.Noi propuneri la UNESCO în locul lui Nicolae Manolescu:academicienii Eugen Simion, Razvan Theodorescu sau Nicolae Breban.Surse MAE: Manolescu a cheltuit pe chiria de la Paris 396.000 eurocel putin 6000 de euro pe luna, o sumade 396.000 euro. Semnatarii, carelasa la latitudinea ministrului principalaalegere de dupa iminenta debarcarea lui Manolescu, sugereaza ca viitorulambasador al Romaniei la UNESCOsa aleaga totusi sa stea, pentru a fisolidari cu cetatenii de acasa, la sediulAmbasadei Romaniei la Paris, superbulPalat de Béhague (foto jos). Este deamintit ca criticul Nicolae Manolescuse afla in cercetarea Agentiei Nationalede Integritate pentru posibileincompatibilitati si nereguli in Declaratiasa de Avere. Va vom tine la curent cuevolutiile cazului. (Reporter)URL: http://www.ziaristionline.ro/?p=219059123


ESEUContinuăm excursul nostruanalitic referitor la moştenirealexicală de origine geto-dacă aunor cuvinte din limba română. Unalt cuvânt străvechi – ca şi GAIA (pecare l-am discutat într-un alt studiu:UN ETIMON ARHAIC – GAIA) –, pecare îl socotim de sorginte geto-dacăeste BRÂNCĂ.Să vedem, mai întâi, ce se menţioneazăîn dicţionare în legătură cu acest cuvânt:1. în Dicţionarul explicativ al limbiiromâne (Academia Română, Institutul deLingvistică „Iorgu Iordan”, Editura UniversEnciclopedic, 1998), am găsit următoareledefiniţii:BRÂNCĂ 1 s.f. 1) Boală contagioasă,specifică porcilor, caracterizată prin lipsapoftei de mâncare şi apariţia unor peteviolacee.2) (Pop.) Erizipel.3) Plantă erbacee fără frunze,cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic,folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ▪Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpinaşi frunzele acoperite cu peri moi; b) cinsteţ; brâncaursului= a) crucea-pământului; b) brădişor.4) Ciupercă cu pălăria întinsă şi răsfrântă, prevăzutăcu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.BRÂNCĂ 2 , brânci, s.f. 1) (Reg., În limba literarănumai în locuţiuni şi expresii) mână ▪ Loc. adv. Pe(sau în) brânci = pe mâini şi pe picioare, de-a buşilea,târându-se. ▪ Expresie: A merge (sau a se târî) pebrânci = a merge (sau a se târî) pe mâini şi pe picioare,de-a buşilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit(de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în)brânci = a munci până la istovire.2) (Pop. în forma brânci) împunsătură, ghiont,izbitură. ▪ Expresie: A-i da inima brânci = a simţi unimbold pentru (a face) ceva.3) (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor;labă. (pl., n. brânciuri – var. brânci s. m.).– Lat. branca.2. în Dicţionar de sinonime, Mircea şi LuizaSeche (Editura Litera Internaţional, 2002) – BRÂNCĂ s.– braţ, membru superior, membru superior, labă,mănuşă, buberic, erizipel, rujet.3. în Dicţionar ortografic al limbii române(Editura Litera Internaţional, 2002) –BRÂNCĂ s. (BOT.) 1) (Salicornia herbacea) (rar)salicornie, (reg.) brâncariţă, buberic, căpriţă, guşterariţă,guşteriţă, sărigea, soloneţ, cornul-salcei, iarba-porcului,iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie.2) brânca-ursului v. crucea-pământului.3) v. zămoşiţă.4. în Dicţionar ortografic al limbii române(Editura Litera Internaţional, 2002) –BRÂNCĂ (boală, plantă, mână) s. f., g-d.art. brâncii; (plante, mâini) pl. brânci.5. în Noul dicţionar explicativ al limbii române(Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002),putem citi următoarele:BRÂNCĂ 1 f. 1) Boală contagioasă, specifică porcilor,caracterizată prin apariţia unor pete vinete, umflareagâtului şi lipsa poftei de mâncare.2) pop. Boală infecţioasă, manifestată prinMOŞTENIREALEXICALĂGETO-DACĂConst. Miuinflamarea şi înroşirea pielii, prindureri şi stare febrilă; erizipel; orbalţ.3) Plantă erbacee fără frunze,având flori albe-verzui, dispuse înspic. ▪ brânca-porcului plantă erbaceemeliferă, având tulpina şi frunzeleacoperite cu peri moi. Probabil cuv.autoht.BRÂNCĂ 2 brânci f. pop. 1) Fiecaredintre cele două membre superioare alecorpului omenesc; mână. ▪ Pe (sau în) brânci– târându-se pe mâini şi pe picioare. A cădeaîn (sau pe) brânci: a) a cădea sprijinindu-secu mâinile pe pământ; b) a nu mai putea (deoboseală); a fi mort (de oboseală).2) mai ales la pl. Izbitură bruscă cumâinile; îmbrâncitură. ▪ A da brânci – aîmbrânci. A-i da inima brânci – a-l îndemna(pe cineva) inima (să facă ceva).


Iată, acum, câteva opereliterare, unde este atestată prezenţaacestui cuvânt:Gheorghe Asachi - Momiţa la balmascheUn filozof, ce aflasăA ştiinţelor secret,De pe lume adunasă,Pentru public cabinet,După sistematic plan:Scoice, peşti din ocean,Fiare, paseri cu verzi pene,Bolovani şi buruiene,Crocodili de pe la NilŞi tablo de Rafail.....................Pus-au straie ca să facăCei momiţe pentru bal,Ca s-o ducă acoloMascuită-n domino.În costium înauritContrabandu-au mistuit;A ei ceafă-i învălităCu o freză încreţită,Pune-n capul cel flocosUn beret cu fiong tufos,Mijlocul cu brâu încinge,Şi în scarpe talpa-i strânge,Brânca-ascunde în mănuşi;Nasul, roş ca pipăruş,Ş-a ei bot, să nu-l cunoască,Le acopere cu mască.Aşa merg, fără ciocoi,La teatru amândoi.Filozoful intră-n salăŞi momiţa cu-ndrăzneală,Ce cu graţie cochetăŢine-n brâncă o lornetă.Gheorghe Asachi – Capra,giunca şi oaia, în companiecu leul....................Capra-n cursă ce-au întinsPe un cerb întăi au prins,Şi a ei vânat îndatăCătră soţii săi arată.Atunci leul, împărat,Pe brâncă au numărat,Zicând: De ştiu socoteală,Suntem patru la-mpărţală.Pre vânat apoi-mparte,Făcându-şi dintăi o parte.Zis-au: Asta mie-o ieu,Pentru că mă cheamă leu,Partea a doua se cuvine,După drept, celui mai tare,Ş-asta cred c-o ştiţi pre bine!Partea a tria o rădicPentru că sunt mai voinic,Iar cu partea de pe urmăSocoteala ni să curmă:Pre cel ce brânc-a să-ntindăÎl zugrum şi-l fac merindă!Gheorghe Asachi - Leul şiguzganulCât se poate, se cuvineFă altuia vre un bine,Că veni-va-ţi multe oriD-unde n-aştepţi agiutori,Precum vei vedea aiceDin o fabulă ce-oi zice.Un guzgan, ce supt pământI s-urâsă a sta mereuZburdând iesă ca un tântŞi-ntră-n brânca unui leuDar acest-au arătatCuget chiar de împărat,Căci în loc ca să-l sugrumeL-au lăsat să roadă-n lume.......................Încât acel domnitorNicicum poate să-şi agiuteDar întâi de vânătorGuzgănelul venind iute,Pe reţeaua ce-l înoadăNevoindu-să să roadă,Într-atâta-au distrămatPănă pe leul au scăpat.Ion Heliade Rădulescu -Areopagul bestiilorFăcu, dar, peticiune,Cu foc şi rugăciune,P-o limbă reformată,Şi trase-n judecatăŞi el, ca năciunal,Pe vulpe-n tribunal,Compus, ca niciodată,D-un urs cu brânca lată,D-un bucefal-pardos,D-un zripţor şi cocoş;Era ş-un ‚rangutan,Era şi un curcan:Ivan Andreievici Krâlov - Leul lavânat(Traducere de Constantin Stamati)..........................S-au strâns toţi, vine şi leul şighearele îşi arată,La tovarăşi slut priveşte,Şi însuşi el se găteşteVânatul prins să împartă.Deci rupând cerbul îndată,Zice: „Noi toţi suntem patru, apoiluaţi sama bine,Căci după cum ne-am alcătuit,Un pătrar mie mi se cuvine,Iar pe celălalt, ca leu, îl voi luanegreşit;A treia se cade mie, căci sunt decâtvoi mai tare,Iar la pătratul al patru, care laba vaîntinde,Eu îi spun mai înainteCă tot de brânca mea moare.”.De reţinut că în limba românăactuală, cuvântul brâncă (avândsensul de mână, labă) este ieşit dinuz. Găsim, totuşi, forma substantivalăîmbrânceală şi cea verbală aîmbrânci. Cu forma de plural,apare în expresii: a da în brânci, amunci pe brânci, a da brânci, a-ida inima brânci. Interesantă esteetimologia acestui cuvânt, pe care oprecizează dicţionarele consultate.Cu sensul de plantă medicinală sauboală contagioasă la porci, brâncăwww.oglindaliterara.roISTORIE LITERARĂar avea etimologie necunoscută (cf.Dicţionarul explicativ al limbiiromâne) sau – „probabil” (sic !) –cuvânt autohton (cf. Noul dicţionarexplicativ al limbii române,Dicţionar universal ilustrat allimbii române). Cu sensul de mână,labă, toate dicţionarele dau etimonullatinesc branca. Având în vedere cădacii erau renumiţi în medicina desorginte naturistă, noi considerămcă acest cuvânt este moştenit de lageto-daci. De ce oare s-or fi complicatai noştri şi au ales alt etimon pentruacelaşi lexem, pentru a desemnasensul de mână, labă? Posibil să nuse fi târât pe brânci, prin iarbă, săculeagă brâncă? Manieraţi din fire,dacii nu se îmbrânceau, i-au aşteptatcuminţi pe romani, de la care„„să împrumute” cuvântul brâncă!Că doar cuceritorii obişnuiau să-iîmbrâncească pe învinşi, silindu-i săse târască pe brânci în faţa lor şi, maimult chiar, să muncească pe brâncipentru împărat! Să fim serioşi! Nuavem nicio precizare din partea aşazişilorlingvişti, care să ne convingăde faptul că brâncă (cu sensul demână, labă) ar fi de origine latină.De dragul tezei latinităţii limbiiromâne, autorilor acestor dicţionarele-a fost la îndemână să notezeetimonul chipurile latinesc.Curios e faptul că acest cuvântnu e consemnat în Dicţionaruluniversal al limbei române allui Lazăr Şăineanu (ediţia a V-a,1924). Şi mai curios e că autoriiDicţionarului universal ilustratal limbii române (ediţia a IV-a,revăzută şi adăugită, Editura Literainternaţional, Bucureşti, 2010,vol. 2) pentru cel de-al doilea sensal cuvântului brâncă îl considerăetimologic fiind „probabil cuvântautohton” şi propun compararealui cu un cuvânt slav – „cf. sl.brenkna”. Noi socotim că e ogreşeală impardonabilă să crezi căun cuvânt are substrat autohton şipentru conformitate să-l comparicu unul slav! Dacă ar fi fost făcutătrimiterea la un cuvânt similar dintr-olimbă romanică, mai cu seamă căpentru primul sens se menţionează„latinescul branca”, ea ar fi fostcredibilă. Superficialitatea unorasemenea lingvişti e de-a dreptulrevoltătoare!Ca şi arhaicul gaia şi acestcuvânt apare în limba românăactuală structura unor verbe saulocuţiuni verbale: a se îmbrânci,a da brânci; a-i da inima brânci,a munci (a lucra) pe brânci, acădea sau a da în (pe) brânci, amerge (sau a se târî) pe brânci.În cazul verbului a (se) îmbrânci,acesta este o creaţie pe tărâmullimbii române, prin prefixare (îm)+ brânci [de la forma substantivalăde plural], tot astfel cum s-a creatverbul a îmbătrâni – prin prefixare:(îm)+ bătrâni.9125


INTERVIUIrina NistorDraga Irina, in primul rand am dori sa iti multumim,in numele cititorilor nostri, pentru corespondentele sirecenziile pe care ni le trimiti, luna de luna, aducandu-nemereu in revista filme si evenimente speciale.Cel mai drag mi-ar fi sa pot face toate acestecomentarii la filmele de pe marile voastre ecrane, carechiar sunt mari, prin viu grai si sa urmeze si un Q&A, lacare sa putem interactiona.Pentru ca ai cunoscut mai multi romani in NouaZeelanda, care intre timp ti-au si devenit prieteni buni,m-am gandit sa le dau prilejul sa te salute si ei si i-aminvitat sa iti puna cate o intrebare. Chiar, te mai gandestidin cand in cand la calatoria pe care ai facut-o aici la noi?Cred ca ma gandesc aproape in fiecare zi si tot spersa se intample vreo minune, sa castig la Loto (ceea ce arfi si mai complicat pentru ca nu joc). Mi-a ramas sufletul laAuckland, imi place sa povestesc si chiar se pare ca foartecurand o seara intreaga voi vorbi numai despre calatoriade vis, la noua Librarie Bastilia, unde Tudor Chirila si-aimpartasit experienta californiana.La mine totul a pornit, de fapt, de la dorinta(magulitoare pentru mine) a lui Cristi de a-mi preluaarticolele, via LiterNet, in revista lui.PRIMUL MEU FILM A FOST “ALBA CA ZAPADA”...Pretextul acestui interviu este numarul de sfarsitde an al revistei, in care toti cei care scriu la revista suntintrebati despre pasiunile lor cinematografice. Incep prin ate intreba daca iti mai amintesti primul tau film si ce te-aimpresionat la el...Primul film… asta e intrebarea pe care o pun si eu laRadio Guerrilla la emisiunea „Vocea filmelor” la care deseoriam vorbit despre Noua Zeelanda si chiar l-am avut invitatpe Cristi. Pelicula despre care imi amintesc este „Alba caZapada” vazuta intr-o gradina de vara, la mare, dar s-arputea ca memoria afectiva sa-mi joace feste.Apoi cel care m-a obsedat multa vreme a fost osuperproductie americana „Cleopatra”, cu Liz Taylor siRichard Burton (deja citeam subtitluri) care tocmai seindragostisera unul de celalalt, pe platourile de filmare,si cred ca am simtit pur si simplu, iubirea lor si pe carei-am urmarit ulterior, in intreaga lor cariera. A fost si unuldintre motivele pentru care singura usoara alinare dedupa marea despartire de mama a fost un voiaj in Egipt,care era fireste cel adevarat si nu cel creat in studiouri.Ochii violet ai lui Liz si colectia ei de bijuterii m-au fascinatmereu, dar m-a si intristat soarta ei cu divorturile multiple,niste copii destul de indiferenti si nesfarsite probleme desanatate. Ar mai fi de precizat ca eram cu parintii si buniciimaterni la Sala Palatului, ca pe atunci nu existau, fireste,floricele alde popcorn, si pe drum, dupa ce mergeam cuautobuzul 34 de la cap de linie ( in care mi-am petrecut sicutremurul din ’77) coboram la Scala, traversam la Unicsau la blocul Dunarea, de unde se cumparau bomboane deciocolata cu arahide si stafide care, culmea, acum la mallurisunt printre preferatele spectatorilor… Aveam mereu,randul 9, locurile 1,2,3, 4 si 5, la margine, sectorul A (salaavea 3000 de locuri , nu fusese modificata la 4500, pentrudiscursurile lu’ Tovarasu’).PREFERATUL ROMANESC ESTE “PADUREASPANZURATILOR”...Stiu ca este greu sa raspunzi la urmatoarea intrebare,mai ales ca tu esti si critic de film, dar am vrea sa stim totusice filme ai introduce in primele 10 ale tuturor timpurilor, intopul tau personal.Topul meu arata asa: 1. All about Eve, 2. Balzac andthe little chinese seamstress, 3. Breakfast at Tiffany’s, 4.Casablanca, 5. Citizen Kane, 6. Doctor Zhivago, 6. Gonewith the wind, 7. King’s speech, 8. A matter of life anddeath, 9. Stairway to heaven, 10. Some like it hot. Asmai adauga Ghepardul si L’aigle a deux tetes (Vulturul9126 www.oglindaliterara.rocu doua capete). Asta este, dealtfel, lista pe care am trimis-ola revista britanica „Sight andSound”. Iar preferatul meuromanesc al tuturor timpuriloreste „Padurea spanzuratilor”.Care este actrita tafavorita si in ce film ti-a placutcel mai mult?Ezit intre Ingrid Bergmansi Bette Davis in „Casablanca” sirespectiv „Now Voyager”.Care este actorul taupreferat?Multa vreme mi-a placutJeremy Irons in „Damage”/„Iubire otravita” dupa care amrevenit la George Sanders, darINTERVIURILE PRNZ 8 doar in„Totul despre Eva” si „Rebecca”,iar acum, neindoios, Sir DavidSuchet, minunatul HerculePoirotĊarui regizor i-ai da ocoronita imaginara?Lui Ingmar Bergman, a carui retrospectiva amrevazut-o recent la Berlin.In opinia ta, ce trebuie sa aiba un film bun pentrua intra in top? Cum se construieste o opera de artacinematografica, un film care sa strabata anii, intrand si ininimile fanilor?Nu neaparat toate filmele bune intra in topuri. Conditiade baza pentru ca un film sa fie atat de bun incat sa intre intop, este ca el sa creeze acea magie pentru care nu existaretete, ci doar o alchimie care il face sa nu imbatraneascasi sa ramana o constanta in memoria afectiva a cinefililor.Spune-ne, te rugam, ce astepti de la noul Hobbit,trilogia lui Peter Jackson si care a fost filmata la noi, inNoua Zeelanda?„Hobbit” a lui Peter Jackson, de dragul tau, Cristi,pentru ca esti mare fan, trebuie sa-mi placa. Sper sa fiecu mai putini mutanti decat „Stapanul inelelor”, si cat maisentimental, fara sa devina siropos.RECUNOSC IMEDIAT CAND VAD CEVA FILMATIN NOUA ZEELANDASi daca tot am ajuns aici, iata ce te intreaba William,sotul Luciei: care au fost contactele criticului si iubitoruluide film cu productiile din Noua Zeelanda? Si nu ma referaici numai la mamutii lui Peter Jackson?Intai de toate as vrea sa-i salut pe William, Lucia si pebaietii lor, chiar daca nu-l cunosc decat pe Mihaita, clipelepetrecute impreuna si mai ales demonstratia de Hakka, i-adat numele curajoasei mele cateluse, pe care strigand-ozilnic, fireste ca e tot un mod de a nu uita Sarbatorile deacum cativa ani. In privinta productiilor din Noua Zeelanda,recunosc imediat cand e ceva filmat la voi si astept panala ultimul generic, ca sa mi se confirme banuiala. Inplus am vazut tot la Berlin, anul acesta, un documentardespre tanarul politician in devenire supranumit noulObama, careia i se prevesteste ca va ajunge noul primministru,primul maori cu o functie atat de inalta: „ NaoriBoy Genius”. L-am intalnit si pe el, a fost o conferinta depresa extrem de intensa si toata lumea nu mai pridideacu intrebarile. Datorita voua am descoperit „Whale Rider”,desi Keisha fusese nominalizata la Oscar, n-o remarcasem,de Russell Crowe stiam (am lasat pe toata lumea cu guracascata cand am anuntat in 2007, ca voi pleca in tara lui,de Craciun!). Sam Neill mi-a placut dintotdeauna si sa stitica „The Piano” a iesit cel mai popular film prezentat recentla festivalul de la Medias, organizat de Radu Gabrea, sicand ma gandesc ca m-ati dus pe plaja unde s-a filmat…(Pe Keitel, care are o bunica romanca, l-am cunoscut,caci a filmat la Bucuresti si Sighisoara, preotul satului inremakeul „Mortii lui Ipu”, cu Depardieu).Cand vom mai avea ocazia sa mergem cu tine lavizionari de filme, la Sylvya Park Extrem Cinema, cel maimare ecran din lume?Nu se stie niciodata cand va mai puteti trezi cu minepe acolo si in mod sigur vom merge la Sylvya Park savedem si altceva decat „Bee Movie”, asa cum de asta datasigur trecem in program barul de gheata si magazinul deunde mi-am cumparat bluza inflorata de Boxing Day , peî


care am uitat-o in dulap la hotel la Budapesta (am vrut si euo data sa fiu ordonata si s-o pun pe cuier). A fost o intreagaaventura sa o recuperez prin intermediul unui amabil sef alfundatiei Soros, din capitala maghiara, care mi-a trimis-oprin soacra sa… Si mai vreau o data in Turn, in restaurantulrotitor si in cinematograful cel mic de dincolo de pod si peplaja cu nisip negru cu diamante, pe iarba pe care poti calcasi in serele ca din romanele englezesti…IMI AMINTESC DE O CARTE, “SINGURATATEACRONICARULUI DE CINEMA”“Si o intrebare si de la Adina. Draga Irina, stiu ca mergian de an la Festivalul de la Cannes. Acolo intalnesti mereuoameni din tari diferite, actori, regizori, oameni din presasi televiziune. Sunt mereu aceiasi sau de fiecare data altii?Cum te simti acolo?La Cannes nu merg decat de cativa ani, l-am descoperitdupa Noua Zeelanda si asta a fost posibil doar pentru caam dat de un sponsor generos, Silva Dark. Sper sa betisi voi berea asta). Interactiunea cu ceilalti este aproapeminima. Pe actorii ii vezi cel mult la conferintele de presa,o parte dintre ziaristi sunt aceiasi, fie ca din tara sau dinstrainatate, dar nici cu cineastii din tara nu ai de-a faceprea mult. Locul e splendid si e grozav ca poti vedea filmemulte, in avanpremiera (doar ca desi ai badge trebuie sastai la cozi si anul acesta a plouat nus-a incurcat) . Ca ai parte sa constatireactiile unui public extrem de diferit,o parte profesionisti, iar altii cu pile laprimarie. De fiecare data cand ajungacolo, imi amintesc de un titlu de cartecare era pornit de la cel al unui film„Singuratatea (nu a alergatorului decursa lunga) cronicarului de cinema”.Exista o petrecere la care maitoata lumea isi doreste sa ajunga, cearomaneasca, care se face de obiceipe un vas, cea mai grozava a fost deacum cativa ani a celor de la Kodak,un mic dejun pe un iaht. Rar mai daide cate cineva mai cald, ca Ileana dela HBO care acum a facut o campaniebrici pentru „Despre oameni si melci”,ador conversatiile cu Tudor Caranfil,cu el nimerindu-ma la mai multe festivaluri autohtone sauinternationale, iar vedetele, mai cu seama cand sunt inplina glorie devin brusc destul de inabordabile. Si uite asama bucur de fiecare data ca pe marii actori si regizori deHollywood n-a trebuit sa-i cunosc ca sa raman cu o impresiefrumoasa.Doamna Costache te roaga sa faci o comparatie intrefestivalurile de film romanesti si cele din strainatate, pentruca tu mergi si la unele si la celelalte si poti sa ne transmitiparerea ta autorizata. De asemenea, dansa ti-a transmis prinnoi, ca te vede de fiecare data cand apari la TVR International,la diverse emisiuni sau la stiri. Doamnei Costache, de caremi-e foarte dor, as vrea sa-i spun ca e o mare diferenta intrefestivalurile romanesti si cele din strainatate, in sensul caale noastre sunt mai umane, mai romantice, tocmai pentruca nu e atat de multa lume implicata si sunt, sa zicem, maiputine orgolii. In tot cazul chiar si cineastii straini cand vinla TIFF, la Anonimul, la MECEF sau la Rasnov spun ca sesimt mult mai… bagati in seama. Povestea cu ospitalitatearomaneasca, la festivalurile de film chiar functioneaza.Lumea isi doreste sa revina si sa fie rasfatata. Sau poate capur si simplu e mai putina timiditate de o parte si indiferentade cealalta.MA POT DESTINDE, RAD SAU PLANG... IMI IAUCEVA NOTITE PE INTUNERIC...Daca iti mai amintesti, din cursul primei tale vizite lanoi, Serban este criticul nostru de film de aici. El ti-a trimisurmatoarea intrebare: draga Irina, dupa atatia ani de privitfilme din punct de vedere al criticului, ai si momente cand terelaxezi si poti privi un film doar pentru destindere?Cum as putea sa-l uit pe Serban? Ar fi putut fi in egalamasura critic, actor charistmatic si regizor. Eu tot il maiastept macar cu un scurtmetraj. Filmele, in general, le vezicu pasiune sau cel putin eu asa o fac de cand ma stiu si sperpana la capat, ca profesorul meu Maestrul D.I. Suchianu.Ma pot destinde, rad sau plang cand e cazul, si imi iau cevanotite pe intuneric, pe care nu reusesc intotdeauna sa lewww.oglindaliterara.roINTERVIUdescifrez, dar care ma ajuta, cat de cat, ca punct de reper,la scrisul cronicii. Acela e momentul cand redevin cronicar.Prin urmare as putea spune ca e un fel de dedublaresi ar fi o drama sa ajung sa merg la cinema doar ca sacarcotesc ori sa fac masuratori ca inginerii de la Institutulde Metrologie. Recenta premiera „Despre oameni si melci”a lui Tudor Giurgiu am vazut-o de cinci ori. De fiecare dataam descoperit altceva si m-am bucurat si i-am invitat si pealtii sa nu rateze ocazia de a se distra, chiar daca unora lasfarsit, le-a lasat un gust amar, deznodamantul.“PISICILE ARISTOCRATE” RAMAN ADORABILEDACA ITI PLAC FELINELE...Sotia lui Will, Lucia, te intreaba: cu doi baietei de3 si respectiv 4 ani, filmele care se vizioneaza in familiamea sunt desigur filmele de animatie. Intru in capcananostalgiei si ma intreb, unde sunt filmele de altadata? Albaca zapada, Cenusareasa, Pisicile aristocrate, si asa maideparte. In societatea multiplelor posibilitati, inchiriez cuavant “Alba ca Zapada” si il pun spre vizionare intr-o seara9 INTERVIURILE PRNZ “ar fi o drama sa merg la cinemadoar ca sa carcotesc ori sa fac masuratori ca inginerii...”A consemnat Cristi Dumitrache de week-end. Baietilor leplace, in mod absolut surprinzator. Mie nu! Mi s-a parutteribil de misogin. Optiunile femininein Alba ca Zapada sunt mama vitrega(ma tot mir de ce mamele vitrege suntportretizate atat de negativ in creatiasecolelor trecute), vrajitoarea, ce samai vorbim, si acea tanara inocentaal carei rol este sa spele, sa deretice,sa gateasca pentru sapte pitici inasteptarea printului care sa ii dea unscop in viata, caci cu toate calitatilesale evidente, autorul nu ii da nici oautoritate asupra propriului destin. Mauit cu placere la Shrek, unde iubireae oarba si printesa se indragostestede capcaun - ce lectie petnru copiiimei intru acceptarea diferentei; ori laIce Age - ce lectie frumoasa despreprietenie, Cars - descifrand lucrurileimportante in viata si asa mai departe.Revin atunci cu nostalgie: care estesoarta filmelor de altadata?Draga Lucia, chiar de curand discutam cu un parintecu copii de varsta apropiata de ai tai, care spunea ca s-areprofilat pe animatie. Povestea cu „Alba ca Zapada” aisesizat-o oarecum pana la un punct, corect. La Bucuresti afost un simpozion, la Institutul NEC a lui Andrei Plesu, tinutde un american, care ne-a explicat ca de fapt era un filmprofund ideologic. Deci se pare ca Disney a starnit multecomentarii si controverse.Povestea, insa, nu-i apartine, ci e doar pusa pe ecran.Ca de altfel nici „Cenusareasa”. „Pisicile aristocrate” ramanadorabile, dacati plac felinele. Sigur si in „101 dalmatieni”e Cruella, si o sa zici iar ca sunt misogini.Dar de fapt toate aceste capodopere in care as includesi „Parisul vesel” sau „Pinocchio” sau „Fantasia” sunt ooglinda deloc deformanta, dar care poate infrumuseteazaputin realitatea. Cu „Shrek” recunosc ca functionez maigreu, avand cateva momente de o vulgaritate, care macutremura, pe aceeasi linie prefer net „Frumoasa si bestia”,apropo de lectie, intr-o acceptare a diferentei, cum spuitu. „Ice Age” e funny, dar mi-a placut si „Madagascar”, cu„Cars” vibrez mai greu pentru ca eu n-am masina si ingeneral animatiile recente, stiu, o sa spui ca e o banalitate,dar asa stau lucrurile, sunt cumplit de violente. In schimbmi-a placut enorm „Iluzionistul” si cred ca acolo ne-am aflape aceeasi lungime de unda. Pana una, alta in Romania,vine „Hotel Transilvania”, americanul facut de un rus, dinnastere, care se va lansa cu vampiri cu tot si un interviu,pe care promit sa vi-l trimit chiar de la Bran. De la CastelulBran.Draga Irina iti dorim La Multi Ani si iti multumim incao data pentru super prietenia pe care ne-o oferi. Te iubim!Prietenii tai din NZ!Cum probabil nici anul acesta n-am sa reusesc sa vaspun La Multi Ani! prin viu grai si de la doi pasi distanta, saciocnim o cupa de sampanie, o fac doar in scris si as maiavea o precizare. Voi sunteti mai mult decat prietenii meidin Noua Zeelanda, imi sunteti deja rude,9127


CONSEMNĂRISUB PECETEA TRĂIRISMULUI LITERARsauBurebista executor testamentarFebruarie ne-a adus un dar, prin bunăvoinţa prof.Ionuţ Ţandără, o nouă apariţie în rîndul creatorilor. Fiindvorba despre un dintre rîndul elevele sale, Ionuţ ne-aprezentat-o pe Adela Rovenschi, prin două texte:Scrisoare găsită la răscruce şi Pagină arsă de dorcare, au făcut excepţie de la regulă, îndemnîndu-nela comentarii. Poeta Ştefania Oproescu n-a putut sărespecte regula şi, a găsit de cuviinţă că, Adela trebuie săcunoască părerea cenaclului vizavi de textele sale. Pentrucă:Adela are condei, iar cel de-al doilea text este chiardestul de bine scris. Şi Ionuţ Ţandară a găsit cuviinciossă-şi exprime părerea considerînd modul de exprimare alAdelei personalizat, intimist, dar…textele sunt bine scriseAdela avînd deja propriul limbaj artistic. I.D.Denciu,recunoscînd cît de greu i-a fost să urmărească textele, îirecomandă autoarei să se detaşeze de tonul intimist, îşiface un deserviciu. Dar, nu poate să nu remarce stilulpoetico-romantic, recomandînd autoarei îndreptareaspre o literatură controlată, inspirîndu-se din literaturapostmodernistă. Găselniţa culorilor este o speculaţiebenefică textului. Prof.Virginia Bogdan remarcă în celde-al doilea text o raportare la un eveniment real,felicitînd-o pentru curajul ei de a-şi prezenta publicevenimentul. Părerea lui Gheorghe Andrei Neagu afost tranşantă:,,trăirism literar. Poem în proză. Credcă ai putea realiza reportaj literar de calitate. Încearcă- a fost îndemnul scriitorului Gheorghe Andrei Neagu.În jumătatea a doua a lunii februarie a citit StănicăBudeanu un fragment din romanul Mârlanii, capitolulnumidu-se nici mai mult nici mai puţin decît ,,Sulă cuciolan,,. Autorul a primit felicitări de la I.D.Denciu pentruumorul special; glumele reuşite din proză au smulsinvoluntar hohote de rîs, subliniind, efectul(sconat) alreuşitei textului. Deşi, contrariată de titlu, Elena Otavăa constat că, sula cu ciolan nu e un fel de mîncare, ci untext savuros care i-a declanşat umorul. Cu un scriitorBRÂNCUŞI, DIN NOUPRINTRE NOIMiron ManegaPe 19 februarie se împlinesc 137 de ani de lanaşterea celui mai mare sculptor modern al lumii. Salutcălduros postarea, în spaţiul virtual (autorul postării: unoareacare Arzeavar din Georgia), a acestui documentardespre Brâncuşi, recuperat din secvenţe imortalizate,mai mult sau mai puţin întâmplător, fie de Man Ray, fie deBrâncuşi însuşi, fie de alţi “operatori”, în intervalul 1923-1939. Mai există un filmuleţ, foarte scurt (de un minut),pe care l-am descoperit în urmă cu vreo doi ani şi l-amprezentat pe CERTITUDINEA, în data de 11.11.2011.Interesant e că acele imagini nu se regăsesc în filmulde 59 de minute şi 24 de secunde, postat recent. Ceeace înseamnă că s-ar putea să existe şi altele filmărirătăcite, că încă mai avem de recuperat “fragmente” dinBrâncuşi.“Brâncuşi filmat 1923-1939”, film mut, titrat înengleză, e un document tulburător care dezvăluie, dincolode chipul artistului, detalii omeneşti, înduioşătoare, carefac să respire peste timp imaginea omului, aşa cum l-aucunoscut cei care l-au cunoscut.Apar în film, vii şi tinere, câteva dintre femeile careau poposit, unele mai mult, altele mai puţin, în viaţaartistului: Florence Meyer, Barbara Hepworth, Marinaca Stănică Budeanu mi-amrecîştigat simţul umorului, aîncheiat Elena Otavă.VirginiaBogdan, de obicei taciturnă,a strecurat: o Babuşcasavuroasă, un calambur, un jocde cuvinte reuşit. Talentul….,,Comentariile celorlalţi arputea fi reduse la o frază, douăcuprinzînd admiraţia pentrustil, pentru măiestria cu careStănică Budeanu reuşeştesă transforme faptul diversîn eveniment. Persoanelebanale în personaje foartebine creionate, antrenate întrundialog alert, într-o acţiunecaptivantă, unde tensiuneaderulării creşte şi descreşte înmod ilar, conform subiectului.Textul, deşi face parte dintrunîntreg, poate fi citit şi catext de sine stătător.Cititorul elitist, IonelMariana VickyVârtosuBoc, încîntat de audiţie, a declarat:vrei nu vrei, teregăseşti printre personaje.Un text foarte bine scris.Mi-a plăcut. Retoric mă întreb: oare, ce-a zis Burebistacînd şi-a ascultat stăpînul cititndu-i textul? Îl va excludedin testament, or…Despre conferinţa actorului Ion Caramitruderulată la Ateneul Popular, poate, o singură frază esuficientă:subiect poate fi actual, prezentarea, în schimbdepăşită. Discursul (citit al) actorului nu s-a ridicat laînălţimea aşteptărilor. Poate, subiectul ar fi trebuit să fiealtul. Poate, altădată.Chaliapine, Lizika Codreanu, Vera Moore. Se deduce dinfilm că femeia faţă de care Brâncuşi a avut o slăbiciunemai accentuată era balerina Florence Meyer. Aceasteiaîi sunt dedicate 6 minute, în două serii: una în careapare, se mişcă şi zâmbeşte galeş în cadru, alta în caredansează pe diferite teme. Florence Meyer este tânărăşi frumoasă, impudică şi inocentă, seducătoare şi pură…Apar, de asemenea, câţiva prieteni: Man Ray(cu care bea o sticlă de vin, într-o pauză de lucru, laVoulangis), Marcel Duchamp, Victor Brauner, Ezra Pound(cu care, de asemenea, ciocneşte mai multe pahare devin, la inaugurarea marelui şemineu de la atelierul dinMontparnasse)…Deşi alcătuit din bucăţi disparate, filmate aleator,de-a lungul timpului, documentarul este construitaproape “literar”: începe cu dărâmarea unei Coloanefără Sfârşit din lemn, la Voulangis (localitate dinDepartamentul Seine-et-Marne, regiunea Paris), apoicu “scurtarea” acesteia pentru a fi montată în interior,şi se termină cu ridicarea Coloanei de la Târgu-Jiu. Dealtfel, imaginile filmate în România acoperă, în economiaansamblului, cea mai mare parte din documentar(10 minute). Începe cu imagini filmate din tren, lavenirea în ţară (vedem, de pildă, Dunărea şi piciorulpodului lui Traian), continuă cu diverse sărbători ruraleşi ceremonii oficiale şi se încheie cu secvenţe de laconstruirea complexului monumental de la Târgu-Jiu.Iar filmul se încheie, aşa cum am spus, cu imagineaascensională, dominatoare, de efigie, a Coloanei fărăSfârşit. Un film care ni-l redă în dubla ipostază, de om şiartist, propunându-l spre reactualizare, pe cel mai maresculptor modern al lumii. Din 19 februarie 1876 şi pânăastăzi, nu ştim să se fi născut cineva care să-l egaleze.9128 www.oglindaliterara.ro


Pareidolialui LaurenţiuBelizanTeo CabelPUTERNIC FLUX DE SENSURIŞI IMAGINIVolumul lui Laurenţiu BelizanPareidolia se deschide ca opoartă într-un univers în carenu ştii ce îţi este solicitat maimult: sufletul sau raţiunea? Îţidă impresia de stampă, de fluviupe care îl vezi din depărtare, cape un şarpe uriaş adormit. Abiaapropiindu-te, ceea ce credeaică este domol te trezeşte întrunasurzitor şi puternic debitde sensuri, de imagini. „Timpullichefiat” (viaţa în direct) îţi dăsenzaţia că nu mai curge, ci teţine la suprafaţă, să ai libertateade a aprecia şi a face diferenţaîntre starea din vâltoare şi ceeace este pe maluri ori forfoteşte înaer şi ceea ce simţi tu ca cititor.Realitatea, prin ochiipoetului, devine frustrantă:trăirile, acumulările, sentimentelecontradictorii, neliniştea,nemulţumirea conştiinţei limiteiumanului sunt echilibrate, sauaşa se intenţionează, în balanţaviziunii cu valorile perene,devenite comori ale existenţei,rădăcini, de unde se extragproaspete decocturi energizante:copilăria, dragostea, speranţa.Universul lui Belizan estefoarte dens, puternic populat şianimat. Fiorul religios încântăfirea, rămâne tainic, precumo aură discretă, neaccesibilăochiului ignorant, „cuvântul ca oprescură”, o „ schismă a lumii” „cudragostea prin copilărie călcând”.Ca şi pe Nichita Stănescu,îl fascinează Orientul, măreaţaşi nebuloasa Indie, dar trece înexpansiune la delicata şi marţialaJaponie. Influenţa acestuia sesimte în laminarea focului poeticprecum în versurile „în ceaşca astatu ai putea fi clavicula umăruluimeu/ stâng”(o să te muşc deumeri până îţi va da soarele)sau în poeziile „primăvara luiGhilgameş”, ”enkidu”,”atharvaveda”(ultimadintre vede),mitica „şhambala”, ”sandokan”;”Origami cu inima ta”, ”sayonara”.Autorul îţi plimbă şi sufletul,nu numai imaginaţia undeva înrhodos, aproape de kilimajaro,o dimineaţă în peru, san marco,antikytera, expediţie în kon-tiki.Poetul nu are pudicitatefalsă, recunoaşte, se destăinuie,încă de la început: „mi-e ruşinenu pentru goliciunea corpului/ci pentru cuvintele trezite dinsomn”(film noir).Latura fizică, cu afectele inerenteumanului, este normală, neexacerbatăîn şfichiuri sexualiste sau excentrice(„cuvintele trezite din somn”). Aşridica această sintagmă pe verticalaparadigmei. „Visele nu pot fi reciclate/ sedezintegrează greu/ sunt radioactive”(filmnoir). Aici, ce ţine de partea idealistă,a existenţei sensibile, de oniric chiar,se toarnă în forma limbajului tehnic.Contrastul construieşte un cadru pestecare simţirea, sensibilitatea, se mulează.Imaginea, în formă poetică, pune înmişcare sentimentele.Și, nu întâmplător, după ce nedeschide uşa viziunii cu film noire,cotorca este poezia de unde începeamintirirea preţioasă pentru sufletulpoetului. De aici începe căldura ce iradiazăîn suflet, determinându-i expansiuneapentru viitor. Învăţătoarea, bucuriacomunicării, stângace vârstei, suntrepere indestructibile de viaţacare urmează după acestea: „educatoarea cu buză de iepure/încerca să ne adune din curte/eram ca nişte pui de găină/ameţiţi de soarele prins în sârmaghimpată”(...), „să alunec dintranspiraţia dulce a palmei ei/înapoi în spatele ferestrelormurdare/ semiîntunericuladulmeca cuburile mari şigrele de lemn”. Sau: „băiatulfugărea cercul asemnenea uniţăran/ ce-şi mâna calul pe arie/(...) se întreba trist privindu-şichipul inocent/ de pe vremeacând timpul era un bob de drojdie”(homoludens). Sau, în osmoză: „ după anotimpulde penitenţă din faţa uşii/(...) sar singur şimă scufund până-n vatra/satului cotorca”.Și adolescenţa este un contrastputernic: pietá în alb pe fond roşu.Teribilismul vârstei sau începutuldecriptării tainelor vieţii? „în buzunarulbluejeanşilor/ literele de pe biletul tău îmimângâiau picioarele”, „intrat în pădure/soarele devenise un semn de carte/ amdeschis-o”. Poemele sunt „lagăre dincare fugim/ şi în care ne întoarcem/ cândfiinţa ne lipseşte/ la modul absolut”. Titlulde fapt uneşte două maluri existenţiale:inocenţa şi capcanele, iubirea aparentăşi moartea mascată de diversitate,lăsând chiar impresia de glumă în pieptuladolescentului lipsit de dimensiunea fricii.Dragostea este, la Belizan, materiaprimă prin care lumea capătă consistenţă,temei pentru un suflet mare, plin debaobabi în care nicio pasăre nu cântăacelaşi tril, nicio frunză nu foşneşte la fel,peste care universul este un uriaş vitraliu,din care se zăresc sau fac presiune,pentru a fi percepute, alte universuri:„mi-a fost dor de tine precum mărilor/de o atlantidă”(ne vor găsi răstigniţi închihlimbar), „ne vom ţine de mână păşindprin mireasma lor/ca nişte matadori cele înfig curcubeul în greabăn” sau „tesimt deasupra mea învârtind osiile unei/constelaţii„ (o să te muşc de umeri pânăţirăsare soarele), „îţi pictasem în geamo frunză de care să te agăţi”(poem cubeatles), „inima mea este o roşcovă/o simt cum se coace/ îi simt perlelebrodate pe margini/şnurul de canaf/ şizăbrelele de la colivie” sau: „ acum voitrage în tine cu inima încărcată/ iar dinmine va creşte un taj mahal” (atharvaveda),„limbile noastre îmbrăţişate/ într-www.oglindaliterara.roCRITICĂun nod gordian”(shambala),„înghit viaţa pe stomacul gol/apoi mă poţi îmbrăţişa” (încă o ziperfectă), „lângă noi se curbeazălumina” sau: „o să te ating înpunctul dinspre infinit” (blind cueinstein), „când te mângâiam/ înzori/ din tine venea un foşnet deiarbă” (pentru tine aş tăia o felie decer). „fiecare bărbat îţi vede iubitaca pe un pământ/ al făgăduinţei/în jurul căruia gravitează inelelede lumină/ galileo îl va modelapână vor ţâşnii hulubii/iar şina detren va şipoti a iordan” (galileoşi galileea). Lumea basmului îşipresară magia sclipitoare: „nu aimai avut timp să împleteşti toatecuvintele/până dimineaţa/ şimâna mea stângă a rămas aripă”(moartea este o împărăteasăalbă). „stelele moşeau lunaajutând-o să nască”(roşu/ vânare de vânt),„fără tine timpul areoase de mamut” (nuvoi lăsa barbarii să intreîn grădinile noastresuspendate).Arta este, înviziunea autorului,catharhică: „ cu câtrăul se expandează înlume/ creşte poeziaca un fel de anticorpal umanităţii/ câtăfrumuseţe în fiara astaemanând involuntar/poezie!(încă o zi perfectă) sau: „apicta pe cineva e ca şi cum l-aispovedi/ de umbră absolvindu-lde păcate/ el pleacă din faţa tadar îi rămâne umbra agăţată/ depânză ca un păianjen/ cel maiveridic e omul trecând prin pânză/ca printr-o uşă” (tu nu eşti rama/eşti tabloul)Poemul pareidolia pare să fiepunctul unde cedează gheaţa. Cafenomen psihologic definit ca oiluzie sau o interpretare greşită,sub influenţa unor stimuli externi,imagini sau sunete, poate fi uninstinct natural. Acel instinctnatural al omului cu sufletuldeschis şi cu raţiunea aprinsă ca otorţă în întunericul necunoaşteriipentru a-şi găsi drumul şi a-şilinişti angoasele? De fapt aiciaceastă pareidolie îi dă autoruluilibertatea poetică de a reconstruilumea, atât stilistic cât şi sensibil:„gura mea nu este decât ocicatrice/ pe cale de vindecare”.Este şi un alibi pentru stadiulde debutant dar şi o mântuire,providenţială, pentru cutezanţă.*Cuvintele, odată trezite laînceputul volumului, în ultimapoezie trebuie să fie hranăspirituală tuturor: „oamenii străziiau pus literele în tomberoane/le-au dat foc/ se mai încălzesc şiacum la ele sub poduri” (legendaomului-sandvich).*Notă: Volumul „Pareidolia”a apărut în Noiembrie 2011la Editura Humanitas. A fostpremiat la Concursul de DebutLiterar Unicredit 2011.9129


PROZĂNu omorâţi îngerii înziua a şasea!(fragment)Nicolae SilviaLucrurile ar fi fost mai uşoare...dar în mine trăieşteInfernul. Pe căile respiratorii e curat, însă treptat, un mirosde putred te atacă. Sângele se zbate-n valuri arămii, trădândmultitudinea de impurităţi. Treptat, în loc de globule roşiizăreşti păianjeni morţi, uscaţi, ce plutesc deasupra râuluiînvolburat. Pereţii organelor sunt găuriţi, îngălbeniţi detimpuri tumultoase. De o iei la dreapta nu vei găsi nimicîn jur. Acea gaură uriaşă e asemeni unei prăpăstii, iar peaisăi pereţi se scurge neîncetat o smoală neagră, a căreiaciditate poţi simţii în aburii irespirabili. Vasele sanguine,sunt îmbârligate în mreje strânse,asemeni unor ghemeputrede de aţă. Scamele acestora zboară primprejur,făcându-te să te îndrepţi fără zăbavă spre stânga. Dindepărtare zăreşti rămăşiţele inimii, printre care sângelese scurge-n artificii, răsturnându-se în muşchii sfârtecaţi,părând cratere interne. Din acestea ies păianejni mici,asemeni unor roiuri de albine. După asta nu mai e nimic,căci restul de globule albe, mutante-n urma veninuluiconsumat, atacă fără milă.Unu, doi, trei... numărătoarea s-a sfârşit la şapte.Îi numărasem cu băgare de seamă. Fuseseră ultimii meipaşi. Clapele grave ale pianului ei se aud din ce în ce maideparte; melodia nu mă mai vrea aşa. Nici măcar mâinilenu mai îmi răspund la comenzi. Bandajele s-au întunecat.A trecut prea mult timp de când nu am mai văzut culoarearozalie a pielii.Ochii îmi sunt penetraţi de acea strălucire a ultimuluicântec, pe care îl simt aproape de sfârşit.Cuşca, făcută de propriile mâini, mă strânge atât detare... varul se scurge pe pereţi, în jurul meu formânduseun fel de mlaştină exagerat de albă. Irisul se dilată laextrem, paralizat împreună cu corpul pe scaunul din mijloculcamerei-cuşcă. Picioarele, lipite unul de celălalt, au creato fuziune bolnăvicioasă, imobilă. Închid ochii, încercândsă îmi amintesc cum arăta cu adevărat faţa mea, ce seascundea dincolo de acele bandaje însângerate. Singurullucru intact, neuronii, încearcă să reconstituie imagineamea, împrăştiată în acel colţ rece al scenei. Dar oare nuexplodaseră şi ei o dată cu inima mea, în momentul căderii?Nu mai visez la viitor. Acum am devenit piesa cea maislabă de pe tabla de şah. Un simplu pion. În jurul meu sunttot atât de multe piedici câte piese pot arunca pionul dinjoc.Acum nu mai sunt eu jucătorul de şah, eu sunt piesa,iar cel ce mă controlează este destinul. Acum membrelemele nu mai pot face nimic pentru mine, au devenitasemeni unor părţi dezmembrate ale unui manechin dinmagazinul cu reduceri.Reuşesc să îmi amintesc. În interiorul stanei de piatrăse află într-adevăr un râuleţ de sânge, ce străbate cavităţileinterne; sufletul nu mi-a fost încă amputat.Punctul roşu scade din ce în ce mai mult. Pe retină s-aîntipărit acea imagine sângerie, ce îmi aduce mai degrabăcu un ultim strop de sânge.Deodată, punctul începe să se mărească, iar eu rămânsurprinsă de această rezistenţă pe care soarele şi-o creeazăpentru a combate ceea ce urăşte cel mai mult, luna, cepatronează noaptea. A fost însă o încercare nereuşită, căcirazele lui încep să dispară din ce în ce mai repede.Nu suntem decât microparticula unei alte particulece aproape că nu există. Efemeritatea mea, se poate eacompara cu această luptă a imaterialului? Știinţificul nu maiare de mult loc şi pentru mine. Nu mai pot vorbi decât demagia ce se revarsă zilnic peste împrejurimi, şi pe care eunu o pot vedea decât de aici, din interiorul acestei cameregoale. Mereu să te trezeşti la fel, dar totuşi să fi diferit.Să poţi simţii diferit, nu era rezervat pentru mine. Zilnic,aceleaşi culori în faţa ochilor, acelaşi alb bolnăvicios.O parte din mine alunecă din nou spre stânga. Corpulvibrează de frica unei ancorări în realitate. Ascensiuneanu e decât o prostie! Avionul într-o fracţiune de secundăse poate prăbuşii, dar cerul nu suferă! Cerul nu suferă9130 www.oglindaliterara.ropentru nimeni. Nicio pierdere umană sau materială nuse încadrează în minimul necesar de atenţie acordat deDivin punctelor ce nu se pot feri. Alunecarea spre stânga aspiritului este însă cu totul altceva. Ca şi când până atuncifusesei uitat, plasat în capul unei liste negre, bine ascunsă,sau cu prea mulţi oameni, realizezi că deodată totul începesă se schimbe. Abia atunci îngerii încep să te cunoască?Dar cine crede oare în îngeri? Ei nu sunt decât o născocirea minţii umane, ce trebuie să motiveze la îndreptareaoarbă, ireală, ce ne face să credem că putem fi mântuiţi.O altă iluzie, se succede primei, accea de a ajunge în Rai.Raiul nu există! Prefer mai degrabă să cred în existenţaIadului, întrucât trupul devine praf, se descompune în celmai josnic material existent, ce nu numai că demonstreazăefemeritatea omului, ci şi mizeria lui, viaţa sa trăităiraţional, prea scurtă însă pentru a oferi şansa de a maischimba ceva.Dormi? Nu, încă sunt în starea de veghe. Privesc zărilepentru a nu trăi partea de realitate ce mă consumă.****Frunzele acestea moi şi verzi îmi mângâie faţa gentil,în timp ce papilele gustative încep şi ele să toarcă deplăcere, asemeni unei pisici. Chiar dacă sunt plină de stropifini roşii, chiar dacă ea nu a venit nici de această dată,încă zâmbesc. Sucul rodiei se scurge printre degetele mele,lipindu-le puternic, ţinându-mă strâns, amintindu-mi deHades şi Persefona.Pământul pe care stau, ascunde oare cu adevărat unIad ce ne-ar putea târî pe toţi într-o clipă în cavităţile sale?Sucul acela sângeriu, se scurse de pe mâna mea treptat,picătură cu picătură, trecând probabil în Infernul de undeprovine.În această singurătate ucigătoare inima mea bubuiede emoţie. Prea ocupată pentru a cânta pentru mine, preaocupată pentru a mă ajuta, şi... în final prea ocupată pentrua mă vedea.Fiecare zi din cei şaisprezece ani ai mei a fost la fel.Zilnic, singurul lucru pe care sora mea nu îl poate face estesă îşi facă timp pentru mine. Singura amintire împreună cuea o am de dinainte să devină o pianistă de excepţie. Oareea mai are jumătatea din medalionul în formă de soare?Eu încă îl păstrez, sperând că niciun demon n-a întunecatşi această imagine, la fel cum a făcut şi cu celelalte puţineamintiri, pe care cu siguranţă ea nu le mai împărtăşeştede mult.Cineva mi-a spus în vis că îngerii, deşi nu mai vădfaţa lui Dumnezeu, deşi s-au dat de partea lui Lucifer, nutrebuie omorâţi în ziua a şasea. Îngeri şi demoni, mamifereşi insecte, şi, în final omul...creaţi în ziua a şasea. Nuintenţionez să omor niciun înger căzut, devenit demon.Fluturii nu zboară în vid, dar eu mă zbat pe acestpământ uscat, aşteptând să curgă apă de unde nu suntdecât pietre.Vântul acesta puternic îmi zboară părul în fel de fel deforme, ciufulindu-l. Rafalele lui fac curăţenie în ceea ce numai vrea. Alege ce să păstreze şi ce să arunce. Eu păstrezca o nesăbuită totul, fără să ţin cont dacă pe dinăuntruacele sentimente mă consumă sau nu.Stând singură aici, privind acest cer ce parcă îmirâde ironic, culorile îmi par diferite. Verdele începe să sedecoloreze, frunzele se îngălbenesc.Acest aer pe care îl respir, acest pământ pe carepăşesc, această mână pe care o ridic spre cer, acest sufletîncercat...tot ceea ce privesc în jur, şi chiar şi ceea ce nuvăd...toate au o valenţă negativă în componenţa lor.Figura angelică este întotdeauna lucrul de caretrebuie să te temi cel mai mult. Cine îţi garantează că subbuclele blonde, sub zâmbetul gingaş şi pielea radiantă nuse ascunde un schelet mâncat de carii?Și totuşi nu există Rai sau Iad, cum nici răul şi binelenu sunt separate. Eventual putem vorbi de o lume undevala jumătatea distanţei dintre Cer ( unde se presupunecă există Raiul), şi Miezul Pământului, sau imperiul luiHades, cea ce înseamnă că această lume care le conţinepe amândouă este chiar Pământul. Nu există nici Rai, niciIad, ci doar acest amestec de valenţe, transpus în fiecareparticulă a lumii în care trăim, transpus în noi. Nu vibreazăoare prin venele noastre atât notele suave ale unui cântecîn adagio, cât şi undele unei melodii rock?


Oana DuganNecunoscut, numele Oanei Dugan nu mi-a fostniciodată. L-am întâlnit deseori prin revistele decultură, dar, fireşte, informaţiile dobândite pe aceastăcale erau lacunare, fragmentare şi nearticulate.Abia când i-am lecturat volumul ExpectaţiaNobelului (Editura Axis libri, Galaţi,2012) am înţelescă autoarea din Galaţi chiar merită să fie creditată cao publicistă decomplexată, bine conectată la literaturaeuropeană şi asiatică. Este o cititoare zeloasă, caredă seama de lecturile sale prin cronici pertinente,pletorice şi obiective. Este deţinătoarea a numeroasepremii endemice şi internaţionale şi s-a remarcat cao neobosită ambasadoare a spiritului românesc înlumea asiatică şi în spaţiul francofon.Autoarea nu pare să aibă un domeniu deabordare privilegiat, pe care să-l îmrejmuiascăexegetic; scrie despre Grard de Nerval, despre PabloCoelho şi Saramango, dar şi despre Eminescu, MirceaEliade sau despre confraţii săi contemporani, ceea ce,într-un fel, îi conferă o imagine eruditivă şi plină derespect. Cine nu râvneşte după o cronică semnatăde Oana Dugan? Cu spiritul său critic desfoliat, cuobservaţia pertinentă şi cu prospeţimea expresiei salecalofile şi-a creat deja o identitate aparte şi o anumitănotorietate bine conturată printre scriitori.Expectaţia Nobelului răspunde uneinevindecate frustrări, devenită între timp o obsesieromânească – aceea a recunoaşterii performanţelorsale prin decernarea celui mai râvnit premiuinternaţional. Fără să cădem în capcana artificialăa presupusului protocronism românesc, cărăuşimimpresia că-n istorie am fost deseori văduviţi derecunoaşteri şi certificări la care aveam drepturiindiscutabile. De la Odobleja şi Paulescu la Blaga şiCărtărăscu, românii au această senzaţie că au fostnedreptăţiţi de Comitetul care decernează râvnitulpremiu, dar aspectul nu trebuie să ne surprindă.Care ţară nu are această impresie, că a furnizatpanteonului universal mult mai multe valori decâtau fost recunoscute de instituţia suedeză? De aici şisenzaţia de frustrare, deşi, lucrul e dovedit, greşeli înaceastă privinţă s-au făcut cu nemiluita.Din Eminescu alege poemul Odă (în metruantic) din care face pretextul unui adevărat curs defilozofie esoterică. Se ştie doar că poemul a reţinutatenţia multor eminescologi interesaţi să-i descifrezesensurile ascunse, dar nimeni ca Oana Dugan n-arecurs aşa de convingător la principiile filozofiebuddhiste pentru a-i descifra înţelesurile subcutanate.Conform filosofiei de pe Gange. Omul are pe lângătrup şi patru componente sufleteşti. Astfel, revenindla cele cinci componente ale spiritului eu-lui uman,vom aminti că sufletul vegetativ e cel care însufleţeşteprimul embrtionul în pântecele matern, la şapte anise dezvoltă sufletul animal sau voluntar care conferăcopilului controlul propriilor gesturi. Se dezvoltă apoiviaţa afectivă, în jurul vârstei de paisprezece ani cândsufletul emoţional capătă contur împingând fiinţa săse lase condusă de către sensibilitatea sa. Apare sprevârsta coacerii minţii adică spre douăzeci şi unu deani, capacitatea de a gândi, când se instalează sufletulraţional, intelectual, când fiinţa umană intră definitivîn posesia facultăţilor de înţelegere şi gândire.Ce constată autoarea? Incercând o rescriere.mai liberă a fiecăreiadin cele cinci strofe alepoeziei, autoarea constatăcă de fapt fiecare strofăcorespunde unui tip decomponentă sufletească,iar poezia, în întregul eirecompune microcosmosuluman, aşa cum figureazăîn filosofia hindusă şidrumul eului, etapele luide împlinire astrală şi deîntrupare într-o condiţiede excepţie - cea apersonalităţii. Aflu că eseulLECTORIonel Neculaa fost premiat la Botoşani şi cred că, prin noutatealui, induce printre eminescologi o nouă dimensiuneîn înţelegerea lui Eminescu. Se ştie ce semnificaţiiprofunde căpăta noţiunea de personalitate în operalui Eminescu, dar ea trebuie privită, vorba lui Hegel,cu drum cu tot, adică împreună cu întregul traseu aldevenirii ei, aşa cum rezultă din această perspectivăexegetică propusă de Oana Dugan.Tot prin intermediul filosofiei budiste este privităşi epica lui Mircea Eliade, unde fantasticul, modalitatedominantă în substanţa sa narativă, se legitimeazădin mistica hindusă, mai exact, din dialogul omului cusacralitatea şi cu suprafirea. Admiţând că fantasticuleste antiteza realului e firesc să ne întrebăm prin cefisură poate fi indus în structura unei compoziţieiepice. Faptul că Mircea Eliade apelează la fundamenteledoctrinei budiste e un semn al cercetărilor eliadeştiasupra religiilor şi credinţelor religioase. E un semn căeseista a înţeles bine, nu doar epica lui Mircea Eliade,dar şi temeiurile, fundamentele pe care se sprijină.O diviziune a cărţii este constituită din poziţionărileşi cronicele de întâmpinare semnate de Oana Duganîn marginile unor cărţi scrise de confraţii săi precumPaul Sân Petru, Aurel M. Buricea, Max Popescu Vellasau Gheorghe Andrei Neagu. Unii dintre ei au fostşi-n atenţia noastră şi mă bucur să constat o anumităsimilitudine în opinii şi puncte de vedere.Prezenţă tonică la manifestările culturaleorganizate în spaţiul cultural gălăţen, Oana Dugan îşiasumă responsabilităţi de cronicar şi dă seama despreele în depoziţii pertinente şi generoase. Aşa cum suntproiectate pe un ecran panoramic aferat, cronicilesale transcend efemerul, interesul ocazional, îşi pierdcircumstanţialitatea şi vor constitui, suntem siguri,repere rezolubile într-o viitoare bibliografie a evoluţieiculturale din arealul Dunării de Jos. Nu ştim încă cinese va încumeta s-o scrie, dar ştim că paginile OaneiDugan vor fi indispensabile.Există în abordările Oanei Dugan o marediversitate tematică şi problematică, ceea ce o aducepână sub streaşina erudiţiei. Cu aceeaşi abilitatenereprimată scrie despre Fănuş Neagu (Operaomnia), dar şi despre Eugen Coşeriu, Ion Caramitrusau caricaturistul Florian Doru Crihană. Nu mai spuncă multe din dispunerile sale au ca destinaţie şi-aufost publicate prin diferite reviste de cultură franceze,la care autoare colaborează şi pe care le alimenteazăcurent cu informaţii despre evenimentele culturaleromâneşti.Ştiu că printre cărturarii locului nu se bucurăde aprecieri unanime, dar asta contează mai puţin.Sigur este că eu o creditez ca pe o scriitoare de aleasădistincţie intelectuală, că-mi propun să-i urmărescevoluţia cu înfrigurare, să dau seama de prestaţiilesale scriitoriceşti şi s-o recomand călduros tuturorcelor interesaţi de literatură serioasă şi bine scrisă.www.oglindaliterara.ro9131


ARTEARTA ŞI TIMPUL(urmare din numărul anterior)O bună aşezare în lume îi revine actului artistic, integratîn marea cultură; sunt însă creatori care, în opera lor, nuneapărat în cea publicată, ci în cea din spatele acesteia, ajungla un acord deplin, universal, am spune, cu marile sensuriale creaţiei. În cultura noastră, un astfel de om a fost MihaiEminescu. Noica va găsi la Eminescu ceea ce căuta, de-alungul istoriei culturii, la personalităţile de excepţie, capabilesă pătrundă sensuri ale vieţii, ale spiritului şi să le facă înţelesepentru generaţii – vocaţia omului provocat să totalizeze celemai adânci semnificaţii ale spiritului şi să le redea istoriei,să le facă actuale. Însă ceea ce îl interesează pe filosof la„omul deplin” Eminescu, redat nouă prin Caietele poetului,este omenescul şi drama, sinceritatea poetului cu sine, ca şidezamăgirea faţă de viaţă sau de istorie. „Nu de genialitate,spune Noica, este vorba în caiete şi în destinul unui om mare.[…] E vorba tocmai de a ieşi din idolatrie ori dezamăgire şi de aintra în înţelegerea lui Eminescu, pe de o parte, în răspundereaproprie, pe de alta. Iar manuscrisele sunt sortite să te scoatădin idolatrie şi să te aşeze în răspundere.” 22Luceafărul este un exemplu pentru modul în caregeneralul „ratează”, spuneam, întâlnirea cu individualul. Înciuda determinaţiilor pe care succesiv le încearcă, Hyperion– pe deasupra mergătorul – nu poate veni la întâlnirea cuindividualul, rămâne în afara cercului vieţii strâmte în care îlademeneşte Cătălina. Şi totuşi, aspiraţia vieţii către general,necontenita încercare de a-şi acorda determinaţii mai înalte,oferă sens indivi dualului, care uneori transcende contingentul,intră în sfera necesităţii. Poemul eminescian, o alegoriemetafizică a relaţiei dintre creat şi increat, fiinţă şi existenţă,intră astfel în genul marilor creaţii universale. Regăsim, înanaliza pe care Noica o face poemului – una dintre cele maipătrunzătoare, mai subtile, prin „lectura” filosofică a opereieminesciene – un ecou al marii literaturi în opera unui gânditororiginal. Incursiunea noiciană nu este nici pe departe ointerpretare, în sensul criticii literare relative la o creaţie poetică;ea devine un capitol important al unei opere semnificative – nereferim aici la cartea lui Noica, Sentimentul românesc al fiinţei–, menită să refacă un traseu ontologic. De altfel, Luceafăruleste, în cultura noastră, un model al fiinţei, unul românesc prinexcelenţă, spune Noica. Problema însă, la nivelul acesta, nueste numai relaţia dintre individual şi general, căci capătă unsens metafizic mai adânc şi aduce în prim-plan creaţia într-undomeniu al culturii, semnificaţia filosofică a unui act de cultură,indiferent că este cult sau popular.Prima lectură, oferită chiar de Eminescu într-o paginădin manuscrise, poate fi cea în cheia basmului popular, îninterpretare romantică: neferi cireageniului. Eminescu spune în fila 56 a manuscrisului2775 B că a dorit să dea un înţeles alegoric Luceafărului, anume„că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă denoaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil aferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit” 23 . Noica nu combateaceastă lectură, însă nici nu ne lasă să mergem mai departe,deoarece poetul însuşi nu ar fi insistat; ceea ce este însă cert– iar aici şi filosoful, şi poetul se întâlnesc – este că geniulpoartă în sine generalul, dar este un general nu atât pentrusine, ci unul care se oferă lumii. Geniul nu reprezintă o simplăhipertrofie a eului, ci el „reprezintă acel eu care a aflat că «esteîn noi ceva mai adânc decât noi înşine», aşadar eul care şi-agăsit sinele. Geniul este cel ce ştie despre sensurile generaleale sinelui, despre legi şi necesitate” 24 .Vorbim despre lucruri atât de vagi, uneori, alăturândconceptele filosofiei pure metaforelor – şi ele pure – ale unuipoem celebru, încât uneori ne e greu să le înţelegem. Şi totuşi,nu găsim aici speculaţie ori, dacă o găsim, ea este în sensulsău cel mai adânc. Generalul, ordinea, legea le vom înţelege(de această dată, în modul lor românesc de a fi) numaipătrunzând imaginile – metaforele – poemului. Aşa cum, în altloc, în basmul Tinereţe fără bătrâneţe, dacă renunţăm la erouşi la aventurile lui, vom ieşi deopotrivă din sensul fiinţei şi dinsemnificaţia basmului. Generalul, determinaţiile care leagă unindividual de aspiraţiile sale generale nu pot face abstracţie deviaţă, de concret, de contingent, întrucât „geniul ştie de fiinţă,în timp ce omul de rând nu ştie”.Şi tot Noica vine să lămurească, în acelaşi loc, soartapoemului, care este totuna cu soarta poetului: „Şi totuşi,trecerea geniului prin lume, ca şitrecerea lui Hyperion – pe-deasupramergătorul– lasă în urmă-i o dâră delumină şi un zvon al ordinii. Trecerealui Eminescu prin lumea noastră, ceextraordinară ordine nu a adus cuea, câtă fiinţă n-a instituit, cu toatănefericirea şi dezordinea din el! Dacăastăzi fiinţa românească ţine, esteîntr-o măsură, poate încă nedeplinlămurită, dar sigură, pentru că atrecut un Eminescu prin lumea ei” 25 .Clasic şi modern: arta înconsenssau în opoziţie cu istoria?Mihai PopaClasicizarea operelor artistice reprezintă o tendinţăfirească în dialectica valorilor culturale. În fiecare moment,percepţia estetică, fiind în legătură cu experienţa actului decreaţie, dar şi cu educaţia şi conştientizarea fenomenuluiartistic, operează o sinteză asupra valorilor „încorporate” înopere, selectându-le pe acelea care vor deveni momente dereferinţă în sine pentru cultura şi creaţia unei perioade sau aunui curent din istoria artei. La aceste opere se vor raportamajoritatea creatorilor, dar şi publicul care le receptează,ele devenind, în urma unui proces complex şi îndelungat, încare judecata estetică şi gustul au un rol fundamental, creaţii„clasice” sau modele ale oricărui demers estetic.Procesul prin care operele se „clasicizează” este asociat cucel de modernizare, care trebuie să fie iniţiat numai în interiorul„laboratorului” de creaţie, fiind resimţit de autor – omul careasimilează „istoria” şi experienţa artistică a predecesorilor săi,a creatorilor deveniţi „clasici” – ca un imbold de a re-formulaesenţa mesajului, principiile şi valorile universale ale artei sale,conjugând-o cu propria-i percepţie asupra fenomenului, darşi cu gustul sau cerinţele publicului. Raportul clasic–modernreprezintă, în dialectica perceperii fenomenului artistic, un motoral creativităţii deoarece el este situat înlăuntrul procesului carestă la baza operei, al generării formelor artistice. Există însă şiun aspect al raportului care are valoare de principiu în devenireaa ceea ce generic numim artă. El constă în posibilitatea de adepăşi caracterul particular al operei, acordând aspiraţiilepersonale ale autorului şi căutările sale cu tendinţele universaleale artei ca realitate şi domeniu de cunoaştere. Dialecticaformelor generează ritmuri universale. Artistul contribuie, prin„gestul” său, la o permanenţă a ritmurilor creative; acestea îitraversează opera, oferind certitudinea că intenţia sa artisticănu se pierde în concret sau în conjunctural; pornind de laceva concret, el atinge un caracter general, insuflă „materiei”operei, pe care, uneori, o alege la întâmplare, spiritualitate,o tindere permanentă către universal. În acest sens, ritmurileindividuale ale unui act artistic dobândesc o coerenţă stilistică,modernitatea – percepută ca o tendinţă de impunere a noului– se clasicizează, trece în general: „Iată afirmaţia dorică,unitatea arhitecturală ce coincide pretutindeni cu unitateamitică indiscutabilă, a monumentului auster în care pietateaunanimă a mulţimilor înscrie, pe frontoane şi metope, dansulimobil al formelor, certitudinea aspră şi sănătoasă manifestatăîn puritatea profilurilor. […] Iată, după Eschil, pe Aristotel. Iatăafirmaţia creştină, dogma catolică blocată în templul romanic,a cărui masivitate şi continuitate îi exprimă coerenţa […]” 26Raportul dintre clasic şi modern nu este propriu numaicreaţiei artistice. Îl regăsim şi în creaţiile teoretice, prin prismafundamentelor cunoaşterii, a categoriilor şi a logicii interne aoricărui demers cognitiv, ca şi prin examenul critic al formelorgândirii şi al cunoştinţelor. Există un raport gnoseo logicfundamental între structura constituită, proprie demersuluiştiinţific, reprezentată de con ceptele fundamentale saucategoriile gândirii – „categoriile sunt expresia obiectivă afuncţiilor inteligenţei umane” 27 –, şi evoluţia sistemului generalal ştiinţei; acest raport asigură consecvenţa cu sine a gândirii şiexamenul critic al acesteia.____________________22 Idem, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturiiromâneşti, ed. cit., p. 62.23 Idem, Sentimentul românesc al fiinţei, ed. cit., p. 91.24 Ibidem, p. 99.25 Ibidem, pp. 99–100.26 E. Faure, Spiritul formelor, vol. I, ed. cit., p. 32 – 33.27 L. Blaga, Despre gândirea magică, Cuvânt înainte de ZoeBuşulenga-Dumitrescu, Bucureşti, Editura Garamond, 1992, p. 31.9132 www.oglindaliterara.ro


PATRICIALIDIAPOEZIEAniSOaraVlejuDenisaLepadatuIubite, taci!Lună de miere târzieLuna noastrăstă prinsă între stâncişi cete de îngericâte 40 de paharede sânge închinăşi o îneacăîn amarul lor,iar noine adunăm săruturiledin adâncurile lui Poseidonşi asta esteluna noastră de mieretârzie.stelele pe cerastă searămor –prea cruntne trecetimpul...nu sunt nici apă,nici aer,nici pământ –în lipsa ta,lipsesc şi florile,şi visele,şi soriidin sufletul meu –în lipsa taîmi lipsescamintirile...SupernovăLipsuri...Ore bunesunt deja ore bunede când zburămpe deasupra oceanului...sunt ore bunede când ne lingemresemnaţiaripile...încep să credcă nu vom ajunge niciodatăsă prindemvaporul de noapte...sunt ore bunede când ne autocompătimimcă aripile ne sângereazăpe la fiecareîntretăiere de norişi parcă deja ducem mai bineiluziazilei de mâine...OCHII DOMNULUIOchii Domnului auprins rădăciniîn cearcăneleadâncitede genele lumii.S-au prins în minemetodic,desăvârşindu-mă,m-au cinstit cu formadivino-umană a Mântuitorului.Nimeni n-a mai plâns aşa pământesc.Dumnezeu poate orice.Lacrimile Lui binecuvânteazămateria,aerul,îngerii văzuţi,nevăzuţi...El vine zilnicdin aura Sade realitate,El vine şi pleacă,deşi locuieşte mereuîn lumina şi întunericul meu.LEGENDĂSă te cunosc pe Tine,ar trebui să curg din soare,să umblu beată în rugăciunepe cărările vagi ale timpului,să umplu cu mirgolul distant,cercul din mine…Să te cunosc pe Tine,mi-ar trebui timp nemăsurat,nescurs în bolul clepsidric,timp în care să caut rădăcinilevidului subţiredin iarba căruia mă desprindîn chip de clorofilă,fără să-mi probez limiteleîn abisul hristic.Dar, totuşi,eu Te cunosc.Şi cine sunt?E o lege mireanăca o părere măiastră…Din ea m-am înălţat,nu pentru alţii,ci pentru Tine.IZVORULIzvorulse pierde odatăcu muntele.Rănile lui se adâncescîn trupul de rocădumnezeiesc de frumos.Mâinile nu simtmetalica atingere,culorile ceruluisunt mult mai vii,ele transformă totulîntr-o amplă magie.Probabil sunt firul subţire,prea des, prea intens…..de iubire!te-am găsitfericireascunsăîn tivul rochiţeite înveleaicu poemelecusutepe dantelăaşteptaidimineaţasă te priveascăîn oglindăTe-am găsitDegetele mele gânditoareideile melestau ghemuiteîn scorburaminţiiînveliteîn curcubeulsufletuluimiratde joculcifrelorcare-miating degetelegânditoarecu aripi de fluturemă-nalţspre îngeriihotărâţisă se joacepictândinimiînfloriteîn grădinadimineţilorcrescutepe vârfulîndoielilortaleîntre noisunt anice dormpe crengide sufletierţigreşelile melerostogoliteîn copilăriarămasăacoloascultândsunetulîmpăcăriiîn palme-minasc îngericroiţidin şoaptenespuseacoperiţicu degetelelipitede inimadimineţiicrescuteîn mineZbor de îngerÎntre noiDimineaţa din minewww.oglindaliterara.ro9133


PROZAULTIMUL BAL AL VAMPIRILORFraţilor, ne-a luat dracul! spuse cu durere în glascontele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolţileînalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre îşifâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleaşcă, pe pardosealade piatră, câţiva lilieci. Erau morţi. Infarct! Întunecataadunare fu străbătută de un vaier prelung şi lugubru.Contele îi privi pe sub uriaşele sprâncenele albe şi continuă,cu vădit tristeţe:- Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociţiiăştia de oameni, fiinţele astea vulgare şi josnice, aceştitroglodiţi cărora noi le-am furnizat cultură, basme,legende, subiecte de filme idioate şi adrenalină în vinelelor vlăguite, în mare nesimţirea lor, se îndoapă cu tot felulde porcării de nu mai putem să ne atingem de sângelelor spurcat, fără primejdie de moarte. Mă rog, vorba vine,deoarece noi suntem nemuritori, dar feriţi de suferinţe şiboli nu suntem şi nici nu mi se pare normal să suferim noi,noi, fiinţe superioare lor din toate punctele de vedere. Estetimpul, stimaţi confraţi, să trecem la acţiune. Acum, câtmai avem vreme, căci, iată, aproape toţi, suntem afectaţi!Idioţii ăştia sunt plini de SIDA, de tuberculoză, sifilis sau,mai nou, gripă porcină. Şi nici surogate de tip sânge deporumbel nu e cazul să mai consumăm,că bântuie gripa aviară, iată, nici de porcinu ne mai putem atinge acum, vacilesunt toate nebune, până şi bietele vulpiau rabie… Spuneţi ce ne facem, pe undescoatem cămaşa!?- Nenea, nenea, spun io, spun io,sări un puştan care trăgea dintr-o sticlăde ketchup, prevăzută cu biberon. Avemînlocuitori, foarte buni la gust, fabricaţi înAmerica!Contele îl privi cu silă şi rosti plinde greaţă:- Fă, Erji, du-te, dreacu’ afară şi ia-ţişi puradeii după tine, că-mi vin nervii lacreier şi acu’ vă golesc! Pastramă vă las,dacă mă mai enervaţi!De pe un fotoliu roşu se ridică cugreu o doamnă grasă, buhăită, cu mişcărişovăitoare. Se îndreptă spre ieşire târânddupă ea vreo cinci copii de vârste diferite,fiecare dintre ei sugând frenetic, dinrecipiente de plastic, ketchup hot, sprescârba tuturor participanţilor. Doamna semai lovi de câteva ori de pereţi şi, până la urmă, nimeriieşirea din criptă. Vizibil îndurerat contele se prăbuşi în jilţulsău şi spuse mai mult pentru el:- Doamne, şi cât am putut s-o iubesc, acum aproapecinci sute de ani. Dar şi cine era atunci contesa ElisabetaBathory. Esenţa frumuseţii, a educaţiei şi culturii, a bunuluigust şi a rafinamentului. O tânără încântătoare şi plină deviaţă ale cărei fastuoase petreceri de la castel au rămasîn istorie... Şi acum? O căzătură pe care o violează ţăraniipe uliţe confundând-o cu vreo curvuliţă de-a lor. Şi astanumai pentru că se hrăneşte cu sângele infect al urmaşilornobililor de pe fostele ei domenii, nişte beţivani plini depalincă! Degeaba o duc la dezalcoolizare de cinci ori pe an.E dependentă, sărmana. Ca să nu mai vorbesc de plozii ei,nişte degeneraţi, care se îndoapă, aţi văzut doar, cu feluritetâmpenii, fără pic de respect pentru întreaga noastrăstirpe. Vai, nouă!Din plafon mai căzură câţiva lilieci. La fel! Infarct!Nobila adunare se foi cam neliniştită. Linţoliile fâlfâirăşi câteva capace scârţâiră sinistru. Dar totul se opri subprivirea tăioasă a contelui.- Băi, zdrenţelor, nu v-am chemat aici ca să văd cumvă scăpaţi pe voi de frică! Spuneţi, ce trebuie făcut, cumieşim din belea, fiindcă în ritmul acesta peste câteva sute deani nu vom mai fi nici amintire! Târşeloşi, jalnici ce sunteţi!Aici ochii stinşi ai Supremului Vampir Arab, avură olicărire sumbră, iar vocea sa hârâită rosti cu viclenie:- Dar Înălţimea Ta cum te descurci? Că, după cumvedem, deşi eşti veteran, arăţi încă tare bine şi în putere.Sper să nu ne fitileşti cu aiureala aia cu fondul genetic, cu(fragment)Mihai Batog-Bujeniţă9134 www.oglindaliterara.roromânul care are şapte vieţi în pieptu-i de aramă, că nuservim! Bine?- Băi, nefericitule! Tu să ştii că eu sunt om gospodarşi chibzuit, nu ca hahalerele alea ale tale care în loc să-şiasigure ziua de mâine dau bani pe toate prostiile aurite şise împodobesc precum netoţii cu kile de aur sau, una-două,pun de un război! Eu, încă de pe vremea când domneam,mi-am pregătit o rezervaţie în care oamenii să fie atât desăraci încât nici măcar să nu-şi poată închipui că o pot ducemai bine. I-am ferit astfel de păcatul lăcomiei, iar ei, deşimănâncă numai cartofi şi mămăligă, dacă au, îşi păstreazăsângele lor curat şi binefăcător. Nu-mi cereţi să vă spunmai mult! Ţara mea, Transilvania, are multe secrete pecare nici nu le bănuiţi. Şi mai termină cu insinuările asteacretine!Marele Vampir American, un negru cu un scheletimpresionant, se ridică şi croncăni:- Boss, adevăru-i că mare jale este pe teritoriilenoastre. Să-ţi detaliez puţin! Ăia mici care mai au cevapuritate în sânge, da’ nu-s prea mulţi că moştenesc toatebelelele de la părinţi, se uită la filme cu Jan van Helsingşi sunt mereu înarmaţi cu pistoale cu glonţ de argint, saumăcar cu pari ascuţiţi din lemn de cruce.E nenorocire, îţi spun! O mulţime dintre ainoştri au căzut, seceraţi de micile lichele,iar acum sunt doar cenuşă. Cum intrăîn şcoală pericolul se dublează! Pe lângăarme, încep să tragă praf la nară, apoi daula venă şi apoi, la dracu’ să-i ia, că suntatât de toxici încât mai bine intri în norulradioactiv. Că şi aici este o problemă!Peste tot numai explozii nucleare, deşeuri,sau centrale atomice, de te ia şi durereade cap. A pune pe limbă o picătură desânge din aceste teritorii e ca şi cum aiînghiţi agheasmă cu azimă sfinţită. Moartecurată! De aceea propun să ne mutămcu toţii pe teritoriul distinsului nostruconfrate, Marele Vampir African.Zdrenţele multicolore, mărgeleleşi amuletele celui numit zbârnâirăameninţător şi o sabie rituală zburăcăpăţâna seacă a antevorbitorului. Depe lespezile reci aceasta privi, cu o binesimulată nevinovăţie, către asistenţa preapuţin impresionată de această jenantăprefăcătorie.- Băi, colonialist împuţit! Numai la porcării ţi-e gândul!Păi, nu din cauza voastră toată Africa e plină de SIDA şi deEbola? De unde vreţi să vă mai dăm, băi, haimanalelor,că puţinul ce-a scăpat de bolile aduse de voi nu poate ficonsumat deoarece mănâncă hamburgerii voştri slinoşi, beatot felul de idioţenii din prafuri chimice spurcate, chipurilecu gust de mango, sau grepfrut. Bă, voi habar n-aveţi, cegust au fructele astea! Iar acum, vreţi să împărţim şi puţinulpe care-l mai am eu în mijlocul pustiului, că nici eu nu-smai prost decât venerabilul nostru conte!? Hai, sictir, băi,măgar imperialist şi neruşinat ce eşti! Mi-e şi scârbă să măuit la tine! Şi când mă gândesc că strămoşii tăi erau oamenide vază şi de cinste în tribul lor. Te-a tâmpit colesterolul dinsângele îngroşat al beşniţelor alea supraponderale pe carele sugeţi voi, ca nişte vite ce sunteţi!Marele Vampir American îşi recuperă căpăţâna ai căreidinţi clănţăneau precum castagnetele şi se aşeză mofluzpe scaunul său. Situaţia era delicată. Ce va raporta şefuluisău pe linie de servicii? Că o dăduse în bară cu intenţia dea infiltra alţi agenţi în zona diamantelor şi a cuprului. Nasol!Îl păştea aruncatul în vasul cu sfântul mir al ortodocşilor.Singura şansă era ca şi acest mare mir să fie făcut tot deCoca-Cola. Că, la ce puneau ei acolo, nu mai avea nici oputere. Numai aromă şi culoare. Mmmm, cine ştie, speranţeexistau totuşi...- Flatilolll, nu vă mai celtati că ne ducem dă lâpă!


Falimentul Uniunii Scriitorilordin RomâniaNicolae Manolescu trebuie să-şi deademisia din funcţia de preşedinteUniunea Scriitorilor, împreună cu toate revistele literare din subordine, seaflă în stare de faliment, cu toate că pe lîngă vistieria sa au trecut în aceşti animulţi saci cu bani! Scriitorii mîrîie pe la colţuri, dar, de frică, tac.Pentru ca lucrurile să mai poată fi îndreptate, gaşca din jurul preşedinteluiNicolae Manolescu trebuie să plece şi să dea socoteală.Interviul pe care l-am realizat cu noul redactor şef al revistei „Tribuna”, dela Cluj, filosoful Mircea Arman, primul traducător al lucrării lui Haidegger, „Seinund Zeit”, a născut reacţii neaşteptate în rîndul multor scriitori, majoritatea loraflîndu-se în jurul lui Manolescu.Proteste, liste cu semnături, găzduite de site-urile tuturor membrilor dinComitetul director al Uniunii Scriitorilor... Unii, după tipicul stalinist, exersat şiatunci cînd au fost criticaţi Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, au şi scris cănoi am vrea „Moartea intelectualilor”!Cu adevărat, însă, e vorba deinteresul unora de a nu se schimba nimicla falimentara Uniune a Scriitorilor, fapt ceascunde lucruri murdare, cu banii încasaţide la cazinoul din Casa Vernescu, dintimbrul literar sau din alte surse. Cu toatăopoziţia unor profitori ai epocii Manolescu,se pare că ora adevărului nu este departe.Nicolae Manolescu şi-a semnatdeja demiterea!În februarie 1965, cînd preşedinteleManolescu, la Paris, împreunăcu Irina Horea, actuala nevastă,pe vremea cînd era căsătorit cuIoana, care-i era şi secretară laAmbasada UNESCOUniunii Scriitorilor era Demostene Botez,PCR a decis schimbarea sa din funcţiepentru următoarele motive:- avea 73 de ani şi era prea bătrânspre a face faţă „unui volum mare demuncă pentru rezolvarea problemelorcurente şi de perspectivă ale activităţiiscriitorilor”- „în decurs de unsprezece luni de când era preşedinte(,) a făcut 3deplasări în străinătate, împreună cu soţia, însumând un total de 70 dezile şi cheltuind cca. 70% din fondul valutar al USR...”- şi-a angajat rude în posturi plătite din fondul USRÎn urma unui Referat întocmit de Ion Stoian, cel care, în 22 decembrie avenit la Televiziune alături de... Gogu Rădulescu!Nu vă vine să credeţi, dar toate aceste observaţii îi aparţin chiar luiNicolae Manolescu, şi au apărut în „Adevărul” din 20 octombrie 2012, înarticolul „CC al PCR şi Uniunea Scriitorilor”, în care comentează cartea „Istoriacomunismului în România. DocumenteNicolae Ceauşescu 1965-1971”, vol. 2,editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincuşi Armand Goşu, Ed. Polirom!Să privim în oglindă situaţia lui NicolaeManolescu de acum:- are tot 73 de ani, ca şi DemosteneBotez în 1965- de opt ani de cînd este preşedinteleUniunii Scriitorilor a făcut nenumăratedeplasări şi cu actuala şi cu fosta soţie- de şapte ani de cînd este ambasadorUNESCO la Paris, este la post şi cu soţiaIoana, Irina, Marina şi Luminiţa– patru femei care au profitatdin plin de relaţia cu NicolaeManolescu, în calitate depreşedinte al Uniunii Scriitorilorlui, Ioana Manolescu, adusă ca secretar III, avansată în prezent ca secretarI. A divorţat de Ioana, dar a păstrat-o la post, presa din ţară scriind despre un„ménange-à-trois” la Paris.- actuala sa soţie, Irina Horea, este şi vicepreşedinta lui la UniuneaScriitorilor. Tot ea este şi redactor şef al revistei „Lettre Internationale”,editată de ICR! (N.red.: și-a dat demisia și este ca nouă)- relaţia Marinei Constantinescu cu Nicolae Manolescu e demult mărturisităchiar de domnia sa într-un interviu. Acum, fosta iubită a directorului„României literare” este redactor la... „România literară”!- Luminiţa Marcu a născut cele mai mari scandaluri în redacţia „Românieiliterare”, nu pentru relaţia cu Manolescu, cît pentru comportamentul obraznicfaţă de colegi, pus de către aceştia pe seama amiciţiei cu directorul. LuminiţeiMarcu, „care nu s-a remarcat pînă în prezent decît prin superficialitate şiobrăznicie” (Alex. Ştefănescu), i-a făcut Nicolae Manolescu cadou revista„Noua literatură”, pe care, la insistenţele colegilor, a închis-o după ce a reuşits-o trimită pe doamna lawww.oglindaliterara.roDEZVĂLUIRI DE PE BLOGSigur că nimeni nu arenimic împotriva acestor distinsedoamne, totuşi este imposibil sănu-ţi pui întrebarea dacă nu sîntemîn faţa unui abuz al lui NicolaeManolescu, preşedintele UniuniiScriitorilor, directorul revistei„României literare” şi ambasadoral României la UNESCO. Chiaraşa, era obligatoriu ca toate patrufemeile care au trecut prin viaţapersonală a lui Manolescu să-şigăsească rostul în instituţiile undeacesta este şef?Numai din cele de mai sus,oricine poate să vadă că sîntîndeplinite toate condiţiile pentruca Nicolae Manolescu să fie datafară, după aceleaşi criterii pecare chiar dumnealui le-a subliniatcînd scria despre demiterea luiDemostene Botez! Dacă esteonest, Nicolae Manolescu ar puteasă copieze acest text al său despreDemostene Botez, să-l semnezeşi să-l înainteze ca pe propria sademisie!Ca şi Demostene Botez în1965, Nicolae Manolescu este,cum îi place să spună desprealţii, un personaj expirat, careşifoloseşte gloria de a fi fostdecenii întregi principalul criticde întîmpinare pentru micile luicapricii de viaţă!Manolescu a modificatstatutul Uniunii ca să mai iaun mandat de preşedinte,iar nevasta să-i rămînăvicepreşedintă!!!Pentru Nicolae Manolescu,funcţia de preşedinte al UniuniiScriitorilor este mai importantădecît banii. Din acest motiv, zileleacestea a anunţat că renunţăla salariul de la Uniune şi la celde la „România literară”, darnu pentru că l-a apucat mila debanii scriitorilor, ci pentru că arface orice să rămînă cu funcţiileacestea care i-au adus atîteasatisfacţii şi, desigur, atîtea femei!Faptul că a modificat statutulUniunii Scriitorilor pentru abeneficia şi de al treilea mandatca preşedinte este incalificabil,dezgustător şi dezonorant. IatăComunicatul de la întrunireaComitetului Director al USR din 14decembrie 2012:„La Diverse, dl MihaiZamfir a propus eliminareadin statutul USR a prevederiica un membru al USR săpoată candida numai pentrudouă mandate de președinte,propunere care a fost aprobatăde către toți cei prezenți”.(continuare în nr. viitor)9135


REMEMBER“România vrajită”, o perlă a Europei de EstAcum aproapeoptzeci de ani NationalGeographic Magazine,SUA, dedica douanumere “Romanieivrajite”, o perla a Europeide Est si o tara plina deculori, obiceiuri strabune,ospitalitate rar intalnitasi un Bucuresti ce “aduceun pic si cu New York”.Descrieri ce trezescmelancolie, zambet, darsi o oarecare tristete, fotografii“de colectie” ce infioara.Doua numere NationalGeographic de peste 120 de pagini,pline de fotografii preponderentalb-negru, publicitate la vechimasini Plymouth, frigidereGeneral Electric sau predecesorii“conversilor”, Keds, au ca mainstory Romania.O Romanie cu Basarabialipita de “patria muma”, oRomanie pitoreasca plina defolclor si oameni ospitalieri dar side nelipsitii tigani mai mult saumai putin nomazi ce erau dejapripasiti pe meleagurile natale. Separe ca in acea perioada NationalGeographic scria articole mult maiample decat in prezent, cu (si)mai multe fotografii, acoperindatat partile importante din istoriaunui popor cat si geografia sa,observatii la nivel personal dar siobiectiv despre oameni, cladiri siobiceiuri.In 1934, o echipa NationalGeographic incearca sa ajunga,intr-o masina ce acum esteconsiderata in mod clar “deepoca”, in orasul Sibiu. Eradimineata, praful de sub rotise ridica inalt in timp ce, alene,taranii romani isi manau vitelela pascut. Nu a durat insa multpana cand masina temerariloramericani s-a impotmolit intr-unadin gropile ce inca ne fac faimosiin Europa si in prezent.Chiar si cu ajutorul maimultor trecatori nu au pututdespotmoli masina asa ca autrebuit sa inopteze in ea, sub ochiicuriosi ai trecatorilor si ai cainilorce nu pareau prea incantati deprezenta straina. A doua zi insa,cu ajutorul unei duzini de oamenisi a unei pereche de cai, aureusit sa scoata autovehicululdin sant si sa porneasca la drum,nu inainte de a fi “omeniti” deromani cu cateva felii de paine simiere, “mana cereasca” pentruei.Asa incepe articolul depeste 50 de pagini dedicatRomaniei, in anul 1934. Uninceput care, probabil, s-arpotrivi si in prezent, daca aiincerca sa treci prin anumitecatune pierdute de lume, de printredealuri, unde strazile nu au auzit de pavajsi unde taranul roman inca mana carutacu boi pe poteci de padure.Echipa National Geographic aveasa petreaca mai multe luni in Romania,pentru a observa cat mai multe lucrurirelevante despre tara.Autorii articolului remarca inca dinprima pagina influentele culturale aletuturor cotropitorilor ce auinvadat, cu sau fara succes,tara noastra de-a lungulsecolelor – romanii, hunii,tatarii, turcii – toti si-au lasatmarca asupra poporului.Bucurestiul acelorvremuri era parca ruptcomplet de restul tarii,remarca autorii articolului.“Desi Paris poate reprezentaFranta, Bucurestiul nuprea se potriveste cu restulRomaniei. Aceasta capitalanu are aproape nimic incomun cu restul tarii. Esteun oras vesel, cosmopolit,deseori numit «Micul Paris»din Balcani”. Arcul de Triumfera deja inaltat, construit cu ocaziaincoronarii Regelui Ferdinand si a RegineiMaria.“Strazile orasului sunt aglomeratecu femei frumoase siimbracate cu gust, ofiteriide politie stralucesc inuniformele lor iar strainiicontrasteaza uneori cutiganii jerpeliti si taraniiromani imbracati in portullor traditional. Restaurantelesi cafenelele, aproape tottimpul pline, rasuna pana instrada de dialoguri politicesi barfe”, noteaza NationalGeographic 1934.La fel ca schimbareagarzii din Paris, care are locsi in prezent, aveau loc siin Bucurestiul acelei vremiparade militare regale,deschiderea Parlamentuluide catre rege si o defilaredemna de orice basm dePetre Ispirescu – caleasca regala, cu sasecai albi, strabateau strazile orasului subprivirile uimite ale trecatorilor.“Iarna ni s-a parut amuzant sainchiriem o sanie cu zurgalai manata de caisi condusa de un birjar cu o caciula marede blana si mantie de catifea. Inca maisunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti sicare se numesc Scopiti, acum aproape pe9136 www.oglindaliterara.rocale de disparitie. Barbatilor li sepermite sa se casatoreasca dar lanasterea primului lor copil, acestaeste sterilizat”.In acele vremuri GeorgeEnescu incanta inca Romaniacu rapsodiile sale (el a decedatin 1955 – n.r.) si era asteptat“cu casa inchisa” si la Bucuresti.Per total, muzica buna strabateastrazile Capitaleitarii. “Am ascultatun dans fascinant altiganilor, compus deun muzician romanfoarte popular sicare poate rivalizacu oricare dinlume. Il cheamaEnescu, compozitorsi violonist ce esteasteptat in multeorase din Europasi America, darnu cu mai multaiubire decat in taranatala. El ii incantape bucuresteni cuconcertele sale infiecare an”, noteaza NationalGeographic.Pe malul Dambovitei seintindea in perioadainterbelica opiata mare undecomerciantii,ambulanti sau ceinchiriau magazine,insurau marfurile.Pentru ca multi nustiau sa citeasca,multe magazineaveau atarnate placicu produsele ceputeau fi gasite sicumparate inauntru.In jurulBucurestiului,terenurile semanaucu cele din Kansas,de unde veneaechipa NationalGeographic.Romania era una dintre putineletari din Europa unde taraniipurtau in mod curent hainepopulare. “Taranii romani suntintotdeauna extrem de placuti.Tot timpul politicosi, veseli,muncesc mult desi deseoriineficient. Muncesc mult in paduresi pe campii, pe ogoare, dar intr-oî


maniera primitiva, folosind uneltelestramosilor lor”, noteaza NationalGeographic, editia SUA din 1934.“In Predeal, unde am stat lao mica vila, am fost impresionatide modul de a spala al romanilor.Aruncau hainele intr-un cazan mareunde duceau apa aproape de clocotapoi le scoteau si le frecau de lemnespeciale. Desi foarte rudimentar,hainele au iesit cum nu se poate dealbe si curate. Apoi, cu un fier incalzitcu carbuni, le-au calcat si au iesitmai bine chiar decat cu aparateleelectrice de care gospodinele dinAmerica sunt atat de dependente”.Din punct de vedere politic,dupa Primul Razboi Mondial, Romaniaa ales precum majoritatea tarilor dinregiunea “partea de Est”.Marii proprietari au fostexpropriati si hectare intregi aufost date taranilor pe bani putini.Rezultatul a fost ca acestora dinurma le-a fost data mai multa putereca niciodata. Marilor proprietari le-aufost oferite obligatiuni in schimbulterenurilor insa dupa 1926 monedanationala s-a depreciat puternic asaca acestea nu mai valorau aproapenimic la acea data.Taberele de tiganiIn acele vremuri, tiganii inaltaumulte tabere in Delta Dunarii. “Dedeparte, tiganii pot parea un popornomad romantic, placut. De aproapeinsa, cand ii vezi mizerabili siimbracati in carpe rupte, realizezi catde departe este realitatea de mistic.Insa muzica lor este minunata. Laaproape orice colt de strada potiintalni cate unul care este gata saiti cante melodii din vioara pentrucativa lei”.“Iarna mi-era mila de copiiitigani care, pe jumatate goi, cerseaula un colt de strada. M-am lecuit insarepede dupa ce i-am vazut pe doidintre ei razand fericiti si zdranganindbuzunarele pline de bani”. Unelelucruri, se pare, nu se schimba nicicu trecerea deceniilor.Constanta, cel mai mareport al tarii, pastra inca urme aleocupatiei turce, mai ales in haineleunora dintre muncitorii de acolo.“Romania este una dintre tarile cucea mai ridicata productie de petroldin lume, fiind intrecuta in 1932doar de SUA, Uniunea Sovietica siVenezuela. Mii de barili de petrolsunt incarcati si trimisi spre exportdin Constanta, Galati si Braila”, notaNational Geographic. Din pacate, in1934. Principalele piete de desfacerepentru petrol erau Turcia, Egipt,porturile Mediteraneene dar si dinEuropa de Vest. Din Constanta selivrau si cantitai mari de grane.Inainte de cel de-al DoileaRazboi Mondial, Balcic facea parte,de asemenea, din Romania. AcoloRegina Maria “a construit un superbpalat de vara ale carei gradini suntminunea coastei de est. Ne-a placutsi Eforia, o statiune relativ primitivadar unde am putut face baie inMarea Neagra, uitandu-ne la infinitla culorile in schimbare ale apei”.La Valcov, autorii NationalGeographic au fost incantati sadescopere “un pamant mai rusescdecat in Rusia”.“Valcov este ca o mica Venetie,canale de apa strabatand orasul petoata lungimea lui. Pescarii pleaca larasarit si se intorc la apus cu barcilepline de pesti. Pe sezon sunt prinsecirca 18.000 de kilograme de peste,dintre care circa 5.000 kg suntsturioni care ofera caviar, valoros. LaNew York, pretul pentru micile ouanegre este foarte ridicat. Acesta eralocul cel mai bogat in caviar din Rusiapana cand Basarabia a devenit partecomponenta din Romania in 1918”,subliniaza autorii articolului.Transilvania interbelica“Odata ce am intrat in catevaorase din Transilvania, diferenteleau devenit clare deoarece aceastaprovincie, candva parte din Ungaria,a decis sa devina parte din Romaniadupa razboi. Se pot vedea costumeunguresti si saxone purtate debarbati inalti cu trasaturi maghiare.Deseori arhitectura este diferitade restul Romaniei, casele avand oalura germanica. Peste tot, semnelesunt in trei limbi – romana, germanasi ungureste”.Autorii articolului descriu,in cuvinte de lauda, Brasovul sia sa “Biserica Neagra” plinade carpete turcesti rare, darsi Sibiul (Hermannstadt) cu cladirifrumoase, muzee si biblioteci careatrag multi oameni de culturasi Sighisoara, “adevarata bijuterie,fortareata medievala pastrataaproape intacta de-a lungul timpului”.“Ar fi un pacat sa mergi inRomania cu trenul. Daca mergi cuautomobilul, desi s-ar putea sa aiprobleme cu strazile si indicatoarele,te poti bucura de privelisti minunatesi, de asemenea, de ospitalitateaoamenilor. Deseori este bine samananci feluri traditionale, cumar fi asa-zisele «sarmale» cu«mamaliga». Aceasta din urma esteconsiderata mancarea saracilor inRomania”.Mergand cu masina prinTransilvania, autorii NationalGeographic au gasit reminiscente(intre timp disparute) ale tribuluiTuranian, trib invaluit in mister. Sepresupune ca acestia ar fi facut partedin armatele cotropitorului Attila,ale carui hoarde se retrageau inest.”Casele acestora sunt construitedin busteni si portile din lemn aducin mod clar aminte de civilizatiileasiatice. Ne-a fost greu sa nedescurcam in aceasta zona pentruca multi nu vorbeau nici romana niciengleza”.In calatoria lor spre Moldova,echipa National Geographic a nimeritintr-un catun “de patru-cinci case”unde se sarbatorea o nunta.“Erau atat de curati, fericiti,fara nicio grija, incat problemelefinanciare si Marea Depresiune(terminata in 1933 – n.r.) pare safie la milioane de mile distanta. Erauaratosi in hainele lor de sarbatoare,www.oglindaliterara.roREMEMBERcele mai frumoase pe care le-amvazut in Romania”.Autorii remarca si croialahainelor, a broderiilor si subliniaza ca“intreaga lume” cunoaste maiestriaromanilor in cusatura, croiala saupictura populara. In acea vreme,haine croite in lungile ierni se vindeaula preturi mari peste tot in lume.“Olaritul este la fel de primitiv dar siminunat ca cel al nativilor indieni dinAmerica”.Moldova si minunile sale(inca) ascunse EuropeiSegmentul din articolul publicatin 1934 privitor la regiunea de nordesta Romaniei se potriveste foartebine si in 2012. O serie de intrebariretorice ar trebui, probabil, sa dea degandi Ministerului Turismului.“Dar ce stie lumea desprebogatia bogatiilor arhitecturale siartistice din Romania – manastirilemedievale, fortificate? De ce nuvin turistii aici sa se bucure defrumusetile monumentelor bizantine,asa cum se duc sa vada moscheiledin Istanbul, de exemplu? De ceatat de putini oameni au vizitat siau povestit despre manastirile ceinglobeaza atata istorie si legenda?Simt ca insusi poporul roman esteputin constient de valorile pe carele are in Moldova, de manastirile cesalasuiesc acolo”.Autorii articolului au facutatunci, poate cea mai buna reclamaposibila Romaniei descriind, intermeni aproape poetici, senzatiiletraite la vederea minunatiilor vazutein Bucovina si Moldova. Manastirileinaltate de Stefan cel Mare, uniculalbastru de Voronet si picturile deo minutiozitate remarcabila suntconsiderate “remarcabile si aproapede incredibil”. Mai mult, locul in caredomnitorii de alta data le inaltau era“linistit, departe de orase”, astfelincat linistea era ca dintr-un templu.Legenda sagetii lui Stefan cel Mare sia copacului unde s-a inaltat ulteriorPutna este descrisa exact cum ociteam cand eram copii.La Sucevita traia pe atunci unpreot care, considera autorii, eraprobabil “oaia neagra” a tagmei sale.El avea o pisica neagra pe care ostriga “Satana”. Venea si pleca atuncicand ii spunea preotul, asa cum stabine oricarui animal de casa.Din alte regiuni, autorii descriuin aceiasi termeni si ManastirileNeamtu si Cozia, precum si bibliilerare pe care le gazduiau. Descriereapreotului care, cu piosenie, batea inclopot cu regularitate, impresioneaza.Autorii incheie articolul, in ceamai mare parte pozitiv, pe un tonelogiator care, probabil, nu arstrica nici in prezent.“Si astfel, in vaile adanci pline defagi si stejari si pe crestele inalte aleCarpatilor, se afla aceste rare comoride o frumusete incomparabila,invaluite intr-o atmosfera de romantalegendar-medievala ce abia asteaptasa incante pe cel ce are curiozitateasa le caute”.9137


EXPLOZIVAlbert Einstein – un hoţ genialEmil GogaÎn 1999 analizele ştiinţifice şi istorice desprenaşterea teoriei relativităţii au condus la concluzia clarăcă adevăratul creator al teoriei a fost Henry Poincare şică lucrarea lui Einstein a fost un plagiat. Este greu deînţeles cum Einstein a elaborat o teorie de asemeneaamploare în doar câteva săptămâni în condiţiile în careanterior nu publicase nimic în acest sens.În ultimii ani au fost descoperite două noi elementesemnificative:a) absenţa recenziilor a două texte majore ateoriei lui Poincare în Analele de Fizica germane, înciuda meticulozităţii nemţeşti, a altor trei texte desprestudiile sale din 1905, fiind recenzate doar diverse texteştiinţifice de mai mică importanţă.b) ignorarea aparent deliberată a trei studii majoredespre relativitate prezentate de fizicianul francez laseminarul “ teoria electronului”, organizat în iunie/iulie 1905 la Universitatea din Gottingen. Primul textreprezintă faimoasa notă relativistă către Academiadin Paris despre dinamica electronilor,al doilea era memorandumul trimis luiHendrik Lorentz în mai 1904 iar al treileadescria principiile relativităţii susţinutede Poincare la Conferinţa Mondială deŞtiinte din Saint-Louis, din septembrie1904. Mai mult de atât, în ianuarie 1905,Societatea de Matematică din Göttingena organizat un seminar tocmai despreteoria relativităţii enunţată de Poincare.Apariţia acestei situaţii trebuie însăcăutată în relaţiile tensionate existenteîntre Franţa şi Germania la începutulsecolului XX. David Hilbert, invidiospe descoperirile lui Poincare a decis să reacţioneze,organizând o maşinaţiune cu scopul de a oferi Germanieilaurii muncii francezului. Iar cum riscurile se dovedeau afi imense, era nevoie de o persoană care să şi le asume.Acea persoană a fost un mărunt funcţionar la Oficiul depatente şi brevete din Berna, Albert Einstein.Universitatea din Gottingen, la care au studiatGauss, Riemann sau Lejeune-Dirichlet era considerată laacea dată polul mondial al matematicilor şi al cercetărilorştiinţifice. În 1905 universitatea se afla sub conducerealui David Hilbert, un matematician de prim rang. Înacel an premiul Bolay pentru matematică a fost pierdutde Hilbert în favoarea lui Henry Poincare, lucru care anăscut o imensă frustare în mediile academice germane.Arnold Sommerfeld, Herglotz şi Wiechert au încercat peparcursul toamnei lui 1904 şi iernii următoare să publicetrei lucrări despre electronul superluminic, electronul carese mişcă cu o viteză superioară luminii in vid, în jurnaluluniversităţii. Sommerfeld, fizicianul care a îmbunătăţitmodelul de atom descoperit de Niels Bohr pentru a ficompatibil cu relativitatea şi mecanica cuantică, apublicat chiar şi într-o revistă olandeză un studiu în careconcluziona că ”transformările lui Lorentz”, o ipotezărevoluţionară a cunoscutului fizician olandez, nu poate fifolosită. În aceste condiţii, în mijlocul pregătirilor pentruseminarul din vara lui 1905, a apărut nota lui Poincarecare postula clar şi argumentat: nici un corp material nupoate depăşi viteza luminii în vid. David Hilbert s-a văzutastfel obligat să prezerve autoritatea instituţiei pe careo conducea, luând trei decizii extreme de importante:- să ignore sistematic studiile lui Poincare şi celeadiacente lor.- să solicite ajutorul lui Max Planck, directorulAnalelor de Fizica, o publicaţie deosebit de influentă, canotele lui Poincare să nu apară în rubricile acesteia.- să caute un german care să-şi asume riscurile unuieventual proces prin publicarea rezultatelor lui Poincaresub semnătura sa. Acesta s-a numit Albert Einstein iarmotivaţiile pentru care el a fost cel ales au fost, se pare,următoarele:-a plagia ceva implica automat excluderea dinmediul ştiinţific, ori Einstein era un simplu funcţionarfără veleităţi-Hermann Mincovski, evreu lituanian şi şef aldepartamentului de matematici din cadrul universităţiiîl cunoştea pe Einstein, pe care l-a avut elev între 1896-1900.-Max Planck şi Einstein au corespondat o vremedespre teoria cuantică.-Einstein a scris între anii 1902-1904 diverselucrări despre termodinamică, părând că ar aveaanumite cunoştiinţe în acest domeniu.- Soţia sa, Mileva Marici.era o fiziciană respectată.Manipularea a funcţionat iar pentru Einsteina însemnat o incredibilă şansă de a-şi promova şipropriile idei, cunoscute la Gottingen şi Berlin ca fiindla rândul lor plagiate şi care nu-şi găsiseră susţinerepână în acel moment. În toamna lui 1905, imediat dupăpublicarea aşa-ziselor teorii ale lui Einstein, Max Planckorganizează un colocviu internaţional în care îl numeştepe acesta ”noul Copernic”.Adevăratul EinsteinAlbert Einstein era departe de a fi un geniu.Considerat retardat mintal din cauza incapacităţii salede a vorbi până la vârsta de 5 ani, încă din primii anide şcoală el a dovedit slabe calităţi. Lavârsta de 15 ani, a părăsit băncile şcoliifără nici o diplomă. Einstein însuşirecunoştea într-un ziar al scolii că elipsit de imaginaţie şi abilităţi practice.În 1895 pică un simplu examen deintrare la Politehnica din Zurich, singurainstituţie care nu cerea dovada absolviriicursurilor liceale. Examenul era constituitdin probleme de matematică, pe careEinstein nu le-a putut rezolva. A urmat oşcoală economică mai modestă, la Aarau,sperând ca după absolvire să prindă unpost academic. Incapabil să finalizezecursurile unei şcoli, cum şi-ar fi dorit, şi descurajat derecomandările profesorilor de a nu-şi continua studiile,se angajează, cu ajutorul unui coleg şi prieten, MarcelGrossman, viitor co-autor al teoriilor sale, la Oficiul dePatente din Berna. A fost angajat ca expert tehnic gradultrei, abia în 1906, la un an după elaborarea celebrelorsale lucrări, fiind ridicat la gradul doi. Activitatea sa încadrul oficiului nu era, cum s-ar putea crede, bazatăpe fizici cuantice sau teorii ale fizicii, ci viza revizuireazilnică a documentaţiei tehnice a diferitelor patente.A lucrat la oficiu până în 1909, perioadă în care aîncercat fără succes să prindă o poziţie în cadrul uneiuniversităţi. Surprinzator, în condiţiile unui programîncărcat, fără acces la orice lucru asociat unei lucrăriacademice, Einstein a elaborat în timpul său liberpatru eseuri despre mecanica cuantică pe care le-apublicat în 1905. Neputând să ofere o justificare aacestei situaţii, Einstein lăsa să se înţeleagă că o partedin idei i-au venit în somn şi că documentele care aucondus la dezvoltarea tezelor sale s-au pierdut dincauza războiului, deşi acea perioadă o petrecuse întrunstat neutru, Elvetia. Abia în 1909 Einstein primeşteun post universitar insignificant, profesor asociat defizică teoretică la Universitatea din Zurich, adevăratasa carieră constând în cea de jurnalist la o publicaţieevreiască, timp de alţi 10 ani. Căsnicia cu MilenaMarici a durat până în1919, iar cei doi baieţi rezultaţiau fost diagnosticaţi ca ambii suferind de schizofrenie,o boală ereditară. Pe lângă Poincare, Einstein s-a mai“inspirat” şi din studiile lui Hendrik Lorentz, Olinto diPretto, care în 1903, publica în revista ştiinţifică Atte,celebra formulă e=mc2, Heinrich Hertz sau scoţianulJames Maxwell. În 1953, Edmund Whittaker publicăo carte, ”Teoria relativităţii lui Lorentz şi Poincare”, încare demonstrează cu documente cum s-a dezvoltatteoria, istoria sa precum şi sursele primare plagiate deEinstein în lucrările sale. Reactia acestuia, încă în viaţă,la acuzele aduse a fost aceeaşi cu aportul său real îndomeniul fizicii: inexistentă.9138 www.oglindaliterara.ro


Viciile unor scriitoricelebriminunat dar şi teribil în acelaşi timp”.DEZVĂLUIRINu numai că s-a culcat cu peste 250 de femei înVeneţia, într-un singur an, fără a mai pune la socotealăbărbaţii, dar George Gordon Byron a avut o aventurăşi cu scriitoarea Caroline Lamb, cu verişoara sa, Annepe care a luat-o şi de soţie şi chiar cu propria lui sorăvitregă.Unii dintre cei mai străluciţi autori ai literaturiiau fost dependenţi inveteraţi, cu adicţii faţă de orice,de la cafea, la sex şi opium şi de-a lungul timpului şiauexprimat diferite grade de ruşine faţă de viciile lor.La urma urmei, este vorba despre condiţia umană, careeste predispusă spre acest gen de preocupări, iar în cazulliteraturii observaţia este valabilă şi în cazul scriitorilor şiîn cel al cititorilor, pentru care viciile reprezintă o temăfascinantă.Feodor Dostoievski - jocuri de noroc“Când mă apropii de sala dejocuri de noroc, intru în convulsiide îndată ce aud sunetul banilor pemasă”.La mijlocul anilor 1860, Dostoievskia fost lovit de câteva evenimentetragice, soţia şi fratele său au murit,iar scriitorul rus a intrat într-o depresiedevastatoare, pe lângă faptul că arămas şi cu o grămadă de datorii personale şi de familie.Astfel, Dostoievski a devenit dependent de jocurile denoroc şi în special de ruletă.Se vehiculează ideea că autorul rus a scris finalulromanului Crimă şi Pedeapsă mai repede decât era prevăzutpentru că avea nevoie disperată de un avans din parteaeditorului său şi că a scris nuvela Jucătorul cu scopulde a-şi plăti datoriile acumulate la ruletă cu câştigurile dinurma publicării.Honoré de Balzac – cafea“Mulţi oameni pretind căîşi găsesc inspiraţia în cafea,dar, după cum ştie toată lumea,cafeaua transformă persoaneleplictisitoare în persoane şi maiplictisitoare”.Balzac şi-a alimentat scrisul prolificobişnuind să bea nu mai puţin de 50 de ceşti de cafea în fiecare zipână în punctul în care această doză nu a mai fost suficientăşi a început să mănânce zaţ uscat.O “tactică” pe care scriitorul o descrie ca fiind “ometodă oribilă, mai degrabă brutală, pe care o recomandnumai bărbaţilor în putere, bărbaţilor cu părul negru şi desşi cu pielea acoperită de pete de la ficat, bărbaţi cu mâinilemari şi cu picioare în formă de popice. Cafeaua abuzeazăde garniturile stomacului aşa cum un căruţaş abuzează deponei, plexul se inflamează, scânteile sar până la creier.Din acel moment, totul devine agitat. Ideile se pun rapid înmişcare precum batalioanele unei mari armate pe câmpulde luptă iar bătălia e dusă cu furie. Amintirile te atacă,steaguri strălucitoare ţinute sus; cavaleria metaforei sedispune în formaţie de luptă printr-un galop magnific;artileria logicii năvăleşte cu vagoanele-i clămpănind printrecartuşe; la ordinele imaginaţiei trăgătorii ochesc şi trag;forme şi personaje încep să defileze; hârtia este acoperităde cerneală, iar munca nocturnă începeşi se termină cu torentele acestei apenegre aşa cum o bătălie începe şi setermină cu pulberea cea neagră”.Lord Byron – sex“Vai! Dragostea unei femeieste cunoscută ca fiind un lucruwww.oglindaliterara.roDesigur, 250 de femei într-un singur an poate păreamunca unui seducător feroce, dar interesant este obiceiullui Byron de a păstra o amintire din partea fiecărei iubite.Acesta obişnuia să preia de la fiecare amantă mostre de părpubian pe care le păstra în plicuri atent marcate cu numelefiecăreia. Recent, aceste plicuri au fost expuse în public decătre editura care se ocupă de operele lui Byron.Elizabeth Barrett Browning –opiu“Opiu, opiu, noapte dupănoapte!”Elizabeth Barett Browning a începutsă folosească opiul de la vârsta de 15ani pentru a trata o problemă a coloaneivertebrale. După ce a împlinit 30 de ani acontractat o boală care-i afecta plămânii şi inima, iar în 1845poeta inhala 40 de picături de tinctură de opiu (laudanum)pe zi, o doză enormă.Elizabeth spune într-o scrisoare pentru fratele său:Opiul îmi menţine pulsulconstant şi mă ajută să nu leşin.Opiul oferă pace sufletească şi echilibrusistemului meu nervos.Paul Verlaine – absint“Îl iau cu zahăr!”Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, cu toţii au fost adepţi aiabsintului, dar dintre ei, Verlaine i-a fost extrem de devotat.Când el şi Rimbaud au pus capăt aventurii loramoroase, Verlaine a intrat într-o stare de furiealimentată de absint şi şi-a împuşcat fostul amant înbraţ, faptă pentru care a petrecut doi ani în închisoare.Spre sfârşitul vieţii, rămas sărac şi singur, Verlaine arenunţat la toate viciile sale, cu excepţia absintului, desigur.Legenda spune că a băut absint chiar şi când era pe patulde moarte.James Joyce - gaze intestinale“Cred că aș recunoaște oriundepârțurile Norei.Aș putea să adulmec aerul și săștiu că pârțul e al Norei într-o camerăplină cu femei pârțâitoare.E un sunet mai degrabă feminin,față de pârțurile pe care îmi imaginezcă le scot soțiile obeze, niște pârțuri cao rafală de vânt umed.Devine brusc ceva amuzant și murdar, ca un pârț pecare-l slobozește o fetiță îndrăzneață noaptea, în dormitorulde la colegiu.Sper că Nora o să-și slobozească tot timpul vânturile înfața mea ca să i le adulmec și să-i recunosc mirosul”.La prima vedere ar părea deplasat să-l desemnămpe James Joyce ca fiind dependent de gazele intestinaleale soţiei sale, dar cine a citit scrisorile sale pline deobscenităţi ştie că pasiunea lui Joyce nu era una de moment.Practic, omul era obsedat de flatulenţă.9139


OPINIIAM FOST LA BAL LA ABRUD…Ovidiu CreangăÎn Bucureşti începuseră americanii să nebombardeze. Decum auzeam că urlau sirenele dealarmă, noi săream ca potârnichile să ne ascundem peunde puteam. În oraş era jale când nu aveai unde săte ascunzi. Aşa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niştetranşee acoperite cu tufe sau crengi peste care se aruncapământ... Chiar şi acestea erau puţine şi în ele abia aveauloc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nuprea aveau subsoluri şi pivniţe şi singura nădejde era:„Du-i Doamne la Ploieşti!”. Fiindcă în afară de afecţiuneadeosebită pe care o aveau americani pentru Bucureştimai era şi Ploieştiul, mai ales zona rafinăriilor. Cândapăreau „liberatoarele” încârcate copios cu bombe desute de kilograme, se înegrea cerul de multe ce erauşi se auzea un zumzet surd şi monoton al monştrilorcu patru motoare. Atunci, noi bucureştenii începeamsă ne face cruce şi repetam generoşi în neştire: „Du-iDoamne la Ploieşti” şi de multe ori Dumnezeu ne ascultaşi norul de lăcuste ucigătoare se îndrepta spre nord, sprePloieşti. Escadrilele de avioane americane aducătoare demoarte veneu de la Foggia din Italia şi pînă la noi făceaumai puţin de două ore aşa că uneori nici nu apuca săsune alarma şi ne trezeam cu un covorde bombe în Bucureşti.M-au prins câteva bombardamenteîn oraş. Odată apucasem să fug laperiferie şi ajunsesem pe un câmpdeschis când au apărut nişte avioane devânătoare cu două fuselaje ce zburaurazant cu pământul şi făceau „terenulviran” mitraliind tot ce vedeau că mişcape pământ. Şi eu, fiind ceva mişcătorpe pământ aveam toată şansa să fiugăurit de un glonte din mitraliereleharnicilor aviatori americani. Şi acumîmi ţiuie în urechi felul cum „ronţăiau”acestea foc peste noi nenorociţii cefugeam şi nu aveam unde să ne ascundem. Iarăşi m-atras Dumnezeu de păr, ajutându-mă să sar într-un şanţaşa cum învăţasem în armată că trebuie să faci cândse comandă „Aviaţie inamică!”. Inimosul american a„scuipat” un şirag de mărgele ucigatoare dintre care pecel puţin una era scris cu litere latine numele meu. Dupăce a trecut pericolul, cei care mai eram în viaţă ne-amridicat cu frică de prin ascunzişurile care ne dăduserazile. Am scrijelit şi am scos din pământ două gloanţe careincă erau calde. Erau lungi de vre-o opt-zece centimetrişi erau de aramă, nu de plumb acoperite cu o cămaşăde fier - cum erau ale noastre - după cum ştiam eu devremea când făcusem „armata de operetă” din cadrulPolitehnicii. Am luat ca amintire „cărţile de vizită” aleprimei mele întâlniri cu americanii, pe care le-am avutmultă vreme prin buzunare, până când le-am rătăcit,cred că într-unul din numeroasele mele refugii.Văzând ca e „groasă” cu yankeii m-am gândit să oiau din loc şi să plec din Bucureşti, mai ales că mama îmitot spunea: „Du-te scumpul mamii, să scapi cu zile, căeşti tânăr şi e păcat să mori”. Ea nu putea pleca deoareceera „mobilizată pe loc” fiind directoare la o cantină cedădea gratuit trei mese pe zi nevoiaşilor din cartier.Dar unde să plec, nu cunoşteam pe nimeni prinArdeal, care după părerea noastră era locul „cel maisigur”. Şi iaraşi Dumnezeu mi-a întins o mână. Măîntâlnesc cu prietenul meu Marcel Sulică, ce dădusede mai multe ori admitere la medicină, dar nu avusesenoroc să intre. Marcel era puţin mai înalt ca mine, credcă avea cam un metru optzeci si cinci, era puţin cepeleagşi visa să întâlnească zâna din poveşti, zâna visurilor lui.- Ovidiule, eu fug de bombardamente şi plec dinBucureşti. Am un unchi contabil la Câmpeni în MunţiiApuseni şi mă duc la el. Eu zic să vii şi tu că te trezeşticu o bombă în spinare dacă mai stai aici!- Aş pleca dar nu am la cine, tu ai noroc cu unchi-tu.9140 www.oglindaliterara.ro- Vino şi tu... Nu te pot invita că nu e casa mea,dar sunt sigur că vei găsi la vreun ţăran de pe acolo ocameră cu chirie cu o sumă simbolică.Şi aşa... am ajuns la Câmpeni, un sat ceva maimărişor cam la jumătatea drumului între Turda şi Abrudpe malul Arieşului, vechiul râu roaman Auratus, căciîntr-adevăr încă mai era plin de aur. Ţăranii puneau oscundură înclinată pe malul apei, pe scândură era oscoarţă de lână. Aruncau cu o lopată nisip amestecatcu apa din râu care se scurgea peste scoarţa de lână.Firişoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineauîn scoarţă şi nisipul mai uşor era luat de curentul deapă. Seara se duceau acasă scuturau scoarţa de lânăşi se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toţiţăranii aveau lingouri de aur, caci ştiau meştesugul.Aveau mercur pe care-l amestecau cu firişoarele de aur,amalgamul apoi îl „strecurau” printr-o piele tabacită deoaie, aurul rămânea şi mercurul, adică „argintul viu” cumii spuneau ei îl foloseau din nou. Când se măritau feteleaveau salbe grele de aur şi alte podoabe.Am găsit o gazdă care mă ţineau cam pe nimic căaveau o fată de măritat şi vroiau să „priponescă” uninginer, aşa cum mă dădeam eu. Cu Marcel mă întâlneamîn fiecare zi o lălăiam şi tăiam frunze la câini că nu aveamce face. Într-o zi vine Marcel înfierbântat la mine:- Ovidiule, am dat lovitura, în Abrud duminică e ochermeza, adică un fel de bal, şi prin unchiul meu amcăpătat o invitaţie şi pot lua o persoana, care desigur veifi tu. Acolo sigur că o să fie haleală pe săturate şi fărălovele.- Ţi-a ieşit un porumbel din gura,vin bucuros căci îmi cam chiorăie maţeledestul de des.Abrud era un oraşel mai maredecât Câmpeni, chiar în creierii MunţilorApuseni, un oraş de moţi, şi câţivaunguri să-i numeri pe degete. Desigur căoferta era cât se poate de atrăgătoare.Deci m-am îmbrăcat cu ce aveam maibun, adică mi-am pus o cravată, căcialte haine nu aveam... Nu aveam decât,numai ce purtam zilnic pe mine (afară decravată). Marcel era mai pricopsit şi aveaun costum mai bun. Am luat „Mocăniţa”până acolo. Mocăniţa era trenuţul pitoresc pe linie îngustăcare când mergea, mai ales la deal, răsufla din greu caun moşneag şi scrâţâia din toate închieturile. Se zice căodată o bătrânică urca din greu cu desagii pe cărăruiade lângă calea ferată. Mecanicul îi zice:- Matuşică, aruncă-ţi desagii într-un vagon şiopinteşte-te şi matale sus.- Mulţămesc nepoate nu mă urc că sunt grăbită.Acum aţi înţeles cam cum mergea „Mocăniţa”.Am ajuns la chermeza unde ne-a primit cu mult fasttipul care-l invitase pe Marcel şi care pare-mi-se eraprimarul Abrudului. Un tip rotofei, ca un polobocel plincu varză murată. Masa era deja aranjată şi la o masastătea cocoana lui, care arăta şi ea ca un butoiaş cucastraveciori. I-am lins respectoşi cazmaua, o labăgrăsuţă cu degete scurte şi unghii patrate. Apoi ne-aprezentat la cele doua fete ale lor, cred ca erau gemenecă semănau ca doua picături de zeamă de varză acră.Cocoana şi progeniturile nu s-au mai sculat de pe scauneci ne-au întins graţios nişte mânuţe dolofane, care dupăcum am mai spus, le-am pupat cu zgomot... doar eraîn joc haleala care se vedea că era din belşug pe masă.Locurile noastre erau rezervate, fiecare lângă unadin urmaşele butoiaşului cu castraveciori. Fetele erauruşinose pe semne că încă mai erau fete mari, emoţionaterău că ni se duse-se buhu’ că „unu-i inginer şi altu-idoctor”. Primarul se înfoia ca un curcan pe lângă noi să nune lipsescă nimic şi cred că în sinea lui ne prebăluia camcum i-ar sta cu aşa gineri. Noi înfulecam de zor şi printrescurtele pauze dintre înghiţituri mai atacam viţeluşele delângă noi care tăceau cu înverşunare. Hait, ne-am ars,cioroiul care era şeful tarafului anunţă „Damen Tango”.Butoiaşul cu varză murată sare ca ars şi vine la masaunde noi şi produsul amorului lui înfulecam cu mult spor,căci doar de asta veniserăm.- Hai fetelor ce aşteptaţi e „Damen Tango” invitaţiî


RostiriDacă există ceva în care sămă regăsesc, aceasta este, înafarăde dragostea necondiţionatăa părinţilor mei, aceea pentruCuvîntul scris, rostit, întrupat.Trebuie să fi învăţat săaşterni primele litere la luminalămpii, să te fi legat de rostulscrierii la lumina lumînării, acandelei, a opaiţului ca să iubeştiscriitorii, poeţii, artiştii...Mihai Eminescu. NichitaStănescu. Constantin Brâncuşi.„ Trecut-au anii/ Şi niciodatăn-or să vie iară,/ Căci nu măncîntăazi cum mă mişcară/ Poveştişi doine ghicitori, eresuri/ Cefruntea-mi de copil o-nseninară/Abia-nţelese, pline de-nţelesuri”A fost o altfel de „ încîntare”,datorată prelegerii publicesusţinută de Laurian Stănchescula Ateneul Popular din Focşanişi spectacolului interactiv alcărei autor a fost actriţa românocanadiană, Claudia Motea,revenită din Canada specialpentru aceste momente.Momente unice.O „ istorie vie”. Căci LaurianStănchescu l-a cunoscut personalpe Nichita. Şi l-a iubit cum numaipoeţii ştiu să iubească. Şi pentrunoi. Să-l reînvie. Firesc. Nichita,într-un interviu, filmat cu cîtevaluni înainte de plecarea dintre noispre alte spaţii şi tărîmuri. Acolounde, poate, cuvintele au maimultă consistenţă decît în „ viaţareală”. Acolo, în Realitatea Fiinţeicare l-a hărăzit „ limbii poeticeşti”.Recunoscînd un „ trup” cuvintelor.Luceafărul recitat de o fetiţăde 2 ( DOI) ani şi 10 luni, locuindîn Canada....miraculos...Copilă fiind, sub „ porunca”autorităţii parentale ( „ Cine cruţă toiagulsău îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşteîl ceartă la vreme”, ne învaţă DreptulSolomon), şi a primei şcoli care a fostaceea de acasă, mult mai eficientă decîtformala „ educaţie civică”...uitată înaintede a fi „învăţată”!, trebuia să ştiu „ şi însomn dacă mă întreba cineva” că 1457-1504 este o dată sfîntă. Domnia lui Ştefancel Mare. Care a devenit şi cel Sfînt! Fărătăgadă!Dacă există un Ştefan cel Mare şiSfînt de ce nu ar exista „ Eminescu celMare”?! ( Cel mai Mare Poet român...).Mă întreb retoric, desigur. Pentru a-mi „limpezi” aşa zisul „ naţionalism”. Se aflăunii ( „în treabă”!) acuzînd „naţionalismul”împătimiţilor de litere care „ îndrăznesc”să-l omagieze „ cu ocazia zilei denaştere” (numai!). Vai! Neştiutorilor!Oare naţionalişti sunt toţi oamenii care„ îndrăznesc” să-şi serbeze ziua denaştere?!Eminescu nu aparţine naţieiromâne. El aparţine Poeziei! El aparţineUniversului. Eminescu, tradus în maitoate limbile pămîntului! Nu putem decîtsă-i recunoaştem darul cu care a dăruitaceastă naţie!!!! O şansă identitară. Atît.Adevărul revelat şi manifest nu ţinede sacralitate?!Pe cine sperie consacrările?“Tu te-ntreabă şi socoate;/ Nu speraşi nu ai teamă,/ Ce e val ca valul trece; /De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâila toate rece.” ( Glossa)Cu titlu de noutate faptul că nuEinstein este autorul teoriei relativităţii, ciEminescu. Mite Kremnitz a tradus poemelelui Eminescu, poeme la care a accesEinstein şi care l-au inspirat în formulareateoriei care i se atribuie în mod curent.Că Dacii ar fi fondat Roma şi nuinvers...parcă am mai auzit....Cert este căImperiul roman a clădit o civilizaţie care,încă şi astăzi, ne pare străină....Sala Ateneului nu a fost „ plină pînăla refuz”. Nici măcar plină. Doar nu afost un „ spectacol show blitz”, cu isteriicolective, ţipete. Dar asta trebuie să neNOTESVirginia Bogdanbucure. „ Mulţi chemaţi, puţinialeşi”. Sacralitatea îşi recapătăcalitatea. Rostul.Şi numai aici îşi au locul nerostitelezămisliri brâncuşiene.Atingerea „ zborului”. Octoedrulca element de construcţie aColoanei fără de sfîrşit. Citirea îninfraroşu. Opt-ul legăturii lumii cuDivinitatea. „Şi restul e tăcere”.Eminescu. Nichita. Brâncuşi.Fericită alăturare. Şi înălţare.Cea de taină. Poezia. Cuvintele.Coloana fără de sfîrşit. Aceea aspiritualităţii unui neam. Pecetealegăturii pămîntului cu Cerul.Micile şi Marile Mistere. Infinitul.„ Şi fiindcă toate acesteatrebuiau să poarte un nume s-aunumit Eminescu!”Mulţumim odată în pluspoetului Laurian Stănchescu şiactriţei Claudia Motea care audat curs invitaţiei Direcţiei decultură şi Culte Vrancea în cadrulprogramului de prelegeri publiceşi ne-au oferit clipe de neuitat. Şile urăm succes în întreprindereadeloc uşoară de a repatriarămăşiţele pămînteşti ale luiBrâncuşi, pe nedrept înstrăinat depămîntul pe care l-a „ridicat” spreCer. Acela de care „ academicienii”timpului nu au avut loc! Celumească lume „ academică!”băieţii la dans să nu se plictisească.Fetele nu au avut încotro sau sculat de pe scaune şis-au postat în faţa noastră, adică fiecare în faţa „victimei”ei. Vai ce-mi văzură ochii, probabil că aveau un defect dinnaştere, aveau nişte picioruşe scurte şi butucănoase...Lui Marcel partenera lui îi venea cam până la buric şimie, a mea ceva mai sus, eu fiind puţin mai scund caMarcel. Ne-a umflat râsul dar am mascat situaţia. Bietelefiinţe aveau un defect care nu se observa când stăteaupe scaun, ca de la şezut în sus erau normale. Nici nu leputeam lua pe sub braţ cum se ia la dans. Cred că cinene-a văzut s-a strâmbat de râs. Noroc că deodată sunăsirena de alarmă aeriană. Viitoarele noastre consoarteau tulit-o cu picioruţele alea scurte ale lor, şi toţi meseniis-au „topit” ca prin farmec. Am ramas singuri la masaîncarcata şi noroc că se stinsese şi lumina, că doar eraalarmă aeriană...Ce se întâmplase!? Peste munţi, din URSS, camodată la două nopţi zbura un avion pricăjit pe care ruşii îlbotezaseră „cucuruznic” către bandele de partizani ai luiTito din munţii Jugoslaviei. Era o rablă care când zburafăcea „TÎR, TÎR, TÎR,TÎR...” de parcă ar fi cărat o roabă cubălegar să o arunce pe aratură. Noi unşi cu toate alifiile,că de, aveam experienţa cu superfortăreţele zburatoareamericane, nu ne-am speriat ci tacticoşi am începutsă cărăbănim ce era mai bun pe masă şi am umflat şiwww.oglindaliterara.rocâteva sticle de vin. Am bagat totul într-o sarsana, căvenisem pregatiţi, şi pe întuneric, pe nebagare de seamăam tulit-o către gară. Târziu a încetat alarma şi sauaprins luminile în Abrud, dar noi eram în Mocăniţă şi neîndreptam spre Câmpeni.- Ce părere ai Marcele? zic eu de colo, satisfăcut şicu burta plină.- Ce să zic Ovidiule..., răspunde „doctorul” ce serăzboia cu un copan maiestos de cocoş... şi pe săturateşi fără păcate!Era în vara anului de graţie 1944, apoi a venit la23 August „Eliberarea de sub fascişti”. Glorioasa ArmatăSovietică în trecerea ei victorioasă ne-a învaţat câtevaexpresii ruseşti ca de pildă: „davai cias... iopt-foiu mati”şi celebrul „dalico Berlin?”. Cel ce pusese întrebarea eraun uzbec janghinos cu patru ceasuri pe fiecare mână şicu un deşteptator atârnat de gât... ce mâna o cotigă lacare era înhămată o mârţoagă. Cred că le furase de lavre-un biet ţigan. Aceştia ne-au „eliberat” şi ne-au datînapoi cu un secol... de va mai trece o generaţie pânăne revenim.Ovidiu CREANGĂToronto, Canada, 14 februarie 2011De Ziua Sfântului Valentin, Ziua îndrăgostiţilorCă de... tot am împlint azi 91 de ani!9141


Julieta CarmenPENDEFUNDAPOEZIEGeorgeAncaIANCUVALEO pată pe trepteTrepte şi spirale,trandafiri învise;mă simt ca o patăpeste petalele fierbinţide tine aruncată.Ecuaţie în luminăIntru în lumină,- început de călătorie -cu picioarele culeg din iarbăpierdute ecuaţii ce ştiucă nimeni nu le ştie.Întunecata lunăTe voi lăsa să pleci, întunecată lună.Eşti singura căreia îi mulţumesccă mi-ai aruncat în trecere-o privire.Acum şi eu lucesc.Norii de trec, sărut acidde cer înlăcrimat mă-mbrăţişeazăpietrificându-mi vrerea...Odihna-n zi, tu, lună, unde te aşează ?Iar de lucesc un spirit izolat,nici pe o floare azi stăpână,pe faţa-mi udă de rouă şi-amintiri,te voi lăsa să pleci, întunecată lună.ViseAlbi trandafiri închişi după zăbrelestau precum dinţii dincolo de buze,dar colţi sunt de sălbatic animal;robia lor e mărturie tot împotrivă-misă m-acuze.Zi după zi tot mai ascunsă-i libertateaşi visele mă chinuie-n noapte.Evit să mă atingă dorul ce tunetultransformăîn ne-nţelese şoapte.În stare nu mai sunt să înţeleg tălmaciul,prezicătorul care-mi spune cine mi-s.Ci nu mă vreau nici trandafirchiar alb să fie;ci doar femeie. Şi nu în vis.DansÎn noapte eonul meu danseazăşi-n marea care mă aude,m-aude nu m-ascultă,îi cânt fragmentele de viaţădin care mă exclude.Umbră în iarbăDacă sunt umbrăsunt început de iubire,iar capul de-l aşez în iarbăîmi ascult inimaşi piciorul care îl loveşte ...ROUG APRINScuprinsdin poporcreaturidezagregându-sebăieţii acasăSmara în portbagajmantre vediceucis aicinemurirea dintren plinla Gomavom pomenizdruncinspovedanieîmi regizezsunete peste literemirişte globularărug aprinsgraiule albiblie stejarulnepoate pânăNătărău oo să mai studiaţinu mă mai grăbescmorţii de-ai doileacum zborimărunte roşuritalanga zaruluidin popordin popor îmbătrânirămterţine de sine stătătoarerepeţi Ionescu n-ai răbdareare barbă Hegel fără barbăscuturaţi arhangheli hramtu compune-mă cratimăelimină radicalii liberi ohidratare atât de puternicăfortifică şi pielea sensibilăfascinaţie smellless rosemiroşi popor chimicnimic de ore printre gnozecanonadă am pus mâna peei şi nu mă cunoşteaupinacotecă scuturată în clarobscurcreatură dezagregându-secreatură dezagregându-seronturi usturoiate anticne nararăm fabulă Parismironosiţelor la fugă fir’omhai la flori ieftine şi la bisericăsfat sinus arab Basarabianăimindu-ne ce-nseamnă neamcurând neprevederii tămâioarepus pe scris mare să vă prindcenuşa sfintelor pieirea soareluiapă în zbor de ciori baroc sub cetinicozi Cozia sânge o mie de aniEU CA UN FLUIDAi întrebat asearăce sunt, cine sunt?Dar tu nu vezi oarecum curg?Căci ce mai curge?Curge apa, lumina şitimpulCântecul, sângele,gândul ...Fă-ţi sufletul zăgazŞi mă opreşte, iubitoSă ai şi tu,Unde-ţi scălda nesomnul.Zăgăzuieşte-mă, opreşte-mă !O, e atât de greuSă curgi în neştire, mereu.Doar pietrele din râu o ştiuŞi eu.SINGUR ÎN TURNopriţi-vănu mai bateţi în poartănu vedeţi pe eade trei ori câte trei zăvoarece vă tot holbaţila urmele acelea plutitoaresunt ale gândului meupotcovit inversşi acum plecaţilăsaţi-mă să-mi dresezîn linişte cuvintelecăci ele mă vor devorade le voi scăpade sub cravaşă, mai alesca acum sunt singur în turnTEAMAsa nu te poţi opri la marginea nopţiişi să te împleticeşti,prin iarba ei groasăfugărit de pasărea cu cap de broascăsă ţi se pară cerul refugiatdincolo de puterea sfântă a ochiuluisă-ţi priveşti mâinileşi să nu ştii ale cui suntsă te uiţi în oglindăşi să nu-ţi dai seamacine te priveşte din easă alergi prin mulţimede la o dimineaţăla altă margine de ţarăşi să nu te recunoască nici fraţiisă intri în casa taşi ai tăi să strige: „- Hoţii!“să plângi când ceilalţi râdşi să râzi singur, cu uşa închisăsă ţi se facă privirea arcanşi să nu găseşti un zâmbet pentru tinenici măcar în moarteiată ce înseamnă teama9142 www.oglindaliterara.ro


O clujeancă – prezență remarcabilăpe marile scene lirice ale lumiiDespre mezzosoprana Dana Liliana Ciucă Mattei,absolventă, în anul 1993, a Academiei de Muzică GheorgheDima din Cluj-Napoca, se cunosc, din păcate, puţine lucruriîn ţară, poate şi datorită faptului că, după debutul său, în1991, pe scena Operei Naţionale din Cluj-Napoca, în rolullui Cherubino, din opera Nunta lui Figaro de W.A. Mozart,iar ulterior în cel al Olgăi în opera Eugen Oneghin de P.I.Tchaikovski, mezzosoprana clujeancă a fost prezentă mai multpeste hotare, unde şi-a desăvârşit pregătirea profesională(Școala de muzică Franz Liszt din Weimar, cu profesoara LuisaBosabalian, la Opera din Lippstadt cu profesorul Aldo Baldin,Dan Brudascu la Internationale Bachakademie din Stuttgart cu profesoaraGertrude Gunther si Elisabeth Baumgarten, la Conservatoruldin Luxembourg cu profesorul Pierre Cao, Fernard Jung aicibeneficiind de o bursă acordată de ministrul Culturii al Marelui Ducat al Luxemburgului,Irene Birmann, la Hochakademie din Vienna cu maeştrii Kurt Malm, Leo Müller sauEditha Gruberova). În anul 1993, mezzosoprana Dana Liliana Ciuca Mattei, îşi începecariera sa internaţională susţinând numeroase recitaluri şi concerte în Luxembourg,Ungaria, Polonia, Germania, Rusia, Grecia, Olanda, Malta, Belgia, Italia, România (maiales la Cluj-Napoca, București și Timișoara) etc. alături de filarmonici dirijate de numesonore ale scenei lirice mondiale: Seiji Ozawa, Marcello Viotti,Simone Young, Peter Schneider, Bruno Campanella, Betrandde Billy, Fabio Luisi, Donald Runnicles,Marco Zambelli, Asher Fish, NicolaeMoldoveanu, Pascal Verot, EnriquePatron de Rueda, Horea Andreescu,Marco Armiliato, Giuseppe Sinopoli,Gottfried Raab, Victor Dumănescu,Cristian Sandu, Rani Calderon, PetruSbârcea, Iurie Florea, Adrian Morar,David Crescenzi, Placido Domingo,Paolo Arrivabene., în compania unorbinecunoscuţi artişti lirici: BarbaraHendricks, Isabelle Kabatu, IonelPantea, Camille Kerger, DesiréeRoncatore, Inva Mula şi mulţi alţii.În anul 1997, în urma unei audiții la STAATSOPER dinViena, este admisă cu o bursă la Instyitutul Herbert vonKarajan, iar între 1997-2001, ca solistă la prestigioasa Operăvieneză.Ea a interpretat roluri celebre, cum ar fi: Malikah din opera Lakmé de L. Delibes,Alisa din opera Lucia de Lamermoor de G. Donizetti, Martha din opera Faust de Ch.Gounod, Lola din Cavaleria rusticană de P. Mascagni, Cherubino din Nunta lui Figarode W.A. Mozart, Olga din opera Eugene Oneghin, de P.I. Tchaikovski, Gabrielle dinopera Lorelai de V. Timaru, Magdalena din opera Rigoletto şi Aninna din opera Traviatade G. Verdi.Totodată, ea a cântat în oratoriile Magnificat şi Patimile după Ioan de J.S. Bach,Missa şi Simfonia a 9 – a de L. van Beethoven, Te Deum de M.A. Charpantier, StabatMater de A. Dvorak, Orfeu de G. Glück, Missa în Re Major de J. Haydin, Simfonia a3 – a de G. Mahler, Requiem şi Kronungs-Messe de W.A. Mozart, Stabat Mater, MissaSolemnis, Moses de G. Rossini şi multe altele.Mezzosoprana clujeancă s-a impus atenţiei specialiştilor şi publicului europeanprin calităţile vocale excepţionale, confirmate de numeroase şi prestigioase premiiinternaţionale pe care le-a obţinut. Amintim câteva dintre acestea:- Marele Premiu cu distincţie la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (1988)- Marele Premiu cu distincţie în arta lirică la Conservatorul din Luxembourg (1994)- Premiul al II – lea la Concursul de muzică vocală de cameră „Chain Festival”,Entschede, Olanda (1994)- Premiul I la Concursul interegional de canto din Nancy, Franţa (1994)- Medalia de aur la Concursul tinerilor solişti din regiunile europene, Luxembourg(1994)- Premiul I cu distincţie în arta lirică la Conservatorul din Luxembourg (1995)- Laureată a Concursului de canto, Nancy, Franţa (1995)- Premiul I la Festivalul inernaţional de muzică „Hariclea Darclée”, Brăila (1998).În prezent, artista clujeancă se află la Monaco, unde pregăteşte, cu regizorulmonegasc Jean Luis Grinda, directorul Opereidin Monte Carlo, şi sub bagheta dirijoruluiMarco Armiliato, unul din cei mai celebri dirijoride operă din lume, prezent în mod frecvent lapupitrul orchestrelor de la Metropolitan Operadin New York, Covent Garden din Londra,operele din Vienna, Paris, Milano, Monte Carloetc. Artista va interpreta rolul mezzosopraneiFlora Bervoix din opera Traviata a lui G. Verdi,a cărei premieră e prevăzută a avea loc îndata de 25 ianuarie anul curent, la Opera dinwww.oglindaliterara.roREPORTAJMonte Carlo. Cu acest spectacol vadebuta pe plan european şi mondial„Anul Verdi”, an dedicat celebruluicompozitor italian din a cărui creaţiecomponistică vor fi puse în scenă maimulte lucrări celebre. Mezzosopranaclujeancă va apărea în acestspectacol de talie internaţionalăalături de nume celebre precumInva Mula, Desirée Roncatore (unadintre cele mai în vogă soprane azi înEuropa), tenorul argentinian Gandiasau Paolo Salsi.Pe 9 noiembrie 2012, DanaLiliana Ciucă Mattei, a triumfat în roulCarmen la Opera din Bilbao, publiculspaniol fiind extrem de încântat detalentul muzical al artistei românce.Spectacolul s-a soldat cu nesfârșiteropote de aplauze la adresamezzosopranei din Cluj-Napoca şi acelorlalţi artişti. După acest triumf,au urmat spectacole, la fel de bineprimite de public, la Frejus şi Biaritz,apoi la Alicante şi Coruna, Malaga,CadizArtista clujeancă a petrecut, totla Monte Carlo, Revelionul recent,evoluând alături de baletul din MonteCarlo în opera Lacul lebedelor.Ne face o deosebită plăceresă remarcăm faptul că atunci cândDana Liliana Ciucă Mattei revine laCluj-Napoca, ea acceptă cu multăamabilitate să evolueze în diferitespectacole şi concerte susţinute deAnsamblul coral Voci Transilvaneal Casei de cultură al municipiuluiCluj-Napoca, ridicând şi mai multştacheta valorică.În luna februarie a acestuian, mezzosoprana Dana LilianaCiucă Mattei, va susţine un nourol în opera Nabuco pe sceneleoccidentale, confirmându-şi astfelclasa internaţională şi consolidânduşicota valorică şi înaltul prestigiu decare se bucură pe plan european şinu numai.Sunt convins că sunt înasentimentul multor melomani dinţară să îmi doresc să o auzim maifrecvent şi în spectacole de gensusţinute pe scena marilor Opereromâneşti, la Cluj-Napoca, Bucureşti,Iaşi, Timişoara, Craiova, etc.Urăm talentatei noastre artisteși colaboratoare permanente un anplin de noi și superbe succese încariera ei în noul an 2013 și în aniice vor veni!9143


MOZAICROMÂNI ÎN « LEGIUNEA STRĂINĂ »Eroul caporal aviator IOAN N. ROMANESCU (1895 – 1918)O VIAŢĂ DĂRUITĂ LIBERTĂTII, UNITĂTII ŞI PROSPERITĂTII EUROPEIDr. LuchianDeaconu(urmare din numărul anterior)Asadar, « Revista Aeriană »i-a atribuit în anul 1912 lui IoanN. Romanescu calficativul de “celmai tînăr constructor de planoare”.Recunoasterea de către « RevistaAeriană » a fost, pentru tînărulinventator, un imbold si o încurajare,a reprezentat consacrareainternatională realizărilor tînăruluiinventator.Destinul său de constructor deplanoare si de pilot fusese conscrat.Cel de al patrulea planor,un biplan cu cîrmă si profunzimeîn fată, tip Canard, l-a început întoamna lui 1912 si era aproape terminat în 1913, cîndl-a abandonat.A urmat aparatul nr. 5, tot biplan, pe care l-aconstruit în cazarma Regimentului de rosiori. De dataaceasta avînd profundorul si directia în spate, sistemdevenit clasic, prevăzut cu volan pentru pilotare, cufuselaj închis si cu o formă aerodinamică, planorul a fostbotezat « H. Rollet 5 » si a fost încercat în zbor pe dealulCopoului. Cu « H. Rollet 5 » se încheie « exilul Moldav »al studiilor liceale.Dar trebuie să remarcăm faptul că etapa ieseanăa coincis cu o nouă premieră natională: cu constituirea« Asociatiei infrarosilor », prima Scoală de constructoride planoare din România, din rîndurile căreia au iesitaviatorii Puiu Teodorescu, fratele scriitorilor Păstorel siIonel Teodoreanu, August Vasilescu si Horia Hulubei.Ea marchează totodată trecerea la o fază superioarăa creatiei tehnice a tînărului inventator, proiectarea siconstructia de avioane.In 1914, Ionel Romanescu a revenit la Liceul « CarolI » din Craiova, iar de la 1 octombrie s-a înscris laFacultatea de stiinte a Universitătii din Bucuresti, sectiaMatematică. Sosind în Capitală, Romanescu cerceteazăcu atentie constructia aeroplanelor franceze din dotareaarmatei române. Inarmat cu noile cunostinte, pune înlucru, în 1915, în sala de gimnastică a Scolii militare dinCraiova, un biplan mare, de tipul « Canard Voisin » care,prin modificările aduse de el, prin concentrarea tuturorcîrmelor într-un singur volan, prin greutatea relativ micăsi prin simplificarea si îngrijirea constructiei, urma să fieo noutate pe tărîmul aviatiei. Constructia aeroplanululuicontinuă si în 1916. Plănuia chiar să transporte aeroplanulla Bucuresti pentru a fi încercat si brevetat.In arhiva familiei s-a păstrat adresa de răspuns pecare a primit-o de la subdirectorul superior al Scolii deaviatie a artileriei de pe lîngă Ministerul de Război, la 12august 1915. « La suplica Dv. – se precizează în adresă-, am onoarea a vă face cunoscut că pentru a se puteaaviza asupra cererii ce faceti, este nevoie ca aparatulîn cestiune să fie adus la Bucuresti (Centrul de aviatieCotroceni) spre a fi supus unor prealabile cercetări ».Acest act oficial are o valoare documentarăexceptională pentru istoricul aviatiei române. El confirmăo realizare tehnică de exceptie, construirea primului avionla Craiova de către studentul Ioan Romanescu, în vîrstăde 20 de ani, si înscrie numele inventatorului în galeriapionierilor aviatiei românesti.Din păcate pentru tînărul inventator, viforul nimicitoral primului război mondial va cupride si România, abătînddrumul vietii sale spre alte priorităti. Urmările hotărîriiRomâniei de a intra în război au fost, pentru zeci de mii destudenti români, definite de fratele eroului prin sintagmaedificatoare « Ostasul ucise pe omul de stiintă ». Si, întradevăr,cît de multe si de mari talente au fost zdrobite demoara nimicitoare a războiului.Războiul nu i-a mai lăsat soldatului Romanescu timppentru realizarea proiectelor aviatice. «In timpul liberdintre misiunile de patrulare – aflăm din articolul “Caporalulaviator Ion Romanescu”, publicat în “Neamul Românesc”din 16 martie 1936 - urmăreste perfectionarea inventiilorsale, căutînd să pună la punct un avion rapid, pentrutimpurile de după război, botezat « La mouche », multapreciat de inginerul inventator Béchereau si inginerulDéscamps ».Format si educat în sentimentul datoriei fată deneam si tară, Ioan N Romanescu s-a înrolat voluntar înarmată la numai cîteva zile după izbucnirea războiului,în 1914. Din declaratia pe care a dat-o tatăl său, la 14septembrie 1914, aflăm : « Subsemnatul, tatăl tînăruluiIoan N. Romanescu, care doreste a se angaja voluntarîn Batalionul de Specialităti, Sectia Aviatiei, declar căconsimt a contracta acest angajament în armată înconditiunile pervăzute de legea de recrutare.»Asadar, desi nu împlinise vîrsta pentru fi chemat subarme si cu toate că România se declarase neutră, Ioan NRomanescu s-a înrolat voluntar în aviatie încă din 1914.Cum se explică si cum motivează tînărul aceastăhotărîre ? Ce l-a împins în calea primejdiei, a pericoluluisi a mortii ?« Era un student la Universitătii noastre – scriaNicolae Iorga – si războiul l-a chemat la sine prin putereaineluctabilei datorii…E la dînsul, ca si în tinerii popoarelorîn plină expansiune, o nesfîrsită dorintă de fapte si onesfîrsită bucurie de viată. » Chemarea datoriei esteprezentă si în scrisorile pe care ostasul le trimite părintilor.« Nu mai pomeni chestiunea rezervelor de energie pentrudupă război – îi scrie mamei sale la 28 aprilie 1918 -. Nue numai Franta sau Anglia care sunt în primejdie si caretrebuiesc apărate, libertatea generală este amenintatăacum mai mult ca oricînd…Am împlinit, ieri, 23 de anisi încep să profit de lectiile de datorie pe care voi mile-ati dat, datorii către societate, chiar dacă acestedatorii stînjenesc interesele noastre particulare sau dacăîndeplinirea lor ne face să suferim în afectiunile noastre…Cît de mult as vrea să fiu cu voi, împreună, în familie,pentru a nu vă mai părăsi. Dar, pînă atunci, datoria. Dacăvoi avea nenorocul să cad în luptă, voi nu veti avea dece să rositi mai tîrziu cînd vă vor întreba, care vă suntdrepturile la libertate. Veniti în Franta pentru a vedeadatoria împlinindu-se simplu, fără fraze si fără tînguială.»Totodată, înrolarea în specialiatea aviatiei îi aducesatisfactia împlinirii visului vietii sale, pilotajul, zborulspre înăltimile cerului. « Care din zburătorii din timpulrăzboiului – scria unul din colegii săi – nu-si amintesteazi de un tînăr înalt, cu trăsături fine si cu o căutăturăvisătoare, în care însă pîlpăia flacăra unei vointe deneînfricat ? Pasionat al acestei năzuinte ce a ridicat pe omla înăltimea zeilor antici, încadrat cu calităti de tehnician,născocise el însusi – păsind pe urmele lui Vlaicu – o masinăde zburat, pe care nu a avut nici timpul, nici norocul să orealizeze. Din cauza lipsei de avioane pe frontul nostru,neputînd lua parte ca zburător la luptele glorioase de laMărăsti si Mărăsesti, si fiind trimis la Scoala de pilotaj dela Odesa, primeste, în sfîrsit, « botezul văzduhului ».Bucuria imensă a zborului cu avionul o împărtăsestepărintilor si prietenilor. « Azi am avut fericirea să-mi vădvisul îndeplinit, îi scrie din Odesa, la 20 decembrie 1917,tatălui său. Am zburat pentru prima dată pe Nieuport.Aparat foarte mic, extrem de rapid, extrem de maniabilsi imposibil de rupt în aer. Eram încă la Botosani cînds-a făcut selectia în seria mea si am fost toti trecuti pe« Maurice Forman » deoarece, afară de mine, toti erau slabisi nu puteau să mă retie, singur, pe Nieuport. Deoareceeram caporal, ar fi tipat locotenentii, sublocotenentii,plutonierii si sergentii, «cum trece un caporal si pe einu ». Asta mi-a răspuns profesorul, lt. Savu…Din maipînă acum, în decembrie, am fost trambalat de cinci oride pe Maurice Forman pe Nieuport si invers. Hotărîrea deazi mă consacră definitiv si fără apel, pilot de vînătoare ».Visul din copilărie si adolescentă i se împlinise. Asacum reiese din scrisorile de pe front, ar fi putut să facădovada calitătilor de pilot în bătăliile de la Mărăsti siMărăsesti, dacă criteriile de apreciere a valorilor ar fi fostî9144 www.oglindaliterara.ro


espectate.S-a scris adesea despre faptele de arme ale tînăruluiaviator. Bombardier la Turtucaia, cu scoala la Bîrlad si laBotosani, unde iese ca pasărea Phoenix dintr-un aparatfăcut tăndări, rigorile si privatiunile vietii de ostas.Revolutia bolsevică din octombrie 1917 si tratativeleRusiei cu Germania, pun România, la sfîrsitul lui 1917si începutul lui 1918, într-o situatie disperată. Fiind laOdesa, cu unitatea sa, este arestat de bolsevici, alăturide 37 ofiteri si piloti români, la 29 ianuarie 1918. Au fostîncarcerati pe vasul « Printesa Ecaterina Oldenburg », deunde este eliberat la 15 februarie. Face demersuri pentrua-i salva pe colegi si îndeplineste serviciulde translator în tratativele dintre bolsevicisi reprezentantii misiunii militare franceze.Intîmplările din acele zile le-a consemnat pemici bucăti de hîrtie pentru tigări pe care le-aascuns în bocanci pentru a nu fi descoperitede patrulele bolsevice.« Datorită lui – scrie locotenentul PaulSchneider -, mai multi camarazi de-ai săi aufost salvati de a fi închisi pe vasele bolsevicesi poate mai rău. In perioada aceea, mi-avorbit despre marea sa dorintă de a plecaîn Franta si de a lupta pentru cauza noastrăcomună. Am vorbit despre el cu comandantul,directorul Aeronauticii franceze în Rusia desud, care a acceptat să-l primească. »La plecare, Misiunea franceză a acceptatsă-i ia pe Radu Beller, Alexandru Danielescu si IoanRomanescu, trei aviatori români care s-au înrolat în« Legiunea străină ». « La Murmansk – scrie IoanRomanescu – am semnat un angajament în « Legiuneastrăină » pentru toată durata războiului. Dacă ne-ar filăsat la Murmansk, am fi fost prinsi debolsevici. »Au debarcat la le Havre, dupădouă zile de călătorie cu trenul auajuns la Bordeaux si, de aici, la Paris,de unde le scria părintilor :« Sperca în cîteva zile să-mi rezolv toateproblemele. După aceea voi pleca lacîmpul de instructie X pentru a sustineprobele în vederea obtinerii brevetuluifrancez de aviator, la scoala de tir din Zsi, apoi, « în vîltoarea focului », cum sespune în aviatie. Nu cred că voi puteaajunge pe cîmpul de luptă în mai putin de o lună, poatemai mult. Această întîrziere mă mîhneste destul ».Era nerăbdător să intre în vîltoarea luptei, să-si facădatoria de ostas al « Legiunii străine ». Era 13 aprilie1918, cu cîteva zile înainte de a împlini 23 de ani, cîndîi împărtăsea mamei sale această dorintă arzătoare, darabia după două luni, la 6 iunie, a părăsit Parisul : « dupăce am semnat actul de angajare, si m-am îndreptat sprecomandamentul din Avord si unde, în numai optsprezecezile, am obtinut brevetul de pilot aviator de vînătoare. Deatunci n-am avut nici-o zi de odihnă sau de învoire. Intrei luni am trecut prin toate scolile prin care trebuie sătreacă pilotii de vînătoare înainte de a pleca pe front. Esteun drum care se parcurge, de obicei, în cinci, sase sausapte luni. Insufletirea cu care m-am pregătit la instructiemi-a adus gradul de caporal. Vă promit că voi merita, încurînd, si galoanele de sergent. La 25 septembrie intru înexcadrilă».Mai tîrziu decît sperase, visul de a ajunge pe fronti s-a împlinit. La 1 octombrie 1918 îi scrie, entuziasmat,prietenului său, Radu Beller :« Frătioare, de ieri, de laorele 16, mă aflu în Escadrila de luptă Spad 12 grupa deluptă II, grupă independentă care este totdeauna în liniaavansată a frontului, acolo unde luptele sunt cele maiaprige. »Incepea ultima lună din viata eroului, răstimpce coincide cu cele mai aprige, mai înversunate si maisîngeroase lupte de pe frontul de vest.“Am ajuns în acest loc încîntător în urmă cu 10zile. Două zile n-am zburat, neavînd avion. A treia zi amprimit un avion mic, nou-nout, dotat cu două mitraliere.Trei zile am participat la lupte simulate cu căpitanul sicamarazii si, în sfîsit, în a sasea zi am plecat în patrularedeasupra liniei frontului. Eram nebun de fericire. Facparte dintr-un grup de escadrile de interventie care sedeplasează în acele sectoare ale frontului unde luptelesunt cele mai intense. E un grup de vînătoare de elită. Nupot să-ti scriu exact unde suntem, dar survolăm adeseaS(edanul). Orele de patrulare se schimbă de la o zi laalta. Cîteodată suntem în zbor de la orele sase dimineata.In unele zile facem patru patrule, de cîte două ore, la5 si 6000 metri înăltime. Abia asteptăm să ajungem laRin, pentru a face de « strajă ». Avem o dorintă grozavăsă-i doborîm pe nemti. Prima dată cînd am trecut liniafrontului am cîntat o Marseillaise răsunătoare si am plînsde bucurie în cabina avionului. »Aterizase în mijlocul celei mai crîncene bătălii dinistoria marelui război, veritabil apogeu al luptelor de pefrontul de vest. S-au înfruntat, în Ofensiva dinArgonne dintre 17 octombrie – 4 noiembrie1918, 4.002.104 de combatanti ai Antanteicu 3.576.000 de militari germani, 21.843contra 18.100 tancuri, 5.646 contra 4.000avioane, 1572 care de luptă fată de nici unulal Centralilor. « Desi sleiti de puteri si decimati– aprecia Lloyd George, primul ministru alguvernului Marii Britanii, în « Souvenirs de laGuerre – La Victoire » - soldatii germani luptaucu înversunare făcîndu-ne să plătim scumporice înaintare. In timpul războiului, nemtiiluptaseră cu înversunare, dar niciodată, caacum, în ceasul înfrîngerii lor. Desi simeau căsunt învinsi, totusi – în cursul lunii Octombrie,cea din urmă luptă din război – armata britanicăa pierdut peste 120.000 oameni, morti si răniti, probă aunei rezistente îndîrjite pe care am întîmpinat-o ».Dramatismul si încrîncenarea bătăliei se regăsesc siîn scrisorile eroului român.« Dragă domnule Casanova,- începe scrisoarea sigilată depusă, la 10 octombrie, lacomandamentul unitătii -. In acestmoment veghez trupul unui camaradcare a fost ucis ieri seară. Tot ieri, unalt camarad s-a prăbusit cu un avionîn flăcări. Si eu am avut avionul gravlovit de un snop de gloante, azi dupăamiază,în timpul luptei la care amparticipat. Toate acestea mă determinăsă mă gîndesc că as putea fi ucis, într-ozi sau alta. Tatăl meu ar primi o loviturămortală dacă ar afla despre sfîrsitulmeu. Iată de ce consider că trebuie săiau măsuri pentru ca el să afle cît maitîrziu posibil această veste…Pentru aceasta, n-am dat laescadrilă nici o adresă pentru eventualitatea că voi cădeaîn luptă, astfel încît părintii să afle despre disparitia meadupă îndelungi cercetări ». Scrisoarea dezvăluie starea despirit a ostasului, grija de a nu-i face pe părinti să sufere,responsabilitatea cu care trata relatia cu familia. Pericolulera imens. Nu spera să supravietuiască, dar teama nu-sigăsea loc în sufletul său. O dovedeste în lupte si o afirmăatît de simplu, de sincer, de natural si de inocent în scrisori.Ii scrie tatălui său, la 21 iulie 1918 :« In depărtare, de oparte se văd Pirineii, cu un pic de zăpadă, si, dincolo deei, Spania ; de cealaltă parte, cîmpie cît vezi cu ochii.Este atît de frumos încît nu-ti vine să aterizezi. Cînd veziasemenea frumusete de cîmpie strălucind în lumină si deefort uman, jertfirea vietii pentru a o apăra devine, pentruun soldat, un lucru atît de simplu, de obisnuit, ca un micsalut de recunostintă. »Ideea jertfei se regăseste si în scrisoarea pe careo trimite mamei sale la 28 aprilie : « Dacă ati putea săvedeti, ca mine, orbi, schilozi si desfigurati, ati pricepe închip instinctiv că nu ai dreptul să te cruti, sub absolut niciun pretext. Si, dacă am nenorocul să mă curăt, nu vetirosi mai tîrziu cînd veti fi întrebati care sunt drepturilevoastre la libertate». In altă scrisoare citim : « Cînd neîntoarcem din misiune, avem de parcurs cîteva zeci dekilometri pe care îi facem la mai putin de 20 de metriînăltime. Nu uităm niciodată să zburăm peste spitaluldin Chalons, unde executăm o mică acrobatie de zbor,pentru a-i distra pe răniti. Oamenii ne salută în treceresi noi le răspundem. Acesti tărani cumsecade stiu că noiluptăm pentru ca ei si copiii lor să-si poată cultiva în linisteogorul. Multumirea noastră este să vedem aceste cîmpiiarate si semănate în linistea datinei de muncă pomenitădin străbuni ».(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.roMOZAIC9145


HISTORYDragostea secreta a lui VladŢepeş. Povestea iubitei luiDracula, KhatarinaCine ar fi crezut că inima de gheaţă a cruduluivoievod valah Vlad Tepeş a fost cucerită? De fiica unuiţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului dinacele timpuri.Katharina este numele femeii care a fost copleşităcu multă tandreţe de către cel intrat în memoria colectivăsub numele de Dracula. Timp de peste 20 de ani a durataceastă relaţie, din care au rezultat cinci copii. Se pare căaceastă femeie a fost singura fiinţă pentru care Dracula afăcut crize de gelozie.Se spune că din momentul in care a vazut-o peKatharina, Vlad Ţepeş a uitat complet de celelalteaventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighişoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu. Conform unor relatări ale cronicilor se pare cămulte din actele pline de cruzime ale voievodului sedatorau frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţeaDracula departe de Katharina.Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică aveadoar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului anului1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă ladeal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentrusoldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea caseilui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, asărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturorciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii dela codana blondă cu ochi albaştri.Era vorba despre Katharina Siegel, care se remarcaprintr-o frumuseţe ieşită din comun. Fata starostelui(zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel,copilărise la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf,după ce un incendiu cumplit îi lăsase pe părinţii ei săracilipiţi. Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducătoral breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sala rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numitaCasă Tartler.Cruzime şi carnagiuImobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şcheinr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cucâţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. Ţepeş îi comandaKatharinei cele mai frumoase rochii, din mătăsuri şidantele aduse din Veneţia şi Flandra.Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea aratăcă idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce deFăgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltăîn rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre eiprovenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat petaxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilorcetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne dinŢara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şinegustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a duslângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzişi i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, sângerosul domnitor aluat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşiîn ţeapă.După moartea acestora, a poruncit jefuirea şiincendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi ardereasatului Codlea. În timpul carnagiului, la urechiledomnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilordin cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Aubătut-o şi au pus- o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-autăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregiicetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţinegustori saşi ce urmau sã fie ucişi.Pe o pernuţă de catifea Legenda spune cã Ţepeş arfi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pecare apoi a păstrat-o pe o pernuţă de catifea. Legendaspune că, într-o zi, a surprins-o pe soţia sa că umbla îndulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa.S-a suparat foc şi a bătut-o.Vlad Tepes vroia să o ia în căsătorie pe Katharina,dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţicopii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două oriSuveranului Pontif, Papa Pius II, cerându- i o scrisoare deindulgenta pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie,Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462,cetatea de la sud de Carpaţi, unde s- a refugiat Ţepeş,este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând departea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinitde otomani. Legende locale relatează că, în 1462,Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râulce înconjura cetatea.Vlad Ţepes era liber să se căsătorească, în sfârşit, cuKatharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav “Laszlo”(n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461).Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prinîntemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-aspus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia in căsătoriepe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeşa ratat oficializarea relaţiei cu Katharina.Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii – Hanna(n. 1463) şi Sigismund (n. 1468).Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şidupă căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeşs-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestăcărţile funciare din 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sauSiegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celeide-a doua domnii şi dragostei dintre el si Katharina. Iarfrumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-arfi întors la mânăstire.De ce să nu recunoaştem, o poveste de dragostespectaculoasă, pe măsura fascinantei personalitati a luiVlad Tepes.FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”În contextul Festivalului se organizează următoareleconcursuri naţionale (devenite tradiţionale):EDIŢIA a – XXXIII– a, 10 – 12 MAI 20131. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ -deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri aiuniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară.Poeziile (maxim 10) şi eseurile din opera blagiană,trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rândurişi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ceconţine datele biografice ale autorului.2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici,membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor dinţară.Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primulrând la realizarea unor portrete Lucian Blaga, rămân laaprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în modspecial, lirismului şi mitologiei blagiene.Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal9146 www.oglindaliterara.ro515800, B-dul Lucian Blaga,nr.45, Sebeş, jud. Alba pânăla data de 25 aprilie 2013,data poştei, însoţite de fişapersonală a creatorului şi unnumăr de telefon.Juriile celor douăconcursuri vor fi formatedin istorici, critici literarişi, de artă, specialişti,reprezentanţi ai instituţiilororganizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şiale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri,rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.Menţionăm că lucrările premiate vor apărea înrevista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga” din anulurmător, iar după jurizare, materialele vor rămâne înpatrimoniul festivalului.Director festival, Prof. Constantin Şalapi


Odiseea plăcilormemoriale(urmare din numărul anterior)Trec Şoseaua Kiseleff, ajung pe Barbu Delavrancea,caut numărul 20, dau de o vilă cochetă, are trei porţi,două sunt inaccesibile, blocate. La a treia văd o luminiţăla demisol. Sun, se stinge lumina, sun din nou, dau glas,răspunde o doamnă: nu poate discuta, e grăbită să facămâncare pentru soţul internat la Urgenţă. Aştept să-şi iaceva pe ea, vine la uşă, o femeie trecută de 75 de ani,încă în formă; discutăm, e din Avrig, dintr-o familie de 12copii, a plecat de-acolo la 14 ani, are patru fraţi răspândiţiîn Europa, unii sunt profesori universitari. Nu ştie de familiaJugăreanu, numeroasă şi ea, la care am stat în gazdăpatru campanii. Gh. Lazăr e din Avrigul ei, avea sânge deBrukental, a contribuit şi ea la monumentul de la mormântullui Gh. Lazăr, preot fiind un Constantinescu. L-am cunoscutşi eu. Îi spun că Paul Everac face parte din acea familie.Doamna recunoaşte: alde Pandrea au fost daţi afară dincasă, noaptea, aruncaţi în stradă, au venit alţi locatari, s-aufolosit de mobila domnoasă a lui Petre Pandrea. Ei auvenit în locul acelei familii, prin 1957, apoi s-au băgat gazeîn imobil. Soţul e la transfuzii, la Urgenţă. Îi las telefonulmeu, promite să-i pună problema peste câteva zile, cândsperă să se refacă.Iau pe 300 până la sala Oneşti, cobor spre Brezoianuşi acolo constat că imobilul în care a locuit pe vremuriMircea Cojocaru este dezafectat, dărăpănat, nelocuitde ani... Renunţ. Intru pe moment în Cişmigiu. Miros depetunii, dar pe alee s-au grupat trei ţigănci tinere punândla cale noi strategii: să nu mai fie fraiere, să piardă timpulcu de-ai lor, care nu au bani – şi ele cu ce se aleg?!14 august, 07, marţi. Luni la 9:55 sunt în staţiaPolizu, acolo aştept maşina pietrarilor timp de vreo oră.Nici măcar o umbră ca lumea, pe marea căldură. Dincolode gard, marele cvartal dintre Polizu, Griviţa şi Buzeşti,acum în ruine, mai rău ca la bombardament, te ia cu fiori...Mergem la Istrate, dă telefon lui Popescu, ajungem la US,acolo îl aşteptăm, lăsăm o parte dintre cele 20 plăci aduse,luăm alte câteva – e începutul acţiunii şi am mari emoţii,mă arunc în necunoscut, iar răspunderea e foarte mare,nu?; urc la etaj să văd dacă mi-au venit aprobări de lalocatari, o aud pe secretară vorbind cu cineva de dincolo,se dovedeşte a fi vorba despre NM, mă cheamă, schimbămcâteva fraze, ştie tot ce fac, îl ţine la curent GC; o să revinăpe 10 septembrie, apoi în noiembrie. Vorbindu-mi, îndesamari romane de Breban şi de alţiii într-o mare valiză,probabil cu gând să le ia la Paris, pentru re-lectură. PentruIstorie...Ieşim în Calea Victoriei şi pe străzi lăturalnice ajungemla blocul Mariei Banuş. Interfon la Liviu Pătrăşescu, nurăspunde, sun la Traduceri, nu-mi poate da curent căciîi e teamă să nu i se defecteze aparatura, are clienţi. Sămerg la etajul III; vorbesc acolo, coborâm la I, discuţii,coborâm în holul mare şi acolo apare LP, îl văd urcânddin greu pe scări. Vine de la doctor, ne va da el curent.Punem scara, scoatem placa, primim ştecherul pe fereastrabucătărioarei, ne cuplăm la reţea, dăm cele patru găuri,fixăm placa. Între timp vorbisem cu LP, se dovedeşte a fibucovinean; îi spun că am scris o saga basarabeană, searată interesat. Cu despăgubirile ce ni se cuvin, din primii30 de pe lista luată în rezolvare, doar 5 au actele complete,ceilalţi trebuie să mai aducă dovezi. Deci ce speranţe săaibă el, aflat la numărul 900 pe listă, dacă lucrurile mergaşa de anevoie? Eu: nu se grăbesc defel cu aceste drepturipe care erau datori să ni le acorde încă din 1946. Statul ştiesă ia, te omoară cu amenzile dacă întârzii; dar de dat nu seîndeamnă... O discuţie foarte plăcută; îmi dă o printare cuMaria Banuş, cu care aflu că a fost bun prieten. Începuseprin a mă întreba dacă Lazu este adevăratul meu nume saumi l-am schimbat, ca alţi evrei. Nu e cazul, zic, sunt nepotde-al doilea al lui Ştefan Ciobanu, din Sfatul Ţării, etc.Mergem spre casa lui Eugen Barbu, dar e sensinterzis pe Eminescu, ocolim prin Dacia şi Polonă, Sun laparter, răspunde Marga Barbu, va coborî, m-a aşteptat,dar între timp s-a apucat să mănânce ceapă... Spune astawww.oglindaliterara.roCONFESIUNIîn semn de scuză. Nu-i nimic.Coboară. Omagii. Vede placa,dar constată că nu a murit în96 ci în 93, ştie asta bine. Arfi vrut ea să mai fi trăit măcarcâţiva ani. Pleacă în Franţa.Coboară cu greu pe trepte, osprijin eu, spune că se ajutăcu un băţ, acum l-a uitat. Îmidau seama că o mai văzusem,spre Romană, gen stafie,abia păşind, sprijiniţă într-unbaston... Focoasa hangiţă dealtădată, parcă de veacuri...Ieşim pe trotuar, tot la braţ,stabilim locul anume unde vomfixa placa, promit să revin cu Ion Lazualta, corect datată. Aşa e îndicţionare, spun. Foarte rău, dicţionarele rămân – şi suntpline de greşeli impardonabile. Zic: Destui alţii nici nu sunttrecuţi, sau apar cu greşeli şi mai mari.Mergem pe Dacia şi pe calea Moşilor până la Obor,detectez blocul lui Caraion, intru la parter, aranjez cudentistul să ne dea curent electric, dar... se dovedeşte cănu am luat placa, ne-am încurcat în liste..., vom revenimâine. Manevrăm şi ajungem la scara 7 a blocului luiLeonid Dimov... Noroc că-l găsesc pe administrator, caremerge să-l aducă pe preşedintele de bloc. Găsim locul celmai potrivit, între două ferestre, la nivelul parterului, ştiutfiind că bucureşteanul nu-şi ridică în veci privirile dincolode parter: a recunoscut locul, ce-i mai trebuie? Un neamcu ochii în pământ... Ne dau curent angajaţii unei firme dela ferestrele respective, începem să fixăm placa, se adunăoameni din bloc, se arată bucuroşi, inclusiv locatarul caredata trecută ne privea tare circumspect; se dovedeşte unmare cititor, vorbim de Dimov, de alţi scriitori şi artişti întrecere pe-aici; mi se aduc de sus cărţi cu autograf de lapoet. Aflu că şi Alexandru Chiriac, basarabeanul meu culucrări din trecutul provinciei urgisite a locuit aici. Şi poetaMira Lupeanu, soţie de ataşat cultural în China, cea careîn final şi-a pierdut minţile. Le spun că a decedat de curând.Se mutaseră în Titulescu. A făcut traduceri iscusite din LiTai Pe. Îmi dau seama ce bine e să ştii astfel de lucruri,ca scriitor, să nu dai din colţ în colţ când vine vorba de unconfrate de condei.Ieşim dintre blocuri şi prin Piaţa Iancului, prin Pake,ajungem pe Agricultori, apoi în Ilarie Chendi nr. 9. Sun lafamilia lui Al. Philippide, coboară nepotul şi apoi fiica.Bucuroşi. Alegem locul unde vom pune placa, exact lamijlocul vilei, mai dăm de-o parte nişte viţe de iederă,acum zidul cu placa de marmoră albă arată frumos,luminos; ne bucurăm, gazdele ne dau să bem apă tonicăşi aflu că au fost plecaţi vreo săptămână undeva pe lângăPucioasa, în satul lui Alexandru Philippide. La revenire, augăsit un mandat cu bani de la Uniune. Exclamaţie: Şi dincer îi ajută Poetul! Îmi arată anume camera unde poetulscria şi asculta muzică. Le spun ce mare audienţă aveauîn anii şaizeci recitalurile de poezie, cu Sala radio arhiplină,un auditoriu entuziast. Despre prietenia mea cu LudovicAntal, marele recitator. Mi l-a arătat pe poet în primul rândde scaune. Murmur: „Mă-agăţ de tine, poezie / Ca un copilde poala mumii...”. Măcar am reuşit să-l văd, le spun, cuconvingere.Plecăm spre Mihai Bravu, ajungem la blocul luiCristian Popescu, caut scara 5, sun pe mobil şi dau deadministrator; vine, ne dă curent, aduce şi o bormaşină maiperformantă, căci zidul e foarte dur. Administratorul e mainou aici, nu ştie de CP, îi spun unde locuia, că apartamentula fost vândut. Mai apar şi alţi colocatari, le spun că CPmerită din plin această recunoaştere publică, a fost un poetextrem de talentat, mort foarte tânăr, la doar 26 de ani. Auauzit de spectacolul „Un tramvai numit Popescu”?Întrucât familia lui George Munteanu nu răspunde latelefon, intrăm pe Barbu Văcărescu şi de pe drum o sunpe dna Velea, îmi anunţ sosirea în Mozart nr. 2, scara B.Fixăm placa, doamnei Lala i se pare cam sumbră culoareaneagră a literelor. Nu sumbră, ci sobră, stimată doamnăLala! Iar cu auriu se scriu acum firmele, ministerele,tribunalele, DNA-ul... Dna Velea ar vrea să facă dezvelireaplăcii memoriale pe la începutul lui septembrie, acum toţiactanţii fiind plecaţi.(continuare în nr. viitor)9147

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!