Numărul 5/2013 - Curtea de Conturi

CUPRINSPagina359253641475358CUVÂNT ÎNAINTEPARTICIPAREA CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI LA CONGRESUL MONDIAL PRIVINDJUSTIŢIA, GUVERNANŢAŞI LEGISLAŢIAMEDIULUI, IUNIE 2012, RIO DE JANEIRO, BRAZILIADumitruAlămîie, Departamentul IX, Consilier de ConturiCRIZA MONDIALĂ: PREMISE, EFECTE ŞI SOLUŢIISzékely Csaba-István, Camera de Conturi Harghita, DirectorEVALUAREA PERFORMANŢEI ÎN CADRUL UNEI INSTITUŢII SUPREME DE AUDITEliza IlieCONSIDERAŢII PRIVIND RAPORTUL DINTRE IMAGINEA FIDELĂ ŞI PRINCIPIILE CONTABILITĂŢIIIonel Petrea, Camera de Conturi Vrancea, DirectorEXECUŢIA BUGETARĂ A CHELTUIELILOR INSTITUŢIILOR PUBLICE – PIATRĂ DE ÎNCERCARE AMANAGERULUI SAU FRAUDĂ MANAGERIALĂ?RaduAlexandru Roşu, Camera de Conturi Cluj, DirectorDOVEZI EMPIRICE PRIVIND FENOMENUL DE CORUPŢIE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂDr. Ec.Nicolae Balalia, Camera de Conturi Prahova, DirectorBARIERE ÎN COMUNICAREA CORECTĂVioleta Tătaru, Camera de Conturi Gorj, Director adjunctSINTEZĂ DUPĂ JURNALUL INTOSAI – EDIŢIA IANUARIE 2013Liliana Mustaţă, Serviciul Relaţii Externe şi Protocol, Consilier

CUVÂNT ÎNAINTERevista Curii de Conturi a Românieia devenit progresiv un instrument decomunicare a mesajelor de ordinprofesional, deschizând perspectivele uneiabordări voluntare a temelor de interes,izvorâte din actualitatea economică.Criza globală oferă o paletă generosăde multiple și complexe probleme, care secer analizate din perspective diferite, tocmaipentru a identifica factorii care au generato,precum și soluiile viabile de redresare.Iată de ce, al cincilea număr al acesteipublicaii alocă spaii ample crizeiecomonice, fenomen cu o magnitudine carea depășit perimetrul continental.O altă temă abordată vizează conceptulde performaă analizat dintr-o perspectivămultidimensională, subliniind importanaacestui „indice calitativ”, care măsoarărezultatele activităii unei organizaii.În prezent, există o preocupare continuă a managementului instituiilor pentruidentificarea unor instrumente specifice de măsurare a peformanei sau a călităiiactivităii desfășurate, inclusiv pentru entităile guvernate de dreptul public.Cele două teme: criza economică și evaluarea performanei și-au găsit loc în aceeașipublicaie tocmai pentru a lăsa cititorului posibilitatea refleciei la potenialele conexiuniîntre aceste concepte.De asemenea, Revista Curii de Conturi nr.5/2013 oferă cititorilor un subiect dedezbatere de ordin profesional, ce vizează relaia dintre principiile contabile (careconferăcadrul normativ pentru contabilizarea tranzaciilor) și imaginea fidelă a poziieifinanciare sau a performanelor entităii. Diseminarea acestei teme devine interesantă încondiiile în care realitatea confirmă faptul că prezentarea unor informaii credibile,reale și exacte asigură suportul necesar cuantificării nivelului de performană alactivităii unei entităi. Pornind de la premisa că viabilitatea managementului instituieieste condiionată de existena unui portofoliu de informaii corecte, apreciem căexpunerea unui asemenea subiect este utilăși poate orienta aciunile managementului înadoptarea unor decizii optime.Îmi exprim convingerea că aspectele prezentate vor suscita interesul cititorului, iartemele abordate vor constitui o provocare, un multiplicator de întrebări și răspunsuri,care merită a fi analizate în viitoarele numere ale acestei publicaii.NICOLAE VĂCĂROIUPREȘEDINTELECURII DE CONTURI A ROMÂNIEI03

PARTICIPAREA CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI LA CONGRESULMONDIAL PRIVIND JUSTIIA, GUVERNANA ȘI LEGISLAIA MEDIULUI,IUNIE 2012, RIO DE JANEIRO, BRAZILIADumitru AlămîieDepartamentul IXConsilier de ConturiÎn perioada 17-20 iunie 2012,s-audesfășurat laRio de Janeiro lucrările Congresului mondialavând ca teme justiia, buna guvernană șilegislaia privind durabilitatea mediului, organizatde ProgramulNaiunilor Unitepentru mediu(UNEP) înparteneriat cuINTOSAI –Grupul de Lucruprivind auditulmediului (WGEA).Auditorul General al SAI Estonia, în calitateasa de președinte al Grupului de lucru INTOSAI-WGEA și directorul Diviziei pentru Convenii șilegislaie pe probleme de mediu din cadrulProgramului Naiunilor Unite pe Mediu (UNEP),printr-o scrisoare comună din martie 2012, au adresatși președinilor/auditorilor generali ai instituiilorsupreme de audit membre INTOSAI, invitaia de a luaparte la acest Congres mondial. Plenul Curii deConturi a României i-a desemnat să participe laaceastă importantă manifestare internaională pedomnul Dumitru Alămîie, consilier de conturi și pedomnul Cristian Mihai Ecobici, director. În vedereaparticipării la Congres reprezentanii Curii de Conturia României au pregătit un material intitulat „RolulCurii de Conturi a României în auditul mediului șidezvoltării durabile”, pentru a fi prezentatparticipanilor reprezentani ai instituiilor membre aleINTOSAI.Congresul s-a desfășurat în deschidereaConferinei ONU privind dezvoltarea durabilă(UNCSD), cunoscută ca și Conferina Rio+20, lacare au fost invitai să participe șefii de state și deguverne sau ali reprezentani (parlamentari, miniștri)din ările membre ale ONU.Congresul privind justiia, guvernana șilegislaia în domeniul durabilităii mediului a avuturmătoarea audienă intă: reprezentani ai Ministerelor Mediului șiJustiiei; auditori generali ai Instituiilor Supreme deAudit membre ale INTOSAI-WGEA, sau persoanedesemnate să-i reprezinte; procurori generali și procurori șefi; președini ai Curilor/Tribunalelor de Justiie ; înali reprezentani ai profesiilor judiciare,juridice și de audit.Obiectivul general al acestui Congresmondial, la care au participat peste 200 de delegaii, afost acela de a promova o viziune comună și o seriede principii în rândul instituiilor-cheie cu privirela modalitatea de utilizare a legislaiei, justiiei șiguvernanei pentru promovarea dezvoltăriidurabile în întreaga lume.Deschiderea Congresului a avut loc în ziua de17 iunie 2012, la Rio de Janeiro, fiind găzduită deCurtea Supremă de Justiie a statului Rio de Janeiro.Alocuiunea de deschidere a fost rostită de cătreprocurorul general al Braziliei și președinte alCongresului mondial, Roberto Monteiro GurgelSantos. Ali vorbitori au fost: secretarul general alONU, Ban Ki-Moon (mesaj video), fostul secretargeneral al ONU, Kofi Annan, fostul președinte alFinlandei (în prezent co-președinte al Secretariatuluigeneral al ONU) Tarja Kaarina Haloneri, președinteleINTOSAI, auditorul general alAfricii de Sud, TerenceNombembe, președintele INTOSAI-WGEA șipreședinte al SAI Estonia – dl. Mihkel Ovȕr, directorulexecutiv al ONU pentru protecia mediului (UNEP),Achim Steiner.Temele generale abordate de vorbitori înprima sesiune a Congresului mondial privind Justiia,guvernana și legislaia pentru durabilitatea mediuluiau fost: rolul justiiei, guvernanei/puterii și alegislaiei în durabilitatea mediului; sustenabilitatea mediului: provocări șioportunităi.Pe marginea acestor teme au urmat dezbateri șideclaraii prin luările de cuvânt ale organizatorilor(Asociaia Magistrailor și Judecătorilor a statului Riode Janeiro) și partenerilor (INTOSAI-WGEA, BancaMondială, Uniunea Internaională pentru ConservareaNaturii (IUCN), INTERPOL, Organizaia StatelorAmericane (OAS) și alii.05

Participarea Curii de Conturi a României la Congresul Mondial privind justiia, guvernana și legislaia mediuluiPe marginea acestor teme au urmat dezbateri șideclaraii prin luările de cuvânt ale organizatorilor(Asociaia Magistrailor și Judecătorilor a statului Rio deJaneiro) și partenerilor (INTOSAI-WGEA, BancaMondială, Uniunea Internaională pentru ConservareaNaturii (IUCN), INTERPOL, Organizaia StatelorAmericane (OAS) și alii.Cea de a doua sesiune a Congresului a avut loc înprima parte a zilei de 18 iunie 2012, lucrăriledesfășurându-se în plen, pe seciuni și mese de lucru.Prezentările și dezbaterile celei de-a doua sesiuni s-auaxat pe următoarele teme:1. Justiie socială și durabilitatea mediului: noiabordări.2. Viitorul dreptului de mediu. Raportul dintredrepturile omului și mediu: oportunităi și problemeemergente.3. Provocările guvernanei de mediu la nivel global,regional și naional, cu accent pe îmbunătăireaeficienei.4. Obiectivele și posibilităile conducerii/guvernaneila nivel naional, privind protejarea șipromovarea durabilităii mediului.5. Creșterea eficienei implementării legislaiei demediu și dezvoltării durabile la nivel global.Durabile”, prin care sunt prezentate activitatea șiexperiena instituiei noastre în ceea ce privește auditulmediului și dezvoltării durabile.În ultima zi a Congresului, 20 iunie 2012, lucrăriles-au desfășurat în marea sală de conferine a CuriiSupreme de Justiie a statului Rio de Janeiro și s-auîncheiat cu un document final agreat de către toiparticipanii, intitulat „ Rio+20. Declaraia cu privire laJustiie, guvernană, legislaia pentru durabilitateamediului”. Acest document are o însemnătateexcepională pentru promovarea, de către fiecare stat, aunei dezvoltări durabile în secolul XXI, fondată pestatul de drept și guvernană eficientă. Documentulfinal, care urmează declaraiilor de la Kuala Lumpur șiBuenos Aires, este menit să pună bazele cooperării înedificarea și sprijinirea capacităii instituionalepentru implementarea legislaiei de mediu și pentrufacilitarea împărtășirii celor mai bune practici înscopul asigurării durabilităii mediului.Declaraia Congresului Rio+20 a fost prezentatăPreședintelui Conferinei Rio+20 și șefilor de state și deguverne, precum și altor reprezentani de nivel înalt, decătre Președintele Congresului mondial, AuditorulGeneral al SAI Estonia, cu ocazia summit-ului mondialprivind dezvoltarea durabilă care a avut loc la Rio deJaneiro în perioada 21–23 iunie 2012.Imediat după Congresul mondial, în ziua de21.06.2012, am participat la un eveniment organizat deINTOSAI -WGEA, intitulat ,, Auditul de mediu pentruo mai bună guvernare de mediu”.Dezbaterile au fost susinute de InstituiileSupreme de Audit din Brazilia, Canada și Zambia, careau cooperat cu secretariatul Grupului de Lucru privindReprezentanii Curii de Conturi a Românieiau fost repartizai la o masă de lucru împreună cudelegaiile SAI Moldova, GAO-USA și SAI Brazilia,unde s-au dezbătut aspecte privind auditul mediului și aldurabilităii, accesul la informaii, utilizarea eficientă afinanelor publice pentru protecia mediului ș.a. și s-aufăcut propuneri pentru documentul final al Congresuluipornind de la proiectul Declaraiei de la Rio, prezentat decătre organizatorii manifestării.Propunerile de la această masă de lucru au fostpreluate de către reprezentantul GAO-USA și s-au supusdezbaterii în plen din ziua de 19.06. 2012. Conformrecomandărilor organizatorilor, delegaia Curii deConturi a României a înmânat reprezentanilorinstituiilor supreme de audit prezente la Congres câte unexemplar din materialul pregătit pentru aceastămanifestare, având ca temă ,, Rolul Curii de Conturi aRomâniei în Auditul Mediului și Dezvoltăriiauditul de mediu INTOSAI-WGEA, și au avut ca scoppromovarea declaraiilor din Raportul Rio+20 cu privirela auditul mediului precum și a practicilor de audit demediu ale Instituiilor Supreme de Audit participante.Curtea de Conturi a României va aciona însensul însușirii și implementării prevederilorDeclaraiei de la Rio, redată în cuprinsul prezentuluiarticol.06

RIO+20 DECLARAŢIA CU PRIVIRE LA JUSTIŢIE, GUVERNANĂ ŞILEGISLAIAPENTRU DURABILITATEA MEDIULUINoi, Președinii Curilor de Justiie, Președiniide tribunal, Procurorii generali, ConducătoriiInstituiilor Supreme de Audit, Procurorii șefi deParchete şi ali înalţi reprezentanţi ai profesiilorjudiciare, juridice şi de audit, ne-am reunit aici, la Rio deJaneiro, Brazilia, în perioada 17-20 iunie 2012, pentruCongresul Mondial privind justiţia, guvernana şi1legislaia pentru durabilitatea mediului ;Exprimându-ne preocuparea pentru degradareacontinuă şi fără precedent a mediului natural, care are unimpact negativ asupra realizării obiectivului dedezvoltare durabilă şi, prin urmare, asupra prosperităiigeneraţiilor prezente şi viitoare;Luând act de observaţiile înregistrate în reeaua deMediu Globală Outlook 5 privind gradul de degradare amediului în fiecare dintre regiunile lumii;Reamintind principiile consacrate în Declaraţia dela Stockholm din anul 1972 privind mediul uman şi înDeclaraţia de la Rio din 1992 privind mediul şidezvoltarea, precum șiAgenda 21;Recunoscând contribuţia importantă adusă decătre comunitatea juridică şi cea de audit la nivel mondialpentru punerea în aplicare a standardelor şi garanţiilor dedurabilitate a mediului, şi observând că în special Curilede Justiie au fost garantul statului de drept în domeniulmediului la nivel mondial şi că independenţa judiciarăeste indispensabilă pentru înfăptuirea justiţiei de mediu;Reamintind importanţa primului SimpozionGlobal al Judecătorilor convocat de către ProgramulNaţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) în anul 2002 încolaborare cu Summit-ul Mondial privind DezvoltareaDurabilă de la Johannesburg, Africa de Sud, şi luând actcă de atunci, importanţa justiţiei în probleme de mediu acrescut şi mai mult şi s-a materializat în numeroasedecizii, precum şi în crearea unui număr considerabil deinstanţe specializate şi bănci verzi, şi a unui efect dedurată privind îmbunătăţirea justiţiei sociale, guvernanade mediu şi continuarea dezvoltării legislaţiei privindmediul, în special în ţările în curs de dezvoltare;Subliniind importanţa societăţilor bazate pe statulde drept şi a standardelor de transparenţă şiresponsabilitate;Afirmând declaraţiile de la Kuala Lumpur şi dinBuenos Aires de la cele două reuniuni pregătitoare aleacestui Congres al Președinilor Curilor deJustiie, Președinilor de tribunal, Procurorilorgenerali/Miniștrilor de justiie, ConducătorilorInstituiilor Supreme de Audit şi a altor înalţi1Această declaraţie încearcă să surprindă gama largă de opinii aleparticipanţilor la Congresul Mondial privind Justiţia, guvernana şilegislaia pentru durabilitatea mediului. Aceasta nu constituie unrezultat oficial negociat, nu surprinde în mod obligatoriu toate punctelede vedere individuale, nici poziii naionale sau instituionale, sauconsensul asupra tuturor aspectelor.reprezentanţi ai profesiilor juridice şi de audit,desfășurate la Kuala Lumpur, Malaiezia, în perioada 12 -13 octombrie 2011 şi respectiv la Buenos Aires,Argentina, în perioada 23-24 aprilie;Conştieni de oportunitatea istorică pentrucomunităţile juridică şi de audit de a se exprima asuprapromovării justiţiei, guvernării şi legislaiei pentrudurabilitatea mediului oferită de desfășurareaCongresului Mondial în apropierea ConferinţeiNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă 2012 (Rio+20);Apreciind rolul important jucat de către UNEP,2organizaţiile sale partenere şi gazde , în convocareaacestui Congres,Declarăm:I. Mesaje către şefii de stat şi de guvern, către alireprezentanţi la nivel înalt şi către comunitateamondialăFără respectarea statului de drept, fără dispoziiijuridice de încredere, deschise și corecte, rezultateleRio+20 vor rămâne neimplementate.Un proces judiciar și juridic independent este vitalpentru implementarea, dezvoltarea şi impunerearespectării legislaţiei privind mediul, iar membriisistemului judiciar, precum şi cei care contribuie laprocesul judiciar la nivel naţional, regional şi global, suntparteneri cruciali pentru promovarea conformităii șiaplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale privindmediul.Legislaia mediului este esenţială pentruprotejarea resurselor naturale şi a ecosistemelor şireflectă cele mai bune sperane ale noastre pentru viitorulplanetei noastre.Litigiile în domeniul mediului depășesc adeseajurisdicţiile naţionale. Pentru rezolvarea conflicteloravem nevoie de sisteme mai eficiente naţionale şiinternaţionale de soluţionare a litigiilor.Durabilitatea mediului nu poate fi realizată fărădate de bună calitate, monitorizare, auditare şiînregistrare a performanei.Auditarea mediului şi a durabilităii asigurătransparenţa, accesul la informaţii, responsabilitatea şiutilizarea eficientă a finanţelor publice, protejândtotodată mediul pentru generaţiile viitoare.2Congresul Mondial privind Justiţia, guvernana şi legislaia pentrudurabilitatea mediului a fost găzduit de către: Asociaţia Magistraţilor şiJudecătorilor din Rio de Janeiro (Associação dos Magistrados faceEstado do Rio de Janeiro - AMAERJ); Fundaia Getulio Vargas şiMinisterul Public din Rio de Janeiro. Acesta a fost organizat înparteneriat cu: Banca de Dezvoltare dinAsia (ADB), Convenţia privindcomerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale dedispariţie (CITES); Interpol, Organizaţia Internaţională a InstituţiilorSupreme de Audit - Grupul de lucru pentru auditul mediului (INTOSAI- WGEA), Organizaţia statelor Americane (OSA); Programul Regionalde Mediu din Pacificul de Sud (SPREP), Banca Mondială, ReţeauaInternaţională a Mediului, Comisia de legislaie a mediului a UniuniiInternaionale pentru Conservarea Naturii (IUCIN) și InstitutulLegislaiei pentru oPlanetă Verde.07

Rio +20 Declaraţia cu privire la justiţie, guvernană şi legislaia pentru durabilitatea mediuluiJudecătorilor, procurorilor publici şi auditorilor lerevine responsabilitatea de a sublinia necesitatea calegislaia să asigure realizarea dezvoltării durabile şi potsprijini eficientizarea instituiilor.Informaţiile şi cunoştinţele știinifice constituieun fundament central al respectării eficiente șiîndeplinirii obligaţiilor din domeniul mediului.Statele ar trebui să coopereze în edificarea șisprijinirea capacităii instanţelor şi tribunalelor, precumşi procurorii, auditorii şi alte părţi interesate conexe lanivel naţional, sub-regional şi regional, pentruimplementarea legislaţiei de mediu şi pentru facilitareaîmpărtășirii celor mai bune practici, în scopul realizăriidurabilităii mediului, prin încurajarea instituţiilorrelevante, cum ar fi institutele judiciare, de a oferieducaţie continuă.Instituţiile internaţionale de guvernanţă existente,destinate proteciei mediului global, ar trebuiconsolidate. Trebuie să realizăm structuri instituţionalemoderne capabile să creeze reţele şi să îmbunătăeascăparticiparea la luarea deciziilor. Este urgent necesar să fieavută în vedere transformarea UNEPîn sensul conduceriieficiente și progresului privind politica globală și agendaelaborării legislaiei din domeniul mediului, în contextuldezvoltării durabile.II. Principii pentru progresul justiţiei,guvernanei şi legislaiei pentru durabilitateamediuluiÎndeplinirea obiectivelor privind mediulconstituie parte a unui proces dinamic şi integrat, în careobiectivele economice, sociale şi de mediu sunt strânsîntrepătrunse.Recunoaştem că legislaţia privind mediul şipoliticile adoptate pentru realizarea acestor obiective artrebui să fie non-regresive.Durabilitatea mediului poate fi realizată numai încontextul unor aranjamente naionale de guvernanăcorecte, eficiente şi transparente şi al statului de drept,fiind întemeiată pe:a) legi privind mediul corecte, clare şi care săpoată fi aplicate;b) participarea publicului la luarea deciziilor,accesul la justiţie şi la informaţii în conformitate cuprincipiul 10 al Declaraţiei de la Rio, inclusivstudierea posibilelor avantaje ale utilizăriiprevederilor privind împrumutul, din Convenţia delaAarhus ;c) responsabilitatea şi integritatea instituţiilor şifactorilor de decizie, inclusiv prin implicarea activăa auditului de mediu și impunerea aplicării;d) mandate și roluri clare și coordonate;e) mecanisme de soluţionare a litigiilor accesibile,corecte, imparţiale, oportune și adaptate, inclusivdezvoltarea expertizei de specialitate însentinele/hotărârile privind mediul, precum şiproceduri şi căi de atac în domeniul mediului,inovatoare;f) recunoaşterea relaţiei dintre drepturile omuluişi mediu;g) criterii specifice de interpretare a legislaţieiprivind mediul.Durabilitatea mediului poate fi realizată numaidacă există regimuri juridice eficiente, cuplate cu oimplementare eficace şi cu proceduri juridice accesibile,inclusiv cu privire la calitatea procesuală activă şiaccesul colectiv la justiţie, și un cadru juridic şiinstituţional de susinere şi principii aplicabile din toatetradiţiile juridice din lume.Justiţia, inclusiv luarea deciziilor în modparticipativ și protejarea grupurilor vulnerabile deefectele negative disproporionate asupra mediului,trebuie considerată ca element intrinsec al durabilităţiimediului.Numai prin implicarea activă a tuturorcomponentelor societăţii, în special a instituţiilornaţionale şi sub-naţionale şi a funcţionarilor responsabilicu chestiuni privind justiţia, problemele de guvernană şilegislaie, inclusiv a judecătorilor, procurorilor,instituţiilor de audit şi a altor funcţionari cheie, poate firealizat un progres semnificativ susţinut, care sărăspundă nevoilor popoarelor lumii şi să protejezedrepturile omului.III. Cadrul instituţional pentru promovareajustiţiei, guvernanei şi legislaiei pentrudurabilitatea mediului în secolul XXIÎmpreună cu conducerea UNEP, trebuie creată oreţea instituţională internaţională, cu implicareapartenerilor Congresului Mondial şi a altor organizaţiirelevante, sub îndrumarea unor Președini de Curi deJustiie, de tribunal, a unor avocai generali, procurori șiconducători de Instituii Supreme de Audit, eminenierudii în domeniul juridic și ali membri erudii aicomunităii de elaborare și aplicare a legislaiei, selectai.Această reţea instituţională internaţionalăpoate promova realizarea:a) angajamentului continuu al Președinilor CurilorInternaionale de Justiie, al Președinilor de tribunal,al Avocailor generali, al Procurorilor generali, alConducătorilor Instituiilor Supreme de Audit, alinstituţiilor pe care aceștia le reprezintă şi al altorcomponente ale lanţului juridic şi de impunere aaplicării, inclusiv prin intermediul reţelelor la nivelinternaţional şi regional;b) calităii schimbului de informaţii şi de date şidiscuţii între comunităţile juridică şi de audit;c) dezvoltării continue şi aplicării legislaţiei privindmediul la toate nivelurile, precum şi încurajareaextinderii viitoare a jurisprudenţei privind mediul;d) unei educaţii îmbunătăite, consolidareacapacităţilor instituionale, transferul de tehnologie şiasistenţă tehnică, inclusiv cu scopul de a consolidaeficient guvernana naţională în domeniul mediului;e) angajamentului corespunzător al guvernelornaţionale în privina obiectivelor stabilite.UNEP poate contribui la asigurarea finanţăriinecesare consolidării capacităii instituionale șischimbului de informaţii privind capacităileîmbunătăite.08

CRIZA MONDIALĂ: PREMISE, EFECTE ŞI SOLUŢIISzékely Csaba-IstvánCamera de Conturi HarghitaDirector„Domnule Preşedinte: cheltuiţi, cheltuiţi, cheltuiţi!”– suna felicitarea deAnul Nou(1933) a lui J.M. Keynes,adresată preşedinteluiamerican F.D. Roosevelt.„ Creditaţi, creditaţi,creditaţi” – tunau băncile şimediul politic la începutuldeceniului trecut, marcândînceputul unei perioadede mari convulsii economico-sociale, reunite într-ocriză generală profundă.Criza generală este consecinţa „legiferăriilăcomiei” sectorului financiar, transformareaspeculaţiei moderate de piaţă într-un instrumentmalign, devastator. Îndatorarea populaţiei cu multpeste capacitatea sa de rambursare şi cu un consumpeste nevoile sale reale a devenit o „armă de nimicireîn masă”, propagată la nivel intercontinental.„Criza imobiliară”, transformată în „criza subprimelor”şi acutizată într-o criză generală, a fostgenerată de „ vânzarea de iluzii” ireale, a unor visuriamericane frumos împachetate şi legate cu fundelepoliticii relaxate a reglementărilor şi controalelor -toate pentru voturi electorale şi profituri colosale.Cum a fost posibil acest lucru? Care au fostinstrumentele de modelare economică folosite cuatâta dexteritate în atingerea scopurilor, prinminimalizarea managementului riscurilor şimanagementului preventiv? Ce rol a jucat statul înapariţia fenomenului şi redresarea situaţiei? Care afost activitatea organelor naţionale şi internaţionale dereglementare şi de control? – sunt doar câteva întrebărila care se caută răspunsuri prin acest articol.Criza generală actuală este de fapt crizadoctrinelor; criza eticii afacerii (îmbogăţireaangajaţilor în detrimentul acţionariatului); crizapoliticului; criza reglementărilor; criza auditurilorşi controlului.Modelul crizei actuale pare a se suprapunemodelului de criză elaborat de către CharlesKindelberger, prin cele patru etape ale sale:expansiunea monetară, apariţia punctelorvulnerabile şi a şocurilor defavorabile, respectivnecesitatea intervenţiei puternice a statului îneconomie. Construcţia modelară a economiei a clacat,întrucât motorul său - sectorul financiar - a fost turatpeste capacitate de către „ lăcomia de grup”.Dezechilibrarea raportului dintre cele douămodele economice (cel al intervenţionismului statuluiîn economie şi teoria monetaristă a „pieţeloreficiente”), singularizarea unuia dintre modele şiconstruirea unei politici agresive pe acel modelselectat, fără a se prevedea instrumente corectoare - aucontribuit la declanşarea crizei de segment, devenităulterior una sistemică.Reglementările guvernamentale traduse înpolitici monetare relaxate au favorizat accederea lacredite ieftine prin „demolarea” excesivă a rigoriistandardelor de creditare, cu efecte distorsionatoareasupra funcţionării normale a pieţelor. Acceptarea deriscuri supradimensionate; estomparea vigilenţeisistemice de farmecul iluziilor, promovate ingenios decătre cercurile politico-financiare, construite pe„efectul de turmă” devastator – au generat capcanesociale periculoase. Prin restrângerea interesului degrup al sistemului financiar-bancar, concomitent cusocializarea efortului de expansiune monetară, s-aupus bazele unei „bule imobiliare”, care s-ametamorfozat într-o criză generală.Despre actorii şi foaia de parcurs a crizei s-a scrismult şi nu ne-am propus să reiterăm ideile deja emise;o vom face doar secvenţial, în măsura în care vor servievidenţierii carenţelor de sistem cu efectedevastatoare. În cele ce urmează nu vom ocolinominalizarea instituţiilor, persoanelor, jucătorilorcare – voit sau din ignoranţă – au contribuit ladeclanşarea celei mai mari crize mondiale, după ceadin 1929-1933, şi ale cărei efecte le vom resimţi multtimp de acum înainte.Crizele şi recesiunile economice au abundat dinplin. Istoriografia lor se pierde undeva în Olandaanului 1637, când a explodat prima „ bulă financiară”legată de „ mania lalelelor”. Aceasta a produs ampledezbateri asupra necesităţii intervenţieiguvernamentale în reglementarea pieţelor scăpate desub control. Ca să numai vorbim de „ Colapsul SouthSea” din Marea Britanie a anului 1720 sau panicaimobiliară americană din 1837. Enumerările potcontinua.Numai între anii 1960-2007 au existat 122 decrize/recesiuni în lume, care au ţinut în medie patrutrimestre. Au fost înregistrate 28 de crize alecreditelor; 28 de crize imobiliare; 58 de crize aletitlurilor de valori şi ale pieţelor financiare, dintre careprimele două au avut o durată mai lungă. Crizeleimobiliare au ţinut în general 4,5 ani, iar preţurile realeale imobilelor au cunoscut o scădere de cca. 30%. Un09

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiilucru le este comun tuturor crizelor: ele au fost generatede o lăcomie financiară necontrolată. Dar parcă exploziade lăcomie din 2007 le-a întrecut pe toate. Lăcomiacercurilor economico-financiare a fost construită peiluziile vândute acţionarilor, angajaţilor, contribuabililornaivi.1. „Iluziile (imobiliare) pierdute”Preşedintele SUA, G.W. Bush jr., declara îniunie 2002, la Atlanta: „… eu chiar cred în visulamerican. Să deţii o casă face parte din acel vis. Vomdemara acţiunile necesare pentru a ajuta mii deamericani să-şi poată cumpăra o casă. Acest proiect estebenefic şi pentru cartea de vizită a ţării”. Alături depreşedinte se aflau Franklin Raines (preşedinte/director1general Fannie Mae ) şi Leland Brendsel (preşedinte la2Freddie Mac ).A fost o acţiune concertată, de încurajare aachiziţionării locuinţelor. Selecta companieprezidenţială vorbeşte de la sine. Firmele Fannie şiFreddie deţineau şi garantau creanţe ipotecare de sute demiliarde de dolari, facilitând acordarea împrumuturilorbancare riscante. Cele două firme au raportat profiturimult diminuate, nereguli contabile, dar şi recompensemanageriale foarte consistente.Politica reglementărilor a jucat un rol determinantîn îndatorarea puternică a populaţiei şi încărcareagospodăriilor individuale cu credite ireale. Pe lângă„efectul bulgărelui de zăpadă” al dobânzilor realnegative, sunt cunoscute şi alte două instrumente deinfluenţare.Politica socială a locuinţelor şi politica fiscalăagreată au favorizat apariţia bulei imobiliare, întrucâtdobânda ipotecară putea fi dedusă din impozitul datoratde contribuabilul dornic să devină proprietar imobiliar.Această facilitate fiscală a contrabalansat determinantdorinţa plăţii anticipate a ratelor ipotecare, banii astfeldisponibilizaţi au fost orientaţi spre consum. Aceastăpolitică a creşterii consumului prin corelarea cu crediteleipotecare a fost susţinută fervent de FED , prin vocea sa4cea mai autorizată: preşedinteleAlan Greenspan .Instituţia falimentului a fost la fel de relaxată caşi cea a creditării.În cazul imposibilităţii plăţii ratelor,nu se mai intenta proces, ci creditorul depunea cheileimobilului, închizând astfel tranzacţia eşuată.Prin relaxarea standardelor de creditare, prinpolitici fiscale favorizante şi prin simplificareaprocedurii falimentului, s-a promovat interesulspeculanţilor imobiliari, iar scopul investiţiilorimobiliare s-a deturnat de la socializarea unor condiţiimai bune de locuit la construire în vederea revânzării.Investitorii, fără vreun aport propriu, au obţinut profituriconsiderabile, dar au avut şi o influenţă determinantăasupra generării crizei.Aceste intervenţii nechibzuite au creat distorsiunimajore, atât asupra pieţei concurenţiale, cât şi asupramediului casnic.Specularea „ iluziilor şi euforiei de turmă” adistorsionat preţul de piaţă! Astfel, o speculaţie„pozitivă” în faşă a putut genera efectele extreme aleunei „speculaţii” scăpate de sub control. America aînregistrat o nouă categorie socio-arhitecturală: „ oraşedin corturi” , ca efect al unui vis american destrămat şi caeşec al unei politici economice hazardate.Legătura intrinsecă dintre visul american şi „bulaimobiliară” se regăseşte în politica guvernamentală alocuinţelor.2. Politica guvernamentală a locuinţelorFaptul că un volum imens de lichiditate a ancorattocmai pe piaţa imobiliară este doar o pură întâmplare.Putea ancora şi în alte zone de absorbţie. Dar segmentulimobiliar a creat un teren propice, susţinut de un val deentuziasm necontrolat („efectul de turmă”) şi de politicaimobiliară a imigraţiei a Administraţiei Bush jr.Îmbunătăţirea ratei de deţinere a unei locuinţe printreminorităţi şi imigranţi s-a realizat prin relaxareareglementărilor de creditare şi intervenţia GSE-urilorpepiaţa titlurilor de valori. Istoria GSE-urilor este unamai veche.31Fannie Mae =( Federal National Mortgage Association) AsociaţiaIpotecară Naţională Federală;2Freddie Mac =( Federal Home Loan Bank Board)CorporaţiaFederală pentru Credite Ipotecare Imobiliare;3FED = Rezerva Federală, Banca Centrală a SUA;4Alan Greenspan = Preşedinte FED (1987-2006); republican; arecunoscut la audierile din Congres, din 23.10.2002, lipsamecanismelor de echilibrare a pieţii; a participat la ConferinţaBilderberg din 2002;10

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiÎn anul 1934 a fost creat FHA ( Federal HousingAdministration) pentru acordarea de garanţiisuplimentare solicitanţilor de credite cu venituri mici şicu un aport de 20%. Criza ipotecară a fost agravată şi deactivitatea „ vameşilor crizei”,FHA eliberândnumeroase autorizaţii de funcţionare pentru firmeintermediare dubioase, cu istorie criticabilă în materie. Înaceste condiţii, activitatea autorităţii statale a generatpagube de sute de miliarde de dolari prin acordarea degaranţii ipotecare criticabile.În anul 1938 a luat fiinţă Fannie Mae pentruachiziţionarea ipotecilor imobiliare deţinute de bănci şi acreditelor FHA, urmată de reîmpachetarea acestora, învederea asigurării unei atractivităţi investiţionale, printransformarea lor în titluri de valori. În anul 1968,Administraţia Johnson a privatizat firma şi a plasatacţiunile sale pe bursa din NewYork.S-a creat, astfel, un dezechilibru intra-sistemic:o firmă privată beneficia în continuare de garanţiiguvernamentale pentru creditele contractate. ActivitateaFannie Mae şi-a croit sfera de interese pe locuinţe şi piaţaderivatelor, neavând dreptul de a emite credite ipotecare.Pe acelaşi sistem va funcţiona şi firma Freddie Mac,constituită în anul 1970.Firmele au privatizat profitul, concomitent cusocializarea riscurilor, prin accesarea de credite ieftineşi plasarea acestora în condiţiile pieţei. Nişa lor de piaţă afost una considerabilă, în anul 2000 au fost responsabilipentru 78% din portofoliul emisiunii titlurilor MBS.Legea „Community Reinvestment Act”( CRA), care era în vigoare din anul 1977, şi un studiu alFED-ului din Boston evidenţiau discriminareaimigranţilor şi minorităţilor în acordarea creditelor. Dinaceastă situaţie, mass-media a construit un subiect depresă major. Astfel, terenul fertil pentru noul „angrenajfinanciar inovativ” era deja pregătit. „Bulgărele dezăpadă al creditului imobiliar” avea să se pună în acţiune.S-a pus o mare presiune asupra băncilor care, încazul unui punctaj CRA mic, erau pasibile de amenzi, leera interzisă fuziunea sau crearea de altesucursale/subsidiare. Băncile au fost forţate să accepteCRA, pentru care primul sprijin în implementare a fostfurnizat de politica de relaxare a reglementărilor decreditare.„ De-reglementarea” a vizat, printre altele,diminuarea aportului propriu al împrumutatului de la unprocent de 25% la doar 3%, concomitent cu „subţiereadosarului” cu documentele de garanţie. Relaxareastandardelor de creditare a afectat direct băncilecreditoare care, sub presiunea CRA, a surplusului delichiditate creat în economie, dar şi sub impactulconcurenţei au fost „motivate” să crească plasamentelede credite. Relaxarea reglementărilor a venit în sprijinulnu numai al grupurilor sociale defavorizate, ci şi alspeculanţilor imobiliari.Relaxarea a lovit în GSE-uri, care au fost obligatede guvern să crediteze cca. 52% din populaţia cuveniturile situate sub nivelul mediu naţional. Aceastăobligaţie a fost acceptată din cauza scandalurilor legatede contabilitatea lor (2002-2003) şi a iminenţei risculuiretragerii privilegiilor guvernamentale.Capitalul eliberat de bănci în urma cumpărăriiipotecii se direcţiona pentru alte creditări, transferânduseşi riscul de plată a creditului/dobânzii. Cele două GSEau beneficiat de sprijinul Trezoreriei americane, dereglementări permisive, scutiri de taxe etc. În 2002, celedouă GSE deţineau credite plasate de peste 1,3 trilioanede dolari, mai mult decât primele cele mai mari 10 băncidin lume, devenind, astfel, cei mai mari utilizatori deproduse derivate de pe Wall Street.Fannie a stabilit relaţii strânse cu dezvoltatoriiimobiliari pentru a exercita presiuni asupra agenţiilor dereglementare, folosindu-se puternic de lobbişti!Administraţiile americane au avut greutăţi majore cumanagementul celor doi. Raines, de la Fannie Mae,afirma la un moment dat: „ noi suntem echivalentulRezervei Federale în domeniul imobiliar”! De aici pânăla o serie de dispute politice nu mai era decât un mic pas.Politica guvernamentală a locuinţelor a contribuitsubstanţial, prin efectele propagate, la distorsionareapieţei imobiliare americane şi la creşterea riscurilorataşate sectorului financiar prin ascensiuneanecontrolată a creditelor sub-prime şi creditelor Alt-A,care la rândul lor au generat impacturi diferenţiate întrebeneficiarii informaţiilor asimetrice.3. Politici guvernamentale relaxate ce aufavorizat apariţia şi explozia crizeiAceastă criză reprezintă sfârşitul etapei profundmarcate de expansiunea creditelor construite pe roluldolarului de deviză de rezervă, prin închiderea uneisuper-bule formate în mai bine de 25 de ani. Dar,conturarea unor politici economice care au creatpremisele favorabile apariţiei „ super-bulei” are ovechime mai mare.Dezechilibrul financiar (finanţarea consumuluiexcesiv, a deficitului balanţei de plăţi americane de cătreChina, Japonia) s-a transformat într-o criză financiară, încentrul căreia s-a postat sectorul bancar.57GSE =( Government Sponsored Enterprises) entităţile imobiliaresponsorizate de guvernul american;6Derivate = drepturi asupra instrumentelor financiare - sunt instrumentede asigurare împotriva riscurilor; Instrumentele financiare = drepturiasupra unor bunuri reale;7 MBS =(Mortgage Based Security) titluri de valori cu perioadă dematurizare scurtă;11

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiDisfuncţionalităţile sectorului financiar auîncetinit dezvoltarea economiei reale. Pierderile cauzatede criză sunt evaluate la peste 30 mii de miliarde dedolari, iar numai în sectorul bancar – potrivit evaluăriiFMI – este de 1000 de miliarde de dolari, din care 55%revine SUA, 17% Euro-zonei; 15% Marii Britanii, 9%Elveţiei, 4% Japoniei. Ţările BRIC nu au fost multafectate de criză, rezervele lor valutare constituind osursă de finanţare a ţărilor aflate în criză.Sistemul financiar (in special cel bancar) şi-a creatun spaţiu de mişcare „sub-controlat” şi o cultură a„supervizării line” – toate pentru a se putea manevrafonduri mari într-un mod nestingherit. „ Producţia debani” pentru sine, ruperea de economia reală, s-auconstituit şi ele în cauze ale declanşării crizei.Voinţa de perfecţionare a reglementărilor şi controluluisectorului financiar-bancar s-a lovit de rezistenţafinanţiştilor, de opoziţia lor activă ne-desconsiderată deguvernanţă şi legislativ.Abandonarea poziţiei dominante a dolarului pepiaţa financiară internaţională şi crearea unui nou sistemmonetar internaţional va aduce alte incertitudini, riscurişi teren fertil speculanţilor în materie.Manevrele economico-politice aleAdministraţiei Richard Nixon au determinat CongresulAmerican să renunţe la reglementările de control, cuexcepţia preţului ţiţeiului extras în ţară, generând oinflaţie cu două cifre şi intrarea în recesiunea din perioada1974-1975.Până în anul 1979, SUA a pierdut controlul asupraeconomiei proprii şi eşuase în calitatea sa de responsabilcu sistemul monetar internaţional.Cauza crizei actuale se regăseşte şi în axareaexcesivă pe mecanismele pieţii începând cu anii 1980, opolitică economică promovată de către Ronald Reagan şiMargaret Thatcher.Reagan definea această postare, aproapeexclusivă, pe mecanismele pieţii, drept „ farmeculpieţei”, categorie calificată de Soros drept„ fundamentalismul pieţei”. Procesul are ca punct deplecare mai vechiul „ laissez-fair” al secolului al XIX-lea- teoria concurenţei perfecte de pe piaţă. Ştiut este cămecanismele pieţei pot fi distorsionate şi, tocmai pentrucontracarare, au fost create autorităţi de reglementare şide control al pieţelor. Cu toate acestea, pieţeleefervescente au reintrodus, în anii 1980, doctrina„ laissez-fair”; autorităţile financiare, pierzând influenţalor asupra pieţei, au lăsat calea liberă pentru naşterea şidezvoltarea „ super-bulei”. Această super-bulă a fostspartă de criza creditelor sub-prime, care a fost să fietocmai acul ce a înţepat balonul super umflat.Administraţia Ronald Reagan a pus presiune perespectarea dogmei monetariste! „Legea Glass-Steagall”, ce a instituit separarea băncilor comerciale decele de investiţii, care a funcţionat între 1933-1998, a fostabrogată abia în anul 1999.Legea a fost iniţiată de F.D. Roosevelt şiCongresul american pentru a contracara efectele nociveale Marii Depresiuni 1929-1933. Dezechilibrul a fostgenerat de acţiunea băncilor comerciale care au acordatîmprumuturi nelimitate pentru investiţii şi pentruachiziţionarea portofoliilor de acţiuni. Spargerea „bulei”în 1929 a tras în jos băncile comerciale şi populaţia, înlipsa unor depozite asiguratorii.Scopul legii a fost stoparea mecanismelorspeculative care ar putea conduce la generarea unei noicrize mondiale. Era prohibită deţinerea în portofoliulacestor bănci a firmelor ce aveau ca obiect de activitatefurnizarea altor categorii de servicii financiare.Până în anul 1980, un paragraf al legii asiguracadrul normativ pentru FED, ca în anumite situaţiispeciale să poată limita nivelul dobânzilor.Prin promulgarea Legii Glass-Steagall s-a ridicato „ plasă de protecţie”, ce avea menirea separării băncilorcomerciale de cele de investiţii. Atunci când băncile deinvestiţii înregistrau profituri uriaşe, băncile comercialeau făcut tot posibilul pentru a se alinia la acesteperformanţe. S-a eliminat bariera intrării băncilorcomerciale pe palierele fondurilor mutuale şi altorproduse financiare, pentru o clientelă foarte extinsă. Anul1980 a adus un nou experiment: băncile în căutare deprofit au creat noi tehnici financiare pentru evitarearestricţiilor, creând fondurile mutuale cu randamentemari pe pieţele financiare.Preşedintele Reagan declara: „ Intenţia noastră nueste să desfiinţăm agenţiile de reglementare. Avem de-aface cu reguli ineficiente, greu de respectat. Le vomelimina pe cele contraproductive şi inutile” [sic!].Relaţiile preşedintelui FED, Volcker, cuadministraţia Reagan s-au destrămat, datorită şipresiunilor exercitate de către secretarul Trezoreriei,James Baker (1985-1988) pentru a obţine mai uşor baniprin diminuarea ratei dobânzii, încurajându-sedezvoltarea accelerată a economiei.În urma declanşării crizei din 2007, candidatul lapreşedinţia SUA, John McCain, a susţinut necesitateareintroducerii legii, dar Congresul a adoptat o legislaţiemult mai permisivă pentru activitatea instituţiilorfinanciare.Adminstraţia G. W. Bush sen. a implementat înanul 1989 „ Planul Brady” („obligaţiile Brady”), prin cares-au şters împrumuturile din registre!În timpul Administraţiei Clinton a fost adoptată,în anul 1999, de către Congresul SUA şi promulgată depreşedintele american, „ Legea Gramm-Leach-Bliley”.Cu acest prilej solemn, preşedintele Clinton declara cumultă convingere: „ Vom dărâma zidurile învechite, dândautoritate băncilor”.Cât ne costă această autoritate nici astăzi nu ştim cusiguranţă.Legea a rupt „ plasa de siguranţă” reprezentată desepararea băncilor, respectiv interdicţia ca o bancă deinvestiţii să deţină una comercială şi viceversa.Băncile de investiţii au stat la baza declanşării„ efectului bulgărelui de zăpadă”, a lanţului trofic alcrizei. Ţinând cont că băncile de investiţii acţionau înafara sistemului de reglementări ale FED, nu erau supuserestricţiilor referitoare la capitalul social. Acestereglementări erau aplicabile însă băncilor comerciale.Prin legiferarea Congresului SUA, s-au creat condiţiilenecesare fuziunilor bancare la nivel global, fărăprecedent şi cu un impact devastator.12

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiÎn timpul mandatului Administraţiei G. Bush jr.piaţa imobiliară a ajuns la proporţii uriaşe, indicele DowJones şi S&P au dărâmat record după record. Numaiprofitul băncii Goldman Sachs a înregistrat o creştere de93%, astfel că în Comitetul bancar al Senatului americanzburdau opiniile cum că: „lucrurile sunt prea frumoasepentru a fi adevărate”.Preşedintele Bush jr., un fost partizan al dereglementărilor,a ajuns în final (17 decembrie 2008) sărenunţe la încrederea sa necondiţionată plasată înmecanismul pieţei libere!Tot în acest răstimp, membrii ConsiliuluiConsultanţilor Economici de la Casa Albă au gafatcontinuu în aprecierea ratelor reale de creştere aeconomiei, din 1997 până în 2002, şi nu numai.Consiliul, în timpul mandatului lui Bush, a continuatseria gafelor de prognozare. Raportul pe 2008 prevedea ocreştere lentă, dar pozitivă a economiei. Prognozele pe2009 şi 2010 cuprindeau o creştere reală de 3%, cuinflaţie scăzută şi rate bune de utilizare a forţei de muncă.Se poate să nu se fi bănuit nimic?Administraţia Barack Obama a aprobat pachetulsalvator de 825 mld. de dolari - iar FED, scăderea rateidobânzii de referinţă la aproape 0% pentru accelerareamecanismelor de dezvoltare! Senatorul Obama, încampania sa electorală pentru prezidenţiale, era depărere că: „… dacă Freddie Mac şi Fannie Mae s-arprăbuşi, sistemul financiar ar primi o lovitură fatală”.Viitoarele măsuri intervenţioniste ale guvernului nouinstalat la CasaAlbă vor fi conexate indisolubil cu fondul„premoniţiei” de mai sus.Toate aceste mişcări politice au contribuitdeterminant la apariţia „ fenomenului de expansiunemonetară”, primul pilon al construcţiei modelare acrizei.4. Expansiunea monetarăCreşterea volumului lichidităţilor monetareaflate în circulaţie şi relaxarea reglementărilor aufacilitat creşterea ofertei de credite, creând premiseleapariţiei speculaţiilor în zonele economice unde preţurileactivelor şi produselor sunt determinate de aşteptărileviitoare (iluziile socializate).Cum se poate observa pe graficul de mai sus,preţul locuinţelor a cunoscut o creştere relativascendentă din 1996, explodând în anul 2002, odată cudiminuarea creşterii economice. FED a diminuatdobânda de referinţă la 1,75% (ianuarie 2002) şi a ţinut-ola un nivel scăzut până în august 2005, creând, astfel,lichidităţi enorme pe piaţă. Conjunctura situăriidobânzilor de referinţă sub nivelul ratei inflaţiei agenerat dobânzi real negative pentru deponenţi,favorizând creşterea exponenţială a contractărilor decredite, a îndatorării nerealiste şi periculoase.Politica bugetară a Administraţiei Bush jr. a maiindus deficite serioase, mulţumită măsurilor de relaxarefiscală, dar şi datorită costului războaielor purtate.Conjunctura economică mondială a făcut ca marirezerve valutare (în dolari) ale Chinei să fie plasate îneconomia americană, pentru finanţarea deficituluibugetar de peste 6%. Infuzia uşoară a capitalului străin îneconomia americană a făcut să dispară temporar dinsistemul american mecanismele stimulatoare pentruentităţi, promovând reducerea consumului şieconomisirea.Surplusul de lichiditate, necontracarat prinpolitici şi instrumente de echilibrare, a facilitatacceptanţa pentru riscuri majore prin implementareainovaţiilor financiare cu randamente mari.Rostogolirea şi reîmpachetarea instrumentelorfinanciare a diminuat vigilenţa supervizorilor; în ideeacă „economia duduie”, se încasau profituri şi comisioaneuriaşe. Riscurile au fost acoperite (aparent) prinasigurări, dar în realitate au fost plasate într-o zonăcolaterală, de unde aveau să-şi producă, mai târziu,efectele lor distrugătoare prin rostogolire.Marile bănci de investiţii au devenit adevărateSA-uri publice ( Merrill; Goldman; Bear; Lehman;Morgan Stanley). Capitalul venea în valuri. Lichiditateaşi profitul sectorului financiar creşteau exponenţial, darşi gradul de îndatorare şi riscul. În tranzacţiile „în numepropriu” (punerea în joc a propriilor bani) erau, de fapt,puşi în joc şi banii persoanelor asociate ( JP Morgan şialţii).Politicile monetare generatoare de crizăpoartă amprenta gafelor FED, care au început să-şifacă simţită prezenţa încă din perioada formării „ buleidot.com” - o bulă a tehnologiei, a încrederii plasate înefectul favorabil al creşterii productivităţii tehnologice.Dezvoltarea acestei bule pe bursa de valori americană aînceput în mijlocul anilor 1990. FED - prin preşedinteleAlan Greenspan - a intervenit frecvent în mecanismelede funcţionare ale economiei, limitând dobânda dereferinţă, în ideea că are un efect de încetinire aeconomiei.a fost predecesorul lui AlanGreenspan timp de opt ani la conducerea FED. A fostadversarul principiului reglementării relaxate ( laissezfaire),contrar principiilor promovate ulterior de cătreGreenspan. După ce Volcker şi-a dat demisia de laRezerva Federală - sub presiunea politicului – s-aPaul Volker 8 13Sursa: Pénzügyi Szemle, nr. 2-3, 2009, D. Győrffy - Szép új világ Amerikában;8Paul Volcker a fost preşedintele Group of Thirty (un consiliuconsultativ) şi membru fondator al Comisiei Trilaterale,cu implicaredirectă în campania lui Barack Obama;

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiidemarat amplul proces de creare a giganticelordezechilibre financiare, cu punctul culminant(deocamdată) în perioada 2007-2008!Politica monetară americană a funcţionatasimetric, încă din anii 1990, stimulând ascensiuneapieţii, nelăsând-o să se autoregleze prin scădere şi săprevină, astfel, formarea bulelor. Prin injectarea de„lichidităţi salvatoare”, în momentele de „cutremurfinanciar-fiscal”, nu a fost lăsată piaţa să înregistrezepierderile corectoare atât de necesare. Dezechilibrulpieţei a fost creat de asimetria dintre intervenţiafinanciară a statului pe piaţă şi capacitatea de acceptanţăa lichidităţii de către receptor. Lichidităţile, pompate subforma unor fluxuri puternice, au depăşit posibilitatea deacceptare/procesare sănătoasă, în timp ce retragerile delichidităţi au fost mult încetinite, anevoioase. Şi acestedisfuncţionalităţi au contribuit la crearea dobânzilor realnegative. „Experienţa de laborator” a intervenţieidistorsionate în funcţionarea pieţei a produs o realăestompare a sentimentului de risc, a responsabilităţiimăsurilor luate, conturându-se un management alriscurilor denaturat din temelii.După demiterea lui Greenspan de la vârful FED,urmaşul acestuia şi-a „pus serios umărul” la maturizareacrizei.9Ben Shalom Bernanke a fost supranumit„ Elicopter Ben” pentru concepţia sa despre deflaţie,potrivit căreia: „… producţia de bani este la îndemânaguvernului, din care rezultă că deflaţia poate fi învinsăcu ajutorul banilor aruncaţi din elicopter”. Pentruaceastă soluţie chiar şi astăzi este „alintat” cu numele de„Elicopter Ben”, făcându-se aluzie la „ tiparniţa deelicopter”. „ Oamenii ştiu că inflaţia erodează puternicvaloarea reală a datoriei publice, astfel că interesulstatului este să genereze a anumită inflaţie” – afirmăBernanke.Greutăţile comunicaţionale în materie de inflaţieau avut efecte dramatice asupra pieţii titlurilor de valori(acţiunilor).Dar mai presus de acestea, FED, din considerentepolitice şi din dorinţa de evitare a conflictelor, nu s-aridicat la nivelul aşteptărilor instituţionale. Nu s-aprevenit maturizarea „conglomeratelor de bule” princontracararea relaxării standardelor de reglementare acreditărilor. Iar „cireaşa pe tortul bulei tensionate” areprezentat-o credinţa necondiţionată în calitateainovaţiilor financiare de a fi diminuatoare de riscuri.FED, prin politica sa monetară dezechilibrată, adebusolat factorii stimulatori ai pieţii. Politicastandardelor de creditare mult relaxate a fostimplementată prin corelarea sa cu politica „visuluiamerican” ridicat la rangul politicii guvernamentale alocuinţei.Dictonul lui Alan Greenspan, după care „ politicamonetară nu este ştiinţă practică, ci artă” s-a dovedit a figreşit. Acea politică monetară a fost dezechilibrată, o„lucrare artistică contrafăcută”, la un cost enorm, cupuncte de mare vulnerabilitate pentru economiaamericană şi nu numai.5. Apariţia punctelor vulnerabile(ameninţărilor)Apariţia marilor ameninţări a fost posibilădatorită dezvoltării „bulei activelor”, acumulării dedatorii uriaşe şi subdimensionării (desconsiderării)riscurilor sistemice.Aşa cum se deduce şi din graficul anterior,surplusul de lichiditate a fost canalizat spre sectorulimobiliar, determinând explozia preţurilor. Într-oeconomie care „duduia”, unde „curgea mierea”, înumbra „tranzacţiilor cu iluzii”, era în formare o bulăfoarte periculoasă. Diminuarea reglementărilor decreditare a condus la explozia portofoliilor cu riscurimari, reprezentate de categoria creditelor ALT-A şi subprime.„Creditarea ALT-A” era profund riscantă datoritălipsei documentaţiei (adeverinţă de venituri) sau a probeide „liber de sarcină” pentru imobilele aduse în garanţie.„Sub-primele” erau legate de o istorie a împrumuturilordeficitare, de insolvabilitatea altor credite etc.Aceste două categorii de credite au explodat de la4%, din volumul total al creditelor (în anul 2000), la 40%(în anul 2006). În acest context, criza se contura clar laorizont, fiind observabilă fără mari eforturi de analizăeconomico-financiară.Se ştie că „peretele de foc” al creditorilor eraasigurat prin ipoteci sau prin transformarea creditelor întitluri de valori. În cazul creditelor sub-prime, „nisipulmişcător” se identificase cu capcana dobânzilor foartemici în prima etapă, urmând ca după 2-3 ani acestea săcunoască creşteri exponenţiale, împingându-i pe debitorispre solicitarea refinanţării creditului sau la abandonimobiliar. Emisiunea titlurilor de valori pentru creditesub-prime s-a realizat prin diverse GSE sau instituţiifinanciare specializate.Obligaţiunile erau transmise firmelor de investiţiiori instituţiilor specializate în emiterea de derivate.Acestea le-au restructurat, le-au împachetat şi au încheiatasigurări pentru ele ( CDS – Credit Default Swap). Înaceste condiţii, riscurile - grupate iniţial într-o mânărelativ restrânsă de creditori şi investitori - au fostîmprăştiate pe orizontala pieţii financiare internaţionale.Creditele ipotecare restructurate (re-împachetate) şi9Bern Sh. Bernanke preşedinte al FED de la 01.02.2006;14

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiitransformate în titluri de valori, derivate, obligaţiuniplasate pe pieţe financiare, erau purtătoare de riscurimajore. Aceste produse financiare erau evaluatefavorabil de instituţiile de evaluare a creditelor. Acestederivate (printre care şi CDS) erau destinate, în marea lormajoritate, tranzacţiilor speculative. Comerţul cu CDS afost o tranzacţie de vânzare/cumpărare aprotecţiei/garanţiei, contra unor comisioane periodice( swap spread) prin care comisionarul se angajează săgaranteze datoria debitorului pentru cazurile deinsolvabilitate. Volumul CDS-urilor a crescutexponenţial din anul 2002 (1563 miliarde de dolari) pânăla 30 iunie 2008 (54.611 miliarde de dolari), cu 53 mii demiliarde de dolari, într-un procent de 3.494%!Printre marii vânzători de CDS-uri se regăsea şicompania de asigurări AIG, care a cunoscut din plinşocurile financiare ale unei pieţe la a cărei debusolare acontribuit la rândul său.6. Apariţia şocurilor defavorabilePrimele şocuri, cu efecte de propagare largă, aufost generate de măsurile concretizate în schimbarea„regulilor jocului”(prin modificarea reglementărilor, însensul creşterii rigurozităţii lor), apariţia decalajelordintre efectele limitate ale bulei şi aşteptările nelimitateale investitorilor.„Mesajele sceptice” ale unor investitori cunume sonore (Soros, Buffett), au previzionat apariţia„efectului bulgărelui de zăpadă” asupra portofoliilorvizate.Mecanismul „bulei imobiliare” a fostconexat la doi factori multiplicatori: creşterea liniară apreţului imobilelor (de aici refinanţarea creditelor) şicererea pentru noul produs financiar (derivatele). Atuncicând a apărut criza plusului de ofertă de pe piaţalocuinţelor închiriate, iar ulterior şi în segmentul noilorimobile (anul 2007) - preţurile au înregistrat o scăderebruscă de 4,5%. Majorarea dobânzilor peste nivelulinflaţiei (de către FED), începând cu semestrul II alanului 2005, a generat scumpirea creditării şi, implicit,diminuarea cererii de locuinţe.Noua situaţie a făcut ca creditele sub-prime sănu mai poată fi finanţate, iar aportul minim adus înconstrucţia creditării, împreună cu ratele majorate dupăexpirarea perioadei de graţie, au făcut ca volumul datorieisă fie mai mare decât valoarea de piaţă a imobilului.Proprietarii „visului american” s-au văzut nevoiţi sărenunţe mai degrabă la imobile, decât să plătească rate,care oricum au depăşit potenţialul lor financiar.Portofoliul creditelor ALT-A şi sub-primeneonorate a crescut exponenţial, ca şi volumulexecutărilor silite, care a crescut într-un an cu 79% (2007raportat la 2006). Datorită unor oferte mult mai maridecât cererea, preţurile imobiliare au cunoscut o scădere30% (2008 faţă de 2007). În acest context, a scăzut atâtcererea cât şi preţul derivatelor.Sectorul financiar a fost marcat deintervenţii dezechilibrate, marcate de: rostogolireariscurilor; îndepărtarea lor de segmentul economicgenerator; socializarea pierderilor şi restrângereaţintei beneficiare de profit.Prin selecţia asimetrică a informaţiilor primare,la care aveau acces actorii pieţei financiare, s-a creat ocontraselecţie, care la rândul său a generat efecte graveasupra creditelor sub-prime. Aceste efecte negative s-auconsolidat pe mai multe paliere, astfel:a. Între agentul bancar şi împrumutat:princonvingerea uşoară a oamenilor de a accede la credite,chiar şi la cele care nu erau necesare şi nu puteau firambursate. A câştigat doar agentul prin comisionulprestabilit;b. Între creditori şi evaluatori imobiliari:s-aufacilitat evaluările supradimensionate, iar cum riscurileerau transferate, prin intermediul obligaţiunilor emise,ambele categorii au câştigat;c. Între creditori şi instituţia emiterii titlurilor devalori ( GSE sau banca de investiţii):pe lângă satisfacţiacreşterii paletei de credite plasate, emitentul titlurilorplasa mai departe riscul asociat creditului, comisionul erastabilit la nivelul cantităţii (valorilor cumulate) titlurilorşi nu calităţii acestora. Toţi au avut de câştigat;d. Între investitori şi evaluatori de credite:evaluatorii erau plătiţi nu de către investitori, ci deplasatorii de credite, care la rândul lor au permis să sesolicite evaluări acolo unde evaluatorii erau cel mai bineremuneraţi. Dar, mai presus de toate, marii evaluatori nuagreau ideea de a se contrapune cu politicaguvernamentală promovată intens, evitând o coliziune cusfera politică.Iată câteva dintre efectele imediate ale şoculuirelaxării normative, favorizate de presiunileguvernamentale construite pe o anumită politică petermen scurt. Pe piaţa titlurilor de valori cu grad ridicat derisc, s-a întâlnit o mare cerere şi o mare ofertă, pentru acăror apropiere s-a creat un monstru instituţional ce adistorsionat piaţa şi a generat efecte colaterale majore.Aceste efecte majore trebuiau urgent tratate prinintervenţii statale.America a gafat încă o dată. După ce prinintervenţii guvernamentale a favorizat asimetriainformaţiilor plasate pe piaţă, cu toate pleiada efectelorsale nocive, a mai lăsat piaţa „să se descurce singură”, săse autoregleze singură - doar sunt „ pieţe eficiente” şi tindspre echilibru - potrivit modelului monetarist de laChicago.15

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiÎn acest proces „autodistrugător”, secretarulTrezoreriei americane, Alan Greenspan, şi FED au avutun rol determinant. Nu au acţionat în direcţia consoli-dării standardelor de creditare, nu au impusmajorarea/creşterea rezervei bancare, iar prin acceptareadoctrinei autoechilibrării pieţei au minimalizat rolulreglementărilor şi controalelor financiare! Nu auobservat că tocmai politica de relaxare normativă amajorat riscurile sistemice, creând o criză cât cea din1929-1933. Au minimalizat obligaţia statului de ainterveni corector asupra unei pieţe împinse în derivă!7. Necesitatea intervenţiei statuluiCând se maturizează premisele ca o criză locală sădevină una sistemică, prin atragerea în spirala sadistrugătoare şi a celorlalte componente structurale(ascendente sau pe orizontală), când politica economicăproduce perturbaţii sistemice, când jucătorii pieţei sefolosesc de instrumentele dezechilibrării în maximizareaprofitului - atunci, statul trebuie să intervină cumecanisme corectoare.În contextul scumpirii creditării, al falimentăriicreditelor ipotecare - instituţiile emitente ale creditelorsub-prime au anunţat falimente în lanţ. Panica s-apropagat şi pe piaţa inter-bancară, teama deimposibilitatea valorificării derivatelor a adus crizabăncilor Bear Stearns şi Lehman Brothers. Expunerea laLehman Brothers era de peste 30:1, la fiecare dolar decapital social avea peste 30 de dolari credite plasate!Încrederea şi mecanismul de funcţionare a pieţei s-aublocat. Falimentul Lehman, în septembrie 2008, a făcutca FED să pompeze mari lichidităţi în sistemul bancar, săfacă naţionalizări şi să activeze pachete de salvare a cărorvaloare finală nu ne este cunoscut. Unii analişti vorbeauîn 2009, chiar şi despre 7,8 mii de miliarde de dolari!Pentru soluţionarea crizei şi salvarea sistemuluibancar s-au făcut intervenţii majore, dar care, prinpropagatoarea efectelor coliziunii intervenţioniste, augenerat alte disfuncţionalităţi, astfel: S-a creat o stimulare asimetrică a expansiuniicreditelor, respectiv apariţia „riscurilor morale” (cândpersoana căreia se ataşează riscul nu este identică cupersoana care beneficiază de profitul tranzacţiei); Globalizarea asimetrică a pieţelorfinanciare (favorizarea SUA şi statelor din nucleulsistemului financiar mondial şi defavorizarea stateleperiferice sistemului). Procesul a facilitat evitareaimpozitării capitalului aflat în circulaţie liberă, ce aretendinţa de a fugi de fiscalizare şi s-a dovedit a fi unproiect profund fundamentalist al pieţei; Sistarea treptată a reglementărilorfinanciare, concomitent cu accelerarea procesuluifinanciar inovativ (bazat pe teoria autoreglării pieţii).Prin de-reglementarea procesului creditării, „nucleulfinanciar” s-a folosit de expansiunea creditelor şi a„absorbit” economiile realizate de periferie. SUA şi-a„consolidat”, astfel, deficitul balanţei sale de plăţi. Unlucru ilar s-a dovedit a fi faptul că economiile realizate destatele mai puţin dezvoltate s-au propagat spre statul celmai bogat, care şi-a crescut deficitul balanţei, inducândastfel o altă expansiune a creditelor spre aceste statefurnizoare de lichidităţi. Prin inovaţiile financiare, aexplodat şi „pofta” băncilor şi fondurilor mutuale de afinanţa achiziţiile de titluri de valori pentru scopurispeculative. De-reglementarea pieţei a fost o soluţieiresponsabilă a autorităţilor de reglementare! În acestproces, un aport determinant la consolidarea şi spargereasuper-bulei l-a avut activitatea lui Alan Greenspan şiBen Bernancke – susţine Soros!Prima măsură de contracarare a efectelor crizeia fost adoptarea programului TARP 10, de preluare a„ activelor toxice” din bilanţul băncilor „slăbite” şilicitarea lor pe piaţa liberă, pentru a se stabili valoarea lorreală. Repede s-au descoperit capcanele ascunse aleacestui program (riscul stabilirii unor preţuri foarte mici;costuri publice enorme; privilegierea acţionarilorinstituţiilor financiare; eliminarea riscului de faliment;câştiguri suplimentare pentru activele preluate la preţurimai mari decât cea de piaţă). Prin transferul activelortoxice de la sectorul privat la cel public, riscurile cele maimari au fost mutate dinspre mediul privat către celpublic, generându-se un alt risc, cu impact major asuprasistemului financiar global.Măsura recapitalizării băncilor şi preluarea decătre stat a participaţiunilor,s-a dovedit o idee ce adezavantajat acţionariatul, iar naţionalizarea băncilornu s-a dovedit a fi soluţia cea mai eficientă pentrueradicarea efectelor crizei.S-a apelat la o altă tehnică a redresării, prinoferirea garanţiilor de către stat la creanţele de slabăcalitate. Această metodă avea să impună alegerea dintrealternativa instituirii de noi taxe speciale şi acceptareaunor reglementări mult mai stricte.Ca şi efect al întăririi reglementărilor, vânzările detip „ short” a acţiunilor au fost interzise în scopulprotejării integrităţii şi calităţii pieţelor de capital şiîntărirea încrederii investitorilor.Institute of International Finance a propus,totodată, reconsiderarea practicilor de management alriscurilor, a politicilor de compensare, evaluare şi deacordare a creditelor.Toată criza a fost efectul unui puzzle inovativ,ingenios construit pe maximizarea profitului şi peminimalizarea riscurilor, flancat de un managementatipic al riscurilor, susţinut de un model economicnetestat conjunctural şi ataşat unui „vis prea îndepărtat”prin politici contextuale.10TARP = Troubled Assets Relief Program;16

Criza mondială: premise, efecte şi soluţii8. Managementul riscurilor şi modelareaeconomicăIngineriile financiare ale perioadei 1990-2000,dezvoltarea IT-ului şi a inovaţiilor financiare(derivatelor) au creat premisele iniţierii unui noumanagement al riscurilor, a unei noi evaluări a riscurilorde portofolii prin modelare instituţională.11Banca de investiţii J.P. Morgan a creat modelul VaR .Acest model, în condiţii de funcţionare normală apieţei şi cu un nivel dat de confidenţialitate, era capabil săofere o evaluare a celei mai mari pierderi posibile, pentruun interval de timp dat. Prin acest model, investitoriiaveau posibilitatea obţinerii de informaţii zilnice asuprariscurilor ataşate portofoliului deţinut. Precedentelecolapsuri (când aventurierii pieţei au produs marifalimente bancare - Banca Barings sau Daiwa), care s-audatorat lipsei unui management intern al riscurilor,aufavorizat crearea acestui model.În lipsa unor alternative de evaluare a riscurilorataşabile inovaţiilor financiare, Comisia Basel a permis,în anul 1995, ca băncile să se folosească de propriile lormodele în definirea pasivelor.Cu toate că model VaR pare să fi funcţionat bine,iar criza LTCM din 1998 a fost catalogată doar ca oexcepţie de la regula generală, carenţele utilizării acestuimodel nu au întârziat să apară odată cu criza subprimelor.Lipsurile s-au datorat neverificării noilorproduse financiare din perspectiva riscurilor produseîntr-o perioadă lungă de timp, acceptarea procentului deprobabilitate favorabil de 99%, concomitent cuminimalizarea influenţei procentului de incertitudine de1%. Procentul de probabilitate de 1%, denumitconvenţional şi „ evenimentul coadă”, prin „ efectul delevier”, într-o conjunctură nefavorabilă, putea inducepierderi înzecite în raport cu ponderea de 1%.În cazul evaluării CDS-urilor, prin metoda VaR,indicatorii arătau riscuri minime, dar a existat oameninţare majoră, potrivit principiului „ Relevanţei12Legii Googhart” . Inevitabilul avea să se producă!Sistemul a scos în evidenţă posibilitatea manipulăriiindicatorilor (potrivit intereselor) şi faptul că metoda deprotecţie VaR nu este flexibilă, fiind construită pe o piaţăideală. Mecanismul VaR a prevăzut natura pro-ciclică areglementărilor: în vremuri bune, la un nivel ridicat alactivelor, este nevoie de un capital mai redus, dar atuncicând preţurile se prăbuşesc, intră în funcţiune spiralavânzării în vederea creşterii capitalului investiţionalcare, la rândul său, determină o altă descreştere apreţurilor.Autorii modelului VaR nu au statuatinfailibilitatea evaluării riscurilor prin modelare.Modelele economice nu au capacitatea de a cuprindetoată complexitatea unei realităţi deduse analizei. Încriza sub-primelor, siguranţa artificială indusă de acestsistem modelar a determinat „adormirea vigilenţei”actorilor economici, prin acceptarea de riscurisupradimensionate, care în final, prin activarea„principiului levierului” asupra „evenimentului coadă”,au condus la dezastru!Dar „coregrafii” plasamentelor de capital nu potproba „nevinovăţia lor”, căci abstracţiile făcute delimitele modelului au la bază un puternic interespecuniar: crearea unei ceţi artificiale în pătrundereamecanismelor de funcţionare a pieţei şi a modului deîncasare a unor profituri extreme, deoarece riscurilemari, pot genera profituri mari, în special când riscurilese socializează, se internaţionalizează, iar profiturile seindividualizează, se regrupează, se restrâng.Atunci când limitele modelării financiare auexplodat, arhitecţii sistemului s-au explicat.Alan Greenspan, chiar şi în memoriile sale, arămas un fervent promotor al modelării economice,explicând că în cazul produselor financiare complexeautoreglarea trebuie lăsată la latitudinea pieţei, căciactorii pieţei sunt antemergătorii reglementărilor, acesteproduse complexe corectează piaţa şi generează profiturimai mari, iar eşecurile limitate nu pot produce seismeputernice, întrucât sunt contracarate de mecanismeleintrinseci ale pieţei dezvoltate.Oh, ce prelegere academică frumoasă despre unlaborator economic ideal! Dar realitatea arată cu totulaltfel. Şi încă nu s-a rostogolit, în timp şi spaţiu, tot„efectul benefic” al pieţei autoreglate prin modelare!Ţinerea artificială a dobânzilor la un nivel negativ, petermen lung (George Soros l-a atribuit campanieielectorale americane din 2004), a servit interese politicepe termen scurt, prin generarea unei creşterispectaculoase efemere, prin promovarea consumuluiexagerat şi creşterea popularităţii conducătorilor politici.Această măsură s-a dovedit una ne-sustenabilă pe termenlung, determinat de caracterul său antieconomic,artificial. Ideea că, prin transferarea sarcinilor sociale aleguvernului în sfera privată, ţelul politic construit pedreptatea socială poate fi atins mai uşor, fără afectareabugetului consolidat -, a fost o simplă „iluzie pierdută”încă din start.11VaR = value-at-risk;12Atunci când actorii pieţei, în formularea deciziei, se bazează pe unindicator numeric, se estompează ţinta aflată în spatele indicatorului;17

Criza mondială: premise, efecte şi soluţii9. Principalele caracteristici alemanagementului crizeiPrin instrumente financiare derivate, riscurile aufost îndepărtate de sistemul bancar, dar nu în totalitate şinu în proporţia dorită, sistemul financiar-bancar fiindafectat puternic.Cum managementul riscurilor a avut oconstrucţie individuală (a vizat doar propria-iinstituţie), nu a fost extins şi la nivelul sistemului(omiţându-se managementul riscurilor sistemuluifinanciar). Astfel că măsurile luate individual pentrusupravieţuire au generat efecte iraţionale la nivelcolectiv. Managementul individual al crizei s-a lovit dezidul internaţionalizat al derivatelor şi, implicit, deriscurile ataşate acestora. Mecanismele secvenţiale aleunui management limitat nu s-au putut aplica şi la unnivel extins al dispersiei riscurilor.Specialiştii cer noi şi noi reglementări alefuncţionării sistemului bancar, căci Basel II nu oferăsoluţii cuprinzătoare despre cum trebuie conduseafacerile, iar reglementările contabile, care joacă un rolesenţial în managementul riscurilor, trebuie revizuite.Necesitatea armonizării reglementărilor contabile, amanagementului riscurilor şi a reglementărilor decreditare – a devenit o provocare majoră pentrupoliticieni.În etapa „principală” a crizei financiareglobalizate scopul principal al managementului crizeieste susţinerea funcţionării sistemului de intermedierefinanciară. Aproape în toate statele afectate de criză,băncile trebuie să se concentreze pe trei categorii deprobleme: nevoia de capital, din cauza pierderilorsuferite; împrumuturi pe termen scurt de la băncilecentrale; limitarea dobânzilor de referinţă practicate debăncile centrale.Capitalizarea băncilor a devenit un atributexclusivist al statului?!În SUA, guvernul a început prinrăscumpărarea „activelor toxice”, iar în Europa de Vest,prin subscrierea la majorările de capital, statul şi-aasigurat un anumit portofoliu din pachetul de acţiuni albăncilor.Împrumuturile contractate pe termen scurt de labăncile centrale au urmărit contracararea perturbaţiilorproduse pe pieţele financiare. În perioada scursă de ladeclanşarea crizei, FED a majorat lichiditatea sistemuluifinanciar cu mii de miliarde de $. Falimentul sauperturbaţiile de creditare ale „băncilor mamă” au afectatdirect situaţia subsidiarelor externe, generândinternaţionalizarea crizei.Limitarea dobânzilor de referinţă practicate debăncile centrale,ca parte a politicilor monetare, s-afocusat pe îmbunătăţirea managementului crizei şi asituaţiei lichidităţii din sistem. În data de 8 octombrie2008, principalele bănci centrale din lume (FED; BEC;BC din Elveţia şi Marea Britanie) au diminuat, într-unmod concertat, cu 0,5% rata dobânzii de referinţă. Spaţiulde manevră a politicii monetare, în cadrul managementulcrizei, a rămas însă destul de limitat. Doar prindiminuarea dobânzii de referinţă nu se poate asiguracreşterea creditării, a consumului şi activităţiiproducătoare de valoare adăugată.În aceste condiţii, politica fiscală a fost chematăsă degreveze politica monetară de povaramanagementului crizei. S-a procedat la implementareaprogramelor de relaxare fiscală şi de expansiune acheltuielilor bugetare, pentru contrabalansarea efectelorcrizei financiare. Expansiunea fiscală şi capitalizareabăncilor de către stat au crescut deficitul bugetar şidatoria publică, scop pentru care acest procedeu a devenitaccesibil doar statelor cu datorii publice moderate.Ca un lait-motiv, în condiţii de criză apareautomat nevoia înăspririi reglementărilor statale.Astfel, se află în dezbatere posibilitatea ca CDS-urile săfie tranzacţionate la bursă sau să se creeze o „ Casă decliring” pentru derularea operaţiunilor cu derivate.Managementul crizei este îngreunat decontradicţia dintre globalizare şi suveranitatenaţională. Sistemul financiar a devenit cea maiglobalizată construcţie, dar şi cel mai instabil segment aleconomiei mondiale. În crize, statele/guverneleurmăresc, prin intervenţiile lor, îmbunătăţirea siguranţeicreditării prin consolidarea reglementărilor şisupervizărilor. Guvernele, pe de o parte, se folosesc deavantajele globalizării; pe de altă parte, nu suntmobilizate în crearea unei instituţii de reglementarefinanciară globalizată, căci se tem de intervenţionismulîn propriile lor pieţe. În aceste condiţii, avansarea estedestul de anevoioasă.Limitările de lichiditate globală au afectat aceleţări care au un sistem bancar aflat la discreţia pieţelorfinanciare externe. Criza financiară globală a afectat,prin sistemul bancar mondial extins, şi acele state caredeţineau rezerve valutare mari (Rusia, Coreea,Singapore).Criza financiară americană, prin mecanismeleglobale de transmisie, a devenit aproape instantaneuuna mondială; uriaşele fonduri virtuale care au„dispărut” au desecat pieţele financiare internaţionale,criza de lichiditate devenind o criză de credite. Criza decredite a creat o recesiune (principal în industriaimobiliară şi cea a construcţiilor de maşini), facilitândgeneralizarea recesiunii şi translatarea ei la nivelglobal.După treizeci de ani de la destrămarea SistemuluiMonetar Internaţional, creat la Bretton Woods,recesiunea a reactivat principiile acestuia. Evitarea crizeise poate face prin coordonarea reglementărilor financiarela scară mondială, atunci când dezechilibrele actualuluisistem financiar global ameninţă sustenabilitatea18

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiicomerţului liberalizat. Ideea este împărtăşită şi deUNCTAD, care consideră că singura soluţie viabilă esteaceea a coordonărilor multilaterale internaţionale.În managementul crizei au jucat un rol activ atâtBanca Mondială, cât şi FMI, prin acordarea deîmprumuturi pentru finanţarea deficitelor de cont curent,dar nu şi de credite de lichiditate.10. FMI şi criza mondialăFMI este singurul beneficiar al crizei, căci, prinmecanismele sale de creditare, şi-a recâştigat poziţia,rolul şi importanţa de odinioară în sistemul monetarinternaţional!Odată cu explozia crizei financiare din Asia desud-est (1997), FMI a creat o instituţie de finanţare a13situaţiilor de urgenţă EFM , pentru ţările ameninţate cudestabilizarea financiară şi pentru eradicarea risculuifinanciar sistemic. Decizia s-a luat foarte operativ. Deacest sistem a beneficiat şi România, dar creditele au fostacordate ca împrumuturi „ stand-by”.Sub presiunea crizei, FMI a modernizat şi atransformat practica sa de creditare, cu o vitezănemaicunoscută în istoria sa de peste 60 de ani. Reformasistemului de creditare a Fondului s-a manifestat şi în14crearea unui cadru de creditare flexibilă FCL , pentruţările cu un fundament solid, o politică economică bunăşi cu o direcţionarea creditelor pentru prevenirea crizei.Evaluările preliminare ale acordării liniei de credit suntorientate spre verificarea capacităţii statului solicitant dea putea face corecţiile de politică economică necesareredresării.Împrumuturile FMI, accesate rapid, suntimportante pentru ţările solicitante, dar şi pentru Fond.FMI, acuzat odinioară de lentoare şiinflexibilitate manifestate în intervenţii şi în luareadeciziilor, odată cu globalizarea crizei financiare areacţionat nesperat de operativ şi eficient. A renunţat laprincipiile ortodoxe ale neo-liberalismului, sprijinind„practica stimulării bugetare keynesiste”, recunoscândobligativitatea eliminării dezechilibrelor produse înfinanţele globale. Nu demult (2006), GuvernatorulBăncii Centrale a Angliei încă cerea reformarea FMI,căci rolul său de a fi „ salvatorul de serviciu” s-a diminuatconsiderabil - solicitare ce trebuie regândită.FMI a făcut publică şi o serie de analize globalecritice şi autocritice, prin care a recunoscut că nu a pututprevedea criza şi nu a orientat actorii economicimondiali în contextul respectiv! Este şi acesta un pasimportant în evoluţia sa instituţională. Dar acordarea deîmprumuturi, în condiţii de accedere relaxate, ridicăautomat întrebarea: cât va mai dura această politică?Grave dezechilibre există şi în cadrul arhitecturiiFMI, între statele creditate şi cele finanţatoare, recteSUA(cu cele mai mari datorii) şi China (cu cele mai marirezerve acumulate). Finanţele mondiale aşteaptă ca, peviitor, SUA să-şi diminueze consumul intern,concomitent cu creşterea economisirii, în timp ce înChina să crească consumul intern şi să se diminuezeeconomisirea. Imaginea în oglindă a SUAşi China, aratăne-sustenabilitatea deficitului balanţei de plăţi al SUA,respectiv a creşterii permanente a excedentului celuichinez. Este o situaţie care reclamă reflecţiiprofesioniste, anticipative, dar şi luarea de măsurimacroeconomice rapide.Însă problema soluţionării ponderii voturilordeţinute de marii creditori ai lumii (China, India,Japonia) a rămas, deocamdată, în suspensie. Chinabeneficiază de un vot mai mic în FMI decât stateleBenelux. Financial Times consideră că FMI, de mult, numai este supervizorul SMI de la Bretton Woods, iarEuropa este ultra-reprezentată în Fond(Franţa/MareaBritanie: 4,95%), faţă de China (2,94%). S-ar putea ca înviitorul apropiat, China să obţină o mai mare influenţă înstructura de vot al Fondului, concomitent cu diminuarea„greutăţii” Europei. Asta, fiindcă lumea selectă afinanţelor este pusă în faţa unui adevăr incontestabil:China este marele furnizor de lichiditate. Şi acest fapt areşi un preţ colateral.Este de reţinut că FMI, prin oficioasele sale şiprin speach-urile rostite de managerii săi, a făcut publicăviziunea sa macroeconomică cu privire la criză,subliniind că fenomenul este consecinţa gravelorcarenţe ale sistemului de reglementări aflat învigoare!Revista trimestrială a Fondului,Finance&Development, reţinea în numărul său diniunie 2008:„…calea spre criză este caracterizată prinnivelul scăzut al ratelor nominale ale dobânzilor;abundenţă de lichiditate; volatilitatea scăzută a pieţelorfinanciare şi acceptarea marilor riscuri de cătreinvestitorii automulţumiţi. Investiţiile riscante audevenit o „normalitate”, bazându-se pe noileparadigme ale pieţelor eficiente, miraculoase”.Supervizările (auditurile), care nu au beneficiatde informaţii suficiente (?) - sunt de părere exponenţiiFondului - nu au putut stopa extinderea comerţului cutitlurile de valori supraevaluate, contribuind laescaladarea declinului economic.„ Reformele propuse pot fi de succes dacă seaxează pe principiile pieţei libere, printre care şi pe unsistem financiar mai bine reglementat” – afirma John15Lipsky, directorul general adjunct al FMI .Aşadar, din perspectiva arhitecturii viitoare afinanţelor, se impun trei lucruri: îmbunătăţirea1314EFM = Emergency Financing Mechanism;FLC = Emergency Financing Mechanism;15Universitatea John Hopkins, 17 noiembrie 2008;19

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiisistemului reglementărilor financiare; evaluareariscurilor de sistem cu mult mai mare acurateţe;instituirea de mecanisme de acţionare mult maiperformante în managementul riscurilor.Finance&Development, în numărul său dindecembrie 2008, a identificat cauza principală a crizeiîn subestimarea riscurilor sub impulsul unui viitorstrălucit. Titlurile de valori foarte riscante au fosttranzacţionate ca şi cum ar fi nişte titluri neriscante. Însăefectele negative ale declinului s-au propagat rapid.Guvernele s-au văzut în situaţia regândirii deciziilor depolitică economică, prin asigurarea sustenabilităţiicererii, limitarea scăderii producţiei şi reinstaurareaîncrederii consumatorilor.Marea provocare a viitorului se concentrează pecrearea unui sistem de reglementări şi instituţii menite sădiminueze nivelul riscurilor sistemice, fără să„stranguleze” inovaţia financiară. „ Evaluarea riscurilorde sistem impun informaţii de mai mare acurateţe; noi şimai bune reglementări – atât la nivel instituţional cât şila nivel macroeconomic” – afirmă experţii FMI.Fostul director general al FMI, DominiqueStrauss-Kahn, afirma la Madrid, în data de 15 decembrie2008, că trebuie introduse schimbări în reglementărilepieţelor financiare, trebuie eficientizată activitateainstituţiilor financiare internaţionale.Publicaţia World Economic Outlook (WEO) aFMI sublinia, în numărul său din 28 ianuarie 2009, că înpofida măsurilor extinse de politică economică,tensiunea financiară a rămas acută şi trage în joseconomia reală. Relansarea economiei reale nu esteposibilă până când nu se redresează sectorul financiar şinu se relansează pieţele de credit. Pentru aceasta estenevoie de noi iniţiative de politică economică. Politicilemonetare şi fiscale trebuie să sprijine şi mai bine cerereaagreată, iar strategiile de dezvoltare să poată asigurasustenabilitatea fiscală pe termen lung.Aceste idei evidenţiază nu numai o înrăutăţire asituaţiei, dar şi faptul că s-a produs o metamorfozărelativă în concepţia FMI, care s-a îndepărtat de„ortodoxia neoliberală” agreată până nu de mult. Prinvocea economistului-şef, Olivier Blanchard, FMI s-apoziţionat într-o postură inedită în anul 2009, aceea de afi mult mai keynesist în perioada de criză, decât în etapacea mai glorioasă a keynesianismului!Finance&Development evidenţia, în martie2009, că în procesul de declanşare a crizei un rol esenţiall-a jucat efectul globalizării nereglementate, afectândusetot arsenalul instrumentelor sale de promovare:proprietatea privată; companiile integrate global;lanţurile de aprovizionare globale şi pieţele libere.WEO reţinea, în numărul său din aprilie 2009, căFMI şi-a mai corectat în jos prognozele sale precedente,subliniind că: „ economia mondială a ajuns într-orecesiune gravă, ceea ce este acutizat de o masivă crizăfinanciară şi de o gravă pierdere de încredere. Măsurilede politică economică extinse, dar adeseori mai puţinortodoxe, au generat unele îmbunătăţiri în stabilizareapieţelor financiare, dar nu au restabilit încă încrederea şinu au stopat scăderea activităţii economice şi reflexiiletensiunii pieţelor financiare. Paralel cu aceastăînrăutăţire a prognozelor, FMI s-a văzut obligat a fi multmai categoric în evaluarea gravităţii situaţiei economieimondiale.Nu putem să nu observăm cât de uşor au trecut mariianalişti de sistem sau instituţiile de evaluare cu rezonanţăinternaţională, peste imensele prejudicii create deîncrederea oarbă acordată unor modele economiceconstruite în laboratoarele academice şi care au fostridicate la rang de busolă în orientarea politicilor macroeconomice.Totuşi, au existat practicieni care au trassemnale de alarmă din timp şi au reliefat carenţeleteoriilor neverificate de practică – idei ale căror ecouri nuau penetrat, însă, zidurile Wall Street-ului sauWashingtonului. Unul dintre ei este miliardarul GeorgeSoros.11. George Soros şi criza mondialăMarele finanţist Soros subliniază, într-una din16cărţile sale , că actuala conjunctură cere schimbareaparadigmei profund greşite, care susţine că pieţelefinanciare totdeauna tind spre echilibrare! Se ştie căS.M.I. a fost construit pe această paradigmă, până cândpieţele nu s-au mai putut auto-echilibra. Semnaleleposibilelor dezechilibre sistemice, prevestitoare ale uneicrize profunde - declanşate la 6 august 2007 - au fostevidente cu ani în urmă.Soros a ajuns la concluzia că reţinerea manifestatăde autorităţile financiare în a observa extindereaproceselor nefavorabile asupra economiei reale,dovedeşte că aceste autorităţi şi actorii pieţelor financiaresunt captivii derapajelor grave ale mecanismelor deacţionare ale pieţei, iar sistemul financiar global esteconstruit pe concepţii eronate şi erodate, ce trebuieschimbate din temelii.Ideologiile construite pe ipoteze false vorschimba realitatea – este de părere Soros!Raporturile dintre cerere şi ofertă nu suntindependente între ele, ci se influenţează reciproc.Realitatea poate fi manipulată, chiar şi fără limite. Peaceastă realitate economică şi-a construit analizeleSoros. Adversarul înfocat al Administraţiei Bush jr. -căreia i-a atribuit faptul că şi-a dat seama de posibilitatea16Soros G., – The new paradigm of financial markets, The credit crisisof 2008 and what it means – PublicAffairs Ltd, London;20

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiimanipulării realităţii, i-a acordat întâietate, întrucât„ înaltele norme politice se bazează pe iluzii, iar prinrecunoaşterea manevrabilităţii realităţii, aceste norme s-au clătinat”. Nici noi nu putem să facem abstracţie dedezintegrarea „visului imobiliar american”, un vis al căruiuriaş cost s-a extrapolat şi s-a propagat extra-teritorial.În legătură cu posibilitatea „autoreglării pieţei” ,Soros este de părere că, dintr-o anumită perspectivă,pieţele financiare totdeauna greşesc, dar în condiţiinormale ele au capacitatea de a-şi echilibra extremele.Oare pentru atingerea unei ţinte (pecuniare) trebuiecreat un dezechilibru secvenţial al pieţii financiare,manipulând una din componentele sale, folosindu-ne şi deprincipiul reflexivităţii pieţei? Poate fi îmbrăcatămanipularea în haina „iluziilor sociale” aservite uneidorinţe politice colorată electoral, construită pe doctrineeconomice de laborator, rupte de o realitate puternicinfluenţată de manevre distorsionatoare?Credem că intervenţia statului, care s-ar fi dorit să fieuna de echilibrare şi de detensionare, a accentuat mai multdezechilibrul, a amânat explozia super-bulei tensionate şiîmplinirea ciclului economic „ boom/bust”(creştere/descreştere).Mecanismele de corecţie ale pieţei americane trebuiasă acţioneze în etapa de „boom” a bulei, unde costulintervenţiei era incontestabil mai mic în comparaţie cu celdin etapa „bust”. Acest raţionament nu a fost la îndemâna„pieţei eficiente”.Cum pieţele nu tind spre echilibru, acestea nu potfi lăsate fără intervenţie. Programarea (în timp şi spaţiu)şi calitatea intervenţiilor corectoare, devin factori esenţialiai prevenirii escaladării efectelor exploziei întârziate abulelor. Iluziile, prin impactul deviator al unor politicieconomice nefundamentate, devin în prima etapă factoride consolidare şi creştere, prin dezechilibrul creat asupramodelului de piaţă iniţial (echilibrat între cerere şi ofertă).Când se realizează acest lucru, evaluările riscurilor şitehnicile comerciale vor da rateuri. Încep să-şi facăapariţia germenii crizei.Experienţa anilor precedenţi, în special ai crizeiactuale, a demonstrat că pieţele au persistat în „greşelipermanente” în loc să funcţioneze relativ bine (doar cumici rateuri), producând mecanismele necesare corecţiei.„ Pieţele nu pot semnala anticipat recesiunile, dar opot genera. De aceea este cel mai bine să privim pieţelefinanciare drept procese istorice şi în interpretarea lor săluăm în calcul rolul reglementărilor” – este de părereSoros.Fără autorităţi de reglementare, pieţele s-arprăbuşi. În procesele reflexive ale pieţei, aceste autorităţi,ca şi actorii pieţei se integrează prin influenţări reciproce.Este de recunoscut că şi reglementatorii sunt supuşigreşelilor, ca şi actorii pieţei.În noile concepţii doctrinare, apărute după criză, s-aacreditat ideea fundamentalismului pieţei, potrivitcăreia eşecurile pieţei se datorează slăbiciuniireglementărilor, iar datorită acestei carenţe reglementărilear trebui sistate. O greşeală la fel de mare ca şi concepţiacomunistă, potrivit căreia pieţele trebuie sistate datorităslăbiciunilor manifestate.Credem că politica relaxărilor normative -promovată de preşedinţii Reagan, Clinton, Bush – acontribuit într-o măsură importantă la distorsionareapieţei şi apariţia crizei generale.Şi suntem convinşi că nu reglementările sau pieţeletrebuie desfiinţate, ci standardele existente trebuierevizuite, amendate sau trebuie adoptate noi normative -implicit cele privitoare la activitatea băncilor (inclusiv acelor centrale) şi misiunea evaluărilor - şi la care să seataşeze controale externe performante!12.Controlul Financiar Suprem şi crizaCriza a scos în evidenţă necesitatea întăririilegislaţiei de supervizare a sectorului financiar – estepărerea ex-preşedintelui SAI din Ungaria, exprimată la o17conferinţă organizată de Ministerul Finanţelor .Constatarea devine mai pregnantă după lecturarea18unui articol din revista americană Forbes , ce reţine că19GAO a întreprins în anul 2011 primul său audit laFED, de la înfiinţarea acestuia în anul 1913!Nu faptul că s-a auditat programul de salvgardareşi constatările consemnate, ci faptul că a fost primul auditcare s-a derulat la banca centrală americană – poate devenisubiectul unor interesante reflexii macroeconomice. Poateşi acest lucru explică posibilitatea producerii unei crize cuo anvergură atât de mare! În urma auditării FED, senatorulamerican Bernie Sanders a declarat că: „ RezerveleFederale trebuie reformate pentru a servi şi nevoilorfamiliilor celor ce muncesc, nu numai managerilor de peWall Street”! Este o observaţie cardinală.Credem că, dacă auditurile publice externe eraubine proiectate în timp şi în spaţiul financiar-bancar, cufocusarea atenţiei comitetelor de specialitate legiuitoareamericane pe constatările auditurilor – s-ar fi pututcontracara puternicele influenţe lobbiste cu măsurieconomice pertinente, iar criza ar fi generat un impactnegativ incontestabil mai mic decât cel înregistrat astăzi.Din perspectiva realităţii teoriei reflexivităţiipieţelor, declinul sferei private repercutează obligatoriuasupra sferei publice, dezechilibrând-o. Reflexivitateaeste creată de posibilitatea penetrării biunivoce şiinfluenţărilor reciproce dintre sfera privată şi cea publică,favorizată până la urmă şi de procesul de globalizare.17Dr. Kovács Árpád – A pénzügyi ellenőrzés helye a válságkezelésben[Locul controlului financiar în managementul crizei – trad. a.] –Budapesta, 17 noiembrie 2009;18Tracey Greenstein - „ The Fed`s $16 Trillion Bailouts Under-reported”- Forbes din 20.11.2011;19GAO = Government Accounting Office din SUA - Curtea de Conturiamericană;21

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiÎntărirea controlului financiar trebuie să fieorientată spre consolidarea capacităţii sale de„avertizare timpurie” a materializării riscurilor desistem, pentru a se putea preveni escaladarea şi scăparealor de sub control, dar şi contracararea efectelor nedorite.În acest context, controlul financiar are rolul de a fi unstabilizator al sistemului de finanţare publică.SAI-urile,prin expertiza lor, trebuie să devinăun avertizor eficient al producerii dezechilibrelorsistemice; un iniţiator de corecţii sistemice; garantulordinii financiare în sistem, un instrument de creare aîncrederii publice, dar şi o forţă stabilizatoare la nivelmacroeconomic. Acest deziderat obligă armonizarealegislaţiei şi coordonarea acţiunilor SAI naţionale cucele ale organismelor regionale ale INTOSAI, cât şiasigurarea legislaţiei naţionale şi a locului cuvenitfiecărui SAI în panoplia structurilor statale.13.Firmele de audit şi crizaProblemele abătute asupra giganticelor firme deaudit, în legătură cu criza, sunt numeroase.În SUA, firma Deloitte este subiectul a douăprocese, în care i se solicită plata unor despăgubiri, cifratela 7,6 miliarde de dolari, pentru nedetectarea de-a lungulanilor a unor fraude masive la o companie ipotecarăfalimentară.În „scandalul Tyco International” (1999-2002),asociat vânzărilor ilegale de acţiuni şi raportărilor falsecătre fisc, Firma de audit PrincewaterhouseCoopers afost obligată la plata unor despăgubiri de 225 milioane de20dolari, în favoarea unor investitori .Dizolvarea firmei de audit Arthur Andersen,caurmare a rolului jucat în declanşarea „scandaluluiEnron”, a devenit deja celebră. ENRON a fostdeschizătorul drumului spre piaţa tranzacţiilor futures cuderivatele meteo, cu un sistem de remunerare netfavorabil angajaţilor şi total nefavorabil acţionariatului!A fost un jucător agresiv pe piaţa derivatelor de credit,fiind cunoscut şi după uriaşele comisioane bancareplătite! Tranzacţiile „neortodoxe” au indus falimentulacestuia, în 2001. Enron a fost o companie publică ce s-abazat mult pe rapoartele auditorilor de la una dintre celemai mari firme de audit din lume. Ca urmare a colapsuluiEnron, Congresul american s-a văzut obligat a votaLegea Sarbanes-Oxley,în anul 2002, care stipulaexplicit răspunderea funcţionarilor pentru corectitudineaînregistrărilor contabile. A fost înfiinţat şi un Comitet deSupraveghere a Managementului Datelor CompaniilorPublice, cu sarcini de formulare şi/sau perfecţionare astandardelor de audit.Răsunătoare a fost şi rezilierea contractului cusocietatea de audit KPMG,firmă ce asigura auditareagigantului Fannie Mae, timp de 36 de ani – reţine revistaFortune din SUA. Freddie Mac a înlocuit firmade audit Andersen cu serviciile FirmeiPrincewaterhouseCoopers, după care a operat o serie demodificări corectoare, în valoare de 5 miliarde dolari.21OFHEO a angajat firma Deloitte&Touche,înanul 2004, pentru o anchetă la Fannie Mae. Agenţia desupraveghere a GSE s-a dovedit a fi ineficientă datoritălobby-ului exercitat de către ultima, dar şi datorităfaptului că era finanţat din taxele negociate şi plătite deGSE! S-a ajuns astfel ca entităţile private, sponsorizatede guvern, să-şi controleze financiar supervizorii!Chiar şi Greenspan a pledat în Congres pentruînăsprirea reglementărilor şi stoparea ascensiuniiexagerate a celor două GSE. S-a ajuns ca o entitate creatăde Congres să-i conteste acestuia dreptul legitim de aîntări controlul asupra acestuia, ajungând ca Fannie sădetermine Casa Albă să-şi retragă, în anul 2004, unproiect al supervizării! Cu toate acestea, Raportulîntocmit de către OFHEO, în data de 22 septembrie 2004a reţinut că firma Fannie a încălcat regulile contabile şi afavorizat existenţa unui sistem de control intern de slabăfactură.Credem că prin exercitarea unui audit riguros şipreventiv, corelat cu o legislaţie pe măsură – multe dintreefectele crizei puteau fi prevenite. Dar şi aşa criza trebuiesă ne înveţe pentru viitor şi să ne arate care sunt căile deacţionare corective.14. Învăţăminte şi concluzii preliminareCriza actuală seamănă cu cea din 1929-1933 dupătermenul de soluţionare, de împlinire; însă dinperspectiva cauzelor, mecanismelor de antrenare,efectelor asupra economiei reale, cele două colapsurisunt sensibil diferite.Efectele preliminare ale crizei vorbesc de la sine:• Banca Mondială a evaluat iniţial pierderile la cca.3 mii de miliarde de $ (4,5% din Produsul Brut Mondial),iar FMI la 1,4 mii miliarde de $. Erau doar cifrepreliminare;• Evoluţia indicatorilor macroeconomici înSUA:- PIB-ul a scăzut cu 8,9% în ultimele trei luni din2008 şi cu 5,3% în primul trim./2009,- În anul 2009 s-a înregistrat pierderea 780.000locuri de muncă/lună, în primul trim./2012, creându-sedoar 94.000 de locuri de muncă/lună (sub limita sporuluinatural al populaţiei);- Creşterea economică a rămas scăzută: 1,3% în20Revista Fortune – Scandal. Escrocherii care au zguduitlumea – Ed. Litera, Bucureşti, 2010;21OFHEO = Biroul Federal de Monitorizare a SectoruluiImobiliar,Agenţia Guvernamentală de supraveghere;22

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiitrim. II/2012 faţă de prognoza de 2,3-2,5%;- Sărăcia a crescut cu 54,5%. Peste 22,4 milioanede gospodării au depins, în iunie 2012, de ajutoarealimentare;- Datoria publică a crescut cu 51% în primele 44de luni ale mandatului Administraţiei Obama (104,2% laPIB), depăşind recordul de 16 mii de miliarde $;- Deficitul bugetar a fost 10,1% din PIB(octombrie 2008-septembrie 2009) şi 8,7% (2011),concomitent cu revizuirea ratingului de credit al SUA, decătre Standard & Poor (de la „AAA” la „AA”).O simplă privire aruncată peste indicatori nesugerează ideea că finalul crizei se lasă încă multaşteptat, ţinând cont şi de efectele globalizării sistemelor.S-a încheiat o perioadă de 60 de ani de dominarefinanciară a SUA şi de folosire a avantajului dolarului cavalută de rezervă.„ Experimentele de laborator” în materie demodelare economică - făcute neprofesionist sau subimpulsul unor interese de grup, îmbrăcate în paradigmedoctrinare şi lansate în numele unui interes socialdistorsionat - au restructurat sistemele de valori. Cândinteresul financiar restrâns s-a lovit de mecanisme dereglementare şi de controlul „practicilor elevate”( băieţilor deştepţi) – lobby-ul american nu a întârziat sădetermine factorul suprem de decizie (Congresul) săprocedeze la slăbirea acestora. Atunci când autorităţilede supraveghere prudenţială (FED) au făcut partizanat însalvgardarea unui apropiat focar al dezechilibruluisistemic (Goldman Sachs) în detrimentul concurenţeisale (Lehman Brothers) – ruptura sistemului financiar eraiminentă.Slăbiciunea agenţiilor de rating şi entităţilor de audit afost gazul turnat peste un foc mocnit. Este de neînţelescum guvernanţa nu a putut prevedea criza (renumitelebule), când marii „guru financiari” (Soros, Buffett,Volcker) prevesteau acest lucru.„Performanţa” prin care consumul/cheltuielile audepăşit veniturile; când împrumuturile acordate audepăşit de peste 4 ori capitalul social al băncilorcreditoare; când masa monetară aflată în circulaţie„trebuia” plasată cu riscuri majore – se pune logicîntrebarea unde au fost organismele de reglementare şi decontrol? Unde au fost şi marii analişti economici? O„ mea culpa”colorată cu ridicări din umeri, în faţacomisiei senatoriale (Ben Bernanke) – nu poate ficalificată drept dovadă certă a voinţei de „eliberare” asistemului de sub presiunea modelelor economice delaborator.Sectorul financiar, debarasat de reglementări şilăsat „fără frâu”, a generat pierderi inestimabile îneconomia reală. Trebuia mai bine reglementată şi frânatăexpansiunea sa necontrolată, pieţele trebuiau săbeneficieze de atâta libertate câtă era necesară pentru amenţine stabilitatea economiei.Iminenţa creării unei burse a CDS-urilor esteimpusă de existenţa unui volum de contracte cifrate lapeste 45 mii de miliarde de dolari!! Ce va face SUA cucele peste şapte milioane de credite sub-prime, din care(potrivit estimărilor din 2008) cca. 40% vor deveniinsolvabile? Dar ce vor face sistemele globalizateimplicate în dispersia acestor credite?Speculaţiile sunt benefice şi inevitabile îneconomia de piaţă.Utilitatea socială a speculaţiei competitive estemai certă decât cea a producţiei simple. Şi atunci estebenefică pentru societate când speculantul greşeşte sauintră în faliment – este de părere Soros. Este o certitudinecă monopolurile nu sunt piedici pentru simplul fapt căexistă, ci pentru că distorsionează preţurile.Distorsionarea preţurilor este dată nu numai de acţiuneaunui monopol organizat, dar şi de „efectul de turmăkeynesian” al grupului. Specularea „iluziilor şi euforieide turmă” - voită sau neintenţionată - are acelaşi efect dedistorsionare a preţului de piaţă! O speculaţie „pozitivă”în faşă poate genera efectele extreme ale unei„speculaţii” repudiate social.Intervenţionismul statului în economie(keynesianism), în condiţiile distorsionării profunde apieţei, trebuie tratat diferenţiat, prin disjungereaeconomiilor naţionale, în economii închise şi economiideschise.Economiile închise sunt caracterizate printr-opolitică monetar-fiscală de echilibrare a fluctuaţiilor şiprin stricta reglementare a pieţelor financiare. Pot fi uşorcrescute/scăzute fiscalitatea şi ratele dobânzilor; pieţelepot fi uşor reglementate, iar inovaţiile financiare pot fichiar interzise.În economiile deschise problema devine maicomplicată. Cum SUA a fost mult timp puterea mondialănumărul unu, crizele sale financiare s-au extins la nivelglobal, prin propagarea dezechilibrelor sale interne. Înalte ţări, crizele financiare interne sau dezechilibrele serezolvă intern sau într-o mică arie extra-teritorială.Dacă până şi „marele vânător de bule”, Soros, s-aarătat jenat de modul de predictibilitate a maturizării şideclanşării crizelor; de timiditatea măsurilor luate pentrucontracararea efectelor; de rolul doctrinelor economiceîntr-un sistem super-politizat – atunci, lumea actuală areo problemă gravă. Ea trebuie reformată din temelie.Soros a criticat slabele performanţe managerialeale politicilor lui Herbert Hoover şi Bush, care au creat defapt cele două mari crize mondiale. În continuarea ideii,Rugiger Dornbusch spunea că: „ banul este un lucru preaserios pentru a putea fi încredinţat politicienilor”.Soluţia nu este eliminarea politicului din această zonă, ciperfecţionarea nivelului profesional al managementuluimacroeconomic şi sprijinirea în formularea unor strategiiviabile.Politica abordabilă este aceea a „ strategiei deieşire” din criză, materializată în: sistarea stimulentelorbugetare; gestionarea raţională şi pe termen lung afondurilor publice pompate în economie; limitareariscurilor pe termen mediu; gestionarea ameninţărilorinflaţioniste; minimalizarea distorsiunilor de politicăeconomică.23

Criza mondială: premise, efecte şi soluţiiÎntreaga criză,ale cărei efecte încă nu potfi evaluate cu certitudine,ne determină să privimviitorul mai circumspect,să dovedim o mareprecauţie în asumareaangajamentelor. Totulpoate deveni un periculos cerc vicios, ce poate induce odezvoltare rapidă prin extaz, dar şi o cădere fulminantă înspirală, potrivit principiului cauzaţiunii circulare şicumulative.Pentru a ieşi din cercul vicios, viitorul impuneevitarea unei serii de erori sistemice majore, printrecare: Revenirea la fundamentalismul de stânga( neglijarea legalităţilor economice şi aplicareaprincipiului: ceea ce nu este explicit permis, esteinterzis); Persistenţa în fundamentalismul de dreapta(absolutizarea rolului profitului şi ideii că piaţa ştietotul, a ideii „pieţelor eficiente”); Managementul defectuos al euforieiiraţionale şi al pesimismului iraţional (educaţiaeconomică insuficientă a populaţiei, decidenţilorpolitici şi managerilor bancari).Trebuie găsit un echilibru dinamic întreintervenţia statului în economie şi acţiuneamecanismelor intrinseci ale pieţii. Statul intervenţionista contribuit substanţial la producerea „super-bulei”financiare şi a crizei internaţionale, dar până la urmă,setea de profit a stat la baza avalanşei distrugătoare.Politicile monetare total relaxate, plasarea unor pachetede salvgardare imense într-un sistem economicnereformat; infuzia unor lichidităţi enorme în circuitulfinanciar, fără vreo acoperire şi aflate în gestiunea unorcercuri restrânse şi greu controlabile - pot genera alteserii de bule, alte crize şi, în fapt, slăbirea organismuluistatal. Un organism aflat permanent sub tensiune poateclaca în orice moment.Din această perspectivă, viitorul impunedemararea unor acţiuni profund reformatoare prin: Implementarea unui management performantşi anticipativ al riscurilor de sistem; Îmbunătăţirea transparenţei riscurilorasumate de actorii pieţei; Regândirea modelelor şi sistemelor de analizăariscurilor. Extinderea caracterului internaţional alinstituţiilor de reglementare; Consolidarea mecanismelor de supervizare şicontrol financiar-bancar; Crearea politicilor macroeconomice anticiclice,determinată de existenţa riscurilor de sistemşi acceptarea riscurilor cu tendinţe de consolidare aciclicităţii crizei; Reevaluarea sistemelor contabile aplicabilepieţelor; Perfecţionarea managementului lichidităţii.Aceste măsuri sunt impuse de: Dezechilibrele macroeconomiei globale careau generat nivele ireale ale dobânzilor, acceptareade riscuri mai mari şi apariţia „bulei preţuluiacţiunilor”; Marile schimbări din sectorul financiar şi crizamanagementului riscurilor în deceniul trecut - careau expus sistemul financiar la mari incertitudini; Instituţionalizarea instrumentelor financiarecu riscuri supradimensionate/riscante.Modul de acţionare a mediului bancar, de tipul:22„ eu iau prima parte, fiindcă mă numesc leu”,contravine unui sistem echilibrat structural şi creşteriscul apariţiei crizelor sistemice.Dacă sistemul nu va şti să corecteze eşecurile„pieţelor eficiente”, prin înăsprirea reglementării şicontrolului – atunci marile colapsuri vor reveni cu ofrecvenţă mai mare. Atunci când generatorul crizei,SUA, nu a avut curajul luării unor decizii de austeritatebugetară – decizii nepopulare dar absolut necesare –,atunci sistemul se confruntă în continuare cu un risc cuefecte amânate.Dacă iluziile şi psihoza necontrolată aconsumului determină performanţa economică a uneiţări; dacă speculaţiile financiare primează în raport cumunca generatoare de valoare adăugată; dacăeconomisirea este dezavuată şi catalogată dreptanacronică - atunci sistemul este unul instabil. Sistemulfinanciar-bancar nu poate fi postat pe un piedestal extrasistemic.Într-un sistem economic sănătos, loculconsumului exagerat trebuie luat de munca şieconomisirea în cadrul eticii capitalismului – dupăcum era de părere şiAdam Smith.22Fabulistul latin de origine tracă Phaedrus – Fabulae.24

EVALUAREA PERFORMANEI ÎN CADRUL UNEI INSTITUIISUPREME DE AUDITEliza Iliecompetenţelor profesionale şi personale necesareangajaţilor. Rezultatele evaluării performanţelorentităii economice contribuie la fundamentareadeciziilor specifice şi se iau în consideraţie pentru alteprocese ce se circumscriu managementului resurselorumane, cum sunt: procesele de instruire, deperfecţionare, promovare, recompensare etc. În acestecondiii, performanţa continuă reprezintă obiectivuloricărei organizaţii, deoarece numai prin performanţăorganizaţiile au posibilitatea de a creşte şi de aprogresa.În condiiile noii economii globale, respectivliberalizarea economică, globalizarea, provocărilesociale şi ecologice aduse de necesităţile dezvoltăriidurabile, recenta criză financiară resimţită la nivelmondial, viabilitatea unei entităţi economice nu esteposibilă fără performanţă, având în vedere că atâtsuccesul, cât şi continuitatea depind de performanţaacesteia.Dacă evaluarea performanţei constituia cu mulţiani în urmă o activitate bazată, îndeosebi, pe intuiţie şibun-simţ, adesea formală şi administrativă, cumetodologii improvizate, improprii specificuluientităilor, în prezent aceasta reprezintă o activitatedeosebit de importantă a managementului, al căruiobiectiv major îl reprezintă luarea deciziilor. De fapt,evaluarea performanţei reprezintă elementul cheie pecare orice entitate economică ar trebui să îl posede.Totodată, evaluarea performanei reprezintăînrealitate un „test de maturitate socială”a entităiieconomice care realizează acest lucru şi se desfăşoarăîn vederea determinării gradului în care angajaţiiacesteia îndeplinesc sarcinile sau responsabilităţile cele revin, ceea ce influenţează în mod directperformanţele entităţii. Iată de ce evaluareaperformanţelor reprezintă unul dintre obiectiveleprimordiale ale managementului entităţii economice.Scopul acestei evaluări îlconstituie îmbunătăţireaperformanţei organizaţi-onale, prin apreciereaperformanţelor profesionaleindividuale şi dezvoltareaPerformanţa poate fi definită ca ,,o stare decompetitivitate a entităţii economice sau aorganizaţiei, atinsă printr-un nivel de eficacitate şiproductivitate care-i asigură o prezenţă durabilă petoată piaţa”. Performanţa organizaţională aratăcapacitatea de a progresa graţie eforturilor constante.Noţiunea de performanţă are un caracter abstract, iardefinirea acesteia se realizează prin raportarea la alteconcepte: performanţa reprezintă atingerea obiectivelorstrategice; performanţa este un echilibru instabil întreeficienţă şi eficacitate; performanţa presupune, ca şi concepteconomic, crearea de bogăţie, de valoare înorganizaţie.Diversitatea de accepţiuni ale conceptului deperformanţă din literatura de specialitatedemonstrează că acesta este definit diferit deutilizatorii informaţiilor financiare, în funcţie de25

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditinteresele lor. Astfel, managerii sunt orientaţi asupraperformanţei globale a organizaţiei lor, investitoriiactuali şi potenţiali percep performanţa prin prismarentabilităţii investiţiilor lor, salariaţii manifestă interespentru stabilitatea şi rentabilitatea organizaţiei, creditoriipentru solvabilitatea acesteia, iar clienţii pentrustabilitatea respectivei organizaii. Performanţa şivaloarea reprezintă tandemul ideal pentru unmanagement eficient şi modern al organizaţiilor.În ceea ce privește performana, în literatura despecialitate se disting trei mari orientări: definiţiaperformanţei în funcţie de nivelul de realizare aobiectivelor strategice, definiţia performanţei în funcţiede crearea valorii şi definiţia performanţei în funcţie deproductivitatea şi eficacitatea organizaţiei. Nu există însăperformanţă independentă de obiectivele propuse. Esteperformant cel ce atinge obiectivele. Performanţa este unconcept în continuă evoluţie, având în vedere căperformanţa este o accepţiune subiectivă și nu există unconcept ce poate să definească performanţa de o manierăabsolută.Cea mai completă accepţiune a conceptului deperformanţă este oferită însă de IAS 1 ,,Prezentareasituaţiilor financiare”, şi anume, aceea deperformanţă globală.În această viziune, ,,graniţele” rezultatuluicontabil sunt depăşite, incluzându-se şi ,,diferenţele dinreevaluare, diferenţele din conversie, câştiguri saupierderi latente asupra instrumentelor financiare,câştigurile şi pierderile actuariale aferente pensiilor,efectul schimbărilor metodelor contabile şi corecţiileerorilor fundamentale”.Aşadar, pentru a măsura performanţa uneiorganizaţii, este necesar să se recurgă nu numai larezultatele financiare, ci ,,la o viziune globală ainterdependenţelor dintre parametrii interni şiexterni, cantitativi şi calitativi, tehnici şi umani,fizici şi financiari ai gestiunii”. Prin urmare,utilizatorii trebuie să apeleze la performanţaglobală a organizaţiei. Aceasta constituie oglindaviitorului, ,,unde se află rezultatele” şi a trecutului,,,unde sunt problemele”.Multă vreme s-a considerat că în sectorul public nu poatefi vorba de performanţă, argumentându-se că prin însăşiconţinutul obiectivului fundamental al managementuluipublic este eliminată posibilitatea acceptării acestuiconcept. Limitele unei astfel de gândiri au fost demultdepăşite în managementul public din ţările dezvoltate,după ce un număr bun de ani subiectul s-a aflat îndezbaterea teoreticienilor şi a practicienilor. În multe ţăriîn curs de dezvoltare se menţine încă această percepţie.Știinţa managementului public a evoluat însă şi,începând din ultimul deceniu al secolului trecut,specialiştii au demonstrat că însăşi esenţamanagementului public, obiectivul lui fundamental, estecel care trebuie să determine reorientarea sistemului devalori pentru aprecierea performanţelor.Problema pecare trebuie să şi-o pună în primul rând manageriipublici este cum să gestioneze mai eficient resurselepublice pentru a satisface nevoile sociale generale şi aobţine un nivel cât mai bun de performanţă, în condiţiileasigurării unei funcţionări eficiente a sistemului din careface parte şi instituţia publică.Stabilirea performanţei unei organizaţii nu este unlucru uşor, şi cu atât mai mult pentru o organizaţiepublică, întrucât sectorul public înglobează un anumitnumăr de sarcini pe care societăţile occidentale modernenu le pot lăsa doar în seama mecanismelor pieţei.Experienţaacumulată de repre-zentanţii manage-mentului public din ţăriledezvoltate în practicareamanagementului publicbazat pe performanţă ademonstrat încă o dată,dacă mai era nevoie, că schimbarea în abordareainstituţiei publice şi a rolului managerilor publici în acestcontext este nu numai una oportună, dar, în condiţiilelimitării resurselor, creşterii şi diversificării niveluluiaşteptărilor ,,stakeholders-ilor” instituţiilor publice(contribuabilul, publicul larg, guvernul, parlamentul,instituţiile financiare internaţionale şi alte părţiinteresate), devine absolut necesară. Nu există nici un felde îndoială că managementul public bazat peperformanţă reprezintă mutaţia fundamentală înmanagementul public internaţional. Această mutaţie artrebui implementată în orice sistem de managementpublic care urmăreşte concomitent satisfacereaintereselor publice, prin considerarea criteriiloreconomice, în general, şi a celor manageriale, în special.Motivele care determină entităile să îşi măsoareperformanţa sunt multiple. Probabil cel mai importantdintre acestea este reprezentat de faptul că nu se poateîmbunătăţi performanţa unei organizaţii/entităţieconomice dacă nu se cunoaşte nivelul efectiv al acesteiperformanţe. Majoritatea organizaţiilor şi-au formulat omisiune şi obiective strategice ale misiunii bineintenţionate,care urmăresc să poziţioneze organizaţia (lao anume dată viitoare) într-un mediu sigur, competitiv şiîn dezvoltare.26

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditInstrumentele de măsurare a performanţei suntsemne vitale care le indică oamenilor cât de bine sedescurcă în raport cu obiectivele şi ţintele lor. Elecomunică ceea ce este important în cadrul organizaţiei.Măsurarea performanţei nutrebuie considerată doar omodalitate de evaluare aperformanţelor trecute, ci şio modalitate de susţinere aprocesului decizional zilnical organizaţiei.Sistemele de măsurare a performanţei au evoluat înultimii ani, manifestându-se concomitent două tendinţemajore şi anume: integrarea măsurilor non-financiare; reîntărirea legăturilor dintre strategie şioperaţiunile derulate la nivelul entităţiieconomice/organizaţiei.Măsurarea performanţei dezvăluie din punct devedere cantitativ, aspecte importante ale produsului,serviciilor, proceselor şi activităţilor prin care acestea suntobţinute, fiind un instrument util pentru înţelegerea,managementul şi îmbunătăţirea performanţei. Deci,măsurarea performanţei este un imperativ în susţinereasistemului managementului performanţei. La nivelulangajaţilor, evaluarea performanţelor profesionalereprezintă procedura prin care se determină nivelul deîndeplinire a obiectivelor individuale de activitate şinivelul de manifestare a abilităţilor profesionale şi acaracteristicilor de către aceştia, în vederea aprecieriirezultatelor obţinute şi identificării necesităţilor dedezvoltare profesională.Această evaluare are efecte pozitive şi contribuiedirect la îmbunătăţirea performanţei individuale şiinstituţionale doar în cazul în care se aplică în modobiectiv, transparent şi echitabil.Performanţaindividuală este corelatădirect cu performanţa degrup (a subdiviziunii) şiperformanţa organiza-ţională, de aceea esteimportant ca să fieasigurată o performanţăindividuală optimă. Performanţa poate fi definită atât prinrezultate concrete, măsurabile, cât şi prin abilităţiprofesionale şi comportament organizaţional. Evaluareaperformanţelor reprezintă procesul prin care se decidecât de bine lucrează angajaţii unei organizaţii în raport cuobiectivele şi criteriile de evaluare/standardele stabilite.Astfel, evaluarea devine un instrument eficient de controlşi management, prin care sunt direcţionate resurseleumane în vederea îndeplinirii obiectivelororganizaţionale. ultima operaţiune de evaluare este decizia, carepresupune situarea aprecierii într-un sistem de notare,de ierarhizare.Orice disfuncţionalitate a procesului de evaluareinfluenţează nefavorabil realizarea obiectivelor de bazăale acestei activităţi. Pentru individ, evaluareaperformanţei are şi o componentă emoţională saupsihologică, deoarece în procesul de evaluare individultrebuie să se raporteze atât la el însuşi, cât şi la ceilalţimembri ai organizaţiei în care îşi desfăşoară activitatea.Evaluarea performanţei se dovedeşte a avea o influenţădeosebită asupra activităţii economico-sociale şi aclimatului organizaţional din cadrul unei entităţi. Prinurmare, sistemele de evaluare a performanţei constituie oparte intrinsecă şi deosebit de importantă a sistemului demanagement în general şi a sistemului managementuluiresurselor umane în special.Evaluarea performanţelor este activitatea debază a managementului, desfăşurată în vedereadeterminării gradului în care angajaţii uneiorganizaţii îndeplinesc eficient sarcinile sauresponsabilităţile care le revin şi reprezintă unproces sistematic şi deosebit de complex, prin carese efectuează analize şi aprecieri atât asupracomportamentului în muncă şi a performanţelorobţinute de membrii unei organizaţii, cât şi asuprapotenţialului sau capacităţii de dezvoltare aacestora.Sistemul deevaluare a performanţelorangajaţilor va deveni nudoar un instrument dejustificare a unor deciziide promovare, remunerareetc., dar şi, cel maiimportant, va stimula, înmod decisiv, acel tip deperformanţă care este necesară pentru realizareascopurilor strategice. Managementul performanţei este ounealtă esenţială pentru organizaţiile performante şireprezintă una dintre cele mai importante responsabilităţiale unui manager, dacă nu chiar cea mai importantă. Oimplementare corectă a unui sistem de management alperformanţei, calibrat pe nevoia şi cultura organizaţionalăa organizaţiei, poate aduce un profit importantorganizaţiei, managerilor şi angajaţilor. Astfel, folosireaacestor standarde de performanţă este considerată cea maibună metodă folosită în implementarea unui sistemeficient de management al performanţeiConceptul de evaluare poate fi operaţionalizat întrei paşi constitutivi:operaţia de măsurare, de apreciere şicea de decizie: primul pas în evaluare presupune o dimensiuneobiectivă: măsurarea; etapa măsurării este urmată de dimensiuneacalificativă a evaluării (operaţia de apreciere);27

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditÎn practică, procesul de evaluare cunoaşte o seriede particularităţi determinate de condiţiile concrete încare ea se efectuează, de scopurile urmărite şi demetodele utilizate. De fapt, evaluarea personalului uneiorganizaţii poate presupune mai multe activităţidistincte: evaluarea potenţialului şi a capacităţii deevoluţie sau dezvoltare a unei persoane; evaluarea comportamentului; evaluarea performanţelor profesionale .Prin evaluarea performanţei, se îmbunătăţeştelegătura dintre angajat şi şef, sporeşte comunicarea şi seevaluează realizările obţinute pe parcursul perioadeievaluării. Dacă nu poţi măsura o acţiune, atunci nu poţideţine controlul. Dacă nu o poţi controla, nu o poţiadministra, iar când performanţa este măsurată, aceastacreşte. Când performanţa este măsurată şi raportată, ratade îmbunătăţire creşte. În aceste condiii rezultă că,măsurarea poate fi folosită pentru:îmbunătăţire continuă;evaluare;control;auto-evaluare.Cele mai importante obiective ale evaluăriiperformanţelorsunt următoarele:a) realizarea concordanţei performanţelorindividuale cu obiectivele organizaţionale, precum șidesfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi dindomeniul resurselor umane;b) asigură angajaţilor informaţiile necesarepentru propria lor dezvoltare, dându-le încredere înpropriile forţe;c) identificarea nevoilor individuale de pregătireşi dezvoltare a personalului, precum şi evaluarearezultatelor programelor de pregătire şi dezvoltare aacestuia;d) discutarea planurilor pe termen lung aleangajaţilor, precum şi a obiectivelor carierei acestora;e) integrarea planificării resurselor umane încadrul celorlalte activităţi de personal;f) validarea programelor de selecţie;j) sporirea motivaţiei angajaţilor;k) îmbunătăţirea relaţiei manager-subordonaţi,prin încurajarea managerilor pentru a observacomportamentul subordonaţilor în vederea sprijiniriiangajaţilor prin consiliere;l) îmbunătăţirea comunicăriişi intensificareacolaborării între manager sau superiori şi subordonaţi;m) aplicarea principiului oportunităţilor egale înelaborarea multor decizii din domeniul resurselor umane.Printre avantajele unui sistem eficace de evaluare aperformanţelor organizaţionale, care nu se bazează doarpe indicatorii financiari, se numără: îmbunătăţirea procesului decizional. Esteimposibilă identificarea celor mai bune decizii fără aavea o bună înţelegere a performanţei organizaţiei.Utilizarea unui sistem multidimensional de măsurare aperformanţei îmbunătăţeşte suportul decizional la toatenivelurile organizaţiei; susţinerea planului strategic. Abilitatea de amăsura performanţaşi progresul oferă un scop procesuluide elaborare a planurilor strategice şi a obiectivelor. Unsistem eficace de măsurare a performanţei trebuie săpună accentul pe legăturile dintre toate nivelurileorganizaţiei, începând cu cele de vârf, deoarece în acestfel adoptarea deciziilor şiaacţiunilor rezultate vor fi înconcordanţă cu strategia; îmbunătăţireacomunicării. Implicarea înstabilirea obiectivelor şi raportarea rezultatelorîmbunătăţeşte gradul de înţelegere a stakeholders-ilor(părţilor interesate, acţionarilor afacerii) privindstrategiile şi deciziile, oferind totodată un limbaj comuncare încurajează comunicarea între departamente; scopul principal este de a îmbunătăţi performanţa,spre deosebire de cele tradiţionale al căror scop principaleste de a evalua performanţa; se bazează pe un model/sistem care poate integraatât indicatori financiari, cât şi indicatori nefinanciari,aceştia din urmă având capacitatea de a reflecta mai bineperformanţele organizaţiei comparativ cu indicatoriifinanciari; dezvoltă răspunderea, contribuind laredirecţionarea eficientă a resurselor şi generând astfelun control mai mare asupra operaţiunilor, fără a diminuaflexibilitatea acestora.Evaluarea perfor-manţei poate fi foarte utilă. Otrecere în revistă, periodică, aperformanţelor fiecăruiindivid oferă informaţiidespre competenţele şiaspiraţiile angajaţilor, acesteaconstituind elemente esenţialepentru planificarea managerială. Aceasta conduce şi laconsolidarea angajaţilor faţă de scopurile organizaţiei şiconformarea acestora faţă de normele grupurilor dincadrul colectivului. Evaluarea performanţelorindividului din cadrul organizaţiei trebuie să fiesistematică şi formalizată. Scopul final al evaluăriicomportamentului profesional al angajaţilor esteevaluarea organizaţiei. Spre deosebire de analizapostului, care se referă la conţinutul şi cerinţele postului,activitate care implică o descriere impersonală aobiectivelor, sarcinilor şi responsabilităţilor postului,evaluarea performanţelor se concentrează asupraîndeplinirii obiectivelor, sarcinilor, responsabilităţilor şicerinţele postului de către titularul acestuia.Procesul de măsurare a performanţelor reprezintăo acţiune secvenţială adoptată în interiorul sau în afaraorganizaţiei pentru a stabili standardele de performanţă, aevalua performanţa şi pentru a adopta anumite corecţiiacolo unde acestea se impun.Procesul implică selectarea, definirea şi aplicareaunui set de indicatori care cuantifică eficienţa şieficacitatea organizaţiei, programului, activităţii,procesului sau serviciului analizat, bazându-se peintrări, ieşiri, rezultate şi impact.28

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditProcesul de măsurare a performanţelor reprezintăo acţiune secvenţială adoptată în interiorul sau în afaraorganizaţiei pentru a stabili standardele de performanţă,a evalua performanţa şi pentru a adopta anumite corecţiiacolo unde acestea se impun.Procesul implică selectarea, definirea şiaplicarea unui set de indicatori care cuantifică eficienţaşi eficacitatea organizaţiei, programului, activităţii,procesului sau serviciului analizat, bazându-se peintrări, ieşiri, rezultate şi impact.În contextul actualei crize economice şifinanciare, este de o importanţă critică cunoaştereafactorilor generatori de succes şi modul în care acesta sepoate măsura. Indicatorii de performanţă au rolul de aoferi informaţii cu privire la calitatea proceselor derulateîn cadrul unei organizaţii, oferind astfel suport pentruatingerea obiectivelor la timp şi în limitele unui bugetprestabilit. Dar, pentru îndeplinirea acestui rol,este necesară înţelegerea deplină şi utilizareacorespunzătoare a acestora.Indicatorii de performanţă din structura uneiorganizaţii trebuie să surprindă în acelaşi timp, cel puţinurmătoarele aspecte: obiectivele entităţii, strategiaacesteia, eficacitatea şi eficienţa activităţilor derulate,precum şi capacitatea entităţii de adaptare la cerinţelepieţei în care operează. În fapt, o expresie a maturităţiiorganizaţiei este dată şi de măsura în care aceastautilizează într-un mod oficial (documentat) „indicatori”şi „indicatori de performanţă”. Prin intermediul,, indicatorilor", organizaţia îşi fixează anumite „ reperede performanţă” şi îşi ,, stabileşte căile" prin careatinge această performanţă, crescând astfel „gradul deconştientizare” asupra actelor sale.Prin „ indicator” se înţelege entitatea/organizaţia care indică/arată: starea dorită (sub forma unorcaracteristici ale unui produs/parametrii ai unui proces); calea de urmat (pentru a obţine anumitecaracteristici ale unui produs/anumiţi parametrii ai unuiproces).Indicatorul arată deci direcţia şi ce trebuie să seobţină. Indicatorul de performanţă este un indicatorprin intermediul căruia se poate aprecia măsura în careanumite cerinţe sunt satisfăcute. Indicatorii deperformanţă arată „limitele de performanţă” aşteptate.Standardul de performanţă (obiectivul deperformanţă) reprezintă mărimea performanţei doritesau ţinta performanţei exprimată printr-o valoarecantitativă sau o rată (atunci când se compară nivelulefectiv cu cel propus). Obiectivele stabilite trebuie săfie corespunzătoare scopului organizaţiei sauactivităţilor/programelor desfăşurate de aceasta şi, înacelaşi timp realistice, în caz contrar rezultatele potexprima o falsă realitate. Organizaţiile nu vor fi motivatesă încerce să atingă obiective supraestimate. Standardelesubestimate pot da falsa impresie că performanţaorganizaţiei este mai bună decât în realitate. La fel deimportantă ca definirea standardului de performanţă esteşi definirea indicatorilor de performanţă.Indicatorii de performanţă reprezintă variabileoperaţionale care se referă la caracteristici măsurabileale unei organizaţii şi pe baza cărora pot fi colectate datecare permit determinarea gradului în care standardele aufost sau nu îndeplinite.Indicatorul trebuie diferenţiat de măsură, carereprezintă informaţii/date utilizate pentru a determinanivelul de performanţă al unei caracteristici sau atribut.De asemenea, indicatorul trebuie diferenţiat destandard, prin faptul că acesta reprezintă nivelul deperformanţă acceptată în termenii unui criteriu numericspecific.În concluzie, indicatorii de performanţăanalizează sintetic şi calitativ performanţa angajaţilorşi rezultatele managementului aplicat. Aceştia suntformulaţi în baza obiectivelor stabilite, măsurândcantitatea şi calitatea produselor elaborate sau aserviciilor prestate.Managementul unei organizaţii/entităţieconomice foloseşte indicatorii pentru a măsura, raportaşi îmbunătăţi performanţa acesteia.De-a lungul timpului, folosirea indicatorilor deperformanţă a evoluat în mod natural, la momentulactual existând o arie largă de resurse pentru selecţiaindicatorilor de performanţă. Alegerea termenilor -măsurarea performanţei, indicatori de performanţă sauindicatori cheie de performanţă - este de obiceiinterschimbabilă. Pentru unii practicieni, diferenţiereaeste irelevantă, atât timp cât rezultatele dorite suntatinse.Pentru măsurarea corespunzătoare aperformanţei organizaţiilor este necesară utilizarea maimultor indicatori, care vizează diferite niveluriorganizaţionale.De altfel, multitudinea şi complexitateafaţetelor performanţei fac ca măsurarea acesteia să nu fieposibilă prin intermediul unui singur indicator, faptasupra căruia există un consens al tuturor specialiştilor,ci se impune ca aceasta să se realizeze cu ajutorul unuisistem multidimensional echilibrat, existând în acelaşi29

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de audittimp puncte de vedere diferite referitoare la ce ar trebui săconţină un model cuprinzător al evaluării performanţei.Astfel, există numeroase abordări care combinăaspectele cantitative şi calitative ale măsurăriiperformanţei, efectele pe termen lung şi cele pe termenscurt şi măsurările orientate spre servicii cu cele orientatespre producţie.În literatura de specialitate preocupările pentruîmbunătăţirea modelelor de evaluare a performanţei şiconceperea a noi modele pentru aprecierea dimensiuniiglobale a performanţei au continuat până în prezent.Pentru o apreciere pertinentă a performanţei globale estenecesară folosirea unui sistem de indicatori care săsurprindă atât aspectele financiare ale activităţii, cât şiaspectele non-financiare ale acesteia, deoarece un sistemde evaluare a performanţelor este inima managementuluila nivelul unei entităţi economice.În practică, poate fi dificil să se elaboreze unindicator de performanţă care să îndeplinească toatecriteriile cu exactitate, iar compromisurile vor finecesare deseori. Mulţi indicatori de performanţă potavea rezultate mai puţin bune la unul sau mai multecriterii.Indicatorii de performanţă reprezintă indicatoristatistici care caută să ofere o măsură obiectivă cu privirela modul în care o organizaţie performează. Ei permitacestor organizaţii să-şi definească propria performanţădrept punct de referinţă, făcând posibilă comparaţiainter-instituţională.Alegerea indicatorilor de performanţă va avea unimpact major asupra funcţionăriişi conducerii uneiorganizaţii, iar cunoaşterea factorilor care determinăcomportamentul şi influenţează performanţa devine,astfel, crucială.Accentul trebuie să cadă pe modul în careindicatorii de performanţă se concentrează, în primulrând, pe aspectele activităţilor sau serviciilor careprezintă cu adevărat importanţă pentru organizaţie.De asemenea, indicatorii cheie de performanţăsunt acei indicatori analitici selectaţi ca fiind cei maiilustrativi în privinţa monitorizării unor activităţişiprocese cheie pentru organizaţii, oferind o privire deansamblu asupra performanţei şi ariilor absolut criticepentru succesul şi creşterea afacerii. Utilizarea deindicatori cheie de performanţă facilitează învăţarea lanivel organizaţional, îmbunătăţirea operaţiunilor cheie, acapabilităţilorşi a proceselor, permiţând factorilor dedecizie săacţioneze în direcţia obţinerii de rezultatedorite. Indicatorii cheie de performanţă pot fi apreciaţi pebaza tendinţelor în interiorul organizaţiei sau prinbenchmarking (compararea cu valori etalon ale unororganizaţii de referinţă).Folosirea de indicatori cheie de performanţăpoate varia de la măsurarea realizărilor unuidepartament/structuri/subdiviziuni, la măsurareaperformanţei întregii organizaţii. Dezvoltarea şifolosirea acestor indicatori ar trebui să ofere bazele uneianalize a performanţei actuale a organizaţiei, a cerinţelorviitoare şi a strategiilor de îmbunătăţire necesare pentrumenţinerea succesului. Indicatorii de performanţănusunt indicatori cheie de performanţă până când nu suntselectaţişi aplicaţi ca fiind cheie unei arii, unui processau iniţiativă.Există o serie de principii care trebuie respectateîn folosirea indicatorilor cheie de performanţă, respectiv: indicatorii cheie de performanţă nu ar trebui săreprezinte un scop în sine, ci trebuie percepuţi ca unsuport pentru management. Aceştia sunt un punct depornire pentru o dezbatere informală ce ar trebui săconducă la un plan de îmbunătăţire; ar trebui să fie analizaţi/încadraţi în contextulspecific şi să se pună accent pe comparaţii la nivel derezultate în momente diferite de timp, pentru aceeaşiorganizaţie, nu atât pe comparaţii între organizaţii; un set de indicatori cheie de performanţă ar trebuisă fie echilibrat. De exemplu, măsurarea eficienţei artrebui să fie pusă în balanţă cu măsurarea eficacităţiişimăsurarea costurilor cu măsurarea calităţii; după ce au fost propuşi şi aplicaţi, indicatorii deperformanţă trebuie revizuiţi şi actualizaţi periodic.Revizuirea trebuie să confirme utilitatea fiecăruiindicator şi fezabilitatea în colectarea datelor pentru unuz continuu; descrierea performanţei dorite, reflectate întermeni măsurabili prin indicatori cheie de performanţă,trebuie să fie atribuită la nivelul organizaţional caredeţine autoritatea şi informaţiile necesare pentru aacţiona.Corelarea obiectivelor strategice cu performanţa,monitorizarea performanţei prin indicatori şi finalizarealor reprezintă provocări majore pentru orice organizaţiede top.Timp de multe decenii, atât organizaţiile publice,cât şi cele private au făcut numeroase experimente legatede diferite modele de măsurare şi evaluare aperformanţelor. Datele referitoare la performanţăşi celestatistice privind organizaţiile publice, ar trebui săfurnizeze managerilor publici, angajaţilor, utilizatorilor,politicienilor, cercetătorilorşi altor actori implicaţi,informaţii relevante şi de încredere, pe baza cărora acestecategorii de persoane să fie capabile a lua decizii maibune şi de a-şi forma percepţii corecte asupra serviciilorprestate de aceste instituţii.O evaluare corespunzătoare a performanţeisectorului public nu se limitează doar la aspectele ce potfi cu uşurinţă măsurate, ci trebuie să ia în considerare şiunele informaţiişi circumstanţe contextuale care suntdificil sau chiar imposibil de măsurat. Ameliorareaperformanelor sectorului public reprezintă un obiectivcare are un rol important în agenda politică a tuturorţărilor industrializate. Performanţele sectorului publicsunt în general strâns legate de performanţele economiceglobale ale diferitelor ţări. Majoritatea ţărilor considerăcă îşi pot ameliora funcţionarea sectorului public prinutilizarea bunelor practici ale altor ţări.30

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditÎn ţara noastră, prin Programul de Guvernarepentru perioada 2009-2012, publicat în MonitorulOficial nr. 907/23 XII 2009, s-au stabilit ca obiective deguvernare ,,restructurarea profundă a administraţieipublice centrale şi locale, urmărindu-se realizarea unuimodel organizaţional eficient al structuriloradministrative, în paralel cu reducerea drastică acheltuielilor publice” şi ,,reducerea birocraţieişieficientizarea serviciilor publice”. Acest program are caprincipale direcţii de acţiune următoarele: introducerea unui sistem de indicatori demonitorizare şi evaluare a furnizării serviciilor publiceşi funcţionării tuturor instituţiilor din administraţiapublică centrală şi locală, inclusiv gestiunea resurselorumane şi execuţia bugetară; introducerea standardelor de calitate pentruserviciile publice; reducerea birocraţiei, reducerea costurilor defuncţionare a sistemului administraţiei publice şiextinderea accesului cetăţenilor la informaţiile publicede interes naţional şi local şi servicii electronice, prinimplementarea sistemelor de guvernare electronică(informatizarea administraţiei publice centrale şilocale).Conform programului de guvernare mai susmenţionat, la baza acestor categorii de performanţătrebuie să stea condiţiile respectării simultane a celor trei„E” respectiv: economicitate, eficienţă, eficacitate - careguli definitorii ale noii tendinţe a managementuluipublic bazat pe performanţă.Nu se poate omite faptul că la fel de dominant înevaluarea performanţelor este factorul (indicatorul)calitativ, apreciat în cele mai multe situaţii de măsura încare acesta răspunde aşteptărilor clienţilor în sensuloportunităţii, accesibilităţii, continuităţii sau gradului deconfort şi curtoazie manifestat de furnizorii de serviciifaţă de clienţi.În ceea ce priveşteîmbunătăţirea managementuluimicro- şi macroeconomic,în perioadeleurmătoare, se impuneocreştere considerabilă acalităţii managementuluieconomic la toatenivelurile, de la cel naţionalsau regional până la nivelde organizaţie.Întrucâtcreşterea sustenabilă aprodusului intern brut este determinată de evoluţia valoriiadăugate realizate de operatorii economici, extindereamanagementului performant este crucială în toate verigileprincipale ale activităţii fiecărei unităţi producătoare de bunurisau servicii: administrativ şi tehnic, tehnologic, financiar,logistic, comercial, precum şi în gestionarea resurselorumane.Tot în cadrul Strategiei Naţionale pentruDezvoltare Durabilăa României orizont 2020, s-astabilit ca obiectiv naţional: definitivarea procesului dereformă în administraţia publică şi reducereasubstanţialăa decalajelor faţă de nivelul mediu deperformanţă al administraţiei centrale şi locale şi alserviciilor publice din celelalte state membre ale UE;creşterea gradului de încredere şi satisfacţie alcetăţenilor în raporturile cu autorităţile administraţieipublice centrale şi locale. Întrucât procesul deconsolidare a structurilor decizionale centrale şi aserviciilor publice recent descentralizate va continua şiîn această perioadă, este necesară reevaluareaobiectivelor propuse dincolo de ţintele stabilite pentruanul 2015.Monitorizarea performanei la nivelulentităilor din ara noastră este reglementată printr-oserie de acte normative. Astfel, activitatea demonitorizare a performanţelor reprezintă unul din cele25 standarde de control intern/managerial prevăzutepentru entităţile publice prin ORDINUL ministruluifinanţelor publice nr. 946 din 4 iulie 2005 (*republicat*)pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial,cuprinzând standardele de control intern/managerial laentităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor decontrol intern/managerial, cu modificările şicompletările ulterioare, respectiv STANDARDUL 10 –Monitorizarea Performanţelor. Acest standard face partedin secţiunea (elementul-cheie) ,,Performanţe şimanagementul riscului”, element–cheie caresubsumează problematica managementului legată defixarea obiectivelor, planificare, programare şiperformanţă. În descrierea standardului se specifică căentitatea publică asigură, pentru fiecare politică şiactivitate, monitorizarea performanţelor, utilizândindicatori cantitativi şi calitativi relevanţi, inclusiv cuprivire la economicitate, eficienţă şi eficacitate. Încerinţele generale ale standardului, care reprezintădirecţiile determinante în care trebuie acţionat în vedereaimplementării standardului, se precizează că: managementul trebuie să primească, sistematic,raportări asupra desfăşurării activităţii entităţii publice; managementul evaluează performanţele,constatând eventualele abateri de la obiective, în scopulluării măsurilor corective ce se impun; sistemul de monitorizare a performanţei esteinfluenţat de mărimea şi natura entităţii publice, demodificarea/schimbarea obiectivelor sau/şi aindicatorilor, de modul de acces al angajaţilor lainformaţii.De altfel, şi Legea nr.53 din 24 ianuarie 2003privind Codul muncii,republicată în temeiul art. Vdin Legea nr. 40/2011, cumodificările şi completărileulterioare, cuprinde prevederireferitoare la măsurareaperformanţei angajaţilor unei organizaţii. Astfel, la art.31

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de audit17 alin (1) se prevede obligativitatea angajatorului de ainforma persoana selectată în vederea angajării ori, dupăcaz, salariatul anterior încheierii sau modificăriicontractului individual de muncă, cu privire la clauzeleesenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contractsau să le modifice, iar la alin (3) sunt precizate elementelepe care le vor conţine aceste clauze, între care se află lalitera ,,e” criteriile de evaluare a activităţii profesionale asalariatului aplicabile la nivelul angajatorului. Deasemenea, la art. 40 alin (1) din Codul muncii, modificatşi completat prin Legea nr. 76 din 24 mai 2012, seprevede că:,,(1)Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:……………….f) să stabilească obiectivele de performanţă individuală,precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora”.Codul muncii reglementează însă la acelaşi articol,respectiv art. 40, dar la alin (2) şi obligaţiile ce revinangajatorului, respectiv:,,a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şiasupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor demuncă;…………….d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economicăşi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibilesau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură săprejudicieze activitatea unităţii. Periodicitateacomunicărilor se stabileşte prin negociere în contractulcolectiv de muncă aplicabil ……….”.Rezultă astfel obligativitatea angajatorului de ainforma pe angajaţi cu privire la desfăşurarea activităţiilor, deci inclusiv pe tema obiectivelor de performanţăindividuală, cât şi referitor la problematica rezultatelorobţinute la nivelul organizaţiei şi a celor individuale, careinfluenţează în mod direct pe cele din cadrul organizaţiei.În concluzie, se poate afirma că rezultatele obţinute înurma măsurării performanţelor într-o organizaţiereprezintă atât o sursă de informare pentru managementcu privire la derularea proceselor, cât şi o sursă demotivare a celor evaluaţi, pentru îmbunătăţireaperformanţei acestora în viitor.La nivelul instituiilor supreme de audit trebuiestatuate poziiile universal adoptate asupra celor maibune soluii și practici cuprinse în Declaraia de la Limaasupra Liniilor Directoare deAudit, Standardele deAuditINTOSAI și Liniile Directoare Europene de Aplicare aStandardelor de Audit INTOSAI. Aceste trei documentestabilesc standardele de îmbunătăire a calităii activităiiinstituiilor supreme de audit, permiând o mai bunăevaluare a acesteia și adaptarea la noi trăsături, rămânândîn același timp suficient de generale pentru a fi utilizate îndiferite instituii supreme de audit.Conform acestor standarde, instituia supremă deaudit trebuie să urmărească utilizarea resurselor umaneși financiare puse la dispoziie de stat în cel mai eficientmod, astfel încât să asigure îndeplinirea efectivă amandatului său și să favorizeze o înaltă calitate șieficienă a activităii de audit și a rapoartelor întocmiteîn urma misiunilor de audit.Desfășurarea unei activităi de audit de cea maiînaltă calitate nu se obine numai urmare constituirii uneibaze legale solide. Managementul și controlul efectiv șieficient al resurselor puse la dispoziie entităii, precum șial activităii desfășurate de personalul de specialitate esteo premisă a pregătirii și obinerii unor activităi șirapoarte de audit de înaltă calitate și eficienă.Funcionarea eficientă a unei instituii supremede audit ca organizaie este un proces complex, în careconducerii îi revine funcia centrală, aceasta avândresponsabilitatea de a dezvolta, implementa, urmări șimodifica la momentul oportun toate instrumentelecare determină funcionarea instituiei.Responsabilitatea este ,,esenţa” unei buneguvernanţe şi instituţiile supreme de audit sunt unelement indispensabil în acest proces, deoarece ele sunt oprecondiţie necesară pentru intensificarea şi punerea înaplicare a principiului responsabilităţii. Pentru a seasigura că utilizarea fondurilor şi a resurselor publice serealizează în conformitate cu legislaţia în vigoare şirespectă principiile regularităţii, economicităţii,eficienţei şi eficacităţii, instituţiile supreme de audittrebuie să fie capabile să raporteze rezultatele muncii lor,precum şi să urmărească modul de ducere la îndeplinire amăsurilor dispuse, într-o manieră obiectivă şi liberă.Din acest motiv, instituţiile supreme de audit aunevoie de resurse, abilităţi tehnice şi profesionaleadecvate, pentru a-şi îndeplini în mod eficient şicorespunzător responsabilităţile lor, respectiv de,,garant” al utilizării banului public şi ca pilon importantal sistemului naţional democratic, cu rol esenţial înîmbunătăţirea performanţei sectorului public,accentuarea importanţei principiilor de bună guvernanţă,transparenţă şi responsabilitate. Luând în considerareinteresul crescut din partea stakeholders-ilor (părţilorinteresate) şi gama largă de servicii de audit realizate deinstituţiile supreme de audit,INTOSAI recunoaştenecesitatea de a se demonstra tot mai mult valoarea şibeneficiile pe care aceste instituţii le furnizează.De asemenea, INTOSAI acordă o atenţiedeosebită faptului că aceste instituţii supreme de audit artrebui să-şi evalueze în mod regulat valoarea şibeneficiile pe care le aduce societăţii, atât în ceea cepriveşte modul cum realizează şi raportează propriileoperaţiuni, cât şi referitor la cum adaugă valoare şiîmbunătăţeşte managementul financiar public în mediul32

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditîn care această ele funcţionează, dar să și comunicerezultatele muncii. Aceasta întrucât nu contează cât deprofesional şi exact este un raport de audit şi dacăinstituţia supremă de audit a fost utilă entităţii auditate,stakeholders-ilor cheie şi publicului larg, dacă aceastăinstituţie nu comunică în mod clar şi eficace rezultatelemuncii sale de audit, şi implicit nu evaluează sau nu suntevaluate de alţii aceste rezultate obţinute. De aceea estenecesară, conform INTOSAI, obinerea de către instituiasupremă de audit a feedback-ul de la: entităţile auditate;legislativ; echipa de audit și panele de consultanţi sau deacademicieni.În Ghidul ,, Bunele practici în asigurarea calităţiiîn cadrul instituţiilor supreme de audit”, elaborat lasfârşitul anului 2010 în baza mandatului dat la cel de-alVII-lea Congres de la Cracovia al EUROSAI și care aavut drept scop sprijinirea instituiilor supreme de auditîn a deveni mai eficace în obţinerea unei calităţicorespunzătoare în audit (prin selectarea şi comunicareacelor mai bune practici demonstrate în cadrul unorinstituţii supreme de audit europene), se precizeazăurmătoarele:reputaţia unei instituii supreme de audit se bazează pecalitatea rezultatelor sale, iar aceasta poate impunerespect şi autoritate numai dacă demonstrează că eaînsăşi este condusă la standarde înalte.De asemenea, în cuprinsul ghidului semenionează că instituţiile supreme de audit trebuie sămăsoare atingerea obiectivelor strategice, în scopul de aevidenţia performanţa,identifica problemele saupunctele slabe şi unde este necesar, a propune acţiunicorective.Problematica măsu-rării performanţei şi aindicatorilor de performanţăa fost în centrul atenţiei şi lanivelul Curţii Europene aAuditorilor (ECA)șiaaltorinstituii supreme de auditeuropene, atât pentruactivităţile de audit, cât şipentru activităţile non-audit,aceasta pentru a permite măsurarea progresului înrealizarea obiectivelor din programul anual de activitate,precum şi a obiectivelor strategice ale instituţiei. Aceastăproblematică privind măsurarea performanţei prinintermediul indicatorilor de performanţă a urmăritîndeaproape şi realizarea altor ţinte, în mod deosebit peacelea referitoare la ,,Misiune, Viziune, Valori şiObiective Strategice” şi ,,Îmbunătăţirea calităţiirapoartelor”. Curtea Europeană a Auditorilor și uneleinstituii supreme de audit europene au plecat de la ideeacă indicatorii cheie de performanţă au drept scop sporirearesponsabilităţilor interne şi externe ale instituţiei,precum şi creşterea eficienţei şi calităţiimanagementului.Conform bunelor practici în domeniul măsurăriiperformanţei, indicatorii de performanţă cei mai utilizaţide Curtea Europeană a Auditorilor (ECA) și uneleinstituii supreme de audit europene sunt următorii:A. Indicatori de măsurare a input-ului/intrărilor referitor la fondul de timp Fondul de timp utilizat pentru realizareamisiunii de audit Proporţia realizării misiunilor de audit încadrul unei perioade de timp planificate referitor la costuri Costul mediu al unei acţiuni de audit referitor la resursele umane Fluctuaţia personalului de specialitate Alocarea resurselor umane,respectivnumărul de personal alocat unei misiuni deaudit Cheltuielile alocate cu pregătireaprofesională a personalului Numărul personalului care este membru alunor organizaţii profesionale Nivelul de satisfacţie al personalului.B. Indicatori de măsurare a output-ului/randamentului referitor la cantitate Numărul de acţiuni de audit efectuate lanivelul instituţiei într-o anumită perioadă detimp Numărul şi fondul de timp alocat acţiunilorde pregătire profesională şi seminariilororganizate de către instituia supremă de audit referitor la calitate Evaluarea externă a calităţii acţiunilor deaudit efectuate la nivelul instituţiei Evaluarea internă a calităţii acţiunilor deaudit efectuate la nivelul instituţieiC. Indicatori de măsurare a impactului/efectului Implementarea de către entităţile auditate arecomandărilor formulate cu ocazia acţiunilor deaudit Evaluarea realizată de către entitatea auditatăprivind valoarea muncii efectuate de instituţiasupremă de audit Numărul cazurilor în care rapoarte de audit aleinstituiei supreme de audit sunt discutate înParlament Evaluarea Parlamentului în ceea ce priveştevaloarea muncii efectuate de instituia supremă deaudit Numărul de apariţii în mass-media a instituieisupreme de audit, ca urmare a activităţii desfăşurate Impactul financiar al acţiunilor de audit aleinstituiei supreme de audit.La nivelul altor instituii supreme de audit au foststabilii și ali indicatori de performană, dintre caremenionăm: ponderea numărului de capitole verificate, înnumărul total al celor mai importante capitole alebugetului de stat anual; ponderea volumului de cheltuieli ale bugetului destat verificate, în volumul total al cheltuielilorbugetului de stat; ponderea capitolelor bugetului de stat care au fost33

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditauditate din punct de vedere al subvenţiilor înperioada raportată, în numărul total al capitolelorbugetului de stat cu subvenţii acordate în perioadarespectivă; ponderea numărului de agenţii guvernamentale,organizaţii care beneficiază de fonduri publice de labugetul de stat, întreprinderi de stat şi fonduri alestatului auditate într-o perioadă dată, în totalulagenţiilor guvernamentale, organizaţiilor carebeneficiază de fonduri publice de la bugetul de stat,întreprinderilor de stat şi fondurilor statului existenteîn perioada respectivă; ponderea numărului de agenţii guvernamentale,organizaţii care beneficiază de fonduri publice de labugetul de stat, întreprinderi de stat şi fonduri alestatului auditate pentru prima dată, în totalulagenţiilor guvernamentale, organizaţiilor carebeneficiază de fonduri publice de la bugetul de stat,întreprinderilor de stat şi fondurilor statului existenteîn anul respectiv; ponderea numărului de noi agenţii guver-namentale, organizaţii care beneficiază de fonduripublice de la bugetul de stat, întreprinderi de stat şifonduri ale statului înfiinţate şi auditate în perioadarespectivă , în totalul acestor tipuri de entităţi nouînfiinţate, etc.Alţi indicatori avânddrept scop măsurareamodului de utilizare aresurselor sau urmărireaactivităţilor (ca de exemplu:utilizarea resurselor generale,numărul de zile alocateactivităţii de audit în total număr de zile disponibile,numărul de zile ce revin per auditor în cazul audituluifinanciar sau al auditului performanţei, calendarul pentruefectuarea unor studii preliminare, etc., reprezentândjaloane importante în activitatea de audit şi raportareaproceselor derulate în cadrul unei misiuni de audit) suntluai în considerare la nivelul instituiei supreme de audit.Aceşti indicatori se numesc ,,Indicatori de performanţă aiactivităţii”.De altfel, chiar și SIGMA a întocmit o listă deverificare în vederea estimării cotei de nivel a uneiinstituii supreme de audit, care la punctul 8 intitulat,,Indicatori globali ai unui proces efectiv de auditextern al sectorului public”precizează că aceștiindicatori au menirea de a garanta impactul efectiv alinstituiei supreme de audit asupra întregii administraiide stat din ara respectivă. Conform celor de la SIGMA,pentru a încerca o evaluare cumulativă a impactului șieficacităii instituiei supreme de audit, trebuie să sestabilească la nivelul respectivei instituii indicatoriobiectivi și subiectivi, cum ar fi: indicatori obiectivi: număr de rapoarte/recomandări întocmiteentităilor auditate și acceptate de acestea; număr de rapoarte/recomandări întocmite pentruParlament și acceptate de acesta; număr și cuantum al amenzilor/penalizărilorpercepute; cuantum al economiilor realizate urmarerecomandărilor acceptate; corelaia: număr de rapoarte de auditîntocmite/membru al personalului; număr de cazuri înaintate justiiei. indicatori subiectivi: încrederea parlamentarilor în activitateainstituiei supreme de audit; percepia publică generală a valorii instituieisupreme de audit în procesul asumăriiresponsabilităii; evaluarea de către ministerele beneficiare, înspecial Ministerul de Finane, a valorii adăugate aauditului extern.De asemenea, sunt stabilii indicatori deperformană la nivelul unei instituii supreme de audit șiprin Programul PEFA ( Public Expenditure andFinancial Accountability – Cheltuieli publice șiresponsabilitate financiară).Acest program a fost înfiinat în anul 2001 caparteneriat format din mai muli finanatori, printre careComisia Europeană, Banca Mondială, Departamentulpentru Dezvoltare Internaţională al Marii Britanii,Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice alElveţiei, Ministerul pentru Afaceri Externe al Franţei,Ministerul pentruAfaceri Externe al Norvegiei și FMI.Programul reprezintă un cadru foarte adecvat deevaluare a sistemelor cheltuielilor publice ale unei ări,achiziiilor publice și responsabilităii financiare,precum și de dezvoltare a aciunilor practice pentrureformă și întărirea/construcia capacităii instituionale,astfel încât să îmbunătăţească armonizarea finanţării, săpermită monitorizarea progresului înregistrat în timp alperformanţei managementului financiar public şi săconducă la un impact sporit al reformelor.Utilizarea repetată a indicatorilor va furnizainformaţii asupra gradului în care performanţamanagementului financiar public s-a îmbunătăţit.Fiecare indicator îşi propune să cuantifice performanţaunui element cheie al managementului financiar publicpe o scală de la A la D, nivelul cel mai înalt fiind reflectatde calificativul „A”. Evaluarea se realizează în bazapunctajului mediu calculat în funcţie de gradul deîndeplinire a cerinţelor componentelor fiecărui indicator.Setul de indicatori se concentrează pe calităţile debază ale unui sistem de management financiar public,pornind de la buna practică internaţională. ObiectivulRaportului privind performanţamanagementului34

Evaluarea performanei în cadrul unei instituii supreme de auditfinanciar public este de a oferi o evaluare a acesteia,urmare analizei bazate pe indicatori, într-o manierăconcisă şi standardizată. Raportul nu includerecomandări de reformă, ipoteze privind posibilul impactal reformelor în curs asupra performanţeimanagementului financiar public sau planuri de acţiune.Dintre cei 28 de indicatori cuprinși în ProgramulPEFA, cei mai muli vizează Ministerul FinanelorPublice și Parlamentul, iar 3 indicatori vizează instituiilesupreme de audit, respectiv PI-26, PI-27 și PI-28.Indicatorul PI-26 se referă la Aria de cuprindere,natura şi urmărirea implementării recomandărilorauditului extern, având în vedere că exercitarea de cătreinstituia supremă de audit a unui audit extern de înaltăcalitate este o cerinţă esenţială pentru asigurareatransparenţei în utilizarea fondurilor publice ale unei ări.Indicatorul PI-27 poartă denumirea de ,, Validarea legiibugetului anual de către Parlament”, iar IndicatorulPI-28 se referă la Validarea rapoartelor de audit externde către Parlament.În ceea ce priveștearia de cuprindere/naturaauditului efectuat (inclusivaderarea la standarde deaudit), Programul PEFA demăsurare a performanţeimanagementului financiarpublic ia în calcul pentrudeterminarea ariei de cuprindere, ca cerine minimepentru evaluarea și acordarea calificativelor de la A la D,următoarele aspecte: dacă toate (sau câte dintre) entităţile aparinândadministraţiei publice centrale (75% sau 50%) suntverificate anual de către instituia supremă de audit,acoperind veniturile, cheltuielile şi activele/pasivele; dacă se realizează de către instituia supremă deaudit o gamă completă de audituri financiare, inclusivauditul performanţei şi, în general, dacă standardele deaudit sunt implementate, concentrarea făcându-se peproblemele semnificative şi sistemice.În concluzie, se poate afirma că evaluareaperformanei în cadrul unei instituii supreme de auditeste impusă atât de prevederile actelor normative învigoare din ara respectivă, de buna practică existentă lanivelul organizaiilor profesionale INTOSAI șiEUROSAI, cât și de faptul că acest proces contribuie la: instituirea unei culturi organizaionale a înalteiperformane, atât la nivelul personalului de specialitate,cât și al managementului inferior (șefii de echipă, șefii deservicii) și cel mijlociu (directorii și directorii adjuncidin cadrul structurilor de specialitate) ; îmbunătăirea procesului decizional la nivelulmanagementului de top al instituiei, având în vedere căeste imposibil să fie identificate cele mai bune decizii fărăa se avea o bună înelegere a performanei instituiei,precum și a suportului decizional la toate nivelurileinferioare din cadrul structurilor de specialitate; îmbunătăirea activităii de audit (audit financiar,audit al performanei și audit de conformitate), atâtcantitativ, prin obinerea unor rezultate mai bune, cât șicalitativ; cuantificarea în termeni monetari a impactului pecare îl au aciunile de verificare ale instituiei supreme deaudit asupra activităii entităilor aflate în competenă; creșterea eficienei și calităii muncii personaluluide specialitate, prin furnizarea unor informaii necesareprocesului decizional la toate nivelele managementului(respectiv conducerea instituiei, conducerea structurilorde specialitate de la nivel central și teritorial), precum și lanivelul personalului de specialitate; îmbunătăirea comunicării, atât cea internă, câtmai ales cea externă, prin obinerea feedback-ului de lapările interesate, respectiv Parlamentul, administraiaguvernamentală, autorităile publice deliberative aleunităilor administrativ-teritoriale, publicul larg, și maiales cel al entităilor, precum și de la personalul despecialitate din cadrul instituiei; creșterea transparenei activităii specifice ainstituiei supreme de audit și promovarea unei imaginimoderne a organizaiei, printr-o mai bună înelegere aactivităii prezente și viitoare a acestei instituii; măsurarea și creșterea impactului pe care îl areactivitatea desfășurată de instituia supremă de audit înrândul Parlamentului, reprezentanilor parlamentari,administraiei guvernamentale, autorităilor publicedeliberative ale unităilor administrativ-teritoriale,entităilor verificate, publicului larg și a altor utilizatori airapoartelor instituiei; dezvoltarea răspunderii, prin redirecionareaeficientă a resurselor și generarea unui control mai mareasupra tuturor operaiunilor componente ale activităiispecifice de audit; responsabilitatea managementului și a personaluluide specialitate în identificarea a ceea ce funcionează bineîn cadrul instituiei supreme de audit și ce nu; evaluarea rezultatelor obinute de personalul despecialitate, precum și identificarea necesităilor dedezvoltare profesională, prin jalonarea potenialului dedezvoltare și a nevoilor de pregătire profesională aacestuia; facilitarea unui nou comportament individual șicomportamental al personalului de specialitate. identificarea și recunoașterea în public, respectiv încadrul instituiei, a celor mai buni performeri, indivizisau structuri de specialitate; sporirea legitimităii instituiei supreme de audit,prin faptul că se arată publicului larg că îi pasă demeninerea unui nivel de performană ridicat, căperformana la nivelul acestei instituii se măsoară șievaluează constant, precum și că este în pas cu timpul șiaplică tehnici moderne de management.Totodată, sistemul de evaluare a performanei lanivelul unei instituii supreme de audit este uninstrument important în întărirea managementuluiacestei instituii, având în vedere că acesta trebuieconsiderat o modalitate de susţinere a procesuluidecizional zilnic al instituiei supreme de audit și decomparaie faţă de alte instituii similare sau diferite.35

CONSIDERAŢII PRIVIND RAPORTUL DINTREPRINCIPIILE CONTABILITĂŢIIIMAGINEAFIDELĂ ŞIIonel PetreaCamera de Conturi VranceaDirectorDeseori, în actele de control/audit întocmitede către auditorii publici externi, se afirmă căabaterile de la legalitate au avut drept consecinţăfaptul că situaţiile financiare anuale întocmite decătre entităile verificate nu au oferit o imagine fidelă apoziţiei financiare, a performanţei financiare şi acelorlalte informaţii privind activitatea desfăşurată.Din acest motiv,am considerat important sădiseminăm această temă şi să încercăm o definire anoţiunii de imagine fidelă, precum şi să descriemlegăturile dintre imaginea fidelă şi o parte dintreprincipiile contabilităţii.cu toate limitele practicilor contabile curenteimaginea cea mai obiectivă posibil, lipsită de erori,distorsiuni, manipulări sau omisiuni semnificative.Cu alte cuvinte trebuie avute în vedere atât litera cât şispiritul legii”.În abordarea imaginii fidele trebuie pornit de lainformaţia financiar-contabilă prezentată cu ajutorulsituaţiilor financiare.În România, prin Legea contabilităiinr.82/1991, sistemul contabil a fost racordat la celfrancez şi prin acesta la modelul contabil continental.Ulterior, prin ordine succesive ale M.F.P., ultimul fiindOMFP nr. 3055/2009, s-au aprobat Reglementărilecontabile conforme cu directivele a IV-a și a VII-a aComunităţilor Economice Europene.Aşa se şi explică faptul că referirile la imagineafidelă nu sunt numeroase, literatura de specialitatefiind la început de drum. Noţiunea a fost introdusă prinLegea Contabilităii, conform căreia "Documenteleoficiale de prezentare a activităţii economicofinanciarea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) -(4) sunt situaţiile financiare anuale, întocmite potrivitreglementărilor contabile aplicabile şi care trebuie săofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,performanţei financiare şi a altor informaţii,în condiţiile legii, referitoare la activitateadesfăşurată“ 1 .Reglementările româneşti armonizate deDirectiva a IV-a, a VII-a a ComunităilorEconomice Europene şi StandardeleInternaţionale de Contabilitate au abandonatconceptul de patrimoniu, iar imaginea fidelăeste privită ca arbitru al poziţiei financiare aperformanţelor societăţii comerciale.Noţiunea de imagine fidelă ( true and fair view)este de origine britanică iar una dintre puţineledefiniţii îi aparţine lui Geoffrey Alan Lee, care înlucrarea Modern Financial Accounting, editată în anul1982, preciza: „Astăzi, imaginea fidelă a devenit untermen de artă. Ea presupune prezentarea de conturiîntocmite în conformitate cu principiile contabilegeneral acceptate, utilizarea de cifre cât mai exacteposibil, realizarea de estimări cât mai rezonabile şiaranjarea lor de aşa manieră încât să se poată furniza,Din experienţa dobândită în mare parte caurmare a activităţii desfăşurate la Curtea de Conturi aRomâniei, am ajuns la concluzia că în România existăo serie de factori care limitează imaginea fidelă. Dintreaceştia aş dori să menţionez câţiva destul deimportanţi:1Legea Contabilităii nr.82/1991, republicată,art.9, alin.(1)36

Consideraţii privind raportul dintre imaginea fidelă şi principiile contabilităţii1. inexistenţa unei independenţe a producătorilorde informaţii contabile faţă de operaţiunile tratate încontabilitatea curentă şi în documentele de sintezăcontabilă şi insuficienţa controlului intern. Insuficienţacontrolului intern este generată de lipsa unor manuale deproceduri (privind culegerea, prelucrarea, transmiterea șiarhivarea informaţiilor, sub forma graficelor lunare şi asarcinilor de lucru) şi de lipsa ierarhizării structurilororganizatorice;2. tehnicile şi instrumentele contabile precum șireglementările fiscale nu sunt de fiecare dată suficient deriguros redactate, existând situaţii în care acestea potgenera contradicţii. Buna credinţă nu este suficientăpentru a obţine o imagine fidelă. Ea trebuie să fie dublatăşi de cunoștine consistente de contabilitate. Ori înRomânia, legea contabilităii, condiţionează doarpersoana care conduce şi coordonează activitateacompartimentului de contabilitate (directorul economic,contabilul-şef sau alta persoană împuternicită săîndeplinească această funcţie) să aibă studii economicesuperioare. Aşa se explică faptul că în cadrulcompartimentului contabilitate, deseori, întâlnimpersoane care nu posedă o pregătire adecvată sau chiar auantecedente penale;3. schimbările frecvente în legislaţia financiarcontabilăfac ca riscul de eroare să fie sporit;4. controlul extern al societăţii comerciale seaxează de multe ori doar pe funcţia constatativă șicoercitivă. Se neglijează astfel funcţia de prevenire aneregulilor.În opinia mea, toţi aceşti factori sunt de naturasă pună la îndoială veridicitatea informaţiilorfurnizate de contabilitate.Merită remarcat că în ţările din lumea anglosaxona,de multă vreme, publicarea de documentefinanciare fără a fi însoţite de anexă ( notes to theaccounts) atrage sancţiuni severe.De altfel, și Codul de Comer Francez precizeazăurmătoarele: conturile anuale cuprind bilanţul, contul derezultat şi o anexă, ele formând un tot unitar.Notele explicative contribuie la obţinerea uneiimagini fidele prin prezentarea fie a informaţiilorcomplementare, fie a unei derogări de la principiilecontabile cuprinse în texte.Este obligatoriu să li se atribuie acestora aceeaşiimportanţă cu bilanţul și contul de rezultat, cu toate că nueste clădită pe principiul partidei duble. Documentcatalogat de unii ca fiind extracontabil, trebuie sa conţinăinformaţii fiabile.Ele trebuie în special:- sa fie verificabile în raport cu documentele careatestă exactitatea lor;- sa fie comparabile de la un exerciiu la altul sau dela o întreprindere la alta prin aplicarea unor metode decalcul şi de prezentare asemănătoare.Pentru a putea servi utilizatorilor în luarea deciziei,informaţia contabilă trebuie să satisfacă cerinţele defiabilitate, pertinenţă şi comparabilitate.Fiabilitatea presupune verificabilitatea,neutralitatea și fidelitatea informaţ iei.Verificabilitatea (verifiability) este data derespectarea normelor și reglementarilor în vigoare.O importanţă deosebită o au notele explicative, careau menirea de a completa informaţiile conţinute înconturile anuale propriu-zise. Întrecantitateainformaţiilor furnizate de notele explicative și imagineafidelă există o legătură ca de la cauză la efect. Acest fapteste enunţat prin însăși Directiva a IV-a a UE în care seconsideră că pentru a da o imagine fidelă, aplicareadispoziţiilor acesteia nu sunt suficiente informaţiilecomplementare trebuind să fie furnizate.Drept urmare este greu de imaginat cum conturileanuale ar putea prezenta o imagine fidelă, dacăinformaţiile pe care le conţin sunt puţine sau sărace.Oricât de oneşti ar fi cei ce întocmesc conturile anuale şioricare ar fi nivelul cunoștinelor în domeniulcontabilităii a utilizatorilor informaţiei contabile,imaginea fidelă este condiţionată de existenţa în anexăsau în notele explicative a informaţiilor complementare.Cu toate că situaiilefinanciare anuale consolidatetrebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor,poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţilor,notele explicative contribuie la creşterea imaginii fidele.Neutralitatea (neutrality) este îndeplinită încondiţiile în care cei care tratează informaia încontabilitate sau certifică situaţiile financiare de sintezăsunt independenţi faţă de operaţiunile societăiicomerciale.Pentru a întruni calitatea de fidelitate, informaţiatrebuie să se aplice realităţii.Pertinenţa este atribut al informaţiei contabile carepoate modifica deciziile utilizatorilor. Pentru a fipertinentă o informaţie trebuie să fie oportună, să aibăvaloare predictivă şi retrodictivă.Au valoare predictivă informaţiile care permitelaborarea de previziuni, şi retrodictivă (feedback value)cele care permit să se aprecieze fapte din trecut.Informaţia retrodictivă este utilă deciziei în condiţiilecomparării cu cea predictivă.Comparabilitatea este o necesitate pentru a puteaface aprecieri în timp şi spaţiu. Ea presupune aşadarpermanenţa metodelor.37

Consideraţii privind raportul dintre imaginea fidelă şi principiile contabilităţiiDupă Standardele Internaţionale de Contabilitate,caracteristicile calitative ale informaţiei presupun:inteligibilitate, relevanţa, credibilitate şicomparabilitate.Se observă aproximativ o aceeaşi abordare,diferenţele ţinând doar de terminologie în primul rând.Inteligibilitatea în calitate de atribut alinformaţiilor contabile presupune ca situaţiile financiaresă fie uşor înţelese de utilizatori care, se porneşte de lapremisa,că posedă cunoştinţe de derulare a afacerilor şinoţiuni de contabilitate.În plus, conform Standardelor Internaţionale deContabilitate, există şi limite care privesc informaţiarelevantă şi credibilă şi care se referă la oportunitatea,raportul cost–beneficiu şi echilibrul intre caracteristicilecalitative ale informaţiei. Oportunitatea presupuneprezentarea informaţiilor astfel încât să fie pertinente(relevante). Însă oportunitatea nu poate fi considerată unscop în sine. Astfel, oferirea unor informaţii privind uneveniment înainte ca toate aspectele sale să fiecunoscute poate determina scăderea credibilităii. Înantiteză, întârzierea exagerată a raportării informaţieidetermină o maximizare a credibilităii, dar şi ominimizare a pertinenţei ( relevanţei ).Raportul cost-beneficiu reprezintă o constrângereîn virtutea căreia beneficiile rezultate în urma utilizăriiinformaţiei trebuie să fie mai mari decât costurile.Desigur marea problemă este că utilizatorii informaţieicontabile sunt multipli. Ca urmare, de o informaţie nubeneficiază numai cei direct vizaţi.Între caracteristicile calitative trebuie să se asigureun echilibru care devine dependent de raţionamentulprofesional. Sub forma grafică,abordarea imaginiifidele conform Standardelor Internaţionale deContabilitate ar putea fi surprinsă în strânsă corelaţie cucaracteristicile calitative ale informaţiei, astfel:Imaginea fidelă poate să se găsească în situaţie deconflict cu unele principii contabile. De asemenea uneleprincipii contabile pot să fie contradictorii între ele.Faţă de imaginea fidelă, în postura mai susamintită se află principiul costurilor istorice.Contabilitatea la cost istoric a fost pentru unii principiufundamental, fiind perfectă pentru a descrie patrimoniulşi operaţiunile unei societăi comerciale. Dar după cel dealdoilea război mondial, sistemul inflaţionist s-a făcutresimţit în marea majoritate a ţarilor. Acest fapt a fost denatură să pună la îndoială adecvarea acestui principiu lanoua realitate creată.Astfel, s-a accentuat necesitatea găsirii unor soluţiicare să ţină cont de inflaţie. Multitudinea soluţiilorpropuse s-au bazat fie pe indexarea costului istoric, fie pecostul de înlocuire. Niciuna din acestea n-a fostsatisfăcătoare şi nu s-a detaşat net.38

Consideraţii privind raportul dintre imaginea fidelă şi principiile contabilităţiiFenomenul inflaţionist şi-a făcut simţită prezenţaşi în România. în condiţiile trecerii la noul sistemcontabil şi a inflaţiei, este imposibil de presupus căaplicând principiul costului istoric, nu se intră încontradicţie cu imaginea fidelă.În jurul problematicii costului istoric s-au derulatdiscuţii pro şi contra. Una din soluţiile înlăturăriiefectelor inflaţiei în condiţiile contabilităii la costuriistorice o reprezintă reevaluarea. Privitor la reevaluare sepoate pe bună dreptate susţine că este privită diferit înfuncţie de interese contradictorii. Patronatul cerereevaluarea legală a activelor de natura imobilizărilor.Argumentul forte al sau îl constituie faptul că un activsubevaluat este de natură să neliniştească creditoriiîntreprinderii, făcând dificil accesul acesteia la credite.Statul, din punct de vedere fiscal,nu este interesatde reevaluări,deoarece veniturile la buget ar fisubstanţial reduse ca urmare a diminuării profitului,implicit a impozitului pe profit, prin creştereacheltuielilor cu amortizarea.Rezultatul în perioada de inflaţie, astfel, estedenaturat, supraevaluat, plătindu-se impozite mai mari șidistribuindu-se dividende fictive şi asistând ladecapitalizarea întreprinderii.Desigur,nu doar principiul costului istoric intră încontradicţie cu imaginea fidelă. În această ipostază se potafla principiul prudenţei, al independenţei exerciţiilorentităii, etc.In situaţia de conflict între principiile contabile şiimaginea fidelă, aceasta din urmă are câștig de cauză.Conform Directivei a IV-a o situaţie de acest gen esteconsiderată excepională, iar derogarea de la regulitrebuie sa fie menţionată în anexe sau în noteleexplicative şi motivată, cu indicarea influenţei saleasupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor.Aşadar, derogarea afectează bilanţul şi contul de rezultat,iar anexa sau notele explicative vor da în plus explicaţiilenecesare.Există păreri că imaginea fidelă n-ar fi concept utildecât atunci când regulile sunt insuficiente sauînșelătoare, caz în care constituie un principiu superior.Aşa cum am arătat anterior, pentru a prezentasituaţii financiare care să furnizeze o imagine fidelă,contabilitatea trebuie să satisfacă în respectul reguliiprudenţei, obligaţiile de regularitate şi sinceritate.Prudenţa ar putea fi definită ca fiindaprecierea rezonabilă a faptelor în vedereaevitării riscului de transfer în viitor aincertitudinilor prezentate, susceptibile a grevapatrimoniul și rezultatele întreprinderii.Prudenţa însemnăestimarea cu precauţie încondiţii de incertitudine aactivelor şi veniturilor(în sensul nesupraevaluărespectiva datoriilorrilor),şi cheltuielilor în sensulnesubevaluarilor. Totuşi şi“excesul“ de prudenţă nu seadmite ceea ce ar face cainformaţia să nu fie neutră.Apariţia unor falimente de răsunet la mijloculsecolului al XIX-lea face ca necesitatea aplicăriiprincipiului prudenţei să capete noi valenţe.Se poate considera ca principiul prudenţei caapariţie şi manifestare este legat pe de o parte de grija pecare marile societăţi pe acţiuni de la finele secoluluitrecut au avut-o în vederea obţinerii încrederii posibililorinvestitori, prezentându-le conturi credibile şi rezultatecare să nu fie supraestimate. Pe de altă parte existenţaunei societăţi pe acţiuni nu este de conceput fărădistribuirea periodică de dividende. Acest fapt poatedestul de frecvent să contravină necesitaţii menţineriicapitalului societăii comerciale sau majorării lui.Astfel, un beneficiu supraestimat poate să conducă ladistribuirea de dividende fictive.Aşadar, prudenţa apare necesară pentru protejareasocietăii comerciale precum şi pentru protejareaacţionariatului. Dezvoltarea relaţiilor de credit face caprudenţa să fie necesară şi pentru protejarea creditorilorsocietăii comerciale.Apariţia prudenţei şi dezvoltarea sa ca şiconcept a determinat trecerea la contabilitatea deangajament.În cazul contabilităţii de casă nu se pune problemamanifestării principiului prudenţei. Nu este resimţitănevoia prudenţei pentru ca rezultatul nu se determinădecât la încheierea operaţiunilor.Cei ce susin principiul prudenţei estimează că elconstituie un excelent antidot prin care se conferăcreditorilor o marjă de securitate.Raportul, continuitatea exploatării şiprudenţaPrudenţa se aplică întocmai când este asiguratăcontinuitatea exploatării. Evaluarea patrimoniului încazul necontinuităţii exploatării se face la valorilichidative, cand se vor contabiliza şi plusurile devaloare. Prudenţa se aplică numai dacă este necesarăpentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. Intreruperea“continuităţii” nu antrenează non manifestareaprincipiului prudenţei. Acest principiu continuă să fierespectat în aprecierea datoriilor, cheltuielilor şi aplusvalorilor eventuale.Aplicarea sa este afectată însă dechiar aceste plusvalori.39

Consideraţii privind raportul dintre imaginea fidelă şi principiile contabilităţiiRaportul permanenţa metodelor şi prudenţaDeşi aparent sunt în stare de armonie, pot să aparăsituaţii conflictuale. Necesitatea respectării principiuluiprudenţei poate impune uneori schimbarea metodelor.Raportul independenţa exerciţiilor şi prudenţaConflictul dintre cele două este permanent.Principiul prudenţei solicită, spre exemplu, înregistrareacheltuielilor de cercetare dezvoltare ca şi o cheltuială.Independenţa exerciţiilor impune eşalonarea lor înfiecare exerciţiu. Astfel amortizarea este eşalonată pedurata de folosinţă a activului imobilizat, nefiindcalculată şi incorporată integral în cheltuielileexerciţiului în care au avut loc.Raportul cost istoric şi prudenţaEste unul de armonie, putând apărea şi situaţii deconflict. Evaluarea activelor circulante de naturastocurilor la cea mai mică valoare dintre cost şi preţulpieţii este cel mai elocvent exemplu în acest sens.Raportul imagine fidelă şi prudenţaAşa cum arătam anterior, imaginea fidelă esteobţinută în respectul regulii prudenţei, dar cu toateacestea trebuie evitat excesul de prudenţă.Astfel, Ordinul nr. 3055 din 29 octombrie 2009pentru aprobarea Reglementărilor contabileconforme cu directivele europene prevăd faptul că, laîntocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluareatrebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special:a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclusnumai profitul realizat la data bilanţului;b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apăruteîn cursul exerciţiului financiar curent sau al unuiexerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidentenumai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;c) trebuie să se ţină cont de toate datoriileprevizibile şi pierderile potenţiale apărute în cursulexerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiufinanciar precedent, chiar dacă acestea devin evidentenumai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. Înacest scop sunt avute în vedere şi eventualeleprovizioane, precum şi datoriile rezultate din clauzecontractuale;d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile,indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar estepierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentrudepreciere sau pierdere de valoare se efectuează peseama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactulacestora asupra contului de profit şi pierdere.Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fiesupraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate.Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu,constituirea de provizioane excesive, subevaluareadeliberată a activelor sau veniturilor, dar nicisupraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor,deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu armai avea calitatea de a fi credibile.În concluzie, prudenţa ca principiu este un lucruevolutiv, şi în viitor apreciez ca este posibil să neîndreptăm spre o interpretare mai economică și mai puţinjuridică a acestui nou principiu.Concluzii: oferirea unei imagini fidele de cătresituaţiile financiare întocmite de către entităţi,presupune conducerea evidenţei contabile înconformitate cu principiile general acceptate,utilizarea de cifre cât mai exacte posibil, realizareade estimări cât mai rezonabile şi aranjarea lor deaşa manieră încât să se poată furniza imaginea ceamai obiectivă posibil, lipsită de erori, distorsiuni,manipulări sau omisiuni semnificative; notele explicative la situaţiile financiareanuale au caracter obligatoriu, sunt la fel deimportante ca şi bilanţul şi contul de rezultatfinanciar şi au menirea de a completa informaţiiledin domeniul financiar contabil; informaţiile contabile trebuie să fie fiabile,pertinente şi comparabile; pentru ca situaţiile financiare să prezinte oimagine fidelă,contabilitatea trebuie să satisfacăîn respectul regulii prudenţei, obligaţiile deregularitate şi sinceritate; prudenţa, reprezintă aprecierea rezonabilăa faptelor în vederea evitării riscului de transfer înviitor a incertitudinilor, susceptibile a grevapatrimoniul şi rezultatele întreprinderii.Bibliografie: N. Feleagă, L. Malciu, Politici și opţiuni contabile,Editura Economică, Bucureşti, 2002; Oprean I., I. Popa, Sistemul de factori care influenţeazăreflectarea imaginii fidele în contabilitate, Ed. DimitrieCantemir, Tg. Mureș, 1998; Code de Commerce, după Memento Pratique FrancisLefebvre, Ed. Francis Lefebvre, Paris, 1998; Cadrul General al Standardelor Internaţionale deContabilitate, par. 24, după Standardele Internaţionale deContabilitate, 2000, Editura Economică, 2000; Legea 82/ 1991, republicată în anul 2008; O MFP3055/2009; OMFP1917/2005.40

EXECUŢIA BUGETARĂ A CHELTUIELILOR INSTITUŢIILOR PUBLICE -PIATRĂ DE ÎNCERCAREAMANAGERULUI SAU FRAUDĂ MANAGERIALĂ ?Radu Alexandru RoşuCamera de Conturi ClujDirector- studiu de caz sau de meditaţie -Definită drept complex de operaţiuni care sereferă la încasarea veniturilor şi la plata cheltuielilorbugetare, execuţia de casă a bugetului instituţiilorpublice a constituit un subiect amplu dezbătut deutilizatorii informaţiilor publice: mass-media,populaţia, Curtea de Conturi, alte instituţii ale statului.Făă r a minimaliza importanţa execuţieibugetare a veniturilor, cheltuielile publice reprezintăpreocuparea „de top” a consumatorilor de informaţii,fiind domeniul cel mai expus neregulilor, în carefrauda îşi poate găsi locul cu uşurin ţă.Materialul de faţăse doreşte a fi un studiu de cazsau poate fi şi o meditaţie asupra unui evenimentdesprins din lumea realăa finanţelor publiceromâneşti.De ce execuţia bugetarăa cheltuielilorreprezintăo piatrăde încercare a managementului?Pentru căeste un mijloc de control al capacităţiiintelectuale sau morale a managerului, o dovadăacaracterului, conştiinţeişi probităţii profesionale, aonoarei şi a simţului civic.Tocmai aceste calităţi manageriale suntpremisele legalităţiişi regularităţii utilizării banilorpublici, ale economicităţii, eficienţeişi eficacităţiiacestora, în folosul cetăţeanului şi al societăţii.Lipsa acestor calităţi nu poate fi suplinităpedeplin, nici de controalele Curţii de Conturi, nici decontroalele interne organizate şi implementate demanager, toate aceste controale oferădoar o asigurarerezonabilăşi nu una absolută că obiectivele entităţiisunt îndeplinite.O denaturare semnificativăîn situaţiilefinanciare poate fi rezultatul erorii sau fraudei, iarrealitatea a confirmat faptul căfrauda efectuatădemanagement este mult mai profundăşi mai frecventîntâlnitădecât cea efectuatăde către angajaţi.Deşi sistemul de control al finanţelor publiceromâneşti nu este deficitar din punct de vederelegislativ, existând numeroase acte normative emisecare reglementează acest domeniu şi în acelaşi timp,numeroase organe, instituţii, autorităţi care leutilizeaz ă, cazurile de indisciplină financiarănu suntpuţine şi nici nu înregistreazăun trend descendent.Accesul managerului la mai multe nivelerelaţionale creeazăşi facilităţi multiple de colaborare,care în lipsa calităţilor menţionate mai sus, potconduce la construirea unor reţele infracţionaleperfecţionate şi greu de depistat.Fraudele de proporţii cu greu se pot realiza fără„sprijin din exterior”, de aceea posibilităţileauditorilor de a le detecta sunt reduse, necesitând unraţionament profesional deosebit.Totodată, confruntaţi cu o multitudine dedomenii specifice diverselor activităţi din instituţiilepublice, cunoştinţele auditorilor publici externi suntlimitate şi nu pot să cuprindă într-un mod adecvat şi întimpul necesar alocat misiunii specificitateafenomenelor, fapt care conferă acţiunii un risc majorde nedetectare.Astfel de situaţii pot fi întâlnite frecvent,încercând, în continuare, să prezint un caz în careraţionamentul profesional al auditorilor a fost pus la oadevărată încercare datorită dificultăţilor întâmpinateîn legătură cu specificul domeniului controlat, sau celede stabilire a limitei dintre legalitate şi ilegalitate,dintre eroare şi fraudă.Aşa cum am arătat anterior, calităţileordonatorului de credite/managerului, inclusiv celemorale, sunt oglindite înexecuţia bugetarăa cheltuielilor, fiindimplicat în trei din celepatru faze, respectiv:angajarea, lichidareaşi ordonanţareacheltuielilor, potrivitprevederilor art. 22 dinLegea nr. 500/2002,privind finanţele publice, nefiindu-i străină însă, niciplata acestora...Din aceste considerente se poate concluziona căun management corect era în măsură să prevină şi sădetecteze, în fiecare etapă a execuţiei bugetare,eroarea sau abaterea de la legalitate şi regularitate,evitând până la o pronunţare competentă a folositermenul „fraudă”, atâta timp cât exista această voinţădin partea conducătorului instituţiei.41

Execuţia bugetară a cheltuielilor instituţiilor publice - piatră de încercare a managerului sau fraudă managerială ?Pe scurt, cazul de faţă supune spre analiză achiziţiaefectuată de către o instituţie publică, al cărei conducătorare calitatea de ordonator terţiar de credite, verificată cuocazia controlului privind modul de utilizare a fondurilorbăneşti destinate achiziţiilor publice de bunuri şiefectuării cheltuielilor de capital, pentru perioada 2009 –2011, conform Programului aprobat de plenul Curţii deConturi.Pentru o expunere cronologică a evenimentelor şi oprezentare clară a constatărilor, raportul de control a foststructurat în două puncte: angajarea cheltuielilor, înprimul punct al actului de control şi lichidarea,ordonanţarea şi plata cheltuielilor, în cel de-al doileapunct.Nu a fost neglijat aspectul probelor adecvate,relevante şi suficiente care să susţină constatările,pornind de la o constatare simplă în aparenţă şi înconţinut: neexecutarea lucrărilor şi serviciilor necesarerealizării obiectivului de investiţii.Însuşi scopul şi rolul instituţiei publice în cauză,respectiv acela de instituţie publică culturală, deimportanţă naţională, fără scop lucrativ, cu personalitatejuridică aflată în serviciul societăţii, care colectează,conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune,în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii, mărturiimateriale şi spirituale ale existenţei şi evoluţieicomunităţii umane, precum şi ale mediului înconjurător,au făcut dificile înţelegerea entităţii şi modul de abordarea controlului, prin specificul şi complexitatea achiziţieideterminate de o plajă largă de servicii, produse saulucrări necesare, din domeniile construcţiilor, IT, saucreaţiei artistice.Tocmai această diversitate de domenii oferă şiposibilităţi multiple ale entităţii de a altera raţionamentulauditorilor şi a-l deturna de la scopul propus, insuflând unsentiment de nesiguranţă şi de insuficientă înţelegere afenomenului economic supus analizei/controlului.O prezentare clară şi concisă a constatărilorimpunea auditorilor o abordare cronologică şisistematică a evenimentelor, de la aprobarea investiţiei,până la plata lucrărilor şi serviciilor.Însă, accesul limitat al auditorilor la informaţii,având în vedere faptul că aprobarea s-a efectuat la nivelulordonatorului principal de credite bugetare, nu le-apermis o prezentare suficient de detaliată a acestei etapedin derularea investiţiei, limitându-se doar la o expuneresuccintă a situaţiei, în scopul de a aduce argumente înplus pentru susţinerea aserţiunilor legate de lipsadocumentelor justificative necesare admiterii lafinanţare a investiţiei.Singurele documente puse la dispoziţiaauditorilor publici externi au constat într-un referat denecesitate, o solicitare de fonduri adresată ministerului şio listă de investiţii în care era nominalizat obiectivul„amenajare expoziţională”, cu suma alocată pentru anul2009.Se constată faptul că entitatea verificată nu aîntocmit documentaţiile tehnico-economice aferentenoului obiectiv de investiţii care urma să se finanţeze dinfonduri publice, aşa cum sunt prevăzute în HotărâreaGuvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutuluicadrual documentaţiei tehnico-economice aferenteinvestiţiilor publice, precum şi a structurii şimetodologiei de elaborare a devizului general pentruobiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, entitateanefiind în măsură a le prezenta la solicitarea auditorilorpublici externi.Documentaţiile tehnicoeconomicela care face referireactul normativ menţionat maisus, se referă la studiul deprefezabilitate - prin care sefundamentează necesitatea şioportunitatea investiţiei pebază de date tehnice şieconomice; studiul de fezabilitate - prin care sestabilesc principalii indicatori tehnico-economiciaferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şioportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiilefuncţionale, tehnologice, constructive şi economice ceurmează a fi supuse aprobării; devizul general - prin carese stabileşte valoarea totală estimativă a cheltuielilornecesare realizării obiectivelor de investiţii sau acheltuielilor asimilate investiţiilor, şi devizul pe obiect -ca parte a obiectivului de investiţie, cu funcţionalitatedistinctă în cadrul ansamblului acestuia.Documentaţiile tehnico-economice trebuiauaprobate de către Guvern, pentru valori mai mari de 25milioane lei, cuprinderea obiectivului în programul anualde investiţii fiind condiţionată prin Legea nr. 500/2002privind finanele publice, de elaborarea şi aprobarea, înprealabil, a acestor documentaţii care să justificenecesitatea şi oportunitatea cheltuielilor în cauză, aşacum este prevăzut la art. 43 (1) din lege. Or, referatul denecesitate și nota de fundamentare întocmite de entitatenu îndeplinesc condiţiile necesare admiterii la finanţare ainvestiţiei, iar alte documente care să probezerespectarea prevederilor legale referitoare la aprobareainvestiţiei nu au fost puse la dispoziţie.În forma aprobată de către ordonatorul principalde credite, investiţia nu a fost încadrată nici în categoriaacţiunilor multianuale, neexistând documente din care săreiasă acest lucru, deşi este o certitudine faptul că eraimposibilă realizarea ei până la finele exerciţiuluibugetar 2009. În acest fel, au fost angajate cheltuieli decapital în sumă de 55 milioane lei, faţă de creditelebugetare aprobate în sumă de 7 milioane lei, cunerespectarea prevederilor art. 4, alin. 3 din Legeanr.500/2002 privind finanţele publice.În situaţia dată se impune întrebarea: „Putea fistopat un şir lung de încălcări ale legislaţiei în faza deaprobare a investiţiei?” Răspunsul nu poate fi altul, decât„DA”, afirmaţie bazată pe obligaţia ordonatorilorprincipali de credite de a urmări derularea procesuluiinvestiţional, potrivit art. 44 din aceeaşi lege.42

Execuţia bugetară a cheltuielilor instituţiilor publice - piatră de încercare a managerului sau fraudă managerială ?Programul anual alachiziţiilor publice, documentobligatoriu de întocmit îninstituţiile publice, nu s-acondus potrivit normelor deaplicare a prevederilorreferitoare la atribuireacontractelor de achiziţiepublică, aprobate prin HG nr.925/19.07.2006, nefiindînscrise toate achiziiile pe care instituia inteniona săle efectueze, astfel încât, nici etapele execuţiei bugetarecare au urmat, respectiv, de angajare a cheltuielilor prinorganizarea procedurilor legale de achiziţie a execuţieilucrărilor şi de încheiere a contractului, de lichidare şiordonanţare a acestora pe parcursul derulăriicontractului, nu au fost legal pregătite şi monitorizate.Conducătorul instituţiei a aprobat o notăjustificativă, prin care s-a propus achiziţionareaserviciilor/produselor destinate amenajăriiexpoziţionale (Cod CPV- 92000000-1 servicii derecreere, culturale şi sportive), prin procedura decumpărare directă, în valoare de 11 milioane euro,fără TVA, deşi, în prealabil, entitatea verificată asolicitat punctul de vedere al Autorităţii Naţionalepentru Reglementarea şi Monitorizarea AchiziţiilorPublice, referitor la indicarea procedurii de achiziţie,modalitatea de estimare a valorii contractului şi a tipuluide contract.Prin această adresă s-a adus la cunoştinţaautorităţii intenţia demarării procedurii de atribuire aunui contract al cărui obiect deosebit de complexpresupune: „realizarea unui ansamblu de servicii decreaţie intelectuală şi artistică constând în conceperea şirealizarea unor „butaforii” şi „decoruri” prin carebunurile muzeale să fie puse în valoare şi să stârneascăinteresul publicului...”, precum şi „cedarea de cătrecontractant, în conformitate cu prevederile Legii nr.8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, adrepturilor patrimoniale exclusive de utilizare,prezentare sau comunicare publică, adaptarea,emiterea ori transmiterea prin radiodifuziune sauteleviziune, a operelor de creaţie artistică executateşi enumerate mai sus” . Totodată, se precizează şifaptul că „operele de creaţie ce fac obiectul prezentuluicontract vor cuprinde şi orice echipamente, utilaje sauorice alte bunuri încorporate în opere sau directnecesare scopului pentru care au fost realizate”, nefiindomisă opinia referitoare la faptul că „trebuie avute învedere pe lângă normele generale care reglementeazălegislaţia aferentă investiţiilor publice, normelespeciale derogatorii ale Legii nr.8/1996 privind dreptulde autor şi drepturile conexe cu modificările şicompletările ulterioare” .Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şiMonitorizarea Achiziţiilor Publice a răspuns solicitării,exprimând o opinie corectă privind necesitateaatribuirii mai multor tipuri de contracte de achiziţiepublică. S-a indicat, de asemenea, că „În vedereastabilirii procedurii de atribuire a contractului ce are caobiect, atât prestarea de servicii de creaţie artistică, câtşi furnizarea de echipamente, utilaje, autoritateacontractantă trebuie să stabilească iniţial tipulcontractului, în conformitate cu prevederile art. 7 dinOUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor deachiziţie publică, a contractelor de concesiune delucrări publice şi a contractelor de concesiune deservicii, cu modificările şi completările ulterioare”.Totodată, în cazul în care este necesar să se atribuie unsingur contract, al cărui obiect să includă, atât serviciide creaţie artistică, (cuprinse în ANEXA 2 B la OUGnr.34/2006 – „servicii recreative, culturale şi sportive”),cât şi servicii informatice (cuprinse în ANEXA 2 A laordonanţă – „servicii informatice şi servicii conexe”),recomandă să se aibă în vedere dispoziţiile art. 16alin.(2) şi (3), respectiv, să se aplice procedura specificăîn funcţie de ponderea valorică a acestor categorii întotal valoare estimată a serviciilor.Cu toate acestea, entitatea nu a ţinut seama derecomandările A.N.R.M.A.P. , fiind aprobată de cătreordonatorul de credite, aşa cum s-a arătat anterior, notajustificativă în care s-a propus „ cumpărarea directă”.Aceeaşi opţiune, ambiguă în forma exprimată, estemenţinută şi în caietul de sarcini, întocmit odată cuelaborarea documentaţiei de atribuire. În acestdocument se face referire la procedura aplicată,respectiv „concurs de soluţii expoziţionale”, precum şifaptul că atribuirea contractului de reamenajareexpoziţională se face „concurentului soluţiei declaratcâştigătoare, prin negociere liberă”(s.n.), procedurăneregăsită în cuprinsul art. 18-21 din OUG nr. 34/2006.Iniţierea şi lansarea procedurii de achiziţiepublică s-au derulat cu încălcări ale legislaţiei îndomeniu.Astfel, în „documentaţia privind concursul desoluţii expoziţionale privindamenajarea muzeală”,autoritatea contractantă nu acuprins în proceduri distinctede achiziţii publice serviciilespecifice din ANEXA 2A(lucrări pentru refacereafinisajelor interioare,climatizarea spaţiului interior, refacerea instalaţiilorelectrice, servicii informatice şi servicii conexe, etc.) şicele specifice din ANEXA 2B la ordonanţă (servicii de43

Execuţia bugetară a cheltuielilor instituţiilor publice - piatră de încercare a managerului sau fraudă managerială ?creaţie artistică), fiind încălcate prevederile art. 16, alin.3din OUG nr. 34/2006, care interzice combinarea în cadrulaceluiaşi contract a serviciilor incluse în cele două anexe.Caietul de sarcini nu conţine specificaţii tehnice,aşa cum prevede art. 35 din ordonanţă. Specificaţiile cetrebuiau prezentate se referă la cerinţe, prescripţii,caracteristici de natura tehnică, ce permit fiecăruiserviciu sau lucrare sa fie descris, în mod obiectiv, „în aşamanieră încât să corespundă necesităţii autorităţiicontractante”, în condiţiile în care amenajareaexpoziţională nu include numai creaţie artistică. Nu seface nicio referire la informaiile detaliate şi completeprivind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilireaofertei câştigătoare, corespunzător prevederilor cap. V -secţiunea a 3-a, aşa cum este precizat la art.33, lit. f) dinordonanţă.Lipsa transparenţei atribuirii contractului deachiziţie publică este relevată şi de modul în care a fostorganizată publicitatea achiziţiei, începând cu intenţia derealizare a obiectivului, care nu a fost adusă la cunoştinţapublică, anunţul de intenţie nefiind publicat cătreoperatorul SEAP, şi nu a fost asigurată transmiterea înformat electronic a anunţurilor spre publicare în JurnalulOficial al Uniunii Europene, aşa cum se impune prinart.47 - 48 din OUG nr. 34/2006.Regulile impuse de prevederile Capitolului III,Secţiunea a 8-a din OUG nr. 34/2006 privind organizareaconcursului de soluţii, nu au fost respectate. Astfel,anunţul publicat într-un cotidian din data de 16noiembrie 2009, la „mica publicitate” , se rezumă doar laprezentarea faptului că instituţia „anunţă lansarea unuiconcurs de soluţii în vederea stabilirii unei soluţii dereorganizare a spaţiului muzeal, cu scopul de a redefinimodalitatea de punere în valoare a bunurilor aflate încolecţiile muzeului... Câştigătorul concursului de soluţiiva fi invitat să încheie contractul de reamenajare prinnegociere directă...”(s.n.), în condiţiile în care datalimită de depunere a documentaţiei, definită ca „soluţii şidocumente de calificare” a fost stabilită la 20.11.2009,ora 15:30. Perioada acordată de 5 zile, între publicareaanunţului şi termenul de depunere a soluţiilor, poate ficatalogată ca o încălcare a principiilor transparenţei şitratamentului egal în achiziţiile publice, în condiţiile încare la art. 134 (3) din ordonanţa de urgenă seprecizează: „(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(2), autoritatea contractantă are obligaţia de a transmitespre publicare anunul de participare cu cel puin 52 dezile înainte de data limită de depunere aproiectelor.”(s.n.)În ceea ce priveşte conţinutul anunţului departicipare, acesta nu a fost emis în conformitate cuprevederile art.134, alin.(1) din ordonanţa de urgenţă, încare se precizează: „ Concursul de soluţii se iniţiază prinpublicarea, în conformitate cu prevederile art. 55, a unuianunţ de participare prin care solicită operatoriloreconomici interesaţi depunerea de proiecte. Anunţultrebuie să cuprindă cel puţin informaţiile prevăzute înanexa nr. 3D şi se elaborează în conformitate cuformularul standard adoptat de Comisia Europeană. ”Nu a fost stabilit criteriul de atribuire a contractuluide achiziţie publică, cerinţă impusă de prevederile art.197: „ Autoritatea contractantă are obligaţia de a precizaîn anunţul de participare criteriul de atribuire acontractului de achiziţie publică, care, odată stabilit, nupoate fi schimbat pe toată durata de aplicare aprocedurii de atribuire.”În condiţiile iniţierii şi lansării unei proceduri deachiziţie publică cu încălcarea normelor legale învigoare, este de la sine înţeles faptul că, în modpremeditat, destinatarul anunţului a fost un singurconcurent care a depus documentaţia necesară, lavaloarea de 11 milioane euro, fără TVA, deşi prevederileordonanţei de urgenţă impune caracterul concurenţial alatribuirii, potrivit prevederilor art.137 (1) şi (2).Comisia de amenajare a expoziţiei permanente,constituită din nouă persoane numite prin deciziaordonatorului de credite, a încheiat în data de 23.11.2009„Procesul verbal cu ocazia examinării şi negocierii”ofertei.După o prezentare succintă a documentelor deiniţiere şi lansare a procedurii de achiziţie publică,comisia a procedat la deschiderea ofertei, concluzionândcă „a analizat oferta şi o admite”, trecând în continuare lanegocieri, care au constat în: „se modifică art.15 pct. 4din formularul de contract în sensul că societateacomercială contractantă va asigura operaţiunile deambalare şi manipulare a bunurilor muzeale cu asistenţamuzeografilor entităţii”, precum şi la negociereapreţului, care „ în urma negocierii, oferta financiarădepusă de contractant scade până la suma de11.000.000,00 (unsprezece milioane) de euro, fărăTVA... ”Se constată, în fapt, că nu a avut loc nicionegociere, întrucât formularul de ofertă care includevaloarea de 11,5 milioane euro a fost depus în data de23.11.2009, ziua stabilită pentru deschiderea ofertei,iar oferta iniţială, depusă în data de 20.11.2009, aveaînscrisă valoarea de 11 milioane euro, simulându-sedoar o „aşa zisă negociere”.În condiţiileprezentate s-a încheiatcontractul, la valoarea de11 milioane euro, fărăTVA, respectiv 13,09milioane euro, cu TVAinclus, echivalentul în lei avalorii totale, fiind de 55milioane lei.Contractul încheiat poartă denumirea de „contractde cesiune”, în care achizitorul are calitatea de cesionar,iar contractantul are calitatea de cedent, deşi, potrivitprevederilor art. 3^1 din OUG nr. 34/2006, contractele deachiziii publice care pot fi încheiate de instituiile44

Execuţia bugetară a cheltuielilor instituţiilor publice - piatră de încercare a managerului sau fraudă managerială ?publice sunt: contracte de lucrări, contracte de servicii șicontracte de furnizare, or i, încheierea altor tipuri decontracte excede cadrul legal reglementat al achiziţiilorpublice. Acest fapt a fost relevat și de cătreA.N.R.M.A.P., în răspunsul trimis entităii, prin care arecomandat acesteia tipurile de contracte ce pot fiîncheiate, inclusiv soluia legală de achiziie a „creaieiartistice”, în cazul în care amenajarea unei expoziţii, cuscopul de a pune în valoare operele/bunurile ce-iaparţin, poate fi considerată creaţie artistică.Obiectul contractului nu este definit cu claritate,generând dificultăţi înurmărirea şi decontarealucrărilor pe parcursulexecuţiei acestora.Astfel, din lecturareaacestuia nu reiesefaptul că amenajărileinterioare revinspre execuţie firmeicontractante, în condiţiile în care zugrăvelile interioareau fost executate în anul 2010 de către o altă firmă.Un punct distinct din contract face referire la„comanda” contractată de entitate care cuprindedocumentaţia ştiinţifică de specialitate...elaborată decesionar, cedentului revenindu-i sarcina de a întocmidoar „planurile detaliate de realizare a creaţieiintelectuale şi artistice. Acestea vor cuprindeplanurile de detaliu pentru instalaţiile electrice,instalaţiile de climatizare, instalaţiile de iluminat,planul arhitectural, gaz, apă-canal, sistem de securitateaprobate de către cesionar”.(s.n.)La alt punct din contract se face referire laoperele de creaţie intelectuală care sunt „opereoriginale, concepute, elaborate şi realizate de cedentpotrivit propunerii/ofertei artistice şi tehnice” prevăzuteîntr-o anexă – „parte integrantă din contract şi acceptatăde către cesionar, cu respectarea documentaţieiştiinţifice şi de specialitate.”De menţionat este faptul că această anexă constăîntr-un „album” prezentat în două exemplare, cereprezintă soluţia cu care contractantul s-a prezentat ladata depunerii ofertei, nefiind nicidecum un documentjustificativ de decontare a execuţiei unor lucrărirealizate.După o enumerare a operelor de creaţie,respectiv: opere de artă grafică sau plastică, opere desculptură, pictură, gravură, planşe, machete, etc., lapunctul următor se face menţiunea că „operele decreaţie ce fac obiectul prezentului contract potîncorpora, implicit sau explicit, programe pentrucalculator, baze de date sau alte opere”, precum şi „oriceechipamente, utilaje sau orice alte bunuri încorporate înopere sau direct necesare scopului pentru care au fostrealizate operele, chiar dacă acestea nu reprezintă prinele însele opere de creaţie intelectuală”.Se poate concluziona faptul că, în formaprezentată, obiectul contractului nu este clar definit,neexistând certitudinea că execuţia lucrărilor deconstrucţii şi instalaţii se încadrează în prevederileprezentului contract, sau va face obiectul altorcontracte şi al altor fonduri publice necesare, având învedere faptul că în contract se face referire doar laplanuri de detaliu pentru instalaţiile electrice,instalaţiile de climatizare, instalaţiile de iluminat,planul arhitectural, gaz, apă-canal, sistem de securitateaprobate de către cesionar și nu la obligativitateaexecutării acestora.De menţionat este faptul că singurul documentîn care sunt definite o serie de lucrări de construcţii esteanexa la caietul de sarcini – Tematica de concurs - încare se face referire la înlocuirea sau refacereafinisajelor interioare la pardoseală, pereţi şi tavane,etc., execuţia acestor lucrări nefiind regăsită înobiectul contractului.Totodată, în contract se face referire la„Drepturile patrimoniale cesionate”, cu trimitere laprevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autorşi drepturile conexe, fără să se detalieze ce înseamnă„ansamblul de opere de creaţie intelectuală şi artisticăîn forma finită”, respectiv, dacă momentul recepţieieste stabilit la prezentarea documentaţiei/proiectelor(scrise sau desenate), sau la momentul punerii în operăa proiectelor, ce pot fi vizualizate în încăperilemuzeului.Astfel, potrivit „Propunerii financiare privindpunerea în operă a noului concept expoziţional”, anexăformular de ofertă, contractantul defineşte activitateapentru primul an, respectiv „concept expoziţional -punere în operă”, în cuantum de 12% din valoareacontractului, ori, până la 31.12.2009, ca de altfel nicipână în prezent, nu s-a realizat nicio punere în operă aconceptului expoziţional. Dovadă în sensul celorafirmate, sunt fotografiile efectuate în spaţiileinstituţiei, care demonstrează, fără putinţă de tăgadă,că în perioada noiembrie 2009 – mai 2012 nu s-a pus înoperă nicio lucrare de amenajare a muzeului.„Conceptul expoziţional” la care fac referiredocumentele de plată (facturi şi ordine de plată)reprezintă, în fapt soluţia cu care contractantul s-aprezentat la ofertare şi nu reprezintă documentejustificative de plăţi în sumă de 6,5 milioane lei, iarfaptul că nu a fost organizat un concurs de soluţii cuacordarea de premii, accentuează inoportunitateaplăţilor respective.45

Execuţia bugetară a cheltuielilor instituţiilor publice - piatră de încercare a managerului sau fraudă managerială ?legal, iar decontarea acestor lucrări trebuia făcută pemăsura realizării lucrărilor de punere în operă aconceptuluiexpoziţional.Plăţile efectuate nu pot fi tratate nici ca plăţi înavans, nefiind specificată această clauză contractualăşi oricum, trebuiau justificate până la 31.12.2009 prinlucrări/serviciirealexecutateşirecepţionate.Referitor la o plată efectuată pentru ambalareaşi manipularea pieselor muzeale, precum şidepozitarea şi eliberarea spaţiilor expoziţionale, seconstată faptul că nu se poate verifica realitatea sumeidatorate, neexistând niciun document care să justificevaloarea acestei categorii de lucrări, estimată saudeterminată pe bază de calculaţii ale costurilor,stabilite în fazele pregătitoare procedurilor deachiziţie sau cu ocazia ofertării lucrărilor. Prinurmare, suma de plată pentru ambalarea şimanipularea pieselor este stabilită arbitrar, fără temeiFaţă de cele prezentate,se constată că execuţiabugetară a cheltuielilor aferente obiectivului deinvestiţii în cauză, nu a fost supusă operaţiunilorspecifice lichidării şi ordonanţării, aşa cum suntprevăzute în Legea nr.500/2002, privind finanelepublice,laart.52:„(5) Instrumentele de plată trebuie să fieînsoţite de documentele justificative. Acestedocumente trebuie să certifice exactitatea sumelor deplată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şialtele asemenea, conform angajamentelor legaleîncheiate. Instrumentele de plată se semnează decontabil şi şeful compartimentului financiarcontabil.(6) Efectuarea plăţilor, în limita creditelorbugetare aprobate, se face numai pe bază de actejustificative, întocmite în conformitate cudispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fostlichidate şi ordonanţate potrivit prevederilorart.24şi25,după caz.“** *Fără pretenţia unei abordări complete a speţei în cauză, auditorii publici externi au încercat să descrieabaterile într-un mod cuprinzător, fiind atinse aspectele esenţiale, astfel încât actul de control întocmit a trecut „probade foc” a comisiei de soluţionare a contestaţiei, precum şi a plenului Curţii de Conturi, prin aprobarea dată pentrusesizarea organelor de cercetare penală.Am considerat această temă o oportunitate a contextului actual, în care ne confruntăm cu o multitudine deaspecte care au depăşit sau sunt la limita legii, fie ca urmare a unui management precar în multe instituţii publice, fiedatorate unei legislaţii în domeniul achiziţiilor publice care conţine formulări ambigue, de natură a da naştere uneipractici neunitare în activitatea autorităţilor contractante.46

DOVEZI EMPIRICE PRIVIND FENOMENUL DE CORUPŢIE ÎNADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂDr. Ec. Nicolae BalaliaCamera de Conturi PrahovaDirectorRezumat. Corupţia este un concept des utilizat în ultimii ani în România şi nu numai, lupta eficientă împotrivaacestui fenomen fiind considerată o precondiţie a existenţei statului de drept şi un indicator al bunei guvernări.Din perspectiva vulnerabilităţii faţă de fenomenul corupţiei, dar şi a impactului social, sistemul de administraţiepublică locală rămâne unul dintre cele mai sensibile domenii în acest sens. Nevoia de a concepe şi implementa unset de politici adecvate de combatere a corupţiei în sistemul de administraţie publică locală a devenit tot maiimperativă. Acest articol îşi propune să identifice modul în care descentralizarea şi corupţia relaţionează.1.IntroducereConceptul de corupţie este definit de mai multeorganizaţii internaţionale, ONU, Uniunea Europeanăşi ONG-uri, respectiv Transparency International,care au ca misiune sau derulează programe pentruprevenirea şi combaterea corupţiei. Astfel, conformdefiniţiei dată de Transparency International, corupţiaînseamnă “folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fieîn sectorul public, fie în cel privat, în scopulsatisfacerii unor interese personale sau de grup”(Alistar, Victor, Moinescu,Gabriel, Stănescu, Iuliana,2006: p. 4). Conform Strategiei NaţionaleAnticorupţie 2005-2007, corupţia înseamnă „ deviereasistematică de la principiile de imparţialitate şiechitate care trebuie să stea la baza funcţionăriiadministraţiei publice, şi care presupun ca bunurilepublice să fie distribuite în mod universal, echitabil şiegal şi substituirea lor cu practici care conduc laatribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţidisproporţionate a bunurilor publice în raport cucontribuţia lor ” (Strategia Naţională Anticorupţie2005 – 2007, Anexa nr. 1 la HG nr. 231/2005) .În toate documentele oficiale sau ale ONGurilor,cu anumite diferenţe şi nuanţe sesizabile,corupţia este prezentată ca un punct negativ major, cao „boală” a societăţii româneşti. Corupţia submineazăeficienţa şi legitimitatea instituţiilor statului şilimitează dezvoltarea economică a României. În plus,percepţia asupra corupţiei arată un grad scăzut deîncredere a cetăţenilor faţă de instituţiile statului.(Strategia Naţională privind prevenirea şi combatereacorupţiei în sectoarele vulnerabile şi administraţiapublică locală (2008-2010, p. 10) .Altfel spus, corupţiaeste un fel de „seismograf” care măsoară şi evalueazăstarea de legalitateşi de moralitate din societate(Banciu, Dan, 2007: p. 244) .Un exemplu elocvent este acela dat de Raportulprivind evoluţia măsurilor de acompaniere înRomânia după aderare,în care, Comisia Europeanăsubliniază faptul că domeniul juridic pentrucombaterea corupţiei este destul de bine dezvoltat daraplicarea lui rămâne deficitară. Încă există oslăbiciune evidentă la nivelul transpunerii acestorintenţii în rezultate, iar progresele realizate în scurtaperioadă de timp care s-a scurs de la instituireamecanismului de cooperare şi verificare sunt încăinsuficiente. Problemele adânc înrădăcinate, în specialcorupţia, fac necesară instituirea ireversibilă şifuncţionarea eficace a unor structuri robuste la nivelulurmăririi penale şi aplicării legii, capabile să transmităsemnale disuasive puternice.47

Dovezi empirice privind fenomenul de corupţie în administraţia publică localăDemersul nostru îşi propune cercetareafenomenului de corupţie din sistemul public local, înstrânsă corelaţie cu descentralizarea, având prin urmare obază fundamentată, pentru a formula o serie de propuneride diminuare a acestui fenomen.Articolul de faţă, construit ca o abordare teoreticăaxată pe aspecte conceptuale şi pe evidenţierea stadiuluicunoaşterii, îşi propune să contribuie la această dezbateretocmai din această perspectivă. Lucrarea face o trecere înrevistă a principalelor poziţii în disputa teoretică asupraefectelor descentralizării şi a dovezilor empirice pe careele se sprijină, prezentând apoi elementele instituţionaleale descentralizării şi corupţiei în România. Lucrarea seîncheie cu un set de concluzii privind relaţia dintredescentralizare şi corupţie privită prin prismaexemplului românesc, fiind propuse o serie de măsuri dediminuare a corupţiei la nivel local.2. Descentralizare şi corupţieCare este însă relaţia între corupţie şidescentralizare? Alimenteazăoare descentralizarea,corupţia?Descentralizarea (promovată în paralel cu ooarecare doză de deconcentrare administrativă aguvernului central) a dovedit că poate rezolva uneoriprobleme de decizie locală, a uşurat accesul la informaţiade natură locală, a eficientizat anumite servicii şi i-a făcutpe cetăţeni să se simtă mai bine reprezentaţi politic. Însăalteori s-a dovedit la rândul ei o sursă de probleme noi:„ creşterea decalajelor între comunităţi bogate şi sărace,coordonare greoaie, indisciplină fiscală” (Tanzi, V.,1995: pp. 295-316) . Dar, mai cu seamă, de vreme ce prindescentralizare se multiplică exponenţial centrele dedecizie politică, a stârnit îngrijorări legate deposibilitatea agravării corupţiei prin capturareainstituţiilor publice de către elitele locale.De fapt, consider că impactul asupra niveluluicorupţiei este unul din cele mai interesante aspecte aleprocesului de descentralizare, încă „insuficient cercetat”.(Matei,Ani and Popa, Florin, 2010: p. 260)Promotorii descentralizării aşează de regulălimitarea corupţiei printre beneficiile de aşteptat, acestafiind pentru ei şi un argument în favoarea grăbiriiprocesului. De multe ori se crede că simplul transfer deatribuţii şi resurse de la centru către celelalte niveluri deguvernare va rezolva problema. Susţinătoriidescentralizării argumentează că introducereacompetiţiei, a standardelor de calitate, a măsurăriiperformanţei şi responsabilităţii structurale, cresctransparenţa unei organizaţii, ajutând prin urmare, lastoparea afacerilor corupte. Acest lucru este gândit în aşafel încât să fie în contrast cu modelul birocratictradiţional, care, conform susţinătorilor descentralizării,„ încurajează corupţia” (Von Maravic, Patrick, 2007, p.23). Însă realitatea s-a dovedit mai complicată. De multeori, descentralizarea pare a fi însoţită de o înmulţire acazurilor de corupţie, precum şi de o sporire a preocupăriipublice faţă de acest fenomen.Criticii aduc însă în discuţie cum că,descentralizarea „se concentrează asupra criteriilorprecum eficienţa, eficacitatea sau economia şi în felulacesta, neglijează probitatea şi bunăstarea publică însensul tradiţional al egalităţii ”. (Yesilkagit & de Vries2002: p. 580; Gregory, Bob, 2002: p. 17). Este susţinut deasemenea faptul că, descentralizarea implică managericu atribuţii sporite şi diminuarea controlului şisupervizării ierarhice. În plus, introducereamecanismelor de piaţă şi de competitivitate creşte înprimul rând, interacţiunea dintre agenţii privati şi ceinon-profit, iar în al doilea rând, dispersează graniţa dintreceea ce înseamnă public şi ceea ce înseamnă privat.Acum, managerii publici sunt mult mai expuşi decâtînainte, conflictelor de interes. Mai mult decât atât,recrutarea de personal din cadrul sectorului privat,schimbă caracterul omogen al culturii birocratice. Prinurmare, se susţine că aceste aspecte, conduc la uncomportament corupt în sectorul public. Prin urmare,unele studii comparative din ultima vreme chiar au ajunsla concluzia că, per total, mai multă descentralizareînseamnă de fapt mai multă corupţie (Cai, Hongbin andDaniel Treisman, 2004: p. 819-843).În momentul de faţă,disputa este în plinădesfăşurare şi cele două tabere par echilibrate. Ceea cetrebuie făcut este probabil să se treacă dincolo deanalizele cantitative care îşi propun să probeze definitivnatura relaţiei dintre cele două variabile. Este posibil cainfluenţa descentralizării asupra corupţiei să difere înfuncţie de anumite condiţii locale, iar tocmai explorareaîn această direcţie şi identificarea factorilor caredetermină natura acestei influenţe este lucrul interesantde făcut. Avantajele descentralizării stau pe un talger,pericolul capturării instituţiilor de către elitele locale pecelălalt, în special în societăţi cu puternică marcăparticularistă. Direcţia în care se înclină balanţa depindede diverse condiţii locale ce trebuie explorate caz cu caz.2.1. Duce în general descentralizarea la reducereacorupţiei? Privire de ansambluExistă multe studii care argumentează căpromisiunea descentralizării de a aduce mai multă48

Dovezi empirice privind fenomenul de corupţie în administraţia publică localăresponsabilitate şi transparenţă în procesul politic e greude îndeplinit. Dacă oficialii locali vin mai des în contactcu cetăţenii, asta nu înseamnă neapărat că le vorreprezenta mai bine interesele, cum se argumentează deregulă. Dimpotrivă: în medii particulariste sau acolounde predomină un proces defectuos de luare a decizieipublice (sindromul policy by default), se încurajează defapt şi mai tare personalizarea interacţiunii şi se potreduce profesionalismul şi neutralitatea serviciilorpublice (Tanzi, V., 1995: p. 296) . Personalizarea acestorrelaţii constituie astfel un teren bun pentru corupţie,deoarece oficialii ajung să fie mai atenţi la nevoileindividuale ale unor coaliţii teritoriale înguste deredistribuţie decât la interesul public general.Prud'homme enumeră câteva motive pentru care aşa cevase întâmplă (Prud'homme, R., 2005, pp. 202-203):- creşte influenţa grupurilor locale de interese,care în societăţi particulariste controlează în maremăsură viaţa publică locală; gradul sporit deinfluenţare a vieţii politice de către elita locală încomunităţi tradiţionale, inclusiv a prezenţei la vot şi arezultatelor acestuia, susţin această idee;- se constată empiric faptul că aleşii locali tindsă aibă în general mandate mai lungi, fiind realeşi maifrecvent, atunci când gradul de descentralizare estemai mare;- miza jocului politic local este mai mare atuncicând controlul resurselor este descentralizat;- scade posibilitatea de control prin dezvăluiride presă şi presiune morală din partea publicului,deoarece actorii politici sunt acum mult mainumeroşi iar atenţia publicului este o resursălimitată;- scade posibilitatea de supraveghere aagenţiilor independente centrale.Ultimul punct nu e deloc unul trivial: o analiză peun program de granturi pentru comunităţi localedestinate construirii de drumuri, alocate de guvernulindonezian autorităţilor locale, arată că auditulinstituţiilor centrale - sau chiar numai posibilitateaanunţată în prealabil a unui audit integral - descurajeazăsustragerea de fonduri mai mult decât o pot facemecanismele de implicare a comunităţii locale însupravegherea utilizării fondurilor, care este un conceptcentral al democraţiei participative încurajată adesea deinstituţiile internaţionale de asistenţă.Treisman susţine concluziile de mai sus: elîntreprinde o analiză statistică pe 85 de state din carerezultă că statele federale sunt percepute ca fiind maicorupte decât media. Asta se întâmplă pentru că îngeneral (Treisman, D., 2000:401–403):1. ele sunt mai mari;2. tind să aibă autorităţi de control şi aplicarea legii stratificate de asemenea pe mai multe niveluri, atâtla centru cât şi local, deci mai uşor de supus unor"presiuni asimetrice"; în plus, jurisdicţiile suprapuse înaplicarea legii crează motivaţie pentru "păşunat excesiv"în extragerea de foloase necuvenite;3. tind să aibă o cameră superioară aparlamentului cu putere de veto asupra deciziilor, careeste aleasă pe baze regionale (ceea ce măreşteprobabilitatea că politicienii locali vor dezvolta relaţiispeciale cu aceşti reprezentanţi ai lor la centru).Descentralizarea politică pare să fie un factor decorupţie în procesul de reformă economică în Rusia, darnu şi în China. Autorii analizează comparativ rolulautorităţilor locale în cele două cazuri şi ajung laconcluzia că,în China acesta a fost unul benefic înprocesul de restructurare industrială, pe când în Rusia afost în general negativ. Supra-impozitarea, plusreglementările abuzive şi necoordonate introduse dininiţiativă locală ar fi cel puţin în parte responsabile pentrudenaturarea mediului economic şi proliferarea corupţieiîn cazul al doilea. Diferenţa între cele două situaţii esteprin urmare atribuită de autori componentei politice adescentralizării, prezentă în Rusia dar absentă în China.Contrazicându-l pe Treisman, alte studiistatistice comparative identifică o corelaţie negativă întrenivelul de descentralizare al unei ţări şi nivelul perceputal corupţiei. Fis hman şi Gatti măsoară descentralizareaprin procentul de resurse publice cheltuite prinintermediul bugetelor locale (Fishman, R. and R. Gatti,2002:25) (descentralizare fiscală), iar pentru corupţiefolosesc trei seturi de date, toate rezultate ale unorsondaje de percepţie. Autorii spun că rezultatele lor aratăcă descentralizarea cheltuielilor publice corelează înmod semnificativ cu un nivel mai scăzut al corupţieipercepute, chiar în condiţiile în care se controleazăinfluenţa altor factori precum cei despre care vorbeşteTreisman.Descentralizarea fiscală pare să fie asociată cuo mai bună guvernare, înţeleasă ca participare politică acetăţenilor, transparenţă a instituţiilor publice, echitatesocială şi nivel mai scăzut al corupţiei percepute depublic. Alocarea resurselor tinde să fie mai bună petermen lung, în special în ţări în curs de dezvoltare în carecentralizarea dezavantaja în special finanţareasectoarelor sociale precum educaţie şi sănătate (undecorupţia, deşi există, ia de regulă forme mai benigne).Există deci cel puţin tot atâtea contraexemple lacazurile menţionate în care transferul deciziei şiresurselor la nivel local măreşte realmente transparenţa şi49

Dovezi empirice privind fenomenul de corupţie în administraţia publică localăface sistemul politic mai responsabil faţă de cetăţean.Competiţia politică încurajează inovaţia şi transferul debune practici, iar, cel puţin în anumite domenii (deşi nu întoate), cetăţenii sunt realmente mai bine informaţi în cepriveşte chestiunile publice de interes local. Ca atare,este posibil ca chiar ceea ce pare la prima vedere oproliferare a corupţiei generată de descentralizare să fiedoar o creştere a interesului publicului şi gradului generalde familiarizare cu mecanismul politic.Este adevărat că descentralizarea măreştenumărul centrelor de decizie şi face supraveghereadirectă mai dificilă. Însă, pe de altă parte, micşoreazăbeneficiile asociate actului de corupţie prin reducereanumărului celor implicaţi într-o anume decizie, ceea cereduce şi numărul de "praguri" ce trebuie depăşite prinmijloace neoneste.Analizând toţi aceşti factori, Wildasin(1995: p. 324) conclude că oficialii locali care au atribuţiibine precizate e mai puţin probabil să se angajeze în actede mare corupţie, spre deosebire de o birocraţie centralăstufoasă şi netransparentă. El chiar lansează ideea cădescentralizarea în general reduce nivelul corupţiei, spredeosebire de deconcentrare care îl poate spori.Pe scurt, există o listă lungă de factori care potacţiona asupra relaţiei dintre corupţie şi descentralizare,în ambele direcţii. Pe de-o parte descentralizarea poateduce la reducerea corupţiei, pentru că:- aleşii locali ştiu mai bine decât cei centralinevoile reale ale comunităţii, deci este mai puţin probabilsă acţioneze doar ca mandatari pentru sarcini trasate de lacentru, de a căror utilitate se îndoiesc (teren fertil pentrucinism şi corupţie) ;- invers, în anumite condiţii cetăţenii ştiu maimulte despre procesul de luare a deciziei şi se implică maimult;- apare o competiţie între administraţiilelocale: prin calitatea pachetului de taxe şi serviciifurnizate (în principiu cetăţenii putând astfel să se mutepentru a opta pentru pachetul care le convine cel maimult); prin imaginea de guvernare locală mai mult saumai puţin curată, se crează o presiune morală pentru cacele mai corupte administraţii să acţioneze pentruremedierea situaţiei;- promovată în combinaţie judicioasă cudeconcentrarea (dar cel mai adesea, în dauna acesteia dinurmă), descentralizarea poate duce la limitatea puterii deacţiune a prelungirilor birocratice în teritoriu aleguvernului central - de regulă, partea cea mai opacă şineresponsivă a administraţiei centralePe de altă parte, descentralizarea poate duce laproliferarea corupţiei, pentru că:- acolo unde costurile informării şi participăriicivice sunt mari, iar tradiţia în acest sens slabă, cetăţeniis-ar putea să ştie mai multe despre ce se întâmplă lacentru decât pe plan local; puţinele competenţe civicecare există se concentrează în această direcţie;- înmulţirea centrelor de decizie, corelată cuinexistenţa sau slăbiciunea mecanismelor de controlorizontal între instituţiile publice (horizontalaccountability), poate încuraja comportamentuldiscreţionar şi încălcarea legii de către elitele politicelocale;- acolo unde există mai multe niveluri deguvernare intermediară între centru şi comunităţilelocale (regiuni, districte, etc) este greu de realizat unechilibru de putere adecvat între nivelurileadministrative ale statului astfel încât cele intermediaresă nu-şi exercite abuziv puterile nou-căpătate în daunaadministraţiei locale de la bază (autoritatea localăpropriu-zisă) ;- acolo unde o cameră a parlamentului naţionaleste aleasă pe principii explicit teritoriale (pentru areprezenta regiuni, districte, etc.), iar acestecircumscripţii coincid cu niveluri intermediare deguvernare puternice, există şanse mari să se realizezecoaliţii de interese obscure între liderii regionali şireprezentanţii centrali.În cele ce urmează vom analiza care este situaţiaîn România în ce priveşte procesul de descentralizare şivom încerca să vedem care din factorii prezentaţi mai susare o influenţă determinantă în modelarea relaţieidescentralizare-corupţie.3. Procesul de descentralizare financiară înRomâniaAtunci când a început descentralizarea, imediatdupă 1989, privită ca un stadiu obligatoriu pe "drumulcătre Europa", experienţa istorică a autoadministrăriilocale nu era nici prea bogată, nici prea utilă în noulcontext.Ca element important al descentralizării fiscale, s-aintrodus un sistem de partajare a impozitului pe venitulpersonal colectat într-o anumită circumscripţie întrebugetele locale şi judeţene corespunzătoare, şi celnaţional. În 1997-98 s-au pus în practică reforme-cheiemenite să schimbe complet relaţiile fiscaleinteradministrative şi structura finanţelor naţionale şilocale. Proporţia de cheltuieli publice aferentăadministraţiei locale a crescut, la fel cum a crescut şinivelul veniturilor proprii de care acestea dispun - adică,resurse colectate şi folosite fără intervenţia guvernuluicentral. În paralel s-a lărgit aria atribuţiilor locale, atât înce priveşte funcţiile de administrare generală cât şi,parţial, în sectoare importante precum investiţiile,educaţia, protecţia socială. Pe scurt, s-au făcut paşi realiîn direcţia unei descentralizări reale (devolution).50

Dovezi empirice privind fenomenul de corupţie în administraţia publică localăDe asemenea, pentru a reduce într-o oarecaremăsură disparităţile inevitabile ce apar între comunităţilebogate şi sărace înmomentul în care selărgeşte autonomialocală, a fost creat unmecanism deechilibrare: unsistem automat detransferuri, bazat peformule matematice,care defineşte oanume parte dinimpozitul colectat cafond de echilibrare şi îl distribuie administraţiilor localeinvers proporţional cu nivelul lor de resurse proprii.Astfel că anumite transferuri care înainte se operaudiscreţionar, prin alocări decise de administraţiacentrală, se relizează acum în mod previzibil şitransparent - sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie conformlegii. Spun asta, pentru că există un număr substanţial detransferuri de la guvernul central către cele locale care aurămas complet opace şi discreţionare.Aşa se întâmplă cubanii care vin din „fondurile speciale" extra-bugetare(fondul drumurilor, ANL-locuinţe sociale) sau ceidistribuiţi de ministerele de resort în carul diverselorprograme: reabilitări de infrastructură mică, programeecologice etc. În general acestea sunt fonduri cudestinaţie precizată folosite pentru diverse investiţii.Fie că e vorba de sumele generale de echilibrare, fiede cele cu destinaţie precizată, opacitatea şi lipsacriteriilor de distribuire (sau nerespectarea lor cândacestea există) constituie un teren fertil pentruproliferarea corupţiei la nivel local. Nu este vorba aici demica corupţie de ghişeu, ci de utilizarea alocărilorbugetare în mod discreţionar pentru a construi reţeleclientelare fie pe verticală, între niveluri ale guvernăriiteoretic independente şi nesubordonate,fie pe orizontală,atunci când lipsa de transparenţă chiar şi ex-postîmpiedică un minim control din partea publicului, iaracele niveluri ale guvernării care se bucură de o putere dedecizie mare o folosesc pentru a-şi apropria resurse şi a leutiliza preferenţial în relaţia cu anume parteneri privaţi.Cu alte cuvinte, discutăm aici de o formă locală decapturare a statului care, dincolo de faptul că estedăunătoare în sine, întreţine şi climatul propiceperpetuării micii corupţii de ghişeu. E greu să duci ocampanie credibilă pentru eradicarea acestui din urmăfenomen atâta vreme cât posibilii iniţiatori, lideriipolitici locali, sunt percepuţi ca fiind implicaţi înoperaţiuni de acelaşi fel, dar pe o scară mult mai mare.Deşi fenomene de acest fel se manifestă pe toatenivelurile administrative ale statului român, se poateargumenta că în cazul României nivelul intermediar(consiliile judeţene) joacă un rol aparte:a) Mai toate transferurile destinate localităţilor se facîn doi paşi, trecând întâi prin bugetul judeţean. Consiliilejudeţene ajung astfel să aibă în practică o putere mult maimare decât în teorie, exercitând pe căi informale o puteremai mare decât prevăd normele formale.b) Nu există nici un precedent în care vreun consiliujudeţean să fi fost penalizat pentru nerespectarea a ceeace, în principiu, este un paragraf de lege (formula dealocare a fondurilor de echilibrare către localităţi), ceeace arată că aceste norme informale sunt larg acceptate însistem.c) Consiliile judeţene tind să fie mai omogene politic,reproducând mai bine decât cele locale (sau decât masade primari) structura rezultată din alegeri naţionale; prinurmare, ele au o relaţie politică mai strânsă cu autoritateacentrală, deşi, încă o dată, acest lucru nu este prevăzutnicăieri în aranjamentele constituţionale.d) Tradiţia administrativă românească tolerează unoarecare grad de paternalism din partea autorităţiicentrale faţă de cele locale; prefecţii sunt mecanismul celmai important pentru acest tip de control, iar aceştia seaflă de asemenea într-o relaţie informală privilegiată cuconducerea consiliilor judeţene; de fapt, prefecţii sunt ceicare ar trebui să iniţieze sancţiunile de tip administrativmenţionate mai sus la (b), dar nu o fac.Se ajunge astfel la situaţia paradoxală că, deşi însondajele de opinie cetăţenii declară că au mai mareîncredere în instituţiile locale decât în cele centrale, şi cămai curând ar prefera ca orice resurse colectate în plusprin impozitare să meargă către primele , una din cele maivizibile şi discutate forme de corupţie în România astăzieste cea legată de „baronii locali". În cea mai mare partedin cazuri aceştia sunt politicieni aleşi la nivelintermediar (judeţean) sau lideri de grupuri de interesestrâns asociate cu aceştia.4. Propuneri de diminuare a corupţieiConcluzionând, corupţia rămâne la nivelul anului2012, un fenomen extins, care afectează toate structurilesocietăţii în pofidaeforturilor pentrureducerea ei.Reiterândcele afirmate, unadin problemelefundamentale carepe termen lungconduce la odiluare a impac-tului scontat almăsurilor este absenţa studiilor şi analizelor amănunţitepe fiecare sector în parte, care să poată releva, pe bazaunor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfelde documente oferă posibilitatea elaborării şiimplementării unor măsuri eficiente de prevenire şicombatere a corupţiei.Mai mult, cercetările existente nu conţin odescriere a factorilor de risc şi a problemelor pe bazaunor indicatori relevanţi. Această stare de fapt contribuieîn mod negativ la evaluarea obiectivă a situaţiei actuale şiîn consecinţă la implementarea unor măsuri anticorupţieeficiente pe termen lung.Pentru a avea rezultate cu impact real înprevenirea şi combaterea corupţiei precum şi pentru a51

BARIERE ÎN COMUNICAREACORECTĂVioleta TătaruCamera de Conturi GorjDirector adjunct„Este mai bine să rămâi mut şi să se creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.“ - anonimCuvântul „comunicare”de origine latină - cu sensul de „aîmpărtăşi ceva celorlalţi“ - esteinvocat tot atât de des atuncicând ceva merge bine, când cevamerge prost, când ceva nu mergedeloc, când se reorientează, cândse transformă, ...când ceva începe să existe saudispare.Obţinerea consensului, crearea armoniei,antrenarea personalului, gestionarea crizelor,valorificarea ideilor, atingerea obiectivelor, până şibanala antipatie de o zi dintre doi angajaţi ce împartacelaşi birou, îşi dispută în ultima instanţa acelaşiteritoriu - al comunicării.Astăzi, a comunica, a informa şi a fi informaţireprezintă o trăsătură definitorie a existenţei fiecăruiadintre noi, devenită într-atât de pregnantă încât nicimăcar nu mai este percepută în mod conştient ca fiindo activitate distinctă. Împărtăşind în permanenţă cevacelorlalţi sau nouă înşine, trăim într-o continuă starede comunicare, inclusiv tăcerea este o formă derăspuns.Comunicăm printr-o multitudine de forme şimodalităţi: comunicăm direct, prin cuvânt, gest,mimică şi comunicăm indirect, atunci când folosimaşa-numitele tehnici secundare – scriere, tipăritură,cabluri, sisteme grafice sau unde electromagnetice.Avem la îndemână ziare, reviste, cărţi, afişe, filme,telefon, fibra optică, radio sau televiziune. Mesajul neeste transmis verbal, non-verbal sau paraverbal.Studiile de specialitate arătă că din ce setransmite în procesul comunicării numai 7%reprezintă forma verbală, în timp ce 43% s-ardatora caracteristicilor vocii (inflexiuni, ton,calitate, viteza de vorbire) şi expresiei faciale şi 50%limbajului trupului, ceea ce reprezintă forma paraverbală.Comunicăm prin tot ceea ce exprimăm caprodus, intenţionat sau nu, al civilizaţieicomunicaţionale din care fiecare dintre noi este parteintegrantă. Comunicarea este un proces continuu,presupunând o interacţiune neîncetată între fiinţeleumane, desfăşurată simultan prin multiple canale şidiverse mijloace.Relaţia comunicare – performanţă, este pe câtde des invocată, pe atât de divers definită. Cât desprediagnostice, reţete şi soluţii, situaţia este comparabilăcu aceea a unui pacient care găseşte cam tot atâtealeacuri câţi medici consultă.Comunicarea interumană este un fenomencomplex, de o mare amplitudine care face anevoioasăo definire completă şi atotcuprinzătoare.Procesul de comunicare apare ca fiind definit înmoduri destul de nuanţate, pentru că în cele mai multecazuri comunicarea este privită dintr-o anumităperspectivă de cercetare, respectiv: filosofică,sociologică, psihologică, pedagogică, de psihologiesocială, a teoriei informaţiei, lingvistică, etc., dar dinnefericire fiecare domeniu este restrictiv.Societatea în care trăim este dependentă decomunicare.Comunicarea presupune transmitere deinformaţii, existenţa unui mesaj emis şi primit prinutilizarea unor simboluri incluse, interrelaţie umană şiinfluenţare reciprocă, fiind în acest fel unul fin celemai importante procese care au condus la dezvoltareaomenirii.Ca o curiozitate prezentată de cercetători.Ştiaţi că: 75% dintr-o zi de muncă vorbim şiascultăm, 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis şi 75% din ce auzim cu acurateţe, uităm înurmătoarele trei săptămâni?Deşi pare simplu, şi credem că ştim săcomunicăm, sunt momente în care conştientizămfaptul că a comunica în mod real este chiar dificil.Capacitatea de a comunica corect acesteinformaţii, de a le înţelege şi a le gestiona constituie uninstrument pentru a ne asigura relaţii corecte cuceilalţi. Acest obiectiv poate fi atins, pe de altă parte,numai cu condiţia de a avea o bună cunoaştere de sine,care să ne permită să atenuăm eventualele interferenţeîn comunicare.Într-un colectiv, comunicarea se realizeazăindiferent dacă şefii încearcă sau nu să o controleze.Într-o entitate cu o ierarhie tipică, adică şefii suntpoziţionaţi în vârful piramidei, cum este şi cazul Curţiide Conturi, comunicarea poate avea două direcţii: de sus în jos sub formă de instrucţiuni,solicitări de rapoarte şi de jos în sus, sub formă de informaţii,răspunsuri la solicitări de propuneri de proiecte,53

Bariere în comunicarea corectăsituaţii şi rapoarte de activitate sau alte forme defeedback-uri adresate conducerii.Fiecare colectiv de muncă are propriul sistem decomunicare: oamenii care lucrează în acelaşi birou, în acelaşidepartament sau aceeaşi structură organizaţională(cameră de conturi) din entitatea mamă comunicăîntre ei - pe orizontală, între grupuri de la acelaşi nivel (camere de conturijudeţene) - pe orizontală şi între niveluri ierarhice diferite (camere de conturişi Curtea de conturi) - pe verticală.În afară de aceste trasee ale informaţiei din cadrulunui colectiv, există o mulţime de alte căi informale decomunicare între acele persoane care, întâmplător, suntîn relaţie de prietenie sau de rudenie cu alţi membri aipersonalului.Discuţiile informale (“mica bârfă”) careînfloreşte în toate entităţile este o cale sigură prin careinformaţia, exactă sau nu, ajunge la întregul personal.Un program de comunicare bun poate crea oechipă bine închegată. Oamenii se cunosc între ei, ştiucare este obiectivul entităţii, cum să lucreze eficient şicum pot participa activ în cadrul acesteia fără a se limitadoar la a-şi face datoria, ceea ce îi face mai valoroşipentru entitate.Nu trebuie neglijate nici întâlnirile de lucru încadrul sau între camerele de conturi sauvideoconferinţele conduse de consilierii de conturipentru coordonarea unitară a unor acţiuni şi cursurile depregătire profesională care pe lângă rolul instructiv,contribuie la cunoaşterea auditorilor publici de lastructurile teritoriale şi la un real schimb de experienţă,indiferent de tema cursului de pregătire.În funcţie de tipul de mesaj şi de cei care ascultăputem avea ca obiective în comunicare: Pentru colegii din echipă1. Informarea colegilor2. Iniţierea dialogului3. Dezvoltarea conceptului de echipă4. Dezvoltarea stimei de sine5. Atitudinea pozitivă faţă de echipă şi acţiuneadesfăşurată6. Îmbunătăţirea performanţelor7. Stimularea muncii în echipă8. Influenţarea, persuasiunea✟Pentru cei auditaţi1. Susţinerea constatărilor cu argumente2. Convingerea factorilor responsabili pentruluarea măsurilor de îndreptare3. Raportarea rezultatelor4. Îmbunătăţirea imaginii RCCDe multe ori, atingerea obiectivelor entităţii poateeşua dintr-o multitudine de cauze. Însă, una foarteimportantă este comunicarea deficitară la nivelulcamerei de conturi sau departamentului. Atunci cândfluxul informaţional nu circulă eficient, când ideile şisarcinile şefilor nu ajung în forma exactă la subordonaţisau când zvonurile creează confuzie în interiorulstructurii, activitatea acesteia şi implicit rezultatele ei vorfi grav afectate.Comunicarea în interiorul entităţii, indiferent căeste vorba de camera de conturi teritorială, departamentesau curtea de conturi în ansamblul ei, trebuie să fie opermanentă provocare pentru şefii de la toate nivelurile(consilieri de conturi, directori şi directori adjuncţi dincadrul departamentelor şi camerelor de conturi judeţene),care trebuie să găsească constant cele mai eficientemodalităţi de a creşte fluxul informaţional şi de a facilitaconectarea permanentă a personalului de specialitate lacerinţele şi rezultatele din Curtea de Conturi.Foarte multe probleme conflictuale apărute într-ostructură de audit implică probleme de comunicare, atâtca o cauză, cât şi ca efect. Confuziile, neînţelegerile saumai rău, îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor angajaţilorsunt cele mai frecvente efecte ale barierelor decomunicare într-o entitate.Nu trebuie neglijate aspectele de automulţumire aunor auditori publici cu vechime care se consideră deja„perfecţi” şi nu simt nevoia perfecţionării continue acunoştinţelor, iar mesajele de impulsionare şi/sau criticetransmise de conducătorii de la nivele ierarhicesuperioare nu-i mobilizează. Mesajul de mobilizaretransmis nu şi-a atins ţinta pentru că nu a fost perceputcorespunzător lipsind atenţia din partea interlocutorului.Dacă dorim, aşadar, să obţinem un avantaj dintr-ocomunicare, trebuie să înţelegem cum acţionează54

Bariere în comunicarea corectăinterlocutorul nostru. Adică să putem să răspundem laîntrebări de genul: Ce gândeşte? Cum percepe realitatea?Cum reacţionează la stimulii externi? În esenţă, trebuiesă ne punem în situaţia interlocutorului şi să necomportăm ca el, pentru a fi siguri că mesajul transmis denoi va fi înţeles corect.Pentru a avea eficienţă, specialiştii consideră că opersoană interesată în a-şi dezvolta abilităţile decomunicare, trebuie să răspundă la şase întrebări de bază:1. Care este problema?2. Unde este problema?3. Când este o problemă?4. Cine este cel implicat sau afectat?5. Cum anume este acel cineva implicat sauafectat?6. De ce este implicat sau afectat acel cineva?Infatuarea, lipsa de cultură, proasta creştere,antipatia faţă de interlocutor sunt doar câteva exemple decaracteristici pe care în general le au acei care nu reuşescsă comunice cu cei din jur.Fiecare dintre noi suntem tentaţi să presupunem căoamenii se vor comporta în aceleaşi situaţii, în acelaşimod şi îi judecăm ca atare.Există tendinţa celor care au funcţii de conducereîn general sau se situează pe poziţii de formatori deopinii, de a încadra pe cei din jurul lor în categoriistereotipe: buni, răi, deştepţi, incompetenţi şi de a folosipropriile repere şi concepţii în judecarea altora, convinşică adevărul şi dreptatea le aparţin.Un rol important în calitatea mesajului şi rolulacestuia în procesul comunicaţional îl are procesareainformaţiei şi aici trebuie să se ţină cont de etapele şiciclurile prin care trece informaţia pentru a-i acceptamesajul: Conştientizarea(prezentarea informaţiei prin caresubiectul sau publicul află date despre idei sau o practicădespre care nu cunoaşte detalii); Informaţia (atragerea atenţiei prin oferirea deAuditorii publici externi tind să respingăinformaţii, dezvoltarea acestora şi conştientizarea informaţiile care le ameninţa reperele, obiceiurile şioportunităţilor);concepţia despre ce îi înconjoară. De asemenea, Evaluarea (gândirea situaţiei şi obţinerea de informaţiile sunt acceptate şi în funcţie de persoana de laalternative);care provin. Testarea (informaţia este acceptată şiFrecvent, se uită faptul că nu există răspunsuriexperimentată);„corecte" atunci când oamenii sunt invitaţisă-şi Adaptarea (adaptarea informaţiei pentru a putea fi interpreteze propriile sentimente, atitudini, impresii (deutilizată);exemplu, oamenii pot interpreta diferit un desen, fără Adeziunea (afişarea unui angajament fidel).însă, să se poată afirma care interpretare a fost falsă şicare adevărată).Trebuie să recunoaştem că nu mai puţinimportante sunt cultura şi starea noastră sufletească.Dacă ceea ce spunem îl tulbură pe interlocutorul nostrupentru că se loveşte de credinţele şi convingerile lui,avem puţine speranţe să ieşim învingători, numai dacă nuposedăm o capacitate cu totul specială de convingere şinu reuşim să-l facem să-şi schimbe ideea.Se vorbeşte despre distorsionarea mesajului atuncicând în loc de ceea ce am intenţionat să comunicăm seajunge la ceva ce nu era în intenţia noastră de a comunica,adică mesajul perceput este diferit faţă de cel trimis. Decele mai multe ori aceste distorsiuni creează conflicte.Aproape toate conflictele implică probleme decomunicare, atât ca o cauză cât şi ca un efect.Neînţelegerile, care rezultă din comunicarea deficitară,De cele mai multe ori prima impresie deformeazăjudecăţile ulterioare, transformându-se de regulă, înprejudecăţişi nu trebuie uitat şi faptul că există tentaţia depoate cu uşurinţă să provoace un conflict sau face mai rău. a extinde faptele, atitudinile, punctele de vedereMai mult, odată ce un conflict a început,problemele de comunicare se accentuează adesea înconflict, deoarece oamenii nu comunică unii cu alţii la felocazionale ori negative la întregul comportament al unuiindivid (constatarea că un individ nu s-a descurcat într-oanumită situaţie, nereuşind să ia o decizie corectă, sede des şi de deschis cum o fac atunci când relaţiile nu sunt poate transforma în opinia că este incapabil,încordate. Astfel, comunicarea este esenţială pentru cele incompetent, lipsit de simţul orientării).mai multe situaţii de conflict.O comunicare defectuoasă conduce laExplicaţiile, neînţelegerile, dezacordurile se îndepărtarea unei persoane din mediul în care ar fi doritgăsesc în comunicare, în barierele de care oamenii, leridică, mai mult sau mai puţin intenţionat în caleasă se afle, neînţelegeri, lipsa armoniei, dispreţ faţă de sineşi relaţii eşuate.comunicării.55

Bariere în comunicarea corectăO comunicare fructuoasă dă sentimentul deîmplinire, siguranţă de sine, relaţii armonioase cu ceilalţişi inevitabil, de cele mai multe ori, obţinerea succesului.Printr-o comunicare corectă se poate transmite unmesaj pozitiv care să fie înţeles în sensul lui real şi săproducă efectele dorite. În acelaşi timp, un mesaj dacă nuare toate elementele pentru a fi înţeles, conduce ladeformarea sensului şi evident finalitatea este totaldiferită.Degeaba se încearcă conştientizarea rolului foarteimportant pe care îl are controlul modului de folosire afondurilor publice în rândul entităţilor verificate, dacămesajul transmis de auditorii publici externi este slab dinpunct de vedere al încadrării faptelor, a scoaterii înevidenţă a gravităţii lipsei controlului intern şi a lipseiresponsabilităţii persoanelor cu atribuţii în acest sens.Mesajul transmis de reprezentanţii Curţii deConturi trebuie să trezească interesul persoanelor cuatribuţii financiar contabile şi al ordonatorilor de crediteverificaţi în vederea respectării legii şi al folosirii cueficienţă, economicitate şi eficacitate a banului public.Sentimentul de împlinire a lucrului bine făcut esteperceput de specialiştii instituţiei de audit atunci când la onouă auditare erorile şi abaterile constatate iniţial nu semai repetă, chiar dacă ordonatorul de credite s-aschimbat.Printre factorii generali care duc la alterarea saublocarea comunicării, se pot enumera: diferenţele depersonalitate, diferenţele de percepţie, lipsa de cunoaştere,probleme semantice, dificultăţi în exprimare, lipsa deinteres a interlocutorului faţă de mesajul transmis etc.Fiecare individ esteun unicat de personalitate,pregătire, experienţă,aspiraţii, elemente careîmpreună sau separatinfluenţează înţelegereamesajelor.Personalitatea este considerată de specialiştirezultanta a 4 factori: constituţia şi temperamentul subiectului; mediul fizic (climat, hrană); mediul social (ţară, familie, prieteni, educaţie); obiceiurile şi deprinderile câştigate sub efectulinfluenţelor precedente (mod de viaţă, igienă,alimentaţie etc.).Fiecare om are repere proprii în funcţie deimaginea despre sine, despre alţii şi despre lume, îngeneral. Dar nu numai diferenţele dintre tipurile depersonalitate pot cauza probleme, ci, adeseori proprianoastră percepţie asupra persoanelor din jurul nostru esteafectată şi, ca urmare, comportamentul nostru afecteazăpe acela al partenerului comunicării (una din cele maifrecvente cauze ale eşecului în comunicare).Nu întotdeauna suntem capabili să influenţămsau să schimbăm personalitatea celuilalt dar, cel puţin,trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria persoanăpentru a observa dacă o schimbare în comportamentulnostru poate genera reacţii satisfăcătoare (acest tip deautoanaliză nu poate fi agreată de oricine şi oricum) .Percepţia este procesulprin care indivizii selectează şiinterpretează senzorial stimuli şiinformaţii în funcţie de propriilerepere şi imaginea generalădespre lume şi viaţă.Acest gen de diferenţe sunt deseori numai rădăcinamultor altor bariere de comunicare. Oamenii tind sărespingă informaţiile care le ameninţă reperele,obiceiurile şi concepţia despre anumite acţiuni saupersoane, şi informaţiile sunt acceptate, de cele mai multeori, în funcţie de persoana de la care provin.Informaţiile sunt filtrate şi acceptate sau respinseîn funcţie de persoana de la care provin, modul şi situaţiaîn care sunt transmise. (O observaţie de la o persoanăapropiată - rudă sau prieten - privind o eroare înexprimare, în vestimentaţie sau comportament poate fiacceptată, într-o anumită situaţie, în timp ce aceeaşiobservaţie primită din partea unui străin poate fiinterpretată ca o jignire sau ca o ameninţare. Reciproca evalabilă.)Pentru şefi (directori sau consilieri de conturi),percepţia diferită a celor din jur constituie un obstacol carepoate fi diminuat sau eliminat prin efortul de a cunoaşte şiînţelege oamenii, astfel încât să poată fi depăşite situaţiileîn care comunicarea este deformată.Uneori statutul (pregătirea profesională) prea înalta celui care transmite un mesaj, în raport cu cel sau ceicare îl primesc, poate cauza o înţelegere defectuoasă amesajului, ceea ce duce la o comunicare ineficientă.Auditorii publici externi care efectuează auditurila nivelul camerelor de conturi au un univers limitat deviziune a activităţii Curţii de conturi, nu au timpul necesar,unii, sau nu vor şi nu îi interesează alţii, de interconectarela sistemul european şi internaţional de verificare amodului de formare şi utilizare a fondurilor publice.Consilierii de conturi în calitate de conducători aiinstituţiei supreme de control/audit au informaţiilenecesare şi pot analiza modul în care a reuşit instituţia înansamblu să răspundă standardelor internaţionale şi caresunt direcţiile spre care trebuie să ne îndreptăm pentru aface organizaţia eficientă.Dezvoltarea în continuare a competenţelor,cunoştinţelor, structurilor şi modurilor de lucru, pe bazaanalizei permanente a punctelor tari existente şi abordăriilacunelor şi punctelor slabe se transmit prin toatemijloacele de care dispune Curtea de conturi pentru a fiinformaţi şi a înţelege exact fiecare auditor public externcare este rolul pe care trebuie să îl aibă în acest mecanismde audit/control.Uneori, oamenilor nu le este agreabil să li sevorbească „de sus” sau să li se spună că ideile lor suntinteresante, dar greşite.Cel care a transmis un mesaj nu poate descoperidacă a fost auzit, înţeles, acceptat, decât dacă are contactdirect cu interlocutorul căruia i-a transmis acel mesaj.Este dificil să se comunice cu cineva care are oeducaţie diferită de a celui care transmite un mesaj, alecărui cunoştinţe asupra unui anumit subiect de discuţiesunt mult mai reduse. (persoanele supusecontrolului/auditului Curţii de Conturi nu au totdeaunapregătirea de specialitate la nivel superior care să permităun dialog profesionist cu echipa de auditori).56

Bariere în comunicarea corectăDin partea celui care comunică,necesităîndemânare şi trebuie să fie conştient de discrepanţa întrenivelurile de cunoaştere şi să se adapteze în consecinţă.Problemele semantice sunt generate în cele maimulte cazuri de folosirea unor cuvinte în moduri diferite,ori a unor cuvinte diferite în acelaşi mod (ex: eticheta =poate să aibă semnificaţia inscripţiei de pe ambalaje saucea de titlu, calitate, nume sub care figurează cineva).Probleme semantice apar şi atunci când auditorul publicfoloseşte expresii de jargon, argou, neologisme, expresiitehnice etc.Auditorii publici externi în calitate de specialiştiîn probleme financiare şi fiscale au tendinţa săfolosească un jargon profesional în comunicare,neţinând seama de faptul că ceilalţi (consilieri locali,primari sau conducători de unităţi şcolare sauspitaliceşti) poate nu au acelaşi vocabular, cauzândprobleme în comunicare; persoanele cu statut mai ridicatau tendinţa de a se exprima într-un mod mai sofisticat,greu de înţeles pentru persoane cu un nivel de şcolarizarescăzut.Barierele de limbaj apar în momentul în careexprimarea diferită conduce la neînţelegeri, confuziisau transmiterea unor sensuri greşite ale informaţiilor.Dacă doi angajaţi vorbesc despre un anumit subiect,dar limbajul folosit nu este unul comun, atunci încomunicare se pot strecura mesaje greu de înţeles carevor crea confuzii.Dificultăţi în exprimare, ca urmare a conceperiiunui mesaj în funcţie de situaţie şi de scop, cu un limbajprea dificil/complex/detaliat/lung/complicat/simbolicpentru a putea fi înţeles. În situaţiile când mesajul esteprea complicat, instrucţiunile scrise sunt preferabilemesajelor verbale interpretabile.Când mesajul este vag şi neclar, necesităexplicaţii suplimentare. Dacă există probleme în a negăsi cuvintele pentru exprimarea ideilor trebuie să neîmbogăţim vocabularul.Dacă nu a fost ales momentul potrivit şimodalitatea corectă de transmitere a unui mesaj, cel carear trebui să recepţioneze mesajul nu este pregătit săînţeleagă şi să reacţioneze corespunzător.Cel mai elocvent exemplu este acela când sesolicită date sau situaţii urgente la sfârşitul orelor deprogram sau la sfârşitul săptămânii, caz în caresolicitările nu au sorţi să fie îndeplinite.Transmiterea unei sarcini prin mai multe niveleierarhice ale entităţii conduce la o comunicare lentă,întârziată şi de cele mai multe ori denaturează mesajulesenţial.Trebuie acţionat cu abilitate pentru a direcţionamesajul astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilorcelui care transmite mesajul şi să poată fi realizat încondiţii de calitate de cel care primeşte mesajul.Alţi factori care pot altera comunicarea şi caresunt destul de des întâlniţi la nivelul Curţii de Conturi sereferă la atitudinile şi ideile preconcepute, la tendinţa dea polemiza permanent şi nu în ultimul rând la tendinţa derezistenţă la schimbare.Este uşor să ascultăm pe cineva pe care îl agreămşi dificil pe cineva cu care am avut relaţii neplăcute, carevine în dezacord cu ideile noastre, în acelaşi timp existătendinţa naturală a oamenilor de a judeca, evalua, aprobaşi dezaproba ceea ce li se spune sau persoana care ospune.Tendinţa de egocentrism, normală până la unpunct, poate conduce la distorsionarea mesajuluirecepţionat, printr-o manifestare tipică care este tendinţade a respinge imediat un argument al vorbitorului şi nu dea refuza să îl înţelegem.Ascultătorul, dacă nu este de acord cu ce aude, numai ascultă până la sfârşit mesajul, ci începe săpregătească argumentele pentru un răspuns decombatere a mesajului.Ascultătorul urmăreşte dacă mesajul prezintăvreun pericol pentru el, dacă îi pretinde să schimbe ceva;dacă „pericolul” este detectat, ascultătorul decupleazăsau adaptează conţinutul. O idee nouă perturbă o ordinedeja stabilită, iar transpunerea în practică poate implicaşi dificultăţi de realizare, necesitând un efortsuplimentar, care ar periclita regulile, existenţa,confortul, statutul unor persoane, avantajele dejaobţinute etc.De asemenea, este analizatăşi forma mesajului şidacă nu este formulat destul de clar şi îl induce în eroarepe primitorul mesajului, implicit poate conduce lapierderea credibilităţii.În concluzie, înţelegerea corectă reprezintă pentruun şef o problemă esenţială, căci munca lui se bazează pecomunicarea cu persoane de care nu-l leagă neapăratprietenia, simpatia, sau un grad de rudenie.Acelaşi lucru este valabil şi pentru colegii deechipă, de birou care în afară de respectarea sarcinilorstabilite prin fişa postului şi a regulamentului, nu suntlegaţi neapărat de prietenii sau relaţii de rudenie, darcomunicarea poate reprezenta o punte de legătură ce facedin realizarea obiectivelor comune o sarcină mai plăcutăşi poate mai puţinstresantă.Explicaţia neînţelegerilor, dezacordurilor şi chiara conflictelor se găseşte în comunicare, în barierele pecare oamenii - şefi sau subordonaţi - le ridică, mai multsau mai puţin intenţionat în calea comunicării.57

SINTEZĂ DUPĂ JURNALUL INTOSAIediia Ianuarie 2013Liliana MustaăServiciul Relaii Externe și ProtocolConsilierEdiia din Ianuarie 2013 a Jurnalului INTOSAIprezintă pe parcursul a douăsprezece rubrici, aspectedin activitatea Instituiilor Supremede Auditdesfășurate pe parcursul anului 2012, temele principale,de ultima oră, care au fost în atenia acestora, precum șicalendarul INTOSAI pentru anul 2013.* Revista este deschisă, ca de obicei, de un editorialcare, în aceasta ediie, este publicat de dl. SveinnArason, președintele Curii de Conturi din Islanda cutitlul: Auditul în urma Crizei Economice în Islanda.După o scurtă prezentare a Curii de Conturi dinIslanda precum și a competenelor acesteia, SveinnArason arată, pe scurt, care au fost circumstanele încare a debutat criza economică în Islanda, în anul2008, după colapsul a trei mari bănci. Astfel, dacă lasfârșitul anului 2007 ara avea mare parte a datoriilorguvernului rambursate iar în 2008 sănătatea fiscală aIslandei era încă destul de bună, cu sume excedentarela buget, după prăbușirea sistemului bancar, veniturileguvernamentale au scăzut, și în același timpcheltuielile au crescut brusc. Acest lucru a dus ladeficite bugetare și la acumularea de datorii iarguvernul a fost nevoit să apeleze la Fondul MonetarInternaional și la alte împrumuturi externe de lacelelalte ări nordice sau Polonia pentru a putea evitaintrarea în incapacitate de plăi. Până la sfârșitul anului2011, datoriile guvernamentale centrale s-au ridicat la118 la sută din PIB-ul Islandei. Începând din 2008deficitele bugetare au fost substaniale, dar au scăzutan de an odată cu creșterea impozitelor și cuintroducerea măsurilor de austeritate pentru reducereacheltuielilor.Criza a influenat, de asemenea, foarte mult șidezbaterea publică precum și atitudinea și încredereapublicului larg faă de instituiile financiare și demonitorizare a acestora organisme, cum ar fiAutoritatea de Supraveghere Financiară și BănciiCentrale.În aceste condiii, Curtea de Conturi aIslandei a decis, ca în activitatea sa de audit, să punăun accent mai mare pe analiza de risc și pe evaluărilede risc și a subliniat necesitatea aderării la standardecontabile stricte pentru a obine o imagine deansamblu completă a activităilor statului și a situaieifinanciare a Trezoreriei, fiind știut faptul ca în situaiiîn care organismele publice și angajaii se confruntă cudificultăi financiare, creste riscul de fraudă șinereguli financiare.După prăbușirea sistemului bancar, în 2008,Curii de Conturi din Islanda i-a revenit șiresponsabilitatea de verifica și activitatea băncilor, cuscopul de a găsi modalităi de reformare a acestora.Astfel, metodele de lucru au fost schimbate, Curtea deConturi punând accent pe misiunile de audit deperformană și pe auditurile concomitente specifice.* Următorul articol este scris de președinteleINTOSAI, dl. Terence Nomembe Auditor General alAfricii de Sud. Sub titlul " Comunicarea cainstrument puternic pentru influena externă șiinternă" , domnia sa subliniază importana influeneiINTOSAI pentru sprijinirea unei bune guvernanesusinută de o administraie puternică și a luptei-aîmpotriva corupiei, temă dezbătută și la cea de-a 63Reuniune a Secretariatelor Regionale, care a avut locla Chengdu, China în perioada 19 - 22 noiembrie 2012.În opinia sa, rolul SAI-urilor, pentru o dezvoltaredurabilă, este acela de a determina atenuarea sau chiarreducerea risipei de resurse publice prin verificări,analize și bilanuri cu privire la riscuri.58

Sinteză după Jurnalul INTOSAI - ediia Ianuarie 2013 Libia- La 20 august 2012, Consiliul Naional de Tranziiedin Libia a emis un decret de instituire a unui nou Biroude Audit pentru a înlocui Ageniile de Control existenteanterior. Auditor General este numit dl. Salem M.Bengharbia care și-a exprimat deschiderea pentrucooperarea cu INTOSAI și cu grupurile de lucruregionale.În opinia Secretarului General al INTOSAI, dl.Iosef Moser, este importantă implementarea planuluistrategic al INTOSAI pentru politicile sale decomunicare, a strategiilor și liniilor directoare ca teme dereferină pentru obiectivele de comunicare, pe care lemenionează în raportul prezentat la Reuniune. În final, adepus o moiune prin care temele de comunicare aleINTOSAI 2013 să fie implementarea ISSAI-urilor șiRezoluia ONU A/66/ 209. Dl. Iosef Moser subliniază, înmod special, faptul că prin participarea SecretariatelorRegionale la Consiliul de Conducere a demonstratprogresul Secretariatului General al INTOSAI fiindprincipalul catalizator în coordonarea unor serii deiniiative care sunt conduse de la nivel regional. În acestsens este dat exemplu modelul EUROSAI, care este, înprezent, singura regiune care are încheiate acorduribilaterale cu toate regiunile principale.*La pagina 7 este publicatărubrica ȘtiripeScurtîn caresunt relatate ultimele evenimente cu privire la activităileInstituiilor Supreme deAudit după cum urmează: Australia- A fost lansat site-ul pilot pentru selectareaauditurilor cu privire la contribuiile publice. Acestapermite publicului să participe cu informaii cu privire laauditurile de performană selectate și desfășurate deCurtea de Conturi. Informaiile sunt protejate de LegeaConfidenialităii.- Curtea de Conturi din Australia a prezentatRaportul anual 2011-2012 în faa Parlamentului. Salvador- În septembrie 2012 a avut loc revizuirea LegiiCurii de Conturi din Salvador cu scopul de a o armonizacu celelalte legi, norme ale celorlalte instituii precum șicu Standardele Internaionale.- La 6 decembrie 2012, SAI Salvador a semnat unAcord de Cooperare cu SAI Peru cu scopul de amoderniza și eficientiza, prin schimbul de informaii șide experienă, sistemele de management ale celor douainstituii. Iran- La 3 iulie 2012, Parlamentul iranian l-a reales înfuncia de Președinte al SAI Iran, pe domnul Rahmani Fazli.El a fost ales ca președinte al ECOSAI în octombrie 2010. Macedonia- SAI Macedonia a publicat Raportul anual pe 2011și l-a prezentat în faa Parlamentului la 3 iunie 2012.- În urma proiectului de cooperare cu SAI Olanda,derulat în perioada 2006- 2010, și încheiat cu succes,SAI Macedonia a demarat un nou proiect împreuna cuSAI Olanda în 2012. Proiectul este axat pe stabilireadurabilă și eficientă a relaiilor profesionale, utilizarearapoartelor de audit, etc., și urmărește elaborarea unuimanual privind utilizarea rapoartelor de audit, destinatparlamentarilor.- Manualul a fost lansat în noiembrie 2012 la Skopjeși cuprinde cele mai bune practici ale SAI-urilor cuprivire la cooperarea cu Parlamentul.- SAI Macedonia a semnat unAcord de Cooperare cuSAI Norvegia pentru îmbunătăirea calităii și eficieneiprivind sistemul de management. Proiectul se va derulaîn perioada 2012- 2016. Malta- SAI Malta efectuează 4 tipuri de audit: auditfinanciar, audit al performantei, audit pe probleme IT,audit special și de investigaie. Din decembrie 2011 pânăîn octombrie 2012, SAI Malta a publicat Rapoartele deaudit în urma auditurilor efectuate în aceste domenii.- În 2014, SAI Malta va sărbători cea de-a 200aniversare. Cu aceasta ocazie, SAI Malta va organiza și-ava găzdui cea de-a XXII Conferină a AuditorilorGenerali care este planificată la sfârșitul lunii martie2014. Vor fi invitai președinii SAI-urilor membreCommonwealth. Mongolia- La 11 octombrie 2012 a fost numit noul AuditorGeneral al Mongoliei, dl. ZangadAyuur. Turcia- În octombrie 2012, SAI Turcia a găzduit seminarul"Realizarea Auditului de calitate" asistat de SIGMA -iniiativă comună a Organizaiei pentru Cooperare șiDezvoltare Economică și Uniunea Europeană. Temele dedezbatere au fost:1. în prima sesiune: Controlul calităii șiStandardele Internaionale cu privire la controlulcalităii;2. în cea de-a doua sesiune: Tipurile derevizuire, teorie și practica la Curtea de ConturiEuropeană; identificarea modificărilor necesare înprocesul de audit pentru alinierea la ISSA 40,pentru SAI-urile cu competene judiciare.- SAI Turcia a lansat un program foarte importantintitulat Auditul în Managementul Public în parteneriat59

Sinteză după Jurnalul INTOSAI - ediia Ianuarie 2013cu Universitatea Gazi, universitate renumită în studii aleștiine lor sociale. Programul va fi lansat în cea de-a douaparte a anului universitar 2012-2013.- SAI Turcia a coordonat programe de pregătireprofesională pentru SAI-urile din Kazahstan și Mongoliaîn anul 2011, respectiv 2012. Venezuela- La 12 august 2012, SAI Venezuela devine membrucu drepturi depline al Organizaiei MERCOSUR (piaacomuna din sud) alături de Argentina, Bolivia, Brazilia,Chile, Paraguay, Uruguay. Vietnam- La 7 septembrie 2012, directorul DepartamentuluiRelaii Internaionale al SAI Vietnam s-a întâlnit culiderii Ageniei Canadiene de Dezvoltare Internaională(CIDA) pentru a discuta cu privire la cooperarea dintrecele două instituii.-a- La 12 septembrie 2012, în cadrul celei de-a XISesiuni a Comitetului Naional al Adunării Permanente,Auditorul General al SAI Vietnam a prezentat Raportulcu privire la Planul deAudit pe 2013.- La începutul lunii octombrie 2012, SAI Vietnam aimplementat un software pentru auditulmanagementului. Statele Federale ale Microneziei (YAP)- SAI Micronezia și-a lansat site-ul oficial cu adresa:www.audityap.org prin care oferă publicului accesul lainformaii cu privire la operaiunile instituiei.* Articolul Noi PrincipiiFundamentale de Audit aleINTOSAI - Partea a II-a estepublicată, în această ediie, de dl.Rasmus Hyll Bruun, SAI Danemarca.În ediia din luna octombrie 2012, prima parte aarticolului a fost publicat de dl. Kristoffer Blegvad,președinte al Proiectului de Armonizare a ISSAI încadrul INTOSAI, în care sunt furnizate informaii desprecele patru Standarde Internaionale de Audit care stau labaza noilor principii fundamentale de audit prezentatepentru dezbatere publică pe site-ul http://www.issai. Înarticolul din ediia actuală, INTOSAI anună faptul căeste în faza finală de definire a principiilor fundamentalede audit, revizuite pentru elaborarea unui set comun deprincipii de audit, de concepte, necesare pentrusprijinirea tuturor membrilor INTOSAI. Grupul deproiect al Proiectului de Armonizare a ISSAI a transmisdraft-urile pentru ISSAI-urile 100, 200, 300 și 400 cătretoi membri INTOSAI și altor pări interesate pentruanaliză, dezbatere și comentarii.Perioada de expunere a celor patru documenteexpiră la 15 februarie.În acest articol, 4 dintre persoanele cheie angajate înproiectele noilor ISSAI-uri au prezentat cele maiimportante elemente luate în considerare pentrurevizuirea principiilor fundamentale de audit.Grupul de proiect (format din 13 membri,reprezentani ai SAI-urilor din: Danemarca, Suedia,Marea Britanie, SUA, Brazilia, Austria, Norvegia,Slovacia,Africa de Sud,China, India, Mexic precum și aiECA) și-a bazat revizuirea principiilor fundamentale deaudit pe textele ISSAI-urilor 100, 200, 300 și 400 din1992; noile linii directoare( ISSAI-urile 1000-4999)aprobate de INCOSAI XX în 2010; informaiilefurnizate de către reprezentanii regiunilor INTOSAI;precum și pe cunoștinele și expertiza membrilorgrupului de proiect și a celor trei Comisii de StandardeProfesionale cu subcomisiile de audit financiar, deperformană și de conformitate. Rezultatul este acela deelaborare a patru noi principii ale ISSAI-urilor și nu dereactualizare a celor vechi.Pentru ISSAI 100: Principii fundamentalepentru Auditul Sectorului Public, dl. Lain Johnston,SAI Marea Britanie, după prezentarea definiieiauditului în sectorul public, a conceptelor, elementelor șiprincipiilor care se aplica în aceasta activitate ajunge laurmătoarea concluzie:În funcie de standardele aplicate, ISSAI-urile potfi menionate în două moduri principale: rapoartele deaudit pot afirma că auditul a fost efectuat în conformitatecu (1) un standard naional bazat pe/sau în conformitatecu principiile fundamentale de audit ISSAI sau (2) doarpe baza ISSAI-urilor. În cel din urmă caz, liniiledirectoare de audit la nivelul 4 al cadrului de auditfinanciar, de performană sau de conformitate se aplicăîn conformitate cu standardele de autoritate. Prinfurnizarea acestor două opiuni, grupul de proiect șicomitetul director CPS au asigurat un grad ridicat deflexibilitate, prin care fiecare SAI poate decide propriaabordare și standardele care sunt relevante în cadrulmediului său de lucru.Pentru ISSAI 200: Principii fundamentale aleAuditului Financiar, dl. Jonas Hällström, SAI Suedia,scrie următoarele:Principiile formulate în ISSAI 200 sunt derivate dinliniile directoare de audit financiar pentru nivelul 4,acoperind toate aspectele procesului de audit șiconcentrându-se pe principiile care stau la baza setuluicomplet de cerine pentru nivelul 4. Flexibilitatea sepoate obine folosind aceste principii ca bază pentruadoptarea altor standarde, ca și pentru nivelul 4. ISSAIurile1000-1810 sunt cel mai bun exemplu pentru modulîn care principiile fundamentale ale auditului financiarpot fi aplicate. ISSAI 200 conine, de asemenea orientăricuprinzătoare care pot ajuta SAI-urile în dezvoltarea sauadoptarea unor standarde conforme cu principiile ISSAI.Pentru ISSAI 300: Principii fundamentale aleAuditului de Performanta, este un scurt articol în caredna. Gloria da Costa Bastos, consemnează următoareleobservaii: Principiile fundamentale ale Auditului dePerformană definesc și prevăd principiile INTOSAIpentru auditul economiei, eficienei și eficacităii. Cadrupentru auditul de performană este prevăzut împreună cuprincipiile generale de audit. Aceste elemente, prezentedeja în liniile directoare de audit de performană lanivelul 4 din cadrul ISSAI (ISSAIs 3000 și 3100) au o60

Sinteză după Jurnalul INTOSAI - ediia Ianuarie 2013formulare clară și concisă în ISSAI 300. În același timp,ISSAI 300 introduce și alte concepte care nu suntmenionate explicit în ISSAI-urile 3000 și 3100, dar caresunt considerate a fi relevante pentru toate tipurile deaudit în ISSAI 100. ISSAI 300 reflectă un echilibru între cadrucomun și principiile stabilite în ISSAI 100 șicaracteristicile specifice ale auditului performanei.ISSAI 400: Principiile fundamentale aleAuditului de Conformitate, articol scris de dna. MonaPaulsrud, SAI Norvegia precizează faptul ca abordareaSubcomitetului pentru Auditul de Conformitate, atât înelaborarea liniilor directoare cât și în elaborareaprincipiilor fundamentale de audit de conformitate, afost aceea de a le pune în acord cu terminologia specificasectorului public și totodată cu respectarea teoriei deaudit.Informaii suplimentare cu privire la Proiectul deArmonizare ISSAI se găsesc la adresa: http://www.pscintosai.org.* La pagina 22, Auditorul General al Pakistanului,domnul Arsalan Haneef publică articolul Proiectareași Implementarea unui Cadru al Managementului deCalitate.Prin acest articol,AuditorulGeneral al SAI Pakistan îșiexprimă dorina de a împărtășidin experiena dobândită înproiectarea și implementareaunui Cadru al Managementuluide Calitate. În 2006, SAI Pakistan a publicat un Manualal Auditului Financiar, în anii următori au elaborat liniiledirectoare pentru punerea în aplicare a bunelor practici înactivitatea de audit pentru ca în anul 2010, folosindtehnici de analiză comparativă, să urmeze o abordarestructurată participativă în dezvoltarea șiinstituionalizarea unui cadru propriu de management alcalităii (QMF). Deși acesta a fost operativ numai pentruaproximativ 2 ani, acesta a îmbunătăit deja calitateaproceselor și rapoartelor de audit. În continuare, SAIPakistan a produs 24 de astfel de linii directoare pentruaproape toate domeniile de audit. În proiectarea cadruluimanagementului de calitate, au integrat cerinele liniilordirectoare de la nivelul ISSAI 40. În plus faă de ISSAI40, au luat în considerare standardele relevanteEUROSAI și ASOSAI. Acest cadru urmăreștesurprinderea calităii la fiecare nivel al operaiunii deaudit și funcionează ca un suport eficient în mecanismulde luare a deciziilor, respectând anumite etape după cumeste explicat în articol astfel:Mecanismul de asigurare a calităii. Acestmecanism oferă o asigurare rezonabilă cu privire lafaptul că personalul este conform cu standardeleprofesionale și că rapoartele emise de ei sunt adecvate încircumstanele date.Mecanismul de control al calităii. Acestmecanism verifică eficacitatea mecanismului deasigurare a calităii în FAOs și evaluează și clasificărapoartele de audit.Aceasta verificare se face în 2 etape:1. Revizuiri periodice ale controluluicalităii, pe etape de planificare și pe faze deexecuie.2. Evaluarea și clasificarearapoartelor de audit. Pe baza revizuirilor,Comisia de Control al Calităii va nota rapoartelede audit cu grade de clasificare. În noiembrie2011, SAI Pakistan a elaborat un manual decontrol al calităii în activitatea de audit alperformanei, ușor accesibil, pentru a evaluarapoartele de audit al performanei, pe baza unorcriterii care surprind importana subiectelor deaudit al performanei, obiectivele și metodologiautilizată de către echipele de audit.Mecanismul de îmbunătăire a calităii.Caorice proces eficient de evaluare comparativă, QMFsuportă îmbunătăirea continuă a calităii auditului.Concluzii: Alinierea codurilor de audit și amanualelor cu Standardele Internaionale de Audit sauISSAI-uri este primul pas critic în îmbunătăirea calităiiactivităii SAI- urilor. În activitatea SAI-ului Pakistan,impactul implementării cadrului managementului decalitate este vizibilă inclusiv în calitatea rapoartelorde audit. Informaii suplimentare găsii laadresa: arsalanhaneef@yahoo.com și lahttp://www.agp.gov.pk.* Intervievarea: O abilitate de comunicare esenialăpentru auditorii Instituiilor Supreme deAuditAcesta este unarticol publicat la pagina 27de către dl. Nicholas M.Zacchea, SAI SUA, încompletarea articoluluiAuditorii și Abilitateade a Comunica Eficient,publicat în ediia din luna aprilie 2012 de dl. HassanKhosravi SAI Iran, prin care acesta ridică problemanecesitaii unei pregătiri corespunzătoare a auditorilor învederea sporirii capacitailor lor de comunicare. Dl.Nicholas M. Zacchea din cadrul SAI SUA subliniazăfaptul că rolul capacitaii de comunicare este importantatât pentru eficiena activităii auditorilor cât și pentrumanagementul unei Instituii Supreme de Audit. Astfel,în opinia sa, auditorii instruii în competene decomunicare vor efectua audituri mai eficiente și maiproductive și, o astfel de formare va ajuta, în modsemnificativ, la conservarea resurselor umane șifinanciare ale SAI-urilor și va servi mai bine părilorinteresate. Accentul este pus pe capacitatea auditorilorde a desfășura interviul ca tehnică de comunicare pe careauditorii trebuie să o utilizeze pentru a realiza obiectivulauditului prin: obinerea probelor de audit, obinerearecomandărilor la sursele date, obinerea informaiilorde bază, coroborarea probelor, testarea ipotezelor,teoriilor și ideilor de audit, informaii despre subiectelede audit, informări și convingeri ale altor pări,61

Sinteză după Jurnalul INTOSAI - ediia Ianuarie 2013informaii despre mediul de conducere și de instruire.În continuare, autorul articolului defineșteinterviul de audit, care este scopul, precum și modalitateade desfășurare a acestuia. De acurateea informaiilorobinute prin tehnica interviului depinde gradul deeficienă al auditului.În concluzie, SAI-urile trebuie să promoveze înmod activ dezvoltarea abilităilor de comunicare și să seasigure că auditorii lor sunt bine instruii în tehnici deintervievare. Pentru informaii suplimentare, puteicontacta autorul la adresa: NMZacchea@aol.com.* Rolul și Beneficiile Comisiilor de Audit înDepartamentele Guvernamentale IrlandezeSe pare că în urma acestui efort al PSC, tot maimulte SAI-uri se concentrează pe adoptarea șiimplementarea ISSAI-urilor în organizaiile lor, sarcinăcare nefiind tocmai ușoară, necesită asistenă din parteaaltor organizaii, pentru instruirea personalului, revizuireasau elaborarea de noi manuale de audit ș.a.m.d. Ca răspunsla această cerere de asistenă, în creștere, IDI - împreunăcu Banca Mondială - ca partener de finanare - a lansatProgramul IDI 3i, un efort extins, conceput pentru asprijini eforturile de implementare ale SAI-urilor. PSC aintrodus pe site-ul său o nouă pagină numită Facilitareapunerii în aplicare a ISSAI prin care oferă informaii caresă ajute SAI-urile să găsească un cadru de implementare aISSAI. O pagină similară a fost adăugată pe website-ulISSAI, în decembrie 2012: http://www.issai.org.Un grup de lucru condus de SAI Africa de Sud aelaborat un nou ISSAI - Valoarea și Beneficiile SAI-urilorinfluenează viaa cetăenilor.ISSAI prezintă 12 principii care sunt considerateeseniale pentru independena și eficiena SAI-urilor.Acestea sunt prezentate și deschise pentru comentarii lahttp://www.issai.org, până la 28 februarie 2013.* Rubrica Cooperarea Donatorilor INTOSAI -Comitetul de Coordonare este de acord să extindăcooperarea cu donatori INTOSAI.Dl. Dermot O'Riordan de la Institutul deAdministraie Publică din Dublin, Irlanda dezbate înarticolul publicat în această ediie a Jurnalului INTOSAI,rolul comisiilor de audit în departamenteleguvernamentale irlandeze și totodată interaciunea dintreSAI Irlanda și aceste comisii. În Irlanda, InstituiaSupremă de Audit este auditorul statutar extern alsituaiilor financiare ale majorităii organizaiilor dinsectorul public, inclusiv al departamentelorguvernamentale. Astfel, departamentele guvernamentalenu au nici o influenă asupra numirii auditorului extern șinici comisiile de audit nu au nici un rol în reexaminarea,selecia sau performana auditorului extern, cum seprocedează în sectorul privat.Comisiile de audit sunt coordonate de SecretariiGenerali ai departamentelor guvernamentale. Aceștiasprijină comisiile să acioneze independent să gestionezesingure propria activitate, în sfera lor de competena și săcoopereze cu SAI Irlanda prin întâlniri anuale, pentru aface schimb de opinii și pentru a discuta orice observaiipe care auditorii le au în urma efectuării auditurilor.Comisiile de audit din departamentele guvernamentalepun un accent sporit pe probleme de audit, cum ar fi, celede control, precum și cele de gestionare a riscurilor.Pentru informaii suplimentare, contactai autorul ladermot.oriordan2012 @ gmail.com.* La rubrica „ISSAI-urile în atenie” dl. Mette E.Matthiasen de la Secretariatul Comisiei pentru StandardeProfesionale (PSC) accentuează faptul că în ultimii 2 ani,membrii Comisiei pentru Standarde Profesionale auîntreprins un efort masiv pentru a crește gradul deconștientizare al importanei implementării ISSAI-urilorși pentru a deschide calea pentru adoptarea și punerea înaplicare a acestora în comunitatea INTOSAI.În perioada 18 -19 octombrie 2012, la Londra,SAI Marea Britanie a găzduit cea de-a V-a Reuniune aComitetul Director al Donatorilor INTOSAI. La aceastăreuniune s-au stabilit direciile de continuare a cooperăriipe parcursul celei de-a doua etape 2013 - 2015 și s-aagreat extinderea activităilor care să intre sub auspiciilecooperării.* Rubrica în interiorul INTOSAI publică articolul cutitlul Cea de-a 63 –a Reuniune a ConsiliuluiGuvernatorilor INTOSAICea de-a 63-a Reuniune a ConsiliuluiGuvernatorilor INTOSAI a avut loc la în perioada 19-22noiembrie 2012 la Chengdu, China. Au participatreprezentani din 31 de SAI-uri diferite, în calitatea lor demembri ai Consiliului de administraie al INTOSAI șiraportori din comitetele INTOSAI, subcomitete, grupuride lucru, precum și un Subsecretar General alOrganizaiei Naiunilor Unite.Principalele teme abordate au fost: Avizarea Regulamentului de Proceduri pentruINCOSAI XXI care va avea loc la Beijing, China, înperioada 22 - 27 octombrie, 2013, precum și Decizia62

Sinteză după Jurnalul INTOSAI - ediia Ianuarie 2013privind Declaraia de la Beijing care urmează să fieadoptată la INCOSAI XXI ca documentul final unic alCongresului; Declaraia de la Beijing va fi compusă dinurmătoarele pări:1) scurtă trecere în revistă a realizărilor INTOSAIși experiena fundamentală din ultimii 60 de ani,2) un rezumat al rezultatelor celor două temeprincipale ale Congresului: „ Auditul Naional șiGuvernarea Naională“ și .. Rolul SAI-urilorprivind protecia și sustenabilitatea pe termenlung a politicilor financiare,3) recunoașterea importanei adoptării și punerii înaplicare a unei planificări strategice pentru aconfirma viziunea și valorile de bază aleINTOSAI,4) recunoașterea importanei schimbului decunoștine și consolidarea capacităilor prinevidenierea iniiativelor majore ale INTOSAI,cum ar fi Rezoluia ONU privind IndependenaSAI și adoptarea și punerea în aplicare a cadruluide ISSAI-uri, și5) importana ISSAI privind valoarea și beneficiileInstituiilor Supreme de Audit – fac diferena înviaa cetăenilor;Informaii detaliate privind INCOSAI XXI suntdisponibile pe site-ul INCOSAI:www.incosai2013.org. Adoptarea ca membru cu drepturi depline al SAISudanul de Sud, creșterea numărului membrilorINTOSAI la 191 membri cu drepturi depline; Aprobarea temelor prioritare pentru 2013„ Punerea în aplicare a Rezoluiei ONU A/RES/66/209a Adunării Generale și de implementare a ISSAIs șiGOVs INTOSAI“ ; Re-instituirea Grupului de Lucru privindPlanificarea Strategică sub Umbrela ComitetuluiFinanciar șiAdministrativ; Stabilirea raportării „ Comitetul permanent alINTOSAI de Supraveghere pe Probleme Emergente“direct la Consiliul de Administraie, sub coordonareapreședintelui INTOSAI; Aprobarea documentului „Mecanismul deRăspuns al INTOSAI pentru Probleme Emergente“,care explică modul în care INTOSAI se va ocupa înviitor de problemele emergente; Adoptarea Deciziei în baza căreia președinteleComisiei pentru Consolidarea Capacităilor înCooperare cu IDI va aciona pentru consolidarearelaiilor INTOSAI - OCDE-CAD pentru dezvoltare; Adoptarea Deciziei în baza căreia SAI EmirateleArabe Unite va fi gazda INCOSAI XXII care va avealoc în anul 2016; Hotărârea unui Suport de Stabilire a unei SoluiiDurabile pentru dezvoltarea și întreinerea cadruluiISSAI în viitor; Adoptarea Deciziei de a retrage INTOSAI GOVs9200, 9210, 9220 și 9230; Dezbatere pentru o aplicare integrală a tuturoraspectelor legate de un proces echitabil pentruaplicarea Standardelor Profesionale INTOSAI până în2013, îndemnând Comitetele INTOSAI, Subcomitetele,Grupurile de lucru și Grupuri de proiect sase conformeze cu normele stabilite; Transferarea temei sub-comitetului 3:„ Promovarea celor mai bune practici și de asigurare acalităii prin intermediul evaluărilor inter paresvoluntare” de la SAI Germania către SAI Slovacia. Transferarea președiniei pentru Auditul deMediu de la Grupul de lucru al SAI Estonia la SAIIndonezia începând cu INCOSAI XXI 2013; Modificarea temei „ Criza globala financiara șicea a forei de muncă - Provocări pentru SAI-uri”întema cu titlul: „ Grup de lucru pentru Modernizareafinanciară privind reforma instituiilor și dereglementare a pieelor financiare. Decizia de a înfiina un grup de lucru privindachiziiile publice în 2013. SAI-urile interesate suntrugate să contacteze președintele Comisiei pentruschimbul de cunoștine, SAI din India.* Rubrica Iniiativa de Dezvoltare INTOSAI (IDI) -aduce informaii noi despre activitatea INTOSAI încadrul IDI. IDI a elaborat un curs de e-learning, cuabordări bazate pe evaluarea riscului pentruAuditul Financiar, ca un follow-up la rundeleanterioare din programul realizat în colaborare cuCAROSAI. Cursul a fost lansat în colaborare cuInstitutul Naiunilor Unite pentru Formare șiCercetare (UNITAR) și s-a desfășurat în perioada 4noiembrie - 14 decembrie 2012. IDI este mandatat pentru a sprijini punerea înaplicare ISSAI în toate regiunile INTOSAI și, înconsecină, a lansat un program de dezvoltare acapacităii de punere în aplicare a standardelor,numit ISSAI Iniiative (Programul 3i), în 2012. IDI/PASAI Auditul performanei -Cooperarea privind schimbările climaticeadaptarea și reducerea riscurilor în caz de dezastre.Programul își propune să îmbunătăească și săconsolideze capacitatea SAI - urilor de aefectua audituri de performană concentrate peprobleme de mediu. Pentru a discuta despre oricare dintreproblemele ridicate în această ediie deactualizare a IDI, vă rugăm să contactai IDI:E-mail: idi@idi.no, Site-ul: http://www.idi.no.* La pagina 69, de la finalul ediiei,este publicatCalendarul activităilor INTOSAI pentru anul 2013.63