12.07.2015 Views

Egiptul în timpul domniei lui Amenophis al IV-lea Akhenataton/Egypt ...

Egiptul în timpul domniei lui Amenophis al IV-lea Akhenataton/Egypt ...

Egiptul în timpul domniei lui Amenophis al IV-lea Akhenataton/Egypt ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Studium, anul I, nr. 2.7<strong>Egiptul</strong>ui. Problema care rămâne însă este dacă fiul <strong>lui</strong> <strong>Amenophis</strong> <strong>al</strong> III-<strong>lea</strong>a fost recunoscut de către egipteni drept co-regent până la ascensiunea latron. Această chestiune a fost dezbătută de-a lungul <strong>timpul</strong>ui de foarte mulțiistorici, ipotezele formulate fiind împărțite. O parte a cercetătorilor îndomeniu mențin ideea că nu a existat nici o co-regență între fiu și tată,<strong>Amenophis</strong> <strong>al</strong> <strong>IV</strong>-<strong>lea</strong> domnind după moartea tată<strong>lui</strong> său timp de 17 ani.Există însă și istorici ce susțin contrariul, în urma interpretării unor surseambigue încercând să demonstreze că a existat o co-regență între cei doi ce s-a întins pe o perioadă de aproximativ 11 ani 5 . În primii ani ai <strong>domniei</strong>,Amenofis <strong>IV</strong> părea să respecte tradițiile adânc înrădăcinate de aproape unmileniu în casa reg<strong>al</strong>ă însă faraonul dezvă<strong>lui</strong>e câteva elemente <strong>al</strong>edevotamentu<strong>lui</strong> său person<strong>al</strong> către zeul soare. Religia solară a reprezentat unaspect important <strong>al</strong> religiei egiptene, dar în <strong>timpul</strong> dinastiei a XVIII-a devineextrem de semnificativă 6 .La scurt timp după ce a ajuns faraon, Amenofis <strong>IV</strong> inițiat o serie dereforme religioase care aparent predicau asupra re<strong>al</strong>ității obiective a originiidivine pe care o avea predecesorul său. Aceste reforme aveau să zguduie dintemelii <strong>Egiptul</strong> și nu în ultimul rând au dus la decăderea casei reg<strong>al</strong>e șisfârșitul dinastiei a XVIII-<strong>lea</strong> 7 . În momentul în care <strong>Amenophis</strong> <strong>al</strong> <strong>IV</strong>-<strong>lea</strong> adevenit rege (cca 1358 a. Chr.), <strong>Egiptul</strong> se afla în epoca sa de aur. De laregatul divizat de acum trei secole condus de prinții asiatici a renăscut unstat puternic și independent. O administrație centr<strong>al</strong>ă controla nu numairesursele <strong>Egiptul</strong>ui ci și pe cele <strong>al</strong>e statelor ce nu cu foarte mult timp în urmăse aflau dincolo de frontierele celor Două Ținuturi.Erezia și cultul <strong>lui</strong> AtonCuvântul „aton” sau itn în egipteană datează încă din perioadaVechiu<strong>lui</strong> Regat și a fost folosit pentru a defini un obiect rotund sau un discși nu în ultimul rând luna și în speci<strong>al</strong> soarele. Cele mai vechi reprezentări<strong>al</strong>e <strong>lui</strong> Aton datează încă din perioada <strong>lui</strong> Amenofis II, și se află pe unmonument de la Giza în care zeul este înfățișat asemeni unui disc solarînaripat ce ține cartușul reg<strong>al</strong> <strong>al</strong> faraonu<strong>lui</strong> 8 . Iniți<strong>al</strong>, Aton a fost văzut șiperceput ca vehiculul cu ajutorul căruia zeul-soare se deplasa pe cer, dar înperioada Regatu<strong>lui</strong> de Mijloc acestuia îi sunt atribuite caracteristicile uneizeități de sine stătătoare. Odată cu perioada Nou<strong>lui</strong> Regat și începând cudomnia reginei Hatshepsut, Aton primește și caracteristica de zeu Creator:„Cel care a creat totul, a modelat pământul, și-a fin<strong>al</strong>izat creația” 9 . Astfel, în5C. Aldred, <strong>Egypt</strong>: The Amarna Period & the End of the Eighteenth Dynasty în CambridgeAncient History, vol. II.2 - Middle East & Aegean Region, Cambridge, 2008, p. 49.6D.P. Silverman, Akhenaten and Tutankhamun: revolution and restoration, Philadelphia,2008, p. 15.7Ibidem, p. 50.8G. Hart, <strong>Egypt</strong>ian Gods and Goddesses, New York, 2005, p. 36.9D.B. Redfor, Akhenaten, the heretic king, New Jersey, 1987, p. 112.


8 Studium, anul I, nr. 2.perioada <strong>domniei</strong> <strong>lui</strong> <strong>Amenophis</strong> <strong>al</strong> III-<strong>lea</strong> cu siguranță nu ne mai putemreferi l-a Aton drept un mijloc de deplasare <strong>al</strong> zeu<strong>lui</strong>. El devine zeitateasupremă ce întruchipează în persoana <strong>lui</strong> toate zeitățile <strong>Egiptul</strong>ui.Acest cult a fost întemeiat ca o reacție împotriva cultu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Amon-Re și a creșterii puterii politice și economice a sacerdoțiu<strong>lui</strong> acestui zeu. Deșiprimise puterea sa de la însuși Amon-Re, <strong>Amenophis</strong> <strong>IV</strong> admite odată cuurcarea la tron că de acum înainte el și casa sa vor adora un singur zeu șianume zeul soare<strong>lui</strong> Aton, cerându-le în același timp tuturor compatrioțilorsăi să facă același lucru. În cadrul festiv<strong>al</strong>u<strong>lui</strong> jubileu<strong>lui</strong> reg<strong>al</strong> din anul 3 <strong>al</strong><strong>domniei</strong> faraonu<strong>lui</strong>, acesta din urmă îl include doar pe Aton în cadrulfestivităților. Aton era înfățișat asemenea unui disc solar <strong>al</strong>e cărui razeprotectoare se terminau cu mâini ce țineau un ankh 10 și era accesibil doarfaraonu<strong>lui</strong>, neexistând motiv pentru existența unei preoțimi intermediare 11 .O caracteristică religioasă ce apare pe durata întregii dinastii a XVIII-a oreprezintă preponderența influenței cultu<strong>lui</strong> solar, în <strong>al</strong> cărui centru, laHeliopolis se afla marea preoțime. Aceste personaje au reinterpretat șirevizuit radic<strong>al</strong> întreaga doctrină, probabil odată cu infiltrarea unor idei <strong>al</strong>e<strong>al</strong>tor culte solare importate din Asia încă din perioada hyksoșilor.Schimbările pot fi observate nu numai în solarizarea vechilor culteprin adăugarea nume<strong>lui</strong> zeu<strong>lui</strong> suprem Re la numele zeității loc<strong>al</strong>e ci și înmormintele reg<strong>al</strong>e de la Teba unde, textele piramidelor folosite în perioadaRegatu<strong>lui</strong> Vechi și Mijlociu au fost înlocuite cu extracte din lucrările sacre„Litania Soare<strong>lui</strong>” și „Cartea Porților”. În aceste scrieri un nou interes estedezvă<strong>lui</strong>t printr-un monoteism sincretic <strong>al</strong> credințelor antichității. Aici, Redevine unicul zeu făurit întru eternitate. Numele său este invocate în Litanie:sub cele 57 de nume care reprezintă corpurile s<strong>al</strong>e, iar aceste corpuri îireprezintă pe ceil<strong>al</strong>ți zei. Este slăvit asemeni unicu<strong>lui</strong> zeu care și-a creat omiriadă din trânsu-l: “ceil<strong>al</strong>ți zei luând ființă datorită <strong>lui</strong>”. Este de asemeneainvocat sub o formă “activă” atunci când capătă însușirea discu<strong>lui</strong> său solar.Acest disc, sau Aten, care luminează atât lumea viilor cât și pe cea a morților,devine un element constant în transformările zeu<strong>lui</strong> suprem Re <strong>al</strong> căruiurmaș pe pământ este însuși faraonul.Cultul solar introdus de către Akhenaton, pe care mulți cercetători îlconsideră o religie revoluționară, se deosebea de aceste noi doctrine <strong>al</strong>ecultu<strong>lui</strong> zeu<strong>lui</strong> Re printr-o simplă nuanță. Accentul este pus de această datăpe Aton, manifestarea vizibilă a <strong>lui</strong> Re.Undeva în <strong>timpul</strong> anu<strong>lui</strong> 5 <strong>al</strong> <strong>domniei</strong>, <strong>Amenophis</strong> <strong>IV</strong> îl promoveazăpe Aton ca zeitate ofici<strong>al</strong>ă a statu<strong>lui</strong> egiptean, iar cele 2000 de zeitățivenerate pe întreg teritoriul sunt interzise. Reforma faraonu<strong>lui</strong> nu se opreșteaici, el dispune ca numele tuturor celorl<strong>al</strong>ți zei să fie șterse de pe inscripțiilepublice. În templul <strong>lui</strong> Amon din Luxor pot fi observate și astăzi urme<strong>lea</strong>cestei dispoziții. De asemenea în mormântul viziru<strong>lui</strong> Ramoses din afara10Hieroglifă egipteană, simbol <strong>al</strong> vieții lungi. Faraonii primeau o amuletă în formă de Ankh lanaștere.11P.A. Clayton, Cronica faraonilor, București, 1994, p. 122.


Studium, anul I, nr. 2.9Luxoru<strong>lui</strong>, dar și în <strong>al</strong>te locuri a fost șters chiar și cuvântul netjeru,echiv<strong>al</strong>entul cuvântu<strong>lui</strong> zei. Un lucru foarte interesant de remarcat estefaptul că până și vechiul cult mortuar <strong>al</strong> <strong>lui</strong> Osiris care a cunoscut oincredibilă dezvoltare începând cu Regatul Vechi a fost înlăturat, zeul-soareîmpreună cu a sa incarnare, faraonul, urmau să aibă grijă de cei trecuți înneființă. Noua escatologie poate fi observată în schimbările tradițiilorfunerare și înlăturarea vechiu<strong>lui</strong> preot setem din scenele ultimelor drepturiOsiriene de dinaintea îngropării 12 .Regele devine suveranul pontif <strong>al</strong> acestei noi religii. El este preotulsuprem, având cea mai în<strong>al</strong>tă funcţie ecleziastică. El singur cunoaşte,interpretează şi transmite doctrina unui zeu intangibil, invizibil daromniprezent, “tată şi mamă ai omenirii”. Rolul <strong>lui</strong> Nefertiti în noua religieeste mult evoluat statutu<strong>lui</strong> pe care l-a avut regina Ty. Statutul divin <strong>al</strong>membrilor familiei reg<strong>al</strong>e, anterior rezervat morților, devine din acestmoment o re<strong>al</strong>itate. Zeul asexuat Aton trebuia slăvit atât prin ritu<strong>al</strong>uriefectuate de bărbați cât și femei, iar Nefertiti în c<strong>al</strong>itate de soție a faraonu<strong>lui</strong>trebuia să servească drept emblemă a fertilității divine 13 . Monoteismul pecare Akhenaton îl proclamă se diferențiază de henoteismul promovatanterior, credința în existența unei zeități supreme este înlocuită de un zeuunic și omnipotent <strong>al</strong> cărui profet era însuși faraonul 14 .În mormântul <strong>lui</strong> Ay, marele demnitar <strong>al</strong> faraonu<strong>lui</strong> a fost descoperităcea mai o spectaculoasă compoziție intitulată Imnul <strong>lui</strong> Aton scris însuși deAkhenaton.Cât de frumoase-ți sunt zorile pe bolta cereascaO Aton care exiști, dătătorule de viațăCând te ivești la răsăritUmpli universul cu frumusețea ta.Ești frumos, măreț, strălucitor, acolo sus, în în<strong>al</strong>tul ceru<strong>lui</strong>,Razele t<strong>al</strong>e îmbrățișează pământul si toate cate le-ai zămislit,Tu ești Ra si toți îți sunt supuși;Dragostea ta-I unește pe toți.Deși ești departe, razele t<strong>al</strong>e sunt pe pământ;Deși ești acolo sus, urmele pașilor tăi sunt lumina zilei.Când te odihnești in zare, la apus,Pământul se cufundă în beznă, parcă-i mort;Oamenii dorm în odăile lor,Își acoperă capul,Si narile încetează să-l mai slujească,Nimeni nu-și mai vede vecinul,Poți să le iei și perna de sub cap,Fără ca ei sa aibă habar.12Aldred, op. cit., p. 87.13Tydesley, op cit., p. 131.14Aldred, op cit., p. 240.


10 Studium, anul I, nr. 2.Atunci leii ies din bârloguri,Și șerpii mușcăUniversul e învă<strong>lui</strong>t în tăcere,Iar creatorul <strong>lui</strong> se odihnește-n zare.Luminos e pământul când te ridici la răsărit.Când strălucești ca Aton, lumină a zilei,Alungi întunericul;Când îți trimiți razele,Cele Două Țări suntcuprinse de bucurie,Când îi trezești.Îți sp<strong>al</strong>ă trupul, își pun veșminte,Ridică brațele să-ți slăvească zorii.În lumea întreagă fiecare se pune pe treabă,Vitele se așează la pășunat,Păsările zboară în ținuturile lor mustinde,Cu aripile-ntinse pentru a te slăvi.Oile zburdă,Înaripatele zboară,Totul se însuflețește când tu strălucești peste lume.Bărcile urca si coboară pe firul apei.Toate drumurile se închid când te arăți,Peștii din râuri țâșnesc către tine,Razele t<strong>al</strong>e se cufunda în marea cea mare și verde.Dătător de sămânța femeii,Dătător de sămânță bărbatu<strong>lui</strong>,Dând viață fiu<strong>lui</strong> în trupul mamei,Mângâindu-l ca sa nu mai plângă,Îi porți de grijă chiar și-n pântecele mamei <strong>lui</strong>,Îi dai suflarea să-și însuflețească orice faptă!Când iese din trupul mamei s<strong>al</strong>eÎncă din ziua când vine pe lume,Îi deschizi gura sa grăiască,Și ai grijă să nu ducă lipsă de nimic.Când puiul prinde a piui în găoace,Îi dai suflarea sa trăiască,Iar când l-ai adus până în clipaÎn care coasa se sparge,Iese din ou,Și piuie din toate puterileMerge pe picioarele s<strong>al</strong>eDe-ndată ce iese de-acoloLucrările t<strong>al</strong>e sunt nenumărate!Ne rămân tăinuite.


Studium, anul I, nr. 2.11O, zeu unic, cu puteri unice.Ai creat pământul după inima taTu singurOameni,vite mari si mici,Tot ce este pe pământTot ce mișcă.Toate cate sunt in văzduh.Tot în această perioadă, <strong>Amenophis</strong> <strong>IV</strong> și-a schimbat numele înAkhenaton ( “Cel care îl slujește pe Aton”) și a abandonat vechea capit<strong>al</strong>aTeba clădind o <strong>al</strong>ta la 300 de km pe m<strong>al</strong>ul estic <strong>al</strong> Nilu<strong>lui</strong> 15 . Regele nu asuportat să vadă inscripționat vechiul său nume, motiv pentru care a ordonatsă fie șters de pe toate inscripțiile existente. Alături de soțul ei și Nefertiti și-aschimbat numele în Neferneferuaten-Nefertiti. Noua capit<strong>al</strong>ă a primitnumele de Akhetaton ( "Orizontul zeu<strong>lui</strong> soare”, astăzi Tel-el marna) 16 .Pentru vechii egipteni akhet era regiunea de unde zeul soare reieșea în urmacăderii nopții ( Duat ), renăscându-se în fiecare zi. Locația <strong>al</strong>easă pentrunoua capit<strong>al</strong>ă era un sit neatins format dintr-un deșert înconjurat de stâncic<strong>al</strong>caroase în care au fost săpate o serie de stele care au servit drept hotare.Textele de aici datează din anii V, VI, și VIII <strong>al</strong>e <strong>domniei</strong> <strong>lui</strong> Akhenaton șidescriu planul orașu<strong>lui</strong> Akhetaton, dezvă<strong>lui</strong>nd princip<strong>al</strong>ul obiectiv <strong>al</strong>faraonu<strong>lui</strong> de a construi un oraș dedicat venerării <strong>lui</strong> Aton. Din fericire existăși det<strong>al</strong>ii asupra modu<strong>lui</strong> în care faraonul a delimitat noul oraș. Una dintreinscripții menționează că: Anul 6, a patra lună a ce<strong>lui</strong> de-<strong>al</strong> doi<strong>lea</strong>anotimp, ziua 13 . . . În această zi Regele se afla în orașul <strong>lui</strong> Aton . Și afăcut o mare jertfă către Aton, constând din pâine, bere, boi cu coarne,anim<strong>al</strong>e, vin, varietăți de tămâie și toate ierburile divine în această zi adelimitării orașu<strong>lui</strong> Orizontu<strong>lui</strong> 17 .Mai mult decât atât faraonul a făcut un jurământ în fața zeu<strong>lui</strong> său,prin care se angaja că nu v-a părăsi niciodată granițele orașu<strong>lui</strong> său sfânt. Înfelul acesta, faraonul s-a abătut de la tradiția faraonică de a călători în jurulțării cu scopul de a supraveghea construcțiile și muncile agricole și a reușit săîși reducă considerabil prestigiul în fața oamenilor de rând. Conformdescoperirilor recente se pare însă că doar clasa superioară s-a convertitreligiei faraonu<strong>lui</strong>, marea majoritate a populației a continuat să se închinezeilor tradițion<strong>al</strong>i 18 . Mai mult decât atât noul cult nu avea nimic în comun custructura tradițion<strong>al</strong>ă a societății egiptene, oamenii au continuat să trăiascăconform vechilor tradiții religioase, rugăciuni către Amon au fost descoperitechiar în orașul muncitorilor de la el-Amarna. Această răspândire a religiei15R. Morkot, The <strong>Egypt</strong>ians: an introduction, New York, 2005, p. 123.16N. Achimescu, Istoria și filosofia la popoarele antice, Iași, 1998, p. 48.17Weig<strong>al</strong>l, op. cit., p. 82.18W. Christensen, Empire of Ancient <strong>Egypt</strong>, New York, 2009, p. 50.


12 Studium, anul I, nr. 2.populare în Noul Regat indică faptul că printre oamenii de rând preocupărilereligioase erau de bază și nu la nivel metafizic 19 .Această noua religie este considerată de către cercetători drept primacontra-religie din istoria umanității. Două aspecte <strong>al</strong>e revoluției religioaseîntreprinse de faraonul Akhenaton sunt extrem de surprinzătoare:rapiditatea și radic<strong>al</strong>ismul ei, împreună cu încercarea de a eradica orice urmăa existenței acesteia după moartea rege<strong>lui</strong>. Mulți au corelat reformelereligioase <strong>al</strong>e <strong>lui</strong> Akhenaton cu problemele de natură economică care auapărut între rege și preoțimea cultu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Amun de la Teba, care conformcercetărilor și-ar fi sporit enorm averea în urma campaniilor Tutmoside.Creșterea influenței politice a preoțimii și faptul că nu răspundeauconducerii civile <strong>al</strong>e statu<strong>lui</strong>, au făcut ca <strong>Egiptul</strong> să ajungă stat în stat. O <strong>al</strong>tăteorie însă, elaborată de egiptologul american Henry Breasted, se bazează peideea că politica imperi<strong>al</strong>istă a regilor Tutmosizi a provocat o schimbaredrastică a viziunii egiptene asupra lumii. Existența popoarelor atât dediferite care au intrat în contact cu lumea egipteană a provocat o criză înexistentul ment<strong>al</strong>ul religios, îndreptat către imaginea lumii politeiste. Nouaviziune ecumenică își găsește expresia religioasă în ideea că zeul-soare estecreatorul și susținătorul lumii.Cel de-<strong>al</strong> doi<strong>lea</strong> aspect important <strong>al</strong> reformei religioase este fără dar șipoate dispariția ei în tot<strong>al</strong>itate din ment<strong>al</strong>ul colectiv <strong>al</strong> civilizației egiptene.Nici măcar faimosul Imn către Aton sau <strong>al</strong>te dedicații din această perioadănu și-au lăsat amprenta asupra imnurilor târzii dedicate soare<strong>lui</strong>. În Egiptreligia monoteistă a murit fără testament. Nu a existat nici o tradiție care săsupraviețuiască și nici un istoric <strong>al</strong> recepționării ei. Între cca. 1340 a. Chr.când imnul a fost așezat în mormântul <strong>lui</strong> Ay și 1884 e.n. când egiptologii l-au fost prezentat publicu<strong>lui</strong> nimeni nu a știut de existența <strong>lui</strong>. Revelațiaoferită de Akhenaton în scrierea sa nu ține de legea mor<strong>al</strong>ă sau de o acțiuneistorică, ci din convingerea că întreaga lume fie ea văzută sau nevăzută, îndeplinătatea ei, este produsul luminii și a <strong>timpul</strong>ui, deci prin urmare asoare<strong>lui</strong>. Viziunea faraonu<strong>lui</strong> a reprezentat o mare inovație în lumeaantichității și poate fi considerat atât un filosof cât și un iconoclast. Numărulenorm de temple tradițion<strong>al</strong>e, culte, rituri și festiv<strong>al</strong>uri, mituri, imnuri șiimaginii au fost înlocuite de un număr mic de imnuri ce slăveau noua religie,un cult puritan lipsit de magie și simbolism sau de prezența masivă a familieireg<strong>al</strong>e. Însă textele care reprezentau noua dogmă religioasă se află la stadiullor iniți<strong>al</strong>. Cu religia atoniană nu există o tradiție, recepție, redactare,modificare, adaptare sau interpretare 20 .19N. Grim<strong>al</strong>, A history of Ancient <strong>Egypt</strong>, Oxford, 1988, p. 230.20J. Assmann, Mind of <strong>Egypt</strong>, New York, 2008, p. 214.


Studium, anul I, nr. 2.13Programul edilitar si arta amarnianăDomnia <strong>lui</strong> <strong>Amenophis</strong> <strong>al</strong> <strong>IV</strong>-<strong>lea</strong> a început cât se poate de inocent,prin implementarea unui program de construire a diferitelor templeînchinate zeu<strong>lui</strong> Aton în Teba, Memphis și Heliopolis. Nimic neobișnuit dinacest punct de vedere, fiecare faraon în momentul urcării pe tronul <strong>Egiptul</strong>uiera așteptat să își demonstreze pietatea prin construirea de noi temple, demulte ori dedicate în speci<strong>al</strong> zeităților spre care acesta simțea o afinitateperson<strong>al</strong>ă. În tot acest timp, mormintele și stelele nobililor și sfetnicilorapropiați ai faraonu<strong>lui</strong> decorate în primii ani ai <strong>domniei</strong> au continuat sărecunoască ți <strong>al</strong>ți zei pe lângă Aton, printre numele zeilor atestați era inclusOsiris, Anubis, Hathor, Thoth, Isis și bineînțeles Amon 21 .Pentru a-și celebra jubileul, Akhenaton a construit mai multe templeînchinate <strong>lui</strong> Aton. În estul complexu<strong>lui</strong> de temple de la Karnak a construitimpresionantul templu Gem-Pa-aten („S-a găsit discul solar”) și templul săuanexă Hwt-Benben (p<strong>al</strong>atul pietrei Benben). Orientat spre orizontul estic șinu cel vestic simbolizează cum faraonul și-a întors spatele către Amon.Marele templu dedicat <strong>lui</strong> Aton avea cca. 270 metri lățime și 760 m lungimeși era înconjurat de imense platforme menite ofrandelor.Începând cu perioada <strong>lui</strong> Tuthmosis III, estul Karnaku<strong>lui</strong> areprezentat situl unui contra-templu unde zeul soare<strong>lui</strong> ce răsare, Re-Horakhty, a fost venerat în forma de dimineață a zeu<strong>lui</strong> Amun-Re. Aici existade asemenea și o capelă închinată venerării rege<strong>lui</strong>. Prin adăugarea la acestcontra-templu și capelă menită venerării faraonu<strong>lui</strong> a noii s<strong>al</strong>e construcții,Akhenaton a reușit să combine cultul rege<strong>lui</strong> reprezentat prin Aton cu vecheamanifestare a discu<strong>lui</strong> solar, Re-Harakhti. Aceste două temple au fost dinpăcate distruse în antichitate, însă se poate observa pe unele blocuri depiatră refolosite <strong>al</strong>e templu<strong>lui</strong> Hwt-Benben , regina Nefertiti îndeplinindrolul de preot <strong>al</strong> rege<strong>lui</strong> și ajutată de fiica ei cea mare Meritaten.Primele temple închinate <strong>lui</strong> Aton la Karnak au slăvit o identitatefundament<strong>al</strong>ă între rege și zeu. Repertoriul bogat <strong>al</strong> formelor pe care <strong>al</strong>tetemple le-au folosit pentru a reprezenta manifestarea divinu<strong>lui</strong> au fostdrastic reduse. Nici un concept înafara zeu<strong>lui</strong> Aton nu a fost permis, iarsingura reprezentare artistică a zeu<strong>lui</strong> era discul solar. În forma cea maistrictă a noii religii, singura imagine pământească a <strong>lui</strong> Aton era regele. Aflatîn p<strong>al</strong>atul său, faraonul ținea locul statuilor divinității din sanctuare. Maimult decât atât, regele era adorat și în <strong>al</strong>tare domestice, unde stele și statuilededicate <strong>lui</strong> serveau drept înlocuitor a <strong>lui</strong> Aton 22 .Noul oraș <strong>al</strong> rege<strong>lui</strong> fost construit în tot<strong>al</strong>itate din cărămidă și areprezentat mai degrabă un loc de cult închinat <strong>lui</strong> Aton, profetu<strong>lui</strong> șifamiliei s<strong>al</strong>e. Inscripțiile de pe intrarea în mormintele de piatră <strong>al</strong>efuncționarilor săi indică numele și funcțiile celor care și-au stabilit reședința21Murnane, op. cit., pp. 42-43.22A. Dieter, Temples of Ancient <strong>Egypt</strong>, New York, 1998, p. 181.


14 Studium, anul I, nr. 2.la Akhetaton. Printre aceștia se număra person<strong>al</strong>ul sanctuaru<strong>lui</strong> dedicat <strong>lui</strong>Aton, împreună cu marele preot Meryre, supraveghetorul bovinelor, <strong>al</strong>p<strong>al</strong>atu<strong>lui</strong> și haremu<strong>lui</strong>, medicul person<strong>al</strong> <strong>al</strong> faraonu<strong>lui</strong>, primarul împreună cuadministrarea orașu<strong>lui</strong> și nu în ultimul rând un număr impresionant describi, arhitecți, artiști și ofițeri.Capit<strong>al</strong>a nou construita era formată din Orașul Centr<strong>al</strong> (conțineatemplele dedicate <strong>lui</strong> Aton și clădirile ofici<strong>al</strong>e), Suburbia nordică ( zonărezidenți<strong>al</strong>ă) și orașul din partea nordică ( o zonă speci<strong>al</strong>ă în care erauamplasate reședințele private și p<strong>al</strong>atele rege<strong>lui</strong>). Nucleul orașu<strong>lui</strong> Akhetatonera Orașul Centr<strong>al</strong>, echiv<strong>al</strong>entul termenu<strong>lui</strong> Insula <strong>lui</strong> Aton menționat pestele din apropierea capit<strong>al</strong>ei. Clădirile componente erau <strong>al</strong>ineate cu wadi,astfel încât să poată fi raportate simbolic la această caracteristică natur<strong>al</strong>ă azonei. Deși distruse, ruinele Orașu<strong>lui</strong> Centr<strong>al</strong> indică o aglomerare de clădirireg<strong>al</strong>e și religioase decorate extensiv pentru a exprima dedicația orașu<strong>lui</strong>către discul solar. Nenumărate columne de piatră poartă numele <strong>lui</strong>Akhenaton, Nefertiti și Aton. Cele două temple dedicate <strong>lui</strong> Aton dominauOrașul Centr<strong>al</strong>. Există o mare diferență între noua arhitectură din perioadaamarniană și cea a predecesorilor <strong>lui</strong> Akhenaton întrucât templele dedicatezeității solare erau deschise. În jur de opt sau nouă ani au fost necesaritransformării regiunii în ceea ce avea să fie unul dintre cele mai impunătoareși spectaculoase orașe din lumea antică. Pe lângă templele și clădirilepublice, orașul a fost împânzit de numeroase p<strong>al</strong>ate înconjurate de grădinifermecătoare. P<strong>al</strong>atul închinat <strong>lui</strong> Ay a fost unul extrem de pretențiosconținând în jur de trei curți interioare, nenumărate dormitoare, s<strong>al</strong>ă demase, iar restul camerelor adăposteau diferite instrumente muzic<strong>al</strong>e.P<strong>al</strong>atul <strong>lui</strong> Akenaton nu este foarte clar înfățișat pe perețiimormintelor însă porțiuni <strong>al</strong>e acestuia au fost descoperite în urmasăpăturilor arheologice de la Amarna. Asemenea clădirilor rezidenți<strong>al</strong>e <strong>al</strong>eperioadei era aerisit și construit din cărămidă. Pereții, tavanul și podeauaerau acoperite cu picturi extraordinar de frumoase. Tavanul era susținut depiloni delicați erau fie incrustați cu sticlă colorata și piatră fie împodobiți cuviță de vie și liane pictate. Nici sculptura din această perioadă nu era maiprejos. În mormântul <strong>lui</strong> Huya există o reprezentare <strong>al</strong> unui artist pe numeAuta care este înfățișat în studioul său cum aduce ultimele retușuri uneistatuete ce o reprezenta pe prințesa Baketaton, sora faraonu<strong>lui</strong>. Spredeosebire de poza convențion<strong>al</strong>ă a vechilor lucrări, atitudinea tinereiprințese este cât se poate de relaxată și grațioasă. Într-una din mâini aceastaține o rodie pe c<strong>al</strong>e de a o ridica la buze. Lucrări precum acestea suntmemori<strong>al</strong>e permanente <strong>al</strong>e <strong>domniei</strong> <strong>lui</strong> Akhenaton. Printre cele mai faimoasebusturi egiptene descoperite se află fără îndoi<strong>al</strong>ă cel <strong>al</strong> reginei Nefertiti careîn prezent se află la muzeul din Berlin.Săpăturile arheologice începute la începutul anilor 1920 pe situlorașu<strong>lui</strong> dezvă<strong>lui</strong>e ruinele p<strong>al</strong>atelor și grădinilor de <strong>al</strong>tă dată. Una dintregrădinile închinate <strong>lui</strong> Aton era formată din doua incinte înconjurate deziduri. Intrarea în prima incintă se făcea printr-un coridor format din 36 de


Studium, anul I, nr. 2.15coloane urmate de un mic lac artifici<strong>al</strong> așezat printre copaci și diferiți arbuști<strong>al</strong>e căror rădăcini plantate în pături de pământ adus de pe m<strong>al</strong>urile Nilu<strong>lui</strong>pot fi încă observate. Se pare că acest lac a fost umplut cu pești iar rădăcinileși resturile veget<strong>al</strong>e descoperite aparțin florilor de lotus și nuferilor. Într-oparte a acestei incinte se pare că ar fi existat o serie de clădiri menite săadăposteze diferite anim<strong>al</strong>e domestice precum vite, oi, rațe, ș.a.m.d. ,descrise în imnurile <strong>lui</strong> Aton preaslăvind zeul solar. În cea de a doua incintăse află un lac mult mai întins înconjurat de grădini și care avea un mic chei.În grădini erau construite mici Kiosks, iar lângă acestea pivnițe pentru vinunde au fost descoperite borcane de vin sigilate pe care se menționa data șic<strong>al</strong>itatea <strong>lui</strong> ( „Vin foarte bun” ). În apropierea acestora se afla un drum ceducea către un <strong>al</strong>t lac, de această dată foarte mic în mijlocul căruia se afla oinsulă pe care era construită o casă de vară 23 .Odată inst<strong>al</strong>at în noua capit<strong>al</strong>ă, Akhenaton a fost în măsură săîncredințeze administrația și organizarea orașu<strong>lui</strong> către unul din nobilii săide încredere și astfel liber să își îndrepte atenția spre <strong>al</strong>te probleme de naturăinternă precum convertirea populației spre noua religie. Nici un <strong>al</strong>t supus nua fost în tot<strong>al</strong>itate adeptul învățăturilor faraonu<strong>lui</strong> decât Meryre căruia regelei-a acordat titlul de „Mare Preot a <strong>lui</strong> Aton în Orașul Orizontu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Aton”.Din nefericire există puține aspecte cunoscute <strong>al</strong>e carierei <strong>lui</strong> Meryre, însă pepereții din mormântul său săpat în de<strong>al</strong>urile din spatele orașu<strong>lui</strong> se aflăimagini ce ilustrează evenimente din viața acestuia și a rege<strong>lui</strong>. Una dintreaceste imagini înfățișează investitura <strong>lui</strong> Meryre în funcția de Mare Preot.Alături de acesta se află faraonul împreună cu soția și una dintre fiice<strong>lea</strong>cestora 24 .Inovațiile în ceea ce privește arta sunt la fel de surprinzătoare ca ce<strong>lea</strong>duse în domeniul religios. Natur<strong>al</strong>ismul în arta Regatu<strong>lui</strong> Nou era în curs dedezvoltare însă niciodată nu a fost aplicat familiei reg<strong>al</strong>e. În aceastăperioadă, aptitudinile dezvoltate <strong>al</strong>e artiștilor curții <strong>lui</strong> Akhenaton îlreprezentau pe acesta împreună cu familia sa în cele mai simple și natur<strong>al</strong>epoze. Într-una din scene, faraonul <strong>lea</strong>gănă pe una dintre fetele <strong>lui</strong> în timp ce<strong>al</strong>te două încearcă să se urce pe mama lor. O <strong>al</strong>tă scenă o înfățișează peNefertiti stând pe genunchiul <strong>lui</strong> Akhenaton 25 .Faraonul este de cele mai multe ori reprezentat neide<strong>al</strong>izat.Repertoriul artei amarniene ne familiarizează cu apariția efeminată atânăru<strong>lui</strong> bărbat: capul <strong>al</strong>ungit, buze cărnoase, ochii înclinați, lobii urechiiprelungiți, maxilar proeminent, umeri înguști, burtă, șolduri și coapseenorme. Akhenaton nu a fost singurul reprezentat în această manieră,Nefertiti și copiii ei sunt înfățișate având craniul <strong>al</strong>ungit. Bek, Sculptorul Șef<strong>al</strong> <strong>lui</strong> Akhenaton este de asemenea înfățișat cu sânii căzuți și burtăproeminentă. Bek susține pe una din stele că a fost instruit de către faraon săreprezinte ceea ce vedea cu adevărat. Orișicum, chiar și în perioada23Weig<strong>al</strong>l, op. cit., pp. 181-182.24Ibidem, p. 138.25Ibidem, p. 72.


16 Studium, anul I, nr. 2.amarniană au existat diferite stadii în care regele și familia sa au fostînfățișați în funcție de conversiile artistice. La începutul <strong>domniei</strong> s<strong>al</strong>e,faraonul a fost reprezentat cu o anumită formă a corpu<strong>lui</strong>. Este posibil caacesta să nu fi avut ocazia să dezvolte forma artistică asociată perioadei încauză. În perioada Sculptoru<strong>lui</strong> Bek, forma idiosincratică asociată rege<strong>lui</strong> aevoluat. În ultima perioadă a <strong>domniei</strong> s<strong>al</strong>e, când Bek este înlocuit deThutmes ( Djhutmose), faraonul este înfățișat într-o manieră ce tinde sprenorm<strong>al</strong>itate însă păstrează forma craniu<strong>lui</strong> <strong>al</strong>ungit prezent încă de laînceputul <strong>domniei</strong>. Thutmes a creat unele dintre cele mai frumoasereprezentări <strong>al</strong>e familiei reg<strong>al</strong>e, incluzând faimosul bust a <strong>lui</strong> Nefertiti.Regina poartă o coroană <strong>al</strong>bastră cu c<strong>al</strong>otă plată, împodobită cu panglici deaur <strong>al</strong>e căror incrustații reflectă culorile colieru<strong>lui</strong> său. Nu se poate observanici un fir de păr sub coroana acesteia, se pare că Nefertiti s-a ras în cap. Eaare însă fața simetrică și pie<strong>lea</strong> roz-brună, buze roșii maronii și sprâncenearcuite delicat. Spre deosebire de această reprezentare târzie a reginei, laînceputul <strong>domniei</strong> <strong>lui</strong> Akhenaton ea a căpătat o siluetă în formă de pară cuabdomenul rotund, șoldurile mari, coapse robuste și fund proeminent. Prinaceste det<strong>al</strong>ii faraonul dorea să accentueze fertilitatea femeilor din familia sa.După mutarea în noua capit<strong>al</strong>ă, fața reginei devine rotundă, bărbia pătratăiar trupul ei are o formă feminină mai puțin exagerată 26 .Revoluția cultur<strong>al</strong>ă și religioasă a <strong>lui</strong> Akhenaton se pare că a fost unaextrem de person<strong>al</strong>ă și strâns legată de perceptele religiei <strong>lui</strong> Aton șiconvențiile artei amarniene. În materie de religie accentul era pus pec<strong>al</strong>itatea soare<strong>lui</strong> de a susține viața și pe reprezentările natur<strong>al</strong>iste de adorarede pe pereții clădirilor din Amarna 27 . Se pare că diferențele dintre artatradițion<strong>al</strong>ă și cea amarniană nu se bazează pe schimbarea principiilorreprezentărilor folosite de către artiști. Multe dintre aceste schimbări rezultămai degrabă din elevarea zeu<strong>lui</strong> Aton în poziția de zeitate unică. Eliminareazeităților tradițion<strong>al</strong>e a coincis și cu eliminarea temelor iconografice dinmorminte și temple. Multe dintre aceste teme au fost reinterpretate pentru ase potrivi cultu<strong>lui</strong> implementat de Akhenaton.Conflictul cu preoțimea tradițion<strong>al</strong>ăO societate inviolabilă care a subliniat dintotdeauna statutul eineschimbător nu se poate acomoda cu ușurință unei noi ordine manifestatăprin vulgarizarea și înstrăinarea formelor de bază <strong>al</strong>e expresiei s<strong>al</strong>e. În teorie,conflictul dintre tradițion<strong>al</strong>iști și moderniști se pretează a fi criza acesteiculturi. Un asemenea conflict este posibil să fi fost baza antagonismu<strong>lui</strong>dintre Hatshepsut și Tutmosis III. Conservatorismul nu poate supraviețui cuușurință gloriei victoriilor militare și <strong>al</strong>e creșterii bruște a bogăției și puteriiforțelor conducătoare egiptene. Astfel, degradarea preaiubitu<strong>lui</strong> sistem26Tyldesley, op. cit., pp. 127-128.27The Britannica Guide to Ancient Civilizations, Ancient <strong>Egypt</strong> from Prehistory to theIslamic Conquest, New York, 2010, p. 69.


Studium, anul I, nr. 2.17egiptean este vizibilă în perioade de prosperitate, mai precis între bătălia dela Megido (1468 î. Hr.) și moartea <strong>lui</strong> Amenofis III (1375 î. Hr.) 28 .În momentul în care Tutmosis III a cucerit Megido, o cantitateimpresionantă de argint, turcoaz, lapis lazuli și averile a 330 de prinți a intratîn posesia <strong>Egiptul</strong>ui 29 . Tributul, prada și comerțul ce a urmat în urmacampaniilor acestuia au umplut visteriile Regatu<strong>lui</strong> Nou. Însă tributul dinafara statu<strong>lui</strong> a creat probleme de natura internă. Deoarece zeul suprem <strong>al</strong>statu<strong>lui</strong>, Amon-Re era responsabil de victoriile întreprinse, o parte din pradași tributul primit intra în posesia templelor acestuia sau mai precis, înmâinile preoțimii. Cum averea și influența lor era în creștere, cea afaraonu<strong>lui</strong> era diminuată 30 . Când în cele din urmă conflictul ireconciliabil șiviolent a izbucnit în epoca amarniană, opozițiile nu se aflau în postura desimpli conservatori și moderniști sau izolaționiști și imperi<strong>al</strong>iști mitari.Preoțimea a prosperat până în anul 1379 a. Chr., când Amenofis <strong>IV</strong> aînceput să se opună cultu<strong>lui</strong> zeu<strong>lui</strong> Amon și a creat un nou cult solar. Dupăce a domnit cinci ani la Teba, Akhenaton a acționat drastic împotrivapreoțimii <strong>lui</strong> Amon, construind o nouă capit<strong>al</strong>ă pe situl ce astăzi poartănumele de Tel el-Amarna. Noile temple închinate <strong>lui</strong> Aton, erau templedeschise. Pentru o perioadă, Akhenaton și familia sa au prosperat în nouacapit<strong>al</strong>ă, iar faraonul a intensificat lupta împotriva cultu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Amon. El aordonat ca numele zeu<strong>lui</strong> să fie șters de pe toate monumentele egiptene. Separe că în acest conflict între preoțimea tradițion<strong>al</strong>ă și faraon, mamaacestuia, regina Ty, era simpatizanta cultu<strong>lui</strong> Amon-Re.Alături de faraon putem observa o co<strong>al</strong>iție formată din bărbațiparveniți descendenți din familii modeste dar care s-au ridicat în nouamișcare revoluționară. Vechile familii conducătoare și-au predat funcțiileîn<strong>al</strong>te în momentul apariției frământărilor interne. Acest lucru însemna căvechea birocrație civilă era de partea preoțimii <strong>lui</strong> Amon iar faraonul a fostnevoit să găsească noi personaje care să le ocupe funcțiile. Un lucruinteresant poate fi observat în detrimentul armatei care surprinzător, se parecă a fost de partea rege<strong>lui</strong> 31 . În acest caz, motivele aderării gener<strong>al</strong>u<strong>lui</strong>Haremhab la revoluția faraonu<strong>lui</strong> nu pot fi cu adevărat cunoscute. Acțiuni<strong>lea</strong>cestuia puteau fi rezultatul fie loi<strong>al</strong>ității soldatu<strong>lui</strong> fie dorinței armatei de atriumfa asupra birocrației și a preoțimii.În cadrul istoricilor au fost elaborate nenumărate opinii vizândperson<strong>al</strong>itatea controversată a <strong>lui</strong> Akhenaton. Unii istorici l-au înfățișat peacest faraon drept un ide<strong>al</strong>ist reformator, poet vizionar și conducătorinspirat de noua și radic<strong>al</strong>a idee a zeu<strong>lui</strong> unic. Prin această viziune,Akhenaton a promovat monoteismul și a pus capăt elitismu<strong>lui</strong> șiprovinci<strong>al</strong>ismu<strong>lui</strong> politeismu<strong>lui</strong> tradițion<strong>al</strong>. A inspirat totodată eticamonoteistă a iudaismu<strong>lui</strong> și monoteismul univers<strong>al</strong> <strong>al</strong> creștinismu<strong>lui</strong> de mai28Wilson, The culture of Ancient <strong>Egypt</strong>, Chicago, 1951, p. 260.29Piatră semiprețioasă rară prețuită pentru culoarea sa <strong>al</strong>bastră intensă.30Life magazine Prideux, 1968, p. 35.31Wilson, op cit., p. 207.


18 Studium, anul I, nr. 2.târziu. Faraonul a fost de asemenea un vizionar în materia relațiilorinternațion<strong>al</strong>e, reușind să lărgească politica externă implementată de tatălsău prin consolidarea relațiilor diplomatice. În contrast cu predecesorii săiTutmosis III și Amenofis II care a căror politică externă era bazată pe oexpansiune militară agresivă în P<strong>al</strong>estina, Siria și Nubia, Akhenaton a folosito strategie bazată pe <strong>al</strong>ianțe matrimoni<strong>al</strong>e care a definit sfere de influențăcapabile să mențină echilibrul de putere între Hitiți, Mitani și Babilonieni.Când era însă necesar, regele nu a ezitat să folosească forța împotrivarebeliunilor din Nubia.O mare parte a istoricilor contemporani susțin însă că Akhenaton erape departe un reformator sau poet vizionar. El este văzut drept un oportunistpolitic care în mod cinic a promovat zeul Aton la rangul de zeitate unică, înscopul de a distruge puterea economică și politică dobândită de preoțimeacultu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Amon. Prin suprimarea cultu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Amon și înființarea unei noireligii centrată pe rege ca fiul unicu<strong>lui</strong> zeu Aton, faraonul a încercat de faptsă reclădească monarhia bazată pe dreptul divin.Alți istorici îl privesc însă pe Akhenaton drept un „rege nebun” a căruimonoteism radic<strong>al</strong> făcea parte din meg<strong>al</strong>omania produsă de deteriorareamint<strong>al</strong>ă. În fin<strong>al</strong>, există critici care îl văd pe Akhenaton într-o postură diferităde cea a unui oportunist politic sau conducător nebun. Noua teorie îlplasează pe faraon în categoria fanaticilor religioși determinat să își impunăviziunea sa religioasă fără a ține cont de impactul distructiv <strong>al</strong>monoteismu<strong>lui</strong> asupra societății și culturii egiptene. Moștenind un imperiustabil din punct de vedere politic și economic, Akhenaton și-a devotat o mareparte din <strong>timpul</strong> și energia sa intereselor person<strong>al</strong>e care includeau viațafamili<strong>al</strong>ă, artele și relația strânsă cu zeul său.Cele trei opinii, care îl consideră pe Akhenaton fie un oportunist, fieun bolnav mint<strong>al</strong> sau fanatic religios nu se exclud reciproc. Impunereamonoteismu<strong>lui</strong> său unei civilizații care a tolerat existența unui număr foartemare de zeități poate fi produsul tuturor celor trei interpretări 32 .Sfârșitul <strong>domniei</strong>Ultimii ani ai <strong>domniei</strong> <strong>lui</strong> Akhenaton aduc mare suferință familieireg<strong>al</strong>e. Ciuma făcea ravagii în Orient iar apropierea <strong>Egiptul</strong>ui de coastaLevantu<strong>lui</strong> împreună cu traficul intens creat de soldați, diplomați,comercianți și sclavi au crescut șansele de răspândire a epidemiei.Meketaten, cea de a doua fiica a <strong>lui</strong> Akhenaton a fost răpusă de bo<strong>al</strong>ă, iarfamilia a fost nevoită să o înmormânteze corespunzător tradiției. Și <strong>al</strong>țimembrii ai familiei reg<strong>al</strong>e au decedat în această perioadă. Mama <strong>lui</strong>Akhenaton, regina Tiy apare pentru ultima dată în <strong>timpul</strong> anu<strong>lui</strong> 14 când esteînfățișată <strong>al</strong>ături de fiul ei vizitând templul din Akhetaton. Moartea acesteia32A. Blumberg, Great <strong>lea</strong>ders, great tyrants? Contemporany views of world rulers whomade history, Londra, 1995, pp. 3-4.


Studium, anul I, nr. 2.19nu este consemnată și nu știm unde a fost înmormântată, însă o șuviță depăr a fost păstrată într-un sicriu mic pe care este gravat numele ei și se aflaprintre obiectele funerare <strong>al</strong>e <strong>lui</strong> Tutankhamon. Cele trei mezine <strong>al</strong>e familieiau dispărut din peisaj după anul 12, iar în jurul anu<strong>lui</strong> 14 se pare că șiNefertiti a dispărut. 33 Teoriile emise, susțin că aceasta a decedat sau adevenit coregenta soțu<strong>lui</strong> ei sub numele de NeferneferuatenAnkh(et)kheperura. Ultima din teorii susține că de fapt, Nefertiti a fostizgonită de către Regina Tiy în momentul în care aceasta a venit la Amarna 34 .După dispariția <strong>lui</strong> Tiy, a <strong>lui</strong> Nefertiti și a <strong>lui</strong> Kiya, Meritaten a devenitmarea soție a rege<strong>lui</strong>, numele său fiind scris acum în cartuș. Faima ei s-arăspândit dincolo de granițele <strong>Egiptul</strong>ui, ceea ce l-a făcut pe regeleBabilonu<strong>lui</strong> să îi trimită daruri. În acest timp, în complexul de temple de laAmarna, numele <strong>lui</strong> Meritaten era gravat peste cel <strong>al</strong> răposatei Kiya, în timpce multe dintre portretele acesteia erau transformate în portrete <strong>al</strong>e <strong>lui</strong>Meritaten 35 .Data exactă și motivul decesu<strong>lui</strong> faraonu<strong>lui</strong> Akhenaton nu estecunoscut cu exactitate însă moartea sa a avut loc în <strong>timpul</strong> anu<strong>lui</strong> 17 <strong>al</strong><strong>domniei</strong>. Se pare totuși că sănătatea rege<strong>lui</strong> nu era într-o stare bună întrucâts-a grăbit să își termine construcția mormântu<strong>lui</strong> său, undeva în de<strong>al</strong>uriledin spatele capit<strong>al</strong>ei. Construirea mormântu<strong>lui</strong> a fost însă sistată odată cumoartea fiicei s<strong>al</strong>e în vârstă de aproximativ nouă ani 36 .Moartea sa a lăsat în urmă un număr de succesori care au fost nevoițisă facă față unei națiuni divizate și unui imperiu neliniștit 37 .Bibliografie:Achimescu N., Istoria și filosofia la popoarele antice, Iași, 1998.Aldred C., Akhenaten king of <strong>Egypt</strong>, New York, 1991.Aldred C., <strong>Egypt</strong>: The Amarna Period & the End of the EighteenthDynasty în Cambridge Ancient History, vol. II.2 - Middle East & AegeanRegion, Cambridge, 2008.Assmann J., Mind of <strong>Egypt</strong>, New York, 2002.Avery S., Akhenaten, King of <strong>Egypt</strong>, A. Blumberg, Great <strong>lea</strong>ders,great tyrants? Contemporany views of world rulers who made history,Londra, 1995.The Britannica Guide to Ancient Civilizations, Ancient <strong>Egypt</strong> fromPrehistory to the Islamic Conquest, 2010 New York.Reeves N., Akhenaten: <strong>Egypt</strong>’s f<strong>al</strong>se prophet, Londra, 2005.Christensen W., Great Empires of the Past. Empire of Ancient <strong>Egypt</strong>,New York, 2005.33Redford, op. cit., p. 186.34Hawass, op. cit., p. 53.35Tydesley, op. cit., p. 136.36Weig<strong>al</strong>l, op. cit., pp. 193-194.37Murnane, op. cit., p. 10.


20 Studium, anul I, nr. 2.James T. G. H., <strong>Egypt</strong>: From the expulsion of the hyksos to<strong>Amenophis</strong> I, în Cambridge Ancient History Vol. II.1, History of the MiddleEast and Aegean region c. 1800-1380 B.C., Cambridge, 2008.Christensen W., Empire of Ancient <strong>Egypt</strong>,New York, 2009.Hayes W. C., <strong>Egypt</strong>: Intern<strong>al</strong> Affairs from Tuthmosis I to the deathof <strong>Amenophis</strong> III, în Cambridge Ancient History Vol. II.1, History of theMiddle East and the Aegean Region c. 1800-1380 B.C. , Cambridge, 2008.Clayton P. A., Cronica faraonilor, București, 1994.Hurley T., HSC Antiquity 2, Oxford, 2008.Grim<strong>al</strong> N., A history of Ancient <strong>Egypt</strong>,Oxford, 1988.Redford D. B., Akhenaten, the heretic king, New Jersey, 1998.Weig<strong>al</strong>l A., The life and times of Akhnaton, Londra, 1923.Dieter A., Temples of Ancient <strong>Egypt</strong>, New York, 1998.Silverman D. P., Akhenaten and Tutankhamun: revolution andrestoration, Philadelphia, 2008.Hart G., <strong>Egypt</strong>ian Gods and Goddesses, New York, 2005.Morkot R., The <strong>Egypt</strong>ians: an introduction, New York, 2005.Thomson J., A history of <strong>Egypt</strong>: from earliest times to the present,New York, 2008.Tyldesley J., Cronica Reginelor <strong>Egiptul</strong>ui, de la primele dinastii lamoartea Cleopatrei, București, 2006.Wilson J. A.,The culture of Ancient <strong>Egypt</strong>, Chicago, 1951.Prideux T., Ancient <strong>Egypt</strong>: The sudden thurst for Empire, în RevistaLife 31 mai, New York., 1968.Hawass Z., Silent Images: Women in Pharaonic <strong>Egypt</strong>, Cairo, 1995.Melissen J., Innovation in diplomatic practice, New York, 1988.Petrie W. M., Syria and <strong>Egypt</strong>. From the Tell el Amarna Letters,London, 2003.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!