seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

polemici aproape cordiale ∙ po50Nicolae BrebanIstoria dramatic\ a prezentuluiAventurierii politicii române[ti (4)UN HYBRIS COLECTIV4.Când vorbim, despre „Mi[carea legio -nar\“, pentru a nu ne ad\uga atâtor comentatoriperspicace sau mediocri, pre -sa]i de o optic\ politic\ sau alta, noi vomîncerca s\ detect\m, cu un anumit calm [isim] al observa]iei, ceea ce face particula -ritatea strict româneasc\ a acestei mi[c\ripolitice. Un „grup“, o „mul]ime“, un fel de„partid“ care s-a vrut extrem reprezentativ– [i a [i fost! – pentru sute de mii [i nu nu -mai de tineri, din societatea post-belic\, aanilor dou\zeci [i treizeci; încercând ei,cum o spuneam mai sus, s\ „dubleze“ în -tr-un fel saltul f\cut deja de Românii dincele „trei provincii mari, istorice“, în constituireaunui stat unitar [i independent,ca tapultându-ne într-o stare, s\-i zicem,paradisiac-na]ionalist\, în care am fi pututs\ devenim, din umili]ii [i cer[etorii Eur o -pei, o na]ie-stindard. Un port-drapel al u -nui alt fel de „cre[tinism medieval“, aspru[i stilizat în exces, propunând în absolut„cultul mor]ii“, cu aerul, de necomb\tut cunici un argument, al „revela]iei ortodoxismuluiromânesc“. Ca [i ideea pr\p\s tioa -s\ a profesorului Ionescu – care, ciudat,p\rea acceptabil\ multor min]i critice! – a„mântuirii prin na]iune“.Înc\ o dat\, conceptul de na]iune erafolosit în alte scopuri decât cel pentru care„fusese creat“; [i trebuia s\ însemne cu to -tul altceva decât semantica sa simpl\.Vorbind despre „ideea lui Ionescu“ de„mântuire prin na]iune“, nu putem s\ nuobserv\m profunda discordan]\ între în -cercarea „tuturor Românilor“ de a se uni,de a se pune într-un dificil [i complex „a -cord“, dup\ supravie]uirea [i convie]uireaîn trei mari imperii, turco-slavone-austrie -ce, extrem antagonice cu „propunerea“sau „ideea revelat\“ a profesorului de me -tafizic\ de a ne „dez-uni“ prin credin]\: sevor mântui doar ortodoc[ii, cei cu adev\ ratromâni sau rumâni. Un fel de fundamen -talsit avant la lettre, nu-i a[a, o încer ca reinsistent\ de dezbinare în sânul unui po -por care – [i asta se putea observa mai a -les în Transilvania, dar [i în Moldova [i Va -lahia – se constituia, iat\, în fine, din trun -chiuri genetice atât de diferite. Surse, indu -bitabil, al unor frec\ri etnice – obser va bile,mai ales în Moldova, în contact cu slavii r\ -s\riteni, dar, apoi [i în Ardeal, când [coalaArdelean\ a aprins f\clia latinit\]ii [i a dem -nit\]ii etniei române – [i înc\ cu eforturi [iconvulsii care nu s-au terminat nici azi.Înc\ [i azi observ\m pe unii prela]i or -todoc[i distin[i – l-am auzit, în prezen]anoastr\, la Chi[in\u, pe episcopul Ananiavorbind de „ortodoc[i, singurii cu adev\ratRomâni!“, ca [i al]ii, care î[i mai fac fiertu -rile „ideologice“ din „inven]ia mistico-io nes -cian\". Un fel de „contra-idee“ ca [i altele,câteva, care au dominat în toat\ prima par -te a secolului trecut, idei [i n\zbâtii fantasmagoricecare nu le-a împiedecat s\ de vin\„idei de mas\“ [i s\ cucereasc\ mii [imii de spirite. Din toate p\turile. [i aceas -t\ observa]ie simpl\ îns\ extrem de „percutant\"nu ne va face, ca nu pe pu]ini a -nali[ti [i chiar autori de ]inut\, s\ conchidemasupra „prostiei“ sau "invincibilei va -nit\]i a omului“, ci, obi[nui]i prin profe siu -nea noastr\ de romancier realist, cum sespune, cu „ciud\]eniile“ [i „surprizele“, u -ne ori interesante, ale firii umane, s\ ne a -plec\m înc\ o dat\ asupra „realit\]ii“ ca -racterului uman, asupra „profilului“ omenesc[i asupra marilor sale tenta]ii, care as -cund nu pu]ine abisuri, dar [i culmi [i reve -la]ii dintre cele mai spectaculoase.Mi[carea legionar\, dincolo de ambi ]i -ile de condotier – militar, al lui Codreanu[i ideologic, „mistic“, al lui N. Ionescu – afost cu siguran]\ [i un uria[ Vis al mul]i -mii; o r\bufnire din straturi adânci, secula -re, de victimizare [i brutal\ umilire – cer\zbate [i în genialele [i „întors-profeti ce -le“ versuri ale lui Arghezi din Testament –dar, ciudat, parc\ în acela[i timp, [i o încordareextrordinar\ a spiritului na]ionalspre un tip de „unire exuberant\“, „viril\ înextrem“ (de unde [i nevoia [i clamarea e -nergiei tinerilor), spre o încercare paroxis -tic\ de „unire într-un ideal“, de tip cre[tin,se în]elege, în mod particular, unic [i exclu -siv de culoare ortodoxist\, oriental\, r\s\ -ritean\. Dac\ nu bogomilic\, oricum crip -tic\ [i stilizat\ într-o asemenea m\sur\, în -cât s\ ne fie [i s\ ne devin\ o a doua ca -racteristic\, dac\ nu natur\. Nou\, Româ -nilor, dar numai acelor Români care se vorfi „împ\rt\[it“ din „potirul“ „în\l]\rilor [i as -prelor refuzuri“ ale unei credin]e vechi în -s\ re-suscitat\, „înviat\“ înc\ o dat\ prinenergia unui mic, dar inspirat, popor. Na -]iune. Cuvântul „inspirat“, el însu[i, înc\o dat\, ca [i altele din recuzita „bunului legionar“,trebuia umplut cu o semantic\ no -u\, aspr\, exclusiv\ [i geloas\ pe cea maimic\ abatere sau nuan]are.Însemn\ri ie[ene