seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

Gustave Doré:sapien]iale arabe: „Prefe]ele, explica]iile, dedica]iile se ]in lan]:nici o bro [ur\ nu apare f\r\ un cuvânt c\tre cititor sau o dedica -]ie lung\ [i curtenitoare c\tre un protector. Ia na[tere, astfel, oparalite ratur\ ce st\ în anticamera literaturii sale [i încearc\ s-ojustifice.“ 34 Putem în]elege c\ precuvânt\rile sunt consideratece le mai „originale” la Anton Pann, altminteri socotit un me[te -[ugar al cuvântului; întru totul asemenea situa]iei din literaturaa ra b\ clasic\, unde autorii prelucreaz\ [i mo dific\ acelea[i teme,dar în precuvântare î[i expun punctele de vedere într-un mod ca -re s\ exprme propria originalitate (vezi Ibn al-Muqaffa’, a c\ruiÎnsemn\ri ie[eneIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisIntroducere la Ka lila [i Dimna e considerat\ una din cele maides\vâr[ite pagini de literatur\ arab\, de[i textul care urmeaz\ eo prelucrare sau chiar traducere dup\ varianta persan\).În capitolele din Povestea vorbii (Despre Minciuni [i flec\rii,Despre n\ravuri rele, Despre prostie iar\[i, Despre în v\ ]\tur\,Despre amor [i ur\ iar\[i, Despre c\s\torie iar\[i, Despre pri -cini de jude c\]i, Despre fric\ [i vitejie, Despre l\co mie iar\[i[i nemul]umire, Despre timp [i vârst\ iar\[i) un cunosc\tor alculturii a rabe clasice va recunoa[te în]elepciuni formulate în a -ceea[i tonalitate de c\tre Al-Zamahšari, autorii de maqamat, Al- ahiz [.a. Ironiile lui Anton Pann sunt „cu program”, ca la Al- a -hiz: fiindc\ râsul îndeam n\ la d\rnicie, fere[te omul de boal\, eperechea vie]ii, face sufletul bun. „N-ai decât s\ râzi dac\ vrei [is\ petreci din aces te snoave / dac\ te plictisesc lucrurile grave.“ 35Câteva cli[ee stilistice antonpanne[ti evoc\ [i ele lumea ara -b\; printre cele mai frecvente: „dragostea care arde/ r\ne[te/la fica]i“ (echivalentul expresiei hubbu akbadi, „dragostea fica -]ilor mei“ – la vechii arabi „sediul“ iubirii aflându-se, cum se ve -de, în alt\ parte decât în inim\); „limba ca - re taie mai mult decâtsabia“ (compara]ie cu atât mai frecvent\ în lumea arab\, cu câtînsu[i cuvântul thaqafa, „cultur\“, e deri vat din verbul cu aceea[ir\d\cin\, care în seamn\ „a ascu]i sabia“); a „îndruga verzi [i uscate“– expresie amintind de compa ra]ia arab\ „cine vorbe[te multe asemeni celui care adun\ vreascuri noaptea“ (când nu poatedeosebi lemnele bune de cele re le), etc.Tudor Vianu observa c\, în compara]ie cu Anton Pann, „to]iscriitorii vremii par mai degrab\ la început de drum“ [i propu -nea, pentru a-i g\si semeni, c\utarea prin tre „vechi povestitoriai Rena[terii, un Boccaccio, un Rabelais, un Cervantes“ 36 . Doarc\ uria[a tren\ sapien]ial\, tipolo gi c\ [i stilistic\, acumul\rile dato -rit\ c\rora se întâlnesc ace[ti mari europeni, î[i au o bâr[ia într-ostr\veche matrice a Orientului Apropiat, unde cuvintele au pute -re, un de aceea[i re]ea de codific\ri [i cli[ee continu\ s\ pulsezesub trec\toarele [i schim b\toarele suprapuneri de unit\]i cultura le.1Cf. Mircea Anghelescu, Cultura român\ [i Orientul în prima ju -m\tate a secolului al XIX-lea, în Literatura român\ [i Orientul, Me -ridiane, Bucure[ti, 1975, p.79.2Cf. D. Popovici, Romantismul românesc, Albatros, 1972, p. 89.3Cf. Mircea Anghelescu, op.cit., pp. 80-83.4Cf. Mircea Muthu, Balcanismul lui Anton Pann, Dacia, Cluj 1973.5Cf. Paul Cornea, Anton Pann, E.P.L., Bucure[ti, 1964 p. 776Cf. {erban Foar]\, Prefa]\ la Povestea Vorbii, Ed.Minerva, 1972 p.XIX.7Cf. M. Dufrenne, La personnalité de base, P.U.F., 1966, p. 1288Cf. Abd al-Jalil, Histoire de la littérature arabe, Paris, 1963, XVI,p.169.9Pluralul cuvântului arab maqama, care desemneaz\ o povestioar\ condensat\,cu tr\s\turi rudimentare de surpriz\, având drept erou un falscer[etor, înv\]at r\t\citor. Prin [iretenie, imagina]ie, elocven]\, snoa ve împodobitede „rarit\]i lingvistice”, acesta rezolv\ situa]iile cele mai ciudate,delicatese culturale ∙ delicate77