13.07.2015 Views

(„BU E“ ŞI „RELE“) ALE LITERA - Oglinda literara

(„BU E“ ŞI „RELE“) ALE LITERA - Oglinda literara

(„BU E“ ŞI „RELE“) ALE LITERA - Oglinda literara

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Coperta 1: Rafal Olbinsk:Douglas Moore-The Ballad of Baby DoeÎn acest număr:• Gabriel Funica• Matei Romeo PitulanCornel Ungureanu• Ion Rotaru• Florentin Popescu• Mircea Radu Iacoban• Victor Eftimiu• Cristian TiberiuPopescu• Ion Murgeanu• Liviu Comşia• Aureliu Goci• Ion Deaconescu• Maria Cogălniceanu• Paul Goma• Mircea Homescu• Ioan Dumitru Denciu• Nae Georgescu• Bogdan Ulmu• Emilian Marcu• Mihai Antonescu• Valeriu Rusu• Felix Nicolau• Nicolae Dabija• Miron Manega• Ioana Petcu• Violeta Ion• Gheorghe Neagu• Ion Micheci• Oana Panţâr• Annie Muscă• Mariana Vârtosu• Petre Abeaboeru• Gheorghe Mocanu• Georgeta Vioreanu• Ionel Necula• Variu Ingrid• Sava Francu• Mioara Angheluţă• Victor Sterom• Al. Florin Ţene• Marius Chelaru• Aurel Pop• Avram Viorel• Nicolette Franck• Aurel M. Buricea• Marilena Lică-Maşala• Alexandra Diaconu• Ioana Trică• Robert Toma• Radu Cosmin• Vlad Zbârciog• Silvia Dumitrache• Radu Cernătescu• Dumitru Istrati Ruşeţeanu• Adrian Irvin Rozei• Marius Tiţa• Toca Mureşan• Ioan Vintilă Fintiş• Nicolae Mareş• Lucian Gruia• Ioan Viziteu• tefan Ciobanu• Petru Flueraşu• Rudolf Steiner• Artur Silvestri• N.N. Tomoni• Ion PachiaTatomirescuÎn numele libertăţii absolute de exprimare, autoriirăspund în mod direct de conţinutul materialelorpublicate sub semnătura proprie."Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C.Rodipet S.A. cu sediul în Piaţa Presei Libere nr.1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România laP.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 saue-mail abonamente@rodipet.ro;subscriptions@rodipet.ro sau on line la adresawww.rodipet.ro".OGLINDAliterarãApare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şiface parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilordin România (APLER) şi Associazione dellaStampa Estera din Italia, membru fondator alAsociaţiei Revistelor şi Publicaţiilordin EuropaEditată de S.C. ZEDAX Focşani cu sprijinulConsiliului Judeţean Vrancea,Asociaţiei Culturale "Duiliu Zamfirescu"REDACŢIARedactor şef: Gheorghe Andrei eaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: Laurian Stănchescu, Daniel Stuparu,Liviu Comşia, Florentin Popescu, Valeria MantaTăicuţu, Adrian Dinu Rachieru.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Gheorghe Mocanu, Florin Paraschiv, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia, SavaFrancu, Ioana Petcu, Ion Deaconescu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, CarmenSăpunaru, icolette Frank, Mihaela Albu, MarlenaLica Masala.Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLIDAliterară o puteţi citi şi pe site-ulwww.oglindaliterara.roactualizat de:www.bootsoftware.comşi www.seven.comAsociaţia Culturală "Duiliu Zamfirescu"Cont: RO98 RZBR 0000 0600 0166 3440deschis la RAIFFEISE BAK FOCŞAIE-mail:gheorgheneagu@yahoo.comISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. VranceaMobil: 0722-284430Revista figurează la poziţia 4699în Catalogul Presei RomâneAbonamente numai prin RODIPETRevista se află şi la chioşcul Muzeului Literaturii RomâneATENŢIE: ÎN CURÂND REVISTA SE VA DIS-TRIBUI NUMAI PE BAZĂ DE ABONAMENTPRIN RODIPET SAU POTA ROMÂNĂ.3486www.oglindaliterara.ro


EDITORIALProspeţimea epică a romanuluiÎn războiCitim, dacă mai citim, doar cărţi recente. Ce noutăţi să afli de la Grigore Ureche ? Saudin dialogurile lui Platon ? Cine ar mai avea răbdare cu “Iosif şi fraţii săi” ? Ca scriitornumai Dostoievski să nu fii. Te paşte indiferenţa, în cel mai bun caz sastisealadubitativă. Astăzi ne informăm rapid, la limita frugalităţii, în regim pizza-hut, cuingrediente străvezii, atenţi să nu depăşim un anumit număr de calorii intelectuale.Săte apuci acum să reciteşti, să-ţi completezi lecturile e deja prea mult, e erudiţie, va săzică, fandacsie curată.i totuşi, regele Lire nu moare. Mai avemsuficiente curiozităţi şi senzorialitate de naturălivrescă, ne mai entuziasmăm, chiar dacărestrîns, în faţa rîndului tipărit. Dar pînă sătranşăm acest subiect cu totul delicat (dacăspui că nu citeşti faci figură de incult iar dacăsusţii contrariul, eşti complet defazat, plecat cusorcova) să revenim cumva la anul 1900.Început de veac în Bucureşti, vreme de tranziţie(specialitatea casei), din iulie guvernconservator prezidat de P.P. Carp, eternachestiune agrară, celebra lege a ţuicii.DuiliuZamfirescu ,“personalitate de tranziţie” (Dan C.Mihăilescu), spilcuitul Don Padil, altfel Rienzi(Macedonski ştia de ce), melancolicul deFaraoane, “anti-modernul” precursor alromanului modern românesc, publicase dejaromanul “În război”, prevăzut să încheie “ciclulComăneştenilor”. Nemulţumit de ecourile criticecît şi de primirea publicului cititor, binişorfranţuzit, Duiliu Zamfirescu îi scria lui TituMaiorescu de la Paris, în februarie 1900,despre traducerea acestei cărţi în limbafranceză, făcută de către Dem. J. Ghica, ceurma să apară în luna martie, a aceluiaşi an, laeditura Ollendorf. De fapt D/Z încerca să-şi“repatrieze” astfel cartea îmbarcată într-unvehicul lingvistic imperial menit să-i asiguresuccesul de librărie în spaţiul predominant,atunci, francofon. Cronicarul revistei“L’Illustration”, (An 58, nr.3001) sîmbătă 1septembrie 1900, consemnează la rubrica“Livres nouveaux” apariţia editorială cu titlul“Temps de guerre” par Duilins Zamfiresco pediagonală, culmea potrivelii, cu o altă carte deGeorge Bibescu “Conseils pour les duels”.Tonul notei critice este reţinut. Intriga romanuluifiind banală şi rudimentară, fără prea mareinteres pentru publicul francez.Ba chiar nici n-arfi vorba de un veritabil roman ci de un fidel şiconştiincios tablou din campania ruso-turcă aanului 1877, căreia probabil autorul i-a fostmartor, descris printr-un amestec fericit derealism şi pasiune poetică. Nu avea de unde săştie cronicarul publicaţiei franceze cătraducerea nu era destinată cititorilor din Franţacît mai ales cititorilor de limbă franceză dinRomânia. Paradoxal, trei ani mai tîrziu, în 1903,D/Z va pierde premiul “Ion Heliade-Rădulescu”în favoarea lui Ioan Slavici. În cuvîntul său D.A.Sturdza, secretarul general al AcademieiRomâne, reproşează scriitorului că “În război”nu respectă cu fidelitate realitatea istorică.Ceea ce nu are nici o relevanţă din punct devedere estetic şi ne vine să credem că D/Z afost descalificat din considerente mai degrabăextra-literare. Dar, dincolo de observaţiile criticepertinente exprimate ulterior, vorbim pînă laurmă, de un roman substanţial, nu pentru căeste circumscris unei epoci de glorie militară,aşa cum a fost Războiul de Independenţă de la1877, cît pentru meritele sale narative. Unroman bine scris, verosimil, antrenant, unroman de acţiune în ultimă instanţă, a căruiprospeţime epică s-a menţinut nealterată de-alungul timpului. Scris în doar cîteva luni acestroman a fost elaborat mental ani de-a rîndul.Cartea ar fi trebuit să se numească “Poetul” sau“Divizia a-III-a” .Duiliu Zamfirescu continuă cuacest volum “cronica de familie” începută cu“Viaţa la ţară” şi urmată de “Tănase Scatiu”.Atmosfera povestirii nu este o atmosferăpermanentă de război. Firele narative se adunăşi se împletesc treptat, într-un mod imprevizibil,totodată palpitant. Autorul pare că îşicalculează fiecare mişcare.Fiecare intrare înscenă a personajelor este atent distribuită.Aisenzaţia unei întregi regii, a unei orchestraţiidupă principii simfonice. De la sosirea lui MihaiComăneşteanu oarecum ezitantă la Bucureştişi pînă la atacul decisiv asupra redutei de laGriviţa asistăm la o intensă pregătireemoţională a cititorului.Alături de pînzele luiGrigorescu, poeziile lui Alecsandri, DuiliuZamfirescu întoarce la rîndul său, cu destulăfineţe şi originalitate artistică, o paginăremarcabilă din istoria României. În lucrarea safundamentală, G. Călinescu observa, la unmoment dat, cu o oarecare acrimonie: “romanulîmplineşte darea de seamă despre campaniecu o intrigă amoroasă”. Sigur, treaba criticuluieste să caute pete în soare. A noastră, cei carede fapt citim cu lentile afumate, este să nealegem cu o lectură agreabil formatoare dintoate aceste “dări de seamă”.www.oglindaliterara.roGabriel Funicagabriel_funica05@yahoo.comParadoxal,trei ani mai tîrziu,în 1903, D/Z vapierde premiul“Ion Heliade-Rădulescu” înfavoarea lui IoanSlavici. În cuvîntulsău D.A. Sturdza,secretarul generalal AcademieiRomâne,reproşeazăscriitorului că “Înrăzboi” nurespectă cufidelitaterealitatea istorică.Ceea ce nu arenici o relevanţădin punct devedere estetic şine vine să credemcă D/Z a fostdescalificat dinconsiderente maidegrabă extraliterare.3487


JURNALTridentşi şansele postrevoluţionare ale filmului(Nu ştiu cât de bine sunt cunoscute cititorului cele trei volume-jurnal intitulate “Despre regi, saltimbancişi maimuţe”. Primul volum se ocupa de trecerea mea prin teatru, al doilea, de ratareaunor relaţii şi proiecte literare, al treilea, de devenirea unor universuri insulare. Volumul al patrulea,din care fac parte aceste pagini se opreşte în lumea filmului. Cartea e în curs de apariţiela Editura Palimpsest.)M-a căutat repede, trebuia să ajungă la Dracula. Îşiaminteşte de o peşteră unde ar putea face un film cu Dracula.Când era copil, a fost acolo. E vorba de o peşteră adevărată încare Dracula, urmărit de englezii răzbunători, se retrage cufrumoasa lui răpită, Dolores. Iar acolo, în peşteră, se întâmplă cevacu adevărat porno. Nu aşa cum se vede pe videocasetelenenorocite pentru onanişti, ceva mult mai te-ri-bil!M-ar angaja cu o sută de dolari pe săptămână.Era ianuarie, era frig, n-aveam chef de drum, dar o sutăde dolari pe săptămână, cu sporurile de deplasare, de riscuri, decreativitate! Am descoperit că peştera lui Fitzcarraldo eraComarnic, iar cartierul nostru general putea fi aşezat la Crivaia.Hotelul de la Crivaia era gol, restaurantul era aproape gol,Fitz bea dimineaţa o sticlă de votcă după care plecam să aflăm dela băştinaşi poveşti cu strigoi.Nu văzuseră, nu auziseră, pe-aici n-au fost niciodatăEu nu ştiu poveşti cu strigoi, se revolta Fitzcarraldo, toţi colegii luide şcoală primară ştiau. Le-a interzis Ceauşescu? Toţi cei dinFreidorf se făceau strigoi, se ştia asta, făcea parte din tradiţialocului, în cimitirul lor nimeni n-avea inima înţepată: puteau să seîntoarcă, erau primiţi cu plăcere. Era ceva firesc să te faci vampir.De ce să nu te faci? El se va face. tie că asta face parte dinfenomenul porno, dar se va face. E mai şic decât să devii pământ,iarbă, frunză verde, corcoduşe. El se va face vampir. Nu vreau şieu?Nu trebuie să cred că oricine are şansă să devină vampir.El – da. Bette Davis este.Îl vizitează în somn, îl înjură de mamă.Joan Crawford, da. i ea îl vizitează, dar mai rar. Marilyn, nu. Eanu s-a făcut, asta e sigur. Dacă se făcea, l-ar fi vizitat.Am rămas uluită, unde le cunoscuse? Nu le cunoscuse, a fostprieten cu ele. Cu cine eşti prieten, eşti dintotdeuna. Dinnenorocire, toate prietenele lui auAm fost în peştera Comarnic însoţiţi de paznicul Victor şide dulăii lui. De la Crivaia la Comarnic sunt vreo trei kilometri, dartrebuia să treci peste un deal şi printr-o pădure. Dacă ninge şiîncepe viscolul acolo închei – sau dacă vin lupii, tot aia este; nemai trebuie noroc ca să-l găsim pe Nicolae, care locuieşte lacantonul forestier de lângă peşteră. Pot să-i spun oaspeteluiamerican că aici s-a adăpostit Dracula, îl întreb pe Victor.Daaaaaaaaaa, sigur, chiar s-a adăpostit, mormăie ghidul nostru,chiar a fost pe-aici, sunt şi urmele lui, confirmă Nicolae.Nicolae ne-a adus căşti de protecţie, zece dolari casca, şi lămpi deminer – cinci dolari fiecare.Am traversat peştera fără ca să putem descoperi locurileunde Dracula şi frumoasa Dolores ar fi putut să realizeze minunatulporno.3488(urmare din numărul anterior)De la Contele Dracula la Împărăteasa Sissi(Carla Ionescu) Aşa că de la Crivaia a trebuit să plecămpe nepregătite. A zis: plecăm. A comandat la Reşiţa un taxi, aachitat hotelul, telefoanele, alcoolul, serviciile suplimentare, a maiscos din portbagaj ceva pentru o schioare de-a locului şi încă douăsute de dolari pentru şoferul Meilă din Reşiţa. De la Crivaia la BăileHerculane ajungeau, chiar pentru cei mai lacomi, cincizeci.La Băile Herculane am tras la Hotelul Roman unde Fitzl-a solicitat pe director să-i aducă un consilier care cunoaşte binebinelocurile. În jumătate de oră a apărut în faţa noastră scriitorulIoan Florian Panduru, retras aici să-şi încheie marele său romandespre Sissi. Panduru i-a plăcut americanului fiindcă era vesel şinu-l putea intimida cu titlurile şi cu dolariilui. În Banat, spunea domnul Panduru, Cornel Ungureanunu se fac filme cu Dracula. Dacă vreţiDracula, duceţi-vă la Bran sau la Bistriţa.La noi faceţi filme cu Sissi, Împărăteasa Austriei. Trei colegi ai mei,domnul director general al staţiunii, Ilie Cristescu, Lordul John,celebrul istoric şi neasemuitul prozator Florin Bănescu, originardin Slatina au scris deja. Cartea mea este despre vizitaîmpărătesei, cum a fost ea răpită de haiduci şi cum s-a îndrăgostitde căpetenie, cam aşa spunea Maestrul Ioan Florin, e încă în lucru.De altfel Maestrul pregătise un scenariu pentru televiziune. imarele scriitor Ioan Florin şi domnul director Cristescu copilăriserăprin aceste locuri. Dar cum domnul director nu era de în staţiune,scriitorul a rămas să ne fie ghid.Da, împătratul a muşamalizat şi povestea asta aşa cum amuşamalizat atâtea dintre poveştile porno ale familiei imperiale.Realitatea ar fi aceasta: Sissi a stat ascunsă prin aceste locuri,dacă nu chiar în acest loc, la Vila Conteselor, cu un iubit. Ciobanungur.Toate treburile Imperiului se duceau pe Apa Sâmbetei,Majestatea sa Franz Joseph stătea toată ziua la telegraf (eratelegraf pe vremea aceea? n.ed.) fiindcă slujitorii săi nu reuşeau sădea de urma împărătesei.Da, ar fi un subiect, cădea de acord Fitz cu dl. Panduru, dar dacăÎmpăratul nu dorea să se ştie, de ce să încălcăm voinţaîmpăratului? i oare Împărătesei i-ar fi convenit să se ştie ce făceaşi cum făcea ea cu haiducul ei iubit? O împărăteasă nu-i JoanCrawford şi nici Brigitte Bardot s-o dezbraci goală ca să o oferiprivirii derbedeilor. Eu nu vreau să compromit imperiul.Domnul scriitor Panduru îi explica: de fapt, noua istorie a lumiiîncepe de la acea căpetenie de haiduci care a răpit-o peîmpărătească şi a instalat în lumea noastră liniştită dezordineaimperială: nu asasinatul de la Sarajevo a dus la primul războimondial, ci dispariţia (e drept, temporară) Împărătesei în păduriledin jurul celebrei staţiuni. Dacă vreţi un film colosal despreînceputul noii lumi.Despre felul în care a început primul războimondialNu-nunu, ţipă Fitzcarraldo. Eu nu vreau lume nouă, euvreau porno.i apoi, spre dezamăgirea domnului Panduru: Dacă nuaveţi Dracula.mă retrag.www.oglindaliterara.roCealaltă istorie a filmului(Carla Ionescu) Într-o seară eram cu dl. Panduru larestaurant - domnul Fitzcarraldo îl invitase fiindcă voia, totuşi, săafle mai multe despre Împărăteasă şi despre ungurul îndrăgostit.La cine v-aţi gândi pentru rolul principal, începu politicos domnulPanduru. Nu s-a gândit la nimeni, voia întâi să afle povestea,scenariul mai la urmă. Numai odată, demult, în tinereţe, după ce-lvăzuse Dracula cu Cristopher Lee, un spanac, s-a gândit căadevăratul film despre Dracula numai cu Bogey s-ar putea face.Era prieten cu Bogart, nu chiar atât de bun prieten cum era cuNegulescuEraţi prieteni, erau prietenii dumneavoastră, se scufundaîn scaun, beat de mirare, prozatorul Panduru. Da, erau prietenii lui,fuseseră. Doar Bogey ar fi putu să-l joace, doar el, cu cicatriceade deasupra buzei, cu rictusurile sale de om deznădăjduit. Doarel. Dracula e chiar întruchiparea deznădejdii, e perdantul absolut.Nu se mai poate face nimic, doar nimic. Răul va salva aceastălume, nu-i aşa, domnule prozator?(continuare în nr. viitor)


ISTORIE LITERARĂTESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU(urmare din numărul anterior)“Administraţiunea unei ţări formeazăun tot nedivizibil; diferitele eiramure fac parte din aceeaşi sistemăşi sunt neaparăte una alteia, tocmaidupă cum o bucată a unei maşine esteneapărată fiecăreia dintre celelate şimecanismului întreg. Când o bucată amecanismului merge rău, toată sistemadin care face parte sufer㔓Aadministra înseamnă a privi bunăstareapopulaţiunii ca pe un lucru încredinţatînţelepciunii şi vegherii tale. Săgândeşti pentru cel ce nu gândeşte, săpui în cumpănă dările, să le deschizioamenilor ochii”.“Sperăm că Providenţa ne vascuti de-a revedea, în viitoarele Adunări,o seamă măcar din acele fizionomiia căror pecete e o neştearsă,înrădăcinată banalitate; sperăm căalegătorii îşi vor fi deschis ochii şi nuvor mai trimite în Adunări naturi desprecare nimeni în lume nu poate şticu ce trăiesc de pe o zi pe alta, nici palavragiicare pierd vremea Adunărilorcu discursuri nesărate, dezgustătoareprin lipsa lor de cel mai comun bunsimţ””Trebuie odată ca poporul românescsă-nţeleagă cum că, totdeauna,omul ce are ceva, omul careare ce pierde, fie nume istoric, fieavere (muncită, în mod cinstit, decătre el însuşi n.n.), fie razimul moralal unei mari inteligenţe sau a unei mariculturi, numai acela cumpăneşte(drept n.n.) când face legi, judecă cuprecauţiune (nepărtinire n.n.) şi nu areinteres de a sta neapărat la putere,numai şi numai pentru a se hrăni dinbuget”.“Natura poporului, instincteleşi înclinările lui moştenite, geniul lui,care, adesea, neconştiut, urmăreşte oidee pe când ţese la războiul vremii,aceste să fie determinante în viaţaunui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielorstrăine” “Legile ar trebui săfie, dacă nu codificarea datinei juridice,cel puţin dictate şi născute dinnecesităţi reale, imperios cerute despiritul de echitate al poporului; nu reformeintroduse în mod clandestin, necerutede nimenea sau vulgarizate cao marfă nouă sau ca un nou spectacol”.“Toate dispoziţiile câte atingviaţa juridică şi economică a naţiei trebuiesă rezulte, înainte de toate, dinsuprema lege a conservării naţionalităţii,cu orice mijloc şi pe orice cale,chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conformecu civilizaţia şi umanitarismulcare azi formează masca si pretextulcu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiilerămase îndărăt sau eterogene”.“Înmulţirea claselor consumatoareşi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizarebună trebuie să găsească remedii””Prin legi practice trebuie să(li n.n.) se creeze oamenilor condiţiileunei munci cu spor şi putere de înflorire”.“Avem nevoie, mai întâi detoate, de-a urâ (combate n.n.) neadevărul,ignoranţa lustruită, cupiditateademagogilor, suficienţa nulitaţilor”,căci “e clar că un stat care cheltuieştepentru pretinse necesităţi politice maimult decât poate suporta producţia poporuluiva ajunge, pas cu pas, lasărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ceîn ce mai simţitoare prin trebuinţelemiilor de indivizi pe care un sistem falsi-a ridicat, prefăcându-i în exploatatoriai averii publice” ; precum şi că”sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale,care, la rândul lor, sunt cauze aledecadenţei economice”.Iar întrucât, “nicicând, un sistemde guvernământ demagogic,bazat pe instinctele rele ale unei plebede parveniţi, de dorinţa lor de câştig,de alergarea lor după funcţii şi onoruri,pe excluderea meritului, nu se vaputea împăca cu sistemul contrariu, alunei organizări bazate pe armonia intereselorclaselor pozitive ale societăţii,pe înaintarea lină, dar sigură, ameritului, pe dezvoltarea normală şigradată” : “dorim să avem un guvernserios şi o Cameră serioasă, oricare arfi elementele din care ar fi compuse””Pentruînaintarea în viaţa politicăsă se ceară sau o mareinteligenţă sau un mare caracter”,“căci putrejunea moravurilor private,produsă prin declasarea generală, îşiare reversul în putrejunea şi libertinajulmoravurilor publice; şi într-o ţară deoameni declasaţi, moraliceşte căzuţi,statul nu poate fi decât icoana lor: elnu va fi un sanctuar, ci un lenociniu”.“Ceea ce se pretinde, de la oprofesie de credinţe politice (cei carefac politică militantă n.n) este, desigur,cu precădere, ca ea să corespundă cusimţămintele şi aspiraţiile politice aleţării şi să fie adaptată instituţiunilor ei.Căci, un principiu absolut, netăgăduitde nici un om cu bun simţ, este că ostare de lucruri rezultă în mod strictcauzal dintr-o altă stare de lucruri premergătoareşi, fiindcă atât în lumea fizică,cât şi în cea morală, întâmplareanu este nimic altceva decât o legăturăwww.oglindaliterara.rocauzală nedescoperită încă, tot astfel,aspiraţiunile şi sentimentele sunt rezultatulneînlăturat al unei dezvoltărianterioare a spiritului public, dezvoltarece nu se poate nici tăgădui, niciînlătura” “Pentru a conduce unpopor şi economia lui, trebuie o judecatăsănătoasă, cunoaşterea drepteiproporţii între mijloacele întrebuinţateşi scopul dorit; şi, oricare ar fi scopurileurmărite de clasa cultă (conducătoareîn stat n.n.) a unui (oricărui n.n.) popor,ele sunt rele şi de nimic dacă nu echivalează(dacă nu sunt cel puţin echivalenten.n.) cu sacrificiile adusepentru realizarea lor”.“Nici s-a născut omul acela,nici se va naşte vreodată, care să afleun sistem de guvernământ absolut(completamente n.n.) bun, în stare sămulţumească pe toată lumea. Precumfiecare om are umbra sa şi defecteleinerente calităţilor sale, tot astfel, fiecesistem politic are defectele aceleacare sunt în mod fatal legate de calităţilesale. Arta omului de stat constăîn aptitudinea de-a alege, într-o starede lucruri dată, sistemul cel mai suportabildin toate, care să asigure unprogres de-o jumătate de secol, saude un secol (să-şi cristalizeze programede guvernare realiste şi, totodată,pe termen lung n.n.)”. Pentru a ise facilita îndeplinirea acestei misiuni,“ideal ar fi ca guvernul din ţară să seurce şi (dacă îşi îndeplineşte insuficientde riguros datoria n.n.) să cazăprin opinia publică din ţară, fără amesteculelementului de fermentaţiestrăin”.Deşi bugetul trebuie degrevat,cât mai mult, de povara susţinerii aparatuluifuncţionăresc hipertrofiat,“avem opinia că, la prima vedere şi pedibuite e greu, de nu chiar imposibil, adeosebi sinecurile de posturile care îndeplinescun serviciu real. Iluzia că cutăriposturi ar fi de prisos se naşte dinîmprejurarea că oamenii însărcinaţi cuele nu pricep nimic din ceea ce au săfacă Oare dacă subprefecţii ar şti aadministra, ar fi ei de prisos? Căci administraţiacere cunoştinţe speciale deeconomie naţională, finanţe şi statistică,pe lângă cunoştinţa legilor ţării.Dar un subprefect care nu ştie importanţaunei date statistice: nu ştie sădistingă o dare comunală ruinătoarede una productivă, nici o şosea de utilitatesecundară de una de absolutătrebuinţă – un subprefect care iroseşteîn lucruri de prisos puterile vii ale poporuluie de-a dreptul stricăcios”.(continuare în nr. viitor)3489


ESEUEste necesară canonizarea luiEminescuDumitru Istrate RuşeţeanuDacă Fiul lui Dumnezeu nu s-a aflatîn siguranţă cât timp a fost printreoameni, peregrin, dar nemurireaunui poet genial din a cărei flacărăavem fiecare câte-o scânteieascunsă prin tainiţele sufletului?Deosebirea dintre Iisus şiEminescu este că oricât am fi de înţelepţi în credinţă, secuvine să recunoaştem - că existenţa primului e încărelativă, în schimb, celuilalt îi simţim respiraţia în fiecarepoem lăsat în lada de zestre. Cu alte cuvinte - a fost.Pericolul care-l ameninţă pe Eminescu nu-lconstituie atitudinea celor câţiva ce-şi irosesc manaînţelepciunii, de care se bucură în pustiul acestei vieţi,încercând nudismul spiritual, ci este natural, inevitabil, îlpândeşte în viitor. O primă ameninţare vine spre Eminescudin partea spiritului uman, cauza remarcată de Dinu Noica,fiind deosebirea dintre spirit şi suflet în defavoarea sufletului.Dacă în creaţia eminesciană, sufletul este fondul, în lumeacontemporană fondul e împins, până la scrâşnet, în virtual,de parcă fiinţa umană poate fi, în cele din urmă, animatădoar de ideea de suflet. De asemenea, nu-i de neglijat nicitendinţa de îndobitocire prin artă a sufletului. Nu-i exclus capeste câteva zeci de ani, romantismul să fie doar o trăsăturăteoretică a firii omeneşti, iar pe ici pe colo, dacă mai răsuflă,să fie considerat handicap. Sub acest aspect, peste zeci deani, poezia de dragoste eminesciană citită cuiva, să semenecu încercarea de a îmbrânci sub aşternutul unui castrat, ofemeie în speranţa că-i va pune-n mişcare mecanismulerotic.***divin îl va socoti "ca pe el însuşi". Tot pentru învingătoruluman or fi fost scris, probabil şi Versetele cărţii secrete aAtlanţilor "O, norocosului, fericitule. Din omul care fuseseşiai ajuns zeu!"***Aşadar, dacă timpul pare sau ar fi îngăduitor cugeniile, în schimb genetic poate are pregătit acolo, în viitor,un geniu românesc mai complex, cu valenţe spirituale şi dehar superioare celui existent. Pe de altă parte sensibilitateaumană, coeficientului de inteligenţă, informaţia schimbăgustul pentru artă, de la o generaţie la alta; generaţii cărornici Dumnezeu nu le poate refuza dreptul de a venera poetulcare-i reprezintă în acel moment al evoluţiei, aspiraţiile saudisperările.Incontestabil, Eminescu este Luceafărul poezieiromâneşti, dar care-i va fi strălucirea când în codul genetical poporului ce l-a născut se va ivi şi Soarele liriciiromâneşti? În acest caz, creaţia eminesciană va rămânedoar ca un punct de reper al istoriei culturii, pierzându-şifuncţia de generator de frumuseţe, sacru? Mi se poatereproşa că totdeauna vinul vechi are delicii, parfumuri,numai că însuşirile gustative ale urmaşilor suferă discret ometamorfoză, poate pentru ei gustul ideal va fi acrul sauamarul; de asemenea substanţa sufletească a timpului încare a fost pregătit vinul nu mai corespunde cu a vremurilorce vor veni. S-a observat că omul îşi potoleşte seteaspirituală, cu precădere, din izvoare proaspete nevlăguite,care-i fac posibilă supravieţuirea activă.***Celălalt pericol se întrezăreşte uşor în evoluţia firiiumane. Omului, înainte de a fi creat, nu i se pune ladispoziţie o carte cu desene de colorat care să reprezintescene din viitorul lui calvar; nici nu are acces la alt manual,probabil mai voluminos decât pământul, al informaţieigenetice generată de genomul uman care, în fapt e scris dela începutul începutului, însă noi, naivi, credem că filmulvieţii noastre va fi o surpriză pentru Creator.Aparent, creatura om pare un produs incomplet finit,în acest sens bârfim că ar fi vorba de nereuşita actuluicreator divin. Nu poate fi aşa, în mod sigur arhetipul umannu a rămas în timpul trecut ci există ca un brad împodobit înviitor, cu toată splendoarea calvarului uman, ceea ce maipoate însemna că omul este protagonistul unui film proiectatde la sfârşit spre început (viitor) când Dumnezeu - Raţiuneaa atins cu adevărat apogeul perfecţiunii. Ce diferenţă maipoate fi atunci, între El şi "lucrul mâinilor sale?" din care seva desprinde un singur exemplar ce a asimilat pe parcursulîntregului calvar uman, Cunoaşterea şi, atunci, dacă ar fi sădăm crezare textelor din BHAGAVAD-GITA, supremul spirit3490www.oglindaliterara.roCe este de făcut? Pentru a rămâne nemuritor înconştiinţa unui popor, geniu se cuvine să fie, pe undeva,asemenea lui Dumnezeu în Univers, "prezent, pretutindeni,vizibil nicăieri" după cum se exprima Flaubert. Pentru căviaţa e sfidătoare se pricepe să jongleze cu împăraţii şigeniile, ce să mai ocolim, viaţa e bucătăria morţii. De atâţiaani îl ţinem în pământ pe poet, ca pe un putregai de omoarecare; deşi, prin creaţia sa a făcut un salt dincolo decondiţia umană, asemenea sfinţilor scriitori Grigore deNazianz, Simeon Stâlpnicul, Damaschin, Fericitul Augustin,Vasile cel Mare şi ceilalţi ierarhi, etc.Deocamdată Eminescu e ca o icoană nesfinţită, îladmirăm, i ne închinăm dar spre ruşinea noastră, SfântulDuh nu coboară în noi şi prin mijlocirea celui ce, dintr-ofirimitură a sufletului său, a înmulţit de n ori bogăţiasufletească a unui popor. Canonizarea lui Eminescu i-arconsfinţi realitatea perpetuă, l-ar muta din istoria umană,trecându-l de barierele fizice care încă îl definesc, înpanteonul sfinţilor. Odată ajuns în cer, nimeni nu mai poatefi detronat.


OPINIIMODA ATI-EMIESCU, ATI-AŢIOAL ŞIATI-CAOIC, MOTIV DE MÂDRIE ŞI PROGRESN.N.TomoniuUnii, văd în gesturile fanteziste ale ţambalagiilor Patapievicişi Preda, care cântă manele marinăreşti marelui jupân încă de lacafeaua de dimineaţă, un exemplu de dat la lume! Bineînţeles, nuun exemplu bun ar putea fi dat! Ci unul cam în felul acesta: un elevse scapă pe el în clasă şi în ciuda ferestrelor deschise, pute-aldracului! Dar elevii-lideri au cuvântul lor: „Lăsaţi-l aici ca să-l vadăşi doamna dirigintă ce a făcut!”.Cam aşa procedează şi d-l Roncea cu Horia Patapievici şiCristi Preda. Se scandalizează că articolele lor marca Pata-Predaau fost şterse de pe Internet şi n-au fost lăsate acolo ca să le vadălumea! Păi puţeau rău de tot domnule Roncea! Iar daca-ş fiSuleiman Magnificul, ce mai bice le-aş da eu pe spinare! Iată că potavea şi eu o idee tot atât de primitivă ca şi ideile lor anti-româneştipe care şi le-arogă pentru a se urca pe piedestalul „originalilor” saucum zic ei, pe piedestalul „modei progresiste europene”. Hmmm,halal progres!Moda asta de a lovi într-o mare personalitate a românilor,pentru a te ridica, nu este nouă. Încă de pe vremea lui Ceauşescu,tipi precum Paler s-au remarcat prin aruncarea cu noroi înCeauşescu. i s-au menţinut „postrevoluţionar”, aruncând şi contralui Iliescu, şi contra lui Constantinescu şi acum contra lui Băsescu!Metoda deci nu diferea şi nu de dragul de a arăta adevărata faţăpreşedinţilor României scriau aceşti „anti” ci pentru propria lorînălţare! Dacă ar fi scris numai despre Ceauşescu era cinstit, daraşa, cu pana mereu pe preşedinţii României (deşi unii merită, orecunosc!), era o stratagemă de a nu sta la coadă şi a te băgapeste rând, ca să ieşi cumva în evidenţă.i treptat, moda s-a extins la primul ministru, la miniştri, laparlament, la cler, la alţii. Mai nou şi mai grav: se atacă valorile şipatrimoniul profund al neamului nostru.Uitaţi-vă la d-l Djuvara: pentru a scoate o carte de senzaţie,pentru a se avânta în prim plan, lansează ideea cumanistă şidesfiinţează pe Basarabi ca întemeietori de ţară! Patapievici îl bagăpe Eminescu în debara, ca pe „un cadavru”. Cristi Preda îl iaimediat ca exemplu pozitiv. Iar cete de jurnalişti pregătiţi pe bandărulantă şi la repezeală, le urmează ca într-o isterie colectivă.Esenţa scrierilor Pata-Preda-Pleşu-Tismineţki constă încontestare perpetuă. În atacuri ieşite într-atât de mult din normal,încât ele par ceva „original”. i chiar sunt originale dar nu orice ideeoriginală este şi benefică! Adică să fie folositoare, să aibă uncaracter practic sau să fie o revoluţie printre alte idei.Dar dacă ne uităm atent după lansarea acestor „ideioriginale” în ce locuri călduţe au ajuns „inovatori” ca Preda Cristisau Cătălin Avramescu, mari consilieri de jupân marinăresc, esteclar ca spusele lor au avut valoare zero pentru cultură, zero pentrulumea de rând şi totul pentru ei!Degeaba o întoarce ca la Ploieşti Patapievici că el n-a ziscă „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sane debarasăm dacă vrem sa intrăm în Uniunea Europeană”. Bine,n-a zis-o dar concluzia întregului articol, cam asta e! Iar scopulpersonal, este acela pe care l-am zis eu, ieşirea din tipare pentrua părea mai deştept ca alţii.Ce zice Pata-Pleşu? Dar staţi puţin! Mai întâi să vă spun dece mă aliniez şi eu la această „formulă” deja consacrată! Păi cândîi văd la televiziune cum vorbesc ei la „vorbe” (patent Pleşu!) întrolocuinţă de lux, îmi trece de dorul ţaţelor de pe uliţa satului. Totaşa torceau şi ele la vorbe pe iarbă nouă pentru că, nu-i aşa?, şiiarba de la marginea drumului tot de lux era şi ea! i luau la bârfătot satul, de la văcar până la popă.Aşadar, ce zice Pata-Pleşu?I-auzi: „Ca poet naţional Eminescu nu mai poatesupravieţui, deoarece noi ieşim azi din zodia naţionalului.” Va săzică, lumea e pe cale de a declanşa război în Balcani din cauzawww.oglindaliterara.ro„naţionalului” iar Patapievici se scarpină liniştit în cap, muşcat depăduchi europeni. Noi nu trebuie să mai fim „naţionali” ci doar sârbiişi ungurii! Care unguri, îşi pun pe situl judeţului Covasnasimbolurile şi junii lor îmbrăcaţi în costume maghiare!Toate naţiunile luptă pentru identitatea lor, numai la românizodia naţionalului trebuie să apună! Aţi mai auzit vreodată vreodiversiune mai mare, deschisă „la ambele capete”? Pentru că eaeste lansată în dublu scop. Primul ar fi năucirea acelora care nuprea au timp de citit. Ce-şi vor zice ei? „Ia uite mă, ce-al dracului ePatapievici, se dă la Eminescu!”. i când dai în „mai mariiRomâniei” întrebarea este: iese ceata Pata-Preda-Pleşu înevidenţă cu ceva în acest fel? Ieseeee! Deci, diversiune reuşită!Al doilea, însăşi diversiunea e un şpil. Intr-o lume fărăcanoane, tradiţie, patrimoniu, fără iubire de naţie şi dragoste decultura pe care ne-au lăsat-o înaintaşii, ceata revoluţionară,„europeană”, a lui Pata-Pleşu va fi urcată pe marele piedestal, pemăreţele culmi ale perfecţiunii aidoma chiorului ajuns împărat înţara orbilor!Pentru că ce mai zice Horia?„Profund el (Eminescu n.a.) nu mai poate fi considerat,deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai eprizata de intelectualii progresisti.” I-auzi, Miţule! Car’ va să zică,nimeni nu trebuie să mai gândească esenţa, rădăcina lucrului,cauza şi direcţia lui, pentru că nu eşti „postmodern”, nu eşti lamodă! Alta trebuie să fie acuma cutuma „intelectualilor progresişti”ca Pata-Plesu: să bea nişte tutun marinăresc pe malul mării, săscrie cu partizanat politic spunând că din contra, alţii sunt cei carese vând sau sunt deja vânduţi, nu ei!Iar ca să arate clar că alţii sunt vânduţi, ei fiind fireşte„progresişti europeni”, inventează formula unei culturi româneşti„diferite” (ghici!) de cultura franceză, „ca şi celelalte mari culturi”. Peurmă mai spun că nu ei, plimbăreţii duşi la mare cu helicopterulprezidenţial, fac din cultura română contemporană una „aadmiraţiei, a elogiului şi a apologiei”! Ci ceilalţi! Ei fiind fanii culturiifranceze şi a celorlalte mari culturi, care prefera critica, răsturnareavalorilor, contestarea. Aţi văzut unde-i progresul? Să ne facem prafvalorile naţiei!Asistentul (bine zis!) universitar şi băsescian Cristi Predacălcând în rahatul diversionist al lui Horia îşi începe şi el ideile„progresiste” aşa: „Daca un intelectual francez ar afirma azi ca“exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica,indiferent daca obiectul demonstraţiei sale ar fi Descartes, Balzacsau Rimbaud”. Păi cine ar fi afirmat vreodată că „există vre-un omdeplin al vreunei culturi”? Însăşi noţiunea de cultură este altceva!Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi ainstituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori (DEXonline) nu poate fi în nici un fel apanajul cuiva, aici e un nonsens!Iar un francez n-ar scoate niciodată din contextul general peDescartes, Balzac sau Rimbaud cum nici unui român nu-i estepermis să separe din cultura naţională pe Eminescu, Creangă sauCaragiale. N-am auzit nici-un francez că vrea să-i scoată peDescartes, Balzac sau Rimbaud din cultura proprie şi să-i arunceîn debara ca „depăşiţi” aşa cum fac „progresiştii” noştri, adicăteleaPata-Cristi-Pleşu!În ce scop o fac, am spus. In ce fel, o spune asistentul peşleau dând exemplu unor presupuse cutume „din cultura franceză”(ca şi celelalte mari culturi, mai adaugă el): răsturnarea valorilor,contestarea.Poate el dovedi că francezii, germanii, italienii sau alte naţiis-au pus pe dărâmarea propriei culturi, pe răsturnarea valorilor ei,pe contestări drastice? Asta să fie moda progresistă a occidentuluiactual? Care păsărică de-a lui Băsescu i-a şoptit lui o asemeneaprostie?Vai şi amar de capul nostru! Hai să ne dărâmăm valorile,hai să le „răsturnăm”!Hai să-i dăm jos pe Eminescu, Creangă şi Caragiale şi săipunem pe Patapievici, Preda şi Pleşu!Asta-i mai lipsea României!3491


SCRIITORI ÎN AGORAUn nou chip de a comenta istoriaAndrei Cornea, în articolulÎntre realism şi idealism politic,publicat pe prima pagină a "Revistei22", 26 febr. - 3 martie 2008,analizează recenta declaraţie deindependenţă a regiunii Kosovo, înspecial sub raportul implicaţiilorinternaţionale.O primă observaţie pe care oface A.C.:"Există popoare care audrepturi, precum kosovarii saupalestinienii, recunoscute de marileputeri sau măcar de unele, şi altepopoare, precum tibetanii, kurzii, tamili- care nu au.""Petrolul arab, puterea Chinei,în fine, importanţa Turciei în dispozitivulde apărare al Occidentului, pe de oparte, şi insignifianţa strategică aSerbiei, pe de altă parte", ne spuneA.C.Palestinienii sunt menţionaţi înmod abuziv în contextul de mai sus: einu se află acolo prin "graţia unordrepturi" acordate de marile puteri, eisunt pe pământul lor, de cândfuncţionează Memoria Istoriei, fără sălfi părăsit vreodată, definitiv, pentru ase constitui într-o "diaspora", ca altepopulaţii din zonă.Israelul ca stat, în schimb, esteo creaţie recentă (1949-1949) aOccidentului, via ONU, - rezultat prinîmpărţirea vechii Palestine, (vezi LePetit Larousse. Compact, 1992,s.v.Israel), ceea ce a permis unei bunepărţi din "diaspora" populaţieirespective să revină, începând cu anul1949, cum era normal, pe pământulabandonat, în condiţiile ştiute cu secoleîn urmă. Revenirea s-a făcut dupăsecole de "errance", voir Jeand'Ormesson, Historie du Juif errant,Gallimard.Cazul României e "perfectlămuritor", ne spune Andrei Cornea:"deşi a pierdut războiul din 1916-1918, România a câştigat pacea, încondiţiile greu de anticipat înainte derăzboi, ale prăbuşirii deopotrivă aImperiului Rus şi a Imperiului Austro-Ungar. Pur şi simplu, România a avutnoroc - pe care ce-i drept - a ştiut să-lexploateze abil, în vreme ce Ungariaa avut ghinion".Să balansezi destinul celordouă ţări, România şi Ungaria, dupăprimul război mondial, între noroc şi3492ghinion, e ca şi cum ai juca şotron încurtea şcolii în timp ce elevii (cuminţi!)învaţă în clasă cu învăţătorii lor citirea,scrierea, calculele matematice!Două remarci se impun:Andrei Cornea "rezumă", à lacarte", pagina atât de complicată şi degravă, de altfel, a primului războimondial, sărind etape, care nu-linteresează sau le ignoră, anume: deşiRomânia a pierdut războiul din 1916-1918 şi a câştigat pacea în 1919-1920. Ce s-a întâmplat în anii tragici,dramatici între cele două momentemenţionate de A.C. (pierderearăzboiului din 1916-1918 şicâştigarea păcii, 1919-1920), adică înanii 1918-1919, pe Andrei Cornea nu-linteresează, se pare.Ori pierderea războiului din1916-1918 ( cu, momente de ezitări şide erori diplomatice şi militare certe,dar şi cu momente dramatice, eroice,ca de exemplu trecerea Carpaţilorpână la Topliţa şi Sibiu, luptele de laTîrgu-Jiu, cele de pe Dunăre şi dinDobrogea (Mackensen va declarageneralului Averescu, în 1918: "tiidumneata că dacă continuai, erampierdut?") a fost urmată de dramaticaretragere a autorităţilor la Iaşi, cândIorga a pronunţat, cu prestigiul săuimens, celebra frază (reluată de laPetru Rareş): "Vom fi ce-am fost şi maimult decât atât", şi de luptele de laOituz, Mărăşti şi Mărăşeşti (1917:iulie-august: "bătălia Moldovei"),acţiuni memorabile ale armateiromâne, însufleţită de deviza: "Pe aicinu se trece"Pacea de la Bucureşti (27aprilie - 7 mai 1918), semnată laPalatul Cotroceni, stipula condiţiidrastice pentru România.Apoi, în 28 octombrie / 10noiembrie 1918, armata română trecedin nou Carpaţii, până la izvoareleMureşului, unde s-a oprit pentru a lăsaca Marea Adunare de la Alba-Iulie săse desfăşoare liber, fără nici opresiune.i au urmat declaraţiilesolemne de "Unire", exprimatedemocratic de populaţiile provinciilorrespective:- 27 martie / 10 aprilie 1918:proclamarea unirii Basarabiei cuRomânia.- 15 / 28 noiembrie 1918:www.oglindaliterara.rou n i r e aBucovinei- 1 decembrie1918: unireaTransilvanieiAcestedeclaraţii solemne,istorice,Valeriu Rusuvor fi confirmate,omologate - recunoaştereadiplomatică a unor fapte realizatedeja, îndeplinite în cadrul Conferinţeide pace de la Paris, deTratatele care au urmat în cursulanilor 1919 şi 1920:- Tratatul de pace cuGermania, Versailles, 28 iunie 1919- Tratatul de pace cu Austria,Saint-Germain en Laye, 27 nov. 1919- Tratatul de pace cu Bulgaria,Neuilly, 27 nov. 1919- Tratatul de pace cu Ungaria,Trianon, 4 iunie 1920.A urma nu se poate confundacu a preceda, cel puţin în domeniulistoriei!Această recunoaşterediplomatică a Marii Unirii (în anii1919-1920) de către Conferinţa depace de la Paris, şi tratatele de pacemenţionate, nu înseamnă nicidecumcă România (Mare) ar fi o creaţie aOccidentului, cum afirmă AndreiCornea.În fine, o ultimă remarcă: săprezinţi acţiunea (pozitivă, în general)lui Brătianu la Conferinţa de pace de laParis pentru recunoaşterea diplomaticăa unei realităţi înfăptuite în aniprecedenţi, prin jertfele a sute şisute de mii de ostaşi români şi aneclintitei voinţe naţionale populare,exprimată democratic prin actele deunire din anul 1918, drept "cinică şirealistă" (aşa ar fi trebuit să procedezeşi Miloşovici, precizează A.C:, dacă arfi vrut ca astăzi Serbia să fie membră aNATO!), este pură fabulaţie (ca să nuspun "creaţie") a sistemului de valori pecare Andrei Cornea îşi clădeşte"construcţia istorică", în jurulindependenţei regiunii Kosovo.O viziune istoricăanacronică (!), lipsită şi de realism şide idealism politic". ioricărei raţiuni politice.în afara12 martie 2008


NOTE DE LECTURĂFlorin Paraschiv – stil şi hermeneutică *I.D. DenciuPrimul lucru care pare a trebuiconsemnat în legătură cu FlorinParaschiv este acela că e o marefigură a mediului nostru cultural, adicăun personaj inconfundabil ce îşi joacăviaţa între pitoresc, încruntareîncrâncenare,fapte – mai alesintelectuale – riscante şi un soi deînţelepciune socratic-orientală. Oadâncă tristeţe se străvede totuşi desub măştile sale, sentiment care pe deo parte are de-a face cu tragismulnostru cotidian şi comun, al neîmpliniriiîn absolut şi împotmolirii în dilemelecomunicării, iar pe de alta cu impresianerealizării sale personale ca scriitor.Fiindcă, în ciuda paşilor foarteimportanţi parcurşi după aşa-zisarevoluţie, el a rămas cu „senzaţia” că nu s-a exprimat îndeajuns(într-un interviu acordat unei televiziuni locale s-a dedat chiar la uncalcul procentual) sau, în orice caz, n-a fost auzit, citit, cunoscut,recunoscut suficient. Dacă nu se înşeală şi e adevărat, să-i deaDomnul tăria de a continua până la a atinge ceea ce va consideraoptimul său şi nouă să ni se ofere flerul, inspiraţia de a-l receptaadecvat.Apoi este evident că omul în discuţie e o personalitateintelectuală de anvergură. Dotat cu o memorie fenomenală şi ungeniu oral demn de invidiat, şi-a adjudecat o cultură vastă, dininteriorul căreia îşi traduce sensibilitatea nu atât prin etalareacunoştinţelor, cât prin rafinarea şi diseminarea lor în admirabilepagini de scriitură arborscentă, asociativă, ţinând de genul eseistic.Deseori, nu mai e vorba de o simplă transmitere distilată, ci de overitabilă aventură de redescoperire a unor tărâmuri uitate de lumesau înecate tocmai de imensa bibliografie acumulată în jurul lor:graal-ul, extazul, dublul, androginul, eutanasia ş. a. Alteori, desensuri, direcţii, mode, capcane, primejdii tratează. i până la urmăînţelegem că Florin Paraschiv, ca orice autor care se implicăprofund în creaţie, încearcă să surprindă însăşi viaţa, cu proza şipoezia ei, pe când se împleteşte şi se destramă căutând să devinăspirit şi să învingă moartea. De la Trei Europe... în rosturi şirostire (1998) – cartea sa de debut – la Euthanasia (2007) –ultima de până acum –, trecând fireşte prin Eseuri anabasice(2003), Sacru, miracole, pericole (2005) şi alte etape mai mici,suntem mereu invitaţi să ţinem cont de radarul său. Pe minepersonal m-a convins.Am lăsat mai înainte să se grupeze în categoria teme„abuzate” şi eutanasia, în ciuda caracterului modern pe careaceasta l-a căpătat prin irupţia noţiunii în medicină, etică, drept,sociologie, politică. Asta spre a releva şi faptul că Fl. Paraschiv areo puternică intuiţie a actualităţii... perene a unor asemeneasubiecte, de unde porneşte pentru a răscoli istoria lor. Este posibilca dosarul adunat de el să devină de neocolit în abordărileulterioare ale problemei, pe măsură ce se va impune şi la noinecesitatea unor soluţii.Dar ceea ce mă interesează în mod deosebit nu e aspectulideologic-moral care desfăşoară firul cărţii, nici pasiunea (patima!)socio-istoristă a autorului, ce înfruntă riscul de a se contamina desuflul macabru al călăilor, torţionarilor, psihopaţilor sau a se scăldaîn detaliile morbidităţii, ci calitatea stilistică a discursului, care facedin Fl. Paraschiv un scriitor. Stilul său se formează din constelareacâtorva elemente reperabile cu relativă uşurinţă. Ar fi vorba maiîntâi, în domeniul vocabularului, de pendularea între lexemepopulare (a se iţi, damf, a miji, a cerca, molâu, uşure, cată, juruială,scăfârlie, ţidulă, mintenaş, morţiu, başca etc.) şi invenţiineologistice (rebelie, matriarhă, medioevul, anduranţă,fascinatorie, civilizatorie, absolutorie, rabiaţi, aportează, vantează,ancombrante, tifici, fesabili / fezabili, jemanfişist, langajul,euthanasiut etc.) şi de câteva combinaţii între cele două matrici(ex. conţopistică, chichiţial), baza fiind un limbaj moderat standard.Apoi, folosirea insistentă a citatelor în limba germană (cu traducereîn paranteză), a unor termeni-cheie în aceeaşi sau în engleză, caşi a titlurilor, denumirilor de stabilimente, procedeu ce ar frizasnobismul dacă n-ar dori să semnaleze sursa formativă aintelectualităţii în cauză şi totodată pariul pe vectorul atlantist alcivilizaţiei. (Undeva se aduce un înfiorat elogiu Constituţiei SUA.)La niveluri frastice şi para-frastice – fiindcă adesea citărilesunt evitate prin parafrază – se remarcă folosirea persoanei a II-asingular, mergând de la dialogal (adresarea către un „tu” efectiv,opus „eu”-lui) la ceva de felul cuprinderii globalizante ca înpolisemanticul pronume francez on. Să luăm un exemplu: „i maiobişnuiesc catharii să mântuie sufletele agonizanţilor, mai întâi prin«consolationem», după care urmează necruţătoarea «endura»,postul suicidar, cu chiar chinurile foamei şi ale setei în cazul celormai rezistenţi. Unii, catolici indecişi dar nu tocmai cathari, refuză:numai şi numai Domnul Dumnezeu poate hotărî când voi muri, nueu. Nu-mi mai vorbi din astea, că te dau pe mâna Inchiziţiei! Numai vrei să mănânci şi mori după două zile... Dar oricât eşti deslăbit de endura, îl repezi pe preotul catolic ca pe un diavol, cucuvinte de ocară. Când trăieşti în starea de endura, se cheamă cănu mai ai trebuinţă de nimic, uneori nici măcar de lacrimile şigemetele ritualice ale celor dragi şi apropiaţi...” (p. 20, subl. m.).Registrul este foarte serios aici, tragic-empatic, deoarece eulşi tu-ul se înfruntă în interiorul aceluiaşi genotip, fenotipul vacilândpotrivit credinţei religioase, ce se insinuează precum o cvasimolimăîn sănătatea purităţii absolute. Însă vine rândul maliţiei,ironiei în care Fl. Paraschiv mânuieşte – ca nimeni altul – tehnicaadvocatus diaboli: „Ca SS-ist, nu poţi decât să constaţi că deţinuţiipolitici germani (comunişti, desigur) sunt «neobrăzaţi», eşti sâcâitde abilităţile lor şi le arăţi că le cunoşti jocurile... Îi faci «şolticaribătrâni» şi-ţi răspund «Jawohl», le sugerezi că «oamenii detreabă» mor pe front la datorie, iar ei s-au aciuiat ca laşii în lagăr,mă rog măcar la una ca asta roşesc şi-ţi aduc aminte cu pampon,ţie SS-istului, că ei au luptat ca voluntari în Spania şi nu pentrulaşitate i-a stigmatizat Reichsführerul SS cu triunghiul roşu!” (p.66).Un al treilea ingredient al stilului său s-a strecurat deja subpeana comentatorului în care m-am improvizat, odată cutranscrierea mai sus a adverbului de afirmaţie nemţesc. Pentru acolora / localiza / caracteriza succint unele personaje, eseistulrecurge la automatisme idiomatice „naţionale”. Celebra AgathaChristie se întreabă retoric dacă există în om „un masochism al«morţii dulci», dublat of corse (subl. m.) de o conştiinţă vinovată” aiminentei victime. Cutare medic – bine că nu i se dă numele, ca sărămână literalmente anonim, deşi era curantul „alienatului” AntoninArthaud – este francez: apărându-se de a fi administratelectroşocuri pacientului, va fi ricanat în sine (nu în faţa instanţelor)cu mais non şi hein, cum presupune Paraschiv, sintetizându-i şiîntregul discurs – interior şi exterior – cu sintagma populară etpatati et patata. „Suavul, angelicul yankeu” Hemingway, care ascris o carte de propagandă antinazistă, ar fi sugerat „sterilizarea”(yes, sterilisation – pică mucalita precizare paifiană) unor germanidupă înfrângerea puterii lor în Primul război mondial. „Creştinulchichiţial” Eugène Ionesco atacă dur medicina franceză cu ocaziaunui colocviu internaţional din 1974, ţinut la Sorbona, fiindcăprobabil i se păruse ceva louche în expunerile de acolo „subgeneroasa flamă” «Les progrès de la biologie et le devenir del’homme»; drept care se învredniceşte de o punere la punct dinpartea prof. Jean Minjoz, fost ministru al Sănătăţii, prezident înfuncţie al „Federaţiei hospitaliceşti franceze”, replică rezumată decondeiul lui Fl. Paraschiv astfel: „de ce să ne mirăm, monsieurIonesco ne-a prea obişnuit cu excesele sale de langaj literar şiteatral, dar acum e de-a dreptul prăpăstios în subiect şi prea de totinsultător (...)” (subl. m.). Un avocat din Hexagon este neapărat«Maître» şi «emite galice jerbe patetice & multicolore panglicăriichichiţiale». „În Roma şi alte 50 de oraşe italiene pateticul popormanifestă deschis SI sau NO, mai ales SI euthanasiei legale”, înciuda sensibilităţii Vaticanului.Aş defini pe scurt arta lui Florin Paraschiv ca un caz dehermeneutică-stilistică a unor teme mari, ascunse şi recurente den ori în faptul cel mai divers. În general, însă, cărţile lui – şi aceastamai mult decât altele – dau impresia de prea-plin greu de ordonatşi turnat, filtrat, pentru ceilalţi, în special persoanele cu propensiunimai apolinice. Câteva motive pot fi bănuite şi invocate, pe lângăprodigioasa aglomeraţie de elemente şi fenomene captate cu o„foame / sete” spirituală enormă. Prima ar fi adoptarea sau chiarpreexistenţa în forul intim al operatorului a unei concepţiideconstructiviste „postmoderne”, excesiv deschise, împreună culimbajul ei caracteristic, prolific-ambiguu. A doua – lipsa dedetaşare, ce permite desigur o trăire adâncă a lecturii şi eventualo racordare la nuanţele realităţii, dar nu favorizează decantareaunei filozofii de uz personal, care ar asigura şi o grilă „calmă” de(continuare în pag. 3508)www.oglindaliterara.ro3493


NOTE DE LECTURĂÎn literatură fiind un semnfoarte răspândit, preferat în specialde romantici, dar reformulat şi înscriitura modernă, oglinda apare înteatru şi ca element venit din text şica modul scenografic. SpectacolulIoana Petcu realizat la Luxembourg de RaduAfrim, Mansarde à Paris avec vuesur la mort (2006), scenariul aparţinândlui Matei Vişniec, are scenografia fondată pe o podeacare oglindeşte tot ceea ce există deasupra. O imaginerăsturnată a actului scenic, o altă posibilitate de a vedea,suprafaţa întinsă pe care se reflectă existenţa lui Cioran,visul lui întruchipează o conştiinţă care dezvăluie la infinit.Dublul din reflexie este unul care descoperă infinitul, este şiteza pe care Borges încerca să o schiţeze în eseul desprescrierile lui Léon Bloy, Oglinda enigmelor 1 . Paragrafele dinscrierile lui Bloy îl ajută pe autor să vadă în motivul oglinziio modalitate de realizare a infinitului: dacă hazardul tinde lazero, aşa cum descifrează Borges, atunci aceasta semnificăposibilitatea de întoarcere perpetuă : “Spusele SfântuluiApostol Pavel: Videmus nunc per speculum in aenigmatear fi ca o lucarnă pentru a ne cufunda în adevăratulAbis care este sufletul omului. Înspăimântătoareaimensitate a abisurilor cerului esteo iluzie, un reflex exterior al abisurilor noastre,percepute «ca într-o oglindă»” 2 . Oglinda actoruluinu este la vedere; când interpretează un rol,ceea ce e identic cu sine, acea întoarcere lazero se află la interior. În afara actorului existădoar o proiecţie. Confruntarea dintre dubli, întâlnirealor, acea întoarcere la zero, se găseşteînlăuntru. Când, la capătul labirintului, personajulromantic găseşte o oglindă care este de faptpropria sa imagine, această singură ieşire este,în fapt, replierea la nivelul zero, acolo de undemultimplicarea poate reîncepe. La fel, pe scenă,din numeroasele personaje, revenirea la sineoferă şansa reînceperii jocului de figuri potenţialedin rolurile următoare.Aria semantică a oglinzii este bogată.Apa este prima oglindă, stătătoare şi sumbră. Înspectacolul Furtuna, în regia lui Liviu Ciulei(1978), din părţile laterale publicul putea vedea râuleţe careaduceau ce ele nisip, resturi de obiecte, un fel de oglindă atrecutului. Aceeaşi semantică o poate căpăta apa şi în cadreleplane ale regizorului rus Andrei Tarkovski. Suprafeţeleacvatice statice sunt lumi în care ceva dintr-un trecut sepăstrează, sunt un fel de vestigii care spun ceva despre ceicare au locuit spaţiul acela. În filmul Macbeth realizat deRoman Polanski (1971), scena vrăjitoarelor are loc la margineamării, pe un ţărm-oglindă (nisipul fin este scăldat deapă) şi imaginea femeilor se dublează. Mai târziu, în acelaşiloc, are loc lupta purtată de Macbeth. Atunci oglinda sesparge, trupurile însângerate cad pe ţărm, spaţiul sacru dela început e profanat: acum drama lui Macbeth poate începe.De cele mai multe ori însă, oglinda mutilează. Numelezeului Tezcatlipoca înseamnă Oglindă (tezcatl


PUNCTUMAgonii beatniceDacă ar trebui ca un autor să vorbească despre arta de ase imita pe el însuşi, cel mai indicat ar fi Alexandru Vakulovski.Părintele Pizdeţului a recidivat în Letopizdeţ şi, ca un caşalotobosit, a eşuat pe plajele toropite ale repetiţiei. În pântece i s-adescoperit şi ultimul său roman, Bong, cel care l-a şi întors cuburta în sus. Caz reprezentativ, (pseudo)romanul Bong (Polirom,2007), cu copertele sale cartonate şi hârtie de bună calitate, dăseamă de agonia literaturii româneşti de tip beat, fie ea venită şi pelinie rusească. Cum s-ar zice: şocul nu merge de trei ori la apă. Caîn povestioara cu Petrică şi lupul, nimeni nu se mai sperie, nimeninu mai juisează în faţa violenţei, a pornografiei sau a protesteloranarhiste. De ce? Ingredientele astea au ajuns atât de la ordineazilei, încât a te extazia ori sufoca din cauza lor ar însemna să teexpui ridicolului. E simplu: pe cei care încă se mai lasă duşi de valîi trimitem la Vakulovski 2, apoi la Vakulovski 1, apoi la Bukowskişi la pleiada clasicilor beat (să prizăm pios în amintireadescălecătorului John Clellon Holmes, cu Go). Enunţuri ca„dragostea e ceva care se combină constant cu jegul, cu greaţa”ne-au fost atât de des repetate, încât le acceptăm ca pe axiome şireplicăm plictisiţi: la ce naiba îmi tot repeţi chestia asta? M-amîntrebat cui ar putea fi destinat acest efort editorial remarcabil. Mis-a răspuns că fanilor scriitorului, în special adolescenţilor. Bun,dar de ce trebuie să mai cumperi şi să mai citeşti ceea ce deja ebine ordonat pe rafturile creierului? Zeamă din zeama rămasă dela ciorba de iepure? Pe coperta a patra, Liviu Antonesei spune cănu a putut lăsa cartea din mână, atât de intensă i-a fost plăcerealecturii. Stau şi mă îngrijorez: să fi fost lovit criticul de vreo artrită acotului? Vorbim despre un roman fără story, fără construcţie, fărăsuspans şi care, în plus, nu mai aduce nimic nou. Atunci?Dar să evidenţiez câteva motive pentru a face portretulrobot al Bongului. Mai întâi animăluţele de pluş, cu care se joacămai mulţi tineri autori români ai zilei, punând bazele semioticiiinocenţei şi sensibilităţii: „Ursuleţii vor fi prea departe să mă poatăapăra, toate jucăriile de pluş mă vor părăsi”. Să fie clar, pumnulridicat să izbească este cel al unui delicat sufleteşte – iată-ne în plinHugo. Sunt repetiţii obsesive, care ne bat ca pe un cui în capoprimarea pe care o suportă acest Quasimodo beatnic: „Mâine osă simt iar că nu pot să fac nimic./Mâine o să simt iar că nu pot săfac nimic”. Din cauza lehamitei, inevitabil, sufletul se demonizează:„Iadul sufletului meu e plin de animale hidoase, de îngeri torturaţi,de beznă şi de bliţuri cu spaime”. Deci Lautreamont, eventualDante. Inocentul poluat începe să vadă totul în negru. Tot ce, înmod normal, burghez, era considerat lilial, este perceput cu un ochiîncrâncenat. Îngerul à l’oeil méchant, baudelairian, descoperăsubsolurile nebuloase ale pasiunii: „Dragostea e ceva care tearuncă din când în când la porci”. Nu că lucrurile asta nu ar fi fostspuse deja de moraliştii francezi ori de unii sfinţi părinţi – deexemplu Tertulian, care considera până şi căsătoria un mijloc infectde satisfacere a pornirilor bestiale, carnale. Citatele pe care leselectez eu aici sunt percutante şi oricine ar putea zice că, iată,cât zăcământ de frumuseţe între aceste pagini. Deci sunt unîncuiat. Problema e că maximele patibulare ale rebelului fără cauzăsunt repetitive şi nu se încheagă într-o proză. De aceea tragconcluzia că Alexandru Vakulovski ar putea fi un poet capabil săducă mai departe furia lui Aron Cotruş sau pe cea a beatnicilor, laalegere. Cu singura condiţie de a scăpa de obsesia de a umple treisute de pagini cu proteste, ieremiade, blesteme, dezmăţuri,scabrozităţi. Personal, aş fi mult mai impresionat de un poemputernic în care autorul să-şi toarne ura, urletul, urâtul, decât deun roman cât o cărămidă, care mă face ori să râd ori să măgândesc în ce zile se pot depune reclamaţii la furnizorul de gaze.Simt nevoia să precizez: nu sunt un tip pudibond sauipocrit. Nu-l cred deloc pe Alexandru Vakulovski prea dur pentrumine. Din contră, datorită repetiţiei tematice, teamă mi-e că începsă-l simt prea moale. Ce mă întristează e doar manierismul, reţeta.i da, există un manierism al anarhiştilor, nu numai al celoreleganţi.Adelante! Urmează stereotipul cu batjocorirea Românieişi a Europei (foarte rar a Moldovei, însă), adică ceea ce putem luadirect de la sondajele de opinie filmate pe stradă, fără să ne maiofilim nervul optic. „Cu toţii suntem nişte ţigani şi nişte negri, iarEuropa e o curvă care nu ştie ce vorbeşte şi ce face. Europa e uncur, o bucată e estul, iar cealaltă vestul”. Dar A. Vakulovski a maiscris asta de vreo câteva zeci de ori, a mai scris-o şi Ianuş şi...Începe apoteoza - cuvântul mascotă „căcat” şi umilireade sine, în aparenţă creştinească, înrealitate însă narcisistă: „Incepe o nouăzi de căcat. Încă o zi către nicăieri.Alexandru Vakulovski, eşti o curvă”.Căci modelul inconsciu impus este celal inadaptatului romantic, alter-egobyronian, puşkinian şi lermontovian,deşi mă îndoiesc că vreun tânăr autorromân va sfârşi glorios şi romanticluptând prin Irak sau duelându-se dinconsiderente de onoare (vestita honra).Alte marote: corespondenţadestul de încifrată prin messenger(querido Mugur Grosu) ori declaraţiileînfocate ale unei admiratoare pe mail,vodca şi drogurile de toate tipurile.Felix NicolauImaginile astfel generate sunt plasticecâteodată: „Mai trag un gât de vodcă.Uite că apare soarele. Îmi aprind ţigara de la el”. Urmeazămicţiunea binecuvântată: „Imi deschid şliţul şi mă piş. E singuramea legătură cu pământul”. Apoi descrierea mediului infect, cu carene-am obişnuit, de altfel: „Miroase a pizdă şi a cur dogorât. i avomă de drogaţi şi de alcoolici cretini”. Perversiunile sunt normaleîntr-un gheto de felul ăsta: „Hai, bă! Jumătate tu, jumătate eu! Euam s-o fut în cur, da’ tu să-i dai muie, vrei?” Formula asta se repetăpreţ de câteva zeci de pagini.Sordidul este contrapunctat de leitmotivul „cactuşilor albipentru iubita mea”, preluat din Letopizdeţ. Căci naratorul, aşa cumam spus, este un suflet ultragiat atât de familie, cât şi de societate.De aici şi izbucnirile anarhiste, gen Chuck Palahniuk şi Proiectul deMutilare Universală din Fight Club. Faza din autobuz: „Toţi seîntorc spre mine şi hârâie. O parte chiar merg în patru labe. Smulgo bară de la un scaun şi-i lovesc. Afară, descreieraţilor! Parcă aşjuca hochei. La început le zboară capetele, apoi şi trupurile. Mi-egreaţă de putoarea pe care o emană. Încearcă să mă atingă, să măscuipe. Na şi ţie! i ţie! i ţie! i ţie! i ţie!”. Noroc de rusismelecare se lăfăie cu zecile în paginile cărţii. Aşa ne închipuim şi noi căe vorba de ceva mult mai nou şi mai profund, dar minţile noastremărginite sunt incapabile să penetreze sensurile: „Harms wrote:Zdarova bratuha! Cum sesia? Da la mine blea sa stricat CDRomulînco data blea! Sanatate! Noroc drujisce!”Am zis ceva de rebel fără cauză? Mă rog, am vrut să fiupoliticos. De fapt cauza există şi e la mintea cocoşului: tertipurilebirocratice pentru ca tinerii basarabeni să nu poată obţine viza saucetăţenia română. De aici extrapolări semi-expresioniste: „Cât suntde sictirit de mine. Cât sunt de sictirit de România, ţara proştilor.Ţara în care nimic nu e normal. Ţara care mă omoară zilnic. Zilnicîmi scoate scalpul şi îl ţine în colecţia de trofee”.Capitolele au titluri sugestive: abject, inbox, load, nofuture, doze şi mod de administrare, iepuraş rău, vomă, muie,convulsii, tulburări de coagulare, deprimare respiratorie etc. Păcatcă între ele comunicarea este aleatorie. De fapt ajunge să citeşti unsingur capitol şi e ca şi cum ai fi citit toată cartea.Ideile principale ale cărţii sunt două: jeluirea şi nervii.Iritante sunt până şi posibilele atingeri de imagine: dacă naratorule pletos, apoi să nu mai fie şi alţii. Dacă se rade-n cap, sigur va fiimitat de câteva oraşe ale patriei. Ca un omphalos al oikumeneisale, cel care relatează se învârte în jurul lui şi dezvoltă o forţăcentripetă ce trage totul înspre sine. Urmează explozia carepulverizează universul coagulat egotistic şi tot aşa. Procesul serepetă de câteva zeci de ori.Trebuie să recunosc că parcurgerea anumitor pagini aavut un efect ilariant asupra mea. Aşa ar fi certurile dure din sânulfamiliei, susţinute de un limbaj pe măsură. Nu ştiu dacă autorul s-a gândit un singur moment că abordarea sa naturalistă ar puteagenera efecte inverse. Eu unul îmi permit să-l încurajez în sensulproducerii comicului burlesc şi violent, atât la nivelul gesticii, cât şial limbajului.Ar mai fi ceva de spus despre mult discutata autenticitate.E clar că Bong nu e autentic decât parţial, întrucât o şarjănaturalistă nu poate da seama de complexitatea unei societăţi.Când citim: „Fug de realitate că mă seacă”, ne dăm seama că nicirealitatea, nici transfigurarea ei nu sunt de găsit în Bong, ci oconsiderare a lumii din unghiul millerian, salingerian ş.a.m.d., darmult mai încrâncenat. Mai departe de atât nu se poate. Un scriitoral frontierei, Alexandru Vakulovski a depăşit coloanele lui Hercule,iar acum pluteşte în derivă. Neştiiind încotro s-o ia, execută mişcăride navigaţie literară din inerţie. Nu pot decât să-i doresc sădescopere cât mai rapid Indiile din care ar putea aduce o infuzie decapital artistic unui talent viguros, dar haotic şi teribilist.www.oglindaliterara.ro3495


PUNCT DE VEDEREProbabil că n-aş fi auzit niciodatăvorbindu-se de cartea « LeninDADA » dacă n-aş fi citit un articol dinsăptămânalul spaniol « EL SEMA-NAL », editat la Madrid, datat 22 martie2003. Pentru că această carte nu agăsit editor în Spania, iar în Franţa,unde a fost publicată de Editura Lafont,nu s-a bucurat de cine ştie cesucces.Din fericire, Fernando Arrabal,celebrul scriitor spaniol, care locuieşteîn Franţa şi care de nenumărate ori înanii ‘80 a publicat articole violent anticomuniste,a semnalat existenţa acesteicărţi cronicarului Juan Manuel deAdrian Irvin RozeiPrada, afirmând că opera scriitoruluiDominique Noguez merită « să figureze cu litere roşii în orişice catalogal umoriştilor de înalt nivel ».În plus volumul se distinge prin calitatea informaţiei, mulţumităfaptului că autorul îşi construieşte teoria plecând dela surseautentice.Într-adevăr, o placă, instalată de primăria din Zürich la numărul14 din Spiegelgasse, aminteşte că Lenin şi soţia sa NataliaKrupskaia au locuit în această casă între februarie 1916 şi aprilie1917. Adică exact înainte de a pleca în Rusia şi a dezlănţui revoluţiacare a instalat puterea sovietică şi a instaurat gulagul ce s-arăspândit în lume, supravieţuind aproape trei sferturi de veac dupămoartea creatorului lor.Poate printr-o coincidenţă, chiar peste drum a locuit TristanTzara. i după cum spune scriitorul JulienGreen, martor ocular al epocii, cele douăpersonalităţi se întâlneau, jucau şah împreună,schimbau idei, ba chiar şi uneleaventuri sexuale. Unii martori ai epocii susţinchiar că Lenin avea obiceiuri sexualecurioase şi nu dintre cele mai curate.Tot atunci, Lenin ar fi participat laîntrunirile grupului dadaist din « CabaretVoltaire», care se găsea pe aceeaşistradă. Însuşi Marcel Iancu notează în jurnalulsău : «În fumul greu, în mijlocul zgomotuluiunei declamări sau al unui cântecpopular, au avut loc unele apariţii surprinzătoareca cea a figurii mongole impresionantea lui Lenin»Mulţi ani mai târziu, într-un interviuacordat postului de radio englez BBC în1959, Tristan Tzara mărturisea că jucaseşah cu Lenin, dar că pe atunci «nu ştia căLenin este Lenin !».Într-una din aceste serate, pe cândTristan Tzara se deghizase în baiaderă şiexecuta un dans lasciv, în stilul lui Nijinski,vecinii din cartier, scandalizaţi de acestspectacol, s-ar fi revoltat, încercând sădea toată lumea afară, cu strigăte repetate:«Nu ! Nu ! Nu !».Atunci, se pare că Lenin, care-şisusţinea cu aplauze prietenii, s-ar fi apucatsă strige fără încetare, bătând din picioare: «Da ! Da ! Da !»Aşa s-ar fi născut mişcarea «Dada», al cărei răsunet nu s-astins nici azi !Fapt cert este că Tristan Tzara a devenit apoi membru alPartidului Comunist timp de mulţi ani, iar Lenin a fondat un sistemdevenit repede suprarealist. Cu alte cuvinte, revoluţia bolşevicăn-a fost decât o formidabilă bufonerie dadaistă!3496Ce se naşte din pisică sau«Le cadavre exquis bouge encore !»*Doi artisti dadaisti romani, Marcel Iancu siTristan Tzara, la Zürich, in 1917Afisul de epoca alCabaretului Voltairewww.oglindaliterara.roCât despre evenimentul inaugural, povestit în cartea lui DominiqueNoguez, după cum spun italienii : «Si non è vero, è bentrovato !».* * *Cu siguranţă că un loc istoric rămas în memoria literară precumfaimosul « Cabaret Voltaire » din Zürich, nu se poate dezbărade caracterul moştenit la originile lui ! Chiar dacă a trecut aproapeun secol dela acele evenimente memorabile, dacă protagoniştii lorau dispărut de mult şi dacă ceea ce era considerat pe atunci o provocarea devenit astăzi un act de o plată banalitate !Ziarul « Le Monde », datat 11 Martie 2008, anunţă într-omică notă informativă din secţiunea « Arte » o « Bătălie în Elveţiaîn jurul leagănului mişcării dadaiste ». În câteva cuvinte suntem informaţică, în urma unei cereri emanând din rândurile partidului populistde dreapta UDC, subvenţiile de care se bucură celebrul« Cabaret Voltaire » vor fi suprimate.Aceste câteva rânduri, care se autolimitează cu o sobrietatepuţin obişnuită în lumea jurnalismului, nu au darul de a ne luminaasupra sensului unui conflict ce pare a ezita între publicitate,politică şi farsele studenţeşti.În realitate, oraşul Zürich, sub aspectul lui tradiţional de bastional finanţei şi respectabilităţii elveţiene, este în mod periodicteatrul unei lupte de influenţă între două curente politice extreme :-pe de o parte o aripă de stânga, în spiritul anarhisto-liberalpovocator,-pe de altă parte, o mişcare structurată de dreapta, care reprezintăo compozantă profundă a societăţii elveţiene, încurajatăde tradiţiile democraţiei directe, bazată pe obiceiurile naţionale ancestrale.Ceea ce apare şi mai straniu, estecă aceste două tendinţe se manifestă prinforme de acţiune, prin manifestaţii publicesau chiar şi prin teorii de multă vremeabandonate de către partidele politice europenecare acţionează în aceleaşi domenii,fie ele de stânga sau de dreapta.Cabaret Voltaire vazut deartistul roman Marcel IancuCum se manifestă acest conflict ?De cele mai multe ori el îmbracăforma unor provocări politice la nivelulstrăzii, a căror scop mărturisit este de aproduce un şoc în spiritul opiniei publice.Deja în anii ‘80, oraşul Zürich a înregistratrevolta tineretului motivată deceea ce ei numeau « cultura burgheză laputere ». Sub denumirea generică « Züribränt ! » (Zürichul arde!), o activitate polimorfă,deseori instalată în localuri abandonateşi ocupate de manieră ilegală, semanifesta sub forma unor mişcări alternativesau a unor serbări neautorizate. Cutimpul, organizatorii lor au fost integraţi înlumea cluburilor nocturne züricheze.Chiar şi celebra defilare techno, laînceput ilegală, intitulată « Street Parade», a devenit acum un pol de atracţiepentru vizitatorii străini, recomandat şipromovat fiind chiar şi de către Oficiul deturism al oraşului.În iulie 2005, o altă mişcare alternativă ia forma construcţieiunui oraş provizoriu, realizat în numai patru zile de către circa osută de agitatori, în plin centru, alături de Bursă. Era, din nou, omanieră de a manifesta opoziţia faţă de o aşa numită « lipsă de libertate» şi o propunere alternativă în favoarea unui « oraş înoraş », sub denumirea de «Shantytown».(continuare în pag. 3506)


PLASAMENTE ALTERNATIVEicăpetre, pe Cîmpul românescCultura română şi arta plastică românească tocmaiau încheiat un „aprilie negru”, o lună care ne-a sărăcit rău detot şi a încheiat cu pecetea morţii multe capitole deja scriseale istoriei sale. Simpla enumerare te cutremură, am anunţattoate aceste plecări dar nu am ieşit încă din şocul plecării înSăptămîna Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos a celuimai mare sculptor şi a celui mai mare gravor români aimomentului pe care îl trăim. Septuagenari, şi Nicăpetre şiChirnoagă mai aveau multe de spus în arta căreia i s-auconsacrat deplin şi definitiv. Capitolele lor din istoria arteiromâneşti sînt bogate şi strălucitoare dar mai aveau loc şicapodoperele la care se gîndeau, ar fi putut şi ar fi vrut să lescoată din materie. Dacă gravurile lui Marcel Chirnoagă maiapar, rar, în licitaţii, opera lui Nicăpetre nu a fostreprezentată decît de magnificile sale desene în ritualurilepieţei de artă.Plecat în străinătate la începutul anilor ’80, cînddictatura ceauşistă făcea viaţa artiştilor deosebit de grea şiurîtă, Nicăpetre a ajuns în Canada, unde şi-a continuatexistenţa şi mai ales creaţia de mare sculptor român.Nicăpetre nu a fost numai un sculptor de geniu, ci unadevărat artist plastic, ungrafician de excepţie, unromân profund, fără falsepatriotisme sau declaraţiizornăitoare de goale ce sînt,şi ca o sinteză a aprecieriloradjectivale, a fost un om despirit. Nimic din ce este legatde viaţa şi creaţia luiNicăpetre nu este lipsit desimbol, de profunzime, deimaginaţie şi inteligenţă.Imaginea care ne va rămîneEliade: sculptor Nică PetreMarius Tiţade la Nicăpetre este cea aunui titan cu dalta în mînă,smulgînd materiei - lemnmoale şi frumos mirositor sau piatră îndărătnică, pe caretrebuie să ştii să o dai pe brazdă – forme nebănuite, pe caretalentul şi spiritul său ni le-au dăruit o jumătate de secol.Despre Nicăpetre sînt multe de spus, pe de o partedin cauza abundeţei de subiecte şi pilde, şi, pe de altă parte,contrastant chiar, din cauza marii lipse de vorbe despreacest om minunat şi opera sa uimitoare. Cu deplinăsubiectivitate, aş lansa ca repere portretele realizate deartist pentru Cîmpul Românesc din Hamiltonul canadian, oadevărată probă de forţă a portretisticii sculpturale în careexcela Nicăpetre, grafica de orice fel a maestrului şi scrierilesale, cărţile cu amintiri şi poveşti adevărate sau oricealcătuire din cuvinte, din diverse publicaţii, interneturi sauslobozite la Cenaclul Eminescu din Toronto, de cîteva zileCenaclul Nicăpetre. Cînd România de peste graniţe va venişi acasă, Nicăpetre va fi senator de drept pentru meriteculturale.Pe de altă parte, aş recomanda din toţi rărunchiievitarea comparaţiei lui Nicăpetre cu Brâncuşi, în specialpentru că sînt doi artişti cu o personalitate puternică, dincare izvorăşte specificul întregii lor creaţii. Sînt doi titani aiartei româneşti şi trebuie să ne bucurăm de fiecare dintreaceste momente deosebite, apreciate ca atare şi de străiniiîn mijlocul cărora au trăit sau care au aflat de creaţia lor. Înloc să ne chinuim să-i punem în clasamente şi în măsurătoriimposibile pentru adevărata artă, mai bine ne-am gîndi cumsă îi merităm cît mai bine, noi, conaţionalii lor. i niciobsedanta căutare a originii creaţiei lor în folclorulromânesc, ca o justificare a genialităţii lor, nu este o faptăprea inteligentă. Nu prea este reală, le minimalizeazăvaloarea şi dă dimensiunea incapacităţii noastre de a vedeaşi aprecia, ceea ce străinii au făcut din tot sufletul.Asta nu înseamnă că, la fel ca Brâncuşi, Nicăpetre,www.oglindaliterara.rocare a trăit mult şi a şi murit în străinătate, nu a avut rădăcinidintre cele mai naturale înfipte mereu în pămîntul în care s-a născut. A gîndit şi a creat româneşte cu o naturaleţe deinvidiat, mutînd în plan artistic zbuciumul interior pe care nul-a lăsat să se vadă decît în formale concrete ale unuicentru-donaţie Nicăpetre în Brăila natală, expoziţiile dinRomânia post-comunistă sau venirile în România la care sededa de cîte ori îl lăsa sănătatea. În vara trecută a venitultima dată, cu un bagaj enorm de planuri şi gînduri,frumoase şi grele de parcă erau ultima dorinţă. Dar nuartistul, şi nici prietenii cărora le risipea din clipele sale auavut ultimul cuvînt, ci tot rigoarea medicală, care l-a chematla ordinea din spitalele canadiene. i, totuşi, am sperat cutoţii, deşi nu s-a lăsat nici o clipă loc de aşa ceva.În tot acest timp, la Brăila exista o minune, unmuzeu viu dedicat operei lui Nicăpetre. Este una dintrerarele transpuneri în fapte, cu ajutorul autorităţilor locale, aunei iniţiative generoase. Simpla existenţă a unei instituţii cunumele artistului ce adus Brăila, prinsă de CV şi de ADN-ulsău, în întreaga lume, este o minune demnă de ţări maicivilizate, noi nefiind în stare nici centenarele să le facemvizibile. Este, poate, singura alinare, venită la timp, pentru cîta suferit Nicăpetre din dragoste de noi. Deşi nu ne-a spus şinu a lăsat să se vadă niciodată, a trăit fiecare clipă adrumurilor recente prin ţară cu bucuria deschiderii unuicadou de Crăciun. A lăsat peste tot vorbe şi amintiri, iar lafiecare e-mail ne-a trimis o fotografie veşnică precum ocioplitură în piatră. Din păcate, chiar în aceste zile de doliu,Centrul Nicăpetre din Brăila este în renovare, dar sperămcă, într-un final, se va face treabă bună şi temeinică chiar şiîn acest colţ de sector românesc al construcţiilor şi vomavea, la Brăila, cumaltundeva? un centru devenerare şi de studiiNicăpetre, unic în lume, darcum au mulţi alţi creatori dinlumea civilizată. Lucrătoarela acest centru, EleniSlătineanu are o maredatorie de continuare avorbei şi faptei maestrului,aceea de a vorbi lumiidespre cît ne-a iubitNicăpetre, cu fapta şi lupta,cu poezia şi mitologianoastră, cu ştimele, dar şi cuoamenii noştri mari.Pieta: sculptor Nică PetreLa fel de minunată ne apare şi organizareaexpoziţiei din acel ianuarie în care artistul mulţumea pronieipentru rotunjirea a 7 decenii de viaţă. Rar am mai văzut oexpunere care să se simtă atît de bine în sala sa, cu celearătate, cu cei care le vedeau şi, mai ales, cu meşterulinvocat. Acum sînt convins că totul venea de la Nicăpetre, dela bucuria cu care îşi întîmpina fiecare oaspete, de laîncîntarea de a fi iar pe simezele bucureştene, de la fericireaostenită a trăirii acelui moment. i tot acum înţeleg că anii pecare i-a mai trăit au fost un fel de bonus care i-a fost îngăduitsă ne mărturisească bucuria de a fi fost printre noi, de-alnostru, dar mult mai dăruit.Marele sculptor român Nicăpetre a murit în Canada,în Lunea patimilor. Despre opera sa, cea din ţară, sau făcutădin lemn şi piatră de pe alte meleaguri, tăieturile sale cudalta sau imnurile germinaţiei fecunde la care lucra în ultimultimp, trebuie să se vorbească şi să se arate mult de aici încolo. Este aceasta o plăcută datorie cu care Nicăpetre ne-aînnobilat, lăsîndu-ne pe creştet zîmbetul său şi pe umerivorbele sale, mai toate pline cu dezvăluiri care ne-au învăţatsă vedem. i astfel vom putea spune că am fostcontemporani cu unul dintre cei mai mari sculptori români,cel care, indiferent, oarecum, la Cîmpiile elizee, a dăltuit unCîmp românesc.Dumnezeu să-l odihnească pe acest mare neodihnital artei noastre.3497


ESEU3498Adevărul despre nasul Spătarului MilescuRadu Cernătescu(urmare din numărul anterior)Prin intermediul acestui Ordin, profesorii italieni care austudiat la Constantinopol sau profesorii greci care au predat în Italiaau răspândit în rândul organizaţiilor oculte occidentale modabibliotecilor secrete[15]. Ea se datora zvonului salvării de cătrenişte iluştrii necunoscuţi a unor exemplare rare din mareaBibliotecă Imperială din Constantinopol după distrugerea ei dinvremea Împăratului Leon.Munca tăcută a constantiniştilor (şi câtă deosebire de larmarozicruciană!) a edificat o punte de trecere tradiţiei oculte dinspreOrientul Apropiat (acolo unde Christian Rosenkreutz, miticulfondator al Fraternităţii Crucii cu Trandafir afla „un nou fel de Magieşi Cabbală“) înspre Occidentul care aştepta mult trâmbiţata reformăspirituală a Superiorilor Invizibili. Semn al unei clare înrudirispirituale, constantiniştii au contribuit într-un mod cât se poate dedirect la cel dintâi manifest rozicrucian, Fama Fraternitatis, înforma unui text italian[16] ce apare în toate ediţiile celebruluimanifest. El este semnul indiscutabil al recunoaşterii unei ramuriitaliene cu rol important în cadrul acestei mişcări oculte pornită subsemnul Rozei, aceeaşi Roza Mistica pe tulpina căreia s-a altoit înOccident Masoneria speculativă.Constantiniştilor le mai datorează rozicrucianismuloccidental însăşi emblema, acele „litere C.R. care – se spune înFama Fraternitatis - trebuie să fie pecetea, semnul şi blazonul[rozicrucienilor]“. Căci cele două litere ce se interpretează caRoseam Crucem („duos characteres: R.C., interpretantur RoseamCrucem“) – ni se explicitează într-un opuscul rozicrucian publicatsub pseudonimul Euchario Cygneo în 1614[17] - sunt de faptsimbolul crucii constantiniene („qui referam de Constantino“),ilustrul semn al victoriei („illustre signum victoriae“) văzut deîmpărat pe cer în plină zi („nam medio die in clara luce, viditConstantinus in coelo igneam crucem, cum literis En touto nika –In hoc vinces“), precum în celebra viziune descrisă de Eusebiu înDe vita Constantini, I,28. Acest signum revelata al crucii de foc,preluat şi de Masonerie ca „un simbol luminos ce ascunde materiiobscure“, îl regăsim în cel de-al treilea manifest rozicrucian(Chymische Hochzeit) sub forma „drapelului alb ca zăpada, pecare se află o cruce roşie“. Drapel purtat ab initio şi de Templieri,iar mai târziu de un Ordin al Crucii Constantiniene, reînviat în 1804în Grecia.6. Spătarul Milescu şi „profetul creştinismului“înmormântat la NapoliSemn al unor căutări oculte în marginea prodigiului şi aacelor (în)semne profetice prin care trecutul luminează viitorul[18],emblema „R.C.“, care ascunde ab origine[19] hrismonulconstantinian, apare dublată în simbolistica OrdinuluiConstantiniştilor de exerga „Ex osibus ultor“, celebrul vers virgiliance va fi de acum interpretat în toate organizaţiile oculte ca oprezicere a sfârşitului papalităţii. Importanţa hermeneuticiiprofeţiilor în mediile rozicruciene fusese arătată deja de RobertFludd, în Tractatus apologeticus, el susţinând că profeţiile şiinvocarea Sfântului Spirit, ca şi cele ale îngerilor (cu care se ocupăCabbala practică) sunt sinonime progresului însuşi. Poate nu ar filipsit de importanţă să precizăm că Tractatus apologeticusintegritatem Societatis de Rosea Cruce, Leiden, 1617, aceastăapologie fluddiană a mişcării rozicruciene, este una din cărţile careau aparţinut cu siguranţă Spătarului Milescu[20].Cu asumarea lui Virgiliu, poetul latin înmormântat la Napoli(oraşul unde Silius Italicus i-a celebrat un cult ca unui zeu),constantiniştii se alătură unei întregi tradiţii misterice care a făcutdin celebrul „profet al creştinismului“ un depozitar al anticeloriniţieri. Străbătând întreg Evul Mediu pentru a fecunda mişcarearozicruciană, acest curent mistic pornea de la premiza că inspiraţiadivină, motorul ce ţine în mişcare materia şi înalţă spiritul, se poatewww.oglindaliterara.rodezvălui omului prin revelaţie şi profeţie. În zelul lor recuperator,constantiniştii, această aripă nevăzută a Famei, vor colporta chiaro presupusă traducere făcută în limba greacă de ÎmpăratulConstantin la un vers obscur (v. 50) din Egloga a IV-a virgiliană:„Adspice convexo nutantem pondere mundum“[21]. Motivaţiile unuicult virgilian la acest ordin padovan vin şi dinspre faptul că Virgiliueste poetul care, într-un vers din Eneida (I, 247), a lansat ideea căPadova (Patavi) este nu doar întâia colonie troiană din Italia(fondată de troianul Antenor), ci chiar cetatea mamă a întregii Italii,întâia, adevărata Romă.Tot la Egloga IV şi, implicit, la domnia lui Saturn, ultimavârstă prezisă de Sibila, fac referire şi versurile Spătarului Milescudin Cartea sa despre Sibile. Aici, exact ca în egloga virgiliană carea influenţat întreg hermetismul occidental, „Sibila Persida“ din„oraşul Cuma“ proroceşte că „un prooroc mare va veni pe noriicerului din ţările înalte, ca să nască dintr-o fecioară şi pe noi să neîmpece cu Dumnezeu“.7. Se aud cheile CabbaleiCu Cartea despre ieroglife (1675), Spătarul Milescu seapropie o dată mai mult de spiritul „filosofiei lui Hermes“, acelmisticism gnostic exersat de toţi rozicrucienii, fie ei occidentali sauorientali. Hermetism pe care englezul John Webster, înAcademiarum Examen (1654), cerea să fie introdus ca disciplinăde studiu în universităţile engleze, probabil după ilustrul model depe continent al Academiei dei Segreti. Tratând despre scriereasecretă a egiptenilor şi despre sensul unor fundamentale simbolurioculte, ca „pasărea fenix“, „balaurul“ uroboros, „arborele vieţii“ ş.a.,Spătarul vădeşte încă o dată, dincolo de o vastă erudiţie, opredispoziţie la descifrarea marilor mistere ale spiritului.În această lucrare neterminată, din care e scrisă doarintroducerea şi capitolul liminar cu cinci subcapitole, autorul aretotuşi timp să-şi etaleze şi câteva cunoştinţe de Cabbală creştină.Astfel, după încifrarea divinităţii prin hieroglife, Spătarul Milescuarată exact în litera şi spiritul Cabbalei că numele divinităţii estealcătuit în toate limbile din patru litere: Egiptenii spun Amun, greciiTheos, latinii Deus, slavii Bogu... Toate fiind semnul, completeazăCabbala, aplicabilităţii teoriei tetraktysului sacru pythagoreic atâtîn micro, cât şi în macrocosm.În Ordinul Constantiniştilor, Cabbala era un instrumentindispensabil de lucru, una din cheile cu care se pătrundea pânădincolo de armonia lumii, de pragul înalt pe care îl trec doarnemuritorii. O dovedesc cu prisosinţă două lucrări de Kabbalăiudaică tipărite în 1631 la Lyon, în tipografia unei familii de editoricelebrii, Elzevir, lucrări aflate azi în fondul Bibliotecii AcademieiRomâne ca provenind din colecţia Cantacuzinilor. Ambele cărţi[22]sunt prefaţate şi adnotate de un „Constantino l’Empereur“, doctorîn teologie şi profesor la Academia Batavorum din Lyon. E titlulsuprem din Ordinul Constantiniştilor sub care îşi ascundeadevăratul nume misteriosul prefaţator.Cu ajutorul acestor două rarităţi şi al eruditului lor prefaţatoravem posibilitatea de a pătrunde până în intimitatea misteruluidoctrinei constantiniştilor. Iată de pildă cum, într-una din acestescrieri, Comentariu la Profeţia lui Isaia, 30, cu completări devechi învăţăminte orale strânse de Rabinul Simeon, însoţităde polemici care în sensul apologeticii creştine se arată, celce se disimulează sub titlul de „Împăratul Constantin“ glosează, înspiritul aceleiaşi obsesii profetice, pe marginea interpretărilor uneiviziuni a profetului Isaia, care nu e altceva, spun hermeneuţiicreştini, decât un calc mai vechi şi mai ilustru al profeţiei dinEgloga IV:„Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i vaspune Emanuel [...] Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şidomnia va fi pe umărul lui; îl vor numi [...] Domn al Păcii. El va faceca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit ne va da [...] Iaratunci lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fide şapte ori mai mare...“ (Isaia, 7-30).(continuare în nr. viitor)


SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZIPOVESTEA POVEŞTILORS-a întâmplat ca, în chiar ziua dezagreabilei paradegay, să-mi cadă în mână o carte şturlubatică şi de-a dreptulfermecătoare: „Povestea poveştilor” (de fapt, titlul celadevărat sună mai altfel...) pe care Creangă a citit-o la„Junimea” într-una din hoinărelile sale pe „pe uliţa mică”.Nu-s adeptul pudibonderiei exagerate. Între altele, l-ameditat (şi prefaţat) pentru întâia oară în România pe „divinulmarchiz” Sade – JUSTINE, în 1990 şi JULIETTE, în 1993,aşa că am receptat cu interesul cuvenit iniţiativa Editurii„Nemira” de a tipări bilingv cel dintâi samizdat românesc,însoţindu-l de o replică „actualizată” a „Poveştii poveştilor”datorată lui Mircea Nedelciu şi de comentariile docte,suculente şi spectaculoase ale lui Luca Piţu. Ba şi cu desenesugestive (eufemism!) semnate – cum altfel? – de oreprezentantă a sexului frumos, graficiana Oana Selegean.Într-un fel, textul lui Creangă e-o pledoarie pentru naturaleţe,normalitate, vânjoşenie moldo-valahă, în deplin contrast cudragostea chioară şi amorul ghebos propuse de cohortahomosexualilor. „Histoire d’une pine” (las, totuşi, titlul înfranceză...) se deschide cu o „prefaţă cinegetică” (aluzie la„Pseudokinegeticos”?) în care Luca Piţu denudează misterulfalic al ştiuletelui, trecându-l prin alte literaturi şi civilizaţii,încadrându-l într-un rural fantastic, populat de dildo-uri cuviaţă de sine stătătoare şi ridicându-l la nivel de „simbolvalah”, menit să nutrească la propriu („făina de cucuruz,preacinstitul mălai, e una din bazele alimentaţiei poporanecarpato-dunăreşti”) dar şi să opereze cu fulminant succes(apud Creangă) într-o zonă perdeluită în care necesitateaguvernează la fel de imperios. Nu-i chiar lesne să te apropiide un text al lui Piţu; mai întâi, e nevoie de ceva ştiinţă decarte, fiindcă referirile livreşti şi asociaţiile neaşteptate teobligă la reveniri şi întoarceri în bibliotecă. Apoi, se cuvinesă-i accepţi viziunea declarat iconoclastă. În fine, facetrebuinţă stabilirea acordului fin cu o rară aplecare cătreperpetuă invenţie lingvistică – nu doar joc de artificii genSan-Antonio, ci poznaşă de-construcţie şi re-creareterminologică de rafinată intelectualitate. i-a aflat, în„prefaţa cinegetică”, taman teritoriulideal de savuroasă operare şiexprimare neconvenţională.Traducerea poveştii în franceză...ce poate fi mai dificil decâttălmăcirea unei fraze ahumuleşteanului? Până şi a încercae un merit, darămite să duci trudapână la capăt şi – cum se pare – cufolos! Surpriza surprizelor, înaceastă carte, ne-o oferă MirceaNedelciu. Fie-i ţărâna uşoară: amurit la 49 de ani şi nu şi-a putut Mircea Radu Iacovedeatextul tipărit, încă şi bilingv!De altfel, se împlinesc cifre rotunde de la ambele naşteri:130 de ani de la întâia citire a „Poveştii...” la „Junimea” şi 20de la scrierea replicii lui Nedelciu. Prozatorul optzecist aveaun comportament de fată mare şi o delicateţe aproapefeminină. Nu l-am bănuit niciodată c-ar fi capabil deasemenea defulare sarcastică şi de capacitateacondimentării sugestiilor erotice cu şarje politice de tot hazul(trist). Nedelciu imaginează o coadă ante-revoluţionară lamaşina frigorifică din care se distribuia rodul năstruşniccules de pe ogorului ţăranului lui Creangă. Desigur, jinduitulprodus n-a ajuns la toată lumea, aşa că pentru codaşelecozii n-au mai rămas decât... tacâmuri de „pine” (Piţupropune şi o altă etimologie pentru „comunism”, derivânduldin „queue” - coadă – spre a ajunge „queuemmunisme”...)Aşteptau la rând şi privilegiatele regimului, fiind profunddezamăgite de produsul similar primit prin pachete, dinstrăinătate, deoarece „Când le-am scos din ţiplă / S-au muiatîntr-o clipă / Ori la Poştă au fost uzate / Ori în Veststerilizate”. Cărticica arată imensa distanţă dintrepornografia de doi bani, practicată de reprezentante alenoului val în proza autohtonă „modernă” şi tematica similarăatacată cu umor zdravăn şi sănătos, iată, nu numai declasici, ci şi de „optzecişti”. Cutez o neînsemnată corectură:Creangă n-a fost popă, cum Cajvana, baştina lui Piţu, nu-ioraş. N-a fost decât diacon. Ferit, aşadar, de „zvâcul” şi„zmâcul” imaginat de humuleştean în finalul acestei micibijuterii ce se cuvine citită fără urmă de prejudecăţi...MIORIŢA, SPAŢIUL MIORITIC I ARDELENIIF.M.CioceaDintotdeauna am bănuit că „MIORIŢA”, chiar dacăs-a ivit din creuzetul geniului popular a fost cosmetizatăsubstanţial de Vasile Alecsandri. i iată d-l Buleandră nedemonstrează cu argumente irefutabile că „BARDUL” ascris în întregime această minunată operă literară, preluândprobabil o idee, o poezioară la modă printre ciobanii trăitoriîn acele vremuri.Aşadar misterul paternităţii „MIORIŢEI” dintr-oenigmă devine certitudine! Are importanţă? Probabil pentruistoricii literari. Pentru ceilalţi, omenirea de rând, care a cititdespre această genială dramă epică doar una, două recenziiîn anii de liceu sau nici atât nu are importanţă. Ca să-iînţeleagă substratul filozofic măcar în proporţie de zece lasută ar trebui să rescriem întregul poem pe calculator subforma unui joc video în care ciobanii se ciopârţesc reciproccu zeci de unelte ucigaşe, inclusiv tradiţionala bâtă din lemnwww.oglindaliterara.rode corn, iar mioriţa laie bucălaie folosită pe post de cal troianîn momentele cheie, le ronţăie scuturile din piele de caprăunora sau altora dintre protagonişti, făcându-i vulnerabili înfaţa celorlalţi.Oricum „MIORIŢA” a întipărit pentru totdeauna înconştiinţa colectivă a poporului român conceptul de„SPAŢIU MIORITIC” adică terenul presărat cu mii de şicaneşi capcane mortale dacă ne gândim la varianta electronicăsau ţara amărâtă, coruptă, prăpădită, în care mai trăiesc şicâţiva ciobani pauperizaţi, chinuiţi de nostalgia vremurilortrecute, când cei care mulgeau oile nu erau indieni sauchinezi, iar brânza nu o cumpărai de la supermarket cicobora în desagii cailor tocmai de pe vârful munţilor, înforme şi arome care ne tulbură visele şi acum, nouă, celormai în vârstă.Aha!... Mă veţi întreba, ce-i cu ardelenii?... Nimic!Dar sună bine, nu-i aşa?3499


FILE DE JURNALMaria CogălniceanuDe la Chartres cu liniştea lui medievală ca apele canalului ce-lînconjoară şi-n care se răsfrâng clădirile tipice gen maisonnormande à colombages ca acea splendidă Maison auSomon, în lumina chihlimbarie a lunii august, am pornit spreCombrayĊatedrala Notre-Dame din Chartres este punctul de sosireplecareal marilor pelerinaje creştine, centru de reculegere sacră şio minune arhitectonică a artei gotice. Privirea este copleşită demăreţie şi sublim, de puterea dumnezeiască a omului de a-l imitape singurul Creator original. Catedrala din Chartres este o prezenţăîn romanul proustian A la recherche du temps perdu. Timpul, ţinut înmâini de Îngerul sculptat în piatră, ieşind în basorelief pe una dinfaţadele monumentalei construcţii, este jumătate dispărut în ceruri.Doar o jumătate a ceasornicului măsoară stingerea timpuluipământean. Îngerul cu ceasul în mâini este un simbolic mementodivin adresat nouă, celor care ratăm sau nu secundele, clipele, oreleşi toată bogăţia temporală ce ni s-a dat.Aveam, la Chartres, dintr-odată asociate tema romanuluişi motivul arhitectonic, impus încă din primele pagini ale cărţiiamintite.Lumea lui Marcel Proust, imaginată încă din vremealecturilor adolescentine, sedeschidea spre noi pură şisimplă, numai pentru că cinevaştia că mediul cultural-artisticreprezintă pentru noi mai multdecât realitatea unui festin pentrugurmanzi şi sărbătorile bachice.Parcurgând peisajul absorbit înciclul proustian, voiam să neoprim brusc şi, cu o carte înmână, să identificăm ce-adispărut şi ce-a rămas dinperioada aceea. Ne-am trezitrepede, însă, din starea euforică, în faţa casei cu inscripţia Maisonde Tante Léonie. Musée Marcel Proust.Am străbătut o alee mică, umbrită de vegetaţie abundentă.În dreapta se contura o grădină cu gazonul de un verde intens şistrălucitor peste care triumfau irisuri, trandafiri, crăiţe şi hortensiiluxuriante. Era, în mic, parcă o grădină de flori trasată cu compasulde un arhitect care gândise parcurile somptuoase din Paris. Privireaşi-a schimbat sensul îndată ce un bărbat şi o femeie ne-auîntâmpinat cu o întrebare privind naţionalitatea noastră. La răspunsulprimit au exclamat surprinşi că nu se aşteptau. Neaşteptat, desigur,dar pentru prietenii lui Marcel Proust, indiferent din ce ţară, distanţelenu au nici o însemnătate. Important este să te afli în spaţiul şi-ntimpul proustian.Casa-muzeu ne-a primit cu ospitalitate. La primul etaj şi lamansardă, lumina cernută printre perdelele din muselină, se dilata şise micşora ca o pală de fân în bătaia vântului.Tăcerea solicita, voia, tăcere.Am intrat în toate încăperile unde îşi trăise vacanţeleMarcel Proust între trei şi nouă ani. Mobilierul, elementele decorativesunt aceleaşi de altădată, lustruite şi bine conservate. Interdicţia dea le atinge se impune de la sine, dar fotografiem tot ce se poatefotografia: statuete, fotolii, canapele, porţelanuri, paravanul demătase, tablouri, aşternuturi imaculate şi dantelate, pleduri demătase roz, vişinii, în armonie cu tapiţeria de mătase a fiecăreicamere. Maison de Tante Léonie a aparţinut unei lumi respectate şirespectabile.Ne-am oprit mai mult în sufrageria care păstra sub o casetăde plexiglas ceaşca de ceai şi nemuritoarea madeleină, aşezată peo farfurioară de porţelan. Florile de tei deveniseră opaline,transparente. Prăjiturile mici şi plinuţe, numite Petites Madeleines3500În vizită laMarcelProustwww.oglindaliterara.rocare par modelate în capacul şănţuit al unei scoici Saint-Jacquesrememorează scena micului dejun, cu tot parfumul trecutului. Alteîncăperi, alte obiecte şi alte culori. Masa de scris, paturile înalte,cărţile şi ceasurile, scaunul cu spătar înalt şi tetieră brodată,goblenurile în armonii cromatice stinse, încăperea mică mirosind astânjenel, toate recompun universul literar proustian. i peste tot,imperceptibil, eroii cărţilor. Într-un dormitor, perna mare albăpăstrează o adâncitură acolo unde se odihnea capul amfitrionului. Înacest detaliu se simte inteligenţa autentică şi intuitivă a muzeologuluicare ştie tot despre viaţa scriitorului. (Muzeul a fost amenajat dePhilibert-Louis Larcher şi Germaine Amiot în 1954.) Moliciuneaplăcută a frumoşilor obraji ai pernei care, pufoşi şi proaspeţi, suntobrajii copilăriei noastre ispiteşte chiar şi pe cel mai indiferenttrecător dintr-o cameră în alta.Dacă vocea de aur a celebreiSarah Bernardt nu se poate auzi, înschimb pianul şi partitura de alături nesugestionează din plin. LeitmotivulSonatei pentru pian şi vioară de Vinteuilpicură dintr-un spaţiu în altul. Bucătărialargă şi bine utilată expune veselă,tacâmuri şi mai ales o mulţime de vase dearamă de toate dimensiunile în caresoarele se aprinde şi se stinge succesiv.Aici era oare teritoriul bătrânei Françoise?În mansarda spaţioasă (La SalleNadar) este loc pentru reuniuni, proiecţiişi explicaţii. Viaţa şi opera lui MarcelProust sunt situate în contextul epocii. Pelargi panouri şi-n vitrine sunt aşezatechipurile personalităţilor care nu se potdetaşa de substanţa romanului În căutarea timpului pierdut. Dinfotografii de epocă ne privesc, direct şi teatral, Sarah Bernardt, ofrumoasă principesă Soutso, înveşmântată elegant, scriitoarea Annede Noailles Brâncoveano, celebra pianistă Elena Bibesco într-uncostum naţional de un rafinament aparte şi prinţesa Martha Bibesco.Inima românească se simte măgulită. Aici, la Combray, lamii de km depărtare de acasă va exista întotdeauna o partefrumoasă din spiritul aristocratic românesc aşa cum, în suitaromanelor proustiene, trăiesc, se agită, se bucură, se zbuciumăfigurile cu existenţă reală de la începutul sec. XX.Pe un panou, situat la intrarea în muzeu, un loc de glorie,se află copia unei scrisori cu semnătura Marthe Bibesco, prietenascriitorului.În Clipa şi timpul, filosoful Mihai ora desfăşoarăconvingerea că orice există pe lume poate să vorbească, dacă ştimsă ascultăm, dacă ştim să privim. Fiecare fărâmă a lumii vehiculeazăun înţeles care-ţi scapă dacă treci pe lângă el fără sa-ţi pese. Dardacă îţi pasă, cu adevărat, până şi o piatră îţi poate spune ceva. Aşase face că o parte dintre obiectele din acest muzeu au vorbit şidespre noi şi pentru noi.Timpul se umple de lumină şi calm. Vizităm acum grădina.Oraşul respiră încet, fără zgomot de motoare. Ne aşezăm pe obancă şi contemplăm locul. Deodată în silenţiozitatea deplină seaude, lângă noi, vocea femeii. Lipsise puţin; n-am auzit-o întorcânduse.Patiserul care pregăteşte delicioasele madeleine esteplecat în concediu. Nu ne-au mai rămas deloc! Astăzi, domnulProust şi Tante Léonie au avut mai mulţi vizitatori. Dacă rămâneţi înCombray până mâine, veţi putea primi şi Dvs. Patiserul se întoarcemâine.N-am putut prelungi sejurul. N-am căutat nici o altăpatiserie locală. Cu siguranţă că cel mai bun gust de madeleină îlgăsim tot în cartea domnului Proust, la pagina ştiută.Creată în 1947, Societatea Les Amis de Marcel Proust etdes Amis de Combray are ca scop reunirea lectorilor romancieruluişi răspândirea operei sale, editarea unuiBuletin anual şi acordarea premiilorliterare Marcel Proust iar InstitutulInternaţional Marcel Proust, care estepatronat de Academia Franceză şiCentrul Naţional de Literatură, urmăreşteiniţiativele luate în străinătate privindnumele scriitorului.Timpul părea vătuit, înfăşuratîntr-un cocon de mătase. Crisalida sepregătea de zbor. Uşor, ca să n-osperiem, am ieşit din grădină, am închispoarta dinspre trecut şi am intrat însomptuosul peisaj din La valée royale del'Eure.


POEZIENICOLAE DABIJAVALERIU MATEIÎntoarcereaEminesculuiChiar acum când ninge peMoldovavestea ne-a sosit din Cernăuţică de-acolo, Eminescu, tânăra pornit spre Chişinău, desculţ.Cu desaga plină de poemes se-adeverească a pornitdacă mai suntem la locul nostruşi să vadă dacă n-am murit.Să ieşim pe viscol înaintecare cu o carte sau o floarepaşii din omăt să îi culegemşi să-i cerem, în genunchi, iertarepentru că nu-l mai lăsăm sădoarmăşi-l purtăm pe drumuri de unveac.Ba copii mor în Bucovina,ba se-aprinde grâul în bugeac.Iartă-ne, bădiţă, să îi spunem,că adesea, cum veacul e-n delirai fost oaspete în casa taşi în ţara ta un musafir.Nu te-nghesuiai să-ncapi lamasăvinul când curgea gârlă la valela dureri veneai să fi cu noişi simţeam prezenţa dumitaleMulte am păţit în acest secolcare neschimbându-se seschimbădeseori ne-am ruşinat să spunemcă vorbim cu tine-aceeaşi limbă.Cine ne-ar ierta pentru copiiicare deschideau volumul tăuşi găseau poemele ciuntiteşi cârpite, soarta ta mereuNe-am dezis pe rând desubstantiveşi de verbe şi de-adverbe sfintetot crezând că ne vom înţelegeşi cu-o sutişoară de cuvinte.Căci de-o vreme, Doamne, ce seîntâmplăparcă nici nu mai avem destinpân’ şi ceasurile noastre-aratăşi măsoară toate-un timp străini-aş boci acum, dar n-amcuvinte,cei care în cuie te-au bătutnu străini au fost sosiţi din lumetot dintre ai noştri te-au vândut.Asta e durerea mutăcă visând să-şi numere arginţiicâte-un Iuda la un colţ de stradăvinde şi poeţii şi părinţii.Unii s-au deprins stăpâni să aibăăsta fiind al vieţii unic rostchiar ar face revoluţii, numaisă rămână şerbi precum au fost.Căci atâtea plaiuri ne-au prădatiar acum căinţele revinnu le e ruşine c-au furatci ruşine c-au furat puţin.Despre noi, ce ţi-am putea vorbi?Suferim în parte fiecarepedepsiţi, cum veşnic ni sespune,doar pentru păcate viitoare.i la noi aşa-i de la un timpdacă-ngheaţă via sau puieţiipentru tot ce se întâmplă-n ţarănu răspund miniştrii ci poeţii.Iartă-ne c-atât ne-a fost străindar de astăzi împlinind un rostsă sperăm că-n fiecare casăva găsi cuvântu-ţi adăpost.Chiar acum când ninge peMoldovaşi nămeţii prin cerul ei se-alungăEminescu a pornit spre noi.i să deie Domnul să ajungă!www.oglindaliterara.roExpediţiePe drumurile cu găurile mai maridecât literele din lozincicaroseria camionului scârţâierău de tot,prevestind starea realăa culturii tradiţionalece urmează s-o descoperim.În Volga din faţăpretinsul profesor cu numeverde rusescîşi plimbă orgoliul şi amanta,vopsită blondă întru apropierearăsărituluicare odată venitnu mai pleacă.Aşezaţi în cercpe fundul ruginit al caroserieijucăm în disperare popa prostu,dar şi aicitotul e pe dos:figurile mici nu se adună,dama roşie e stăpâna crailoriar vântul ne suflă mereuasul din mânecă.(1977)Măsură de treceretotul e o măsură de trecere -Scila şi Caribda pentru Odiseufocurile bengale pentru iarna rece,lacrima pentru ochiul meu.străzile-nguste pentru entuziasmul plictiselii,ferestrele oarbe pentru marile portrete,stingerea pentru luminile serii,supărările pentru regrete;totul e o măsură de trecereşi noi suntem trecuţi prin inel,vânduţi, pe la hanuri, cu sânge rege,fără de ţară, fără de drept de apel.(1980)Disciplinătoţi merg într-o singură direcţieşi nu fac zgomot -au picioare de vatăşi le târăsc de-a lungul podelelor;cei cărora nu li s-au tăiat unghiiledupă botezul clandestinmerg în vârful degetelorşi unghiile se ridică în suscu schiurile;comisarii sforăie de zorşi somnul lor veghează liniştea patriei;zidurile se scorojesc şi tremurăde teama unui tropot bărbătescpe asfalturile cariateale marelui lagăr.Sună goarna.- Proletari din toate ţările, tăiaţi-văunghiile!(1978)3501


ESEUEminescu în limba marilor romantici poloneziNicolae MaresProblema receptarii lui Eminescu in Polonia, simultan cu ocunoastere cat mai buna a celui mai de seama poet al romanilor intara marilor romantici de talia lui Mickiewicz, Slowacki sau Norwid,m-a preocupat din anii ‘60, pentru ca, ulterior, sa ma pot implica,ca diplomat, cu toata inima si cu o pasiune juvenila pentruraspandirea creatiei sale pe meleagurile poloneze. Recunosc si azica, nu mica mi-a fost surprinderea si bucuria cand, in rafturileBibliotecii Universitare din Varsovia, destul de parjolite de razboi,am dat prin anii ‘60, in depozitele de carti rare, peste trei plachetecu traduceri efectuate la inca din perioada anilor ‘30 de poetulsimbolist din Wadowice, Emil Zegadlowicz, intitulate: Culegeri depoezii si poeme, Imparat si proletar, respectiv Teme romanesti,semnate de Mihai Eminescu, tiparite la Poznan 1). Tot la Poznanmi-a fost dat sa o cunosc, intr-o casa destul de modesta din centrulorasului, la o varsta foarte inaintata, pe marea poeta, KazimieraIllakowiczowna, literata din apropierea maresalului Jozef Pilsudski,care in 1939 a emigrat, impreuna cu acel val de aproape 100.000de refugiati polonezi, in Romania, pentru a se stabili inTransilvania.Autoarea volumului Soapte mi-a povestit in principal despresederea ei de la Cluj, perioada despre care a scris cu mareplacere, si unde - de la niste maici - a invatat limba romana, tocmaipentru a-i intelege in original pe marii ei creatori. Dupa intoarcereala Poznan, imediat dupa razboi, Kazimiera Illakowiczowna atranspuns in polona timp de zeci de ani tot ce i s-a potrivit mai multsufletului ei sensibil: de la Eminescu si Blaga la Nichita Stanescusi Marin Sorescu, dar si din lirica populara romaneasca. Depoemele traduse de Kazimiera Illakowiczowna era indragostit unmare actor impatimit de poezie, Wojciech Siemion, director deteatru si mare om de televiziune, creator care a facut ani de-arandul cea mai pertinenta propagare a valorilor lirice romanesti inPolonia. El a determinat-o pe o apropiata a sa, respectiv pecantareata in voga in acei ani, Slawa Przybylska sa compuna si sacante Somnoroase pasarele. Facea acest lucru in romana si inpolona cu o gingasie aparte, tocmai pentru a sublinia muzicalitatealimbii romane.Primul volum aparut dupa razboi in Polonia din liricaeminesciana sub titlul Poezii a fost cel realizat de poetul StanislawRyszard Dobrowolski, florilegiu pe care scriitorul il publica in 1962,intr-o colectie de prestigiu la vremea respectiva, sub sigla renumiteicase editoriale din acei ani, Polski Instytut Wydawniczy (PIW).In anul 1977 am reusit sa il determin pe directorul edituriirespective, Andrzej Wasilewski, un literat de mare finete, carelucrase ca diplomat in Italia, sa asigure o noua editie a volumuluiamintit, colectia devenind intre timp una dintre cele maiprestigioase in propagarea liricii universale, precum si a literaturiiclasice si contemporane poloneze. Cu alte cuvinte, luceafarulpoeziei romanesti se gasea la locul cuvenit.Pentru transpunerea in limba polona si-au dat concursul,de aceasta data, o pleiada intreaga din poetii polonezi de seama,unii dintre ei prezenti cu volume proprii de lirica in seria respectiva.Kazimiera Illakowiczowna, poeta din Poznan despre careaminteam, intrata in areopagul scriitorilor clasici ai literaturii polone,a semnat traducerea poeziilor: Departe sunt de tine..., Pe langaplopii fara sot...si Somnoroase pasarele.Am retinut la vremea respectiva drept una dintre cele maireusite traduceri din intregul volum transpunerea Glossei realizatade Wlodzimierz Lewik, poezie care a pastrat in varianta polonezamai toate valentele originalului. Tot acest distins traducator asemnat traducerile poeziilor: Singuratate, Pe aceeasi ulicioara...,O, mama..., Si daca...., Mai am un singur dor.Stanislaw Ryszard Dobrowolski a preluat si unele dintraducerile realizate de Emil Zegadlowicz in perioada interbelica:Articol aparur in Revista Argos (http://revistaargos.tk)Oda, Imparat si proletar, Despartire, Kamideva s.a. La rantul ei, cudeosebita sensibilitate, poeta Anna Kamienska a tradus Calin.In intregime, transpunerile reusesc sa redea nu numai ritmulsi muzicalitatea versului inconfundabil eminescian, dar si acel “jocde irizari din interiorul lui”, cum spunea Arghezi. Demne de retinutsunt si transpunerile realizate de poetii Arnold Slucki Egipetul,Cugetarile sarmanului Dionis, Criticilor mei; Wlodzimierz Slobonik:Adio, Ce e amorul?, Sara pe deal; Leopold Lewin: De cate ori,iubito..., Scrisoarea II, Scrisoarea III, iar poetul antologatorStanislaw Ryszard Dobrowolski: Ce te legeni, Lasa-ti lumea..., Sebate miezul noptii..., ultima amintind in versiunea lui Dobrowolskide romanticii polonezi, in special de versurile lui Adam Mickiewicz.Pentru o mai buna cunoastere a lui Eminescu in Polonia,tot in acei ani, cred ca era in 1976 sau 1977, am reusit sa ildetermin pe directorul Editurii Cztelnik, Stanislaw Bebenek, uneditor rasat cu un prestigiu deosebit in lumea scriitorilor, sa includain planul editorial monografia lui George Calinescu despre viata sicreatia lui Eminescu. Transpunerea nu putea sa o realizezealtcineva decat marea admiratoare si traducatoare a literaturiiromane in limba polona, scriitoarea Danuta Bienkowska, aleganduisi un titlu pe masura Poetul dragostei. Pentru o mai mareacuratete si de ce nu pentru a asigura o implicare poetica,traducatoare apeleaza la prietena sa, poeta Anna Kamienska,astfel ca transpunerea in polona apare sub semnatura ambelorscriitoare, ultima pentru a asigura licentele poetice.Intre timp, Danuta Bienkowska va publica la LudowaSpoldzielnia Wydawnicza, in colectia Biblioteca Poetilor un volumdin creatia eminesciana (1983), urmat la putin timp de un altul dincreatia argheziana, plachete despre care am scris la vremearespectiva.*)De bun augur a fost si eseul semnat de polonistul IonConstantin Chitimia in volumul de Studii si schite literare romanopoloneze,aparut la Editura Stiintifica din Varsovia, intitulat :Receptarea operelor lui Mihai Eminescu in Polonia.Un nou capitol in receptare lui Mihai Eminescu in limbapolona l-a constituit si aparitia, in 1988, cu prilejul centenaruluimortii poetului national roman, a Antologiei de poezie romaneasca,florilegiu de mare cuprindere de la Miorita si Mesterul Manole oriDosoftei sau Ienache Vacarescu pana la Blaga, Stanescu,Sorescu, Paunescu sau Mircea Dinescu.Locul lui Eminescu este cu totul aparte in aceasta antologie,in care partea clasica este realizata de mereu neobosita in aceiani, Danuta Bienkowska. Ca buna cunoscatoare a limbii romane,autoarea antologiei va culege cele mai reprezentative poezii in celemai stralucitoare transpuneri, in randul carora aduce trei nume demare tinuta: Ludmila Marjanska, Adam Weinsberg si EdwardHolda. In aceasta lucrare de capatai pentru cititorii de poezie dinPolonia, pentru bibliotecile poloneze, volumul avand de peste 600de pagini, tiparit in peste 5.000 de exemplare, si pentru a careiaparitie am militat ani de zile pe langa factorii de decizie in acei aniin domeniul editorial polonez, in principal pe langa directorulgeneral al editurilor din Ministerul Culturii si Artei, StanislawSkarzynski sau adjuncutl ministrului, Stanislaw Lorenc, MihaiEminescu ocupa locul central. Din creatia eminesciana au fostincluse poeziile: Dorinta, Singuratate, Rugaciunea unui dac, Adio,O, mama, Glossa, Oda, Somnoroase pasarele, Criticilor mei,Andrei Muresanu, Adanca mare, Ai nostri tineri, Pierdut in suferinta,Vis, Albumul si Noi amandoi aveam aceiasi dascal.Iata prima strofa din Glossa eminesciana in limba luiSlowacki, intr-o transpunere de mare tinuta poetica, realizata deromanistul Adam Weinsberg, si nu-i singura versiune:Czas nadchodzi, czas uplywa,Wszystko nowe jest i stare;(continuare în pag. 3533)3502www.oglindaliterara.ro


REMEMBEREPISODUL CEZARAşa am ambiţionat deci să-l cunosc şi eu pe teribilulcenaclist bârlădean, şi ne-am dat întâlnire prin scris, ori prin Lefter,nu mai pot spune precis cum; era şi Lefter „bârlădean” pe-atunci,fiind student în trecere, la Institutul de învăţători nou înfiinţat înoraşul natal al lui Cezar.A fost într-o duminică. Am stabilit locul într-un parc dincentrul oraşului, dar şi atunci, cu Cezar, întâlnirea avu loc oarecumsimilar celei cu Mircea Ciobanu la Bucureşti. Mie astfel de simetriimi s-au întâmplat des: viaţa visa pentru mine pusă pe numere întrunfel de „cod pitagoreic”. Am observat, de altfel, unele similitudinişi-n duşmăniile, ca şi-n prieteniile din anumite faze, de care nu amdus lipsă, fără să le iau prea tare în serios, din moment ce nicimăcar regia „marilor” mele prietenii nu mi-a aparţinut cu cel puţin„o cirtă” . Am coborât deci în acea dimineaţă - neapărat de vară,în centrul Bârladului, venind de la Zorleni, şi am luat-o oblu spreparcul cu pricina; în faţa mea s-a oprit cineva, cerându-mi foc de laţigară, căci pe-atunci mai fumam ca un turc, dar ridicându-mi ochii,cât timp tânărul era ocupat să-şi aprindă ţigara sa „mărăşească”,am avut revelaţia acestui lucru pus la punct de destin: Sunteţi Dl.Ivănescu, cumva? Cezar şi-a ridicat şi el privirea, zâmbindu-miprietenos, în conţinutul aceleaşi revelaţii: Domnul Ion Murgeanu?!Aşa l-am cunoscut pe Cezar Ivănescu, un tânăr frumos şi sănătos,călcând greu pământul, cu o anume lentoare, însă elastic, eleganttotodată, alură sportivă (activa mi se pare în clubul „Rulmentul”),coamă de păr rebelă, rimbaudiană, bine potrivită totuşi dinfoarfece; ochi oarecum oblici, de arvanit, sau chiar „de turc”, în carenu vedeam deocamdată „defectul”, dar mai ales surâsul luiîngeresc de copil-poet, m-a fermecat de la început. Aveam să facîn curând împreună cu el de mai multe ori înconjurul micului târgcare ni se părea deodată prea strâmt pentru noi; din când în cândne opream la o mică cârciumioară „pe Strâmba”, o străduţă ce dala piaţă, sau într-o grădină de vară mai „dezvoltată”, cu chelneriobraznici şi leneşi. Episodul pe care i l-am povestit peste ani„genialului” meu amic i s-a părut curios dar începuse deja delirul,şi i-ar fi făcut plăcere chiar dacă l-aş fi inventat. Poate că amîngroşat puţin lucrurile însă de linguşeală n-a putut fi vorbaniciodată în relaţia mea cu Cezar – i-am admis cu timpulsuveranitatea, nu şi „ocupaţia” teritorială totală, cu gârbaci şi oastede cuvinte. Ca poeţi noi rămânem paraleli şi total diferiţi. Ne totamâna chelnerul din sectorul nostru, în acea seară, cu cele „douăconiacuri mici” pe care i le cerusem repetat, şi la un moment dat m-am ridicat şi m-am dus să le iau direct de la galantar; în vremeaaceea arătam destul de ciudat, genul „ţâr”, şi oricum n-aş fi inspiratcu înfăţişarea mea un sentiment cât de cât belicos. S-a iscat o micăaltercaţie cu chelnerul, care mi-a preluat el comanda, iar euinsistasem să fiu servit la galantar, puteam duce şi eu cele două„coniacuri” la masă, dacă el până atunci nu se simţise s-o facă. Înacea clipă chelnerul cred că m-a împins oarecum într-o parte,eram descumpănit, nu mai trăisem până atunci o astfel deconfruntare. Cezar văzu şi s-a ridicat de la masa noastră din fundulgrădinii de vară, călcând rar, cu o prudenţă calculată aproape, iarcând fu între mine şi chelner mi-l înşfăcă pe acesta cu o forţăneprevăzută (legenda ca la „Rulmentul” a făcut box era totuşi realăşi-n plină desfăşurare) îl aruncă cât acolo pe impostor; în urmanoastră am auzit un uruit de farfurii şi pahare – nefericitul căzusede-a dreptul peste tabla pe care la galantar se spălau vaseCeea ce aveam să remarc la noul meu prieten a fost cănu s-a uitat în urmă nici cât ai clipi, a mers înainte sprijinindu-se elde mine acum şi povestind mai departe un lucru pe care-l începusela masă Abia când ne-am depărtat suficient de „haznaua lor” acatadicsit să tragă concluziile micii întâmplări: „Golani din Cotu-Negru, ştim câte parale fac” Cotu-Negru era cartierul rău famatal târgului Bârlad din acea vreme, ringul bătăuşilor de profesie şiarena cuţitarilor, cei mai mulţi de culoare, aveam să aflu şi maitârziu. Nu pe Lefter l-a înlocuit Cezar atunci „la comandă” înwww.oglindaliterara.romitologia mea personală. Maiavusesem genul acesta de prieten. imersul, şi forţa, şi nobleţea luptătoruluiîn numele prieteniei mi se relevaseră laZorleni încă, în primii ani ai adolescenţeimele, când pe motiv că tata era închis,iar eu lipsit de apărare, derbedeii luiArtenie, un tâmplar care ne ridicaseacoperişul noii case, într-o seară devară la gară (mica promenadă a satului,duminicile) au vrut să mă molesteze –şi, din senin, pentru prima oară din viaţamea apăru Îngerul: era un băiat cevamai răsărit ca mine, îl chema chiar aşa:Ion MurgeanuAnghel; Anghel Volintiru a sărit să-mi iaapărarea dar nu numai atât: el singur îi pusese pe fugă pe cei doiderbedei lungi cât prăjina (chiar erau porecliţi ca fiind ai lui Dârjă:prăjină) care din orice şi cu oricine căutau scandal. Pe urmă, la fel,ca şi când nu s-ar fi petrecut mare lucru, mă însoţi într-o plimbare,prima plimbare peripatetică la Zorleni, şi mi-a spus: Te urmăresc demult şi vreau să fim prieteni; te-am auzit de câteva ori vorbind; deunde ştii atâtea lucruri şi date istorice? La rândul lui mi s-a părutdeodată „altfel” decât ceilalţi băieţi, dacă nu chiar şi „altceva”; aveao eleganţă naturală în mişcări, şi felul de a călca pe pământ cugreutate şi drag, deşi îţi făcea impresia că nici nu-l atinge; l-am iubitcu înflăcărarea primului mare sentiment de prietenie „bărbătească”,abia aşteptam să ne vedem la sfârşitul săptămânii (eu urmam laliceul din Bârlad ca intern), să luăm discuţia de unde o lăsasem, şiîncă o dată de la capăt „zoana” căii ferate – aşa i se spuneaterasamentului ce traversa satul, şi cărărilor înguste care însoţeaucalea ferată de la gară până la „podul de fier”, sau şi mai departe,în câmpul cel rece şi pustiu, unde în curând Anghel fu îngropat, înurma unui groaznic accident petrecut chiar pe „zoană”. L-a zburatpur şi simplu un tren de mare viteză, noaptea probabil, dar în oricecaz „îngerul” meu, care nu punea strop de alcool şi nici vin în gură(am aflat mai târziu că şi ei erau „pocăiţi”, de aceea nici nu seînmormântau cu preot şi în cimitirul cel de obşte), cred că fusesechemat în Cer la Comandament pentru alte misiuni, într-orenaştere mai strălucită. Sufletul îmi rămăsese în urma lui rănit şineconsolat.De la Cezar mi s-a părut o reluare la fel de reuşită a aceluiAngel pierdut în hăurile adânci şi absurde ale întunericului şi morţii.Puţin câte puţin poetul „lanţurilor de ocnaş” (prima impresie lalectura unor versuri ale sale) şi-a dat drumul, ştia infinit mai multelucruri decât toţi cei cu care discutasem literatură şi până atunci,era dintr-o familie de cărturari, un unchi profesor universitar la Iaşişi o mătuşă pictoriţă la Bucureşti, un alt poet şi aviator dispărut larăzboi ca Saint-Exupéry în neantul văzduhului. Chiar tatăl său, multtimp dispreţuit, avea studii superioare, fiind mi se pare medicveterinar; dar apucase, după un prizonierat în Rusia, sau când s-a întors în patrie cu vestita „divizie Tudor Vladimirescu”, pe caleaamăgită din acei ani, a intoleranţei şi urii chiar faţă de poporul său.i Cezar s-a schimbat cu timpul, a fost simptomatică, la un momentdat, observaţia, observaţia aceluiaşi Mircea Ciobanu, peste ani, laCartea Românească, când eu intram pe uşă, iar Cezar ieşea.Mircea Ciobanu: Ce părere ai, coane, nu-i aşa că de la o anumităvârstă toţi băieţii semnăm taţilor noştri? N-am înţeles prea binealuzia. Însă el îmi arată pe urma celui ieşit atunci din birou. Cum sănu înţelegi? Doar voi sunteţi prieteni şi „consăteni”, ştii foarte binece a fost şi cine este tatăl acestui om în oraşul lui. Nu ştiam, nu-mipovestise niciodată amănunte din viaţa lui intimă, familială; abiamai târziu mai scăpa câte un „boul de taică-meu”; am înţeles că îşidivinizase mama „fata cu părul cel mai lung din lume”, o albanezăcare copilărise la curtea lui Cristovelloni de la Ghidigeni, fostul judeţTutova, şi-n anturajul vestitului bancher (omul care-i făcea personal„buzunarul” lui Carol II), cunoscuse şi lumea bună a ţinutuluitutovean, poate făcuse şcoală sau pension la Bârlad, unde-l şicunoscuse pe tatăl viitorului poet.(continuare în nr. viitor)3503


FOILETONUn securist de tranziţie(urmare din numărul anterior)* * *Aţi mutila conştiinţa pacifistă,profund umanistă, de dragul intrării înistorie pe poarta din faţă, nu trebuie săfie un scop în sine. Este dureros caGheorghe Neagu îmbătat de gloria viciului opţional săcredem în virtuţi care ne depărteazăde esenţa existenţei creştineşti. Este îndeobşte cunoscut că osocietate cu cât este mai tehnicizată, cu atât se depărtează demorală. Iar acolo unde morala îşi pierde dreptul de a exista cafactor primordial, societatea riscă să-şi piardă justificarea istoricăvaloroasă în evoluţia şi mai ales, devenirea omenirii. Cine afirmăcă „o naţiune nu este mare dacă nu încearcă să se substituieumanităţii”, ne îndeamnă la mutilarea conştientă a valorii originale,ce dă contur existenţei noastre. Căci ce-am mai fi noi, bipedele,care purtăm fătul înlăuntrul nostru şi avem sânge cald şi roşu înlumea animală fără umanism.Îndemnul de abandonare a umanismului în favoareagrandomaniei, fie şi naţionale, ne distruge personalitatea umanăşi ne dezumanizează până la animalism. Iar de bietele animaleabia de ne-am despărţit şi aş vrea să cred că pentru totdeauna.Doar aşa, mai putem păstra mesianismul de care se faceatâta caz în filozofia defetistă decadentă. Nimeni nu-şi poatesacrifica pe altarul gloriei şi al devenirii personale, umanismul, fărăriscul de a se transforma în animal. Omul ca animal tehnologic, vafi prizonierul dorinţelor sale tehnice, eliminând rând pe rândcalităţile ce l-au ajutat prin milenii să devină om.„Ataşarea de casnic” dispare odată cu fuga după glorie.Spiritul politic, devenit profit în favoarea unei pretinse teoriimesianice de glorificare a unei naţiuni, nu poate făuri o Elveţie.„Războiul e o respiraţie periodică a fiinţei umane”, dar cefel de respiraţie? i boul respiră când cară roadele câmpului şitaurul respiră când se repede în capa matadorului, pregătit să-ldoboare.Iar când Dumneata, Emile, te transformi în matador să-ifluturi capa în faţa ochilor, uiţi că matadorul însăşi (însuşi) va muriîntr-o uitare vrednică de dispreţ istoric. Iar istoria nu poate fi „otragedie gratuită” decât atunci când este privită prin faptele dearme care i-au distrus valorile materiale şi spirituale. Napoleon acărat în Paris comorile arhitectonice găsite pe teritoriile cucerite,Hitler la fel, dar n-au reuşit să rămână în memoria popoarelor prinelemente de civilizaţie spirituală şi materială demne de un Pericle.i Nero a rămas în istorie, dar şi Michelangelo. Între Antonescu şiEminescu, eu cred că este o dovadă de civilizaţie să-l preferi peEminescu.Între Emil Cioran şi Rousseau îl prefer pe ultimul, deşi numiaduce nici glorie şi nici folos, dar nici nu mă îndeamnă săraţionez animalic de dragul intrării în istorie, ca un om tarat, ca unbarbar, după cum chiar tu însuţi o spui, Emile: „Căci ce estebarbaria, dacă nu imperialism ce nu serveşte nici o idee?”.Oscilaţia ta între adevăr şi impostură mă face să nu-ţi mairecunosc nici măcar meritul de a fi un tragedian al existenţelorcalpe.* * *Lituanienii se răzvrătesc. Stanislavas Zemaitis de 52 anieste primul martir lituanian. i-a dat foc în faţa Kremlinului.În Gaban, regimul lui Banga a căzut. În Camerun, morţi şimanifestaţii violente. Gorbaciov este în admiraţia occidentalilor.Maiorul află că este în dizgraţia tuturor în mod irevocabil.Totuşi nu vrea să abandoneze. „Pe unde a pătruns rusnacul?”, nuse poate să nu se întrebe maiorul într-un moment de orgoliu.Verificase clădirea de la acoperiş şi până la subsol.Geamurile nu aveau urme de violenţă. Nimeni nu fusese remarcatcă ar fi intrat în clădirea ambasadei.Maiorul se hotărî să revadă clădirea pe îndelete. Coborîtreptele spre adăpostul antiaerian, pivniţa de vinuri şi de altebăuturi.Semiîntunericul treptelor de intrare fu înlocuit cu beznaadâncă pe măsură ce coborârea continua. Acţionă comutatorul.Întunericul rămâne la fel de nepătruns. Repetă manevra fărărezultat. Se întoarse enervat să-şi ia lanterna şi unul din levierelepe care le avea centralistul clădirii. Căută un bec. Coborî însoţit decentralist şi de bucătarul ambasadei. Înlocuiră becul şi lumina serevărsă vie peste rafturile cu provizii. Le ceru să fie lăsat singur.Se apucă de cercetat pereţii centimetru cu centimetru. Trecu pelângă dulapuri, lovind pereţii cu metalul levierului. Nimic. Pipăitencuiala pivniţei betonate fără a descoperi ceva. Presupuse cătavanul însuşi ar putea avea o taină. Nimic. Se întoarse dezamăgitcu becul înlocuit în mână. Vru să-l aşeze pe birou, nu mai înaintede a-l privi. Ciudat, filamentul era întreg. Intrigat, maiorul îl înşurubăla veioza de pe birou. Era perfect.Străluminat de o idee, coborî din nou în pivniţă. Studie cuatenţie fasungul. Deşurubă capacul ce susţinea globul de protecţie.Sub el descoperi o minusculă proeminenţă. Apăsă pe ea cuputere. Nimic. Îndreptă lumina lanternei asupra locului, fără niciun efect. Îşi aminti atunci de propriul sistem de siguranţă alascunzătorii ambasadei, pe care îl crezuse infailibil.Scoase bricheta, apropiindu-şi flacăra de protuberanţadescoperită. Un zgomot uşor venit din capătul pivniţei îl făcu să-şiîndrepte fascicolul luminos într-acolo. Se apropie fără a observavreo schimbare. În betonul masiv şi sclinisit, apăruse o adânciturăce nu fusese descoperită până atunci. Maiorul îşi apropie flacărabrichetei. Nimic. Atunci apăsă cu degetul arătător. Întregul peretecedă parcă sub impulsul unei forţe uriaşe. „De aceea nu suna gol”,îşi spuse maiorul, împingând cu mâna în continuare.Zidul din capătul pivniţei alunecă cu un zgomot abiaperceptibil de la dreapta spre stânga, descoperind un alt şir detrepte. Descoperirea, în loc să-l bucure, îl întristă.Se crezuse maibun. Coborî treaptă cu treaptă.Deodată simţi ceva extrem de fin la glezna piciorului, ce secăznea să pipăie treapta următoare. Îşi îndreptă fascicolul lanterneicu prudenţă. Un fir de nylon era întins între un perete şi celălalt,de-a lungul treptei pe care trebuia să-şi pună piciorul. Se opri şişiretrase piciorul cu deosebită precauţie. Plimba apoi lanternaspre capetele firului. Descoperi un mecanism detonator extrem desimplu şi de eficient. Se întoarse convins că mai erau şi alte lucrurinecunoscute ce ar fi putut să-i pună în primejdie viaţa. Îl căută peambasador şi-i aduse la cunoştinţă descoperirea.- Decât să vă fi ţinut de ascultat telefoanele ambasadorilor,mai bine a-ţi fi descoperit acestea la timp, îi spuse acesta cu unton dispreţuitor, umilindu-l. Maiorul se retrase tăcut şi furios.Acuzaţia i se părea tot atât de neîntemeiată pe cât dezadarnică era strădania colegilor din ţară de a convinge opiniapublică de utilitatea lor.3504www.oglindaliterara.ro


FOILETON* * *Domnul vicepreşedinte Cazimir IonescuDomnul Calomfirescu.Domnul Vasile Calomfirescu — Partidul Dreptăţii Sociale,Liber-Democrat:Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, doam nelor şidomnilor,Imaginea economiei româneşti prezentată de dom nul primministruîngrijorează pe toţi cetăţenii ţării, atît prin ceea ce ampreluat de la dictatură, cît şi prin imposibilitatea unei redresărirapide.Rezultatele economice din lunile ianuarie şi februa rie 1990au fost în mod sensibil sub nivelul perioadei corespunzătoare din1989. Raportul prezentat de dom nul prim-ministru evidenţiazădrept cauze în această situaţie: instabilitatea conduceriloradministrative, cererile revendicative ale multor colective desalariaţi, precum şi lipsa de materii prime.Analizînd însă în mod atent ceea ce s-a întîmplat în lunaianuarie, dar şi în februarie, ajungem la con cluzia că guvernul afavorizat unele fenomene care au dus la obţinerea de rezultateslabe. Dacă acestea arfi de domeniul trecutului nu m-aş fi referit la ele, darcontinuă să aibă consecinţe nefavorabile. Este vor ba în primul rîndde modul în care au fost definiti vate conducerile administrative dinîntreprinderile in dustriale. Acest proces trebuia dirijat de la bunînce put de guvern şi profitînd de această situaţie să se ocupeposturile rămase vacante prin concurs, asigurînd conducericompetente. în fapt însă, aproape în totali tate, comitetele F.S.N.din unităţi, create ilegal, au trecut fără discernămînt la schimbareaconducerilor, provocînd diviziunea colectivelor de muncitori, oprirealucrului, declararea de greve.Nu insist asupra faptului că hotărîrea guvernului, de numirea conducerilor crin vot secret, a fost o mo dificare a Legii nr. 12/1971neabrogată, care prevede numirea prin concurs a conduceriloradministrative. Modul în care s-a procedat, fiind puşi în discuţie nunumai directorii, inginerii şefi şi şefii contabili, ci şi şefii de secţie,ateliere, maiştrii, şefii de echipă, a dus la instaurarea unei crizeputernice de autoritate care se resimte şi astăzi şi încă va maicontinua. Condu cerile nu mai aplică nici un fel de sancţiune disci -plinară, nici măcar verbală, fiecare face ce vrea. S-a creat o starede indiferenţă după alegerile secrete, care reprezintă în prezentuna dintre cauzele principale ale slabelor rezultate economice.Consider că guvernul trebuie să intervină hotărît pentrurepunerea în practică a regulamentelor de or dine interioară şi să segăsească soluţii pentru întărirea autorităţii conduceriloradministrative. Trebuie să se declare clar, fără echivoc căprevederile din platforma-program a sindicatelor libere privindcererile de schim bare a conducerilor administrative sînt ilegale.Atîta timp cît conducerile vor fi la discreţia muncitorilor nu se poateaştepta o redresare a economiei naţionale. O măsură absolutobligatorie în acest sens este şi emi terea unei dispoziţii din parteaguvernului privind di zolvarea imediată a comitetelor F.S.N. de launităţi, acolo unde acestea mai există.Domnul preşedinte Ion Iliescu:Nu mai există.Domnul Vasile Calomfirescu:O altă măsură luată deguvern, care a provocat ten siuni şi nemulţumiri în rîndul unormuncitori, a fost aceea de a plăti salariul integral pe luna ianuarie,chiar dacă nu s-a lucrat. Cei care au muncit şi au lucrat au luataceeaşi bani ca acei care nu au muncit, făcînd politică înîntreprindere. Mai sînt şi alte măsuri care dintr-un punct de vedererezolvă unele probleme so ciale, dar din alte puncte de vedere aurepercusiuni grave asupra economiei. Una dintre acestea este mă -sura de a se plăti 50% din retribuţii muncitorilor care nu au de lucruşi sînt trimişi acasă sau 75% dacă ră-mîn în întreprindere. Acolounde numărul acestor muncitori este mare a dus la intrareaîntreprinderii în pierderi şi de aici toate celelalte consecinţe.www.oglindaliterara.roEste necesară după părerea noastră mai întîi legi ferareacategoriei de şomer. Nu trebuie să ne mai fe rim de aceastănoţiune. omajul există, trebuie legi ferat, asigurat ajutorul de şomajşi în aceste condiţii întreprinderile vor fi în măsură să reducănumărul de salariaţi la strictul necesar fără a se mai gîndi laprobleme sociale. Erau mai multe propuneri de făcut, timpul măpresează, mă refer numai la una singură şi anume la atenuareabirocraţiei. Sînt multe căi de atenuare, dar numai la una singurăm-aş referi şi anume la aportul informaticii. Aş ruga guvernul săaibă în vedere că în anii trecuţi s-au livrat echipa--. mente de calculde miliarde de lei la unităţile din eco nomie, descompletate care nupot fi utilizate la în treaga capacitate. Lipsesc, în primul rînd,unităţile de discuri magnetice, multiplexoarele pentru minicalculatoaresau discurile pentru microcalculatoare.În planurile de import care se vor face, rugăm a se ţineseama şi de acest lucru pentru că sînt miliarde de lei în economiecare nu sînt utilizaţi aşa cum trebuie.Domnul vicepreşedinte Cazimir lonescu:Domnul RâulVolcinschi.Domnul Rauî Volcinschi — Uniunea Democrat Creş tină:Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor,Informarea prezentată de domnul prim-ministru PetreRoman şi mai ales precizările făcute astăzi, care sînt foarte binevenite, m-au convins încă o dată că nimeni nu deţine panaceuluniversal pentru o reme diere rapidă a stărilor de lucruri dineconomie şi nici nu deţine monopolul înţelepciunii în acestdomeniu. Este cel mai greu domeniu şi aici sîntem pîndiţi de douămari probleme: inflaţia şi şomajul. Măsurile pe care guvernul le-aluat — sigur cu foarte multă bu-nă-credinţă — au fost bine venite.Dar ele, printr-o ciudată dialectică, se transformă cîteodată încontra riul lor şi de acest lucru trebuie să ţinem seama. Adicămecanisme de frînare ale inflaţiei, despre care domnul primministrua vorbit, dar eu cred că nu sînt suficiente, pentru că înafară de faptul că masa mone tară în circulaţie creşte mereu şiproducţia nu cores punde parametrilor care credem că ar finecesari, se naşte problema preţurilor. Domnul prim-ministru aprezentat două eventualităţi:Prima — care este conform legilor obiective ale economiei— care se impune ca atare şi anume ca preţurile să exprimecosturile, este însă dificilă prin ea însăşi. Adică, s-ar putea declanşaun proces de in flaţie galopantă în ţară. Ce se poate face aici ? înacest domeniu, după mine, şi nu s-a vorbit deloc, este ab solutnecesară b indexare a preţurilor cu salariile, pen tru că altfeloamenii cu venituri mici în special pen sionarii şi salariaţii cu salariimici vor fi loviţi crunt în nivelul lor de trai.A doua eventualitate este cea a îngheţării preţurilor şi asalariilor ; pînă la urmă domnul prim-ministru nu a reţinut-o ca atareşi vrea o situaţie combinată între cele două situaţii.Deci, precis, nu ni s-a spus ce se va face.omajul constituie o problemă de profundă îngrijo rarepentru foarte mulţi salariaţi. Eu locuiesc în Cra-iova şi vreau să daucîteva date cu privire la situaţia din această parte a ţării. în Craiovala 1 ianuarie 1990 existau 15.000 cereri de locuri de muncă,accentuez cereri, pentru ca, în realitate, mulţi nici nu se pre zintă laoficiile acestea de plasare a forţei de muncă.Conform Decretului nr. 33/1990, 11.000 oameni au fostîncadraţi în producţie; dintre aceştia 1500 au fost re fuzaţi. Deexemplu, la „Electroputere" au fost repar tizaţi 900 de inşi, din carecea 500 au rămas, restul au fost respinşi. Dar care este consecinţaeconomică, pen tru această întreprindere — şi nu vorbesc numai deea, ci şi de altele ? în condiţiile în care producţia se menţine înacelaşi nivel sau chiar descreşte din cauze obiective, de exemplulipsa de materii prime, costurile cresc ; crescînd costurile,productivitatea muncii scade. Sînt probleme foarte gr.ave.Competitivitatea în treprinderii descreşte şi la urma urmei întregulcolectiv de salariaţi este lovit. Iată deci situaţii asupra cărora eusocotesc că trebuie meditat mai profund.(continuare în nr. viitor)3505


NOTE DE LECTURĂLiteratura, ca spectacol în desfăşurare (VI)(urmare din numărul 76)Opinând pe bună dreptate căîn Ţara Românească secolul XVI n-afost atât de prodigios în ce priveşte„tradiţiile cronicăreşti”, Ion Rotaruvede, în schimb, ca un fel decompensaţie apariţia aici, la începutde veac XVI, a primei „capodopere” aliteraturii noastre. Este vorba deÎnvăţăturile lui Neagoe Basarabcătre fiul său Teodosie, text scris,după părerea celor mai mulţi istoriciliterari, la Curtea de Argeş, între 1512-1521.Florentin PopescuOperă controversată,Învăţăturile lui Neagoe nu numaică s-au bucurat de-a lungul vremii de nenumărate comentarii(autorii lor sunt, între alţii, Bălcescu, Kogălniceanu şi Hasdeu însecolul XIX, iar mai aproape de noi Gh. Mihăilă, Dan Zamfirescu şialţii), ci şi de ceea ce am putea numi o „viaţă aventuroasă” amanuscrisului propriu-zis, care a circulat prin mai multe bibliotecidin Muntenia, Moldova, Blaj şi Cluj-Napoca, unde a ajuns adeseape căi necunoscute, ca să nu zicem „oculte”.Meticulos cum a fost şi până aici, autorul Istoriei pe careo comentăm trece în revistă şi traseul / traseele urmat/ urmate deacest monument literar de excepţie – ceea ce ar putea părea inutilunui cititor obişnuit, dar care pentru un literat şi cercetător devinedintru început necesar şi important.Amestec de texte cu caracter religios şi de inserţiipreluate din cărţile populare care circulau în epocă, Învăţăturileau, fără îndoială, un farmec insolit. „Părţi întinse ale acestei cărţi –notează Ion Rotaru -, destul de misterioasă, chiar până la un punct,în felul ei, dezvoltă un misticism tipic medieval, rugăciuni nesfârşite,debitate parcă într-un fel de transă barocă, fără o logică accesibilănouă, iraţionalitatea fiind parcă presupusă mai dinainte, ceea cenu-i totdeauna cazul textelor biblice propriu-zise. Învăţăturilesunt tipice pentru mentalitatea evului de mijloc, într-un anume chipşi pentru simţul românesc al timpului”. Iar ceva mai la vale, oprinduseasupra „expresivităţii” ce se desprinde din unele părţi ale scrierii,consideră ca o culme a acesteia o reprezintă aşa-zisele „elegiibocete”din capitolul Cartea lui Neagoe voievod către chiarvlădica Macarie şi către alţi egumeni şi ieromonahi şi preoţi şicătre tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstirela Argeş, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, şi ale coconilorlui, Petru voevod şi Ioan voevod, şi Doamnei AngeliniiRespectivul pasaj, crede Ion Rotaru pare a fi „prima şi una dintrecele mai frumoase pagini de poezie în care se exprimă iubireafilială în arta cuvântului românesc. Puterea de sugestie şicuprindere a imaginilor, directitatea şi omenescul lor, eliberate total,aici, de misticismul cărturăresc al vremii, foarte personale,asemănătoare mult cu cele din O, Mamă, elegia funebră a luiEminescu, sunt totul”.Ca metodă de lucru, Ion Rotaru nu se depărtează demodelul călinescian. Prin urmare, niciuna din afirmaţii nu estelăsată neacoperită de un citat corespunzător, alegerea acestuiadovedeşte atât o atentă şi detaliată lectură a textului cât şi – maiales! – un pragmatism şi un bun gust estetic aproape desăvârşite.De aici şi efectul asupra cititorului, căruia i se vorbeşte despre„cultura de carte cu totul apreciabilă pentru acea vreme, dincolode cea pur folclorică şi autohtonă” – factori de influenţă înaşternerea pe hârtie a pasajelor de mare şi rară poezie, dar şidespre „simţirea profundă”, despre „rafinamentul” vieţii socialeevoluate, surprinzătoare pentru epocă. În alt plan alternanţa„filozofiei practice” cu „filozofia teoretică” alcătuiesc părţilecomponente ale aceluiaşi sistem de gândire, condiţionându-se şiinfluenţându-se reciprocScrise mai întâi în slavonă, mai apoi apărând şi într-oversiune românească Învăţăturile dau seamă, concludecomentatorul, despre „evoluţia spiritului naţional de-a lungulveacurilor”, în opera despre care este vorba el fiind „cristalizatmagistral”.Circumscrisă, temporal vorbind, epocii lui NeagoeBasarab este şi Viaţa patriarhului Nifon, avându-l ca autor peGavril Preotul de la Athon. Operă hagiografică pe care însuşiamintitul domnitor a comandat-o spre a reabilita memoria înaltuluiprelat pe care Radu cel Mare (1495-1508) l-a alungat din ţară,Viaţa ar fi fost scrisă iniţial în greaca bizantină, ulterior şi înslavonă, după care a fost tradusă şi în română, în această din urmăformă intrând şi în circuitul public.Prima impresie la lectură este aceea că autorul cunoşteafoarte bine biografia „personajului” său de vreme ce oferănenumărate amănunte întru caracterizarea patriarhului care a fostizgonit din scaunul lui de la Constantinopol şi s-a refugiat în ŢaraRomânească, unde a încercat să se amestece în politicadomnitorului prin sfaturi care îl priveau pe acesta. Mai târziuEminescu avea să scrie un text memorabil referitor la Patriarh.„Radu-Vodă – nota el – adunase în ţară pe Sfântul Nifon, ca să nepuie la cale. Se-ntreba şi el, ce o mai fi şi civilizaţia, şi voia s-o vadăcu ochii. Dar Sfântul, venind, începu să dea sfaturi pentruschimbarea legilor şi obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelorş.a., încât Vodă-i zise într-o zi: „Ia slăbeşte-ne, popo, că ne striciobiceiurile!”. Sfânt, nesfânt, vedea el pe cine nu văzuse, de nupleca în ţara cui l-a fost avut”.Interesantă şi valoroasă nu atât prin stil şi originalitate,cât mai ales prin nenumăratele informaţii istorice (între care şiamănuntele legate de acapararea tronului de către Mihnea cel Rău– din care s-a inspirat şi Odobescu în nuvela cu titlu omonim, darşi prin unele disertaţii), Viaţa Patriarhului Nifon a fost reţinutădeopotrivă de istoria literară, şi de cea a arhitecturii, religioaseîndeosebi, drept un punct de reper important, peste care nu sepoate trece uşor.7 Florar, 2008Ce se naşte din pisică(urmare din pag. 3496)3506Nu de mult, afişele anunţând o expoziţie,în cadrul unui loc de cultură alternativănumit « Rote Fabrik », au declanşatfuria consilierului naţional UDC, ChristopheMörgeli, care a fost scandalizat dereferinţele la tradiţiile fasciste cu care erauamalgamate simbolurile partidului pe careel îl reprezintă. Rezultatul a fost o acţiunela nivel municipal, lansată de UDC, pentrua obţine suprimarea subvenţiilor primite deaceastă instituţie.Altă acţiune, şi mai spectaculoasă,a fost marcată de chemarea la rugăciuneprin cântecul muezinului difuzat de instalaţiide amplificare, ascunse în turnurile catedralelordin Zürich şi Sant-Gall. Surprizatrecătorilor, filmată pe ascuns, a fost maiapoi difuzată pe Internet !Artistul local Johannes Gees justificăaceasta acţiune prin dorinţa de lansa odezbatere publică privind o problemăacută a socieţii moderne occidentale.În fine, o operaţie « graffiti » organizatăşi supervizată în mod clandestin decătre binecunoscutul « Cabaret Voltaire »,a stârnit o nouă polemică. E drept că acţiunileconduse de directorul acestei instituţiiau fost contestate deja de mai multe ori,însă el continuă să afirme importanţa provocăriipentru a obliga la o regândire aacţiunilor noastre de zi cu zi.Riposta s-a făcut simţită imediat. Ocampanie de contra-graffiti împânzeşte zidurileoraşului !www.oglindaliterara.roPrintre ele, un desen reprezintăportretul unei femei întinzând un braţ înmănuşatîn semn de contestaţie, însoţit desloganul: «Nu, dreptului de vot femeilor».Fără îndoială, la Zürich mişcareadadaistă mai este încă în viaţă !Paris, aprilie 2008*«Cadavrul delicios încă maimişc㻫Le Cadavre exquis» era numeleunui joc inventat de artiştii dadaişti caredesenau unul după altul pe o foaie de hârtieîmpăturită, fără a cunoaşte creaţia celorcare-i precedaseră.


MERIDIANE LIRICESHAKESPEAREArgumentConfesiunea pe marginea unui demers literar este sinonimă cu supliciul. Ea ambiţioneazăsă demonteze resorturi intime care nu pot fi demontate, să lumineze repere nepenetrabile şi săpună în montură de noapte un soare care devine astfel stingher.A-l aproxima încă o dată pe Shakespeare, cel din Sonete, este , iată, riscul pe care nu aicum să nu ţi-l asumi. Un soi de egoism suveran de a-l şti şi al tău îţi subminează temperanţa,orbeşti în năzuinţa aşezării tiparului peste alt tipar şi sfârşeşti prin a admite neputincios cămultiplicarea, ca act în sine, a împrumutat deja, subversiv, atributul perenităţii.Un Shakespeare nou cheamă astfel după el un altul, fiecare ivit din efemerul repaus încaleidoscopica lume care, nemaifiind, este. (Gh. Mincă)SONET 1Dorim urmaş din tot ce e odorCa trandafirul astfel să nu moarăi timpul, de splendori vămuitor,Să fie-nvins de nouă primăvară.Dar - strălucirii tale temnicer,Hrănindu-te din propria-ţi lumină - ,Tu iroseşti, avar, un giuvaer,Vrăjmaş al tău tu, cel fără de vină,Căci vestitor desăvârşit fiindAl primăverii care va să vie,Urmaşii-ţi refuzând, te vezi murind,Risipa-ntreagă-n acest fel să fie.Ai milă, deci; nu face legământSă iei, prin tine, viaţa înmormânt.SONET 2Când patruzeci de ierni vor da năvalăi-n chipul tău largi brazde vor tăiaIar tânărul veşmântul lui de falăPe o umilă zdreanţă-l va schimba;Când te vor iscodi unde sunt toatePodoabele pe care le aveai,De-ai spune:-n ochii stinşi pe jumătate,Ar fi deplin ruşinii să te dai.Spre gloria-nfloririi-ţi de-azi, mai bineAr fi să poţi răspunde: „Fiul meuA adunat ce-a fost de preţ în mine”,Probând cu frumuseţea lui de zeu.Bătrân fiind, astfél te-ar repetaUn sânge cald al tău când vangheţa.SONET 3Vezi faţa ta-n oglindă; vei găsiCă-i timpul când ea altă faţă cheamă,Căci, dacă azi nu te vei înnoi,Înşeli o lume, -ndurerând o mamă,Pentru că nu-i femeie-al cărei sânSă nu vrea rodul tău de bărbăţiei nici bărbat atâta de păgânPosterităţii stavilă să-i fie.Precum oglinda mamei-i eşti şi-n tineSe vede-n primăvara-i cum era,Tu vei găsi, în vremea care vine,Anii-ţi de aur, în oglinda ta.Murind, de nimeni nu te-o aminti.Icoana ta cu tine va muri.SONET 4De ce te prazi, lipsit de cumpătare,De farmecul pe care-l moşteneşti?Nu dă nimic natura la-ntâmplare;Ea-ţi împrumută doar, să dăruieşti.i-atunci, chipeş avar, cum faci risipă-nBelşugul frumuseţii dat să-l daii, cămătar cu tine, arzi în pripăTot ce ai azi dar nu o să mai ai?Căci dacă vei porni negoţ cu tine,Tu singurul tău dulce amăgit,Când firea să te cheme rându-ţi vineCe vei avea să spui c-ai dăruit?Farmecu-ţi, sterp, cu tine nungropa,Când poate vieţui spre slava ta.SONET 5Acele ore ce, prin trudă blândă,Privirii de iubire chip i-au dat,Vor sta, tiranic, ochilor la pândă,www.oglindaliterara.roPrădând din plin ce ieri au răsfăţat;Căci timpii lacom dau năvală, varăÎnvălmăşesc în hâdul iernii trup,Îngheaţă seva, frunze le doboarăi frumuseţea sub zăpezi o rup.Esenţa verii, deci, -ţi eternizează,Prizonieră-n ziduri de cleştar,Să străluceşti frumos în noua rază,Când urmă din ce-ai fost n-oi fi măcar.Dar, distilată, floarea, chiar îniarnă,Pierzându-şi chip, parfumul vasă-şi cearnă.SONET 12Pe ceas când număr orele ce curg,Când văd cum ziua-n hâda noaptetrecei negrul buclelor către amurgSe-mbracă în argintul vremii rece;Pustii semeţii arbori când îi vădDe-a boltei lor de frunze avuţiei, -nvins al verii verde de prăpăd,Cu barba albă dus pe năsălie,Atunci mă-ntreb de tinereţea ta;De-a timpului prigoană prinsă-n cleşte,Când farmecele-i dulci o vor trădaEa va muri dar alta-n loc va creşte.Nimic de coasa vremii nu tescapă;Născând, învingi de dincolo degroapă.Versiunea româneascăa Sonetelor – Gh. Mincă3507


COMENTARII... COMENTATEAm încheiat comentariul în numărul anterior cu spusalui Cristian Tudor Popescu potrivit căreia, doar „ Timpul, MareleVidanjor al istoriei” este în stare să asigure nemurirea. i iatăcă Timpul a dovedit încă o dată că nu mai are răbdare. „ Instituţiascandal ”- CNSAS-ul a mai făcut o victimă. „ Ocazia nu afost ratată nici măcar în Săptămâna Patimilor ” spunea MironManega într-un articol din Jurnalul Naţional. Acuzat de colaborarecu securitatea printr-un zvon murdar, o afirmaţie iresponsabilăa năucului cu borsalină din instituţia răzbunărilorSava Francuinfame, ultimul mare poet al literaturii române, Poeta Magnuscum îl numea Petru Creţia a părăsit definitiv o societate care l-a hulit în viaţă şi l-a refuzatşi în moarte, Uniunea Scriitorilor şi Muzeul Literaturii Române neprimind trupul neînsufleţitpentru meritatul ultim adio de la cei – puţini – care l-au iubit. Era Joia Patimilor, şi pesteFocşani, poate şi peste multe alte oraşe din ţară se pornise o ploaie, o aversă scurtă, caun hohot de plâns nervos şi vinovat. Aveam să aflu mai târziu că la ora 18.30 a încetat dinviaţă Cezar Ivănescu.Moartea Marelui Poet m-a surprins şi mi-a cernit sufletul. Nu a reuşit să se înarmezecu nesimţire şi emaciat de greva foamei, dar mai ales de crunta nedreptate ce i sefăcuse n-a rezistat unei „ banale intervenţii chirurgicale ”. Gogoriţa cu „ operaţia ” a fost însădemontată de un cititor care lansase pe forum următorul semnal: „ Cezar Ivănescu n-a fostmembru PCR. Cu două zile înainte de a intra în greva foamei nu a putut mânca. Cineva osă răspundă dacă viaţa îi va fi în pericol.” S-a numărat printre intelectualii maltrataţi decătre „ minerii ” veniţi în capitală. Colaboratorii au fost protejaţi, el bâtuit. S-a gândit oarePoetul când a scris „ Timpul asasinilor ” ( 1996 ), şi-a imaginat oare că va cădea victimăaceluiaşi tip de „ profesionişti ”? „ Cel mai mare duşman pe faţă al comunismului şi al securităţii– spune în articolul amintit Miron Manega – a fost acuzat de colaboraţionism. CezarIvănescu nu era pregătit să îndure aşa ceva. Orice, numai asta nu. Slăbise douăuzeci dekilograme după această mârşăvie, iar organismul său era epuizat... Dacă l-ar putea aveacineva pe conştiinţă pe Cezar Ivănescu acela ar fi Mircea Dinescu. Dacă ar avea conştiinţă” . „ Calomnia nu reprezintă altceva decât zgomotul pe care îl fac nebunii ” spuneaDiogene Laertius mai actual acum ca nicioadată, când cei fără o doagă, deşi au furat destule,se cred buricul pământului şi dau verdicte, niciodată confirmate oficial, chiar dacă îndispreţul Constituţiei. Aşa cum remarcam la început, Bucureştiul i-a refuzat ultimul repauspământesc, ba chiar un alt nombrilist apărut la comandă s-a putut exprima grobian că: „ Muzeul(Literaturii Române n.m.) nu-i capela ”.Fiecare epocă are caraghioşii ei. Trebuie să-i obligi să te respecte şi să ştie că nuţie frică. Asta a făcut Cezar Ivănescu şi i-a deranjat pe lingăi.„ Moartea lui Cezar Ivănescu este mărturia sa despre nimicnicia contemporanilorcărora le-a dat prilejul să-şi mai dea o dată în petec. A rămas în aer şi-n suflete ca un remembertrist o frază din emoţionantul discurs al scriitorului Ion Murgeanu rostit la catafalculprietenului care l-a părăsit: „ Este o ruşine naţională că Asociaţia Uniunii Scriitorilor dinBucureşti a fost absentă.”Este mai bine şi mai drept pentru că nici nu l-au meritat. Binecuvântat fie-i sufletulşi Dumnezeu să-l ierte!selecţie şi transmitere a informaţiei. A treia – înzestrarea cu un paradoxal (reamintesc căpentru mine cuvântul are un conţinut pozitiv, sinonim cu „normal, structural, fiinţial”) simţ aldiscernământului fără acurateţe (aceasta fiind poate „mortificare”). Întâmplarea (?) că FlorinParaschiv nu se pronunţă în scrierile sale aproape niciodată ca eu pur subiectiv este unsemn de excelenţă a sinelui pe care şi-l află treptat în aventura meditaţiei şi redactării.Înregistrez această posibilă profesiune de credinţă:„Minunat ne sugera sau ne reînvăţa părintele Galeriu, prin anii ‘1990, codul sacru:nu-i de ajuns toată ştiinţa lumii, fără rodul ei firesc pe care Pascal îl numea «iubire-ştiinţă»,numai aşa avansăm în gândul nostru spre a înţelege rafinamentul fenomenului interior alconştiinţei, ce nu este un banal produs al creierului, dar conştiinţa este chiar cauzacreierului... Da, spiritul este cauza, aşadar el se cuvine să ne dirijeze! Fiece om (deci şibolnavul în prag de euthanasie?...) îşi poate mărturisi în spaţiul creştin: Spiritul e zidirea şirezidirea mea de temei, pe care numai Christ mi-o poate descoperi. i pe această denădejde bază, eu sunt chemat la un salt fermecat în existenţă. E de sperat că şi alteconfesiuni ale lumii oferă omului la fel de înalte îndemnuri, specifice credinţei respective.”(p. 83). Sublinierile sunt ale autorului.Balş, către Paştele 2008.* Fl. Paraschiv – Euthanasia, Focşani, ed. Andrew, 20073508(urmare din pag. 3493)Încă o victimăwww.oglindaliterara.roPremiile naţionalepentru arteÎn ziua de 21 mai 2008,Ministerul Culturii şi Cultelor aorganizat Festivitatea de premiere acelor mai valoroşi creatori din lumeaartelor la Ateneul Român din Bucureşti.Răspunzând invitaţiei domnuluiministru Adrian Iorgulescu conducerearevistei noastre a participat şi a urmăritcu interes întreaga manifestare. Astfel,în prezenţa primului ministru CălinPopescu Tăriceanu care a deschislucrările printr-un cuvânt de bun simţnădăjduind ca aceste premii în valoarede 25.000 de euro fiecare să redevinăun obicei permanent pentru diriguitoriiculturii restabilind astfel tradiţia curţiiregale de altădată. Domnul ministru adat citire rând pe rând nominalizărilorşi premianţilor după cum urmează:1. Arhitectură: Silvia Câlţiapentru ansamblul parohial de laCâmpina.2. Arte vizuale: Geta Brătescupentru expoziţia de la Muzeul de artăcontemporană3. Film: Cristian Mungiupentru filmul premiat la atâteafestivaluri internaţionale.4. Literatură: MirceaCărtărescu pentru volumul Orbitor 3.5. Cercetare în arte ViorelCosma pentru volumul 9 Lexicon –Muzicieni din România.6. Muzică Cornel Ţăranu7. Spectacol regie – Al. Dabijapentru spectacolul 5 piese scurte deEugen Ionescu la Teatrul Odeon.Interesant este faptul că la oserie de premii au existat comentarii degenul: era de aşteptat la CristianMungiu şi Viorel Cosma sau de genulbineînţeles lui Cărtărescu din momentce comisia era formată din NicolaeManolescu, Dimiseanu, Ioan Pop, DanCristea şi Cistelecan, de parcă Istorialiteraturii române de la origini şi până-nprezent scoasă de prof. dr. Ion Rotarunu s-ar fi ridicat la înălţimea cercetăriiîn arte sau a literaturii. Dar murmureleau amuţit când actorul Bodochi a recitatsonete din Shakespeare şi Voiculescusau violonistul Tomescu şi-a pusStradivarius-ul sub degetele măiestreşi a dat glas unei scurte creaţii dinopera lui Enescu. În sală n-au fostprezente multe personalităţi cu unstatut poate mai impozant decât a celorpremiaţi, ne referim la scriitori şicreatori de artă bine primiţi şi apreciaţide publicul român dar mai puţin decomitele şi comiţiile interesate să dea25.000 de euro unor creator aflaţi la unmoment dat în slujba unor vremuriconjuncturale favorabile. Ne întrebămce comisii vor fi la anul dacăguvernanţii îşi vor schimba culoareapolitică sau nu.


PERSONALITĂŢIBOLITIEAU DUPĂ BOLITIEAUDe la poezia paşoptistă la anticiparea patriotismuluipoetic eminescianPrin legendele sale istorice,alături de poezia patriotică şi de ceainspirată de folclor, DimitrieBolintineanu a deschis drumul poezieiromâneşti pe care s-au lansat atâtEminescu, cât şi întreaga poezieAureliu Goci modernă. Poezia lui a marcat întregulclimat cultural de la mijlocul secolului alXIX-lea, când s-au derulat evenimentele fundamentale ale istorieimoderne: revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor, venirea la trona principelui Carol I de Hohenzolern, în 1866, războiul deindependenţă din 1877 şi declararea României ca regat în 1883.Critica literară interbelică s-a aplecat cu grijă şi interes asuprapoeziei lui Bolintineanu, pe care l-a integrat, alături de VasileAlecsandri şi Grigore Alexandrescu, în „trinitatea poetică”fundamentală a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea.„Bolintineanu rămâne şi azi un poet fragmentar remarcabil,şi o bună operă de izolare dă o colecţie surprinzătoare deinstantanee poetice. El este întâiul versificator român cu intuiţiavalorii acustice a cuvântului, care caută cuvântul pentru ceea cesugerează dincolo de marginile lui noţionale şi face din vers osingură arie. Bolintineanu e auditiv şi mecanic, şi asta îl duce maiaproape de poezia modernă” (G.Călinescu, Istoria literaturii românede la origini până în prezent, ed. Minerva, 1982, pag.238).Poate pentru această modernitate a fost selectat intuitiv deMacedonski, primul nostru poet care mizează pe avangardism.Acesta îşi descoperă o tradiţie în opera acelui poet pe care unii îlconsiderau cel mai convenţional şi oarecum desuet, din trinitateainiţială a liricii româneşti – Alexandri, Alexandrescu, Bolintineanu.Interesul lui Bolintineanu pentru istorie se asociază cuaptitudinea lui pentru mondenitate, care este o formă de socializareîn prezentul continuu pentru regulile sociale stricte, lucru care îlricoşează în moralism.Întrebarea cea mai legitimă asupra rezistenţei operei ar fidacă Bolintineanu mai este citit astăzi, din pură plăcere şi nu subdeterminarea unor obligaţii didactice sau publicistice. Răspunsuleste afirmativ: Bolintineanu mai este citit de categoria celor care vorsă scrie ei înşişi poezie – şi nu sunt puţini – care caută mai degrabăun reper, şi nu un model. Toţi aceia care încep să scrie poezie trecprintr-o fază Bolinitineanu, cum trec şi printr-o etapă Alecsandri, şiprintr-o răspântie numită Eminescu.Adevărul este că imperfecţiunile, licenţele şi hurducăturilelui Bolintineanu sunt adevărate virtuţi post-moderne, dacă leinterpretăm ca o reacţie la un model de perfecţionism şi artificilitate.De aceea Mircea Cărtărescu preia modelul bolintinian în romanulLevantul.Faptul că Bolintineanu este selectat de Macedonski printreantecesorii recunoscuţi şi valoroşi spune ceva despre muzicalitateasimbolistă şi dispoziţia incantatorie a versurilor. Eminescu nu-lreceptează decât în contextul paşoptist şi în vecinătatea luiAlecsandri şi Alexandrescu; Macedonski, în schimb, îl identifică subtilca un înaintaş semnificant.Cât de diferit este Bolintineanul lui Eminescu – în esenţăcel surprins în contextul paşoptist – de Bolintineanul lui Macedonski– care îl selectează ca pe un inovator – şi de Bolintineanul lui G.Călinescu – în mare măsură acesta fiind chiar Bolintineanul nostru;dar el este descris şi definit foarte exact de exegetul său cel maidedicat şi mai performant, Theodor Vârgolici. Sigur, şarjând, putemsă ne imaginăm şi un Bolintineanu post-modernist – el a fost preapuţin modernist ca să nu poată să devină post-modernist.La urma urmei, următoarea strofă s-ar putea să rămânăcea mai cunoscută din literatura română. O ştie şi băiatul meu care,din nefericire, nu-l mai studiază pe Bolintineanu la şcoală decâtmarginal : Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel/ Unde curge-nvale un râu mititel/ Plânge şi suspină tânăra domniţă/ Dulce şi suavăca o garofiţă.În procesul receptării operei, s-au configurat „trei”Bolintineni, lucru destul de curios, dacă ne gândim la opera uşoraccesibilă, perfect transparentă şi chiar construită după canoanedidactice. Acesta este, în mod cert, un lucru pozitiv. Sigur, şi operawww.oglindaliterara.rolui Bolintineanu este afectată de criza de circulaţie a cuvântului scrisîntr-o carte, dar şi mai afectate sunt generaţiile tinere, lipsite delegendele istorice, de un patriotism obiectiv, înfocat dar decent, careaducea în prim plan evenimente istorice puţin cunoscute, anecdoticesau marginale.Prin poezia lui, principalele evenimente ale istorieiPrincipatelor Române sunt scoase din zona didactică şi făcuteaccesibile tuturor, prin forţa şi sensibilitatea convingătoare a versului.Dar nu numai istoria vie, dinamică, la care a fost participant activ îlsolicită, ci şi istoria veche a Ţărilor Române, aşa cum a fostreprezentată de cronicari; aceasta se revarsă într-o poezie cu mesajpolitic şi patriotic direct, în care faptul istoric prinde viaţă, devenindcopleşitor, impresionant.Solidaritatea generaţiei munteneşti (Bolintineanu, CezarBolliac, Grigore Alexandrescu), cu generaţia paşoptistămoldovenească (Alecsandri, Kogălniceanu, Negruzzi, Negri) acondus la realizarea visului secular al modernizării Unirii principatelorsub conducerea unui principe cu rădăcini (şi susţineri) apuseneprecum Carol I.Poetul, în special, şi scriitorul în general, au o misiune socială pecare şi-o asumă singur. El, poetul, ştie că cei mulţi şi umili suntneînvăţaţi, simpli, nu ştiu să-şi ceară drepturile, dar sunt primii cares-au aruncat în luptă pentru independenţă, pentru ţară. Poate căsentimentul naţional, patriotismul reprezintă, la Bolintineanu, odimensiune sufletească mai profundă decât în cazul altor poeţi: sănu uităm că el vine din Balcani, de la nordul Dunării, dintr-o lumemulticulturală, pestriţă, în care afirmarea identităţii presupune ocompetiţie şi chiar o confruntare. De aceea, asumarea istorieinaţionale implică resorturi sufleteşti de adâncime, foarte sensibile şifragile, trăiri intense care nu pot fi puse la îndoială.Momentele eroice, spectaculoase ale istoriei naţionale nudeveniseră, în niciun caz, stereotipii, clişee ale sincerităţii şiautenticităţii erodate de o folosire, didactică sau de alt gen,necorespunzătoare. Trăirea lui Bolintineanu este frustă, directă,dinamică, de mare rezonanţă interioară, poezia lui vibrează subreactivul sentimentelor nobile şi profundeDeschiderea spre modernitate, reprezentând, în fond,portofoliul de rezistenţă al operei lui Bolintineanu, se află în textelemai ample, balade cu o anume structurare epică misterioasă care,în niciun caz nu au şi nu au avut succes la publicul larg, obişnuit cuclasicul şi metodicul Bolintineanu.Construcţii romantice dezvoltate, folosind recuzita reputatăşi specifică – noaptea misterioasă, crime şi cavalcade, invocaţiimagice şi blesteme, ţipete, bocete şi apariţii fantomatice – Mihnea şiBaba şi Conrad nu mai păstrează decât o legătură subţire,insesizabilă cu istoria reală, atestată, ceea ce lasă loc invenţiei şiimaginaţiei, dar potenţează spiritul carbonar, ţinuta peripatetică,atmosfera ocultă, iniţiatică. Textele numite, Basme sunt de fapt,balade, cu model în Burger şi Uhland, privilegiază noaptearomantică, mussetiană, la ora dezlegării misterelor, când ies strigoii,ielele, dar şi spectrele eroilor, când se dezlănţuie şi se concretizeazăblestemele, sub o „flacără misterică”.Nu apar doar amprente din folclorul românesc, ci şi unpeisaj european, cu distincţiile lui Victor Hugo şi întreg arsenalul dingalaxia romantică. Deşi spiritul şi atmosfera au o clară rezoluţieromantică, poetul are o vivacitate şi o precizie a portretului – maiales demonic – care vine din clasicism: ...El are cap de taur/ igheară de strigoi,/ i coada-i de balaur,/ i geme cu turbare/ Cândbaba-i tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Ca unmistreţ la cap,/ Cu lungi şi strâmbe râturi,/ Cu care de pe stâncă/Râm marea cea adâncă/ i lumea nu le-ncap;/ /i şase legioane/De diavoli blestemaţi/ Treceau cu turbilioane/De flăcări infernale,/Călări toţi pe cavale/ Cu perii vulvoiaţi.// i mii de mii de spaime/Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să defaime,/ Căci astfel baba are/Mijloc de răzbunare / Pe mort nesupărând.G. Călinescu admiră aceste versuri pentru că respectă o„orchestraţie... aproape genială, iar cavalcada nocturnă capătădimensiuni cosmice, integrând toate elementele naturale, dar şi pecele văzute şi nevăzute: ” Mihnea încalecă, calul său tropotă,/ Fuge(continuare în pag. 3530)3509


ISTORIE LITERARĂLiteratura anilorşaizeci-optzeci dinBasarabia sauDescoperireaconştiinţei de sine…Vlad ZbârciogLiteratura, în special poezia basarabeană a anilor şaizeci-şaptezeciai secolului douăzeci, s-a dezvoltat sub semnuldescoperirii conştiinţei de sine, adică a „redescopeririifrumuseţilor şi puterii de expresie ale limbii române”, ale„verbului matern”. Impactul pe care l-a avut asupra eischema ideologico-metodologică impusă de realismul socialista fost adânc şi dramatic. Drama scriitorului basarabean,de altfel ca şi a celui din dreapta Prutului în perioadapostbelică, a constat în neputinţa de a spune adevărul şi dea dialoga cu contemporanii. Impunerea metodei de creaţiea realismului socialist n-a reuşit însă să depărteze scriitorulde omul simplu, omul pământului şi al naturii, de grijile luicotidiene, de durerile lui, de melodia sufletului, de doină şiamintirea strămoşilor. După o generaţie de scriitori care s-aafirmat în perioada interbelică, mulţi dintre ei menţionaţi în„Istoria Literaturii Române de la începuturi şi până în prezent”de George Călinescu: Nicolai Costenco, Liviu Deleanu,George Meniuc, Alexandru Robot, Bogdan Istru,Theodor Nencev şi alţii, generaţie care şi-a alimentat creaţiadin sevele tradiţiei, dintr-o „vlagă tăinuită în ascunzişurilefirii” (M. Cimpoi), urmată de o pleiadă de scriitori apărută peurmele proaspete ale războiului, secetei şi deportărilor: PaulMihnea, Anatol Gugel, Valentin Roşca, Petru Zadnipru, IrinaStavschi, Agnesa Roşca, Aureliu Busuioc, Iosif Balţan, lamijlocul anilor şaizeci intră în literatură „copiii anilor treizeci”(M. Cimpoi), generaţia de aur a literaturii, exponenţii căreiaau fost Grigore Vieru şi Liviu Damian, Victor Teleucă şi MihailIon Ciubotaru, Vitalie Tulnic şi Emil Loteanu, AnatolCodru şi Pavel Boţu, Arhip Cibotaru şi Ion Vatamanu,Gheorghe Vodă şi Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanuşi Ion Bolduma, Anatol Ciocanu şi Mihail GarazPrin creaţia acestor scriitori poezia basarabeană seracordează la generaţia Labiş – Stănescu, pleiada basarabeanăavând, fireşte, de depăşit mai multe goluri şi descoperindcu mult mai târziu atât poezia lui Eminescu, cât şi ceaa marilor poeţi interbelici: Blaga, Barbu, Bacovia, ArgheziAcademicianul Mihai Cimpoi menţionează în a sa Istoriecă generaţia şaizecistă basarabeană impune, în primulrând, „un statut etic, suprapus, fireşte, unui statutestetic. Poeţii ei cultivă o religie a sincerităţii, mitizând ceeace este sacru (trecutul şi marile lui personaje: tefan celMare, Eminescu, Creangă, mama, limba, vatra, izvoarele,cerul) şi demitizând ceea ce ţine de profan, urât, imediatPoetul se identifică cu lumea, aşezându-se în mijlocul lucrurilorca un zeu getic. Un astfel de program poetic e prinexcelenţă nichitastănescian, pus însă, la basarabeni, subsemnul unei ardori etice: „Dar mai întâi/ să fii sămânţă,/3510www.oglindaliterara.roTunet să fii./ Ploaie să fii./ Lumină să fii./ Să fii os/ de-al frateluitău / retezat de sabia duşmană./ Brăzdar să fii./ Doinăsă fii/ ca să ai dreptul/ a săruta acest pământ/ îndurerat/ deatâta rod” (Grigore Vieru). Dacă la Nichita Stănescu şi lapoeţii generaţiei sale identificarea cu marele tot are aerulcontopirii intelectuale (prin prisma acuităţii vizuale sau auditive),la poeţii basarabeni ea se realizează în temeiul preaplinuluiemoţional al elevaţiei şi curăţeniei etice a trăirii.Argumentului etic imparabil îi revine un loc deosebit (creaţialui Liviu Damian este elocventă în acest sens). aizeciştiibasarabeni repun limbajul în albia naturală a românescului,poeticul în cea a firescului, realul în tabloul obiectiv al diversităţiilui poliforme, sensibilitatea în matricea dialecticului, adramaticului”Astfel, generaţia şaizecistă readuce literatura românăbasarabeană în albia ei firească. Literatura basarabeană sescutură de dogme şi din acest moment urmează consecventşi perseverent drumurile redobândirii identităţiiUnul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai generaţieişaizeci este Grigore Vieru (n. 14.02.1935. s. Peresecina,jud. Hotin). Volume: Numele tău, Aproape, Un verde nevede, Fiindcă iubesc, Taina care mă apără, Cel care sunt.Rădăcina de foc, Rugăciune pentru mamaPoet, creaţia căruia este legată organic de „tradiţiaeminesciană şi folclorică a literaturii române”, mai apoiorientându-se spre „formule magic-vegetale blagiene” (M.Cimpoi). Premiul Naţional (1978), Diploma internaţională„Andersen” (1988), Membru de onoare al Academiei Româneşi al Academiei de tiinţe din Moldova. Mihai Cimpoi remarcaîn Mica Enciclopedie ilustrată a scriitorilor dinrepublica Moldova următoarele: „Marcată de folclor şi deeminescianism de influenţa lui Arghezi, intersectată de ceaa lui Blaga, Goga, Voiculescu, poezia lui Grigore Vieru seimpune prin nota originală pe care o dă dialogul existenţialcu Viaţa şi Moartea, prima înfăţişată extatic cu toate bucuriileei simple, iar cea de-a doua privită cu un calm mioritic”.Grigore Vieru cultivă o estetică a „realismului moral”,pe care i-l oferă pământul, natura, cerul şi frumuseţile acestora,mama şi maternitatea. Preferă comunicarea deschisă,colocvială, sentimentală cu cititorul. Chipul mamei şi al poetului-fiueste înconjurat cu un nimb sacru, căci Grigore Vieru„a sacralizat copilăria, maternitatea, bucuriile simple, ca şisuferinţa ce se uită în ochii lui „din inel, din flori de tei”, dinstatutul de fiinţă al omului.”De aproape jumătate de secol poetul trudeşte pe ogorulcuvântului, adunând, pe parcursul anilor, între coperte decărţi, poeme, cântece, tablete literare, aforisme, gânduri filosoficedin care răzbate lumina unui suflet îndrăgostit deviaţă şi de om, de frumos şi de dor, de palpitantul fir de iarbă,de aerul pur şi roua dimineţilor, de izvorul mereu curgător alnepieritoarelor noastre perle folclorice. Este autorul care şiaclădit viaţa, talentul şi sufletul în cuvinte, poetul care arămas mereu frate şi prieten cu doina şi spicul de grâu, cuSoarele şi Luna, cu frunza şi lacrima. Regretatul poet LiviuDamian nota la apariţia volumului Aproape: „Este o poeziecare poartă însemnul sensibilităţii moderne, adică de azi şide totdeauna. Oare nu aşa, frunzărind motivele, încercândule,trecându-le prin sita sensibilităţii comune, a lucrat şi fantezia,intuiţia poetului anonim, poet care şi-a topitpersonalitatea în felul de a simţi, de a vedea şi de a fi al unuipopor?...” Despre aceste şi multe alte însemne ale talentuluilui Grigore Vieru, talent înnobilat de Providenţă, au vorbitcu diferite ocazii confraţii săi Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu,Eliza Botezatu, Ion Ciocanu, Andrei Strâmbeanu, MihailDolgan, Spiridon Vangheli, Ana Bantoş, Eugen Simion,F. Băileşteanu, C. Ciopraga, Th. Codreanu, H. Zilieru, IoanAlexandru, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Marin Sorescu, NichitaStănescu, Alex. tefănescu(continuare în nr. viitor)


ESEURinocerizarea lui Don QuijoteDe unde-o fi apărut domnule?Pe unde-o fi hălăduit de n-am ştiutnimic de existenţa sa? Am desigur,lipsuri cu carul, dar şi ifose de insconectat la fluxul învăpăierilorcărturăreşti actuale. Spun ifose şitermenul are toată acoperirea. Cinemai poate pretinde azi că ştie tot,citeşte tot şi înţelege tot din ceea ce sepetrece în spiritualitatea vremii lui?Cu ani în urmă, hoinărind pedrumul care duce la Cerţeşti, mi-aieşit în cale un căţeluş încă nedeprinsNecula Ionel cu toate pericolele ieşirii la drumul larg.Ieşea brusc dintr-o curte aflată înstânga drumului. Aşa de neaşteptat s-a petrecut totul că n-am maiavut timp să frânez, am tras volanul spre dreapta şi-am ocolitobstacolul intrând într-un pâlc de cătină. M-a intrigat însăintempestivitatea întâmplării. Deşi aveam toată deschidereadrumului în faţă, dihania mi-a ieşit atât de neaşteptat că m-a găsitîntru totul nepregătit.Starea aceasta ciudată, de uluială subiectivă, m-aîncercat şi la întâlnirea cu cărţile semnate de Ana Dobre – oîntâlnire neaşteptată şi cu toate necunoscutele la cheie.Ulterior, multe lucruri s-au mai limpezit, dar uluiala deînceput a mai persistat, ca un simţământ ciudat şi culpabil, devreme ce nu i-am reţinut numele întâlnit prin reviste. Aflu cusurprindere că este de loc din Iveşti şi mă bucură confirmarea uneiinstituţii mai vechi că şi locurile ce-mi sunt aşa de familiare suntpropice gândului înalt şi adânc.Nu-i o dramă că nu i-am reţinut numele pentru că, vorbaMaiorescului, mai important decât autorul este opera sa, ceea ces-a adunat într-o carte şi poartă semnul conştiinţei neliniştite şineastâmpărate, dispusă să dea seama de lume şi să sepoziţioneze faţă de lucrările confraţilor.Ana Dobre face o critică literară de întâmpinare, dintr-unavid spirit de receptare, fără să se alinieze unei direcţii literare(onirism, textualism) sau unei pleiade anume (şaizecişti, optzecişti,douămiişti). Atenţia sa este reţinută cu precădere de ceea cedistilează senzorii săi proprii de receptare şi rămâne imunăpărerilor consacrate. Deşi autorii aflaţi în atenţia sa , au fost deseoriîn graţiile criticii literare, autoarea nu se foloseşte de părerileexprimate. Îi ajunge propria sa grilă de surprindere a specificuluiunui scriitor şi ceea ce îl individualizează în ansamblul vieţii literarede la noi. tie să ajungă la esenţial şi la ceea ce poate configurapersonalitatea unui scriitor. „Utopiile realului” (Fundaţia CulturalăLibra, Bucureşti, 2007) este un exerciţiu excelent prin care dăseama de lecturile sale şi de aplecările sale exegetice asupralucrărilor confraţilor săi. E o voce faţă de care scriitorii vor trebuisă se raporteze cu luare-aminte.M-a surprins însă plăcut cealaltă lucrare a Anei Dobre,„Rinocerii şi Don Quijote” (Editura Teleormanul liber, 2007?) careeste o carte de adâncă şi originală reflecţie asupra celor două tipuriprototipale din literatura universală. Ambele repere, spuneautoarea – şi eroul lui Cervantes şi personajul lui Eugen Ionescu –reprezintă tipologii antinomice în raportarea lor la absurdităţile loropulente ale lumii reale. N-ar fi o noutate, totdeauna s-a cultivat oanumită idiosincrasie la clişeele avenirice ale existării; cele treiîntrebări puse de Gorgias din Leontinoi cu mai bine de două mileniiîn urmă au fost repetate de nenumărate ori de omenire şi încă aurămas actuale. Le redau într-o formulare mai liberă.- Există ceva în afara noastră, independent de voinţa şiconştiinţa subiectivă?- Dacă există, poate fi asumat gnoseologic?- Dacă poate fi cunoscut, poate fi comunicat?Autoarea pare să insiste mai mult asupra momentuluiultim din dilema gânditorului elin. Cum este posibilă comunicareaîntr-o lume absurdă, „care şi-a pierdut sentimentul sublimului? Cumpoate fi comunicat absurdul unei lumi aiurite? Absurdul, ca şineantul nu poate fi procesat logic, iar ceea ce nu poate fi turnat înforme logice, după o idee a lui Hegel, caracterizează non-realul,sau, mă rog, o realitate volatilizată. După numai ceea ce este realeste şi raţional atunci de unde îşi extrage temeiurile iraţionalul şisub ce formă se poate comunica? „Atunci se reinventează limbajulfiarelor, spune autoarea. O lume epurată de repere stabile şiconsistente este o lume lipsită de Dumnezeu, bântuită de „goluldumnezeirii”, cum spune autoarea, cu dumnezeirea la purtător,cum ar spune Patapievici.Nu trebuie să ne mirăm: nu proclamase şi Dostoievski căîntr-o lume golită de Dumnezeu totul este posibil? Bineînţeles că înacest tot intră şi iluzia, idealul, dorul de inocenţă primordială, fie şica nostalgie a ceea ce s-a pierdut.Dacă într-o lume saturată de real şi determinaţiiimperative îşi face intrarea starea de nausèe sau cea derinocerizare, în una golită de existare şi de sisteme de referinţăpredictibile apare Don Quijote şi himerele sale. Aflat sub autoritatearepresivă a realului, omul se îmbolnăveşte de horetită, după oschemă a maladiilor spirituale propusă de Noica, iar dacă seeliberează de carnaţia determinaţiilor, riscă să rămână hărăzitahoretitei. În primul caz se rinocerizează, reface traseulanimalizării, în celălalt se quijotizează. Cei rămaşi în intersecţieacceptă jocul cu mărgelele de sticlă.Poate că autoarea are dreptate; traversăm încă o epocăfoiletonistică, nu ne-am eliberat de metehnele ei odată cuschimbarea de regim, iar elitele simt încă nevoia unei Castiliiizbăvitoare. Vieţuim într-o cultură viciată de indivizi care nu aunimic de spus şi care nu lasă nici pe alţii s-o facă, de veleitarişi coţcari, pentru care un ziar (sau o revistă, ad. n.) nu e decâtlocul unde să-şi profere mizeriile, balele cu care murdăresctotul (p. 136).„Generaţia de apartament” este o generaţie manelizată şivanghelizată, ceea ce n-ar fi chiar o dramă dacă oroarea faţă decultură nu s-ar prelungi într-o oroare faţă de tot ce înseamnăvaloare, spirit şi competenţă. Neputându-şi depăşi condiţia lormediocră încearcă să coboare ştacheta, să tragă în jos, sădegradeze şi să se răzbune pe tot ceea ce nu pot înţelege şi nuintră în grila lor anonimă. Pe Don Basilio îl vedem multiplicat întrunnumăr de exemplare care trebuie să îngrijoreze, dar, fireşte, nuse sinchiseşte nimeni pentru că sunt mulţi, au majoritatea şi-şiimpun regulile. Până la urmă democraţia se converteşte într-odictatură a mediocrităţii, iar valoarea este marginalizată, calomniatăşi reprimată, după regulile impuse majoritar. Cunosc binefenomenul şi mi-a provocat şi mie oceane de insomnie.Volumul se încheie cu câteva meditaţii, cugetări şi reflecţiipline de substanţă, de înţeles, de clarvedere. Scena din biroul luiNicolae Manolescu este memorabilă, comparabilă cu scenadescrisă de Liiceanu cu editoarea bucureşteană în prim-plansustrăgând o sticlă de băutură la un Târg de carte internaţionaldesfăşurat în Germania.Reflecţia care închide bucla divagaţiilor mi-a reţinutatenţia cu mai mare luare-aminte. „N-aş vrea să mor înainteaacelora care ar putea mistifica lucrurile în favoarea lor. N-aş vreaca alţii să vorbească despre mine când n-oi mai fi şi să se laude căm-au cunoscut şi că era aşa şi pe dincolo. Desfid orice părere aunui fals prieten care mi-ar deplânge, în atare situaţie destinul sauneîmplinirile. Să-şi vadă de ale lor!Îi dau dreptate şi mă bucur că n-am avut niciodatăposibilitatea să stăm, vorba Sf. Apostol Pavel, „faţă către faţă”.www.oglindaliterara.ro3511


PROZAÎntrucât unii dintre cei care scriu aiciîmi sunt prieteni, mă bizui pe faptul că oricesemnez va fi primit cu căldură, ba mai mult,poate chiar va fi publicat. De aceea, pot săscriu orice, şi pentru că pot să scriu orice, înloc să scriu un eseu pe o temă intelectualăsau o scurtă proză fantastică, o să văpovestesc despre casele prin care m-a purtatviaţa şi mai ales despre casele din Bucureşti.Nu degeaba am ales acest subiect: peste 15,20 de zile va trebui să-mi mut cuibul, cortul,coviltirul, camera în care vă scriu acum. Dece? Se întoarce adevăratul proprietar dinAmerica, proprietarul care nu a vrut săînchirieze nimănui casa în care au stat buniciişi părinţii lui, casa în care poate a stat şi el înspatele uşii capitonate – uşa de la cameramea – pe când scria teze de fizică. Nu a vruts-o închirieze nimănui pentru ca atunci cândse va întoarce în vacanţă din Statele Unite sănu fie nevoit să dea pe nimeni afară, să seaşeze ca la el acasă, într-o casă cu pereţinegri de atâta nelocuit. Între timp, rudaproprietarului a văruit-o, pereţii sunt albi,luminoşi, salubri. Respect dorinţaproprietarului ca totul să rămână neatins,neînstrăinat, de aceea îl simt de parcă mi-arfi prieten sau rudă, de parcă mi-ar fi lăsat miecasa în grijă, mi-ar plăcea să-l întâlnesc, săispun cât de dragă îmi este locuinţa asta şicât de bine m-am simţit aici, dar aşa ceva nue posibil, stau ilegal, el nu mă cunoaşte pemine, eu îl cunosc pe el, şi pe mama luimoartă, şi pe bunicii lui morţi din poze. Îmisunt dragi cele câteva fotografii de familie dincamera mea – cea mai strâmtă, pe nord, da,din păcate e cam întunecoasă, dar are oprivelişte largă, ca turnul gri de ciment al uneibiserici catolice construită poate în anul 2000.Pentru nimic în lume nu le-aş da jos, nu, nule simt de cavou, doar este bunicul sauprobabil tatăl proprietarului, bărbatul înuniformă, cu un guler cu găitane saublazoane, cu mustaţă, păr strălucitor debriantină sau pur şi simplu o figură de stil afotografilor de pe vremuri, băiatul de 14 ani,fiul sau portretul ofiţerului la tinereţe – totuşi,pare a fi contemporană cu fotografiaofiţerului, femeia, tânăra, cu ochi mici, vioi, cuzâmbet ştrengar şi pomeţi netezi, părulondulat ai anilor 30 (sau 40?), fotografia degrup cu absolvirea seminarului în 37,fotografia din anii 50, 60, probabil, undevaîntr-o staţiune sau într-un parc, soţul, soţia,cei doi copii. Mirosul cam dulceag care iesedin şifonier, acolo s-a retras mirosul camereidupă ce părinţii au împrospătat-o, au vopsitcaloriferul, tocurile geamurilor, uşa, înîntâmpinarea mea, fiul risipitor coborât dinavion în luna decembrie cu pălăria de paiepe cap. Papucul turcesc cu termometru,lampa de birou cu tijă mobilă, abajur dealuminiu, televizorul care prinde cu puricinumai câteva posturi româneşti, suficientecât să nimeresc din întâmplare peste câtevafilme minunate. Cana din care probabilînainte bea bunica, destul de pântecoasă, cao pară, o cană pe care aş lua-o cu mine încondiţii de restrişte, mică, modestă, încape înea mai mult lichid decât într-o cană obişnuită.Camera încuiată, având pe un raft o poză cudedicaţie a lui Ţiţeica, covorul în negru, roşu,verde, de pe peretele afumat, acolo poate amurit cineva, camera în care sunt adunatemobilele vechi, documentele, cursurile, poateobiectele dragi pe care nimeni altcineva nule-ar preţui, apoi sufrageria, camera detrecere, cu parchet lucitor, luminos, cameracu tablouri de familie cu flori şi muzicanţi saubăutori aducând a Cezanne, rafturile vitrinei3512Casa Dristorînţesate cu cerbi de aur, cerbul pare a fianimalul preferat al familiei, între bibliotecă şiceasornic e şi un tablou care face ape, nu eun cerb care face cu ochiul, e un cerb carepriveşte în zări irizate la ora 5 după-amiaza,şi mai ales cărţile, cărţile din '70, '80, '90,prăfuite, pe care nu vreau să le ating pentrucă mi le imaginez colcăind de acarieninerăbdători să se înfigă în şănţuleţele dinpalme, dar cărţi pe care le mângâi cu ochii şile mulţumesc că au îmblânzit poate umbrelenemulţumite ale bunicilor de paşii noştriintruşi – generaţiile de intelectuali bucureştenide acum mai bine de 30 de ani, care şi-aupurtat cultura cu naturaleţe şi simplitate, întrocasă modestă – continui totuşi să citesccărţi cu pagini albe de la bibliotecă. Estecamera în care niciodată nu am stat să măbucur până la sfârşit de apusele de soareluminoase, aş dori să încremenesc apuseleastea pe pereţi, cu o carte în mână, stând pecanapeaua care în loc de spătar are o micăbibliotecă, având timp să văd cum tablourilese decolorează şi apoi se recolorează treptat,dar să nu ajungă aici niciodată înserarea, sănu fi trecut ziua, ziua să rămână pe loc –poate de aceea am oprit pendulul familiei,dincolo de zgomotul tic tac care marcheazăsomnul - şi eu să mă bucur în continuare dela etajul 6 de priveliştea cu coroanele uscatesau verzi ale copacilor din curtea vreuneişcoli, iar blocurile gri, de 10 etaje, cu turn şiantene, să mi se pară ale celui mai frumosoraş din lume. i bucătăria, cu oale şi cănivechi, cu dulap vopsit în verde, cu gândacicare ies după ce se stinge lumina, uneledintre cele mai inteligente animale pe care lecunosc, care mă pândesc, ştiu când să o ia lafugă şi unde să se strecoare, care trăiesc,generaţii diferite, cu antenele la fel de lungipe cât corpul, în spatele plăcilor de faianţăcare sună a gol, în dulcea atmosferăemanată de conducta de apă caldă. Câinele– căţeaua obeză, bătrână şi probabilcastrată, aducând mai degrabă cu o focăgestantă, cu blană netedă, neagră, adeseadormitând, foarte rar inexplicabil lătrândagresiv, făcându-te să te suspectezi de fapterele, care iarna stă mereu în bloc, iar vara îşipetrece zilele dormind la umbra copacului şicare aşteaptă seara un locatar amabil caresă-i ţină uşa deschisă atâta cât să-şi poatămişca oasele bătrâne până în hol,adolescenţii care fumează seara în scară,care îţi lasă generoşi un loc pe unde să testrecori pentru că nu vrei să urci la etajul 6 culiftul care se strică măcar o dată pesăptămână, copacii, blocurile din faţă cu unfel de iederă cu flori movilii, cerşetoarea carestă pe bancă în apropiere de gura de metrouDristor 1, care dă din picior de parcă araştepta într-un bar să se schimbe muzica,cerşetoare care nici măcar nu mai cerşeşte,ci pur şi simplu ne inventariază plecările şiîntoarcerile şi ne ştie mai bine programul şiinconstanţele decât noi înşine, care fumeazăşi care probabil nu s-a mai spălat voluntar deani de zile, care a creat în jurul ei un haloude duhoare în care intrăm ca nişte căutătoride perle, ţinându-ne respiraţia. Altăcerşetoare pe care o văd duminica înbiserică, are toiagul dintr-o ţeavă, de parcăar fi mereu pregătită să-i dea cuiva în cap, defiecare dată când primeşte o bancnotă (îngeneral de un leu), ba chiar şi monede, şi lefreacă într-un gest scurt cu mâna dreaptă debărbie de parcă ar chema şi mai mulţi bani laea, am crezut că ăsta era gestul ritualicatunci când primea primii bani pe ziua aceea,apoi am văzut că îşi repeta vrăjitoria dewww.oglindaliterara.rofiecare dată – o fivreo practică ao r d i n u l u icerşetorilor saunumai unlegământ de-alei.Casa dincare cu greu o sămă desprind înziua întâi a luniiiunie sau poatecâteva zile maitârziu, casa pecare poatetablourile, cărţile,vopseaua cea Mioara Angheluţăverde a dulapuluide la bucătărie au îmblânzit-o prea mult încâtacum se lipeşte de mine şi nu mă mai lasă săcumpăr apă plată, pâine, să mă duc labibliotecă, nu mai ai chef să ieşi din cerculcărţilor pe care le preferi necitite şi al pereţilorcu tablouri la apusul soarelui, casa pe caremai ales cărţile, cu praf şi acarieni, au făcutoatât de prietenoasă, încât crezi că vei putearămâne în ea o veşnicie, fără ca examenele,viaţa, proprietarii să te alunge din eavreodată.i tot cărţile, acum doi ani, făceauprietenoasă o altă locuinţă în Pajura, de undeatunci când atmosfera era clară puteai săauzi avioanele de la Băneasa, covoarelecând le ridicai să le scuturi lăsau pelinoleumul verde, vechi şi el de 40 de ani,dâre de praf, de fapt un soi de nisip, cleiuscat, pulverizat şi desprins de textură, de lageamul bucătăriei puteai vedea veveriţe,uneori mai săltau şi prin crengile atingândusede firele electrice ale tramvaiului 86. Cărţileprăfuite care făceau suportabil prafulemanând din atâtea obiecte vechi în ciudaaspiratorului. Câinele care dormea la umbrabordurilor, în trepidaţiile maşinilor caretreceau la numai câţiva centimetri de urechealui. Oglinda de Veneţia, descoperirea într-ovitrină a lui Shalom Alehem, o vioarăpreţioasă în şifonier, învelită în hârtiecartonată, neatinsă, nevăzută de atâţia ani,sutele de pagini de cursuri, şi acestea defizică, ajunse la container.Geamurile multicolore din Grozăveştide acum 3 ani, staniol, cortine colorate,portăresele care întotdeauna mi s-au părutneamuri de codoaşe, care te măsoarăîndelung de parcă ai fi o nouă specie demarţian, gemetele de plăcere de la ora 3după-amiaza, pereţii de cutii de chibrituri auurechi, un student hrăneşte de la etajul 4pescăruşii dâmboviţeni cu bucăţi de pâine,pescăruşii le prind din zbor, la duş apa iarajunge până la glezne, femeia de serviciugipsy uriaşa iar urlă dimineaţa cuvinteneînţelese la cei care traversează holul – defrică – în zigzag.Minuscula căţeluşă Lila de pe stradaPortugal, cu reţinere în a mai lăsa fără reţineribăltoace galbene atunci când intră în cameramea, aşteptând în schimb cu scânceteumane să-mi cadă o bucată de roşie, unardei, un morcov, din salată. Gresia gri lăptosmăturată de două ori pe zi în apartamentuldin strada Poeta García Lorca, chiuveta fărăpicături de apă, los pilares de la tierra alăturide o carte de bucătărie mediteraneană.Din toate casele în care am locuitpână acum, am înţeles că acolo unde suntcărţi din belşug, nimic rău nu poate să seîntâmple. Cărţile stau acolo să încheiearmistiţii, să fie redute, să calmeze câmpurilemagnetice ca nişte animale mari care dormpe nodurile de tensiune. Dar în casele cu cărţimulte nici nu poţi deveni om de acţiune, preaeşti în siguranţă, prea nu te ameninţă nimic.În afară de umbra proprietarului din America,nimic nu mă scoate afară din casă.


LECTORSaramago,un romanticVioleta IonÎntr-o ţară, nu contează care, moartea refuză să-şi strîngăla piept muribunzii. Raiul pe pămînt, spun oamenii sănătoşi, uşuraţică au scăpat şi ei, dar care vor intra curînd în cel mai cumplitcoşmar al lor împreună cu bolnavii pe care cred că va trebui să-iîngrijească la infinit. În raiul lui Saramago, maphia ( cu h ca să sedeosebească de cea clasică ) vine să aducă mîntuirea suferinţelorprin trecerea ilicită a bolnavilor peste graniţă, doar doi, trei, paşi înplus peste gardul de fier care despărţea cele două lumi, acolo undeîi şi îngropau, pe furiş. Precedentul fusese creat de o familieînebunită care-şi cărase cu căruţa cei doi muribunzi, un bătrîn şi uncopil ( eutanasie, ar spune teoreticienii eticii, căci bătrînul făcuse,cu puterile sale slabe, această rugăminte ). “ Mi s-a părut căduceaţi ceva în căruţă, mi s-a părut că am văzut-o pe sora ta ţinândun copil în braţe, şi dacă era aşa, atunci cel mai probabil era căsilueta culcată pe care mi s-a părut că am văzut-o, acoperită cu opătură, era socrul tău, cu atât mai multCu atât mai mult ce, Cuatât mai mult că la întoarcere căruţa era goală, iar sora ta nu maiavea nici un copil în braţe, După cât se vede, nu dormi noaptea,Am somnul uşor, mă trezesc cu uşurinţă, Te-ai trezit când amplecat, te-ai trezit când ne-am întors, asta se numeşte coincidenţă,Aşa este, i vrei să-ţi spun ce s-a petrecut, Dacă aşa ţi-e voia, Vinocu mine” discută ginerele cu vecinul ros de invidie. Reinstalareanormalităţii este anunţată printr-un comunicat în care moartea ( cum mic, aşa cum are pretenţia să semneze ) anunţă locuitorii, prinintermediul presei, că vor fi anunţaţi în prealabil, fiecare în parte, demoartea sa, astfel încît să-şi rezolve unele probleme din timp.Ceea ce se şi întîmplă pînă la un moment dat cînd un violoncelistîi dă planurile peste cap refuzînd să moară. De două ori i seîntoarce sub nas morţii scrisoarea pe care o expediase cu un gestautoritar de regină. Violoncelistul, un bărbat de cinzeci de ani,singur, cu tabieturi, cu un cîine care să-i ţină de urît şi care să-liubească, un bărbat fără forţe supranaturale. Ce să fie, se întrebamoartea, care după ce-l spionase pe îndelete la el acasă ( băutulunui pahar de apă la miezul nopţii, de către violoncelist, o face pemoarte să se întrebe cum e să-ţi fie sete ), hotăreşte să-i deapersonal scrisoarea, aşa încît îl aşteaptă la ieşirea artiştilor după unconcert. Nu-i va da scrisoarea acum, hotăreşte să amînemomentul, dar aici e cheia : dialogul dintre o femeie frumoasă şitînără ( căci moartea are treizeci de ani ) şi un bărbat dornic de orelaţie dar şi înspăimîntat în acelaşi timp de avansurile pertinenteale morţii, căreia nu-i ghiceşte adevărata identitate. Urmeaza unadevărat iad pentru violoncelist, care aşteptă cu înfrigurare camoartea să-l mai caute, aşa cum îi promisese.Va veni într-o searăla el acasă şi îl va ruga să-i cînte suita numărul şase de Bach, opiesă care îi umpluse morţii ochii de lacrimi la concert. Vor facedragoste, dar nu ăsta e ultimul cuvînt al morţii : scrisoarea o vaarde, în timp ce bărbatul doarme, apoi “ Moartea se întoarse în pat,îl îmbrăţişă pe bărbat şi, fără să înţeleagă ce i se întîmpla, ea carenu dormea niciodată, simţi că somnul făcea să-i cadă suavpleoapele.A doua zi nu a murit nimeni.”Presupunem că Jose Saramago s-ar întoarce astfel lapunctul de început al romanului Interminenţele morţii : A doua zi nua murit nimeni.E romantică aici transfigurarea morţii, privim cu încîntare cala un film vechi, hîrca îşi lasă coasa şi fuge de nebună după unbărbat.În acelaşi timp, e şi un joc la care participăm afectiv pentrucă el conţine un vis adînc şi destul de mult mărturisit : nemurirea.Sau mai bine spus, în cazul violoncelistului, o iubire eternă. Doarla Bulgakov, în Maestrul şi Margareta, şi la Stanislaw Lem am maiîntîlnit o asemenea putere de a sparge barierele convenţionaluluişi de a intra în poveste. E o poveste pentru oameni mari, dar dacăvrem să punem şi altfel problema ne putem întreba de ce moartease opreşte la un violoncelist şi nu la un copil care ar vrea să mairămînă înconjurat de căldura mamei şi nu de pămînt ? E puţinaltfel, să zicem, decît la un Cioran suit pe culmile disperării ? Pentrufilosof, moartea înseamnă un dialog cu tine însuţi, obiectiv şi incisiv,moartea nu este o trecere în altceva, nici ultima răsuflare care sedesprinde din piept, este doar “o dureroasă şi încordată frămîntarea vitalului “, moartea este constituită ontologic în fiinţele vii şi numaiaici se poate vorbi de ea.Violoncelistul nostru îşi trăieşte dragosteaca pe o încordată frămîntare a vitalului. E o trăire individuală careîl înalţă pe muzician deasupra locurilor comune. Nu întîmplătormoartea îi cere să cînte sonata numărul şase de Bach şi nuîntîmplător, ca artist, reuşeşte să interpreteze fără cusur acele notecare îl chinuiseră atîta timp. Ea este prezentă şi la concert, misterulşi erotismul care se degajă din dialogul şi atitudinea lor fac casăbună cu pasiunea care mocneşte adînc în artist şi care, aş spune,paradoxal, îl ţine în viaţă ( vezi şi Peştera, unde o lume întreagămoare în cei patru oameni dezrădăcinaţi care acceptă totuşi unicasoluţie de a pleca pe un drum necunoscut ca într-o altă viaţă ).Despre ultima ( şi prima ) frază a romanului, ce să zic ?De obicei, atunci cînd eşti fericit, capeţi cu asta şi o limitare,nu vrei să-i vezi în jurul tău pe alţii suferind şi poate la asta s-agîndit şi Saramago sau cel puţin mie asta îmi place să cred.EseuVariu Ingrid, clasa a 9-a CColegiul Tehnic “Edmond Nicolau”www.oglindaliterara.roInvitaţia d-nei profesoare de franceză a fost lansată deja.Vomparticipa, eu şi câţiva colegi la intâlnirea cu scriitorii unde vom aflacâteva dintre tainele scriitorilor, misterele ascunse în spatele creaţiilorlor şi de asemenea ne vom aminti că suntem români şi vomîncerca să arătăm acest lucru.Aşadar, scriitorii au fost cei care au luat cuvântul. S-au făcutprezentările: dl. George Neagu, Preşedintele Asociaţiei “DuiliuZamfirescu “, director şi redactor şef al revistei “Oglinda Literară”–căruia îi mulţumim pe această cale pentru revistele pe care ni le-aoferit cu generozitate-, dna tefania Oproescu, dna ConstanţaCornilă, dna Viky Vîrtosu, dl. G.Mocanu, dl. G. Funica, redactor sefadjunct al aceleiaşi reviste, dl. S.Francu, dl.B. Le admiram fiecaremişcare a mâinilor cu care-şi întăreau argumentele şi mă gândeamcă şi ei sunt oameni normali, cu familii, ca şi noi, dar ceea ce auadus în plus este darul de a picta în cuvinte, ca pe un şevalet, gîndurişi sentimente ascunse în spatele unor figuri de stil.Fiecare cuvânt era bine gândit, fiecare mimică şi plăcerea cucare ne povesteau despre arta de a scrie, şi cu care ne-au făcutlecturi din propriile creaţii, m-a determinat şi pe mine să încerc săcaut în adîncul sufletului, în speranţa de a mai găsi şi alte sentimenteşi gânduri decât cele cotidiene. Ne-au încîntat auzul cucâteva poezii, şi glumele care au îndulcit întîmplarea şi mai mult.Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost aceea că am pututobserva şi altă faţă a unor oameni normali, dar care reuşesc,printr-un cuvînt să exprime gânduri şi sentimente neştiute; oamenicare se preocupă de alţi oameni, pentru că în zilele noastre nu preamai este pus preţ pe cultură, şi viitorul unor tineri ca noi este subsemnul unei întrebări retorice.Constat că devotamentul acestor oameni culţi pentru poezieeste mare, întrucît ar trebui să ne determine şi pe noi să fim infometaţide cultură, nu de alte lucruri care ne influenţeaza într-unmod negativ.Am rămas aşadar plăcut surprinsă şi de faptul că opiniile lorcoincideau cu ale noastre; şi încă odată spun că mi-a plăcut şiaştept să ne revedem la următoarea întâlnire, pentru alte discuţii interesante,evident despre arta poeziei.3513


POEZIAMIRON MANEGATOEA MUREŞANIOAN VINTILĂFINTIŞ3514Roua de diamantCe deznădejde, femeie străină,te-a trimis să-mi imaculezi pragulcu pulpele sângerând o răcoare necunoscută?Cum ai putut auzi năruirea unei candelecând cuvântul lui Dumnezeu e un foşnetabia?Ce deznădejde, femeie străină,te-a trimis nesilită în acest pat îngheţatde câte iubiri a cuprins pân-la tine- empireu al schimniciei fără speranţă?Cine ţi-a dat liniştea cu care mă-nvăluidăruindu-te parcă, întregindu-mă doar,potolind orbirea copiluluilacom să smulgă fructul,apucându-i doar forma,ce deznădejde, femeie străină?Înţeleg, o, abia acum înţeleg,eu am mai cunoscut umilinţa victorieişi îmbogăţit cu încă un naufragiurecunoscător m-aplec peste buzele taleumezite de roua de diamant a castităţiiimpenetrabilă-n veci.Ce deznădejde! Ce deznădejde!CălătoriaVom face această călătoriecu o corabie desenată pe zidul cercului.DEBUTCorabiava fi condusă de fiul meupe caredacă nu-l ştiţinici n-o să-l ştiţi vreodatăpentru că foarte curândcelălalt fiu al meucare nu s-a născut încăva prelua comanda.i dacă fiul meucare nu s-a născut încănu se va mai naşteva preda comandafiului săuşi tot aşapână când strămoşii meisau strămoşii zeilor lorvor striga:Opriţi-vă! Aţi ajuns.Rondelul făclieiIubito care nu exiştiDecât în mintea mea candrie,Mi-e dor năprasnic să te miştiÎn jurul meu ca o făclie.Dar n-ai putere să persişti,Să fii şi veşnică, şi vie,Iubito care nu exiştiDecât în mintea mea candrie.Ce mult mi-aş fi dorit să riştiO imposibilă beţie,Făclie stinsă ce confiştiIubirea noastră naşparlie!SoldatPe ceafă urma neagră de bocanc,Pe spate-n rând şenilele de tanc,Pe coapse baionetele de zinci-n cârca raniţa cu verbul think.Pe creier muşcătura de pendulă,Pe buze şiroind a mării hulă,Pe ţâţe cabaretul berlinezi parcă-s mort şi parcă nu visez.Pe deget câte-o umbră fumigenă,Pe mână urme negre de cangrenă,Pe sfârcuri câte-o zi din calendari-n gură amăgirea din pahar.i dacă am fost ceva şi nu mai sunt,i dacă m-am prostit şi sunt pamânti dacă n-am ştiut ce să mai zic,Am devenit nisip şi sunt nimic.PrometEuNisipuri fierbinţi pârjolind mă răscoalăTurnându-mi cărbuni, amintiri, anateme,Când cerul decade, când umbra îmigeme,Trimisă-n adâncuri zdrelite de boală.Lanţul ma zăngăne, zborul mă sapă,O aripă neagră îmi roade ştiinţa,Pe margini de frunte îmi scapă credinţa,Cu furie–n cioc dogorind de blesteme.Să regulez nefiinţa, Străine ?Mai are vreo noimă ceasul cel brut ?O flacără mare pe chip am avuti moartea o cheamă la Tine.SandalaSă vreau a fi sandala lui Dumnezeui tălpile Lui mi-ar atinge spatele,Ochii Lui mi-ar urmări fiecare mişcare,Ghicind-o mereu, mereu.Capul meu ar fi întotdeauna plecat,Mâinile mele ar cauta în jos cevai secundele s-ar adapa fără încetareDin oceanul de nisip.Copii în strigătele lor m-ar chema înapoi,Cu linişte m-aş uitai toate focurile s-ar stinge.În jurul lor, podoabe de timp făcute scrum,Fără niciun rostLe spulberă vântul.NeiubireTreci de porţile orientalei dansatoarele cu abdomene goale,Te pipaie cu ochii pe bulan,i-ţi toarnă-n gură ciumă şi catran.Te molfăie-ntre dinţi ca pe tutun,Îţi curg din nări şuvoaie de săpun.Noroiul cald ţi-l toarnă pe burici te-nvelesc în nimeni şi nimic.i eu sunt balerină în plapuma minciunii,i pleavă-n lumea asta şi pradă uscăciunii,În seara asta moartă ţi-am furnizatcăldură,Am colcăit pe tine şi acum îţi tai factură.www.oglindaliterara.roTimp muzical (I)Poemul spartPeştişor negru.În odaie,valuri la pian.*Lac fără timp.Patinoar de vise,între lumânări.*S-a spart poemul.Deasupra cărţii,te văd plutind.Umbră de lotuşiPulbere şi rugă.Copacii plângcrângurile.*VerbeleÎşi aprind felinarele.câini lătrând pe maidane.*Ochii tresar.În adâncuriumbra de lotuşi.Lacrimi şi magiPe morminte lumina.Este amiazăîn violoncele.*Un om urcă muntele.O clipă doarăşi începe să ningă.*Cer închis în clopote.Lacrimi şi magipe malul râului.Timp muzicalCoridor alb.Totul numai spirit.timp muzical.*LupoaicaMuşca zăpada.azi sunt fericit.*Nori întinşi pe zăpadă.Eu şi cu tinepe catargul spart.


NOTE DE LECTURĂIon MicheciNaturăşicreaţie„Nirvana. Gânduri despre lume şi viaţă”, ediţia aII-a, apărută la editura Moldavia, Bacău 2003”, este unextras semnificativ dintr-un volum mai amplu de aforismeintitulat „Clipe de reverie” (). Cert este faptul că textulacestor aforisme a constituit sâmburele ideatic din care acrescut concepţia sa filozofică” (p. 20) ne încredinţează conf.dr. tefan Munteanu de la Universitatea „George Bacovia”Bacău, îngrijitorul şi prefaţatorul acestei ediţii. Date despreviaţa şi opera lui tefan Zeletin, precum şi coordonatelefilozofiei sale le aflăm sintetizate în prefaţa „Aspecte privindfilozofia lui tefan Zeletin” astfel încât navigarea în aceastădirecţie ar putea fi superfluă. Interesante, pe un alt palier nise par, de aceea, concepţiile sale despre creaţie, raportuldintre natură (axul filozofiei sale) şi creaţie.După filozoful nostru natura ca şi omul creează:„natura creează liber şi neştiutoare; ea nu se supune lareguli sau scopuri şi de aceea natura e marele artist, opereleei sunt neîntrecute opere de artă, care nu au alt rost decâtacela de a fi” (p. 58). Dar pentru a fi un autentic artist estenecesar ca acesta să adopte ca model mecanismul de acrea al naturii; adevăratul artist „viază ca şi natura; el nuascultă de reguli, nu urmăreşte idealuri; a vorbi de idealuriîn artă, înseamnă a coborî creatorul spontan la nivelulcârpaciului, ce lucrează cu deplină conştiinţă, într-un anumitscop” (p.59). Aceşti cârpaci ar fi, în subtext, cei careneavând harul de a crea o operă viabilă „se năpustesc”asupra altora spre a le „diseca”: „cum undele ies din izvor,cum nenumărate făpturi apar din sânul naturii, aşa izvorăscoperele de artă din adâncurile lăuntrice ale artistului: uşor,liber, neştiutor. Asupra lor se năpusteşte cârpaciul, le disecă,le cercetează şi cearcă să desprindă din ele reguli de creaţieartistică. Dar ceea ce cârpeşte el cu sprijinul acestor norme,e simplă muncă de salahor faţă de ceea ce artistul fără nicio regulă, prin revărsarea inconştientă a plinătăţii naturii sale”(p. 60).Filozoful pledează deci pentru o libertate totală încreaţie precum a naturii: „astfel măreţia naturii e întruparealibertăţii” (59).Asupra a doi „eroi ai culturii”, care şi-au asumatdeplina libertate în creaţie, se opreşte autorul: unul creatorde poezie (Byron), iar altul de filozofie (Hegel): „Amândoisimpli creatori spontani, lipsiţi de dorul producerii reflectate;amândoi semănători de perle, fără a se îngriji de forma, încare se înveşmântează. Ei sunt desigur cei mai neartişti pecare i-a avut vreodată omenirea”. (p. 6l). După ce remarcăîntr-un poem de Byron, strofe anonime, observă că apareintempestiv câte un vers de o „uriaşă scânteiere”, ceea cedenotă forţa genuină a naturii: „i atunci deodată, fără nicio pregătire, eşti martor ca la o adevărată împroşcare descântei, în neregulă, aşa cum le făureşte natura înadâncurile spiritului. E desfăşurarea unei forţe creatoare înstare brută, în vigoare neartistică (); sunt idei aşternuteaşa cum au ieşit din laboratorul minţii, nedăunate de vreocioplire artistică spre a le forţa bine pe măsura versului ()scurt, sunt flori ale inspiraţiei răsărite în sânul larg al naturii”(p. 61).Similar procedează şi Hegel în filozofia sa: „Lipsade compunere şi formă literară face din Hegel cel mai barbarscriitor, din câţi i-a avut filozofia. Amănuntele sale plutesc înîntuneric, mărirea sa unică stă în ideile generale” (p. 64).Admiraţie are filozoful şi pentru marii creatori în cares-a întrupat natura omenească: „Priviţi soarta plămădirilorspiritului: cele ce sunt întruparea naturii omeneşti, trăiesc cuaceeaşi putere în veci de veci: aşa sunt creaţiile lui Homer,Sofocle, Shakespeare” (p. 39).Dintre artele frumoase autorul consideră că muzicase apropie cel mai mult de natură: „cea mai dătătoare defericire dintre înfăţişările frumosului e muzica, e prin însăşifirea ei cea mai puternică pârghie a iubirii de natură. Cândse revarsă din necunoscut, muzica răsună ca solia, prin careMarele Tot cheamă pe muritori la sânul său, făcându-l sătrăiască în ritmul vieţii sale nesfârşite (). De aiciînsemnătatea religioasă a muzicii; ea face pe om să simtăfericirea vieţii în Marele Tot, îi revelează înrudirea cu dânsul,şi-i insuflă iubirea pentru Dânsul” (p. 71).Pe un alt plan, acela al interpretării operei de artă,filozoful se arată revoltat de aplicarea unor criterii ştiinţificeca inadecvate la un domeniu atât de sensibil ca arta: „s-aupornit filozofii să pătrundă în firea celei mai dragi fiice amisterului cu metru, cu inima, şi să clădească un castel deoţel pe stâlpii de roze” (p. 28).De aceea respinge cu vehemenţă orice esteticăştiinţifică: „trebuie să nu fi simţit cineva niciodată ce e arta,ca să fi ajuns la gândul unei estetici ştiinţifice, şi e lucru sigurcă asemenea estetică poate fi pentru oricine, afară de artiştişi firi artistice” (p. 28).i, precum se ridicase împotriva, „cârpacilor”, totastfel procedează şi cu cei care „filozofează” asupra artei:„Pe cât de revoltător e când nechematul face artă, pe atât derevoltător e când el filozofează asupra artei”. (p. 28)Calea de a pătrunde în tainele artei „născută dinsentiment şi reverie” nu se face cu ajutorul creierului şi ainimii. „Spiritele reci, raţionaliste n-au creat nimic în artă” şinici n-au înţeles-o vreodată, autorul crede că „esteticianulce filozofează asupra creaţiilor artistice” se aseamănă cu„răceala medicului care disecă un cadavru” (p.29).În final întreaga admiraţie a filozofului nostru seîndreaptă spre supremul creator, acel „tainic suflu, cestrăbate în toate lucrurile lumii văzute ca o adiere magică,punând unitate în ceea ce ne pare haos, s-a închipuit laînceput ca o fiinţă cu putere şi minte nemărginită –atotputernică şi atotştiutoare care s-a numit Dumnezeu”,mai apoi „Dumnezeu a coborât în natură, s-a întrupat întoate formele firii şi aşa Dumnezeu s-a făcut natură – saunatura Dumnezeu (). Iar omul, recunoscând în firea toatăun Spirit, şi el însuşi – ca parte din tot – o fărămiţă din El, aîmbrăţişat natura Îndumnezeită în caldă şi nesfârşită iubire,ca orice copil pe pământul său divin” (p. 75).Desăvârşirea la care omul a aspirat şi aspirăîncontinuu şi pe care el o alungase „într-o lume de dincolo,înzestrând cu ea o fiinţă zisă supremă” se poate întoarce,„înapoi de unde plecase: în el însuşi”. Astfel vine timpul„când Dumnezeu se face om sau - în alte vorbe – cândomul realizează divinitatea în fiinţa sa proprie” (p. 68)Acest excurs nu s-a limitat decât la una din laturilefilozofiei zeletiene, cea privind creaţia, „Nirvana” maicuprinzând şi alte concepte filozofice precum iubirea,adevăr, ideal, libertate, natura, fericirea îmbiind la o lecturăplăcută şi profitabilă pe plan ideatic.www.oglindaliterara.ro3515


NOTE DE LECTURĂSingurătăţi împărtăşiteMotto: “orfan de memoriamistificată”Poeta tefania Oproescua lansat în 2004, Focşani, laEditura Zadax, un volum deversuri, intitulat „Singurătateanisipului” şi ilustrat de V. Guliciuc.O poetă înzestrată cusensibilitate şi imaginaţie, dupăOana Panţîrcum o caracterizează unul dincriticii săi, Magda Ursache. Poezia sa este aparent simplă,eliberată de orice exerciţiu retoric inutil, precum şi denoutatea acaparatoare a discursului experimental, mergânddirect către ochiul şi inima cititorului, folosind pretexteculturale sau cotidiene pentru a ilustra adevăruri imuabile.„Singurătatea nisipului” e un volum reflexiv, ceprezintă afectul ca pe o stare de fapt, fără dorinţa subtilă dea-l supune unei exegeze severe asupra metodei discursului.Nu întâmplător volumul se deschide cu o poezie sugestivă,intitulată „Clipe”, un dialog interior despre individualitateapoetului şi soartă: „Sunt clipe în care nu mai am loc/.../Schimb tot pe eterul umbrei ursite.”Exerciţiul lecturii debutează ca o funcţie a privirii.Lectura este o aventură vizuală, iar cunoaşterea dobândităprin „privirea” în text echivalează cu „scoaterea la lumină” aunor sensuri aflate în întunericul acestuia. E un limbajinocent al unui mod firesc de a simţi, de a fi subiectiv prinafectul metaforei. Cel care priveşte nu numai că utilizeazălumina exterioară în observaţia sa, dar o şi transformă întrolumină interioară, raţională, revelantă prin metaforizare.Afectul nu e anihilat prin discursivitatea unui limbaj egolatru,care vorbeşte despre sine, este doar opacizat prin inserţiiculturale - omiterea formelor de subiectivitate, dar se resimtetributar metaforei.Poezia care dă titlul volumului ilustreazăsingurătatea ca pe o formă imuabilă de creaţie latentă. Seproduce o modificare de imaginar teoretic, dinspremetaforele cunoaşterii, căi de acces spre raţiune, spremetaforele artefacte, forme ale unei subiectivităţi hedoniste.Problema relaţiei subiectului cu limbajul esterezolvată fără angoase, prin concluzia că subiectul nu seconstruieşte prin limbaj, ci prin metaforă. Metaforizareajoacă un rol extrem de important în stabilirea unui jargonminim, oficializat de practica textului liric, prin care sedefinesc conceptele unei lumi subiective. Primul efect aladoptării acestei formule reţetare, metaforizarea devine oreconfigurare a subiectivităţii.Poetă prin scriitură, vitală prin sugestia metaforică,tefania Oproescu dezvăluie un univers visceral meşteşugitprin cultură.DezvelirileSufletuluiAna Zegrean: Al treileaochi, Casa Cărţii de tiinţă,Cluj-Napoca, 2007.Ana Zegrean: Anotimpuriparalele, Editura Limes,Cluj-Napoca, 2007.Mihai AntonescuÎn preajma poetului, lumina e întotdeauna mai altfel.Anotimpurile îi învelesc şi-i dezvelesc fiinţa într-o linişte aproapeireală, făcându-l să pară desprins dintr-o etern nedesluşită taină.Dacă îl întrebi cine este, poetul îţi va întinde o carte, din care, citindvei afla cum stau lucrurile între îngeri şi oameni, între suflet şilacrimă. Aproape nu l-ai mai lăsa să plece, de nu te-ar înspăimântamăreţia tăcerii lui, de dinafara paginilor. Teribilă învecinare,Doamne!Cărţile Anei Zegrean au ajuns la mineprin bunăvoinţa altui mare spirit contemporancu timpul ce mi-a fost dat spre rugăciune şiardere, poetul Victor Sterom. Al treilea ochi,volum bilingv româno-francez apărut la CasaCărţii de tiinţă, Cluj-Napoca 2007, seîncheagă din poeme eliptice, contemplativfilozoficecu impact aproape instantaneu,precum gustul unui măr domnesc din caremuşti la vreme de început de iarnă: „un singurmăr albastru / atârnă în ram / batjocură saumiracol inima femeii / flori şi buruieni calc pespinii durerii / blestemul trandafirului” (8)Poemele nu au titlu, sunt doar numerotate, ca şi când preaplinulunui pahar cumpănit în zarea privirii ar puncta drumul de ajunspână la beţia revelaţiei: „frig de ploi / macină asfaltul/ ascund înmine / teama frunzelor zări înguste / sufocă zborul tot mai jos / cerulcaută / un port / pentru nelinişti” (20). Mult prea insistent parcă,sentimentul trecerii ne apleacă sub tristeţi, ca şi cum în rugăciunene-am aşterne de somn, în speranţa unei noi regăsiri: „fiecare zi /îşi are rugăciunea / şi-un drum al aşteptării / mă preling / în picăturiminuscule / prin porţile timpului lungă tăcere” (24) Aproapeledepartele.Sinele-universul. Noţiuni cu care poeta Ana Zegrean seîmpacă de minune, construind poemul-bijuterie. Contemplativracordată la ritmul biologic al totului înconjurător, poeta aduce îninstanţă clepsidra timpului, acuzând-o de nerăbdare: „seva seschimbă-n rugină / inelul / stă ascuns în inima /copacului braţenegre ameninţă / ceruri târzii / mâine voi duce pe umeri zăpezi”(38)Cel de-al doilea volum, Anotimpuriparalele, apărut la Editura Limes, Cluj-Napoca,2007, e o invitaţie la confesiune, un fel de umbletdureros la rădăcina strigătului dintotdeaunareprimat. Bunul simţ, izvorât dintr-o apartedelicateţe şi înţelegere a lumii, o determină pepoetă să-şi ia toate măsurile de încredere înprivinţa celui ce-i află sufletul aici dezvelit: „timpultrecut / cărare umblată / adânci rănile sufletului /efemeră clipa fericirii trag linie / numărător şinumitor / fiecare zi / schimbă proporţia”. (Vârsta)Dar, din conştiinţa trecerii, a împăcării cudesprinderile din matricea datului şi izbânda celui ce-şi bănuieşteeternul respir mai presus de materie, se iveşte revelaţia, darul ceni se face nouă de către Măria Sa, Poetul: „curaj şi dorinţă / firul deiarbă / învinge pământul /îmi pierd conturul trupului / în cămaşa delut / încercând deopotrivă / naşterea şi moartea / doar sufletul /veşnic călător / vibrează / în înălţimea albastră”. (Ciclu) Versuricurate. Limpezimi în care poeta oglindeşte bucurii şi tristeţi de oneasemuită adâncime. Astfel, mă îngândur şi zic: „spală-mi mamămâinile / de toate rănile sufletului / mai naşte-mă odată / din lacrimata / prea multă melancolie / în culorile toamnei”. (Rugă)Am dezvelit un pic şi pentru mine din sufletul ales alpoetei Ana Zegrean, citindu-l cum am crezut de cuviinţă. Căci,boieri dumneavoastră, eu sunt un trăitor până la ultima fibră aminunii atunci când mi se arată, nicidecum criticul ei.3516www.oglindaliterara.ro


EXPLOZIVCu ochiilargînchişi…(urmare din numărul anterior)Dl. Călin L. Cernăianu ar fi trebuitsă vadă: George Potra deţine„manuscrisul original” – dar caută prinNae Georgescuarhive „hârtia mult dorită”.De bună seamă, el este convinscă are o copie după un act, că această copie făcută de mânăeste manuscrisul său găsit între hârtiile Corneliei din Moldova – şicaută actul după care s-a făcut ea. Se ştie (şi în acest înscris sespune) că autopsia lui M. Eminescu, cerută de Titu Maiorescu, afost publică, s-a făcut în amfiteatrul Spitalului Brâncovenesc decătre profesorii Alexianu şi uţu, şi la ea au asistat: Primul procuroral Tribunalului Ilfov, Inspectorul de poliţie, Secretarul general alMinisterului Instrucţiunii Publice – precum şi ziarişti, amici ai poetului,doctori, studenţi. George Potra presupune că fiecare instituţiea avut o copie după actul întocmit – şi merge prin arhive să-igăsească undeva locul, dar nu are succes (ciudată este afirmaţiasa că la Ministerul de Instrucţie erau puţine hârtii din 1889 – „iarprintre acestea lipsea tocmai cea căutată”; cred, însă, că estevorba de o exprimare defectuoasă, calc după limba franceză).Copia pe care o deţine George Potra putea fi luată de unnotar, de un avocat, sau de un simplu curios... de ce să fie neapăratvorba de un medic? Sau, dacă este vorba de un medic, de cesă nu fie chiar Cornelia din Moldova, medic respectabil, în arhivacăreia G.Potra a găsit documentul?! Desigur, cel care a întocmitactul original, acest raport de autopsie, nu avea cum să nu fiemedic... Poeta Cornelia din Moldova (1866-1933), pe numeleadevărat Cornelia Kernbach-Tatuşescu, era botoşeneancă, frateleei, poetul Gheorghe din Moldova (1863-1909), fiind căsătorit cuAna Conta, sora filosofului. Ne aflăm, aşadar, în cercul strâmt dinjurul Veronicăi Micle (un timp, Ana Conta i-a fost prietenă – dardupă moartea Veronicăi nu i-a păstrat o amintire prea frumoasă).Cornelia din Moldova a fost mult timp medic secundar al EforieiSpitalelor civile din Bucureşti (a absolvit Facultatea de medicinădin Bucureşti, susţinându-şi teza de doctorat aici, în 1893, devenindprintre primele femei medic de la noi). Era firesc să o interesezedestinul lui Eminescu, îi era la îndemână să-şi facă o copiedupă raportul de autopsie pe care-l caută George Potra – dar estenefiresc la acesta să nu ne spună că are de-a face cu arhiva unuimedic ... şi să caute medici în generaţia lui N.C.Tomescu atuncicând se află între alte hârtii. O expertiză grafologică ar fi cât sepoate de potrivită pentru a stabili dacă înscrisul în discuţie a fostfăcut de mâna Corneliei din Moldova. Nu ne depăşim limitele înacest domeniu – dar ne prinde mirarea că dl. Călin L. Cernăianuprocedează la o expertiză cu înscrisuri de la uţu.A existat un raport de autopsiePentru că a iscat vii discuţii (mai ales prin intervenţia lui G.Călinescu care-l compară pe George Potra cu Octav Minar şi declarăcă textul este suspect de a fi o plastografie), George Potra dăBibliotecii Academiei Române înscrisul său, care astăzi se păstreazăla secţia de manuscrise. Eu remarc mai întâi hârtia, careeste semitransparentă, improprie întocmirii, chiar scorţoasă. Primelepagini sunt scrise faţă-verso iar cerneala trece prin suportfăcând textul greu lizibil – motiv pentru care, desigur, cel care ascris continuă pe o singură faţă. Mai remarc, apoi, câteva informaţiice pot lega acest text de un context. Astfel, înscrisul lui GeorgePotra face istoricul bolii poetului, şi începe aşa: „La 8 iulie 1883, MihailEminescu a fost izbit într-un mod qusi-subit şi mai fără prodromde o maladie mintală care a întristat şi a surprins pe amicii şicunoscuţii săi. Iritabil numai şi muncit de o insomnie ţinută cu câtevazile mai înainte, se armă în invidia lui cu un revolver şi ameninţăfără motiv pe unul dintre cei mai devotaţi ai lui amici. Cu multădificultate el fu stăpânit în agitaţiunea sa şi dus la institutul medical„Caritatea” din Bucureşti...”Ai crede că data de 8 iulie, pentru cea adevărată, de 28iunie, rezultă din diferenţa de 12 zile dintre stilul vechi, păstrat lawww.oglindaliterara.ronoi, şi cronologia europeană. În realitate, însă, între 28 iunie şi 8iulie este o diferenţă de doar 10 zile. De fapt, acest început seamănăfoarte bine cu ineptul „Studiu critic” publicat de Nicolae Pătraşcuîn „Convorbiri literare”, după moartea poetului. Redămfragmentul corespunzător, din nr. 11-12, ian.-feb 1890, p.1054:„Spre începutul lui iulie 1883, însă, poetul nostru simţi oarecari anomaliiîn fizicul lui robust, un număr de nopţi de insomnie care-l neliniştirăşi-l obosiră. La 8 iulie, un vânt puternic se abătu asupraacestui creer-lume, dezrădăcinând orice vegetaţie şi astri şi lăsândîn urmă-i pustiul şi umbra în care nu mai încolţi decât sămânţamorţii. Se înarmă des-de-dimineaţă cu un revorver şi plecăsă ia o baie. Când voi să se coboare, descărcă revorverul în unuldin vechii şi cei mai buni prieteni ai săi, D. Chibici-Râvneanu. Atuncifu condus şi instalat la ospiciul Caritatea din Bucureşti, unde stătumai bine de două luni...”Aici este, cred, una dintre sursele actului medical pe care-ldeţine George Potra – şi mi se pare firesc să considerăm că avemde-a face cu o compilaţie a cuiva (mai mult ca sigur, chiar Corneliadin Moldova) după izvoare narative avute la îndemână. Oricum,se vede cu ochiul liber că nu avem de-a face cu actul original, celdin 16 iunie 1889; ar mai rămâne posibilitatea, destul de vagă însă,ca acest act să fi fost preluat şi comentat, topit în comentariul defaţă, de către Cornelia din Moldova sau cine va fi autorul documentuluidescoperit de George Potra în arhiva ei. Niciunul dintremedicii lui Eminescu nu confundă 28 iunie 1883 – cu 8 iulie 1883.Nu mai complic lucrurile cu revolverul lui Eminescu şi afacerea Chibici-Râmneanu(am dezvoltat separat subiectul; dacă e cazul,revin).Am redat începutul, să redăm şi partea referitoare la creier.Spune actul lui George Potra: „Comparându-se între ele celedouă hemisfere, s-a găsit o greutate mai mare de 25 gr. în favoareahemisferului stâng, care este organul cugetării şi al acţiunii. Circumvoluţiunilefrontale ocupau ele singure mai mult de jumătatedin volumul hemisferelor, indicând până la un punct dezvoltareaanormală a regiunilor psihice în defavoarea celor sensoriale, motoareşi vegetative.”N. Pătraşcu în 1890, scria cam la fel: „Emisferul stâng, organulcugetării propriu-zise, avea 25 de grame mai mult decât celălalt.Circumvoluţiunile frontale ocupau singure mai mult dejumătate din volumul emisferelor indicând până la un punct dezvoltareaanormală a regiunilor psihice, în defavoarea celor sensoriale,motore şi vegetative.” Propoziţia din urmă este preluată înîntregime. Problema este, însă, abia acum destul de complicată:dacă acest act îl preia pe Nicolae Pătraşcu – atunci, pe ce se bazeazăacesta când explică în termeni medicali cum arăta creierul?!Presa şi sursele deschise ale momentului nu dau asemeneaamănunte. În sensul metodei comparativ-istorice, suntem ţinuţi săconsiderăm că Nicolae Pătraşcu a citat un act medical. A existat,deci un asemenea act. Întrebarea revine: înscrisul lui George Potracitează acelaşi act medical – sau doar pe Nicolae Pătraşcu? Acestînscris continuă cu încă trei paragrafe, redactate în termeni destrictă specialitate – şi care nu se mai regăsesc la N. Pătraşcu: „Leziuneaamatomo-patologică caracteristică maladiei, acea simfizămeningo-cerebrală, acele aderenţe speciale între membrana piamaterşi substanţa corticală ocupau două regiuni opuse: partea interioarăa circumvoluţiunilor frontale şi extremitatea posterioară acircumvoluţiunilor occipitale, pe când cele două ascendenţe celeparietale şi cele tempero-sfenoidale erau cu totul indemne; fapt ceexplică unele fenomene clinice din viaţă, adică delirul şi debilitateafacultăţilor intelectuale, precum şi perversiunea facultăţilor instinctive,pe de altă parte lipsa turburărilor grave ale motilităţii(contracturi, convulsiuni epileptiforme şi monoplagii) şi lipsa tulburărilorsensoriale, ilusiuni şi halucinaţiuni sensoriale.Din partea cordului s-a constata o degenerescenţă grasă apereţilor cordului, deveniţi galbeni şi friabili, şi prezenţa unor plăciintense şi proeminente atât la baza valvulelor aortice, cât şi pe /partea?/internă a aortei ascendente.In fine din partea ficatului şi a rinichilor s-a observat asemeneao degenerescenţă granulo-grăsoasă considerabilă.”Am redat textul în descifrarea lui George Potra, doar cuadăugarea unui cuvânt între paranteze drepte. Faţă de aceste observaţii,Nicolae Pătraşcu are doar fraza: „Între cămaşa creerului şisubstanţa corticală erau câteva puncte aderente, lipite, care explicăpână la un punct neşirul de cugetare al poetului în timpul boaleişi poate şi unele neregularităţi din viaţa sa.” (p.1058-1059). Pareun rezumat al observaţiilor clinice de mai sau, mai degrabă, explicareaîn cuvinte mai simple, de către un medic, a textului de specialitate.(continuare în nr. viitor)3517


NOTE DE LECTURĂSufletul femeii prin ochiul unui bărbat3518Sub sprâncenele tale voi clădi veşniciaUnicul nume pe buzele mele – Tui cerul şi pământul să ştieCe mult te iubescFemeiePăr de aur trandafirul meuSarë Gjergji, Duminica va răsăriDin altă plămadă decât unii poeţi kosovari precum SaliBashota, Ali Podrimia sau, de pildă, Visar Jiti (şi mă refer doar laparte din cei despre care am scris), atât în ce priveşte tematicaabordată, cât şi stilul scriiturii sau modul de construcţie a tropilor,frazare, amplitudine, anvergură, jocul imagistic mai puţinspectaculoase, Sarë Gjergji, alege să-şi construiască volumul,poate într-un registru mai aproape de monocord, dar într-un moddestul de original. Început cu un „prolog” şi încheiat cu un „epilog”– ambele, de fapt, două strofe volumul, care cuprinde, cu totul, 49de poeme, numerotate, este elaborat, ai spune, în ideea unei „scări”construită aproape după un fir epic anume, a unui drum cătresufletul femeii aşa cum se vede prin ochiul şi inima unui bărbat.În locul unei construcţii în versuri cu un limbaj elaborat,sofisticat sau metaforizat, Sarë Gjergji alege să deseneze inima,sufletul, chipul şi trupul Femeii, de multe ori aproape în cel maiobişnuit limbaj cu putinţă. Pornind de la expresii/definiri frizândtruismul (de tipul: „Femeia este pomul vieţii,/ Pomul cunoaşteriibinelui şi răului”), altele pendulând în vecinătatea ternului, banalului(„Femeia este marea/ Fluviul sunt eu// În valurile mării vreau sămor”), ori simplităţii limbajului cvasi-cotidian („Tu sau visul eraţiaseară/ În patul meu/ Vorbeşte/ Inima mea!/ Vorbeşte/ Indiferenţaucide/ Vorbeşte/ Inima mea! Vorbeşte!) ş.a., Sarë Gjergji mizeazăpe stilul direct, frust. Alteori alege o exprimare aproapesentenţioasă, întorcându-se la conciziunea (doar aparent şi prinparalelism apropiată de cea a poemelor orientale) şi formulareatipică unor definiri/ „micro-definiţii” – şi, spre exemplificare: „Veşniciaeste femeia/ Icoană în faţa căreia îngenunchez”; sau: „Trandafirulmeu fierbinte/ Din zorile zilei”; sau: „Nici pământul nici cerul/ Nicimarea nici soarele/ Ca părul ei”; sau: „Născută din inimă/ Inimii îi dăfoc”.Alteori, întreg micro-poemul pare alcătuit din „definiţii” –„Cartea cărţilor/ Femeia/ Nicicând nu se termină citind-o/ Cel maipreferat plâns al lumii/ Femeia/ Vis al tuturor viselor”. Alteori, stilul• „un mare model personal decuraj, de iubire adevărată de patrie”Magda Cârneci, directoare,Institutul Cultural Român la Paris:„Pentru mine, Monica Lovinescu a fost unmare model personal de curaj, deintegritate morală, de existenţă intelectuală,de respect pentru ceilalţi, de iubire de patrieadevărată. şi nu în ultimul rând, defeminitate integrală, benefică pentruceilalţi”.• „rămâne o imagine-simbol: radioEuropa liberă”George Petrescu, expertUESCO: „Când eram tânăr ascultamEuropa liberă. Intre timp, mi-au muritpărinţii, a murit şi Monica Lovinescu.Important este ce rămâne după fiecare. Eunu sunt decât un mesager al culturii. DupăMonica Lovinescu rămâne o imaginesimbol:radio Europa liberă. O spune unulcare, ieşind prima oară din ţară în 1969, ştieşi ce a fost bun şi ce nu a fost bun”.Florin Chelmuş, turist: „MonicaLovinescu reprezintă ceva pentru ununivers mai restrâns, pentru lumea literară,intelectuală, culturală. Pentru generaţiatânără, numele ei nu spune nimic. Dacă îiîntrebaţi pe tinerii aflaţi acum în acestspaţiu de spiritualitate românească(Biserica Ortodoxă, starda Jean deBeauvais – n.n.), cine a fost MonicaLovinescu, veţi ajunge la concluzia mea”.• „un strajnic Sfânt Gheorghe carea câştigat războaie cu balaurul dogmatic”Aurel Sibiceanu, poet, publicist:„A plecat o Distinsă Doamnă a Culturiise colorează cu puternice nuanţe depreţiozitate, apăsătoare chiar:„Semantică generală este/ Lacrimafemeii”; sau: „Totul este femeia/ Echilibruşi fatalitate a universului/ Lupta pentrucare valorează şi bucuria/ Filosofia şiliteratura”. Am optat pentru o oarecareabundenţă de citate în ideea de apuncta, în mare, liniile pentru care aoptat autorul în construcţia volumului. Marius ChelaruAceastă simplitate (probabil căutată) alimbajului nu înseamnă neapărat o mai limpede canalizare aplanurilor pe care curge pana poetului. i nici o mai uşoară şilimpede elucidare a lor.i, continuând în aceeaşi notă, trebuie remarcat că suntmomente în care Sarë Gjergji fie că renunţă la stilul ales, fie că îl„pigmentează” cu expresii drămuite din altă plămadă, şi atunci totulcapătă mireasma aparte a cuvântului din grădina poeziei: „Femeia/Suferinţă în tăcere”; sau: „Când ziua nouă nu vine/ Caută femeia/Trandafirii vor răsări/ Gheaţa lacrimă de iubire va deveni”. Deasemenea, întâlnim în poemele din acest volum şi expresii de ogracilitate aparte, care aproape că ies „din tiparul” celorlalte poeme(„Un regat de rochii/ Este femeia”). Probabil că stilul pe care a mizatpoetul a găsit poarta către inima cititorilor kosovari, având în vedereşi că a fost recompensat cu mai multe premii. Iar faptul că BakiYmeri, „poetul iubirii albano-române” – cum a fost adeseasupranumit, a ales să accepte traducerea acestui volum în limbaromână, după ce a făcut cunoştinţă cititorului de la noi cu nume mariale poeziei de limbă albaneză, nu este, desigur, întâmplător.Să încheiem dorindu-i lui Sarë Gjergji să găsească caleaspre inima cititorului nostru. Cu atât mai mult cu cât femeia, princhipul dar şi sufletul ei, este cea care dăruieşte haină dumnezeiascăpoeziei de atâtea ori şi, cum spune şi poetul îndrăgostit, „Cangrenă/Este absenţa femeii/ Cea mai divină clipă prezenţa ei”. Iar acestvolum în care versurile se înşiruie fără emfază pentru a ţese şi oimagine a sufletului femeii, aşa cum se vede prin ochiul unui bărbat,poate fi încă o cheie a poeziei kosovare spre limba noastrăromânească.www.oglindaliterara.roSarë Gjergji Foc nestins/ Zjarr i pashuar, versiunea română:Baki Ymeri, sub egida Uniunii Culturale a Albanezilor din România,Bucureşti, 2007„A plecat o Distinsă Doamnă a Culturii Româneşti”Româneşti! Fără Monica Lovinescu,ierarhia valorilor literare, din aniicomunismului, ar fi fost şi mai păguboasă.Realismul socialist şi-ar fi făcut iar loc înLiteratura Română Contemporană, o seriede autori – importanţi atunci,importanţi şiacum – nu s-ar fi putut vădi, afirma. Demult corifeii literari ai regimului dictatorialar fi căpătat puteri discreţionare. Chiar şi înaceste zile de priveghi, aceşti corifei, binenutriţi de sistemul neapus, întineazămemoria celei plecate în Cea Lume. Minteaşi Vocea Distinsei Doamne au fost unstrajnic Sfânt Gheorghe, care a câştigatnenumărate războaie cu balaurul dogmatic.Vieţile şi libertatea multor scriitori româniau fost ocrotite de Doamna Lovinescu dela un simplu microfon. Fie-i ţărâna uşoarăşi amintirea veşnică”.Marilena Lică-MasalaParis, 22-24 aprilie 2008


INTERVIUAurel Pop în dialog cu poeta Luminiţa Suse“În poezie şi în matematicăm-am simţit întotdeaunaacasă”- Pentru fiecare dintre noi, poezia înseamnă ceva. Ce înseamnăpentru Dvs. poezia ? Cum aţi ajuns la ea? Cine V-a călăuzitpaşii?- Poezia este omniprezentă. Trebuie doar să îţi acordezi fiinţala una din lungimile ei de undă. Cel mai frumos poem nu se scrie, setrăieşte. Primii paşi în spiritul poeziei i-am făcut singură, în şcoala generală,prin arderi spontane de la studiul exhaustiv de autori din bibliotecăpână la expunerea producţiilor proprii în gazeta de perete.Instinctiv, de parcă mă trăgea ceva de sfoară în sus. Apoi m-au prinsde mână profesorul Tudor Opriş, de la cenaclul Săgetătorul, doamnaprofesoară de limba engleză, Cecilia Burcescu, realizatoarea revistelorliceului de informatică, “Foaie pentru minte, inimă şi calculator”,şi astronomul Ioan Corvin Sângeorzan de la Astroclubul Central Bucureşti.Vremea aceea a fost a poeziei sferelor şi astronomie. Deaceea am urmat cursurile Facultăţii de Matematică de la Universitateadin Bucureşti. Apoi a urmat o perioadă în cursul căreia am pus cărămizila temelia familiei şi am creat viaţă. Mulţi ani m-am lăsatcopleşită de miracolul matern. În paralel, mi-am construit o carieră încercetare şi apoi ca asistent universitar la Catedra de Matematici 3 dela Institutul Politehnic din Bucureşti. Dar la cinci ani după ce am plecatîn Canada mă simţeam pierdută, neîmplinită. Sufeream de insomnieacută. Mi-era dor de limba română, de expresia ei frustă,nestingherită de politeţe exagerată până la falsitate, numită aici politicallycorrect. Căutând pe Internet grupuri de discuţii în limba maternă,am găsit locuri unde regină era chiar poezia. Aşa m-am regăsit.Am scos poemele vechi de la naftalină, le-am actualizat şi publicat pediverse websituri, cu stângăciile de început, cu amneziilegramaticale inerente. i nu m-am mai oprit din scrisde atunci. Mai în glumă mai în serios spun că poeziami-a salvat viaţa!- Veniţi în “cercurile” literare dintr-o lume a cifreloralături de Ion Barbu, Bogdan Suceavă, LaurenţiuOrăşanu, Elena-Liliana Popescu, ConstantinVirgil Negoiţă şi alţii. În care dintre ipostaze vă simţiţi“acasă” ?- În poezie şi în matematică m-am simţit întotdeaunaacasă. Este greu să nu devii poet după ce aiparcurs şi asimilat capitole esenţiale din matematici superioare.Acolo există, pe lângă cifre, artă şi filozofie.De aceea veţi găsi în poezia mea referinţe la concepteşi rezultate matematice iportante. Nu m-am despărţitniciodată de autorii mei preferaţi, matematicieni sauscriitori. Cărţile lor m-au urmat în Canada. Acolo undeunii se mândresc cu biblioteci de filme, eu am bibliotecăde cărţi!- Aveţi o activitate literară bogată, atât în ţară cât şi în străinătate.Aţi publicat volumele de poezie: “Anotimpul licuricilor”,“Sacrificiul mirării”, Geometrii singulare”, “Duminica inimii”, aveţi o intensăcontribuţie editorială în spaţiul virtual. Credeţi că aţi fiajuns la acest nivel de notorietate ca scriitor dacă aţi fi rămas înRomânia?- Poezie mi s-ar fi întâmplat indiferent de coordonatele melegeografice. Dacă aş fi publicat... nu voi şti niciodată cu certitudine.Nu pot da timpul înapoi ca să schimb decizii şi să văd „cum ar fi fostdacă”. Însă cred că probabilitatea ar fi fost mare să fi mers în aceastădirecţie, deşi nu am o formaţie filologică. Scrisul a luat amploare demasă după 1989, a devenit pandemic în România. Nu cred că aş fiscăpat “neinfectată”. Aici a venit momentul să menţionez numele altuimentor din viaţa mea, de pe vremea când am vrut să mă înscriuprima dată la doctorat: Solomon Marcus. Dânsul este cunoscut nunumai ca matematician dar şi ca om de litere. Am fost uimită să audo scriitoare canadiană vorbindu-mi de dânsul aici, la o lansare decarte! Dar la vremea când studiam cu entuziasm teoreme şi demonstraţiinu am înţeles înclinaţia dânsului spre poezie şi semiotică.Abia mai târziu m-a lovit, ca o revelaţie. Revenind la întrebare, îmipermit să fac un mic amendament: nu consider că aş avea un nivelde notorietate ridicat. Însă îmi place să cred că am însemnat cevapentru acei puţini ce îmi cunosc poezia.- Făcând “naveta” între Canada şi România aveţi ocazia săîntâlniţi două culturi: elitistă şi cea de masă. Există diferenţewww.oglindaliterara.roîntre cultura elitistă şi cea de masă,canadiană şi cea română?- Nu există diferenţe esenţiale,peste tot inimile bat în acelaşi fel când setranscriu cu rimă sau fără rimă. Ca editorpe mai multe situri de literatură, atât înRomânia cât şi în Canada, am fost expusăla toate gusturile, atitudinile, paradigmeleşi genurile. Peste tot am găsitaceeaşi foame acerbă de frumos prelungitde la simplu până la complex stilistic şisetea de inovaţie a expresiei. Foartemulţi sunt angajaţi în scriere ca act decreaţie, refugiu şi de rezistenţă la alienarespirituală, indiferent de nivel, de la cel demasă până la cel elitist, mai mult sau maipuţin ancorat în realitatea locală. Asistăm Aurel Popla o explozie de sărbători afective, efervescenţăideatică şi imagistică a cuvintelor scrise pe întreaga planetă!- Prezenţa Dvs. aici este o formă de “evadare” faţă de tot cese-ntâmplă în ţară ? sau... Vă place mai mult în America ? i totuşice Vă place în România ?- Mai uşor mi-ar fi să răspund ce nu îmi place în America şi vădcu regret că este folosit ca exemplu de urmat în România. Ce se scrieastăzi nu este în totalitate literatură. Din păcate, comercialul sau maibine zis consumismul, dictează aşa zisele valori cotidiene la careaderă marea majoritate. Ce este faimos are o valoare eluzivă, esteapreciat pentru că se vinde bine, şi deci aduce bani nu numai creatorilorci şi celor ce contribuie la menţinerea iluziei. Ce se născoceşteastăzi nu va rezista în întregime probei timpului şi gusturilor. Din fenomenulde masă se decantează valori în permanenţă. Am remarcatcă în domeniul literaturii, ca şi în cinematografie, sunt create şi mediatizatevedete peste noapte. E la modă să se citească anumiţi autori.Nu pun această tendinţă numai pe seama ignoranţei, a sărăcieide spirit, a lipsei de discernământ, ci şi pe aceea a comodităţii. De cesă caute în librării şi alte cărţi decât cele prezentate facil pe raftulîntâi? Se cumpără destul de multe cărţi, cu predilecţie cele indicateîn reclamele de la TV, cele după care se fac filme cuactori celebri. Consumism şi hedonism, două punctecardinale ale realităţii contemporane.- Se poate vorbi de prietenii, fie ele şi literareîn sfera creaţiei feminine ?- Da, nenumărate. Nimic neobişnuit în existenţalor. Reprezintă o dimensiune aspectuală specializată asolidarităţii feminine în plină emancipare.- Care este părerea Dvs. despre literatura femininăa prezentului?- Nu cred că se mai poate face distincţie între literaturăfeminină şi masculină. Trăim într-o societate încare prezenţa femeii este matură în toate domeniile.Am citit multe scrieri bune fără a putea preciza cu fermitatecă autorul era de un sex sau altul. Creaţia esteun aspect uman ce nu ţine cont de acest detaliu.- Care dintre cărţile Dvs. Vă sunt la suflet? sauîncă nu aţi scris-o pe cea preferată ?- Toate sunt rupte din suflet şi nu pot face discriminare aşa cumo mamă îşi iubeşte fiecare copil cu aceeaşi intensitate deşi sunt atâtde diferiţi între ei. Aş spune doar că m-am grăbit cu primele volume.Însă e ceva firesc, înaintea postmodernismului au existat alte curente,printre ele şi romantismul de care e bine să ne amintim cu nostalgieşi nu cu ruşine. La fel şi în matematici, totul se bazează pe aritmeticăşi teoria numerelor. Cărămizi de bază pentru un imperiu abstract. Nuaş spune că nu am scris cartea preferată, ci că nu am scris încă pecea totală, după măsura inimii, aproape perfectă, după normele minţii.- Aţi scris patru cărţi. Ce proiecte literare aveţi ? Pe cândun roman ?- În curând îmi va apare un nou volum de versuri, intitulat Bioglifede care sunt foarte încântată. Reprezintă un pas semnificativpentru ceea ce doresc să fiu în poezie. Pregătesc două noi volumede poezie. Unul din ele va fi trilingv, român-englez-francez şi va cuprindepoeziile ce mi-au fost publicate în Canada. Nu ştiu dacă voiavea vreodată timp de a scrie romane. Poezia mă solicită în exclusivitate,nu găsesc motive să o abandonez, nici s-o amân pentru nimicaltceva, în afară de matematică, bineînţeles.- Credeţi că se poate trăi din scris în România? sau astaV-a făcut să Vă “luaţi lumea-n cap?- Nu cred că se poate trăi din scris poezie în nici o ţară. În poe-3519


ESEUzie se dăruieşte, nu se câştigă nimic material, de multe ori nicifaimă. Putem vorbi de aşa ceva în proză, jurnalistică, etc Motiveleplecării mele nu au tangenţă cu poezia şi şansele de afirmareîn domeniul literaturii. Aş spune mai de grabă că “îmi punlumea în cap”, în special tineretul fracturist, când public poeziecu referinţe la matematică şi astronomie.- Tot mai mulţi tineri cochetează cu poezia în spaţiulvirtual. Să fie oare o mai multă libertate de exprimare înacel spaţiu sau e teama de înfruntarea “rechinilor” bresleiscriitoriceşti ?- În primul rând, dacă se citeşte literatură pe internet,atunci poezia este cea mai preferată, fiind scurtă şi deci uşor deparcurs şi asimilat. Iar cu cât este mai erotică cu atât mai bine.Ca şi dulciurile, oferă ceea ce pe acest continent este cunoscutsub numele de “instant gratification”. Însă există grupurispontane, fără a deţine un nume specific de current, ce aderăla şi preferă un anume tip de poezie. Specializare a preferinţelorestetice. Nimic nou, de altfel.În al doilea rând, internetul este un spaţiu informaţionalunde libertatea de exprimare nu se manifestă în aceeaşi măsurăca şi în realitate, adică nelimitat, nealterat, neinhibat. Accesulla scrieri publicate pe websituri nu are graniţe teritoriale şise obţine extrem de rapid. Străini sau cunoscuţi, răspândiţi peîntreaga planetă, se pot citi instantaneu.Nu cred că tineretul de astăzi se teme să demoleze rechiniisus menţionaţi. Cred că ezitarea acestora din urmă de ase lansa pe internet îi face vulnerabili şi adânceşte schismaîntre generaţii. Când s-au văzut cât de tari sunt pe internet,având tehnica modernă de partea lor, tinerii şi-au întors atenţiaspre monştrii sacri ai literaturii, au prins curaj să îi înfrunte. Fracturism,atitudine de frondă, nihilism, atacuri pe internet şi înpresă, etc. Tinerii sunt foarte competitivi şi dornici să acceadădar lupta nu este inegală şi nici nefirească. Valori sunt de ambelepărţi. Ei vor lua locul. Trebuie ajutaţi, nu împiedicaţi. Răbdare.Într-o zi vor deveni la rândul lor mari şi greoi peşti depradă, ţintă altor tineri.TV-ul şi internetul lasă timp puţin pentru citit de cărţi şi revistetipărite pe hârtie. Apoi şi partea socială a relaţiilor interumanepare să se îndrepte spre o formă de izolare corporală.Pe internet se poate lua orice identitate, oricine se poate manifestaaltfel decât este în realitate. Întâlnirile virtuale sunt maiviolente şi pătimaşe decât cele in corpore. De aici decurg multeconsecinţe. Asistăm la o evoluţie sau involuţie? Sigur este unpas înainte sub aspect informaţional. Dar socialul pare să sufereo turnură neaşteptată, ne surprinde nepregătiţi.3520- Dacă n-aţi fi scris, ce aţi fi făcut ?- Mi-aş fi luat un telescop şi aş fi descoperit comete noi!- Optzecismul a fost un fenomen puternic în culturaromână, modificând sustanţial discursul poetic. Credeţi cănoua “promoţie” de poeţi - milenarişti - ne vor întrece?- Oh, dar nu e vorba de a fi întrecut sau înfrânt, demolatsau invalidat. Este un fenomen firesc, înlocuirea vechiului cunou, progres. Generaţiile viitoare vor fi întotdeauna mai bunedecât noi. Altfel, ne-am ostenit în zadar.- Să fie oare “succesul” noului val datorat prin impunerea“expresiei vulgare”?- Se scrie de toate pentru toţi. Cu alte cuvinte, noul valare sfera sa proprie de audienţă. De unde şi succesul limitat.Acest val nu îmi pare nou şi cred că nu s-ar fi manifestat cu aşaamploare dacă nu ar fi existat 1989. Acest teritoriu virgin al expresieinu ar fi fost atins şi explorat fără libertatea de exprimarede astăzi.- Ne-am integrat în marea familie a Uniunii Europene,avem noi forţa şi tăria de a ne păstra şi impune valorile înfaţa fenomenului globarizare?- Nu mă îndoiesc. Peste tot pe unde au ajuns până acum,românii nu au rămas neobservaţi şi neapreciaţi, fiind foarte ambiţioşişi extrem de competitivi. Există în lume naţiuni tradiţionaliste,refractare, închise. Românii nu sunt aşa. Deschidereaprin globalizare reprezintă o aspiraţie a noastră dureros deveche. Avem multe de spus şi de realizat. Recunoaşterea lanivel mondial se va întâmpla cu siguranţă.- Vă mulţumesc, şi mulţumesc cititorului pentru ostenealade a fi citit acest interviu.- Eu vă rămân recunoscătoare pentru această inedităofertă de a împărtăşi despre poezia proprie.Natura a fost pentru Eminescu, omartoră statornică, o părtaşă ocrotitoare aerosului, în momentele lui de candoare,inocenţă, farmec, de adâncă pace şi seninătate.Iubirea şi natura se întâlnesc intim până lacontopire, formând o unitate inseparabilă. Estevremea copilăriei mitologice sau mai curând aadolescenţei exuberante, de implicare totală asimţurilor, a sentimentelor, care transformălumea, realitatea. Este vremea visului himerical poetului care trăieşte şi visează în natură subsemnul marilor dorinţe intime şi mişcăricosmice.Ca în poezia „Lacul”, poetul cheamădulce femeia într-un spectacol lacustru şi acesttext, poate fi un lied pe tema aşteptăriiromantice: poetul îndrăgostit îşi cheamă iubita Avram Vioreldin fabulatoriu, din mitologia statică, dintr-ostare sacră, neparticipativă spre a se abandona definitiv în braţele sale, aiaşeza în suflet pentru totdeauna, într-un deplin acord cu natura care devineo martoră tăinuitoare. Este o stare de benefică tensiune erotică, este ora dehar a întâlnirii într-un anotimp înflorit, când natura primăvăratică estesincronă marilor chemări intime. Precum în poezia „Povestea codrului”,îndrăgostitul doreşte o întoarcere în copilărie şi în vis, pentru a se încadraîntr-un cadru mitologic şi într-un timp neprecizat. Din text observăm căEminescu era un desăvârşit pictor al luminii, nu numai al unei naturi sonore,pline de murmur, şoaptă şi taină. Peisajul pare a fi de primăvară-vară, căciapele susură, crengile sunt aplecate a tăinuire, şi în acest decor mirific, seconturează real sau iluzoriu, chipul minunat al Crăiesei care prin frumuseţeeste o Ileana-Cosânziana.Femeile eminesciene au un status special – înalte, blonde,vaporoase, cu un „mers plutind”, părul despletit, adevărate „DonnaAngelicatta”(femeia înger), o apariţie hieratică şi benefică în conştiinţapoetului. în acest spaţiu eromorfic: bărbatul poet se împerechează la modulideal cu natura iubită, având ca produs genetic poezia. Toate acesteelemente erotomorfe concură la realizarea unui moment unic, înălţător:„buciumul sună”, luna este o apariţie miraculoasă, învăpăiată, punând înevidenţă nocturnul, astfel încât cei doi se vor abandona într-o uitare de sine,contopindu-se în natură sau în „marele Tot”, cum spunea Blaga, când vorbeadespre Dumnezeu, stăpân al tuturor. Scenariul erotic pare a se împlini,poetul imaginându-şi treptele erosului printr-un joc inocent, nevinovat, cândchipul ei angelic se integrează într-un spaţiu transcendent, spaţiu care intrăîn armonie totală cu trăirea erosului. Ochii iubitei sunt mari şi întrebători caaltădată şi îndrăgostitul printr-o tactica a disimulării încearcă să-şi câştigepartenera prin gesturi care anunţă erosul, un fel de inocenţă hârjoana, încare nimic nu distonează şi totul se armonizează într-o lungă şi plăcută uitarede sine. Apare lacul, motiv eminescian, omniprezent, lacul, părtaş al erosului,în timp ce lumina irizată se furişează printre frunzele mărunte, aureolând pecei doi într-o proiecţie nocturnă. Luna, astrul nocturn care stimuleazăgândurile şi luminează chipurile celor doi este un element componentnecesar. Iubita este o Hamadriadă, o zeitate feminină întrupată din ape, dintrestii, cu apariţie miraculoasă, care poartă cu sine o întreagă lumemitologică şi prin apariţia ei de Crăiasă, face ca totul sa stea sub semnuldivinităţii.Chipul fetei „se pătrunde” în oglinda limpede, lină a lacului, carereflecta în irizări, luminile tremurânde ale lunii, aureolând înfăţişarea ei.Oglinda poate să mai fie şi oglinda sufletului sau oglinda conştiinţei, cei doireflectându-se în luminile clare ale ochilor.Personificat, lacul visează la o întreagă lume încărcată demitologie, iar participarea lui trădează comunicarea om-natură, implicareacosmicului, pământului în eros. Ea, Crăiasa, este frumoasă ca toate femeileeminesciene, un chip ideal, idealizat, cu păr lung „de aur”, cu ochi mari şiîntrebători, umezi de aşteptarea erosului „cu zâmbet larg”, îngăduitor, oIleana – Cosânzeană, din basmele românilor.La Eminescu natura este calmă, liniştită, adâncimile/înălţimile suntlimpezi, cerul albastru, vântul adie, dealurile în armonie şi sonorităţimelancolice, stele strălucitoare, un tablou fabulos, cadru armonios pentru agăzdui un cuplu adamic coborâtor din lumi ireale. Stelele de pe cer devinstele pe apă, într-o proiecţie cosmic-terestru.Teiul – copac simbolic eminescian este de provenienţă folclorică,pe care Eminescu l-a adorat pentru culoarea albă, semn al purităţii/candorii,pentru mireasma, făcând ca împrejurimile să narcotizeze pe cei doi,pregătind intrarea în visare şi nefiinţă.Dacă bradul este copacul boreal, dacă salcia este lacustră, plopii„fără soţ”, teiul şi salcâmul sunt copaci emblematici pentru miros şi culoare.Poezia se încheie prin acelaşi motiv al lunii care învăpăiazăterestrul, aureolează pe cei doi într-o diademă sacră, într-o lungă, nesfârşităşi ipotetică îmbrăţişare. Totul: natură, eros, cosmos, trăire sunt privite lamodul iluzoriu, nu numai aici, ci în întreaga creaţie erotică şi naturistăwww.oglindaliterara.roEminescu: „Lasă-ţi lumea...”un text veronian


CĂRŢI, OAMENI, IDEIMircea HomescuAmintiri despreo fiinţă dragăsufletului meuMotto: "conştiinţa ar trebuisă fie Procurorul Omului; Dacă nueste nu există conştiinţă".T. ArgheziCine a fost şi ce a însemnat, pentru mine, chipul şisufletul Arhimandritului Paulin Lecca de la MănăstireaRogozu, în cei peste treizeci de ani de când necunoaştem, nu vor putea cuprinde niciodată cuvintele.Teolog „născut nu făcut”, literat plin de harul scrisului şi defluiditate verbală, creştin ecumenist prin trăire nu doar prinlogoree, Paulin Lecca a fost o glorie a ortodoxiei româneştidintre 1944 şi până când a plecat să se odihnească puţin;apoi – dacă Creatorul lui şi al tuturor, va dori – să reapară înaltă fiinţă, dar cu aceleaşi daruri spirituale. L-am cunoscutprin anii ’70, când el conducea o şcoală de vară – de 45 dezile – a Patriarhiei româneşti, la Curtea de Argeş, pentrughizii mănăstirilor prestigioase din ţară.Eu fusesem trimis acolo de Studioul de filmedocumentare, Al. Sahia, ca să susţin două lecţii dedocumentare imagistică – foto şi film – cu aplicaţii practice.Aşa a vrut Dumnezeu să apropie două suflete, care parcă seaşteptau pentru tot restul vieţii fiecăruia. De atunci şi pânăîn clipa despărţirii, ne-am reîntâlnit, vară după vară, peoriunde se află el ca monah, apoi ca arhimandrit şi stareţ.Până în 1994 când, îmbătrânind amândoi, amconvenit să ne apropiem şi mai mult spaţiul şi l-am aduslângă mine, ca duhovnic la Mrea. Rogoz, la 12 km. de Rm.Sărat, unde ne-am văzut săptămânal, până Mi-a lăsat,când a plecat „dincolo” o grămadă de texte memoriale. Eule consider ca fiind volumul II al autobiografiei lui, care învol. I se prezintă sub forma cărţii, apărută deja la Ed.Paideia, cu titlul „De la moarte la viaţă”.Celor care n-au citit-o le-aş dori din suflet s-o maigăsească printr-unele librării din Bucureşti ca să-şi bucureinimile şi intelectul cu o autentică şi emoţionantă operă ascrisului, smulsă dintr-o tragică realitate. Am să încerc, întroperioadă de-acum încolo, să vă delectez cu o parte dinceea ce o fiinţă omenească a aşternut pe hârtie, ca text trăitşi simţit de rară excepţie. Dacă pe parcurs vor existadoritori, am să încerc şi să dau viaţă, sub formă de volum,ansamblului din care acum doar spicuiesc fragmente.Meditaţie la o temă o ţâră cam dură pentru unii.Cică (un fel de „se zice că”) un individ uman, cu cât mai avut/ bogatdin nefericire numai în „zona” buzunarului cuatât mai uşor adică des şi în mod nedrept i se pare căcel neavut (în raport cu el) este milog / cerşetor; mai alesdacă neavutul comite imprudenţa să-i ceară să-l ajute(sponsorizare se numeşte în 2005).Rezultă o dilemă: cine greşeşte superavutul, sauneavutul / milog? Răspunsul rămâne încă în suspensie,până când „Dăruitorul bunelor şi al relelor”, din aceastălume, se va decide să hărăzească bunurile avutului pemăsura dărniciei lui.Atenţie, deci, avuţilor grăia Paulin Lecca, la cât deascuţită şi biciuitoare vă este limba şi mai ales gândireaapreciativă despre cei din jurul vostru.Cum gândim despre nădejde? A fost una dintre"problemele" de existenţă biologică şi monahală, cele maisolide; fiindcă zicea el - dacă este cert că oamenii nu auconştiinţă, ci fac tot ce face doar de frică, de plăcere sau denevoie, măcar nădejdea să şi-o păstreze, ca să nu piarăspiritual înainte de pierirea fizică şi biologică. În acestdomeniu am fost totdeauna la unison.Viaţa, zicea Paulin, cea obişnuită şi mai ales ceamonahală, întinde omului "un labirint de lanţuri" de care egreu să te fereşti fără nădejde, ea fiind un toiag desupravieţuire. Nu trebuie s-o lăsăm să moară înainteanoastră, ci doar odată cu fiinţa în care a fost sădită deCreator şi unde "rodeşte" doar atât cât îl duce mintea pefiecare.Pentru mine, opiniile lui Paulin au fost mereu odelectare şi un "manual" de psihologie, aplicată la cerinţeleexistenţei cotidiene. În nădejde el şi-a găsit oxigenul cu carea trăit cei doi ani crunţi de condamnare la moarte de cătrejustiţia lui Antonescu din 1942, fiindcă refuzase să punămâna lui de teolog, pe puşca ucigătoare de oameni - încondiţiile în care România se afla în război; autentică crimăde dezertare. Să aştepţi în fiecare zi să fii scos în curteaînchisorii şi împuşcat în ceafă nu de un pluton, ci de ojigodie de tablagiu slugarnic, nu e puţin pentru un credincios,care trebuia să-l asculte pe şeful ţării, sau peDumnezeu?! Nădejdea l-a salvat şi atunci şi ulterior, în multeconfruntări cu aparente imposibilităţi. Tot ea a fost esenţăde vis şi de realitate, de amar şi de dulce, unica bogăţie asăracului surâsul nenorocirii şi doica supravieţuirii. Dar maiales a fost divinitatea pe care nici timpul, nici oamenii, nicifilosofia n-au înfrânt-o. Ulterior i se părea a fi fost ominciună dulce, care l-a ajutat să nu se sinucidă când chiarierarhii lui îl părăsiseră. La bătrâneţe o considera o disperarecare creştea lent, dar ireturnabil autentică consolarebinecuvântată. Îi plăceau mult şi-mi recita adesea nişteversuri ale lui Al Philippide: " uscată pâine vană / pe careclipele flămânde-o rod / această pâine veche rostogolită-nglod / şi care câteodată mi-a slujit ca hrană". Îi mai plăcea şiun sonet al lui M. Codreanu, dedicat lui Nietzsche: "vorbit-aZaratustra şi-auzurile noastre / rămaseră-ncântate de glasullui divin /un suflet încă-n haos, de-nţelepciune plin / străbatevaprin moarte spre nemuriri albastre". N-am înţelesniciodată de ce îi plăcea atât de mult fragmentul din TurnulBabel al aceluiaşi M. Codreanu: "Babelic turn, măreaţa taruină / născutu-s-a din setea de lumină / ce pururea pe omva să-l ucidă". De ce şi iar de ce? Întrebat am fost - sevăita adesea Paulin - de cei interesaţi şi de cârcotaşi (pentruel erau bârfitorii ), de ce am trăit în prea multe mânăstiripentru o singură viaţă; cu o singură perioadă ceva mailungă, circa 14 ani, la Arnota lui Matei Basarab. Am cugetatmult până să mă decid să rostesc adevărul, pe care,aproape de finalul "cursei", nu mai are rost să nu-lmărturisesc. Fiindcă, la începutul vieţii mele monahale m-am îndoit de aceeaşi părere pe care o aveau cei mai iubiţidintre dascălii mei: Nichifor Crainic şi Gala Galaction (Gr.Pişculescu), care mă întrebau de nenumărate ori " Pavele,Pavele, ce cauţi tu în mânăstire? Nu ştii, că acolo călugăriise adună fără să se cunoască, trăiesc fără să se iubeascăşi se despart / mor fără să se regrete?" Nu i-am crezut şiam suferit în sinea mea, dar am căutat mereu o mânăstire,una singură, în care să nu se aplice cele trei "reguli" pecare mi le anticipaseră dragii mei dascăli. Acum, când amtrecut de 80 de ani, e târziu să mai cred că există aşaceva. Bucură, oare, pe cineva răspunsul meu? Nu cred. Pemine, însă, m-a necăjit totdeauna această conjuncturănefericită. "Ca orice adevăr rostirea lui, displace şi incităla pledoarii pro "domo" şi la acuzaţii punitive". Acest serial, ar putea continua, dacă se doreşte cu adevărat; dacă nu, stopăm şi optăm pentru "recursul" la volum în ţară,sau în afară.www.oglindaliterara.ro3521


NOTE DE LECTURĂDOAME („BUE“ ŞI „RELE“) ALE LITERA-TURII ROMÂE ŞI UIVERSALEPETRU «FESTIVALUL ITERAŢIOAL DUILIU ZAMFIRESCU –EDIŢIA IULIE 2007»:(urmare din numărul anterior)VIII) Claudine Bertrand decorticând paradoxurile Fiinţei.Cea mai importantă / puternică şi autentică voce lirică,din 1981 încoace, în spaţiul spiritual francofon, americanoafro-european,este a poetei Claudine Bertrand (n. 4 iulie1948, Montréal-Canada), absolventă a Facultăţii de Literede la Universitatea din Montréal-Quebec, creatoarea uneiopere poetice impresionante, a cărei corolă se alcătuieştedin volumele: Idole errante / Idol rătăcitor (1983), La Dernièrefemme / Ultima femeie (1991), Une main contre le délire/ O mână contra delirului (1995), Chercheuse d'images/ Căutătoarea de imagini (1995), Liturgie du corps / Liturghiatrupului (1998), Tomber du jour / Căderea zilei (1999),Homme de silence / Bărbat de linişte (2000), La recluse /Temniţa (2001), Ce que les mots ne peuvent dire / Ce nupot grăi cuvintele (2001), Poèmes en fleurs / Poeme în floare(2001), Jardin des vertiges / Grădina vertijurilor (2002), Àciel ouvert / La cerul deschis (2002), Chute de voyelles /Căderea vocalelor (2005) etc., întemeietoarea / fondatoarearevistei de cultură, Arcade (din 1981), revistă dirijată şiimpusă – în mai puţin de un deceniu – între cele mai valoroasereviste din Canada, încât, în 1996, la sărbătorirea unuideceniu şi jumătate (de la apariţia revistei Arcade), devine„finalistă“ a Grand Prix de la Festivalul Internaţional de Poezie,organizat de Consiliul Artelor Comunităţii Orăşeneşti dinMontréal, iar în 1998, pentru merite deosebite în perimetrulculturii, decernându-i-se Médaille d'Or de către RenaissanceFrançaise; mai obţine: în 1997, Premiul Societăţii ScriitorilorCanadieni – pentru volumele-i de versuri, L'amoureuse intérieure(Amantă de interior) şi La montagne sacrée (Sfântulmunte), în anul 2001, Premiul Tristan Tzara, pentruvolumul de versuri (din care sunt traduse şi poemele de maijos), Le corps en tête / Corpul din ţeastă, şi, în anul 2002,Premiul Internaţional Saint-Denys-Garneau. Din 2006, fondeazăşi conduce prestigioasa revistă internaţională virtualăde cultură, Mouvances („Dependenţe“), care are sacra „misiunede a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, dea produce o breşă în câmpia ruginită a imaginarului“.Noutatea poeziei din volumele publicate de ClaudineBertrand constă în arta de a intra / ieşi din paradox spre asurprinde fisura / „fanta“ dintre jumătăţile fiinţei lirice, fiinţă cepare a fi anterioară, totuşi, Androginului, ca să se re-elansezeîn „holo-poem“, prin extraordinara capacitate a descoperirii/ alegerii şi rostuirii liremelor în spaţiile inefabile aleLogosului, pentru ca apoi, la „momentul-eclat“ al textului, sărotească labirintul vocalelor şi „să rostească“ simbolul, ori(mai rar) starea absolutei libertăţi a eului, a acelui eu, „nuviolat“ (cum se crede la lectura neatentă), ci a unui eu neîncorsetatîn vreun chip, „decorticat“ de reguli / norme, întrucât,în ultimă instanţă şi mai la vale de „limbajul“ corpurilor,epidermelor, suprafeţelor, «cel ce iubeşte n-are decât o dorinţă:/ să violeze regulile eului» («Celui qui aime n'a qu'undésir: / violer les règles du je» –infra), în anotimpul de hibernare aneuronilor de aur, sau de argint. Astfel,a înaintat printre principiile noiiestetici, veritabila estetică a paradoxismului,însă fără a ajunge la necuvânt,poate, pentru că nu seIon PachiaTatomirescuiveşte dinspre reacţiile moderniste la „stalinismul cultural“(„reşedinţa“, mai mult ca sigur, a Fant-Omului, a Omului-Fantă), ca reprezentanţii generaţiei Stănescu-Sorescu, cipentru că vine dinspre Tristan Tzara (cf. Cl. Bertrand, SurTristan Tzara – în Caietele / Les Cahiers / Note Books TristanTzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 122 sq.), luândatitudine / distanţă faţă de «câmpia ruginită», faţă de „anemierea“literaturii (potrivit şi articolului-program al revisteiMouvances, revista fondată de Claudine Bertrand foarte recent– supra), ceea ce reverberează de fapt un alt soi deşabloane / anchiloze înrudite cu cele de tip proletcultist:«Langue assassine / qui ébranle les certitudes // Languagevide de mots / Langue châtiement // Langue traces d'encre/ Langue sur papier...» («Limbă-criminal / care zgâlţâie certitudinile// Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare /Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...» – în Caietele /Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5– 12, 2005, p. 276).FILIALA BACĂU A UNIUNII SCRIITORILORDIN ROMÂNIAPREMIILE – 2007Juriul alcătuit din Alexandru Dobrescu (preşedinte),Constantin Călin, Gheorghe Drăgan, Constantin Dram,Marius Manta (membri), analizând apariţiile editorialesemnate de scriitorii Filialei, a stabilit pentru anul 2007,PREMIILE:1. Proză: DAN PERŞA, CU OU ŞI CU OŢET2. Poezie: EMILIAN MARCU, MORMÂT ÎMETAFORĂDAN SANDU, HERALD Î TALIBAIANICOLAE GÂLMEANU, CĂMAŞA LUI LOT3. Traduceri: ELENA BULAI, MARGUERITEZOUCEAR. Convorbiri cu Mathieu Galey.4. Distincţie pentru „OPERA OMNIA”, LAANIVERSARĂ... 80: RADU CÂRNECIPreşedinte,Calistrat COSTIN3522www.oglindaliterara.ro


Noaptea de sânzieneIstoria ca teroare a spirituluiA imagina posibilitatea apariţieiunui roman precum Noaptea deSânziene în spaţiul cultural românescdin anii ‘50 este o utopie. Cenzuranu ar fi dat niciodată aprobareapentru un roman axat atât de multpe discutarea unor teme precum istoria,timpul, evadarea din acesteunităţi – teme obsesive în opera luiEliade. Deşi roman-frescă, cuprinzândconturarea unei generaţii de laSilvia Dumitrache sfârşit de interbelic, până în primiiani de după al doilea război mondial,Noaptea de Sânziene este şi un roman de idei, aşa cum sugeraşi Dumitru Micu. Discuţiile abstracte, precum şi personajele– eternii visători ai lui Eliade, rătăciţi pe cine ştie ce culoaral timpului, nu ar mai fi încăput în spaţiul cultural procustizantal epocii comuniste. În plus, ar fi fost considerat un roman subversiv,prin afirmaţii de genul: “nimic nu se alege din acestcontact permanent cu Istoria; nu ne îmbogăţim cu nimic, nudescoperim nimic care să merite într-adevăr să fie descoperit”.Axarea pe istorie, pe construirea cât mai statornică a unei istoriicare să fie cea mai bună, vine în contradicţie flagrantă soluţiapropusă de Eliade. De asemenea, ideea că salvarea, mântuireanu se pot realiza decât individual, se opunea clar programuluide împlinire colectivă, impus de comunişti: “omul nu semai poate mântui decât pe el singur; nu mai poate ajuta pe altulsă se mântuiască; nu mai are timp”, spunea Eliade, pe când înţară, în 1960, Crohmălniceanu afirma în Pentru realismul socialistcă “liber cu adevărat va fi cel care va înţelege necesitateaobiectivă în viaţa socială şi va opune literaturii făţarniclibere, o literatură cu adevărat liberă, legată de proletariat”.Universul de intelectuali – spirite devorate de probleme,aşa cum îi numea Mircea Handoca, nu ar mai fi fost recognoscibilîntr-o lume care îşi proiecta configuraţia după tiparepreluate din mundan, din concret. Eroi aflaţi la crepusculul uneiepoci de idealism, cum a fost interbelicul, ei încearcă disperaţisă nu fie anihilaţi de evenimente, să nu fie înghiţiţi de “pânteculbalenei”, care este Istoria. Este ceva ce încerca să facă şi Moromete,aflat într-o perioadă în care toate se sfărâmau iar timpulnu mai avea răbdare.Dacă personajele lui Eliade încearcă să se sustragădin timpul istoric, ele sunt, de asemenea, plasate într-un spaţiuaproape mitic – se ştie cât de mult a idealizat Eliade Bucureştiul,în care credea că se află elemente sacre ce trebuie descoperite.Capitala este locul unde tefan Viziru, personajulprincipal, prin închirierea unei camere la hotel, încearcă să-şicreeze un fel de capsulă temporală şi spaţială, în care să seretragă şi să nu mai fie atins de Istorie. Numai că Istoria serăzbună pe el, aşa cum s-a răzbunat în realitate pe intelectualiirămaşi în ţară. Speriat că ar putea fi anihilat de evenimente,tefan se retrage adesea în camera sa de hotel, pentru că, aşacum spune despre el un alt personaj, Biriş: “ar vrea ca toate lucrurilesă rămână pe loc, aşa cum i se păreau lui că erau în paradisulcopilăriei. i atunci istoria se răzbună; îl înfundă de câteori poate”. Se va vedea că, într-adevăr istoria se va răzbuna peel, răpindu-i soţia şi fiul dar, aşa cum lucid şi dureros îi arată şiBiriş, este exact împlinirea dorinţei sale, de a ieşi din timp: evenimenteleistorice i-au luat orice urmă de contact cu lumeaconcretă, istorică.Retragerea lui tefan la acel hotel îl face să vadăunele întâmplări într-o aură mitică. Astfel, auzind la recepţie numeleZissu crede iniţial că este vorba despre acea doamnăZissu de care amintea mereu Vădastra, cel care avea cameraalăturată. Este o confuzie, însă tefan vede doar aspectul mitologic,o consideră pe Zissu o întruchipare a lui Calypso sau aCircei iar el un Ulisse, o variantă a lui Ulisse, care repetă o odi-www.oglindaliterara.roNOTE DE LECTURĂsee. Atunci când se va întoarce în ţara din misiunea oficială,tefan va simţi că se întoarce în Ithaca. Iar în această Ithaca,tefan încă mai poate vorbi de anihilarea civilizaţiei prezenteşi reapariţia umanităţii de tip anistoric (este exact traseul contrarcelui trasat de comunişti).În toiul războiului, Stefan încă încearcă să se sustragăIstoriei, să găsească momente în care să nu mai fie sclavul timpului,vrea să refuze a fi confiscat şi terorizat de destin, aşacum s-a întâmplat în lumea culturală românească de după aldoilea război mondial. Cei rămaşi în ţară nu au putut, asemenealui tefan, să se smulgă realităţii istorice şi să regăseascăo realitate mai esenţială: poezia, mistica, filosofia. În camera luide hotel, tefan reuşeşte să îşi satisfacă şi una dintre cele maiobsedante dorinţe – aceea de a picta, acţiune care reuşeşte săîi abolească trecutul şi îl face să vieţuiască asemenea sfinţilor,într-un prezent etern. Iată din nou obsesia specifică lui Eliadede abolire a curgerii timpului şi un indiciu al dorinţei sale depăstrare a unui timp pe care l-am putea numi sacru, nealteratde intervenţia istoriei.Putem vedea în încercările lui tefan de a se sustrageTimpului, o nostalgie a lui Eliade după un timp în care idealismulnu era respins şi în care creatorii şi visătorii îşi aveau locullor. Acel timp este conjugat cu un spaţiu sacru – Bucureştiul,încărcat de mistere, pe care doar trebuie să ştii să le vezi (asemeneaperspectivă se întâlneşte adesea în nuvelele sale, depildă în Douăsprezece mii de capete de vite, În curte la Dionis).În cazul lui tefan, un astfel de spaţiu este o cameră din copilăriasa, în care a intrat când se afla în vacanţă. În cameraaceea, numită de el Sambo, simţea că îl aşteaptă Dumnezeu şiîl va lua în braţe (aspectul religios ar fi fost, de asemenea, unmotiv al cenzurii în ţară). Atunci a înţeles că există aici, pepământ, inaccesibil neiniţiaţilor, un spaţiu privilegiat, paradisiac,pe care dacă îl vezi, nu îl mai poţi uita. Această idee se întâlneşteobsesiv în majoritatea nuvelelor sale unde, de asemenea,sacralitatea se află camuflată în acest oraş mitic care eBucureştiul.Hotelul unde are tefan închiriată acea cameră esteun spaţiu atemporal, nu numai pentru el. Vecinul său de cameră– Vădastra, trăieşte într-o lume ireală, visând cum va devenibogat atunci când Ford îi va da fonduri pentru înfiinţareaunei asociaţii care să controleze opinia publică mondială şi îşiimaginează importanţa sa, succesul pe care îl va obţine.Problema timpului care se îndepărta tot mai mult de oepocă idilică, de aur, nu este obsedantă numai pentru tefan.Bibicescu, actor şi regizor este şi el pasionat de această problemă.Vorbind înfrigurat despre Timp, Bibicescu crede că Destinuleste doar un aspect dramatic al Timpului, e “porţiunea deTimp pe care ne-o îngăduie Istoria”. Refugiul propus de el esteîn Spectacol, care exorcizează Timpul şi, rămânând un spectator,reuşeşti să ieşi din Timp (aşa cum se întâmplă şi înNouăsprezece trandafiri sau în Adio!). Vorbind despre spectacol,regăsim o importantă temă eliadescă: “spectacolul estemarea beatitudine supratemporală care ne este îngăduită”.i Biriş este prins în această zguduire ale contururilorIstoriei, şi el simte uneori cum timpul şi spaţiul reprezintă cevamai misterios, mai ascuns, ca de pildă atunci când o vede peIleana şi simte că îşi aminteşte de “o anumită viaţă pe care opierduse demult”. Toate personajele din carte prezintă o inapetenţăpentru real, pentru concret, fiecare fiind bântuit de o ideeobsesivă. Chiar şi Gheorghe Vasilescu, tatăl lui Vădastra, în atmosferabulversantă pricinuită de război, este preocupat destrângerea tuturor cărţilor din BPT, având scopul de a iniţia oserie de proiecte culturale la sate.Înseşi evenimentele cele mai concrete, cum estemoartea, sunt proiectate într-o aură mistică. tefan crede cămoartea are o latură pozitivă, că prin ea va afla ceva. Dar experienţaeste dezamăgitoare, pe front moartea i se pare absurdă– este ceea ce i se întâmplă lui Apostol Bologa dinPădurea spânzuraţilor, dar şi lui Gheorghidiu din Ultima noaptede dragoste, întâia noapte de război.Presiunea Istoriei va face din tefan mai mult decâtdin ceilalţi, un alienat. Pierzând totul în urma războiului, simtecă la un moment dat în viaţă s-a rătăcit, că de atunci a trăit oviaţă străină, a altcuiva. Îl putem recunoaşte uşor în aceste(continuare în pag. 3524)3523


LECTORGore Maior – un conservator în junglacapitalismului sălbatic autohtonLucian GruiaPoetul Gore Maior percepe lumea într-o manieră tradiţionalţărănească,bucolică, idilică. Introvertit la modul absolut, îşi construieştedin cărămizile lirice ale celor patru volume publicate până în prezent, ogospodărie imaginară, ţărănească: “dincolo de poarta curţii noastre / începelumea, / pe care o ştim cu toţii.”Şi lumea aceasta socio-economico-politică este meschină, ostilă,lacomă, hrăpăreaţă, venală, turbulentă, haotică.Inadaptarea sensibilităţii poetului la contemporaneitate răzbate înfiecare vers: “e o boală a creierului / de care suferă inima / e o boală ainimii / de care suferă sângele / e o boală a sângelui / de care suferă trupul/ e o boală a trupului / de care suferă sufletul // sufletul e o boală acreierului.” (Tunoare albă, în volumul UN LUP SCÂRBIT /1/)Gardul care împrejmuieşte ograda este alcătuit din vapori aisufletului, sângelui şi pământului reavăn. Uneori apar chiar păsări de ceaţă.Întreaga curte este pavată cu dale grele de TRISTEŢE FĂRĂLEAC /2/.În interiorul ogrăzii de uz personal descoperim mai multe hambare.Primul hambar întruchipează o viziune voit naivă, pastorală asupracreştinătăţii, Raiul şi Iadul sunt două dealuri despărţite de o gârlă,Dumnezeu e Marele Păstor, Iisus devine Micul Ciobănaş iar Maica Sfântăpregăteşte mămăliga cea de toate zilele (LA POALELE GOLGOTEI /3/).Al doilea hambar adăposteşte iubirile eşuate (ADAMEVA /4/),drept pentru care femeia este considerată inferioară bărbatului (făcut dupăchipul şi asemănarea lui Dumnezeu), din moment ce a fost zămislită dintrocoastă a acestuia. Totuşi, deşi plasată pe un rang ontologic secund, femeiapoate trezi o dragoste păcătoasă dar sfântă.Al treilea hambar e plin de umbrele care încep să se detaşeze detrupuri, fenomen prin care începe despicarea fiinţei, adică primul pas sprepierderea identităţii: “era doar umbra lui / - câte o dată, sărmanei, / i seurăşte să-i zacă alături / şi-atuci o ia razna, / de una singură, pe de-adreptul,/ printre blocuri şi iese pe străzi / să vă mai vadă, pentru că lui / îi e silă devoi.”Când umbra nu mai revine, e semn de moarte: “se strecoară întremine / şi umbră, ca o adiere / plăpândă, cu grijă, / să nu mă tulbure - / nutrebuie să simt / nimic; să se întâmple / de-o dată totul, / în acelaşi timp /când bătăile inimii / vor amuţi; / să fie totul / dintr-o singură răsuflare.”După cum ne aşteptam din aceste exemplificări, stăpânagospodăriei nu poate fi decât moartea eliberatoare. Ei i se dedică cele maimulte poezii din recentul volum /1/: “Iernile mele, Capăt de drum,Oglinda, Pripas, Repetiţie, Dezgheţ, Dimineaţa, Aş putea, Înapoi cătrecasă, Mântuire deliberată, Timp cioplit, Impostură etc.Vom zăbovi la două dintre ele. Vagabonzi între cei vii vorbeştedespre o artă a morţii, tentaţia unei estetici a morţii eliberatoare: “să morianul acesta, la anul, / duminică, lunea, înainte / sau după sărbători / oîntreagă filosofie s-ar putea naşte / din aceste deosebiri / şi asemănări,oamenii / ar putea astfel exersa / în arta morţii lor / şi-ar dori-o mai mult /sau poate, stabilind-o într-o zi, / moartea nu ar mai fi / atât de sâcâitoare /şi de nesigură, şi nici nu ar mai fi / atâţia morţi / vagabonzi printre cei vii.”Contrastând cu această versiune senină, Robilor reprezintăimaginea unei morţi atroce, acaparatoare: ”te călărea asudând / pe frunteata moartea, / ce-i drept îţi cam scăpase / din frâu mintea / dar tot se ţineastrânsă / în şaua inimii tale // te strunise ca pe un dobitoc / mânându-te fărăvoinţă / în timp ce viaţa / încărunţită gonind în urma ta.”** *Prima calitate a liricii lui Gore Maior, după cum remarcă AnaBlandiana pe postcoperta cărţiiLA POALELE GOLGOTEI /3/, este originalitatea: “Este o poezie care nuse schimbă după cerinţele mediului înconjurător, ci încearcă săconvertească mediul după legile onirice ale poeziei. Citind-o, îţi dai seamacă autorul ei face parte dintre acei poeţi pentru care a gândi singur totul,este în acelaşi timp o chestiune de inteligenţă, de morală şi de metabolism.”-2-Poetul se retrage în carapace, refuză comunicarea, lăsându-secopleşit de tristeţi, spaime şi disperări. În această conjunctură, extincţiaapare eliberatoare. Ca remediu îşi alintă sufletul scoţând, vorba lui Arghezi:“din bube, mucegaiuri şi noroi”, perlele poemelor: “din murdăria duhului/ acestei lumi, scârbit, / extrag precum mărgăritarele / din gura porcilor, /poeme.”Exprimate în sintagme simple, chiar dacă include mici alegorii orisimboluri (evitând în general metafora), poeziile lui Gore Maior dausenzaţia unei ape limpezi care înşală ochiul, părând mai puţin adâncă decâteste. Dacă te cufunzi în ea, vei constata că îţi ajunge în dreptul inimii.O caracterizare succintă şi memorabilă a poeziei sale o faceregretatul Ion Stratan în cuvântul introductiv din volumul LA POALELEGOLGOTEI /3/ : “De la descărnare la ţipătul ultim, peisajul liric aldomnului Ilie Gore este străbătut de presentimentul, starea de spirittransfigurată poetic şi sfâşierea unui trup tăiat într-o sintaxă crudă a adieriişi a atotputerniciei morţii. Poezia încearcă să fie un zăgaz cathartic în faţagândului întunecat. Un nume, o carte, o atitudine estetică.”ote:Gore Maior – UN LUP SCÂRBIT (Ed. Printeuro, Ploieşti, 2008)Gore Maior – TRISTEŢE FĂRĂ LEAC (Ed. Printeuro, Ploieşti, 2003)Gore Maior – LA POALELE GOLGOTEI (Ed. Printeuro, Ploieşti, 2005)Gore Maior – ADAMEVA (Ed. Printeuro, Ploieşti, 2006)Noaptea de Sânziene(urmare din pag. 3523)vorbe pe Gavrilescu din La ţigănci, un alt rătăcitor pe culoareletimpului. i la el a existat un moment de ruptură – renunţareala Hildegard, precum tefan simte că nu şi-a mai trăit viaţa decând şi-a părăsit aleasa, pe Ileana, într-o noapte de Sânziene,în pădurea Băneasa (iată un nou indiciu de înzestrare cu sacrua unui spaţiu şi un semn al nostalgiei după un spaţiu care îi erapentru totdeauna interzis lui Eliade). Contactul cu realitateaeste tot mai greu de realizat: “i se păru că se prăbuşeşte întruntimp fabulos, devenit aproape inimaginabil prin beatitudinilepe care le păstra, şi făcu un efort deznădăjduit să revină la suprafaţă,să se reîntoarcă în prezent”.Întâlnirea din pădurea de la Băneasa este o oglindire,chiar o punere în abis pentru salvarea care va surveni în final.Într-o altă pădure, din împrejurimile Parisului, tefan se va reîntâlnicu Ileana (aşa cum Gavrilescu o va regăsi pe Hildegard).Mergând în maşină alături de Ileana, tefan ştie că a presimţitnoaptea aceasta de demult, ştie că, orbiţi de farurile maşinii dinfaţă, Ileana îşi va întoarce capul spre el şi că “acea unică, nesfârşităclipă îi va fi fost de ajuns”tefan dispare din Timp, este singura soluţie pentru el,incapabil să facă faţă Istoriei. Nimic sacru, nimic unic nu s-ar fipăstrat dacă se integra evenimentelor. Astfel, a reuşit să scapede acel monstru înfiorător care era Istoria şi care a reuşit sămacereze, în literatura noastră comunistă, orice urmă de idealismsau sacralitate. Aşa cum se temea Eliade, Istoria nu a făcutdecât să contribuie la anihilarea spiritului iar oamenilor nu li s-a oferit şansa avută de tefan. Eliade spunea, prin vorbele luitefan că “dacă nimic nu e real, dacă totul e o creaţie absurdăşi gratuită, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetândusela infinit, existenţa noastră n-ar mai avea nici o semnificaţieşi nici o valoare. Am fi atunci definitiv pierduţi”. Din păcate, totula fost real , iar Noaptea de sânziene descrie o lume ce îşi vapierde definitive farmecul misterului şi al sacrului, o lume recuperabilănumai în evadări şi în sustrageri din timp. Noaptea desânziene este o dureroasă descriere a pierderii unui timp şispaţiu mitic după care vom alerga într-un nesfârşit labirint, asemenealui Gavrilescu, dar fără nicio speranţă. Credinţa optimistaa lui Mihail Sebastian, care credea, la sfârşitul războiuluică atunci începe adevărata viaţă şi că nu mai este nevoie ca cinevasă îi înveţe ce înseamnă libertatea, se dovedeşte o simplăiluzie.3524www.oglindaliterara.ro


EVENIMENTUn scriitor vrâncean la Expoziţia de carte de la GenevaAsociaţia Presei Literare şi aEditurilor din România (APLER) încalitate de organizator al standuluiRomâniei la Târgul internaţional decarte şi media Europ’ Art Geneve aselectat şi a hotărât ca scriitorulGheorghe Andrei Neagu – redactorulşef al revistei noastre să participe şi sălanseze volumul Le mort du grand rat.Cartea a fost tradusă după variantaMoartea şobolanului apărută în anul1993 la editura Zedax din Focşani.Traducătoarea Virginia Bogdan a datdovadă de multă măiestrie, lucrulremarcat de cei care au citit volumul laaceastă expoziţie şi nu numai. i cutoate că guvernul României a achitatdestul de târziu costurile aferentestandului putem spune că prinstrădania doamnei Daniela Tomescu,preşedinte executiv al APLER prezenţaRomâniei la acest imens şi prestigiostârg a fost remarcată în mod deosebit.Spun imens prin faptul că au fostprezente pe lângă prestigioasele editurifranceze Hachette, Livre du poket,L’Humanite şi edituri din Africa de Sud,Zair, Argentina, Coreea, China,Brazilia, Canada, America de Nord,Anglia, Italia, Germania etc. Au fostprezente peste o mie cinci sute deedituri şi de mijloace de comunicaremedia. Egiptul în calitatea sa de invitatde onoare a avut un spaţiu de 2.000mp. În care a expus şi mumii cusarcoface cu tot. Celebra gardăelveţiană a trecut pe la cele maiimportante standuri, inclusiv aleRomâniei, impresionând zecile de miide vizitatori prezenţi în fiecare zi înperioada 1 – 10 mai 2008 în Pavilionulce însuma peste 20.000 mp, amenajatla un etaj special. Standulde artă contemporanăimpresiona în moddeosebit prin calitatealucrărilor şi valoareaexpozanţilor ţărilor participante.În ziua de joi 8 mai2008 orele 11,00 carteaLa mort du grand rat afost prezentată în chipdistinct, standul Românieidovedindu-se neîncăpătorpentru persoanele interesatesă cunoască câte ceva din operascriitorului Gheorghe Andrei Neagu.Cartea a fost prezentată de MihaiPopa, redactor şef al editurii AcademieiRomâne, Daniela Tomescu şi deautorul însuşi stârnind interesul celoradunaţi în jurul standului românesc. Lastand au mai participat organizatoriiTârgului Gaudeamus, RadioDifuziunii Române, EdituraAcademiei Române, EdituraRao, Editura Libra, etc. Deun viu interes s-au bucuratrevistele literare (peste 30)ale Editurii AcademieiRomâne, dar mai ales cele62 de publicaţii literaremembre ale APLER:Convorbiri Literare, DaciaLiterară, Contemporanul,Sud, Porto-Franco, Axioma,Cafeneaua Literară, ArgeşulLiterar şi bineînţeles Oglinda Literară,care a şi fost cumpărată de câteva zecide vizitatori. De asemenea de un viuinteres s-au bucurat CD-urile puse ladispoziţie de Radio DifuziuneaRomână, multe din ele fiind epuizatedupă primele zile de la expunere.Editura Libra a avut şi ea un momentdistinct în desfăşurarea activităţilororganizând o lansare de carte a unuiscriitor elveţian, publicată în Româniala care au participat mulţi români dindiaspora Elveţiei şi Franţei. Pavilionula fost vizitat şi de consulul României dela Geneva care şi-a manifestatdisponibilitatea de a sprijini cu maimultă eficienţă participarea României laun târg internaţional de asemeneaanvergură. Condiţiile de cazare şi departicipare au fost de cea mai bunăcalitate, Gheorghe Andrei Neaguwww.oglindaliterara.roavând la dispoziţie mijloc de transportde la hotel la expoziţie şi gratuităţi pemijloacele de transport din Geneva. Înaceste condiţii a cunoscut-o pedoamna Nicolette Franck, ziaristă demare anvergură internaţională,prietena casei regale române, laureatăa mai multe premii internaţionale, înspecial americane, care şi-a manifestatdisponibilitatea de a devenicolaboratoarea revistei noastre şi de aîmpărtăşi din cei peste 70 de ani deactivitate profesională şi cititorilornoştri. De asemenea scriitorulGheorghe Andrei Neagu s-a bucuratde-o călduroasă primire din parteadiasporei române din această parte alumii, stabilind contacte utileschimburilor culturale ce urmează a sedesfăşura între Oglinda literară şiviaţa spirituală a acestora.3525


MERIDIANEPrincipeleNicolae, oexcelentăsurprizăZiarul „Cotidianul”, care apare laBucureşti, ne-a dat de curând prilejul să-lNicolette Franck cunoaştem pe tânărul Principe Nicolae,fiul Principesei Elena (a doua fiică aRegelui Mihai şi a reginei Ana). Tatăl săua fost răposatul profesor universitar englez Millford Mills. Interviulpublicat, primul care i-a fost cerut acestui membru al Familiei Regale,ne aduce încântătoarea revelaţie a unui tânăr născut în Elveţia,crescut şi şcolit în Anglia, dar considerându-se român.Deşi România a devenit republică, locuitorii săi desigur cănu-şi uită, chiar toţi, fosta sa Familie Regală. Cu atât mai mult cu câtea a jucat rolul esenţial în făurirea ţării şi a independenţei sale. Dealtfel, se pare că numărul cetăţenilor români care se declară„monarhişti” este în constantă creştere.Printre ei, se pare că s-ar afla Radu Duda,soţul primei dintre actualii moştenitori latronul României. Dar iată că mai există şiun alt descendent legitim la tron tânărulPrincipe Nicolae, în vârstă de 23 de ani. Elne apare total lipsiţi de complexe, ale luiDuda de exemplu. Acest prim interviu carei-a fost luat, apărut în ziarul „Cotidianul” nedovedeşte că are idei sănătoase, pe carele exprimă nu pretenţios, ci cu simplitate,precum şi cu un fin umor. Principele nu searată deloc îngâmfat ci, dimpotrivă, ştie săfacă glume, mai ales criticându-se pe sineînsuşi. Astfel, el enumără, sincer, ceea ceconsideră că sunt propriile sale slăbiciuni.i totuşi, tot dânsul declară:«Sunt pregătit să fiu RegeleRomâniei»Dar nu se sfieşte să-şi denunţe ceea ce crede el că estemarele său defect şi anume, cel de a călători deseori, cu nesaţ. Da,desigur, a vizitat marele capitale din lume, dar mai cu seamă şi maides, acele ţări nedezvoltate, lăsate fără milă în tragica lor sărăcie.Părerile sale, ideile pe care le expune cu simplicitate şi modestie,sunt neaşteptat de serioase şi profunde, deşi el adaugă mereu,autocritică, de altfel veselă, considerându-se pe sine însuşi, penedrept, un uşuratic. Aceasta, fiindcă călătoreşte adesea. Vorbinddespre expediţiile sale în Africa de pildă, declară deodată cât de multîşi doreşte să ducă cu el tineri Români, să cunoască şi ei lumealargă. Dar ştie să vorbească româneşte? S-ar descurca în gara dela Săvârşin? «Nu prea» răspunde surâzând, apoi adaugă, serioscă o percepe bine şi tocmai învaţă să o vorbească.Copil fiind, a fost odată în România. Bunicul său, RegeleMihai, îl luase cu dânsul când a venit în 1992, după cădereacomunismului, să petreacă Sfintele Paşti în ţara sa. Regele a apărutîntr-o după amiază pe balconul hotelului din Bucureşti, în CaleaVictoriei. Îşi ţinea nepoţelul de mână. Copilul avea 7 ani. A reuşitbăieţelul, rapid, să-şi desprindă mâna şi liber în fine, să alerge înjurul Regelui şi să trimită bezele publicului care-l aplauda şi deveneadin ce în ce mai numeros şi mai entuziasmat. Presa occidentală scriaatunci, că se adunaseră peste un milion de oameni care îşiovaţionau Regele şi deliciosul său nepoţel.Au trecut ani mulţi de atunci şi evenimentele trăite, care aufost impuse Românilor, au năucit mulţi dintre ei. Principele Nicolaepare totuşi optimist, căci are încredere în cugetul şi simţirealocuitorilor acestei ţări pe care o consideră una dintre cele maifrumoase din lume. i afirmă cu sinceritate, fără ocoluri nicitimiditate, că este interesat de viitorul României şi, dacă Românii îlvor vrea ca rege, nu va refuza invitaţia: este pregătit pentruasemenea situaţie.Cu studiile universitare înfăptuite, cu exemplul dat deAnglia, ţara în care trăieşte, vestea nu pare lipsită de interes maiales dacă persistă printre cei care sunt la putere la noi, să secăpătuiască din bunul public fără nici urmă de scrupul.3526Pe 7 mai s-a deschis, la Palatul Parlamentului, sala„Constantin Brâncuşi” expoziţia de gravură, ilustraţie, desenşi sculptură semnată Mircia Dumitrescu.Sunt 35 de ani de când Mircia Dumitrescu, reputatgrafician şi ilustrator de carte, nu şi-a mai prezentat creaţiaîntr-o expoziţie personală. Expoziţia deschisă la PalatulParlamentului continuă expoziţia artistului din anul 1973, dela „Simeza” vernisată de regretatul Marcel Chirnoagă, ultimapersonală a lui Mircia Dumitrescu.Mircia Dumitrescu, pe care cunoscutul critic literarEugen Simion îl caracteriza drept „un spirit geometric cu oimaginaţie plină de rigoare”, este recunoscut la nivel naţionalşi internaţional datorită unei vaste opere. Vocaţia lui pentruobiect s-a manifestat încă din spaţiul pedagogic, subtil şiconstant. Cărţile bibliofile manufacturate au fost opreocupare constantă a artistului. Cu timpul aceastăpreocupare a devenit pasiune, la ora actuală cărţi bibliofilecu gravuri originale fiind prezente în cele mai importantebiblioteci şi instituţii de cultură din Europa: CancelariaGermaniei - (Berlin), British Library – Londra, sau BibliotecaNaţională a Franţei.Expoziţia, pe care artistul a insistat să o aranjeze elînsuşi, face dovada că Mircia Dumitrescu nu este numai ungrafician de excepţie, ci şi un remarcabil sculptor. Criticul deartă Pavel uşară, prezent la vernisaj, apriecia căprezentarea lui Mircia Dumitrescu „face translaţia de laperspectiva bidimensională (2D) la cea tridimensională (3D)într-o manieră care nu poate decât să încânte ochiulprivitorului prin subtilitate şi fineţe a formelor”.Vernisajul expoziţiei s-a desfăşurat în prezenţa unordistinse personalităţi din domeniul artei, al teatrului, dinlumea literară şi, nu în ultimul rând, a unui numărimpresionant de iubitori de artă plastică. Cei invitaţi săprezinte evenimentul au fost Acad. Dan Hăulică,Preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale aCriticilor de Artă, Acad. Eugen Simion, critic literar şiRuxandra Garofeanu, critic de artă.Expoziţia va fi deschisă la Palatul Parlamentului şieste accesibilă publicului până în data de 7 iunie 2008.Accesul se face pe lângă intrarea Camerei Deputaţilor.www.oglindaliterara.roExpoziţia Mircia Dumitrescu deschisăla Palatul ParlamentuluiCOMUNICAT DE PRESĂDIPLOME DE EXCELEŢĂ acordate deLIGA SCRIITORILORComitetul Director al LIGII SCRIITORILOR a acordatpentru întrega activitate literară şi pentru strădania de a înfiinţanoi filiale diplome de excelenţă următorilorscriitori,preşedinţi de filiale: PETRE PETRIA (Filiala Vâlcea),Nicolae Iştoc (Filiala Bihor), Sabin BODEA (FilialaArad/Timiş), Vasile Ghilencea (Filiala Argeş), Miron Ţic (FilialaHunedoara), Ion Iancu Vale şi George Ioniţă (Filiala Dâmboviţa),Florentin Smarandache (Filiala SUA/Canada),Mariana Zavati Garner (Filiala Anglia).Comitetul Director,


INEDITREVOLUŢIA DI DECEMBRIE1989 VĂZUTĂ DE MIE(Transcrierea notelor zilnice, după agende, dintre 15 decembrie 1989-15 ianuarie 1990)(Urmare din numărul anterior)Ion RotaruDuminică, 21ianuarie, Valealui IonAcasă,Mama, Ileana şi Dan, privind, desigur, latelevizor. După plecarea lui Manole, m-amalăturat şi eu acestei îndeletniciri decăpetenie a poporului român de la aceastăoră.Luni, 22 ianuarie, Valea lui IonAzi, în principal, am făcut un drumpână la Blăgeşti, la Maria. E bine. Urzeştenişte pichiri. M-am dus încolo pe jos, pecărarea Boiţei, un drum foarte frumos. M-amîntors cu autobuzul, la-m luat de la Panoschi,de la intersecţie. Am vorbit cu Gheorghe allui Costache Savin şi cu surorile lui, totdespre „rivoluţie”.Marţi, 23 ianuarie, Valea lui IonAzi, în principal, am asistat laAdunarea de la Cămin. Barbarie destulă: toţirăcnesc, vorbesc toţi deodată. N-au altsubiect decât să „dea afară” de la gestiuneaBufetului pe Colbu, zis şi „Zoiosul” (pentru cănu spală paharele şi în general nu se spalăel însuşi), pentru că şi-a făcut casă cu banide pe spinarea oamenilor, că cică umblă cugagici pe la Iaşi, că şi profesorul Poiană iatot ce-i mai bun din Magazin, vând vin şi detot felul marfă. A venit la noi şi Maria, de laBlăgeşti, după nişte iţe şi spată de ţesut. Amfost împreună pe la Ileana care ne-a dat sămâncăm brânză cu smântână şi lapte acru.Miercuri, 24 ianuarieManole m-a adus de la Valea luiIon. Am trecut pe la Alexandreşti, am văzutoşi pe M-me Călinescu şi pe Ghiţă Neagu,profesorul de română. E cam într-o ureche.Când cu revoluţia, în noaptea aceea critică(21 sau 22 decembrie) cică s-ar fi dus, cufata lui în braţe, însoţit şi de actorul (nu-şcum îi zice), în faţa Comitetului de PartidJudeţean, la vechiul Tribunal, strigând dintoate puterile: „Trageţi! Trageţi!” şidesfăcându-şi cămaşa la piept, ori ridicândfetiţa în braţe: „Trageţi!”. N-a tras nimeni.Comitetul, întreg, privea la televizor cummerge „rivoluţia”, în întuneric, ca să vadă maibine. Cică secretarul prim ar fi apelat lanepotul său prin alianţă, Mircea Dinescu (darastea pot fi şi vorbe goale, minciuni) să-itrimită un camion cu care să-şi ducă„averea” de la Bacău în comuna G.V. Morţununde are o casă nou construită, pentruretragere. Profesorul Neagu, împreună cuactorul, săturându-se de strigat: „Trageţi!”,au mai cules câţiva de pe stradă şi auhotărât să formeze „Gruparea deReconciliere” (ce-o fi fost aia?). Apoi, ca săfacă şi ei ceva care să semene a revoluţie,au încercat să răstoarne o maşină garată înmarginea trotuarului pe undeva pe lângămagazinul „Excelsior”. Au renunţat, lucrulpărând greu de făcut. Să-i dea foc? Nici astan-au făcut, cineva observând că e păcat săstrice bunătate de vehicul. Cam atât a fost laBacău „rivoluţia” din decembrie.Joi, 25 ianuarieAm venit de la Bacău aseară curapidul 65. De la nişte doamne dincompartiment – una cu perucă neagră,bogată, cârlionţată, boboşată, bătrână, altasubţire de tot, dizgraţioasă, alta maispălăţică, în salopetă, mai „faină”,îndrăzneaţă de da prin băţ – au discutatatâta politică încât nici nu am ştiut când amajuns în Capitală. Din toată vorbăria am aflat,concret, un singur lucru: elevele şi toatecelelalte categorii de femei au luptat şi aucucerit dreptul să li se facă chiuretaje cu câte30 de lei bucata, fără plocoane.Vineri, 26 ianuarieAm ajutat lui Ghiţă (Florea) să-şirecupereze lucrurile personale din sediulSecretariatului de Partid pe Universitate, dinstrada Vasile Conta, acum neasediat derevoluţionari (n-a fost niciodată, dar,împreună cu Victor Crăciun şi cu personalulde serviciu, în „seara critică” s-au baricadatzdravăn, cu felurite proptele din fier şi dinlemn puse pe dinlăuntrul uşilor grele destejar). L-am ajutat să-şi care ouă sacoşegrele până acasă. Nu este, spre cinstea lui,deloc „înfricoşat” de schimbare. Dincontră, se pare că i-a fost solicitată un felde colaborare la „noua orânduire”.Sâmbătă, 27 ianuarieTâmpenia se vede şi dinsintagmele tautologice. tim cu toţii căaproximativ democraţie = libertate. Însă unuldintre cele 19 partide nou înfiinţate secheamă liberal democrat, sau invers:democrat liberal. S-a împuţit brânza în F.S.N.Pe Dumitru Mazilu l-au dat afară. Pe Iliescu(care declară că F.S.N. va candida în alegeri)România liberă îl face cu ouă şi cu oţet, înspecial prin Ana Blandiana şi Octavian Paler,spre a nu mai vorbi de „partidele istorice”.Asist la o căcănărie, după ce am fost martoratâta vreme la greţosul cult al personalităţiilui Ceauşescu. Mizerabilă viaţă am maidusDuminică, 28 ianuarieO performanţă: Primul inginerdictator-academicianetc. etc. care şi-aarogat dreptul de a nu frecventa nici un felde cursuri (în afară, se pare, decât cele 4clase primare) nici un fel de examene etc.anticipând cu mult „rivoluţia” de azi – a fostNicolae Ceauşescu, urmat foarteîndeaproape de „savanta” lui soţie. Ce ţi-i şicu goana după diplomă la români! Pe care,Eminescu, cel mai român dintre români, n-aavut-o, cum bine se ştie. Pe care, în mareluaţi, n-o au ţiganii noştri. Dar să te ţii,www.oglindaliterara.rofrăţioare, când îi va apuca şi pe ţigani oasemenea manie. Am terminat (572 depagini). Rămâne să mai fac-refac cuvântulintroductiv şi bibliografia.Azi a fost mare manifestaţie(bătălie între partide: F.S.N., P.N.Ţ.C.D.,P.N.L. etc.) în Piaţa Victoriei. Am fost pânăacolo. Curat balamuc. Lumea a înnebunit.Nici şefii nu sunt mai breji. Iliescu, PetreRoman, Coposu, Câmpeanu şi nu mai ştiucine. Mi-au făcut capul calendar.Luni, 29 ianuarieAzi încep cu o grupă de arabi. Laora 9 mă întâlnesc cu Frâncu, să vedem ceşi cum. Dodu Bălanul se ţine scai de mine,acum îmi dă atenţie, acum când este„indezirabil”, ca şi mine, oarecum. (Maitârziu, după ce va fi numit Manolescu rector,îi ţine locul lui Dodu, care fusese numit rectorcu puţine zile înainte de „rivoluţie”, lucrurilevor căpăta un alt curs, Manolescu varenunţa, năzuind „mai sus”, prin intermediul„Alianţei civice”, apoi şi al partidului acesteia,P.A.C., lăsând rectoratul lui EmilConstantinescu. N-a calculat că de pe postulde rector al Universităţii s-ar fi putu candidamai uşor la preşedinţia ţării chiar, sprecare râvnea, foarte probabil, Ana Blandiana,care avea un cuvânt de spus în „Alianţă”. Apreferat să-l ia în braţe pe EmilConstantinescu, profesorul de geologie şinoul rector, nu fără a cocheta şi cu PNŢCDullui Coposu. Asta l-a condus peConstantinescu spre preşedinţie, ce-idreptul nu în P.C.U.N., ci în următorulmandat. Manolescu s-a mulţumit cu„profesiunea” de director al „Românieiliterare” şi cu aceea de „om al culturii”,aşa, în general, îndeletnicire căreiaprostimea nu-i dă nici o atenţie. Dimpotrivă!Până la urmă Iliescu le-a luat apa de lamoară tuturor. A ştiut să manevreze slujindusede toate atuurile, inclusiv de celegorbacioviste, rămăşiţa (pe plan extern) caşi de „mineriade” (pe plan intern). DarDodulică al nostru? Bondoc cum e a picat totîn picioare: şef de catedră şi om de nădejdeîn marea universitate particulară condusă defostul şef de cadre din ministerulînvăţământului, Aurelian Bondrea.Universitate producătoare de şomerianalfabeţi dar, pe de altă parte şi derezervele energiei politice iliesciene: notă din19 oct. 2002)Am stat de vorbă cu Melian. El,zice, lasă totul baltă şi pleacă la un, de multăvreme râvnit, lectorat de română în Franţa, laLyon, unde am fost şi eu. La mijloc, cred,este tot mâna unor Manolescu-Simion-Cornea, sprijiniţi de nişte naivi demagogi,studenţii aleşi în Consiliu. Le e ruşine tuturorsă mă pună în aceeaşi oală cu Dodu Bălan,cu Marinescu, cu Diaconescu, cu Păcurariu,dar ar face-o cu dragă inimă. Se apropieexamenele din sesiunea de iarnă şinenorociţilor ălora le este frică de mine.Atât!3527


LIRICA LATINĂPUBLIUS OVIDIU ASO(43 î.Chr. - 17 d. Chr.)3528ARS AMANDI(fragment)Să lupţi, cu credinţa c-au să-ţi cedeze toate:Din toate, nu e una să-ţi poată rezista;Cedează, ori refuză, le place-a fi rugate,Iar dacă te refuză, tu nu te întrista,Dar nu te va respinge: e prea ispititorSă ai plăcere nouă: şi-al altui sân mai bune;Chiar grâu are vecinul mai plin pe-al săuogor,i turma-i e mai grasă, şi pomi câţi nu poţispune!În clipa convorbirii, pudoarea la o parte!Fortuna şi cu Venus i-ajută pe-ndrăzneţi.A elocinţei reguli să te-nvăţ din carte:Cutează, şi vorbi-vei ca cei mai mari poeţi.Tu fă pe-ndrăgostitul, cu inima zdrobită.i cată de-o convinge: nu-i greu să fi crezut;Nu-i una să nu creadă că poate fi iubită,i mai mult crede-aceea cu chipul cel maislut!Cel care-n simularea iubirii se complaceAdes sfârşeşte totuşi prin a iubi cu foc,Femei, nu fiţi severe, cu cel ce se preface:Amoru-i fi-va sincer, chiar de-a-nceput cu-njoc.Prin linguşiri, în suflet, dibaci i le strecoară.Ca un pârâu ce-neacă al malului urcuş,Să-i lauzi chipul, părul, a gurii inimioară,i degetele-i roze, şi micul picioruş.i cea mai castă simte plăcere când o lauzi:Chiar virgina naivă ce-n taine n-a pătruns;Se-nfoie larg păunul, focos când îl aplauzi,Încă de taci, îndată comoara şi-a ascuns;La curse calul nobil iubeşte cu temei,Pentru splendida-i coamă şi coarda lui,urale.Promite mult: făgăduiala-ncălzeşte pefemei,i zeii ia-i drept martori sincerităţii tale;Mulţi folosesc şi lacrimi: înmoaie diamantul!Fă astfel ca iubita să-ţi vadă ochii plânşi;Dacă nu-ţi vin - căci nu vin oricând le vreaamantul,Cu mâna udă-ţi pleoapa şi ţine-ţi ochiistrânşi.Cât preţ îi dă vorbirii aprinsa sărutare!Sărut-o chiar cu forţa, şi chiar de te-onfrunta;Ea va-ncerca să lupte, va vrea să ţipe tare;Dar tot luptând, va arde-o dorinţa de-aceda.Vezi, nu-i răni guriţa, nici să-i stârneştiprotestul,Să nu se poată plânge că eşti mojic, brutal;Iar după sărutare, dacă nu-i iei şi restul,E semn că n-ai fost vrednic de darul eiregal!E-o violenţă care plăcere multă-i face:Ceea ce vrea să dea, preferă mult să-i iei.Să iei cu-asalt cetatea iubirii nu-i displace,E darul cel mai dulce în inimi de femei.Din luptele iubirii când ies nebiruite,Par vesele, da-s triste; pe-nfrângeri ce n-arda!Ca prima ea să-nceapă, pudoarea nu-ipermite,Dar mare-i bucurie e pururi de-a ceda .Vei fi-ngâmfat, băiete, de-aştepţi a eiprinosuri;Cum? Dânsa să te creadă, iar tu de ea săfugi?Nu: tu să-ncepi e legea, cu rugăminţiduioase,Iar ea se-ndupleca-va de-a tale calde rugi.Ci dacă doar dispreţul la rugi îţi varăspunde,E de prisos să stărui: retrage-te, fii demn.Ele doresc misterul unde nu pot pătrunde,i-urăsc ce se oferă prea mult ori preasolemn.Discret, să nu pari sigur nicicând de biruinţă;Amorul ca prieten să intre, simulând;Femeia e-nşelată naiv de iscusinţă,i-amant îi va ajunge prietenul, curând.Ca să nu vezi femeia cum brusc tepărăseşte,La trup frumos uneşte al spiritului har.Tot ce-i frumos se stinge, cu anii eldescreşte,i chiar curând se strică al firii splendid darCum nu-nfloresc de-a pururi garoafele, nicicriniii părul tău cel falnic curând se va albi;Când cade trandafirul, tulpina-i pierde spinii,Iar tânăra ta faţă de cute s-o zbârci.De eşti frumos, ornează şi mintea ta princarte;E-un bun fără de moarte, când celelalte pier.Sârguincios cultivă şi splendidele arte,i limba ta natală, şi graiul lui Homer.Gâlceavă să nu-i cauţi, să nu-i vorbeştibruscat;Numai cu dulci cuvinte amarul se hrăneşte,Prin certuri depărtează soţia de bărbat.Dar şi-un bărbat certăreţ soţia şi-o goneşte,Căci cearta-n căsnicie e zestre conjugală!Dar pe iubită trebuie s-o iei încetişor.În fapt nu vă unit-aţi prin literă legală,Ci legea voastră fuse doar liberul amor.Eu nu-nvăţ bogătaşii, iar cartea-mi nu-ipriveşte;Celui ce dă nu-i trebuie poveşti şi arta mea;El are-o mână un lucru ce mintea-nlocuieşteAre mai mult ca sine mijloace de-a plăcea.Poet pentru săraci sunt, sărac şi eu substele!Iubitelor, nu daruri, ci vorbe eu le-am dat.Prudent e tot săracul, şi fără vorbe grele,Răbdând ce bogătaşul în viaţă n-a răbdat.www.oglindaliterara.roCu tine obişnuieşte-o, stăpân e obiceiul;Să calci orişice stavile, nicicând nu şovăi.Te vadă şi te-audă mereu, fii-i tu temeiul,i noaptea să te aibă sub ochii ei şi-n zi.Pe dragostea ei sigur, tu poţi pleca deodată;Îngrijoreaz-o, las-o-n repaus, în mister;i câmpul în odihnă dă roadă mai bogată,i lutul sec cu sete bea apele din cer.Nici mistreţul negru, turbarea când l-aţâţă:i sfâşie toţi câinii cu colţii lui cumpliţi;Nici groaznica leoaică, cu puii toţi la ţâţă;Nici vipera călcată pe drum de paşi grăbiţi;Mai de temut nu fi-vor decât e o femeieCând va găsi pe alta în pat cu al ei iubit;Cu furia pe faţă, fier, foc, nu şti-va ce e,Urlând ca o bacantă cu sânge-nnebunit.Pe infidelul Jason s-a răzbunat MedeeaCopiii ucigându-i, ieşiţi din nunta lor!i rândunica, mamă, a răzbunat femeia;Pe pieptul ei vezi pete de sânge, din omor.Ades, aşa se strică duioasele idile.Prudent, tu vezi să n-aprinzi al geloziei jar;Isprăvile-ţi le-ascunde prin dibăcii subtile;Modest, să nu te lauzi cu-al dragostei ei dar,Când inima ei totu-şi tânjeşte-n siguranţă,Nu pregeta s-o zgâlţâi cu-al geloziei foc:S-o laşi să presupună frivola-ţi inconstanţă,S-o-ngălbenească chinul abilului tău joc.Savante în iubire-s femeile-n etate:Talentul li-l sporeşte experienţa grea.E trist să ai femeie cu simţuri îngheţate,Ce-şi dă fiinţa numai că trebui să şi-o dea.Frigidă, neclintită de-a sexului putere,I-e gândul doar la fuse, la oale şi tingiri:Ce-mi dă din datorie nu mai numescplăcere,i o scutesc cu voie de orice-ndatoriri.Ce drag mi-i s-aud glasu-i vibrând debucurie.Rugând să nu-i dezlănţui plăcerea preacurând.Sau, în extaz, zâmbindu-mi cu ochii-nagonie:Sau mângâierea-mi caldă abilă refuzând.Dar toată-această artă supremă de iubire,Pe care n-o posedă oricând orice profan,N-o dăruie natura în dreapta-i cumpănire,Decât după ce-ncheie treizeci şi cinci de ani.Voi, tineri, daţi-mi lauri! Cântaţi recunoştinţă!Încingeţi mirt în floare pe fruntea-mi şi-almeu vers.Amanţi, slăviţi poetul care v-a dat ştiinţa,i numele-i să sune etern prin univers!Junime, ţi-am dat arme, să nu rămâiprofană;Cu ele poţi să birui, să dărâmi orice zid.Cel care, cu-a mea spadă, va-nfrânge-oAmazoană:Să-nscrie pe trofee: magistru-mi fu Ovid!Traducere: N. Porsenna


PERSONALITĂŢIMuscă Annie - Tudor VornicuNeam de vornicTache Vornicu, bunicul dinspretată, s-a născut în anul 1856, fiindsingurul copil din familie cu ştiinţă decarte. Taina literelor o descoperise înmijlocul călugărilor veniţi de la MunteleAthos şi stabiliţi la Angheleşti pe loculnumit astăzi Valea Mănăstirii.Moldoveanul „îşi alesesenevastă pe măsură”, spune SergiuVornicu despre bunicul său, referindusela statura lui Tache, de peste 1,90m. Era vorba de bunica Tudora, penumele ei de fată Samson, mai tânărăcu doi ani, din Copăceştii Rugineştilor.Aflând câte ceva despreVornicii din Ţinutul Adjudului, te laşiispitit de onomastica patrimoniului lor.«Vornicu» este un nume curezonanţă şi vine de la vornic – maredregător la curţile domneşti, însărcinatcu conducerea treburilor interne aleţării, având şi atribuţii judecătoreşti. Celdintâi boier din Divan, avândsarcini de cârmuitor şi înaltjudecător al curţii domneşti şial întregii ţări, era ridicat larang de Mare Vornic. Amaflat şi de existenţa unui –aşa-zis – Vornicel. Dupăcum i se spunea, acesta eraun subaltern al Vornicului,însărcinat cu judecareapricinilor mai mici de prinsate.Toate aceste lucruristau scrise în cărţi de istorie,dar pe «vornic» îl cunoşteamatât de bine din copilărie şi nu eramereu acelaşi. Bătea uliţele în lung şinlat să-i poftească pe consăteni lanuntă. El anunţa vecinilor vestea ceamare şi ziua cununiei religioase. Eraales din rândul cavalerilor din familiamirelui şi a miresei. Socrul mic sausocrul mare îl însărcina să meargă laneamuri şi să le cinstească cu vin dinploscă. Mai târziu, oamenii au evoluat,iar vornicul a renunţat la tradiţionalulvas în favoarea banalei sticle. Nu maiadresa nici verbal invitaţia, umbla cu eascrisă şi mai târziu, tipărită.Deşi multe obiceiuri legate denuntă au fost înghiţite de falsulmodernism şi de nepăsarea ţăranuluiromân, astăzi, în lumea satului, vornicula supravieţuit. El nu şi-a încheiat decâtpe ici pe acolo misia.Cu nume de familie primit dinmoşi-strămoşi, s-ar părea că Tache afost oarecum ghidat de acesta. Mulţiani la rând a fost cel însărcinat cutreburile comunităţii, reuşind să fie îngraţiile locuitorilor prin funcţia de primaral comunei Angheleşti. Împreună cuTudora a avut opt copii, cărora le-a dato aleasă educaţie. Cel mai mare dintrefii a fost Constantin-Costică, urmat deGheorghe. Apoi a venit pe lume Vasile,plecat la Câmpulung Muscel, şi Simion,maistru-şofer la Bucureşti. Au fost şi treifete dar, din păcate, rudele şi-oamintesc doar pe Catrina. Ultimul lorcopil a fost tot un băiat, Nicolae, tatăllui Tudor, născut la o distanţă de 25 deani de cel mai mare dintre fraţi.Se ştie că din România, dupăsecularizarea averilor mănăstireşti în1863, călugării greci au plecat la Athoscu adevărate tezaure. În Angheleşti,monahii de la care Tache învăţaseslova au făcut acelaşi lucru. Aceastănedreptate l-a frământat mult pebunicul, determinându-l să ia caleaSfântului Munte. Anii petrecuţi acolopentru descoperirea actelor deproprietate luate de greci după sejurullor au fost în zadar. La întoarcere,Tache Vornicu nu a ascultat sfaturileitalianului Gianetti, săpăstreze documentele într-oBancă şi, după mai multeaventuri, actele căutate cuatâta chin prin mănăstirileGreciei s-au pierdut.„De inimă rea”, buniculdinspre tată se stinge dinviaţă la doar 44 de ani, înanul când soţia sa eraînsărcinată cu tatăl lui Tudor.Pentru înmormântare„bunica Tudora a luat cuîmprumut 1 leu de aur de lapopa Andrei Velişcu din sat. Cu datoriaplătită, după trei ani, preotul satului olasă fără pământ, iar mai târziu refuzăsă ne boteze”, povesteşte SergiuVornicu.Tudora şi-a crescut cei optcopii într-o lungă văduvie, de peste 4decenii, iar la vârsta de 81 de ani atrecut la cele veşnice, la adăpost deororile celui de-al Doilea RăzboiMondial. Despre bunicul Tache, cei treibăieţi vor afla doar din povestirilepărinţilor. Nici măcar mezinul Nicolaenu apucase să-i spună tată, darămitenepoţii, bunic! Dintre toţi unchii luiTudor, Gheorghe Vornicu, născut în1892, a urmat o carieră didactică şi s-aremarcat în presă. A absolvit, ca şef depromoţie în 195, coala Pedagogică dela Bârlad. Oraşul îi cinsteşte memoria,înscriindu-l pe lista personalităţilor,alături de nume sonore ca AlexandruVlahuţă, Dimitrie Bagdasar sausculptorul Marcel Guguianu ori autorulSfârlezei cu fofeze. Numele lor vorrămâne veşnic legate de frumosul Ţinutwww.oglindaliterara.roAnnie Muscăal Tutovei de altădată.La nici un an de la repartizareala şcoala de la Ruginoasa , unchiulGhiţă va fi mobilizat pe front. Primeşte«Coroana României» după luptele dela Buzău, Mărăşeşti şi Oituz, dar şi«Steaua României», ca urmare aparticipării la luptele din Ardeal şi Tisa-Szolnok.În 1921, când Nicolae era dejaînvăţător la Angheleşti, fratele acestuiaGheorghe Vornicu, este numit profesorla catedra de istorie şi geografie acolii Normale«Regele Ferdinand »dinSighetul Marmaţiei, unde va rămâne 10ni. Întâmplător în aceeaşi instituţieprestigioasă de învăţământ, Nicolae îşifinaliza studiile. După Primul RăzboiMondial, coala Normală din Bârlad şiaîntrerupt cursurile. De aceea, tânărula fost nevoit să plece departe de casă.Cum coala Pedagogică de la SighetulMarmaţiei anunţase în presă că oferăcazare gratuită în internat, Tudorahotărăşte ca fiul ei cel mic să-şicontinue studiile aici. În cei doi anipetrecuţi în unul dintre cele mai nordicecolţuri ale României, Neculai avea sădeprindă arta împăiatului de păsări laorele de Lucru Manual, „sub atentasupraveghere a unui ungur”, maremaestru în ale taxidermiei.Exact în anul când se năşteaTudor, cu ocazia Congresuluiprofesorilor de geografie de la Sighet,în prezenţa savantului sovejan SimionMehedinţi, s-a inaugurat MuzeulEtnografic al Maramureşului în clădireaPalatului Culturii. Acesta lua fiinţă graţieeforturilor unchiului Ghiţă, sub impulsulprestigioasei Asociaţii Transilvanepentru Literatura Română şi CulturaPoporului Român (ASTRA).La Angheleşti, în casa rudelor,am răsfoit pentru prima oară unicul săuroman, Umbra lui Horea, publicat laEditura Eminescu în 1973, cu un anînainte de dispariţia sa.Tudor se mândrea când veneavorba de unchiul Ghiţă, o personalitatecu o bogată activitate publicistică.(continuare în nr. viitor)Lucrarea se poate comanda la nr. de telefon 0237/631.185sau 0722/804.128 şi pe mail: animusca@yahoo.fr3529


EVENIMENT CULTURALFaţă-n faţăJoi 15 mai 2008,Biblioteca Judeţeană BrăilaLume multă. Majoritatea bărbaţilor sunt îmbrăcaţi în negru.Este şi normal. Îşi lansează cartea La broasca leşinată, apărută laeditura Rao – Eugen Ovidiu Chirovici, care este şi mare maestru almasoneriei române. Directorul Bibliotecii Judeţene ca o gazdăamabilă îi oferă cuvântul scriitorului Gheorghe Andrei Neagu –redactor şef al publicaţiei Oglinda Literară şi director al editurii ZedaxFocşani, care-şi începe prezentarea prin a atenţiona publiculparticipant că de regulă „la asemenea ocazii festive se spun numailucruri de bine”. Arătând câteva virtuţi ale romanului La broascaleşinată, Gheorghe Neagu a mai precizat că a citit lucrarea încă din2007, când autorul trebuia să participe la Târgul de carte Focşani şicând a avut posibilitatea să ia cartea de la standul editurii Rao,pregătindu-se s-o prezinte încă de pe atunci. La un an diferenţăGheorghe Neagu remarcă prospeţimea frazei şi a poveştii aşezată înpagină de Eugen Ovidiu Chirovici concluzionând că rezistenţa în timpa unei cărţi se face numai datorită valorii sale.Romanul este un crâmpei din viaţa unor tineridin ţara Făgăraşului care în superbia lorinocentă, devoalează stări şi aspecte dintr-osocietate românească aflată în cumpănatrecerii de la o epocă socialistă la unacapitalistă. După ce au scos în evidenţămultiplele calităţi ale romanului, doi actori aiteatrului brăilean au dat citire unor fragmentedin opera lui Eugen Ovidiu Chirovici. Publicul aremarcat că deşi fragmentele lecturate făceauparte din lucrări diferite, băşcălia la adresa luibadea Cârţan, subnumit golăneşte badea“pârţan” era comună, semn că autorul a folositacelaşi cadru şi aceeaşi atmosferă în douăopere literare diferite. S-a dat apoi cuvântulautorului, care a ţinut să precizeze printre altelecă nu face parte din Uniunea Scriitorilor din România, considerată deel ultima relicvă a comunismului, unde „3000 de scriitori români aupretenţia să trăiască de pe urmele scrisului, în vreme ce în Germanianumai 20 de scriitori se bucură de acest statut”, dorindu-şi încontinuare un dialog, Eugen Ovidiu Chirovici a mai marşat afirmândcă premiul Nobel nu aduce mare lucru literaturiidin rândul căruia s-a ales laureatul şi a cerut săliisă mai denumească 5 scriitori turci în afară derecentul laureat Pamuk. Scriitoarea şiprofesoara universitară Anca Popoacă Giuran areplicat tăios cerându-i scriitorului GheorgheNeagu să răspundă el la întrebare. „Cred că unpremiul Nobel înseamnă un blazon pentruliteratura din care face parte laureatul în primulrând atrăgând atenţia asupra literaturiilaureatului şi a ţării sale implicit creştereavânzărilor a precizat acesta”. A urmatautografele de rigoare, pe cărţile pe careparticipanţii le-au cumpărat.. şi o masă la oterasă de pe malul Dunării.Vineri 16 mai 2008,Teatrul Maria Filotti BrăilaLume puţină dar de foarte bună calitate. Majoritateabărbaţilor sunt într-o ţinută lejeră, actorul George Motoi, prezent lângăpoetul Laurian Stănchescu, aduce un plus de nobleţe întregii adunări.Nu există un preambul de prezentare deşi distinsa directoare ateatrului se află printre participanţi. Se lansează cartea Ieşirea dincuvinte, scoasă la editura Domino de către colegul nostru de redacţie,poetul Laurian Stănchescu. Scriitorul Gheorghe Andrei Neagudeschide brusc prezentarea acestui volum bilingv menţionândnumele traducătorului în limba engleză care este şi editor în acelaşitimp Ana Daniela Budică. Rezervându-şi dreptul de a zugrăvi cuexemple până şi alegerea titlului Gheorghe Andrei Neagu recită cuvoce guturală cuprinsă de emoţie: „Desprinde-te de mine / suflet almeu / şi ascunde-te / să nu te pot găsi niciodată / pentru că eu suntmoartea ta. Remarcând faptul că academician Zoe-DumitrescuBuşulenga a intuit foarte bine calitatea poeziei lui Laurian Stănchescu,Gheorghe Neagu a ţinut să menţioneze că spre deosebire de lansareaşi prezentarea de ieri unde a precizat că vavorbi numai despre lucruri frumoase la aceastălansare nu poate decât să se lase sub imperiulfrumosului, al misterului, şi al sensibilităţiipoetice din întregul volum, exemplificând:; „Deasupra casei / adormise vântul / culcat /incandescent pe spate / părea un Zeu /înmormântat de oameni / în satul cu ferestrelespre moarte” (Priveghi). În cuprinsul cuvântuluisău Gheorghe Neagu a ţinut să atragă atenţiaasupra prospeţimii imaginii poetice tot mai rarăîn arealul poetic al acestui început de mileniu,exemplificând cu alte şi alte versuri ce au mişcatprofund participanţii la eveniment. Aflat în salăpoetul Ion Dumitru – fondatorul cenaclului literarartistic şi a revistei Apoziţia din Germania a ţinutsă precizeze la rândul său şi să atragă atenţiaasupra unor versuri considerate de domnia sa sublime care dau onouă speranţă cititorului de poezie tot mai debusolat de pansexualismulpromovat de mediile culturale recente. Lucrul a fostacceptat şi de doamna Veonica Dobrin, directoarea teatrului ce-agăzduit această minunată lansare de carte, care a adus sub cupolaaurită a edificiului o vibraţie poetică nouă binevenită. Apoi actorulGeorge Motoi a fost rugat să recite la rându-i dinpoezia autorului. Interesant că recitarea s-atransformat într-un dialog poetic când scriitorul şiactorul şi-au împletit vocile în carnea poemuluiviaţa producând o adevărată emoţie şi oeleganţă imperială momentului poeticparticipanţii simţind că au fost cu adevăratcuprinşi de inefabil şi de arta poetică a domnuluiLaurian Stănchescu. A urmat apoi obişnuiteleautografe în care poetul şi-a dăruit volumeletuturor celor prezenţi. Aşa este poetul, maipredispus a se dărui şi a dărui. Bineînţeles căn-a avut loc un ospăţ ci doar o discuţie extremde interesantă în jurul unor fursecuri, cafele şirăcoritoare.3530BOLITIEAU DUPĂ BOLITIEAU...(urmare din pag. 3510)ca vântul;/ Sună pădurile, fâşie frunzele,/ Geme pământul;/ Fuglegioanele, sbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă,munţii se cleatină;/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetulbubuie;/ Calul său cade; / Demonii râseră; o ce de hohote!/ Mihneajos sare,/Însă el repede iar încalecă;/ Fuge mai tare;/ Fuge cacrivăţul;/ sabia sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/Însă el fuge; /Pare că-l sfâşie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/Babape-o cavală iute ca fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă şi palidă, pletele-ifâlfâie/ Pe oseminte;/ Barba îi tremură, dinţii se cleatină/ Muge cataur,/ Geme ca tunetul, bate cavalele/ Ca un balaur/ O, ce de hohote!Râseră demonii;/Iadul tot râse!/ Însă pe creştetul munţilor zorile/ Zileivenise.”Pentru lirica de dinainte de 1850, poezia lui Bolintineanureprezintă o magnitudine de creativitate şi semnificaţie, de adecvarea istoriei generale la un proiect poetic reactualizare a acesteia. Azi,în secolul al XXI-lea, această poezie şi-a păstrat, în parte, dinamicawww.oglindaliterara.roşi ritmul adânc, vibrant al faptelor de vitejie, care de altfel a condusşi la patriotismul poetic eminescian. Opera lui Bolintineanu areprezentat o treaptă fără de care operele posterioare ale poeţilorromâni n-ar mai fi fost aceleaşi.G.Călinescu face o observaţie extrem de subtilă, după care texteledin Legende istorice devin după o uzanţă manipulată, didactică,propriile parodii : Poeziile acestea care au înflăcărat câteva generaţiiau părut în urmă aşa mecanice, încât parodiile ce s-au făcut pesocoteala lor apar tot atât de izbutite ca şi originalul, şi uneori,originalele înseşi pot fi luate drept parodii. ( G.Călinescu, IstoriaLiteraturii Române de la origini până în prezent, ediţia a II-a, Editura„Minerva”, 1982, p.237).Faptul că un scriitor post-modern ca Mircea Cărtărescupreia modelul bolintinean pentru cartea sa Levantul, are dreptrezultat – chiar dacă nedorit, lipsit de intenţie – aducerea luiBolintineanu printre post-moderni. Aceştia îl folosesc chiar mai multdecât pe Eminescu. Desigur, reluând poezia pe cont propriu, fiecarepoet trece şi prin Bolintineanu ca printr-o etapă care dovedeşte, încăo dată, viabilitatea poetului în secolul al XXI-lea.


POEZIEIOAN VIZITEU ŞTEFAN CIOBANU PETRU FLUERAŞUChip de lutImi pare ca sensul amuritPamantul si cerulSe-ntorcIn mormantTimpu-si-aruncaeternulDevine muritorStelele, visele,Bucuriile,Toate-ale lumii ma dor.Dau sa ma-naltNu mai am cerVreau sa m-afund,Pamantul se trage in el,Spre nimeni si spre nicaieriAlearga toate in mineLutul ce nesfarsitInvie si moareImi curge prin veneSamburi de luminaAm cazutDin ordineIn haosSi-n samburiDe luminaAm intratDurere,Matrice timidaPentru continuaPrefacereColoana a taceriiVoi fiCantecImbraca-te lumina in frunzaTu clorofila, tainic sefirotIn mireasaArmonia voastra e cantulCare schimba lacrimaIn floare de nuntaSi tine la nesfarsit in palmeCerul si pamantulViata mea trece fara mineViata mea treceFara mineLucrurile alta dataFara valoareZilnic se-arataTot mai scumpe1.fii bun până la moarteun lunetistprivea la o floare cum înfloreşteavând degetul pe trăgaciacelaşi deget careseara trecută a înflorit de fericireîn trupul iubitei2.gel de duşnumai duminicao zi uşoară ca o minge de ping-pongîţi voi spune căte iubescşide fericiredin pielea tase vor ridica până la Dumnezeumii de baloane coloratedar tumă vei minţicu un zâmbet larg pe sânică tocmai ai ieşit din cadă3.e prea devreme să fie azila un an depărtare de fereastra meadoi cai îşi rumegă propria umbră diniarbăliniştiţi şi albio rumegă încet ca moartea unui peştedimineaţa mă trezescpicurând din tavan în aşternuturilemele de nisipdupă care deschid fereastra fac niştegenuflexiunicu armura pe mine etc până searatrec prin cimitir deseori precumsorin(aşa îi zic eu la soare) pe cercorectez poziţia unor morţiaicinu depinde de culoarea vineţie a cuielordin coşciugpur şi simplu îi privesc şi simt că astavor şi eicum simt?simt aşa ca şi când îmi cresc cactuşila încheieturiomenii cu ceasuri la mâini ca niştegâlmeînvaţă să clipească umed spre bineleloreu îi numesc vecinivâslim împreunăşi încercămîn nopţile de vară să aflăm dacăstelele scot sunete de greierisau inverswww.oglindaliterara.rofurie sfântăde la manele la rock şi inverspentru că asta înseamnăfastfood lifeurcă pe muntearuncă prima piatră fărăsă-ţi peseoricine poate minţi demiurgiipuritatea nu mai e demult la modălasă-i pe câini să urleviaţa lor aparţine condorilorstrânge ouă de chihlimbar în ghearepământul trebuie aruncat în gura celormuribunzimai multmai recemâinile alunecă pe sânii calzifă sex şi uită de moscoveascultă,un cântec sonatstrăfundurile arctice ale templelor dinsalemmuezinii urlă disperatbogăţia nu este o stare de spirit!înjură zeii, violează soţiile sfintecu toţii ştimstrugurii sunt acrifericiţi cei superficialivă oferim otravă în rateacum la cele mai mici tarifeacoperire garantatăsinuciderea este cooldin punct de vedere culturalnu-i aşa...?amerikaeu vreauiar asta le este îndeajuns îngerilor falşioamenii vor învăţa până la urmăsă iubească biciulaerul strânge oasele carbonizatemestecând grăsimegeneraţiile de culturi ecologice scrâşnescdin dinţipumnul aruncă sirop şi muştarcondimente amestecate între pulpelegrelepriveşte femeiaîncearcă să înţelegi dansulvei descoperi că bara vibreazăiubiretrezeşte-te dimineaţa scuipând spreorizontarmatele se apropie strigând moarteeu vreauputere nelimitatămuriţi, porcuşorilor cu şepci ruseşti!tu simţi limitările unui drugdin suflete întoarse3531


JURNAL DE BIBLIOTECĂ3532Matei RomeoPitulanPovesteam, improvizam şi încercamsă trezesc interesul interlocutorilormei, aşa cum făcea cu mine Mihail, pentruca, mai apoi, împreună, să materializămtotul, având la dispoziţiefrumuseţea unui tezaur artistic, de inestimabilăvaloare, care se afla risipit cudărnicie de zei pe întregul teritoriubinecuvântat al Italiei .Astfel, pe nesimţite, cursul meuimprovizat de istorie a artei, cu multe,chiar foarte multe lacune şi destul desubiectiv îşi arăta firav primele roade …Prietenii mei au început să ocolească tarabele încărcatecu bibelouri şi statuete strident colorate, gablonzuri, tablourikitsch, etc. - într-un cuvânt refuzau să se şi oprească, darămite sămai cumpere obiecte şi lucruri de o valoare artistică şi documentarăîndoielnică care nu mai reuşeau să le trezească niciun interes.Deveniseră suspicioşi şi îi observam cum, sfios şi ca din întâmplare,mă consultau cu privire la calitatea şi mai ales la ceea ceputea fi reprezentativ la obiectele expuse spre vânzare …Sosise, în sfârşit, momentul mult aşteptat (construit demine cu multă trudă şi migală, când cele două tabere urmau să fiepuse faţă în faţă) pentru a-mi împlini gândul ascuns, acela de a-lajuta pe Mihail să vândă câte ceva, şi pe Giorgio şi Danilo săcumpere, întradevăr, lucruri şi obiecte de o calitate artistică fărădubii, marcate sentimental de aventurile călătoriilor fantaste şiamintind nostalgic, totodată, de bucuriile sau suferinţele foştilorproprietari …… Zis şi făcut… Dar, din păcate, “socoteala de acasă nu sepotrivea cu cea din târg“ !...De fiecare dată asistam neputincios la eşecul afacerii devânzare-cumpărare cauzat de mentalităţile celor două tabere, pe deo parte încăpăţânarea şi viclenia negustorului evreu de a nu reducepreţul şi, de cealaltă parte, statornica şi proverbiala zgârcenie italiană.!...Eram pur şi simplu exasperat de imposibilitatea de a realizaun acord între cele două tabere şi nu întrevedeam nicio posibilitatede reuşită…Pentru o bună perioadă de timp am lăsat totul baltă şi ocupatpână peste cap cu problemele de bibliotecă, am uitat de Mihail.Într-o senină după amiază de toamnă târzie mă aflam îngrădina Villa Borghese …Un abur cald îşi sfâşia vălul coborândprintre crengile copacilor seculari. Toropit parşiv de căldura depeste zi, simţeam cum oboseala mă cotropea şi, uşor-uşor, măcuprindea somnul. Aţipisem. Şi deodată mi-a apărut, fără nicionoimă, chipul lui Mihail . Surâdea, şi pe faţa lui nerasă şi plină dezbârcituri se citea o bucurie sinceră, copilărească…Am deschisochii şi am privit în jur ; totul a început să se însufleţească, auzeamlarma copiilor şi frânturi din dialogul părinţilor…Am zâmbit amar… În sfârşit descoperisem durerosul adevărpe care Mihail încerca cu încăpăţânare să-l ascundă de toatălumea . Bineînţeles că a doua zi, fiind duminică, zi de târg, ampurces la drum dis de dimineaţă, aparent nepăsător dar nerăbdătorsă-l întâlnesc pe Mihail. La Porta Portese era, ca de obicei,forfotă mare, târgul gemea deja de lume…M-am strecurat ca vaide mine prin mulţime şi, când am ajuns, mi-am tras sufletul şi m-am apropiat hoţeşte de“sectorul gardiştilor albi“.Mihail, deja măobservase, trăgea cu coada ochiului spre mine şi nu se arătă surprins,dar se vedea că era puţin preocupat de ceea ce avea săurmezeḞără să clipescă îmi adresă întrebarea pe care o aşteptam :- S-a întâmplat ceva ? Nu te-am mai văzut cam de multişor ! Serviciul,sănătatea sau prietenii ?.Am analizat din zbor ordinea întrebărilorşi m-am oprit la prieteni… Am aşteptat tactic câtevasecunde. Nu i-am lăsat nicio şansă şi, înainte să se dezmeticească,l-am atacat, recunosc, brutal :- Mihail, m-am gândit şi ţi-am descoperit tot jocul !. Unlucru este clar : tu nu ai vândut niciodată nimic şi nici nu vrei săvinzi ceva vreodată . De ce ? . Trebuie să-mi dai o explicaţie ! Oricarear fi adevărul, trebuie, eşti dator să mă lămureşti ! Am petrecutatâtea clipe minunate împreună … Şi-a ridicat privirea, chipulRequiem pentru Mihail...urmare din nr. anteriorwww.oglindaliterara.roi s-a luminat şi, în faţa mea am văzut cum se metamorfozează înalt om ..Calm, uimitor de calm, parcă aştepta acest moment, m-asfredelit cu privirea şi am înţeles că va vorbi numai dacă va fi convinscă sunt capabil să-i înţeleg spovedania . Eram, în acele momente,atât de neajutorat şi sincer încât, surprins, Mihail a trebuitsă-mi vorbească .Liniştit, împăcat cu sine, detaşat dar destul degânditor, Mihail şi-a început confesiunea : - “ Ce ştiţi voi despremama Rusia ? Despre năpraznicele ierni, despre dezastrele lăsateîn zbuciumata istorie a unui popor care nu şi-a pierdut niciodatăidentitatea, pentru că a avut-o în sânge, în pământ şi în suferinţă…Cum poţi înţelege că pe de-o parte şi de cealaltă a aceluiaşidrum au supravieţuit două entităţi: biserica ortodoxă rusă şi sinagoga,cu obiectele lor de cult, cu oamenii lor atât de crud separaţiprin tradiţie şi credinţă, şi care, contrar oricăror precepte ideologice,au reuşit să -şi trăiască bucuriile şi necazurile în virtutea bogaţieilor sufleteşti…Toţi ai mei nu mai sunt şi toţi cei care erauîmpreună cu noi s-au dus demult... A trebuit să plec, să pribegesc,paşii m-au purtat departe, tot mai departe, sfâşietor de departe…Rupânddin mine şi lăsând în urmă atâtea şi atâtea regreteşi iubiri şi atâtea amintiri, arzător de prezente şi azi în sufletul meu. Aici vezi icoana la care se ruga şi se închina prea buna şipravoslavnica mea mamă, alături sfeşnicul unde ardeau lumânărilede Hanuca şi mai la dreapta măştile copilăriei noastre dePurim..Vezi această grămăjoară de cărţi ferfeniţite de timp şi lectură,sunt cărţile pe care tata le lăsa împrăştiate şi despre care, aşaca din întâmplare, după un timp, ne întreba dacă am avut curiozitateasă le citim sau nu . În această cupă de “Kindus “ se binecuvântavinul la ocazii festive . Dacă vinul era binecuvântat în searasâmbetei care coincidea cu stingerea “Aiala “, se stropeaubuzunarele hainelor şi toată săptămâna următoare aveai noroc labani . Iată aceste steguleţe pe care le foloseam în seara de “Simchattohra” confecţionate din grosolana şi ieftina hârtie coloratăîmpletită în modele geometrice… Samovarul acesta işi risipeapuţina caldură în camera prost luminată dar dăruia fiecărui membrual familiei -când toţi eram adunaţi în jurul mesei după rugăciuneade vecernie - binemeritata ceaşcă cu ceai ferbinte pe care obeam în tăcere cu gândul la somnul binefăcător şi mulţumindbunului Dumnezeu pentru dărnicia zilei de mâine … Aici, răzleţe,sunt partituri pentru pian de Scriabin, copiate de sora mea Sara …Şi, aici,în această mapă decolorată sunt partituri cu muzica sinagogalăa sărbătorilor de “Jom Kippur, Pessach, Chanukka, RoschHaschana, Sabbat “… Cel mai neînsemnat firicel de iarbă, cea maimicuţă floricică îşi are un înger în cer care o îndeamnă : “creşte!”…Ştiu, acum toamna este pe sfârşite, vine iarna, dar iarna laRoma nu este iarna rusească…Totul va trece şi, dacă Dumnezeu îmi va da zile,voi revedeaînflorind florile la primăvară. Dar tu crezi că eu voi puteasupravieţui fără toate aceste “obiecte” neînsemnate pentru voi darîncărcate de mister şi vrajă pentru mine, amintindu-mi cu nostalgiede momentele fericite din copilăria petrecută în mijlocul familieimele ? ”Din sânge nu se face apă“ Toate aceste “lucruri “ facparte din fiinţa mea, numai eu am mai rămas, numai eu le maicunosc istoria şi drumurile, iar ele îmi oblojesc şi îmi alină sufletul.Numai împreună putem reînvia şi retrăi ceea ce a fostodată…Dacă eu le-aş dărui, sau, mai dureros, le-aş vinde, aş rupebucăţi din trupul meu, aş îngropa în lacrimi memoria familieimele…Oare nu m-au sfâşiat destul destinul, drumurile, istoria oamenilorşi a locurilor, anii de frig şi de foame ?. Numai Dumnezeuştie şi poate hotărî când şi cum toate acestea să aibă un alt destin,dar atâta timp cât eu trăiesc sunt dator să le ocrotesc, să le păstrezîn amintirea celor dragi…Nu sunt numai “obiecte “, sunt fiinţe vii,sunt, cum am mai spus,familia mea, ele fac parte din existenţa meade zi cu zi până când o va îngădui Dumnezeu…Nu sunt de vânzare,pentru că nu se pot vinde sau cumpăra bucuriile, suferinţele,sănătatea sau sacra binecuvântare …Ţine minte, Matei ! “ toţi suntemfiii lui Adam .“ Să nu fii niciodată trufaş ci să recunoşti căcea mai neînsemnată musculiţă a fost creată înainte de a fi fostcreat tu .Trăim o singură viată şi murim cam pentru prea multtimp!...”(continuare în nr. viitor)


EVENIMENTCa în fiecare an, vacanţa pascală ne-aîngăduit o scurtă pauză; nu neaparat necesară,ţinând cont că întâlnirile noastrese produc din motive netrucate. Din textelecitite , ascultate demne de reţinut,unul ar fi cel al prof.Florin Paraschiv intitulat“Masonerie şi machevialism”,Mariana Vârtosu text ce a stârnit controverse( ambiguitateaa lăsat loc de interpretări şi contraziceri(menţin “reflectorul” pe ampluldialog...duel-log, mai exact, purtat între autor şi Ion Săracu,istoricpătimas). Despre o anume poziţie vis-a-vis de masonerie, deepoca masonică şi secretele ei, probabil Florin Paraschiv n-a făcutaltceva decât să exprime propriul punct de vedere.Dacă a vrut saunu, să( ne )trezească întrebarea retorică(?) minciună sau adevărasupra lozincii “fraternitate, egalitate, libertate” este o altă poveste.Pecare, fiecare dintre noi , cu propria imaginaţie o putem dezvolta.Caşi dr.Chirtoc, recunosc, am ascultat textul cu atenţie şim-am bucurat să aflu( sau să-mi reamintesc) lucruri noi despre revoluţiafranceză, despre implicarea francmasoneriei în viaţa sociopoliticăfranceză a acelei vremi. Reportajul literar al tefanieiOproescu, realizat cu ocazia decernării “Premiilor Revistei ObservatorCultural/2008”, a fost un text izbutit din punct de vedereliterar.Textul este tensionat, bine dozată tensiunea, debutul şi finalulrelatării sunt sugestive printr-o metaforă necăutată, reuşind săinsinueze nu numai starea dar şi scopul reportajului: ploaia rece, biciuitoare,ploaie, apă, apă-de-ploaie!Text de inspiraţie şi respiraţie.tefania demonstrează odată în plus atracţia spreproză.Sedusă de acest gen literar,”prestează” din ce în ce maimultă calitate.Gheorghiţă Suchoverschi citeşte:Rondelul unui ger de nepăsare;Întreninsori e un tren;Tu vertical;Ferestre; BineţeaEminescu în limba marilorromantici polonezi(urmare din pag. 3523)Co rzecz zla, a co godziwa,Wydaj s¹d i ustaw miareBez nadziei b¹dŸ i trwogi:Co jeste fal¹, fal¹ minie;Zw¹-li druhy, kln¹-li wrogi –Ty miej w duszy chlod jedynie.In cunoasterea si raspandirea creatiei eminesciene inPolonia un rol important l-au avut si lectorii romani care aufunctionat de-a lungul anilor la catedrele sau lectoratele de limbaromana de la Cracovia, Poznan sau Lublin, precum si cei polonezi,in special romanistul Henryk Misterski, fost rector al acesteiinstitutii, asistentii si lectorii din jurul lui.M-a preocupat faptul ca in enciclopediile si lucrarile dereferinta aparute in numar extrem de mare si intr-o tinuta deosebitain Polonia din acei ani, numele lui Eminescu sa figureze si sa fieconsemnat la adevarata sa valoare, text initial fiind preluat apoi detoate editiile care au urmat. S-a implicat si a facut acest lucru cuacribie publicista Mirska Lasota, redactor la Agentia de presa PAPin acei ani, lector de limba romana la Universitatea din Varsovia,in Dictionarul scriitorilor romani sau in Compendiul literaturiiromane, ca parte a Enciclopediei de literatura universala.In cea mai mare enciclopedie poloneza, aparuta in perioadapostbelica, in sapte volume: Noua enciclopedie universala, despreMihai Eminescu se releva a fi nu numai cel mai de seama poet“Adevărul ne găseşte acasă”Aprilie 2008www.oglindaliterara.ropământului.Perseverenţa poetului a fost uimitoare. Deaceea recentaapariţie este atât de convingătoare. Cum ar zice oşanul:josclopul!Iată-ne, la următoarea întâlnire de cenaclu, din nou oaspetii dneiVirginia Bogdan şi o parte dintre elevii domniei sale, oaspeţii Liceuluinr.1.Nu ştiu ce emoţii or fi avut elevii, dar noi (unii) am avutemoţii.Cu o temă interesantă “Integrarea europeană din punct devedere cultural”, elevii ,pregătiţi cu texte bilingve, ne-au impresionatsincer. Motivaţia susţinerii culturii şi tradiţiilor strabune franceza,engleza, română a fost bine argumentată, Textele, însoţite deimagini adecvate, prezentate pe un ecran cinematografic, imaginica un laitmotiv al colocviilor cu tema amintită, au demonstrat că,tineretul nu este indiferent la nou, dar nici la păstarea tradiţiilor şiculturii,având vedere fenomenul globalizării, nu rămâne indiferent.Cenaclul“Duiliu Zamfirescu” reprezentat de scriitorii GheorgheAndrei Neagu, tefania Oproescu, Gabriel Funica, SavaFrancu, Gheorghiţă Mocanu, Constanta Cornilă şi Mariana Vârtosua supus atenţia elevilor la încercare, citindu-le din creaţiile proprii,poezii, proză, epigrame.Seara experimentală a fost beneficăpentru ambele părţi. Noi,adulţii am primit o infuzie de tinereţe, iarei, tinerii cărţile noastre cu autografe. Promiţându-ne reciproc o revedere,cu speranţa că, măcar unu-doi vor fi interesaţi de şcoalanoastra de literatură,ni se vor alătura , lunea, la întâlnirile de lectură,ne-am despărţit, în lacrimi de ploaie rece.(nicio aluzie la apade-ploaie!).Memorialistul Petre Abeaboeru ne-a citit un fragmentde roman, intitulat “Fascinantul miracol”.Corectitudinea dateloristorice, exactitatea şi redarea lor emoţională sunt punctele forteale autorului.Realizarea personajelor, atmosfera epocii, imaginaţiadecentă, cuminte prin care autorul îşi aduce în scenă personajelesunt obiecte de lucru ce pot fi perfectate.Textul este...fascinant,dinamic, interesant.Aşa cum a spus Vergilius, povestirile istoricesunt atrăgătoare, dar fară pretenţii literare.(?).Poate , numai titlul arsuferi o modificare: simplu: fascinaţie, ori miracol şi ar fi de-ajuns.roman, dar si unul din principalii reprezentanti ai liricii romanticedin literatura europeana.Cu regret, in ultimii cincisprezece ani, Eminescu ca siRomania, in ansamblu, intra intr-un con de umbra in Polonia. In2000, anul de la cumpana dintre secole si milenii, care a fost sianul Eminescu, tara asociata de unii drept tara de obarsie pentruel, data fiind si pleiada de Eminowiczi prezenti in literatura polona,in jurul lui Eminescu s-a asternut o tacere de plumb, exact in acestspatiu apropiat noua. De vina, cu siguranta, sunt si noii culturnici,cei care nu nu mai sunt preocupati de asemenea activitati stranii,marunte pentru ei, legate de promovarea valorilor culturaleromanesti in lume. De vina este si tranzitia, dar mai ales sirurilelungi de guvernanti care o prelungesc dureros de mult, fara sagaseasca forme noi de raspandire a valorilor culturale romanestipeste fruntariile tarii, dupa ce in acest domeniu a patrunsneingaduit de mult clientelismul politic, de jos pana la cel mai inaltnivel. Cei care mai intreprind cate ceva in acest plan sunt flori dince in ce mai rare, fata fiindu-le luata de insii pe care cultura nu iiintereseaza sau sunt departe de asemenea preocupari in multe dintarile in care ne “reprezinta”.1) Mihai Eminescu, Tematy rumunskie, przelo¿yl EmilZegadlowicz, 19312) Mihai Eminescu, Cezarz i proletariusz, przelo¿yl EmilZegadlowicz, 19311) Mihail Eminescu, Wybor poezji i poematow, przelo¿ylEmil Zegadlowicz, 1932 Cf. Nicolae Mares, Eminescu in Polonia, Romania literara35/1977; O noua culegere din lirica eminesciana, in Romanialiterara, nr. 38 din 22 septembrie 1986;Marcel Mihalas Echivalente prestigioase in Secolul XX, mai1987.3533


PROZĂMărinimia lui MateiBasarabÎn ziua de 22 iunie, sosind echipaPetre Abeaboeru de meşteri, aceştia începură cu râvnalucrul la noul lăcaş al vechii mânăstiriNegru Vodă din Câmpulung.Ispravnicul Socol, după cum scrie şi în cronica timpului, acontribuit cu înţelepciunea şi strădania lui şi cu toată inimă laînălţarea bisericii. Privea cum de la o zi la alta se înălţau zidurilenoului lăcaş, pe aceleaşi locuri sfinte alese cu mai bine de 250 deani în urmă de înaintaşii lor. Constructorii au respectat planulbisericii anterioare, care avea un altar hexagonal, un naos pătrat,susţinut de două perechi de stâlpi şi o pereche de picioare de zidcare despărţeau altarul de proscomidie şi diaconic, precum si dintrunpronaos. Spre deosebire de vechiul lăcaş, noua biserică nu maiavea cele două galerii laterale la care se ajungea prin casa scării.Meşterii lui Matei Basarab au ridicat pe naos o turlă mare, sprijinităpe două arce inegale, apoi au înălţat două turle mici oarbe pe celedouă travee ale altarului şi încă o turlă oarbă pe pronaos. Mai târziuse va vedea că această iniţiativă, cu mai multe turle, va scădeasimţitor rezistenţa monumentului.În timp ce lucrările la biserică se apropiau de sfârşit,egumenul Melchisedec, grec de felul său, se sfătui cu ispravniculSocol, pentru a ridica şi un turn, sau mai bine zis o clopotniţă.Căzând amândoi de acord, ispravnicul Socol îi propuse Domnuluisă fie de acord să ia piatra de la ruinele vechii biserici catolice(Cloaster) din târg – Sf. Elisabeta. Domnul îşi dădu acordul şiporunci egumenului să dărâme până la temelie acea biserica şi săia tot materialul necesar pentru ridicarea turnului noii mânăstiri. Totcu material de la Cloaster, egumenul Melchie va construi la nordestulbisericii, lângă incinta estică a bolniţei, o clădire cu patru laturi,având prăvălii la primul nivel şi han la cel de-al doilea.*- In vara anului următor, târgul se putea mândri cu o falnicăşi frumoasă biserică. În jurul ei străluceau zâmbind în soarefrumuseţe de chilii noi, in jurul cărora forfoteau călugării aduşi deMelchisedec. Ispravnicul Socol era mândru de ceea ce reuşiserăsă facă aici. Urma să plece la Târgovişte să-l anunţe pe Măria SaMatei Vodă de lucrul terminat. Privea cum meşterii fixau cele douapisanii, una a Domnului şi cealaltă a câmpulungenilor care voiau săveşnicească astfel amintirea privilegiilor lor. Important de remarcateste faptul că ambele inscripţii sunt redactate in româneşte, nu dinlipsa unui redactor slavon, de care erau destui şi, în vremuripaşnice, la îndemână, ci ca o afirmare a principiului pe care-l putemnumi naţional, spre deosebire de cel bizantin al lui Vasile Lupu, decătre boierul de încredere al domniei, şi el un descendent de vechiluptători, Socol clucerul din Cornăteni. Cele două inscripţii pot ficonsiderate atât documente istorice, cât şi documente literare,mărturii ale largii utilizări a limbii române în epoca lui MateiBasarab.La auzul veştii că mânăstirea era gata, domnul îl lăudă peclucerul Socol ispravnic, si-i dădu pentru sârguinţa sa o importantăsumă de bani. După o săptămână, clucerul se întorcea laCâmpulung având asupra sa uricele de danie cu care înzestrasedomnul Matei Basarab noua ctitorie, printre care şi vama de laRucăr-Dragoslavele.Din nefericire însă, chiar în aceeaşi zi în care s-a sfârşit deridicat şi turnul, tot lăcaşul a luat foc şi a ars. Incendiul a distrusaproape toată mânăstirea, împreună cu acoperişul de plumb albisericii, clopotniţa şi multe prăvălii dimprejur... Jalea cuprinsesetot norodul, dar mai ales pe egumenul Melchisedec şi călugării săi,care simţeau cu toţii ce mare primejdie îi paşte...- Ce ne facem, ispravnice, ce ne facem?!... se jeluiastareţul necontenit, bătând mătănii şi rugându-se lui Dumnezeu3534Fascinantulmiracolurmare din nr. anteriorpentru iertare.- Nu ştiu, sfinţia ta ce-i de făcut !... Numai bunul Dumnezeuşi prea-milostivul nostru voievod Matei Basarab vor hotărî !...Dar nueste bine deloc ce s-a întâmplat aici !...mai zise acesta cu lacrimiîn ochi.După două zile de la dezastru, clucerul Socol, om deîncredere al Domnului Matei, se înfăţişa la curte, cu trista-i veste.- Poruncesc să-mi spui tot ce s-a întâmplat acolo ! îlîntâmpină voievodul supărat, auzind deja, prin oamenii săi, despreincendiul de la Câmpulung.- Iertare, Maria Ta!... Focul a pornit de la locul unde segătea hrana, Măria Ta... S-a încins prea tare jarul, lemnul dinapropiere fiind destul de uscat şi nimeni care să-l urmărească... Aars totul, într-un incendiu în care şi pietrele şi pământul le-a topit !...Auzind cele spuse de clucer, domnul îşi strânse pumniide necaz. Se duseseră pe apa sâmbetei banii, dar mai ales trudameşterilor... Din cauza unor netrebnici!.. Îl cuprinsese aşa o mânie,încât l-ar fi ucis pe loc pe egumen...- Vornice Aslan !... striga el privind necăjit la boierul din fatasa: poruncesc ca egumenul mânăstirii să fie de îndată trimis sus,să dea socoteală bunului nostru Dumnezeu!, aproape că strigafurios voievodul, făcând semn cu degetul in sus...Vornicul înţelese ce vrea Domnul său, dar nu părăsiîncăperea, deoarece acesta nu-i porunci să plece.Clucerul tuşi, făcu un pas înainte şi, fără a-i mai îngăduiDomnul, grai :- Iertare, Măria Ta, dar...- Doar nu vrei să-l iert pe acest neisprăvit călugăr din vinacăruia s-a făcut scrum sfântul lăcaş?!...- Iertare, Măria Ta, eu nu cer să fie iertat, ci altfel pedepsit!...- i cum crezi domnia ta boier Socol, că trebuiepedepsit?!...- Poruncindu-i, Măria Ta, să refacă mânăstirea !...- Cum ?.. aproape ca strigă enervat şi mirat Matei Vodă.- Pe cheltuiala sa, Măria Ta... Grecul este foarte bogat şi,în loc de viaţă, să plătească cu averea...Domnitorul privi lung la boierul din faţa sa, clătină din cap,şi după câteva clipe tensionate de judecată, zise:- Bine a grăit, domnia ta, clucere !... Aşa vom face !... Darsă-i porunceşti că la vara viitoare voi veni eu, să văd cu ochii mei,ce a făcut !.. Atunci voi hotărî şi soarta lui !...- Aşa să fie, Măria Ta !... şi clucerul, împreună cu vorniculpărăsiră încăperea.A doua zi, clucerul Socol deja stătea de vorbă cu egumenulmănăstirii. La auzul veştilor aduse de boier, Melchisedec îşi muşcăbuzele de necaz, dar mai bine este să fii pe picioarele tale , decâtcu ele atârnate!... Trecu de îndată la treabă. Tocmi meşteri buni,procură materialele necesare şi, împreună cu toţi călugării săi,curăţiră locul şi trecură la înălţarea noului lăcaş al bisericii, precumşi a acareturilor dimprejur. Astfel, până în vara următoare ridicarădin temelie sfânta mânăstire şi foarte mult o împodobi faţă de cumera înainte...El dărui ctitoriei moşii şi vite şi cu multe lucruri izvodindşi făcând în sfânta mânăstire...Pe la mijlocul verii anului 1637, domnul Matei Basarab, cutoate că era îngrijorat de ameninţările rivalului din Moldova, însoţitde doamna Elina şi boierii săi mai mari, luară drumulCâmpulungului, într-un trap uşor. Vremea era frumoasă, caiiodihniţi şi veselia care domnea în jurul membrilor alaiului domnesc,făcură clipele să treacă pe nebăgate de seamă şi drumul să parămai scurt.Ajunşi în apropierea noului lăcaş sfânt, clopotele începurăsă bată şi soborul de preoţi să concureze cu vocile lor în mod la felde plăcut precum ciripitul păsărilor care se roteau în jur sausălăşluiau prin copacii din apropierea mânăstirii.După ce descăleca, domnul Matei Vodă îi dădu voieegumenului mânăstirii să-i sărute mâna, în timp ce ochii săi agericercetau împrejurimile. Îi plăcea ceea ce vedea. Pătrunseră însfântul lăcaş şi, domnitorul, mare cunoscător al lucrărilorbisericeşti, recunoscu, în sinea sa, că egumenul făcuse totul cutragere de inima, fiindu-i foarte pe plac ceea ce se îndeplinise aici.Stareţul mânăstirii păşea în urma familiei domneşti cu inimacât un purice, împunsă de mii de ace... Viaţa lui se hotăra acum !...Clucerul Socol, care contribuise cu aceeaşi sârguinţă la înălţarealăcaşului, ca şi prima dată, aştepta şi el cu emoţie hotărâreaDomnului.(continuare în numărul viitor)www.oglindaliterara.ro


J’ACCUSEDELIR DE PERSECUŢIEurmare din nr. anteriorAm trimis la redacţia revistei 22 un drept-la-replică, sperîndcă, din 1995 (când un text în care contestam valoarea de candidat lapreşedinţie a lui E. Constantinescu, afirmam aproximativ: ‘N.Manolescu, alt candidat, nu mai moral, dar cu o inteligenţă câtdecâtă’- iar G. Adameşteanu l-a pus pe al meu la murat, până când au fostscrise replicile lui Constantinescu, Manolescu, Zoe Petre), trecînd -spuneam - 10 ani de când mi se refuzaseră alte trei-patru drepturi(sic), mi-l vor publica pe acesta. Ei bine, m-am înşelat şi de astă dată:nu aveam dreptul să public nici în 22, periodic proprietate a clanuluiAdameşteanu, slujnicit(ă) cu temenele de Rodica Palade şi, pânămai deunăzi, cu suportul teoretic (sic) al lui Gabriel Andreescu,inventatorul chibritului cu fosfor la ambele capete şi a “filosofieidisidenţei la român”, altfel industriaş al drepturilor omului minoritar –în România. ïn disperare de cauză - starea permanentă de lacomplotul provocat de ukazul Monicăi Lovinescu; “Goma econtestat!” – am trimis prin e-mail textul câtorva persoane - “pentruinformare”; l-am trimis şi la Ziua, unde, în cele din urmă, a apărut. S-a băgat în vorbă şi “politologul” Dan Pavel care şi el mă tratase de“antisemit” - de astă dată cu folos pentru mine: a recunoscut (şirămâne singurul!) : nu îmi citise textele considerate “antisemite”.12) Se vede că acuzaţia: “antisemit” nu a fost considerată deManolescu&ManoLeii suficient de productivă - decât în asocierecu altceva. “Altceva” - ce? Ceva care abia se înţelesese din bâiguialalui C. Teodorescu, recenzînd în Cotidianul Culoarea curcubeului,mărturie apărută în februarie la Polirom (de mirare: în urmă cu zeceani acelaşi înţelesese ce e cu volumul, ba mă apărase de C.T.Popescu). Era “ceva cu dosarele de securitate”, însă, ca tot -esculautoamnezic, ManoLeul Teodorescu o uitase-pierduse, rămânîndu-iceva-ceva în genul “Goma, scriitorul turnătorilor”- formularebunişoară, fiindcă repeat acuzaţiile neturnătoarelor emerite BiancaBalotă şi ale Getei Dimisianu, însă nu-destul-de-bună: nu se exprimalimpede, tăios.A fost trimis în prima linie limpede-tăiosul exprimător GabrielDimisianu.“Cine pe cine acuză?” îşi intitulează Eternul Adjunct alRomâniei literare luarea-la-cuvânt din 27 iulie-2 august 2005.Nici că se poate un titlu mai potrivit unui astfel de product,emnat de un asemenea producător: Gabriel Dimisianu. Parafrazîndul,se poate scrie - exclamativ, nu interogativ: “Cine pe cine acuză!” -citeşte: ‘Dimisianu pe Goma!’Uluitor la condeierii literari dedaţi şi la publicistică: mai întâi şimai întâi ei rămân în plină ficţiune (artistică), nu se lasă traşi-împinşiîn publicistica-gazetărească (sic). Dispreţuind suveran (de unde leva fi venind dispreţul? Dar suveranitudinea? Nu din exerciţiul dedecenii al scrisului crâncen realist-socialist?) Decurgînd din prima“calitate” - ficţionarismul în totul, în toate - ignorarea (şi ea, suverană)a adevărului, autorul îşi imaginează că un articol se aşterne pe hârtieexact, dar exact aşa cum se confectionează o recenzie (fatalsubectivă), un roman (cum altfel decât expresie a subiectuluinarator?). Din acest motiv “neopubliciştii” dintre scriitori exerseazăaceastă meserie, gazetăria (şi grea şi funcţionînd - în principiu - dupăun cod moral) în stare de levitaţie: pentru ei nu există realitatea sol,cel călcat totuşi cu augustele lor membre dindărăt, două: numita citirea textului comentat-atacat, şi cinstita citare din obiectul cu pricina. inu există morală (mamiţo!).Citez din G. Dimisianu:“Efectele dării pe faţă (parţiale) a dosarelor de la Securitateîmi par a fi deocamdată acestea: modificarea în negativ a imaginiiunor foşti oponenţi sau a unor victime ale regimului comunist, pe deo parte, iar pe de altă parte exonerarea de răspundere a persoanelorcare au exercitat persecuţii politice, care au pus la cale şi au înfăptuitrepresiunea”.Perversă întorsătură a condeiului. Aşadar acesta - nu altul -a fost efectul: “modificarea în negativ a imaginii unor foşti oponenţi”Caşi cum nu România literară deschisese campania împotrivalui Caraion (“oponent”, nu colaboraţionist - ca Manolescu,Dimisianu, tefănescu, Ţoiu, Silvestru, Pardău, Băran), rezemînduse“documentar” pe dosarele graţios oferite de Traficantul nr. l al dosarelor,securistul Pelin; ca şi cum nu Manolescu îl invitase pe Iliescu,“omul cu o mare” imediat după Mineriada Sângeroasă (13-15 iunie1900), pentru a fi spălat de sânge în cea mai prestigioasă publicaţieculturală a României; de parcă nu acelaşi Manolescu îl invitase peVoican Voiculescu-Sturdza, supraşeful Securităţii, în decembrie acelaşian, să-şi publice “dosarul de securitate”, prezentat de “redacţie”,www.oglindaliterara.roîn termeni de un analfabetism şi un târîtorismdemne de epoca lui Ceauşescu; caşi cum nu Manolescu şi Dimisianu publicaserăîn numărul 41 din oct.1998, textul“Securitatea despre România literară” subanunţul: “DOCUMENT” - din el cititoriiaflînd că cel mai dârz anticomunist din redacţiefusese Vasile Băran!Dar G. Dimisianu continuă:“Unui Eugen Florescu, de pildă,satrapul ideologic al erei ceauşiste, i seasigură, după ’89, un încăpător fotoliu deparlamentar () în timp ce Doinaş, Uricaru,Buzura sînt lapidaţi moral. Nu esteînsă vorba numai de ei. O rea imagine alumii intelectuale în general şi a lumii literareîn special, a comunităţii literare estePaul Gomacultivată cu insistenţă (de văzut şi ce scrieAlex. tefănescu în R.L., nr. 19, despre ‘demonizarea’Uniunii Scriitorilor’),acolo, în acele medii, îngrămă-dindu-se, s-ar zice, relelenăravuri, din trecut şi azi: laşitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul,trădarea, colaboraţionismul şi poate, în cel mai bun caz, revoltaîn genunchi. Cine cultivă această imagine, măcar excesivă,despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? ().Din păcate, cîteodată, chiar foştii disidenţi autentici se angajeazăpe această pîrtie din reflex de singularizare sau din cine ştiece alte motive. Sau pentru a le plăti confraţilor de condei cine ştie cepoliţe”.După ce şi-a legitimat zicerea prin trimiterea la reperul multifuncţionalAlex. tefănescu, G. Dimisianu atacă frontal: “Cazul luiPaul Goma e prea bine cunoscut. Iată şi recent: întrebat, în ‘Jurnalulliterar’, ce părere are despre declaraţiile noi ale odiosului generalPleşiţă, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede, înrestul imensului articol luîndu-i la refec pe Monica Lovinescu, pe N.Manolescu, pe Ţepeneag, pe Iorgulescu, pe Buzura etc. etc. Cu eiare mereu ceva de împărţit Goma şi parcă mai puţin cu Pleşiţă, carescapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, mai curată, oricum, decît a colegilorde literatură.”Din citatele produse reiese că G. Dimisianu este doar un pionîn trupa arătătoriştilor-în-sens-invers. Din recenta haită fac parte, atâtfoşti activişti, securişti de meserie, care înainte de decembrie 1989slujiseră Scînteile generale, cu pana şi cu limba lor devotată - aiciintră şi Pelin dar şi C. Stănescu şi pionierul pe atunci C.T. Popescu -deasemeni intelectualii patriei, directorii de conştiinţă, scriitorii rezistenţiprin cultură, grijuliii cu păstrarea virginităţii breslei, deci cu supravieţuireacadavrului numit Uniunea Scriitorilor - şi, neapărat, cuFondul Literar! Cei din a doua categorie ar fi indignaţi să afle că îi punalături (dimpreună) cu tovarăşii cinstiţi din prima, însă prin ceea cescriu de la o vreme acolo le este locul. Unde vor fi vrînd să-i pun dupăo asemenea ignominie? - re-citez din G. Dimisianu - subliniind: “Cuei are mereu ceva de împărţit Goma şi parcă mai puţin cu Pleşiţă,care scapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, mai curată, oricum, decît acolegilor de literatură.”Aşa, deci: eu îl scot pe generalul Pleşită “cu faţa mai curatădecât a colegilor de literatură”! De parcă nu eu îl zugrăvisem în Culoareacurcubeului; şi în Soldatul câinelui. De parcă nu eu - singursingurel,fără ai mei “colegi de literatură” - i-aş fi dat în judecată pe 13securişti printre care generalul Pleşiţă. Oricum, între scriitorii care s-au declarat indignaţi de “prestaţia televizuală” a lui Pleşiţă nu am întâlnitnumele lui G. Dimisianu; nici al lui N. Manolescu; nici al luiBuzura, nici al lui Iorgulescu, nici al lui Gelu Ionescu, nici al lui Cosaşu,nici al lui Dinescu, nici al Blandienei, nici al Adameştenei - cesă mai vorbesc de al lui Liiceanu, Pleşu, Patapievici - aceştia fiind,după afirmaţia lui G. Dimisianu, “colegii de literatură” ai mei! “Colegi”care nu au scos un cuvânt de protest, în 1970, când fusesem interzis;care nu au protestat când, arestat fiind, fusesem exclus din UniuneaScriitorilor - de ei, scriitori, de ei, colegi ai mei! - în schimb s-auindignat foarte pentru că arătasem adevărul despre ei, despretrădările lor, despre colaboraţionismul lor - dinainte şi de după decembrie1989; “coleg de literatură” al meu Liiceanu, cel care mi-a distrusCuloarea curcubeului? Colegi Ivasiuc, Breban, Ţoiu, Bălăiţă,Fănuş Neagu, Băieşu, Cosaşu? Coleg(e) de literatură Monica Lovinescuşi Gabriela Adameşteanu, luînd partea notoriului editor distrugătorde cărţi, în schimb tratîndu-l pe autorul uneia dintre ele (eu)de calomniator? Coleg de literatură N. Manolescu, cel care mi-a interzisaccesul în România literară prin editorialul de pomină “Adio,domnule Goma”? Colegi de literatură literatorii români care au fostde acord să fiu înmormântat în tăcere, ba au dat şi ei o mână de ajutorla această acţiune literară?(continuare în numărul viitor)3535


DIALOGURI PARIZIENESondajul revistei:„Apreciaţi că România, post-aderare,este mai prezentă din punct de vederecultural la Paris?”Sintagma „Cultura - un ambasador desăvârşit” poate păreaunora un argument perimat. În ceea ce priveşte prezenţa Românieiculturale la Paris rămâne şi deziderat şi provocare, cu atât mai multcu cât acesta este un oraş cosmopolit, multinaţional şi pluricultural,precum şi una dintre capitalele europene unde s-au luat şi se iauîncă decizii privind destinul României. Pentru a ocoli păcatul căderiiîn discursiv şi a rămâne în domeniul concretului, ne limităm săspunem că, pe baza observaţiilor personale şi a dialogurilor purtatecu mai mulţi români întâlniţi întâmplător pe străzi sau la diferiteacţiuni cu caracter românesc în ultimele cinci luni pe teritoriulParisului, se desprinde constatarea că noţiunea „comunitatea”românilor stabiliţi aici de-a lungul generaţilor este una abstractă,iar românii din Paris nu au:- o publicaţie în limba maternă;- o bibliotecă sau o librărie în limba maternă;- o asociaţie culturală sau socială;- un club.Deasemeni, în librăriile marilor edituri parizene (care autradus importanţi scriitori români) există rafturi ale literaturilor deoriunde, dar numai cu literatură românească nu. Ca fapt divers,pentru timpul liber sau piaţă, dacă există mici negoţuri, cofetăriisau brutării cu specific asiatic, sud-american, rusesc, grecesc,arab, maghrebian, african etc., nu am găsit nici măcar unul cuspecific românesc.În lipsa unor statistici oficiale privind numărul total şi actualal românilor stabiliţi în Paris şi împrejurimi, am folosit ca sursădocumentară dicţionarul de personalităţi „Români în ştiinţa şicultura Occidentală”, editat de Academia româno-americană deştiinţe şi arte, ediţia 1996. Conform acestei surse, număruloamenilor de ştiinţă şi cultură de origine română stabiliţi în Franţareprezintă cea mai numeroasă comunitate din Europa, fiindprezentate biografiile a peste 150 de personalităţi. Autoriidicţionarului şi-au prezentat scuzele de rigoare pentru omisiuni.Totodată, dl. ambasador Nicolae Manolescu, vorbeşte deidentificarea a 3.000 de nume în comunitatea intelectuală francezăde origine română.Am dorit să cunoaştem părerea mai multor personalităţi,româneşti sau nu, aflate la Paris, precum şi a românilor stabiliţi aicide decenii, privind această realitate. Întrebărilor revistei noastre auavut amabilitatea să răspundă pentru acest număr: dl. NicolaeManolescu, ambasador al României la UNESCO, dl. Béséat KifléSélassié, ex-director al Fondului Internaţional pentru PromovareaCulturii – UNESCO, dl. Atilla Korodi, ministru al MinisteruluiMediului şi Dezvoltării durabile, dl. Ionel Haiduc, preşedinte alAcademiei Române, dl. profesor Georges Banu, teatrolog, criticdramatic, eseist, titular la Universitatea Paris III – SorbonneNouvelle, dl. Harry Carasso, eseist. Răspunsurile au fostînregistrate între lunile februarie-aprilie 2008. Vă prezentăm încontinuare opiniile domniilor lor.Marilena Lică-Maşala„Din păcate, într-o mică măsură. Ne lipseşte ecoul în massmediafranceză”Dl. Profesor Nicolae Manolescu, ambasador al României laUNESCO:„Din păcate, într-o mică măsură. Sigur, acţiuni au fost. Depildă, anul trecut am avut un program larg de traduceri destinat maimultor scriitori, din toate generaţiile, unii importanţi, invitaţi aici.Cărţile lor au început să fie traduse şi vor fi traduse în continuare.Au mai existat şi alte descinderi cu ocazia Salonului de carte dinultimii trei ani (2006-2008). La UNESCO, acum un an, amorganizat o săptămână întreagă „Brîncuşi”, cu ocazia a 50 de anide la moartea sculptorului. Anul acesta vom face săptămâna3536filmului românesc. La Institutul CulturalRomân şi la Ambasadă s-au făcut mai Marlena Lica Masalamulte programe în genul acesta. Nunumai legate de literatură, ci de toateartele, în general, de cultură. Dar, ceea ce ne lipseşte în acestmoment este ecoul acestor programe în mass-media franceză,occidentală. Nu întâmplător se spune de multă vreme, reformulândun verset biblic „dacă mediatizare nu e, nimic nu e”. Dacă nurăzbim în presă, în mass-media, dacă nu suntem băgaţi în seamă,facem aproape degeaba. Nu cred că scopul ICR sau UNESCOeste acela de a organiza tot felul de manifestări la Paris, pentruromânii din diasporă - extraordinar de interesaţi de altfel. Nu aş ficrezut. Am descoperit acum, făcând invitaţiile pentru diferiteleîntâmplări de aici, de la noi (sediul misiunii române la UNESCO –n.n.) cât de mulţi sunt românii stabiliţi în Paris, în jurul Parisului, înFranţa, care vin, vin, vin...(la acţiunile organizate de oficialii românila Paris – n.n.). Tot mă întreb uneori: ce-i mână?!, ca să spun aşa,pentru că asta înseamnă oboseală, cheltuială, deplasări pe contpropriu, vin, vor să audă, să vadă totul despre România...”www.oglindaliterara.ro„Nu destul. Francezii ar fi trebuit să ţină cont de capitalul desimpatie de care se bucurau”Dl. Béséat Kiflé Sélassié, ex-director al FonduluiInternaţional pentru Promovarea Culturii – UNESCO:„Nu destul. Cert, aveţi Centrul Cultural din strada Expoziţiei,Biserica Ortodoxă din strada Jean de Beauvais, când şi cândexpoziţii. Dar, sincer, cred că francezii nu cunosc destul Româniaculturală. Este surprinzător că francezii, care au văzut în timpulevenimentelor din Timişoara, pe posturile TV, că românii vorbescfranceza, nu au făcut nimic pentru consolidarea răspândirii limbiifranceze în România. Constat că engleza devine limba preferată aromânilor. Francezii ar fi trebuit să ţină cont de capitalul de simpatiede care se bucurau acolo. (...) Cum amândouă ţările sunt deorigine latină, ar trebui intensificat acest fond cultural comun. Nueste numai cazul României şi Franţei, iar oamenii politici europeninu ar fi singurii cărora le revin ca responsabilităţi în dezvoltarearelaţiilor culturale între diferitele ţări europene. Sunt convins că nueconomicul sau politicul sunt bazele reuşitei proiectului „Europaunită”, ci o mai bună cunoaştere a diversităţilor culturale ale ţăriloreuropene care ar trebui să se îmbogăţească unele pe altele în locsă se separe prin diferenţele culturilor lor. Ar trebui văzut frumosulacestor diferenţe, pentru că tocmai diferenţa îmbogăţeşte. Dacăîntreaga omenire ar fi fost asemănătoare, totul ar fi fost monoton,uniform. De aceea se impun mai multe schimburi între pictori,artişti, muzicieni, artişti care trebuie să se întâlnească, să sereîntâlnească. Evident, se pare că europenii au lăsat mai multălibertate de mişcare mărfurilor, obiectelor, decât ideilor şiconvingerilor bărbaţilor şi femeilor.”„filozoful Joseph Boyle descrie foarte bine ce înseamnăomul prin cultură şi natură”Dl. Atilla Korodi, ministru al Ministerului Dezvoltării durabile:„Sunt câteva domenii despre care spun că, din păcate, nusunt în ograda noastră (a Ministerului Mediului şi DezvoltăriiDurabile – n.n.) şi sunt convins că cei care evoluează în domeniulculturii, evoluează şi în domeniul mediului. Cei care gândesc politiciculturale, gândesc şi politici de mediu. Scriitorul modernist şifilozoful Joseph Boyle descrie foarte bine ce înseamnă omul princultură şi natură. Aşa că sper ca intervenţiile mele să influenţeze şicolegii care răspund şi de cultură”.„Cel mai mult ne împiedică costurile ridicate ale expediţiilorîn străinătate”(continuare în pag. 3546)


COLOCVIUGoethe, vizionarul, alături de Schiller, reflexivulde Rudolf SteinerPrintre cele mai frumoase flori ale vieţii spirituale omeneştise numără şi ceea ce au reuşit să clădească împreună Schiller şiGoethe în perioada prieteniei ce i-a legat. Această legătură a fostînsă posibilă doar în măsura în care cele două spirite au reuşit sădepăşească anumite dificultăţi ce diferenţiau sufletele lor. Regăsimaceste dificultăţi atunci când ne oprim asupra unei discuţii relatatede Goethe, pe care cei doi au purtat-o cândva plecând împreunăde la o conferinţă cu privire la regnul vegetal care tocmai avuseseloc în cadrul Societăţii Cercetătorilor Naturii din Jena. Schillerconsidera că acea conferinţă era nesatisfăcătoare, pe motiv că încadrul acesteia formele particulare ale plantelor erau pur şi simpluprezentate una alături de cealaltă, fără ca în această abordare săse întrezărească măcar vreun raport lăuntric între ele.Goethe i-a răspuns că în felul în care concepea el plantaoriginară exista totuşi un asemenea raport lăuntric, şi că aceastaconţinea de fapt ceea ce vieţuieşte de altfel ca esenţă în fiecare dinplantele individuale. Această „plantă originară” nu era identică cuo plantă particulară oarecare; dar fiecare dintre acestea în partenu putea fi cu adevărat înţeleasă decât plecând de la un modeloriginar ce stătea de fapt la baza întregului regn vegetal. Goethe aprezentat apoi în câteva cuvinte în faţa lui Schiller acest modeloriginar. Acesta însă a replicat: aceasta nu este o experienţă, ci oidee. Goethe a insistat la rându-i însă asupra faptului că pentru elo asemenea idee era în acelaşi timp şi o experienţă, un rezultat alobservaţiei, şi că, dacă cineva voia să numească aceastăexperienţă o idee, el vedea această idee cu proprii lui ochi. Pornindde la descrierea pe care Goethe o face acestei discuţii putemdeduce că la momentul respectiv cei doi nu reuşiseră încă săajungă la un punct de vedere comun.Goethe se simţea îndreptăţit să considere ceea ce îşiformase ca idei în raport cu realităţile din natură drept un rezultatdirect al observaţiei, aşa cum ai face acest lucru în raport cuculoarea roşie a unui trandafir. Pentru el, ştiinţa era ceva pătrunsde spirit, şi în acelaşi timp un rezultat al observaţiei de ordinobiectiv. Schiller nu se putea împăca cu o asemenea abordare.Pentru el era limpede că omul trebuie mai întâi să îşi formeze maiîntâi singur ideile, dacă voia să poate generaliza anumite concluziiparticulare la care ajungi pornind de la anumite observaţii de ordinconcret. Goethe se simţea stând în mijlocul naturii în raport cufondul lui spiritual, în vreme ce Schiller se simţea în raport cu acestfond în afara naturii.Cine urmăreşte în schimbul de scrisori dintre Schiller şiGoethe evoluţia prieteniei lor, poate afla cum aceasta seaprofundează din ce în ce mai mult prin aceea că Schiller îşigăseşte propriile repere din ce în ce mai mult în modul goetheande a vedea lucrurile. Ajunge astfel până în punctul în carerecunoaşte domnia obiectivă a spiritului în creaţiile naturii, lucru cepentru Goethe era într-un fel de la sine înţeles de la bun început.Am putea spune că cea ce l-a diferenţiat la început pe Schiller deGoethe era convingerea celui dintâi că omul se află cumva în afaranaturii, şi că atunci când emite judecăţi asupra naturii ar adăugaceva acesteia. Goethe în schimb nu a avut nicicând neclarităţi cuprivire la faptul că în om natura îşi exprimă de fapt propria fiinţă caşi conţinut spiritual, cu condiţia ca omul să se raporteze în modcorect la ea.Pentru Goethe fiinţa naturii trăieşte în om ca şi cunoaştere.Iar cunoaşterea umană este pentru el o revelaţie a fiinţei naturii.Procesul cunoaşterii nu este pentru Goethe o simplă reflectarewww.oglindaliterara.roformală a esenţei ascunse în natură, ci revelarea reală a ceva cefără intervenţia spiritului uman nici măcar nu ar exista în natură.Cu toate acestea, pentru el spiritul este conţinutul însuşi al naturii,pentru că el înţelege cunoaşterea ca pe o cufundare a sufletuluiomenesc în natură. La început Schiller nu a putut găsi punctecomune între acest mod de a vedea lucrurile şi kantianismul lui.Pe de altă parte, îşi însuşise realmente acest kantianism; Goetheîn schimb nu a găsit nicicând în perspectiva kantiană ceva care săfi corespuns măcar aproximativ propriei sale reprezentări.În simţirea specifică creaţiilor artistice goetheene Schillerse găsea mereu în afara propriei sale concepţii, apropiindu-seastfel tot mai mult de Goethe. În ale sale Scrisori despre educaţiaestetică a omului se poate întrezări strădania lui Schiller de aînţelege deplin trăirea artistică în sens goethean. El ajunge astfel,după ce îşi schimbă propriul mod de gândire în această direcţie, sărecunoască în trăirea artistică a lumii singura stare sufleteascăumană în cadrul căreia poţi fi cu adevărat om, în sensul deplin alcuvântului. i astfel, ştiinţa a devenit pentru el un mod de trăire alumii în cadrul căruia omul nu se putea revela în întreaga sa fiinţă.Pe de altă parte, Goethe îşi dorea o ştiinţă care să poată larându-i aduce în felul ei fiinţa omenească la o exprimare plenară,aşa cum o făcea arta într-al ei. Schiller a trebuit să facă eforturiserioase pentru a ajunge la un asemenea mod de reprezentare. Afăcut însă acest lucru; şi în acest fel comuniunea lui sufleteascăcu Goethe a fost în sfârşit aşezată pe făgaşul potrivit. În ce-lpriveşte pe Goethe, acesta s-a apropiat de Schiller prin aceea căcel din urmă i-a oferit fundamentarea conceptuală a propriului săumod reflexiv de a fi. Singur, Goethe nu ar fi ajuns la aceasta, pentrucă înainte de stabilirea legăturii prieteniei lor trăia în interiorulacesteia ca în ceva de la sine înţeles, ce nu îi apăruse în planulconştiinţei drept o problemă. Schiller a îmbogăţit sufletul lui Goetheprin aceea că i-a arătat cum acesta poate deveni o enigmăconştientă pentru sine şi cum poate căuta o soluţie pentru aceasta.Tot Schiller a fost cel care i-a dat lui Goethe imboldul de a-şi continua munca la Faust. Prologul în Cer s-a născut în modindiscutabil în urma acestui impuls. Dacă comparăm Prologul cu oscenă mai veche, în care Faust se desparte de spiritul macrocosmosuluişi se întoarce spre cel al pământului, putem observadiferenţa de concepţie în ce-l priveşte pe Goethe. Mai întâi,despărţirea de conţinutul spiritual al macro-cosmosului; apoi,prezentarea în imagini a aceleiaşi. În impulsul gândirii dat deSchiller se afla pentru Goethe germenul dorinţei de a prezenta înfaţa ochiului sufletesc viaţa omului în fiinţa lumilor într-un modartistic. Înainte nu putea face acest lucru, pentru că percepeaaceastă viaţă doar ca pe o simţire de la sine înţeleasă, fără a oarticula în interiorul său în vreun fel.Pentru posteritate aşadar acest lucru va fi întotdeauna de odeosebită însemnătate: faptul de a învăţa să-l privească pe Goetheprin ochiul sufletesc al lui Schiller; şi felul în care într-o anumităperioadă a vieţii sale, fiinţa lui Goethe se desfăşoară pe deplin înurma unor impulsuri venind dinspre Schiller. Înţelegerea piedicilorpe care cei doi au fost nevoiţi să le depăşească pentru a se puteaapropria unul de celălalt, ca şi felul în care cei doi s-au completatpână la urmă, constituie un stimul pentru cele mai profundeobservaţii sufleteşti.Conferinţă ţinută de Rudolf Steinerpe data de 9 Aprilie 1922 la DornachTraducere din limba germanăde Daniel Stuparu3537


NOTE DE LECTURĂ”colile “-un scandal imobiliarDupă ce un deceniu şi jumătate deasalturi asemănătoare cu acelea alemigratorilor din Evul Mediu timpuriu, ”şcoalaromânească” nu preocupase pe nimeni,abia recent aceasta deveni obiect depreocupare publică deşi mulţimea demanuale alternative şi modificările deorganizare fără nici un rost ce se făceaudupă cum bătea vântul prin ministere ar fimeritat examinări mai aplicate şi întreprinsedemult. Acum, însă, apare ca o temă depresă (căci la noi “presa face agenda” dupăcum i-o dictează cine i-o dictează) ”dramaVlad Protopopescu şcolii româneşti ” tradusă în modul cel maibizar cu putinţă într-o simplă temă imobiliarăde aspect sezonier.Dar ca în atâtea rânduri, şi acum felul cum se procedează areun aspect maniacal izbitor şi orice examinare în context lipseşte cudesăvârşire. Căci în materia “imobiliarului de şcoală” înainte de a sedeplânge, cu scop de întreţinere de “război rece”, ”dezastrul şcolilordin România”, ar fi trebuit desfăşurată lunga listă de atitudini absurdeşi de hotărâri greşite - dar cu efect imobiliar evident - ce au creatsituaţia de azi. Aici, unde nenumărate şcoli primare, gimnazii şi liceeau fost retrocedate într-o manieră iresponsabilă cui a venit cu un petecde hârtie şi unde nimeni nu s-a gândit ce se va face cu mulţimea despitale, grădiniţe, şcoli şi dispensare ajunse în mâna celor ce pretindcă le-ar fi construit odinioară, vin astăzi cete de jurnalişti aproximativisă se răţoiască formal la ”autorităţi ”, arătând un curaj ridicul de slugăce strigă din spatele stăpânului mai mare. Căci dezastrul nu esteînchipuit iar numărul clădirilor “preluate” spre a se vinde de cătreprimitori s-ar dovedi impresionant dacă s-ar face numărătoarea.Aceasta, de bună seamă, în oraşe şi în doar puţine din satele de lanoi. Dar “în mediul rural”, cum se spune în jargonul de nomenclaturăde Dâmboviţa şi de Bruxelles, unde nu haitele de ”străvechi jupuitori”au stricat orânduirea satelor (ci doar stăpânirea pământurilor, amunţilor şi a pădurilor) ci noii jupuitori care au adus pe ţăran la sapăde lemn, pretenţia de a întreţine şcolile acolo unde drumurile sunt caîn Evul Mediu şi sărăcia este endemică nu poate stârni decât un imenshohot de râs nervos.Dar aceasta este situaţia în ţinuturile noastre unde “opiniapublică” însemnează sfertodocţii ce grăiesc zilnic la televizor.Scandalul ireductibil este de fapt aici căci, la drept vorbind, noi nuavem nevoie de “campanii de porunceală”- nesăbuite şi obraznice prinlipsa totală de efect concret - ci de soluţii deşi acestea, chiar atuncicând există, nu sunt înţelese nici de autorităţile doctrinare şi cu atâtmai puţin de cohorta ancilară şi tocmită ce vorbeşte prin ziare şiposturi de televiziune. Câţi din cei ce s-au trezit la chemarea goarneistăpânului să se năpustească precum nişte hăitaşi asupra inamiculuidesemnat de organizatorul de vânătoare au idee despre cum se“finanţează privat” şcolile în societăţile aşezate şi cât ar fi de lesniciosa se face şi aici acest mecanism de epitropii - de fapt, tradiţional şiverificat şi la noi dar ignorat de neştiutorii ce formează opinia ? Însăpentru aceasta ar trebui să se modifice doctrina de jaf prin centralizareşi împărţeli ulterioare ce ne defineşte pe noi acum. Pe când alţii audescoperit că orice ban plătit din buzunar de ”omul ce dispune” trebuieîntors de statul ne-jecmănitor în procente ce se scad din impozite (căcibanul jertfelnic completează şi adesea înlocuieşte ceea ce Statul nuştie ori nu poate ori, ca aici, sustrage programatic), la noi abia dacă seîngăduie un aport mărunt ca un mizilic şi totul se ia pentru ”bunagestionare” în fond colectiv în vederea înfruptării unei protipentade şihoaţe şi ignorante, ”europenizată”, cum este, numai la faţadă.Căci, în ultima analiză, ”scandalul şcolilor” nu-i decât scandalulvieţii româneşti de dincolo de televizor, adică spectacolul dramatic alunei ţări lăsate de izbelişte şi unde abia dacă totul se mai ţine prinefortul câtorva milioane de idealişti ce nu au nevoie nici de bani şi nicide recunoştinţă şi cu atât mai puţin de glorie ori de “putere”.3538www.oglindaliterara.roInterviu desprenaşterea poetuluiPoate dintre toateîntâmplările vieţii cel mai fascinantmoment este acela al naşteriipoetului. Atunci se petrece cevatainic printre stele, iar pe pământielele ies pe prund pentru hora lorrituală. Zânele vin pe pământ pentrua întregii povestea spiritului întrupatîntr-un copil. Ursitoarele se grăbescsă ajungă lângă leagăn pentru apotrivi calea vieţii celui care vadepune mărturie, prin cuvânt,despre ceea înseamnă fiinţaomenească.Ca să ne înfăţişeze acestmoment fără de pereche, publicistulGabriel Argeşeanu şi-a alesinterviul, gen publicistic aparent Liviu Comşiauşor de manipulat, dar, în realitate,cerând însuşiri jurnalistice dintre cele mai diferite: flexibilitate,adaptabilitate, putere de sinteză, claritate, diplomaţie,imaginaţie, într-un cuvânt o documentare completă şicomplexă. i Gabriel Argeşeanu pare să le adune pe toate,fiind, de altfel, cunoscut în presă tocmai pentru folosirea acestuigen publicistic.Da astă dată interlocutorul este poetul teleormăneanMarin Codreanu, dialogul lor fiind adunat într-o carte cu un titluneutru: „Marin Codreanu. Confesiuni. Convorbiri cu GabrielArgeşeanu”, Ed. SemnE, Bucureşti, 2008).Organizată cronologic, convorbirea cu poetul MarinCodreanu recapitulează sau (re)creează o lume care se află îngeana istoriei înspre timpul trecut. Cu luciditate, cu umor şi spiritautocritic, poetul, stârnit de întrebările reporterului, desfăşoarăo viaţă aşa cum a fost ea, adăugând mereu concluziiexemplificatoare pentru cei care vor veni. „Rătăcitor prin junglaunei alte lumi de la începutul mileniului trei”, este firesc casensibilitatea scriitorului să-şi caute aleanul într-un timp al liniştiişi armoniei care este satul. Mici întâmplări comune copilărieituturor capătă dimensiuni homerice, ca o intrare şi-o ieşire dintrunparadis pe care-l ştim pierdut. Este clipa în care poetul MarinCodreanu, nostalgic evident, evocă omenia celor care auconstruit acest paradis. „i totuşi oamenii erau săraci şi blânzi,respectuoşi şi cu frică de Dumnezeu. Nu le era frică de sărăcie,nici de moarte () Nu de moarte se înspăimântau aceşti ţăranifrumoşi ai neuitatelor comune, sate şi cătune teleormănene (casă parafrazez doi mari scriitori români: Vlahuţă şi FănuşNeagu), ci de faptul că moartea fără lumânare i-ar arunca înbezna veşniciei. Pe atunci nu se cunoştea proverbul „Să moarăşi capra vecinului”.Sunt aici cuprinse principii şi norme de viaţă după cares-a condus şi poetul în trecerea prin epoci vitrege. După război,când românii au fost alungaţi din paradisul lor terestru şiazvârliţi în negura comunismului, poetul începe drumul Golgoteisale, de la mecanizator la jurnalist militar, intrând în lumeacuvintelor unde putea fi el însuşi. Deşi ştia că nu va avea o viaţăliniştită, îşi acceptă destinul de-a fi alături de cei pe care-i ignorăaşa-zişii oameni ai puterii vremelnice, care calcă în picioarebunele învăţături crezându-se buricul pământului ca apoi sădispară nevrednici în neant şi-n uitarea semenilor. MărturiseşteMarin Codreanu. „i cu ce m-am ales? Cu praful de pe tobă,cum ar fi zis mama. Marea literatură o face cei ce nu au viaţăpersonală, cum ar fi zis Nichita () O îndeletnicire de-o viaţă,care aduce numai sărăcie, suferinţă şi glorie de doi bani.Creaţia artistică de la vârf cere multe sacrificii şi renunţări.Uneori cere chiar sacrificiul suprem. Am tot dispreţul pentru ceicare aleargă cu limba scoasă după glorie”.Este, cum se vede, o filă din testamentul artistic alpoetului. Cu aceeaşi luciditate neclintită şi fără compromisuri, seexprimă poetul şi când vine vorba despre poezie, iubirea vieţiisale. Ca orice conştiinţă a veacului său, întoarcerile spre zilelecontemporane sunt dese şi semnificative. Spune poetul: „DupăRevoluţia din Decembrie a fost nevoie de descătuşare, deeliberare spirituală a creatorului de poezie şi nu numai.Eliberarea poeziei de canoanele culturii şi educaţiei socialisteera imperios necesară. Din păcate, cei îndreptăţiţi să o facă aufăcut un pas înapoi, intrând cu poezie cu tot în politică, lăsândloc unor mai multe valuri de aşa-zişi poeţi moderni, care, în locsă stabilizeze, să europenizeze şi chiar să mondializeze poeziatradiţională românească, ei au vulgarizat-o”.(continuare în pag. 3554)


FULGURAŢIIDe la lume adunate...Poporul le spunea "znoave". Mai târziu,oamenii le-au botezat "anecdote", de lacuvântul grecesc "anekdotos", adicăliteratură "orală", nepublicată: Folklor,mici istorisiri, cu un final hazliu, careumblă din gură-n gură şi ai căror autori,ca şi ai proverbelor, rămân anonime.Acum, li se spune - nu v-aş putea spunede ce - "bancuri".Fiecare ştie câteva zeci, dacă nuVictor Eftimiu câteva sute de bancuri pe care lepovesteşte la infinit, complicându-le,lungindu-le. E o epidemie contagioasă.Ajunge să spună cineva un "banc" şi deschide şi celorlalţi pofta dea-şi desfăşura repertoriul. Ca să aibă haz, o znoavă, o anecdotă,trebuie să fie scurtă, spontană.Unii adaogă lucruri cu totul străine de esenţa bancului,descripţii ale personajului, ale peisajului în care se petrece micaistorisire.La apropierea replicii finale, câte un inoportun se grăbeştesă dea el această replică, stricând tot hazul. Dar nu întotdeaunaaceste glume au haz. Nu râde decât cel ce povesteşte. i astfel,acest gen, genul anecdotic, care, la orice gen literar poate fiinteresant, e diluat prin prolixitate şi degradat prin vulgaritate. Uneleanecdote sunt răutăcioase, fără să fie spirituale. i toată lumea,nu numai la noi, e de mama "bancului". E o isterie generală. Păcat.Fiindcă şi-n acest gen minor, ca şi în zicalele poporului, ce poaterisipi înţelepciune, spirit, putere de observaţie, satirice la adăpostulanonimatului, bietul om îşi poate revărsa năduful împotrivadictatorilor nefaşti, a potentaţilor abuzivi, a celebrităţilorpretenţioase.Pe vremea lui Hitler, circulau în Germania sute şi mii deanecdote împotriva naziştilor, epigrame usturătoare.La noi, mai acum un an sau doi, ţinta bancurilor erauoltenii. A fost o modă trecătoare, fiindcă li se atribuiau nerozii carenu se potrivesc acestor oameni, orice se poate spune despreolteni, dar numai că sunt proşti nu s-ar putea afirma.Am să vă povestesc două anecdote cu olteni, care mi separ mai reuşite:Zice că un mehedinţean şi un romănăţean au făcutprinsoare să facă o năzbâtie care să-l dea gata pe celălalt, să sevadă care e mai "moţ", adică mai hoţ, mai deştept:- Vezi coţofana aia din cuib, zise mehedinţeanul. Eu măurc în copac să-i fur ouăle de sub ea, fără să mă simtă! Să te vădce "moţie" mai mare poţi să faci tu!Ajutat de romănăţeanul în cârca căruia se urcase ca săajungă la primele crăci ale copacului, mehedinţeanul izbuti să fureouăle de sub coţofană şi se dăduse jos, triumfător.- Să te văd şi pe tine ce ispravă mai mare poţi să faci!Romănăţeanul se uită la picioarele celuilalt şi-l întrebă,liniştit:- Unde ţi-s izmenele?Pasă-mi-te, în vreme ce-l ajuta să urce, romănăţeanul îiscosese mehedinţeanului izmenele, pe nesimţite.i de atunci a rămas vorbă că olteanul din Romanaţi emai "moţ" decât cel din Mehedinţi.A doua povestire se petrece în Transilvania. Când auaflat că Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, un sas, un ungur şiun român din părţile Oltului se sfătuiră săse ducă la Pillat şi să-i ceară să-l dea josdin spânzurătoare pe mântuitorul lor.Sasul propuse:- Ne adunăm cu toatesocietăţile muzicale şi sportive, custeaguri şi prapuri, ne îmbrăcăm înredingote şi jobenuri, ne ducem la Pillatşi facem o serenadă cu cor şi fanfare şilrugăm să-l dea jos de pe cruce peHristos!- Fugi, măi sasule, sări de colo,ungurul, care e mai revoluţionar de felullui. Ce jobenuri? Ce prapuri, ceserenade? Ne înarmăm cu furci şitopoare şi-i spunem lui Pillat că dacă nune dă pe mântuitor viu şi nevătămat,facem revoluţie!Olteanul tăcea şi-şi răsucea oţigară.- Cată-ţi de treabă, măiungurule cu revoluţia! Cată-ţi de treabă,măi sasule, cu fanfarele, cu prapurile şicu jobenurile, că n-o să faceţi nicioispravă! Lăsaţi să înnopteze şi-l fur eu depe cruce!***Aceste două mici istorioare nusunt propriu-zis, anecdote sau bancuri.Bancurile trebuiesc să fie mult mai scurte. Din miile deanecdote pe care le-am auzit sau le-am citit, am făcut o colecţiecare mi se pare interesantă.Socotind acest gen un gen literar ca oricare altul şi care,nu trebuie dispreţuit m-am gândit să împărtăşesc câteva dinglumele selecţionate şi cititorilor "Urzicii", pe care îi rog să mă iertedacă le-au mai auzit. Cred că o culegere de epigrame sau deanecdote reuşite ar putea interesa, publicate în broşuri: o lecturăuşoară, amuzantă sub titlul general "De citit în tren".Notez câteva care îmi sunt sub condei!- Bărbate, ce zici, tăiem curcanul?- De ce tocmai azi?- Fiindcă azi se împlinesc zece ani de la căsătorianoastră!- i ce e de vină curcanul?***Nişte exploratori nimeresc într-o insulă de sălbatici dinOceanul Pacific.eful expediţiei întreabă pe şeful tribului:- Mai există canibali în insula dumitale?- Nu. Pe cel din urmă l-am mâncat săptămâna trecută!.(Din arhiva scriitorului Baki Ymeri)3540Expoziţia de gravură:Roger DewintArtistul plastic belgian RogerDewint a expus la Galeria Occident(Bucureşti) în perioada 17 aprilie - 5 mai2008.Lucrările lui Roger Dewint (n.Bruxelles, 1942) sunt un regal de culoare şide invenţii grafice. Fiecare gravură seaseamănă unui foc de artificii care dănaştere unor imagini care nu sunt neapăratvesele, din contră, dar care se disting prinvivacitatea, densitatea, multiplicitatea şiraritatea culorilor care exclud variantaclasică alb-negru.Utilizând cu precădere acvatinta şiacvaforte, artistul obţine un efect nervos,vibrant, nebulos în gravurile sale. În moddeliberat, este privilegiată redarea uneiexpresii faţă de lizibilitatea operei. Dacăaceasta pare, deseori, confuză, este pentrua traduce mai bine violenţa personajelor.Culorile vii nu sunt decât un artificiu pentrua servi mai bine brutalitatea mesajului.Vernisajul a avut loc joi, 17 aprilie2008, de la ora 18,30 , la Galeria Occident(strada Occidentului nr. 11, sector 1Bucureşti).Roger Dewint este profesoronorific de gravură la Academia de Artefrumoase din Bruxelles. A studiat laAcademia din Bruxelles (secţia desen şipictură) şi din Boitsfort (atelierul lui Rogerwww.oglindaliterara.roSomville).i-a început cariera artistică în1971 şi, de atunci, a fost recompensat cunumeroase premii şi distincţii. Cu peste 600de expoziţii la activ (personale şi colective ),lucrările lui Roger Dewint figurează în 70de colecţii publice din toată lumea(printrecare Musées Royaux din Belgia, SanFrancisco Museum of Modern Art, MiamiMetropolitan Museum & Art Center, ArtMuseum din Portland, Kyoto University forArts, Japonia, muzee din Leipzig şi Minden,Germania, etc.).Expoziţia a fost organizată deGaleria Occident în parteneriat cuDelegaţia Comunităţii franceze Valonia –Bruxelles la Bucureşti.


MERIDIANE LIRICETRADUCERI DI POLOĂCzesław Miłosz, poet, romancier şi eseist polonez , s-a nǎscut pe 30 iunie1911 în Šeteniai, Lituania. A publicat în Polonia şi în srtǎinǎtate. Autorultraducerilor din Scheakspeare, Biblie şi traducǎtorul poeziei poloneze înenglezǎ. A murit pe 14 august 2004 în Cracovia la vârsta de 93 ani. Poezialui este profound intelectualǎ, poetul foloseşte metafore foarte sugestive.Creaţia lui din anii 30, înainte de al 2-lea Rǎzboi Mondial este plinǎ decatastrofism în care dominǎ elan, metaforism, ritmicitate, viziuniapocaliptice. Scrie şi despre frumuseţea lumii, iar tematica poeziei scrisǎdupǎ rǎzboi are caracter filozofic. I s-a acordat titlul „Drept între popoare”,laureat al Premiului Nobel pentru literaturǎ în 1980.(prezentare si traducere Magdalena Filary)În VarşoviaCe faci pe molozul catedreiSfântului Ion, poetule,În aceastǎ caldǎ zi de primǎvarǎ?La ce te gândeşti aici, unde vântulDe la Vistula bǎtând risipeştePraful roşu al molozului?Ai jurat, cǎ niciodatǎ n-o sǎ fiiFemeie plângǎtoare de doliu.Ai jurat, cǎ niciodatǎ n-o sǎ atingiRǎnile mari ale poporului tǎu,Ca sǎ nu le schimbi în sfinţenie,Sfinţenia blestematǎ, care urmǎreştepeste veacuri urmaşii.Dar acest plâns al Antigonei,Care îl cautǎ pe fratele sǎu,Asta e cu adevǎrat peste mǎsuraRezistenţei. i inima esteo piatrǎ, în care precum o insectǎEste închisǎ dragostea întunecoasǎA pǎmântului cel mai nefericit.Nu am vrut sǎ iubesc aşa,Nu a fost asta intenţia mea.Nu am vrut sǎ am milǎ aşa,Nu asta a fost intenţia mea.Peniţa mea este mai uşoarǎDecât pana colibrii. Aceastǎ povarǎNu este pentru forţele mele.Cum am sǎ locuiesc în aceastǎ ţarǎ?Unde piciorul îmbrânceşte oaseleNeîngropate ale celor mai dragi?Aud glasuri, vǎd zambete. Nu potSǎ scriu nimic, pentru cǎ cinci mâiniÎmi iau peniţai poruncesc sǎ sriu istoria lor,Istoria vieţii lor şi a morţii.Oare pentru asta sunt creatCa sǎ devin femeie plângǎtoare de doliu?Eu vreau sǎ cânt festinuri,Dumbrǎvi vesele,În care mǎ introducea Scheakspeare.LǎsaţiPoetilor o clipǎ de bucurie,Pentru cǎ o sǎ disparǎ lumea voastrǎ.Nebunia este sǎ trǎiascǎ aşa fǎrǎ zâmbeti sǎ repete douǎ cuvinteAdresate vouǎ, morţii,Vouǎ, care trebuia sǎ luaţi parte la nuntaFaptelor ale gândurilor şi ale corpului,cântecelor, ospǎţelor.Douǎ cuvinte salvate:Adevǎr şi dreptate.Cântec despre porţelanFarfurioarele mele roz,Ceştile înflorite,Aşezate pe ţǎrmul râuleţuluiAcolo unde au trecut tancuri.Vânticelul asupra voastrǎ zboarǎ,Pufuri din pernǎ pierde,Pe urma neagrǎ cadeUmbra mǎrului rupt.Pǎmântul, unde te uiţi, acoperitCu stropii spumei fragile.Nu-mi e atât de rǎu de nimic, vǎ rogdumneavoastrǎ,Decât de porţelan.Abia se sculǎ zoriiPeste orizontul platSe aude unde pǎmântul gemeFarfurioarele micuţe trosnesc.Visurile maiştrilor preţioase,Penele lebedelor îngheţateMerg în pâraie subteranei nicio amintire despre ele.Deci abia mǎ trezesc brusc de dimineaţǎTrec pe lângǎ asta îngândurat.Nu-mi e atât de rǎu de nimic, vǎ rogdumneavoastrǎ,decât de porţelan.Câmpia pânǎ la malul ,soareluiAcopera cioburile fǎcute terci.Stratul lor proaspǎt crocantSub pantofii mei scrâşneşte.O! podoabe strǎlucitoareCare aţi bucurat cu culoareawww.oglindaliterara.roAcum sunteţi pǎtateCu vopsea urât coagulatǎ.Stau întinse aşazate pe mormânturiUrechiuşe si funduri.Nu-mi e atât de rǎu de nimic, vǎ rogdumneavoastrǎ,Decât de porţelan.DragosteDragostea înseamnǎ a se uita la sine,Aşa cum nu se uitǎ la lucruri strǎine,Pentru cǎ eşti numai una dintre mai multelucruri.i cine se uitǎ aşa, cu toate cǎ însuşi nuştie despre asta,De întristǎri inima sa vindecǎ,Pasǎrea şi copacul îi spun: prietenule.Atunci şi sine vrea sǎ foloseascǎ lucruri ,Ca sǎ stea în umplerea flǎcǎrii puterniceNu e nimic, cǎ uneori nu ştie, pentru ceslujeşte:Nu acesta slujeşte cel mai bine,ci cineînţelege.SperanţǎSperanţa este atunci, când cineva crede,Cǎ pǎmântul nu e vis, ci corpul viu,i cǎ vǎzutul, pipǎitul şi auzul nu mint.i toate lucrurile, care le cunoaşteam aici,Sunt ca şi o grǎdinǎ, când stai în poartǎ.Nu se poate intra acolo. Dar sigur este.Dacǎ am privi mai bine şi mai înţeleptFloarea nouǎ şi multe steleÎn grǎdina lumii am mai vedea.Unii spun cǎ ne ochiul înşalǎi cǎ nu este nimic, numai pare,Dar tocmai aceştia nu au speranţǎ.Cred cǎ atunci când omul o sǎ se întoarcǎ,Toatǎ lumea imediat dupǎ el nu mai existǎ,Parcǎ au rǎpit-o mâinile hoţilor.3541


ESEUAlexandra Diaconu(urmare din numărul anterior)Samkhya a influenţat originile budismuluişi, în creştere, a fost, la rândul său,influenţată de budişti. Peste tot în literatura filosoficăindiană – în Upanişade, în epică, înPurane, în tantra, în mistică – se pomeneştede Samkhya şi de Kapila, legendarul ei fondator.Istoria şcolilor samkhyaste şi a interpretărilorlor reciproce e prea obscură şi încănestudiată ca s-o rezumăm aici. De altfel,chestiunile istorice nu sunt indispensabileînţelegerii şi aprecierii contribuţiilor pur filosofice– şi le-a evitat complet în acest studiu”.(pp. 81- 82).„Yoga e un sistem filosofic (darsana),constituit din trei ştiinţe sau trei grupăride ştiinţe: teoria cunoştinţei şi logicii;psihologia şi tehnica (amândouă implicândun fond etic); metafizica şi soteriologia. Organicitateasistemului nu suferă prin aceastădiviziune tripartită în aspecte şi funcţiuni.Le-am notat aici numai ca să arătăm conjugareaacestor trei ştinţe cu planurile experienţeiumane. Într-adevăr, Yoga admiteposibilitatea a trei experienţe ce se deosebescstructural, calitativ între ele, iar nu dintruncoeficient de intensitate sau cantitate.Aceste trei structuri sunt: experienţa falsă,iluzorie, invalidă (eroarea senzorială); experienţacotidiană, obştească, umană; experienţaultimă (samadhi), rezultanta meditaţieişi practicii Yoga, care conduce pe pragul liberării(mukti), de durerea existenţei (samsara).Să se observe că cele trei diviziuni aleYogei corespund necesar concepţiei de experienţă,elaborat de acest sistem filosofic.Logica e menită cercetării experienţelorfalse, a erorilor, datorită fie iluziiloraperceptive (d. P. frânghia iluzoriu socotităşarpe); fie unei invalide asociaţii de idei (stâlpulîn întuneric crezut duh necurat, etc.).Toate aceste experienţe iluzorii, eronate sedisting printr-o justă aplicare a simţurilor sauprintr-un raţionament valid.Psihologia, ca ştiinţă a faptelor sufleteşti, seocupă de experienţa general umană, constituităde ansamblul experienţelor realizate înordinul natural. E util de amintit aici ceea ceştiam asupra Samkhyei, că în aceste douăsisteme indiene (Yoga-Samkhya) faptele sufleteştisunt înglobate în ordinul natural, caoricare alt fenomen fizic sau biologic; elesunt manifestări –morfologic deosebite, daresenţial identice – ale aceleeaşi naturi primordiale(prakriti); Yoga, ca şi Samkhya, socoteştereală orice manifestare naturală,orice moment fizic, ca şi orice moment psi-PROBLEMATICAFILOSOFIEIINDIENE LAMIRCEA ELIADEhic. Ceea ce e ireal, adică fals, e relaţia dintreaceste fapte şi suflet, o falsă relaţie(upadhi), o identitate invalidă, izvorâtă din ignoranţametafizică. Experienţa cotidiană aexistenţei general umane, deşi e validă logiceşte,şi psihologiceşte, - e falsă metafiziceşte,pentru că se atribuie sufletului. ( V.Introducere la Filosofia Samkhya). Cu acestdepozit vast de experienţe, just adunate deactivitatea senzorială, (just, adică natural;dar vom vedea că ce e natural în psihologiacotidiană e iluzoriu metafiziceşte, şi clasatede categoriile logice, dar necorectate deadevărul fundamental (sufletul şi soteriologia)– se ocupă psihologia yogică, analizândastfel activităţile senzoriale, energetica memorieişi îndrumând teoreticeşte itinerariulascetic practic.În sfârşit, a treia experienţă e ceacare se obţine prin distrugerea actualeistructuri sufleteşti, e generată de roadelemeditaţiei, adică prin exprimarea funcţiilorsenzoriale şi prin stabilirea unui nou şi subtilechilibru fiziologic (printr-un special procesrespiratoriu, etc.); e o totală poligeneză carenu are nimic comun cu antecedenta structurăşi care poate sluji de vehicul revelaţieiultime, liberării (mukti). Această stare detransă (traducem provizoriu Samadhi printransă, deşi aceşti doi termeni nu au comundecât exprimarea pierderii facultăţilor normale)e produsă prin colaborarea gnozei şipracticii, a unei subtile discriminaţii metafiziceîn esenţa lucrurilor (cosmosul, sufletul,falsa relaţie posesivă dintre suflet şi minte,etc.) şi a unei activităţi tehnice susţinute, urmărinddezrădăcinarea funcţiunilor psiho-fiziologicede toate zilele.Scopul yogei e distrugerea celordouă experienţe prime (eroarea logică şieroarea metafizică) şi înlocuirea lor cu onouă experienţă, calitativ diversă. Aceastapentru că, după cum am scris în repetaterânduri, condiţia existenţei umane e dureroasăpentru temperamentul indian şi singurulscop e depăşirea ei.Vyasa (ad. Patanjali I, I) împarte astfel stadiileminţii ( planuri mentale, citta bhumi: instabilă(kşipta) ; confuză obscură ( mudha )şi stabilă şi instabilă (viksipta); fixată într-unsingur punct (ekagra) şi complet strunită (nirudha).Dintre aceste stări, primele douăaparţin tuturor oamenilor, fiind însăşi dinamicacotidiană, psihomentală. Vikşipta seobţine printr-o fixare ocazională a minţii prinatenţia (de pildă, în soluţionarea unei problemematematice într-un efort de memorie,etc.), dar ea e pasageră şi nu slujeşte liberării(mukti), pentru că nu e obţinută prinyoga. Adevăratele stări yoginice sunt numaiultimele două..Dispoziţiile minţii, tot după Vyasa (I,2) sunt: prakya (vioiciune, iluminare), pravrtti(activitate, energie), sthiti (inerţie) – dispoziţiicare se datoresc predominanţei uneia dintrecele trei gunas: sattva (puritate,iluminarea prin înţelegere), rajas (energie) şitamas (inerţie). Mintea (citta) nu e decât unorgan natural, dinamic, putinte de a suferiobscuritate (când e subjugat de tamas), pasiune(prin instaurarea gunei rajas ) şi claritateraţională, conjugată cu puritate morală(prin stăpânirea gunei sattva ).Suprimarea experienţei umane nu e o sarcinăfacilă chiar pentru tehnica de drept reputatăa Indiei. După cum vom vedea îndată,obstacolul principal nu e trupul, cu funcţiunilelui, ci subconştientul, setea de viaţă, vastreceptacul al experienţelor rasei, rădăciniadânci, câteodată ele însele cadre formateale experienţelor actuale. Yoginul are de luptatîndeosebi cu partea fluidă, intenţională,subconştientă a minţii. Evident, ascensiuneapractică prin purificări, renunţare şi meditaţii,nu poate începe înaintea unei prealabile luminăriteoretice.Dar iarăşi nimic nu poate fi realizat– spun participanţii doctrinei yoga – fărăpractică, fără acţiune (kriya), fără tapas(energia purificărilor şi înfrînărilor ascetice).Cărţile II şi III ale lui Patanjali sunt închinatecu deosebire acestei activităţi yogice (purificări,poziţii corporale, procese respiratorii,meditaţii prin fixarea obiectelor, meditaţiefără obiecte etc.). Totuşi, Vachaspati Misra(ad., II, 1) are grijă să observe: că acţiunea(kriyo-yoga) nu trebuie exagerată ca să tulbureechilibrul fiziologic al trupului şi că nutrebuie executate cu dorinţa fructelor.Din acest organic apel către acţiune(înţeleasă ca realizare practică, iar nuaplecare în afară ), se înţelege cât de indispensanilăe experienţa yogică. Astfel, în actualacondiţie umană e imposibil devalorificat (şi chiar de justificat) samadhi, stareaultimă, preliminarie liberării – pentru căsamadhi transcende experienţa şi e numaiun nume pentru cei care participă, încă, totalla experienţa general-umană. Dar cei carese hotărăsc, chiar numai pentru un răstimp,să practice renunţarea valorilor lumeşti (vairagya)şi cele dintâi preliminarii tehnice yogice– au posibilitatea să verifice realitatea şieficacitatea acestei practici şi întrevederealiberării Vyasa (ad. I, 49) lămureşte deosebireadintre cunoştinţă prin comunicaţie (sauinductivă) şi cea prin experienţă (sau particulară); cunoaşterea yogei e inclusă înaceastă cunoaştere nemijlocită. Credinţa(shraddha) vine după cea dintîi realizare(Vyasa I, 34), după ce conştiinţa se convingedirect de eficacitatea terapeuticii Yoga. (Deamintit definiţia percepţiei ca „experienţă nemijlocităa unui obiect” (Abhoga e o „luminare”(prajna), prntr-o „percepţie directă”(saksetkara) a obiectului el însuşi. {VachaspatiMisra, ed. I, 17). Dar percepţia ordinarăe condiţionată de limitarea simţurilor, de obstacole,infirmităţi, în timp ce yoginii – înspusa tratatelor – posedă o suprasensibilitatespecială a simţurilor, asemenea zeilor(zeii indieni sunt suflete desincarnaţi). (VachaspatiMisra, Tattva Kaumudi 30 la SamkhyaKarika V). Ei pot intra în direct contactperceptual cu forma minusculă (atomi), sauenormă (prakriti), (Samkya Sutra I, 90-99).Discuţia pe larg a percepţiei yoginilor se aflăîn Patanjali Yoga-Sutra, cartea a III-a.3542www.oglindaliterara.ro


ESEUArborele din prăpastie sauarta poetică matevskianăFiinţa este destinul gândirii. Destinulînsă, spunea Heidegger „este în sineistoric. Istoria lui a atins deja nivelul limbiiîn rostirea gânditorilor. Deci poezia esteefectul simţirii şi al rostirii, cu alte cuvinteea se traduce ca parte a firii, iar poetulun gânditor într-o limbă a sa proprie,Ion Deaconescu după Hölderlin „cel mai periculos dintrebunuri” 8 . Dacă „substanţa” omului esteexistenţa, inevitabil limba e chiarfreamătul Fiinţei, iar cuvântul poetului reprezintă spaţiul deschis încare locuieşte omul. Sau cum spune un aforism de-al lui Heraclit„omul locuieşte, în măsura în care este om, în apropierea zeului”.Numai Cuvântul a fost şi poate să fie deschidere spre neobişnuit,spre acei zei, pe care numai poezia poate să-i numească şi să-iidentifice şi să permită accesul la acea deplinătate de imagini alefiinţării. Căci aşa cum ne atrage atenţia acelaşi Heidegger „omul nueste stăpânul fiinţării. Omul este păstrătorul Fiinţei. În acest «maipuţin» omul nu pierde nimic, ci câştigă, pătrunzând în adevărulFiinţei. El câştigă sărăcia ce ţine de esenţa păstorului, a căruidemnitate constă în faptul de a fi chemat de Fiinţă însăşi întruvegherea propriului ei adevăr” 9 .Deci, omul, adică poetul, este vecinul Fiinţei, cel chematsă spere şi să ocrotească Adevărul şi umanitatea lui. Prezenţa saeste o garanţie sigură a gândirii şi a rostirii (fiinţa adăpostită înlimbă). Dacă opera de artă în general, deci şi poezia, este „uneveniment al adevărului”, atunci creatorul ei este un a fi situat lacapătul de început al creaţiei, axă a luminii ce mântuie şiperpetuează eternitatea.Iată de ce poezia, după Mateja Matevski, trebuie căutatăîn acea contradictorie stare a scufundării în neant, a sfărâmăriicolţurilor lui, a suferinţei prin identificare şi apoi a ieşirii la suprafaţă,după această căutare chinuitoare a esenţialului şi a frumosului.Poezia este capcană şi eliberare în acelaşi timp când poetulconstruieşte o cosmogonie a durerii şi o estetică a urâtului, crezândîn dorinţa dramatică de întâlnire cu simultaneitatea trăirii lumii,adică a existenţei primordiale. Poemul, crede Mateja Matevski,este aidoma unui arbore în prăpastie, cu greu ajungi la el,înfruntând obstacole din cele mai neaşteptate, negând tot timpulefemeritatea şi ilogica trecerii în concret:„Există un arbore micSinguratic urât ce se leagănăNeagră lingoare în neagra prăpastieDouă crengi are şi trunchi şi tăcerei seamănă cu un om care-a tot suferitŢintuit şi-ngropat în pământ.De mult nu-şi mai aduce aminte nici zileNici nea, nici ploaie, nici vânt şi nici ierburiNici de vreo pasăre cuibul ţesându-şiStă aşa dezgolit ca o crucei ca un om îngropat în pământPare un mort care-ţi râde în faţăGură de nisip şi trup de piatră”.(Arborele din prăpastie, I)FONOTEXTUL APEI TULBURATE SAUMIŞCĂTOAREA TEMELIE A LUMII(urmare din nr. anterior)Alunecarea spre realul prăpastiei, acolo unde ajungi atâtde greu, dar mai ales unde supravieţuieşte şi mai greu, este, înfond, intrarea în lumea poeziei, în modul de existenţă pură şisingulară, în acea zonă a nepământescului, a subiectivităţiicreatoare, în preajma Fiinţei şi a cunoaşterii ei:www.oglindaliterara.ro„Dar vânturile nu se arată în această prăpastieUitată de Dumnezeu şi de toţiÎn acest întuneric care te-ngheaţăi apele şi stâncile neguroase se prăvălescCu muget de fiareSă-i roadă coajai totuşi el pare că zboarăHrănit de visatele vânturiCare privesc dincolo de multe apusuriNici asfinţitul nu-i asfinţit în această prăpastie”.(Arborele din prăpastie, II)Mateja Matevski vede în neantul conştient (în nici un cazconştiinţa neantului), în neantul care se cunoaşte şi respingeaccidentele şi întâmplările, ultima etapă, ultimul prag al lucidităţiipoetice, când se dobândeşte sentimentul unei libertăţi superioarea expresiei, faţă de care orice gândire nu-i decât un incident sau uneveniment particular. De aceea conştiinţa poetului este o perpetuăreluare în discuţie a vieţii şi a greutăţilor dobândirii esenţei sale.Mateja Matevski modelează cuvântul ca un bijutier sprea obţine o întreagă lume în care eul este absent ori acea treaptăînainte de ireal. El este un salahor al Nuanţei, de unde aceafragilitate şi delicateţe extremă a poeziei văzută ca o conştiinţă aconştiinţei. În nu ştiu care Upanişadă se afirmă că „esenţa omuluieste cuvântul, esenţa cuvântului este imnul”. Subscriind la primaafirmaţie, poetul Mateja Matevski a ştiut exemplar să fructifice întrocreaţie a esenţelor şi a formelor pure, construindu-şi cu siguranţăo mitologie a cuvântului obţinut prin distilări epuizante, printr-ocăutare ce atinge adâncurile prăpastiei şi marginile singurătăţii,dăruindu-se acestuia până la suferinţă , până la ţipăt, până latăcere.Odiseea unei existenţe nedefinite:licuriciul sau a fi lumină totuşiMotivul licuriciului pare a fi drag lui Mateja Matevski;naşterea, plecarea, apariţia, noaptea, vremea, puterea, moarteamiraculoasei insecte fiind tot atâtea ipostaze ale stării poeticetraduse prin acea libertate liberă. Ce este însă licuriciul? Poarespiritul, speranţa, ideea, naşterea, revelaţia aspiraţia, iluminarea,dragostea, fiecare în parte sau toate la un loc ori pur şi simplu cutotul altceva. În această căutare de identificări stă tot farmeculpoeziei matevskiene, în acea înfruntare cu necunoscutul, uneoriatât de cunoscut şi apropiat, în necesitatea ajungerii la certitudineşi adevăr. Între un real, deja trăit şi un miraj ce vrea să trăiască seconsumă aventura, într-o luptă a contrariilor ce opune întunericuluimicul strop de lumină nedefinită, izvorâtă parcă din cosmos,posesoarea unor efecte incredibile, dând impresia de creare anoilor spaţii, a aspiraţiei de a înfrunta întunericul şi forţele luiascunse, stă misterul poeziei adevărate.Mateja Matevski transformă un simplu motiv într-undiscurs estetic existenţial, într-o poezie a surselor neştiute văzuteca resurse ale vieţii, într-un complex al marilor trăiri poetice cândlimita mediocră a banalului este depăşită la nivelul miracolului şi altranscendenţei. Miracolul apariţiei bobului de lumină în beznaatotcuprinzătoare conţine în sine o descifrare şi o încifrare aacestui real, pe care numai cuvântul îl poate transforma înmetaforă, realitatea acestuia este acolo unde a încetat oricarerealitate, în zonele lipsite de accesul unei normalităţi prestabilite."Atunci se întâmplă ceva ce mintea nu poate pricepela care fântâna privirii se tulbură:un foc lin de fulgere blândenăucindu-ne capulîn hora ireală a timpuluicare se naşte în clipaaprinderii visului."(Apariţia licuriciului)(continuare în numărul viitor)3543


CRONICARÎn 1961 InstitutulInternaţionalde Teatruinstituia ziua deGeorgeta Vioreanu 27 martie caZiua Mondială aTeatrului.De atunci comunitatea teatralăinternaţională sărbătoreşte in chip diferit,înfuncţie de locul său pe mapamond, acesteveniment.Cele două instituţii culturalefocşănene ce poartă numele ctitoruluiclădirilor emblematice în care funcţioneazăau hotărât,cu doisprezece ani în urmă,săsărbătorească această zi în cadrul uneimanifestări rămasă – până azi – unică peţară.Este vorba de Galele TeatraleFocşănene.Tradiţia s-a creat în timp. Acţiuneaa căpătat amploare şi prestigiu devenind,cu fiecare ediţie, evenimentul teatral celmai aşteptat de focşăneni.Desfăşurându-se pe finalul luniimartie,Galele cuprind obligatoriu ziua de27 a lunii. i anul acesta, la cea de-a XII-aediţie în cadrul ambiental deosebit allăcaşului teatral „Mr.Gh.Pastia” s-a datcitire Mesajului Internaţional menit săomagieze milenara artă dramatică.Totdeauna realizat de unimportant om de teatru (dramaturg, actor,regizor, scenarist) mesajul cuprindepărerea personală a realizatoruluiaplicabilă totuşi, în orice instituţie deprofil.Anul acesta Mesajul Internaţional afost realizat de scenograful canadian dinQuebec, Robert Lepage.Cităm: ”Supravieţuirea arteiteatrale depinde de propria sa capacitatede a se reinventa,prin adoptarea unorunelte (instrumente) noi şi a unor limbajereînnoite”(...) ”Pentru a putea reprezentalumea în toată complexitatea sa, artistultrebuie, în perspectivă, să aducă noi formeşi idei şi să se încreadă în inteligenţaspectatorului, care este capabil să distingăamprenta umanităţii(umanului) în interioruljocului perpetuu al luminii şi umbrei.”A sosit şi prima zi a Galelor.Începutul a fost făcut de Teatrul„Odeon”din Bucureşti cu „Cinci piesescurte” de Eugène Ionesco,în regia luiAlexandru Dabija.Tematica era cunoscutăspectatorilor focşăneni.Trei din cele cincipiese constituiseră, la începutul luniimartie,substanţa unor spectacole lecturăsusţinute de Teatrul Municipal Focşani.Producţia Teatrului „Odeon” erarecomandată de nu mai puţin de trei premiioferite de Senatul UNITER în Gala acestuian. i anume: pentru cel mai bunspectacol, pentru cea mai bună regie iardirectoarea teatrului,actriţa Dorina Lazăr,pentru întreaga activitate în care, evident,este inclus şi rolul interpretat în piesa„Salonul auto” – una din cele cinciGALELE TEATRALEFOCŞĂNENEa XII- a ediţieprezentate la Focşani.Totuşi publicul n-aprizat la nivelul aşteptărilor prestaţiaTeatrului „Odeon”. Poate pentru că EugèneIonesco e încă greu de înţeles şi deasimilat,căci jocul actorilor a fost cuadevărat remarcabil.Neaşteptat,dar piesa propusă deTeatrul „Nottara” pentru actuala ediţie aGalelor Focşănene, a lăsat un gust amar.”Special sânge” a remarcabilului dramaturgGuy Foissy, puţin autohtonizată,personajele căpătând nume româneşti, iarspectatorii putând să se creadă – la unmoment dat – la iarbă verde într-un spaţiuromânesc,piesa nu poate fi acceptatădecât ca o comedie(dramă) horror.Piesa sebazează pe un subiect de mare actualitate:goana ziarelor de scandal dupăsenzaţional. Totul ar fi bine dacă n-ar fi lamijloc siluirea sufletească a unuiadolescent. În urma unui groaznic accidentauto, regizat de personajul principal, tatăladolescentului, obsedat, la rândul său, deobţinerea unui câştig cât mai substanţialdin vânzarea unor fotografii unice cătretabloide, piesa pune în valoare cinismulredactorilor dar şi lipsa de scrupule a celorce aleargă după astfel de câştiguri.Victimaeste, în cele din urmă,adolescentul familieipe care evenimentele îl năucesc şi-lmaturizează instantaneu. ocul dubluprodus de faptul că e martor la un accidentcumplit regizat de însuşi tatăl său şi faptulcă acesta nu acordă victimei nici cel maielementar ajutor,îl împing pe copil să-şiucidă în final părinţii dând impresia cănumai astfel poate face dreptate şi-şi poatereveni la o existenţă care,oricum,nu va maifi normală.Terifiant mod de a face educaţie.Cu „Sonată pentru saxofon şiEva” de Eugen erbănescu, susţinută, laFocşani, de Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”, revenim la normalul unei iubiriadevărate. Cu fineţe,cu talent şi dăruireTeodora Mareş şi Marius Bodochidemonstrează că dragostea poate năruiziduri de indiferenţă şi uitare.Iubirea trecepeste orgolii,iubirea iartă,uită şi revineatunci cînd e adevărată. Iar cei doi audemonstrat-o cu prisosinţă prininterpretare. O notă pozitivă pentruscenografie şi pentru costumele TeodoreiMareş,permanent în acord cu întâmplăriledin scenă.Nu putem să nu remarcăm,cusatisfacţie,că „Hangiţa”de Carlo Goldoni,înregia Ginei Lazăr,producţie a teatruluifocşănean,a constituit un vârf întrereprezentaţiile Galei.Nu insistăm întrucâtdespre această piesă am scris,pe larg,întrunalt număr al revistei.Aşteptat întotdeauna cu plăcere şisală plină,Teatrul de Comedie din Bucureştia venit la Focşani cu ultima sa producţie:”Clinica” de Adrian Lustig.În regia lui Aurel Palade şi minunatservită de muzica lui Vasile irli,piesa nearuncă fără menajamente în realitatearomânească contemporană.După propriamărturisire autorul a scris această piesă”lacererea unor actori.”Piesa „este conceputăîn aşa fel încât să ofere fiecărui actor câteun monolog şi câte o prestaţie deosebită.”Inspirată clar din realitatearomânească imediată, piesa abundă înmomente comice de o inegalabilă savoarelăsând, totuşi, suficient loc pentrumeditaţie,pentru ca fiecare spectator să-şifacă un proces de conştiinţă.Numele unormari actori precum George Mihăiţă,Valentin Teodosiu, Virginia Mirea, sau DeliaSeceleanu,pe care focşănenii i-au întâlnit şiîn alte producţii ale Teatrului de Comedie,aufăcut din seara de 30 martie una de neuitat.Au fost câteva stângăcii în Galele2008.Păcat de străduinţa reală aactorilor de la Teatrul „Victor Ion Popa „ dinBârlad care,deşi au venit cu piesa „Bolnavulînchipuit” de Molière,n-au reuşit să câştigepublicul focşănean. O lectură regizoralăslabă, o încorsetare inutilă a actorilor îndate învechite, precum şi apelul lanaturalizări prea evidente pentru ademonstra necesităţi fiziologice umane, undecor greoi şi neinspirat, au făcut dinspectacol o palidă reprezentare a ceea cear fi putut fi o strălucitoare comedie clasică.Nici piesele pentru copii n-austrălucit.Dar Gala 2008 s-a încheiat curecitalul actorului Eusebiu tefănescuacompaniat de muzicianul – de realăvirtuozitate – Ionuţ Bogdan tefănescu,recital dedicat poetului Nichita Stănescu.Afost o seară reuşită prilejuită de împlinirea a75 de ani de la naştere şi a 25 de ani de lamoartea poetului.Nu putem încheia fără a înscrie lacapitolul realizări expoziţia de graficăsatirică „Teatrul – Lumini şi Umbre”acaricaturistului de talie internaţionalăConstantin Pavel. Ne-a surprins,ne-adelectat şi ne-a adus pe buze zâmbete cuaer de înţelepciune.Comentarii au fost .Unii,maicârcotaşi,au considerat ediţia din acest anceva mai subţire comparativ cu aniiprecedenţi; alţii au fost nemulţumiţi de slabapopularizare a manifestărilor prin mediascrisă,audio sau video. Pentru realizatori afost,ca de fiecare dată, o săptămână deemoţii, de muncă, de bucurii, de succese şichiar de... nervi. Dar a trecut.Focşaniul aşteaptă ediţiaurmătoare.3544www.oglindaliterara.ro


MERIDIANE LIRICEScriitori romanşi contemporaniLEO TUORNăscut în 1959, la Rabius, în Surselva. Autor al unuisingur roman, Giacumbert Nau, considerat printre cele maioriginale din literatura romanşǎ, care i-a adus notorietatea şi l-apropulsat printre scriitorii de prim rang, datorită traducerilor înfranceză şi germană.Locuind în zona cea mai compact romanşă - idiomulsursilvan având cel mai mare număr de vorbitori - Leo Tuor a Ioana Tricăurmat colegiul din Muster aparţinând mănăstirii benedictine alocului. A urmat apoi literele la Fribourg, Zurich (Turich, înromanşă) şi la Berlin, obţinând o diplomă de profesor de şcoală secundară.In afara creaţiilor personale, îşi dedică activitatea editării critice a clasicilor literaturiisursilvane.Este un fervent apărător al limbii şi al tradiţiilor romanşe. Poate, tocmai deaceea, de peste douăzeci de ani, el petrece verile în Alpi, ca păstor. Împreună cu turmade o mie de oi şi cei doi câini ai săi, locuieşte într-un mic cătun izolat deasupra satuluisău natal, împărtăşind viaţa aspră şi plină de neprevăzut a păstorilor alpini.Giacumbert Nau este un om respins de societate, păstor exclus până şi decomunitatea sa, ciudat, original ca şi autorul său, dar ale cărui reflecţii şi observaţiiating existenţa Omului în general. Acest lucru oferă o deschidere spre universalitate aoperei lui Leo Tuor.Prezentare si traducere : IOANA TRICĂGiacumbert Nau, cudisch e remarcas da sia veta menada messas giu da Leo TuorGiacumbert Nau (Povestire şi note despre viaţa sa puse în scris de Leo Tuor)( fragmente )Dacă urci mai sus de Diesrut şidacă privirea ţi-este destul de ageră, veivedea în mijlocul platoului, pe o movilă,grămada de pietre care a rămas dincabana crescătorului de cai.Dacă ochiul tău bate departe.Ochiul tău este sufletul tău.Giacumbert îşi trage şapca pespate.Giacumbert nu se sinchiseşte dePlatou, nu îi pasă de Piano della GreinaGiacumbert merge într-una.Se caţără tenace, ca animalele luide-a lungul potecii negre, îşi dă şi maimult şapca pe spate, îşi propteştebastonul de păstor între stânci şi printremovilele acoperite de ierburi.Giacumbert se caţără tenace.Ce te-a apucat de vrei să simţitimpul ?Doar nu eşti barometru. Simţulăsta, doar bătrânii îl mai aveau. Acest simţal timpului tu nu-l mai ai.Du-te în cabană, rămâi acolo şilas-o baltă !Timpul face ce vrea el.Unde să le găsesc loc de dormit ?Unde s-au dus ? Unde ?Ele s-au trezit şi se ţin în şir pelinia cenuşie a orizontului. Ai zice că aureuşit să ajungă chiar pe pietrele morenelor.printre dâmburile şi adânciturile de peGaglinera. Uneori se vede Giacumbert,uneori doar pălăria lui, uneori nu se maivede deloc Giacumbert.Se simte miros de zăpadă.i responsabilii ăştia de turme carenu mai vin.Giacumbert înjură ca să seîncălzească.Miroase a zăpadă.Gaglinera se îmbracă în alb.Unde-ţi sunt animalele Giacumbert ?Unde-ţi dorm ele în această noapte?Zăpada tăcută se adună peGaglinera.Gaglinera devine netedă, netedă.Motanul lui Giacumbert are exact74,5 cm lungime. Din care 24 cm coada, 41cm corpul şi capul şi cel mai lung fir dinmustăţile lui depăşeşte 9,5 cm. Motanul afost foarte surprins să fie măsurat aşa deodată,într-o bună zi, cam pe la amiază, laînceput s-a frecat de metru şi într-un târziua lăsat să i se aplice această procedură peîntreaga sa persoană. După care s-aeschivat, a scos un miorlăit s-a ghemuit şidintr-o săritură s-a strecurat afară pe uşiţabatantă,s-a oprit,şi-a mişcat coada,a privit într-o doară peisajulşi-a trecut de două ori laba prinspatele urechii ( o manie de-a lui ),s-a spălat pe faţă după modapisicilor, şi hopa a dispărut şi nu s-a maiîntors decât noaptea târziu, iar Giacumberta avut plăcerea să se scoale să deschidăuşa cumătrului său care e în stare sămiorlăie la nesfârşit până îşi atinge scopul.Pe unde mi-ai umblat, motane ?Motanul nu răspunde, se freacă depicioarele goale ale lui Giacumbert, îşi bealaptele din farfurie până la ultima picătură,îşi spală mustăţile şi se face covrig alăturide câine. Câine şi motan, motan şi câine.Motanul tău nu spune nimic, câineletău nu spune nimic, Giacumbert; dar dintimp în timp, când te privesc în ochi, tuînţelegi că le-ar plăcea să-ţi spună ceva,ceva pe care ei nu ştiu cum să ţi-l spună, şiatunci se mulţumesc să tacă.Giacumbert îi ascultă cumpovestesc, aşezat pe vine, el ascultă cumpovestesc. Giacumbert ascultă păstorul,cântecul Văii.Spiritul şi valea nu mor niciodată.Unde duc cărările tale, Giacumbert? Dar cărările creierului tău? i capul tăucel tare ?Cărările şerpuiesc ca şi creierultău, nu se-nşiră una după alta caanimalele.Dar cărările nu trebuie şi ele săcontinue ca animalele care merg şi mergşi tot merg ?Animalele coboară formând un şirindian.Peste puţin timp se vede când unşir, când două când patru.Unul dintre ele merge mai repede,ca tot atâtea lungi coliere de perle.Iată şi Gaglinera.Ceasul arată ora şase, şiGiacumbert este deja lac de sudoare,se uită, se tot uită, se miră, se totmiră.Iată şi răsăritul plin de slavă de peGaglinera.Giacumbert îşi încreţeştepleoapele şi priveşte, aleargă ca un diavolwww.oglindaliterara.roIată ceaţa care urcă dinspre Vale.Giacumbert aleargă pierdut printre bornelede piatră. Ceaţa îl ajunge din urmă. Mairepede Giacumbert ! Mai ştii pe unde eşti?Mai eşti pe cărare ? Nu mai ştii nimic, acumalte legi decât cele ale creierului tăuguvernează această situaţie.Simţul mirosului Giacumbert ! Da,lasă-ţi câinele să treacă înainte. O marealbă curge pe lângă nasul tău, un vălcompact. Nu-ţi mai vezi încălţările, le mai aiîn picioare ? Nu vezi decât alb. Un halouopac. Pământul a dispărut. Marea cea albăacoperă crestele şi stâncile, urcă tăcută dinVale şi umple fiecare scobitură, fiecarecrevasă, fără zgomot.Marea cea albă.3545


ESEU“L’AGNELLE VOYANTE”MIOARA NAZDRAVANAMariana Vicky Vârtosu“Fără Mioriţa noi n-am fi fost niciodată poeţi.Ne-ar filipsit această dimensiune fundamentală”- a spus cândva NichitaStănescu.Argumente pro şi contra se pot găsi. Născoci,dacă vrem. Dar, nu acest lucru îl urmăresc.Semnalez apariţiaunei cărţi de referinţă,atât pentru noi, ca vrânceni, cât şi pentrunoi toţi românii.”L’AGNELLE VOYANTE” a apărut în anul2007, la Biblioteca Mioriţa / Câmpulung Moldovenesc, prin grijaCentrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea CulturiiTradiţionale Vrancene.Cartea “L’agnelle voyante”, frumoscopertată şi ilustrată este dedicată unui eveniment important:împlinireaunei jumatăţi de veac de la întemeierea UniuniiEuropene. Argumentul dlui Ion Filipciuc, ce însoţeste aceastăbalada,tradusă în latină de Traian Diaconescu, în italiană deMarco Cugno, de traducerea în limba spaniolă s-au ocupatOmar Lara şi Victor Ivanovici, varianta limba portugheză aparţinelui Nelson Vainer şi Cavalcanti Proenca,Paul Miclău înfranceză,Ernest H.Latham în enleză, Alfred Margul Sperber îngermană, Jerzy Ficowski în poloneză, Jan Vladislav şi MarieKavkova în cehă,Katja Ŝpur in slovenă.Kiss Jenő în maghiară,PirjoThorel în finlandeză, Knuts Skujenieks în letonă,Gheorghi Platari-Tzima greacă, Hristo Radevski bulgară, şiNicolae Macovei în esperanto – deci, argumentul dlui Ion Fi-Sondajul revistei...(urmare din pag. 3536)Dl. Profesor Ionel Haiduc, preşedinte al AcademieiRomâne:„În România există câteva instituţii naţionale, fiecare cu rolulsău în cultură şi difuzarea culturii: Ministerul Culturii – cu rolprimordial, Institutul Cultural Român – cu rol în difuzarea culturii înstrăinătate, Academia Română. Academia publică reviste şi cărţi,are o editură proprie, acordă premii pentru literatură, artă, ştiinţă.Este defectuoasă însă difuzarea publicaţiilor româneşti înstrăinătate. Academia a publicat, de exemplu, recent, un Dicţionaral Literaturii române în şase volume, o Istorie a românilor în optvolume sau un Atlas istorico-geografic în patru limbi, care cred căau ajuns în mică măsură în străinătate. Cel mai mult ne împiedicăcosturile ridicate ale expediţiilor în străinătate. Noi am puteadistribui gratuit unele publicţii, dar costurile poştale sunt adeseorimai mari decât preţul publicaţiei pe care vrem să o difuzăm”.„Totul depinde de artişti şi nu de un raport - cum am vrea noisă credem - naţional. i, într-un fel, dincolo de artă, de un anumitcontext favorabil.”Dl. Profesor Georges Banu, Universitatea Paris III –Sorbonne Nouvelle:„Cred că până în 1989, Paris era dublul Bucureştiului. Dar,după ’89, New York apare ca un fel de orizont utopic în careemigranţii se pot împlini mai uşor, datorită unei societăţi dinamice,active, care le asigură mult şansa unei realizări financiare decâtFranţa, ceea ce primează asupra raportului cu tradiţia istorică, cuspiritualitatea. Totul depinde de artişti. Atenţia este reţinută acumde noua şcoală cinematografică românească, atât de nouă, atâtde strălucitoare. Prezenţa spirituală a unei ţări nu este o prezenţăconstantă, nu este o prezenţă impusă definitiv, pentru totdeauna.Acesta ar fi cazul unor mari culturi, cum ar fi cultura germană. Înrest, totul depinde de maree, mareea montantă, mareeacoborâtoare. Acum, cultura cinematografică româneascăreprezintă mareea montantă. Am văzut expus un artist român (lamuzeul de „L’Art moderne de Paris” – n.n.), ceea ce este foarteimportant. Deci, totul depinde de artişti şi nu de un raport - cum amvrea noi să credem - naţional. Paris rămâne încă o mare capitalălipciuc explică necesitatea apariţiei acestei cărţi, oferind celorinteresaţi un scurt istoric al baladei,de la stadiu de cântecvechi, până la modificarea lui la forma finală cunoscută şi tradusăîn limbile Uniunii Europene.După argument, cartea sedeschide printr-un superb peisaj forestier, urmând celebra baladăMioriţa în varianta românească. Fiecare altă traducereeste precedată de imagini cu obiecte ale tradiţiei culturale vrâncene( misterioasele măşti, pleduri, fluiere, obiecte cioplite dinlemn,icoane şi chiar interioare ale caselor ).Cartea aceasta esteun semn şi un semnal.E mult, e puţin, nu noi decidem.Cert ecă, asemenea gesturi ar trebui repetate.Lumea ( nu numai europeană)trebuie să ştie că, pe aceste meleaguri există şi altfelde oameni în afara celor plecaţi după himere; că, există oameniîmpământeniţi, cu tradiţii culturale străvechi şi solide. Care, nudorim să fim cunoscuţi, decât aşa cum suntem:(mămăligi exolozive!),cu bune , cu rele, dar sensibili şi, cu un autentic harartistic,simţ artistic. Mai cu seamă, cu marea noastră calitate:aceeade a şti să fim gazde bune în marea şi frumoasanoastră “casă”: “Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. “Mioriţaeste şcoala tristeţii naţionale.Matricea.Matca. Regina... Mioriţanu este un cântec de pierdere. Cine pierde, aşa cum apierdut ciobanul Mioriţei, este înstăpânit în sufletul pământului.Da,în sufletul pământului pentru că noi toţi ne-am născut pepământ.Pentru ca pământul este carnea strămoşilor noştri şicarnea strămosilor pomilor.Aşa este: pom şi om.” Am încheiataceastă cronica de prezentare cu un citat tot al lui NichitaStănescu, nu întâmplător. Este argumentul celor spuse maisus: suntem o naţie(cu un nume oarecare), o naţie care trebuiesă re-învăţăm să ne acceptăm aşa cum suntem, să reînvăţămsă ne respecăm, să ne iubim. Avem destule motivaţii, una dintreele, tradiţia culturală. Demonstrativ : MIORIŢANĂZDRĂVANĂa recunoaşterii pe plan planetar a valorilor. De exemplu, unspectacol din Hong-Kong, poate avea succes, dar după plecareaartiştilor, nimeni nu mai vorbeşte. Totul depinde de ideea de impacta artiştilor. i, într-un fel, dincolo de artă, de un anumit contextfavorabil. Un context favorabil României a fost căderea luiCeauşescu. Dar, acestea sunt evenimente rare care se întâmplăodată la 50 de ani.”„N-avem nici un franc de investit în România!” („Hachette”,1990)Dl. Harry Carasso, eseist de origine sefardă, născut înBucureşti, stabilit în 1947 la Paris„Ca să abordăm la început un domeniu diferit: am remarcatîn Spania, în capitala Madrid dar şi la imensul Centru Comercialdin staţiunea balneară Benidorm, prezenţa de rafturi întregi cuproduse alimentare importate din România, precum şi restauranteromâneşti (la Paris nu mai există decât două; pe vremuri erau cincişanse).În spatiul cultural, trei remarci: în 1990, imediat dupăcăderea lui Ceauşescu, am vizitat împreună cu un prieten edituraHachette, a cărei librărie de pe Lipscani mi-a hrănit toată copilăriabucureşteană, cu MICKEY, ROBINSON, HOP-LA, L’AS, JUNIORşi L’EPATANT. Le-am propus, referindu-ne la turneul dlui FredericMitterrand în România, să-şi redeschidă librăria. După o primirepoliticoasă, ne-au rugat să revenim după două săptămâni. Latermeniul stabilit, ne-au spus textual: „n-avem nici un franc deinvestit în România!”; în 1995, d.na Catherine Durandin, profesorde istorie la INALCO (Institut des Langues Orientales) a publicat laeditura Fayard „HISTOIRE DES ROUMAINS”, un studiu obiectivîn opinia mea, în care spunea, printre altele, că Mărăşeşti nu a fostdecât „un baroud d’honneur”. Cred că putea fi unul din motivelepentru care directorul de atunci al Centrului Cultural Român dinstrada Expoziţiei nu a invitat-o să-şi prezinte cartea; InstitutulCultural Român organizează luni, 21 aprilie (2008) un simpozion cuo duzină de traducători europeni din limba română. Am constatabsenţa celui mai cunoscut dintre ei, Alain Paruit, care a publicatnumai anul trecut trei sau patru traduceri din operele lui MihailSebastian. tiu că dl. Paruit a fost foarte bolnav, dar l-am întâlnit laalte evenimente culturale româneşti recente. Nu am nici o teoriedespre absenţa lui din această reuniune, importantă pentru toatăcultura europeană.”Paris, 19 aprilie 20083546www.oglindaliterara.ro


OGLINDA RETROVIZOAREFraze care mă calcă penervi, de 20 de ani ...Bogdan UlmuAceste poncife, iniţial, am vrutsă le şi comentez, să explic de ce îmi creeau alergii. Apoi,după ce le-am recitit, mi-am dat seama că e inutil, cititoriimei fiind oleacă mai inteligenţi decît mine, şi infinit mai inteligenţidecît emiţătorii deranjantelor clişee verbale :V-am votat şi-acu-mi pare rău!Noi, actorii, suntem ca nişte copii, zău!...Bine era pe vremea lui Ceauşescu!Pe micii spectatori nu-i poţi minţi!Sunt prea sărac, să-mi cumpăr haine ieftine!Iubirea trece, obligatoriu, prin stomac!În Japonia a-ntîrziat un tren 5 minute şi şi-au cerutscuze!...Copiii ştiu mai multe prostii sexuale, decît noi!Nu-s locuri de muncă-n România, tre’ să plec în Spania!Domne’, s-o fi pus pe vremuri soia în mezel, da’ acumse... pune hîrtie igienică! Ptiu!Basarabia care ne doare...oi, mati!Fetele bune n-au noroc! Of!...Bine era, pe vremuri, de 1 Mai : mici, bere, iarbă verde...Iaşiul va fi Capitala culturală a Europei! Ura!Rromii sunt persecutaţi în România!Cum să răzbesc, dacă nu-s în nici o mafie?Ciolanul, ha-ha, ciolanul! Se luptă pentru ciolan, ai Dracu’!Toţi intelectualii-s vicioşi, dă-i naibii!Doamnele nu practică felaţia, obsedatule!Io’ dacă nu mănînc o ciorbă la prînz, cu multă pîine, numă satur!Am divorţat numai din vina lui!De ce în Anglia aş fi cîştigat 3.000 de euro, iar aici, numai300?Dor de Nichita, poetul-nepereche !...Superficial, ca orice Mitică (bucureştean)!Tot Banatu-i fruncea!...Dacă nu era Ceauşescu, n-aţi fi avut metrou, amărîţilor!Distracţie, tată : mîncare, băutură, manele!Întîrzii 5 minute şi vin!Ooooo! Dai de băut, fericitule!Da’ ce, iubire fără certificat nu se poate?!...Las’ că merge şi-aşa!...Tu nici nu erai născut, cînd io citeam Borges!De ce-l dispreţuieşti pe Vali Vijelie? Ai vrea să ai baniilui!...tii tu ce-i munca? Ai prăşit, ai plivit, ai cules buruian’, aidat de mîncare la porc?...Rău e să fii tînăr – nu te respectă nimeni!...Are, c-a furat! Io de ce n-am?!...www.bogdanulmu.euHAZdeECAZSaloane de carte româneascăDe două ori pe an,în aprilie şi la sfîrşitullui august, la Chişinău, se organizează saloanede carte romînească. Sunt manifestări care aducîn prim plan, ce-i drept fără prea mare entuziasmdin partea autorităţilor,sperăm vremelnice,cuvîntul strămoşesc,cuvîntul omului simplu dinBasarabia, cuvînt care este leit cu acela de peîntreg cuprinsul Romîniei. Oricît s-ar strădui« savanţii de renume mondial » precum VasileStati,să ne convingă de faptul că limbamoldovenească este una iar limba romînă estealta,nu o vor putea face pentru simplu motiv căeste împotriva realităţii şi a evidenţei. Nu ştiu cumse face că limba în care au scris : Creangă,Eminescu, Sadoveanu, Caragiale, Slavici,Rebreanu, Arghezi, Bacovia, Blaga,etc., este atîtde bine înţeleasă de oamenii simpli dinEmilian MarcuBasarabia ? Or fi cumva poligloţi ? Sigur că de voie, şi de fapt mai mult denevoie, de-a lungul timpului au fost siliţi să « gavarească » şi în limbacotropitorilor. Dar ce te faci de faptul că ei s-au încăpăţinat şi nu şi-au uitatlimba străbunilor , limbă pe care atît de bine au « plîns-o pe la vatra lorţăranii » cum atît de plastic a spus preotul-poet Alexei Mateevici, şi că« limba noastră-i o comoară » pe care ei nu aveau cum să o uite.La Salonul de literatură pentru copii şi tineret de anul acesta,organizat de Biblioteca naţională « Ion Creangă » din Chişinău, doamnaClaudia Balaban a oferit mulţimii de vizitatori întîlniri memorabile cu carteadar şi cu autorii. Grigore Vieru, marele poet romîn, a avut bucuria de a seîntîlni cu micii şi marii lui cititori, cu albinuţele lui cum metaforic îi numeşteel. Scriitori din Basarabia dar şi din Romania au fost alături de Grigore Vieruşi de cititorii cărţilor lui. A spune că aceste întîlniri au fost sărbători seamănăa pleonasm. Sunt doar întîlniri normale, întîlniri de mare dragoste faţă delimba romînă. Saloanele de carte romînească de la Chişinău sunt doar oformă de normalitate într-o lume cu adevărat civilizată ce se bazează perealitate şi nu pe resentimente de tip imperial ce din fericire sunt dedomeniul trecutului de care poporul basarabean nici nu vrea să-şi maiamintească.Chiar dacă fantoma timpului trecut mai bîntuie prin Europapoporul basarabean trebuie , şi o face, să uite de vremurile demult apuse.Un vis urît încerci să-l uiţi cît mai repede. Poporul basarabean ştie că numaiacasă e cel mai bine. {i unde oare e acasa lui dacă nu alături de Romîniade care se apropie tot mai şi prin aceste saloane de carte romînească.Concursul Naţional de Creaţie Literară„Iulia Haşdeu”ediţia a X-a, 2008Competiţia cuprinde secţiunile:Poezie, Proză, Eseu, Traducere şi Debutsideral.La secţiunea Poezie, toţi participanţii,indiferent de vârstă, vor trimite 7-8poezii (3-5 pag. A.4).La secţiunea Proză - două-treitexte literare (povestire, nuvelă, schiţăetc.) (în total, 5-7 pag. A.4).Liceenii vor concura la secţiuneaEseu, alegând una dintre temele propuse: Basarabia : 90 de ani în căutareaidentităţii pierdute ?; Literatura într-o economiede piaţă : necesitate sau lux ?;Scriitura – drum al cunoaşterii sau o iluziea salvării ? (4-5 pagini A.4)La aceeaşi secţiune elevii de gimnaziufie vor medita asupra temei : Argumentepentru a fi, fie vor redacta Oepistolă imaginară către un scriitorcontemporan (2-3 pag. A.4)Traducerile se vor efectua dinlimba română în una din limbile moderne(4-5 lucrări, indicându-se numele autoruluişi anexându-se varianta originală atextului) (5-7 pag. A4)Pe cei mai pregătiţi dintre tineri, îiinvităm la Debut sideral cu poezie (min.30 de lucrări), proză sau eseu (60-70 depag. A4)Lucrările tehnoredactate la calculator,cu corpul delitere 14, vor fiexpediate peadresa redacţieiîn 4 exemplare,având pe plicmenţiunea Pentruconcurs.Important ! Concurenţii vor semnalucrările, alăturând acestora şi un CV,care va include : numele participantului,studiile / distincţiile / activităţile culturale/ literare, adresa completă, telefonul şi e-mailul, instituţia în care studiază şiadresa acesteia, clasa, cenaclul din careface parte, numele profesorului de limbaromână / îndrumătorului, adresa de ladomiciliu şi telefonul.Laureaţii Premiului Mare ai ediţiilorprecedente nu pot concura la secţiunileîn care au excelat.Data limită pentru expediereatextelor : 1 august 2008.Aşteptăm cu drag lucrările voastre!Succes!Adresa: Revista “Clipa siderală”,str. 31 august 1989 nr. 98, Casa UniuniiScriitorilor, 2021, Chişinău, R. Moldova,Tel/fax: 0037322232136, www.clipa –siderală. com.mdwww.oglindaliterara.ro3547


NOTE DE LECTURĂAurel M. BuriceaNăscut în trup de înger, sufletul mareluiprozator Fănuş Neagu, îmbătat de imensitateacâmpiei, frate cu arborii şi-nduioşat decumpăna fântânii când ciutura se-apleacă înameţitoarea imensitate a ceruluiO noapte de insomnie cu bijutierul LimbiiRomâne, o fereastră deschisă spre izvorul cuapă vie a miresmelor, bucuria ţăranului dupăploaie, atunci când Sfântul Duh trece luminaspre izbânda rodului, zidind geometriacunoaşterii. Dumnezeu pipăie spiritul cu gândurile lui Fănuş. Mereurăscolit de soarta străbunilor săi, ţăranii, o lume pe cale de dispariţie.Tehnica viitorului va şterge umbra ţăranului din câmp. i, pe cândrememorăm istoria câmpiei, ţăranii se retrag tăcuţi şi resemnaţi unul câteunul, în pământ, numele lor intră în cărţi şi literele se fac fluturi, colindândbasmele. Ultima generaţie de ţărani populează legendele cu viaţa loraspră, săracă, bătuţi de ploi, viscole şi ger, umilinţele de tot felul, uitaţide guvernanţi ca-ntr-o gară pustie peste care creşte iarba nepăsării. iplâng istorii mistice peste lanuri de grâu. Atâta lumină, câtă istorie. Umbralui Iisus iluminează bobul de grâu cu veşnicie.Din neam în neam, vremurile întrupate în memoria mareluiprozator "transpiră metafore", spunea cândva Nichita Toţi truditorii întrufiinţa cuvântului din acest spaţiu spiritual iubesc Brăila, dar nimeni n-avrednicit oraşul cu geniul fănuşian. Doar zorile beau lumină dinelectricitatea Dunării. Indiferenţa fluviului curge şi odată cu ea, lumeamea.Amintiri vibrând în oglinzile din geana zorilor ce vor să vină: "Amcrescut într-un noian mitologic, într-o vrajă a Câmpiei, a Dunării, a BălţilorBrăilei, şi toate acestea sunt, la suflet, ca o aureolă a Câmpiei şi aDunării. Toţi aparţinem unui spaţiu anume Iar eu voi purta mereu îninimă spaţiul unde m-am născut", mărturiseşte nostalgic Maestrul.Îmbătrânesc satele, drumurile iubirii urcă spre cer împinse declorofila Timpului. Fâşii de noapte se desprind de limba clopotelor de lut.Smeriţi, cu frică de Dumnezeu, ţăranii se retrag sub cerga verde acâmpiei. O corabie spre Bethleem, încărcată cu grâu Întru pomenireacelor ce-au trecut în lumea umbrelor cu văzduhul sub pleoape. TataiaVasile şi mamaiaParaschiva ne zâmbescdintr-o lacrimă de cer Fiullor plecat dintr-un mal detimp a populat spaţiul delegendă al Dunării cusămânţa metaforei. Stareade graţie roditoare, înclinatăspre poezie, Fănuş-visător,optimist, fără de seamăniubitor al legendei brăilene.E o minune că suntem prinşiîn acest univers ca fluturii îninsectar. Aripile lor larg desfăcute simulează zborul veşniciei. Dar toatesunt trecătoare. Fir de nisip în ochiul clepsidrei, între a fi şi a nu fi, întregândire şi realitate moare o eternitate.Ce sublim ar fi dacă cei aleşi să conducă azi aceastăcomunitate ar dura o casă memorială în satul natal al prozatorului:Gradiştea de Sus, satul copilăriei, pământul dumnezeiesc care l-azămislit pe Fănuş.Brăila s-a îmbogăţit cu opera genialului prozator.Factorii de cultură ar face o mare realizare pentru istorie,declarând "casa memorială" la Gradiştea, acolo unde Fănuş Neagu avăzut lumina zilei, a copilărit, a iubit, a suferit pentru toate nelegiuirileţăranului şi, cu har, a zămislit monumentala operă. Să iubim şi să cinstimcreatorii şi atunci când dialogurile mai pot avea loc. "Oamenii au darulsă viseze, pentru că privesc bucuriile naturii: florile, iarna, arborii, veveriţa,jderul şi cerbul. Când visul este împuşcat, cred că, pe lângă sânge,trebuie să curgă şi albastru. Pentru că e cea mai frumoasă culoare,culoarea speranţei. Când moare un vis, seacă şi curcubeul şi celelalteculori", spunea Fănuş Neagu, privind dincolo de mitologia apelor."Insomnii de mătase", cu Fănuş Neagu, e ca şi când ai vedealumina izvorând în cuvinte.3548"Insomnii de mătase"cu Fănuş Neagu(Aurel M. Buricea şi Fănuş Neagu)www.oglindaliterara.roAlexandru Nemoianu:Fragmente dinvremea persecuţiilorAl.Florin ŢENEO carte de un deosebit interes apărută la CarpaticaPress-2007,este Fragmente din vremea persecuţiilor deAlexandru Nemoianu,cu o Prefaţă de Artur Silvestri ce radiografiazădouă modele de Reconquista:Păstor şi sămânţă.Cartea incubă eseuri,adnotări şi însemnări fugare scrisede autor în anii 2005 şi 2006.Aşa cum ne atenţionaeuă,încă dela început,sunt câteva reluări din volumele Intâmplări şivise,Tărâmuri,Treziri şi Acum.Acestea sunt doar elementeanexe ce creionează nuanţările mesajului şi a poziţiei gînditoruluicreştin Alexandru Nemoianu asupra modelului existenţialromănesc.Cartea se deschide cu capitolul Modelul noii prigoaneanti-creştine,care ,de la primele rănduri,descoperim câtevaprecizări,privind înţelegerea schimbărilor de regim,concluzionândcă mântuirea nu vine în şi prin istorie ci la capătulei.Autorul stipulează rolul Bisericii în stat,dar şi impunereaacestuia faţă de dogmele religiei statale.Acest fapt este relatatprin exemplul penibilei înscenări de la Tanacu.Tragicul evenimentfacând parte din multiplele acţiuni ale statului de a goliBiserica de conţinut,şi marginalizarea acesteia.In Capitolul I,gânditorul creştin Alexandru Nemoianu îmbinăîntr-o sinteză,rareori întâlnită,cercetarea fenomenului istoricdin unghiul timpului istoric cu demonstraţia filozofică afondului spiritual.Autorul distinge două modele care au existatşi există:unul întemeiat pe extinderea unor idei(sau principii) şialtul întemeiat pe pragmatism,materialism,câştig imediat şi eficienţă.Acesteafiind modele preluată de la Roma şi de laCartagina.In Modelele repetitive ale răului, abordarea frontală a percepţieică fiecare generaţie a simţit consecinţele schimbăriiînsoţită de speranţa în mai bine conduce la inevitabila constatarecă lumea,în care coexistăm, este o stare căzută,contaminatăde rău,sub păcat.Exemplul elocvent,prin citareaJurnalului fericirii de Nicolae Steinhardt, că din perspectivacreştină cartea este o demonstraţie convingătoare împotrivatotalitarismului.Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unitesunt abordate în capitolul Cine seamănă vânt...,ele reprezentândfuria celor care pe nedrept sau pe drept,contextă hegemonismullor şi modul în care acest hegemonism şi l-auexercitat în ultimii zece ani.Practica de dublu standard: nu faceţi ce facem noi ciceea ce spunem noi,nu este o soluţie pentru SUA, concluzioneazăAlexandru Nemoianu. Exemplificările cu uneleevenimente din SUA şi România din Începutul unor Vremuride plumb conduc,prin particularitatea lor, la sensul general cătoate marile fără-de legi urmează un plan care cel maicutremurător a fost arătat în uciderea Fiului lui Dumnezeu.Simtom de putreziciune şi Note despre imperiu sunt consideraţiigenerale despre problema polarizării dramatice a societăţiiamericane.Gânditorul,eseistul Alexandru Nemoianu,stă sub semnul raţiunii şi al zodiei intelectului. Ipocrizia sistemuluiamerican,candidaţii pe care-i propune România laalegerile din 2004,deficienţa morală şi afectivă şi superficialitatealor,dar cu un orgoliu gigantic, sunt elemente ale ateismuluice înjoseşte condiţia umană.Calitatea textului şi a demonstraţiei,ceremonia investigaţieişi interpretării,în formulări,uneori aforistice,care prindmemorabil esenţa gândirii,sunt elemente definitorii ale acesteicărţi.Observaţia lui Artur Silvestri din Prefaţă şi concluzia lacare ajunge: când păstoru dispare fără a i se afla substitutul,inevitabil,îşiface apariţia, soluţia miraculoasă şitainică:aceasta moare pentru a face grâul să rodească în viitorulnesfârşit şi binecuvântat.Precizia argumentelor din Fragmentedin vremea persecuţiilor este infailibilă.Eseul seduceîntâi de toate prin felul cum se articulează ipotezele şi exemplelereale,şi prin aspectul clar de construcţie închegată,careluminează neaşteptat istoria,dar şi contemporaneitatea.Carteaeste o sinteză exemplară de instrucţie şi talent,deopotrivă prilejde încântare şi de iluminare culturală.


ESEUIRONIA ILITERATURA(urmare din numărul anterior)Ioanide dă sfaturi, pretinde şi, mai mult, se aprinde, darpriveşte parcă mereu pe deasupra, întocmai ca Dionis. Erouleminescian n-are pe nimeni, e orfan. Ioanide e căsătorit, aîntemeiat o familie (Pica şi Tudorel, care e un degenerat, staumărturie), dar nu e mai puţin orfan.Aceste consideraţii, cu totul sumare, privind problematicasau tematica romanelor călinesciene, au la bază numai intenţia dea reliefa,şi cu acest prilej, noţiunea de „ironie subtilă” de la care amplecat.un. Sau calea netulburată e o înaltă probă de ironie„subţire” şi ironie „ubtilă”, deopotrivă. un este Ioanide plasat înmediu oriental. Înţelepciunea milenară conservată în aforisme afost asimilată, cum se şi cuvine, de către individul superior, în cazulde faţă moral prin excelenţă. un ştie să-şi domine destinul, printrunfel de resemnare activă, parând continuu, până la epuizareaadversarului. Furia oarbă e întâmpinată cu raţiunea, demontatăpiesă cu piesă. Energia negativă care stă în calea eroului, seconcretizează într-o serie de probe iniţiatice. Străbătându-lesuccesiv, cu o nonşalanţă de bun-augur, se edifică pe sine, atingedesăvârşirea. Maleficul ameninţa să-l desfiinţeze, însă a fost, încele din urmă, redus la neputinţă. Soluţia finală este, deci,goetheană.S-ar putea obiecta că ironia, aceea „subţire”, caragialiană,nu a fost pomenită şi în cazul unui V. Alecsandri. Chiriţa în Iaşi,Chiriţa în provincie constituie, desigur, o expresie încă vie aspiritului critic al bardului, o lovitură dată snobismului epocii,„franţuzismului” (ironizată de Eminescu în sonetul Ai noştri tineri).Totuşi, ironia menţionată în cazul lui Alecsandri, este inocentă,căptuşită cu un soi de bunătate specifică unui temperamentoptimist. Teatrul acesta boulevardier a stârnit cândva, poate, multetoane bune, însă fondul problemei sociale abordate, n-a fost atinscu-adevărat. În schimb, dincolo de stupiditatea ilariantă a replicilor,spiritul lui Caragiale, neliniştit în veselie, zăboveşte pe lângă uriaşulcavou din care răzbat miasmele veaculuiIronia boantă a lui Alecsandri, stimulează buna-dispoziţie,relaxează aproape ca un fapt divers. Or, buna-dispoziţie fărăincisivitate, ar fi, în genere, tocmai o formă de acceptare a crizei ces-a vrut extirpată. Numai insul superficial face haz de eroii luiAlecsandri şi de aceia ai lui Caragiale, cum s-ar zice, în egalămăsură. De fapt, râsul caragialian îţi deşteaptă în minte torturaaceea care constă în a fi gâdilat la tălpi, meşteşugit şi insistent,până când, după un râs iniţial firesc, ţi se smulg hohotecongestionate, pentru ca, în cele din urmă, să amuţeşti căpătândun aer perplex.Dintre cele trei romane de importanţă majoră, ale lui L.Rebreanu, prin ironie crudă, locală, deşi moştenită din generaţieîn generaţie, iese în evidenţă Răscoala. Ţăranii, copleşiţi deasprimile boierilor, încep să murmure. Câte unul îşi frământăcăciula în mâini, în căutarea unei expresii care să nu-l supere preatare pe bogătan. Ironia e subînţeleasă şi colectivă. Ţăranuldisimulat, ce pare a avea vorba înţepată, nu e decât un ecou alobştei. În Ion, gâfâitul lacom al flăcăului însurat din interes cu biataAna a lui Vasile Baciu, anulează parcă orice undă ironică. De dataasta, nu mai e loc pentru o gradare a neînţelegerii dintre cele douăcomponente sociale: ţărănimea şi protipendada; ceea ce tefrapează acum este concentrarea nevoii de pământ într-o singurăpersoană. Ion se precipită în favoarea ideii sale fixe, are timp săfacă aluzii şi propuneri. Ironia însă nu-l prinde. Dacă la mijloc ar fifost interesul pentru colectivitate, Ion ar fi clipit din ochi ironicînaintea stăpânirii.Ni-l închipuim însă privind pe sub sprâncene, cu un aerfoarte personal. Tăcerea lui ameninţătoare e însăşi muţeniapământuluiCât priveşte ironia subtilă, aceasta e de partea romanuluiPădurea spânzuraţilor. Titlul însuşi e cu bătaie lungă. Ironia este,ca şi în cazul marii izbânzi călinesciene numite Enigma Otiliei, unade ansamblu sau panoramică. În centrul cărţii stă ideea mai vechede „fatum”. Apostol Bologa, hărţuit între cele două maluri aleconştiinţei sale, va fi spânzurat. Romanul începe şi se încheie cuo imagine a inerţiei sinistre. Fatalitatea, presimţită în cele dintâipagini, se deghizează ulterior într-o derulare firească aevenimentelor, spre a-şi da, până la urmă, arama pe faţă. Înconcluzie, romanul, deşi mai puţin „construit” decât celelalte două,se „deschide”, cât priveşte forţa de sugestie, într-o mai maremăsură.Drama lui Ion, personaj cu eticăprecară sau lipsit de ea cu desăvârşire,are un caracter pronunţat local, fără a fiocazională; aceea a lui Bologa însăilustrează un caz de „lăcomie” aDestinului. Ion e victima pornirii saletenebroase de a pune cu orice preţ mânape pământ. Acesta e un fel de-a spunecă omul piere de mâna lui proprie.Apostol Bologa, dimpotrivă, e controlat înpermanenţă de o forţă superioară,subjugat şi anihilat de aceasta. Romanuldobândeşte astfel un caracter degeneralitate, discuţia de idei pe margineasa fiind oricând posibilă.În creaţia unui Camil Petrescuabsentează parcă orice fel de ironie. Robert TomaPoate pentru că scriitorul, analitic prinexcelenţă, supune cu râvnă „trăirile” unei operaţii dificile, uneiverificări amănunţite. Or, ironia e o tendinţă a spiritului spreobiectivare. Obiectivarea desemnează, pe de-o parte, creaţia detipuri; pe de alta, cultivarea miraculosului, întemeiat însă pe datelerealităţii. Avem, altfel spus în vedere atât scriitorul aşa-numitobiectiv, realist, tip Balzac, cât şi scriitorul cu propensiuni spreevadarea din contingent, cu ajutorul imaginaţiei nezăgăzuite.Aceasta însă nu-i deloc un delir lipsit de orice miez, ci ointerpretare, fie şi năstruşnică, a fenomenalităţii. Ne gândim astfella romanticii de anvergură (Jean Paul, Novalis, Hoffmann,Eminescu).Scriitorul, acut interiorizat, aplecat până la obsesie asupramecanismului vieţii sale sufleteşti, n-are nostalgia momentuluioriginar şi nici nu scrutează viitorul. i nu are nici pasiuneatranscenderii condiţiilor de timp şi spaţiu. Pentru un asemeneascriitor, totul e un continuu prezent. Vezi un ecran pe care artistulindică, absorbit de nuanţe, segmente de viaţă reprezentative,reluându-le cu obstinaţie de câte ori simte nevoia unei aprofundăria sugestiei.Nu coerenţa desfăşurării episoadelor e ceea ce-linteresează, linearitatea, şi nici o perioadă anume de timp, ciimaginea răsfrântă în apă a evenimentelor, parfumul lor. Scriitorulanalitic n-are deci simţul umorului, fiindcă umorul însuşi e studiat.Nu se acordă importanţă nici imprevizibilului. Analiticul desfoliazădatele imediate ale conştiinţei, interoghează elementul concret. Dinacest punct de vedere, proza lui E. Poe prezintă unele asemănăricu aceea a lui C. Petrescu.Deosebirea ar sta în faptul că primulîntreţine cu grijă suspans-ul ce rezultă din accelerarea trepidaţieiinterioare sub regimul „spaimei” romantice, pe când al doilea îşiîncordează mintea spre incertitudini, fără a le da vreo dezlegare,găsind o voluptate în a „prinde” clipocitul sonor al aducerii-aminteIronia „ţărănească”, spontană, gustoasă, condimentează şicapodopera lui M. Preda, Moromeţii, cu excepţia părţii secunde. Înroman, o asemenea însuşire cunoaşte, să zicem, două nivele demanifestare: unul ar fi ironia cu accente blânde, deşi autoritare, alui Ilie Moromete, în raport cu membrii familiei sale; celălalt – ironiace se instituie ca o regulă generală sau o reacţie tipică apersonajelor în ipostaze felurite. De pildă, episodul Fierăria luiIocan, apare ca un punct de convergenţă a liniilor de forţă aleromanului. Iată-l pe Cocoşilă, cel ce le înţege pe toate! Omul,flegmatic, dă explicaţii laconice, de oracol, iritabil totuşi.Consăteanul ce s-a exprimat nepotrivit e ţintuit pe loc: „Vezi că eştiprost!” O asemenea remarcă atestă ţinuta „intelectuală”ireproşabilă a personajului. Când eşti avertizat astfel asupraincapacităţii tale de a „prinde” sensul evenimentelor în fierbere, nuai ce să răspunzi. Prezenţa lui Cocoşilă e paralizantă. Însă princufundarea solitară în lectura ziarului, Ilie Moromete nu e mai puţinironic. Adesea, tăcerea lui plină de subînţelesuri, e un indiciu alsuperiorităţii. Moromete apare sporit lăuntric prin însăşiuniformitatea modului de viaţă rural, seriozitatea sa e o trăsăturăunică într-un context al stereotipiei gestului.Fără îndoială, ceva de spus ar fi şi despre „auto-ironie”.Aceasta nu este şi nu are cum să fie des întâlnită. Scriitorii capabilide o anume disimulare, nu sunt numeroşi. Auto-ironicul e şugubăţ,mieros, are conştiinţa valorii sale, se răsfaţă denigrându-se în ochiialtora. Auto-ironia este, aşadar, o modalitate de a-ţi afirmainteligenţa nativă, dar prin negaţie, şi aparţine, de regulă, omului dela sat. Auto-ironia ar fi un derivat savuros al înţelepciunii populare,o abilă formă de supravieţuire adoptată într-un context pe care îlstăpânesc inteligentele sofisticate, intelectualii citadini, cei cu„studii”. I. Creangă e poate cel mai potrivit să ilustreze ironiaaceasta întoarsă asupra ta însuţi, prea puţin sinceră.Dionis, eroul eminescian, este şi el auto-ironic, însă fiindcăare „cap metafizic”. Auto-ironia sa e mai înaltă, e dependentă deînsăşi poziţia omului în Univers, n-are a face cu învăluirea subtilăa deşteptăciunii în „ţărănie”.www.oglindaliterara.ro3549


ETNOSEtnografie şi folclor înrevistele vrâncene dinperioada 1918-19443550urmare din numărul anteriorGeorgeta VioreanuAşadar,din lipsă de fonduri,”Milcovia”dispare în1936.Peste cinci ani,în 1941,avea să apară „Ethnos” subconducerea lui Ion Diaconu.„Revistă de grai,studiu şi creaţie românească”cum sesubintitulează „Ethnos”apare la Focşani,astfel:an I,fasc.1 –1941. an I, fasc.2 – 1941-1942 an II, fasc.1-2 – 1942-1943Sunt singurele numere pe care Ion Diaconu le poatepublica. Aceeaşi acută lipsă de fonduri ucide şi aceastădeosebit de valoroasă revistă. ”Ethnos” e o revistăcomplexă. Ea publică studii politice,lingvistice, recenzeazăcele mai de seamă apariţii editoriale,deschide ancheteculturale printre personalităţile vremii,omagiazăscriitori,adună bogate mărturii ale existenţei locuitorilor dinzona Vrancei şi teoretizează asupra păstoritului şi a creaţieipopulare legate de acesta,pentru stabilirea vechimiiaşezărilor din zonă.Tot lui Simion Mehedinţi îi revine sarcina onorantă dea semna articolul-program,în care acesta mărturiseşte:”După credinţa mea”Ethnos” va putea împlini trei meniri .Vafi un semn de evlavie faţă de trecut;un document ştiinţificpentru toate timpurile;un sprijin pentru ziua de mâine.” 1Articolul lui Ion Diaconu”Revisuiri culturale” fixează cugrijă,cu exactitate programul şi drumul revistei.În „Revisuiri culturale” Ion Diaconu face o profesiunede credinţă arătând că noua revistă este hotărâtă să publicenumai „ce este valoare în cultură”.Revista va fi consecventă câtorva principii esenţiale:-în cultură factorii colaboranţi sunt armonici;-creşterile violente sunt anulate neapărat;-anarhia se înlătură radical;-tirania nelimitată se exclude; 2„O revistă trebuie să apară din maturizarea unorexperienţe culturale inmănuchiate prin nevoile sufleteşti aleanumitor locuri cu destine istorice precise:”Iar Vrancea esteun asemenea loc.Pentru că „de aici au plecat figuri cardinaleale cugetului românesc şi vor mai pleca.” 3Autorul fixează apoi,tematica generală a revistei careva urmări prin studiu „fenomenul românesc” în chipurile luiparticulare de alcătuire: literatura de calitate, aspecte delimbă şi creaţie originală românească, pe linia valoroasă atradiţiei literare româneşti, care începe cu generaţia de la1840: Kogălniceanu, Alecu Russo, şi se continuă cuSadoveanu, Simion Mehedinţi, Iorga, C.Rădulescu Motru,Nichifor Crainic şi alţii.Revoltat de o oarecare „tiranie culturală acapitalei”Ion Diaconu socoate că „provincia nu mai poaterămâne o cenuşăreasă trăind din mila sau indulgenţacapitalei”.Fără a fi „un primat al localnicilor”,”Ethnos” va fi unseismograf al fenomenului cultural românesc în întreaga saamploare. În provincie se pot realiza creaţii originaleancorate în realităţile vieţii mai mult decât în capitală undecreatorii n-au simţit viaţa ci „au judecat-o la rece fiind străinide ea.” 4 Aici vor publica cu regularitate: Mihail Sadoveanu,SimionMehedinţi, Iorgu Iordan, I.A.Basarabescu,C.Rădulescu-Motru, Sextil Puşcaru, Leca Morariu, VictorMorariu şi, bineînţeles, Ion Diaconu, Petru Iroaie, AchimStoia, M.Gregorian.Propunându-şi să dea loc cu precădere graiului şiwww.oglindaliterara.rocreaţiei populare pune condiţia ca acestea să fie culesedupă toate prevederile ştiinţifice,înlăturând amatorismul şistângăcia.Ca gen va fi preferat studiul temeinic documentatşi apoi recenzat ca „act de valorificare”.Este înlăturată „critica de familie” considerată „ruginaculturii române”şi nu va fi admisă decât cercetarea criticăprivind cultura în generalitatea ei, îmbinând armoniosdiscuţia largă asupra spiritualului cu specificul local.Este notată,în fiecare nou fascicol,bibliografialucrărilor de etnografie şi folclor editate în ţară în perioadaapariţiei revistei, iar la sfârşitul fiecărui fascicol se află -rezumate în limba germană –cele mai importante studii dinrespectivul număr .Revista intră,astfel, în circuitul universalservind drept bază de documentare şi peste hotare.La ancheta lansată de revistă:”Care e menirealiteraturii române” răspund Simion Mehedinţi (Ethnos I,fasc.2, pag.233). I.A.Basarabescu (Ethnos, II, fasc.1-2,pag.350), Mihail Dragomirescu (acelaşi, pag.391),C.Rădulescu Motru (acelaşi,pag.393), Mihail Sadoveanu(acelaşi, pag.396). Sunt recenzaţi Ion Pillat, MihailSadoveanu, Tache Papahagi, Panait Istrati,I.A.Basarabescu.Probitatea colaboratorilor, numele acestora, au făcutca revista să fie apreciată şi cunoscută,în epocă,despecialişti,de toţi cei care se ocupau-în efervescenţa literarădintre cele două războaie-de mersul înainte al limbii şiliteraturii române.Din bibliografia folclorică ne vom opri la douămateriale deosebit de interesante.Este vorba de studiul luiPetre Iroaie „Doina.Consideraţiuni literare” (an I, fasc.2,pag.53), în care autorul, deschizător de drumuri, defineştecaracteristicile doinei căreia îi găseşte corespondenţefonetice în limbile slave,baltice chiar şi în sanscrită.Studiul edeosebit de amplu realizând nu numai o punere la punct amaterialului existent, dar, multe din cele stabilite de PetreIroaie privitor la conţinut,formă poetică,circulaţia motiveloretc., sunt şi astăzi bază de documentare pentru folclorişti.În „Ethnos”,an I,fasc.1 la paginile 247 -256,regăsimstudiul lui Achim Stoia „Folclor din Sibiu” în careautorul,bazându-se pe o variantă de „Mioriţă” din satulnatal,Mohu,realizează o comparaţie cu variantele muzicaleale baladei pe care le găseşte slab reprezentate şimenţinute doar prin circulaţie şcolară.Compozitorul şi muzicologul Achim Stoia se preocupăde variantele muzicale ale baladei,de originea şi influenţagenurilor de muzică românească răspândite în partea desud a Ardealului. Publică,cu notaţiile specifice muzicii, douăvariante muzicale de „Mioriţă”,una culeasă de la tatălsău,cantor la biserica din satul natal,şi o a doua culeasă dela o ţărancă,Maria Muţiu,care recunoaşte că o învăţase laşcoală spre a o cânta la o serbare.M.Gregorian publică- fără comentarii - materialfolcloric din Oltenia de Sud,cu deosebire balade inedite laacea vreme:”Cântecu lui Pătru Haiducu”,”Stanislav”,sauvariante la „Corbea”,”Ghiţă Cătănuţă”,”Ion ăl Mare”.Unmaterial de asemenea inedit sunt,în culegerile luiM.Gregorian,descântecele (Ethnos,an II,fasc.1,2,pag.276-286).Materialul e însoţit de un „glosar” şi de o „Bibliografie amotivelor baladelor” realizate pentru variantele cele maiizbutite.În „Ethnos”,Ion Diaconu găseşte un larg câmp deteoretizare pe probleme ale folclorului.Culege material foartebogat din Putna şi Rm.Sărat,publică o amplă bibliografiecomentată a „Mioriţei”(Ethnos,an I,fasc.1,pag.309)şi maiales teoretizează asupra metodologiei culegerii folclorului ,apublicării acestuia.Multe din ideile cristalizate în paginileprestigioasei reviste sunt reluate de autor la publicareavolumelor”Ţinutul Vrancei”.Unele sunt revizuite cu acestprilej iar accentele critice cresc.1.Simion Mehedinţi – Ethnos,anI.fasc.1,pag.72.Ion Diaconu – Revisuiri culturale ,Ethnos,anI,fasc.1,pag.103.Ion Diaconu – Idem,pag.24.Ion Diaconu – Op. cit.pag.17


AESOTERICAEECICLOPEDIA ORDIULUI TEMPLIERŞI A SPIRITUALITĂŢII TEMPLIERE(urmare din numărul 76)ADRIAN IV (papă – 1154-1159) Suveran pontifcontemporan cu Marii Maeştri André de Montbar (vd.) şi Bernardde Blanquefort (vd.). Întregul său pontificat este marcat de disputapentru întâietate cu Frederic I (vd.), împăratul german.al-ADID (al-Adid bi-Dini Llah) Calif, 1160-1171, din perioadade maximă anarhie a statului fatimid al Egiptului. Înalţii săifuncţionari, disputându-şi între ei puterea, fac apel la diverse forţedin exterior, Amaury I (vd.) al Ierusalimului ori Nuredin (vd.). Totulavea să ducă la înlăturarea dinastiei fatimide, pe care Saladin oînlocuieşte cu propria sa dinastie, ayyubidă.AGER SANGUINUS (CÂMPUL SÂNGE-LUI) Una dintremarile victorii ale musulmanilor, asupra armatei antiohiene condusede Roger de Salerno (1119).AIBEG Sultan mameluc al Egiptului (1250-1257),întemeietorul dinastiei Bahrizilor. După moartea sultanului ayyubidTuranşah IV (vd.), i-a urmat soţia sa adjar ad-Durr (vd. – caz unicîn istoria medievală egipteană), care a încercat să domneascăsingură, dar, după 80 de zile, dându-şi seama că – în ciuda unorextraordinare merite în rezistenţa împotriva Cruciadei a VII-a (vd.)– este acceptată doar pentru a face un transfer de putere, instituindo nouă dinastie, a acceptat să devină soţia lui A, liderulmamelucilor. Acesta a consolidat Egiptul şi propria dinastie, dupăretragerea cruciaţilor, nefiind tentat însă de expediţii spre ŢaraSfântă.al-AKA Edificiu de pe esplanada fostului Templu dinIerusalim. Împăratul bizantin Iustinian a ridicat aici o impunătoarebiserică, lipită de latura sudică a ruinelor zidului ce înconjuraTemplul. Locul era acela sub care se aflaseră celebrele grajduri alelui Solomon. După cucerirea arabă, a fost transformată înmoschee, fiind reconstruită parţial, între 687 şi 691; arabii au fostcei care i-au dat acest nume Vechile legende spun că izvorul careîntr-adevăr curge sub a-A. duce în Paradis, iar un om ar fi parcursla un moment dat această cale, întorcându-se cu o frunză culeasădin Grădina Raiului. În Coran (sura XVII), a-A. este numită„Moscheea îndepărtată“ (în raport cu Mecca); se spune că, fiindcălăuzit de arhanghelul Djabrail (Gabriel), Mahomed, călare pecalul al-Akşa fantastic al-Barq, a efectuat într-o noapte „Călătorianocturnă“ de la Mecca (unde locuia în acel moment) la Ierusalim,decinzând în „Moscheea îndepărtată“. De aceea a-A. este unuldintre locurile sfinte ale Islamului.După 1099, a devenit din nou biserică, cruciaţii numindoTemplum Salomonis, pentru a evidenţia legătura cu fostul Templual lui Solomon.a-A., care estede fapt un complex deîncăperi de mărimidiferite, a devenit primulsediu al templierilor, înurma donaţiei regeluiBaudouin II (vd.) alIerusalimului. Faptul căregele Baudouin II aîncredinţat templieriloracel loc anume, pentru ale servi de sediu, este unmister, căci zona respectivă este încărcată de sacralitate,adăpostind înainte vreme Chivotul legii (vd.) şi atâtea alte obiectesfinte.De la Templul lui Solomon, Ordinul s-a numit templier saual Templului (din Ierusalim).al-ALAMUT Cetate, adevărat „cuib de vulturi“, a secteiassassinilor (vd.) în munţii Persiei, unde şi-a avut reşedinţa Hasanibn-Sabbah (vd.), întemeietorul sectei. S-a consemnat că la a.-A.,pe terase ingenios amenajate, se aflau grădini înverzite vara şiiarna. În 1271, tătarii au cecerit a.-A.www.oglindaliterara.roDiverse menţiuni documentareafirmă faptul că între assassinii de la a.-A. şi templieri se schimbau periodic solii,ceea ce ar pleda pentru anume relaţii decolaborare.Cristian TiberiuPopescual-AMIR (al-Amir bi-Ahkam Allah)Calif fatimid al Egiptului (1101-1130), s-aaflat în defensivă faţă de puterea cruciatăinstalată în Ţara Sfântă, pierzând perând Tortosa (1102 –vd.), Sfântul-Ioande-la-Acra(1104 – vd.), Tablus (1109 – vd.), Sidon (1111 – vd.), Tyr(1124 – vd.), ba chiar, în 1117, Baudouin I – vd.) a invadat Egiptul.al-ASHRAF (al-Aşraf Falah ad-Din) Sultan mameluc alEgiptului (1290-1293), fiul lui Kalaun (vd.); deşi a avut o domniescurtă, a fost unul dintre cei mai importanţi suverani mamaluci.După numai un an de la preluarea puterii, a cucerit cetateaSfântului-Ioan-de-la-Acra (vd. – 19 mai 1291) şi apoi şi ultimelecâteva cetăţi creştine, punând capăt definitiv stăpânirii cruciate înŢara Sfântă.ALEP În prima perioadă a stăpânirii latine în Orient, cândaceasta ajungea în nord până la Edessa (vd.), puternica cetateAlep s-a aflat în prim-planul luptei anticreştine (ulterior va fi preadeparte de zona de manifestare cruciată). În 1125, A. este asediatăde cruciaţi, dar nu poate fi cucerită. Alături de Mosul (vd.), A. estecentrul stăpânirii lui Zengi (vd.), ale cărui victorii au determinatorganizarea celei de-A doua Cruciade (vd.).ALEXANDRU III (papă – 1159-1181) A avut un pontificatmarcat de apariţia unor antipapi, de felurite contestări şi deevenimente grave: atingerea unui moment de vârf în disputa dintrepapă şi înpărat (Frederic Barbarossa (vd.), ocuparea Romei decătre acesta din urmă, asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket,promulgarea Decretelor de la Clarendon, prin care regele Anglieiafirma supremaţia peterii seculare asupra celei ecleziastice.A. III a fost unul dintre suveranii pontifi cei mai devotaţitemplierilor, imediat după alegerea sa emiţând, în folosul acestora,bula Dilecte filii nostri, 1160 (vd.). Cu ocazia Conciliului de laLateran (1179) a reuşit, împotriva contestărilor făcute de clerulsecular – în primul rând cel din Ţara Sfântă –, să menţinăprivilegiile acordate ordinelor călugăreşti-religioase.ALEXANDRU IV (papă – 1254-1261) Contemporan MareluiMaestru Guillaume de Beaujeu, A. IV nu s-a afişat, precum alţipapi, ca mare susţinător al templierilor, dar, din umbră, a oprit oriceacţiune îndreptată împotriva Ordinului.al-HAKIM Calif fatimid al Egiptului (996-1021), sub a căruistăpânire se afla şi Ierusalimul. Distrugerea de către a.-H., laînceputul secolului al XI-lea, a Bisericii Sfântului Mormânt,coroborată cu o prigoană împotriva creştinilor (1007-1014), atât acelor din Asia Orientului apropiat, cât şi a copţilor din Egipt,reprezintă una dintre cauzele timpurii ale cruciadelor.ALIMENTAŢIA TEMPLIERILOR Era o consecinţă directăa statutului pe care-l aveau cavalerii templieri. Dacă aspectulcălugăresc al statutului templier ar fi presupus o alimentaţiesăracă, cu restricţii majore, statutul militar, care era de fapt cel deprim-plan, impunea o alimentaţie care să asigure o formă fizicăbună, fără de care templierii nu ar fi făcut faţă războaielorneîntrerupte, campaniilor lungi, climei uneori insuportabile. Astfel,art. 10 al Regulii admitea consumul de carne de trei ori pesăptămână, acesteia putându-i-se adăuga peşte (pe care-lconsumau şi conservat prin afumare şi sărare), ouă şi brânză.Carnea de bază, desigur, nu putea fi aceeaşi în Occident sau înŢara Sfântă. În Occident, similar cu restul societăţii, templieriimâncau predilect porc, pe care-l şi conservau, mai ales prin sărare,şi foloseau mult untura în bucătărie; se consumau însă şi oi, capre(dar rolul principal al acestora era de a da lapte) şi mai ales păsăride curte.(continuare în nr. viitor)3551


REMEMBERDesrobitoriiPe la miezul nopţii, capulcoloanei ajunse în vârful muntelui şitrebuind a se urca şi bateria, Vânătoriidepuseră o muncă uriaşă ca să ridicetunurile. Nu se auzea decât fluierăturile şiacelea pe şoptite, îndemnând caii. Pe laceasurile 4 dimineaţa tot detaşamentul eraadunat în vârful muntelui, deasupra satuluiLazuri. Tot regimentul se culcase, dormindliniştit, iar patrulele înaintate păzeau petrudiţii ostaşi.Într-un tufiş, la o lumină slabă,comandantul regimentului dictează ordinulde atac, iar după terminarea ordinului toţise culcă, colonelul rămânând şi veghindpentru toţi şi pentru toate.Bisericuţa din vale, care îiapăruse pe neaşteptate îl urmărea şi-lînfioră, căci în război, apariţia unei bisericiînaintea luptei, e un semn rău.Pentru a suporta greutăţile zilei,colonelul îşi făcuse o injecţie cu cafeină.Cum se iviră zorile, se ordonăatacul, iar vânătorii pornesc gravi şihotărâţi spre poziţiile ungureşti de la Ciuci.Pădurile tremură, satele vuiesc, iarVânătorii înaintează furtunos prin sateleLazuri şi Măguricea. Incendii uriaşe ridică,arătând până unde ajunsese atacul. Laaripa stângă, în primele raze ale soarelui,se văd liniile noastre care înaintează, iarinamicul surprins se zbate, împroşcând cufurie moartea. Sublocotenentul Bârsancade fulgerat cu primul val de atac şi alţisoldaţi cad iar corpurile lor semnează pecâmpie, drumul spre victorie. Satul Ciuciueste cucerit de bat. 1, iar bat.2 satul Vidra.Un ofiţer maghiar, care rămăsese pepoziţie, şi văzând ca nu mai este nici oscăpare, se ascunde într-o fântână,împroşcând cu granate. I se aruncă şi luiuna care l-a potolit.Când soarele se ridicase de treisuliţe, l-a găsit pe al 9-lea de Vânători înplină victorie; inamicul se retrăsese, iarpopulaţia iese înaintea ostaşilorîngenunchind şi mulţumind.De aici atacul se îndreaptă spreDealul Mare, trecând din Valea CrişuluiAlb, de cealaltă parte a muntelui în ValeaCrişului Negru. Dealul Mare, era apărat decadeţii unguri, care fuseseră ţinuţi în eşecde către bat. Beiuş pentru a păzi spatelereg. 9 Vânători, care atacase satul Ciuci.La ceasurile 4 d.a. Vânătoriiatacau Dealul Mare, unde au fostîntâmpinaţi de cadeţii unguri, frumoşiicopii blonzi, şi pe o ceaţă deasă se începeun atac furios. Gloanţele plouau din toatepărţile, iar căprioarele speriate deîmpuşcături, fugeau sus pe stânci. Cadeţiibravi, rezistă şi mor lângă mitraliere, iar3552Radu Cosmin(urmare din numărul anterior)după o oră şi jumătate sunt puşi în derută.Ajunseserăm în vârful muntelui, de unde, oclipă, privim spre zări în direcţia oraşuluiBeiuş, şi urmărirea continuă fără încetare.Detaşamentul col.Rasoviceanu,se revarsă ca un val năprasnic în vale,spre satul Criştiori, unde inamicul luase dinnou poziţie, dar, la apusul soarelui satuleste atacat şi cucerit. De aici pe înnoptate,se atacă satul Cărpinet, iar cadeţii, unguritravestiţi în femei, luptau cu ultimaînverşunare. Se înnoptase de mult, şi satulcucerit, căzuse în linişte completă.Batalionul cadeţilor aproape sfărâmat, seretrase înspre Vaşcău, pe care îl ocupă întimpul nopţii.Toţi adormiseră pe margineaşoselei, frigul pătrunzând până la oase,făcea somnul cu neputinţă. Linişteaprofundă, a satului era turburată debubuiturile artileriei inamice, care din cândîn când mai trăgea câte un foc dinspreVaşcău. Un pârâiaş care curgea pe lângăşosea, ne şoptea în ureche, aşa de dulceşi mângâios pentru sufletele şi corpurilenoastre obosite, că un moment pare că,am înţelege un glas de înfrăţire şi de iubirea popoarelor.Ileana, fata preotului Damian dinCărpinet, care luptase în liniile noastre,aducând nepusă bucurie părinţilor săi,care o credeau moartă. În această noaptene oprirăm aici, căci merseserăm luptând,40 km. dând 4 lupte, toate victorioase,luând prizonieri şi pe comandantulbatalionului de cadeţi, Titel.După ce înmormântarăm morţii,ceremonie la care a luat parte şi populaţiaîndoliată de pierderea acestor mândrifeciori, am pornit să atacăm Vaşcăul.Înşelând pe prizonierii cadeţiunguri, de ce au luptat cu aşa îndărătnicie,ne-au răspuns: "Când cineva moare,trebuie să fie o fiinţă, care să-i ţielumânarea, ei bine, noi am ţinut lumânareaUngariei, care a murit. i câţi dintre cadeţinu s-au sinucis aici!3. Spre BeiuşÎn Vinerea Patimilor, pornim spreBeiuş, dar de pe dealurile din jurulBeiuşului suntem primiţi cu un infernal focde artilerie. Lupta deveni aprigă şi durăpână noaptea târziu. În acest timp, printrunatac de noapte, se cucereşte satulNegru, care este pus în flăcări, iar lupta,continuând în acest tablou sinistru, până larăsăritul soarelui, se termină cu retragereaungurilor. În turnul bisericii din satulTarcaia, un steag uriaş îşi mişcă cumoliciune cutele, la adierea vântului. Eraun sat unguresc, care se preda. Noiînaintarăm în linişte spre Beiuş, trecând desatul Tarcaia, însă, deodată, suntematacaţi cu focuri de mitralieră dinspregrădinile satului. Furia soldaţilor noştri,deveni neînchipuit de mare şi, cu ţipete derăzbunare se aruncară asupra satului,executând pe acei ce luptaseră înfranctirori şi punând foc satului.În curând satul nu mai era decâto ruină şi o jale, cuprins de o sinistrăwww.oglindaliterara.rotăcere. Coloananoastră seîndreaptă înspreBeiuş. În frunteacoloanei, sedăduse onoarea dea intra întâi,batalionul Beiuş, caun semn al bravuriice arătase. În fund,pe şosea pâlcuripâlcuridepopulaţie, ne iesînainte cu braţeleîncărcate de flori. Delegaţia oraşului, cupreoţii în frunte, ne primeşte,binecuvântând ceasul eliberări.Răspunzând urărilor populaţiei,colonelul le spuse: "Pace vouă, sufleteobidite! În noaptea învierii aţi înviat şi voi".La miezul nopţii dăngănitulclopotelor, cheamă pe credincioşi laÎnviere, şi la flacăra slabă a lumânărilor, sevăd încă feţele cât sunt de îngrijorate.Învierea aceasta sub stăpânirearomânească li se pare un vis sublim ca şial blândului fiu din Nazaret, care a pătimitşi a murit pe cruce, pentru a izbăvi neamulomenesc, în timp ce satul Tărcaia ardeaîncât, ca o pedeapsă pentru nelegiuirilesale.***În ziua de Paşti pornim spreTinca, pe drumul care e presărat de muniţiişi arme lăsate de bolşevici în goana lorprecipitată. Pădurile se ţin lanţ, pe o parteşi pe cealaltă a şoselei care duce spreHolod. Pâlcuri-pâlcuri de ţărani ne iesînainte cu capetele plecate spre pământ curespect profund în faţa armatei, iar în ochiilor plini de lacrimi se citeşte o bucurie, cenu ar putea fi tălmăcită îndeajuns. În searaaceleiaşi zile eram la Holod, unde ampoposit după un marş de 26 km iarnoaptea care se lăsa, aduse o linişteprofundă pe meleagurile unde fusese atâtazbucium omenesc cu câteva zile maiînainte. În zorii zilei, plecăm din nou spreSalonta. Înaintea ochilor noştri începeacâmpia, al cărei colorit primăvăratec neînveselea, iar atmosfera curată ne înviora,dându-ne puteri să putem suporta cu maimultă uşurinţă marşul. În satul Ripa, preoţiişi populaţia ne ies în cale, vrând să nespună cuvinte de mulţumire, dar plânsulle înăbuşe glasul. Fetele şi nevestele cubraţele pline de flori ieşiră înainteaVânătorilor, apoi luându-se de mână,începură să cânte şi să joace înainteacoloanei. Cântecele, erau, un amestec şide tristeţe şi de veselie, dând un implussoldaţilor, care înaintau cu multă vioiciune,fermecaţi de glasul cântăreţilor, dar mai cuseamă de frumuseţea fetelor; apoi urândunerămas bun, încheiau: "Să luaţi seama,domnişorilor, - spuneau bătrânii şi femeile,- căci la Salonta duşmanul s-a oprit, şi v-aşteaptă cu gând rău.(continuare în nr. viitor)


VARIAO scrisoare pierdutăGheorghe Andrei NeaguDragii mei,Prea-respectabili mânuitori ai condeiului, îndureratşi trist dar mai ales umilit, vin în faţa voastră ca să-mi ceriertare pentru că nu am putut sărbători cei şapte ani deapariţie ai revistei Oglinda Literară, deşi semnasem în albcontractul cu MCC pentru suma de 40 mii lei pe carediriguitorii culturii naţionale susţin că mi-ar fi aprobat-o. Arămas numai aprobarea în format electronic. N-am avutfericirea s-o văd aprobată pe hârtie ca să pot să revendicsuma la modul cel mai oficial cu putinţă. Dar aşa suportşmecheria electronică cu stoicism şi privesc cu resemnare,cum scriitorii bucureşteni se plimbă cu trenul regalspunând că aduc în casele oamenilor poezia românească.N-am avut onoarea să mă număr printre ei, că poate aş fiputut să vă dau câteva mostre poetice care, cred eu, că s-arfi situat în topul celor mai forjate versuri. Speram totodatăsă vă pot răsplăti truda de a fi prietenii revistei noastre,acordându-vă şi nişte premii şi nişte colaborări, pentru căaşa după cum ştiţi Uniunea Scriitorilor n-a fost de acord sămă ajute să vă ofer nişte drepturi de autor perfectîndreptăţite. Ce să fac, îmi târăsc din punct de vederefinanciar revista uitându-mă cum România literară,Luceafărul, şi altele ca ele au de zece ori vizitatori peinternet dar tot de zece ori au mai multe fonduri pentru aatrage semnături de prestigiu.Rămân fără de voie în afara „sistemului” şi vă conjurîncă odată să mă iertaţi că instituţiile de care am făcutvorbire mă silesc din punct de vedere financiar să vă ţinalături de sufletul meu doar în postura de „tovarăşi”.P.S. i când te gândeşti că la Alba Iulia a dispărutbiblioteca trenului regal iar la Suceava nici măcar n-a fostloc de găzduire, mai că-ţi vine să te întrebi: „Cu ce v-amgreşit domnilor?”“ASOCIAŢIA PENTRU PROMOVAREA I DEZVOLTAREASPIRITULUI RURAL”,REVISTA „DOR DE DOR” ORGANIZEAZĂCONCURSUL NAŢIONAL PENTRU TOATE GENURILE DEPOEZIE, PROZĂ, TEATRU, EPIGRAMĂ, ESEU, REPORTAJLITERAR, PICTURĂ, GRAFICĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ,“DOR DE DOR”,Ediţia I-a, Dor-Mărunt, judeţul Călăraşi,august 2008REGULAMENTUL CONCURSULUI :La concurs pot participa creatori care au volume publicate orinu, sunt membrii ori nu a vreunei uniuni profesioniste de creatori dinîntreaga ţară şi din afara ei dacă locuiesc în sate romîneşti, comunităţide români, indiferent de vârstă. Tematica concursului:”Universulsatului românesc” Juriul format din critici literari şi de artă, poeţi,scriitori, artişti de imagine, umorişti, eseişti, va acorda câte trei premiipentru fiecare secţiune şi categorie tematică: Toate lucrările vor fipremiate cu Diplome iar Premiul I, acordat la toate genurile, pe lângăDiplomă va fi recompensat şi în bani . Cele care au obţinut premiulI şi II vor fi publicate în revista „Dor de Dor”Picturile, graficile şi fotografiile premiate vor face obiectul uneiexpoziţii organizate la Căminul cultural în cursul lunii noiembrie 2008.La vernisajul acestei expoziţii - din ziua de 7 noiembrie 2008 - vor ficitite poeziile, creaţiile umoristice, prozele şi epigramele premiate.Concurenţii vor trimite pentru secţiunea poezie, 5 poeme, pentrusecţiunea epigramă : 5 epigrame, pentru secţiunea proză la alegere: 2lucrări umoristice, 2 eseuri, 2 reportaje sau 2 proze scurte, teatru 10pagini. Artiştii fotografi vor trimite 5 lucrări având dimensiunea de 20 x 30cm, pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ iar graficienii unnumar de 5 lucrări grafică în format A4.Lucrările pentru concurs se vor expedia până la data de 30august 2008.Noutate: 1. Pentru prima dată materialele pentru concurs sevor trimite pe adresa de e-mail a revistei „Dor de Dor”(dordedor@gmail.com sau marintoma@gmail.com2. Primele 10 lucrări reţinute de juriu din fiecare gen, vorconstitui material pentru al treilea volum al Antologiei „Dor de Dor”. 3. Nu se admit în concurs lucrările care nu sunt însoţite deadresa actuală de domiciliu, Cv-ul propriu şi fotografia autorului.Pentru invitaţi se va suporta 50 la suta din costul biletului de trenaccelerat ori din costul benzinei pe baza tichetelor ori a biletelor de trenşi autobuz.Festivitatea de premiere va avea loc în ziua de 7 noiembrie laora 13. Orice modificare de program se va comunica din timp celorinteresaţi de a participa la festivităţile de premiere cât şi invitaţilor.Din partea organizatorilor: Preşedinte şi redactor - şef, Marin TomaContact: telefon : 0242/644032www.oglindaliterara.roPoştalionul cu peniţeGheorghe Andrei NeaguDoamnei Aurica Matache dinSlobozia, un cald salut şi o rugăminte: nu mămai mustraţi că nu ajunge revista ladumneavoastră. Eu deja am început sădisper pentru că în relaţia cu Rodipet pelângă faptul că n-am văzut un ban de multăvreme, nu mai văd nici o distribuţie cât de câtsatisfăcătoare, de aceea vă rog să vă abonaţică poate aşa veţi intra în posesia revistei.Dacă nu o faceţi, mergeţi lawww.oglindaliterară.ro.Domnului Ioan Sichitiu din PiatraNeamţ îi comunic o veste mai puţinîmbucurătoare: mai trimiteţi. Asta înseamnăcă versurile dumneavoastră nu sunt niciprea-prea nici foarte-foarte.Pentru Angelica Moisiuc dinTârnăveni, o veste bună: aţi intrat înportofoliul autorilor ce aşteaptă să apară înpaginile revistei noastre.Dragă Luminiţa Cojoacă dinDrobeta Turnu Severin mi-au plăcut texteletale doar ca temă. Ca realizare literară, nu.Dar nu te descuraja mai trimite.Tuturor celor interesaţi deAntologia de poezie Oglinda Literară2000- 2007, le comunicăm că preţul estede 42 de lei pentru un volum de 425 depagini cu 240 de autori. Dacă vom aveaspaţiu vom publica lista cu autoriicuprinşi în acest volum.3553


REVISTA REVISTELOR...cu Gheorghe MocanuAGORA LITERARĂ, anul l, nr. 1,2008Publicaţie editată de LIGASCRIITORILOR DIN ROMANIA. Nuputem decât să salutăm apariţia uneinoi publicaţii de cultură şi să-i dorimviaţă lungă, satisfacţii literare de ceamai înaltă intensitate şi sponsorigeneroşi. O revistă de cultură nuurmăreşte un scop material, profitul eieste unul singur: „Cultura”. Aflată laînceput de drum, revista se vrea a fi„un loc pentru fiecare”, aşa cum nespune iniţiatorul ei, preşedintele Ligiiscriitorilor, Al. Florin Ţene. Iată un noumijloc de apropiere a scriitorilor de pretutindeni ! Din primelepagini se simte dorinţa redactorilor de a atrage cât mai mulţişi valoroşi slujitori ai condeiului: „Suntem deschişi şi dispuşispre comunicare şi spirit critic, răspunzând cu receptivitatela observaţiile, propunerile şi sugestiile dumneavoastră”.Răsfoindu-i paginile şi lecturându-i materialele din primulnumăr, constat, cu plăcere, un aer jovial, profesionist alconcepţiei, formatului şi structurii interioare. O grafică sobră,o tehnoredactare inspirată, semnături valoroase şi altelucruri bune. Semnalăm cititorilor materiale precum: „Unultim interviu”, despre cartea lui Daniel Cristea Enache, celce a avut şansa de a-l intervieva pentru ultima oară pedistinsul Octavian Paler; „Proze de Ioan Benche”; „Când seîncurcă iţele” de Ion Dincă; „Traducerea şi adaptarea” eseude Ioan Bozac; „Despre fericire” de George Baciu; „Tendinţeşi repere istoriografice din Ardeal” de Ionuţ Ţene; „Văpropunem un dramaturg: Victor Cheţe”. Dar şi consistentelepagini lirice, proză de calitate, prezentare de carte nouă etc.Aşadar, pe viitor, căutaţi revista „Agora literară” printrerevistele de valoare ale culturii române.ATENEU, nr. 45, martie, 2008:Curios, am deschis revista direct lapagina 9, pentru a vedea cumpoate fi o „Ţară pustie a feminităţii”de Elena Ciobanu. Autoarea demontează, pe bună dreptate,secretul unei ştiinţe esenţiale şi ezoterice, că „cea maideşteaptă femeie e mai proastă decât cel mai prost bărbat”,după cum decretase un anume prof’ de română. Adam l-arfi întrebat pe Dumnezeu de ce a făcut-o pe femeie maiproastă ca el, iar Dumnezeu i-ar fi răspuns: „ca să te poatăiubi pe tine !” Savurăm în pagina 11 fragmente din jurnalul luiIon Călugăru, text îngrijit de Gabriela Gârmancea, pentru caîn următoarea pagină să citim bărbăteşte ancheta realizatăde Dan Perşa despre „Feminismul în literatură”. Vă îndemnsă parcurgeţi şi materialul semnat de Mircea Morariu, pentrua afla „Cum devin intelectualii terorişti” (pag. 16). Dacă nu v-aţi plictisit, staţi confortabil în fotoliul moale şi citiţi cu grijă„Perna cu ace” de Vasile Spiridon de la pag. 17, „Un studentşi un poliţist”. De vă apucă dorul de Basarabia, deschideţirevista la pagina 19, unde îl veţi găsi pe maestrul LeoButnaru cu „Nobelul la români”. „Vremuri apuse” ne spuneVictor Mitocaru în penultima pagină, pentru ca, în final, IonFercu să ne dea „Autografe pentru Ion”. Ateneu, aprilie,2008 păstrează nota de interes prin: „Scurte reflecţii asupraexistenţialismului în literatură” de Vistoria Huiban;„Dreptatea lui Maiorescu” de tefan Munteanu; „Teologialacrimilor” de Marius Manta; „Altfel de artă”, un dialogrealizat de Violeta Savu cu pictorul Marius Crăiţă- MândrăExemplare rotunde ale Ateneului băcăuan mânuit cu dibăciede redactorul-şef Carmen Mihalache, tefan Radu, AdrianJicu, Marius Manta, Dan Perşa şi Violeta Savu.BUCOVINA LITERARĂ, febr-mart., 2008Ion Beldeanu, redactorul-şef, în editorialul ce deschidenumărul de primăvară al revistei ne îndeamnă, prin cuvintelelui Constantin Cubleşan: „Să nu ne facem iluzii” în privinţaliteraturii române la poartaglobalizării. Întrebarea care sepune este: „În ce măsură putem orinu putem abandona limba de careaparţinem? Strădania tuturor esteaceea de a aparţine mapamondului şi nu unei comunităţidestul de restrânsă, cum este a noastră, şi care practică olimbă cu întindere de recunoaştere restrânsă. Este imperiosnecesar ca scriitorul român să-şi abandoneze limba şi săscrie într-o limbă de penetrare internaţională, numai şi numaipentru că altfel n-are cum să devină cunoscut? DistinsulConstantin Cubleşan concluzionează: „Să nu ne facem iluziică ţările Apusului abia aşteaptă să-i primească pe scriitoriinoştri în Parnasul lor naţional”Sumarul ne mai reţine atenţia cu interviul consemnat deMihai Vicol cu Ilie Tudor Zegrea – preşedintele Soc.Scriitorilor Români din Cernăuţi - ; „Polenul istoriei şiutilitatea publică” de Ioan Holban; „Cugetările domnuluiIacoban” de Călin Cernăianu; „Despre planeta Moldova” deAdrian Dinu Rachieru. Recomandăm „Culpa generaţiei3554www.oglindaliterara.ro


REVISTA REVISTELORfericite (II) de Theodor Codreanu, ca pe unul din cele maiinteresante materiale ale acestui număr al revisteibucovinene. Nr. 4, 2008 al „Bucovinei literare” sedeschide cu editorialul vechii noastre cunoştinţe, distinseiMagda Ursache, „Critica la bloc” în care este luată „la banimărunţi” mica şi marea noastră critică de întâmpinare şi nunumai. „Critica de bloc, criticii de casă dar şi marii critici”.Un editorial plin de judecăţi pertinente, care, în momentullecturării i-ar putea face să se simtă lezaţi pe mulţi dintrecriticologii noştri de azi. Pe acelaşi ton se exprimă şiConstantin Cubleşan în interviul acordat revistei şi realizatde Alexandru Ovidiu Vintilă: „Un critic nu trebuie să caute săghicească întocmai ce a vrut să spună scriitorul () Eltrebuie să caute să înţeleagă şi să interpreteze mesajul pecare cititorul îl percepe din respectiva operă”. Vrâncenii potsemnala în paginile acestui număr de revistă o cronicăliterară la volumul „Templul iubirii” de Gheorghe Neagu,semnată de Valeria Manta Tăicuţu, iar în pagina 29, unautograf – olograf al poetului vrâncean, Virgil Panait.AXIOMA, nr. 3, martie, 2008Am respirat cu plăcere editorialul semnat de Ieronim Tătaru:„Citiri, recitiri, respirări” Aflăm lucruri interesante desprelecturile lui Nichita Stănescu, despre proza nichitiană ceabordează cu prioritateuniversul cărţilor: „Citesc –mărturiseşte poetul – peapucate şi înţeleg perumegate Citesc foarte încet datorită nenumăratelorasociaţii pe care mi le stârneşte fiecare cuvânt” Cu gândulla Nichita, Ploieştiul a fost, la sfârşitul lunii martie, CapitalaPoeziei Româneşti (Festivalul Naţional de Poezie NichitaStănescu, Ed. A XX-a). Nicolae Dumitru încheie minunat:„Să ne despărţim de poet pierduţi în uimire !” Din nr. 4,aprilie, 2008 al „Axiomei” semnalăm: „125 de ani de lamoartea pictorului Edouard Manet”, de Ieronim Tătaru; „Ointroducere la problema timpului în opera lui Mircea Eliade”– Florea Maris-Virgil; „Puterea gândului şi a cuvântului”, deGherasim Rusu Togan.REVISTA NOUĂ, nr.1-2, 2008Fondată la 15 dec. 1887 de B.P.Hasdeu, revista este editatăde Cercul literar „Geo Bogza” şi Fundaţia „Hasdeu”. Dinprimele pagini descoperim că maestrul Radu Cârneci a foststudentul lui Călinescu la litere-filozofie: „A fost un profesoruriaş şi un mare scriitor, istoric al literaturii române, unromancier extraordinar, un poet care ştia bine cum se faceo poezie. Nu de inspiraţie, de ştiinţă, din ştiinţă”. Dialogulrealizat cu Radu Cârneci de Maria Diana Popescu nedezvăluie opiniile poetului despre importul de cultură,democraţia literară, critica actuală, condiţia scriitorului deazi, despre diriguitorii culturii româneşti de azi, dar şi desprefericirea personală şi preocupările sale actuale. În paginileimediat următoare vine rândul Mariei Diana Popescu să fieprezentată de Corin Bianu: „o poetă tot mai substanţială”Admirăm şi chipul lui Geo Bogza, în mai multe ipostaze, celcare a creat „reportajul poematic”, de la a cărui naştere s-aîmplinit‚ pe 6 februarie, un secol.ARGE, nr. 3, martie, 2008„Nichita 75”. Ar fi împlinit 75 de ani” Aşa începe numărul demartie al revistei fondată în 1996, a Centrului Cultural Piteşti.Nichita şi copacul Gică (în fotografie pe copertă) au „partede posteritate prodigioasă, spre folosul nostru, nu neapăratspre gloria lui”Aşteptam o reacţie, cât de mică, despre fenomenul CostelBusuioc. Jean Dumitraşcu are mare dreptate când spune:„Nu ar fi câştigat votulpublicului dacă nu se făceatam-tam pe originea saumilă, mai ales că printreartiştii români sunt voci cumult mai bune” Aş adăuga:i-aţi ascultat vreodată pe tinerii care ies pe poarta AcademieiNaţionale de Muzică, după şase ani de studiat canto clasic? Ce se întâmplă cu ei după absolvire numai Dumnezeuştie!NORD LITERAR, nr. 2, febr., 2008Apare la Baia Mare sub egida Consiliului Judeţeanwww.oglindaliterara.roMaramureş. Din sumar:„Literatura decadentistă şinegativitatea” de MonicaOprescu; „Romanul românesc al anilor 70” de Nicolae Iuga;„Simbolul. Traiectorii culturale” de Carmen Dărăbuş;„George Stancea şi generaţia 80” de Ioan Zubaşcu;„Poeme” de Nicolae Scheianu şi Augustin Botiş. Un numărfrumos ilustrat cu lucrările artistului Dorel Petrehuş.Din nr. 4,aprilie, 2008 al „Nordului literar” recomandăm: GeorgeVulturescu – poezii; George Glodeanu „Adrian Oţoiu -50”;Săluc Horvat – „Centenarul Societăţii Scriitorilor Români”;Valeria Bilţ – „Mircea Nedelciu – simulacrul unui universasumat”LITERATURA I ARTA, Nr. 19, 2008Săptămânal al scriitorilor din Republica MoldovaAm atins cu plăcere revista trudită cu profesionalism dedistinsul Nicolae Dabija şi colaboratorii săi, cu gândul lazilele de sub Ceauşescu, pe când eram abonat permanental ei şi era unul din refugiile mele spirituale de care nuputeam fi tras la răspundere de regimul comunist.Redactorul-şef se arată intrigat de apariţia unei noi bresle ahoţilor: „hoţi cinstiţi”. În vizor este „ţara vecină şi prietenă”,Ucraina, ce a confiscat multe valori spirituale româneşti.Printre ele: Petru Movilă, Mihailo Eminescu, Eugen Doga,care sunt prezentaţi, fără cârtire, ca fiind ucraineni sadea.Mai aflăm că au împrumutat „frăţeşte” şi cetăţile Hotin,Chilia, Ismail, Cetatea Albă s.a., ce au fost construite demeşteri ucraineni. Bine, se întreabă Nicolae Dabija: „De ceoare le-au construit ei peste hotare ?” Materialul face oradiografiere amănunţită a multor valori pe care vecinii noştrinu se sfiesc să le treacă în catastife ca fiind ale lor. În primapagină citim „Scrisoarea – apel” a Comitetului Româno-American pentru Basarabia către Preşedintele George W.Bush. Un strigăt vechi şi nou totodată, pentru întregireaneamului românesc, spre binele tuturor, spre o reparaţiefirească a istoriei acestui popor vitregit de vremuri. Văîndemnăm să lecturaţi această revistă în care îşi găsesclocul şi „români din România”. Sună ca dracu ! De,asta-i situaţia ! DeocamdatăATHENAEUM, Nr. 4, aprilie, 2008Revistă lunară de educaţie şi informare culturală aAteneului Popular „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani.Valentin Gheorghiţă, directorul instituţiei, face un scurt istorical naşterii acestui „lăcaş de cultură naţională pentruluminarea poporului”, aşa cum l-a denumit însuşi maiorulGheorghe Pastia, din a cărui danie a luat naştere. Citim cuplăcere despre intenţiile de viitor ale administraţiei actuale,care vrea să restaureze şi să reabiliteze funcţional, în 18luni, cea mai populară dintre clădirile de patrimoniu dinmunicipiu. O revistă utilă prin informaţiile pe care ni le oferădespre evenimentele majore ce se derulează lunar pe scenaculturală a Vrancei.CAFENEAUA LITERARĂ, martie, 2008Porneşte cu nerv: „O panoramă critică a poezieiromâneşti”. Este vorba despre volumul „O panoramăcritică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea, editura„Pontica”, 2007, a poetului, criticului şi profesorului MarinMincu. „O antologie ce începe cu Macedonski, pentru că eleste deschizătorul poezieimoderne, iar nu Eminescu”afirmăautorul.„Macedonski deschidemodernitatea, Eminescu oînchide”. „Această carteeste o biblie a poeziei româneşti din secolul al XX-lea”.Poezia românească a secolului XX este integrabilă, spunecriticul, în 11 categorii taxonomice posibile: 1. Simbolişti; 2.Tradiţionalişti; 3. Modernişti; 4. Avangardişti; 5.Antimetafizici, apocaliptici, boemi; 6. Baladişti; 7. Poeticaprozaicului şi a cotidianului; 8. Neomodernişti,neoexpresionişti, neoexperimentalişti; 9. Manierişti,textualizanţi; 10. Textualişti, postmoderni; 11. Autenticişti,schizoizi ()” Iar dintre scriitorii invitaţi la cafenea văîndemnăm să lecturaţi „Viaţa politică a scriitorului” cuGheorghe Grigurcu.3555

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!