13.07.2015 Views

România indiană – nr 1 – Hedwigsblog - WordPress.com

România indiană – nr 1 – Hedwigsblog - WordPress.com

România indiană – nr 1 – Hedwigsblog - WordPress.com

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

б©»®Ô»ª»´ ا¼®¿«´·½ Ô»ª»´·²¹ ײ­¬¿´´¿¬·±²Ð¿¹» ìײ­¬¿´´¿¬·±²ô ½±²¬òÚ×ÙËÎÛ ìÿ ÝßËÌ×ÑÒÚ·®³´§ ­«°°±®¬ ¬¸» »²¼±º ¬¸» ®»­»®ª±·® ¬±°®»ª»²¬ »¨½»­­·ª»ª·¾®¿¬·±² ±º ¬¿²µòÛ¨½»­­·ª» ª·¾®¿¬·±²³¿§ ½¿«­» ¬¸» ¬¿²µ ¬±´»¿µòÓ±¬±®ñЫ³°ñÓ¿²·º±´¼ ·²­¬¿´´¿¬·±²æ̸» ³±¬±®ñ°«³°ñ³¿²·º±´¼ ¿­­»³¾´§ ®»¯«·®»­ ¿² ¿®»¿ îêŒ ´±²¹ ¨ ïîŒ ¨ïîŒ ¼»»° º±® ·²­¬¿´´¿¬·±² ø­»» º·¹«®» ì÷ò ̸» ¾±¬¬±³ ±º ¬¸» °«³° ¾±¼§ ¸¿­¾»»² ¬¿°°»¼ º±® ³±«²¬·²¹ ©·¬¸ íñèŒóïê ¨ ïñîŒ ¾±´¬­ò ̸» ¿­­»³¾´§ ³«­¬¾» ³±«²¬»¼ ¸±®·¦±²¬¿´´§ ø­»» º·¹«®» ë÷òÚ±® ­±³» ¿°°´·½¿¬·±²­ ¬¸» °«³° ¿­­»³¾´§ ½¿² ¾» ³±«²¬»¼ ¬± ¿²»¨·­¬·²¹ ½¸¿­­·­ ½®±­­ ³»³¾»® ·² º®±²¬ ±ºô ¾»´±©ô ±® ¾»­·¼» ¬¸» ®¿¼·¿¬±®ò̸» ´±½¿¬·±² ±º ¬¸» °«³° ¿­­»³¾´§ ­¸±«´¼ ²±¬ ¾´±½µ ±® ®»­¬®·½¬ ¬¸» º´±©±º ¿·® ¬± ¬¸» ®¿¼·¿¬±®ò Þ» ­«®» ¬¸»®» ·­ ­«ºº·½·»²¬ ½´»¿®¿²½» ¿®±«²¼ ¬¸»¿­­»³¾´§ ¬± ½±²²»½¬ ¬¸» ¸±­»­ ¿²¼ ©·®·²¹ô ¿­ ©»´´ ¿­ ®±±³ º±® ½¸»½µ·²¹¿²¼ º·´´·²¹ ¬¸» ®»­»®ª±·®òѲ½» ¿ °±­·¬·±² ­¿¬·­º§·²¹ ¬¸»­» ½±²¼·¬·±²­ ¸¿­ ¾»»² ¼»¬»®³·²»¼ô ¿´·¹² ¿²¼ ¼®·´´ ¬©±ïñîŒ ¼·¿³»¬»® ³±«²¬·²¹ ¸±´»­ô ½»²¬»®»¼ íóïñìŒ ¿°¿®¬ò б­·¬·±² ¬¸» °«³°ñ³±¬±®¿­­»³¾´§ ±ª»® ¬¸» ³±«²¬·²¹ ¸±´»­ ¿²¼ ­»½«®» ·¬ ·² °´¿½» «­·²¹ ¬¸» ¬©± íñèŒóïê¨ïñ±´¬­ ¿²¼ ´±½µ ©¿­¸»®­ò ߬¬¿½¸ ¿ ýî ±® ¸»¿ª·»® ¹¿«¹» ¹®±«²¼ ½¿¾´» ø²±¬ ­«°°´·»¼÷«­·²¹ ¬¸» ëñïêŒ ¾±´¬ ±² ¬¸» ­·¼» ±º ¬¸» ³±¬±® ³±«²¬·²¹ ¾´±½µ ø­»» º·¹«®» ê÷òÒ»¨¬ô ®±«¬» ¬¸» ±¬¸»® »²¼ ±º ¬¸» ¾´¿½µ ¹®±«²¼ ½¿¾´» ¬± ¬¸» ½¸¿­­·­ ¾¿¬¬»®§ ¿²¼½±²²»½¬ ·¬ ¬± ¬¸» ²»¹¿¬·ª» øó÷ ¾¿¬¬»®§ °±­¬ò ݱ²²»½¬ ¿ ýî ±® ¸»¿ª·»® ¹¿«¹» ®»¼ ¾¿¬¬»®§ø²±¬ ­«°°´·»¼÷ ½¿¾´» ¬± ¬¸» ­¬«¼ ±² ¬¸» °«³° ³±¬±® ­±´»²±·¼ ¿²¼ ®±«¬» ·¬ ¬± ¬¸»½¸¿­­·­ ¾¿¬¬»®§ ±º ¬¸» ÎÊò Ю±¬»½¬ °«³° ¿­­»³¾´§ ©·¬¸ ïîë ¿³° ½·®½«·¬ ¾®»¿µ»®òÒÑÌÛæ ܱ ²±¬ ½±²²»½¬ ®»¼ ¾¿¬¬»®§ ½¿¾´» ¬± ¬¸» °±­¬ ¿¬ ¬¸·­ ¬·³»òÿÿÒÑÌ×ÝÛا¼®¿«´·½ ´·²»­ ©·´´ ¾»®±«¬»¼ ¬± ¬¸» ³¿²·º±´¼òÞ» ­«®» ¬¸»®» ·­¿¼»¯«¿¬» ©±®µ·²¹ ­°¿½»¿®±«²¼ ¬¸» ³¿²·º±´¼ º±®³¿µ·²¹ ¬¸» ¸±­» ½±²²»½ó¬·±²­ÒÑÌ×ÝÛ̱ °®»ª»²¬ ¼»¾®·­ º®±³»²¬»®·²¹ ¬¸» ¸§¼®¿«´·½­§­¬»³ ¿²¼ ¼¿³¿¹·²¹ª¿´ª» ­»¿´­ô ¬¸» ¸±­»»²¼­ ¸¿ª» ¾»»² ­»¿´»¼©·¬¸ ®»³±ª¿¾´» ­±º¬°´¿­¬·½ °´«¹­ò ܱ ²±¬®»³±ª» ¬¸»­» °´«¹­ «²¬·´§±« ¿®» ®»¿¼§ ¬± ¿¬¬¿½¸¬¸» ¸§¼®¿«´·½ ´·²»­òÚ×ÙËÎÛ ëЫ³° ß­­»³¾´§ É·®·²¹ß¬¬¿½¸ øó÷ Ù®±«²¼ Þ¿¬¬»®§ Ý¿¾´»Ð«³° Ó±¬±®Ó±«²¬·²¹ Þ´±½µÓ±¬±® ͱ´»²±·¼ß¬¬¿½¸ øõ÷ Þ¿¬¬»®§ Ý¿¾´»


Cât despre sfârșitul acestei civilizății uimitoare, ca orice altă civilizație dispărută, s-avehiculat mult timp că invaziile ariene i-au adus dispariția. Recent, însă, această teorie a fostinfirmată și din ce în ce mai mulți cercetători au aceeptat ipoteza unui cataclism natural ori adeclinului comerțului.Dholavira nu se înscrie pe lista turistului obișnuit, atrăgând atenția doar celor pasionațide locuri ieșite din comun ori de antichitate.Vă recomandăm o vizită pe site-uloficial al Agenției de cercetarearheologică a Indiei (ArcheologicalSurvey of India) pentru a vizionavideoclip-ul prezentând săpăturileefectuate la Dholavira.6


Când?Indienii din toată lumea sărbătoresc Ziua Republicii pe 26 ianuarie. În 1950 a fost adoptatăConstituția, fapt ce a confirmat transformarea Indiei într-o republică deplină dupăindependență. Este una dintre cele trei sărbători naționale.De ce?Era necesar un nou act care să îl înlocuiască pe cel vechi din 1935, ce funcționa dinainte deindependență.Unde?Noul act a fost adoptat într-un comitet condus de B. R. Ambedkar pe 26 noiembrie 1949.Cum se sărbătorește?În fiecare mare oraș se organizează parade militare; totul se face cu mult fast și bucurie. Ceamai impresionantă paradă are loc în capitala New Delhi, în prezența președintelui.7


Contrar titlului optimist și poetic, nu veți citi nimic îmbucurător în continuaredeoarece cu toate că cerul s-a mai înfrumusețat cu o stea, pierderea fizică a lui Ravi Shankareste dureroasă.Cine a fost sau mai bine spus cine este Ravi Shankar? În câteva cuvinte: omul ce făceamagie cu sitar-ul său. Unul care nu avea nevoie de baghetă sau formule magice, cu atât maipuțin de substanțe chimice. Era alchimist, dar unul aparte. Un alchimist ezoteric, unulmetafizic. Arta sa, formula sa de a păstra sufletul mereu tânăr nu este palpabilă, nici măcarvizibilă ori lizibilă; ea trebuie simțită... E un vis de care ești conștient, o transă umană, nuneapărat extatică cu substrat religios. Se spune că muzica nu are limite ori o limbă anume încare să fie exprimată. Muzica nu are nevoie neapărată de versuri, iar Pandit Ravi Shankar esteun exemplu perfect.Spuneam că făcea magie... Rectific, încă mai face căci avem incredibilul noroc de abeneficia de tehnologia modernă și de a-i putea asculta melodiile la infinit. Un ambasadorpentru India în occident, a făcut cunoscută muzica tradițională indiană în lume. Nu mulți aușansa să comunice direct lumii esența națiunii din care provin, însă se pare că atunci când seivește o ocazie, India se mândrește numai cu elitele.Născut pe 7 aprilie 1920în Varanasi, într-o Indie subdominație britanică, RaviShankar își petrece tinerețeaalături de fratele său și trupaacestuia de dans în turnee prinEuropa și India. Renunță la dansîn 1938 pentru a urma o carierăca instrumentist.Este de originebengaleză, numele său completfiind Robindro ShaunkorChowdhury. Și-a scurtat numeleîn Ravi, ceea ce se poate traducecu „soare”.Atunci când dorim să expunem realizările unui om atât de talentat, cuvintele sunt deprisos. Premiile pe care le-a primit de-a lungul vieții sunt poate și ele prea puține pentru aaduce mulțumire în schimbul atâtor momente de bucurie și liniște pe care sitarist-ul le-aîmprăștiat pe oriunde a călătorit.11


Multora dintre noi ne scapă din vedere faptul că sudul Indiei a păstrat vie flacărahinduismului chiar și atunci când nordul era islamizat. Un exemplu al unui lăcaș de cult de ofrumusețe ieșită din comun care a susținut cultul hindus este Meenakshi Amman Temple templul Meenakshi Amman din Madurai, statul Tamil Nadu, sudul Indiei.Ceea ce face acest templu special, pe lângă arhitectura dravidiană spectaculoasă, esteurmătorul lucru: templul este închinat unei zeițe și anume zeiței Meenakshi (în traducere„ochi de pește”), o încarnare (avatār) a lui Parvati. Majoritatea templelor din sudul țării suntînchinate zeilor, cu precădere lui Shiva o excepție de la regulă fiind Meenakshi Mandir.Desigur, fiind vorba despre Parvati, consoarta lui Shiva, acesta este și el adorat cum se cuvinesub numele local de Sundareswarar.Templul se pare că are o vechime considerabilă deoarece este menționat în numeroasetexte tamile vechi, dar a căpătat forma actuală între anii 1623-1655. Numeroasele gopuramuri,adică turnuri specifice arhitecturii dravidiene, se înalță către soare și dezvăluievizitatorilor momente cheie din mitologia indiană. Persoanajele colorate sunt atât de migălosexecutate de parcă sunt vii și îți e groază ca nu cumva să sară de la zeci de metri înălțime înmijlocul credincioșilor.13


Se crede că templul a fost construit de zeul Indra care a simțit nevoia să se curețe depăcate în timpul unui pelerinaj. Locul a fost hotărât prin putere divină: odată ce s-a apropiatde un lingam (reprezentare a lui Shiva) în Madurai a simțit cum toate greutățile au dispărut. Aconstruit templul acolo și a introdus și acel lingam în incinta lăcașului. Apoi a continuat să seînchine zeului Shiva care a făcut ca lotuși aurii să apară în lacul din apropiere. Templul estemenționat în izvoarele tamile încă din secolul al 7-lea.Din păcate, construcția a fost distrusă de musulmanul Malik Kafur în 1310, iarinițiativa de a o reclădi datează din anii 1600. Abia de atunci încolo s-a reconstruit templuldistrus de musulmani și alte clădiri au fost adăugate astfel încât astăzi vorbim despre unadevărat complex.14


O legendă spune că pentru a răspunde rugăciunilor regelui Malayadwaja Pandya șisoției acestuia Kanchanamalai, Parvati a apărut din focul sacru în timpul ceremoniei pentrunașterea unui copil (Putra Kameshti Yagna).O altă legendă povestește că însăși zeița i-a dat o binecuvântare lui Kanchanamalaiîntr-una din viețile sale anterioare că va avea privilegiul de a fi mama sa. Fata care a ieșit dinfocul sacru în care apăruse zeița avea trei sâni, însă o voce din ceruri l-a liniștit pe tatăl speriatcă acest al treilea sân va dispărea odată ce fata își va întâlni sortitul. Fericitul rege și-a botezatfiica Tadaatagai și i-a dat o educație pe măsura poziției de moștenitoare a tronului. Laceremonia de înscăunare, fata a trebuit să lupte cu stăpânii celor trei lumi în opt direcții. Dupăcucerirea a Sathyaloka casa lui Brahma, Vaikunta casa lui Vishnu și Amaravati casacelorlalți zei, ea urma să se lupte cu Shiva pe Kailasha. A învins ușor armata și taurul zeului,Nandi și a trecut la atacarea lui Shiva. Însă, în clipa în care l-a privit nu a mai putut lupta,plecându-și capul cu sfială. Cel de-al treilea sân a dispărut imediat. Atunci și-a dat seama căShiva îi era destinat ca soț și că ea era însăși reîncarnarea lui Parvati. Cei doi s-au căsătoritchiar la Madurai, fata devenind și regină.16


Primul câștigător non-european al premiuluiNobel pentru literatură, Rabindranath Thakur(anglicizat Tagore) a fost pionier în ale condeiului șimuzicii chiar și pentru țara sa. Anul acesta se împlineșteun veac de la decernarea importantei distincțiibengalezului născut pentru a încânta omenirea cusensibilitatea versurilor sale.Născut în Calcutta în 1861, a început să aștearnăversuri de tânăr. Contribuția sa în dezvoltarea poezieibengaleze este neprețuită: a introdus noi forme deprozodie și proză, incluzând elemente colocviale într-oliteratură ce urma canonul sanscrit și era astfel destul derigidă.În Occident este și astăzi privit ca ambasadorul Indiei, fiind un artist complet. A fostsusținătorul mișcării de independență, dorind să vadă o Indie renăscută, liberă de sub jugulbritanicilor.Comoara pe care a lăsat-o în urmă e găzduită de însăși universitatea pe care a fondat-o Vishwa Bharati University. Sutele de texte, schițe, cântece, poeme dar și picturi suntpăstrate cu grijă pentru a putea bucura lumea multe secole de acum încolo.Unele din cele mai cunoscute opere ale sale Gitanjali (Ofranda cântecelor), Gora(Albul), Ghare-Baire (Casa și lumea) sunt apreciate pentru naturalețea limbajului. Nu estede mirare că două națiuni au ales ca imnuri compozițiile sale: India (Jana Gana Mana) șiBangladesh (Amar Shonar Bangla).Și-a tradus multe din lucrări, însă datorităfaptului că de multe ori alegea să le adapteze,sensibilitatea, profunzimea și emoția se risipeauprin actul traducerii. Amartya Sen spunea că„oricine care cunoaște poemele lui Tagore înoriginal nu poate fi mulțumit de nici o traducere(realizată cu sau fără ajutorul lui Yeats). Până șitraducerile lui suferă, până într-un anumitpunct, de denaturare. E. M. Forster nota cuprivire la «Casa și lumea» că «tema este atât defrumoasă» dar că «farmecul a dispărut printraducere sau poate din cauza unui experimentnu prea reușit».” (în Tagore și India sa)Un stejar singuratic, bătrân de 50 de ani,comemorează centenarul de la nașterea luiTagore în Parcul Herăstrău din București.17


Și-a tradus multe din lucrări, însă datorită faptului că de multe ori alegea să leadapteze, sensibilitatea, profunzimea și emoția se risipeau prin actul traducerii. Amartya Senspunea că „oricine care cunoaște poemele lui Tagore în original nu poate fi mulțumit de nicio traducere (realizată cu sau fără ajutorul lui Yeats). Până și traducerile lui suferă, pânăîntr-un anumit punct, de denaturare. E. M. Forster nota cu privire la «Casa și lumea» că«tema este atât de frumoasă» dar că «farmecul a dispărut prin traducere sau poate din cauzaunui experiment nu prea reușit».” (în Tagore și India sa)Să nu uităm de asemenea că datorită marelui scriitor Shantiniketan a devenit, dintr-unoraș necunoscut, un mare centru universitar. A devenit și un oraș turistic deoarece Tagore aredactat numeroase opere ale sale acolo, iar locuința sa are nu doar o importanță istorică, ci șiculturală. Și-a iubit și respectat țara într-atât încât a renunțat la titlul de cavaler după masacruldin Amritsar, din 1919 (cunoscut și sub numele de masacrul din Jallainwala Bagh).Sunt pierdut în mijlocul zileimele de naștere. Îmi vreauprietenii, atingerea lor, cuultima iubire a pământului.Voi lua ultima ofrandă avieții, voi accepta ultimabinecuvântare a omului.Astăzi sacul meu este gol. Amdat tot ceea ce am avut dedat. Dacă primesc ceva înschimb puțină iubire,puțină iertare le voi lua cumine voi păși pe barca cetrece către festivalulsfârșitului fără cuvânt.A părăsit această lume pe 7 august 1941, lăsândîn urmă un ultim poem.România a avut onoarea de a-l găzdui pe distinsuloaspete în noiembrie 1926. Vizita sa este prezentată pelarg în articolul Tagore în România, de Liviu Bordaș(1999).Anul 2011 a fost de asemenea un an desărbătoare internațională: s-au împlinit 150 de ani de lanașterea sa. Întreaga lume a participat organizândscenete, spectacole, conferințe, lansări de carte pentrua-l cinsti pe primul indian pe care Occidentul l-avenerat. România a sărbătorit anul Tagore princonferința Rabindranath Tagore Cetățean al tăriisale și al universului (în original Rabindranath Tagore Citizen of his Country and of the Universe) susținutăde doamna prof. Uma Dasgupta în cadrul celei de-atreia ediții a festivalului Namaste India, în București.Doamna Dasgupta este în prezent cea mai importantăspecialistă din lume în ceea ce privește biografia șioperele lui Tagore. În cadrul prelegerii, a expus detaliipuțin cunoscute publicului despre viața scriitorului,adăugând informații și despre societatea bengaleză dela acea vreme.Salutăm acest mare spirit și ne plecăm capulcu umilință în fața geniului său!18


Se spune că hinduismul este cea mai veche religie din lume care se practică și astăzi.Ceea ce trebuie să înțelegem este că hinduismul nu este o religie unitară, ci un conglomeratformat din numeroase tradiții. Există numeroase probleme în ceea ce privește acest cult, fie căne referim la datare sau la nestinsa dezbatere politeism/monoteism.Hinduismul nu are un fondator. Nimeni nu a fost capabil să numească persoana care astat la originea unei religii cu peste un miliard de adepți. În același mod, nimeni nu poate dataoriginea acesteia într-un anumit an sau secol. Este acceptată ipoteza că începuturile cultului îșiau baza în cultura antică proprie Indiei și a populației indo-europene care a apărut pe pământindian cu aproximativ 4000 de ani în urmă. Interesant este că primele stadii de dezvoltare areligiei hinduse nu au fost caracterizate de personalități remarcabile, deși, cu siguranță, auexistat în număr mare, ci de textele sacre compuse ce explicau concepte cheie pentru credințape care noi o numim hinduism.Unii specialiști sunt de părere că civilizația Harappa (cunoscută și sub numele decivilizația Indusului) ar fi constituit punctul de plecare al hinduismului. Fiindcă încă nu s-adescifrat scrisul lor misterios, nu putem avea parte nici de o confirmare, nici de o informare aacestei ipoteze. Alții susțin că, odată cu invazia ariană, hinduismul în forma sa necristalizată afost adus și asimilat de localnici. Studiile recente arată că ipoteza invaziei ariene nu stă înpicioare, însă până la dezlegarea misterului acestei etape din istoria Indiei, aceasta rămânevalabilă.Hinduismul nu are o carte sacră unică. De la Vede până la Purane, fiecare lucrare areimportanța sa, mai ales că multe dintre ele surprind nu doar viața religioasă, ci și sfera socialăși morală a comunității indiene.19


Anul 2013 este un an special. Sărbătorim centenarul industriei care a înscris India peharta mondială în privința artei cinematografice. Când ne referim la India, am fi ignoranțidacă am pomeni doar ceea ce e cunoscut popular sub denumirea de Bollywood. Să clarificămun lucru: acest nume este disprețuit de numeroși exponenți ai cinematografiei tocmai pentrucă e străin de India. Denumirea a fost acceptată în timp și folosită poate doar datorităapropierii de varianta americană Hollywood sursa termenului indian. Termenul deBollywood este folosit informal pentru a defini ceea ce este de fapt industria cinematograficăde limbă HINDI, cu sediul în Mumbai, Maharashtra, India. Termenul nu trebuie folosit cucaracter general, pentru toate limbile, ci exclusiv pentru hindi.Revenind la ignoranța noastră, trebuie să aducem la cunoștința publicului că în aceastățară există numeroase limbi oficiale care au dat naștere tot atâtor industrii cinematografice.Cea mai importantă și mai prolifică este cea de limbă hindi Bollywood. Amintim și cele delimbă tamil, telugu, kannada, bengali, gujarati, marathi, punjabi, bhojpuri ș.a. Mai jos nevom referi strict la industria de limbă hindi.Pentru cei care nu ştiu ce este Bollywood-ul, însă au auzit acest termen vehiculat din ceîn ce mai des în ultima perioadă, sper că acest mic istoric îi va face să realizeze că India nu sereduce la a produce filme de duzină, predictibile şi urmând acel traseu linear al poveştii dedragoste, apoi dans şi muzică, apoi cearta, iar dans şi muzică iar la final marea împăcare,sărbătorită cu mai mult dans şi muzică. Lumea Bollywood-ului a trecut prin toate genurile defilm existente, tratând de la subiecte politice până la cele sociale sau medicale: terorism,furturi spectaculoase, mafie, corupţie, mişcări anti-guvernamentale, sindromuri, culpemedicale, situaţii de criză, catastrofe naturale… tot ce s-a scris şi s-a putut scrie vreodată.Galopând prin istoria naţională, de la Ashoka, Akbar, până la partidele politice din ziua de azi,industria cinematografică face acelaşi lucru ce fiecare film în parte trebuie să-l facă: transmiteun mesaj, prin intermediul căruia fie critică şi condamnă tarele societăţii, fie clădeşte acealume de vis în care orice om, de la doctori în psihologie până la frizer, se simte ca acasă fericire, dreptate, egalitate, utopie. Trebuie să înţelegem că în spatele poveştilor ce par irealese ascunde un raţionament simplu, ce se bazează pe părerea indianului de rând: „de ce săvedem suferinţă, nedreptate, corupţie, sărăcie când trăim în ele zi de zi? Daţi-ne o lume încare să simţim atingerea divină şi fericirea sublimă, binecuvântarea şi lipsa oricărei suferinţe fizică, emoţională, oricare ar fi ea.”23


Să retrăim drumul parcurs decinematografia indiană în cei 100 de ani deexistență și să fim martorii progreselor pe care leaînregistrat. Urcând în mașina timpului, săcălătorim până în 1913 când primul film indianeste prezentat publicului spectator. RajaHarishchandra (de Dadasaheb Phalke), esteprimul film mut, ce a fost un adevărat deschizătorde drumuri. A urmat primul film sonor, AlamAra în 1931, iar după doar şase ani, în 1937,primul film color Kisan Kanya, ambele regizatede Ardeshir Irani. Filmele color au câştigatpopularitate abia prin anii `50 deoarece între `30-`40 India trecea printr-o perioadă grea: al doilearăzboi mondial, mişcările pentru independenţă şiviolenţele dinaintea războiului de partiţie.Totodată, aceste evenimente au constituit temepentru numeroasele filme produse la acea vreme.Deși inițial filmele color nu se bucurau de interes,a fost un pas primordial înspre progres. Filmeleromantice presărate cu muzică și melodrameleerau preferatele publicului.Ceea ce a urmat a fost descris de specialiștica epoca de aur a Bollywood-ului. Ea s-a consumatpost independenţă, `50-`60 fiind perioada cândindustria a înflorit. Producători şi regizori talentaţicu idei proaspete au dat naştere celor mai gustate şiapreciate filme, iar actorii şi actriţele au dat viaţăatât personajelor, cât şi minunatelor melodii cesemănau cu trilurile păsărilor din junglă. A fost,este şi va fi mereu o perioadă de neuitat în careRaj Kapoor: Awaara (1951)Shree 420 (1955)Guru Dutt: Pyaasa (1957)Kaagaz Ke Phool (1959)stele percum Raj Kapoor, Dilip Kumar, Dev Anand, Nargis, Madhubala, Waheeda Rehman,Meena Kumari au atins succesul. I-au emoţionat pe părinţii noştri şi acum îi fac să-şiamintească de vremuri mai fericite în care omul se bucura de lucrurile simple şi aprecia maimult darul divin al vieţii. Tratau teme sociale, cu precădere portretizând imaginea claseimuncitoare din orașele Indiei. Au urmat așa numitele filme epice precum Mother India a luiMehboob Khan (1957) și Mughal-E-Azam (1960) a lui K. Asif. În Madhumati (1958), BimalRoy a creionat tema reîncarnării care a ajuns foarte iubită. A fost perioada în care s-auînregistrat cele mai mari succese și satisfacții.În paralel se dezvolta o nouă direcție și anume Noul Val, un neorealism ce asigurasuccesul comercial al filmelor. Exemple elocvente sunt: Mani Kaul, Ketan Mehta, ShyamBenegal etc.Pe la sfârşitul anilor `60 şi în decursul anilor `70 romantismul şi acţiunea au preluatconducerea prin măiestria actorilor precum: Rajesh Khanna, Dharmendra, Sharmila Tagore,Mumtaz şi Helen. Din această categorie fac parte filme ca „Prietenii mei, elefanţii”,„Vandana” sau „Lanţul amintirilor”. De la mijlocul anilor `70 ne îndreptăm spre modernism24


cu filme despre mafie ori bandiți, în care nivelul de violență a crescut. Amitabh Bachchan,Mithun Chakraborthy, Anil Kapoor, Hema Malini, Jaya Badhuri (Bachchan) şi Rekha au dustradiția mai departe până prin anii `90. De menţionat ar fi filmul Sholay, o capoperă aindustriei indiene de film, cu cele mai mari încasări înregistrate vreodată în istoria Bollywoodului.Anii `80-`90 au însemnat rapida ascensiune a generaţiei pe care în prezent oconsiderăm generaţia reprezentativă, cel puţin noi românii. Qayamat Se Qayamat Tak,Maine Pyaar Kyun Kiya, Hum Aapke Hain Kaun, Dilwale Dulhaniya Le Jaayenge aupropulsat nume precum spre celebritate: Aamir Khan, Salman Khan, Shahrukh Khan, Sridevi,Madhuri Dixit, Kajol sau Juhi Chawla. A însemnat o întoarcere la filme romantice, defamilie, însă în acelaşi timp acţiunea îşi croia şi ea loc printre poveştile de dragoste Govinda, Akshay Kumar, Raveena Tandon sau Karishma Kapoor.Intrarea în noul mileniu a fost însoțită deexplozia popularității Bollywood-ului peste ocean.Filme au pătruns la festivalurile cele mai prestigioase Cannes iar nume noi au adus un surplus deenergie şi modernism în adordarea cinematografică Hrithik Roshan, Abhishek Bachchan, Ranbir Kapoor,Farhan Akhtar, Sharman Joshi, Shahid Kapoor,Aishwarya Rai Bachchan, Rani Mukherji, PreityZinta, Vidya Balan, Priyanka Chopra, KanganaRanaut, Sonam Kapoor, Deepika Padukone etc.Cu avansarea în tehnică, s-au realizat filmedin ce în ce mai curajoase, cu cascadorii dintre celemai spectaculoase, iar calitatea imaginii, sunetului şimontajului s-a îmbunătăţit considerabil.Aşadar, Lagaan (2001), Devdas (2002), KalHo Na Ho, Koi…Mil Gaya (2003), Veer-Zaara(2004), Rang De Basanti, Krrish, Dhoom 2 (2006),Chak De India, Om Shanti Om (2007), Rab NeBana Di Jodi, Ghajini (2008), 3 Idiots (2009), MyName Is Khan, Dabangg (2010), The DirtyPicture, Singham (2011) au dus la incredibilesuccese şi au înscris industria indiană de film îngrupa marilor producătoare.25


Cât despre anul ce tocmai s-a încheiat, sunt numeroase producții care meritămenționate: Kahaani, Agneepath, Vicky Donor, Ek Tha Tiger, Barfi!, Heroine, Oh MyGod, English Vinglish, Jab Tak Hai Jaan, Talaash, Dabangg 2 și multe altele. Se pare că2012 a fost anul continuărilor (sequel): Housefull 2, Jannat 2, Jism 2, Raaz 3, BhootReturns, 1920 Evil Returns, Dabangg 2. Se continuă împrospătarea generației de actoriprin promovarea fețelor noi: Esha Gupta, Sunny Leone, Diana Penty, Ileana D`Cruz, VarunDhawan, Alia Bhatt, Siddhart Malhotra, Arjun Kapoor. Desigur, lista este mai lungă însă separe că acești tineri au fost cei mai apreciați. Se încearcă atragerea tinerilor, adolescențilorcare se preocupă din ce în ce mai mult de producțiile americane, datorită liberalizăriiteleviziunii.26


Influenţele din Bollywood provin, după cum era de aşteptat, din tot ce înseamnăistorie, civilizaţie, antic, dar şi din Occident MTV sau Hollywood. Stilurile şi temeleacoperă toată gama internaţională de la poveşti de dragoste la terorism, abuz de substanţe,sărăcie, boli, războaie etc. De la comedii la horror, toate filmele sunt unice în esenţă, chiardacă ideile nu sunt originale, reflectând mesajul celui care a dorit să schimbe ceva sau să-ifacă pe oameni să conştientizeze o problemă ignorată până atunci.Să nu uităm și faptul că Bollywood-ul e un pachet complet: poveste, muzică și dans.Întreține nu doar actorii, regizorii și toată echipa de producție și filmare, ci și cântăreții,compozitorii, dansatorii și coregrafii. Lumea strălucitoare a filmului nu se compune doar dinactorii care dansează sau fac cascadorii, ci din toţi aceia din spatele camerelor, editori,sunetişti, cameramani, responsabilii pentru lumină, machiaj, costume, decor, directorimuzicali, scenarişti, cei care scriu versurile melodiilor şi uneori şi replicile, cântăreţi,coregrafi şi evident munca titanică pe care toţi împreună o depun pentru ca totul să fie perfect,termenele să fie respectate, filmul să fie terminat la timp şi, de ce nu, să devină cel maiapreciat film al anului.Trebuie să vedeți unul din clasica listă pe care orice cunoscător o ştie şi fără îndoialăcă veți aprecia şi viziunea unei alte culturi asupra lumii: nu întotdeauna colorată, contrarpreconcepţiilor necunoscătorilor, ci chiar în nuanţe de gri sau chiar neagră! Rămâne sădescoperiți ce culoare are filmul dumneavoastră preferat!27


CĂRȚIPrecizareÎn această secțiunesunt exprimatepărerile subiectiveale redactorului. Nuse intenționeazăjignirea nici uneipersoane vii saudecedate în nici unfel. Părerileexprimate țin strictde gusturileautorului care nudeține adevărulabsolut și nu estesuperior cu nimic.De la Durga Puja la Kalidasade Amita BhoseEd. Cununi de Stele, 2012Această cărticică este o comoară pentru cel ce doreștesă afle cât mai multe informații despre India într-un timpscurt fără a se angaja în a citi ceva fie foarte voluminos, fiefoarte științific.Limbajul este accesibil, poetic pe alocuri, textelecuprinse fiind ca niște povestioare de citit înainte de culcare.Șase suspecți și totemul pierdutde Vikas SwarupEd. Taj, 2011Este cel mai bun roman pe care l-am citit până înprezent și nu are legătură cu faptul că autorul este de origineindiană. Este un roman polifonic, cu o multitudine depersonaje ale căror destine de întrețes în cele mai neașteptatemoduri. Te ține cu sufletul la gură, are răsturnări de situațiefabuloase, iar finalul este apoteotic și încununează opera.Nu am citit originalul în engleză, dar mi-a făcutplăcere să citesc traducerea în română ceea ce nu înseamnăaltceva decât că traducătorul nu a pierdut nimic din esență.Felicitări!Bhagavad Gitatrad. Sergiu Al-GeorgeEd. Herald, 2006O carte de căpătâi într-o traducere a unei maripersonalități. Este minunat că cineva s-a gândit să relanseze ocarte indispensabilă în încercarea de a înțelege gândireaindiană. Nemaipomenit este mai ales că este o ediție bilingvă,având astfel acces într-un singur volum atât la originalulsanscrit, cât mai ales la traducerea românească.28


OH MY GOD! (trad.: Oh, Doamne!)Lansare: 28 septembrie 2012Regizor: Umesh ShuklaProducător: Akshay KumarScenariu: Bhavesh Mandalia, Umesh ShuklaDistribuție: Paresh Rawal, Akshay Kumar, Mithun Chakraborthy etc.Compozitor: Himesh ReshammiyaSoliști: Shreya Ghoshal, Kailash Kher, Himesh Reshammiya, Benny Dayal etc.Distribuit de: Viacom 18 Motion PicturesACȚIUNE: E, fără urmă deîndoială, cel mai BUN film alanului (din toate cele pe care le-amvăzut). Nu am cuvinte suficientesă-l laud. E pur și simpluexcepțional! Dacă ar fi fost dupămine, e filmul pe care l-aș fi trimisla Oscar și l-aș fi premiat! Titlul escurt, modern (expresie dejasuprautilizată) și aș zice o alegereneobișnuită. Replicile sunt atât debine scrise încât mă gândesc ceinspirație divină s-a pogorât asupracelui/celei/celor care le-au redactatde a ieșit așa o minunăție! E plin deînțelepciune fără a fi jignitor,parodic sau ieftin. Nu voi spunenimic despre povestea propriu-zisădeoarece aș strica toată plăcerea dea o urmări. Voi dezvălui doar că evorba despre o criză de identitatereligioasă. Îl recomand în primulrând ateilor, agnosticilor și maiapoi tuturor, indiferent de religie. Eunul din acele filme în comentareacăruia cuvintele nu fac decât sămurdărească și devin de prisos…MUZICĂ: Melodia de căpătâi, „Go, go, go Govinda” este extrem de plăcută, plină deculoare și energie. Coregrafia e superbă zici că toți sunt băgați la 220!VERDICT: 5/5 (chiar 6/5 dacă s-ar putea!) FABULOS! E OBLIGATORIU SĂ-L VEDEȚI!29


JAB TAK HAI JAAN (trad.: Atât timp cât respir)Lansare: 12 noiembrie 2012Regizor: Yash ChopraProducător: Aditya ChopraScenariu: Aditya Chopra, Devika BhagatDistribuție: Shahrukha Khan, Katrina Kaif, Anushka Sharma etc.Compozitor: A. R. RahmanTextier: GulzarSoliști: Shreya Ghoshal, Rabbi Shergill, Harshdeep Kaur, Neeti Mohan, Javed Ali etc.Distribuit de: YRF (YashRaj Films)ACȚIUNE: O redare a unei poveștide dragoste cum nu se poate mairomantică. Nici nu m-aș fi așteptat lamai puțin de la regretatul „rege alromantismului”. Apreciez faptul că s-a pus accent pe două etape din viațapersonajului principal, pe schimbareala nivel emoțional, psihologic cumulat cu schimbarea la nivel fizic,vestimentar. Așadar, au fost atinsetoate aspectele, creionându-se un totunitar: atitudine, comportament,înfățișare, limbaj etc.S-a mers mult pe dihotomii:lumină-umbră, entuziasm-tristețe,extrovertit-introvertit, gălăgios-liniștitș.a.m.d.S-a utilizat și bine-cunoscutulprocedeu de „povestire în ramă”. Ebine că s-a găsit un mod lin de trecerede la una la alta. Toate elementele auo curgere logică, poate exceptânddouă lucruri: cum a recunoscut-oAkira pe Mira când n-o mai văzuseniciodată, nici măcar în poză; șimotivul pentru care Mira îsi părăseștedragostea. Mi se pare tras de păr cadin cauza unui singur incident șirespectiv o promisiune (într-unmoment de criză, când omul nu gândește limpede) să rupi orice legătură cu jumătatea ta înîncercarea de a o proteja. Și tocmai asta trebuia să scârțâie evenimentul ce declanșeazăintriga… ?!Momentele de tensiune sunt bine venite, pentru a nu stropi totul cu prea mult sirop cuiz romantic. Vorba aia, „de la prea multă miere, ți se apleacă…”În loc de concluzie, adaug un singur lucru: titlul a fost ales cu măiestrie și rezumăexcelent mesajul peliculei nu voi înceta să te iubesc atât timp cât voi trăi!30


MUZICĂ: Sensibilă cred că ar fi cuvântul potrivit. Și aceasta a fost bine împărțită în celedouă sfere complementare: molcom, suav energic, jucăuș. Îl recunosc pe Rahman dintr-omie; aici a fost cuminte. Mulți sunt de părere că a fost mediocru, însă să nu uităm un lucru eimposibil ca atât filmul, cât și muzica să fie excelente; trebuie să existe o balanță, altfel seanulează reciproc.VERDICT: 4/5 Îl recomandEK THA TIGER (trad.: A fost odată „Tigrul”)Lansare: 15 august 2012Regizor: Kabir KhanProducător: Aditya ChopraScenariu: Kabir Khan, Neelesh MishraDistribuție: Salman Khan, Katrina Kaif, Ranvir Shorey etc.Compozitor: Sohail Sen, Sajid-WajidSoliști: Shreya Ghoshal, Wajid, Sukhwinder Singh, K. K., Mohit Chauhan etc.Distribuit de: YRF (YashRaj Films)ACȚIUNE: Povestea este una încurcată. Protagoniștii se spionează reciproc; mulți spioni,multe misiuni, bătăi, scene ireale de arte marțiale, mașini zburătoare, mulți morți care se lasăuciși greu... Numele de cod al eroului mi se pare un clișeu Tiger... Dar ca în toate filmelerecente, Salman Khan esteportretizat într-un mod care, dupăumila mea părere, nu îi face cinstedeloc... Și nu înțeleg de ce secomplace în această situație șirespectiv unde a dispărut actorul dealtă dată.E o luptă între India și Pakistan șirespectiv serviciile secrete aferenteacestor țări. Doar că dușmănia șiconcurența vor fi înlocuite treptatde dragoste... Este un film deacțiune care măcar are logică, spredeosebire de multe alte filme aleaceluiași gen.MUZICĂ: Antrenantă, alertă,plină de energie. E de apreciat, maiales că se potrivește de minune cuatmosfera filmului.VERDICT: 3/5 Nu este unul dinpreferatele mele, însă se poateurmări.31

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!