epopeea oameni şi urşi - AGVPS

agvps.ro

epopeea oameni şi urşi - AGVPS

Asociaţia Generală a Vânătorilor şiPescarilor Sportivi din RomâniaSumarRevista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit Sportivwww.agvps.roVânătorul şi Pescarul RomânNr. 11/NOIEMBRIE 2012Vânătoarea ca opradăOrnitologi saupăsărariEpopeeaOameni şi UrşiFondată în anul 1919Serie nouăAnul MMXII nr. 11 / 2012Redacţia şi administraţia:Bucureşti – Calea Moşilor 128Sector 2, Cod 020882,Tel : 021 313 33 63E mail: revistavpr@yahoo.comConsiliul ştiinţificAcad. dr. Dan MunteanuAcad. dr. Atilla KelemenDr. ing. Nicolae GoiceaDr. ing. Vladimir TalpeşColectivul de redacţieDr. ing. Neculai Şelaru - director generalProf. Bianca Botezat – redactor revistăArh. Mugurel Ionescu – redactorPictor Dragoş Botezat – machetare şiprelucrare fotoIng. Mariana Cristache– difuzareManuscrisele destinate tipăririi vor fi, depreferinţă, în format digital. Publicate sau nu,ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitateaautorilor lor şi nu reflectă în mod necesar opiniaredacţiei. Reproducerea oricărui material, fărăacordul redacţiei este interzisă.ISSN 1582 – 9650CULTURĂ VÂNĂTOREASCĂN.S.Vînătoarea ca o pradă ………. 3Titus PINTEARemember ………. 4Dan MUNTEANUOrnitologi sau păsărari? …………………8Emil POPESCUCâteva idei pentru o vânătoare sportivă şi durabilă …. 22CHINOLOGIE VÂNĂTOREASCĂNic. STRĂVOIUCâteva amintiri …………. 23ÎNSEMNĂRI DE SEZONMitică GEORGESCUEpopeea Oameni şi Urşi…………..….. 10Petre CRISTESCUHrănirea naturală a fazanului în România ……… 14Vadim NESTEROV • I.C.SABĂU BALCCompletări la efectele antiparazitare ale secetei la vânat …… 18Claudiu OPRESCUCombaterea vulpilor, o datorie a tuturor vânătorilor …… 19Fănică-Voinea ENEO noapte cu surprize ……….. 20TIR ŞI BALISTICĂMatei TĂLPEANUZastava Arms ………….. 16PESCUIT SPORTIVValentin MALICIUCCetatea dintre stufărişuri ………… 26Mugurel IONESCUFinala naţională de pescuit sportiv staţionar – Categoria asociaţii/echipe-2012…… 27Doru DINEA„Spectacole” cu cleni şi avăţei• La spinning, pe Olt …………… 28MACNălucile toamnei târzii • Method Feeder rapid-o provocare …………. 30Titus PINTEACum ne alegem cârligul optim pentru muştele artificiale • O lumeneschimbată ………32Claudiu OPRESCUEnergie verde spre negru ………. 33Reţeta • Ce putem vâna • Rebus • Solunar …… 7, 25, 34Foto coperta I: Sebastian MASTAHACMembrii Consiliului AGVPS din România şi judeţele pe care le reprezintăPreşedinte : Mugur Constantin Isărescu , Director general: Neculai Şelaru, Vicepreşedinte: Vicepreşedinte Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița,Harghita, Mureş), Vicepreşedinte: Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi), Membri : Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Filip Georgescu (Argeş,Teleorman), Gabriel Surdu (Bacău, Iaşi, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoşani, Neamţ,Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galaţi, Vrancea), Ion Vasilescu (Bucureşti), Florică Stan (Buzău, Dâmboviţa, Prahova), Ilie Sârbu(Caraş Severin, Timiş), Valentin Jerca (Călăraşi, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duţă (Gorj, Mehedinţi), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița),Gheorghe Iaciu (Ilfov)


- asocierea făcută în interesulprimarului şi unui grupminoritar de consilieri saucetăţeni apropiaţi acestuia,care beneficiază de baniideturnaţi din bugetulprimăriilor, nicidecum în interesulcomunităţii cum prevedelegea administraţiei publicelocale.În continuarea legii rău croite deministru şi a ordinului său premeditatconceput cu carenţa precizată,prin care a creat premizele fraudei deproporţii a primarilor, subordonaţiiministrului din ITRSV-uri, Comisiade atribuire şi Comisia de contestaţiis-au pretat la tot felul de interpretăripersonale (în fals) a reglementărilorlegale şi la grave neglijenţe în serviciu,conştiente sau probabil comandate.Astfel, ITRSV-urile au„teleportat” multe suprafeţe de terenaparţinând primăriilor şi chiar proprietarilorprivaţi din anumite fonduricinegetice în altele, pentru îndeplinireaprocentului de peste 50% dinsuprafaţa fondurilor cinegeticevizate. Teleportările au fost atestateprin documente false, iar comisiilede atribuire şi contestaţie, la rândullor, au închis ochii şi au refuzat săverifice falsurile din dosarele de atribuiredepuse la minister, chiar a celorconcret sesizate prin notificări şicontestaţii ale asociaţiilor vânătoreştipăgubite. Deşi ministrul are corppropriu de control, nu l-a folosit pentruclarificarea situaţiilor reclamate,determinând asociaţiile păgubite sădeschidă zeci de procese împotrivaM.M.P., pentru atribuire frauduloasă,în dauna intereselor lor, dar şi alestatului.În concluzie, atribuirea frauduloasăa fondurilor cinegetice a fost premeditatpusă la cale, în avantajul„băieţilor deştepţi” şi unor cetăţenistrăini interesaţi de vânătoare fărălimite în România, apoi dusă pas cupas la îndeplinire de către ministru şiechipele subordonate lui, de la nivelulITRSV şi din minister (comisiile deatribuire şi de contestaţie), mizândusepe iresponsabilitatea, ignoranţa şilăcomia unor primari, care, în interesullor şi al clientelei lor, s-au pretatla tot felul de abuzuri, cu păgubireabugetului public.Distrugerea fondului cinegetic, cea urmat şi poate continua acestor atribuiriabuzive de fonduri cinegetice,nu favorizează decât temporar „băieţiideştepţi” şi întreprinzătorii străini,beneficiari prin interpuşi ai dreptului devânătoare în România, deoarece vânatulsupraexploatat s-a împuţinat vizibilşi poate ajunge în situaţia protecţieiexigente sau totale, după caz. Doarţările vecine sunt favorizate de perspectivaunor „recoltări de vânat”mai eficiente în ţarcurile lor, în lipsaalternativei unei vânători durabile şicu adevărat etice cum s-a practicat şise practică încă în terenul liber dinRomânia.|N. S.Ilustrația:N. ȘelaruRememberCrescut în patima vânătorii, intoxicatdin pruncie de izul prafuluide puşcă, am avut şansaunei lungi dar trainice ucenicii, lângădistinse generaţii de adevăraţi vânători,de la care pe lângă tainele meserieimi-am însuşit şi rostul unor vechi accesoriide mare folos cum îmi spuneapărintele meu, fiecare unealtă îşi arerostul ei. Despre acest adevăr m-amconvins în zilele noastre, constatândcă noile generaţii de vânători habar nuau de tradiţionalele cutume, darmitede scule şi accesorii vechi, ce azi prinprăvălii nici că mai există. Prin ceataamintirilor parcă revăd atât ţinuta câtşi geanta de vânătoare a tatălui, pe careniciodată nu l-am văzut cu raniţa înspate, geantă făcută din piele de viţel cuimprimare seacă de motive vânătoreşti,purtată cu cinste de ăl bătrân pestecinci decenii de vânătoare, geantă ceavea două buzunare interioare, ciochinareşi o plasă exterioară în care puneavreun sitar căzut la pasajul de searăori vreun cocoşel de ieruncă păcălit dechemătoarea mincinoasă a fluiericeimăiestrită din osul de iepure. Vânătoriide atunci nu cărau iepurii în raniţe, origenţi dosite sub geaca largă, aşa cumam văzut cu amar că se practică azi, îngoana flămândă după un picior de iepure.Ba mai mult, eram tânăr puşcaş când organizatorulgrupei a anunţat că raniţelerămân acasă, căratul urecheaţilor fiindtreaba gonacilor. În tolbă sa mai puneacâteva mărunţişuri, frânghiuţa trainicăpentru târât mistreţii până la linia standului,la acele vremi acest efort erafăcut de caii pădurarilor, apoi un cuţit devânătoare forjat din baionetele rămasecu miile după trecerea frontului, un micferăstrău în coadă de vulpe, scurt, din|4 Vânătorul și Pescarul Român


Mapamond cinegeticSafari Club International – SCIAdunând membri din 107 de ţări, SCI este un leader în domeniul protecţiei libertăţii de vânătoareşi promovare a conservării faunei sălbatice în întreaga lume. Acesta colaborează strâns cuorganizaţia-soră, Fundaţia SCI, care finanţează şi garantează programe internaţionale dedicateconservării faunei sălbatice. Cele două organizaţii amintite sunt parteneri cheie cu careFACE cooperează într-un evantai amplu de dosare, fie legate de vânătoare, fie de conservarela nivel mondial. În cursul anului, colaborarea a vizat în special dosarele referitoare la CITES,legislaţia în materie de arme de foc şi atelierul de lucru al Uniunii Internaţionale a BiologilorVânatului.oţel cu dinţii ageri, pentru tăiatul corectal râtului vierului la recoltarea trofeului,câteva pansamente, o mică sticluţăcu spirt ori iod, o punguţă cu ace şi aţăchirurgicală, cu care nu odată a cusutblăniţa tăiată a terierului sfârtecat devier, şi un termos cu ceai. Acestea eraunelipsite accesorii din taşca bătrânului.Dar mai avea, la fel ca marea majoritatea vânătorilor, un scaun-baston, pliant,cu picior din lemn de corn şi şezutul cese închidea, cu lăcaş pentru mână, dinlemn de carpen. Acest model de dublăutilitate era minunat la deplasarea peurcuşurile dealurilor şi munţilor, dar înmod deosebit era util pentru a şedea înstanduri în aşteptarea vierului, iepurilorla goanele de câmp, ori la capătul văilorcu chemătoarea la vulpi, scaunul dândposibilitatea de rotire a puşcaşului,datorită unicului picior a cărui rozetănu permitea pătrunderea piciorului înpământ, dar asigura mişcarea de rotireşi de dare uşoară şi sigură a focului.Este o regulă, bine ştiută de cei vechi, căşezând pe scaun nemişcat, doar rotinduneochii, vânatul se apropie încet, uneoricurios, să vadă arătarea nemişcatăce-i stă în cale. Am preluat obiceiulde a şedea pe acest scaun reconstruitdin memorie, ce-l port de peste 30 deani, net superior trepiedelor. Mai constat,nu fără părere de rău, şi am trăit-ope viu, când un şef de grupă, vânătorpostdecembrist, ne-a muştruluit pe ceicărunţi că la stand nu se şede pe scaun,asta doar la televizor. Dacă vine iepurefugiţi în stânga ori dreapta. Amicul uitasecă părăsirea standului ... no comment!|Titus PinteaCea de-a 16-a reuniune bilateralã FACE- BIRDLIFEDe la semnătura Acordului între FACE şi BirdLife în 2004, în 26 septembrie a fost organizată adoua reuniune bilaterală cu participarea reprezentanţilor FACE.Principalele puncte de interes au fost plumbul, speciile exotice invazive, turismul cinegetic şianumite puncte în legătură cu PAC (Politica Agricolă Comună).Plumbul în muniţii: FACE a reamintit că îşi menţine poziţia oficială în favoarea eliminării progresivea utilizării alicelor de plumb în zonele umede. FACE a subliniat inconvenienţa presiunilorcontinue ale BirdLife Regatul-Unit pentru a înscrie plumbul ca problemă principală peagenda Grupului de lucru Otrăvire al CMS (Convenţia privind Speciile Migratoare), punând înlumină amalgamul între folosirea legitimă a plumbului şi activităţile ilegale.Speciile exotice invazive. FACE a prevenit că nu va accepta nici o tentativă de folosire a acestuiinstrument legislativ pentru a împiedica folosirea legitimă a speciilor exotice (de ex. fazanul înaria sa actuală de răspândire).Turismul cinegetic. S-a convenit că acest tip de turism non-durabil, şi în anumite cazuri ilegal,este în recul în Europa, dar rămâne o preocupare în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.20 de ani de Directivã HabitateConferinåa EUROPAC2012 marchează cea de a 20-a aniversare a Directivei Habitate ocazie cu care sunt organizateo serie de evenimente de-a lungul anului. FACE a profitat de Conferinţa EuroParc din acest an,a cărei temă este „(Re)conectarea”: reconectarea naturii la natură, a oamenilor la natură, acomerţului la biodiversitate, a politicii la practică … - fundamental - (re)conectarea societăţiila biodiversitate, şi a scos în evidenţă locul benefic pe care vânătorii îl ocupă în cadrul Natura2000.Acorduri internaåionaleCITES. Noi reglementãri în UEÎn 27 septembrie, două noi reglementări ale Comisiei care modifică Regulamentul (CE) nr.865/2009 (UE), privind modalităţile de aplicare a CITES în UE au intrat în vigoare.Un punct special, pertinent pentru vânători, este inserarea în legislaţia comunitară a uneinoi definiţii a „trofeului de vânătoare” convenită de Părţi în timpul reuniunii din martie 2010şi adoptată în Rezoluţia Conf. 12.3. În timpul acestei reuniuni, FACE şi SCI au reuşit să obţinăun front comun între Părţi şi ONG-uri în favoarea unei definiţii simple şi non-restrictive a trofeuluide vânătoare, care clarifică includerea elementelor brute, tratate sau confecţionate, îndefiniţie şi care prevede posibilitatea de import a trofeului de către vânător sau în numelesău, inclusiv ulterior întoarcerii vânătorului în ţara sa. Fapt care permite vânătorilor să poatăalege un taxidermist din ţara lor sau o întreprindere locală/regională a ţării în care a dobândittrofeul, sau din oricare altă ţară.Regulamentul (CE) nr. 865/2007 introduce un alt element nou, este vorba despre o nouăprocedură în virtutea căreia Statele membre ale UE pot a posteriori, să autorizeze folosireacomercială în cadrul Uniunii de specimene din speciile înscrise în Anexa B (care corespunde maimult sau mau puţin Anexei II a CITES) introduse iniţial prin intermediul unei derogări pentruefecte personale şi domestice destinate unor scopuri non comerciale. Există două condiţii:1) cererea trebuie să demonstreze că specimenul a fost introdus în Uniune de cel puţin2 ani fiind folosit în scopuri comerciale;2) organul de gestiune al Statului membru respectiv a verificat că specimenul în cauzăar fi putut fi importat în scopuri comerciale conform art. 4, paragraf 2, din regulamentul(CE) nr. 338/97 în momentul în care a fost introdus în Uniune.Odată aceste condiţii îndeplinite, organul de gestiune va elibera un aviz care atestă căspecimenul poate fi folosit în scopuri comerciale.Din Buletinul FACE – octombrie 2012Vânătorul și Pescarul Român5|


CINCIPAŞI SPRE REUŞITĂ|MAC1. Recunoaşterea din timp aterenului pe care vom vâna,observarea mişcărilor păsărilor,a deplasării lor spre şi dinsprelocurile de hrănire şi de odihnă,este parte din programul depregătire a zilelor de vânătoare.Orele de deplasare a păsărilorde regulă se păstrează dar se potşi schimba în funcţie de o seriede factori naturali cum ar fischimbarea vremii, sosirea unorfronturi atmosferice agresive saumodificarea structurii zonelorfrecventate, cum ar fi de exemplurecoltarea sau arăturilepe terenurile unde păsările sehrăneau. Cunoaşterea acestordetalii poate face diferenţa înreuşita unei partide de vânătoare pentru că vom şti la momentulnecesar unde, când şi cum să ne alegem şi să aşezămstandul de vânătoare.2. Alegerea echipamentului este un alt factor important pecare trebuie să îl avem în vedere. De la culorile costumuluide vânătoare, la încălţămintea pe care o purtăm şi pânăla scăunelul pe care ne vom aşeza, toate trebuie să aibă învedere două aspecte importante: camuflajul şi confortul personal.Culorile naturale, în concordanţă cu cele ale mediuluiîn care ne aflăm, asigură camuflarea la locul de pândă. Ştimcu toţii că raţele au o vedere extrem de ageră şi pot observachiar şi o mică pată de culoare ce diferă de mediul ambiant.Aici voi reaminti importanţa camuflării feţei şi a mâinilor,folosind plasa şi mânuşile în culori camuflaj.In privinţa confortului trebuie să ne asigurăm căZilele sezonului la raţe au trecut una câteuna şi iată-ne ajunşi în luna lui Brumar,timp la care temperaturile încep să scadăsensibil iar vremea iernii nu mai este chiar atâtde departe. Peste câmpuri şi ape, stolurile degârliţe îşi poartă V-urile pe timp de zi sau noapteînsoţite de binecunoscutul gâgâit inconfundabil.Dimineaţa devreme şi seara la timpul înserării,fâlfâit grăbit de aripi semnalează grupuri maimici sau mai mari de aripate ce trec spre locurilede înnoptare. Sunt raţele care îşi fac tot mai dessimţită prezenţa în zonele unde, în curând, vompetrece clipe minunate de vânătoare la baltă.Chiar dacă pregătirile majore le-am făcut cu cevatimp în urmă, nu strică să trecem în revistă câtevaaspecte ce ne vor fi de folos atunci când ne vomaşeza în locurile de pândă, pentru întâlnirea curaţele sălbatice.atât îmbrăcămintea cât şiîncălţămintea ne vor asigura confortultermic necesar, protecţiapentru cazurile în care vremease poate schimba brusc şi mă referaici în special la ploaie, câtşi confortul pentru mişcare. Trebuiesă avem posibilitatea de ane mişca lejer atât la deplasarecât şi în stand, pentru a puteaavea în orice moment o poziţiede tragere confortabilă indiferentde direcţia sau unghiul din carevor veni păsările.3. Muniţia şi şocurile armeipe care le folosim vor fi înconcordanţă cu condiţiile concretedin teren, cu locul în care avem amplasat standul devânătoare. În funcţie de distanţa la care considerăm că vomtrage, vom alege un şoc mai închis sau mai deschis saupoate unul intermediar pentru cazul în care folosim o armăsemiautomată cu o singură ţeavă. Bineînţeles aici intervineşi antrenamentul şi experienţa personală în executarea tirului.Cât priveşte muniţia vom fi atenţi atât la dimensiunea alicelorfolosite cât şi la greutatea încărcăturii, ambele ţinând contatât de distanţele de tragere cât şi de condiţiile de vreme deafară, având în vedere că acum putem găsi şi muniţie specialconcepută pentru temperaturi scăzute.4. Alegerea şi aşezarea atrapelor poate schimba sorţiiunei partide de vânătoare la raţe. De la alegerea modelului- specie, formă, dimensiune şi culoare a siluetelor, laselectarea formaţiei în care le vom poziţiona toate contri-|6 Vânătorul și Pescarul Român


configuraţia terenului pentru a ne feri cât mai bine de ochiipăsărilor. Standul trebuie să facă pe cât mai mult posibilparte integrantă din peisajul natural şi să nu iasă cu nimic înevidenţă. Iar dacă este posibil să îl amplasăm chiar cu cevatimp înainte de ieşirea la vânătoare va fi cu atât mai binepentru că va da posibilitatea ca păsările să se obişnuiascăcu imaginea locurilor fără a fi în vreun fel deranjate. Să nuuităm că oricât de „raţe” ar fi ele, au o memorie vizualăsurprinzător de bună a terenului peste care se deplasează,memorie ce nu trebuie în nici un caz subestimată!Ilustrația autoruluibuie la reuşita partidei. În funcţie de observaţiile anterioarevom putea alege specia sau speciile ce trebuie să facă partedin formaţie, proporţia lor în formaţie dacă vom folosi maimulte specii, şi bineînţeles aşezarea cât mai firească pe apăa lor. Toate acestea pentru a oferi o imagine cât mai realistăşi implicit mai atractivă pentru raţele pe care le aşteptăm.5. Alegerea şi poziţionarea standului de vânătoare seface de asemenea în funcţie de observaţiile anterioare dinteren. Forma şi conturul apei unde ne vom instala, direcţiafrecventă de deplasare a raţelor, direcţia vântului, vegetaţiaexistentă şi conformaţia terenului, posibilităţile de aşezarea atrapelor pe apă, toate trebuie avute în vedere pentrualegerea locului de pândă. Nu în ultimul rând trebuie ţinutcont de posibilităţile de camuflare a standului. Vom folosipe cât posibil vegetaţia existentă şi vom profita la maxim dePOTÂRNICHE RULATĂ ÎN BACON CUCIUPERCILa fel ca pe vremea domnitorilor din vremurile trecute, mesele cu vînat râmâno atracţie deosebită şi fac deliciul pentru meseni. Potârnichile au făcut partedintotdeauna din rândul bucatelor alese, servite la ocazii speciale dar nu numai,bucate ce vor fi apreciate, alături de un vin ales, de invitaţii poftiţi la masă.Ingrediente necesare pentrudouă porţii: două potârnichi, 4felii de bacon, 150 g ciuperci, 3 linguri deunt, 2 cepe mici, cîteva fire de rozmarin,sare, piper, două mere curăţate de coajă,1/2 pahar de sos de carne,1 pahar de vinalb.Preparare: potârnichile curăţate sedau cu sare şi piper atât pe afară cât şiîn interior, se umplu cu câte un măr tăiatfelii şi cu cîteva fire de rozmarin şi li se leagă picioarele.Într-o cratiţă se pune ceapa tăiată felii, untul şi sosul de carne. Se aşeazăpotârnichile peste amestec şi se dau la foc mic timp de 10-15 minute, rotindu-lepe fiecare parte la fiecare 3-4 minute, stropindu-le în acelaşi timp cuvinul alb. Se scot din cratiţă şi se rulează fiecare cu câte două felii de bacon şise pun în altă cratiţă cu 3-4 linguri din sosul format. Se dau la cuptor câtevaminute pe fiecare aprte, până se rumenesc bine. În sosul din cratiţa iniţială sepun ciupercile şi se dau la foc mic până se rumenesc pe margini.Se serveşte câte o potârniche pe farfurie pe un pat din frunze proaspete desalată verde şi se garnisesc cu ciupercile călite. Un pahar de vin alb sec, demisec– pinot gris, sauvignon blanc, chardonnay, va da un plus de savoarebucatelor. Foftă bună!Nana NINAVânătorul și Pescarul Român7|


Ornitologisau păsărari?Foto: S. Mastahac|Dr. Dan MunteanuÎn ultimii doi-trei ani în revista noastrăau fost publicate câteva articole, subo prestigioasă semnătură, care incriminauornitologii pentru anumitenefericite iniţiative, puse în practică prininstrumente legislative din domeniulmediului (de unde se subînţelege cărespectivii „ornitologi” beneficiau desprijin politic). Erau şi sunt incriminaţipentru faptul că luând în braţe legislaţiade sorginte comunitară (UE), ornitologiiau determinat fără (suficient) temeiştiinţific lărgirea sferei de ocrotire aunor arii şi specii, inclusiv a unora dintrecele de interes cinegetic (direct sau colateral),producând acute perturbări sauimpedimente planurilor şi acţiunilor degospodărire şi valorificare a unor fonduricinegetice şi a unor specii de păsăride vânat, iar pe de altă parte provocândchiar dezechilibre ecologice.„Stând strâmb şi judecând drept”, dupăcum pare-mi-se scria Alexandru Odobescuîn al său „Pseudo-Kynegetikos”,lucrurile stau exact aşa. Dar eu, ornitologfiind, m-am simţit oarecum (şi nupuţin) lezat de faptul că suntem băgaţi înaceeaşi cofă toţi cei care ne preocupămde păsări, indiferent că am participatsau nu la demararea unor iniţiative detipul celor mai sus menţionate, de altfeldetaliate în articolele la care făceamreferire. Şi aceasta cu atât mai mult cucât în urmă cu 6 ani, atunci când se „preparau”formele pentru declararea ariilorspeciale de protecţie avifaunistică, maiprecis atunci când ele au ajuns pe masaComisiei Monumentelor Naturii dincadrul Academiei Române, eu am fostcel care le-a „periat”, atât cât s-a putut(după o anterioară triere competentădatorată altor ornitologi, din cadrul unuiinstitut de la marginea Deltei), şi mai alesle-am restrâns ca suprafaţă, considerândcă nu se justifică, de exemplu, că pentrua ocroti păsările acvatice de pe un lac de500 hectare (să zicem), trebuie impus unregim de protecţie pe 5.000 de hectarede teren sterp sau cultivat din jur; sau,în cazul avifaunei unei păduri de 1.000ha, că nu este nevoie să incluzi în situlde ocrotit încă 8.000 ha doar pe motivulsă cele trei sau patru păsări răpitoare„de pădure” se hrănesc din pajiştile sauterenurile agricole înconjurătoare. Acestdemers al Comisiei, sau al meu (cumvreţi să ziceţi), a fost acceptat în maremăsură de către Ministerul Mediului şiPădurilor (cinste celor din Direcţia deresort), iar respectivele arii au fost legiferateîn 2007. Din păcate, continuareaa luat o turnură reprobabilă, dacănu chiar mârşavă: cele două ONG-uriproponente ale respectivelor situri Natura2000 au pârât Guvernul român laComisia Europeană pentru faptul căacesta nu a acceptat pe de-a-ntregul ceeace au imaginat ele, astfel încât în cele dinurmă s-a ajuns la o confruntare în faţaCurţii de Justiţie de la Luxembourg (înianuarie 2011). Procesul a fost câştigatde România (se întâmplă rar ca în asemeneasituaţii perdantul să fie ComisiaFoto:N. Șelaru|8 Vânătorul și Pescarul Român


Ilustrația:F.B.DragomirEuropeană), dar „băieţii” nu se lasă şi iarumblă cu reclamaţii pe la Bruxelles.De altfel, şi unii dintre colegii mei întruornitologie, veterani sau mai tineri, gândescla fel ca mine. În acest context, miamamintit cum pe vremea studenţiei,când de abia începusem să „miros” ce-iaia ornitologie şi când şi eu, şi cei doiprieteni cu care „umblam” ne credeamgrozavi (ale tinereţii iluzii!), profesoaranoastră de parazitologie, care de altfelne simpatiza şi ne susţinea (inclusiv cubani pentru cartuşe şi bilete de autobuz,teoretic din fondurile catedrei de zoologie),ne-a spus într-o zi cu pronunţatulei accent de basarabeancă: „Băieţi, voinu sunteţi ornitologi, voi sunteţi numaipăsărari. Mai aveţi multe de învăţat casă deveniţi ornitologi”. Şi avea dreptate.Este într-adevăr o mare deosebire întreornitologi şi păsărari. Ornitologul estededicat ornitologiei, ştiinţei numită ornitologiei,ramură a ştiinţei numite zoologie.El este un profesionist, chiar dacă nueste încadrat într-o unitate de cercetare,într-un muzeu sau în învăţământul superior(deşi aceasta este de obicei poziţia sa).Ornitologul studiază aprofundat aspecteale lumii păsărilor, are sau îşi stabileşteanumite obiective bine definite pe care leurmăreşte, uneori în cadrul unei tematiciştiinţifice cu profil mai larg (implicit încadrul unei echipe de specialişti), aplicămetode ştiinţifice, face analize şi trageconcluzii; se documentează temeinicdin lucrări ştiinţifice, îşi prelucrează cuacurateţe datele din teren şi din laborator,elaborează lucrări ştiinţifice, pe carele comunică în sesiuni de profil şi lepublică în reviste de specialitate sau încărţi; este acceptat, ca atare, ca ornitolog,de breasla ornitologilorsau în general a biologilor,a oamenilor de ştiinţă.Păsărarul este un amator,un „iubitor al naturii”pentru care observareapăsărilor este o îndeletnicireîn timpul liber, pe careo face deseori cu plăceresau chiar cu un real interes.După cum îi estenorocul, el poate da uneoripeste aspecte interesante,de exemplu să întâlneascăpăsări rare, pe care deseorile fotografiază, beneficiindde tehnica avansată deastăzi. Se bucură, uneorica un copil, de privelişti…ornitologice. Este onest şidezinteresat material, chiarcheltuieşte din buzunarulpropriu pentru hatârulsău. Dar el nu este uncercetător dedicat unor studiiştiinţifice, cunoştinţeleşi capacităţile sale deinvestigaţie sunt restrânse,nu înţelege cunoaştereapăsărilor ca ştiinţă (dar nicinu are pretenţia aceasta!).Uneori îşi face notiţe în teren, dar el nuva elabora niciodată o lucrare ştiinţifică,va scrie poate doar câteva note scurtesau postează pe internet observaţiileşi fotografiile sale sporadice desprepăsări. Iar spre cinstea lor, unii păsăraridevin militanţi în domeniul protecţieipăsărilor: sesizează stări de fapt, tragsemnale de alarmă sau se implică înacţiuni concrete, fie educative, fie administrative.Este de menţionat faptulcă şi alte limbi diferenţiază păsărarul deornitolog. Cel puţin pentru englezi, unae birdwatcher, alta e ornithologist. SăFoto: S. MastahacVânătorul și Pescarul Românamintim apoi că la noi păsărari li se spuneamai demult (şi poate li se mai spuneşi acum) celor care se îndeletniceau cuprinsul şi comercializarea păsărilor, îngeneral a păsărelelor cântătoare, ţinutede unii în colivie.Din păcate, în afară de asemenea păsărari(cei mai mulţi tineri), există în ţaranoastră destui alţi păsărari care fac dincunoştinţele lor în domeniul ornitologiei(reale, dar sigur limitate) subiectde comerţ şi sursă de bani, amenajânduseîn proiecte (contracte) pe care deseorile vor realiza mai mult în faţa calculatoruluidecât pe teren, suplinind carenţa dedate veridice cu unele „scoase din burtă”,falsuri sau extrapolări şi ajungând în celedin urmă, dacă li se cere, la concluziilepe care le doreşte plătitorul (autohtonsau străin). Alţii, sau aceeaşi, imagineazăsau se alătură, desigur că tot pe bani,unor proiecte mai mult sau mai puţinfanteziste de „salvare” a unor specii depăsări, păsări care oricum vor trăi şi deacum înainte aşa cum dă Dumnezeu, indiferentela rapoarte bombastice, afişe,pliante şi consfătuiri, indiferente la articolelelaudative din ziare, la site-urile depe internet sau la banii pe care îi câştigăpăsărarii pe seama lor. Unul singur dintreaceste proiecte s-a dovedit viabil: celcare a dus, cel puţin în judeţele din Ardeal,la mutarea cuiburilor de berze peplatforme metalice fixate deasupra stâlpilorde beton ai reţelelor de electricitate.Puţini dintre păsărari au, uneori, câte o„sclipire” de ornitolog. Dar le trece repede.Aceştia, doar aceşti din urmă păsărari,pot fi incriminaţi de onoratul autor al articolelorla care m-am referit la început(şi de către oricine altcineva). Aceştia,iar nu ornitologii, cu subînţelesul: toţiornitologii din ţară.9|


EPOPEEAOAMENI ŞI URŞI|M. GEORGESCUFoto:F. AndronacheFără îndoială, omorârea unui omde către un urs este un fapt tragicşi regretabil, care s-a produs înîmprejurări rămase deocamdatănecunoscute. DETALIILE ÎN ACEST CAZ, CUREFERIRE DIRECTĂ LA CIRCUMSTANŢELEPRODUCERII ATACULUI, LE CONSIDERĂMIMPORTANTE... NU ŞTIM ÎNSĂ DACĂ VORPUTEA FI FĂCUTE CUNOSCUTE VREODATĂ....CELE REALE !Iată ce am reţinut din comunicările făcuteprin intermediul televiziunilor noastre.1.- Prima ştire, după anunţarea omorâriiomului în cauză, a fost cea furnizată decetăţeni vecini cu victima, care (poate subimperiul emoţiei) declarau că ar fi fost un urs „foartemare”. Imediat a apărut ipoteza – devenită la fel derapid o ştire, că ursul ar fi fost turbat, datorită uneideclaraţii a unei alte victime, o femeie rănită, dincare rezultă că ursul ar fi venit la atac „cu o vitezăfoarte mare”. Era în ziua de 15.09.2012.2.- A urmat o mobilizarea jandarmilor, poliţiştilor,vânătorilor şi pădurarilor, care au început să cercetezeterenul în căutarea „ursului turbat”. Maimult, a fost adus şi un elicopter al MAI, dotat cucamere de termo-viziune, care şi-a început activitateaîn sprijinul echipelor de căutare de la sol, înnoaptea de 15/16.09.Relatările abundau în opinia că „ursul trebuia CAP-TURAT ŞI UCIS”, dar probabil că această îngemănarede termeni – capabilă să genereze şi o uşoară confuzie– a fost rezultatul unei stângăcii scuzabileSpărgând monotonia cotidiană a ştirilorobişnuite, iată că a apărut o „bombă”publicistică, alimentând reportajele şirâvna posturilor TV de ştiri. Un om a fostomorât de un urs în apropierea localităţiiPietroşiţa din judeţul Dâmboviţa. Curânda apărut încă o ştire privind rănirea a încădouă persoane, un bărbat şi o femeie, întrozonă considerată în apropierea celei încare a fost omorât un om. Transmiterileulterioare aveau să fie copios pigmentatecu formulări şi contraziceri pe care le vomaminti mai departe.a reporterului. Sau poate că a existat şi o intenţieiniţială de a-l captura (presupunem noi prin imobilizarecu tranchilizante) şi eutanasia în cazul în cares-ar fi dovedit că ar fi avut virusul rabiei.3.- Dar nu a fost să fie aşa... A doua zi, televiziuniletitrau ştirile cu vestea ...”ursul turbat a fostîmpuşcat”. Concomitent, au fost difuzate imaginileluate în timpul nopţii de elicopterul care colaboracu echipele de la sol, cele mai multe dintre ele serepetau şi reprezentau evident o ursoaică însoţităde doi pui (din acest an, adăugăm noi). Acestfapt excludea posibilitatea ca ursoaica să fi fostucigaşa acelui om. Dar elicopterul a mai furnizatşi imaginea unui urs solitar, care, în cele din urmă, afost împuşcat. După consumarea acestui episod, înimaginile transmise ulterior, se vede foarte clar căursul împuşcat era transportat de două persoane..Deci nu era un urs „foarte mare”, aşa cumsusţineau unii „martori”, ci unul “foartemic”.Astfel, mărimea ursului împuşcat în noapteaaceea mă îndreptăţeşte să cred că nu afost cel care a ucis un om, părere bazată petalie şi pe presupusa agresivitate la vârstasa (sub doi ani, cred), în afară de cazul încare ar fi fost într-adevăr turbat. Dar celcare a împuşcat ursul putea să ştie dacăanimalul era sau nu turbat? …Nu avea cum, acest lucru urma să fie stabilitpe baza unor analize de laborator,după necropsie. Aşadar, vânătorul a tras înprimul urs pe care „l-a văzut la lumina lanternei,fugărit de câini”, aşa cum avea să fie relatatăîntâmplarea în emisiunea TV din 16.09.2012, lacare a participat dl. Marius Marinescu, preşedinteleunei ONG pentru protecţia animalelor. Mai multchiar, declaraţia vânătorului în cauză contraziceversiunea despre talia şi greutatea ursului (căutat)estimată la cca. 300 kg. (?!)4.- Apreciem eficienţa elicopterului dotat cucameră de termoviziune în descoperirea fiinţelor(cu sânge cald) în timpul nopţii, precum şi dificultateaexecutării unei astfel de acţiuni. Însă, organizareaunei vânători nocturne, în atmosfera aceeacreată, cu un urs presupus turbat, a fost o acţiunepripită, riscantă şi nejustificată, declanşată sub imperiulemoţiei.5.- După ştirea că o femeie a fost şi ea rănită de unurs, s-a aflat că victima în cauză ar fi rudă cu Dna.|10 Vânătorul și Pescarul Român


|etologie vânătoreascăRovana Plumb - Ministrul Mediului şi Pădurilor,care s-a deplasat în zonă şi, nu numai că a confirmatştirea, dar eliberarea autorizaţiei de „capturare”a ursului a fost efectuată mult mai rapid, ceea cereprezintă un fapt foarte bun. Au fost şi „victime colaterale”în situaţia creată, directoarea Agenţiei deProtecţia Mediului Dâmboviţa, dându-şi demisia.De ce ?!...Nu ştim...Probabil că trebuia oferit exemplulunor măsuri luate rapid, pentru a da satisfacţieopiniei publice. Se obişnuieşte !...6.- O primă afirmaţie a directorului D.S.V.Dâmboviţa a fost aceea că rezultatele de laboratorale probelor prelevate după necropsia ursuluivor fi făcute după câtva timp, într-o primă etapăneputându-se afirma cu precizie existenţa rabieila ursul împuşcat. Lucru corect şi înţelept, dupăpărerea noastră.7.- A urmat şi o primă concluzie a experţilorcriminalişti convocaţi în această acţiune de stabilirea agresivităţii ursului, care pe baza probelorprelevate de sub unghiile animalului, au declaratcă negăsindu-se acolo resturi de ţesuturi umanese consideră că ursul necropsiat nu este cel care arfi ucis un om. Ori, această cercetare făcută la puţintimp după uciderea omului ar fi trebuit să descopereprobe biologice prelevate din şenţuleţele depe partea interioară a unghiilor animalului. DACĂACESTEA AR FI EXISTAT!... Dar rezultatul cercetăriicriminaliştilor, desfăşurate cu acurateţe şi profesionalism,au infirmat ipoteza că ursul împuşcatar fi fost cel care a ucis omul. Concluzie logică şicompetentă.8.- Imediat, aceleaşi posturi de televiziune s-augrăbit să titreze că „ursul împuşcat nu era cel carea omorât un om”...Dar…a fost ignorată ! „Trebuia”liniştită opinia publică prin anunţarea că ursulvânat în noaptea aceea a fost „capturat şi ucis”.9.- Prin studiourile de televiziune, s-au perindatdiverse persoane, care şi-au expus părerea cums-au priceput mai bine. La Realitatea TV de la orele13,30 a fost şi Dna. avocat Paula Iacob, care a tratatproblema din punct de vedere legal, considerândcă în cazul în care se va dovedi că ursul împuşcatnu a fost cel care a omorât un om, atunci cel carel-a „capturat” ar trebui să fie condamnat la închisoare,sau să primească „amendă penală în oricecaz !”. Dar oare cum i se poate imputa acest lucruvânătorului care a tras în urs, în condiţiile amintitemai sus ?.. Cât despre banalităţile colegei de platoua Dnei. Paula Iacob, o actriţă de la Teatrul C. Tănase,nu merită nici măcar se le inserăm aci, nici numelesău, pe care nu-l reţin, şi nici motivul prezenţei saleîn studio, pe care nu-l înţeleg. Dar, probabil că postulTV simţea nevoia de a demonstra participareade persoane care să reprezinte „opinia publică” înacest caz.9.- În după amiaza zilei de 16.09.12, subiectul „ursului”a fost din nou abordat, de data aceasta cu„concluzia că ursul împuşcat era bolnav de rabie”,concluzie emisă de aceeaşi D.S.V. Dâmboviţa, carepresupunea la început că acea concluzie ar puteafi formulată după analize care ar dura cam douăsăptămâni.10.- Din nou posturile TV au prezentat ştirea incriminatoriepentru urs. De fapt, după cum spuneam,era ştirea care convenea cel mai bine pentrua linişti populaţia şi, mai mult, pentru a dovedi cămăsurile luate au fost cele potrivite, inclusiv folosireaelicopterului dotat cu termoviziune, care a şitransmis imaginile de localizare a ursului şi a căruieficienţă este impecabilă. Glumind puţin, termoviziuneaelicopterului nu putea să deceleze prezenţa virusului,misiunea sa fiind alta. Aşa că, primul văzutprimulîmpuşcat… Şi trebuia o „acoperire”.11.- A doua zi, a urmat o nouă comunicare dinpartea DSV Dâmboviţa, cu confirmarea diagnosticuluide rabie, preluată şi transmisă ca nouă ştirede aceleaşi posturi TV care cu puţin timp în urmădifuzaseră o ştire contrarie. Dar, se aşteaptă în continuareun alt rezultat al unei alte cercetări efectuatede experţii criminalişti, cercetare promisă dealtfel şi care trebuia s-o confirme pe prima sau s-oinfirme.12.- Lucrurile s-au complicat însă... În dimineaţazilei de 19.09.2012, un locuitor din com. Moroieni-Dâmboviţa (cătunul Muscel) a fost ucis de un alturs, în livada sa de fructe (sau în apropierea acesteia).Lângă cadavrul său a fost găsit un laţ rupt şiurmele de zbatere a animalului prin în laţ. Organelede poliţie au cercetat eficient şi au stabilit că victima,ajutată de doi complici, a prins un urs în laţul găsit,că ursul a rămas prins în laţ peste 12 de ore, timp încare cei trei inşi au încercat să-l ucidă, înţepându-lcu o lance încropită dintr-un cuţit fixat în vârfulunui băţ lung. Animalul a reuşit să rupă laţul şi săatace, omorându-l pe unul din cei trei. S-a mai aflatcă victima a reuşit să ucidă, anterior, alţi şase urşi.Complicii au fost reţinuţi pentru 24 ore la poliţie,urmând să fie deferiţi justiţiei. S-a confirmat căbraconajul cu laţul se făcea pentru a putea vinde ulteriorblana ursului. Ba au fost şi comentarii privindlivrarea cărnii către restaurante din Ploieşti, chiarVânătorul și Pescarul RomânFoto:N. Șelarucu precizarea costului unei porţii de „specialitatedin labă de urs” în ţară, dar şi în străinătate. Dar,deocamdată nu s-a precizat ce s-a întâmplat în realitatecu cei şase urşi braconaţi. Însă preocupareade a bracona urşi exista, ceea ce face loc certitudiniică apariţiile sezoniere de urşi în zonă erau cunoscute,şi „speculate” prin braconaj.Ministrul Mediului şi Pădurilor, Dna Rovana Plumb,a fost din nou în zonă, anunţând că a dat „încăde ieri” derogări în toată ţara pentru „recoltarea”urşilor la nivelul cifrei de recoltă aprobate pentruanul trecut. (... Stimată Doamnă Ministru,...urşiinu se recoltează...ei se vânează !... Folosiţi greşit oexpresie atât de dragă subalternilor Dvs. şi atât deimproprie ! )A mai exprimat părerea că gestionarul „fonduluicinegetic” ar putea să-şi piardă dreptul de a-şiadministra fondul respectiv. De ce oare, nu cumvapentru că s-a pus şi întrebarea – retorică, sper –„cum a reuşit ursul să iasă din pădure ?!”. Simplu!...spunem noi.14.- Au fost făcute noi mobilizări de forţe (jandarmi,poliţişti, vânători) pentru patrulări mixte,în intervalul orar 18°° – 2°°, cu rolul de a căuta şiîmpuşca ursul rănit în timpul în care fusese prinsîn laţ şi astfel considerat deosebit de periculos. Dinnou, acţiuni nocturne, pripite, iraţionale, riscante şiineficiente.15.- Intervievaţi într-o cârciumă, câţiva locuitoricred că urşii au venit în zona lor „din cauza” seceteişi pentru că ”nu mai au ce mânca”. Alţii cred că urşiiau fost relocaţi din alte zone.„Oamenilor le este frică să iasă din case”. Au fost şi11|


Foto: S. Mastahacrecomandări – făcute tot la o cârciumă – ca urşilorsă li se dea de mâncare în pădure, pentru ca să n-omai caute în altă parte. Chiar dacă Doamna ministruRovana Plumb s-a supărat pe gestionari, care nu ar fidat urşilor mâncare sufiecientă în pădure.16.- Este surprinzător faptul că nimeni din MinisterulMediului şi Pădurilor sau Romsilva nu a fost solicitatori nu s-a oferit să explice, potrivit competenţei,dacă este vorba de o concentrare de toamnă aurşilor, aşa cum se petrec lucrurile în multe locuridin ţară, în care – din câte ştim – nu prea aufost semnalate atacuri de urşi asupra oamenilor.Am urmărit aceste concentrări în Argeş, timp dedecenii, fără atacuri asupra oamenilor. Astfel,împrejurările în care a fost atacat şi ucis primul omrămân deocamdată necunoscute, neexistând martorioculari.17.- În ziua de 20.09.2012, patrulările au continuatfără efect, dar a apărut o nouă veste, aceeaa graţierii ursului de către primul ministru. Astfelcă echipele mixte, care patrulau, aveau acum misiuneasă localizeze ursul rănit şi să comunice poziţiasa, pentru a putea fi capturat – la propriu – printranchilizare. Aceeaşi activitate au avut-o şi înziua de 21.09.2012. Numai că au început să aparăîntrebările : dacă vor găsi ursul, cum îl vor puteaţine pe loc până la sosirea „tranchilizatorului”. Înlegătură cu aceasta, menţionez că am efectuatcâteva tranchilizări de urşi (O.S. Domneşti şi O.S.Aninoasa, în jud. Argeş), însă urşii în cauză fuseserăprinşi în laţuri şi trebuia să-i eliberez.Deci trăsesem în urşi care erau imobili (într-unfel), dar în situaţia unui urs liber şi în mişcare, lucrurilese schimbă. Misiunea celui care desfăşoarăacţiunea nu este deloc uşoară şi lipsită de risc.Este imposibil să propulsezi seringa cu substanţatranchilizantă într-un urs în mişcare şi să tragi dela distanţa optimă, 10 – 30 m, fără ca ursul să ataceîn cele 60-120 secunde până se instalează sedarea.Dar să aşteptăm desfăşurarea evenimentelor.Deocamdată după două zile de căutări obositoare,ursul rănit nu a fost găsit, deşi au fost folosiţi şicâini specializaţi „pe urmă” din dotarea poliţiei. Pecel fel de urmă?18.- În ziua de 21.09.2012 vine încă o ştire desprecontactul om-urs. De această dată era vorba de doipădurari răniţi de un urs în timpul unei vânătoricolective, desfăşurate în zona loc. Corbeni, jud.Argeş. Cunosc această zonă, am efectuat mai multevânători acolo, într-o pădure la o oarecare distanţăde comuna numită, iar incidentul s-a produs cuun urs rănit în timpul vânătorii. Primul pădurar afost rănit, după ce s-a apropiat de ursul pe care îlconsidera mort, apoi văzând că animalul era doarameţit, a încercat să se salveze urcând într-un copac,însă ursul l-a tras în jos, rănindu-l la o mână.Al doilea pădurar a fost rănit mai uşor, atuncicând a sărit în ajutorul colegului său. Ursul a fostapoi împuşcat mortal, iar amândoi pădurarii aufost duşi la spital, fiind în afara oricărui pericol.Incidentul, regretabil şi el, care cred că putea fievitat. Oricum însă, face parte din riscul imprevizibilal unei acţiuni de vânătoare. Însă ritmul încare, în mai puţin de o săptămână, au fost rănitepatru persoane (două la Dâmboviţa, două la Argeş)în împrejurări total diferite şi doi oameni ucişi, deasemeni în împrejurări diferite), creează premizelenedorite ale unei virtuale psihoze despre relaţiaom-urs.19.- În ziua de 22.09.2012, a fost difuzată ştirea (laRealitatea TV.) că ursul care a rănit cei doi pădurariîn judeţul Argeş şi cercetat după necropsiere, a fostturbat. Iar în judeţul Dâmboviţa, echipele mixtecontinuau căutarea ursului rănit de către braconierulucis, fără a-l fi găsit însă. Tot în această zi,la postul Realitatea TV a mai fost o emisiune subtitrarea (neinspirată, dar cu intenţia de a şoca),,VERDE LA ÎMPUŞCAT URŞII”, care sub „acoperirea”afirmaţiei Dnei. Ministru Rovana Plumb că a fostdată aprobarea pentru a fi vânaţi urşi în cadrul coteide 320 exemplare. Din fericire, au fost exprimate şiopininiile că s-a creat cu totul nejustificat „o isteriea urşilor” şi că prea des se foloseşte diagnosticulde rabie în cazul urşilor, cu toate că în acest ultimcaz, cel al pădurarilor răniţi, agresiunea ursuluise datorează unui reflex de apărare a unui animalrănit. Ceea ce este adevărat.Totuşi, măsurile de carantină şi de vaccinareantirabică, dispuse de DSV Dâmboviţa şi DSV Argeş,au fost necesare şi deci binevenite.Întrucât rândurile de faţă nu sunt rezultatul uneianchete personale, am exprimat numai o părere,pe care sintetic o prezentăm astfel :- urşii se reunesc toamna, în număr variabil şipentru un timp limitat la câteva săptămâni, înpădurile subcarpatice colinare, din jurul livezilorde pomi fructiferi, mânaţi de necesitatea de a intracu rezerve energetice în somnul de iarnă. Poate căpopulaţia totală de urs a crescut – dacă „exagerat”sau nu, nu ştim deocadată, până nu vom fi siguride o evaluare corectă şi, mai ales de o cartare cuadevărat ştiinţifică a categoriilor de bonitate aterenurilor din arealul ursului, inclusiv reactualizareasuprafeţei acestui areal, acţiuni necesare dar lacare ar trebui să participe toate instituţiile implicateîn managementul acestuia. O creştere realăa acestei populaţii se datorează şi aprobării unuiplan de împuşcare sub nivelul de suport al sporuluianual net, care ar justifica un alt plan anual (să-ispunem „de vânare” menajând pudoarea cinegeticăa unora).Dar, potrivit modului de viaţă al ursului, apare şio densitatea sezonieră pe unele suprafeţe propiceconcentrărilor. Se susţine că populaţia actuală deurs a României ar depăşi cu 2.100 exemplare normativeleUE (?!). Dar, oare cine a întocmit acestenormative, care să fie valabile şi aplicabile şi ţăriinoastre ? Tare am vrea să ştim !...- o vânătoare a unui urs – rănit sau nu, presupusturbat sau nu –, trebuie să se desfăşoare sub organizareacompetentă a personalului de vânătoareşi silvic şi numai în timpul zilei, cu respectareastrictă a prevederilor legale şi a celor pentru evitareaoricărui accident. Lucruri ştiute, dar în cadrulacţiunii de la Dâmboviţa, ignorate.- recomandarea pentru personalul implicat înaceste acţiuni, este aceea de a furniza inevitabililorşi necesarilor reporteri de ştiri, numai informaţiiconcise şi precise, pe baza unor constatări reale.Altminteri, se creează premizele unor zburdălniciide imaginaţie şi exprimare neadecvată, alcăror efect nu este de natură să liniştească şi sălămurească populaţia, ci dimpotrivă, se creeazăconfuzii, care circulând cu iuţeală pot penetra diversemedii profesionale şi pot genera decizii pripite. Iar înlegătură cu derogările ori aprobările pentru vânareaurşilor, eliberarea acestora nu trebuie să se laseaşteptată neproductiv, ori să fie condiţionată doarde apariţia unor evenimente nefaste, ca cele amintiteanterior. Nu vom da alte sfaturi administratorilorfondurilor „cinegetice”, pentru a nu ne erija în consilierine solicitaţi, cu toate că practica şi experienţadobândită într-o viaţă închinată sectorului devânătoare – mă rog, ...cinegetic – ar îngădui acestlucru.Rămâne de văzut dacă afirmaţia unui „expert”belgian, că urşii disponibili din munţii noştri, arputea fi livraţi – cu preţuri bune – în ţările din vest,este justificată de o poziţie oficială a guvernelor.Credeţi?...Într-o scurtă intervenţie TV, Dl. Victor Ponta a apreciat,echidistant, că este nevoie de o atitudine maifermă faţă de braconaj şi una echilibrată în raporturiledintre oameni – care trebuiesc protejaţi – şiurşi, împotriva cărora nu poate fi declanşată o campaniede distrugere.Problematica relaţiilor om – urs este extrem deimportantă şi totodată şi extrem de stufoasă, prinmultitudinea aspectelor pe care le cuprinde. Dar,ne-am propus ca în cele de faţă, să ne rezumămdoar la câteva din controversele apărute ca urmarea evenimentelor din ultima vreme în judeţeleDâmboviţa şi Argeş.|12 Vânătorul și Pescarul Român


CU TECKELUL SÂRMOS PEURMÃ DE SÂNGENefiind nici pe departe o rasă de câine specializatăpentru urmărirea vânatului mare rănit, teckelulsârmos poate totuşi înlocui cu succes limierul,bineînţeles în anumite condiţii. Pentru cei carenu-şi pot permite să crească şi să întreţină un limier, teckelulsârmos poate fi un compromis satisfăcător, dacă este educatşi utilizat în mod corespunzător.Teckelul se poate utiliza fără probleme, pe lângă scopul pentrucare a fost creată aceasta rasă, adică la hărţuirea vânatuluiîn vizuini (viezure, vulpe, pisică sălbatică) şi a celui lasuprafaţă, fiind un foarte bun hărţuitor care se pretează lapădurile de şes şi deal şi la recuperarea pieselor rănite.Bineînţeles că nu va avea niciodată fineţea nasului unui limiersau temperamentul său limfatic, dar, folosit în primele 10-12ore de la rănirea unei piese, un teckel poate da acelaşi randamentca un veritabil câine de urmă.pe pământul moale, sânge nici vorbă, am pornit după el cuMara şi Toto, cei doi teckeli ai mei. Urmărirea a fost foartedificilă datorită lipsei sângelui, iar pe lângă asta livada eraplină de cărări de animale, fiind un punct de atracţie pentruvânatul din zonă (mistreţ, căprior şi cerb), care a lăsat pestenoapte multe urme proaspete, încurcând şi mai mult căţeii.Abia într-un târziu am găsit nişte stropi infimi de sânge, peo frunză, şi am avut convingerea că sunt pe urma cea bună.La nici o oră după ce am început urmărirea, am găsit ţapul,agonizând sub o tufă de măceş, lovit destul de superficialde glonţ, la greabăn. Fără ajutorul câinilor, şansele de a găsicăpriorul în acele condiţii de biotop erau nule.Fericit că şi-a recuperat căpriorul, Adi felicită căţeiiÎnotând prin nămeţi teckelul ţine cu îndârjire pârtia pe carea făcut-o mistreţul rănitTestul l-au dat în urmă cu 3 ani, când un vânător a rănitun urs în munţii Sebeşului, la Cugir, iar eu am fost sunatde omologul meu de acolo pentru a-l ajuta la recuperareavânatului. Până atunci lucrul cu căţeii, care întâlniseră totvânatul din zona noastră, nu mi-a dat bătăi de cap, însăatunci, având în vedere că piesa rănită era un urs capital, iarcăţeii nu mai văzuseră niciodată urs, am avut emoţii teribiletot drumul până la locul împuşcăturii, gândindu-mă cum vorreacţiona la lucru. Bineînţeles că mi-am făcut griji degeaba,căţeii comportându-se ca de obicei, conducându-ne pe urmade sânge vreo 2 km, prin locurile pe unde trecuse ursul rănit,ca apoi să-l ajungă şi să-l hărţuiască, până am reuşit să-idăm focul de graţie.După o lungă urmărire, purcelul rănit este găsit şi recuperatPersonal, cresc această rasă de aproape 10 ani şi pot spunefără să greşesc că este un câine pe care ar trebui să-l aibălângă el orice vânător de vânat mare. De-a lungul timpului,am avut parte de numeroase întâmplări cinegetice în careteckelul a fost erou principal, dar cele în care micii căţei aurecuperat vânatul rănit, pe care nu mai credea nimeni că-lva găsi vreodată, m-au determinat să devin fan al acesteirase. Indiferent de specia urmărită, începând de la căprior şiterminând cu urs, teckelul s-a comportat foarte bine în misiuneade a găsi animalul rănit, de multe ori în nişte condiţiiîn care şansele de recuperare erau minime.Căpriorul de mai jos a fost găsit şi recuperat după 6 ore dela împuşcătură, refugiat într-o livadă abandonată de zeci deha, în care crescuseră bălăriile şi mărăcinii. După ce prietenulmeu Adi (foto) m-a sunat şi m-a anunţat că a rănit dedimineaţă un căprior, am pornit în jurul amiezii, împreună cuel şi cu paznicul de vânătoare, pe urma căpriorului. După ceam identificat locul în care ţapul primise focul, găsind urmaEu împreună cu Mara, Ghinda şi Tes, lângă ursul care a fostrănit în picior şi recuperat cu ajutorul lorAcestea au fost doar câteva exemple care să susţină utilitateateckelilor la vânătoare şi mai ales la recuperarea pieselorrănite, lucru foarte important în economia vânatuluişi, de aceea, părerea mea că orice vânător de vânat marear trebui să aibă un astfel de căţel la ieşirea în teren, să-lfolosească dacă este nevoie, deoarece este inadmisibil canoi, vânătorii, să lăsam vânatul rănit să se chinuiască înteren.Felix Bogdan DragomirIlustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român13|


HRÃNIREA NATURALÃA FAZANULUI ÎN ROMÂNIA|Dr. Petre CRISTESCUHrana a fost, este şi va ficel mai important factorde care depinde existenţatuturor animalelor. Estecunoscut faptul că cea mai intensăactivitate desfăşurată de oameni şianimale este cea pentru căutareaşi obţinerea hranei. Între relaţiileintraspecifice, pe prim plan suntrelaţiile trofice care se bazează pestructura trofică a comunităţii deviaţă şi al cărei element, după B.Strugren (citat de A. Negruțiu, în1971) sunt lanţul trofic, reţeauatrofică, industria şi nișa ecologică.Tot de obţinerea hranei suntlegate şi mişcările zilnice aleanimalelor pe o rază mai mică saumai mare, în funcţie de felul hranei,vârsta animalului, cantitateanecesară satisfacerii nevoilor şiaccesibilitatea acesteia în funcţie deanotimp. Această rază de activitatese transformă la unele animale înmişcări sezoniere în masă pe distanţemari, uneori de ordinul sutelor sauchiar miilor de kilometri, cunoscutesub denumirea de deplasări eraticesau migraţii. Acestea sunt întâlnitemai des la păsări, fiind legate şi demobilitatea lor datorită zborului.Aşa se explică de ce dintre vânatulcu pene, cele mai mici raze de activitatele întâlnim la galinacee, deoarecedeplasările lor în căutareahranei se fac pe picioare.Este de la sine înţeles că în aceastăsituaţie se găseşte şi fazanul acărui rază de activitate zilnicăeste în funcţie de vârstă. După A.M. Comșa (1961), puii de fazanpână la vârsta de 7 zile au un ”R”(raza de activitate) zilnic de 15m; cei de 30 de zile, 150 m, iarla 60 de zile ating chiar 400 m.Aceasta se poate mări însă foartemult, ajungând toamna la distanţeatât de mari (30-40 km) încât nureuşesc să-şi regăsească drumulînapoi (Chefneux şi Săulescu,1958), constituind astfel cunoscutulfenomen al „emigrării fazanilorîn alte terenuri”.Desigur că aceste “emigrări” nupot fi puse întotdeauna numaipe seama căutării hranei (S. Pascovschi,1973), cauzele putânduneori fi o complexitate de factoribiotici sau abiotici. S-au amintittoate acestea pentru a vedea căo cunoaştere a capacităţii troficea terenurilor pe care dorim să lepopulăm cu fazani este necesarăîn vederea luării unor măsuri degospodărire şi suplimentare a hranei,până la acoperirea integralăa nevoilor speciei. Pentru aceastaau fost necesare cercetări care săstabilească hrana naturală a fazanuluiîn condiţiile din România.S-a putut constata că odată curealizarea integral a dezideratului“vegetaţie” factorul hrană esteasigurat. Întrebarea pe care trebuiesă ne-o punem este dacăterenurile noastre de vânătoareasigură sau nu integral necesarulde hrană fazanilor, mai alesatunci când se urmăreşte culturaintensivă a acestei specii.Cercetările efectuate pe un numărsuficient de fonduri de vânătoarecu fazani (G.Scarlatescu,1973)au dovedit necesarul de hranămixtă a fazanului (hrană animalăşi vegetală în funcţie de vârstă şianotimp).Hrana vegetalăHrana vegetală consumată de fazaneste formată din plante saupărţi ale unor plante lemnoase sauerbacee (lujeri, muguri, frunze,flori, seminţe şi fructe), cultivatesau spontane, admise sau neadmise(dorite sau nedorite), în culturileforestiere sau agricole.Aceste plante, care fac parte dinhrana fazanului, au fost grupatedupă rolul pe care îl au în culturileagricole sau forestiere în trei categorii:plante folositoare, indiferente(nedorite sau neadmise în culturi)şi dăunătoare.Plante folositoare. În această categorieintră acele plante, cultivate sauspontane, care prin produsele sauînsăşi existenţa lor aduc foloaseomului. Procentul de participarea plantelor folositoare la hrana fazanuluipe anotimpuri este diferit.Astfel procentul de participare a celordouă categorii de culturi (agricole şisilvice) este egal pe întreg anul, elediferenţiindu-se pe anotimpuri:• Plantele din culturile agricoleau o participare mai marevara şi toamna, procentele lorscăzând substanţial primăvaraşi iarna;• Plantele din culturile silvice,după cum este şi normal, au oparticipare inversă decât celeagricole, înregistrând cel maimare procent iarna şi cel maimic vara.|14 Vânătorul și Pescarul Român


Această participare a plantelorîn hrana fazanului ne indică dealtfel faptul că iarna fazanultrăieşte mai mult în pădure unde,în afara adăpostului, găseşte şi hrananecesară.Dintre plantele folositoare erbacee,cultivate, consumate defazan, procentul cel mai mare îlînregistrează porumbul 27% şigrâul 20.9%, iar dintre cele admiseîn culturi, rapiţa 37.5%. În ceea cepriveşte plantele lemnoase, peprimul plan sunt seminţele de salcâm35.5%, urmate de ghindelede stejar 20.6%. În general, dintreplantele folositoare, cea mai mareparticipare o au seminţele de salcâm16.3%, urmată în ordine deporumb 15.5%, grâu 10.5 şi stejar9.5%.Plante indiferente. În această categorieau fost grupate plantele a cărorprezenţă în culturile agricole sau silvicenu aduce nici un prejudiciu acestoraşi în acelaşi timp nu sunt căutateîn mod special pentru a fi cultivate.Cele mai frecvente plante întâlnite înconţinutul guşilor de fazan sunt celedin familia Gramineae 25%, urmatede Settaria ap.27% şi Vicia sp.15.5%(G. Scarlatescu 1973).Plante dăunătoare, poate preapretenţios spus dăunătoare. Înaceastă categorie au fost grupateplantele nedorite în culturile agricolesau silvice, întreaga gamă a buruienilorcopleşitoare a plantelorcultivate.Procentul de participare în hranafazanului pe anotimpuri ne indicăo frecvenţă aproape uniformrepartizată după cum urmează:iarna 24.9%, primăvara 24.2%,vara 23.6% şi toamna 27.3%. ÎnFoto:F. Andronacheceea ce priveşte procentul anual departicipare a plantelor dăunătoareîn hrana fazanului, acesta este de40.14%, reprezentând aproapejumătate din întregul conţinutvegetal.Cercetările clasează neghina peprimul loc faţă de restul plantelordăunătoare găsite în conţinutulguşilor de fazan.Hrana animalăHrana de natură animală esteformată în cea mai mare parte dininsecte în diferite stadii de dezvoltareşi numai în mică măsură deşoareci, broaşte şi altele. Procentelede participare pe anotimpuri adiferitelor componente din hranaanimală (G. Scarlatescu 1973),grupate în trei categorii, dupărolul pe care-l au animalele ceformează această hrană, în natură,este următorul:• dăunătoare 60%• indiferente 27%• folositoareAnimale dăunătoare sau posibildăunătoare. Sunt grupate aici insectelecare aduc daune culturiloragricole şi forestiere. Frecvenţaîn hrana fazanului şi procentul departicipare a insectelor dăunătoareeste egal în anotimpurile de varăşi iarnă, 26%, iar procentul cel maicoborât se înregistrează primăvara24% şi toamna 21%.Insectele dăunătoare culturilor agricoleşi forestiere au fost întâlnite în guşilefazanilor mai ales cele din familiileChrisomeliade (17.5%), Orgydae(15%) şi Curculionidae (15.7%),iar dintre cele posibile dăunătoareCarabidae (19.5%) şi Crisomeliadae(17.1%).Animale indiferente. În aceastăcategorie s-au grupat insectelecare nu aduc nici prejudicii culturiloragricole sau forestiere, dar nicifoloase. Acestea îşi duc viaţa trăindmai ales pe sol prin gunoaie sau excrementeleanimalelor vertebrate.Frecvenţa acestor insecte constanteîn hrana fazanului pe anotimpurieste următoarea: iarna 19.9%,primăvara 26.2%, vara 29.0% şitoamna 24.9%.Frecvenţa cea mai mareînregistrată vara 29% şi cea maimică iarna 19.9%. Insectele cu celmai mare număr de întâlniri suntcele din familia Coccidae 14.3%,Carabidae 10.7%, Staphylinidae10.7%, Scarabaeidae 10.7%.Animale folositoare. Sunt grupateîn această categorie toateinsectele folositoare sau careparazitează sau se hrănesc cuinsecte dăunătoare. Frecvenţape anotimpuri a acestor insecteeste următoarea: iarna 26.8%,primăvara 24.3%, vara 10.4%,toamna 38.5%. Frecvenţa cea maimare se constată în anotimpul detoamnă cu 33.5%, iar cea mai micăvara 0.4%.Cele mai frecvente insecte, cares-au constatat în hrana fazanului,sunt cele din familia Formicidae49/1%, Coccinellidae 15.2% şiCantharidae 5.8%.După Sekera (1955) citat de Bubenikşi Cotta V. (1969), hrana fazanuluidin liber se compune din:• 25% diverse animale, insecteîn diferite stadii de dezvoltare,inclusiv gândacul deColorado, apoi: viermii, melcii,șopârlele, şerpii mici chiar şişoareci şi cadavre;• 12% seminţe de plante lemnoase,salcâm, stejar, corn,păducel apoi plante erbaceedin pădure, Solanum, Rubus,Anthemis;• 12% seminţe tubercule,rădăcinide plante agricole(mai ales toamna şi iarna);• 11% substanţe minerale;• 9% seminţe de buruieni;• 31% părţi verzi din plante (înperioada de vegetaţie).Procentele de mai sus sunt orientative,deoarece ele pot varia înfuncţie de situaţia locală.Sortimentele de hrană variază şidupă anotimp astfel: cantitatea dehrană animală este neînsemnatăiarna, creşte în timpul primăverii şisporeşte şi mai mult vara, pentruca toamna să scadă din nou.Mediul acvatic este necesar nuatât pentru băut apă, cât pentruinsectele şi moluştele ce sedezvoltă pe malul apelor. Fazanuleste pasăre de zi. Peste noapte, oride câte ori are posibilitatea, doarmeîn arbori unde este mai feritde pericole, răpitoare, inundaţii,viscole şi chiar de a sta pe zăpadă.De aceea un bun biotop trebuiesă aibă şi parcele cu arbori înalţi.Când nu există arbori doarme pesol, iar în perioada împerecherii nuse urcă întotdeauna în arbori.Concluzii• Fazanul este omnivor, consumândatât hrană de origine animală, câtşi vegetală.Proporţia de participare a celordouă feluri de hrană este, dupănumărul de întâlniri (frecvenţa),de 68,66% hrană vegetală şi31.34% animală.• Hrana consumată de fazan poate figrupată, după rolul pe care-l are inbiocenoză în trei categorii şi anume;• Hrana folositoare, indiferentăşi dăunătoare, are o frecvenţă de22.27%, 33.34% şi 44.59%.• Prin consumul de hrană fazanuleste animal folositor, fiind o verigăimportantă în lanţul trofic al agroşi silvobiocenozelor, contribuindprin hrana consumată la protecţiaplantelor.• Se poate afirma că fazanul, princonsumul de insecte dăunătoare,s-a dovedit un element activîn combaterea biologică adăunătorilor din culturile agricoleşi silvice, ca atare cultura lui trebuieextinsă pe toate terenurileapte de pe teritoriul țării noastre.Vânătorul și Pescarul Român15|


|Tir și balisticăZASTAVAARMS|Matei TĂLPEANUDupă ce Principatul Serbia realizase deplinaindependenţă de Turcia (Berlin,1878), a devenitnecesară modernizarea puştilor de care dispuneaarmata sa până atunci (modelele Lorenz 1854cal.13,9 şi Saxon 1850/56 cal. 14,7, cu încărcare pe la guraţevii). Prima turnătorie de ţevi fusese mutată încă din anul1851 de lângă Belgrad la Kragujevac, iar în 1853 fuseserăturnate primele ţevi de tun. Armata a preferat modelulMauser 1870/78 ce se încărca pe la detunător, cu un singurcartuş. Asupra acestui model s-a efectuat o primă modificareoriginală, rezultând modelul 1880 Mauser-Milovanovici decal.10,15 x 63R, numit în literatură şi "Serbian Mauser".Acelaşi armurier Kosta Koka Milovanovici a prelucrat acestmodel în anul 1890, obţinând prima carabină sârbească ceavea închizător rotativ şi magazin cu 5 cartuşe. În cele dinurmă, s-a pornit fabricarea cu forţe proprii a modelului numit1880 Mauser-Milovanovici-Djurich de cal.7 mm şi cumagazin de 5 cartuşe, pentru care a început să se producăşi muniţia respectivă. La Expoziţia Mondială de la Paris, în1889, turnătoria a fost distinsă cu mai multe medalii.În timpul Primului Război Mondial, Serbia fiind ocupată detrupele imperiului austro-ungar, fabrica de armament dinKragujevac a fost practic distrusă, din ea rămânând doar zidurile.Încheindu-se războiul, după semnarea celor 3 tratates-au fixat în anul 1920 graniţele noului stat înfiinţat, ce s-anumit - din anul 1931 - Regatul Iugoslavia. În perioada carea precedat Al Doilea Război Mondial fabrica a fost refăcutăşi s-a dezvoltat, ajungând ca în anul 1941 să aibă 12 000de salariaţi (în 1914 avea doar 4 000) şi 10 000 de maşini- unelte, producând cu licenţă modelul Mauser "scurt" cal.7,92x57mm. Însă la 11 aprilie 1941 armata Germaniei nazistea invadat ţara, divizia 11 de tancuri a ocupat Kragujevac,opozanţii au fost ucişi pe loc, aparatura rechiziţionată şiluată, iar ce nu s-a putut transporta a fost distrus.După Al Doilea Război Mondial şi înfiinţarea RepubliciiPopulare Federative Iugoslave, fabrica refăcută şi numitădin 1946 "Crvena Zvezda" iar din 1950 "Crvena Zastava ",a început să producă în anul 1950 arme model Mauser 1948de cal.7,92 x 57 mm. Pe baza acestuia s-a conceput, în vedereaunui concurs din anul 1952, o armă pentru infanterişti"snaiperi", numită model 1953, ce putea fi utilizată (culunetă) până la distanţa de 1000 m.O comisie nu a acceptat-o pentruarmată, dar întrucât MinisterulSilviculturii din RepublicaBosnia-Herzegovina comandase99 de "carabine pentru vânătoare",inginerii fabricii au transformato,folosind schema mecanismuluiMauser 98 de tip belgian, auuşurat patul şi antepatul, au scurtatţeava etc. Au fost livrate în celedin urmă 129 arme sub numele deLK-53, devenind primul modelde armă de vânătoare produs deZastava. În anii 1962-64, ai secoluluitrecut, au fost produse noiarme de vânătoare numai pentrupiaţa internă, de calibrele 8x57 JS,7x57, 6,5x57, .308 Win., .243 Win, .22-250, iar în 1967 şi1970 de calibrele 7x64, .270 Win., .30-06 Sprf., 7mm Rem.Mag. şi .300 Win.Mag. Muniţia era în general produsă înoraşul Ujiţe de fabrica "Prvi Partizan".După anul 1990 fosta republică federală a dispărut în urmaunui război civil sângeros, iar în nopţile dintre 9 şi 12 aprilie1999 aviaţia NATO a lovit cu 21 de rachete şi bombe diferiteinstalaţii productive, printre care şi fabrica Zastava dinKraguevac. Totuşi, Zastava Arms a renăscut ca pasăreaPhoenix din propria cenuşă, iar din anul 2002 a participatchiar la expoziţia europeană de arme I.W.A. din Nürnberg !Într-un clasament al vânzărilor mondiale de arme devânătoare şi tir cu glonţ pe anul 2011, publicat în revistalunară britanică GunTradeWorld, Zastava Arms s-a plasatpe un onorabil loc 12, cu un total de 1,3 % din vânzareamondială, la egalitate cu reputatele Mauser (Germania),Voere (Austria) şi Howa (Japonia), dar înaintea firmelorgermane Heym, Krieghoff şi Haenel, fiecare cu câte 1,0 % şia firmei franceze Verney-Carron care are 0,5 %. Detalii maiputeţi găsi în Almanahul "Vânătorul şi Pescarul Român" peanul 2013, ce urmează să apară.Ce ne spune această poziţie în clasamentul vânzărilor ? Nearată că raportul între preţ şi calitate este foarte bun, avantajospentru clientelă !Ţevile sunt fie dintr-un aliaj de oţel cu crom şi vanadiu,fie Stainless, ciocănite la rece, mecanismul Mauser 98.Trăgaciul este simplu sau cu stecher, patul din lemn de nuc,nuc selecţionat sau polimer din fibre de sticlă, de diferitetipuri (drept, Bavarez, Monte Carlo, Mannlicher Stutzen cuţeavă scurtă). 5+1, 4+1 cartuşe, sau 3+1 Magnum. Modelele|16 Vânătorul și Pescarul Român


pot fi Standard, iar la cerere LUX sau Exclusive. Ochiremecanică sau optică. În general au 4 sau 6 ghinturi, cu pasulîntre 200mm şi 360mm, în funcţie de calibru. Lungimeaţevii şi greutatea totală depind de model şi calibru. CeleStandard au preţul între 500 şi 600 euro.Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, iată câteva modeledin 1970, 1985 şi 2011:Model LK70 MC LUX, calibre.Standard (.22-250la 9,3x62)Model LK70 Tip 1, LUX, calibre Standard (.22-250 la 9,3x62)Model LK85 Superclass, calibre Standard (.22-250 la 9,3x62)Model M808 Thumb-hole, calibre Standard (22-250 la 9,3x62),Model M70 Mannlicher Stutzen, calibre Standard(.22-250 la .458 Win. Mag.)Model M70 Battue rib LUX, calibre Standard(.22-250 la .458 Win. Mag.)Model M70 stângaci, LUX , calibre Standard (.22-250 la .458 Win.Mag.)Model M70 Stainless, calibre Standard (.22-250la 9,3x62)Model M98, Mannlicher Stutzen cu piedică"fluture", calibrele Standard.SC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislațieieuropene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesatăîn achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinatproducției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBAVÂNĂTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contractepe termen lung.Detalii la numerele de telefon0752 525 142 sau 021 411 62 30E-mail: florin.blidarescu@suraki.ro sausuraki@suraki.rowww.suraki.roLa redactarea acestui material, am folosit datele istoricepublicate în revista bulgară Lov i orâjie Super Elit din anul2005, luna august, pp.28-29, în articolul intitulat "Zastavaarms, Maiștrii armurieri ai Balcanilor" (nesemnat). Din revistarusească "Ohota i Râbalka XXI Vec" din anul 2012, nr8, pp.24-31, am folosit date din articolul intitulat "MauserulBalcanic", semnat de Branko Bogdanovici, privind armelede vânătoare produse după anul 1953 până în anul 1985.Din Catalogul "Zastava arms. Hunting and sporting firearms",publicat în anul 2011, am folosit date istorice privindînceputurile turnătoriei de ţevi de arme militare dinKragujevac, în anul 1851, evoluţia acesteia şi realizări actuale,găsite în introducerea semnată de Dl Rude Gromovic,Manager General al firmei.Parfumul prafului de puşcăVolumul „Parfumul prafului de puşcă” este al cincilea cu tematica din natură, scrisde talentatul scriitor cinegetician Alexandru Alaci, cunoscut şi din numeroasearticole publicate în revista Vânătorul şi Pescarul Român, Diana şi în Vânătorul şiPescarul Moldovei din Republica Moldova.Autorul redă în volumul menţionat, în 45 de micicapitole, aspecte şi trăiri reale, atractive, derulate înterenurile de vânătoare. Stilul narativ şi captivantal autorului îl transpune pe cititor în natură alăturide vietăţile ce populează toate formele de relief ,inclusiv pe cele ce îşi duc o existenţă pe malurilerâurilor şi bălţilor.Interesante şi practice sunt poveţele şirecomandările redate în unele capitole, după întâlnirilespontane sau după urmărirea animalelorsălbatice.Un capitol captivant îl constituie cel referitor la „Regele Carol I la vânătoare”, careeste redat din jurnalul personal publicat în Revista Vânătorilor din anul 1936, acărei colecţie integrală este deţinută de autor. În câteva capitole, autorul expunetrăirile personale cu „Figuri de vânători”, recunoscuţi prin publicaţiile lăsate sauprin profesiile practicate, precum Titus Popovici, Dr. Ion Dănescu, Nicolae Cristoveanuetc.Emoţionante sunt şi frazele din capitolul „Epilog”, în care se menţionează decătre autor că „Prezentele poveşti, cât şi subiectele enumerate sunt desprinse dinpreocupările vânătoreşti” şi „constaţi cu nostalgie că ele au fost odată şi n-au sămai reînvie”. Date interesante sunt şi în ultimul capitol „Glosar” ce explică o partedin terminologia folosită în practica vânătorii.Volumul „Parfumul prafului de puşcă” este o carte ce se recomandă ca o valoroasălectură şi care onorează biblioteca personală a celor ce practică vânătoarea sauiubesc fauna din natură.Volumul se poate procura – ramburs – de la editura „ARARAT” B-dul Carol I, Nr. 43,Sector 2 Bucureşti. Tel. 021.314.67.83.DR. VASIM NESTEROVVânătorul și Pescarul Român17|


Foto: S. MastahacCOMPLETĂRI LA EFECTELE ANTIPARAZITAREALE SECETEI LA VÂNAT|Dr. Vadim NESTEROV|Dr. I.C. SABĂU - BALCSeceta, prin temperaturileridicate şi menţinute timpîndelungat se exteriorizeazăîn principal prin compromitereaculturilor ce se includ înhrana umană şi a vegetaţiei consumatede animalele sălbatice şidomestice. Totuşi starea de secetăare pentru vânat şi o latură pozitivăconstând din limitarea condiţiilorde menţinere şi extindere în terena formelor invazionale de parazitarea organismului. Efectul este mairemarcat la vânatul din zonele decâmpie şi de deal şi mai redus lacel din zona de munte unde secetaeste întreruptă de scurte intervalede precipitaţii.Temperaturile ridicate au efectedistructive asupra formelor invazionalede paraziţi – oochişti, ouă,larve, a gazdelor intermediare –moluşte, acarieni, şi a mediului lorde existenţă – terenuri umede.În coccidioză oochiştii eliminaţiîn teren sunt distruşi la temperaturide 30 o C, iar infestările cutrematode ca în gălbează (Fasciolahepatica) la care ciclul complexde evoluţie, a parazitului, esteîntrerup prin secarea terenului şicompromiterea gazdei intermediareconstituită din melci inclusiva formelor invazionale – metacercari– localizaţi pe vegetaţie.Efecte pozitive ale secetei seconstată şi în parazitările cu cestode(tenii) a carnivorelor sălbatice– lup, vulpe, câine enot, râs – progloteleacestora (forma invazională)eliminate cu excrementele dinintestinul gazdei sunt distruse detemperaturi prin alterarea, putrezireamateriei organice în care sunt înglobate.Excepţie se constată la pisicasălbatică care, ca şi cea domestică,îşi îngroapă în sol materiile fecale,ferindu-le de acţiunea razelor solare.Efecte asemănătoare ale secetei seconstată şi în parazitările cu cestodela vânatul cu regim de hranăvegetală – iepure, căprior, muflon,cerbi inclusiv la păsările de interescinegetic la care pe lângă alterareaproglotelor din materiile fecale seinclude necesar şi existenţa în jur agazdelor intermediare,constituitedin acarieni, moluşte, coleoptere,reduse mult numeric de temperaturileridicate.În infestările vânatului cu nematozi– viermi cilindrici cu dimensiunidiferite – temperaturile ridicareacţionează distructiv asupraformelor invazionale – ouă, larve– existente în materiile fecaleexpuse razelor solare şi limiteazădin lipsă de umiditate ascensiuneaacestora pe tulpinile plantelor.La unele specii de nematozi seinclud în ciclul biologic şi gazdeintermediare – acarieni, moluşte,râme, larve de cleoptere care auo existenţă numerică limitatăde temperaturile ridicate. Facexcepţie ouăle de capilarii care auo rezistenţă ridicată la temperaturilemari.Efectele pozitive ale temperaturilorridicate se constată şi în înmulţireaunor insecte – ţânţari, tabanide– limitată de reducerea locurilorumede de reproducere.Completările la efectele antiparazitareale secetei sunt acţiuniumane şi efectuate de cei cerăspund de soarta vânatului, dintrecare se menţionează:- dehelmintizarea periodicăde 2 ori pe an a vânatului laînceputul iernii şi la începutulprimăverii, acţiunea având cascop reducerea purtătorilorde germeni parazitari şi demenţinerea viguroasă a organismului;- drenarea, cultivarea sauplantarea terenurilor cuexces de umiditate sau destaţionare îndelungată a apelordin precipitaţii, locuri demenţinere a gazdelor intermediare;- amenajarea de locuri şiinstalaţii igienice în favoarealeguminoaselor ale cărorramificaţii reduc ascensiunealarvelor de paraziţi de pe solpe tulpini şi în vârful acestora;- amenajarea prin tuburi deciment de puţuri seci pentrudepozitarea cadavrelor şi a organelorrezultate de la eviscerareavânatului recoltat;- ocrotirea prin intermediulcuiburilor artificiale a păsărilorinsectivore consumatoare şi deinsecte hematofage.Măsurile menţionare constituie şiun minimum de acţiuni sanitarveterinarede ocrotire a sănătăţiivânatului şi necesare a fi reluate înfiecare an indiferent de condiţiileclimatice.|18 Vânătorul și Pescarul Român


COMBATEREA VULPILOR,O DATORIE A TUTUROR VÂNĂTORILOR|CLAUDIU OPRESCUDe când legea limitează combaterea răpitoarelor doar laarma de vânătoare, responsabilitatea noastră a vânătorilorvizavi de perenitatea vânatului util din fondul cinegeticnaţional a crescut foarte mult şi, drept urmare, nu trebuie săprecupeţim nici un efort pentru realizarea acestui deziderat.Doresc ca din multitudinea de specii de vânat răpitor dinfauna ţării noastre să mă aplec puţin în acest articol asupracelei mai cunoscute dintre ele, vulpea. Percepută de noi caun animal extrem de viclean, de multe ori se comportă exactinvers atunci când situaţia face să ne intersectăm drumurileîn fondul de vânătoare. Afirm acest lucru deoarece nude puţine ori mi s-a întâmplat iarna, când stratul de zăpadăaşternut era de câteva palme, iar soarele arunca raze răzleţe,să surprind atunci când participam la vânătorile de iepuri lasărite, vulpea dormind liniştită pe marginea vreunui canalde irigaţii sau chiar în mijlocul ogorului şi să fiu forţat astfelde situaţia dată să o trezesc cu câteva bătăi din palme pentrua o putea vâna apoi într-un mod corect şi sportiv.Despre vânătoarea la vulpe cu chemători ce imităvaietul iepurelui rănit sau chiţăitul şoarecelui trebuie spuscă dacă vânătorul ştie să le folosească şi este bine camuflat,şi acest tip de vânătoare poate aduce mari satisfacţii. Şi suntmulte alte situaţii când vulpea ne poate apărea în bătaia armeifără ca noi să facem mari eforturi, cum ar fi, ca să dauun simplu exemplu, vânătorile de pasaj când fie dimineaţadevreme sau după-amiaza târziu, când soarele începe săapună, te poţi trezi în apropierea ta cu cumătra roşcată cevrea să intre la adăpostul desişului de stuf sau invers, să iasădin perdeaua de stuf. Doar un pic de atenţie şi vigilenţă netrebuie în astfel de situaţii.La sfârşit trebuie să amintesc şi de vânătorile colectivela iepuri şi fazani unde, de asemenea, multe vulpi cad înfocul de armă şi astfel îmbogăţesc cu frumuseţea lor tabloulde sfârşit de zi de vânătoare. Deci dacă există pasiune şiresponsabilitate, vulpea poate fi ţinută de către noi vânătoriiîntr-un număr rezonabil în fondurile de vânătoare, fără caaceasta să fie o ameninţare permanentă la adresa vânatuluimic util.Ilustrația: D. TodosiucVânătorul și Pescarul Român19|


O NOAPTECU SURPRIZE| FĂNICĂ-VOINEA ENEBrumar îşi plecasefrunteaînaintea zărilorlui miazănoapte.Pe cerul greu de cobaltse zămisleau umbre sinilii,iar pădurea se golisede cântăreţi. În unduirisângerii, soarele scăpătasedupă perdeaua de brazi cestrăjuia către apus poianaîn care, împreună cu câţivacolegi de puşcă din Văleniide Munte, săpam vârtos lacazma. Pentru câteva orelăsasem puştile în cuierulcabanei vânătoreşti dinapropiere şi scoteam lasuprafaţă napii cultivaţiîn primăvară pentru hranarâmătorilor sălbatici. Astaca un... bonus gospodărescpentru vânătoarea demistreţi de a doua zi.Lumina se împuţina văzândcu ochii, depărtându-sefuriş printre trunchiurilebrazilor. Se înstăpâneanoaptea. O tăcere şi osingurătate fără limans-au aşternut apoi pestetot şi toate. Doar un corbse auzea undeva departecroncănindu-şi fugar câtevanedumeriri.— E de ajuns pe ziua deazi, ne-a spus nea TraianAnghelina, starostelevânătorii, scuturând cazmauade o buturugă.S-a întors apoi cătreIon Frâncu, paznicul devânătoare, şi i-a cerut săumple o găleată cu cei maimari tuberculi, să-i punemla fiert pentru cină.― Măi nea Traiane, s-aofuscat Sile Stoica, leatcu mine şi la vârstă şi lavânătoare. Las-ncolo deaşa cină, că doar nu suntemrâmători. Avem destulăpâine-n raniţe.― Habar n-aveţi voi, cât degustoşi sunt napii fierţi, aţinut-o pe-a lui nea Traian.Şi pe deasupra sunt şi unbun medicament. Să spunăcolonelu’ dacă nu-i aşa, s-auitat el la mine cu preţuire.Ca terapeut naturist ştiemai multe despre putereade leac a acestor tuberculi.Avea doar parţialdreptate. Numai napii cruziau efect tămăduitor înspecial în reducerea glicemiei;cei fierţi, dimpotrivă,au urmări contrare. Daram trecut sub tăcere acestamănunt, fiindcă nu mâncasemniciodată napi fierţişi eram tare curios să leîncerc gustul; aşa că i-amţinut parte starostelui, sprenemulţumirea lui Ion, carenici el nu părea prea încântatsă cineze... mâncarepentru porci.― La urma urmei nu văobligă nimeni să mâncaţinapi fierţi, s-a arătat conciliantnea Traian, repetândcererea către Ion, de dataasta mai ferm. O să-i savurezdoar eu cu colonelu’.Să nu vă prind pe vreunulcă v-atingeţi de ei!Încă şovăelnic, Ion mi-adat cazmaua să i-o ducla cabană şi cu găleata-nmână s-a îndreptat cătregrămezile de napi înălţatela marginea tarlalei.Ceilalţi ne-am curăţat cazmalelede pământ şi ampornit către cabană.― Ca să nu ne stânjeneascăvânătoarea de mâine, ar fibine ca Ion să ducă napii laalte hrănitori decât la celeunde o să batem noi, a propusSile.― Bineînţeles, l-a aprobatstarostele. O să-i ducăla Tâncava, iar noi o săvânăm la Gămălia, dacăn-aveţi nimic împotrivă.― Aşa da, s-a arătat Silesatisfăcut. Gămălia e sodomde colţaţi.Abia s-a stins ecoul acesteidiscuţii, că am şiajuns la cabană. De altfel,aşezământul se afla doarla câteva sute de paşi detarlaua cu napi. Am pus„armele” agricole la rastel,ne-am luat raniţele şine-am aşezat pe chituciide fag din jurul vetrei cabanei.Apoi prin grija luiSile, a făcut ochi un focvioi sub pirostriile dinvatră, alungând întunericuldin jur. Între timp a venitşi Ion cu napii; i-a spălat şii-a pus la fiert.Dinspre miazănoapte suflaun pui de Crivăţ, şuşuidascuţit printre crengilebrazilor, semn că iarna nuera departe. Strângându-şiinstinctiv scurta îmblănităîn jurul trupului săuuscăţiv, starostele a intratîn cabană şi s-a întors cu osticlă de ţuică.― Dinamită de prună, adecretat el ritos. Producţieproprie.A turnat în paharele depe masa improvizată dinapropiere şi ne-a îndem-|20 Vânătorul și Pescarul Român


nat să ne... dezmorţim unpic. Gestul lui nu era oexcepţie. E un om generosşi de o rară cumsecădenie.Figura lui ascuţită şistrălucitoare cu ochi vioide culoarea chihlimbaruluişi mustăcioară sură,bine ajustată, îndeamnă laîncredere şi prietenie. Iatăde ce am răspuns bucuroşiinvitaţiei sale, nu înaintede a toasta pentru succesulvânătorii de a doua zi.Răsărise luna, o lună mareşi rotundă ca un talger deargint, sporind misterulacelei nopţi.Am servit apoi napii fierţi,cărora cei care-i respinseserănu le-a rezistat să nu le încercegustul, după care neamretras în cabană şi amadormit.Nu ştiu câte ore de somn săfi trecut, poate trei, poatepatru, că la un moment datm-am simţit zgâlţâit. Eranea Traian.― Sculaţi-vă, mi-a şoptitel enigmatic, şi uitaţi-văpe ferestră. Da’ fără zarvă.M-am uitat şi ceea ce-amvăzut m-a lăsat cu guracăscată: o mare turmă demistreţi − să fi fost vreoduăzeci − se ospăta copiosdin truda noastră de pestezi.Împreună cu starostelei-am trezit apoi şi peceilalţi coechipieri.— Sunt plini de virtuţinapii ăştia fierţi, şi-a reconsideratpărerea Sile,privind mirat pe fereastră,aproape nevenindu-i săşicreadă ochilor; alimentgustos, medicament, iaracum, poftim, momealăpentru mistreţi; că maimult ca sigur izul lor i-aadus pe colţaţi aici, scutindu-nede vânătoarea demâine.S-a plecat apoi ceremonioscătre nea Traian şi i-a cerutscuze că s-a îndoit decapacitatea sa de a puneîn valoare tuberculii detopinambur.— Lasă, nu exagera, l-ainterpelat starostele flatat.Nu la calitatea lorde momeală m-am gânditcând i-am recomandatla cină, deşi cred căai dreptate. Crivăţul le-adus mirosul drept în râtulcolţaţilor, a conchis el;apoi în timp ce ne echipam,ne-a expus în continuareplanul de acţiune: aşa cumvedeţi după crengile brazilor,afurisitul de VântRusesc nu s-a oprit, a remarcatel privind iscoditorpe fereastră, invitându-neapoi să-l imităm; iar pe deasuprane e şi potrivnic; batede la cabană spre mistreţi.Trebuie să facem un ocollarg pe vale să le cădem cuvântu-n faţă; în umbra luniişi în cea mai desăvârşitălinişte. Se mai pune problemadin ce poziţie vomtrage, s-a arătat starosteleîncurcat.— Cum altfel decât dinpoziţia culcat, l-a completatSile. Altfel nu se poate,că, ştiţi bine, în zona aianu sunt acoperiri. Şi zic săne grăbim că uite, mistreţiiaproape că termină napii.— Acu’, într-o clipită, l-aasigurat nea Traian; nuputem pleca la ei aşa... lanemereală, fără un plan; căodată ce am pornit, nu maiputem scoate nici măcar oşoaptă, după care a continuatinstructajul: ajunşi acolo,vă voi repartiza ţintele, dela dreapta la stânga, ca sănu apară confuzii. Cu degetelede la mână; primadin drepta un deget, a douadouă degete, a treia trei degeteşi tot aşa mai departe.Când sunteţi gata ridicaţipolicaru’ mâinii stângi fărăsă luaţi palma de pe ulucularmei. Pentru deschidereafocului voi pronunţa unSsst! prelung. Şi acum latreabă.Îndrumări mai precise caacesta nici că se putea.Nea Traian prevăzusetotul de-a fir a păr ca întroacţiune militară. Iată dece l-am ales de fiecare datăsă ne conducă partidele devânătoare.Ne-am luat armele şi amieşit târâş pe prispa cabanei,pentru a nu fi văzuţi.N-am fost văzuţi, dar amfost simţiţi, fiindcă imediatcolţaţii s-au oprit dinmâncat şi cu râtul în vântau ciulit urechile spre noi.„Acum o iau la sănătoasa”,cobeam eu în gând, învreme ce le studiam atentmutrele smolite. Dar sprenorocul nostru, după vreocâteva clipe de amuşinarea aerului, neauzind nimicşi nevăzând mişcare îndirecţia de unde le veneamirosul suspect, şi-au reluatospăţul. Am speculatmomentul pentru a ne continuatârâşul spre braziidin apropiere. Aici ne-amridicat şi am făcut ocolulstabilit, luând apoi poziţiide tragere la bătaia armelornoastre cu ţevi lise.La repartizarea ţintelor mi-acăzut un colţat deschis laculoare, de parcă era hibridîntre mistreţ şi porc domnestic.Sau poate chiar era,însă n-avea importanţă.Făcea parte din neamulsălbăticiunilor şi trebuia sădea dajdie puştilor noastre.Lumină, ca ziua. Am fixatcătarea pe spata metisului,după care am ridicat degetulmare de la mâna stângă, cumne ceruse vătaful. Pestecâteva secunde am auzitşi comanda de deschiderea focului. Trebuia să măgrăbesc, pentru a fi primulcare trage, ştiind bine căcine apasă primul trăgaciulare avantajul de a trageasupra ţintei fixe, mult maiuşor de doborât decât unaîn mişcare. Aşa că n-am statmult pe gânduri. Degetulucigaş a împins trăgaciulşi detunătura puştii melea făcut să ofteze pădureaîn lungi reverberaţii. Imediatturma a rupt-o la fugăspre pădure, într-un ropotprecipitat. Am auzit apoişi împuşcăturile celorlalţi.Ţinta mea s-a poticnitde câteva ori, semn căprimise lovitura în plin.A mai alergat apoi vreozece-cinsprezece paşi şis-a prăbuşit. La intrareaîn pădure am mai văzut osiluietă prăvălindu-se. Eramistreţul lui nea Traian.Au fost de altfel singuriicolţaţi doborâţi. Alţii n-ammai găsit, spre mândriamea şi a starostelui şi sprejena celorlalţi.Ilustrația:N. ȘelaruVânătorul și Pescarul Român21|


Câteva idei pentru ovânătoare sportivă şi durabilăEliminaţi calculul economic din gânduriledumneavoastră. Nu ţineţi cont câţi bani aţi cheltuitpentru carnea de vânat adusă. Vânătoarea este unsport care îţi îmbogăţeşte sufletul şi este un izvor desănătate. Gândiţi-vă că tenismenii cheltuiesc mult mai multdecât dumneavoastră şi n-am întâlnit o reţetă culinară în caresă se găsească mingi şi rachete.Deveniţi prietenii şi protectorii vânatului. Nu profitaţi de vremearea sau de oboseala pasărilor venite în pasaj. Ajutaţi-lecu hrană în măsura în care puteţi.Respectaţi numărul de piese indicate în autorizaţie. Fiţi sigurică cei de la asociaţie v-ar oferi, dacă ar fi posibil, mai multvânat.Antrenaţi-vă continuu, lucru pe care îl puteţi face şi în casadumneavoastră, evident cu arma descărcată. Puteţi fixa pe peretedouă ţinte, de exemplu profiluri de păsări sau animale,şi respectând proporţia distanţelor, pentru a şti cu cât trebuiesă trageţi în faţa vânatului, cu puşca în mişcare. Respectaţidistanţa optimă de tragere, care de obicei este 35 metri pentruarmele cu ţevi lise.Orientaţi-vă către o vânătoare dinamică, care vă antrenează totorganismul şi vă ţine trează atenţia. Gândiţi-vă cât de puţinămişcare face cineva care se dă jos din maşină, se aşează peun scăunel şi aşteaptă să tragă într-un vânat împins spre el decătre bătăiaşi.Orientaţi-vă către o vânătoare biologică, cum este vânătoareacu câinele de vânătoare, care te obligă să faci mulţi kilometripe jos şi să fii mereu atent la mişcările câinelui, la acest tip devânătoare se face o selecţie benefică, deoarece animalele maipuţin adaptate nu simt prezenţa câinelui, iar vânatul sănătosşi viguros se salvează îndepărtându-se de vânător. Este inversdecât la vânătoarea cu bătăiaşi, unde, dimpotrivă, cele maisănătoase animale fug primele la zgomotul generat şi ajungprimele în linia de vânătoare.Evitaţi vânătoarea găinilor de fazan deoarece sunt sursasigură a viitoarelor generaţii de fazani, ele cunoscând binesituaţia din teren, ştiind sursele de hrană şi apă. Ţinând cont|22 Vânătorul și Pescarul RomânIlustrația autoruluică fazaneriile sunt din ce în ce mai rare, recomandarea mea vaface ca şi în anii viitori să vedem fazanii în teren. La o partidăde vânătoare, împreună cu 2 prieteni vânători, posesori şi decâini de vânătoare, ne-au zburat 28 de făzăniţe şi doar 3 fazani,pe care i-am împuşcat. Toţi 3 am fost foarte mulţumiţide rezultat şi am considerat-o o partidă reuşită.Nu mai descrieţi în articolele publicate în revista noastrăsubstanţele şi tehnicile de braconaj. Sunt motive de inspiraţiepentru o serie de indivizi certaţi cu legea. Cu ani în urmă aapărut în revista noastră articolul, citez aproximativ: "Capcanede vânătoare tradiţionale în Câmpia dunăreană".Numărul acela a avut mare căutare şi s-a vândut rapid. Amîntâlnit pe teren capcanele descrise acolo şi aşezate în scopde braconaj. Vă mărturisesc că aş putea, fără să trag un singurfoc de armă, să pustiesc de vânat un teritoriu oricât de mare,dar nu aş descrie pentru nimic în lume, niciuna dintre acestetehnici de braconaj.Eliminaţi din articole şi din practică alcoolul. Cine urmăreştearticolele despre vânătoare şi pescuit va rămâne surprins decâte ori apar pomenite întâmplările cu damigene, sticle şialte recipiente, încât pentru necunoscători şi novici va păreacă aceasta este plăcerea vânătorii. Nu uitaţi că alcoolul estepericulos pentru că modifică reflexele, stările de normalitatepsihică, generând accidente de vânătoare. Astfel că vă propuncenzurarea severă a cuvântului alcool din articole.Ca vânători, fiţi conştienţi că toate aceste idei şi altele sunt absolutnecesare ţinând cont că vânatul trece printr-o perioadăfoarte grea. Agricultura modernă, erbicidele, tăierea pădurilor,vânătoarea comercială, mai ales cu vânători italieni, apariţiaarmelor moderne, a maşinilor de teren, a ATV-urilor, turmelede oi cu un număr aproape egal de câini însoţitori, folosireaintensă a "chemătorilor" pun în pericol grav existenţavânatului în ţara noastră. De aceea, un număr cât mai mare devânători trebuie să fie conştienţi de toate aceste pericole şi săacţioneze în favoarea vânatului.|Emil Popescu


Câtevaamintiri ...Cu zeci de ani în urmă, să tot fie în jur de treizeci şiun pic, se făcea că bunul meu camarad de vânătoareşi câinăreală, dar şi bun prieten, Spiros Drakos, zisSpirache, originar din istorica Eladă, îşi urma cursurilela o facultate tehnică din Bucureşti.În anii despre care vorbesc, îndeplineam o funcţie onorabilăîn cadrul AChR cu sediul în clăirea AGVPS din CaleaMoşilor Nr. 128. Astfel, tânărul student Spirache m-a aflatîn biroul meu, mânat de unul din cunoscuţii lui, în speranţade a dobândi un căţel de brac german cu păr scurt, de bunăprovenienţă. Şi dorinţa lui s-a îndeplinit, primind un căţel dinograda mea, de la brăcuţa mea Abba, un mascul în vârstă de 3luni, numit Bor de Casa Pădurii, în compania căruia prietenulSpirache a vânat cu mare succes şi satisfacţie timp de multpeste zece ani.Dar să nu trec mai departe înainte de a face o parantezăinteresantă. Când amicul Spirache a luat căţelul de la mineera încă flăcău neînsurat şi i-am explicat foarte clar că timp decirca o lună să nu-l scoată în teren, pentru a se obişnui cu noualocuinţă, adică apartamentul în care locuia el. După vreo câtevazile, când era programată o ieșire la un sitar într-un terenfoarte bun lângă Câmpina, unde urma să ne întâlnim cu prietenulcomun Mihai Bocănescu, Spirache venise după minecu maşina. Spre marea mea surprindere, pe scaunul maşinii segudura cu mare bucurie căţelul Bor. Când am văzut căţelul,gata să-mi cadă rucsacul din mână. Bineînţeles, l-am luat peSpirache în nişte focuri verbale de numai-numai, făcându-l înfel şi chip pentru faptul că n-a lăsat căţelul acasă. Bietul băiat,văzându-mă atât de pornit, mi-a explicat cu mare timiditatecă n-a putut lăsa căţelul acasă deoarece vecinii au promiscă dacă acesta va începe să „orăcăie”, îl vor otrăvi până laînapoierea sa. Faţă de această situaţie, am înghiţit în sec şim-am liniştit. După ajungerea în revir, M.Bocănescu, militarde carieră, ne-a aliniat şi a comandat plecarea la scotocireaboschetelor. Bor, care se familiarizase oarecum cu noul luistăpân, se împletecea printre picioarele acestuia. După ce amparcurs prin desiş aproximativ 500 de metri, saltă primul sitardin faţa lui Spirache, vânător extrem de rapid şi trăgător demare elită, doboară ciocosul, care cade la circa 200 metri înfaţa lui. Bor, fără vreo comandă şi fără să stea pe gânduri, serepede la locul unde a văzut căzând sitarul, pe care îl prindecorect în gură şi îl aduce cu mare voioşie stăpânului. Acestaa fost atât de impresionat încât după luarea sitarului a prinscăţelul în braţe şi l-a sărutat cu lacrimi în ochi, bolborosind şicâteva vorbe de mulţumire către mine pentru că i-am dat aşaun căţel de clasă. Desigur, căţelul Bor a contribuit la consolidareaprieteniei mele cu Spiros.În anii care au urmat au continuatplăcutele partide devânătoare cu prietenul Spirache.Dintre acestea, ceacare mi s-a imprimat puternicîn amintiri şi la care măgândesc cu multă nostalgieeste vânătoarea la potârnichişi la fazani la care am fostîmpreună acum 15-16 ani,în fondul de vânătoare Giurgiu.Deoarece, în timp, Bor aîmbătrânit şi a fost „pensionat”,dar întreţinut în continuarecu mare cinstire şi onorurilemeritate pentru muncadepusă în teren, Spirache şi-arânduit un câine Epagneul –Breton, pe nume Den.Ca vânător-câinar ce măaflu, recunosc că n-am văzuto muncă în teren la nivelulcelei demonstrate de Den, acest cel mai mic prepelicar pontator,care m-a uimit în adevăratul înţeles al cuvântului. Înprimul rând executa o chetă perfectă, cu mare viteză, semnalastolul de potârnichi de la distanţă apreciabilă de peste100 de metri, apoi urma un filaj executat aproape târâş, înstil de felină, iar după ce se apropia de potârnichi la distanţacuvenită, încremenea într-un aret de mare spectaculozitate.Aşa a lucrat neobositul Den, pe tot parcursul celor câteva ceasuriîn care am parcurs cu piciorul minunatul revir, acoperitde o abundentă vegetaţie uscată şi presărat cu boschete dearbuşti specifici acestui gen de teren. Datorită terenului binepopulat cu vânat şi muncii câinilor, am reuşit să agonisimcele câteva piese care se pot vedea şi în fotografia alăturată.Munca brăcuţei mele Iris, care a participat la vânătoare şi afăcut câteva areturi reuşite, a fost pe departe incomparabilă cumăiestria dovedită de Den.Una peste alta, a fost o partidă de vânătoare deosebită,desfăşurată într-un teren de excepţie, care ne-a oferitsatisfacţia vânătorească atât de dorită, plecând acasă cu inimadoldora de bucurii, rezultate din cele văzute şi cele făcute.|Nic. STRĂVOIUIlustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român23|


CERBII LOPÃTARI DELÂNGÃ GURGHIU(JUDEÅUL MUREÆ)Pe teritoriul judeţului Mureş, cerbi lopătari s-au colonizatîn două locuri: lângă Gurghiu în anul 1966 şi,după un deceniu, s-au adus şi în pădurea de lângălocalitatea Papiu Ilarian.Cronologic, colonizarea de lângă Gurghiu a fost a6-a din Transilvania, după cele realizate în judeţele Sibiu (laValchid şi Hodoş), Alba (la Pianu), Hunedoara (la Silvaş) şiCluj (la Dumbrava-Livada).Astfel, nu departe de Gurghiu s-a colonizat acestmamifer pe fondul de vânătoare Orşova, la o altitudinede 630-700 m în pădurea Dosul, în sectorul numit PoianaMânăstirii (20 km est de Reghin). Acesta se află pe valeaOrşovei, la 2 km de satul Orşova-Pădure, în extremitateaestică a dealurilor Reghinului. Nu este lipsit de interes sămenţionăm faptul că această regiune a fost una din cele maiînalte din ţară unde s-a introdus această specie.La Reghin, temperatura medie anuală a aerului este de8,4°C, iar la Gurghiu precipitaţiile medii însumează 721,0mm/an. Pădurile de fag (76%) predomină pe valea Orşovei.Exemplarele s-au adus din parcul Şarlota (jud. Timiş) înluna mai 1966. Transportul 400 km s-a realizat cu un camion(tip de transportat mangal) pe traseul Şarlota-Deva-Alba Iulia-Târgu Mureş-Gurghiu. S-au adus 20 de cerbilopătari, din care 4 viţei aveau 1 an, iar cele mai bătrâneexemplare aveau 5-6 ani.Aceştia s-au ţinut într-un ţarc de acomodare în zona PoianaMănăstirii (fig. 1), împrejmuit cu plasă de sârmă înaltă de2 m. Cele 2 ha ale ţarcului cuprindeau numai arborete (înprincipal stejar pedunculat, dar şi carpen, fag) cu consistenţăredusă. Acolo s-au ţinut până în toamna anului 1966, dupăcare s-au lăsat liberi. Nu au avut viţei în perioada cât au statîn ţarc.Foto:F. B. DragomirÎn ţarc, hrana li se dădea peste gard pentru a nu se obişnui cuomul. Apa era asigurată de pârâul Orşova, care avea o micăporţiune şi în cadrul ţarcului.După eliberarea lor, ţarcul s-a mai ţinut 2 ani şi apoi s-adesfiinţat.O perioadă după ce cerbii lopătari s-au lăsat liberi, ei au mairevenit în fostul ţarc pentru hrană, dar apoi s-au răspânditîn pădurile din jur. Astfel, ei ajunseseră în pădurea Mociar(către Reghin, la 15 km vest de locul de colonizare), apoicătre Gurghiu, dar s-au observat exemplare şi spre sud-est,către Sovata. În unii ani s-au văzut câteva ciute cu viţei.În luna martie 1967 erau circa 20 de exemplare, iar în intervalul1968-1970 numărul acestora s-a menţinut la 25 (10masculi şi 15 femele), după care a scăzut continuu.Pădurarii din zonă, au găsit pe teren coarne căzute de cerblopătar.Datorită lupilor şi câinilor vagabonzi, specia era extinctă înanul 1980.Menţionăm faptul că la transportul cerbilor lopătari dinBanat la Gurghiu a luat parte tehnicianul silvic Miron Mândru(azi în vârstă de 79 de ani) din localitatea Gurghiu, iar deîngrijirea ulterioară a acestora s-au ocupat pădurarii VasileCotta (azi în vârstă de 81 de ani) din localitatea Orşova-Pădure şi Truţa Alexandru (azi în vârstă de 93 de ani) dinsatul Orşova.Fig. 1. Fostul areal al cerbilor lopătari (linieîntreruptă) şi amplasarea fostului ţarc de acomodareîn Poiana Mănăstirii|Sorin GEACU, Mihai GHERGHEL|24 Vânătorul și Pescarul Român


Din scrisorile cititorilorPOVESTE DE VÂNÃTOARE|Ion AlbuSe numeşte Petru Puican, născutla data de 18 februarie 1930, înComuna Bănia, judeţul Caraş –Severin. Pasiunea pentru vânătoares-a aprins în el încă din copilărie,astfel se face că la vârsta de 17ani participă ca şi gonaş alături devânătorii din sat. Urmează o pauzăde 2 ani, între 1950-1952, când îşisatisface stagiul militar. În anul1953, după armată, la cererea sa, ise întocmeşte dosarul de primireîn rândul membrilor vânători, decătre Filiala Orşova. Apoi urmeazăo perioadă de vânător-stagiar – fărăarmă și aşteaptă trecerea timpului destagiatură pentru a primi autorizaţiade cumpărare a armei. În sfârşit, înanul 1955 primeşte autorizaţia multvisată pentru a-şi cumpăra arma devânătoare, lucru pe care îl face cumare viteză şi dragoste, momentdin care intră cu drepturi depline înrândul colectivului de vânătoare dincomună.Pe parcursul celor 56 de ani, este unmembru activ, primind din parteacolegilor diferite funcţii în cadrulgrupei de vânătoare. Participă dinplin atât la acţiunile de vânătoare,cât şi la cele de ocrotire a vânatuluiîn perioada interzisă, precum şi laalimentarea acestuia în perioadelegrele ale anului.Ajungând la o vârstă frumoasă de 82de ani, nu a fost uitat de colegi şi, ladeschiderea sezonului de vânătoaredin acest an, a fost invitat să participela festivitate, având autorizaţiepentru a vâna mistreţ. Mare norocpe veteranul nostru că acel mistreţs-a îndreptat spre standul lui şi slobozindun foc reuşeşte să-l pună lapământ. La sfârşitul goanei s-auadunat toţi participanţii, felicitândulpentru bravura făcută. Au urmatevaluările, fotografiile şi transportulmistreţului către casă. Din fericirenumărul mare de vânători a ajutatla transportarea prăzii care cântăreaîn jurul a 180-200 kg. Trofeul a fostevaluat la 125 puncte CIC, medaliede argint.Mare bucurie mare pentru grupa dincom. Bănia, cu atât mai mare pentruveteranul nostru, care a plecat acasăşi cu trofeul câştigat, după o petrecerepe cinste, la deschiderea acestuisezon de vânătoare.Ce putem vânaNOIEMBRIEMamifere: bizam, capră neagră(exemplar de trofeu şi exemplar deselecţie), căprior (femelă), cerb comun(femelă şi viţel), cerb lopătar(mascul de trofeu, femelă şi viţel),câine enot, dihor comun, hermelină,iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină,jder, mistreţ, muflon, nevăstuică, şacal,viezure,vulpe; până la 15.11 – cerbcomun (mascul de trofeu, mascul deselecţie). Păsări: becaţină comună,becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură,cioară neagră, cocoşar, coţofană, fazan, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscăde-vară,gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graur dobrogean,guguştiuc, ieruncă, lişiţă, porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat, potârniche,prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cu-cap-castaniu,raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare,raţă-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, sitar-de-mal, stăncuţă, sturz-devasc,sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; până la 15.11 – ciocârlie–decâmp.DECEMBRIEMamifere: bizam, căprior (femelă),cerb comun (femelă şi viţel), cerblopătar (femelă şi viţel), câine enot,dihor comun, hermelină, iepure-decâmp,iepure-de-vizuină, jder, mistreţ,nevăstuică, şacal, viezure, vulpe; până la15.12 – capră neagră (exemplar de trofeuşi exemplar de selecţie), cerb lopătar(mascul de selecţie), muflon. Păsări:becaţină comună, becaţină mică, cioarăFoto:N. Șelarugrivă, cioară grivă sudică, cioară-desemănătură,cioară neagră, cocoşar,coţofană, fazan, gaiţă, găinuşă-debaltă,gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graurdobrogean, guguştiuc, lişiţă, porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat,potârniche, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cucap-castaniu,raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar,raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru, sitar-de-mal, sitar-depădure,stăncuţă, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică;până la 15.12.-ieruncă.Vânătorul și Pescarul Român25|


Cetatea dintre stufãriæuri|Valentin MaliciucÎntr-o zi din luna lui Gustar, m-am hotărât săplec într-o “excursie pescărească” pe Valea Rasei,până la izvoare. Am luat cu mine un rucsac, încare am pus câteva tartine, un termos cu apă, oundicioară şi cutia cu râme roșii de bălegar.Soarele a răsărit ca un glob incandescent, iar plaurulși hățișurile s-au trezit fremătând de viață.Pescari care își ocupaseră locurile preferate pe malulbălții Rasa și mă cunoșteau, se uitau la mine uimiți,văzându-mă că depășesc digul care desparte baltade stufărișurile dese de pe Valea Rasei, știind că maideparte nu mai erau locuri de pescuit, ci numai cocioace,mlaștină, stufăriș, păpuriș, iar ochiurile deapă erau ocupate de brădiș, lintiţă și nuferi.Plecasem în sălbăticie pentru a descoperi noi locuride pescuit. Nu mi-a dat pace gândul că, pe distanțăde 5 km, de la balta Rasa până la satul Progresu,unde sunt izvoarele care alimentează cu apă Rasa,nu sunt şi ochiuri de apă mari, unde ar putea trăicarași autohtoni. M-am săturat să prind în Rasacarași care seamănă cu plăticile. Am depășit al doileadig, pe lângă care surplusul de apă de sub plaurcurgea printr-un șănțuleț, unde se auzea un susurfermecător, ca un cântec al izvoarelor și am continuatsă merg pe malul înalt al văii, privind panorama locurilesălbatice stăpânite de hătișuri.După ce am parcurs circa 50 de metri, s-a arătat unpeisaj fermecător, păsări neobișnuite cu prezențaomului pe acele meleaguri, stârcii albi, cenușii șiegretele și-au luat zborul, planând pe deasuprastufărișurilor, semnalizându-mi că în mijlocul plauruluierau ochiuri de apă și pești.Plin de încredere, am plecat mai departe, parcursesemdoar un kilometru privind peisajul dince în ce mai sălbatic și eram fericit!Am ajuns la alt dig, străpuns de o țeavă groasă,prin care se scurgea apa la vale, spre balta Rasa.Dincolo de el, o altă priveliște inedită, un plaurformat de niște aglomerări din rădăcini de rogoz șitrestie, formând niște mingii uriașe, iar printre elebrădiș și lintiţă, parcă țesute într-un covor brodat cuflori multicolore, galbene, violete, albe, roz, albastredeschis și portocalii. Printre ele înotau corcodei,lișițele, găinușele și rațele sălbatice. Am poposit pemal și am contemplat acel peisaj care m-a încântat.Nu mersesem niciodată pe Valea Rasei, mai multdecât până la primul dig și nu știam ce peisaje vormai urma.Și iată ceea ce căutam!... După ce am mers câtevasute de metri, a apărut o mică băltuță pe malulcăreia crescuseră câteva sălcii, două dintre elecocârjate, cu trunchiurile aplecate de bătrânețe,iar în jurul apei stuful formase un semicerc. Lujeriitineri mi-au sugerat că, peste câțiva ani, băltuța vafi înconjurată !....M-am așezat pe un trunchi de salcie ce-și aplecaseramurile pe luciul apei, de unde am văzut cum înadâncuri peștii mișcau tulpinile de nuferi cu florialbe mari. Am armat cârligul undicioarei și l-amplasat acolo unde am fost avertizat căsunt pești. Nu a trecut multă vreme șiam scos din apă “o bijuterie cu solzi” deo jumătate de kilogram, așa cum mi-amvisat, un caras adevărat având culoareade pe spate maroniu-verzui, galben peburtă și dolofan. Eram ferict! Asta amcăutat și am găsit!Am schimbat râma zdrențuită cu una vieși am încercat s-o plasez acolo unde apaparcă fierbea de mulțimea peștilor, darcârligul s-a agățat de o ramură de salcie,la înălțime. M-am urcat pe trunchiulei, apoi pe o creangă mai subțire şiam eliberat cârligul. Înainte să cobor,am privit pe deasupra stufărișului depe Valea Rasei în continuare și nu micămi-a fost uimirea când am văzut o baltămare, înconjurată de un „gard de stuf”,lat de câțiva metri. Aceasta nu se vedeadacă mergeai pe mal.Parcă era o „cetate”, un colţ din Deltămutat pe Valea Rasei, unde păsările deapă erau în „Raiul” lor.Am renunțat să mai pescuiesc, punându-miîn gând să vin a doua zi în zori la“băltuţa cu salcii”, așa cum am botezatoși am mers pe malul stufărișuluipână am intuit că am ajuns în dreptul“colțului din Deltă”, nume dat de mine acelei cetățitainice, nevăzută și neștiută de pescarii localnici.M-am dezbrăcat, am pătruns cu greu printre lujeriide trestii, dar nu am făcut decât doi pași și m-amscufundat în apa pînă la brâu, iar când am întins unpicior pentru a sonda adâncimea apei, nu i-am datde fund, semn că tatonasem o apă adâncă.Nu am putut să înaintez, mai erau circa patru metripână să ajung la marginea luciului de apă.Am găsit pe mal lângă sălcii câteva crengi uscategroase, am tăiat lujeri de trestie și papură și le-amlegat cu firul de la undiță, întărind legătura cu cureauade la pantaloni și am meșterit o plută.M-am dus la locul unde am încercat să pătrund pringardul de stuf și, intrând în apă, am plasat pluta înlocul unde apa era adâncă, după care m-am urcat peea. Fiind susținută de tijele groase și rezistente aletrestiilor, am reușit să privesc, îndepărtând firele detrestii din fața mea.În jurul unei bălți, aproape rotundă, se vedeau ziduriledin stuf și lângă “ziduri”, doi-trei metri eraustăpâniți de brădiș, nuferi galbeni și albi pe un fondverde deschis, iar în largul apei am văzut „un spectacolde salturi acrobatice”, prezentat de carași șiciortani!Aș fi rămas mult timp acolo între stufărișuri, să privescce mi-am dorit, dar soarele a coborât la orizont,căutându-și un culcuș, între dealurile împădurite,undeva departe, dându-mi semnal că trebuie săplec acasă .Pe drumul de întoarcere m-am gândit că la „Colțuldin Deltă” trebuie să iau barca și multe provizii,pentru a sta la pescuit o zi plină, din zori până laasfințitul soarelui.Găsisem locul ideal de pescuit și eram fericit!Ilustrația: M. Ionescu|26 Vânătorul și Pescarul Român


FINALA NAȚIONALĂ DE PESCUIT SPORTIVSTAȚIONAR-CATEGORIA ASOCIAȚII/ECHIPE-2012Subordonați, aproape totanul 2012, evenimentuluicompetițional internaționalgăzduit și organizat deAGVPS din România, al XIV-leaCampionat Mondial de Pescuitla Crap, am lăsat pe planul doiprezentarea, în paginile revisteinoastre, a campionatelor naționalede pescuit sportiv desfășurate înacest an.După încununarea eforturilortuturor factorilor implicați, princlasarea echipei reprezentative aAGVPS din România pe primele locuripe națiuni și la individual și pelocul doi la individual, vom revenicu o scurtă retrospectivă a campionatelornaționale.Acestea s-au desfășurat, ca în fiecarean, în organizarea asociațiilor depescari sportivi afiliate din teritoriu,pentru toate disciplinile șicategoriile prevăzute în regulamentulComisiei de Pescuit Sportivși Competiții a AGVPS.În acest număr ne vomreferi la ultima finalădesfășurată la pescuitsportiv staționar,inedită prin nivelulridicat de participareși prin specia - țintăa competiției, crapul,inedit pentru aceastădisciplină.Locația DORIPESCOBrașov, promovată dereprezentanții AJVPSALBA, susținută și deAJVPS TIMIȘ și AVPSPotaissa-Turda, laconcurență cu VÂRJOLȚ-Sălaj, a stârnit controverseîn cadrul ședinței anualea Comisiei de Pescuit Sportivși Competiții, ajungându-se lasoluția alegerii prin vot.Deși locația DORIPESCO a ieșitcâștigătoare, mulți s-au declaratsceptici cu privire la numărul deechipe care vor participa.Tutuși, printr-o promovareinspirată a evenimentului, o taxăde participare rezonabilă și unmanagement adecvat, organizatorii,membri ai AJVPS ALBA, aureușit să stârnească interesul unuinumăr mare de echipe.La startul competiției, care s-adesfășurat în perioada 30 august-2septembrie, s-au aliniat 13 echipe:AJVPS ALBA-Trabucco Team, AJVPSALBA-Babu Team, AJVPS ARAD-TubertiniTeam, AJVPS ARAD –MatchfishingTeam, AVPS CLUJ- Team, APSRIKA-Team, AJVPS HUNEDOARA-Team, AJVPS MARAMUREȘ-Team,AJVPS MUREȘ-Team, AVPS TÂRNAVAMARE-Odorheiu Secuiesc - Energo-Team, AVPS POTAISSA-Turda Team,AJVPS SIBIU-Team și AJVPS TIMIȘ-Lugoj Team.Echipele porneau cu șanse egale,fiecare având în componențămembri pescari sportivi cuexperiență, rezultate și palmaresîn campionatul intern și încompetițiile internaționale.Desfășurată pe durata a trei manșe,în trei zile, competiția s-a doveditfoarte solicitantă, concurenții luptându-secu crapi care depășeauși 10 kg, cu ustensile destinatepescuitului staționar. Varga „roubaisienne”și varga ”match”au adussatisfacții celor care au știut să lemanevreze cu măiestrie.Încheierea primei manșe găseșteARAD - Tubertini pe primul loc,unde va rămâne până la sfârșitulcompetiției, urmată de ALBA-Trabuccoși Sibiu. „Copii lui Poiană”,cu experiența internaționalăacumulată în ultimii ani, ocupaulocul 3, dar le va fi greu să semențină.Timiș-Lugoj era pe 4, iar Odorhei– Energo pe 5. După manșa adoua, Alba-Trabucco rămăsese pe2, Odorhei – Energo trecând pe 3.Se părea că aici se va da bătălia,rămânând ca manșa a 3-a săstabilească doar ierarhia.După încheierea cântăririi finale,surpriză, Timiș-Lugoj urcăpe treapta a doua a podimului.Odorhei –Energo rămâne pe 3, iarAlba-Trabucco coboară pe 4. “Copiilui Poiană” ocupă un excelentloc 5, lăsându-ne să întrevedem oevoluție viitoare de succes. Rezultateletehnice au fost următoarele:Locul I - AJVPS ARAD-Tubertini Team-Dragoș Popa, TiberiuRancu, Adrian Petrișor, ToniStanciu, Nuțu Sabău, Bogdan Constantinescu-51pct., 466,47 kg;Locul II - AJVPSTIMIȘ- Lugoj Team-Alin Boldea,Florin Cojocariu, Cosmin Darii,Ștefan Tăutu, Eugen Bâltac, CosminBarbu-74 pct6., 369,86 kg;Locul III - AJVPS TÂR-NAVA MARE - Odorheiu Secuiesc- Energo Team-Tudor Bodocan, AndreiGheoghiu, Neluțu Lupei, AdrianSuciu, Alin Tudose, Ștefan Szatmari-80pct., 362,87kg,Remarcabilă este evoluția luiDragoș Popa, care a avut unan competițional de excepție,câștigând titlul de campionnațional la categoria SENIORI șititlurile de campion național cuechipa și la individual la categoriaASOCIAȚII-ECHIPE, unde a cumulat5 pct., prinzând 106,52 kg de crap.Nucleul tânăr de la AJVPS ALBA,format și experimentat în ultimiiani, a dat dovadă de seriozitateși pricepere în organizareacompetițiilor de amploarenațională, asigurând logistica, arbitrajul,întocmirea computerizatăa clasamentelor și a grilelor detragere la sorți.Pe lângă Alin Tudose și Adi Suciu,care au și concurat ca titulari aiechipei lor, s-au remarcat SilviuBărăștean, arbitru șef alcompetiției și Lucian Baba, arbitruși coordinator tehnic.Sponsorul tradițional, HEINEKENRomânia , a asigurat “suportul”lichid al competiției.M.I.Ilustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român27|


“Spectacole”cu cleni şi avăţei|DORU DINEADacă alte regiuni ale ţării se confruntă cu fenomenemeteo extreme ca ploi excesive, vijelii, tornadeetc., la noi în Oltenia vara soarele îşi revarsă cuprea multă generozitate căldura şi aproape cătransformă totul într-un peisaj selenar. În această situaţiepartidele de pescuitreprezintă adevărateîncercări.Pentru că săptămânila rând mercurul dintermometre tindesă explodeze, abiareuşesc să mai prindcâte o zi în care sămai adie vreun vânticelceva mai răcorossau să mai văd vreo câţiva nori pe cer. Atunci o iau din locşi, ajuns pe malul apelor, sorb cu nesaţ din minunăţia partidelorde pescuit. Aici timpul nu mai există, iar infinitul şinemurirea guvernează armonios şi plăcut.La prima partidă, traversez pasarela din spatele termocentraleişi pescuiesc în aval câţiva kilometri. Apa e limpede şide multe ori observ clenii şi obleţii cum înoată, în special înzonele ce prezintă curenţi. La un mal înalt de vreo doi metrişi pe o lungime de vreo douăzeci, observ destui cleni mairăsăriţi în apa ce are mai bine de un metru adâncime, chiarîn apropiere. Pentru că e o situaţie mai specială şi trebuiesă folosesc o năluca cu care să dandinez pe lângă mal, legîn capătul firului, de gaura a doua de fixare, o cicadă de 4cm lungime. De la primele acţionări încep să prind cleniîntre 100 şi 250 g bucata. Reuşesc, cu acest tip de evoluţie,să prind vreo zece peşti, toţi returnaţi în apa râului, dupăcare părăsesc locul, deoarece deveniseră bănuitori faţă depeştişorul cu luciri ademenitoare ce îi tot trăgea afară dinLa spinning, pe Olt|DORUDINEACu toate că îmi face o deosebităplăcere să pescuiesc pe râulOlt, vara, când mercurul dintermometre pare că fierbe,ocolesc pe cât posibil această destinaţie,din simplul motiv că nu există umbrăaproape deloc, pentru că râul e amenajatpe cea mai mare suprafaţă. În schimb,când temperaturile capătă aspecte mai“conciliante”, pescuitul devine cât sepoate de interesant.Deoarece în acest râu sunt prezentetoate speciile de peşti răpitori, întotdeaunasunt atent la năluca pe care ofolosesc, la adâncimea, viteza şi modulde evoluţie, în funcţie de specia de peştepe care o caut.La prima partidă de pescuit am fost,împreuna cu finul Cosmin, la barajulde la Rusăneşti. Apa prezenta adâncimibune, în unele locuri chiar şi peste 4 madâncime, şi era destul de limpede. Finula pescuit mai mult la staţionar, undea avut rezultate foarte bune cu vargascurtă la babuşcă, şi, de asemenea, aprins şi doi şalăi, cam la kilogram bucata,la montură cu peştişor viu. Eu ampescuit numai la spinning. Am încercatmai multe tipuri de năluci şi, după câtevaîncercări, m-am decis la trei tipuri –twistere pe jig-uri de 9 si 11 g, woblereşi cicade. Am folosit twistere de 6-8 cmlungime, pe care le-am purtat cât maiaproape de albia râului, atât la distanţăde mal, dar şi în apropierea acestuia,dar nu am avut nici un rezultat. Dintrewoblere, cel mai prinzător a fost unultip „minnow” de 3,5 cm lungime, în culoriholografice, cu care am prins avăţeişi bibani, nu la mare depărtare de mal.Lansam năluca şi în faţă, dar mai multoblic, în dreapta şi stânga mea, dupăcare o recuperam sacadat şi cu micischimbări de direcţie. Avăţeii au avutpână la jumătate de kilogram bucata, iarbibanii, greutăţi cuprinse între 60-150gr. Dintre cicade, am pescuit cu cele de6 şi 9 g, cu lungimile cuprinse între 4-6cm. La cele de 4 cm am prins mai multbibani, dar şi un avat ceva mai răsărit,cam spre kilogram. Erau momentecând, în larg şi la adâncime, prindeambibani după bibani, dar tot mici. În largatacau bine năluca, când aproape otâram pe albia râului, iar pe lângă malexecutam aşa -zişii „dinţi de ferăstrău”,când bibanii atacau năluca pe ridicare.|28 Vânătorul și Pescarul Român


apă şi refuzau să-l mai înhaţe. Nu doreauspectacol în afara scenei !Ajung la un cot al râului, unde în alte partideam prins avaţi frumoşi, şi de aceeamontez pe firul de linie un vobler “minnow”de 5 cm lungime, verde cu galben,cu care am mai dat recital, dar după multelansări şi recuperări şi după ce mai schimbşi alte voblere “minnnow” de alte culori,le trec supărat pe banca de rezerve şi introducdin nou în joc cicada de 4 cm. Ei,imediat se schimba situaţia şi reuşescsă prind trei avăţei în larg, în curent. Nusunt mari, au cam jumătate de kilogram,dar creează senzaţii şi asta e important.După ce avăţeii încheie spectacolul, intrăîn scena clenii însă, ori că nu sunt încălziţi,ori că sunt prea timizi, urmăresc cicadadin larg până la picioarele mele şi doar oating discret. Ca să le alung sentimentul dejenă reuşesc să găsesc soluţia: aproape de mal plimb nălucastânga – dreapta din vârful lansetei, iar până la urmă clenii,supăraţi de îndrăzneala micuţului adversar, îl atacă decisiv.Reuşesc astfel să prind mai bine de cincisprezece peşti, toţieliberaţi.A doua partidă o efectuez pe celălalt mal al Jiului, tot dindreptul pasarelei, în aval, pe o distanţă ceva mai mică decâtla partida anterioara. Cele mai interesante momente le amîntr-o zonă cu blocuri de piatră, unde observ atacuri de avaţi.Încerc în zadar, vreme îndelungată, lacicade, twistere şi voblere “minnnow”,de 5 cm lungime, după care iau locpe mal, pe ce a mai rămas din iarbapârjolită de soare, unde gândescce soluţii mai pot avea. Avaţii suntpretenţioşi, ştiu asta, şi nu intră în jocdecât dacă au un adversar pe măsură.Dar până la urmă îmi aduc aminte cămai am rătăcit prin cutia de voblere un“minnnow “ de 3,5 cm lungime, ce m-asalvat uneori de la eşecuri. Îl găsescumil, într-un colţ al cutiei şi îl introducîn joc. De la primele lansări se vede căe un jucător de clasă, iar avaţii, supăraţipe îndrăzneala micuţului star, îl atacăfrenetic. Reuşesc astfel să introduc înspectacol peste douăzeci de avăţei, majoritateapână în jumătate de kilogram,dar şi câţiva la vreo 700-800 g.Spre sfârşitul celei de-a doua partide, într-o zonă unde apasaltă sprinţară peste pietrişul ce garnisea cu generozitatealbia râului, iar adâncimea nu depăşea jumătate de metru,cu acelaşi vobler “minnow” mai aduc pe scenă vreo zececlenişori, nu mai mari de 200 g bucata.Toţi peştii prinşi în ambele partide şi-au regăsit locul înapa râului, nu de altceva, dar nu trebuie să lipsească de laurmătoarele reprezentaţii.Ilustrația autoruluipe drumul de întoarcere către staţia detren, am încercat la twistere de 6 şi 8cm, pe jig-uri de 5 si 7 g,precum şi la cicade de 4şi 4,5 cm, în câteva zonecu apă liniştită şi adâncimide până la 3 m. După ce ammai prins câţiva bibani, laun moment dat am simţit unpeşte mai mare în capătulfirului, dar când am aduspeştele către suprafaţa apeiacesta s-a zbătut şi a retezatfirul. Era cumătra ştiucă şi,dacă nu eşti pregătit cumtrebuie, te cam lasă cubuza umflată. În schimb,eu eram pregătit, am montatun înaintaş de 70-80 cm lungime,din fir textil şi am trecut încrezător laatac. Dandinând pe lângă culoarele devegetaţie, am reuşit să păcălesc şi vreo6-7 mârliţe, dar şi două ştiuci sărite dekilogram, care însă mi-au scăpat chiarîn apropierea malului. Nu-i nimic, eleau pierdut ocazia de a fi fotografiate .Şalăii au refuzat cu încăpăţânare să-şifacă simţită prezenţa, dar partidele depescuit au fost relaxante şi cât se poatede interesante. Pescarii de staţionar auavut capturi foarte frumoase de carasşi plătică dar, din punctul meu de vedere,pentru cine poate şi are posibilitateafinanciară, pescuitul cu momeliartificiale oferă aproape întotdeaunanoi provocări, precum şi şansa de a vedeaşi admira cât mai multe colţuri denatură.La a doua partidă de pescuit am fostla Fărcăşele, tot în judeţul Olt. În primaparte am pescuit la barajul de laDrăgăneşti, unde am prins un singuravăţel şi în rest numai bibani. Bibaniiprinşi în apropierea barajului au fostmai mici, adică până în 100 g bucata, şiatacau destul de rar, cred eu şi datorităfaptului că se uzinau foarte tare apelerâului, iar curenţii ce se formau erauputernici. În schimb, când am pescuitmai în aval de baraj, unde curentul apeiera mult mai mic, am început să prindbibani mai mari, adică şi pe la 200 gbucata. Capturile le-am avut la cicadeşi voblere tip „fat” şi „minnow” de 3,5cm.După ce m-am săturat de prins bibani,Vânătorul și Pescarul RomânIlustrația autorului29|


NĂLUCILETOAMNEI TÂRZII|MACVremea s-a răcit simţitor, iar natura începe să-şi piardă din culorile viiale verii, cu care ne obişnuisem. Timpul tomnei târzii pune stăpânire peste fire,iar apele se se răcesc treptat dar sigur. Vegetaţia bălţilor capătă tot mai multnuanţe arămii, iar peştii se pregătesc pentruvremea iernii care, în curând, va bate lauşă. Răpitorii, ştiuca, bibanul, şalăul, punla cale ultimile pregătiri pentru anotimpulfriguros şi caută, pe cât posibil, să maiadauge câteva calorii la rezervele deja acumulate,rezerve menite să-i scoată cu binedin iarna care urmează. Atacurile asupraprăzii nu mai au vigoarea de la începutultoamnei, semn că efortul pentru o capturăîn plus este foarte bine drămuit, iar ţintatrebuie să fie suficient de atractivă pentru a merita “deranjul”. Pânda răpitorilor,de la adăpostul stufului sau al vegetaţiei submerse ce a coborât deja binişorsub nivelul apei, este parcă mai atentă decât oricând, fiecare gram de energiece urmează a fi consumată fiind bine cântărit înainte de declanşarea atacului.Iar prada, cu cât este mai mare şi mai consistentă, cu atât va constitui un punctmai mare de atracţie...!Având în vedere toate aceste considerente, va trebui să ajustăm tehnica şinălucile folosite la pescuitul răpitorilor în concordanţă cu condiţiile concretecu care avem de-a face în această perioadă de toamnă târzie. Bineînţeles, astadacă dorim să avem parte de partide reuşite, să scoatem ştiucile sau bibanii dinapatia care se instalează încet şi să-i atragem spre tentaţiile artificiale lansateîn unde.Apele, tot mai limpezi şi mai lipsite de vegetaţie submersă, permit folosireaMETHOD FEEDER RAPID – O PROVOCAREPENTRU CRAP|MACMetoda de pescuit cu methodfeeder are deja tot maimulţi adepţi şi, se pare,promite mereu mai multepartide reuşite de pescuit la crap şi nunumai. Principiul metodei constă în folosireaunui năditor deschis, spre deosebirede coşuleţul închis, aşa cum estefeeder-ul clasic. Plasat pe firul principal,method feeder-ul este montat cuajutorul unui stoper înaintea unui forfacscurt, nu mai lung de 10 -12 cm.Năditorul deschis, method feeder-ul, este deregulă plat şi are plumbul montat pe parteainferioară. Acest fapt asigură aşezareanăditorului pe substrat totdeauna cupartea deschisă, opusă plumbului, spresuprafaţa apei. În acest fel, nada şi cârligulcu momeala vor fi expuse direct încalea peştilor adunaţi pe vad. Avantajulmetodei constă tocmai în posibilitateaprezentării cârligului cu momeală spresuprafaţă, astfel că peştii care vor începesă consume nada vor găsi rapid şicârligul cu momeala oferită.Metoda tradiţională presupune garnisireamanuală a năditorului cu nadade bază peste care se aşează cârligulcu momeala şi apoi încă un strat denadă ( Foto a şi b). Operaţia cere unpic de îndemânare şi consumă de asemenaceva de timp. Method feeder-ulrapid permite garnisirea năditoruluişi poziţionarea corectă a cârligului cumomeală cu ajutorul unei matriţe –mould, confecţionată dintr-un materialelastic, special conceput pentruacestă operaţiune. Montura scoasă dinmatriţă este compactă şi are o formăaerodinamică ce facilitează lansarea ladistanţă şi reduce considerabil posibilitateadesprinderii nadei de pe năditorla lansare şi pe parcursul traiectoriei,până la locul marcat pe vad.a) b)|30 Vânătorul și Pescarul Român


voblerelor cu bătaie lentă, plutitoare– floating, sau scufundătoare– sinking, care evoluează la câtevapalme sub suprafaţa apei. De dataaceasta voblerele echipate cu douăancore nu mai au probleme cuagăţăturile în vegetaţie, deoareceaceasta a coborât deja sub nivelulla care conducem acum nălucile.În plus, cele şase cârlige ale ancorelorsporesc şansele înţepării,mărind considerabil aria eficacităţii, indiferent de direcţia sau sensul din careva veni atacul peştelui. Rezultate bune dau şi voblerele articulate şi swimbaiturile,nălucile articulate ce imită foarte bine peştişorii pradă. Important esteca bătaia-mişcarea nălucii prin apă să fie cât mai ondulată, mai domoală, înconformitate cu starea reală a peştilor în această perioadă rece a timpului. Dacădorim să pescuim cu linguri oscilante, vom alege lingurile cu curbură largă, cepot caborâ lent pe verticala apei, iar la recuperare vor undui domol deasuprasubstratului sau la nivelul vegetaţiei submerse. Ideea generală este aceea de aimita, pe cât mai mult posibil, mişcările naturale ale peştişorilor pradă la acesttimp din an. O nălucă rapidă, smucită în trepte abrupte la recuperare, nu vaavea cu siuranţă câştig de cauză, pentru că nimic în apă, la acest timp, nu semai mişcă aşa. În plus mişcarea bruscă nu va mai declanşa reflexul instinctival atacului , aşa cum se întâmpla când apa era mult mai caldă, iar răpitoriiaveau suficientă energie pentru a nuţine seama de raportul consum-câştigîn ceea ce priveşte reuşita în capturareaprăzii.Cât priveşte dimensiunile nălucii, nuvă sfiiţi să folosiţi năluci mai mari,chiar de peste 10-12 cm, de dataaceasta mărimea contează. O pradămai “grasă”, ce se mişcă lent, este maiatrăgătoare decât un peştişor costelivcare acum nu va mai oferi o masă cusuficient aport de calorii.Surprize deosebit de plăcute pot oferi la acest timp din an, nălucile top-water,gen headon, acelea pe care le foloseam vara la pescitul în zonele cu vegetaţieridicată până la şi pe suprafaţa apei. Zgomotul produs de dislocarea apei laînaintare, dar aşa cum am văzut deja, pe o recuperare lentă, cu pauze suficiente,poate atrage atenţia ştiucilor ce pândesc dedesubt şi care se vor ridicaatrase de o pradă uşoară şi consistentă. Cât priveşte culorile nălucilor, rămânesă experimentaţi la faţa locului. La acest timp din an, regulile considerate cunoscutese schimbă şi poate că cea mai năstruşnică combinaţie de culori, fărănici o legătură cu experienţele anterioare, va fi cea care va înclina sorţii în favoareadumneavoastră şi va deveni una dintre nălucile de succes ale toamneitârzii... Fir întins!Ilustrația autoruluiIlustrația autoruluiMethod feeder-ul rapid cumatriţă poate fi folosit atătpentru nade tradiţionale, câtşi pentru pelete sau amestecuride nadă granulată cudiferite ingrediente, cumeste spre exemplu porumbulsau alte seminţe. Metodacâştigă tot mai mulţi adepţiîn rândul pescarilor de crap,în special şi la staţionar, îngeneral, iar faptul se reflectăîn diversitatea de modele denăditoare rapide cu matriţă,existente deja pe piaţa despecialitate ( Foto c, d, e).Simplitatea şi eficienţametodei pare că merită toatăatenţia şi puţin timp, dinpreţiosul nostru timp liber,dedicat pescuitului pe malulapeic) d) e)Vânătorul și Pescarul Român31|


Cum ne alegem cârligul optimpentru muştele artificialeFoto:B.Vasilescu|Titus PinteaDiscutând cu colegi muscari inepuizabilele teme despremuscărit şi muşte, evident cu pro şi contra, am constatatcă unii colegi, începători în speţă, nu ţin cont de raportuldintre mărimea cârligului şi modelul dorit a se confecţiona,poate tocmai din necunoaşterea unor elemente ce compun aceamuscă artificială. Ca să fiu mai explicit, exemplific modelele defurnici, evident diferite între ele, din care cele mai cunoscute şiutilizate sunt furnica neagră, furnica roşie şi furnica de brad, insectece se diferenţiază prin mărimea corpului. La munte găsimfurnici de brad ce ating şi 15 mm, astfel modelul dorit în acestcaz trebuie realizat mai pronunţat, faţă de o furnică mică neagră.În acest fel, cunoscând, în primul rând, insecta naturală, o vomrealiza cât mai fidel. La modelele de furnici sunt bune acele nr.14-16-18, preferenţial cele cu tija mai lungă, pe care un abdomenpronunţat în curbura cârligului şi un torace delicat în contrastcu abdomenul ne va da o furnică ideală pentru majoritateaapelor din Europa. Pescuiam în vara asta pe Hron, în Slovacia şimi-am legat la capăt de strună o furnică de brad, dezaprobată laprima vedere de însoţitorul meu localnic, dar cerută ca amintiredupă partida în care modelul a fost apreciat de salmonide. Un altexemplu ar fi confecţionarea muştei carabete, denumită local înBihor „capra”, insecta având un corp cu torace-abdomen prelungit,coadă şi aripi. Aceasta necesită, pentru a fi fidel realizată, uncârlig cu tija mai lungă, dar curbura scurtă. O asemenea muscă,folosită spre seară, creată pe un ac nr. 14, mi-a adus în strunădoi minunaţi iridei pe Crişul Repede, în zona apelor adânci încare s-au retras la aceste nivele scăzute, nemaiîntâlnite pe acestrâu în ultimii 50 de ani de când îl pescuiesc. Dacă dorim să neconfecţionăm un model de muscă „Colorado” este bine să folosimcârlige cu tija scurtă, dar cu deschiderea largă a curburii,ştiind că adversarul nostru, cleanul, se aruncă ferm la vedereamodelului cu aripi evazate, iar modelul de cârlig propus se vaînfige sigur în gura lui largă. Un cârlig cu curbura scurtă poatesă scape din gura peştelui. Iată câteva opţiuni de care este bine săţinem cont înainte de a ne apuca să creăm, fie-mi permis să zicîn neştire muşte artificiale. Pescuind pe Criş la avat am văzut cucâtă neîncredere îmi privea un novice muştele legate, fluturi albi,şi lămâiţe, toate de sezon, legate pe ace nr. 4-6 curbate. Modeleleerau urmărite şi atacate de cleni mari şi avat. La un fluture alb,ce era egal în mărime cu cel natural, am avut norocul să prind unavat de 68 cm, măsurat rapid şi marcat, cu o steluţă de plastic peopercul, apoi eliberat în speranţa revederii. Desigur, înainte deorice sfat, cea mai bună şcoală este experienţa învăţată pe propriapiele, în cel puţin un deceniu de muscărit.O lume neschimbatăÎntr-o dimineaţă de Gustar,trezit parcă de tainice resorturi,pornesc spre una dinapele mele preferate, maipuţin călcată de muscari, darvăduvită zi de zi de riveranii ceşipermit, ca prin orice mijloace,să-şi întregească meniul, poatecu ultimii pistruiaţi ai dulbinei.Ca-n orice început de toamnă, casemn prevestitor al schimbării,stoluri de grauri gălăgioşicurăţau ultimele boabe dincireşii sălbateci. Ajung repede pevale şi privesc apa scăzută, curatălacrimă, căutând să surprindsăgetarea păstrăvilor, dar nu vădnimic. Pârâul, văduvit de lăcomiaumană, doar în dulbinele maiadânci ar putea găzdui câţivapistruiaţi ce-şi aşteaptă soroculşi nuntaşii. Revăd şi admir, de anide zile, brăduţul ce a prins viaţăîntr-o mână de ţărâna adusă devânt într-o crăpătura a stâncii,ce-n treizeci de ani a crescut deunstat de prunc şi a biruit tăriapietrei. Pe drumul de munte văd,din depărtare, lumini de farurice străbat ceaţa dimineţii, apoi,în duduit de motoare, peridocurişi taf-uri însoţite de oameniînarmaţi cu drujbe, ţapine şitopoare urcă în munte să taie ultimiicireşi sălbatici, cu lemn multrâvnit de italieni venetici, copacicare, pe alte meleaguri, sunt subpază straşnică. Sus, în coroanaunor arini înalţi, mă bucur sărevăd berzele negre ce-n fiecarean, ascunse de ochii lumii, revinsă-şi crească vlăstarele. Cei doipui, mărişori acum, îşi încearcăîn zbor scurt tăria aripilor. Ajunssus, departe, în munte, găsescrepede taf-ul ce trage buşteniipe firul văii, zdrobind orice vietatedin albie. Fac popas la şipotul unuiizvor cu apă de gheaţă, cândvazidit de mâini harnice şi grijulii|Titus Pinteace iubeau pădurea, azi călcatde maşini în curse de jeepuri,ce-au gonit ultimele ciopoarede capre. În ţările vecine oameniilegii aplică ferme amenzişi merg până la confiscareamaşinilor intrate în fondurile devânătoare. Am văzut prezentatela televiziunile străine repetatecazuri sancţionate. La noi nimeninu vede nimic, nici abatereavăilor, nici cursele de maşini, nicitragerea prin albie a buştenilor.Nimic nu mai are stăpân. Cred căde-acum înainte, mulţi ani, numai am ce căuta pe vale, totuls-a distrus. Speram ca noua lumea libertăţii să ne aducă civilizaţiaşi dragostea faţă de ceea ce naturaa dat acestei ţări. N-a fost săfie, a venit o lume neschimbată,distrugătoare, ce se umileştesingură. Noi nu ne vindem ţara.O dăm pe gratis.|32 Vânătorul și Pescarul RomânFoto:B.Vasilescu


ENERGIE VERDESPRE NEGRU|CLAUDIU OPRESCUDupă distrugerea unei importante părţi din fondul forestiernaţional de către tot felul de indivizi certaţi cu legea,lucru întâmplat, din nefericire, sub ochii nepăsătoriai legiuitorului, o altă crimă, la fel de gravă, îndreptată totîmpotriva naturii în ansamblul ei, începe să-şi deruleze odiseeamacabră sub ochii revoltaţi ai noştri, ai tuturor celor carerespectăm natura indiferent că suntem vânători, pescari sau simpliecologişti. Este vorba de producerea aşa--zisei “energii verzi”,prin captarea apei pâraielor de munte prin nişte monstruozităţi deconducte metalice, instalate în albia acelor pâraie care, în felulacesta, sunt secate şi distruse definitiv. Pentru eternitate! Dispareîn acest fel orice formă de faună acvatică şi, ce este la fel de grav,şi apa necesară traiului zilnic a numeroase specii de mamifere şipăsări, de interes vânătoresc şi nu numai.Dar ce mai contează în vremurile mizere pe care le trăimmai toţi dintre noi, de peste două decenii încoace, existenţa unorfrumoase ape de munte ce adăpostesc magnificii păstrăvi şi încare îşi ostoieşte setea falnicul cerb, când toate aceste lucrurisunt puse în balanţă cu interesele personale ale unor indivizi cu“gulere albe”, ce nu se mai satură de traiul în huzur pe muncagrea şi cinstită a trecutelor şi prezentelor generaţii de oamenisimpli şi harnici, indivizi care nu se mai satură să distrugă tot ceeste frumos şi curat în această ţară. Dacă în felul acesta se obţineenergia verde, aruncând un voal negru, de doliu, asupra naturii,mai bine lipsă de astfel de energie. Cred că pentru noi toţi estede neînţeles cum poate avea loc un asemenea atentat îndreptatîmpotriva naturii, într-o ţară membră a Uniunii Europene, uniunece impune, pe tot teritoriul ei, cel puţin teoretic, respectarea strictăa acesteia şi în nici un caz distrugerea ei precum în cazul de faţă.Ilustrația: M. IonescuZIUA123456789101112131415161718192021222324252627282930ZIUA12345678910111213141516171819202122232425262728293031JVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLMMJVSDLNOIEMBRIE 2012ÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUI0.571.292.383.404.254.565.346.230.060.491.211.562.353.244.370.081.031.592.473.414.320.031.191.572.483.514.535.426.370.186.457.158.018.569.3010.2111.0711.545.496.257.368.169.059.5110.395.536.497.548.369.3510.245.186.076.517.428.369.3310.0711.036.0513.2114.0214.5115.4416.3917.3118.4519.4912.2513.0914.1614.5915.4516.3117.2311.3612.2913.2514.2115.1616.0711.5712.4213.3114.2415.1916.2117.2418.1711.4419.1019.5620.4121.1721.5622.3623.19-18.0518.4319.2120.3821.4922.56-18.1619.1220.0821.0522.11-17.3918.2619.0520.0520.5121.4322.39-18.29DECEMBRIE 2012ÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUI1.202.193.174.044.515.326.190.081.061.492.213.063.525.010.080.591.372.313.254.365.350.031.111.522.393.374.385.195.540.110.497.038.058.579.4610.3011.1212.095.085.496.247.047.466.357.235.246.267.168.149.059.5810.495.426.317.248.219.199.5110.4611.445.366.3112.4513.4414.3915.2716.1016.5317.4111.5412.2613.0513.4314.2915.1816.0911.0812.0513.0113.5614.4715.4116.2612.1813.1514.0915.0716.0517.0318.0118.4711.1912.1319.2920.3121.1721.4922.2723.14-17.2918.0618.4419.2720.1921.37-17.5618.4919.4720.3621.2922.31-18.0819.0219.5720.5421.5322.2723.19-18.0318.58P.P.FAZALUNIIU.P.L.N.L.P.FAZALUNIIU.P.L.N.P.P.L.P.SOARER A7.01 16.577.09 16.507.19 16.447.28 16.39SOARER A7.37 16.367.44 16.367.48 16.387.51 16.43Vânătorul și Pescarul Român33|


112345678910Prin padure!2345678910ORIZONTAL: 1) Precum codrul batut de vânt. 2) Verificare ad-hoc. 3) Pomenite în citat! – Pisica...din padure. 4) A da fuga ca în codru – Se face ...ca nu mai auzi. 5) Bucati din vânat – Ne întoarcem!6) Tin la câini. 7) Primele la teologie! – Priveliste. 8) Iarba submarina (sg.) – Vigoareastejarului. 9) Tinuta în codrul des (fig.). 10) Se adauga la vârsta copacului (pl.) – De culoareamesteacanului (fem.).VERTICAL: 1) Laudati pentru succes. 2) Erori! – 16 arbori! – Împodobit cu o padure de coarne(fig.). 3) Studiaza padurea ...într-un cuvânt. 4) Fiarele care nu vin din padure – Coada si capde animal! 5) Taman la mijloc! – Astfel – 46 în padure! 6) Extreme în top! – Oamenii care nuse comporta ca în codru. 7) Duc oxigenul în corp – Urma pe scoarta. 8) Se duce si cu un codru...de pâine – Un curs ...pe luna. 9) O padure de oameni – Daci! 10) Suflet de burlac! – Te scoatedin biserica.Dictionar: ANL.Ion MIHAIUDezlegare VPR octombrie: SCLIPITORI-TEATRU-NOR-RAZA-TREZI-AR-LAI-S-Z-LATIN-STEA-U-EA-CHIST-CIN-AR-T-I-INTUNECATI-REALITATE-EL-INERENTSunteţi vânător sau pescar sportiv şi nu aveţi posibilitatea să vă procuraţi revista prin asociaţia la care cotizaţi ?Aveţi intenţia de a deveni vânător sau pescar sportiv şi vreţi să vă informaţi asupra acestor activităţi ?Vă interesează vânătoarea şi pescuitul sportiv doar pentru plăcerea unei lecturi pasionante ?Dacă da, începând cu luna ianuarie, puteţi primi acasă „VPR”, revista naţională a vânătorilor şi pescarilor sportividin România. Nu trebuie decât să achitaţi abonamentul şi să trimiteţi la redacţie talonul de mai jos.DA ! Doresc să mă abonez la revista VPR pe o perioadă de 12 luni (2013)NumePrenumeAdresa la care doresc să primesc revista este:Strada Numar Bloc Scara ApartamentLocalitate Judeţ /Sector TelefonDataSemnăturaAm achitat suma de în data de , cuOrdin de plată, Nr.Mandat poștal, Nr.în contul :RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenţia Moşilor, pe adresaAsociaţia Generala a Vânatorilor şi Pescarilor Sportivi din România, Bucureşti, Calea Moşilor Nr. 128,Sector 2, C.I.F. nr. RO 24251140.PREŢ ABONAMENT 12 LUNI : 50 leiMica publicitateVând armă vânătoare Krupp, cu trei inele, ţevi lise, cal. 16. Craiova,Tel. 0351.452.256.Vând carabină Blaser R8 NOUA calibru 300 Win.Mag cu ţeavă deschimb calibru .375 H&H Mag. Lemn clasă superioară, ţevi scurte,3 gravuri motive Europa, interschimbabile cu 3 gravuri motiveAfrica. Preţ catalog 2012: 7.416 euro, discount 20%. Pret vânzare5.968 euro. Nica Serban, Tel. 0722 320 530Vând carabină Mauser-Werke Oberndorf GmbH - cal. .30-06 Sprg.model M-98 cu montură pentru lunetă 30 mm originală Schwenkmontage.Stare impecabilă. Tel. 0744.675.625 sau 0256.395.476,Timişoara.Vând colecţie reviste de vânătoare legate pe ani, pe perioada1981-2011, almanahuri VPR anii 1970-2012, cartea „Trăirivânătoreşti cu şi fără câine”, autor N.Străvoiu, fotografiivânătoreşti înrămate, color. Preţuri discutabile. Nic. Străvoiu.Tel. 021.315.05.48Vând armă de vânătoare Baikal cu lunetă Smith und Bender6x42, 700 Euro, Ghebeta Bogdan, Sălcioara (jud. Alba). Tel.0762.645.450.Vând armă de vânătoare mixtă Ferlacher, calibru 6x5 x 57R –16/70, cu lunetă Swarovski 6x56. Tel. 0747.107.377.Vând armă de vânătoare mixtă FEG calibru 7x65R – 20/76 cu 2ţevi schimb, dublu expres cu glonţ 7x65R-7x65R şi bock 20/76-20/76, cu două lunete Zeiss 6x40. Tel. 0747.107.377.Vând dulap de armă nou. Tel. 0732.333.114.|34 Vânătorul și Pescarul Român

More magazines by this user
Similar magazines