Nr. 6 - Pro Didactica

PONDEROSA VOX• trimite la o gîndire epistemologicã, solicitîndo structurare a cunoºtinþelor; trimite de asemeneala o gîndire antropologicã care cere sã ne interesãm:care sînt întrebãrile fundamentale la carerãspunde fiecare disciplinã;• permite reliefarea distanþei dintre teorie ºipracticã; permite elevului, de exemplu, administrareaunor idei parazite, date lipsã, date careurmeazã a fi prelucrate înainte de a fi utilizate,multiple soluþii, probleme “incomode” (în sensuldat de M.DEVELAY) etc.;• permite scoaterea în evidenþã a aportuluidiferitelor discipline la rezolvarea unor problemecomplexe;• permite elevului sã determine ceea ce cunoaºteºi ceea ce va trebui sã mai înveþe etc.Aceastã definiþie este foarte largã ºi cuprinde, înconsecinþã, un numãr mare de realitãþi. Iatã cîtevadintre activitãþile care pot fi calificate drept integratoare:– rezolvarea unei probleme ce implicã o situaþiede explorare sau, în mod contrar, un ansamblu decunoºtinþe (a nu se confunda cu aplicarea, deoareceîn cazul acesteia elevul ºtie din timp ceresurse urmeazã a fi mobilizate);– o situaþie de comunicare trãitã de elevi;– o sarcinã complexã realizatã într-un anumitcontext (scrierea unui text destinat publicãrii,schiþarea unui plan de acces într-o clãdire);– o activitate de cercetare, o alocuþiune, unmemoriu, o tezã de licenþã;– o vizitã pe teren, care presupune o structurareîn prealabil a cunoºtinþelor sau care constituie oreinvestiþie a acestora ºi, în linii generale, oriceþine de niºte observãri anticipate, dacã acestea audrept funcþie generarea unor ipoteze la care se vaputea reveni ulterior;– lucrãri practice, de laborator, care solicitãelevilor aplicarea unor cunoºtinþe teoretice (emitereade ipoteze, alegerea instrumentelor adecvate,culegerea de date...);– crearea unei opere de artã ;– culegerea de informaþii, care necesitã adunareaºi prelucrarea unor date (ancheta, studiuldocumentar...);– un stagiu practic, cu condiþia cã satisfaceposibilitatea de a realiza legãtura dintre cunoºtinþeleteoretice ºi practicã (pe verticalã sau peorizontalã);– un proiect pedagogic, un proiect la clasãnegociat cu elevii, în care fiecare este chemat sã-ºi mobilizeze cunoºtinþele.Aºadar, nu trebuie sã reinventãm ceea ce adeseorifacem spontan. Activitãþile de integrare sînt utilizateîn clasã (cel puþin în anumite clase). Cu toate acestea,uneori este necesar de a le reorienta în funcþie decompetenþele stabilite pentru a fi formate; de a leîmbogãþi, de a le diversifica, de a le intensifica, chiarde a le sistematiza. Din punctul de vedere al formãriicompetenþelor, existã un anumit tip de activitãþi ce nuar trebui ignorate: cele care-l determinã pe elev sãrezolve pur ºi simplu o situaþie-problemã ce aparþineunui ansamblu de situaþii. Cel mai uºor lucru este sã-lconfruntãm cu una dintre aceste situaþii-problemã,asigurîndu-ne ca ea sã fie nouã pentru elev.Nu ar trebui totuºi sã cãdem în extrema uneideclaraþii sentenþioase precum cã, în cele din urmã,orice activitate didacticã este într-un anumit fel oactivitate de integrare. E de ajuns sã revenim lacaracteristicile unei activitãþi de integrare, ca sãrealizãm cã într-un numãr considerabil de activitãþididactice nu poate fi vorba de integrare.Iatã cîteva exemple de activitãþi ce nu pot ficalificate drept activitãþi de integrare:– contribuþia substanþialã a profesorului;– antrenamentul decontextualizat;– aplicarea limitatã la anumite noþiuni;– sinteza efectuatã de profesor;– o demonstrare efectuatã de profesor (o experienþã,o teoremã...);– rezumatul unui curs;– verificarea (care evocã adeseori o juxtapunere).Toate aceste activitãþi nu sînt inutile: ele contribuieîntr-un fel sau altul la formarea competenþelor,la dezvoltarea capacitãþilor, dar nu constituie activitãþide integrare propriu-zisã.5. EVALUAREA ACHIZIÞIILOR (CUNOªTINÞELOR,PRICEPERILOR ªI DEPRINDERILOR) ELEVILOR ÎNTERMENII ORMÃRII DE COMPETENÞEE nevoie oare de a evalua competenþele, cunoºtinþelesau capacitãþile? Este o întrebare importantã.Sã citãm celebra frazã a lui Jean-Marie DE KETELE:“Spune-mi cum evaluezi, ºi-þi voi spune pe cineformezi.” Rãspunsul la întrebarea de mai sus îl potda responsabilii pentru elaborarea curriculumurilor,fie la nivel politic (ceea ce numim nivel macrosocial),fie la nivelul instituþiilor ºcolare (nivel organizaþional).Anume lor le revine dreptul sã se pronunþeasupra obiectului evaluãrii, mai ales asupra obiectuluievaluãrii certificative: competenþe, cunoºtinþe ºi/saucapacitãþi.Un lucru este clar: dacã ne pronunþãm pentruevaluarea elevului în termenii formãrii de competenþe,situaþia de evaluare este de acelaºi tip ca ºi situaþiade integrare. Cu alte cuvinte, ea ar trebui sã constituieimaginea fidelã a situaþiei în care elevul îºi exerseazãcompetenþa.Didactica Pro..., Nr.2(6), anul 2001MANUALUL ªCOLAR ªI ORMAREA COMPETENÞELOR ÎN ÎNVÃÞÃMÎNT37