Nr. 6 - Pro Didactica

ArgumentNadia CRISTEAAcum zece ani, fiind pe bãncile universitãþii ºi asistînd la progresul tehnic în desfãºurare, deseori mãsurprindeam discutînd cu colegii despre ziua de mîine. Vor rezista oare cartea ºi teatrul – televizorului ºicalculatorului? Tradiþionalismul ºi obiºnuinþa din noi admitea prin abstracþie existenþa unei asemenea societãþi.Pãrea bizar sã-þi imaginezi cãrþi ºi reviste electronice sau biblioteci întregi încadrate într-un monitor de 14-16þoli. Astãzi retrãim aceste emoþii, invocînd probe întru pãstrarea argumentelor clasice ºi a spectacolelor obiºnuite,pentru cã asta ne este familiar. Trãim momentul nãruirii propriilor iluzii, cãci generaþiile sec.XXI nu vor încercasã le apere din simplul motiv cã nici nu le-au cunoscut, ºi apoi e mult mai dificil sã susþii ceea ce-þi este strãin.Odatã ce n-am distrus cãrþile babiloniene scrise pe plãci de lut, ci doar alimentãm un sentiment de respectºi admiraþie, un interes deosebit pentru generaþia care le-a creat, credem (cu tot dinadinsul) cã urmaºii noºtrile vor simþi nevoia ºi utilitatea. Dar aºa cum “nu putem anticipa azi ceea ce vom ºti abia mîine” (Karl Popper)ne rãmîne sã constatãm unde sîntem, la ce etapã ne aflãm ºi ce trebuie sã facem ca sã întîlnim viitorul cu maipuþinã fricã.Perioada de tranziþie cuprinde ºi procesul de reformã a învãþãmîntului acþiune, inclusiv, cel de cãutare ºicreare a unei noi generaþii de manuale. Oamenii sec. XX scriu manuale pentru generaþiile sec. XXI. E o realitatecare puþin ne-ar îngrijora, deºi rãmîne suficient loc pentru realizare ºi speranþã. Problema este pentru cine lescriem; pentru un eventual politician crescut într-o atmosferã dominatã de multi-media; pentru un potenþialconsumator al informaþiei oferite de calculator etc.? Le scriem, poate, din convingerea cã motivaþiile umanear putea fi practic reduse la bilanþuri de cîºtiguri ºi pierderi ºi, aºa cum existã un “om economic”, existã ºi un“om politic”. Teama noastrã este cã un asemenea “om” exclude efectele sentimentelor, prejudecãþilor,perversiunii, altruismului, eticii, religiei ori ale valorilor culturale, deoarece le considerã incalculabile în sensulpropriu al termenului. Incertitudinea continuã sã accentueze îngrijorarea care apare permanent în faþa uneirãscruci, pentru cã apar o sumedenie de întrebãri, rãspunsul cãrora provoacã un suspans ºi este confuz. Ar fibine sã ºtim dacã trebuie sã scriem un singur manual interdisciplinar (de exemplu, izicã ºi Chimie), dacãclasele liceale cu profil real ºi umanistic pot sã studieze dupã un manual unic (de exemplu, de izicã), ori estenecesar sã creãm un ºir de manuale alternative ale cãror conþinuturi trebuie sã rãmînã fundamentale ºi sã diferedoar prin modalitãþile de realizare a proceselor de instruire? Este prea mult pentru autorii de manuale, elevi,profesori ºi chiar pentru responsabilii de la Ministerul Educaþiei ºi ªtiinþei.Probabil sub influenþa selecþiei naturale enunþatã de Darwin se dezvoltã tocmai cei ce soluþioneazãproblemele în modul cel mai activ – descoperitorii unei lumi noi ºi ai unor forme noi de viaþã. Încercarea dea rãspunde exigenþelor timpului, dezideratelor pãrinþilor, cerinþelor profesorilor, finalitãþilor educaþionale – îisitueazã pe autori ºi editori într-o luminã mai puþin favorabilã. ªi totuºi la noi manualele s-au scris ºi continuãsã fie scrise mai mult sau mai puþin bine. Activitatea, neliniºtea, cãutarea sînt esenþiale pentru viaþã, speranþã,gãsire, descoperire, evaluare, îmbunãtãþire, învãþare ºi creare de valori, dar ºi pentru veºnica eroare, pentrurealizare de non-valori. S-au strecurat ºi suficiente greºeli în manualele pe care le avem pe masã, dar tot ceeste viu comite greºeli. Sã fim sinceri cu noi înºine: manualele au acoperit un vacuum informaþional nu doarcantitativ, ci în mare parte ºi calitativ. Or, viaþa unui manual nu este veºnicã, ea dureazã doar cîþiva ani ºi atunci,în acest rãstimp, sîntem obligaþi sã elaborãm o nouã generaþie de manuale mai bune. Ele trebuie sã fie testateîn clasã, evaluate de specialiºti din domeniu, elevi ºi profesori, altfel riscãm sã educãm generaþii întregi carenu vor reuºi sã surmonteze lacunele admise de noi. ªi atunci nu ne vor fi iertate nici lipsa posibilitãþilor materiale,nici cea a unei experienþe în scrierea manualelor.Rãmînem în aºteptarea unui manual care sã-ºi îndeplineascã cu rigurozitate funcþiile. Trebuie sã dãm cursºi manualelor alternative, sã avem preþuri rezonabile ºi conþinuturi ce vor reuºi sã creeze Omul, Cetãþeanulcapabil sã se realizeze oriunde ºi oricînd.Va dãinui un astfel de manual în sec. XXI? Preferãm sã nu anticipãm, ci sã sperãm cã atît Elevul, cît ºiProfesorul sã fie cei care vor regreta mult pierderea bibliotecii din Alexandria ...Didactica Pro..., Nr.2(6), anul 20015