universul meu

CEA MAI CITITA CARTE DIN LUMEA INTREAGA
J
fgjjkk
yu
hkcgfnx
hgmhn gchjgfxng fmgjhntjhj
stht
Numarul 1/2375
13 SEPTEMBRIE 2008
Revistra scolii

1 AVIFAUNA ROMANIEI
RATA CU CIUF
Rata cu ciuf este una dintre
cele mai colorate rate din
ornitofauna tarii noastre.
Primavara când masculii sînt
în haina de nunta sunt de o
frumusete deosebita; penajul
lor este în această perioadă
roşu aprins la cap, brun pe
spate, negricios pe guşă,
pântece şi coadă.
Specie des întâlnită în România și în
restul Europei, rața cu ciuf preferă
habitatele cu apă salmastră și lacurile
cu stufăriș. Masculul are culori relativ
strălucitoare, flancurile corpului sunt
de un alb lucitor, iar capul este marogălbui
cu penele creștetului în formă
de creastă erectibilă. Ciocul este de
culoare roșie. Femela este cafenie, cu
obraz alb și o dungă roz de-a lungul
ciocului. Ambele sexe au pe aripile
deschise un câmp mare alb. Se
hrănește în special cu rădăcini,
semințe și diverse părți ale plantelor
acvatice, dar ocazional se poate
hrăni și cu nevertebrate acvatice,
amfibieni sau pești mici. Lungimea
corpului este de 55 cm, iar anvergura
aripilor este de 85-90 cm, cu o masă
corporală de până la 1-1,4 kg.
Localozare
Rațele cu ciuf sunt migratoare, dar
prezintă și populații sedentare care nu
părăsesc teritoriile de cuibărit.
Regiunea de distribuție a rațelor cu ciuf
se întinde din Marea Britanie până în
China. Cuibăritul începe în lunile apriliemai,
de obicei în perechi solitare sau
grupuri restrânse. În acest timp,
masculii cu pereche și cei solitari se
grupează și nu zboară pentru
aproximativ 4 săptămâni din iunie până
în august. Ca specii diurne, sunt mai
active dimineața și spre seară.
Cuiburile sunt construite la nivelul
solului, în vegetație densă sau în
stufăriș. Rațele cu ciuf formează
perechi pe viață, începând cu al doilea
an de viață.
Longevitatea maximă atinsă în
captivitate este de 7-8 de ani.
Populația europeană este relativ
redusă, însumând aproximativ
59.000 de perechi, și a suferit un
declin în perioada 1970-1990.
Populatie
Populația europeană este relativ
redusă, însumând aproximativ 59.000
de perechi, și a suferit un declin în
perioada 1970-1990. Cu toate că
specia a suferit un declin în unele țări
în perioada 1990-2000, multe din ele
au crescut sau au rămas stabile per
total.
Reproducere
Femelele depun 6-14 ouă în luna
aprilie, cu dimensiuni d e 60 x40 mm,
incubația fiind de 26-28 zile. Puii sunt
îngrijiți de femelă timp de
aproximativ 35-40 de zile, până când
dezvoltă penaj de juvenili și rămân în
continuare cu femela pentru încă 5-10
zile. Femela depune o singură pontă
pe an.

2 VIETUITOARE MARINE
ORCA
Nume: Orcinus
orca Subfamilia: orcinae
Familia:Delphinaide
Subordinul:Odontocetes
Ordinul:Cetaceea
Clasa:Mammalia
BALENA UCIGASA
Orca este cel mai mare membru din familia
delfinilor. Orcile sunt ușor de recunoscut datorită
culorilor caracteristice, alb si negru, și sunt
considerate animale foarte inteligente. Orca poate
atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7
tone. În ciuda taliei sale masive, ea se poate
deplasa cu o viteză mare. Hrana principală a
orcilor o constituie bancurile de pești - heringi,
scrumbii, somoni, toni - și chiar rechini. Se mai
hrănesc și cu cefalopode - sepii, calmari - sau,
mult mai rar, mamifere marine - delfini și mai ales
foci și vidre de mare.Orcile călătoresc deseori în
grupuri, ies la suprafață pentru a cerceta zonele și
comunică cu ajutorul sunetelor. S-a constatat că
orca se obișnuiește ușor în captivitate și acceptă
apropierea omului, față de care manifestă chiar
atașament. Orcile sunt mamifere marine care pot
atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7
tone. Orcile călătoresc deseori în grupuri și sunt
ușor de recunoscut datorită culorilor
caracteristice, alb si negru. Denumirea de balenă
ucigașă se datorează fălcilor puternice ale acestui
animal, și dinților lungi și ascuțiți, de formă conică,
50 la număr.
Din dieta lor fac parte peștii,
cefalopodele, alte mamifere marine
(incluzând și alte specii de balene, pe
care le vânează in grup, utilizand diferite
strategii). Orcile pot fi întâlnite în mai
toate oceanele lumii, dar preferă apele
reci și temperate. Unele populații
migrează, în timp ce altele rămân
populații locale, eventual călătorind pe
distanțe scurte și pe rute predictibile.
Perioada de gestație a acestor
mamifere este de 16-17 luni. La
naștere, puii cântăresc în medie
180 kg, și sunt alăptați timp de 2
ani.Viața socială este foarte
activă, ele trăiesc în grupuri
alcătuite din câteva familii, o
familie numărând 4-5 membri.
Ierarhia grupurilor este
dezvoltată pe un sistem
matriarhal. Studiile au
demonstrat că fiecare grup are un
dialect aparte, membrii acestuia
recunoscându-se prin limbaj.

3
Stiati ca…?
Orca este cel mai mare membru din
familia delfinilor.
Feroce, geniale, glumeţe, fascinante
Considerate pe bună dreptate printre cele mai inteligente
mamifere din lume, balenele ucigaşe îşi petrec ziua căutându-şi
hrana, jucându-se, socializând şi călătorind în necuprinsul de ape
al oceanelor. Nici rechinii, nici calmanii giganţi, nici măcar
masculii de caşalot nu fac să de înapoi un grup de orci care le-a pus
gând rău.
Fălcile extrem de puternice, garnisite cu 40 de dinţi ascuţiţi şi
conici constituie o armă teribilă care-i permit să reteze dintr-o
muşcătură bucăţi de 20-30 kilograme din trupul unei balen, să
reteze un stâlp de lemn cu diametru de 10-15 centimetri, sau să
rupă în două trupul unui delfin sau foci.
Deseori înghit delfinii, pinguinii sau focile mici întregi. Fălcile şi
implicit forţa muşcăturii nu sunt singurele lor arme. Asemenea
unor experimentaţi bătăuşi de stradă, balenele ucigaşe se folosesc
şi de loviturile de cap...
Orca este usor de recunoscut datorita
culorilor sale, alb si negru, si sunt
considerate animale foarte inteligente.
Poate atinge 10 metri lungime dar si o
greutate de circa 7 tone. Desi este atat
de imensa, Orca poate atinge viteze de
45 km/h.
Orcile traiesc intre 50 si 80 de ani in
salbaticie.
S-a constatat ca Orca se obisnuieste
usor in captivitate si accepta
apropierea omului, fata de care
manifesta chiar atasament.
Hrana principala a orcilor o constituie
bancurile de pesti – heringi, scrumbii,
somoni, toni si chiar rechini. Mai
mananca si cefalopode – sepii, calmari
– si, mult mai rar, mamifere marine –
delfini si mai ales foci si otarii.

4 CURIOZITATI AUSTRALIENE
PASAREA-CLOVN
KOOKABURRA
In Australia nu exista jungla, in schimb exista “bush”, notiune care
denumeste o forma de vegetatie proprie continentului: o campie acoperita
de tufaris amestecat cu arboret. Iar bush-ul australian isi are clovnul
sau, tot o pasare, pe nume kookaburra. Cine patrunde in bush poate sa
auda, pe alocuri, un chicotit batjocoritor, iar daca insista sa dea de ea,
vede chiar faptura care se distreaza de una singura, razand sacadat: ku
ku ku yok yok yok kou kou kou. Este kookaburra, clovnul bush-ului.
Nataraul-care-rade
Impreuna cu cangurul si cu
koala,kookaburra formeaza un trio al
celor mai cunsocute si indragite
exemplare din fauna australiana. Fata de
cei 40-45 cm ai corpului, ciocul are o
lungime de 8-10 cm. penajul ei, de culoare
cenusie-maronie, face ca pasarea sa fie
greu vizibila in mediul sau de viata.
Kookaburra este o pasare de dimensiuni
medii, cu un cioc mare, masiv,
disproportional fata de marimea capului si
a corpului. In afara de Kookaburra-carerade
(Laughing Kookaburra), din specia
Dacelo gigas, careia i se mai spune si
Nataraul-care-rade (Laughing Jackass),
mai exista Kookaburra-cu-aripi-albastre,
din specia Dacelo leachii, care traieste in
nordul Australiei. Aborigenii, care i-au
consacrat Kookaburrel mai multe legende
in folclorul lor, au botezat-o cu vreo 45 de
nume, cunoscute de diferite triburi.
Kookaburra este originara din estul Australiei si
a fost introdusa in Australia de vest si Noua
Zeelanda, unde s-a constatat ca putinele
exemplare ramase ataca puii de gaina si
bobocii de rata. Ea a fost descrisa pentru prima
oara intr-o carte, in 1776, de catre francezul
Pierre Sonnerat, care primise un specimen de la
natualistul britanic John Banks, dupa voiajul
acestuia de inapoiere din Australia cu nava
“Endeavour”, in 1770, condusa de James Cook.
Pescarus tipic
Australian
Kookaburra face parte, in fapt, din grupul
pescarusilor albastri, cel mai spectaculos grup de
zburatoare australiene, datorita cromaticii vii,
activitatii febrile si vocii stridente, fiind
considerate podoabele bush-ului. Cele 90 de specii
de pescarusi sunt raspandite pe toate continentele,
mai putin Antarctica. Ele variaza ca marime, de la
pigmeul african (de zece grame) la Kookaburra
(de o jumatate de kilogram), dar in colorit,
acoperind intregul spectru, cu exceptia unei specii
africane, limitate la alb-negru. Originari din Asia
de sud-est si din nordul Australiei, de unde s-au
raspandit pe tot globul, pescarusii continua sa
populeze cu preponderenta aceste regiuni. In
Australia traiesc zece specii, dintre care doua sunt
endemice.

5
Saint Helenas
Inima de dinozaur
Cert este, conform
unor studii, ca exista
o legatura intre
numarul de batai pe
minut si greutatea,
astfel,inima unui
gigant prehistoric,
care poate cantari 100 de tone, bate cu 10
batai pe minut. La elefanti, care pot avea o
greutate cuprinsa intre 2-5 tone, inima
inregistreaza 28 de batai pe minut, iar la
oameni 72, pe cand la soarece inima atinge 700
de batai pe minut.
dupa 20 de ani
L a 19 mai 1980 , o explozie
formidabila distrugea practic
varful muntelui Saint Halens
(Statele Unilte)si devasta totul pe o
raza de 650 km in jurul
vulcanului.In cateva minute varful
muntelui se micsora cu circa 400
m.Au trecut 20 de ani de la acea
devastare si natura para sa-si fi
luat drepturile in regiunea
devastata de eruptie. Imbogatiti
Cu minerale din cenusile
vulcanice depuse , solul I-a
permis vegetatiei sa se
regenereze , iar fauna a
inceput si ea sa revina . Florile
si brazi cresc acum din nou ,
mai peste tot , dand muntelui
un aspect mai atragator .
Totusi va mai fi nevoie de inca
100 de ani pentr ca muntele sa
ajunga la aspectul dinainte .
Broasca lui Darwin
Cel mai bătrîn
animal din
lume, o
ţestoasă pe
nume Harriet,
care se pare
că a servit
drept obiect
de studiu lui
Charles Darwin , a murit, recent, la vîrsta de 176 de ani.
Veterinarul care a îngrijit-o pe ţestoasă în ultimii ani, a declarat
că reptila era bolnavă de inimă şi că a murit în somn. Ţestoasa
de 150 de kilograme a fost consemnată în Guiness Book ca fiind
cel mai bătrîn animal din lume. „Se pare că a fost capturată chiar
de Charles Darwin... A locuit pentru o perioadă în Marea
Britanie înainte de a fi mutată la Grădina Botanică din Brisbane
şi apoi la Australia Zoo“, a explicat veterinarul.

Cu siguranta, stiinta va face
posibila elucidarea acestui mister,
oferindu-ne posibilitatea sa aflam
daca erbivorii uriasi erau dotati
cu mai multe inimi, cu arterele din
gat inchise, pentru a nu se
intoarce sangele. Fiecare oras
subteran era adaptat configuratiei
terenului. In acest sens se disting
trei tipuri de subterane: cele
sapate in zone de câmpie, dispuse
pe mai multe niveluri, cu
ramificatii, cum ar fi Derinkuyu,
deasupra carora se aflau sate, si
cele din zone cu faleze, in care
constructorii preferau sa sape la
baza, si cele din zonele cu
formatiuni geologice in forma de
piscuri, inaccesibile invadatorilor.
Numarul de niveluri si
configuratiile subteranelor nu
erau insa asociate cu strictete
topografiei, tipului de teren.
MIRACOLE GEOLOGICE
CAPPADOCIA
Konya---Karapinar---Nigde---Nevshevir---Urgup---Konya---Ucisar
Drumurile spre
Cappadocia
In ultimii ani Cappadocia a foat
din ce in ce mai promovata
turistic, asa incat, atunci cand
cautam cazare pentru micul
nostru sejur de 3 zile in zona .Mai
zic ca aglomeratia la principalele
obiective este mare si grupurile
organizate sunt mari si ele.
Preturile excursiilor eu una cred
ca e un pic cam mare, mai ales ca
iti includ vizite la anumite
magazine cu produse traditionale.
Noi, fiind cu masina
proprie, nu am avut nici o
problema sa ne organizam
pe cont propriu cu totul.
Am gasit harti la hotel, am
cerut cateva explicatii si leam
primit cu multa
caldura, iar locuri unde sa
mancam, slava cerului,
erau destule.O prealabila
documentare despre
Cappadocia este esentiala
daca vrei sa intelegi si
altceva decat magnificele
forme de relief de aici. Eu
mi-am facut documentarea
temeinic si am completat-o
cu informatiile dintr-un
ghid cumparat de acolo si
cu explicatiile primate de
la agentii de turism de la
hotel sau pe alocuri de la
ghizii locali.
Se presupune ca
aproximativ 30.000 de
oameni puteau trai luni de
zile in aceste subterane.

7
Fiecare oras subteran era
adaptat configuratiei
terenului. In acest sens se
disting trei tipuri de
subterane: cele sapate in zone
de câmpie, dispuse pe mai
multe niveluri, cu ramificatii,
cum ar fi Derinkuyu, deasupra
carora se aflau sate, si cele din
zone cu faleze (in functie de
marimea falezelor, orasele
subterane se intindeau, in
general, pe orizontala sau doar
pe unul sau doua niveluri), in
care constructorii preferau sa
sape la baza, si cele din zonele
cu formatiuni
geologice in forma de piscuri, inaccesibile invadatorilor.
Numarul de niveluri si configuratiile subteranelor nu erau insa
asociate cu strictete topografiei, tipului de teren.Intrarile erau
blocate cu „porti” din pietre sau dintr-o singura bucata care se
confundau cu peisajul, dupa ce localnicii se refugiau in
subterane. Cea mai mare poarta din piatra avea o greutate de
circa 3,5 tone! Accesul era posibil si din interiorul caselor din
apropiere. Si galeriile puteau fi blocate in anumite locuri cu
pietre, in cazul in care invadatorii patrundeau in subterane,
reusind sa darâme portile, permitând refugiatilor sa se
replieze intr-o zona sigura.Se presupune ca aproximativ
30.000 de oameni puteau trai luni de zile in aceste subterane.
Doar in Derinkuyu, cel mai vast oras subteran, puteau incapea
peste o mie. Nu erau ocupate insa in totalitate, pentru a-si
asigura confortul si pentru a se putea deplasa fluent si rapid in
spatii care le confereau mai multa siguranta.
Cercetarile efectuate au pus in evidenta
modul organizat in care au fost
realizate spatiile, pentru a raspunde
unor nevoi urgente si
asigurarii unui confort
minim. De pilda, depozitele
de grâne se aflau in
apropiere de iesiri, pentru
a se putea aproviziona
rapid din exterior, dupa ce
paraseau subteranele.
Orasele
subterane
Peste 260 de kilometri
patrati au fost ocupati de
constructiile care au protejat
locuitorii impotriva
ofensivelor inamice. Cele
dintâi atestari scrise ale
existentei acestor adaposturi
figureaza in lucrarea
Anabasis, scrisa de istoricul
Xenofon, unde este relatat
periplul unei armate
compuse din 10.000 de
mercenari greci prin
Imperiul persan si atestata
existenta unor locuinte
subterane sapate pe mai
multe niveluri, la est de
Anatolia, in secolul al IVlea
i.Hr., prevazute cu
trepte, cele mai multe
incaperi aflându-se la baza
constructiilor.In cronici
arabe din anii 832-833 sunt
descrise succint câteva
raiduri in Cappadocia, in
urma carora invadatorii
arabi au golit hambarele cu
cereale ascunse in „locuri
fortificate”.

8 ARHITECTURA MEDIEVALA
WERNIGERODE
Orasul
castel
din
Harz
Wernigerode este un vechi oras
german, situat la baza versantului
nord-estic al Muntilor Harz. Partea
veche a asezarii, ce dateaza de la
inceputul anilor 1100, este amplasata
pe o suprafata orizontala, in forma de
cerc, cu diametul de circa 700 de
metri. In nord-estul zonei vechi s-a
ridicat orasul nou, pastrandu-se
forma initiala, dar avand intindere
mai mare. Cu toate acestea, orasul a
ramas mic, putand fi strabatut pe jos.
Inca din gara, turistul are impresia
unei calatorii in lumea povestilor.
Strazile inguste, curate, cladirile cu
una-doua etaje, lipite unele de altele,
impodobite cu flori crescute in
jardiniere, linistea deplina sunt
principalele caracteristici ale acestui
oras mic, dominat de castelul cu
acelasi nume .
Un castel feudal devenit
simbol al berii
Si, intr-adevar, la 120 de metri mai
sus de acoperisurile caselor din
orasul vechi se inalta Castelul
Wernigerode: maret, suplu si
sobru, asemenea unui ostas care ar
sta de veghe . Cine doreste sa urce
pe dealul castelului din orasul vechi
nu are decat sa mearga la
Burgstrasse pana la intrarea pe
strada Johann Sebastian Bach, dupa
care o scara cu trepte
albe, strajuita de fagi
batrani, il conduce pe
turist pana la poarta
cetatii.Din castelul vechi,
construit intre anii 1100 si
1120 de catre contele
Adalbert, nu a mai ramas
aproape nimic
Asezarea a fost reconstruita, in stil
baroc, intre 1671-1672, de catre
contele Otto von Stolberg, care, cu
incepere de la aceasta data, a
adaugat numele Wernigerode la
titulatura familiei sale.Anii 1862-1865
aduc noi modificari si imbunatatiri in
structura castelului. Data de 16
aprilie 1949 marcheaza momentul in
care Castelul Wernigerode devine
muzeu feudal, asa cum va ramane, de
altfel, pana in zilele noastre.Dintre
evenimentele cultural-mondene ale
anilor 1890-1900 documentele
consemneaza concertele si
reprezentatiile de balet, spectacolele
de teatru si opera, care aveau loc pe
terasa principala, in aer liber, intr-un
splendid cadru natural. Farmecul
aparte al peisajului a fost remarcat si
de oamenii de afaceri, care folosesc
imaginea castelului drept suport
publicitar pentru berea produsa aici,
Hasseroder, un obiectiv economic
desigur, dar si o atractie turistica
suplimentara.

9 MARI METROPOLE
BUENOS AIRES urmasi ai imigrantilor europeni, care
UN ORAS“EUROPEAN”
Capitala si cel mai mare oraș din Argentina ș i a doua cea mai
mare zonă metropolitană din America de Sud, după Sao Paulo.
Este localizat pe malul vestic al estuarului Rio de la Plata, pe
coasta de sud-est a continentului Sud-American.
Localizare : malul estuarului Rio de la Plata (Raul de Argint)intr-o pozitie central
estica la nivelul tarii .
Suprafata : 200 kmp.
Populatie:2.960.976 locuitori.
Densitatea populatiei:14.805 locuitori/kmp
Guvern , legislative si constiturie proprie.
Un oras nu
doarme niciodata
Buenos Aires este cel mai european
dintre toate orasele Americii de Sud.
Cu bulevardele sale largi, parcuri
inverzite, cladiri impozante, o cultura
variata si o viata de noapte animata,
Buenos Aires aminteste de Paris sau
Barcelona. Acest lucru nu este de
mirare: majoritatea locuitorilor sunt
s-au stabilit aici in secolul 19,
aducand cu ei o cultura ce poate fi
admirata in nenumarate galerii de
arta, teatre si muzee, cat si o arta
culinara ce poate fi savurata in
restaurante de cea mai buna calitate.
In ciuda influentelor sale europene,
Buenos Aires este un oras unic.
Muzicienii care canta tango pe strazi
fac parte din peisajul local la fel de
mult ca si monumentele renumite ale
orasului, precum Teatro Colon si
arhitectura de inspiratie franceza.
Nuestra Señora de Santa Maria del
Buen Aire a fost fondata in 1536 de
catre Pedro de Mendoza si poarta
numelui sfintei ce protejeaza
marinarii, aducandu-le un vant bun
(buen aire). In prezent, Buenos Aires
este al treilea oras ca marime din
America de Sud si contine 47 barrios
(cartiere), locuite de cca 3 milioane
de oameni. Cultura locala se afla la
loc de cinste in fiecare saptamana cu
ocazia targului din cartierul
Mataderos (Feria de Mataderos),
unde se gasesc preparate culinare si
produse locale de artizanat. Fiecare
cartier din Buenos Aires are
personalitatea sa proprie, oferind
vizitatorilor muzee, vizite istorice,
restaurante, magazine, cursuri de
dans sau activitati in aer liber,
pentru toate gusturile. Palermo,
Oraşul se întinde pe o câmpie care
acoperă 19.4 km de la nord la sud şi
de 17.9 km la est la vest.

10
Obeliscul
Istoric
Marinarul Juan Diaz de Solis
care a navigat în numele
Spaniei, a fost primul
european care a ajuns în Rio
de la Plata în 1516. Expediția
sa a fost întreruptă atunci
când a fost omorât în
perioada atacurilor
indigenilor din tribul
Charrúa în zona unde azi este
Uruguay. Orașul Buenos
Aires a fost prima data findat
ca Ciudad de Nuestra Señora
Santa María del Buen Ayre
(literar „Orasul Sfintei
Noastre Maria din Buen
Ayre”) după Fecioara din
Bonaria (Sfânta care
patronează Sardinia) în 2
februarie 1536 de expediția
spaniolă condusă de Pedro de
Mendoza. Așezarea fondată de
Mendoza era localizată în cea
ce astăzi este San Telmo, un
district al Buenos Aires, în
sud față de centrul orașului.
Buenos Aires in lume
Buenos Aires este o destinatie
indepartata de oriunde o
privesti. Pentru a cunoaste
acest oras asa cum se cuvine,
Catedrala Metropolitana
acest oras asa cum se cuvine,
este imperios necesar sa apelati
la ajutor oferit de anumite
companii chiar din Buenos
Aires care ofera tururi de
explorare a orasului si a
imprejurimilor.
Ce poti vizita in
Buenos Aires
In centrul istoric al orasului,
mai precis in cartierele
Montserrat sin San Telmo,
turistii pot admira Casa
culturii, Palatul Barolo si
Cafeneaua Tortoni . Cele mai
importante obiective turistice se
afla in aceste doua cartiere,
intre Plaza Mayor, Plasa de
Mayo si Avenida de Mayo . De
altfel, tango-ul s-a nascut pe
strazile cartierului San Telmo,
la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Muzicienii care canta pe strazi.
Te interesează muzeele și îți
place să te plimbi, alege
Belgrano, Palermo Viejo sau
Chico. Ești amator de tango sau
de antichități, San Telmo e locul
pentru tine. Vrei distracție,
mergi în Recoleta, Palermo și
Puerto Madero – zona
rezidențială nouă, de-a lungul
apei, presărată cu baruri și
restaurante.
Cimitirul Recoleta
Palermo
Bulevardul”Del biertador”
Matadero
s

CUPRINS:
AVIFAUNA ROMANIEI
VIETUITOARE MARINE
CURIOZITATI AUSTRALIENE
OROLOGII PERIFERICE
CAPPADOCIA
ARHITECTURA MEDIEVALA
MARILE METROPOLE
Valsul

F N
Hits & Posters
!!!Pret unic 40,00 lei
a
1
Numarul!
+ O COMPILATIE BETON
UN CD CU CELE MAI TARI HITURI ALE LUNII
APARE IN APRILIE!
Revista Universul va mai prezinta si…
Reprezentantii inspectoatelor scolare judetene sau a unitatiilor de invatamant ne
pot contacta pentru comenzi la numarul :0265-2534 , fax2334-567,
Livrare imediata!