78 Occidentul romanesc

occidentul

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania

Ziar

GRATUIT

Anul VII - Nr. 78 / 24 pagini

AUGUST 2017

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

„A-ţi reprezenta ţara este probabil

cel mai înalt privilegiu şi cea mai de

seamă onoare pe care le poţi primi

în calitate de cetăţean”

„A ajuns pe meleaguri spaniole pentru că şi-a dorit să cunoască o altă cultură şi un alt sistem de învăţământ.

Acum este un avocat de succes, stabilită în Insulele Canare şi, recent, a devenit consul onorific al României

în această regiune. Alina Râmaru este nominalizată pentru premiile de excelenţă…”

Plan Național de Combatere

a Sclaviei moderne:

măsuri stabilite în cadrul

întâlnirii premierului cu

reprezentanţii Ambasadei

Spaniei la București

„Dorim să extindem și să

îmbunătățim cooperarea cu

autorităţile spaniole, având în

vedere numărul mare de...”

Pagina 04

La pensie, în străinătate

„Dacă ați lucrat în mai multe

țări din UE, este posibil să fi

dobândit drepturi de pensie în

fiecare dintre ele. Cererea de

pensionare va trebui depusă la

casa de pensii din țara în...”

Pagina 06

Când călătoriți cu mașina

în altă țară din UE,

asigurați-vă că permisul

de conducere și asigurarea

auto sunt valabile

„Dacă permisul v-a fost

eliberat de o țară din UE, îl

puteți folosi peste tot în UE…”

Pagina 07

Autoritatea părintească

„Părinții răspund de creșterea

și educarea copiilor și de

administrarea eventualelor

lor bunuri. De asemenea,

au dreptul de a reprezenta

interesele copiilor în justiție. În

toate țările din UE…”

Pagina 09

Pagina 12-13

Lecţia unui campion român:

de la succesul individual la

schimbarea mentalităţii şi

educarea generaţiilor

„Despre campioni se pot spune

multe poveşti, unele se pot

transforma în legende, altele

devin lecţii de viaţă…”

Pagina 15

Transilvania es la tierra

del Conde Drácula, como

España es la tierra del

Quijote

„Una referencia turística en

Rumanía desde distintos puntos

de vista. Ciudad sin duda

histórica, pero también apta

para el turismo de invierno...”

Página 18

Infinitul albastru: Lacul

Bucura din Munţii Retezat

„Lacul Bucura este situat la

2.040 de metri altitudine şi se

întinde pe nouă hectare, fiind

cel mai mare din Munţii Retezat

şi cel mai întins lac glaciar

din România. Adâncimea sa

maximă este de peste…”

Pagina 19


02 AUGUST

2017

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA

DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI

ÎN REGATUL SPANIEI

Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso

XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5

linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail:

secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook.

com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail:

agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare

economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@

embajadaderumania.es

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa:

Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/

917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@

informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00-

17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León,

Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila,

Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife)

•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de

deces sau accidente rutiere)

Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la

Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul:

10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915

590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro

Consulatul General al României la Barcelona •Adresa:

Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare

pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle,

Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax:

0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro,

consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http://

barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00

(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare,

între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate)

•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona,

Lerida, Tarragona), Insulele Baleare

Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza

Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177

•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare.

ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se

primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30-

17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă:

0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere)

•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra,

Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa,

Vizcaya), Navarra, La Rioja

Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida

Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la

Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964

212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964

257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă:

0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, accidente sau

alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu publicul: lunijoi:

de la 09:00 la 13:30 (preluare documente; cererile pentru acte

notariale se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 13.00),

de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-11:30 (preluare

documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu,

fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00 (eliberare acte),

14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc.,

cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei

de intrare în România, eliberare vize, cu programare); închis

în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare:

Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante)

Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37,

13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226

825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926

231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere

documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea

actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe,

oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.)

•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de

arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea

Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete,

Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz)

Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@

informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954

230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri,

orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30-

16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă:

0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă,

accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva,

Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea

Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla

Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Ministerului pentru Românii

de Pretutindeni!

www.mprp.gov.ro

Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Ministerului

pentru Românii de Pretutindeni.

Campanie de informare

pentru românii care doresc să

muncească în afara granițelor

Ministerul pentru

Românii de Pretutindeni, în

parteneriat cu alte instituții

publice, va începe în luna

august campania de informare

„Informare acasă!

Siguranță în lume!”, destinată

românilor care doresc

să muncească, să studieze și

să locuiască în străinătate.

Campania își propune să

informeze asupra drepturilor

pe care persoanele care

vor să se stabilească în afara

granițelor le au în țările

membre UE, precum și

asupra riscurilor la care se

expun odată cu decizia de

a munci în străinătate. De

asemenea, vor fi informați

în legătură cu siguranța la

locul de muncă, riscurile

unor boli profesionale,

Publicație lunară gratuită

Produs și editat de:

EL OCCIDENTE RUMANO

Depósito Legal: M-30588-2013

FONDATORI:

Kasandra Kalmann Năsăudean

Florin Valentin Barbu

COORDONATOR:

Michael Harrison Cronkite

protecția față de abuz și

exploatarea prin muncă sau

orice alt tip, susținerea accesului

nediscriminatoriu al

lucrătorilor români pe piața

muncii, precum și numerele

de urgență în caz de necesitate.

Campania de informare

va începe cu un proiect

pilot în județele Botoșani

(9 august), Suceava (10 august)

și Neamț (11 august)

și va continua și-n alte

regiuni ale țării. Această

campanie va fi derulată de

Ministerul pentru Românii

de Pretutindeni în parteneriat

cu Ministerul Muncii și

Justiției Sociale, Ministerul

A facerilor I nterne,

Ministerul Afacerilor

Externe și autorități locale.

DIRECTOR GENERAL ( Spania):

Kasandra Kalmann-Năsăudean

REDACTOR-ȘEF ADJUNCT:

Camelia Jula

Eduard Rudolf Roth

SENIORI EDITORI:

Costin Tuchilă

Dan Caragea

Letiţia Coza

Puşa Roth

Vavila Popovici

Zoe Stoleru Martí

De asemenea, vor fi

invitați reprezentanți ai

Corpului Diplomatic la

București, îndeosebi ambasadori

care provin din

REDACTORI:

Andra Mateescu Gutiérrez

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Ilinca Fodor

Laura Bălășoiu

Lorena Borrero Garcia

MARKETING-PUBLICITATE:

Dan Aurelian Pătrașcu

Răzvan Ionescu (Spania)

SPECIALIŞTI:

Prof. Dr. Ana Maria Zuneitman (USA)

țări în care sunt comunități

semnificative de români,

precum Italia, Spania,

Marea Britanie, Germania

și Franța.

Av. Bogdan Daniș (Spania)

Dr. Corina Simionescu Hudgens (UK)

Av. Constantin Radu Călugăru (Spania)

Prof. Dr. Irina Șova Georgescu (USA)

Psiholog - Jeni Chiriac (România)

Av. Nadia Irina Fundățeanu (Spania)

CONTACT:

redactia@occidentul-romanesc.com

publicitate@occidentul-romanesc.com

Telefon: 0034/ 642 298 948

www.occidentul-romanesc.com


Kasandra Kalmann-Năsăudean

Chief executive officer

(Director General)

Ca o consolare pentru faptul

că suntem lipsiţi, în general, de

seriozitate, de mândria lucrului

bine făcut, sau dintr-o profundă

frustrare, ca o justificare

pentru lipsa de pragmatism

pe seama căreia românul tinde

să-şi pună eşecurile, s-au născut

mai multe mituri despre

România. „Românul s-a născut

poet” este unul dintre cele

mai cunoscute. Până la urmă,

nu e nimic rău în a fi poet şi

chiar nu ar fi nimic rău în a fi

„grânarul Europei”. Problema

apare atunci când vorba în cauză

îşi pierde esenţa şi devine un

fel de proverb, o vorbă de duh

spusă ca să umple o conversaţie

sau ca să scuze o greşeală.

Aşadar, ne reprezintă, ne

onorează sau ne acuză faptul

că românii se consideră frumoşi,

inteligenţi, ospitalieri?

Sunt în România cele mai

frumoase femei din lume şi

cei mai buni croitori şi ingineri

software? Până la urmă,

fiecare popor are părerile lui,

mai mult sau mai puţin măgulitoare,

la adresa cetăţenilor

săi. Fiecare naţie consideră că

are cele mai frumoase femei şi

fiecare popor vorbeşte despre

plăcerea de a primi oaspeţi.

În valoare absolută, cele

mai multe dintre aceste ziceri

despre România sunt adevărate:

românii sunt plăcuţi la înfăţişare,

scriu poezie, omenesc

oaspeţii şi aşa mai departe, dar

totul e în regulă atât timp cât

nu ne comparăm cu alţii. De

ce credem că am fi noi mai ospitalieri

decât japonezii, marocanii

sau eschimoşii? Fiecare

dintre noi, ca indivizi sau ca

naţiune, avem propria proiecţie

a imaginii despre noi înşine.

Important este ca aceeaşi percepţie

să o aibă şi cei din exterior,

esenţial este ca evaluarea

acestora să fie similară celei

la care noi ne raportăm mental.

În general noi, ca români,

avem tendinţa de a ne asuma

merite care nu ne aparţin în

mod direct şi ne vedem mai

frumoşi, mai isteţi nativ, mai

înzestraţi de mama natură, dar

niciodată mai punctuali, mai

Cuvânt înainte AUGUST

2017 03

Când „Românul s-a născut poet”,

„Croitorașul cel viteaz” era fruntașul Europei

serioşi, mai conştiincioşi.

Odată ieşiţi „în lume”, calităţile

pe care şi le atribuie

românii devin în mare parte

cu adevărat mituri. Adică, aşa

cum spune DEX-ul, „povestire

de origine populară, cu conţinut

fabulos, care explică în

mod alegoric originea lumii,

fenomenele naturii şi viaţa

socială”.

Ultimii ani au adus peste

un milion de absolvenţi de

facultate. 2.500 de tineri studiază

la cele mai prestigioase

universităţi din SUA. 97,6%

dintre românii adulţi sunt alfabetizaţi

şi participăm anual

la cel puţin 15 concursuri internaţionale

pe discipline, atât

la seniori, cât şi la juniori, cu

loturi care însumează 90-100

de elevi. 90% dintre aceştia se

întorc acasă cu medalii. Sunt

date brute, dar care, la o primă

vedere, ar trebui să confirme o

idee măgulitoare care a circulat

de-a lungul timpului despre

România: acela că ar fi locuită

de oameni inteligenţi, cu abilităţi

intelectuale superioare

altor naţii.

Partea mai puţin bună este

că puţini dintre cei plecaţi în

străinătate vor să se mai întoarcă

în ţară. Mai mult decât atât,

nici angajatorii români nu sunt

foarte activi în a-i atrage înapoi

acasă, în condiţiile în care toţi

spun că îi interesează mai degrabă

experienţa practică decât

pregătirea teoretică temeinică.

Pe de altă parte, angajatorii din

străinătate importă cu plăcere

„minţile” românilor, cel mai

adesea derulând campanii

ample de recrutare, în special

în rândul medicilor, inginerilor

şi programatorilor IT. Asta şi

pentru că, dincolo de inteligenţă,

românii mai au un atu

pe care străinii îl caută atunci

când fac angajări: capacitatea

mare, dezvoltată în secole, de

adaptare la mediu.

Cuvântul „ospitalier” vine

din limba franceză şi se referă

la un individ „care primeşte

bucuros oaspeţi; care este amabil,

primitor” sau la o casă, un

oraş, o ţară în care eşti bine primit,

în care te simţi bine; care

oferă „ospitalitate”.

Românii sunt ospitalieri

când primesc oaspeţi acasă, iar

această trăsătură este relevată

ca una dintre valorile şi reperele

vieţii rurale şi mai puţin

ca una a mediului urban. Iar în

contextul în care România este

ţara cu cea mai mare comunitate

rurală a Europei, am putea

spune că suntem un popor extrem

de ospitalier, dar doar la

nivelul contactelor individuale

şi ale familiei. Românii nu se

pot servi deocamdată de ospitalitatea

lor pentru a face afaceri

- aşa cum fac portughezii, elveţienii,

spaniolii, indienii sau

suedezii, cetăţeni consideraţi

de către mai multe clasamente

cei mai primitori din lume.

România a fost, la un moment

dat, cel mai mare croitor

al Europei. Era anul 2004, iar

textiliştii români produceau

haine în lohn pentru aproape

toate mărcile celebre din

Europa. Nimeni nu era surprins

atunci când pe un costum

Armani, Versace sau Hugo

Boss scria „made in Romania”.

Din 2005 însă, exporturile de

textile au început să scadă, iar

astăzi România este mai degrabă

„croitoraşul cel viteaz” al

Europei, care se străduieşte să

rămână competitiv, deşi a fost

de mult devansat de alte ţări în

care se produce mai ieftin şi

care nu au fost atât de lovite

de criză. Eforturile pe care le

fac producătorii locali pentru a

recupera terenul pierdut par a

fi „vânare de vânt”, în condiţiile

în care supraimpozitarea

şi fluctuaţiile cursului valutar

reprezintă două piedici uriaşe,

din acest punct de vedere.

A fost o perioadă în care

România a fost un croitor pentru

Europa, însă acum nu mai

este cazul. După cum vedem,

tendinţa care se conturează

din ce în ce mai puternic arată

că pentru Europa şi pentru tot

restul lumii, croitori sunt şi vor

fi ţările cu foarte mulţi locuitori,

precum China, pentru că

au forţă de muncă ieftină, şi

ţările care sunt producătoare

de bumbac şi care, implicit, au

ţesături mult mai ieftine decât

noi.

Da, istoria ne arată că avem

o evidentă neputinţă de adaptare

la lucrurile cu adevărat

majore şi că de-a lungul veacurilor

ne-am tot complăcut în

minimalism, de foarte puţine

ori am avut forţa să luăm taurul

de coarne şi să ne impunem

în faţa lumii. Ca excepţie de la

regulă e bine să amintim de

Marea Unire de la 1918, când

oamenii politici ai vremii au

făcut mari eforturi pentru ca

toţi să trăim între aceleaşi hotare.


04 AUGUST

2017

Președintele României

a transmis sâmbătă, 29 iulie

a.c., un mesaj cu ocazia

Zilei Imnului Național al

R omâniei.

„«Ziua Imnului Național»,

sărbătorită în fiecare an

pe 29 iulie, este un moment

solemn, care ne oferă nouă,

românilor, prilejul de a ne

reafirma atașamentul față de

valorile și principiile care au

stat la baza statului român

modern. Versurile poemului

patriotic «Un răsunet»,

scrise de Andrei Mureșanu

și intonate pe acordurile melodice

create de Anton Pann,

au reprezentat întotdeauna

un îndemn la libertate și o

chemare la unitate a tuturor

românilor pentru a obține suveranitatea

națională.

Devenit în mod oficial

Imnul Național al României

în anul 1990, acesta a fost

cântat pentru prima dată

în contextul efervescenței

revoluționare din 1848, iar

apoi în momente cruciale

din istoria țării, în Primul și

Al Doilea Război Mondial,

Focus

Mesajul Președintelui României transmis cu

ocazia Zilei Imnului Național al României

în timpul Războiului de

Independență și la Marea

Unire din 1918. Astăzi, valoarea

imnului este consacrată

de Constituția României ca

simbol național, alături de

drapelul tricolor, stema și sigiliul

statului.

«Deșteaptă-te, române!»

este un catalizator al coeziunii

naționale și sociale,

iar prin spiritul mobilizator

și energia transmise, Imnul

reprezintă chintesența eforturilor

depuse pentru atingerea

obiectivelor majore ale

țării noastre, de a construi o

Românie puternică și prosperă

în Europa și în lume.

În zi de sărbătoare, vă îndemn

să onorăm acest simbol

național și să îl intonăm cu

mândrie, ca gest de solidaritate,

afirmându-ne identitatea

națională, unitatea și patriotismul.

Cinstim totodată memoria

celor care au contribuit

la consolidarea statului

român și transmitem respectul

nostru față de trecut. Fie

ca «Deșteaptă-te, române!»

să răsune de cât mai multe

ori și să ne fie mereu călăuză

pe drumul devenirii noastre!

La mulți ani, România! La

mulți ani Imnului Național!”

Plan Național de Combatere

a Sclaviei moderne: Măsuri

stabilite în cadrul întâlnirii

premierului Tudose cu

reprezentanţii Ambasadei

Spaniei la București

Un nou succes remarcabil la Olimpiada

Internaţională de Fizică: cinci medalii pentru

echipa României şi locul I în Europa

Olimpicii români au obţinut

patru medalii de aur

și o medalie de argint la

ediția din 2017 a Olimpiadei

I nternaţionale de Fizică, care

a avut loc în Indonezia în perioada

16-24 iulie, reunind

424 de concurenţi din 88 de

ţări. Președintele României

a transmis un mesaj de felicitare

elevilor și profesorilor

din Delegația României la

Olimpiada Internațională de

Fizică.

“Mă bucur de fiecare dată

când performanța elevilor

și profesorilor români este

recunoscută și apreciată la

nivel internațional. Îi felicit

pe cei cinci elevi și profesorii

din Delegația României

la Olimpiada Internațională

de Fizică, desfășurată în Indonezia,

pentru rezultatele

lor remarcabile. Ei au dus

țara noastră pe primul loc

în Europa și în topul celor

mai bune 5 state din lume la

Fizică, un domeniu de sufl et

pentru mine. Realizările lor

excepționale ne inspiră și

sunt cea mai bună dovadă

că perseverența, efortul și

energia puse în slujba pasiunii

fac ca visele să devină

realitate.”

Prim-ministrul Mihai

Tudose a stabilit cu reprezentanţii

Ambasadei Regatului

Spaniei la București mai multe

măsuri pentru intensificarea

cooperării bilaterale în scopul

prevenirii și combaterii cazurilor

de exploatare prin muncă

a românilor aflați la muncă în

Spania, potrivit site gov.ro.

Decizia a fost luată în cadrul

întrevederii care a avut

loc luni, 31 iulie a.c., la Palatul

Victoria, la care au participat:

ambasadorul României

în Spania, G abriela Dancău,

ministrul pentru Românii

de Pretutindeni, Andreea

Păstîrnac, ministrul delegat

pentru Afaceri Europene,

V ictor Negrescu, și reprezentanţi

ai ministerelor Afacerilor

Interne, Afacerilor Externe,

Muncii și Justiției Sociale. La

nivelul ministerelor menţionate

va fi creat un Task Force

pentru problematica abuzurilor

la care sunt expuși muncitorii

români și a sclaviei moderne,

sub directa coordonare a

prim-ministrului, Ministerul

Românilor de Pretutindeni

urmând să aibă rol de minister

integrator. Delegația spaniolă

a fost condusă de Tada Bastida

Eizaguirre, prim-secretar și

însărcinat cu afaceri, șef al

Secției Consulare din cadrul

Ambasadei Regatului Spaniei

la București.

”Dorim să extindem și să

îmbunătățim cooperarea cu

autorităţile spaniole, având

în vedere numărul mare de

români aflați în Spania și cazurile

concrete semnalate în

ultima perioadă. Măsurile pe

care le avem în vedere vizează

combaterea și prevenirea unor

astfel de cazuri, informarea

persoanelor cel mai expuse

unor astfel de riscuri, dar și

acordarea de asistență pentru

victimele exploatării prin muncă

sau ale traficului de persoane”,

a declarat premierul

Mihai Tudose. Comunitatea de

români din Spania numără la

ora actuală peste un milion de

persoane care deţin rezidență,

cărora li se adaugă circa 400

de mii de muncitori sezonieri,

aceștia din urmă fiind cei mai

expuși fenomenului de exploatare

prin muncă și traficului de

persoane.

Alte măsuri stabilite în cadrul

întrevederii sunt elaborarea

unui Plan Național de

Combatere a Sclaviei moderne,

care să integreze strategiile

existente, precum și Strategia

Națională împotriva T raficului

de persoane, prevăzută în

Programul de Guvernare,

pentru a fi aprobată în trimestrul

al IV-lea al anului curent.

De asemenea, Guvernul are în

vedere crearea unui Fond de

finanţare, la început prin linii

bugetare distincte în bugetul

fiecărui minister dintre cele

menţionate și resurse umane

alocate specific.

Ministrul pentru Românii

de Pretutindeni, Andreea

P ăstîrnac, a subliniat necesitatea

unei abordări pro-active

a acestor tematici și a cooptării

asociațiilor de români din

Spania în eforturile comune

ale autorităților române și spaniole.

La nivelul Ministerului

Românilor de Pretutindeni va

funcționa o direcție specializată

care să asigure componenta

de informare-prevenire pe linia

asociațiilor care activează în

diaspora, precum și în relația

cu instituțiile guvernamentale

și neguvernamentale active

în domeniu, din ţările în care

există comunități mari de români

și în care pot să apară

cazuri de sclavie modernă.

Nu în ultimul rând, Ministerul

Românilor de Pretutindeni va

lansa săptămâna viitoare un

proiect-pilot de comunicare

și informare în Botoșani,

Suceava și Neamț, trei dintre

județele de proveniență ale

celor mai mulţi dintre românii

plecați la muncă în Spania.

Reprezentanții Ambasadei

Regatului Spaniei la București

și-au exprimat regretul pentru

cazul de exploatare prin muncă

a unor români din Spania,

adăugând că a fost un caz

punctual și că nu trebuie pierdut

din vedere cât de bine s-au

integrat ceilalți români aflați în

Spania. Sursa foto: gov.ro


06 AUGUST

2017

La pensie, în străinătate

În calitate de cetăţean european,

aveţi dreptul de a locui

în orice ţară din UE.

Dar ce se întâmplă cu celelalte

prestaţii dacă primiţi

pensie din alte ţări?

Pensiile de stat în străinătate

/ Pensii pentru limită

de vârstă / Cererea de pensionare

Dacă ați lucrat în mai

multe țări din UE, este posibil

să fi dobândit drepturi de

pensie în fiecare dintre ele.

Cererea de pensionare va trebui

depusă la casa de pensii

din țara în care locuiți sau din

ultima țară în care ați lucrat.

Dacă nu ați lucrat niciodată

în țara în care locuiți, aceasta

va înainta cererea dvs. către

țara în care ați lucrat ultima

dată. Țara respectivă va răspunde

de tratarea cererii și

va aduna dovezile care atestă

contribuțiile pe care le-ați

plătit în toate țările în care ați

lucrat.

În unele țări, casa de

pensii le trimite persoane-

lor aflate aproape de vârsta

de pensionare un formular

de cerere de pensionare.

Dacă nu primiți formularul,

contactați casa de pensii pentru

a vedea dacă vi-l va trimite

automat. Vă recomandăm

să solicitați informații cu cel

puțin 6 luni înainte de pensionare,

întrucât procedura de

acordare a pensiei poate dura

mai mult dacă sunt implicate

mai multe țări. Documentele

necesare: Documentele de

care veți avea nevoie diferă

de la o țară la alta. În general,

trebuie să furnizați coordonatele

dvs. bancare, precum

și un document de identificare.

Pentru detalii, contactați

casa de pensii care vă va trata

cererea.

Vârsta legală de pensionare:

Vârsta legală de pensionare

diferă de la o țară

a UE la alta. Nu veți putea

primi pensia de stat din țara

în care locuiți/țara în care ați

lucrat ultima dată decât din

momentul în care ați împlinit

De interes

vârsta legală de pensionare

din acea țară. De asemenea,

dacă ați dobândit drepturi

de pensie și în alte țări, veți

putea primi părțile corespunzătoare

doar în momentul în

care ați împlinit vârsta legală

de pensionare din țările respective.

De aceea, vă recomandăm

să aflați din timp ce

se va întâmpla, pentru fiecare

țară în care ați lucrat, dacă

schimbați data de la care

doriți să vă pensionați. Dacă

nu vă pensionați simultan,

valoarea pe care o veți primi

s-ar putea modifica. Pentru

detalii și consiliere, adresațivă

casei de pensii din țara în

care locuiți și/sau din țările în

care ați lucrat.

Plata pensiei: În general,

țările care vă plătesc pensii

transferă sumele datorate

într-un cont bancar din țara

dumneavoastră de reședință

- dacă locuiți într-una din

țările UE. Dacă locuiți în

afara UE, ați putea fi nevoit

să vă deschideți câte un cont

bancar în fiecare dintre țările

care vă plătesc pensii.

Pensia de invaliditate și

pensia de urmaș / Regulile

prezentate mai sus sunt valabile

și pentru calcularea

pensiilor de invaliditate și de

urmaș.

Rețineți: Dacă solicitați

o pensie de invaliditate sau

o alocație pentru pierderea

capacității de muncă, este

posibil ca fiecare țară în care

ați lucrat să insiste asupra

necesității de a vă examina

separat dosarul - și să ajungă

la un rezultat diferit. În

timp ce una dintre țări v-ar

putea încadra în gradul I de

invaliditate, o alta ar putea

să considere că sunteți total

apt de muncă. Pensia de

urmaș nu există în toate țările

din UE. Dacă soțul sau soția

dumneavoastră lucrează în

străinătate și contați pe posibilitatea

de a obține o pensie

de urmaș, verificați dacă

astfel de pensii există în țara

respectivă.

Sistemele de securitate socială din UE

Modul în care sunt organizate

sistemele medicale și de

asigurări sociale este foarte diferit

de la o țară la alta. Fiecare

țară din UE are propriile legi

care stabilesc:

• beneficiile la care aveți

dreptul, cuantumul și durata

lor;

• perioadele de lucru necesare

pentru a putea beneficia

de indemnizația de

șomaj, regulile de calculare a

indemnizației și durata maximă

a șomajului.

Normele UE determină

doar sistemul de securitate

socială de care aparțineți

atunci când sunt implicate

două sau mai multe țări. Ca

regulă generală, nu puteţi face,

simultan, obiectul mai multor

legislaţii naţionale privind

securitatea socială. De aceea,

veți fi asigurat într-o singură

țară și veți plăti contribuțiile

sociale în țara respectivă, urmând

să fiți tratat la fel ca și

cetățenii acesteia.

Atenție! Prestațiile sociale

din țara gazdă pot fi foarte

diferite de cele cu care sunteți

obișnuit în țara de origine.

Neînțelegerile ar putea avea

consecințe grave! Verificați

așadar din timp ce drepturi

aveți în țara gazdă.

Drepturile de securitate

socială în alte țări

Stabilirea țării în care

beneficiați de protecție socială

depinde de 2 factori:

• statutul dumneavoastră

profesional (angajat, lucrător

independent, șomer, lucrător

detașat, lucrător transfrontalier

etc.);

• țara dumneavoastră de

reședință – nu cetățenia.

Nu puteți alege în ce țară

veți beneficia de asigurare!

Când lucrați sau locuiți

în străinătate, veți beneficia

de securitate socială fie

în țara de origine, fie în țara

gazdă. În ambele cazuri, va

trebui să faceți demersurile

necesare pentru a vă asigura

că beneficiați de asigurare și

după ce vă mutați în țara gazdă.

Pentru a evita problemele

și neînțelegerile care ar putea

avea consecințe grave, aflați

din timp informații despre

sistemul de securitate socială

din țara gazdă.

Ce trebuie să faceți dacă

locuiți și lucrați în străinătate?

Ca lucrător migrant în UE

– angajat sau lucrător independent

– ar trebui să vă afiliați la

sistemul de securitate socială

din țara gazdă. Dumneavoastră

și membrii de familie pe

care îi aveți în întreținere veți

beneficia de asigurare în cadrul

sistemului de securitate

socială al țării respective. Diversele

prestații la care aveți

dreptul (îngrijiri medicale,

drepturi pentru familie, șomaj,

pensii, drepturi în caz de accidente

de muncă și boli profesionale,

pensionare anticipată,

ajutor de deces) vor fi stabilite

în baza legislației locale.

Stagiile de cotizare. În

numeroase țări din UE, drepturile

de care beneficiați depind

de stagiile de cotizare la

sistemul de asigurări sociale.

Țara în care depuneți cererea

de prestații sociale este obligată

să ia în calcul toate perioadele

în care ați lucrat sau

plătit contribuții în alte țări din

UE, ca și cum ați fi beneficiat

tot timpul de asigurare în țara

respectivă. Dacă nu face acest

lucru, solicitați sprijinul serviciilor

noastre de asistență.

Șomajul în străinătate.

Dacă vă pierdeți locul de

muncă pe care îl aveți în altă

țară din UE, stabilirea țării

care vă va plăti indemnizația

de șomaj depinde de situația

dumneavoastră profesională

și de locul de reședință, nu de

cetățenie. Ce trebuie să faceți

dacă, înainte de a vă pierde

locul de muncă? Intenționați

să rămâneți în țara respectivă?

Dacă v-ați pierdut locul de

muncă și alegeți să rămâneți în

țara UE în care ați fost angajat,

ar trebui să solicitați prestațiile

de șomaj acolo. Înregistrați-vă

ca persoană aflată în căutarea

unui loc de muncă pe lângă

serviciile de ocupare a forței

de muncă. Veţi beneficia de

acelaşi tratament ca şi cetăţenii

ţării respective. Acordați o

atenție deosebită următoarelor

aspecte:

• perioadele de lucru necesare

pentru a beneficia de

prestații de șomaj;

• ratele aplicabile la calcularea

cuantumului indemnizației;

• durata indemnizației.

Dacă vi se cere să dovediţi

că aţi lucrat şi v-aţi plătit contribuţiile

sociale în străinătate

și înainte de a obține ultimul

loc de muncă, probabil va

trebui să solicitaţi formularul

U1 (fostul formular E 301)

de la autorităţile din ţara în

care aţi lucrat anterior. Dacă

nu transmiteți formularul U1,

autoritățile care vă analizează

dosarul pot obține informațiile

de care au nevoie direct de la

omologii din cealaltă țară implicată.

Cu toate acestea, formularul

poate accelera prelucrarea

dosarului.

Vă întoarceți acasă?

Dacă, după ce v-aţi pierdut

locul de muncă din altă ţară,

aţi decis să reveniţi în ţara de

origine, contactaţi oficiul naţional

de ocupare a forţei de

muncă pentru a afla dacă aveţi

dreptul la indemnizaţia de şomaj,

după perioada de timp

petrecută în străinătate. Dacă

aveţi acest drept, va trebui:

• să vă înregistrați direct ca

persoană aflată în căutarea

unui loc de muncă în țara

de origine și să solicitaţi

formularul U1 (fostul formular

E301) în ţara în care

aţi lucrat ultima dată.

Dacă nu transmiteți formularul

U1, autoritățile care vă

analizează dosarul pot obține

informațiile de care au nevoie

direct de la omologii din cealaltă

țară implicată. Cu toate

acestea, formularul poate accelera

prelucrarea dosarului.

Dacă nu aveţi acest drept

în țara de origine, puteţi solicita

o autorizație de transfer

al indemnizației de șomaj din

ţara în care aţi rămas şomer

către:

• țara de orgine sau

• orice altă ţară în care

doriţi să vă căutaţi un loc de

muncă.

În general, puteţi transfera

prestaţiile pe o perioadă de 3

luni, care poate fi extinsă până

la maxim 6 luni.

Altă țară, alte prestații

Fiecare ţară aplică propriile

reguli de acordare a prestaţiilor

de șomaj. Astfel, în ţara de

origine aţi putea avea dreptul

la indemnizaţie timp de 24 de

luni, iar în alta timp de numai

12 luni. Vă recomandăm să

comparaţi prestaţiile plătite

de fiecare ţară, analizând cu

atenţie:

• perioadele de lucru necesare

pentru a beneficia de

prestații de șomaj

• ratele aplicabile la calcularea

prestațiilor

• durata prestațiilor.

***


Doriți să călătoriți cu

mașina în altă țară din UE?

V-ar interesa să închiriați o

mașină în timp ce vă aflați

în vacanță în străinătate? Nu

uitați că regulile de circulație

pot fi diferite de la o țară la

alta. Asigurați-vă că aveți un

permis de conducere valabil

și o asigurare auto corespunzătoare.

Când călătoriți cu

mașina în altă țară din UE,

asigurați-vă că permisul de

conducere și asigurarea auto

sunt valabile în țările pe care

le vizitați.

Recunoașterea și valabilitatea

permisului de conducere

- Permise de conducere

europene: Dacă permisul v-a

fost eliberat de o țară din UE,

îl puteți folosi peste tot în UE.

Înainte de plecare, asigurați-vă

că permisul este încă valabil.

Dacă permisul expiră pe durata

unei călătorii în străinătate,

acesta își pierde automat valabilitatea

și s-ar putea să nu fie

recunoscut în alte țări.

Atenție! Nu puteți conduce

în altă țară cu un permis

sau un certificat provizoriu.

Începând din 2013, toate

permisele noi eliberate în

UE respectă un model european

standard - au forma

unui „card bancar” din plastic

cu fotografia titularului

și cu elemente de securitate

îmbunătățite. Încă mai puteți

folosi permisul emis anterior,

dar acesta va fi înlocuit cu

noul model în momentul în

care îl reînnoiți (sau, cel târziu,

până în 2033). Categoriile

de permise de conducere

recunoscute în Europa sunt

următoarele: AM, A1, A2, A,

B, BE, B1, C1, C1E, C, CE,

D1, D1E, D și DE.

Permise eliberate în UE

în schimbul unui permis

dintr-o țară terță: Dacă ați

înlocuit permisul eliberat de

o țară din afara UE cu un permis

european din țara în care

locuiți în prezent, îl puteți

utiliza pentru a conduce peste

tot în UE.

Permise de conducere

eliberate de țări din afara

UE: Dacă doriți să conduceți

în UE cu un permis eliberat

de o țară din afara Uniunii,

contactați autoritățile din

țara pe care o vizitați sau

ambasada ori consulatul țării

dumneavoastră din statul respectiv.

Permis de conducere

pierdut sau furat: Dacă

v-ați pierdut sau vi s-a furat

permisul de conducere în timpul

unei călătorii în străinătate,

contactați poliția locală

și consulatul sau ambasada

țării dumneavoastră pentru

a raporta această situație.

Consulatul va lua legătura

cu autoritățile naționale care

v-au eliberat permisul de conducere

(pentru a verifica dacă

De interes AUGUST

2017 07

Când călătoriți cu mașina în altă țară din

UE, asigurați-vă că permisul de conducere

și asigurarea auto sunt valabile

acesta nu era restricționat,

suspendat, anulat sau revocat).

Pe baza informațiilor

primite de la consulat, poliția

v-ar putea elibera un document

provizoriu care vă permite

să conduceți pentru scurt

timp în țara în care vă aflați.

Vă puteți înlocui permisul

doar în țara în care

aveți reședința obișnuită:

Permisele și certificatele

provizorii eliberate pentru a

înlocui temporar permisele

pierdute sau furate nu sunt în

mod automat recunoscute în

alte țări din UE. În acest caz,

cele 28 de state membre ale

UE + Islanda, Liechtenstein

și Norvegia

Reguli de circulație și siguranță rutieră în țările din UE

Normele privind siguranța

rutieră și regulile de circulație

pot fi diferite de la o țară la

alta. Iată câteva exemple:

• Utilizarea centurii de

siguranță este obligatorie în

toate autovehiculele, inclusiv

în autocare și microbuze, în

toate țările din UE.

• Copiii trebuie să poarte

centură în scaune specifice

vârstei în autoturisme și camionete

și, pe cât posibil, în

celelalte tipuri de autovehicule.

• Utilizarea telefonului

mobil la volan, fără un dispozitiv

hands-free, este interzisă

în aproape toate țările UE.

• Nivelul alcoolemiei admise

la volan diferă de la o

țară la alta, iar în unele țări

este zero.

• Limitele de viteză diferă

în funcție de tipul de drum și

vehicul.

• Sunt obligatorii echipamentele

de siguranță, atât în

autovehicule, cât și pentru

bicicliști.

• În unele țări, este obligatorie

utilizarea luminilor de zi

și/sau a anvelopelor de iarnă.

• Pe șoselele din Cipru,

I rlanda, Malta și Regatul Unit

se circulă pe partea stângă.

• UE a luat măsuri de

îmbunătățire a siguranței rutiere,

inclusiv de sancționare

a infracțiunilor rutiere comise

în altă țară din UE

(cu excepția Danemarcei,

Regatului Unit și Irlandei,

unde normele în cauză nu se

aplică deocamdată). Aceasta

înseamnă că, atunci când

comiteți o infracțiune rutieră

în altă țară, s-ar putea să

primiți amenda prin poștă

acasă!

Asigurați-vă că dispuneți

de o asigurare validă și

adecvată, care acoperă și

călătoriile în alte țări din

UE!

Călătorind în Spania:

Reguli de circulație și

siguranță rutieră

Alcoolemia: Concentrația

de alcool în sânge - maxima

admisă [g/l]

• Conducători standard:

0,5 g/l;

• Conducători începători:

(care sunt în posesia permisului

de conducere de mai puțin

de 2 ani) 0,3 g/l;

• Conducători profesioniști:

(conducători profesioniști,

cei care lucrează

pentru servicii de urgență, cei

care transportă bunuri periculoase

sau cei care efectuează

transporturi speciale) 0,3 g/l.

Centura de siguranță

Utilizarea centurii de

siguranță și a sistemelor de

siguranță pentru copii este

obligatorie!

Centura de siguranță nu

este obligatorie pentru:

• șoferii care efectuează

manevre de schimbare a sensului

de mers sau de parcare;

• persoanele cu dizabilități;

• persoanele scutite din

motive medicale (trebuie să

fie în posesia unui certificat

medical);

• șoferii de taxi în localități

(aceștia nu vor fi considerați

responsabili pentru pasagerii

care nu au atașată centura de

siguranță);

• pasagerii din taxi, de pe

bancheta din spate a mașinii,

având o înălțime mai mică de

135 cm (în zona urbană);

• persoanele responsabile

cu livrarea, care încarcă sau

descarcă un vehicul;

• șoferii și pasagerii din

vehiculele serviciilor de

urgență aflate în misiune;

• instructorii auto pe durata

programului de lucru.

Telefonul mobil

• Este interzisă utilizarea

la volan a telefonului mobil

sau a oricărui alt dispozitiv de

comunicare.

• Sunt autorizate numai

dispozitivele hands-free sau

bluetooth. Este interzisă utilizarea

căștilor audio, care se

pun pe cap și se introduc în

urechi.

Semaforul

• lumină roșie NON-intermitentă

înseamnă că trecerea

este interzisă. Vehiculele nu

trebuie să treacă semaforul

și, dacă există, nici linia de

oprire dinaintea acestuia;

• lumină galbenă NON-intermitentă

înseamnă că vehiculele

trebuie să se oprească

în aceleași condiții ca și în

cazul luminii roșii non-intermitente,

exceptând cazul în

care vehiculul este deja prea

aproape de semafor sau de linia

de oprire pentru a se putea

opri în condiții de siguranță;

• lumină roșie în formă de

X înseamnă că nu puteți circula

pe banda respectivă.

Banda interzisă

• Există benzi rezervate

pentru anumite vehicule (autobuze,

taxiuri, biciclete și

microbuze);

• Utilizarea neautorizată

poate fi sancționată cu o

amendă de 200 de euro.

***


08 AUGUST

2017

Informaţii utile

Munca în

străinătate

În calitate de cetăţean

european, aveţi dreptul să

lucraţi (ca angajat sau lucrător

independent) în orice ţară

din UE, fără permis de muncă.

Excepţie: Pentru cetăţenii

croaţi există încă restricţii

temporare de muncă în unele

dintre ţările UE.

De asemenea, aveţi dreptul

de a trăi în ţara respectivă,

atâta timp cât îndepliniţi

anumite condiţii. Nu uitaţi

că mutarea într-o altă ţară

din UE presupune schimbări

importante cu privire la:

prestaţiile sociale (concediu

medical, concediu de maternitate/paternitate,

pensii, asigurarea

pentru accidente de

muncă şi boli profesionale,

ajutoare de deces, indemnizaţii

de şomaj, pensii anticipate,

prestaţii familiale etc.);

ţara/ţările în care trebuie să

plătiţi impozite.

Drepturi de ședere pentru

persoanele aflate în

căutarea unui loc de muncă:

În calitate de cetățean

european, aveți dreptul de

a vă căuta un loc de muncă

în altă țară din UE. Dacă ați

fost angajat în altă țară din

UE și v-ați pierdut locul de

muncă sau dacă sunteți lucrător

independent și nu mai

aveți contracte, s-ar putea să

vă păstrați totuși dreptul de a

rămâne în țara respectivă, în

anumite condiții.

Dacă vă căutați un loc de

muncă în altă țară din UE

pe o perioadă mai mică de 6

luni, nu aveți nevoie decât de

o carte de identitate sau de

un pașaport valabil. În multe

țări din UE, trebuie să aveți

permanent asupra dumneavoastră

cartea de identitate

sau pașaportul. În aceste

țări, ați putea fi amendat

sau reținut temporar dacă vă

uitați documentele de identitate

acasă, dar nu puteți fi

obligat să vă întoarceți în

țara de origine doar din acest

motiv.

Persoanele care își caută

un loc de muncă nu sunt nevoite

să se înscrie în registrul

de populație în primele 6

luni de ședere. Însă, în unele

țări din UE, trebuie să vă

semnalați prezența pe lângă

autoritățile relevante într-un

interval rezonabil de timp de

la data sosirii. De cele mai

multe ori, este vorba despre

primărie sau poliție.

Egalitatea de tratament:

Ca cetățean european care

lucrează în altă țară, atât

dumneavoastră, cât și membrii

de familie, aveți dreptul

să fiți tratați ca și cetățenii

țării respective. În calitate de

cetățean al UE, trebuie să fiți

tratat exact în același mod ca

și colegii dumneavoastră din

țara gazdă. Această egalitate

de tratament vizează:

• remunerarea și celelalte

condiții de angajare și de lucru;

• sănătatea și siguranța la locul

de muncă;

• accesul la formare profesională,

școli profesionale și

centre de recalificare - pentru

lucrători și copiii lor;

• accesul la locuințe, inclusiv

la locuințe sociale sau facilitarea

accesului la cumpărarea

de locuințe;

• dreptul de a se afilia la un

sindicat, de a vota și de a fi

ales în posturi de administrare

sau de conducere ale unui

sindicat;

• avantajele sociale și fiscale;

• concedierea, r eintegrarea

după concediere și reinserția

profesională.

Prestații: În calitate de

cetățean european aveți

dreptul la aceleași prestații

și avantaje ca și lucrătorii

din țara gazdă, încă din prima

zi de lucru, fie că sunteți

angajat sau lucrător independent.

Ar putea fi vorba,

printre altele, de avantaje

care nu sunt legate în mod

direct de locul de muncă -

reduceri la transport, pensii

complementare, burse de

studiu sau indemnizații de

șomaj pentru copiii care își

caută primul loc de muncă.

De asemenea, ați putea fi eligibil

pentru prestații nefinanciare

(de exemplu, dreptul de

a avea un interpret în cadrul

procedurilor judiciare). Ca

cetățean european, veți avea

și dreptul la prestațiile acordate

lucrătorilor și familiilor

lor pe motiv că locuiesc în

țara gazdă.


Informaţii utile AUGUST

2017 09

Familia:

Autoritatea părintească

Părinții răspund de creșterea

și educarea copiilor și de administrarea

eventualelor lor bunuri.

De asemenea, au dreptul

de a reprezenta interesele copiilor

în justiție. În toate țările

din UE, autoritatea părintească

îi revine automat mamei și, în

cazul cuplurilor căsătorite, și

tatălui. În majoritatea cazurilor,

părinții exercită în comun autoritatea

părintească. În schimb,

în cazul taților necăsătoriți,

drepturile și îndatoririle diferă

de la o țară la alta.

Încredințarea copilului și

dreptul de vizită: Reglementările

privind încredințarea copiilor

și dreptul de a-i vizita sunt

stabilite de fiecare țară în parte.

Legislația națională stabilește:

• cui i se încredințează copilul;

• dacă autoritatea părintească

se exercită de către

ambii părinți sau de către unul

singur;

• cine ia decizii cu privire la

educația copilului;

• cine administrează bunurile

copilului și alte chestiuni

similare.

Totuși, dreptul copiilor de

a avea o relație personală și

contact direct cu ambii părinți,

chiar și când aceștia locuiesc

în țări diferite, este recunoscut

peste tot în UE. În cazul procedurilor

de divorț sau separare,

este important să se stabilească

dacă minorul va rămâne cu

unul dintre părinți sau va locui

alternativ la fiecare dintre ei.

Părțile pot ajunge la un acord

cu privire la acest aspect.

Înfățișarea în instanță pentru

încredințarea copilului și

obținerea dreptului de a-l vizita:

• Dacă nu puteți ajunge la

un acord în ceea ce privește

custodia sau drepturile de vizită,

va trebui probabil să vă

adresați unei instanțe;

• Dacă părinții nu locuiesc

în aceeași țară, deciziile

privind autoritatea părintească

îi vor aparține instanței

judecătorești din țara în care

locuiește copilul de obicei;

• Dacă cei doi soți sunt de

acord, instanța care judecă

procesul de divorț poate lua și

deciziile legate de autoritatea

părintească;

• Ținând cont de interesul

superior al copilului, instanța

va hotărî în ceea ce privește

drepturile de custodie, programul

de vizite și locul de

reședință al copilului.

Recunoașterea și executarea

hotărârilor: Hotărârile

judecătorești cu privire la autoritatea

părintească emise întro

țară din UE sunt recunoscute

în toate celelalte state membre,

fără să fie nevoie de vreo procedură

specială. Executarea lor

este facilitată de o procedură

standard.

Adopția: Nu există norme

europene uniforme în materie

de adopții. Fiecare țară aplică

propriile sale reguli. Contactați

autoritățile naționale pentru

informații privind cerințele în

materie de adopții și procedurile

de urmat. Toate țările UE

împărtășesc, totuși, o serie de

principii comune, stabilite prin

convențiile internaționale în

materie de adopții:

• dacă sunt în viață, părinții

biologici ai copilului trebuie

să își dea consimțământul cu

privire la adopție;

• decizia de adopție trebuie

să respecte interesul superior al

copilului;

• adopția trebuie să fie

pronunțată de o instanță judecătorească

sau de o autoritate

administrativă.

În majoritatea țărilor UE,

copilul va putea prelua numele

și naționalitatea părinților

adoptivi și va avea aceleași

drepturi de moștenire ca și un

copil biologic. În același timp,

părinții adoptivi vor avea

aceleași drepturi și obligații

față de copil ca și părinții naturali.

Răpirea copiilor: Partenerul

dumneavoastră a plecat

cu copilul în altă țară din UE

fără consimțământul dumneavoastră

sau încălcând o hotărâre

judecătorească? Puteți

înainta o acțiune în justiție

pentru a vă recupera copilul.

Autoritățile centrale vă pot

ajuta să întreprindeți acțiunile

necesare. Dacă îndeplinește

cerințele legale, cazul dumneavoastră

va fi preluat de

instanțele judecătorești din statul

membru în care a fost dus

copilul, iar acestea vor decide

dacă se impune returnarea copilului.

Fac excepție situațiile

în care: copilul este în pericol

în țara în care a locuit înainte

de răpire; copilul are vârsta

necesară pentru a declara că

nu dorește să se întoarcă. Teoretic,

atât dumneavoastră, cât

și copilul aveți dreptul de a fi

audiați de instanță pe parcursul

procedurilor judiciare.

Anularea unei hotărâri

judecătorești: Dacă doriți anularea

deciziei de încredințare a

copilului, trebuie să vă adresați

instanțelor din țara în care s-a

luat decizia în cauză. Nu puteți

obține anularea unei decizii de

încredințare dacă răpiți copilul

și îi cereți unei instanțe

judecătorești din altă țară din

UE să emită o decizie diferită.

Excepții: Aceste norme

nu se aplică în Danemarca,

I slanda, Liechtenstein,

Norvegia și Elveția. Totuși,

Danemarca, Islanda, Norvegia

și Elveția respectă Convenția

de la Haga privind răpirea copiilor

(1980). Deciziile privind

cazurile care implică aceste țări

sunt tratate în conformitate cu

prevederile acestei convenții și

cu alte acorduri internaționale.

Prestații familiale: În UE,

țara care răspunde de drepturile

dvs. de securitate socială,

inclusiv de prestațiile familiale

(alocații pentru copii, alocații

de creștere a copilului, etc.), se

stabilește în funcție de statutul

dumneavoastră profesional

și de locul de reședință - nu

de cetățenia pe care o aveți.

Legislația națională stabilește

condițiile în care părinții primesc

prestații familiale. De

obicei, părinții au dreptul la

prestații dintr-o anumită țară

din UE: dacă lucrează acolo;

dacă primesc o pensie de stat

de la sistemul de securitate

socială din țara respectivă (de

exemplu, pensie pentru limită

de vârstă, pensie de invaliditate

sau pensie de urmaș) sau

dacă pur și simplu locuiesc în

țara respectivă. Rețineți faptul

că prestațiile familiale variază

mult de la o țară la alta!

Toată familia locuiește

într-o singură țară: Dacă vă

stabiliți cu întreaga familie

în altă țară din UE și sunteți

afiliat doar la sistemul său de

securitate socială, veți fi supus

regimului de prestații familiale

din țara gazdă. Însă, dacă

sunteți detașat în străinătate

pe termen scurt (mai puțin de

2 ani) și rămâneți asigurat în

sistemul de securitate socială

din țara de origine, prestațiile

familiale vă vor fi plătite în

continuare de țara de origine.

Membrii familiei locuiesc

în altă țară: Dacă unii membri

ai familiei dumneavoastră nu

locuiesc în țara în care sunteți

asigurat, ați putea avea dreptul

la prestații familiale din mai

multe țări. În astfel de cazuri,

autoritățile naționale din țările

implicate vor analiza situația

ambilor părinți și vor decide

ce țară poartă responsabilitatea

principală pentru plata

prestațiilor. Decizia se va lua

în conformitate cu „regulile de

prioritate”.

Regulile de prioritate:

În general, țara care poartă

responsabilitatea principală

pentru plata prestațiilor este

țara în care aveți drepturi la

prestații sociale în baza faptului

că lucrați sau desfășurați

activități independente pe teritoriul

său (dumneavoastră sau

soțul/soția).

Dacă beneficiați de astfel de

drepturi în două țări, responsabilitatea

de a plăti îi revine țării

în care locuiesc copiii și în care

lucrează unul dintre părinți.

Dacă niciunul dintre dvs. nu

lucrează în țara în care locuiesc

copiii, veți primi prestații

din țara în care nivelul acestora

este cel mai ridicat.

Dacă aveți dreptul la pensie

în două țări, responsabilitatea

de a plăti îi revine țării în care

locuiesc copiii și care plătește

una dintre pensiile respective.

Dacă niciunul dintre dvs.

nu primește pensie în țara în

care locuiesc copiii, veți primi

prestații din țara în care ați fost

asigurat sau în care ați locuit

mai mult. Dacă dreptul dumneavoastră

la prestații familiale

se bazează pe rezidența în

două țări, responsabilitatea de

a plăti îi revine țării în care locuiesc

copiii.

Suplimente: Dacă prestațiile

primite de la țara care

deține responsabilitatea principală

au o valoare mai mică decât

cele pe care le-ar fi acordat

țara cu responsabilitate secundară,

țara cu responsabilitate

secundară va plăti un supliment

egal cu diferența dintre

valorile celor două prestații.

Astfel, vi se va plăti maximul

de prestații cuvenite.

Părinți divorțați. Dacă

ați divorțat și fostul partener

primește prestații familiale,

dar nu le utilizează pentru

întreținerea copilului,

contactați autoritățile competente

în domeniul prestațiilor

familiale din țara în care

locuiește copilul și solicitați

ca plata beneficiilor să fie

redirecționată către dumneavoastră,

în calitate de părinte

care se ocupă de fapt de

întreținerea familiei.

Unde se depune cererea?

Cererea poate fi depusă în

orice țară din UE în care dumneavoastră

sau celălalt părinte

aveți dreptul la prestații.

Autoritățile din țara în care

depuneți cererea o vor transmite

și celorlalte țări responsabile

de cazul dumneavoastră. Dacă

depuneți cererea la timp întruna

dintre țări, se va considera

că aceasta a fost depusă la timp

în toate celelalte țări din UE în

care aveți dreptul la prestații

familiale. Dacă autoritățile

din țara în care ați depus inițial

cererea nu au trimis la timp dosarele

către omologii lor, țările

respective nu pot invoca acest

motiv pentru a vă respinge cererea.

Contactați autoritățile

naționale pentru a afla care

este termenul limită până la

care puteți solicita prestații familiale.

Nerespectarea acestuia

poate duce la pierderea dreptului

la prestații. Autoritățile

naționale au obligația de a

coopera și de a-și comunica

toate informațiile necesare

pentru tratarea cererii. Pentru

a evita dificultățile legate

de limbă, administrațiile

naționale utilizează formulare

standard pentru a face schimb

de informații.

Prestațiile familiale diferă

foarte mult de la o țară

la alta. Statele membre își

stabilesc propriile norme cu

privire la drepturile la prestații

și servicii. Toate statele membre

oferă o formă sau alta de

prestații familiale, dar valoarea

acestora și condițiile de acordare

variază mult. Dacă unele

țări furnizează plăți periodice,

altele acordă mai degrabă

scutiri de la plata impozitelor.

Pentru a evita eventualele

neînțelegeri care ar putea avea

un impact semnificativ asupra

veniturilor dumneavoastră,

informați-vă cu privire la sistemul

de securitate socială din

țara gazdă.


10 AUGUST

2017

Puşa Roth

Senior Editor OR

București/România

„Mă numesc Pamfil

Şeicaru, născut în anul 1894,

luna aprilie... Am intrat în

presa cotidiană în aprilie

1918, după ce am fost demobilizat

şi de atunci am

continuat să fiu comentator

al evenimentelor politice interne

şi externe, colaborând

succesiv la diverse ziare şi

reviste. În 1923 am fost angajat

la ziarul Cuvântul, ca

şef-redactor, proprietar fiind

ing. Titus Enacovici. Articolul

de fond (leit articol)

era semnat de mine. În anul

1924 am fost ales preşedinte

al Sindicatului ziariştilor. În

1927 am demisionat de la ziarul

Cuvântul şi am luat conducerea

ziarului C urentul, al

unei societăţi anonime, unde

am funcţionat ca director şi

redactor-şef... Din ianuarie

1927 şi până la 9 august

1944, când am plecat din

ţară, articolul de fond era

semnat de mine. Am fost

ales de trei ori ca deputat

independent în Parlamentul

ţării”. (Revista Magazin,

Destinul unui condamnat la

moarte – Pamfi l Şeicaru”,

de Victor Frunză, Editura

Victor Frunză, 2001)

Ca în orice altă profesie,

jurnalismul are reprezentanţi

care rămân ca repere în istoria

acestei zbuciumate activităţi,

în care ţelul suprem este

– sau ar trebui să fie – aflarea

adevărului. S-a spus, pe

bună dreptate, că jurnalistul

este ,,câinele de pază al societăţii”,

iar el, jurnalistul, ar

trebui să fie ochiul care vede

,,enorm”, urechea ce aude

,,monstruos”, riscându-şi

uneori viaţa în căutarea adevărului.

Nu este o profesie

uşoară, nu este una în care

partea subiectivă să primeze,

ci este – sau ar trebui să

fie – acea putere care să pună

mereu în lumină faptele, să

,,alimenteze” opinia publică

cu ştiri corecte, să se ştie că

această categorie socio-profesională

este unică prin menirea

ei.

Creatori ai spaţiului public

virtual, formatori ai opiniei

publice sau ,,câinii de

pază ai democraţiei”, cum

am mai spus, jurnaliştii au

un rol esenţial în lume şi nu

este o simplă figură de stil.

Fără ei, nu ar exista o agendă

publică comună, nu s-ar

cunoaşte noutăţile de zi cu zi

şi, poate cel mai important,

nu s-ar putea şti şi critica injustiţiile

sau abuzurile celor

care ne guvernează. Statutul

jurnalistului este special,

datorită dreptului publicului

de a fi informat, corelat cu

dreptul inviolabil la libera

exprimare a jurnalistului.

Datoria principală, indiferent

de tipul de jurnalism practicat

(de investigaţie, de opinie,

foto-jurnalism, cultural,

economic, medical etc.), este

informarea corectă a publicului.

Profesia are propriul

cod deontologic care enumeră

câteva principii care stau

la baza practicii jurnalistice,

dar spre deosebire de medici,

magistraţi sau aviatori,

oricine poate deveni jurnalist,

fără să aibă nevoie de o

acreditare specială.

Nu oricine, însă, poate

deveni un jurnalist profesionist

şi recunoscut, iar drumul

către performanţă începe

întotdeauna de jos. Jurnalist

eşti non-stop, spun oamenii

din breaslă. Cu alte cuvinte,

atunci când termini lucrul,

continui să fii jurnalist prin

felul în care observi şi gândeşti.

M-am gândit că cititorii

publicaţiei Occidentul

Românesc merită să afle

câteva date despre un mare

ziarist şi scriitor, care şi-a

pus amprenta asupra timpului

în care şi-a exercitat

meseria de jurnalist în mod

cu totul deosebit. Este vorba

despre Pamfil Şeicaru,

considerat a fi cel mai mare

gazetar dintre cele două războaie

mondiale (18 aprilie

1894, Buzău, România - 21

octombrie 1980, München,

RFG), director al ziarului

,,Curentul”, pe care l-a înfiinţat

în anul 1928, cel mai

combativ cotidian românesc

(cu orientare de dreapta şi,

uneori, de extremă dreaptă)

în perioada dintre cele două

războaie mondiale.

Pamfil Şeicaru a condus

publicaţia până în anul

1944, atunci când a părăsit

ţara. Deşi a plecat, el a avut

ideea de a publica un ziar

ce ar fi trebuit să susţină

cauza României după încetarea

războiului. În 1939 a

fost singurul ziarist român

care a afirmat că aşa-zisele

garanţii militare oferite

de Marea Britanie şi Franţa

pentru integritatea frontierelor

României nu valorau

nimic. „Activitatea sa publicistică

nu a fost dintre cea

mai comodă pentru autorităţi.

În diverse arhive, civile

şi militare, există numeroase

Educaţie şi cultură

articole care i-au fost cenzurate,

mai ales în timpul

campaniei dinspre Răsărit.

În aprilie 1939 a fost singurul

ziarist român care a

prezis că faimoasele garanţii

franco-britanice aveau să

se dovedească fără valoare.

Figurează la loc de cinste

în istoria încă nescrisă a

presei române polemica pe

care a purtat-o în paginile

„Curentului” cu comentatorul

britanic Wickham Steed,

care, prin intervenţiile sale

în emisiunile postului de radio

BBC, inducea în eroare

opinia publică românească

asupra raţiunii participării

României la un război

pe care şi-l dorise” (Mihai

Pelin): în faţa pericolului

nazist, „Anglia trebuie să se

pregătească pentru propria

apărare şi abia după asta

să garanteze şi frontierele

altor ţări”. Într-un articol

publicat la 15 aprilie 1939

a intuit inevitabila sacrificare

de către marile puteri

a ţărilor mici şi mijlocii din

Europa acelui timp.

Licenţiat în drept, Pamfil

Şeicaru a luat parte ca ofiţer

la operaţiile militare din

P rimul Război Mondial,

fiind citat cu Ordin de zi

pe Armată. A fost deputat

în Parlamentul României

în 1928, 1931 şi în 1933.

Ziarist de mare talent, a

fost director al ziarului

,, Bucovina” ( Cernăuţi) şi a

participat la editarea revistei

,,Gândirea”. Din 1945

se stabileşte în Spania, la

Palma de Mallorca, până în

1953 şi apoi la Madrid, până

în 1974, unde a publicat o

ediţie trimestrială a ziarului

„Curentul” şi, pentru câtva

timp, publicaţia „Liberty and

Justice”. Ultimii ani i-a petrecut

în Germania, stabilindu-se

la Dachau. La moartea

sa, în octombrie 1980, premierul

Bavariei, Franz Josef

Strauß, l-a omagiat într-un

mesaj, descriindu-l drept

„un patriot român şi eminent

ziarist: „Moştenirea pe

care a lăsat-o compatrioţilor

săi este lupta pentru dreptate,

omenie şi pace”.

Cred că este interesant

de menţionat părerea celebrului

ziarist despre clasa

politică românească din vremea

sa: ,,Această minoritate

reprezenta ţara minciunii

constituţionale. Această

minoritate zădărnicea orice

acţiune menită să folosească

ţării… Confiscase conducerea

Statului şi, rând pe

rând, treceau pe la guvern ca

adevărate trupe de ocupaţie,

grăbite să-şi facă provizii,

nepăsătoare de ce s-ar putea

să se întâmple a doua zi. Ce

Pamfil Şeicaru

„un patriot român şi

eminent ziarist”

valoare au delimitările dintre

partide, etichetele, presupusele

deosebiri de ideologie

- când în compoziţia lor, în

metodele lor de lucru erau

de o deprimantă asemănare?

Însăşi uşurinţa cu care

migraţiunile dintr-un partid

într-altul erau posibile indică

o similitudine de climat

politic. De fapt, am avut un

singur partid care a stat nemişcat

la guvern de la Unire

şi până azi: partidul nepăsării

naţionale”.

Pamfil Şeicaru scrie fără

menajamente despre politica

externă a României interbelice:

„Prizonieri ai unei iluzii,

noi nu ne-am mai trudit să

ne croim un drum al nostru,

pentru siguranţa noastră, formula

magică «marii noştri

aliaţi» socotind-o suficientă.

Tot sistemul nostru de alianţe

nu este decât realizarea sistemului

de siguranţă al Franţei

faţă de eventualitatea unei

revanşe germane. Biată nălucă;

biet romantism al politicii

noastre externe!”. După 23

august 1944 şi instalarea regimului

comunist la putere,

Pamfil Şeicaru a fost judecat

în procesul ziariştilor „criminali

de război vinovaţi de

dezastrul ţării” (22 mai – 4

iunie 1945) şi condamnat „la

pedeapsa capitală şi degradare

civică pe timp de 10 ani,

urmând a executa pedeapsa

cea mai gravă”. Graţiat în secret

de Nicolae Ceauşescu în

1966, celebrul gazetar vine

incognito, însoţit de ofiţeri

DIE, în perioada 20-28 august

1977 la Bucureşti.

În perioada exilului,

Pamfil Şeicaru a scris şapte

cărţi care demonstrează

că marele ziarist a ştiut şi a

simţit evenimentele care se

derulau sub ochii lui, a înţeles

ceea ce se întâmplă în bătrâna

Europă: Pax A mericana

o Pax Sovietica (1947);

Dotla. Să rămână doar cenuşa

(1948); Istoria partidelor

politice în România

(1959); La Roumanie dans la

Grande Guerre (1968); Karl

Marx - Însemnări despre

România (1968); Die Donau

- Fluss der Fünf Meere.

Ein Europäisches Problem

im Lichte der rumänischsowietischen

Kontroversen

(1975) - ,,Dunărea - fluviu

a cinci mări. O problemă

europeană în lumina controverselor

româno-sovietice”;

Adevăruri care trebuie amintite

(1980). Pamfil Şeicaru

rămâne, aşadar, un nume, un

destin care a marcat istoria

jurnalismului românesc, dar

şi european.

***


Dan Caragea - Critic literar

Portugalia

Pe 22 mai (10 mai, după

calendarul iulian), la unsprezece

ani de la suirea pe

tron a prinţului Carol, în

Camerele reunite, Mihail

Kogălniceanu, în numele guvernului,

proclama „independenţa

absolută a României”.

El cerea ca independenţa să

fie recunoscută imediat de

Marile Puteri şi cerea, de

asemenea, Delta Dunării şi

Dobrogea ca despăgubiri de

război. În solemna adunare,

Principele Carol a declarat:

„România intră în vechea

sa independenţă, ca naţiune

liberă, ca stat de sine stătător,

ca membru util, pacificator şi

civilizator al marii familii a

statelor europene”.

Cronologia evenimentelor

politice şi militare:

1877

-iun. 22. Armatele ruse trec

Dunărea.

-iul. 16. Ruşii cuceresc

N icopole. Armata otomană

se repliază la Plevna.

-iul. 20. Osman-Paşa obţine

o primă victorie asupra

ruşilor la Plevna, cărora le

provoacă pierderi însemnate.

-iul. 30. Ruşii sunt din nou

învinşi la Plevna, unde pierd

170 de ofiţeri şi alţi 7.000 de

soldaţi. Trupele ţarului sunt

într-o situaţie critică, putând

fi împinse peste Dunăre.

-aug. 1. Marele duce Nicolae

cere insistent prinţului Carol

I ca armata română să treacă

Dunărea.

-aug. 22. Divizia a IV-a română

întră în luptă la Plevna.

-aug. 29. Prinţul Carol preia

comanda trupelor românoruse

de la Plevna, secondat

de generalul rus Zotov şi de

generalul Alexandru Cernat.

-sept. 11. A treia bătălie de la

Plevna. Românii ocupă reduta

Griviţa I.

-nov. 19-20. Trupele române

ocupă Rahova.

-dec. 10. A patra bătălie (şi

ultima) de la Plevna. Căderea

Plevnei a însemnat

practic sfârşitul războiului,

chiar dacă ostilităţile au mai

continuat aproape trei luni.

Osman-Paşa se predă trupelor

române şi semnează capitularea

armatei turce.

-dec. 11. Ţarul Alexandru

al II-lea îi conferă prinţului

Carol ordinul Sf. Andrei cu

spade, distincţie rară, care

mai fusese conferită până

atunci doar de trei ori.

-dec. 27. Intrarea triumfală

a prinţului Carol I în

Bucureşti.

1878

-ian. 5-9. A patra bătălie de la

Şipka. Victoria ruşilor asupra

turcilor.

-ian. 24. Armata română ocupă

Smârdanul după un atac

energic.

-ian. 31. Încheierea armistiţiului

în războiul ruso-turc.

-ian. 15-17. Victoria rusă la

Plovdiv.

-ian. 20. Ruşii cuceresc

Adrianopolul.

-febr. 24. Trupele române intră

în Vidin.

-mart. 3. Tratatul de pace

ruso-turc de la San Stefano.

România nu este admisă la

tratativele de pace. Turcia

recunoaşte independenţa

României, Serbiei şi

Muntenegrului, precum

şi autonomia Bulgariei.

României îi sunt luate, de

Rusia, cele trei judeţe din

sudul Basarabiei ( Cahul,

Ismail, Bolgrad), dar primeşte,

în schimb, Dobrogea, fără

gurile Dunării (care reveneau

Rusiei).

-iun. 13. Apar primele bancnote

româneşti.

-iun. 13 – iul. 13. Congresul

de la Berlin. România este

primită în ultima zi. Marile

Puteri revizuiesc Tratatul

de la San Stefano. Congresul

recunoaşte independenţa

României. România

primeşte şi gurile Dunării.

De asemenea, se recunoaşte

independenţa Serbiei şi

Muntenegrului. Se admite

constituirea principatului

Bulgariei, vasal Turciei.

Bosnia şi Herţegovina intră

sub administraţie austro-ungară.

-sept. 23. Agenţia diplomatică

din Viena este ridicată la

rang de legaţie (prima legaţie

română).

-oct. 12. Camerele adoptă

hotărârile Congresului de la

Berlin.

-oct. 13. România cedează

Rusiei cele trei judeţe din

sudul Basarabiei.

-oct. 20. Capitala primeşte

cu onoruri armata română

victorioasă, declarându-se

astfel sfârşitul Războiului de

Independenţă.

Zorii relaţiilor diplomatice

româno-spaniole: Al.

Plagino (1880)

Pe 20 februarie 1880,

Educaţie şi cultură AUGUST

2017 11

Alexandru Plagino

Din istoria relațiilor

diplomatice și culturale

româno-spaniole (III)

Franţa, Marea Britanie şi

Germania au recunoscut independenţa

României (Rusia

şi Turcia o recunoscuseră în

1878, iar Austro-Ungaria şi

Italia, în 1879). Misiunea

diplomatică pe lângă cele

şapte Mari Puteri, începută

în 1856, se putea considera

încheiată. Prinţul Carol I îşi

îndrepta acum atenţia spre

puterile coloniale care nu

se amestecaseră în „afacerile”

Europei. În martie 1880,

prinţul îl trimite pe aghiotantul

său, Alexandru Plagino,

într-o misiune specială

în Spania şi în Portugalia

pentru a aduce la cunoştinţa

Madridului şi Lisabonei

„independenţa absolută a

României”, cum se exprimase,

în Parlamentul ţării,

marele bărbat de stat Mihail

Kogălniceanu.

Pregătirea misiunii

Din telegrama nr. 4710,

din 6 februarie 1879, trimisă

de la Paris de Nicolae

Calimachi-Catargi, agentul

diplomatic al României

şi adresată lui Ion I.

Câmpineanu, ministrul afacerilor

străine, rezulta că

Spania nu dorea să se pronunţe

în chestiunea independenţei

României înaintea

Marilor Puteri. Este şi motivul

pentru care ambasadorul

Spaniei la Paris îi sugerează

diplomatului român ca misiunea

să fie amânată pentru o

dată ulterioară. Nici poziţia

Portugaliei nu a fost diferită,

rămânând ca guvernul

portughez să stabilească

momentul potrivit pentru

primirea reprezentantului român.

Calimachi-Catargi mai

menţionează în telegramă şi

numele persoanei indicate:

„În orice caz, Plagino”.

Cine era Alexandru

Plagino?

Mare moşier, Alexandru

Plagino (1821-1894) a avut

o serie de ranguri şi funcţii:

a fost paharnic (1840), demnitate

moştenită de la tatăl

său, agă (1850) şi prefect

al Poliţiei Capitalei (1850-

1851), mare logofăt (1852) şi

secretar de stat (1854-1856)

în timpul celei de-a doua

domnii a lui Barbu Ştirbei. A

fost şi un francmason activ,

ca mai toţi politicienii din

generaţia lui. După Unirea

Principatelor, sub Alexandru

Ioan Cuza, a fost ministru

ad-interim al afacerilor străine

(1861) şi ministru de finanţe

(1861-1862) în guvernul

Dimitrie Ghica, membru

al Adunării Elective (1862)

şi vicepreşedinte al Corpului

Ponderator, altfel spus, al

S enatului (1865). După abdicarea

lui Cuza, a făcut parte

din Adunarea Constituantă

(1866), devenind apoi senator

(1866), deputat (1871) şi

preşedinte al Senatului, în

patru rânduri, între 1869 şi

1871.

În timpul Războiului

de Independenţă, Plagino

este numit de suveran comisar-general

pe lângă

Marele Cartier al Armatei

Ruse (aprilie-iulie 1877).

În „ Memoriile” lui Carol

I apare această notă: „26

aprilie (8 mai) − […] A[l.]

Plagino e numit comisargeneral

român în Marele

Cartier al marelui duce;

Plagino, care a fost de mai

multe ori ministru şi vicepreşedinte

al Senatului, s-a

întors de curând de la Paris,

aducând de acolo, de la ducele

de Decazes, precum

şi de la Viena, de la contele

Andrássy, sfatul pentru

România de a nu coopera

în război cu Rusia”. Plagino

devine aghiotant al prinţului

Carol, iar la începutul lui

1879 se afla la Marsilia. În

martie, este trimis în misiune

diplomatică la Curtea

de la Madrid şi la cea de la

Lisabona. Ulterior, a fost

numit ministru plenipotenţiar

la Roma (1885-1891)

şi apoi la Londra (1891-

1893). Se stinge din viaţă,

în 1894, la conacul său din

Dumbrăveni (fost Plăineşti,

fost P lagineşti).

(Va urma)


12 AUGUST

2017

Interviu

A-ţi reprezenta ţara este probabil cel mai înalt privilegiu şi cea

Interviu cu Alina Elena

Râmaru, avocat, consul

onorific al României în

Insulele Canare

A ajuns pe meleaguri

spaniole pentru că şi-a dorit

să cunoască o altă cultură

şi un alt sistem de învăţământ.

Dar, spune Alina

Elena Râmaru, „a mă stabili

în Spania sau în orice altă

ţară, la acel moment, era un

aspect care pentru mine nu

reprezenta o opţiune”. Însă

drumul vieţii are felul său de

a întoarce lucrurile: Alina a

revenit în Spania pentru a

împleti viaţa profesională cu

cea personală. Acum este un

avocat de succes, stabilită în

Insulele Canare şi, recent, a

devenit consul onorific al

României în această regiune,

după ce a luptat, cot la

cot cu alţi români, pentru

înfiinţarea unui consulat

destinat românilor ce muncesc

şi trăiesc în aceste

insule. A lina Râmaru este

nominalizată pentru premiile

de excelenţă acordate în

cadrul celei de-a doua ediţii

a campaniei Occidentul

Românesc „Noi susţinem

excelenţa!”, ediţie care va

avea loc anul acesta.

Alina Elena Râmaru:

Prima dată am ajuns în

Spania în anul 2002, cu o

bursă Erasmus. Studiam

la Facultatea de Drept din

Bucureşti şi, în acelaşi timp,

urmam cursurile de drept

european ale Universităţii

Sorbona Paris, care se desfăşurau

tot în B ucureşti.

Previzibil ar fi fost să aleg

Franţa pentru o bursă

Erasmus, dar îmi doream

foarte mult să cunosc şi

alt sistem de învăţământ,

altă cultură, aşa că am

ales Spania. Dar la acel

moment a mă stabili aici

sau în altă ţară nu era o

opţiune. Însă socoteala de

acasă nu se potriveşte cu

cea din târg: a trebuit să

împletesc aspectele profesionale

cu cele personale.

Astfel, în 2004 am revenit

pentru studiile de doctorat

şi în 2005 m-am căsătorit –

nu înainte ca soţul meu să

fi cunoscut, la rândul său,

România, din toate punctele

de vedere (în 2003, a fost

unul dintre primii studenţi

de la Universitatea din Las

Palmas de Gran Canaria

care a ales Facultatea de

Drept din Bucureşti ca destinaţie

Erasmus).

Occidentul Românesc:

Care au fost provocările

plecării din ţară şi stabilirii

într-o altă patrie?

Alina Elena Râmaru:

Procesul de integrare la

nivelul relaţiilor interumane

a fost natural şi deloc

anevoios. Insulele Canare

reprezintă una din comunităţile

cu cea mai bogată

diversitate culturală şi asta

spune totul. La nivel profesional,

experienţele au fost

contradictorii. Pe de o parte,

procedura recunoaşterii

a fost una foarte lentă, în

teorie ar fi trebuit să dureze

6 luni, în cazul meu a durat

2 ani. Iar din 25 de materii

mi-au fost recunoscute doar

două, în mod eronat consider

(nu mi s-au recunoscut

nici măcar materiile studiate

la Universitatea din Las

Palmas). Am preferat să nu

mai aştept şi să mă prezint

la toate examenele. Am avut

însă două avantaje: timp de

doi ani făcusem practică

la un cabinet de avocatură

în Las Palmas de Gran

Canaria şi, totodată, eram

obişnuită cu un volum mare

de studiu, după experienţa

din sistemul de învăţământ

românesc şi francez. Astfel

că am terminat toate

examenele în doua sesiuni,

m-am înscris în Barou, apoi

traiectoria a devenit mai

fl uidă. Am lucrat aproape

doi ani în sistemul bancar,

am lucrat şi ca traducator

extern al administraţiei

justiţiei din Canare, iar de

10 ani sunt avocat la cabinetul

Calderin y Ramaru

A bogados.

Occidentul Românesc:

Cum ai ajuns să înfiinţezi

şi să coordonezi Asociaţia

Românilor din Canare

( Rumacan)?

Alina Elena Râmaru: A

pleca din România nu făcea

parte din planurile mele,

cum am spus şi mai înainte.

Dar a aduce România

în Canare era posibil! Cunoşteam

demersurile legale

pentru a crea o asociaţie,

aveam prieteni români şi

spanioli cu care împărţeam

aceleaşi idealuri, exista

deja o comunitate importantă

de români în Canare. Impulsul

fi nal a venit în urma

unui articol nu tocmai pozitiv

despre România; atunci

am înţeles că o asociaţie cu

personalitate juridică va

avea un cuvânt important de

spus în apărarea drepturilor

şi intereselor comunităţii româneşti.

Occidentul Românesc:

Ai luptat pentru înfiinţarea

unui consulat pentru români

în Canare. Cum a fost această

„bătălie”, eşti mulţumită

de rezultatul final?

Alina Elena Râmaru:

Nu am fost singură! Fiecare

membru al conducerii

Asociaţiei Rumacan a

luptat în acest sens. S-au

făcut acţiuni directe şi indirecte.

S-au prezentat cereri

la Ministerul Afacerilor

Externe, s-au solicitat audienţe,

s-au prezentat statistici,

s-a mers la Madrid

şi Bucureşti de fi ecare dată

când exista ocazia întâlnirii

cu vreun reprezentant cu putere

de decizie. S-au realizat

acţiuni culturale şi sociale

care să demonstreze coeziunea

comunităţii române din

Canare. S-au implicat foarte

mulţi oameni, voluntar, în

acţiunile asociaţiei: Adina

Lazăr, Simona Chirilă,

Liliana Ionescu, Adela

Latiu, Gabriela Stoica,

V oicu Burca, Adriana

B reban, Nadia şi Dan Bobu,

Bianca Sandu şi mulţi alţii.

Toţi cei implicaţi ştiu că s-a

solicitat un birou consular

pentru Insulele Canare cu

sediu fi e în Tenerife, fi e în

Gran Canaria, pentru că

sunt cele două insule unde

comunitatea românească

este mai numeroasă. Inaugurarea

consulatului onorifi

c reprezintă un prim pas

important, un angajament

ferm al statului român faţă

de o comunitate românească

în creştere, fi ind esenţial

ca pe măsură ce o comunitate

creşte să aibă cui i se

adresa, cine să o ghideze

în relaţia cu autorităţile

locale. Evident că rămân

aspectele administrative

care ţin de documente, pe

care un consul onorifi c nu

le poate îndeplini, dar ele

vor fi acoperite în continuare

în insule de către secţia

consulară de la Madrid

prin programul de consulat

itinerant.

Occidentul Românesc:

Cum ai ajuns să ocupi funcţia

de consul onorific şi ce

presupune aceasta, efectiv,

ca muncă şi responsabilitate?

Alina Elena Râmaru:

A-ţi reprezenta ţara este

probabil cel mai înalt privilegiu

şi cea mai de seamă

onoare pe care le poţi primi

în calitate de cetăţean, dar,

în acelaşi timp, reprezintă şi

o mare răspundere. Acestea

au fost gândurile pe care

le-am transmis doamnei

ambasador atunci când în

septembrie 2016 mi-a propus

această funcţie. Atribuţiile

unui consul onorifi c ţin

de promovarea obiectivelor

României în plan politic

şi economic la nivel local,

stimularea dezvoltării relaţiilor

economice, comerciale,

promovarea identităţii

lingvistice şi culturale, stimularea

cooperării la nivel

educativ între instituţii româneşti

şi străine etc. Toate

aceste aspecte generale se

traduc în practică prin acţiuni

concrete, unele mai

vizibile, altele mai puţin,

dar toate având ca factor

comun interesele ţării şi ale

românilor. Spre exemplu,

în aceste luni am avut ocazia

să facilitez colaborarea

între autorităţile române

şi cele din Canare în legătură

cu mai multe aspecte:

proiectul Limbă, Cultură

şi Civilizaţie Românească

(LCCR), statistici privind

inspecţia în educaţie, aspecte

ce ţin de domeniul dezvoltării

turistice şi dezvoltării

mediului. În toate aceste cazuri

mi s-a solicitat sprijinul

fi e de către partea română,

fi e de către cea spaniolă.

Mă bucur că de fiecare dată

am reuşit să ofer răspuns

pozitiv şi prompt. Au fost şi

alte acţiuni concrete legate

de necesităţi imediate ale

românilor. Ca exemplu, nu

toate ofi ciile de stare civilă

din Canare sunt la curent

cu semnarea de către România

a Convenţiei de la

Viena din 1976 şi cu faptul

că, drept urmare, extrasele

multilingve de stare civilă

trebuie acceptate fără a

fi necesară traducerea şi

apostila. A trebuit să intervin

telefonic sau în scris

pentru a facilita toate aspectele

legale ale convenţiei,

astfel încât cetăţenii

români care prezintă acele

extrase să nu mai întâmpine

difi cultăţi.


Interviu AUGUST

2017 13

mai de seamă onoare pe care le poţi primi în calitate de cetăţean

Occidentul Românesc:

Activitatea ta de avocat în

Spania acoperă mai multe

ramuri?

Alina Elena Râmaru:

Da, biroul nostru de avocatură

acoperă toate ramurile,

de la cele mai cunoscute

(civil, penal, dreptul muncii)

până la cele mai puţin cunoscute

(drept militar sau canonic).

Eu personal mă ocup de

ramurile drept penal, drept

internaţional privat şi drept

bancar. Activitatea noastră

în sine are ca punct central

problemele clienţilor, funcţia

noastră fiind aceea de a găsi

soluţia. Chiar dacă îmi exercit

profesia într-una din zonele

cu cel mai înalt grad de

litigiozitate din Spania, asta

nu constituie un aspect neapărat

negativ ci mai degrabă

reflectă capacitatea cetăţenilor

de a-şi apăra drepturile

pe cale legală.

Occidentul Românesc:

Ce îţi place cel mai mult legat

de viaţa ta în Canare?

Alina Elena Râmaru: Îmi

place caracterul oamenilor:

relaxat, iubitor de tradiţii,

dar, în acelaşi timp, tolerant

faţă de tot ceea ce înseamnă

diversitate. Îmi place clima

– primăvara eternă, deşi recunosc

că uneori mi-e dor

de anotimpuri, de zăpadă, de

ploaie; sunt foarte mulţumită

de sistemul sanitar şi sistemul

de învăţământ care oferă

şanse egale, efective, de integrare,

adaptate necesităţilor

fiecarui elev, fie că este vorba

de un elev cu dizabilităţi

sau, din contră, de un elev

cu o capacitate intelectuală

superioară mediei (chiar

dacă, în mod evident, există

loc de mai bine). Pe de altă

parte, trăiesc pe un „microcontinent”:

îmi place că am

natura atât de aproape, că în

aceeaşi zi se poate merge şi la

munte, şi la plajă şi apreciez

respectul pe care atât locuitorii,

cât şi autorităţile, prin

politici stricte, îl au faţă de

mediul înconjurător. Îmi place

şi faptul că insulele acestea

sunt unice, atât de diferite

peisagistic între ele, deşi fac

parte din acelaşi „domeniu”.

Occidentul Românesc:

Ce îţi lipseşte cel mai mult

din România?

Alina Elena Râmaru:

Cărui român nu-i lipseşte

ceva din România? Îmi lipsesc

familia şi prietenii de o

viaţă, chiar dacă ne vedem

sau vorbim des, sunt momente

când dorul nu cunoaşte limite.

Da, îmi place primăvara

eternă pe care o trăiesc în

Canare, dar, deşi poate părea

o contradicţie, chiar mi-e dor

de trecerea anotimpurilor,

de zăpadă şi ploaie. Şi îmi

mai este dor şi de sat: chiar

dacă am trăit în Bucureşti,

vacanţele mi le petreceam în

Moldova şi Oltenia, zonele

de unde provine familia mea;

îmi este dor de ospitalitatea,

simplitatea şi înţelepciunea

oamenilor de acolo, de natură,

de obiceiuri.

Occidentul Românesc:

Un exerciţiu de imaginaţie: ai

posibilitatea să revii în ţară şi,

cu puţină magie, să schimbi

lucruri. Care ar fi principalele

trei aspecte pe care leai

schimba (îmbunătăţi) la

România, dacă ai putea?

Alina Elena Râmaru:

Fiecare ţară, fiecare naţiune

îşi are drumul şi provocările

proprii. Cu toate acestea,

România are nevoie într-adevăr

de schimbări şi nu cred

că opinia mea este diferită de

a celorlalţi români în această

problemă. Există două

structuri, sistemul sanitar şi

sistemul de învăţământ, unde

schimbările sunt esenţiale,

unde un efort sporit din punct

de vedere al politicilor şi al

investiţiilor nu numai că se va

amortiza în timp, dar ar sta la

baza creării unui viitor. Apoi

aş menţiona turismul: nu este

pus în valoare la întreaga lui

capacitate. E nevoie de promovare,

de multă promovare

– odată cunoscută, România

se va prezenta prin ea însăşi.

Recent, spre exemplu,

un judecător din Canare îmi

povestea că a ajuns întâmplător

în România, acum mulţi

ani, la recomandarea unui

prieten; nu găsise informaţii

la agenţii de turism, dar a decis

să trăiască aventura. De

atunci s-a îndrăgostit de ţara

noastră şi a vizitat-o de 29

de ori! Este impresionant să

asculţi cum un spaniol, care

nu are nicio legătură familială

sau afectivă prealabilă

cu România, îţi vorbeşte atât

de frumos de oraşe precum

Bucureşti, Timişoara, Cluj,

Târgu Mureş. În Canare

75% din turiştii care vin aici

se reîntorc în vacanţă în insule

cel puţin încă o dată, de-a

lungul vieţii. Sunt convinsă

că acelaşi procent îl poate

avea şi România, cu o bună

promovare.

Occidentul Românesc:

Care sunt proiectele tale de

viitor?

Alina Elena Râmaru:

Proiecte sunt multe. Profesia

mea, de avocat, pe de o

parte şi noua funcţie de consul

onorific, pe de altă parte,

îmi dau ocazia să lucrez cu

oameni, iar când lucrezi cu

oameni satisfacţiile nu sunt

doar profesionale, ci şi personale.

Intenţionez să acord

o atenţie specială educaţiei,

să ajut la extinderea LCCRului

şi în alte insule (în prezent

funcţionează doar în

Tenerife) şi să stimulez stabilirea

de noi convenţii de

colaborare între universităţi.

În privinţa promovării

economice şi comerciale,

am avut o primă întâlnire la

Camera de Comerţ din Gran

Canaria şi îmi doresc ca în

viitorul apropiat acest prim

contact să se materializeze

prin delegaţii comerciale. Pe

de altă parte, deja în cadrul

asociaţiei tinerilor oameni de

afaceri din zona A tlanticului

(Jovenes Empresarios del

Atralntico-JEA), al cărui

departament juridic îl coordonez,

am avut ocazia să

stabilesc conexiuni între tineri

oameni de afaceri din

România şi din I nsulele

Canare. Totodată, vreau să

îi implic activ pe românii

care s-au remarcat în diverse

domenii în activităţi organizate

de consulat, prin care

să îşi folosească experienţa

şi bunele intenţii în favoarea

ţării şi a românilor. Şi, nu în

ultimul rând, voi încerca să

folosesc toate oportunităţile

pe care funcţia aceasta mi le

pune la dispoziţie (prin contactul

constant cu autorităţile

locale, cu presa) pentru a

reflecta adevărata imagine a

României.

A consemnat: Camelia Jula

Redactor șef OR

Foto: arhiva personală Alina

Elena Râmaru


14 AUGUST

2017

Întinderea aridă de nisip îi

arde ochii şi nările. Aerul nu

se mişcă, până şi timpul pare

împotmolit în dunele aurii.

Ar putea oricând să renunţe

şi să se întoarcă, dar Wang

Yonghai este pregătit să lupte.

Undeva, departe, ştie că îl

aşteaptă oceanul din deşert.

Apa lui cristalină, valurile ce

par a coborî direct din cer ca

să potolească arşiţa dunelor

aurite îl cheamă înspre ele;

iar din adâncul sufletului

chipul fi icei sale se proiectează

pe întinderea de nisip

şi îi zâmbeşte încrezător:

„Mergi mai departe!”. Mai

departe, înspre locul în care

Fluviul Galben întâlneşte deşertul

Ulan Buh, în Mongolia

I nterioară, regiunea autonomă

situată în nordul Chinei.

Aşa că Wang îşi încalecă bicicleta

şi porneşte la drum,

pedalând hotărât cu piciorul

drept, singurul pe care îl mai

are.

Un accident de maşină i-a

luat piciorul stâng, pe când

avea 19 ani. Acum are 45 de

ani şi o viaţă ce poate face

oricând subiectul unei cărţi

sau al unui film. Dar pentru

a ajunge aici a fost nevoie

de ani de antrenament şi de

o voinţă uriaşă. „Provin dintr-o

familie modestă de fermieri

din provincia chineză

Shandong. Accidentul mi-a

schimbat complet viaţa şi

m-a adus, atunci, în pragul

sinuciderii. Familia a fost

cea care m-a ajutat, dar eram

îngrozit de gândul că nu pot

face prea multe pentru ei,

pentru a ne întreţine. Am lucrat

într-o fabrică, am vândut

fructe, am făcut taximetrie”,

rememorează bărbatul cu

Lecţie de viaţă

Călătoria fără sfârşit a ciclistului chinez

cu un singur picior

faţa arsă de soare. La 22 de

ani, a învăţat să meargă pe

bicicletă, din dorinţa de a se

putea deplasa mai uşor şi pe

distanţe mai mari. Întâmplarea

a făcut ca, pe când avea

30 de ani, să vadă un grup de

ciclişti cu dizabilităţi antrenându-se

pentru echipa naţională

paralimpică a Chinei. I-a

întrecut şi a intrat în atenţia

antrenorilor, apoi a Federaţiei

P ersoanelor cu Dizabilităţi

din China. A trecut cu succes

testele fizice şi aşa a ajuns

să primească o bicicletă de

curse, competitivă. De aici a

pornit călătoria lui.

„Există o barieră, o linie

subţire între câştigarea şi

pierderea definitivă a bătăliei

cu mintea, atunci când devii

o persoană cu handicap. Acela

este momentul când simţi

că eşti terminat, că viaţa ta e

gata, că vei fi o povară pentru

familia ta şi că nu vei mai

putea fi un membru normal

al societăţii. Dacă treci peste

acel moment, lucrurile se

schimbă în bine. Pentru mine,

acel moment a fost când am

realizat că puteam deveni

ciclist profesionist”, spune

Wang. Deşi, pentru majoritatea

sportivilor profesionişti,

vârsta de 32 de ani înseamnă

mai degrabă apusul carierei,

pentru el a fost începutul. A

descoperit că piciorul său

drept era capabil de mari

eforturi fizice specifice pedalatului.

A strâns din dinţi şi a

depăşit toate obstacolele, pentru

că avea, acum, un scop,

un nou sens al vieţii. Ambiţia

şi voinţa l-au ajutat să îşi

împlinească visul: din 2001

până în 2011 a făcut parte

din echipa naţională de paraciclism

a Chinei şi în această

perioadă a câştigat şase medalii

de aur şi altele de argint

şi bronz la concursurile paracicliste

naţionale şi internaţionale.

În 2007, a câştigat medalia

de bronz pentru nivelul

LC3 în cadrul Campionatului

Mondial de Paraciclism UCI

din Columbia. În 2008, o accidentare

l-a scos din competiţie,

dar a revenit ulterior

pentru a câştiga încă două

medalii de argint şi una de

bronz, la jocurile naţionale

ale Chinei din 2011.

Când luptă pentru a depăşi

neajunsurile provocate de

o dizabilitate, oamenii pot

descoperi un uriaş potenţial

ascuns în ei, dar au nevoie

şi de ajutorul şi înţelegerea

celor din jur. Societatea trebuie

să fie cu mintea şi inima

deschise. Istoria, mai veche

sau mai recentă, ne oferă numeroase

exemple de artişti,

atleţi sau oameni de ştiinţă

de succes, care au câştigat în

lupta cu handicapul: Stephen

Hawking, fizicianul şi cosmologul

britanic ce suferă de

scleroză laterală amiotrofică

şi vorbeşte prin intermediul

unui dispozitiv special construit

pentru el; Helen Keller,

scriitoare şi activistă americană

ce şi-a pierdut auzul şi

vederea la vârsta de doi ani;

compozitorul german Ludwig

van Beethoven, care a surzit

şi tot a reuşit să scrie opere

muzicale uimitoare; poetul

şi pictorul irlandez Christy

Brown, care a suferit de paralizie

cerebrală în urma căreia

a reuşit să mai comunice

doar cu ajutorul piciorului său

stâng (şi astfel a scris cartea

„Piciorul meu stâng”, deveni-

tă celebră şi ecranizată în filmul

cu acelaşi nume); cântăreţul

şi compozitorul de muzică

soul şi jazz Ray Charles,

orb de la vârsta de şapte ani

sau atleta Aimee Mullins, cu

ambele picioare amputate,

care aleargă cu ajutorul unor

proteze.

„Pentru mine, ciclismul a

însemnat revenirea la viaţă

– la o nouă viaţă. A însemnat

autodepăşire, integrare,

acceptare şi eliberare. Am

devenit din nou un om normal”,

spune Wang. Potrivit

oamenilor de ştiinţă, persoanele

cu membre amputate

poate alege să practice o

gamă largă de sporturi – de

la volei la sărituri, ciclism,

ski, înot etc. Tot cercetătorii

spun că persoanele cu dizabilităţi

sunt într-o permanentă

competiţie cu sine, mereu

dornice să îşi îmbunătăţească

performanţele, fapt care

le aduce un mare avantaj

dacă devin sportivi profesionişti.

Wang nu face excepţie

de la această regulă: chiar şi

după ce s-a retras din echipa

naţională a Chinei, a continuat

să caute noi provocări

profesionale. A participat

la turul lacului Qinghai

(2013), într-o cursă cot la

cot cu atleţi fără dizabilităţi

şi a bifat toate etapele competiţiei

în 13 zile. În acelaşi

an, C hina l-a recompensat

cu titlul de Personalitatea

Sportivă a Anului pentru

persoane cu dizabilităţi.

Anul trecut, a pedalat 2.160

de kilometri, în 18 zile, de-a

lungul drumului dintre provincia

Sichuan înspre Tibet,

ca să ajungă la Palatul

Potala şi să fie primul ciclist

cu dizabilităţi care a încheiat

cu succes acest dificil traseu

inter-regional. Iar anul acesta

a câştigat cursa individuală

de viteză (pe distanţa

de un kilometru) din cadrul

cupei „Hua Nuofei” pentru

persoane cu dizabilităţi. Provocarea

cea mare, însă, abia

urmează: prima etapă din

calificarea pentru cursa Paris

– Brest – Paris, adică turul

Lacului Wuhai din Mongolia

Interioară, ce va avea loc în

luna august, pe o distanţă

de 200 de kilometri parcurşi

non-stop, prin deşert.

Cursa Paris – Brest – Paris

(PBP) este un eveniment ciclist

pe mare distanţă, cu o

lungă istorie: a debutat în

anul 1891, fiind organizat

de asociaţia franceză Audax

Club Parisien Randonneur

(ACP). Este unul dintre cele

mai vechi evenimente ciclistice

care încă se organizează

în mod regulat, o dată la patru

ani; este renumit pentru

că este cel mai lung eveniment

de acest tip, dar şi cel

mai dificil – un adevărat test

de anduranţă fizică şi mentală

pentru orice ciclist. A fost

supranumit „monumentul

turelor de anduranţă” pentru

ciclişti. Atleţii care participă

trebuie să obţină întâi brevete

pe curse de 200, 300, 400

şi 600 de kilometri, pentru a

participa la finala de 1.200

de kilometri Paris – Brest

– Paris. Evenimentul este o

provocare globală pentru toţi

cicliştii pasionaţi şi dornici

de aventură sau afirmare; 57

de ţări din întreaga lume au

aderat acestei competiţii, între

care şi China, în anul 2009.

Tura de anduranţă de 200 de

kilometri de aici are loc în

jurul lacului Wuhai, prin deşertul

Ulan Buh şi va avea loc

în 26 august, aducând laolaltă

zeci de mii de ciclişti profesionişti

şi amatori din întreaga

lume.

„Când pedalezi în astfel de

condiţii, nisipul pur şi simplu

parcă îţi stă împotrivă. Pentru

mine, care mă pot baza

pe un singur picior, oricum e

mai dificil când merg împotriva

vântului sau urc un deal, o

pantă. Darmite când am de-a

face şi cu nisipul care îmi împotmoleşte

roţile!”, spune

Wang. Însă dorinţa sa de a

reuşi este mai puternică, iar

experienţa lui îi va fi de mare

ajutor. Nu degeaba porecla

sa este „One-legged Cycling

Warrior” – Ciclistul luptător

cu un singur picior! Deşertul

pe care Wang îl va înfrunta în

cursa pentru PBP se întinde în

vestul Mongoliei Interioare,

pe o suprafaţă de 14.000 de

kilometri pătraţi, de-a lungul

Fluviului Galben. Deşertul se

întâlneşte cu Râul Moshui,

un braţ al fluviului; cele mai

renumite oraşe ale sale sunt

Wuhai şi B ayannaoer. Nu va

fi uşor, dar el nu se gândeşte

decât la momentul final,

când va putea vedea albastrul

oceanului din deşert. În ciuda

vârstei sale, Wang spune

că va continua să participe la

diverse competiţii de ciclism,

indiferent unde îl vor duce în

lume sau ce provocări vor ridica

pentru el. Pe chipul său

bronzat se citeşte seninătate: a

reuşit să nu lase dizabilitatea

să îi controleze viaţa. A făcut

din handicapul său un avantaj

şi asta nu e puţin lucru, pentru

că sunt destui cei care au ambele

picioare şi ambele mâini,

dar se plâng de vitregia sorţii.

Wang, însă, a depăşit demult

vremea frustrărilor. Este un

campion care inspiră, un model

pentru alţi tineri cu dizabilităţi

(şi nu numai pentru ei,

ci pentru noi toţi).

Are un deşert în faţă şi dorinţa

de a-i vedea albastrul

licărind. Din coşul pieptului,

o emoţie puternică îi fuge înspre

piciorul drept, cel care îl

va ajuta să câştige. Strânge

bicicleta cu ce i-a mai rămas

din piciorul stâng şi cu

cel drept, şoptindu-i, în limbajul

lor tainic, numai de ei

ştiut, cuvinte de încurajare.

Are nevoie de „camarada”

sa pentru a-şi împlini o nouă

etapă din visul său de a vedea

lumea pe bicicletă. Apoi

se face una cu drumul, arcuit

ca un şoim şi pedalând ca şi

când nimic altceva nu mai

contează. Drum bun!

***

Autor: Camelia Jula

Foto: Pagina oficială Wang

Yonghai


Lecţia unui campion român: de la succesul individual

la schimbarea mentalităţii şi educarea generaţiilor

„Despre campioni se pot

spune multe poveşti, unele se

pot transforma în legende, altele

devin lecţii de viaţă. Povestea

mea s-a transformat însă din

succes în agonie şi din agonie

în poveste de campion mondial

în doar câteva momente”,

mărturiseşte Eduard Novak pe

site-ul său, unde orice vizitator

poate vedea un impresionant

palmares de titluri şi medalii

obţinute de el în diverse competiţii

sportive. Ceea ce se află

abia la o privire mai atentă asupra

poveştii sale este că Eduard,

singurul campion român la paraciclism

(medaliat cu aur şi argint

la două ediţii ale Jocurilor

Olimpice), are laba piciorului

drept amputată, ca urmare a

unui accident de maşină suferit

pe când avea 19 ani.

Născut în 1976 la Miercurea

Ciuc, Eduard Carol Novak

şi-a început cariera sportivă

la o vârstă fragedă, alegând

un sport de echipă – hocheiul.

Ulterior, s-a dedicat patinajului

viteză (un sport individual), pe

care l-a practicat timp de zece

ani, obţinând 25 de titluri naţionale,

30 de recorduri naţionale

şi locul al treilea la cupa mondială

de juniori. Părea că nimic

nu îl opreşte pe calea sa înspre

titluri mondiale şi, de ce nu, un

aur olimpic. Însă în drum spre

un concurs, în anul 1996, un

accident de maşină l-a făcut să

îşi piardă laba piciorului drept,

fapt care a năruit speranţele şi

munca ultimilor 15 ani din viaţa

lui. În 2009, într-un interviu

acordat publicaţiei TOTB.ro,

Eduard se amuza rememorând

accidentul, ca şi când ar fi vorbit

despre o banală căzătură în

faţa blocului, deşi, atunci, ajuns

la spitalul din Luduş, s-a trezit

operat de un medic care „nici

măcar nu era specialist în domeniu”;

ulterior, ajutat de relaţiile

părinţilor săi şi la îndemnul

altui medic, a ajuns la un spital

de traumatologie din Ungaria,

unde se operau, din nou, cazuri

nereuşite. „Mi-au întors osul

de la călcâi şi l-au înşurubat

împreună cu tibia, ceea ce îţi

dă un sprijin foarte bun”, rememorează

atletul, care acum

poartă proteză.

S-a înscris la Facultatea de

Drept, dar a realizat repede că

nu este făcut pentru această ramură,

aşa că, fără niciun sprijin

financiar din partea statului,

şi-a deschis singur propria afacere

(cu dispozitive medicale),

pentru a-şi finanţa participările

la competiţii sportive. A ales

ciclismul şi a început să se antreneze.

Îşi aminteşte că, la primul

concurs, îl întreceau până

şi fetele. Dar nu a dat înapoi,

ci dimpotrivă, s-a ambiţionat

să continue. „Nu talentul va

decide cine sunt, ci hotărârea”,

spunea el. Cum în România

nu există campional naţional

de paraciclism (ciclism pentru

persoane cu dizabilităţi),

a participat direct la campionatul

european din 2003 şi a

câştigat locul întâi. Ambiţionat

de rezultat, s-a pregătit pentru

paralimpiada de la Atena, unde

a ieşit pe locul al patrulea. Apoi

a organizat, în România, propriu

lot de ciclism paralimpic,

ocupându-se de toate detaliile,

de la cumpărarea roţilor pentru

biciclete la achiziţia biletelor de

avion. A format prima echipă

profesională de ciclişti paralimpici

din România şi, între timp,

se pregătea din nou pentru jocurile

olimpice (paralimpiade).

În ciuda ambiţiei şi rezultatelor

sale, Eduard a avut de

înfruntat lipsa de sprijin din

Lecţie de viaţă AUGUST

2017 15

România venită din partea

asociaţiilor de ciclism, a federaţiilor

sportive, cel puţin

în prima fază. Până când nu a

câştigat prima medalie paralimpică

pentru sportul românesc, la

Beijing (medalia de argint), nu

a fost băgat în seamă. Apoi, au

început să curgă felicitările şi a

venit şi sprijinul. În 2012, a câştigat

şi medalia de aur la Jocurile

Paralimpice ( Olimpice) de la

Londra. În 2013 a fost ales preşedinte

al Federaţiei Române

de Ciclism. A participat şi la

Jocurile de la Rio de Janeiro din

2016, unde a obţinut locurile

cinci, şase şi nouă în trei curse.

„La Rio nu a ieşit exact cum miam

dorit”, mărturisea sportivul

pe contul său de Facebook, aşa

că a decis să se retragă, cel puţin

temporar, axându-se, din acest

an, pe dezvoltarea ciclismului –

în special a ciclismului paralimpic

– în România. Participarea

la J ocurile Paralimpice de la

Tokyo din 2020 rămâne, încă,

un vis posibil pentru sportivul

român.

În luna iunie a acestui an,

Eduar Novak a lansat prima

academie specializată de ciclism

din Estul Europei, având

drept obiectiv selectarea unui

număr de 50 de copii care să

fie antrenaţi pentru performanţă

în următorii 12 ani. Novak

Cycling Academy s-a lansat

chiar de 1 iunie, la Miercurea

Ciuc, cu un concurs de îndemânare

pentru micii biciclişti.

„Avem deja 17 copii şi tineri

care s-au înscris la Academie.

Pentru primul an avem o ţintă

de 30 de sportivi, urmând ca

apoi să creştem numărul de

locuri la 50 de persoane. Este

un proiect pilot foarte important

pentru viitorul ciclismului

din România, deoarece poate

deveni un exemplu de urmat

şi pentru alte judeţe”, declara

campionul român citat de

agenţia Agrepess. Tot în acest

an, cvintuplul campion mondial

la paraciclism, unic campion

paralimpic al României şi manager

al Tuşnad Cycling Team,

singura echipă continentală din

România de paraciclism, a fost

reales preşedinte al Federaţiei

Române de Ciclism.

Pentru mandatul obţinut

din nou la conducerea federaţiei,

sportivul îşi propune mai

multe obiective, printre care:

obţinerea finanţării anuale pentru

ciclul olimpic şi paralimpic

2017-2020, atragerea de sponsorizări,

calificarea a cel puţin

unui sportiv şi a unei sportive la

Jocurile Olimpice de la Tokyo

2020 la proba de şosea, calificarea

a măcar unui sportiv la

Jocurile Olimpice de la Tokyo

2020 la disciplina mountain

bike, precum şi calificarea a

cel puţin trei sportivi şi a unei

sportive la Jocurile Paralimpice

de la Tokyo 2020 şi obţinerea

cel puţin a unei medalii. Dar

nu sunt singurele lucruri la

care visează Eduard: el doreşte

continuarea dezvoltării tuturor

ramurilor ciclismului, organizarea

de cursuri şi seminarii pentru

formarea şi perfecţionarea

de antrenori, mecanici, team

manageri, instructori sportivi şi

masori, construirea unui velodrom

la standarde internaţionale

cu ajutorul autorităţilor locale,

reluarea Turului României,

înscris în calendarul Uniunii

Cicliste Internaţionale şi implementarea

Cupei României

la fiecare disciplină.

Pe lângă antrenamente şi

munca sa în cadrul federaţiei

sau pentru toate proiectele în

care este implicat, Eduard este

şi vorbitor motivaţional. Prin

discursurile sale, el încearcă să

le arate oamenilor că nu există

„nu se poate”, că oricine are

puterea de a trece peste dificultăţi

şi poate deveni un învingător,

indiferent că e vorba

de o carieră sportivă sau de altă

alegere profesională. „În toţi

aceşti ani în care m-am pregătit

pentru a câştiga titlul paralimpic

am învăţat că visurile pot

deveni realitate dacă ai curajul

să crezi în ele. A trebui să depăşesc

foarte multe obstacole,

încă de la începutul carierei

mele ca sportiv, însă nu mă refer

aici la cele de pe pistă, ci la

acelea financiare, logistice sau

legate de oameni, implicare şi

viziune”, mărturiseşte sportivul

chiar pe blogul său. „Deşi întro

continuă competiţie atât cu

mine, cât şi cu ceilalţi, pentru

a nu mă lăsa depăşit de adversari,

nu am fost niciodată prea

obosit să învăţ de la cei din jur,

să ascult activ şi să mă dezvolt

continuu ca om şi ca sportiv.

Din fericire, povestea mea a

însemnat un succes românesc

cunoscut la nivel internaţional

ce este susţinut de 25 de ani de

muncă şi de lecţii învăţate de

la viaţă”, mai spune el. Hotărât

să împărtăşească şi altora

experienţa sa de viaţă, Eduard

a început să susţină discursuri

în care abordează teme motivaţionale

diverse, de la ambiţie

şi disciplină până la valori,

performanţă şi calea spre a fi

un învingător, indiferent de

domeniu.

„Pentru că îmi doresc să

arăt că nimic nu poate doborî

un vis şi pentru că dizabilitatea

nu stă în calea succesului, miam

propus să găsesc în fiecare

zi în mine motivaţia de a merge

mai departe şi să le arăt celor

din jur de ce şi în România

paraciclismul poate fi un sport

practicat şi iubit de public. Cu

o medalie de aur la gât, pasiune

şi dorinţa de a-mi purta

visul către următorul obiectiv,

vreau să transmit că în sport şi

mai ales în paraciclism fiecare

cursă, fiecare concurs şi fiecare

victorie sunt însoţite de muncă

şi susţinere necondiţionată

din partea celor din jur. Chiar

dacă medaliile strălucesc frumos,

eu cred că scopul sportului

de performanţă este că

poate schimba viaţa oamenilor.

Puterea exemplului, evenimentele

la care particip şi proiectele

în care m-am implicat de-a

lungul timpului stau mărturie

dorinţei mele de a aduce în

atenţia românilor importanţa

paraciclismului. Vă invit pe toţi

ca data viitoare când urcaţi pe

o bicicletă să vă bucuraţi de

două ori, pentru dumneavoastră

şi pentru cei care poate nu

au avut încă posibilitatea să

facă acest lucru. Cred că aşa

vom învăţa să nu mai renunţăm

la visuri, indiferent de circumstanţe!”

(Eduard Novak)

Autor: Camelia Jula

Fotografii: pagina oficială

www.eduardnovak.ro


16 AUGUST

2017

Părinţi şi copii

Să înțelegem cum gândesc și cum simt copiii

Dezvoltarea copilului este

un proces continuu şi fără

sfârşit. Acest lucru se întâmplă

deoarece îi oferim mereu informaţii

noi şi îl învăţăm să-şi

dezvolte noi abilităţi. Toate se

bazează pe achiziţiile anterioare

şi formează premisa pentru

achiziţiile ulterioare. Când

vedem lumea prin ochii unui

copil de 1, 5 sau 13 ani, începem

să înţelegem comportamentul

lor. Acesta reflectă

întotdeauna modul în care copiii

percep lumea la un anumit

stadiu de dezvoltare. Pentru

a-i putea ghida pe aceştia întrun

mod eficient, avem nevoie

să: avem aşteptări realiste în

ceea ce priveşte potenţialul

copiilor noștri; înţelegem că

este posibil ca ei să nu aibă

experienţele sau informaţia de

care au nevoie pentru a reuşi;

reflectăm asupra ceea ce noi

am putea face diferit pentru

a-i ajuta să înveţe; recunoaştem

că perspectivele lor pot fi

diferite de ale noastre.

Sarcina: Relaţia noastră

cu copiii noştri începe încă

de dinainte de a se naşte. În

primele trei luni de sarcină se

formează structura de bază a

creierului. După 30 de săptămâni,

fătul poate să audă

sunete din lumea exterioară,

poate să se mişte în ritmul

de vorbire al mamei şi poate

chiar să recunoască vocea mamei.

Astfel, ataşamentul dintre

părinţi şi copil deja a început

să se dezvolte. Dacă bebeluşul

este dorit şi iubit înainte de

naştere, are parte de o primire

călduroasă într-o atmosferă

plină de fericire, părinţii aşteptând

cu nerăbdare venirea lui

pe lume. Dacă sarcina nu este

dorită, este posibil ca mama

să nu fie ataşată de bebeluş

înainte de a se naşte şi după

naştere să fie ambivalentă faţă

de el sau chiar să îl respingă.

Condiţiile sarcinii pregătesc

scena pentru dezvoltarea de

relaţii sănătoase între părinţi

şi copil şi modelează climatul

emoţional al mediului în care

copilul ajunge după naştere.

Aceste condiţii includ sănătatea

psihică şi emoţională a mamei,

nivelul de stres pe care ea

îl trăieşte, gradul de susţinere

socială pe care îl are, condiţiile

de locuit, accesul ei la îngrijire

prenatală şi alte aspecte care

au legătură cu mediul psihic

şi social.

Copilăria – primii 2 ani

de viaţă: Bebeluşii se nasc

într-un mediu necunoscut. Dar

în primii doi ani de viaţă, ei se

vor dezvolta în mod surprinzător.

Ei vor învăţa foarte multe

despre părinţi şi despre relaţia

cu aceştia. În această etapă are

loc o dezvoltare pe trei domenii

importante: 1) ataşament;

2) limbaj; 3) independenţa.

Ataşamentul: Fiind întrun

mediu nou, bebeluşii nu

pot da mult sens lucrurilor

şi de aceea nu ştiu cum să-şi

satisfacă nevoile. Ei nu ştiu

să vorbească, dar din fericire

au un autoreflex care îi ajută

să comunice - plânsul. Acesta

este un instinct de supravieţuire

pentru un bebeluş, este un

semnal pentru părinţi că cel

mic are nevoie de ajutor. De

asemenea, el pune bazele unei

legături emoţionale puternice

între copii şi părinţii lor. Bebeluşii

plâng din foarte multe

motive, inclusiv de: foame;

sete; căldură sau frig; durere;

este îmbrăcat prea gros sau

prea subţire (bebeluşii au preferinţe

diferite); sunt alergici

la mâncăruri pe care mama

le-a mâncat şi pe care le transmite

şi la copil prin laptele de

la sân; alergii la tratamente sau

mâncăruri speciale; creşterea

dinţilor; febră, durere de cap,

durere de burtă, durere de gât,

greaţă.

Un alt motiv pentru care

bebeluşii plâng este pentru

că acum începe să se “organizeze”

creierul. Este destul de

normal ca bebeluşii să plângă

în fiecare noapte la aceeaşi

oră. Acesta este un semn că

atât corpul, cât şi creierul lor

dezvoltă un ritm. Plânsul este

o parte din acest proces. Bebeluşii

nu înţeleg de ce plâng.

Propriul lor plâns poate chiar

să îi sperie. Dar cu timpul, ei

învaţă că pot avea încredere

în noi, să asculte şi să răspundă.

Plânsul copiilor oferă

părinţilor cele mai valoroase

oportunităţi să construiască o

bază solidă pentru viitoarea lor

relaţie. Plânsul este limbajul

bebeluşilor. Ei nu încearcă să

îşi supere părinţii atunci când

plâng. Ei au nevoie să plângă

pentru a ne comunica când

sunt într-o stare de disconfort.

Când le răspundem la plâns,

ei învaţă că se pot baza pe noi

să le redăm confortul şi să ne

asigurăm că sunt în siguranţă.

Dacă ei învaţă acest lucru, vor

avea încredere în noi şi vor

dezvolta un ataşament puternic

faţă de noi. Aceasta este

prima sarcină a părinţilor pe

timpul copilăriei: să ofere un

mediu sigur pentru copiii lor.

Bebeluşii au cel mai mult

nevoie de căldură. Ei nu pot

înţelege regulile, sentimentele

noastre sau ceea ce le spunem.

Ei înţeleg doar sentimentul de

siguranţă pe care îl simt lângă

noi. De aceea ei au nevoie

să fie luaţi în braţe, legănaţi,

mângâiaţi. Acest confort psihic

este foarte important pentru

a putea construi o relaţie

puternică cu copilul. Un bebeluş

care se simte confortabil şi

în siguranţă lângă noi va dezvolta

un ataşament puternic

faţă de noi.

De ce contează ca ataşamentul

dintre părinte şi copil

să fie puternic?

1. Bebeluşii care au încredere

în cei care îi îngrijesc se

simt emoţional mult mai în siguranţă.

Ei îşi găsesc mult mai

repede confortul când sunt supăraţi

şi vor accepta mai uşor

separarea de părinţi când vor

mai creşte. Ei sunt mai puţin

predispuşi să devină anxioşi

sau fricoşi.

2. Bebeluşii care au încredere

în cei care îi îngrijesc

tind să aibă încredere şi în alte

persoane, se aşteaptă ca ei să

fie de încredere şi să răspundă

nevoilor lor. Astfel, vor dezvolta

în general relaţii sociale

pozitive cu fraţii, colegii şi

profesorii lor.

3. Bebeluşii care se simt

în siguranţă tind să devină

preşcolari care vor explora

mediul deoarece se aşteaptă

să fie sigur. Explorarea este

un pas crucial în dezvoltarea

creierului.

În acest mod ei învaţă

concepte, cum ar fi numărul,

culoarea, forma, sunetul, mărimea,

greutarea. Cu cât copiii

pot explora într-un mod sigur,

cu atât ei înţeleg lumea si vor

fi mai pregătiţi să meargă la

şcoală când va fi momentul.

Limbajul: Pe măsură ce

cresc, bebeluşii învaţă să comunice

prin limbaj mai degrabă

decât prin plâns. De la

6 luni ei încep să gângurească,

emiţând sunete ca „ba”, „da”

sau „ma”.

Când părinţii răspund prin

repetarea sunetelor emise de

ei, bebeluşii încep să înveţe

limbajul narativ. Ei învaţă

care sunete sunt importante

şi le exersează. În timp, acele

sunete se vor transforma în

cuvinte. Când părinţii încurajează

încercările bebeluşilor

de a comunica şi le răspund

cu zâmbetul pe buze, aceştia

învaţă că atunci când vorbesc,

oamenii vor asculta. Aceasta

este una dintre cele mai

importante pietre de temelie

pentru construcţia relaţiei

noastre – comunicarea. De ce

este importantă comunicarea

timpurie?

1. Prin acest proces, copiii

vor învăţa gradual cum să se

exprime şi vor conştientiza

că noi îi ascultăm. În această

etapă, părinţii îşi pot ajuta

copiii să înveţe cum să îşi exprime

emoţiile şi pot arăta că

respectă încercările lor de a

comunica.

2. Bebeluşii cărora li se

răspunde la zâmbet şi la gângurit

într-un mod încurajator

sunt mult mai motivaţi să îşi

dezvolte vocabularul. Dacă

cunosc mai multe cuvinte

prin care să se exprime, le

este mult mai uşor să îşi atingă

obiectivele prin limbaj.

Independenţa: Pe la 6

luni, bebeluşii încep să se târască.

Asta schimbă totul. Părinţii

trebuie să îi supravegheze

de acum tot timpul pentru

că ei nu înţeleg că se pot răni,

că pot răni alte persoane sau

că pot strica lucruri. Dar mişcarea

este foarte importantă

pentru dezvoltarea creierului

şi corpului lor. În timpul

acestei etape, bebeluşii învaţă

cum să-şi folosească muşchii.

Ei învaţă cum să apuce şi cum

să se târască şi adoră să ronţăie

obiecte sau doar să le bage

în gură. Când fac asta, ei nu

încep să devină “răi”, ci îşi

exersează muşchii. Ei învaţă

cum să îşi folosească mâinile

şi degetele. Exersează mestecarea

pentru a putea fi capabili

să mănânce mâncare solidă

şi pentru a putea să vorbească.

Ei încep să cunoască

şi să distingă obiectele din jur

pipăindu-le şi gustându-le. În

jurul vârstei de un an, bebeluşii

încep să meargă. De acum

sunt “copii”. Ei sunt încântaţi

de această nouă independenţă.

Pot merge oriunde vor şi

pot ajunge la lucruri la care

înainte nu puteau. Ei adoră

să exploreze fiecare colţ, să

atingă şi să guste orice! Pentru

copil, această explorare

este o călătorie de descoperire.

Acesta este modul în care

copiii învaţă despre tot ceea

ce este în jurul lor şi este absolut

necesar pentru dezvoltarea

creierului lor.

De exemplu, ei vor arunca

jucării iar şi iar. Nu fac asta

pentru a supăra pe cineva, ci

pentru a înţelege ce înseamnă

“cădere”, “zgomot”, “spart”.

Ei vor băga mâna în mâncare

pentru a-i descoperi textura.

Vor băga jucăriile în gură

pentru a le descoperi gustul.

Vor scuipa mâncarea pentru a

vedea cum se simte. Niciunul

dintre aceste comportamente

nu e “rău”. Este modul în

care copilul descoperă lumea

la această vârstă. Copiii sunt

exploratori. Când încercăm

să îi oprim din explorare, ei

se supără foarte tare. Încep să

plângă şi să dea din picioare

pentru că noi le-am blocat

modalitatea de a învăţa, iar tot

ceea ce îşi doresc este să înveţe

despre mediul înconjurător.

Părinţii au responsabilitatea

de a se asigura că explorarea

copiilor se desfăşoară în siguranţă.

Prin explorare, ei învaţă

o mulţime de lucruri foarte

repede. Ei vor dori să ştie denumirea

fiecărui lucru pe care

îl văd. Dacă le răspundem

într-un mod încurajator, ei vor

învăţa o mulţime de cuvinte

foarte repede, îmbogăţindu-şi

vocabularul şi prinzând drag

de cuvinte. Aceasta este o

minunată oportunitate de a

îmbogăţi vocabularul copiilor,

descriind obiectele din jur, citind

împreună, ascultând ceea

ce ei spun şi răspunzându-le la

întrebări.

Unul dintre cuvintele pe

care copiii le învaţă încă de

timpuriu este “nu”. Când aceştia

spun “nu”, nu înseamnă că

sunt sfidători şi neascultători.

Ei încearcă să ne spună cum se

simt. Chiar dacă ştiu denumirile

multor obiecte, ei nu ştiu

încă denumirea emoţiilor.

Deci atunci când un copil

spune “nu”, poate însemna că

încearcă să spună: “Nu îmi

place asta.”; “Nu vreau să

plec.”; “Vreau asta.”; “Vreau

să îmi aleg singur hainele.”;

“Sunt frustrat.” “Nu!” este

modul în care copiii îşi exersează

şi îşi pun în aplicare

independenţa. Ei nu încearcă

să te supere. Ei nu te sfidează

şi nici nu sunt egoişti. Ei spun

că vor să ia propriile lor decizii.

Ei nu ştiu cum te simţi

sau care sunt nevoile tale pentru

că nu sunt încă capabili să

înţeleagă sentimentele altei

persoane.

Copiii experimentează o

mare frustrare în fiecare zi.

Ei vor să fie independenţi,

dar nu îi putem lăsa mereu să

facă ce vor. Când le spunem

“nu”, de obicei încercăm să

îi protejăm şi să îi învăţăm

reguli importante. Dar ei nu

înţeleg intenţiile noastre şi se

simt frustraţi când aud “nu”.

Câteodată, rezultatul este o

criză de furie. Sentimentul

de frustrare creşte, iar copiii

nu ştiu cum să îl gestioneze.

Limbajul lor nu este suficient

de dezvoltat pentru a-i ajuta

să îşi exprime emoţiile şi ei

ajung să fie trişti, dezamăgiţi

şi frustraţi. Ei îşi exprimă

emoţiile prin lacrimi, ţipete şi

prin tăvălit pe podea. Astfel

de comportamente se întâmplă

de obicei când copiii sunt

obosiţi, înfometaţi, însetaţi

sau când au depăşit limitele

rezistenţei lor. Câteodată, părinţii

fac acelaşi lucru. Când

nu înţelegem intenţiile copiilor

noştri când spun “nu”,

devenim frustraţi şi avem şi

noi crize de furie – în special

când suntem obosiţi sau înfometaţi.

Dacă înţelegem ce se

întâmplă în interiorul copilului,

îi putem arăta cum să facă

faţă sentimentului de frustrare

şi cum să îşi exprime emoţiile

într-un mod sănătos.

Modul în care părinţii tratează

dorinţa de independenţă

a copiilor stabileşte modul în

care îi învăţăm cum să îşi rezolve

conflictele într-un mod

constructiv. Răspunsul părinţilor

poate deopotrivă să crească

sentimentul de frustrare şi

să agraveze conflictul sau să

îi dezvolte copilului abilităţi

care să dureze toată viaţă şi

care să ducă la consolidarea

relaţiei părinte-copil.

Autor:

Psiholog Irina Georgescu

Șova – CA/USA


Pagina copiilor AUGUST

2017 17

Cartea cu multe pisici

de Letiţia Coza

La fermă

„Azi” – ne-anunţă un arici –

„Vin în vizită cei mici;

Am aflat de la furnici:

În curând vor fi aici!”

Şi-a-nceput o vânzoleală:

„Vin copiii de la şcoală!”

„Ba chiar de la grădiniţă!”

Strigă tare-o veveriţă

Ce era în nuc urcată

Şi vedea şoseaua toată.

Ferma noastră-i lângă sat

Şi, cum a fost an bogat,

Am ieşit cu drag la muncă,

Atât pe deal, cât şi pe luncă.

Grupul de vizitatori

Vine pe alee; flori

Cu parfum ameţitor

Se apleacă-n faţa lor.

O doamnă învăţătoare

Îi îndrumă cu răbdare:

„Aveţi grijă la picioare,

Căci pe fiecare floare

Sunt chiar două-trei albine

Şi vă-nţeapă – ştiţi voi bine!”

De unde-au venit cei mici,

Profitând de vremea bună?

De la „Şcoala de Pisici”

Ce-i în centru, în comună.

Celor de anul trecut

Le-a plăcut chiar foarte mult

Plimbarea prin iarba mare

Pe ponei mergând călare.

Colo-n capătul aleii

Văd păscând liberi poneii:

„Să încălecăm îndată

Şi să vedem ferma toată!”

Doar câţiva mai mititei

Se cam feresc de ponei

Şi adunând iarbă grasă

O duc la iepurii de casă.

„Fermier: Motan Tărcat”

Curtea de păsări – poiata –

Pe princhindei i-a dat gata!

Câte glasuri se-mpletesc!

„Cucurigu!”, „Cotcodac!”,

„Glu-glu-glu!” şi „Mac-mac-mac!”

Că nici nu mai reuşesc

Să-nţeleagă ce vorbesc.

Dar îngrijitoarea vine

Şi le spune: „Limbi străine

Când veţi învăţa ca noi

Veţi pricepe mult mai bine!

Deocamdată, pentru voi,

Am fiert nişte ouă moi,

Proaspete, de azi ouate

De găini ce nu-s stresate

Căci trăiesc în libertate”.

Chiar şi fără linguriţă

S-au descurcat; pe guriţă

S-au spălat. Mika Blu a exclamat:

„Delicioase! Mulţumim! Mai venim!”

Iar câţiva mai măricei,

Încălecând pe ponei,

Au ajuns la grajd, departe;

Ei văd cum se mulge lapte;

Cu ugerul mare, plin,

Trei văcuţe la rând vin.

Tare-s pofticioşi! „Poftim!

Lapte cald vă oferim!”

Spune un îngrijitor

Şi le-ntinde repejor

Un şiştar cu lapte – spumă

Pe mustăţi li se adună...

Ei râd ca de-o glumă bună!

Datori însă nu rămân:

Vin c-un cărucior cu fân

Şi hrănesc văcuţele.

„Tare-a fost bun laptele!”

Numai paznicul Grivei

A lătrat tare la ei.

L-am calmat cu un oscior;

Retras într-un colţişor,

Mârâia din când în când,

Poate îşi zicea în gând:

„Sunt cam neastâmpăraţi,

Dar mi-ar plăcea să fim fraţi!”

Medicul veterinar

Îi invită-n vestiar

Şi le dă câte-un halat,

Apoi intră-n dispensar.

În salon totu-i curat;

Un singur bolnav la pat

C-o entorsă la picior.

„Te faci bine, măi fecior!”

Medicu-l încurajează

Şi piciorul i-l masează.

Într-o sală foarte mare,

Ce vitrine multe are,

Medicul le-a arătat

Un instrumentar bogat.

Tare mândru e de el!

Nu s-au plictisit defel!

Tocmai pe la prânzul mare

Sosi ora de plecare;

Un inginer agronom

Le-a dat fructe dulci din pom.

„Să ştiţi că nu sunt tratate,

Totuşi, trebuie spălate!”

Au primit toţi, rând pe rând;

„Mulţumim!” şi „Pe curând!”

„V-aşteptăm cu drag oricând!”

Le-am răspuns emoţionat.

Pe Facebook eu am postat

Tot ce astăzi s-a-ntâmplat

La ferma de lângă sat:

Fermier: Motan Tărcat

Ce-am văzut la fermă

Scrie sub fiecare imagine denumirea animalului

(animalelor) sau păsărilor din fotografie.

Chiar de n-ai fost niciodată

La o fermă-adevărată,

Poţi intra şi tu în joc

Fiindcă nu e greu deloc.

Mika Blu a selectat

Vreo opt poze; imediat

Le-a aşezat în album.

..........................

..........................

..........................

..........................

Ea mi-a explicat şi cum

Poţi intra în jocul ei:

Încalecă un ponei

Şi-apoi, fără nicio grabă,

Poţi parcurge ferma-ntreagă.

La final – nu-ţi cer prea mult –

Scrie tot ce ai văzut!

..........................

..........................

..........................

..........................


18 AUGUST

2017

Estamos en Transilvania.

En los arcenes de las carreteras

hay hombres ataviados

con chaleco y pantalón de felpa.

Mujeres de pañuelo en la

cabeza venden ristras de ajos

y cestas de cebollas rojas en

pequeños puestecillos humildes

pero cuidados. Las largas

colas de cabezas de ajos penden

de un invisible hilo que

ocupa de extremo a extremo

los ramajes robustos de los

árboles de carretera. Es imposible

que la imagen no te haga

recordar que ésta es la tierra del

temible Vlad Tepes, más conocido

como Drácula.

Así se llega Bran, una

pequeña localidad próxima a la

Brasov. Extensión de tierra, de

pueblos e historia protegida por

los montes Cárpatos, situado a

166 kilómetros de Bucarest.

A Transilvania le persigue la

leyenda de sus vampiros, sus

almas danzantes en un paraje

ocupado por la niebla. Hasta su

nombre da miedo. Transilvania

significa algo así como „más

allá del bosque”. Y ciertamente

eso es: un paraje poblado de

vegetación semisalvaje que no

deja indiferente. Un descubrimiento

de viaje en el que se

unen la leyenda, la fantasía y

una realidad humilde y franca

realmente sorprendente.

Las carreteras rumanas son

de doble vía, lentas y populosas.

Con lo que un viaje por

Transilvania es un slow road

cargado de paciencia. Hay que

viajar a Bran para ver el mítico

castillo, una fortaleza medieval

húngara, edificio fantasmagórico

en el que se inspiró Bram

Stoker para ambientar su novela

Drácula.

Cuando llegas al corazón

del pueblo, a su plaza principal,

lo primero que te encuentras

es un mercado. Si es domingo,

estará mucho más animado.

Es costumbre que las familias

se unan a otras familias en las

plazas, monten allí sus mesas

de camping y compartan horas

de música y comida. Beben

vino de país, Muscat Dry o

Pinot Gris, y comparten ristras

de cerdo adobado o quesos semicurados.

Estas salas de estar

improvisadas se montan en

cualquier lugar de Bran, incluso

junto al cementerio. ¿Quién

teme que los muertos les roben

la comida?

Los mercados de esta tierra

son sencillos y un tanto

pobres. Se arremolinan en las

plazas de los pueblos agricultores

y ganaderos de cada zona,

colocando en mesas plegables

lo que le da la tierra: racimos

de uvas poblados por avispas

inquietas, carne adobada, quesos

de cabra y oveja, naranjas

y frutas de temporada, maíz

crudo y elaborado a la brasa...

Además, siempre suena música:

un lacrimógeno acordeón o

una vieja guitarra.

Ese centro de fiesta rodea

la famosa fortaleza. Si miras al

cielo te tomarás con las torres

de aguja del castillo temible.

Comienzas a ascender por las

callecitas del pueblo, dejando

aun lado y otro un sinfín de

puestecillos de souvenirs todos

relacionados con el personaje

sanguinario: dientes postizos,

caretas de zombis, capas negras...

Bran Stoker se recreó en la

vida del príncipe Vlad Tepes

para dar forma a ese personaje

sanguinario que ha marcado la

historia de esta ciudad. Hoy,

Bran y su príncipe malévolo

y su Drácula son casi un escenario

de Walt Disney, un

excelente marketing publicitario

que arrastra masas de

turistas ávidos por curiosear

en los aposentos del castillo

del vampiro. Las habitaciones

están casi despobladas de un

mobiliario que teóricamente

pertenecía al príncipe Tepes.

Desde la ventana, una ventana

que nos ofrece la bella postal

del valle de Bran, verde y repleto

de tejados rojizos. Este

pueblo y la cercana Brasov viven

de su leyenda, aunque hay

rumores de que ese castillo no

es realmente el de Vlad Tepes.

Con sol, Bran es un hervidero

de turistas, de campesinos

que vende lo que les da la tierra,

y de familias con tiempo

para compartir. Cuando pasa

el día y cae la noche, entra el

silencio. Solo las estrellas permiten

adivinar el perfil del castillo.

Entonces se comprende

cada capítulo de Drácula. Da

igual si esta fortaleza fue o no

la verdadera mansión del temible

y sanguinario príncipe Vlad

Tepes, porque ése, sin duda, es

un escenario espeluznante propio

de una novela de terror.

Siete ciudades y 200 fortalezas:

Las ciudades más

importantes se fortificaron

completamente. Muchas de

ellas estaban defendidas por

las Kirchenburgen, iglesias

fortificadas con enormes muros.

Con su rápida expansión,

Transilvania recibió en alemán

el nombre de Siebenbürgen

o en latín Septem Castra (las

Siete Ciudades). Una denominación

que hacía referencia a

las siete ciudades fortificadas:

Bistritz (Bistriţa, en rumano),

Hermannstadt (Sibiu),

Klausenburg (Cluj-Napoca),

Kronstadt ( Braşov), Mediasch

(Mediaş), Mühlbach (Sebeş),

Schässburg ( Sighişoara). Pero

más allá de los núcleos urbanos,

un rosario de pueblos fortificados

guardan auténticos castillos

medievales, construidos fundamentalmente

con piedra encalada

y madera. En su día sirvieron

para defender esta tierra fronteriza

de los ataques turcos y hoy

se convierten en auténticos vestigios

de la historia.

Español

Transilvania es la tierra del Conde Drácula,

como España es la tierra del Quijote

Las comunidades más

pequeñas crearon fortificaciones

en torno a su iglesia, a la

cual añadieron torres defensivas.

También almacenes que

les permitieran conservar sus

bienes y les ayudaran a sostener

largos asedios. En total,

Transilvania acoge más de 200

fortalezas construidas por los

sajones entre los siglos XIII y

XV. Esos pobladores alemanes

tenían por objetivo defender la

frontera sudeste del por entonces

Reino de Hungría.

Aunque los colonos en su

mayoría procedían del Sacro

Imperio Romano occidental y

hablaban alemán, fueron conocidos

como sajones y gozaron

de una condición privilegiada

respecto a los pueblos originarios

de Transilvania. Aún a

día de hoy es posible encontrar

a sus descendientes hablar

alemán y conservando las llaves

de alguno de esos castillos.

Para acceder a estos pueblos,

el coche se hace imprescindible

por su accesibilidad,

ya que a la mayoría no llega

ningún tipo de transporte público.

Pero para recorrer cualquier

zona de Rumanía en este medio

de transporte (Transilvania

no es una excepción) es importante,

a menudo, cargarse

de paciencia y no planificar

recorridos muy largos. Las

carreteras aún no están en muchos

casos lo suficientemente

preparadas y no es raro encontrarse

con recorridos de unos

100 kilómetros a los que hay

que dedicar más tiempo del

que cabría pensar.

Lo habitual es llegar a

Rumanía vía Bucarest. Lo

ideal es alquilar un coche en el

aeropuerto y tomar camino hacia

Transilvania. En este caso,

hacia Braşov, la primera parada

de esta ruta. Está a unos 170

kilómetros de la capital rumana,

que se hacen en tres horas

en coche.

Transilvania tiene su centro

neurálgico en Braşov. Una

referencia turística en Rumanía

desde distintos puntos de vista.

Ciudad sin duda histórica, pero

también apta para el turismo de

invierno, con algunas pequeñas

estaciones de esquí muy cerca.

Braşov se presenta como una

tranquila y apacible ciudad

europea que descansa bajo

los Cárpatos, que delimitan

Transilvania desde todos sus

extremos a excepción de al

norte. Un teleférico que sube y

baja cada 15 minutos, conecta

la ciudad con el Monte Tampa.

Las vistas sin duda merecen la

pena. Jalonada por agradables

calles peatonales en el centro,

comer en su plaza es una experiencia

muy recomendable

y son numerosos los cafés con

terrazas cuando el tiempo es

agradable.

Desde Braşov hay dos escapadas

ineludibles que pueden

hacerse en el mismo día. A 20

kilómetros se levanta Rasnov,

con su fortaleza encaramada

en una colina de rocas y declarada

monumento nacional. Un

poco más al sur está el castillo

de Bran, la que fuera casa de

Vlad Tepes. Aunque reconstruido

en muchas estancias

y masivamente turístico, una

vez en la zona, la visita parece

ineludible.

Tras haber disfrutado de

un par de días en Braşov y sus

alrededores, el roadtrip transilvano

continúa en ruta hacia

Sighişoara, a cerca de hora y

media de distancia. Para ello

hay que tomar la carretera

nacional (Drumul Naţional,

en rumano) DN-13. Sin duda

merece hacer parada en alguno

de los numerosos pueblos fortificados

que representan la más

pura esencia de Transilvania.

Es el caso de Viscri. Allí aún

queda una pequeña comunidad

de Sajones, que remarcan sus

diferencias con quienes llaman

rumanos. Aún hablan alemán y

guardan las llaves de la fortaleza

que preside desde lo alto

el pueblo y ofrece unas vistas

espectaculares. Fuera de los

circuitos turísticos, a Viscri se

llega, aún a día de hoy, por una

carretera sin asfaltar. Los coloridos

edificios alegran el camino

por la calle principal hacia

la fortaleza. Sin duda, merece

la pena hacer parada para descubrir

la verdadera Rumanía.

Es en estas fortalezas en

medio de núcleos rurales donde

el espíritu fronterizo es más

palpable. La predominancia de

las fortalezas sobre los pueblos

demuestran como estos puntos

estratégicos fueron en su día la

última trinchera entre la cultura

europea y la otomana.

Ya en Sighişoara, merece

la pena pasear sin prisa por sus

callejuelas, en las que casi en

cada esquina es posible encontrar

una torre. Toda una serie

de arcos y recovecos embellecen

las coloridas calles de

esta localidad construida entre

colinas. Sighişoara es la joya

de la corona de Transilvania.

Presenta un centro urbano histórico

compacto rodeado de

una ciudadela del siglo XIV,

a la que se fueron añadiendo

hasta un total de 14 torres y

cinco bastiones de artillería. La

Torre del Reloj es el elemento

más reconocible de la ciudad.

Ubicada dentro de la ciudadela,

data de 1280 y en su día fue la

sede del ayuntamiento.

Tras Sighişoara, la ruta

enfila por la DN14, camino

a Mediaş. Pero antes

hay que desviarse de la

ruta principal en dirección

a Biertan, a 28 kilómetros

al suroeste de Sighişoara.

La pequeña ciudad cuenta

con un espectacular castillo

excepcionalmente bien conservado

ya que fue sede de la

iglesia protestante de esta zona

hasta el siglo XIX. Esta iglesia

es patrimonio de la Humanidad

de la Unesco desde 1993.

La ruta sigue hacia Mediaş,

una ciudad de apariencia industrial

que aloja en su centro

un potente espíritu sajón. Es

una interesante base desde la

que visitar distintos pueblos

sajones. Cuenta entre sus

joyas con la iglesia de Santa

Margarita, cuyo altar es una

de los ejemplos más brillantes

del arte sajón en Transilvania.

Desde Mediaş merece la pena

acercarse a Bazna, Băgaciu,

Curciu o Moşna. En cualquiera

de estos pueblos anclados en el

pasado es más que perceptible

la huella sajona a través de sus

fortalezas.

La siguiente parada es

Sibiu. Elegante ciudad, quizá

la más sofisticada y compacta

de la zona, donde conviven

diferentes estilos arquitectónicos,

con una predominancia

del barroco. Sibiu fue capital

Europea de la Cultura en 2007,

cuando su casco histórico fue

restaurado, y es probablemente

una de las ciudades de aire imperial

más destacadas del país.

La Plaza Mayor es el centro

neurálgico de esta vital

ciudad. Está presidida por la

torre del consistorio a la que se

puede subir para disfrutar de

una vista de la ciudad. Convive

en la plaza con la barroca

Biserica Católica (iglesia

católica). A su alrededor se

despliegan tejados salpicados

de pequeñas buhardillas,

una gran variedad de templos

religiosos y diversos museos

de arte. Sin duda una agradable

ciudad en la que dar por

concluida una ruta por esta

interesante zona de Rumanía

y emprender camino de vuelta

hacia Bucarest, donde tomar

un avión de vuelta a casa.

Zoe Stoleru Martí (Valencia)


Munţii Retezat fac parte

din grupa muntoasă Retezat-

Godeanu (din Carpaţii

Meridionali) şi străjuiesc

două depresiuni importante

ale judeţului Hunedoara:

P etroşani şi Haţeg. Râul

Mare îi delimitează în partea

de nord, iar Jiul de Vest,

în partea de sud. Vecinii

lor sunt: la vest - Munţii

Ţarcu, la sud-vest - Munţii

Godeanu, iar la sud – Munţii

Vâlcan. Vârful Retezat, parte

a acestor munţi, este renumit

pentru că, privit de la distanţă

(mai cu seamă dintr-o anumită

parte), pare că ar fi tăiat şi,

în locul vârfului său stâncos,

a rămas doar un platou.

Unul dintre simbolurile

cunoscute peste tot în

lume ale acestui lanţ muntos

îl reprezintă lacurile de

un albastru infinit, ştiute

şi drept „ochii albaştri ai

Retezatului”: o salbă de

lacuri glaciare formate în

aceşti munţi – în total, peste

50 la număr, situate la înălţimi

de peste 2.000 de metri.

Ele s-au format în căldările

gheţarilor preistorici, prin

acumularea apei provenite

de la ploi şi zăpezi, dar şi de

la izvoare. Peisajul pe care

îl oferă este spectaculos,

fie că e vorba de un lac mai

mare, precum Bucura (cel

mai cunoscut dintre ele) sau

de lacuri mai mici: culoarea

lor intensă pare să fie ruptă

din cerul senin de deasupra;

unele sunt înconjurate de

vegetaţie bogată, sălbatică,

din care te privesc curioase

flori doar aici întâlnite, altele

sunt păzite straşnic de bolovani

în toate nuanţele de gri,

pe care stau şopârle mici la

soare.

Lacul Bucura, infinit de

albastru, este situat la 2.040

de metri altitudine şi se întinde

pe nouă hectare, fiind cel

mai mare din Munţii Retezat

şi cel mai întins lac glaciar

din România. Adâncimea

sa maximă este de peste 15

metri, iar în apropierea sa,

pe platoul bolovănos, se află

un generos loc de campare.

Sute de corturi se adună aici

în fiecare vară, deşi nopţile

în Bucura sunt mai reci, iar

vântul bate mai puternic. De

multe ori, cei ce campează

aici îşi protejează corturile

de vânt cu veritabile cazemate

din bolovani, improvizate

pe loc. Un refugiu

Salvamont stă de pază, cu

oameni ai muntelui instruiţi

să supravegheze fluxul turiştilor,

să ofere primul ajutor,

dacă este necesar, informaţii,

Hoinar prin România AUGUST

2017 19

Infinitul albastru:

Lacul Bucura din Munţii Retezat

Corturi pe malul lacului Bucura

Lacul Bucura

poate şi o cană cu ceai.

În jurul Lacului Bucura

s-au ţesut numeroase legende:

una dintre acestea (poate

chiar cea mai cunoscută)

vorbeşte despre faptul că

aici ar fi fost locul de întâlnire

al haiducilor din trei regiuni

- Banat, T ransilvania

şi Oltenia. Aceştia s-ar fi

adunat la Bucura pentru a-şi

împărţi comorile. Dar cum

mereu erau cu potera pe urmele

lor, haiducii, ca să nu

fie prinşi cu aur şi bijuterii,

le aruncau în lac. Vorba

umblă că şi acum pe fundul

lacului s-ar afla comori ce

ar aştepta să fie scoase la

lumină. Că o fi aşa sau nu,

nimeni nu poate spune; ce e

sigur este că lacul este populat

de peşti care se înmulţesc

natural, omul neavând nicio

intervenţie asupra ecosistemului

de aici. Tot la Bucura,

se mai spune, se făceau sărbători

numite nedei încă din

secolul al XVI-lea: acestea

aveau loc în anii bisecţi şi

durau trei zile, iar la eveniment

venea atât de multă

lume, încât hora încinsă de

toţi participanţii înconjura

lacul.

Ca să ajungi la Bucura

cel mai simplu este să urci

din Haţeg, urmând indicatoarele

spre comuna Râu

de Mori, apoi spre Barajul

Gura Apelor. Până la baraj,

drumul este asfaltat, dar nu

lipsit de unele pericole: din

cauza ploilor, apar mereu

gropi care trebuie reparate,

iar pe drum cad adeseori bolovani

şi copaci rupţi de ape.

În timpul sezonului rece,

drumul poate fi dificil chiar

şi pentru maşinile foarte

bine echipate, mai ales dacă

în regiune a nins. Barajul se

află la aproximativ 40 de

kilometri de Haţeg, iar priveliştea

pe care o oferă este

uluitoare. A fost construit

între anii 1975 şi 1986, pe

valea Râului Mare (este un

baraj artificial). Atunci a fost

declarat cel mai mare baraj

de anrocamente şi miez de

argilă din Europa. Dimensiunile

sale sunt impresionante:

168 de metri înălţime, 464

de metri lungime şi o adâncime

maximă a apei de 160

de metri. La bază, lăţimea sa

este de 550 de metri. Rolul

său este atât de producere

a energiei electrice, cât şi

de regularizare a cursului

Râului Mare şi atenuare a

eventualelor viituri care, altfel,

ar pune în pericol vieţile

locuitorilor din regiune. 225

de milioane de metri cubi

de apă încap în acest lac de

acumulare şi, potrivit datelor

oficiale, dimensiunile întregului

baraj le întrec de trei

ori pe cele ale celebrei piramide

a lui Keops.

De la Barajul Gura Apelor,

drumul duce mai departe

spre Poiana Pelegii; este un

drum forestier (neasfaltat),

destul de anevoios, atât din

cauza gropilor şi a pietrişului

care îl acoperă, cât şi din

cauza porţiunilor sale înguste

sau abrupte. Sunt aproape

20 de kilometri de parcurs,

iar în cale descoperi izvoare

sprinţare, marcaje ce indică

diverse trasee sau indicatoare

care te îndrumă către

obiective aflate în zonă. Sau

poţi întâlni câini ciobăneşti,

ciobani cu măgari ce duc desăgi

pe spate ori culegători

de ciuperci sau de afine. Din

P oiana Pelegii orice turist are

mai multe opţiuni de trasee

montane la dispoziţie. Dar de

aici se poate ajunge cel mai

uşor la Lacul Bucura (o oră

şi jumătate de urcare, în pas

obişnuit).

Urcuşul merge la început

printr-o pădure înaltă, deasupra

căreia se iţesc coame

mai întâi domoale, apoi mai

ascuţite de stânci. Marcajul

traseului este foarte uşor de

urmat, pentru că se găseşte

atât pe trunchiuri de brazi,

cât şi pe bolovani. După un

timp, brazii lasă loc jnepenişului,

apoi poteca duce spre

stânci tot mai golaşe din golul

subalpin. Pe drum te poţi

întâlni cu turme de oi şi ciobanii

lor, alături de câini şi

măgăruşi docili. Urcarea nu

este anevoioasă, dar tentaţia

de a admira peisajul lăsat în

spate, dar şi pe cel conturat

în faţă, este mare şi orice

pasionat de fotografii se va

opri de multe ori pentru încă

o imagine imortalizată.

Odată sosit la Bucura,

ai senzaţia că nu mai vrei

să pleci niciodată de acolo.

Dacă ai prins o zi senină, culoarea

lacului te va vrăji, la

fel şi paznicii săi (vârfurile

Bucura I şi Bucura II, Şaua

Bucurei sau chiar colţurosul

vârf Peleaga, cel mai înalt

din acest lanţ muntos – 2.509

metri). Dacă nu vrei să urmezi

un alt traseu mai departe,

nicio problemă: este suficient

să stai câteva ore lângă

Indicator trasee

Bucura ca să te încarci cu

energie pozitivă, să te umpli

de linişte şi să fii gata să revii

în lumea agitată de la poalele

muntelui. Nu ai semnal la

telefonul mobil, nu există internet.

Nu străbate nimic din

acea lume agitată spre tine,

numai vântul uneori blând,

alteori războinic al înălţimilor

albastre, care poate aduce

şi nori grei de ploaie sau ceaţă

ce te vor face să iei repede

pe tine geaca din rucsac. Nu

urca fără să fii bine pregătit

de mers pe munte: bocanci

(preferabil cu gleznă înaltă),

pantaloni de munte, geacă

de munte, şapcă în cap (dacă

soarele e prea tare) şi pelerină

de ploaie. Plus apă, ciocolată

sau glucoză în rucsac şi

o trusă de prim-ajutor.

Autor şi fotografii:

Camelia Jula

Un alt ochi albastru al Retezatului


20 AUGUST

2017

România se află în primele

cinci ţări din Europa

privind consumul de alcool,

potrivit unui raport al

Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii pe 2016, iar potrivit

specialistilor, acest obicei

afectează la fel de puternic,

atât la nivel mental cât

și fizic individul, fiind una

dintre dependențele cel mai

greu de tratat.

Chiar dacă părerile sunt

mereu împărţite când vine

vorba de efectele benefice

sau, dimpotrivă, dăunătoare

ale consumului de alcool,

însă întotdeauna excesele

s-au dovedit a fi dăunătoare,

atât pentru organism,

cât şi pentru siguranţa celorlalţi.

“Consumul moderat

pare să fi e bun pentru inimă

și sistemul circulator

și protejează împotriva

diabetului de tip 2 și a

calculilor biliari. Excesul

de alcool este principala

cauză a accidentelor de

trafi c, dăunează inimii și

fi catului, poate dăuna copilului

nenăscut dacă este

consumat în timpul sarcinii,

crește șansele de dezvoltare

a cancerului, contribuie

la depresie, violență sau

agresivitate în relații. Fața

întunecată a alcoolului nu

ar trebui să fi e o surpriză.

Ingredientul activ din băuturile

alcoolice, o moleculă

simplă numită etanol, poate

afecta organismul în moduri

diferite. Influențează

direct stomacul, creierul,

inima, vezica biliară și fi -

catul. Etanolul afectează

nivelurile lipidelor (colesterol

și trigliceride) și insulina

din sânge, precum

și infl amația și coagularea.

De asemenea, modifi că starea

de spirit, concentrarea

și coordonarea”, afirmă

psihologul Angela Nuţu,

vicepreşedintele Asociaţiei

Române de hipnoză.

Când consumul de alcool

conduce la alcoolism?

Potrivit psihologului

Angela Nuţu, alcoolismul

este definit ca un model

problematic al consumului

de alcool, care are ca rezultat

două sau mai multe

dintre următoarele situații

într-o perioadă de 12 luni:

• Consumi o cantitate

mai mare sau pe o perioadă

mai lungă de timp decât

intenționezi

• Simți că ai nevoie sau

că ar trebui să întrerupi obiceiul

de a bea, oricare ar fi

cantitatea

• Petreci mult timp consumând

alcool sau recuperându-te

după efectele

acestuia

• Te gândești frecvent că

ai nevoie sau că îți dorești

să bei alcool

• Nu reușești să-ți

îndeplinești corespunzător

activitățile la birou sau cele

casnice

• Continui să bei chiar

dacă îți afectează relația cu

prietenii și familia

• Prioritizezi consumul

de alcool prin renunțarea

la activități care înainte îți

aduceau bucurie

• Continui să bei chiar

dacă alcoolul te face să te

simți anxios, depresiv

• Dezvolți o toleranță la

consumul de alcool mult

mai mare decât în trecut

• Simptome de sevraj –

tulburări de somn, neliniște,

greață, transpirații

“Riscul dezvoltării alcoolismului

este influențat

atât de factori genetici, cât

și de factori de mediu. În

familiile în care există un

alcoolic, rata de afecțiune

pentru rudele apropiate

este de trei, patru ori mai

mare, iar riscul crește în

funcție de apropierea genetică.

Factorii de mediu

includ atitudinile culturale

legate de consumul de alcool,

nivelul de stres, abuzul

de alcool al grupului

social, așteptările pozitive

privind consumul de alcool

și modalitățile de adaptare

greșite. Riscul de abuz al

alcoolului crește, de asemenea,

dacă persoanele

consumă băuturi pentru a

evita să se gândească la

diverse situații, evenimente,

pentru a face față problemelor,

pentru a depăși

anxietatea sau pentru a-și

spori creativitatea”, explică

psihoterapeutul Angela

Nuţu.

Cum se tratează dependența

de alcool? Psiholog:

„Dezalcoolizarea nu tratează

cauza psihologică a

consumului de alcool în

Psiholog

Terapia Subliminală:

Cea mai nouă metodă de a combate

alcoolismul

exces” La ora actuală, cea

mai cunoscută metodă pentru

depășirea abuzului de

alcool este dezalcoolizarea,

metodă care se realizează

într-un cadru controlat,

supravegheat. Dezalcoolizarea

poate fi însoțită de

consiliere psihologică și

administrare de medicamente

pe perioada recuperării.

Metoda funcționează

pentru mulți oameni, însă

există niveluri de succes în

ceea ce privește tratamentul.

Unii oameni se opresc

din băut, alții au perioade

de abstinență scurtă sau îndelungată,

însă se reapucă.

Dezalcoolizarea este o metodă

imperfectă deoarece

rezolvă doar efectele dependenţei,

dar nu şi cauza

care a provocat consumul

de alcool.

“În prezent, hipnoterapia

și terapiile alternative

de lucru cu subconștientul

au demonstrat că sunt

foarte utile pentru tratarea

dependenței de alcool.

Terapiile te ajută să accesezi

mintea subconștientă

a unui individ și să descoperi

cauza principală a

dependenței. Înțelegerea

motivului pentru care alcoolul

a devenit o problemă și

tehnicile de învățare, care

înlocuiesc comportamentul

distructiv, îi pot ajuta deseori

pe cei cu dependență de

alcool. Folosirea hipnozei

pentru a reevaluarea stilul

de viață al unui individ

poate duce la crearea unei

Angela Nuțu este

P sihoterapeut și unul dintre

cei mai cunoscuţi şi

bine pregătiţi traineri din

România, vicepreşedinte

al Asociaţiei Române de

Hipnoză. Are experiență de

peste 10 ani în domeniul

comunicării și al instruirii

adulților și de peste 15 ani

atitudini diferite față de alcool.

Odată ce a fost identificată

rădăcina problemei,

se poate începe tratarea

acesteia”, consideră Angela

Nuţu.

Terapia Subliminală –

cea mai nouă metodă de a

combate alcoolismul

Pe lângă hipnoterapie,

una dintre cele mai

cunoscute terapii pentru

depășirea adicției de alcool

este Terapia Subliminală.

Această metodă se realizează

fără inducție hipnotică,

este rapidă și extrem

de eficientă deoarece mintea

umană are o capacitate

remarcabilă de a controla

corpul atunci când ne concentrăm.

“În comportamentul

uman, pe lângă acțiunile

conștient întreprinse, se

manifestă și anumite comportamente,

care nu țin

de controlul voluntar și

influențează conduita fără

să se știe cauzele determinante.

Terapia Subliminală

intervine pentru a corecta

și dirija comportamentele

neconștientizate, care

au o amprentă negativă

asupra omului și îi îngreunează

viața. Terapia depistează

cauza problemei,

ne ajută să înțelegem ce a

creat-o, pentru că în final

aceasta să dispară. Alcoolismul

este un rezultat, nu

o cauză. Unii beau în exces

pentru că sunt nervoşi,

deci trebuie să identifice

cauza nervozităţii lor, alţii

beau pentru că se simt singuri,

deci trebuie să descopere

şi să rezolve factorul

care-i determină să se

simtă aşa. Alţii pentru că

nu mai au un job, nu mai

au un venit, motivele sunt

nenumărate. Dacă factorii

de stres, care au declanşat

prima dată acest obicei,

nu au fost descoperiţi şi

rezolvați, omul va folosi

alcoolul ca răspuns la

orice factor de stres. În

timp, factorii de stres se

vor înmulţi, iar persoanei

în cauză îi va fi din ce în

ce mai greu să se lase de

alcool deoarece aceşti stimuli

nocivi îi vor ocupa tot

timpul”, declară psihologul

Angela Nuţu, vicepreşedintele

Asociaţiei Române de

Hipnoză.

Pentru a elucida adevăratul

sens şi scop al Terapiei

Subliminale ca proces terapeutic

și pentru a populariza

cât mai mult această

știință și artă terapeutică

și de dezvoltare personală,

Asociaţia Română

de Hipnoză organizează,

în data de 29 iulie 2017,

în Bucureşti, un seminar

dedicat formării viitorilor

specialişti în domeniu, dar

şi pentru publicul larg care

doreşte să înveţe cum poate

scăpa de adicţii.

în domeniul antreprenoriatului

și al afacerilor. Membru

Fondator al Asociației

Române de Coaching, Formator

acreditat ANC, Trainer

acreditat NLP, Trainer

acreditat Metoda Centrum,

Psihoterapeut.

Articol susţinut de: Plus

Communication


Supă cremă de

mazăre

Reţetele Annei AUGUST

2017 21

Ingrediente:

• 500 g mazăre

• 2 morcovi

• 50 g unt

• 2 cartofi

• 1 ţelină mică

• 1 ceapă

• sare, piper

• 1 legătură mărar verde

Mod de preparare:

Se spală mazărea verde

şi se pune la fiert, separat

de celelalte legume. Ţelina,

cartofii şi morcovii se spa-

lă şi se taie cubuleţe. Ceapa

se curăţă şi se taie solzişori,

apoi se căleşte în puţin unt.

Peste ceapă se pun legumele

tăiate şi se călesc câteva

minute. Se adaugă apă şi

se fierb până devin uşor de

pasat.

După ce au fiert toate legumele,

se scot din apă şi

se pasează într-o sită sau

cu blenderul, până se obţine

un piure fin. Se adaugă

treptat supa în care au fiert

peste carne. Ai grijă ca aripioarele

să fie aşezate într-un

singur strat, pentru ca sosul

să ajungă în mod egal pe fiecare

aripioară de pui. Acoperă

tava cu folie alimentară

şi dă la rece. Lasă aripioarele

de pui la marinat la frigider

circa 24 de ore, ca să se frăgezească

așa cum trebuie și

să extragă aromele din sos.

Încinge o tigaie sau grătarul

şi prepară aripioarele

circa 15-20 de minute, întorcând

carnea cât mai des, penmorcovii

peste piureul de

mazăre. Se condimentează

cu sare şi piper după gust şi

se presară mărarul tocat. Se

pun câteva cubuleţe de unt

pe deasupra, să nu prindă

crustă.

Supa cremă de mazăre se

serveşte caldă, cu o lingură

de lapte sau de smântână

şi crutoane. Se pot adăuga

câteva frunze proaspete de

mentă, pentru o savoare deosebită.

Aripioare de pui cu

miere

Ingrediente:

• 25 aripioare de pui

• 1 legătură ceapă verde

• 5 linguri miere

• 2 linguri sos de soia

• 1 ardei iute roșu

• 1 bucată de 2 cm ghimbir ras

• câteva crenguțe cimbru

(frunze)

Mod de preparare:

Amestecă toate ingredientele

într-un castron şi ai grijă

să obţii un sos lipicios. Pune

aripioarele de pui curăţate pe

o tavă largă şi toarnă sosul

tru a se pătrunde bine. Poţi

băga la cuptor 10 minute,

dacă vrei o crustă perfectă şi

aurie pe aripioarele crocante

cu miere.

Opțional: Sos de usturoi cu

iaurt

• 2 cutii de 150 g iaurt natural

• 15 căței de usturoi

Se prepară un mujdei de

usturoi, fără sare sau ulei,

la care se adaugă cele 300 g

de iaurt. Se amestecă foarte

bine și se consumă cu aripioarele

cu miere.

Salată de cartofi cu ceapă roșie

Cocktail de vară

Ingrediente:

• 7 cartofi mari albi

• 3 castraveți acri

• 2 cepe roșii

• 3 ouă

• 4 linguri maioneză

• 1 praf sare, piper (frunze)

Mod de preparare:

Se spală bine cartofii

și se pun la fiert în apă cu

sare, în coajă. Cele 5 ouă

se fierb tari, iar castraveții

murați se taie cuburi. Ceapa

se taie peștișori. Odată

fierți cartofii, se curăță de

coajă, se taie cuburi și se

amestecă imediat cu maioneza,

cât sunt calzi. Se

adaugă restul ingredientelor,

castraveții bine scurși

de zeama pe care și-o lasă,

sare si piper. În salată se

adaugă cele 3 ouă fierte

tari, care se taie felii și se

folosesc drept decor.

Ingrediente:

• 500 ml apă minerală

• 1 ananas proaspăt

• 250 g căpşuni sau fructe

de pădure

• 4 mandarine sau 2 portocale

• 200 g cireșe fără sâmburi

• 1 lămâie

• 1-2 linguri miere

• cuburi de gheaţă

Mod de preparare:

Ananasul se curăţă de

coajă şi se taie în rondele

și cubulețe. Se pune într-un

bol mare, transparent şi se

amestecă cu toate celelalte

fructe spălate, curăţate şi

tăiate felii sau cubuleţe.

Se stropesc cu zeama de la

o lămâie, se amestecă uşor

şi se lasă deoparte.

Mierea se diluează în

puţină apă minerală şi se

toarnă peste fructe. Se

adaugă apoi şi restul de

apă minerală, se acoperă

şi se lasă la rece jumătate

de oră. Când se serveşte,

se adaugă cuburi de gheaţă.

Cine doreşte mai poate

adăuga câteva linguriţe de

gin.


22 AUGUST

2017

Corina Simionescu Hudgens

Medic terapeut – Norwich/ Anglia

Pentru obţinerea rapidă

a unui bronz rezistent,

organismul tău are nevoie

de antioxidanţi din belşug.

Antioxidanţi pe care îi poţi

obţine din alimentele pe care

le consumi – iată ce alimente

te ajută să te bronzezi repede

şi să obţii un bronz de durată.

Există o serie de alimente

care accelerează procesul

de bronzare a pielii, dar

care totodată contribuie şi la

pigmentarea pielii. Pentru

obţinerea bronzului ideal,

ar fi bine să introduci aceste

alimente în dieta ta cu o

săptămână / două înainte de

a pleca în vacanţă, dar şi în

timpul zilelor de vacanţă,

petrecute la soare. Iată lista

alimentelor care îţi garantează

un bronz frumos, sănătos

şi de durată!

Morcovul – bogaţi în betacaroten,

proteina care este

adesea folosită în produsele

autobronzante întrucât închide

culoarea pielii, morcovii

îţi pigmentează pielea, contribuind

la obţinerea bronzului

ideal. Consumă morcovi

cruzi pe post de gustare

între mese în zilele de vacanţă

şi vei observa imediat

diferenţa.

Caisele – toate fructele de

culoare portocalie ar trebui

să fie incluse în dieta noastră

de vacanţă, iar caisele nu

lipsesc din această listă. Asta

pentru că aceste fructe conţin,

ca şi morcovii, betacaroten

din belşug. Betacarotenul

activează producţia de melanină,

pigmentul care colorează

pielea.

Roşiile şi ardeiul gras

roşu – şi aceste două legume

ar trebui să facă parte din dieta

ta de vacanţă, asta pentru

Terapia verde

Să ne bronzăm rapid și sănătos

că sunt bogate în conţinutul

de betacaroten, despre care

am stabilit deja că îţi accentuează

bronzul.

Produsele lactate – laptele

şi brânza cottage conţin

cantităţi mari de calciu, care

facilitează pigmentarea pielii.

Totodată, acestea conţin

şi vitamina A, care stimulează

producţia de melanină.

Căpşunele – conţinutul

ridicat de vitamina C al căpşunelor

face din acestea un

aliat de preţ pentru obţinerea

bronzului ideal asta pentru că

protejează pielea de efectele

negative ale radiaţiilor UV şi

îţi asigură un bronz sănătos.

Uleiul de măsline – bogat

în vitamina E, despre

care se ştie că are proprietăţi

antioxidante puternice, acest

ulei asigură protecţie pielii

şi o ajută să se protejeze de

efectele dăunătoare ale radiaţiilor

solare. Vitamina E previne

îmbătrânirea prematură,

luptând cu radicalii liberi.

Totodată, uleiul de măsline

menţine pielea hidratată, iar

acest lucru este mai mult decât

binevenit în zilele în care

îţi expui pielea razelor de

soare şi temperaturilor extreme

din termometre.

Varza Kale – varza Kale

este bogată în conţinutul de

vitamina A, care protejează

şi repară totodată pielea.

Această legumă conţine şi

vitamina K, vitamina care

previne depigmentarea pielii,

precum şi vitamina C, care

protejează pielea de radiaţiile

UV.

Spanacul – şi spanacul

conţine cantităţi mari de betacaroten,

care accelerează

procesul de bronzare şi ajută

şi la menţinerea bronzului

pentru o perioadă cât mai

îndelungată.

Creveţii – seleniul este

esenţial pentru obţinerea

unui bronz fără cusur, iar

creveţii conţin cantităţi considerabile

de seleniu.

Ouăle – în special gălbenuşul

de ou, întrucât

conţine vitamina B6, acizi

graşi Omega-3 şi acizi graşi

O mega-6, care hidratează

pielea şi favorizează bronzarea

pielii.

Protecţia solară a feţei – când este

necesară şi ce produse să foloseşti

Tenul este expus razelor

soarelui mai mult decât orice

altă parte a corpului aşa

că trebuie neapărat să îl protejăm

folosind o cremă cu

factor de protecţie împotriva

radiaţiilor UV. Cu toate că

expunerea la radiaţiile solare

fără protecţie corespunzătoare

ne predispune la afecţiuni

grave precum cancerul

de piele, avem tendinţa de a

neglija importanţa protecţiei

solare. Mai mult decât atât,

folosind un produs care să

ne protejeze, prevenim îmbătrânirea

prematură a pielii,

precum şi petele inestetice ce

pot apărea pe faţă din cauza

soarelui.

Cum alegi produsul cu

SPF potrivit tenului tău: În

primul rând, specialiştii ne

sfătuiesc să alegem întotdeauna

un produs care să

ofere protecţie atât împotriva

radiaţiilor UVA, cât şi împotriva

radiațiilor UVB. Primele

radiaţii sunt cele care penetrează

pielea şi determină

apariţia ridurilor, accelerând

procesul de îmbătrânire. Radiaţiile

UVB însă sunt cele

care “ard” pielea, făcând-o să

se înroşească şi să se inflameze.

Aşadar, ai nevoie de protecţie

împotriva amândurora,

deci ai nevoie de un produs

cu spectru larg de protecţie

UVA şi UVB.

Apoi, ar trebui să alegem

întotdeauna un produs cu factor

de protecţie de cel puţin

30. Dacă ai pielea foarte albă

sau sensibilă, dermatologii te

sfătuiesc să începi, la debutul

verii, cu un produs cu factor

de protecţie 50, iar apoi, după

ce pielea se colorează puţin,

să treci la cel cu factor 30.

Pentru ca produsul să fie eficient

şi chiar să îţi protejeze

pielea, e nevoie să foloseşti o

jumătate de linguriţă de produs

pe faţă şi pe gât.

În cazul în care te machiezi

în fiecare dimineaţă, e

suficient ca unul dintre produse

să aibă factor de protecţie,

fie că este vorba despre crema

hidratantă, bază de machiaj,

fondul de ten sau pudră.

Alegerea produsului trebuie

să fie făcută în funcţie de

tipul tău de ten. Spre exemplu,

dacă ai tenul uscat, alege o

cremă hidratantă cu factor de

protecţie 30. Aceasta îţi va hidrata

pielea şi o va proteja totodată

de radițiile solare. Pe de

altă parte, dacă tenul tău este

gras, e recomandat să alegi o

pudră cu factor de protecţie

întrucât îţi va matifia tenul,

nu numai că îl va proteja. Mai

mult decât atât, pudra poate

fi reaplicată pe timpul zilei, o

dată la câteva ore.

Produsele de make-up care

oferă protecţie solară sunt

ideale pentru femeile care se

expun sporadic la soare pe

parcursul zilei. Femeile care

petrec toată ziua în soare trebuie

neapărat să folosească o

loţiune de plajă cu factor de

protecţie întrucât aceasta le

va oferi protecţia de care au

nevoie. În zilele în care trebuie

să te machiezi dar şi să stai

în soare ore în şir, este indicat

să foloseşti produse de makeup

minerale întrucât acestea

pot funcţiona precum o barieră

protectoare dacă sunt aplicate

peste un strat de loţiune

cu factor de protecţie.

Nu uita de buze întrucât

acestea sunt extrem de sensibile

şi pot fi cu uşurinţă arse

de soare. Foloseşte un balsam

de buze cu factor de protecţie

30 sau 50.

Cum prelungeşti rezistenţa bronzului

Îţi place să ai pielea bronzată

şi să te simţi cel mai bine

când te întorci din vacanţă şi

culoarea pielii tale este foarte

închisă? Iată ce poţi face

pentru a prelungi rezistenţa

bronzului căpătat în vacanţa

de vară! Pentru a obţine un

bronz uniform şi de durată

trebuie să înţelegi cum funcţionează

procesul de bronzare

a pielii. Celulele pielii se

regenerează în mod constant.

Expunerea la radiaţiile

UVA şi UVB declanşează

pigmentarea pielii, care astfel

te protejează de soare.

Dacă te expui la soare fără

protecţie solară, nu numai că

te expui riscurilor precum arsuri

solare şi cancer de piele,

însă obţii un bronz care nu va

dura foarte mult întrucât pielea

se va regenerara rapid şi

se va exfolia. Aşadar, pentru

un bronz de durată, pielea ta

trebuie să fie pregătită pentru

plajă, protejată de soare şi

hidratată cu mare atenţie atât

înainte cât şi după expunerea

la soare. Paşii pe care trebuie

să îi urmezi dacă vrei un

bronz de durată:

Exfoliază şi hidratează

– pentru ca bronzul tău să fie

uniform, pielea are nevoie de

exfoliere şi hidratare înainte

de a fi expusă razelor soarelui.

Aşadar, prepară un scrub

DIY pe bază de ulei de măsline

şi mălai ori gel de duș şi

cafea, cu care îţi vei masa,

folosind mişcări circulare,

pielea de pe tot corpul. Clăteşte

apoi bine şi ieşi din duş.

Aplică protecţie solară

– după ce ieşi din duș, înlocuieşte

loțiunea de corp pe

care o foloseşti de obicei cu

o loţiune cu factor de protecţie

împotriva radiaţiilor ultraviolete.

Pentru ca loțiunea de

plajă să te protejeze în mod

eficient de efectele nocive

ale radiaţiilor, aceasta trebuie

aplicată înainte de a merge la

plajă, pentru a avea suficient

timp să acţioneze.

Reaplică loțiunea de

plajă – nu este suficientă o

singură aplicare a loțiunii de

plajă, ci aceasta trebuie reaplicată

pe parcursul zilei pentru

a îşi păstra eficienţa. Alege

o loţiune de plajă cu factor

de protecţie de cel puţin 30.

Hidratează-te – hidratarea

este importantă nu numai

pentru piele, ci pentru

întregul organism. Asigurăte

aşadar că bei suficientă

apă atunci când stai la plajă,

pentru a menţine celulele hidratate.

Fructele zemoase şi

sucurile naturale pot fi şi ele

consumate pentru menţine-

rea hidratării.

Evită epilatul câteva zile

după plajă – după ce te întorci

din vacanţă, evită epilatul

întrucât acesta exfoliază

stratul superficial al pielii şi,

odată cu acesta, bronzul îşi

pierde din intensitate.

Hidratează pielea în continuu

după ce te bronzezi –

pielea trebuie să fie hidratată

pentru a-şi menţine culoarea

închisă. Aşadar, imediat ce te

întorci de la plajă, asigură-te

că aplici o cremă hidratantă,

lucru pe care îl vei face de

mai multe ori pe zi, preţ de

câteva săptămâni, pentru ca

bronzul să persiste cât mai

mult.

Foloseşte o loţiune pigmentată

– odată ce ai obţinut

bronzul dorit, poţi folosi

o loţiune de corp uşor pigmentată,

care să accentueze

culoarea pielii tale, intensificând

pigmentul pielii. Ideal

ar fi să alegi o loţiune pe bază

de ulei întrucât aceasta oferă

strălucire bronzului.

***


Mica publicitate AUGUST

2017 23

Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul

anunţului şi numărul de telefon

înainte de a fi trimis spre publicare

redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc

nu îşi asumă răspunderea pentru

numerele de telefon greşite

sau conţinutul anunţurilor de la

mica publicitate!

MUNCĂ - OFERTE

Caut cofetar cu experiență

pentru a realiza prăjituri românești

într-un laborator de cofetărie din

Comunitatea Madrid. Telefon:

687 760 067.

Angajez bucătăreasă cu

experiență în bucătăria românească

și internațională (minimum

5 ani), cu vârsta până în 40 de

ani, pentru un restaurant în Albir

( Provincia Alicante). Persoanele

interesate, pot trimite C.V. la adresa

de mail: marinelcluj@yahoo.es

Ofer și cer, multă seriozitate.

Căutăm internă/externă serioasă,

cu experiență, pentru a

avea grijă de o persoană în vârstă,

între orele 09:00 și 19:00,

în Navalmoralejo (Toledo). Mai

multe informații, la telefon: 617

940 205.

Se caută persoană prezentabilă,

cu vârsta până în 35 de ani,

rezidentă, să lucreze ca internă

într-o casă din Madrid. Cerințe:

experiență în îngrijirea persoanelor

în vârstă, curățenie, carnet de

conducere, aptitudini de ospătar,

experiență ca șofer în Madrid. Mai

multe detalii, la telefon: 616 974

Laborator de cofetărie din comunitatea Madrid caută cofetar

specialist, cu experiență în tehnica modernă de decorare a torturilor

personalizate pentru ocazii speciale (torturi aniversări,

torturi pentru copii, torturi basme & animații, torturi nunți și

botezuri). Cei interesați pot suna la telefon: 642 963 280.

290, 616 974 290.

Angajăm internă cu experiență,

nefumătoare, responsabilă, pentru

a lucra într-o casă din Madrid. Se

cere: limba spaniolă, carnet de

conducere, multă seriozitate. Telefon:

665 254 050.

Avem nevoie de o internă

cu experiență, pentru a lucra în

M onda (Málaga). Informații, la telefon:

722 142 835, 639 469 363.

MUNCĂ - CERERI

Bărbat serios, punctual și harnic,

caut de muncă în domeniul

construcțiilor și al reformelor.

Telefon: 642 072 927.

Doamnă, din comunitatea

Madrid, caut de muncă ca și ajutor

de bucătar, pentru un restaurant

cu bucătărie românească. Am

multă experienţă în domeniu. Telefon:

642 124 140.

Caut de muncă ca şofer categoria

B: distribuitor, taxi, transport

persoane etc. Oriunde în

Europa. Multă experienţă. Mobil:

606 750 991.

Doamnă seriosă 46 de ani cu

expierență în serviciul domestic,

caut loc de muncă ca şi externă

în comunitatea Madrid. Disponibilitate

imediată. Telefon: 642

087 102.

Caut de muncă ca și i nternă

în Comunitatea Madrid. Am

experiență și bune recomandări.

Telefon: 632 547 527.

Doamnă 43 de ani, curată,

gospodină, caut de muncă în

Comunitatea Madrid, ca externă,

în curățenie, îngrijit copii sau

persoane în vârstă, sau în domeniul

confecțiilor. Am experiență

și referințe foarte bune. Telefon:

625 736 494.

Doamnă serioasă, cu experiență

în domeniul curățeniei, caut

de muncă ca și externă, cu ora, în

Coslada sau zone apropiate. Telefon:

642 859 842.

Tânăr, 24 de ani, caut de muncă

în comunitatea Madrid, ca

șofer sau peón în construcții. Sunt

serios și disponibil. Telefon: 642

364 613.

Domn, 48 de ani, serios, corect

și responsabil, foarte bun șofer,

fără obligații și cu disponibilitate

maximă, caut de muncă în toată

Spania în domeniile în care am

experiență: zidărie, electricitate,

mecanică auto, grădinărit sau îngrijit

persoane în vârstă. Telefon:

602 568 457.

Tânăr, 35 de ani, posesor permis

conducere categoria B de

16 ani, caut de muncă în orice

domeniu, în zona Alicante și împrejurimi.

Mă puteți contacta la

numărul de telefon: 642 482 379.

Doamnă responsabilă, cu

experiență, caut de muncă ca și

externă, după orele 12:00, de

luni până vineri, sau sâmbătă și

duminică toată ziua, în Alcalá de

Henares sau împrejurimi. Telefon:

642 893 153.

Doamnă serioasă, responsabilă,

cu experiență, caut de muncă în

Madrid ca externă. Telefon: 642

190 130.

ÎNCHIRIERI - OFERTE

Se închiriază cameră spațioasă

de matrimoniu cu baie propie în

Meco, lângă Alcalá de Henares.

Telefon: 642 866 699.

Închiriez cameră pentru o persoană,

în Madrid, zona Moncloa.

Preț avantajos. Telefon: 637 993

720 sau 642 340 275.

Închiriez cameră pentru o fată,

în zona San Fermin / Madrid, Linia

3, stația de metrou Doce de

Octubre. Preț: 160 €. Detalii suplimentare

la telefon: 642 925 210.

VÂNZĂRI

Vând apartament la cheie,

în Ploiești, cu 3 camere, centrală

proprie, utilat cu mobilă

nouă. Preț informativ: 50.000€.

Detalii suplimentare la telefon:

0034/642 925 210 (Spania);

0040/772 929 916 (România).

Vând teren intravilan pentru

construcții în zona de vile, sat

Frățești, județul Giurgiu, la 50 km

de București și 10 km de Giurgiu,

cu suprafața totală de 1.012 mp.

Preț negociabil: 13.500 €. Terenul

se poate vinde și parcela, fiecare

parcelă având 506 metri pătrați,

preț 7.000 € ușor negociabil. Mai

multe relații la telefon: 663 385

792. Pentru cei interesați, pot trimit

poze cu terenul, pe WhatsApp.

Vând casă în Botoşani, construită

în 2013, compusă din şase

camere, două bucătării, două băi,

garaj, beci, cămară, netencuită pe

afară, parterul locuibil.

Acoperişul este din tablă lindab

austriacă, termopane. Telefon:

0034/666 299 144.

DIVERSE

Angajăm pe perioadă nedeterminată

persoană administrativ

pentru punct de lucru,

fabrica Zaragoza. Cerințe: bun

vorbitor de limba română și

spaniolă, abilități de comunicare

și organizare. Intermediază

comunicarea și face diverse

activități administrative. Se

oferă salariu atractiv și decont

transport. Trimiteți CV la adre-

sa: lavinia.turcanu@jpsgroup.

ro. Relații la telefon:

0040 / 733 927 231

Cedez (traspaso) magazin

alimentar cu specific românesc,

în Coslada ( Madrid).

Mai multe informații la telefon:

677 521 706.

Căutăm agent comercial

cu experiență în vânzări de

produse românești și portofoliu

de clienți format. Salariul

interesant! Informații suplimentare

la telefon: 615 410

243 - Marius, sau 615 417 691

- Sándor.

MATRIMONIALE

Bărbat, 40 de ani, din

Barcelona, caut o doamnă de

vârstă apropiată, pentru o relație

serioasă. Telefon: 676 272 617.

Doamnă, 59 de ani, divorțată,

160/58, fără obligații, din

C omunitatea Madrid, doresc să

cunosc un domn de vârstă apropiată,

pentru prietenie/căsătorie.

Telefon: 603 842 980.

Domn, 48 de ani, doresc să cunosc

o doamnă până în 45 de ani,

din comunitatea Madrid pentru o

relație serioasă/căsătorie. Telefon:

642 502 842.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@

occidentul-romanesc.com

Telefon: 642 298 948 - DIGI

(de luni până vineri: 09:00 –18:00)

România în finala Jocurilor Mondiale

Finalul lunii iulie a programat

la Wroclaw, Polonia,

J ocurile Mondiale 2017 – The

World Games, organizate de

International World Games

Association, un eveniment

care se organizează odată la

patru ani și care desfășoară întreceri

pe mai multe discipline

sportive. Între acestea, dansul

are o paletă largă de exprimare

cuprinzând cinci secțiuni:

dansurile latino-americane,

standard, breakdance, salsa și

rock acrobatic.

România a fost reprezentată

la primele două secțiuni

de perechile campioane calificate

la aceste „jocuri” alături

de alte 24 de perechi la nivel

mondial. Perechea campioană

a României, Paul Moldovan

– Cristina Tătar, fostă multiplă

campioană mondială de tineret

și deținătoarea locului 13

mondial, a reușit performanța

de a se califica în finala acestei

secțiuni acolo unde s-a

clasat pe locul VI. La cealaltă

secțiune, standard, perechea

noastră campioană formată

din Paul Rednic și Roxana

Lucaciu, locul 46 mondial, a

ajuns până în faza semifinalelor

unde a încheiat competiția

pe locul VIII.

O prioritate pentru

Federația Română de Dans

Sportiv în perioada imediat

următoare este dezvoltarea

diviziei breakdance, această

disciplină devenind olimpică

și care va fi prezentă la

Jocurile Olimpice de Tineret

de la Buenos Aires 2018.

More magazines by this user
Similar magazines