Views
2 weeks ago

Dylan Warren - Davis - Ce ti-e scris in palma ti-e pus

chyromancy

63 se găsea într-un

63 se găsea într-un „vid". Suprimarea cunoaşterii metafizice a dus la stagnarea procesului de înţelegere a elementelor. Filozofii se străduiau să înţeleagă şi să explice lumea fi zică doar prin interpretarea literală a elementelor, care, după toate aparenţele, s-a dovedit deficitară. Această situaţie a durat până în anul 1787, când chimistul francez Antoine Lavoisier ( 1743-1 794) a sesizat ce era necesar pentru Cea mai renumită experienţă a lui Lavoisier a constat în încălzirea mercurului lichid într-o retortă, în prezenta unei anumite cantiti de aer. Metalul încălzit s-a combinat cu oxigenul din aer, formând oxid de mercur de culoare roşie. Printr-un alt experiment, Lavoisier a descoperit că reîncălzind uşor oxidul de mercur, acesta s-a transformat din nou în metal lichid, eliberând un volum de gaz egal cu cel pe care-l preluase din aer. Pe baza diferitelor experienţe, Lavoisier a ajuns la concluzia că aerul este compus din două gaze principale. Î n primul rând, era partea activă care susţinea arderea şi se combina cu metalele încălzite. Î n plus, această componentă întreţinea viata prin respiraţie. Î n al doilea rând, era partea pasivă, care nu participa la modificările produse prin ardere şi nu menţinea viaţa. Consecinţa acestor analize şi experimentă1i a fost aceea că Aerul a încetat să mai fie considerat un element, aşa cum îl definise Boyle, din moment ce putea fi descompus în doi constituenţi distinqi. Din perspectivă simbolică, este foarte interesant că Lavoisier a făcut această descoperire folosind mercur, metalul guvernat tradiţional de Mercur- zeul cunoaşterii ermetice; de fapt,Jenomenul de ardere (arderea Focului în Aer) trebuie să conducă la noi idei care să ţâşnească în timpul strădaniei de a înţelege natura materiei. Î n anul 1 766, filozoful englez Henry Cavendish a descoperit un gaz, pe care l-a botezat „aer inflamabil", care se elibera în momentul în care se picura pe zinc acid sulfuric diluat. Î n anul 1781 (anul descoperirii planetei Uranus) a ars gazul în prezenta aerului, formând apa. Î n anul 1 783, Lavoisier a repetat expe1imentul şi a denumit gazul

64 „hidrogen", după cuvântul grecesc tradus prin „producător de apă". Astfel s-a descoperit că Apa nu mai putea fi considerată un element. A§a se face că la zece ani după descoperirea lui Uranus, Apa şi Aerul nu mai puteau fi considerate elemente. S-a constatat că Apa este compusă din hidrogen plus oxigen, iar Aerul conţine oxigen plus azot. După defini pa lui Boyle nu mai erau considerate elemente, din moment ce puteau fi descompuse în constituente mai simple. O dată cu descoperirea elementelor chimice care susţineau · teoria lui Boyle, teoria elementelor nu mai avea nici· o bază fizică şi, prin urmare, a început să decadă vertiginos. Acest declin a dus la prăbuşirea teoriei Celor Trei Lumi şi a tuturor ideilor metafizice legate de aceast;:i. ·Îmbinarea acestor descopeliri cu cenzura reînnoită impusă în perioada Restauraţiei de Breasla Papetarilor a avut un impact cultural extraordinar. Această distrugere din temelii a cunoaşterii tradiţionale ilustrează pregnant energia lui Uranus. Sub influenţa lui Uranus materia era văzută ca existând de sine stătătoare. Orice explicaţie metafizică a lumii materiale era respinsă cu . înverşunare. Oamenii de ştiinţă căutau să explice materia doar sub aspectul componentelor sale. Concomitent cu aceste cuceriri ale chimiei, s-au făcut progrese şi în do:neniul electricităţii. În anul 17 46, Benjamin Franklin (1706-1790), americanul devenit celebru prin faptul că a înălţat un zmeu în plină furtună, a descris natura sarcinilor pozitive şi a celor negative din curentul electric. În perioada descopelirii lui Uranus, Luigi Galvani (1739-1 798), fiziolog italian, a pus în evidenţă diferenţa de potenţial ce se produce la contactul dintre două metale diferite şi a demonstrat influenţa fenomenelor electrice asupra ţesuturilor vii. Chimistul englez Sir Humphrey Davy (1778- 1829) a folosit bateria, inventată în anul 1796 de A. Volta, la experimentarea electrolizei (descompunerea substanţelor cu ajutorul curentului electric). În anul 1807, Davy a izolat sodiul şi potasiul din carbonatul de sodiu, respectiv din carbonatul de potasiu. Ca o concluzie a muncii sale, Davy a postulat faptul că afinitatea chimică dintre atom:i