Views
1 week ago

EPIGONII 2 - iunie 2016

Adultul şi copilul E P

Adultul şi copilul E P I G O N I I nr. 2 - iunie 2016 E minunat şi fascinant în acelaşi timp cum adulţii au ce învăţa de la copii! Amalgamul simţămintelor ne reliefează ce suntem ; încotro mergem şi, evident, de unde venim. Emoţiile ne furnizează informaţii foarte valoroase despre noi, în raport cu ce ni se întâmplă. Dacă ceea ce trăim este în conformitate cu aşteptările noastre, atunci, asemenea unui copil, suntem satisfăcuţi, veseli, relaxaţi şi bine dispuşi. Emoţiile noastre nu sunt bune sau rele, ele doar ne ajută la adaptare. De aceea, atunci când copilul încearcă simţăminte de frică, tristeţe sau furie, el nu face altceva decât să atragă un semnal de alarmă adulţilor. Astfel învaţă cum să îşi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile în cadrul relaţiilor pe care le stabilesc cu părinţii, cu educatorii sau cu profesorii. Comportamentul copilului este o carte deschisă pentru adultul dornic de ''lectură''. Câţi dintre noi nu am asistat la o scenă în care copilul ia, fără permisiune, jucăria altui copil? O astfel de faptă testează şi dezvoltarea noastră, a adulţilor. Astfel, e uşor de perceput reacţiile care pot surveni. Aceste reacţii pot fi diferite chiar şi de la aceeaşi persoană; copilul poate fi catalogat ca egoist (rău), sau percepem pur şi simplu inabilitatea de a formula o cerere. De asemenea emoţia resimţită de adult poate fi una de enervare sau una de calm, ceea ce poate aduce pedeapsa (o catalogare, o ceartă), sau din contră o lecţie utilă (aceea de formulare a unei cereri). Aşadar, chiar dacă s-a întipărit în mintea noastră expresia ''copil cu copil", suntem noi în măsură să delimităm cele două galaxii - adultul de copil? Comportamentele inadecvate reprezintă de fapt un feedback. Pentru că transmite informaţii despre aspectele pe care "copilul" le mai are de învăţat, dar şi despre calitatea procesului de învăţare. prof. Mioara Dania Alexa

E P I G O N I I nr. 2 - iunie 2016 Copilul şi norul Dormitând în lună plină nori răzleţi la unison, tremură din rădăcină în oglinzi de lacuri negre. Şi cum orizontul nopţii nu mai este uniform, tresar glasuri ascuţite în frunzişul unui pom. Lunecă o rază moale din pământuri adormite. Apoi, două, patru, nouă şi ţâşni un râu de soare ; cerul creşte mai cu seamă urcând Luna printre stele pe drumeaguri de aramă. Apoi piere. Sfârşesc umbrele bizare în explozii de culoare. Soarele greoi şi rece largul cerului deschise. Dimineaţa se revarsă ca un vis în alte vise. Şi porni la drum să vadă câteva privighetori care nalţă-n depărtare glasuri line de viori. Intră-n ierburi de argint, urcă-n flori de mărgărint ; se opri la alte două, limpezindu-şi faţa albă cu un bob de rouă-două într-un cuib adânc de flori. Cum îi prinse mijlocelul un cojoc firav de nori, e mai falnică pe luncă. Apoi creşte şi tot urcă în mătasea cerului dispărând ca o nălucă. Roiesc fluturi şi furnici în căruţe îndesate cară sacii cu merinde şi ulcioare cu nectar, cară roade aromate şi grăunţe pe jumate. Ba tocmiră lăutar să deschidă sărbătoarea în palatul de verdeaţă... Având guler de cleştar (ce e drept, un pic semeaţă) se înalţă mândră floarea, fiind din neamul de cicoare. Păpădia-Plutitoarea coborî din spic pitic... Iată a început serbarea! Vin albine din pădure cu cercei din flori de mure şi brăţări din sălcii sure ; cu polen la cingătoare şi conduri de aur moale. Soarele pe deal petrece, pe un jilţ de sunătoare ; trecu lunca jos în vale, pe la sălcii plângătoare, pârjolind copaci şi ierburi, macii roşii din răzoare. În arşiţa singulară, nuanţele s-au ofilit. Totul este încremenit de atâta zăpuşeală ; nu mai cântă pitpalacul, nu mai este vânzoleală. De departe dintre dealuri vine-n valuri de argint ; E pârâul. Curge agale şi şopteşte printre maluri. Şi albeşte piatra-n apă când în zare se arată păsări mitice venind din adâncuri de-altădată. Se porni ca din senin vânt subţire către vale, răscoleşte ierburi crude, printre vârfuri şuierând. Năvăleşte spre câmpie, se pogoară în rafale, flori mărunte încurcând într-un ghem de păpădie ; naltul cerului răsună. Zdruncinând pământu-adună peste floarea câmpului straie negre de furtună. Alte umbre-ntunecate au ieşit dintr-o cetate care – iată - se destramă în schelete de aramă. Şi zburând în solzi de ape păsări valmeş adunate se reped către lumină. Aripile sfârtecate pe mirişti sunt aruncate. Într-un colt de luminiş, răsărită din verdeaţă, se zăreşte alergând către dulcea libertate o vioaie mogâldeaţă ;

Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC
iunie 2006 - Dacia.org
Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...
2010, iunie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"
Ziar 107 iunie 2010-Corectat Valeriu.pub - asociatia macedonenilor ...
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 21 / iunie 2012 - Mondotrade
iunie 2007 - FLP.ro
Mai - Iunie 2013 - Market Watch
iunie 2008 - Dacia.org
iulie 2009 - Dacia.org
Iunie 2013 | 170 România & Republica Moldova - FLP.ro
De ce Eminescu? - Dacia.org
2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"
Hyperion_10-11-12_2010 - Liviu Ioan Stoiciu
AudiereA legAlA A copiilor victime/mArtori Ai Abuzului Si ... - cnpac
RADU ANDREEA - Diana-Florina Cosmin
Concept Nr. 2 - unatc
Concept Nr. 2 - unatc
Insemnari iesene, ianuarie 2012 - Liviu Ioan Stoiciu
Făt-Frumos din lacrimă: arta portretizării - Limba Romana