Views
1 week ago

GLASUL TEIULUI_Layout 1

ILUSTRATE Din orașul

ILUSTRATE Din orașul reședință de județ, șoseaua trece prin livada de meri unde, din loc în loc ,răsar vile arătoase. Orașul rămâne în urmă cu râul Vasluieț ce străbate prin ceața dimineții de primăvară sâneala văzduhului și verdele pământului. Drumul către „ acasă ”șerpuiește în bătaia razelor de soare spre gara Munteni și apoi spre Capul Dealului. Altădată, din depărtare se zărea Salcia - semnul așezării omenești Lipovăț la umbra căreia se află fântâna cu putere de simbol ( din care cu mulți ani în urmă băuse apă Ștefan Ciobotărașu ). Astăzi, salcia și fântâna nu mai sunt. Deseori am asemuit-o cu teiul lui Eminescu: bătrânâ, blândă, melancolică, îmbietoare, ocrotitoare pentru cei ce doreau să se odihnească puțin sub frunzișul des al crengilor lăsate până la pământ. LIPOVICENE În accepțiunea noului, am transferat salcia de altădată la fântâna din preajma casei în care locuiesc. Am plantat o glădiță primită în ziua de FLORII a anului 2001 și până astăzi s – a format o salcie frumoasă – zâna locului. Salcia de atunci - salcia de acum, simbolul satului meu natal, Lipovăț.La intrarea în sat priveliștea este minunată: șes, dealul Rotăria, pădurea Rediu și în depărtare, sus pe plai, Dealul Viilor, pădurea mare și turla bisericii. În apropiere o casă, un pom, o uliță, un drum, un om, câțiva pași , o altă casă, un alt drum, alți oameni și tot așa cu un zâmbet de bucurie și aducere aminte străbat satul . Primitor sat, buni oameni! Turla bisericii, chemare pentru noi toți către biserica din lemn – monument istoric - ,chemarea părinților, bunicilor și străbunicilor care odihnesc aici. Astăzi dacă ar fi să – mi aleg forma în care să – mi odihnesc sufletul, mi – aș alege piatra tăcută și rece. Dacă ar fi să – mi rechem sufletul din piatră mi – aș dezvălui povestea bunilor și străbunilor mei, povestea de veacuri a acestui colț de pământ românesc - Valea cu tei sau Valea teiușului , Lipovăț. (20. 04 2008 - MOISE IULIA) Un cuvânt scump: acasă Ca toți copiii, atunci când eram mică, primeam deseori întrebarea “Ce vrei să te faci, când vei fi mare? ”. Prietenii mei îmi spuneau că visează să ajungă doctori, învățători și tot felul de meserii cu care luam contact, de care auzeam de la părinți și cunoscuți. Desigur că atunci când ești mic lumea ce te înconjoară nu ți - e clară, nu - i un orizont deschis ori cel puțin nu ți se pare, așa că eu nu știam ce vreau să ajung, însă știam că oricum o să fiu ceva MARE. Pentru mine această noțiune înseamnă să fiu o persoană importantă, un fel de conducător. Intodeauna m- a fascinat acest lucru, de a- i îndruma pe alții. Așa că, în drumul meu spre ideal, pașii m – au ghidat, după cum era și firesc spre școală – instituția ce ne educă spiritul civic și ne învață câte sunt și nu sunt pe acest pământ. Am luat contact cu foarte mulți profesori și încă mai iau, însă cel căruia îi port un respect deosebit și - i voi fi mereu recunoscătoare este bunul meu învățător - omul cu părul grizonat care mi- a pus pentru prima dată stiloul în mână. Cel care m - a învățat să - mi scriu numele și astfel să mă individualizez ca persoană. El mi -a deschis ochii și m – a făcut să văd lumea, m - a învățat să fiu om. El este domnul învățător Feraru Dumitru. Desigur că pare o afirmație absurdă ,luând în considerare vârsta mea de atunci. Însă nu e deloc așa, pentru că lucrurile ce le înveți la vârstele fragede îți rămân întipărite în memorie și în suflet . Pașii m- au purtat în foarte multe locuri și astfel că acum deși sunt în al 13 - lea an de școală, revin mereu în locul unde am crescut – în satul natal. Revin de foarte multe ori în sat pentru că aici este ACASĂ - locul unde ești înconjurat de sprijinul și afecțiunea celor dragi. Deși cei mai mulți visează o viață la oraș, își doresc să plece cât mai repede de la țară, nu mă pot lăuda cu același lucru. Nu știu ce - mi rezervă viitorul, nimeni nu poate ști asta , însă acum nu concep ideea de a nu mai reveni în satul meu natal, ideea de a pleca definitiv de aici. Poate sunt eu mai tradițională, nu știu, dar aici este locul unde am crescut , locul unde am legat primele prietenii, locul în care mă bucuram de adierea vântului primăvara și locul unde mireasma florilor și a aerului curat mă îmbata pentru prima dată… Satul meu natal este unul special, cu oameni primitori și călduroși, oameni buni și muncitori, oameni care se respectă și - și trăiesc viața în modul cel mai spiritual cu putință. Regiunea geografică este una frumoasă , satul fiind înconjurat de dealuri și păduri. Însă frumusețea peisajului pălește pe lângă frumusețea localnicilor pentru că știm că “Omul sfințește locul”. Îmi place foarte mult aici , iar dacă destinul mă va purta spre alte destinații, știu că întodeauna am să revin aici cu foarte multă plăcere, în satul meu, ACASĂ. RUSU ȘTEFANIA 10

TINERII CREATORI MOMENTE DIN ACTIVITATEA CENACLULUI ,,ȘTEFAN CIOBOTĂRAȘU’’ Unul din obiectivele Proiectului ,,Cultură fără frontiere’’ este constituirea în cadrul Centrului Cultural ,,Ștefan Ciobotărașu ’’ Lipovăț a Cercului ,,TINERII CREATORI’’ , similar s-a constituit și unul la Școala din satul Schineni , Raionul Soroca , Republica Moldova. Cercul ,,TINERII CREATORI’’ are mai multe secțiuni: - Cenaclul literar - artistic,,Ștefan Ciobotărașu’’Lipovăț (creație literară - poezie / proză); - Artă dramatică ( scenete, dramatizări); - Artă plastică ( pictură, grafică, desen); - Interpretare muzicală . Un alt obiectiv al proiectului este editarea revistei ,,GLASUL TEIULUI’’, în paginile căreia vor fi prezentate roadele muncii,, Tinerilor Creatori’’ de pe cele două maluri ale Prutului. Coordonatorii sunt:Rusu Maricel, Păduraru Delia și Pînzariu Dorin (foto medalioane - jos) 11

Anul 63 \ \ \ \ Nr. 1—8 Sibiiu, Ianuarie—August 1932.
pompierii vasluieni - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ...
conferinţa proceedings - Măgura Past and Present
Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC
Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Ana Virlan - Din drag cu dor... - Tradiţia Ortodoxă - In Memoriam
Doxologia - Revista parohiala Nr. 4 - "SFÂNTUL NICOLAE" din ...
Revista TEATRUL Nr.1.anul.I.aprilie.1956 (1)
pag1.18.10_Layout 1 - Ziua de Vest
Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
2008, septembrie (PDF - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"