Views
1 week ago

CĂLĂTORIE PRIN LUMEA BASMELOR

de totală lipsă de

de totală lipsă de respect. Prinţul fericit arată însă atât de trist încât micii rândunici îi era milă de el. ― Este foarte rece aici, a zis ea, însă voi rămâne încă o noapte şi voi fi mesagera ta. ― Mulţumesc, mică rândunică, i-a spus Prinţul. ― Aşa s-a făcut că rândunica a smuls rubinul de pe sabia prinţului şi a zburat cu el în cioc deasupra acoperişurilor oraşului. A trecut de turnul catedralei, pe care erau sculptaţi îngeri din marmură. A depăşit palatul şi a auzit sunetele muzicii de dans. O fată frumoasă a ieşit chiar atunci pe balcon împreună cu iubitul ei. ― Ce minunate sunt stelele, i-a zis el fetei şi ce minunată este puterea dragostei! Sper că rochia mea va fi gata la timp pentru marele bal, i-a răspuns ea, am comandat să fie brodată cu florile pasiunii, dar cusătoreasa este aşa de leneşă. ― Rândunica a trecut de râu şi a văzut felinarele atârnând pe catargele vaselor. A mers dincolo de ghetou şi a zărit doi bătrâni evrei târguindu-se şi cântărind bani în balanţe de cupru. În cele din urmă, a ajuns la casa sărăcăcioasă şi s-a uitat înăuntru. Băiatul se zvârcolea cuprins de febră în patul său, iar mama aţipise, într-atât era de obosită. Pasărea s-a strecurat în casă şi a aşezat marele rubin pe masă, lângă degetarul femeii. Apoi, a zburat în jurul patului, răcorind fruntea băiatului cu aripile sale. ― Ce răcoare, a zis băieţelul, încep să mă simt mai bine şi s-a scufundat într-un somn plăcut. După aceea, rândunica a zburat înapoi la Prinţul fericit şi i-a mărturisit ce făcuse. ― Este ciudat, a spus ea, dar simt că m-am încălzit, deşi e atât de rece afară. ― Asta pentru că ai făcut o faptă bună, i-a răspuns prinţul. Micuţa rândunică a început să se gândească la asta şi apoi a adormit. Gânditul o făcea întotdeauna somnoroasă. Atunci când s-au ivit zorile, a zburat până la rău şi a făcut o baie. ― Ce fenomen remarcabil, a comentat un profesor de ornitologie, în timp ce trecea pe pod. O rândunică rămasă iarna la noi! Nu a pregetat şi a scris un lung articol pe acest subiect pentru un ziar local. Toată lumea l-a menţionat, deşi conţinea o mulţime de cuvinte ştiinţifice foarte misterioase. ― În noaptea asta plec spre Egipt, i-a comunicat rândunica Prinţul, fiind cuprinsă de o mare bucurie la acest gând. A vizitat apoi monumentele publice şi a stat mult timp pe turla bisericii. Oriunde mergea, vrăbiuţele ciripeau şi îşi spuneau una alteia: ― Ce străin distins! Iar pe rândunică o înveselea foarte mult acest lucru. Odată cu apariţia lunii pe cer, rândunica a zburat înapoi la Prinţul fericit. ― Ai vreun comision de transmis în Egipt? L-a întrebat ea, plec chiar acum! « 84 »

― Rândunică, rândunică, mică rândunică, i-a spus prinţul, nu ai vrea să mai rămâi puţin cu mine? ― Sunt aşteptată în Egipt, i-a răspuns ea. Mâine, prietenii mei vor merge la cea de-a doua cascadă de pe Nil. Râul merge printre trestii şi deasupra, pe un uriaş tron de granit, stă zeul Memnon. El priveşte toată noaptea la stele, iar atunci când răsare steaua dimineţii, strigă plin de fericire, iar apoi cade iarăşi în tăcere. La prânz, leii gălbui vin la râu pentru a lua o gură de apă. Ochii lor strălucesc precum pietrele verzi de beril, iar răgetele lor acoperă urletul cascadei. ― Rândunică, rândunică, mică rândunica, i-a zis prinţul, nu departe de acest oraş, văd un tânăr locuind într-un pod. El se apleacă asupra unei mese acoperite cu hârtii şi într-o glastră de lângă el sunt câteva violete vestejite. Are părul castaniu şi cârlionţat, buzele lui sunt la fel de roşii precum rodiile şi are nişte ochi mari şi visători. El se străduieşte să termine o piesă pentru directorul teatrului, dar îi este prea frig pentru a mai putea să scrie. Nu are foc în soba, iar foamea aproape că îl face să leşine. ― Voi mai rămâne cu ţine numai o singură noapte, i-a spus rândunica, care avea cu adevărat o inimă bună. ― Să îi duc un alt rubin? ― Vai! Nu mai am nici un rubin, i-a răspuns Prinţul. Tot ce mi-a rămas sunt ochii mei. Ei sunt făcuţi din safire rare, aduse din India în urmă cu o mie de ani. Smulge unul din ele şi du-l la el. ― Îl va putea vinde bijutierului, cumpărându-şi după aceea mâncare şi lemne, şi putând astfel să îşi termine piesa. ― Dragă Prinţule, i-a spus rândunica, nu pot să fac aşa ceva şi a început să plângă. ― Rândunică, rândunică, mică rândunică, i-a grăit prinţul, îţi poruncesc să faci asta. Aşa s-a făcut că rândunica a smuls unul din ochii Prinţului şi a zburat cât a putut de repede în podul tânărului. Era destul de uşor de intrat înăuntru, pentru că există o gaură în tavan. Pe acolo a ţâşnit şi a pătruns în încăpere. Tânărul stătea cu capul îngropat în mâini, şi nu a auzit fluturatul aripilor rândunicii, iar când şi-a înălţat ochii, a zărit frumosul safir strălucind lângă violetele vestejite. ― Am început să fiu apreciat, a strigat el, această piatră trebuie să fie din partea unui mare admirator de-al meu. Acum pot să îmi termin piesa, a mai spus el, părând foarte, foarte fericit. În următoarea zi, rândunica a zburat până în port. S-a aşezat pe catargul unui mare vas şi a privit marinarii ridicând pe punte, cu frânghiile, nişte lăzi foarte mari. „Hei-hop!” strigau ei de fiecare dată când o ladă ajungea sus. « 85 »