Views
2 months ago

ZileleDobrovici_PF

TEATRUL NAŢIONAL

TEATRUL NAŢIONAL „VASILE ALECSANDRI” Construită în Iaşi, pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, clădirea Teatrului Naţional este considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, care au proiectat construcţii similare în Viena, Praga, Odessa, Zurich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi. În anul 1956, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean a primit numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură, Vasile Alecsandri (1821 - 1890). Veritabila bijuterie arhitectonică, în interior clădirea Teatrului Naţional oferă publicului remarcabile capodopere decorative: cortina, pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi finalizată de unul din discipoli; cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric; plafonul, pictat de Al. Goltz; candelabrul din cristal de Veneţia, cu 109 becuri. În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Română. 36

UNIVERSITATEA "AL.I. CUZA" Prima universitate din ţară a fost înfiinţată în anul 1860 la Iaşi, la iniţiativa domnitorului Al. I. Cuza, cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu. Sediul actual a fost inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic şi baroc, cu o intrare monumentală spre "Sala Paşilor Pierduţi", decorată cu picturi ample, în stil suprarealist, cu profunde semnificaţii spirituale, semnate de către Sabin Bălaşa. Înfiinţarea, la Iaşi, a primei Universităţi româneşti nu trebuie apreciată drept un simplu act reparatoriu pentru sacrificiul făcut de capitala Moldovei pe altarul Unirii. Hotărârea de a transforma Iaşul în "scaun al ştiinţei, în focar al inteligenţei româneşti" (M. Kogălniceanu) se încadra în strategia generală a construcţiei culturale şi politice. Disponibilităţile ştiinţifice şi culturale ale Iaşului, organizate şi fructificate în cadrul structurilor moderne universitare, au avut drept misiune promovarea obiectivelor noului stat, constituind nucleul în jurul căruia au gravitat, nu numai speranţele, dar şi energiile româneşti ale epocii. 37