Povești de Suflet - Clujul Trăiește Nr. 19

Nr. 19 Aprilie 2018
CLUJUL TRĂIEȘTE
povestidesuflet.ro
cultură • societate • spiritualitate
UN PROFESIONIST PE LUNĂ
O clujeancă a fost decorată recent de președintele Franței
cu Ordinul Național de Merit în Grad de Cavaler;
Pagina 2
NU E UȘOR SĂ FII DIRIJOR!
"Dirijorul controlează tot, este creierul organismului numit orchestră.
Instrumentiștii sunt celelalte organe vitale, fără de care muzica,
organismul viu, nu ar exista!"
Fazakas Csaba, dirijorul orchestrei DOR TRANSILVAN
Pagina 10
RAMONA-MIRABELA MOCIAN
de la Asociaţia "Atena Deplhi" – un înger păzitor
al femeilor abuzate din judeţul Cluj!
Pagina 36

Editorial
SUB ASEDIUL PRIMĂVERII
În timp ce marile state ale lumii vorbesc de atacuri cu gaze sau cu rachete
inteligente, noi românii trebuie să ne descurcăm cu efectele (pozitive)
ale primăverii. Suntem asediați de mirosurile emanate de natură, de păsărelele
gălăgioase, de astenia de primăvară, de problemele de zi cu zi. Până aici nu e rău,
ne-am dorit să vină vremea frumoasă.
Curând vom uita mirosul de scorțișoară, în timp ce organul nostru olfactiv va fi
ocupat cu cele ale vișinilor înfloriți, magnoliilor sau iasomiei. Nu cu mult timp în
urmă se folosea des o expresie, care este și va rămâne valabilă, mirosul banilor.
Nimeni nu face astenie la acest miros, dar, pentru ca aroma financiară să se producă, trebuie să fim atenți,
vigilenți și harnici.
Astenie, cuvântul care se află pe buzele tuturor în această perioadă, provine din limba greacă și înseamnă
”fără vlagă”, iar pentru a-i face față este suficientă o simplă căutare pe internet, s-a scris mult despre această
lipsă de energie. Pare simplu, dar partea complicată a situației arată că, la mijlocul lunii viitoare, chiar
dacă nu luăm nici o măsură, astenia va fi doar o amintire.
În aprilie, vă prezentăm în paginile revistei ”Clujul Trăiește”, portretele unor oameni care sunt considerate
vârfuri pe domeniile lor de activitate, printre acestea Anca Buzoianu și Ramona Mocian. Decanul UMF a
primit recent, fără pile și intervenții speciale, Ordinul Național de Merit în grad de Cavaler din partea președintelui
Franței, iar doamna Mocian pare să nu-și permită astenia de primăvară, este ocupată zilnic cu
problemele femeilor abuzate din acest oraș.
Am stat de vorbă pentru dumneavoastră și cu artiști. Am aflat că aceste persoane se străduiesc și exersează
zilnic pentru a obține apreciarea noastră, a publicului. Veți descoperi cine sunt actorii clujeni Anca
Lăcusteanu, Ioan Isaiu, Sorin Misirianțu, mai multe despre violonistul și dirijorul orchestrei Dor Transilvan
sau despre soții Diana Crețu și Pedro Nunez, care ne-au declarat că ”spațiului românesc emană o spiritualitate
ieșită din comun.”
Aromele care vor fi mereu la modă sunt cele de seriozitate, ambiție și de bun simț. Să fim obiectivi, profesioniști,
cu alte cuvinte să ne vedem de treabă. Aprilie este o lună frumoasă, deși, recent, un prieten mi-a
spus că este luna nebunilor. Să sperăm că și a nebuniilor! Vă dorim să vi se întâmple nebunii frumoase la
serviciu, în familii, la școală, în clubul restrâns de prieteni.
Toate cele bune până data viitoare!
Cristina Pintilie Șendrea
povestidesuflet.ro
www.povestidesuflet.ro
0745 635 721
contact@povestidesuflet.ro
ISSN 2601 0321
ISSN-L 2601 - 0321
REDACȚIA
Alex Pastor — general manager, 0745 635 721
Aura Lenghel — administrator
Cristina Pintilie Șendrea — editor-coordonator
Redactori: Florina Diana Țiclea, Sorin Grecu
Tehnoredactare/design:
Matei Ladislau — www.graphitstudio.ro
Tipar: Tipografia Arta — www.tipoarta.ro
Redacția nu își asumă răspunderea pentru eventualele modificări de program sau preț, pentru conținutul reclamelor sau pentru
eventualele greșeli de tipar. Drepturile de autor asupra conținutului revistei aparțin redacției. Reproducerea parțială sau integrală
a conținutului nu este permisă fără acordul scris al firmei. Revista are un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare/ediție și este
publicată la interval de o lună, în regim gratuit.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
1

UN PROFESIONIST PE LUNĂ
O clujeancă a fost decorată recent de președintele Franței cu Ordinul Național de Merit în Grad
de Cavaler; este președintele fondator al Asociației Naționale a Decanilor Facultăților de Medicină;
membru evaluator ARACIS; membru în comisia CNATDCU; decanul Facultății de Medicină din
Cluj. O clujeancă a adunat de-a lungul timpului foarte multe premii și distincții, are o carieră, dar
și o viață de familie, așa cum alții nici măcar nu îndrăznesc să viseze.
Este vorba despre Anca Buzoianu!
Am stat de vorbă cu domnia sa, iar ce am aflat vă spunem și dumneavoastră!
2CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
Care a fost parcursul evenimentului dedicat decorării dumneavoastră de către autoritățile franceze?
Am fost propusă pentru primirea decorației de către Excelența Sa, domnul Francois Saint Paul, fostul
Ambasador al Franței în România, actualmente ambasador al Franței în Austria. Propunerea a fost analizată
de președintele Emmanuel Macron, care este și Marele Maestru al Ordinului Național de Merit. Ordinul
a fost aprobat de întregul guvern francez și a fost acordat prin Decret prezidențial în 18 noiembrie 2017,
semnat de președintele Franței, Ministrul Apărării și Ministrul Afacerilor Externe. Eu am fost anunțată de
primirea acestei decorații la sfârșitul lunii februarie 2018, de către ES doamna Ambasador a Republicii
Franceze, Michèle Ramis. Aceasta a avut deosebita amabilitate de a-mi conferi decorația în universitatea
la care lucrez. A fost un gest de mare bunăvoință, pentru că de obicei, decorațiile statului francez se acordă
pe teritoriu francez, fie în Franța, fie la Ambasada Republicii Franceze, care este așa cum stiți teritoriu
francez. Pentru a primi decorațiile statului francez nu se depun candidaturi, ești propus de către autoritățile
franceze, dacă se consideră că activitatea pe care ai desfășurat-o a avut impact deosebit pentru Franța și
povestidesuflet.ro

francofonie în general. Cred că, în ceea ce mă privește, a contat deosebita colaborare pe care am avut-o
cu autoritățile franceze, felul în care am dezvoltat francofonia în facultatea de medicină din Cluj, nu numai
în ceea ce privește creșterea numărului de studenți francezi la Cluj, ci și toată munca echipei noastre care
stă în spatele faptului că studenții francezi aleg să vină la UMF.
De ce era necesară înființarea Asociației Naționale a Decanilor Facultăților de Medicină? Câți membri
are, cât de des vă întâlniți?
Am fondat Asociația Decanilor Facultăților de Medicină din Romania în 2009, cu scopul de a avea o organizație
profesională care să reprezinte vocea facultăților de medicină în relație cu autoritatile, respectiv
Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. În cadrul ADFMR dezbatem problemele specifice cu care ne
întâlnim ca decani în gestionarea problemelor din învățământul medical, găsim soluții comune pentru
provocările pe care le avem, propunem măsuri care să îmbunătățească învățământul de medicină din
România. Sunt membri ADFMR toți decanii și facultățile de medicină din România și Republica Moldova și
ne întâlnim cel putin o dată pe an sau ori de câte ori apar probleme care necesită discuții și soluții comune.
După fiecare întâlnire elaborăm câte o rezoluție cu hotărârile luate pe care o dăm publicității, de multe ori
rezoluțiile ADFMR stau la baza elaborării unor acte normative.
Începând din 2006 până în prezent ați primit numeroase distincții, de care premiu vă amintiți cu
plăcere, cum a decurs decernarea lui?
Premiul de care îmi amintesc cu cea mai mare plăcere este cel obținut la Gala Sănătății în 2012, premiul
pentru excelența implicării în activitatea didactică, “Decanul anului”. Premiul mi-a fost înmânat în cadrul
unei ceremonii festive la Palatul Parlamentului, de către președintele Academiei Române, profesorul Ionel
Haiduc, iar din juriu au făcut parte miniștrii sănătății și ai educației, președintele CNAS și alte personalități
marcante ale lumii academice. A fost o seară festivă și frumoasă, când Clujul a reușit să se impună în fața
întregii țări.
Când ați trecut din domeniul medicinei în cel universitar? Imediat după faculate sau mai târziu?
Am devenit cadru didactic universitar în 1991, la 3 ani după absolvirea facultății. A fost visul meu să predau,
mă bucură să lucrez cu studenții, cred că m-am născut având vocație de dascăl. Am parcurs toate treptele
ierarhiei universitare, am fost preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și, de 12 ani, sunt profesor
universitar. Am fost printre cei mai tineri profesori universitari ai facultății de medicină, am avut această
șansă.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
povestidesuflet.ro

4CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
Unde ați studiat medicina, între ce ani, dar
specializarea?
Sunt clujeancă, am făcut atât liceul, cât și facultatea
la Cluj. Am absolvit Liceul Nicolae Bălcescu, în
1982, am intrat la Facultatea de Medicină, pe care
am absolvit-o în 1988. Am dat examenul de rezidențiat
în 1991, la care am avut un punctaj foarte
bun, punctaj care mi-ar fi putut permite alegerea
oricărei specialități. Am ales pediatria, pentru că
această specialitate mi-a plăcut cel mai mult în
facultate, o consider și acum una dintre cele mai
frumoase și pline de împlinire dintre specialitățile
medicale.
Ce alți colegi de generație sunt apreciați în prezent,
atât în clinici, cât și in mediul universitar?
Am fost o generație cu foarte mulți studenți de
excepție. Era o concurență la admitere de 9 candidați,
iar școala pe care am urmat-o a fost severă
și a scos doctori buni. Am mulți colegi cu care mă
mândresc, unii dintre ei profesori universitari și lideri
în specialitățile lor. L-aș aminti pe colegul meu
de bancă și de facultate prof dr. Silviu Albu, prof.
dr. Daniel Mureșan, prodecan și coleg de echipă
în conducerea facultății, d-na prof. Șoimița Suciu,
prof. dr. Ioana Micluța, prof. Deliu Matei – directorul
Institutului Oncologic din Milano, prof. dr. Dafin
Mureșanu, profesorii Nadim al Hajjar și Cosmin
Puia, prof. Mihaela Lupse, prof. Doru Diculescu,
dna dr. Dana Vornicescu, dr. Tudor Pop, Ioan Simon,
Dan Gheban și mulți alții. De fapt, sunt mândră de
toți colegii mei de generație, care își fac datoria cu
brio oriunde se găsesc în lumea largă.
Unde v-ați născut? Ce vă amintiți despre familie,
copilărie?
M-am născut la Mediaș, dar am venit în Cluj de la
vârsta de 2 luni, asa că mă simt clujeancă cu tot
sufletul meu. Părinții mei m-au înconjurat cu multă
dragoste, pe mine și pe sora mea, tatăl meu a fost
inginer, iar mama economist. Am fost primul medic
în familie, a urmat sora mea, iar acum fiul meu
cel mic, Maximilian este student în anul 2 la medicină.
Copilăria mea a fost frumoasă, o copilărie de
oraș ca să spun asa, nu am avut pe nimeni la țară.
Îmi aduc aminte cu plăcere de jocurile din curtea
blocului, de caietele transformate în bărci de hârtie
lansate pe Canalul Morii, de grupul de adolescenți
cu care găseam nenumărate prilejuri de a ne distra,
de anii de liceu care cred că au reprezentat cea mai
frumoasă perioadă din viață, cu griji puține, prieteni
mulți și clipe de neuitat. Terasa de la Napoca,
grădina Boema, pizzeria de pe Petru Groza, locuri
care vor rămâne mereu în memoria emoțională a
generației mele.
Poate reuși o femeie în plan personal și, în același
timp, și în cel profesional? Cum ar trebui
echilibreze cele două domenii?
Răspunsul la întrebarea dvs e unul aparent simplu,
dar în același timp complex. Da, o femeie poate
reuși în plan personal și profesional, iar eu sunt un
exemplu în acest sens. Am devenit prima femeie
decan din istoria facultății de medicină, profesor
universitar, cu numeroase alte responsabilități
în funcții de conducere, în asociații profesionale.
Pe plan personal, am o familie frumoasă, 2 băieți
Bogdan și Matei Maximilian, unul absolvent al unei
universități din Anglia, celalalt student la medicină,
amândoi iubitori și mândri de familia lor, si, după
ce spun și alții, bine educați. Dar toate acestea leam
obținut cu multă muncă și foarte multe renunțări,
iar când a trebuit să renunț la ceva, familia a
fost cea care a simțit. Pe de altă parte, am avut
mare noroc ca mama să mă ajute cu copiii, iar soțul
meu să fie un real sprijin pentru mine, a rezolvat întotdeauna
toate problemele casei. Iar acest lucru a
fost de neprețuit, fără mama și fără ajutorul soțului
meu, nu as fi reușit. În plus, ne-a ajutat Dumnezeu
să avem copii sănătoși și cuminți. Dacă vă vine să
credeți, odată am fost la scoală iar domnul învățător
mi-a spus că copilul meu este prea cuminte. Și
cu scoala am avut noroc, i-a format pe copii așa
cum mi-am dorit. Nu am făcut niciodată lecții cu
ei, le-au făcut singuri, ceea ce m-a ajutat de asemenea
foarte mult…Deci, ca să sintetizez, poți să
continuare pe pagina 7.
povestidesuflet.ro

eușești ca femeie și pe plan profesional și pe cel
personal, dacă te ajută familia, școala și dacă ai noroc
de oameni buni în jurul tău.
Ce vă place să faceți în timpul liber?
Una dintre plăcerile mele este să grădinăresc. Am
o grădina frumoasă, cu trandafiri și legume, mă
relaxează. Îmi place să ascult muzică, aproape de
orice fel, îmi place să citesc, mai ales romane. Și
îmi face o mare placere să călătoresc, cred că să
călătorești este o formă de exprimare a libertății.
Cum vi se par tinerii din ziua de azi? Sunt serioși,
implicați sau dimpotrivă?
Lucrez cu tinerii, cu studenții și îmi place foarte
mult asta, mă face să mă simt și eu tânără. Dacă
ar trebui să descriu tinerii de astăzi, cred că sunt
foarte inteligenți, mai inteligenți și mult mai deschiși
decât eram noi. Sunt implicați și cred în ceea
ce fac, știu să facă proiecte și au o abordare mult
mai pragmatică a vieții. Pe de altă parte, au mai puțină
răbdare. Nu mai au răbdare și răgaz să citească
literatură, iau informații scurte, pragmatic, mai ales
vizuale de pe internet. Au un limbaj mai sărac, cu
stereotipii verbale, urmăriți de exemplu cât de des
spun OK într-o frază, de cele mai multe ori în plus.
Tot lipsa de răbdare și viteza informației cu care
trăiesc poate să îi facă să pară uneori superficiali și
în același timp vulnerabili. Poate fi si efectul educatiei,
uneori răsfățul excesiv din partea părinților
îi face vulnerabili. Am vorbit aici de tinerii cu care
vin eu în contact, studenți, de multe ori absolvenți
ai celor mai bune școli din țară. Există, din păcate,
și România lipsită de cea mai elementară educație,
cea cu analfabetism funcțional, cea mai tristă realitate
a zilelor noastre. Aici trebuie ca statul să intervină,
pentru că nu poți să te dezvolți ca țară dacă
nu investești în educația tinerei generații, cea mai
importantă resursă a unei națiuni. Am încredere însă
că generatia tânără și modul lor liber de gândire,
inteligența și forța lor ne va duce înainte ca popor.
Cristina Pintilie Șendrea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
7

Există un ansamblu care umple de fiecare dată până la refuz sălile de spectacol, care promovează valorile culturii
tradiționale cu o ambiție de nestăvilit și căruia i s-a dus vestea chiar și peste ocean.
Despre ansamblul clujean DOR TRANSILVAN este vorba.
Dansatorii, soliștii, conducerea și orchestra merită toate aplauzele noastre pentru că atunci când performează,
ansamblul reacționează ca un organism. Acestă idee nu ne aparține, este a dirijorului orchestrei, Fazakas Csaba.
Are 28 de ani, a absolvit Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, secția vioară, iar în acest număr al revistei
Clujul Trăiește, ne-am propus să-l cunoaștem mai bine.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
NU E UȘOR SĂ FII DIRIJOR!
10
povestidesuflet.ro

”Dirijorul controlează tot,
este creierul organismului
numit orchestră. Instrumentiștii
sunt celelalte organe vitale,
fără de care muzica,
organismul viu, nu ar exista!”
Fazakas Csaba,
dirijorul orchestrei
DOR TRANSILVAN
Ne-am întâlnit cu Fazakas Csaba într-o dimineață, la
o cafenea din Cluj. Discursul lui ne-a surprins prin naturalețe
și sinceritate.
Nu aș dori un articol să mă laude, nu omul contează,
ci, în cazul meu, muzica, iar în celelalte cazuri
rezultatul muncii fiecăruia. Munca este sfântă! Sunt
foarte mulți oameni care mă cunosc și, sigur, nu au
o părere foarte bună despre mine, poate au și motive.
Ceea ce contează cu adevărat sunt aprecierile
din partea oamenilor care nu mă cunosc. Dacă după
un spectacol vine cineva și îmi spune că a fost
încântat, că apreciază munca noastră, atunci simt
că aceste felicitări trebuie să le împart cu membrii
ochestrei. Un dirijor, chiar și cel mai bun de pe planetă,
nu este nimic fără instrumentiști.
Ce este un artist?
După părerea mea este acel om care crează, care
are ceva de spus, de comunicat. Indiferent despre
ce artă ar fi vorba, el induce anumite stări publicului.
Îmi doresc să fiu artist, însă nu eu decid cine
este, și cine nu este, artist. Dacă publicul îi place
ceea ce faci, atunci poate că ești pe drumul bun.
povestidesuflet.ro
Nimeni nu deține adevărul în privința drumului
ales în viață, dar în cazul lui Csaba, calea pare că
l-a ales pe el...
Eu sunt dintr-o familie mixtă, româno-maghiară,
și bunicul român, ”Moșul”, așa-i ziceam, cânta la
fluier, învățase singur. De la el am învățat primele
melodii de muzică populară, o doină și câteva
melodii care se apropiau de muzica de cătănie.
Apoi, părinții m-au trimis într-o tabără unde am învățat
melodii din muzica ungurească și secuiască
veche. Profesorului i s-a părut că prind repede și
m-a invitat la următoarea tabără fără să mai plătesc.
Apoi, prin clasa a 7-a am început să fiu mai bun și
la vioară.
N-am fost un copil minune, un Prodigy, n-am fost
din prima mare talent, ba dimpotrivă, în clasele
primare profesorii le spuneau tot timpul părinților
că nu sunt bun la muzică. Tata, care este muzician
amator, a făcut Școala Populară de Artă și cântă la
vioară, chitară și braci (n.r. violă), a decis să mă lase
în continuare la școala de muzică. Nu a durat mult
și profesorii și-au schimbat părerea despre mine.
continuare pe pagina 13.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
11

Între el și orașul Cluj-Napoca a fost dragoste la
prima vedere.
În 2005, când deja renunțasem la fluier, am venit
prima oară aici, împreună cu câțiva prieteni din
Sfântu Gheorghe să înregistrăm coloana sonoră
a filmului ”Transilvania”, regizat de Tony Gadlif.
Atunci l-am cunoscut pe domnul Kalman Urszui,
mi-am spus că la Cluj este cu totul altceva, sunt
mai multe oportunități. Am mai venit aici, la cântări
sau în vizită, de fiecare dată plecam acasă tot
mai hotărât că aici vreau să studiez, să trăiesc. Am
avut în Sfântu-Gheorghe o doamnă profesoară din
Cluj, Nagy Hanna. Ea m-a ajutat, sprijinit, a crezut
că voi ajunge violonist.
A intrat la Conservator din prima, la buget, secția
vioară, iar apoi l-a teminat cu medie bună, însă
Csaba spune că îi pare rău că nu a studiat mai
mult.
În clasa a 11-a am început să mă pregătesc pentru
Conservator cu un pfofesor din Brașov, căruia
i-am spus de la început că dau admitere la Cluj.
Concurența era mare, dar am intrat, iar după o lună
am anunțat-o pe mama că o să ne vedem tot
mai rar, că eu nu mă mai mut din Cluj.
Nu am vrut să mă înscriu la master, dar nici nu pot
să spun că după Conservator am făcut ceva serios.
M-am întreținut din muzică și cam atât. În anul
doi de facultate, un coleg mai mare ca mine, Alin
Roman dirijorul orchestrei de atunci, m-a chemat
înainte de un spectacol să cânt în orchestra Dor
Transilvan. Dacă ți-a făcut plăcere, mi-a zis el, hai
la noi, să fii violonist. Mulți ani am fost transparent,
dansatorii nici nu mă cunoșteau, nu de răutate,
eram poate și eu rătăcit în lume, nu prea înțelegeam
ce se întâmplă în jurul meu foarte bine.
În 2009, am văzut un adevărat profrsionist dirijând
muzică populară, pe Ovidiu Barteș, iar patru
ani mai târziu directorul ansamblului a venit la
mine și mi-a propus să fiu eu dirijor. Am început
să lucrez cu oamenii, care încet, încet, au încept
să răspundă, au înțeles ce doream eu să fac. La
spectacolele mari colaborăm și cu foștii membri
ai orchestrei. În prezent, 10 membri sunt de bază,
dar ne adunăm la spectacole peste 20.
Mă ajută foarte mult faptul că sunt poli-instrumentist.
Nu stăpânesc celelalte instrumente la
aceleași nivel cu vioara, dar le cunosc rolul, timbrul
și anumite caracteristici specifice. Mă refer la
braci, contrabas, acordeon, pian și chitară. Mi-ar
plăcea să rămân la Dor Transilvan toată viața, dacă
se poate. Domnul director Tiberiu Groza a propus
proiecte foarte ambițioase, ne așteaptă zile grele
dacă le punem în practică. Să rămân, nu neapărat
în postul de dirijor.
Cristina Pintilie Șendrea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
povestidesuflet.ro
13

http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro

Doi muzicieni din Orchestra Simfonică a Uruguayului
s-au stabilit la Cluj-Napoca!
Muzicieni din tată-n fiu!
Soții Diana Crețu şi Pedro Nunez, muzicieni, au luat în 2017 o decizie radicală: au vândut tot ce aveau şi s-au stabilit
la Cluj, renunțând la opulența pe care le-o oferea posturile de instrumentişti în Orchestra Simfonică Națională
din Uruguay! Totul, spun ei, spre binele familiei şi-n special a fetiței lor de zece ani, Ana Sofia, îngroziți de violența
în creştere şi de permanenta scădere a calității învățământului din țara lor. Dar argumentul suprem al muzicienilor
a fost următorul: spațiul românesc emană o spiritualitate ieşită din comun şi vor neapărat să-i aparțină acestuia!
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
Cei doi muzicieni, soții Diana Crețu şi Pedro Beretche Nunez, mă întâmpină, cu căldură, în pragul apartamentului
lor, situat pe strada Horea din Cluj-Napoca. Cu simplitate, Pedro îmi pune la dispoziție CV-ul
său şi al Dianei. Acesta o rupe destul de bine pe româneşte, deşi se află în țară doar de un an. Încă după
primele rânduri parcurse – timp în care Diana se află la bucătărie pregătind cafele – sunt efectiv covârşit
de personalitatea celui pe care-l am în față: Pedro a fost concertmaistru în Orchestra Națională din Uruguay
(SODRE), din 2003 până în 2017, când a părăsit acest post, aruncându-se în necunoscut, odată cu venirea
lor în România! Îl rog apoi să-mi povestească împrejurările în care şi-a cunoscut soția. Mărturiseşte Pedro,
emoționat: „Ne-am cunoscut într-o orchestră, la San Paolo, în 1998 când am ajuns eu acolo, iar Diana era încă
din 1997 în orchestră, deci mai veche decât mine. Nu a fost dragoste la prima vedere, ne-am apropiat unul de celălalt
încet-încet, după ce am realizat că aveam preocupări comune: muzica şi spiritualitatea – mai bine zis discuțiile
despre suflet şi Dumnezeu”.
18
povestidesuflet.ro

Îşi face apariția, Diana, cu tăvile în mână şi-i preia
fraza: „Locuiam aproape unul de celălalt, eram colegi
şi ne-am îndrăgostit unul de celălalt abia în momentul
când am schimbat idei şi puncte de vedere despre
Dumnezeu. I-am povestit cum, pe mine, personal, m-a
schimbat Dumnezeu – fiindcă asemeni majorității celor
ce provin din fosta URSS am fost crescuți departe
de credință – şi cum L-am găsit cu ajutorul bunicii. Şi,
tot vorbind despre Dumnezeu s-a petrecut ceva ciudat
şi minunat, în acelaşi timp: am fost străbătuți amândoi
de un fior, în aceeaşi clipă şi am realizat că e vorba
de sentimentul de iubire unul pentru altul”. Îşi continuă
Pedro relatarea, din ce în ce mai sigur pe sine:
”La puțin timp, cam după o jumătate de an ne-am
căsătorit – în două festivități diferite, în Uruguay şi
apoi la Chişinău, într-o biserică ortodoxă. Nunta de la
Chişinău, la familia Dianei, a fost ceva foarte interesant,
diferit de toate nunțile la care participasem până
atunci acasă, în Uruguay! A fost un moment extraordinar,
iar tatăl Dianei – țambalist, artist emerit – a
cântat la festivitatea noastră, alături de câțiva interpreți
basarbeni de marcă”. Îmi mut „obiectivul” asupra
Dianei şi o rog să-mi relateze câteva crâmpeie
esențiale din viața sa. Începe rapid, cu simplitatea
caracteristică oamenilor aleşi: „Aveam studii muzicale,
de acasă – de la Chişinău – inclusiv Conservatorul
de Stat „G. Musicescu”. Tata, Sergiu Crețu, artist de
renume, fratele, Vlad, e violonist la Chişinău, cu studii
făcute aici, la Cluj-Napoca, iar sora mea, Doina
Todoruț, a studiat şi ea la Cluj iar actualmente e
profesoară la Liceul de Muzică „Sigismund Toduță”.
Revenind la împrejurările în care am ajuns în Brazilia,
totul s-a petrecut în felul următor: am dat o probă, la
Chişinău – înainte de 1997, pe când eram angajată la
Filarmonica din Botoşani – în fața unui impresar venit
din această țară. Sinceră să fiu, nu-mi doream să câştig
concursul şi să plec în America de Sud, fiind extrem
de legată de familie. Dar l-am câştigat – eu şi încă trei
colegi – aşa că am hotărât să-mi iau destinul în mâini
şi să fac deplasarea în Brazilia. Apoi l-am cunoscut pe
Pedro şi viața noastră a decurs minunat în Brazilia si
Uruguay, dar şi în SUA, unde am beneficiat împreună
de o bursă de studii, între anii 1999-2000 – şi apoi,
întorşi în Brazilia, s-a născut în anul 2007, Ana Sofia,
fetița noastră. Despre ea, care studiază acum la Liceul
de Muzică din Cluj-Napoca, trebuie să ştiți: la venirea
noastră în România nu ştia o boabă româneşte, ca şi
Pedro dealtfel”. Aflu apoi că şi Pedro provine dintr-o
familie de muzicieni de clasă: tatăl lui, violonist şi
el în Orchestra Simfonică Națională a Uruguayului,
iar fratele în Orchestra Simfonică din Montevideo.
Încercările
O întreb pe Diana – cea care pare a fi „mâna forte”
în această admirabilă căsnicie – dacă au avut
încercări din partea sorții. Răspunde, cu aceeaşi
promptitudine, fără măcar să se gândească, de
parcă aştepta şi această întrebare: „Ca toată lumea,
povestidesuflet.ro
am avut şi noi încercări, însă am trecut cu bine de ele.
Dar aş vreau să vă relatez două incidente mai speciale,
şi anume două accidente de circulație suferite de mine,
în lipsa lui Pedro: unul în Brazilia, în 1998 şi celălalt, în
Ucraina, în 2001. În 1998 mă aflam într-o maşină, împreună
cu două colege, îndreptându-ne spre un spectacol.
Pedro rămăsese acasă pentru că, efectiv, nu a avut
loc în maşină de instrumente. Acest lucru cred că i-a
salvat viața… Am ieşit de pe şosea, ne-am răsturnat şi
cred că Pedro – dată fiind statura sa mai masivă decât
a noastră – ar fi încurcat-o atunci. De asemenea, din
fericire, n-am suferit răni grave niciuna dintre noi. Dar
celălalt accident, cel din Ucraina, a fost serios de tot.
Pedro nu era prezent – nu avea viză pentru Ucraina –
iar eu mă aflam în maşină doar cu tata, în zona Cetății
Chilia. Tocmai ieşisem din vamă, fusesem vămuiți de
nişte militari care vorbeau în rusă. Venisem din SUA,
aveam la noi o mulțime de cadouri dar şi o cameră de
filmat care valora o avere. Ne îndreptam spre bunici,
voiam să-i întâlnesc şi să-i filmez, fiind bătrâni, pe ultima
sută de metri – şi am şi reuşit acest lucru mai
târziu, după ce am scăpat cu viață. Dar să vedeți cum!
Se pare că vameşii respectivi colaborau cu o bandă
de gangsteri, fiindcă imediat după aceea ne-am trezit
urmăriți, agresiv şi la vedere, de o maşină ticsită de
bărbați. Tata a mărit viteza şi am nimerit direct într-o
groapă din şosea, răsturnându-ne într-un şanț. Eram
îngroziți pentru că un vecin al nostru din Chişinău fusese
jefuit, apoi omorât şi găsit după câteva luni într-o
continuare pe pagina 21.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
19

groapă dintr-o pădure, exact în aceeaşi zonă. Dar noi
am avut norocul cu un bărbat – sau poate un înger –
care a apărut exact la țanc, a spart geamul maşinii şi
m-a scos din interiorul ei. Asta, în timp ce tata – ieşit
cumva din maşină, plin de sânge, nu ştia pe ce lume
se află. Bărbatul a sunat la ambulanță şi după venirea
ei ne-a salvat şi lucrurile, înghesuindu-le pe toate în
ambulanță. Urmăritorii – din fericire – dispăruseră la
vederea ambulanței şi a polițiştilor, aşa că am scăpat
cu bine şi am ajuns şi la bunici – cu care de altfel, am
avut şi ultima întâlnire, aceştia plecând la cele veşnice
la scurtă vreme după ce i-am întâlnit”!
Stabiliți la Cluj-Napoca, oraşul visurilor
pentru ei!
Diana arată apoi că un şir de întâmplări dramatice
– petrecute colegilor săi de filarmonică – dar
şi scăderea continuă a nivelului învățământului din
Uruguay i-au determinat să ia o hotărâre radicală:
să se stabilească în România, mai precis la Cluj-
Napoca, unde trăieşte şi sora ei, Doina Todoruț!
„Deşi câştigam acolo de peste zece ori mai mult ca-n
România – unde acum muncesc, pe post de profesor de
vioară, la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din
Cluj-Napoca – am hotărât să venim aici. Avem destule
rude aici şi nu vă ascund că noi considerăm, deocamdată,
țara ca sigură. Acolo, în Uruguay, majoritatea oamenilor
sunt înarmați deoarece se petrec multe furturi
prin violență. Au fost atacați până şi colegi de-ai noştri,
de pildă un contrabasist din orchestră a fost împuşcat
fiindcă s-a opus să-i fie furată maşina. Din fericire, însă,
acesta a supraviețuit. Altor colegi, în schimb, li s-au
furat din casă instrumentele scumpe: unui contrabasist
contrabasul, iar unei flautiste toate flautele. Plus că
am constatat şi faptul că învățământul de acolo s-a
depreciat mult. De aceea ne felicităm pentru decizia
de a ne stabili aici deoarece la Cluj, în România, Ana
Sofia face mai multă carte decât în Uruguay – şi-n
plus, sora mea îi este şi profesoară la şcoală”! Diana
vorbeşte cu înflăcărare şi Pedro o soarbe din priviri.
Ca bilanț al activității de până acum – din Brazilia,
Uruguay şi S.U.A. – cei doi sunt mândri că au interpretat
atât piese simfonice dar şi piese pentru
operă şi balete, acompaniind interpreți de marcă,
precum: Jose Carreras, Placido Domingo, Jose van
Damme, violonistul Shlomo Mintz, Frank Sinatra jr.,
dar şi alte celebrități. „Noi suntem nişte oameni simpli,
obişnuiți, ne-am ocupat mai mult de educația fetei
până acum – şi de aceea şi Pedro nu şi-a nici găsit
slujbă, deocamdată, asta pentru că întâmpină dificultăți
în echivalarea studiilor. Dar, ce m-a adus înapoi
în România au fost mai ales spiritualitatea, datinile,
obiceiurile. Și cel mai important a fost pentru noi rolul
lui Dumnezeu în viața noastră şi, mai ales, căutarea
Lui. Şi chiar dacă şi în Uruguay oamenii sunt religioşi,
simt că în România prezența Maicii Domnului şi a lui
Dumnezeu sunt mai pronunțate decât acolo. Am receptat,
efectiv, o chemare ca să mă întorc în spațiul românesc
şi nu i-am putut rezista, oricâte mi s-ar fi oferit
în America de Sud sau chiar în S.U.A., unde Pedro are
o soră şi puteam să ne stabilim liniştiți. Am început o
viață nouă în Cluj şi – prin activitatea mea doresc să
intru mai adânc în studiul culturii muzicale ardeleneşti
şi să învăț cât mai multe stiluri regionale. E de necrezut
ce bogăție folclorică are Ardealul. Asta-i provocarea căreia
trebuie să-i fac față acum. Cât despre renunțarea
la luxul şi opulența din Uruguay, cred că a venit momentul
să lăsăm materialul şi să ne raportăm mai mult
la elementele spirituale, fiindcă doar ele contează”!
Sorin Grecu
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
21

SĂ AFLĂM MAI MULTE DESPRE
”Succesul acestui spectacol e rezultatul unui
text bun, a unei distribuții pe măsură și a unei
montări moderne și curajoase. Este de fapt o
comedie irezistibilă, de la început
până la sfârșit, 80 de minute de
entertaiment de calitate.”
declară Sorin Misirianțu,
regizorul și unul dintre
protagoniștii spectacolului.
Spectacolul ”Ménage à trois”, adaptare după un text de Neil Simon, este o comedie care s-a bucurat
de un mare succes la public și la presa de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate. În cei șase ani de
existență, piesa s-a jucat pe scene din Paris, Bruxelles, Heidelberg, Munchen, Frankfurt sau Stuttgart, iar
în toamna acestui an spectacolul se va juca în Dublin, Ankara și Zurich.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
Cunoscutul actor clujean, Ioan Isaiu a revenit în
teatru (n.n. după o lungă perioadă de film și televiziune)
chiar cu rolul Andy, din piesa ”Ménage à trois”, iar
de anul trecut și-a reluat și colaborarea cu ”teatrul
de suflet”, Teatrul Național din Cluj. El a adăugat
pentru revista Clujul Trăiește: ”Publicul clujean, este
unul cunoscător, format în mare măsură și din tinerii
care vin să studieze la facultățile de aici. E un public
curios, dornic sa descopere provocările pe care regizorii
și actorii TNC-ului le lansează. Prezența lor constantă
și faptul că aproape toate spectacolele se joacă cu casa
închisă, constituie o provocare pentru noi!”
DESPRE SPECTACOL
Doi ziarişti faliți vor să vândă un ziar care are un
nume asemănător cu cel al destinului lor financiar
- ”Colaps”. Unul dintre ei îi face curte doamnei
în vârstă care le-a închiriat apatamentul pentru
a sta în locuința acesteia pe gratis. Însă în apartamentul
de vizavi se mută o tânără superbă –
Sophie Rauschmeyer, (interpretată de actrița Anca
Lăcusteanu), iar unul dintre ziariști se va îndrăgosti
de noua vecină.
Această pasiune va complica lucrurile și mai mult.
26
povestidesuflet.ro

DESPRE ACTORI
ANCA LĂCUSTEANU
Este studentă în ultimul an a Academiei de Teatru
și Film din Londra. Are deja un palmares impresionant,
putând fi văzută în spectacolele: ”Shakespeare”,
”I love you”, ”Norway”, ”Today”, ”Edith Piaf”, ”Serbia,
mon amour”, ”Improvizacii” sau ”Poveste sexuală pentru
pian și orchestră”.
IOAN ISAIU DESPRE ROLUL PREFERAT
”În teatru, am avut mai multe roluri pe care le-am îndrăgit.
Demetrius din „Visul unei nopți de vară”, sau
unul de pondere mai mică, Martini din „ Zbor deasupra
unui cuib de cuci” și multe altele. În televiziune și
film, rolul preferat a fost de departe Mitică Lăptaru
din „Aniela”, o compozitie a unui parvenit de „epocă”.
În general partiturile pe care le îndrăgim mai mult, ne
oferă satisfacții sau sansa de a ne juca cu rolul, pentru
că în fond suntem veșnici copii, ne solicită mai mult
decât altele sau sunt datorate întâlnirilor cu anumiți
regizori sau parteneri de scenă.”
IOAN ISAIU
Actor, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune
din Cluj, promoția1995, clasa Sorana Coroamă-
Stanca. Din 1995 până în 2000 a fost angajatul
Teatrului Național, perioadă în care a jucat în aproape
30 de piese. Apoi, timp de cinci ani a ales calea
străinătății, a locuit în Noua Zeelandă și Singapore.
Reîntors în țară, a lucrat pentru producțiile posturilor
Antena 1 și Protv, unde a fost distribuit în filme
seriale în 7 roluri principale, în total peste 1000 de
episoade.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
povestidesuflet.ro
27

SORIN MISIRIANȚU
Actor, regizor, promotor al Teatrului de Club Napoca
15. A jucat, alături de Armand Assante, Chevy
Chase, Robert Loggia în filmul ”Funny Money”, joacă
în ”Amadeus, Peer Gynt Rockstar”, ”Trei ciudați”, ”Cerere
în căsătorie”, ”Sex, Drugs & Rock`n Roll”, ”Ca la nebuni”,
”Richard al III-lea”(operă-rock), ”Trainspotting”,
”Dac-aș fi rege”, ”Angajare de clovn”.
SORIN MISIRIANȚU DESPRE TEATRUL DE CLUB
”Teatrul de Club e o alternativă la teatrul instituționalizat. Aici,
orice actor care are ceva de spus, e binevenit. Predomină comediile
și piesele bazate în special pe arta interpretativă. Nu avem nevoie
neapărat de teatru de club - avem nevoie de spectacole de calitate.
Asta am încercat să promovăm în 8 ani de existență a acestei
forme de artă!”
Clujenii, și nu numai, au ocaza să urmărească spectacolul ”Menage a trois”, în data de 12 mai, la
Cinematograful Florin Piersic, începând cu ora 19.00.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
29

F L O R E Ș T I

Pe d-na Ramona-Mirabela Mocian am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani, la I.M.L.Cluj - locul unde
vine mereu, din partea Asociației “Atena Delphi”, specializată pe salvarea mamelor cu copii, victime
ale violenței domestice. Am văzut-o, făcând toate formalitățile necesare: de la procurarea certificatului
medico-legal, internarea femeilor şi a copiilor acestora, într-un adăpost secret al asociației, şi
până la obținerea divorțului victimei de bruta respectivă - dar şi de tot ce e legat de şcolarizarea
copiilor sau găsirea unui loc de muncă pentru mamă. Şi, vă rog să mă credeți, cu violența domestică
nu-i de glumit, aceasta fiind răspândită pe scară largă în oraşul nostru european…
Ramona-Mirabela Mocian
de la Asociația “Atena Deplhi” – un înger păzitor al
femeilor abuzate din județul Cluj!
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
36
O pasiune transformată în profesie
O întâlnire cu un profesionist de primă mână, aşa
cum e doamna Mocian, reprezintă întotdeauna
o adevărată desfătare de natură spirituală.
Mărturiseşte aceasta la debutul discuției noastre
care a avut loc în a doua zi de Paşte: ”Mi-a plăcut
mereu să învăț, mi-au plăcut dintotdeuna dascălii și
cărțile. De ceva timp, am deprins să tratez fiecare zi în
mod particular, ca o mică nuvelă trăită conștient. Și
îmi dau seama că lucrurile pe care mama și școala mi
le-au transmis, sunt cele care mă definesc. Din când
în când, privesc cu atenție la trecut și știu exact ce
am de facut în viitor. Astfel că una din dorințele mele
a fost să găsesc o manieră de a ajuta victimele violenței
domestice. E un adevăr, chiar dacă dureros, că în
imediata noastră proximitate, se petrec lucruri care nu
fac onoare calității de om pe care am primit-o de la
Dumnezeu: bărbați care își umilesc consoartele și copiii,
oameni în etate agresați de copii ori chiar de nepoți,
violențe între frați și multe alte situații pe care nu vrem
sau nu știm să le abordăm corect astfel încât efectul să
fie unul benefic”.
Se întâmplă de cele mai multe ori să ne îndreptăm
spre acele împrejurări ce ne ajută să facem întocmai
ce știm mai bine. Așa s-a întâmplat în cazul d-nei
Mocian, astfel că una din pasiunile sale s-a transformat
în profesie, cea de mediator al conflictelor
povestidesuflet.ro

cu efecte juridice, de identificare a unor soluții acceptate
de toate părțile beligerante. “A fi mediator
este cea mai frumoasă profesie. Nimic nu se compară
cu satisfacția de a găsi soluția ideală care să îi ajute pe
justițiabili să își dea mâna și să meargă mai departe.
Există bineînțeles situații în care atât de adânci sunt
rănile și orgoliile personale, încât doar mâna forte a
instanței le poate soluționa. Cum contextele pozitive
atrag situații favorabile, colaborarea mea ca mediator
conducea spre încă o valență, mai mult de suflet, pe
care nu bănuiam că o voi exploata atât de profund:
sprijinul oferit femeilor și copiilor victime ale violenței
în familie. Întâlnirea cu Asociația Atena Delphi a fost
una firească și până la urmă de menire, cred eu. Din
prima clipă am știut că voi face bine multor oameni
iar asta mă determină zi de zi să accept provocările”,
explică domnia sa. Îmi vorbeşte apoi de violența
domestică pe care o întâneşte, sub diverse chipuri,
în fiecare zi, pornind de la câteva realități: “Doar cei
preocupați de domeniu știu că există șapte tipologii de
astfel de agresiuni – fizică, verbală, psihică, sexuală,
economică, socială și confesională; trei din cinci femei
sunt victimele a cel puțin unei situații enunțate; doar
una din 10 persoane agresate solicită ajutor, pentru că
nu știu unde îl pot primi; programele și proiectele ce
au ca temă violența domestică trebuie întensificate exponențial,
dacă se dorește o diminuare a fenomenului;
lipsesc aproape cu desăvârșire centrele de recuperare
a victimelor violenței în familie și în totalitate centrele
de reabilitare a agresorilor, obligatorii dacă vrem o perspectivă
benefică”.
Primar-Pinocchio, la țară: “La noi nu există
violență domestică”!
D-na Mocian îmi mărturiseşte apoi că citeşte mereu
articole, cărți de specialiate, statistici, lucrari
despre acest adevărat flagel numit violența domestică:
“Totul deoarece documentarea este extrem
de importantă, mai ales în cazul întervenirii unor modificări
legislative care să vină în întâmpinarea acestor
cazuri, cum este cea de la începutul acestu an, prin
care polițistul poate emite ordinul de protecție provizoriu,
în cazul în care-ajuns la față locului-constată acte
povestidesuflet.ro
de agresivitate domestică. Dacă până acum victima
era silită de împrejurări să-și ia copiii în brațe și să își
caute singură acoperiș temopar, acum agresorul este
cel care trebuie să părăsească locuința. Este o normă
pe care orice femeie agresată trebuie să o cunoască.
În realitate, câte femei au aflat? Aștept ziua în care
serviciile sociale ale tuturor primăriilor diseminează informațiile
beneficiarelor. Am mare încredere în efectul
de domino al intențiilor dar mai ales al faptelor bune”.
Adaugă apoi că timp de un an de zile asociația a
făcut o campanie de informare a doamnelor din
mediul rural, prin care le-a spus cum pot fi ajutate
în cazul violenței domestice. Explică, zâmbind
cu treistețe: “Nu mică mi-a fost mirarea să întâlnesc
primari care mi-au spus cu nonșalanță că în satul lui
nu există violență domestică. I-o fi plăcând Pinocchio!
Dar am dat mâna și cu oameni de toată isprava, mai
ales asistenți sociali care prin eforturi proprii de cele
mai multe ori, ajută cu un telefon, cu un sfat, întreabă
pe alții, fac ceva. Din păcate, sunt mii de femei care
iau bătaie aproape zilnic. Femei pentru care nimeni nu
face nimic. Femei care nasc și cresc copii traumatizați,
la rândul lor victime. Copii ce vor merge sau nu în școli,
apoi vor fi aruncați în viață purtând cu ei acest flagel
al violenței. Dacă suntem ipocriți și ne prefacem că nu
ne privește, avem o mare problemă. Agresiunile domestice
sunt la ordinea zile în societatea românească. Am
zeci de cazuri de bunici și părinți care sună disperați,
fiind bătuți de propriii lor copii ori nepoți. Cum am
ajuns aici, oameni buni? Am sute de femei care vin desculțe
ori în pijama cu trei-patru copii după ele, scăpate
parcă din ghearele unor monștri. Ce trebuie să înteleagă
toată lumea, e că fiecare poate face câte ceva!” Se
revoltă din nou neînțelegând de ce la Cluj-Napoca
- un oraș european, multicultural și cu atât de înalte
pretenții - să nu existe în fiecare cartier un adăpost
pentru victimele violenței domestice. “Bietele
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
37

femei petrec o noapte, cel mult două în adăposturi de
urgență, după care trebuie să se descurce singure. În
mintea mea e foarte clar conturată schema după care
trebuie să funcționeze serviciile sociale mână în mână
cu legislația de specialitate. Nu trebuie să inventăm noi
roata: modelul spaniol, de exemplu este unul excepțional.
Doar să vrem!” – exclamă d-na Mocian.
“Avem colaboratori de marcă”!
Arată apoi că nu este zi dată de bunul Dumnezeu,
să nu fie sunată - fie de serviciul de primiri urgențe,
de secțiile de poliție, de serviciile sociale
sau de alți colaboratori, cu privire la asemenea incidente:
“Cred cu tărie că e imperativ necesar a se
pune serios problema introducerii, măcar la nivel de
opționale din clasele liceale, ore de combatere a violenței
domestice; vă asigur că pe termen scurt, mediu, dar
mai ales lung am fi beneficiarii unor viitori adulți mult
mai responsabili din acest punct de vedere și nu numai.
Iar Asociația Atena Delphi luptă pe toate planurile: în
primul rând există un număr de telefon la care orice
entitate sau victimă a violenței domestice poate suna și
cere informații și ajutor. Cu această ocazie, indentific
și natura sprijinului pe care îl putem acorda, precum și
gravitatea situației în speță. Când situația o impune,
preluăm victima violenței și o sprijinim în toate demersurile
ei juridice, pentru a-și rezolva problema. Aici
aș sublinia contribuția de excepție a avocaților de la
SCA Buduşan&Asociații SA, care pro-bono se implică
și ajută la parcurgerea demersurilor necesare rezolvării
aspectelor juridice ale cazurilor. De asemenea, o colaborare
deosebită o avem cu psiho-terapeuta Cristina
Varo, care ajută doamnele să treacă peste momentele
critice și să gasească resorturi pentru a-și continua în
liniște viața. Un serviciu prin care asociația s-a remarcat
este acela de găzduire a doamnelor și a copiilor lor,
pe tot timpul situațiilor de criză, oferindu-le adăpostul
atât de necesar. În permanență, în munca pe care o
fac, colaborez cu oameni de mare calitate din cadrul
IPJ Cluj, cu Serviciul de Combatere a Criminalității în
mod deosebit, dar și cu alte centre de specialitate, cu
asistenți sociali, cu DGASPC etc.” Iar concluzia unei
zile de muncă a d-nei Mocian cu victimele violenței
domestice, este că fiecare caz este unul special,
care presupune o abordare particulară: “Pentru mine,
cel mai important este faptul că oamenii împreună
cu care încerc să redau șansa la o viață normală acestor
doamne, sunt cu inima deschisă, înțeleg și ajută
necondiționat. E șansa în care eu cred că va schimba
povestidesuflet.ro
fața lovită și agresată a societății românești, pentru că
femeile cu ochii vineți de azi trebuie să simtă că nu vor
fi lăsate singure, că există oameni care se gandesc la
ele și care uneori noaptea, uneori în zile de sărbătoare
fac tot posibilul să le salveze din ghearele disperării!”
“De Paşte şi Crăciun adăpostul nostru e
arhiplin”!
Interlocutoarea mea consideră că trebuie plecat
de la un adevăr: violența în general și cea asupra
femeilor și copiilor există peste tot în întreaga lume
şi aceasta nu ține nici de situația socială, nici
de nivelul de dezvoltare economică, nici de standardele
de instruire! Ca urmare asta nu înseamnă
să ignorăm, să acceptăm și uneori să găsim chiar
explicații situațiilor de gen! Arată mai departe d-an
Mocian: “Am vrut și am reușit să cunosc doamne ce
au trecut prin situații teribile. Una dintre victimele
violenței domestice care a deschis drumul luptei de
acest gen, este dna Eleonora Pokola. I-am citit și recitit
cartea pentru a înțelege anumite resorturi care au
determinat-o să spună: stop! Suntem într-o colaborare
excelentă în folosul beneficiarelor serviciilor pe care le
oferă ong-urile de acest profil. Există medici, asistente,
asistenți sociali, psihologi, polițiști, profesori, politicieni
care aproape zilnic mă întreabă ce pot face pentru
o cauză atât de nobilă. Este extraordinar, însă toate
aceste bune intenții sunt aproape strict personale,
pentru că cel care ar trebui să ne îndrume el pe noi
– statul român – prin toate instituțiile sale abilitate, se
pierde în proceduri, se împiedecă în hârtii, în semnături
și stampile, în orare de funcționare și în drumuri
nesfârșite de la o instituție la alta. Destinul victimei
violenței domestice din România este într-un fel cel din
“Moartea domnului Lazărescu”!” Arată apoi că nici o
perioadă din an, precum Paştele sau Crăciunul nu
e mai aglomerată la adăpostul victimelor violenței
domestic, decât în cele două mari momente. Îşi
încheie apoi confesiunea d-na Mocian: “Femeia este
termometrul civilizației - spunea George Călinescu.
Bucuria mea este că rodul muncii mele este și această
mare mână întinsă de autorul articolului, pe care îl pot
adăuga cu deosebită considerație în rândul voluntarilor
activi ai cauzei luptei împotriva violenței domestice.
Încurajați femeile să fie mame și nu o persoană
abuzată, învățați adolescentele să devină femei și nu
victime. Dar nu uitați: sprijiniți și bărbații să fie tați și
parteneri și nu agresori!”
Sorin Grecu
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
39

Televiziunea Agriculturii și a Satului Românesc
http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro

Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai
Mei, prea mici, Mie mi-ați făcut.
Matei 25:40
O oază de liniște și pace
în mijlocul orașului
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
42
Dacă în celelalte numere ale revistei am tratat fel și fel de subiecte, de data aceasta mi-am propus să vă
supun atenției un subiect mai aparte. Este vorba despre Casa lui Dumnezeu, respectiv biserica „Înălțarea
Sfintei Cruci” și „Sfântul Apostol Bartolomeu” din municipiul Cluj-Napoca, care se află așezată în partea
nordică a istoricului Mănăștur, mai precis pe strada Plopilor nr. 46.
Biserica a fost târnosită în anul 2007, prin slujirea arhierească a vrednicului de pomenire Mitropolitul
Bartolomeu Anania, iar lucrările de construcție s-au desfășurat între anii 1996-2007. Cel căruia i s-a încredințat
sarcina edificării acestei biserici a fost preotul Iulian Benche, care pentru ostenelile sale a fost
răsplătit cu diferite distincții bisericești (iconom stavrofor și crucea arhiepiscopală).
În prezent biserica este deservită de către doi preoți numiți și hirotoniți de către Părintele Mitropolit Andrei,
respectiv părintele Gavril Vârva, preot paroh și părintele Cristian Timar, preot slujitor. I-am cunoscut din
vremea pe când slujeau ca diaconi la Catedrala Clujului, fiind impresionată de vocile frumoase și ținuta
clericală deosebită.
Originari de pe meleaguri bistrițene și educați la școala de teologie clujeană, cei doi preoți slujitori cu experiență
duhovnicească și administrativă câștigată la Centrul Eparhial pe când activau acolo, desfășoară o
frumoasă activitate misionar-pastorală în fruntea unei comunități de oameni vrednici și de omenie.
Dacă până acuma am vorbit despre edificarea lăcașului divin din cartierul Plopilor, în continuare aș dori să
ne oprim asupra vieții spirituale a parohiei, asupra activităților de natură pastoral-misionară, social-caritabilă,
culturală, catehetică sau interactive cu tinerii. De această activitate pastorală exemplară beneficiază cu
bucurie și recunoștință, nu numai membrii parohiei, ci și alți numeroși credincioși care vin cu drag la acest
lăcaș de închinare.
Dacă serviciile liturgice se desfășoară după un program bine întocmit, la fel sunt puse în lucrare și acțiunile
caritabile, culturale, catehetice, administrative ș.a.
povestidesuflet.ro

Acțiune caritabilă pentru oamenii fără
adăpost
Esența Evangheliei este Să iubești pe domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău,
din tot cugetul tău și cu toată puterea ta (Marcu 12:30)
și Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Marcu
12:31).
Un astfel de exemplu îl oferă și tinerii parohiei ortodoxe
Înălțarea Sfintei Cruci din Cluj-Napoca, care,
în colaborare cu membrii Asociației Neamunit filiala
Cluj, părăsind perimetrul confortului, pregătesc
hrană caldă pentru oamenii fără adăpost și pentru
cei care își petrec viața pe străzile orașului aflați în
situații precare, convinși fiind cu toții că schimbarea
în bine prin fapte bune se ține.
Acțiunea a început anul trecut și se află la cea de-a
șaptea ediție sub chemarea, Cuvintele sunt cărările
faptelor, împlinind astfel porunca Domnului de-a
hrănii pe cei flămânzi, de-ai adăpa pe cei însetați,
de-ai îmbrăca pe cei goi, de-a cerceta pe cei bolnavi,
pe cei închiși.
Acest program începe sâmbătă de dimineața cu
Sfânta Liturghie, unde tinerii evlavioși și inimoși
participă, iar apoi se trece la fapte: fetele în bucătăria
amenajată la demisolul bisericii pregătesc
produsele alimentare, iar băieții afară pregătesc vasele
și aprind focul pentru gătit.
Cu toții urmăresc un singur scop: acela de-a face
bine pentru cei sărmani și de-a reda zâmbetul
pierdut de pe chipul lor, având imprimate în suflete
iubirea față de aproapele ilustrată în porunca evanghelică:
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți,
fiind convinși că tot ce se oferă din suflet pentru
suflet este un dar în rai.
Așadar, cu gândul la semenii care vor primi hrana
gătită, tinerii sub supravegherea atentă a celor
doi preoți și a bucătarului șef, pregătesc meniul
zilei, de pildă: ciorbă rădăuțeană, iahnie de fasole
și gulaș cu carne. Apoi după ce toate au fost gata,
mâncarea este împachetată în caserole, iar tinerii
pornesc spre adăposturile și locurile cunoscute,
pentru a potoli foamea celor ce trăiesc în dificultate.
Împreună cu hrana trupească, tinerii caută să
împărtășească cu multă răbdare și iubire, prin vorbele
lor, un zâmbet și o speranță de mai bine și mai
mult în viața acestor oameni necăjiți.
Așa se desfășoară o zi de voluntariat dedicată celor
nevoiași, o zi în care prin bunăvoință și dăruire s-a
îmbinat credința creștină cu fapte bune, principiu
pe care Apostolul Iacov, îl formulează în Epistola
sa: Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă
în ea însăși.
Ușa acestei acțiuni caritabile este deschisă oricărui
doritor de fapte bune, la biserica ortodoxă din
cartierul Plopilor nr. 46, atât prin donații, cât și prin
participarea la procesul de pregătire și distribuire a
pachetelor. De fapt sunt chemați la implicarea acestui
act social-caritabil toți cei care se lasă convinși de
lecția de viață pe care o exprimă Sfântul Ioan Gură de
Aur, când spune: „Sărăcia sau bogăția nu pot învinge
dragostea, dar dragostea poate învinge și sărăcia și bogăția”
a relatat părintele paroh Gavril Vârva.
Sărbătoarea portului popular românesc
În ultima duminică a lunii iulie, se organizează
un eveniment de mare bucurie și împlinire:
Sărbătoarea portului popular românesc în cadrul
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
povestidesuflet.ro

căreia credincioșii participă la Sfânta Liturghie îmbrăcați
în straie tradiționale, iar după aceea se regăsesc
în curtea bisericii unde are loc un program
artistic dedicat sărbătorii. Desigur, ediția din acest
an va fi cea de-a IV-a și este dedicată Centenarului
Marii Uniri de la 1918.
Prin această festivitate se urmărește revigorarea
identității noastre românești, într-o societate care
își uită pe zi ce trece rădăcinile spirituale. Portul
popular și obiceiurile strămoșești fac parte din patrimoniul
de valori ale neamului românesc.
De pildă, la ediția a III-a a festivității după slujba din
biserică la momentul cultural al frumoasei sărbători
parohiale, în deschiderea programului, un grup
de credincioși ai parohiei, îmbrăcați în costume
populare autentice au oferit celor prezenți o adevărată
paradă a portului popular românesc.
După aceea a urmat un adevărat regal folcloric oferit
de renumiți interpreți de muzică populară din
zona Clujului și Maramureșului, cum ar fi: Grupul
Zori de zi din Vadu-Izei, Daria Gâdea, Mihai Vârva,
Florin Roșan, Cristina Cosma, Maria Marcu și Sabina
Izvoreanu, Marius Ciprian-Pop, grupul de dansuri
populare Mugurii Arieșului, Grupul instrumental
condus de profesorul Ștefan Ioanovici, prof. Dan
Gâdea la taragot ș.a. Artiști au oferit credincioșilor
prezenți la sărbătoare cântece și dansuri populare
culese din arealul folcloric transilvănean și
maramureșean.
Sărbătoarea a fost încununată de prezența maestrului
Dumitru Fărcaș, unul dintre marii virtuozi ai
muzici populare românești. Taragotul fermecat al
domniei sale, exprimă o gamă extraordinară de sonorități
și deschide orizonturi de percepție muzicală
de o întindere nebănuită. Merită a fi remarcat
și faptul că cei doi preoți au impresionat publicul
prezent cu o suită de cântări românești cunoscute
și iubite, pe care le-au executat la solicitarea
publicului.
Festivitatea s-a încheiat cum era și firesc, cu o agapă
frățească.
Activități pentru copii și tineret
Pentru copii și tineri, pentru cei maturi și pentru
cei de vârsta a treia, cei doi preoți organizează săptămânal
diferite activități interactiv-catehetice, de
informare, culturale etc.
povestidesuflet.ro
Pentru tinerii care doresc să își suplimenteze cunoștințele
în vederea susținerii examenelor de capacitate
și bacalaureat, la subsolul bisericii se organizează
săptămânal meditațiile gratuite la Limba și
literatura română și Matematică, meditații oferite de
către profesori de specialitate în mod gratuit.
Cine nu are bătrâni să-și cumpere spune o vorbă românească.
Cei doi preoți au ținut cont de ea, iar în
fiecare zi de marți după-masă organizează întâlniri
cu credincioșii de vârsta a treia. E o zi fericită pentru
ei. Aici se deapănă amintiri din tinerețe, se împărtășesc
experiențe de viață și se încearcă organizarea
de activități care să îi facă utili pe cei vârstnici.
Joi seara, după Vecernie începând cu ora 19 are loc
întâlnirea cu tinerii. De fapt cu toți cei care doresc
să afle mai multe despre Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție. Aici aflăm lucruri noi despre persoanele
Sfintei Treimi, despre tainele bisericii, despre viața
sfinților și sărbătorile de peste an etc.
Pentru copiii care doresc să cunoască cât mai mult
despre biserica, despre slujitorii ei, despre rugăciune,
post sau despre deprinderea meșteșugului
pictării de icoane, în fiecare zi de sâmbătă între
orele 10-12 se organizează întâlnire cu cei mici sub
atenta îndrumare a celor doi preoți.
Nu în ultimul rând aș vrea să vă spun că, la această
biserică la care sunt oameni deosebiți ce slujesc
aproapelui său, există și un ansamblu coral pe voci
egale alcătuit din credincioase, ce în fiecare duminică
dau răspunsurile la Sfânta Liturghie. De remarcat
este și faptul că acest grup vocal bisericesc
a obținut mai multe premii pe plan local și național.
În acest sens menționăm că grupul de fete
a reprezentat Mitropolia Clujului Maramureșului și
Sălajului, în anul 2014, la ediția a VII-a a concursului
de muzică bisericească Lăudați pe Domnul organizat
de către Patriarhia Română unde au obținut
premiul II.
De fiecare dată este loc de mai mult și de mai bine,
însă pentru toate dăm Slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim
pentru această lucrare sfântă, îl rugăm să ne ierte
pentru cele neîmplinite și totodată șă-și reverse harul
și iubirea Sa peste noi și peste întreg neamul nostru
românesc și de Dumnezeu iubitor, a conchis preotul
paroh Gavril Vârva.
Florina-Diana Țiclea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018
45

Cinema Florin Piersic vă așteaptă cu
filme de excepție:
Pacific Rim: Uprising
A Wrinkle in Time
Rampage
Duck Duck Goose
Avengers: Infinity War
Deadpool 2
Solo: A Star Wars Story
https://www.facebook.com/Cinema
Florin Piersic
Relații la numărul de telefon:
0264 433 477