26.04.2018 Views

Povești de Suflet - Clujul Trăiește Nr. 19

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Nr. 19 Aprilie 2018

CLUJUL TRĂIEȘTE

povestidesuflet.ro

cultură • societate • spiritualitate

UN PROFESIONIST PE LUNĂ

O clujeancă a fost decorată recent de președintele Franței

cu Ordinul Național de Merit în Grad de Cavaler;

Pagina 2

NU E UȘOR SĂ FII DIRIJOR!

"Dirijorul controlează tot, este creierul organismului numit orchestră.

Instrumentiștii sunt celelalte organe vitale, fără de care muzica,

organismul viu, nu ar exista!"

Fazakas Csaba, dirijorul orchestrei DOR TRANSILVAN

Pagina 10

RAMONA-MIRABELA MOCIAN

de la Asociaţia "Atena Deplhi" – un înger păzitor

al femeilor abuzate din judeţul Cluj!

Pagina 36


Editorial

SUB ASEDIUL PRIMĂVERII

În timp ce marile state ale lumii vorbesc de atacuri cu gaze sau cu rachete

inteligente, noi românii trebuie să ne descurcăm cu efectele (pozitive)

ale primăverii. Suntem asediați de mirosurile emanate de natură, de păsărelele

gălăgioase, de astenia de primăvară, de problemele de zi cu zi. Până aici nu e rău,

ne-am dorit să vină vremea frumoasă.

Curând vom uita mirosul de scorțișoară, în timp ce organul nostru olfactiv va fi

ocupat cu cele ale vișinilor înfloriți, magnoliilor sau iasomiei. Nu cu mult timp în

urmă se folosea des o expresie, care este și va rămâne valabilă, mirosul banilor.

Nimeni nu face astenie la acest miros, dar, pentru ca aroma financiară să se producă, trebuie să fim atenți,

vigilenți și harnici.

Astenie, cuvântul care se află pe buzele tuturor în această perioadă, provine din limba greacă și înseamnă

”fără vlagă”, iar pentru a-i face față este suficientă o simplă căutare pe internet, s-a scris mult despre această

lipsă de energie. Pare simplu, dar partea complicată a situației arată că, la mijlocul lunii viitoare, chiar

dacă nu luăm nici o măsură, astenia va fi doar o amintire.

În aprilie, vă prezentăm în paginile revistei ”Clujul Trăiește”, portretele unor oameni care sunt considerate

vârfuri pe domeniile lor de activitate, printre acestea Anca Buzoianu și Ramona Mocian. Decanul UMF a

primit recent, fără pile și intervenții speciale, Ordinul Național de Merit în grad de Cavaler din partea președintelui

Franței, iar doamna Mocian pare să nu-și permită astenia de primăvară, este ocupată zilnic cu

problemele femeilor abuzate din acest oraș.

Am stat de vorbă pentru dumneavoastră și cu artiști. Am aflat că aceste persoane se străduiesc și exersează

zilnic pentru a obține apreciarea noastră, a publicului. Veți descoperi cine sunt actorii clujeni Anca

Lăcusteanu, Ioan Isaiu, Sorin Misirianțu, mai multe despre violonistul și dirijorul orchestrei Dor Transilvan

sau despre soții Diana Crețu și Pedro Nunez, care ne-au declarat că ”spațiului românesc emană o spiritualitate

ieșită din comun.”

Aromele care vor fi mereu la modă sunt cele de seriozitate, ambiție și de bun simț. Să fim obiectivi, profesioniști,

cu alte cuvinte să ne vedem de treabă. Aprilie este o lună frumoasă, deși, recent, un prieten mi-a

spus că este luna nebunilor. Să sperăm că și a nebuniilor! Vă dorim să vi se întâmple nebunii frumoase la

serviciu, în familii, la școală, în clubul restrâns de prieteni.

Toate cele bune până data viitoare!

Cristina Pintilie Șendrea

povestidesuflet.ro

www.povestidesuflet.ro

0745 635 721

contact@povestidesuflet.ro

ISSN 2601 0321

ISSN-L 2601 - 0321

REDACȚIA

Alex Pastor — general manager, 0745 635 721

Aura Lenghel — administrator

Cristina Pintilie Șendrea — editor-coordonator

Redactori: Florina Diana Țiclea, Sorin Grecu

Tehnoredactare/design:

Matei Ladislau — www.graphitstudio.ro

Tipar: Tipografia Arta — www.tipoarta.ro

Redacția nu își asumă răspunderea pentru eventualele modificări de program sau preț, pentru conținutul reclamelor sau pentru

eventualele greșeli de tipar. Drepturile de autor asupra conținutului revistei aparțin redacției. Reproducerea parțială sau integrală

a conținutului nu este permisă fără acordul scris al firmei. Revista are un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare/ediție și este

publicată la interval de o lună, în regim gratuit.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

1


UN PROFESIONIST PE LUNĂ

O clujeancă a fost decorată recent de președintele Franței cu Ordinul Național de Merit în Grad

de Cavaler; este președintele fondator al Asociației Naționale a Decanilor Facultăților de Medicină;

membru evaluator ARACIS; membru în comisia CNATDCU; decanul Facultății de Medicină din

Cluj. O clujeancă a adunat de-a lungul timpului foarte multe premii și distincții, are o carieră, dar

și o viață de familie, așa cum alții nici măcar nu îndrăznesc să viseze.

Este vorba despre Anca Buzoianu!

Am stat de vorbă cu domnia sa, iar ce am aflat vă spunem și dumneavoastră!

2CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

Care a fost parcursul evenimentului dedicat decorării dumneavoastră de către autoritățile franceze?

Am fost propusă pentru primirea decorației de către Excelența Sa, domnul Francois Saint Paul, fostul

Ambasador al Franței în România, actualmente ambasador al Franței în Austria. Propunerea a fost analizată

de președintele Emmanuel Macron, care este și Marele Maestru al Ordinului Național de Merit. Ordinul

a fost aprobat de întregul guvern francez și a fost acordat prin Decret prezidențial în 18 noiembrie 2017,

semnat de președintele Franței, Ministrul Apărării și Ministrul Afacerilor Externe. Eu am fost anunțată de

primirea acestei decorații la sfârșitul lunii februarie 2018, de către ES doamna Ambasador a Republicii

Franceze, Michèle Ramis. Aceasta a avut deosebita amabilitate de a-mi conferi decorația în universitatea

la care lucrez. A fost un gest de mare bunăvoință, pentru că de obicei, decorațiile statului francez se acordă

pe teritoriu francez, fie în Franța, fie la Ambasada Republicii Franceze, care este așa cum stiți teritoriu

francez. Pentru a primi decorațiile statului francez nu se depun candidaturi, ești propus de către autoritățile

franceze, dacă se consideră că activitatea pe care ai desfășurat-o a avut impact deosebit pentru Franța și

povestidesuflet.ro


francofonie în general. Cred că, în ceea ce mă privește, a contat deosebita colaborare pe care am avut-o

cu autoritățile franceze, felul în care am dezvoltat francofonia în facultatea de medicină din Cluj, nu numai

în ceea ce privește creșterea numărului de studenți francezi la Cluj, ci și toată munca echipei noastre care

stă în spatele faptului că studenții francezi aleg să vină la UMF.

De ce era necesară înființarea Asociației Naționale a Decanilor Facultăților de Medicină? Câți membri

are, cât de des vă întâlniți?

Am fondat Asociația Decanilor Facultăților de Medicină din Romania în 2009, cu scopul de a avea o organizație

profesională care să reprezinte vocea facultăților de medicină în relație cu autoritatile, respectiv

Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. În cadrul ADFMR dezbatem problemele specifice cu care ne

întâlnim ca decani în gestionarea problemelor din învățământul medical, găsim soluții comune pentru

provocările pe care le avem, propunem măsuri care să îmbunătățească învățământul de medicină din

România. Sunt membri ADFMR toți decanii și facultățile de medicină din România și Republica Moldova și

ne întâlnim cel putin o dată pe an sau ori de câte ori apar probleme care necesită discuții și soluții comune.

După fiecare întâlnire elaborăm câte o rezoluție cu hotărârile luate pe care o dăm publicității, de multe ori

rezoluțiile ADFMR stau la baza elaborării unor acte normative.

Începând din 2006 până în prezent ați primit numeroase distincții, de care premiu vă amintiți cu

plăcere, cum a decurs decernarea lui?

Premiul de care îmi amintesc cu cea mai mare plăcere este cel obținut la Gala Sănătății în 2012, premiul

pentru excelența implicării în activitatea didactică, “Decanul anului”. Premiul mi-a fost înmânat în cadrul

unei ceremonii festive la Palatul Parlamentului, de către președintele Academiei Române, profesorul Ionel

Haiduc, iar din juriu au făcut parte miniștrii sănătății și ai educației, președintele CNAS și alte personalități

marcante ale lumii academice. A fost o seară festivă și frumoasă, când Clujul a reușit să se impună în fața

întregii țări.

Când ați trecut din domeniul medicinei în cel universitar? Imediat după faculate sau mai târziu?

Am devenit cadru didactic universitar în 1991, la 3 ani după absolvirea facultății. A fost visul meu să predau,

mă bucură să lucrez cu studenții, cred că m-am născut având vocație de dascăl. Am parcurs toate treptele

ierarhiei universitare, am fost preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și, de 12 ani, sunt profesor

universitar. Am fost printre cei mai tineri profesori universitari ai facultății de medicină, am avut această

șansă.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

povestidesuflet.ro


4CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

Unde ați studiat medicina, între ce ani, dar

specializarea?

Sunt clujeancă, am făcut atât liceul, cât și facultatea

la Cluj. Am absolvit Liceul Nicolae Bălcescu, în

1982, am intrat la Facultatea de Medicină, pe care

am absolvit-o în 1988. Am dat examenul de rezidențiat

în 1991, la care am avut un punctaj foarte

bun, punctaj care mi-ar fi putut permite alegerea

oricărei specialități. Am ales pediatria, pentru că

această specialitate mi-a plăcut cel mai mult în

facultate, o consider și acum una dintre cele mai

frumoase și pline de împlinire dintre specialitățile

medicale.

Ce alți colegi de generație sunt apreciați în prezent,

atât în clinici, cât și in mediul universitar?

Am fost o generație cu foarte mulți studenți de

excepție. Era o concurență la admitere de 9 candidați,

iar școala pe care am urmat-o a fost severă

și a scos doctori buni. Am mulți colegi cu care mă

mândresc, unii dintre ei profesori universitari și lideri

în specialitățile lor. L-aș aminti pe colegul meu

de bancă și de facultate prof dr. Silviu Albu, prof.

dr. Daniel Mureșan, prodecan și coleg de echipă

în conducerea facultății, d-na prof. Șoimița Suciu,

prof. dr. Ioana Micluța, prof. Deliu Matei – directorul

Institutului Oncologic din Milano, prof. dr. Dafin

Mureșanu, profesorii Nadim al Hajjar și Cosmin

Puia, prof. Mihaela Lupse, prof. Doru Diculescu,

dna dr. Dana Vornicescu, dr. Tudor Pop, Ioan Simon,

Dan Gheban și mulți alții. De fapt, sunt mândră de

toți colegii mei de generație, care își fac datoria cu

brio oriunde se găsesc în lumea largă.

Unde v-ați născut? Ce vă amintiți despre familie,

copilărie?

M-am născut la Mediaș, dar am venit în Cluj de la

vârsta de 2 luni, asa că mă simt clujeancă cu tot

sufletul meu. Părinții mei m-au înconjurat cu multă

dragoste, pe mine și pe sora mea, tatăl meu a fost

inginer, iar mama economist. Am fost primul medic

în familie, a urmat sora mea, iar acum fiul meu

cel mic, Maximilian este student în anul 2 la medicină.

Copilăria mea a fost frumoasă, o copilărie de

oraș ca să spun asa, nu am avut pe nimeni la țară.

Îmi aduc aminte cu plăcere de jocurile din curtea

blocului, de caietele transformate în bărci de hârtie

lansate pe Canalul Morii, de grupul de adolescenți

cu care găseam nenumărate prilejuri de a ne distra,

de anii de liceu care cred că au reprezentat cea mai

frumoasă perioadă din viață, cu griji puține, prieteni

mulți și clipe de neuitat. Terasa de la Napoca,

grădina Boema, pizzeria de pe Petru Groza, locuri

care vor rămâne mereu în memoria emoțională a

generației mele.

Poate reuși o femeie în plan personal și, în același

timp, și în cel profesional? Cum ar trebui

echilibreze cele două domenii?

Răspunsul la întrebarea dvs e unul aparent simplu,

dar în același timp complex. Da, o femeie poate

reuși în plan personal și profesional, iar eu sunt un

exemplu în acest sens. Am devenit prima femeie

decan din istoria facultății de medicină, profesor

universitar, cu numeroase alte responsabilități

în funcții de conducere, în asociații profesionale.

Pe plan personal, am o familie frumoasă, 2 băieți

Bogdan și Matei Maximilian, unul absolvent al unei

universități din Anglia, celalalt student la medicină,

amândoi iubitori și mândri de familia lor, si, după

ce spun și alții, bine educați. Dar toate acestea leam

obținut cu multă muncă și foarte multe renunțări,

iar când a trebuit să renunț la ceva, familia a

fost cea care a simțit. Pe de altă parte, am avut

mare noroc ca mama să mă ajute cu copiii, iar soțul

meu să fie un real sprijin pentru mine, a rezolvat întotdeauna

toate problemele casei. Iar acest lucru a

fost de neprețuit, fără mama și fără ajutorul soțului

meu, nu as fi reușit. În plus, ne-a ajutat Dumnezeu

să avem copii sănătoși și cuminți. Dacă vă vine să

credeți, odată am fost la scoală iar domnul învățător

mi-a spus că copilul meu este prea cuminte. Și

cu scoala am avut noroc, i-a format pe copii așa

cum mi-am dorit. Nu am făcut niciodată lecții cu

ei, le-au făcut singuri, ceea ce m-a ajutat de asemenea

foarte mult…Deci, ca să sintetizez, poți să

continuare pe pagina 7.

povestidesuflet.ro


eușești ca femeie și pe plan profesional și pe cel

personal, dacă te ajută familia, școala și dacă ai noroc

de oameni buni în jurul tău.

Ce vă place să faceți în timpul liber?

Una dintre plăcerile mele este să grădinăresc. Am

o grădina frumoasă, cu trandafiri și legume, mă

relaxează. Îmi place să ascult muzică, aproape de

orice fel, îmi place să citesc, mai ales romane. Și

îmi face o mare placere să călătoresc, cred că să

călătorești este o formă de exprimare a libertății.

Cum vi se par tinerii din ziua de azi? Sunt serioși,

implicați sau dimpotrivă?

Lucrez cu tinerii, cu studenții și îmi place foarte

mult asta, mă face să mă simt și eu tânără. Dacă

ar trebui să descriu tinerii de astăzi, cred că sunt

foarte inteligenți, mai inteligenți și mult mai deschiși

decât eram noi. Sunt implicați și cred în ceea

ce fac, știu să facă proiecte și au o abordare mult

mai pragmatică a vieții. Pe de altă parte, au mai puțină

răbdare. Nu mai au răbdare și răgaz să citească

literatură, iau informații scurte, pragmatic, mai ales

vizuale de pe internet. Au un limbaj mai sărac, cu

stereotipii verbale, urmăriți de exemplu cât de des

spun OK într-o frază, de cele mai multe ori în plus.

Tot lipsa de răbdare și viteza informației cu care

trăiesc poate să îi facă să pară uneori superficiali și

în același timp vulnerabili. Poate fi si efectul educatiei,

uneori răsfățul excesiv din partea părinților

îi face vulnerabili. Am vorbit aici de tinerii cu care

vin eu în contact, studenți, de multe ori absolvenți

ai celor mai bune școli din țară. Există, din păcate,

și România lipsită de cea mai elementară educație,

cea cu analfabetism funcțional, cea mai tristă realitate

a zilelor noastre. Aici trebuie ca statul să intervină,

pentru că nu poți să te dezvolți ca țară dacă

nu investești în educația tinerei generații, cea mai

importantă resursă a unei națiuni. Am încredere însă

că generatia tânără și modul lor liber de gândire,

inteligența și forța lor ne va duce înainte ca popor.

Cristina Pintilie Șendrea

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

7


Există un ansamblu care umple de fiecare dată până la refuz sălile de spectacol, care promovează valorile culturii

tradiționale cu o ambiție de nestăvilit și căruia i s-a dus vestea chiar și peste ocean.

Despre ansamblul clujean DOR TRANSILVAN este vorba.

Dansatorii, soliștii, conducerea și orchestra merită toate aplauzele noastre pentru că atunci când performează,

ansamblul reacționează ca un organism. Acestă idee nu ne aparține, este a dirijorului orchestrei, Fazakas Csaba.

Are 28 de ani, a absolvit Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, secția vioară, iar în acest număr al revistei

Clujul Trăiește, ne-am propus să-l cunoaștem mai bine.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

NU E UȘOR SĂ FII DIRIJOR!

10

povestidesuflet.ro


”Dirijorul controlează tot,

este creierul organismului

numit orchestră. Instrumentiștii

sunt celelalte organe vitale,

fără de care muzica,

organismul viu, nu ar exista!”

Fazakas Csaba,

dirijorul orchestrei

DOR TRANSILVAN

Ne-am întâlnit cu Fazakas Csaba într-o dimineață, la

o cafenea din Cluj. Discursul lui ne-a surprins prin naturalețe

și sinceritate.

Nu aș dori un articol să mă laude, nu omul contează,

ci, în cazul meu, muzica, iar în celelalte cazuri

rezultatul muncii fiecăruia. Munca este sfântă! Sunt

foarte mulți oameni care mă cunosc și, sigur, nu au

o părere foarte bună despre mine, poate au și motive.

Ceea ce contează cu adevărat sunt aprecierile

din partea oamenilor care nu mă cunosc. Dacă după

un spectacol vine cineva și îmi spune că a fost

încântat, că apreciază munca noastră, atunci simt

că aceste felicitări trebuie să le împart cu membrii

ochestrei. Un dirijor, chiar și cel mai bun de pe planetă,

nu este nimic fără instrumentiști.

Ce este un artist?

După părerea mea este acel om care crează, care

are ceva de spus, de comunicat. Indiferent despre

ce artă ar fi vorba, el induce anumite stări publicului.

Îmi doresc să fiu artist, însă nu eu decid cine

este, și cine nu este, artist. Dacă publicul îi place

ceea ce faci, atunci poate că ești pe drumul bun.

povestidesuflet.ro

Nimeni nu deține adevărul în privința drumului

ales în viață, dar în cazul lui Csaba, calea pare că

l-a ales pe el...

Eu sunt dintr-o familie mixtă, româno-maghiară,

și bunicul român, ”Moșul”, așa-i ziceam, cânta la

fluier, învățase singur. De la el am învățat primele

melodii de muzică populară, o doină și câteva

melodii care se apropiau de muzica de cătănie.

Apoi, părinții m-au trimis într-o tabără unde am învățat

melodii din muzica ungurească și secuiască

veche. Profesorului i s-a părut că prind repede și

m-a invitat la următoarea tabără fără să mai plătesc.

Apoi, prin clasa a 7-a am început să fiu mai bun și

la vioară.

N-am fost un copil minune, un Prodigy, n-am fost

din prima mare talent, ba dimpotrivă, în clasele

primare profesorii le spuneau tot timpul părinților

că nu sunt bun la muzică. Tata, care este muzician

amator, a făcut Școala Populară de Artă și cântă la

vioară, chitară și braci (n.r. violă), a decis să mă lase

în continuare la școala de muzică. Nu a durat mult

și profesorii și-au schimbat părerea despre mine.

continuare pe pagina 13.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

11


Între el și orașul Cluj-Napoca a fost dragoste la

prima vedere.

În 2005, când deja renunțasem la fluier, am venit

prima oară aici, împreună cu câțiva prieteni din

Sfântu Gheorghe să înregistrăm coloana sonoră

a filmului ”Transilvania”, regizat de Tony Gadlif.

Atunci l-am cunoscut pe domnul Kalman Urszui,

mi-am spus că la Cluj este cu totul altceva, sunt

mai multe oportunități. Am mai venit aici, la cântări

sau în vizită, de fiecare dată plecam acasă tot

mai hotărât că aici vreau să studiez, să trăiesc. Am

avut în Sfântu-Gheorghe o doamnă profesoară din

Cluj, Nagy Hanna. Ea m-a ajutat, sprijinit, a crezut

că voi ajunge violonist.

A intrat la Conservator din prima, la buget, secția

vioară, iar apoi l-a teminat cu medie bună, însă

Csaba spune că îi pare rău că nu a studiat mai

mult.

În clasa a 11-a am început să mă pregătesc pentru

Conservator cu un pfofesor din Brașov, căruia

i-am spus de la început că dau admitere la Cluj.

Concurența era mare, dar am intrat, iar după o lună

am anunțat-o pe mama că o să ne vedem tot

mai rar, că eu nu mă mai mut din Cluj.

Nu am vrut să mă înscriu la master, dar nici nu pot

să spun că după Conservator am făcut ceva serios.

M-am întreținut din muzică și cam atât. În anul

doi de facultate, un coleg mai mare ca mine, Alin

Roman dirijorul orchestrei de atunci, m-a chemat

înainte de un spectacol să cânt în orchestra Dor

Transilvan. Dacă ți-a făcut plăcere, mi-a zis el, hai

la noi, să fii violonist. Mulți ani am fost transparent,

dansatorii nici nu mă cunoșteau, nu de răutate,

eram poate și eu rătăcit în lume, nu prea înțelegeam

ce se întâmplă în jurul meu foarte bine.

În 2009, am văzut un adevărat profrsionist dirijând

muzică populară, pe Ovidiu Barteș, iar patru

ani mai târziu directorul ansamblului a venit la

mine și mi-a propus să fiu eu dirijor. Am început

să lucrez cu oamenii, care încet, încet, au încept

să răspundă, au înțeles ce doream eu să fac. La

spectacolele mari colaborăm și cu foștii membri

ai orchestrei. În prezent, 10 membri sunt de bază,

dar ne adunăm la spectacole peste 20.

Mă ajută foarte mult faptul că sunt poli-instrumentist.

Nu stăpânesc celelalte instrumente la

aceleași nivel cu vioara, dar le cunosc rolul, timbrul

și anumite caracteristici specifice. Mă refer la

braci, contrabas, acordeon, pian și chitară. Mi-ar

plăcea să rămân la Dor Transilvan toată viața, dacă

se poate. Domnul director Tiberiu Groza a propus

proiecte foarte ambițioase, ne așteaptă zile grele

dacă le punem în practică. Să rămân, nu neapărat

în postul de dirijor.

Cristina Pintilie Șendrea

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

povestidesuflet.ro

13


http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro


Doi muzicieni din Orchestra Simfonică a Uruguayului

s-au stabilit la Cluj-Napoca!

Muzicieni din tată-n fiu!

Soții Diana Crețu şi Pedro Nunez, muzicieni, au luat în 2017 o decizie radicală: au vândut tot ce aveau şi s-au stabilit

la Cluj, renunțând la opulența pe care le-o oferea posturile de instrumentişti în Orchestra Simfonică Națională

din Uruguay! Totul, spun ei, spre binele familiei şi-n special a fetiței lor de zece ani, Ana Sofia, îngroziți de violența

în creştere şi de permanenta scădere a calității învățământului din țara lor. Dar argumentul suprem al muzicienilor

a fost următorul: spațiul românesc emană o spiritualitate ieşită din comun şi vor neapărat să-i aparțină acestuia!

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

Cei doi muzicieni, soții Diana Crețu şi Pedro Beretche Nunez, mă întâmpină, cu căldură, în pragul apartamentului

lor, situat pe strada Horea din Cluj-Napoca. Cu simplitate, Pedro îmi pune la dispoziție CV-ul

său şi al Dianei. Acesta o rupe destul de bine pe româneşte, deşi se află în țară doar de un an. Încă după

primele rânduri parcurse – timp în care Diana se află la bucătărie pregătind cafele – sunt efectiv covârşit

de personalitatea celui pe care-l am în față: Pedro a fost concertmaistru în Orchestra Națională din Uruguay

(SODRE), din 2003 până în 2017, când a părăsit acest post, aruncându-se în necunoscut, odată cu venirea

lor în România! Îl rog apoi să-mi povestească împrejurările în care şi-a cunoscut soția. Mărturiseşte Pedro,

emoționat: „Ne-am cunoscut într-o orchestră, la San Paolo, în 1998 când am ajuns eu acolo, iar Diana era încă

din 1997 în orchestră, deci mai veche decât mine. Nu a fost dragoste la prima vedere, ne-am apropiat unul de celălalt

încet-încet, după ce am realizat că aveam preocupări comune: muzica şi spiritualitatea – mai bine zis discuțiile

despre suflet şi Dumnezeu”.

18

povestidesuflet.ro


Îşi face apariția, Diana, cu tăvile în mână şi-i preia

fraza: „Locuiam aproape unul de celălalt, eram colegi

şi ne-am îndrăgostit unul de celălalt abia în momentul

când am schimbat idei şi puncte de vedere despre

Dumnezeu. I-am povestit cum, pe mine, personal, m-a

schimbat Dumnezeu – fiindcă asemeni majorității celor

ce provin din fosta URSS am fost crescuți departe

de credință – şi cum L-am găsit cu ajutorul bunicii. Şi,

tot vorbind despre Dumnezeu s-a petrecut ceva ciudat

şi minunat, în acelaşi timp: am fost străbătuți amândoi

de un fior, în aceeaşi clipă şi am realizat că e vorba

de sentimentul de iubire unul pentru altul”. Îşi continuă

Pedro relatarea, din ce în ce mai sigur pe sine:

”La puțin timp, cam după o jumătate de an ne-am

căsătorit – în două festivități diferite, în Uruguay şi

apoi la Chişinău, într-o biserică ortodoxă. Nunta de la

Chişinău, la familia Dianei, a fost ceva foarte interesant,

diferit de toate nunțile la care participasem până

atunci acasă, în Uruguay! A fost un moment extraordinar,

iar tatăl Dianei – țambalist, artist emerit – a

cântat la festivitatea noastră, alături de câțiva interpreți

basarbeni de marcă”. Îmi mut „obiectivul” asupra

Dianei şi o rog să-mi relateze câteva crâmpeie

esențiale din viața sa. Începe rapid, cu simplitatea

caracteristică oamenilor aleşi: „Aveam studii muzicale,

de acasă – de la Chişinău – inclusiv Conservatorul

de Stat „G. Musicescu”. Tata, Sergiu Crețu, artist de

renume, fratele, Vlad, e violonist la Chişinău, cu studii

făcute aici, la Cluj-Napoca, iar sora mea, Doina

Todoruț, a studiat şi ea la Cluj iar actualmente e

profesoară la Liceul de Muzică „Sigismund Toduță”.

Revenind la împrejurările în care am ajuns în Brazilia,

totul s-a petrecut în felul următor: am dat o probă, la

Chişinău – înainte de 1997, pe când eram angajată la

Filarmonica din Botoşani – în fața unui impresar venit

din această țară. Sinceră să fiu, nu-mi doream să câştig

concursul şi să plec în America de Sud, fiind extrem

de legată de familie. Dar l-am câştigat – eu şi încă trei

colegi – aşa că am hotărât să-mi iau destinul în mâini

şi să fac deplasarea în Brazilia. Apoi l-am cunoscut pe

Pedro şi viața noastră a decurs minunat în Brazilia si

Uruguay, dar şi în SUA, unde am beneficiat împreună

de o bursă de studii, între anii 1999-2000 – şi apoi,

întorşi în Brazilia, s-a născut în anul 2007, Ana Sofia,

fetița noastră. Despre ea, care studiază acum la Liceul

de Muzică din Cluj-Napoca, trebuie să ştiți: la venirea

noastră în România nu ştia o boabă româneşte, ca şi

Pedro dealtfel”. Aflu apoi că şi Pedro provine dintr-o

familie de muzicieni de clasă: tatăl lui, violonist şi

el în Orchestra Simfonică Națională a Uruguayului,

iar fratele în Orchestra Simfonică din Montevideo.

Încercările

O întreb pe Diana – cea care pare a fi „mâna forte”

în această admirabilă căsnicie – dacă au avut

încercări din partea sorții. Răspunde, cu aceeaşi

promptitudine, fără măcar să se gândească, de

parcă aştepta şi această întrebare: „Ca toată lumea,

povestidesuflet.ro

am avut şi noi încercări, însă am trecut cu bine de ele.

Dar aş vreau să vă relatez două incidente mai speciale,

şi anume două accidente de circulație suferite de mine,

în lipsa lui Pedro: unul în Brazilia, în 1998 şi celălalt, în

Ucraina, în 2001. În 1998 mă aflam într-o maşină, împreună

cu două colege, îndreptându-ne spre un spectacol.

Pedro rămăsese acasă pentru că, efectiv, nu a avut

loc în maşină de instrumente. Acest lucru cred că i-a

salvat viața… Am ieşit de pe şosea, ne-am răsturnat şi

cred că Pedro – dată fiind statura sa mai masivă decât

a noastră – ar fi încurcat-o atunci. De asemenea, din

fericire, n-am suferit răni grave niciuna dintre noi. Dar

celălalt accident, cel din Ucraina, a fost serios de tot.

Pedro nu era prezent – nu avea viză pentru Ucraina –

iar eu mă aflam în maşină doar cu tata, în zona Cetății

Chilia. Tocmai ieşisem din vamă, fusesem vămuiți de

nişte militari care vorbeau în rusă. Venisem din SUA,

aveam la noi o mulțime de cadouri dar şi o cameră de

filmat care valora o avere. Ne îndreptam spre bunici,

voiam să-i întâlnesc şi să-i filmez, fiind bătrâni, pe ultima

sută de metri – şi am şi reuşit acest lucru mai

târziu, după ce am scăpat cu viață. Dar să vedeți cum!

Se pare că vameşii respectivi colaborau cu o bandă

de gangsteri, fiindcă imediat după aceea ne-am trezit

urmăriți, agresiv şi la vedere, de o maşină ticsită de

bărbați. Tata a mărit viteza şi am nimerit direct într-o

groapă din şosea, răsturnându-ne într-un şanț. Eram

îngroziți pentru că un vecin al nostru din Chişinău fusese

jefuit, apoi omorât şi găsit după câteva luni într-o

continuare pe pagina 21.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

19


groapă dintr-o pădure, exact în aceeaşi zonă. Dar noi

am avut norocul cu un bărbat – sau poate un înger –

care a apărut exact la țanc, a spart geamul maşinii şi

m-a scos din interiorul ei. Asta, în timp ce tata – ieşit

cumva din maşină, plin de sânge, nu ştia pe ce lume

se află. Bărbatul a sunat la ambulanță şi după venirea

ei ne-a salvat şi lucrurile, înghesuindu-le pe toate în

ambulanță. Urmăritorii – din fericire – dispăruseră la

vederea ambulanței şi a polițiştilor, aşa că am scăpat

cu bine şi am ajuns şi la bunici – cu care de altfel, am

avut şi ultima întâlnire, aceştia plecând la cele veşnice

la scurtă vreme după ce i-am întâlnit”!

Stabiliți la Cluj-Napoca, oraşul visurilor

pentru ei!

Diana arată apoi că un şir de întâmplări dramatice

– petrecute colegilor săi de filarmonică – dar

şi scăderea continuă a nivelului învățământului din

Uruguay i-au determinat să ia o hotărâre radicală:

să se stabilească în România, mai precis la Cluj-

Napoca, unde trăieşte şi sora ei, Doina Todoruț!

„Deşi câştigam acolo de peste zece ori mai mult ca-n

România – unde acum muncesc, pe post de profesor de

vioară, la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din

Cluj-Napoca – am hotărât să venim aici. Avem destule

rude aici şi nu vă ascund că noi considerăm, deocamdată,

țara ca sigură. Acolo, în Uruguay, majoritatea oamenilor

sunt înarmați deoarece se petrec multe furturi

prin violență. Au fost atacați până şi colegi de-ai noştri,

de pildă un contrabasist din orchestră a fost împuşcat

fiindcă s-a opus să-i fie furată maşina. Din fericire, însă,

acesta a supraviețuit. Altor colegi, în schimb, li s-au

furat din casă instrumentele scumpe: unui contrabasist

contrabasul, iar unei flautiste toate flautele. Plus că

am constatat şi faptul că învățământul de acolo s-a

depreciat mult. De aceea ne felicităm pentru decizia

de a ne stabili aici deoarece la Cluj, în România, Ana

Sofia face mai multă carte decât în Uruguay – şi-n

plus, sora mea îi este şi profesoară la şcoală”! Diana

vorbeşte cu înflăcărare şi Pedro o soarbe din priviri.

Ca bilanț al activității de până acum – din Brazilia,

Uruguay şi S.U.A. – cei doi sunt mândri că au interpretat

atât piese simfonice dar şi piese pentru

operă şi balete, acompaniind interpreți de marcă,

precum: Jose Carreras, Placido Domingo, Jose van

Damme, violonistul Shlomo Mintz, Frank Sinatra jr.,

dar şi alte celebrități. „Noi suntem nişte oameni simpli,

obişnuiți, ne-am ocupat mai mult de educația fetei

până acum – şi de aceea şi Pedro nu şi-a nici găsit

slujbă, deocamdată, asta pentru că întâmpină dificultăți

în echivalarea studiilor. Dar, ce m-a adus înapoi

în România au fost mai ales spiritualitatea, datinile,

obiceiurile. Și cel mai important a fost pentru noi rolul

lui Dumnezeu în viața noastră şi, mai ales, căutarea

Lui. Şi chiar dacă şi în Uruguay oamenii sunt religioşi,

simt că în România prezența Maicii Domnului şi a lui

Dumnezeu sunt mai pronunțate decât acolo. Am receptat,

efectiv, o chemare ca să mă întorc în spațiul românesc

şi nu i-am putut rezista, oricâte mi s-ar fi oferit

în America de Sud sau chiar în S.U.A., unde Pedro are

o soră şi puteam să ne stabilim liniştiți. Am început o

viață nouă în Cluj şi – prin activitatea mea doresc să

intru mai adânc în studiul culturii muzicale ardeleneşti

şi să învăț cât mai multe stiluri regionale. E de necrezut

ce bogăție folclorică are Ardealul. Asta-i provocarea căreia

trebuie să-i fac față acum. Cât despre renunțarea

la luxul şi opulența din Uruguay, cred că a venit momentul

să lăsăm materialul şi să ne raportăm mai mult

la elementele spirituale, fiindcă doar ele contează”!

Sorin Grecu

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

21


SĂ AFLĂM MAI MULTE DESPRE

”Succesul acestui spectacol e rezultatul unui

text bun, a unei distribuții pe măsură și a unei

montări moderne și curajoase. Este de fapt o

comedie irezistibilă, de la început

până la sfârșit, 80 de minute de

entertaiment de calitate.”

declară Sorin Misirianțu,

regizorul și unul dintre

protagoniștii spectacolului.

Spectacolul ”Ménage à trois”, adaptare după un text de Neil Simon, este o comedie care s-a bucurat

de un mare succes la public și la presa de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate. În cei șase ani de

existență, piesa s-a jucat pe scene din Paris, Bruxelles, Heidelberg, Munchen, Frankfurt sau Stuttgart, iar

în toamna acestui an spectacolul se va juca în Dublin, Ankara și Zurich.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

Cunoscutul actor clujean, Ioan Isaiu a revenit în

teatru (n.n. după o lungă perioadă de film și televiziune)

chiar cu rolul Andy, din piesa ”Ménage à trois”, iar

de anul trecut și-a reluat și colaborarea cu ”teatrul

de suflet”, Teatrul Național din Cluj. El a adăugat

pentru revista Clujul Trăiește: ”Publicul clujean, este

unul cunoscător, format în mare măsură și din tinerii

care vin să studieze la facultățile de aici. E un public

curios, dornic sa descopere provocările pe care regizorii

și actorii TNC-ului le lansează. Prezența lor constantă

și faptul că aproape toate spectacolele se joacă cu casa

închisă, constituie o provocare pentru noi!”

DESPRE SPECTACOL

Doi ziarişti faliți vor să vândă un ziar care are un

nume asemănător cu cel al destinului lor financiar

- ”Colaps”. Unul dintre ei îi face curte doamnei

în vârstă care le-a închiriat apatamentul pentru

a sta în locuința acesteia pe gratis. Însă în apartamentul

de vizavi se mută o tânără superbă –

Sophie Rauschmeyer, (interpretată de actrița Anca

Lăcusteanu), iar unul dintre ziariști se va îndrăgosti

de noua vecină.

Această pasiune va complica lucrurile și mai mult.

26

povestidesuflet.ro


DESPRE ACTORI

ANCA LĂCUSTEANU

Este studentă în ultimul an a Academiei de Teatru

și Film din Londra. Are deja un palmares impresionant,

putând fi văzută în spectacolele: ”Shakespeare”,

”I love you”, ”Norway”, ”Today”, ”Edith Piaf”, ”Serbia,

mon amour”, ”Improvizacii” sau ”Poveste sexuală pentru

pian și orchestră”.

IOAN ISAIU DESPRE ROLUL PREFERAT

”În teatru, am avut mai multe roluri pe care le-am îndrăgit.

Demetrius din „Visul unei nopți de vară”, sau

unul de pondere mai mică, Martini din „ Zbor deasupra

unui cuib de cuci” și multe altele. În televiziune și

film, rolul preferat a fost de departe Mitică Lăptaru

din „Aniela”, o compozitie a unui parvenit de „epocă”.

În general partiturile pe care le îndrăgim mai mult, ne

oferă satisfacții sau sansa de a ne juca cu rolul, pentru

că în fond suntem veșnici copii, ne solicită mai mult

decât altele sau sunt datorate întâlnirilor cu anumiți

regizori sau parteneri de scenă.”

IOAN ISAIU

Actor, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune

din Cluj, promoția1995, clasa Sorana Coroamă-

Stanca. Din 1995 până în 2000 a fost angajatul

Teatrului Național, perioadă în care a jucat în aproape

30 de piese. Apoi, timp de cinci ani a ales calea

străinătății, a locuit în Noua Zeelandă și Singapore.

Reîntors în țară, a lucrat pentru producțiile posturilor

Antena 1 și Protv, unde a fost distribuit în filme

seriale în 7 roluri principale, în total peste 1000 de

episoade.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

povestidesuflet.ro

27


SORIN MISIRIANȚU

Actor, regizor, promotor al Teatrului de Club Napoca

15. A jucat, alături de Armand Assante, Chevy

Chase, Robert Loggia în filmul ”Funny Money”, joacă

în ”Amadeus, Peer Gynt Rockstar”, ”Trei ciudați”, ”Cerere

în căsătorie”, ”Sex, Drugs & Rock`n Roll”, ”Ca la nebuni”,

”Richard al III-lea”(operă-rock), ”Trainspotting”,

”Dac-aș fi rege”, ”Angajare de clovn”.

SORIN MISIRIANȚU DESPRE TEATRUL DE CLUB

”Teatrul de Club e o alternativă la teatrul instituționalizat. Aici,

orice actor care are ceva de spus, e binevenit. Predomină comediile

și piesele bazate în special pe arta interpretativă. Nu avem nevoie

neapărat de teatru de club - avem nevoie de spectacole de calitate.

Asta am încercat să promovăm în 8 ani de existență a acestei

forme de artă!”

Clujenii, și nu numai, au ocaza să urmărească spectacolul ”Menage a trois”, în data de 12 mai, la

Cinematograful Florin Piersic, începând cu ora 19.00.

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

29


F L O R E Ș T I


Pe d-na Ramona-Mirabela Mocian am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani, la I.M.L.Cluj - locul unde

vine mereu, din partea Asociației “Atena Delphi”, specializată pe salvarea mamelor cu copii, victime

ale violenței domestice. Am văzut-o, făcând toate formalitățile necesare: de la procurarea certificatului

medico-legal, internarea femeilor şi a copiilor acestora, într-un adăpost secret al asociației, şi

până la obținerea divorțului victimei de bruta respectivă - dar şi de tot ce e legat de şcolarizarea

copiilor sau găsirea unui loc de muncă pentru mamă. Şi, vă rog să mă credeți, cu violența domestică

nu-i de glumit, aceasta fiind răspândită pe scară largă în oraşul nostru european…

Ramona-Mirabela Mocian

de la Asociația “Atena Deplhi” – un înger păzitor al

femeilor abuzate din județul Cluj!

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

36

O pasiune transformată în profesie

O întâlnire cu un profesionist de primă mână, aşa

cum e doamna Mocian, reprezintă întotdeauna

o adevărată desfătare de natură spirituală.

Mărturiseşte aceasta la debutul discuției noastre

care a avut loc în a doua zi de Paşte: ”Mi-a plăcut

mereu să învăț, mi-au plăcut dintotdeuna dascălii și

cărțile. De ceva timp, am deprins să tratez fiecare zi în

mod particular, ca o mică nuvelă trăită conștient. Și

îmi dau seama că lucrurile pe care mama și școala mi

le-au transmis, sunt cele care mă definesc. Din când

în când, privesc cu atenție la trecut și știu exact ce

am de facut în viitor. Astfel că una din dorințele mele

a fost să găsesc o manieră de a ajuta victimele violenței

domestice. E un adevăr, chiar dacă dureros, că în

imediata noastră proximitate, se petrec lucruri care nu

fac onoare calității de om pe care am primit-o de la

Dumnezeu: bărbați care își umilesc consoartele și copiii,

oameni în etate agresați de copii ori chiar de nepoți,

violențe între frați și multe alte situații pe care nu vrem

sau nu știm să le abordăm corect astfel încât efectul să

fie unul benefic”.

Se întâmplă de cele mai multe ori să ne îndreptăm

spre acele împrejurări ce ne ajută să facem întocmai

ce știm mai bine. Așa s-a întâmplat în cazul d-nei

Mocian, astfel că una din pasiunile sale s-a transformat

în profesie, cea de mediator al conflictelor

povestidesuflet.ro


cu efecte juridice, de identificare a unor soluții acceptate

de toate părțile beligerante. “A fi mediator

este cea mai frumoasă profesie. Nimic nu se compară

cu satisfacția de a găsi soluția ideală care să îi ajute pe

justițiabili să își dea mâna și să meargă mai departe.

Există bineînțeles situații în care atât de adânci sunt

rănile și orgoliile personale, încât doar mâna forte a

instanței le poate soluționa. Cum contextele pozitive

atrag situații favorabile, colaborarea mea ca mediator

conducea spre încă o valență, mai mult de suflet, pe

care nu bănuiam că o voi exploata atât de profund:

sprijinul oferit femeilor și copiilor victime ale violenței

în familie. Întâlnirea cu Asociația Atena Delphi a fost

una firească și până la urmă de menire, cred eu. Din

prima clipă am știut că voi face bine multor oameni

iar asta mă determină zi de zi să accept provocările”,

explică domnia sa. Îmi vorbeşte apoi de violența

domestică pe care o întâneşte, sub diverse chipuri,

în fiecare zi, pornind de la câteva realități: “Doar cei

preocupați de domeniu știu că există șapte tipologii de

astfel de agresiuni – fizică, verbală, psihică, sexuală,

economică, socială și confesională; trei din cinci femei

sunt victimele a cel puțin unei situații enunțate; doar

una din 10 persoane agresate solicită ajutor, pentru că

nu știu unde îl pot primi; programele și proiectele ce

au ca temă violența domestică trebuie întensificate exponențial,

dacă se dorește o diminuare a fenomenului;

lipsesc aproape cu desăvârșire centrele de recuperare

a victimelor violenței în familie și în totalitate centrele

de reabilitare a agresorilor, obligatorii dacă vrem o perspectivă

benefică”.

Primar-Pinocchio, la țară: “La noi nu există

violență domestică”!

D-na Mocian îmi mărturiseşte apoi că citeşte mereu

articole, cărți de specialiate, statistici, lucrari

despre acest adevărat flagel numit violența domestică:

“Totul deoarece documentarea este extrem

de importantă, mai ales în cazul întervenirii unor modificări

legislative care să vină în întâmpinarea acestor

cazuri, cum este cea de la începutul acestu an, prin

care polițistul poate emite ordinul de protecție provizoriu,

în cazul în care-ajuns la față locului-constată acte

povestidesuflet.ro

de agresivitate domestică. Dacă până acum victima

era silită de împrejurări să-și ia copiii în brațe și să își

caute singură acoperiș temopar, acum agresorul este

cel care trebuie să părăsească locuința. Este o normă

pe care orice femeie agresată trebuie să o cunoască.

În realitate, câte femei au aflat? Aștept ziua în care

serviciile sociale ale tuturor primăriilor diseminează informațiile

beneficiarelor. Am mare încredere în efectul

de domino al intențiilor dar mai ales al faptelor bune”.

Adaugă apoi că timp de un an de zile asociația a

făcut o campanie de informare a doamnelor din

mediul rural, prin care le-a spus cum pot fi ajutate

în cazul violenței domestice. Explică, zâmbind

cu treistețe: “Nu mică mi-a fost mirarea să întâlnesc

primari care mi-au spus cu nonșalanță că în satul lui

nu există violență domestică. I-o fi plăcând Pinocchio!

Dar am dat mâna și cu oameni de toată isprava, mai

ales asistenți sociali care prin eforturi proprii de cele

mai multe ori, ajută cu un telefon, cu un sfat, întreabă

pe alții, fac ceva. Din păcate, sunt mii de femei care

iau bătaie aproape zilnic. Femei pentru care nimeni nu

face nimic. Femei care nasc și cresc copii traumatizați,

la rândul lor victime. Copii ce vor merge sau nu în școli,

apoi vor fi aruncați în viață purtând cu ei acest flagel

al violenței. Dacă suntem ipocriți și ne prefacem că nu

ne privește, avem o mare problemă. Agresiunile domestice

sunt la ordinea zile în societatea românească. Am

zeci de cazuri de bunici și părinți care sună disperați,

fiind bătuți de propriii lor copii ori nepoți. Cum am

ajuns aici, oameni buni? Am sute de femei care vin desculțe

ori în pijama cu trei-patru copii după ele, scăpate

parcă din ghearele unor monștri. Ce trebuie să înteleagă

toată lumea, e că fiecare poate face câte ceva!” Se

revoltă din nou neînțelegând de ce la Cluj-Napoca

- un oraș european, multicultural și cu atât de înalte

pretenții - să nu existe în fiecare cartier un adăpost

pentru victimele violenței domestice. “Bietele

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

37


femei petrec o noapte, cel mult două în adăposturi de

urgență, după care trebuie să se descurce singure. În

mintea mea e foarte clar conturată schema după care

trebuie să funcționeze serviciile sociale mână în mână

cu legislația de specialitate. Nu trebuie să inventăm noi

roata: modelul spaniol, de exemplu este unul excepțional.

Doar să vrem!” – exclamă d-na Mocian.

“Avem colaboratori de marcă”!

Arată apoi că nu este zi dată de bunul Dumnezeu,

să nu fie sunată - fie de serviciul de primiri urgențe,

de secțiile de poliție, de serviciile sociale

sau de alți colaboratori, cu privire la asemenea incidente:

“Cred cu tărie că e imperativ necesar a se

pune serios problema introducerii, măcar la nivel de

opționale din clasele liceale, ore de combatere a violenței

domestice; vă asigur că pe termen scurt, mediu, dar

mai ales lung am fi beneficiarii unor viitori adulți mult

mai responsabili din acest punct de vedere și nu numai.

Iar Asociația Atena Delphi luptă pe toate planurile: în

primul rând există un număr de telefon la care orice

entitate sau victimă a violenței domestice poate suna și

cere informații și ajutor. Cu această ocazie, indentific

și natura sprijinului pe care îl putem acorda, precum și

gravitatea situației în speță. Când situația o impune,

preluăm victima violenței și o sprijinim în toate demersurile

ei juridice, pentru a-și rezolva problema. Aici

aș sublinia contribuția de excepție a avocaților de la

SCA Buduşan&Asociații SA, care pro-bono se implică

și ajută la parcurgerea demersurilor necesare rezolvării

aspectelor juridice ale cazurilor. De asemenea, o colaborare

deosebită o avem cu psiho-terapeuta Cristina

Varo, care ajută doamnele să treacă peste momentele

critice și să gasească resorturi pentru a-și continua în

liniște viața. Un serviciu prin care asociația s-a remarcat

este acela de găzduire a doamnelor și a copiilor lor,

pe tot timpul situațiilor de criză, oferindu-le adăpostul

atât de necesar. În permanență, în munca pe care o

fac, colaborez cu oameni de mare calitate din cadrul

IPJ Cluj, cu Serviciul de Combatere a Criminalității în

mod deosebit, dar și cu alte centre de specialitate, cu

asistenți sociali, cu DGASPC etc.” Iar concluzia unei

zile de muncă a d-nei Mocian cu victimele violenței

domestice, este că fiecare caz este unul special,

care presupune o abordare particulară: “Pentru mine,

cel mai important este faptul că oamenii împreună

cu care încerc să redau șansa la o viață normală acestor

doamne, sunt cu inima deschisă, înțeleg și ajută

necondiționat. E șansa în care eu cred că va schimba

povestidesuflet.ro

fața lovită și agresată a societății românești, pentru că

femeile cu ochii vineți de azi trebuie să simtă că nu vor

fi lăsate singure, că există oameni care se gandesc la

ele și care uneori noaptea, uneori în zile de sărbătoare

fac tot posibilul să le salveze din ghearele disperării!”

“De Paşte şi Crăciun adăpostul nostru e

arhiplin”!

Interlocutoarea mea consideră că trebuie plecat

de la un adevăr: violența în general și cea asupra

femeilor și copiilor există peste tot în întreaga lume

şi aceasta nu ține nici de situația socială, nici

de nivelul de dezvoltare economică, nici de standardele

de instruire! Ca urmare asta nu înseamnă

să ignorăm, să acceptăm și uneori să găsim chiar

explicații situațiilor de gen! Arată mai departe d-an

Mocian: “Am vrut și am reușit să cunosc doamne ce

au trecut prin situații teribile. Una dintre victimele

violenței domestice care a deschis drumul luptei de

acest gen, este dna Eleonora Pokola. I-am citit și recitit

cartea pentru a înțelege anumite resorturi care au

determinat-o să spună: stop! Suntem într-o colaborare

excelentă în folosul beneficiarelor serviciilor pe care le

oferă ong-urile de acest profil. Există medici, asistente,

asistenți sociali, psihologi, polițiști, profesori, politicieni

care aproape zilnic mă întreabă ce pot face pentru

o cauză atât de nobilă. Este extraordinar, însă toate

aceste bune intenții sunt aproape strict personale,

pentru că cel care ar trebui să ne îndrume el pe noi

– statul român – prin toate instituțiile sale abilitate, se

pierde în proceduri, se împiedecă în hârtii, în semnături

și stampile, în orare de funcționare și în drumuri

nesfârșite de la o instituție la alta. Destinul victimei

violenței domestice din România este într-un fel cel din

“Moartea domnului Lazărescu”!” Arată apoi că nici o

perioadă din an, precum Paştele sau Crăciunul nu

e mai aglomerată la adăpostul victimelor violenței

domestic, decât în cele două mari momente. Îşi

încheie apoi confesiunea d-na Mocian: “Femeia este

termometrul civilizației - spunea George Călinescu.

Bucuria mea este că rodul muncii mele este și această

mare mână întinsă de autorul articolului, pe care îl pot

adăuga cu deosebită considerație în rândul voluntarilor

activi ai cauzei luptei împotriva violenței domestice.

Încurajați femeile să fie mame și nu o persoană

abuzată, învățați adolescentele să devină femei și nu

victime. Dar nu uitați: sprijiniți și bărbații să fie tați și

parteneri și nu agresori!”

Sorin Grecu

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

39


Televiziunea Agriculturii și a Satului Românesc

http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro


Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai

Mei, prea mici, Mie mi-ați făcut.

Matei 25:40

O oază de liniște și pace

în mijlocul orașului

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

42

Dacă în celelalte numere ale revistei am tratat fel și fel de subiecte, de data aceasta mi-am propus să vă

supun atenției un subiect mai aparte. Este vorba despre Casa lui Dumnezeu, respectiv biserica „Înălțarea

Sfintei Cruci” și „Sfântul Apostol Bartolomeu” din municipiul Cluj-Napoca, care se află așezată în partea

nordică a istoricului Mănăștur, mai precis pe strada Plopilor nr. 46.

Biserica a fost târnosită în anul 2007, prin slujirea arhierească a vrednicului de pomenire Mitropolitul

Bartolomeu Anania, iar lucrările de construcție s-au desfășurat între anii 1996-2007. Cel căruia i s-a încredințat

sarcina edificării acestei biserici a fost preotul Iulian Benche, care pentru ostenelile sale a fost

răsplătit cu diferite distincții bisericești (iconom stavrofor și crucea arhiepiscopală).

În prezent biserica este deservită de către doi preoți numiți și hirotoniți de către Părintele Mitropolit Andrei,

respectiv părintele Gavril Vârva, preot paroh și părintele Cristian Timar, preot slujitor. I-am cunoscut din

vremea pe când slujeau ca diaconi la Catedrala Clujului, fiind impresionată de vocile frumoase și ținuta

clericală deosebită.

Originari de pe meleaguri bistrițene și educați la școala de teologie clujeană, cei doi preoți slujitori cu experiență

duhovnicească și administrativă câștigată la Centrul Eparhial pe când activau acolo, desfășoară o

frumoasă activitate misionar-pastorală în fruntea unei comunități de oameni vrednici și de omenie.

Dacă până acuma am vorbit despre edificarea lăcașului divin din cartierul Plopilor, în continuare aș dori să

ne oprim asupra vieții spirituale a parohiei, asupra activităților de natură pastoral-misionară, social-caritabilă,

culturală, catehetică sau interactive cu tinerii. De această activitate pastorală exemplară beneficiază cu

bucurie și recunoștință, nu numai membrii parohiei, ci și alți numeroși credincioși care vin cu drag la acest

lăcaș de închinare.

Dacă serviciile liturgice se desfășoară după un program bine întocmit, la fel sunt puse în lucrare și acțiunile

caritabile, culturale, catehetice, administrative ș.a.

povestidesuflet.ro


Acțiune caritabilă pentru oamenii fără

adăpost

Esența Evangheliei este Să iubești pe domnul

Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău,

din tot cugetul tău și cu toată puterea ta (Marcu 12:30)

și Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Marcu

12:31).

Un astfel de exemplu îl oferă și tinerii parohiei ortodoxe

Înălțarea Sfintei Cruci din Cluj-Napoca, care,

în colaborare cu membrii Asociației Neamunit filiala

Cluj, părăsind perimetrul confortului, pregătesc

hrană caldă pentru oamenii fără adăpost și pentru

cei care își petrec viața pe străzile orașului aflați în

situații precare, convinși fiind cu toții că schimbarea

în bine prin fapte bune se ține.

Acțiunea a început anul trecut și se află la cea de-a

șaptea ediție sub chemarea, Cuvintele sunt cărările

faptelor, împlinind astfel porunca Domnului de-a

hrănii pe cei flămânzi, de-ai adăpa pe cei însetați,

de-ai îmbrăca pe cei goi, de-a cerceta pe cei bolnavi,

pe cei închiși.

Acest program începe sâmbătă de dimineața cu

Sfânta Liturghie, unde tinerii evlavioși și inimoși

participă, iar apoi se trece la fapte: fetele în bucătăria

amenajată la demisolul bisericii pregătesc

produsele alimentare, iar băieții afară pregătesc vasele

și aprind focul pentru gătit.

Cu toții urmăresc un singur scop: acela de-a face

bine pentru cei sărmani și de-a reda zâmbetul

pierdut de pe chipul lor, având imprimate în suflete

iubirea față de aproapele ilustrată în porunca evanghelică:

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți,

fiind convinși că tot ce se oferă din suflet pentru

suflet este un dar în rai.

Așadar, cu gândul la semenii care vor primi hrana

gătită, tinerii sub supravegherea atentă a celor

doi preoți și a bucătarului șef, pregătesc meniul

zilei, de pildă: ciorbă rădăuțeană, iahnie de fasole

și gulaș cu carne. Apoi după ce toate au fost gata,

mâncarea este împachetată în caserole, iar tinerii

pornesc spre adăposturile și locurile cunoscute,

pentru a potoli foamea celor ce trăiesc în dificultate.

Împreună cu hrana trupească, tinerii caută să

împărtășească cu multă răbdare și iubire, prin vorbele

lor, un zâmbet și o speranță de mai bine și mai

mult în viața acestor oameni necăjiți.

Așa se desfășoară o zi de voluntariat dedicată celor

nevoiași, o zi în care prin bunăvoință și dăruire s-a

îmbinat credința creștină cu fapte bune, principiu

pe care Apostolul Iacov, îl formulează în Epistola

sa: Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă

în ea însăși.

Ușa acestei acțiuni caritabile este deschisă oricărui

doritor de fapte bune, la biserica ortodoxă din

cartierul Plopilor nr. 46, atât prin donații, cât și prin

participarea la procesul de pregătire și distribuire a

pachetelor. De fapt sunt chemați la implicarea acestui

act social-caritabil toți cei care se lasă convinși de

lecția de viață pe care o exprimă Sfântul Ioan Gură de

Aur, când spune: „Sărăcia sau bogăția nu pot învinge

dragostea, dar dragostea poate învinge și sărăcia și bogăția”

a relatat părintele paroh Gavril Vârva.

Sărbătoarea portului popular românesc

În ultima duminică a lunii iulie, se organizează

un eveniment de mare bucurie și împlinire:

Sărbătoarea portului popular românesc în cadrul

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

povestidesuflet.ro


căreia credincioșii participă la Sfânta Liturghie îmbrăcați

în straie tradiționale, iar după aceea se regăsesc

în curtea bisericii unde are loc un program

artistic dedicat sărbătorii. Desigur, ediția din acest

an va fi cea de-a IV-a și este dedicată Centenarului

Marii Uniri de la 1918.

Prin această festivitate se urmărește revigorarea

identității noastre românești, într-o societate care

își uită pe zi ce trece rădăcinile spirituale. Portul

popular și obiceiurile strămoșești fac parte din patrimoniul

de valori ale neamului românesc.

De pildă, la ediția a III-a a festivității după slujba din

biserică la momentul cultural al frumoasei sărbători

parohiale, în deschiderea programului, un grup

de credincioși ai parohiei, îmbrăcați în costume

populare autentice au oferit celor prezenți o adevărată

paradă a portului popular românesc.

După aceea a urmat un adevărat regal folcloric oferit

de renumiți interpreți de muzică populară din

zona Clujului și Maramureșului, cum ar fi: Grupul

Zori de zi din Vadu-Izei, Daria Gâdea, Mihai Vârva,

Florin Roșan, Cristina Cosma, Maria Marcu și Sabina

Izvoreanu, Marius Ciprian-Pop, grupul de dansuri

populare Mugurii Arieșului, Grupul instrumental

condus de profesorul Ștefan Ioanovici, prof. Dan

dea la taragot ș.a. Artiști au oferit credincioșilor

prezenți la sărbătoare cântece și dansuri populare

culese din arealul folcloric transilvănean și

maramureșean.

Sărbătoarea a fost încununată de prezența maestrului

Dumitru Fărcaș, unul dintre marii virtuozi ai

muzici populare românești. Taragotul fermecat al

domniei sale, exprimă o gamă extraordinară de sonorități

și deschide orizonturi de percepție muzicală

de o întindere nebănuită. Merită a fi remarcat

și faptul că cei doi preoți au impresionat publicul

prezent cu o suită de cântări românești cunoscute

și iubite, pe care le-au executat la solicitarea

publicului.

Festivitatea s-a încheiat cum era și firesc, cu o agapă

frățească.

Activități pentru copii și tineret

Pentru copii și tineri, pentru cei maturi și pentru

cei de vârsta a treia, cei doi preoți organizează săptămânal

diferite activități interactiv-catehetice, de

informare, culturale etc.

povestidesuflet.ro

Pentru tinerii care doresc să își suplimenteze cunoștințele

în vederea susținerii examenelor de capacitate

și bacalaureat, la subsolul bisericii se organizează

săptămânal meditațiile gratuite la Limba și

literatura română și Matematică, meditații oferite de

către profesori de specialitate în mod gratuit.

Cine nu are bătrâni să-și cumpere spune o vorbă românească.

Cei doi preoți au ținut cont de ea, iar în

fiecare zi de marți după-masă organizează întâlniri

cu credincioșii de vârsta a treia. E o zi fericită pentru

ei. Aici se deapănă amintiri din tinerețe, se împărtășesc

experiențe de viață și se încearcă organizarea

de activități care să îi facă utili pe cei vârstnici.

Joi seara, după Vecernie începând cu ora 19 are loc

întâlnirea cu tinerii. De fapt cu toți cei care doresc

să afle mai multe despre Sfânta Scriptură și Sfânta

Tradiție. Aici aflăm lucruri noi despre persoanele

Sfintei Treimi, despre tainele bisericii, despre viața

sfinților și sărbătorile de peste an etc.

Pentru copiii care doresc să cunoască cât mai mult

despre biserica, despre slujitorii ei, despre rugăciune,

post sau despre deprinderea meșteșugului

pictării de icoane, în fiecare zi de sâmbătă între

orele 10-12 se organizează întâlnire cu cei mici sub

atenta îndrumare a celor doi preoți.

Nu în ultimul rând aș vrea să vă spun că, la această

biserică la care sunt oameni deosebiți ce slujesc

aproapelui său, există și un ansamblu coral pe voci

egale alcătuit din credincioase, ce în fiecare duminică

dau răspunsurile la Sfânta Liturghie. De remarcat

este și faptul că acest grup vocal bisericesc

a obținut mai multe premii pe plan local și național.

În acest sens menționăm că grupul de fete

a reprezentat Mitropolia Clujului Maramureșului și

Sălajului, în anul 2014, la ediția a VII-a a concursului

de muzică bisericească Lăudați pe Domnul organizat

de către Patriarhia Română unde au obținut

premiul II.

De fiecare dată este loc de mai mult și de mai bine,

însă pentru toate dăm Slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim

pentru această lucrare sfântă, îl rugăm să ne ierte

pentru cele neîmplinite și totodată șă-și reverse harul

și iubirea Sa peste noi și peste întreg neamul nostru

românesc și de Dumnezeu iubitor, a conchis preotul

paroh Gavril Vârva.

Florina-Diana Țiclea

CLUJUL TRĂIEȘTE | Aprilie 2018

45


Cinema Florin Piersic vă așteaptă cu

filme de excepție:

Pacific Rim: Uprising

A Wrinkle in Time

Rampage

Duck Duck Goose

Avengers: Infinity War

Deadpool 2

Solo: A Star Wars Story

https://www.facebook.com/Cinema

Florin Piersic

Relații la numărul de telefon:

0264 433 477

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!