Occidentul romanesc nr 86 aprilie 2018 d

occidentul romanesc 

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania 

Ziar 

GRATUIT 

Anul VIII - Nr. 86 / 24 pagini 

APRILIE 2018 

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă! 

„PENSULA ESTE PUR ȘI 

SIMPLU O PRELUNGIRE 

A SUFLETULUI” 

„O discuție cu Cătălina Moldovanu-Giebl este ca o plimbare pe valurile mării: cu urcări tumultuoase pe culmile 

artei pe care o transmite cu pasiune prin culoare și coborâri adânci în sufletul din care izbucnesc toate picturile 

ei minunate. Este un artist complex, care se exprimă și prin muzică și literatură, nu doar prin pictură...” 

Pagina 18-19 

Ghidul lucrătorului român 

în Spania 

„Statul spaniol nu oferă 

alocație pentru toţi copiii, 

acordarea indemnizaţiei fiind 

condiţionată de venitul anual al 

familiei. Copiii lucrătorului au 

dreptul la educaţie în Spania în 

aceleaşi condiţii ca şi copiii...” 

Pagina 04 

Avem nevoie de o lege 

electorală prin care 

Diaspora să poată vota 

mai ușor 

„Interviu cu Siegfried Mureșan, 

europarlamentar român, 

purtător de cuvânt al Partidului 

Popular European și...” 

Pagina 12-13 

Recital de excepție la gala 

„Noi susținem excelența!” 

„Laura Bretan, adolescenta 

soprană de origine română, va 

susține un minirecital în cadrul 

galei de excelență, eveniment 

organizat de redacția 

Occidentul Românesc.…” 

Pagina 20 

„Nu ne dăm seama 

niciodată cât şi ce putem 

până nu suntem puşi în faţa 

unor provocări” 

„Iulia Badea-Guéritée, 

jurnalist de limbă română 

și franceză, scrie despre 

România, despre Republica 

Moldova, scrie în română și...” 

Pagina 09 

„De cele mai multe ori 

fugim din propria țară 

până la capătul lumii 

pentru a o iubi mai bine” 

„Jurnalist, scriitoare, 

organizator și moderator de 

evenimente culturale, Cristina 

Hermeziu duce valorile...” 

Pagina 14-15

02 APRILIE 

2018 

Adrese şi informaţii utile 

REPREZENTAREA 

DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI 

ÎN REGATUL SPANIEI 

Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso 

XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5 

linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail: 

secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook. 

com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail: 

agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare 

economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@ 

embajadaderumania.es 

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa: 

Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/ 

917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00- 

17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León, 

Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila, 

Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife) 

•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de 

deces sau accidente rutiere) 

Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la 

Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul: 

10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915 

590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro 

Consulatul General al României la Barcelona •Adresa: 

Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare 

pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle, 

Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax: 

0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro, 

consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http:// 

barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00 

(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare, 

între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate) 

•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona, 

Lerida, Tarragona), Insulele Baleare 

Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza 

Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177 

•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare. 

ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se 

primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30- 

17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă: 

0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere) 

•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra, 

Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa, 

Vizcaya), Navarra, La Rioja 

Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida 

Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la 

Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964 

212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964 

257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă: 

0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, accidente sau 

alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu publicul: lunijoi: 

de la 09:00 la 13:30 (preluare documente; cererile pentru acte 

notariale se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 13.00), 

de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-11:30 (preluare 

documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu, 

fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00 (eliberare acte), 

14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc., 

cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei 

de intrare în România, eliberare vize, cu programare); închis 

în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare: 

Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante) 

Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37, 

13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226 

825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926 

231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere 

documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea 

actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe, 

oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.) 

•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de 

arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea 

Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, 

Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz) 

Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954 

230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri, 

orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30- 

16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă: 

0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă, 

accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva, 

Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea 

Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla 

Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Ministerului pentru Românii 

de Pretutindeni! 

www.mprp.gov.ro 

Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Ministerului 

pentru Românii de Pretutindeni. 

Publicație lunară gratuită 

Produs și editat de: 

EL OCCIDENTE RUMANO 

Depósito Legal: M-30588-2013 

FONDATORI: 

Kasandra Kalmann Năsăudean 

Florin Valentin Barbu 

COORDONATOR: 

Michael Harrison Cronkite 

DIRECTOR GENERAL: 

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

REDACTOR-ȘEF: 

Camelia Jula 

REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: 

Eduard Rudolf Roth 

SENIORI EDITORI: 

Dan Caragea 

Gabriela Căluțiu Sonnenberg 

Letiţia Coza 

Puşa Roth 

Costin Tuchilă 

Zoe Stoleru Martí 

REDACTORI: 

Andra Mateescu Gutiérrez 

Ilinca Fodor 

Lorena Borrero Garcia 

SPECIALIŞTI: 

Prof. Dr. Ana Maria Zuneitman (USA) 

Av. Bogdan Daniș (Spania) 

Dr. Corina Simionescu Hudgens (UK) 

Av. Constantin Radu Călugăru (Spania) 

Prof. Dr. Irina Șova Georgescu (USA) 

MARKETING-PUBLICITATE: 

Dan Aurelian Pătrașcu 

Răzvan Ionescu 

CONTACT: 

redactia@occidentul-romanesc.com 

publicitate@occidentul-romanesc.com 

www.occidentul-romanesc.com

Cuvânt înainte APRILIE 

2018 03 

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

Bunul-simț, iată un termen 

des folosit în viața cotidiană. 

Oamenii, în diferite împrejurări, 

apelează cel puțin teoretic 

la folosirea termenului, iar alții 

pretind că ar fi chiar posesori 

ai acestei stări. Nu există o 

definiție exactă și cuprinzătoare 

a bunului-simț, însă cugetările 

despre această calitate 

abundă din plin. 

La prima vedere se poate 

spune că bunul-simț reprezintă 

capacitatea omului bazată pe 

viața cotidiană de a judeca și 

de a aprecia just oamenii, lucrurile 

și evenimentele, în scopul 

de a trăi viața frumos, fără 

a pricinui suferință sau disconfort 

semenului de relaționare. 

Cu alte cuvinte, înseamnă 

atitudinea de a respecta niște 

reguli de conviețuire bazate 

„Orice mucegai se crede rudă cu penicilina” 

pe principiul „Ceea ce ție nuți 

place, altuia nu-i face!”. 

Bazându-ne pe acest mod 

de gândire, putem afirma că 

bunul-simț este o măsură 

a bunei-creșteri, a buneicuviințe, 

a respectului pentru 

cei din jur. Așadar, trebuie 

să existe un bun-simț în orice 

civilizație. Bunul-simț nu 

este un instant, nu este dat de 

undeva și nu este dobândit, 

nici măcar ereditar. Acesta se 

învață, iar responsabilă pentru 

deprinderea lui este chiar persoana 

în cauză. Evident, acest 

lucru depinde de educația primită 

în familie, iar mai apoi 

de cultivarea progresivă în 

sistemul de învățământ. Realitatea 

demonstrează însă că 

educația primită nu constituie 

neapărat o garanție sigură că o 

persoană va face bine în momentele 

de provocare. 

Generozitate, bun-simț, 

bună-voință. Pentru mulți 

sunt cuvinte care s-au prăfuit 

de multă vreme în dicționar… 

Observ cu bucurie că în 

Occident există un interes 

din ce în ce mai mare pentru 

cursurile de bune maniere, 

pentru crearea unui mediu de 

lucru cât mai prietenos, pentru 

relații umane cât mai benefice. 

Din păcate, unii dintre noi nu 

suntem interesați de așa ceva. 

Deși ne lăudăm că trăim în 

Occident de cel puțin un deceniu, 

că suntem vorbitori a trei 

sau cinci limbi străine (!), păstrăm 

în comportamentul nostru 

de zi cu zi aceleași metehne. 

Avem șansa să trăim în 

Occident, să ne reinventăm 

și să pornim o viață nouă de 

la zero, să ne debarasăm de 

obiceiurile comuniste și să 

învățăm de la cei care ne-au 

adoptat, tot ceea ce considerăm 

că poate fi benefic pentru 

viața noastră: să fim civilizați, 

corecți, cinstiți în orice situație. 

Cu toate acestea, continuăm 

să ne evidențiem 

prin același comportament 

comunisto-securist pe care 

l-am importat cu noi: suntem 

preocupați în permanență de 

„capra vecinului”; încercăm 

să părem ceea ce nu am fost 

niciodată; utilizăm la maximum 

– și în orice situație – 

obrăznicia și minciuna; dacă 

nu avem motive să denigrăm 

pe cineva care ni se pare că e 

mai bun decât noi, inventăm, 

facem scenarii, intrăm cu bocancii 

grei, în viața celorlalți, 

fără pic de rușine și lovim fără 

milă; ridicăm tupeul, obrăznicia 

și nesimțirea la rang de 

aptitudini utile pentru reușita 

în viață; apreciem tupeiștii, și-i 

considerăm slabi pe oamenii 

bine-voitori; profităm de generozitatea 

oamenilor din jurul 

nostru cât mai mult posibil; 

deși conștientizăm că suntem 

departe de ceea ce pretindem 

a fi, continuăm să ne impunem 

prin duritate, obrăznicie 

și minciună. Cum s-ar spune: 

multă lume, puțini oameni! 

Și tot în Occident se 

vorbește despre beneficiile 

gândirii pozitive, dar unii 

dintre noi am vrea ca întâi 

ceilalți să fie pozitivi și apoi 

o să încercăm și noi… Toată 

lumea oftează după gesturi 

ca sărutatul mâinii sau ridicarea 

pălăriei în semn de 

salut. La noi nu mai sunt la 

modă. Primele, pentru că 

doamnele s-au “emancipat” 

și majoritatea timpului și-l 

petrec pe Facebook, celelalte 

pentru că domnii nu mai 

poartă… pălării. 

Acasă, în România, generozitatea 

a devenit spectacol 

de televiziune. Lipsa bunuluisimț, 

la fel. De ce să fii bun 

dacă nu te vede nimeni, de 

ce să ai bun-simț când se 

apreciază tupeul, minciuna 

și obrăznicia? Și totuși, așa 

cum occidentalii ne-au inspirat 

în atâtea direcții, n-am 

putea oare să ne lăsăm cu toții 

inspirați și de aceste aspecte? 

N-am putea ca în micul 

nostru univers de familie, de 

grup, de prieteni, de muncă, 

să fim generoși, amabili și 

bine-voitori unii cu ceilalți?! 

Nu doresc a jigni pe nimeni, 

dar e frustant și dureros să 

observi comportamentul benefic 

al altor nații, modul de 

a se bucura unii de realizările 

celorlalți, de a se mândri sincer, 

fără falsitate și ipocrizie, 

de toți cei care prin propriile 

forțe s-au reinventat în țările 

lor de adopție, au luat viața 

în piept de la zero și au ajuns 

pe cupola succesului, de unde 

nimeni și nimic nu-i mai poate 

da jos. Nici măcar invidia, 

răutatea și micimea unora… 

În Occident, oamenii se 

respectă unii pe alții pentru 

că muncesc, creează, se țin de 

cuvânt, nu mint, nu înșală și 

nu fură, sunt echilibrați, nu-și 

pierd cumpătul, nu țipă ori nu 

ridică tonul unii la alții atunci 

când lucrurile nu ies așa cum le 

place lor; au un simț al discernământului 

și nu au în vedere 

numai împlinirea propriilor 

dorințe, ci se mai gândesc și 

la ceilalți; își cunosc locul și 

rostul pe lume, admit când 

greșesc, știu să ceară iertare și 

să ierte. 

În zilele acestea, fie că 

trăim în România sau în 

Occident, putem observa 

cu ușurință, dar și cu multă 

tristețe, o criză spirituală 

manifestată printr-o alta de 

autoritate, culmea, pe fondul 

inflației de autorități. Și 

autoritatea persoanei umane 

suportă o eroziune socială în 

decorul general, compus din 

tot mai mulți indivizi şi din tot 

mai puține persoane. Multă 

lume, puțini oameni sau mult 

„mucegai ce se crede rudă cu 

penicilina”. Un peisaj trist și 

frustant, totodată. 

În Occident justiția este legea! 

Iar legea este încercarea 

omului de a stabili principiile 

bunei-cuviințe. Buna-cuviință 

nu e marfă de schimb. Nu e 

câștig, nu e fraudă! Nimeni 

nu cumpără, nimeni nu vinde. 

Buna-cuviință este ceea ce ne-a 

învățat pe fiecare dintre noi, 

cândva, bunica… 

Citatul lunii martie: 

„ Orice mucegai se crede rudă 

cu penicilina”. 

Barcelona, 28 martie 2018

04 APRILIE 


De interes 

GHIDUL lucrătorului român în Spania 

De la data de 1 ianuarie 2014 

Spania ridică restricțiile pe 

piața muncii pentru cetățenii 

români. Aceasta înseamnă 

că, în conformitate cu principiul 

egalității de tratament, 

cetățenii români au dreptul de 

a obține un loc de muncă în 

condiții egale cu cetățenii spanioli 

în orice domeniu (atât ca 

angajați, cât și ca lucrători pe 

cont propriu – „autónomos”). 

Înscrierea ca persoană în 

căutare de loc de muncă și 

înregistrarea contractului de 

muncă se fac în baza documentului 

național de identitate 

valabil sau permisului de 

rezidență, obligatoriu după 

cel mult 3 luni de ședere in 

Spania. 

Conform prevederilor 

Directivei privind drepturile 

de şedere ale cetăţenilor din 

UE (Directiva 2004/38/CE), 

lucrătorii migranți sunt obligaţi 

să se înregistreze la autorităţile 

competente, în funcție 

de durata contractului de muncă, 

astfel: 

1. în cazul în care lucrătorul 

vine cu un contract de 

muncă pentru o perioadă de 

mai puţin de trei luni, nu sunt 

necesare nici un fel de formalităţi 

de şedere; este suficient 

să dețină pașaportul sau, după 

caz, documentul de identitate 

în vigoare, în care să figureze 

cetățenia; 

2. pentru o perioadă de 

ședere pe teritoriul spaniol 

mai mare de trei luni, are 

obligaţia să solicitate personal 

înregistrarea în Registrul 

Central al Cetăţenilor 

Străini/Registro Central de 

Extranjeros, la Oficiul pentru 

Cetăţenii Străini/ Oficina de 

Extranjeros (în lipsa acestuia, 

la Comisariatul Provincial de 

Poliţie/ Comisaría Provincial 

de Policía) din provincia unde 

doreşte să rămână sau să locuiască 

(www.interior.gob.es). În 

certificatul eliberat vor figura: 

numele, cetățenia, domiciliul 

și numărul de identificare 

(NIE) în baza căruia se va putea 

cotiza și pentru asigurările 

sociale. 

RAPORTURI DE MUNCĂ 

Raportul de muncă angajat– 

angajator este reglementat în 

Spania prin Constituţie, Codul 

Civil, Codul Muncii (Estatuto 

de los trabajadores) și contractele 

colective de muncă. 

Contractele se încheie pe 

durată nedeterminată sau determinată, 

cu normă întreagă 

sau timp parțial de lucru. 

În Spania există diferite convenţii 

colective de muncă în 

funcţie de zonele geografice 

şi de activităţi. Din acest motiv, 

nu întotdeauna condiţiile 

de muncă ale lucrătorilor din 

provincii diferite sunt aceleaşi. 

Salariul acordat angajatului 

nu poate fi mai mic decât salariul 

minim interprofesional 

stabilit de Guvern pentru anul 

în curs pentru munca pe timp 

complet. 

Înainte de începerea activităţii 

lucrative, angajatorul 

trebuie să înscrie angajatul 

ca salariat al său la sistemul 

de securitate socială spaniol 

( Seguridad Social: www.segsocial.es) 

pentru ca ulterior 

acesta să poată beneficia corespunzător 

de drepturi în caz 

de șomaj, boală, accidente, 

maternitate, pensie, invaliditate, 

prestații pentru deces și 

urmași. 

ATENȚIE: Verificați dacă 

angajatorul v-a înscris în sistemul 

de securitate socială 

(solicitare de “vida laboral”): 

www.seg-social.es 

ȘOMAJ 

Pentru a beneficia de prestațiile 

pentru șomaj, un lucrător 

trebuie să cotizeze la sistemul 

de securitate socială cel 

puțin 360 zile în ultimii 6 ani, 

pentru această perioadă minimă 

de cotizare având dreptul 

la plata prestațiilor timp de 4 

luni. Perioada maximă de plată 

a prestației pentru șomaj este 

de 24 luni. 

Pentru obținerea prestației 

pentru șomaj lucrătorul trebuie 

sa se adreseze Serviciului 

Public de Ocupare spaniol 

(SPEE/INEM: www.sepe.es), 

sau filialei regionale a acestuia, 

în maxim 15 zile de la încheierea 

relației de muncă (excepție 

cazul de demisie). 

ATENȚIE: În cazul părăsirii 

teritoriului spaniol, 

pentru a primi în continuare 

ajutorul de șomaj la care are 

dreptul în Spania, lucrătorul 

trebuie să anunțe Serviciul 

Public de Ocupare spaniol 

(SPEE/INEM) înaintea plecării 

și apoi, în termen de 7 

zile, să contacteze agenția de 

ocupare din țara în care se deplasează 

(în România, Agenția 

Națională de Ocupare a Forței 

de Muncă-ANOFM: www. 

anofm.ro), pentru a se înscrie 

ca persoană care caută activ un 

loc de muncă. 

PENSIE 

Lucrătorii care își încetează 

activitatea profesională și îndeplinesc 

cerințele prevăzute de 

lege pot beneficia de pensionare 

parțială, anticipată sau 

pentru limită de vârstă. 

Pentru a avea drept la plata 

pensiei, persoana trebuie să 

fi contribuit cel puțin 15 ani. 

Pentru a primi o pensie integrală, 

un lucrător trebuie să fi 

plătit contribuții pentru pensie 

35 de ani. 

În vederea stabilirii perioadelor 

în care un lucrător beneficiază 

de dreptul la prestații 

contributive și a stabilirii pensiei 

comunitare, acesta beneficiază, 

la împlinirea vârstei de 

pensionare, de aplicarea principiului 

totalizării drepturilor 

obținute în alte state membre 

ale Uniunii Europene 

sau ale Spațiului Economic 

E uropean în care a cotizat 

pentru securitatea socială, fiecare 

țară acordând lucrătorului 

suma la care are dreptul ținând 

cont de cotizațiile realizate pe 

teritoriul său. 

INDEMNIZAŢIA 

P ENTRU COPIII MINORI 

( ALOCAŢIA) 

Pentru copiii aflați în 

întreținere, lucrătorul poate 

beneficia în Spania de indemnizaţia 

pentru întreținerea copilului, 

în cazul în care venitul 

anual pe familie este mai mic 

decât cuantumul stabilit anual 

de legislația spaniolă sau poate 

beneficia de alocația acordată 

în România, cu condiţia 

prezentării dovezii din care 

să reiasă că nu are drept să 

primească prestaţia similară 

în Spania (Formularul E 411 

sau o adeverinţă eliberată de 

INSS), unde are obligația să 

solicite prima dată acordarea 

dreptului. 

Statul spaniol nu oferă 

alocație pentru toţi copiii, 

acordarea indemnizaţiei fiind 

condiţionată de venitul anual 

al familiei. 

EDUCAȚIE 

Copiii lucrătorului au dreptul 

la educaţie în Spania în 

aceleaşi condiţii ca şi copiii 

cetățenilor spanioli. Aceştia 

vor beneficia, de exemplu, 

de dreptul la tratament egal 

privind acordarea burselor de 

studiu. 

Învăţământul este, ca şi în 

România, obligatoriu şi gratuit. 

Până în clasa a noua, pentru înscrierea 

la scoală nu este nevoie 

de acte traduse și legalizate 

care să ateste situația școlară, 

repartizarea fiind făcută doar în 

funcție de vârsta copilului și de 

domiciliu. 

FORMULARE EUROPENE 

Pentru obținerea în Spania 

a anumitor drepturi se aplică 

principiul totalizării perioadelor 

sau al exportului de 

prestații, ceea ce face necesară 

corespondența între instituțiile 

omoloage din cele două state, 

pentru recunoașterea și stabilirea 

acestora, prin intermediul 

formularelor europene, care 

conţin informaţii necesare pentru 

a determina și atesta drepturile 

lucrătorului. 

Înainte de a pleca, lucrătorul 

trebuie să ceară instituțiilor 

competente să îi furnizeze formularele 

adecvate. Instituția 

din Spania are şi posibilitatea 

să comunice direct cu instituția 

competentă din România pentru 

a obține informațiile de 

care are nevoie, furnizate prin 

formulare, respectiv: 

Formularele pentru detaşări 

în străinătate şi drepturi 

la prestaţii de sănătate şi de 

maternitate: sunt eliberate 

de Casa Naţională de Pensii 

Publice (CNPP) şi de Casa 

Naţională de Asigurări de 

Sănătate (CNAS), în funcţie 

de situaţie; 

Formularele pentru calculul 

şi plata pensiilor: sunt eliberate 

de Casele Judeţene de 

Pensii respectiv Casa de Pensii 

a Municipiului Bucureşti (CJP/ 

CPMB), după caz; 

Formularele pentru dreptul 

la prestaţii de şomaj: sunt 

eliberate de Agenţiile Judeţene 

pentru Ocuparea Forţei de 

Muncă (AJOFM) respectiv 

Agenţia Municipală pentru 

Ocuparea Forţei de Muncă 

Bucureşti, după caz. 

Formularele pentru diverse 

prestaţii familiale: sunt eliberate, 

în funcţie de conţinut, de 

Agenţiile Judeţene/ Municipală 

pentru Plăţi şi Inspecţie 

S ocială, de Serviciile de evidenţă 

a persoanelor din cadrul 

primăriilor, de unităţile şcolare 

unde învaţă copiii lucrătorului, 

de Direcţia Judeţeană/ 

Municipală de Asistenţă 

Socială şi Protecţia Copilului 

Instituțiile competente din 

Spania în materie de formulare 

europene sunt: 

• pentru majoritatea categoriilor 

de formulare, Institutul 

Național de Securitate 

Socială (INSS) prin rețeaua sa 

de centre de informații pentru 

cetățeni (CAISS); 

• pentru seria de formulare 

referitoare la șomaj organismul 

competent este Serviciul 

Public de Ocupare (SEPE/ 

INEM), prin rețeaua sa de 

agenții de ocupare. 

În practică, atunci când se 

prezintă unei instituții spaniole 

un formular în limba română, 

aceasta poate să-l compare cu 

unul redactat în limba spaniolă, 

nefiind nevoie de traducere, 

deoarece conținutul formularului 

este ușor de înțeles. 

Alte informații utile: 

ASISTENȚĂ MEDICALĂ 

• Persoanele care nu sunt salariate, 

nici lucrători independenţi 

(autónomos) sau titulare 

ale unei pensii, nici membri de 

familie ai unei persoane care 

face parte dintr-una din categoriile 

menționate, NU sunt 

protejate de dispozițiile comunitare 

in domeniul securității 

sociale, deci nu pot beneficia 

de asistență medicală gratuită 

acordată în Spania, decât dacă 

au rezidenţa legală în Spania 

şi prezintă o adeverința privind 

veniturile din România, 

obținută de la Administrația 

AMBASADA 

ROMÂNIEI 

în Regatul 

Spaniei 

Avda. Alfonso XIII, no. 

157, 28016, Madrid 

Tel: 0034-91-350 18 81; 

Fax: 00 34-91-345 29 17 

E-mail: secretariat@ 

embajadaderumania.es 

Web: http://madrid.mae.ro 

Financiară din România și 

o adeverință de la Casa de 

Asigurări de Sănătate privind 

lipsa unei asigurări de sănătate 

în România. 

• Este important ca la plecarea 

din țară, dacă nu au deja 

un contract de muncă asigurat, 

cetățenii și membrii de familie 

ai acestora să solicite card-ul 

european de asigurare de 

sănătate, care le poate asigura 

asistența medicală până în 

momentul angajării în Spania 

și al cotizării la sistemul spaniol 

de securitate socială (valabil 

1 an). 

• Atenție: deciziile privind 

procentul (gradul) de invaliditate 

sunt luate conform 

legislației naționale, de către 

instituțiile naționale ale fiecărui 

stat, existând diferențe 

considerabile intre criteriile de 

stabilire a procentului (gradului) 

de invaliditate definite în 

legislațiile naționale ale statelor 

membre UE. 

Dispozițiile comunitare 

nu armonizează sistemele 

naționale de securitate socială, 

ci se limitează la a le coordona. 

• În cadrul prestațiilor de 

securitate socială nu sunt incluse 

și cheltuieli pe care le-ar 

presupune repatrierea corpului 

neînsuflețit în caz de deces, 

pentru aceasta fiind necesară 

o asigurare specifică. 

ATENȚIE: Rezidența legală, 

necesară pentru a beneficia 

de anumite drepturi 

(cum ar fi asistența medicală 

sau ajutoarele sociale), presupune 

înscrierea în Registrul 

Central al Cetăţenilor Străini 

și eliberarea certificatului de 

rezidență, nu doar consemnarea 

domiciliului în Registrul 

Municipal. („empadronamiento”). 

Membrii de familie ai 

lucrătorului migrant au, de 

asemenea, obligația de a se 

înscrie în Registrul Central al 

Cetățenilor Străini, dacă locuiesc 

în Spania. 

I M P O R T A N T: Pentru 

obținerea de informații suplimentare 

pot fi consultate paginile 

web: 

• www.mmuncii.ro 

Ministerul român al Muncii, 

Familiei, Protecției Sociale şi 

Persoanelor Vârstnice; 

• www.meyss.es 

Ministerului Muncii și 

Securității Sociale din Spania; 

• www.europa.eu/eures 

Portalul EURES al mobilității 

europene pentru ocuparea 

forței de muncă. 

CONFLICTE DE MUNCĂ 

În cazul apariţiei unor conflicte 

de muncă cetăţenii români 

se pot adresa următoarelor 

instituții: 

• Inspecția Muncii și 

Securității Sociale spaniolă 

(Inspección de Trabajo y 

Seguridad Social) - la sediul 

central sau la direcțiile teritoriale 

și provinciale. 

Sediul Central: Calle 

Agustín de Bethancourt, 4, 

28003 – Madrid 

Tel: 0034 91 363 00 00 

Fax: 0034 91 363 0678 

Site: http://www.empleo. 

gob.es/ITSS 

• Celei mai apropiate unităţi 

a Poliţiei Naţionale (în oraşe) 

sau Comandamentului 

Gărzii Civile (la sate) 

www.interior.gob.es 

• Filiala sindicatului la care 

sunt afiliați, ai căror juriști și 

avocați îi pot consilia și le pot 

apăra interesele 

(UGT - Unión General de 

los Trabajadores: www.ugt. 

es / CC.OO - C omisiones 

Obreras: www.ccoo.es). 

• Tribunalului social 

( Juzgado de lo Social) competent 

teritorial 

http://www. mjusticia. 

gob.es/cs/Satellite/ 

es/1215197982704/ 

EstructuraOrganica.html 

• Ambasada: de asemenea, 

este recomandabil ca despre 

aceste demersuri să fie informat 

şi Biroul de muncă 

și afaceri sociale din cadrul 

Ambasadei României de la 

Madrid. 

Datele de contact ale 

atașatului pe probleme de 

muncă și sociale din cadrul 

Ambasadei României: 

e-mail: madrid.social@mae.ro 

Tel. (+34) 913 507 356 

ATENTIE: Nerespectarea 

legislaţiei muncii constituie 

infracțiune și are consecințe 

atât pentru angajat, cât și 

pentru angajator!

06 APRILIE 


Actualitate 

Mesajul Președintelui României 

cu prilejul unui secol de la 

unirea Basarabiei cu România 

Marți, 27 martie a.c., 

Președintele României, 

domnul Klaus Iohannis, 

a transmis un mesaj 

cu prilejul aniversării 

unui secol de la unirea 

Basarabiei cu România: 

„Aniversăm astăzi 100 de 

ani de la Declarația de unire 

a Basarabiei cu Regatul 

României. Decizia adoptată 

de Sfatul Țării de la Chișinău 

a fost un gest politic și patriotic 

care face cinste elitelor 

vremii și tuturor celor care 

l-au visat și au lucrat pentru 

înfăptuirea lui. Este unul dintre 

acele momente care definesc 

pentru totdeauna istoria, 

încălzesc sufletele și țin treze 

conștiințele, generație după 

generație. 

România primăverii anului 

1918 era marcată de o 

situație militară gravă și 

se afl a expusă unui context 

internațional difi cil. Cu toate 

acestea, în clipe de cumpănă, 

în fața amenințărilor 

și pericolelor din imediata 

sa vecinătate, fără a pune 

condiții ori a aștepta vreo 

compensație, România a asigurat 

protecția Basarabiei. 

Prin proiectele de democratizare 

și de reformă economică 

promise de Guvernul 

României în 1917, unirea de 

la 27 martie 1918 a constituit 

pentru Basarabia nu doar 

atingerea idealului național 

al românilor de pe cele două 

maluri ale Prutului, ci și un 

atractiv proiect de viitor, o alternativă 

viabilă la perspectiva 

sumbră a bolșevizării. 

Politicienii anului 1918 

au demonstrat înțelegerea 

oportunităților pe care istoria 

și contextul internațional 

le-au oferit pentru împlinirea 

aspirațiilor românilor. Un 

lucru este comun tuturor marilor 

înfăptuiri ale României 

din ultimul secol și jumătate: 

ele s-au realizat prin asocierea 

proiectelor noastre cu 

marile procese europene, prin 

asimilarea de către societate 

a valorilor umanismului occidental. 

Așa a fost și în anii 

Marelui Război, așa a fost și 

în anul Marii Uniri, care a 

debutat cu unirea Basarabiei 

cu România. 

Actul de acum o sută de ni 

ne este nu doar un izvor al rememorării 

și al recunoștinței 

pentru înaintași, ci și o permanentă 

sursă de inspirație 

pentru necesitatea dezvoltării 

și aprofundării continue 

a Parteneriatului Strategic 

dintre România și Republica 

Moldova pentru integrarea 

europeană a Republicii 

Moldova. 

În prezent, cursul nostru 

de convergență se numește 

parcursul european al 

Republicii Moldova, pentru 

succesul căruia țara noastră 

acordă un sprijin consistent 

și permanent, diplomatic, 

financiar și tehnic. România 

are însă și datoria de a fi 

pentru Republica Moldova, 

pe mai departe, un exemplu 

de națiune angajată în proiectul 

european, un model de 

economie competitivă, de societate 

care știe să prețuiască 

și să valorifice potențialul său 

uman. În acest proiect, sunt 

convins că putem să ne ridicăm 

la înălțimea faptelor pe 

care astăzi le aniversăm!” 

Mesajul este disponibil şi 

aici: https://goo.gl/ywyCRF 

*** 

Întrevederea jurnaliștilor români 

din comunitățile istorice cu 

reprezentanții administrației 

publice la CJ Argeș 

Cei 30 reprezentanți ai 

presei de limba română din 

Serbia, Ucraina, Albania 

și Republica Moldova, împreună 

cu secretarul de stat 

Veaceslav Șaramet, au avut 

pe data de 29 martie 2018, 

o întrevedere cu membri ai 

administrației publice centrale 

și locale la Consiliul 

Județean Argeș, în cadrul 

proiectului MRP „Itinerar 

Centenar pentru jurnaliștii 

români din comunitățile istorice”. 

Întrevederea a constituit 

un bun prilej pentru a reafirma 

importanța demersurilor 

mass-media de limba româ- 

nă în dezvoltarea, păstrarea 

și promovarea identității 

românești în afara granițelor, 

în acest sens, ambele părți 

convenind că vor analiza 

modalitățile prin care să demareze 

împreună proiecte de 

impact. 

În continuarea agendei, 

cu binecuvântarea Înalt 

Preasfințitului Calinic, 

jurnaliștii au vizitat localitatea 

Curtea de Argeș, a cărei 

simbolistică este strâns legată 

de marcarea Centenarului 

Marii Uniri și au avut în premieră 

oportunitatea de a vizita 

mormântul Regelui Mihai 

și al Reginei Ana. 

Ajutor financiar pentru familiile 

victimelor din accidentul din 

Cehia 

Familiile celor cinci persoane 

decedate în explozia 

produsă la uzina din Kralupy 

nad Vltavou din Republica 

Cehă vor primi un ajutor financiar 

de urgență din partea 

statului român. 

Ca urmare a demersurilor 

Guvernului României și a 

dialogului constant susținut 

de ministrul pentru românii 

de pretutindeni, Natalia- 

Elena Intotero, în ședința de 

Guvern din 29 martie a.c., 

s-a decis acordarea sumei de 

225.000 RON rudelor celor 

cinci cetățeni români care au 

decedat ca urmare a tragicului 

incident. Astfel, fiecare 

familie va primi un ajutor financiar 

în valoare de 45.000 

RON. 

„Vreau să mulțumesc 

atât doamnei prim-ministru, 

Vasilica-Viorica 

D ăncilă, cât și colegilor 

de la Ministerul Afacerilor 

Externe, M inisterul Muncii și 

Justiției Sociale și Ministerul 

Finanțelor, pentru susținerea 

pe care ne-au oferit-o în 

sprijinirea acestui caz. 

Bineînțeles, nimic nu poate 

compensa pierderile suferite 

de aceste familii, însă putem 

și trebuie să le fim alături în 

orice mod posibil. Mă bucur 

să văd că demersurile noastre 

se concretizează și, totodată, 

vreau să subliniez că ne-am 

propus să intensifi căm campaniile 

de informare atât în 

interiorul țării, cât și în afara 

acesteia. Dorim ca cetățenii 

noștri să fie echipați cu toate 

informațiile necesare în momentul 

în care decid să plece 

în străinătate, de la drepturile 

ce le revin până la detalii 

despre cum se pot proteja sau 

asigura, pe ei și pe rudele de 

acasă, în eventuale situații de 

urgență”, a declarat ministrul 

pentru românii de pretutindeni, 

Natalia-Elena Intotero. 

Ministrul Intotero a efectuat, 

în perioada 23-24 martie, 

o vizită de urgență în 

Cehia, ca urmare a accidentului. 

În cadrul vizitei, ministrul 

a avut discuții cu directorul 

uzinei din Kralupy nad 

Vltavou, cu reprezentanții 

firmei care îi angajase pe 

cei cinci muncitori români, 

precum și cu membrii familiilor 

cu rude implicate în 

accident.

De interes APRILIE 


Primăvara 

a sosit și în 

comunitatea 

românească 

din San Pedro 

del Pinatar 

Asociația ACORAMAR, cu 

sprijinul și prin amabilitatea 

Primăriei și a Casei de Cultură 

din San Pedro del Pinatar, a organizat 

spectacolul „La Mulți 

Ani, Iubită Mamă!”, un eveniment 

dedicat tuturor femeilor. 

La manifestare au participat 

elevii Cursului de 

Limbă, Cultură și Civilizație 

Românească din San Pedro del 

Pinatar, San Javier – Santiago 

de la Ribera și Los Alcázares, 

care cu multă bucurie, mândrie 

și emoție, au prezentat 

un program artistic de poezii, 

cântece și dansuri închinate 

mamei și tuturor femeilor. 

Copiii prezenți la acțiune au 

oferit tuturor participanților 

câte un mărțișor confecționat 

de ei la cursurile de Limba română, 

iar mamelor, câte o felicitare 

în formă de inimioară, 

arătând prin aceasta toată dragostea 

lor față de mamă. 

Programul a fost completat 

de un spectacol de cântece din 

repertoriul românesc oferite în 

dar tuturor, de către doamna 

Mariana Badea din Murcia și 

de Formația MAESTRO din 

San Pedro del Pinatar. 

Organizatorii transmit și pe 

această cale mulțumirile lor 

părinților, bunicilor, elevilor 

și tuturor celor care au participat 

la eveniment, și Sărbători 

Pascale Fericite! 

A consemnat Ionela Dojană, 

Profesor al cursului LCCR și 

președinte ACORAMAR

08 APRILIE 


Consulatul României la 

Castellón de la Plana 

va fi închis în perioada 

6-9 aprilie 2018 

Comunitate 

Lumină în suflet şi în minte! 

Gânduri bune şi numai zile 

senine! 

Hristos a Înviat! 


Castellón de la Plana anunță 

că în perioada 6-9 aprilie 

2018, instituția va fi închisă. 

Aşa cum se cunoaşte, zilele 

de 6 și 9 aprilie, sunt zile libere 

legale în România. 

Consulatul reamintește 

cetățenilor români din 

Comunitatea Valenciană, 

că în perioada 6-9 aprilie 

2018, (Vinerea Mare și a 

doua zi de Paști) nu va avea 

program de lucru cu publicul, 

funcționând doar serviciile 

de urgență (decese, 

accidente). În acest context, 


Castellón de la Plana poate 

fi contactat la numărul de 

mobil: 0034/677 842 467. 

Echipa Consulatului 

României la Castellón de 

la Plana, transmite și pe 

această cale românilor din 

Comunitatea Valenciană, 

Sărbători fericite și liniștite!

Interviu APRILIE 


„Nu ne dăm seama niciodată cât şi ce putem 

până nu suntem puşi în faţa unor provocări” 

Interviu cu Iulia Badea- 

Guéritée (Franța), jurnalist 

de limbă română și franceză 

și scriitor 

Jurnalist în România, apoi 

jurnalist în Franța. A luat totul 

de la zero într-o altă țară, o 

altă cultură, o altă limbă. Iulia 

Badea scrie despre România, 

despre Republica Moldova, 

scrie în română și în franceză, 

inventează și povești pentru 

copii și visează la o publicație 

a românilor din diaspora franceză. 

Iulia Badea-Guéritée este 

nominalizată pentru premiile 

de excelență acordate în cadrul 

celei de-a doua ediții a campaniei 

Occidentul Românesc 


Occidentul Românesc: 

Cum s-a petrecut mutarea 

în Franța, după ani de jurnalism 

în România? 

Iulia Badea-Guéritée: 

Încă de mică mi-a plăcut 

foarte mult să călătoresc. Am 

crescut într-o familie care făcea 

economii pentru a călători 

atunci când se putea: în ţară, 

în străinătate... Pentru mine 

călătoria în sine a reprezentat 

mereu nu doar drumul, ci 

cunoaşterea, iar scopul nu a 

contat. Ci locurile văzute, persoanele 

întâlnite, sentimentele 

încercate. Adeseori spun că 

nu există drum, el se face mergând. 

Iar călătoria, ca gest, inclusiv 

călătoria în sine, este un 

aspect inerent muncii de jurnalist, 

de scriitor. Îmi place deci 

să călătoresc, cu orice mijloc 

de transport, inclusiv pe jos, şi 

încerc să transmit acest lucru 

şi copiilor mei. Franţa a fost o 

întâmplare, căci trebuia să fie 

Canada. Doream să plec spre 

Canada definitiv, în căutarea 

unei vieţi mai bune, sigur, dar 

şi dornică de a vedea lucruri 

nemaivăzute. Franţa trebuia 

să fie o etapă, un popas în 

care îl revedeam pe fratele 

meu. Dar a devenit o etapă... 

oare definitivă?... nu ştiu, dar 

ea durează de aproape 19 ani. 

Am plecat în 1999, crezând că 

voi reveni în România după 

trei luni şi nu a fost deloc aşa. 

Văzând acest lucru, această 

transformare, am acceptat şi 

am reconstruit. 


Prin activitatea ta păstrezi 

o relație destul de apropiată 

cu România, cu limba 

română. Ce efect are acest 

fapt asupra ta și vieții tale 

din Franța? 


Este o întrebare grea şi am să 

explic de ce. Activitatea care 

mi-a permis să ţin legătura 

cu ţara nu a venit imediat sau 

dintr-o căutare sau necesitate. 

În momentul când accepţi, 

când decizi să rămâi într-o 

altă ţară, eşti, cred eu, capabil 

să accepţi şi ideea că s-ar 

putea să trebuiască să o iei de 

la capăt cu totul. De la zero. 

Cu job-ul, cu casa, cu familia, 

cu viaţa. Eu am luat-o de la 

capăt. Am redevenit ziarist în 

Franţa doar după şapte ani 

grei, petrecuţi ca proaspătă 

mamă şi angajată în medii 

care n-aveau nimic de-a face 

cu jurnalismul. Lucrând ca 

recepţionistă, să spunem aşa, 

dar de fapt e hotesse d’accueil, 

la revista L’Express, întâlneam 

zilnic jurnalişti, aveam ziare la 

dispoziţie. Jurnalismul este ca 

un microb, nu se pierde niciodată. 

Continuam să scriu articole 

pe care nimeni nu le citea. 

Într-o bună seară, concentrată 

fiind pe scrierea unui articol 

despre românii care trimit remitenţe 

acasă, în România, am 

fost surprinsă făcând altceva 

decât munca pentru care eram 

plătită de către directorul adjunct 

al revistei, Christophe 

Barbier. A vrut şi cerut să 

citească articolul, când era 

gata. Nu doar l-a citit, ci şi 

publicat! Iar în acel an, 2006, 

am primit premiul pentru cel 

mai bun jurnalist european, 

„Louise Weiss”, la categoria 

S peranţe. Acesta a fost declicul 

pentru jurnalism în F ranţa 

şi apoi în România. Paradoxal, 

acest premiu a cauzat 

concedierea mea: era ruşinos 

pentru jurnaliştii acelui grup 

de presă ca recepţionista să 

aibă un premiu pe care ei nu 

l-au avut niciodată. M-am dus 

din nou la şcoală – o şcoală 

de jurnalism online. Încetul cu 

încetul, am obţinut diplomele, 

apoi angajarea la revista cu 

care colaborez încă, Courrier 

International, ocupându-mă 

de atunci de observarea atentă 

a României şi Moldovei. 

Au urmat colaborările cu 

L’Express, Ouest France ș.a.., 

cu articole despre România. 

Ajunsă la 46 de ani, realizez 

că de aici pot face mai mult 

pentru ţara mea decât dacă 

aş fi rămas acolo. Acesta este 

gândul bun care mă face să 

scriu în continuare cu şi despre 

România. Este o necesitate 

pentru mine posibilitatea de a 

face bine într-un fel sau altul, 

celor din jur sau ţării care te-a 

format, te-a „dat”, într-un fel, 

lumii. Scriind despre România 

mă simt europeană. A scrie 

despre România nu este însă 

uşor, dar fiecare reuşită este o 

mare sursă de bucurie. 


Care au fost diferențele surprinse 

între felul în care se 

făcea (și încă se face) presă 

în România și abordarea 

franceză? 


Tot întâmplarea face ca azi să 

scriu atât pentru presa franceză, 

cât şi pentru presa din 

România! Adevărul, Revista 

22, Dilema veche, Qmagazine, 

Historia, Catchy.ro (unde am 

un blog de scriitor). Diferenţele 

sunt marcante şi nu întodeauna 

reprezintă un punct în minus 

pentru presa din România, 

dimpotrivă. De exemplu, ceea 

ce am învăţat de la mentorii 

mei (Eduard Huidan, Tudor 

Ştefan) din presa regională din 

Braşov, de unde am pornit, a 

rămas şi e de bază. Obiectivitatea, 

respectarea surselor, 

ieşirea pe teren şi interviul 

realizat faţă în faţă, perfecţionarea 

continuă, cultivarea 

permanentă şi curajul de a 

nu avea limite au rămas. Ce 

e diferit – și rău în România 

– este faptul că experienţa sau 

lipsa de experienţă nu mai au 

importanţă, că formarea continuă 

nu există, că adeseori 

articolele nu sunt plătite, că 

superficialitatea şi comoditatea 

au luat locul seriozităţii şi 

că goana după senzaţional a 

distrus iubirea pentru munca 

bine făcută. Desigur, vorbesc 

în general. Există și minunate 

excepţii, iar asta e foarte 

bine. Eu cred în şi apăr mereu 

şcoala românească, de jurnalism 

sau de bază. Ceea ce am 

învăţat în România este inestimabil, 

că e vorba de latină sau 

practica unor aptitudini. 

Occidentul Românesc: În 

perioada de adaptare de la o 

cultură la altă, de la o limbă 

la alta, ai trecut printr-un 

proces de reinventare – sau 

poate a fost doar o redescoperire? 

Iulia Badea-Guéritée: Redescoperire, 

fără îndoială. Nu 

ne dăm seama niciodată cât şi 

ce putem până nu suntem puşi 

în faţa unor provocări sau situaţii 

complicate, noi. Experienţa 

franceză, să-i spunem aşa, 

m-a învăţat un lucru esenţial, 

şi anume că singurele limite pe 

care le avem sunt cele pe care 

ni le impunem. Limba franceză, 

scrisul, gânditul, vorbitul 

în această limbă sunt o provocare 

permanentă. Asemeni lui 

Emil Cioran cândva, lui Matei 

Vişniec acum, iubesc această 

limbă, mă simt bine în ea, dar 

sunt conştientă de limitele 

mele şi încerc să le depăşesc. 

Acum însă până şi limba română 

a devenit o provocare, 

pe care o iau în serios; citesc 

mult, cât de mult pot, pentru a 

nu pierde nici contactul, nici 

bazele. Noi, ca români, gândim 

mai larg, mai vast, mai 

spaţial; franceza rămâne o 

limbă precisă, concisă, compresată 

şi care uneori nu-ţi 

permite să visezi. 

Occidentul Românesc: Ce 

anume îți place cel mai mult 

la țara ta adoptivă? 

Iulia Badea-Guéritée: Capacitatea 

pe care o are încă de 

a-ţi permite realizarea viselor. 

Darul de a accepta că cineva 

care are experienţă este la fel 

de capabil sau chiar mai mult 

decât cineva care are şcoală. 

Pentru sistemele social şi 

medical, foarte bune. Pentru 

faptul că nivelul de trai este 

sufi cient de ridicat pentru a 

permite oricui vacanţe, trai decent, 

maşină, un surâs pe buze 

dimineaţa şi o cină fericită cu 

familia, seara. 


Care sunt lucrurile care îți 

plac (și poate îți lipsesc) din 

România? 

Iulia Badea-Guéritée: Prietenii 

apropiaţi îmi spun că aerul 

din România îmi face bine, 

mă stimulează pozitiv... Unele 

obiceiuri româneşti, cele de 

Mărţişor, de exemplu, faptul 

că Ziua Copilului chiar există, 

este aniversată. Zăpada. 

Unele arome, gusturi, senzaţii. 

Locuri. Oameni. 

Occidentul Românesc: Ai 

câteva cărți publicate; mai 

urmează și altele, în viitorul 

apropiat? 

Iulia Badea-Guéritée: Visez 

să scriu o carte despre Europa, 

o carte care s-ar numi „I 

love EU” şi care ar fi un eseu 

despre Uniunea Europeană. Şi 

undeva, cândva, ştiu că trebuie 

să scriu o ficţiune care ar fi nu 

chiar... imaginară. Un roman 

în care lupta mea cu cancerul 

să fie personaj principal. Încă 

nu am acest curaj. Dar nu 

renunţ, există un timp pentru 

toate. 


Ce faci în timpul liber, care 

sunt pasiunile tale (în afara 

scrisului)? 


Când nu scriu, când nu proiectez 

sau când nu trebuie să 

traduc sau să merg la birou, 

timpul meu este dedicat fetiţei 

mele, care are 7 ani. Băiatul 

are deja 17 ani, deci cu el ies 

la cinema! Când pot, privesc 

fi lme cu ei, revăd şi clasici. 

Cititul este o pasiune, înotul, 

călătoritul, tot cu ei. Am redescoperit 

pictura, cu fetiţa mea. 

Sunt multe lucruri pe care le 

facem acum împreună, dar 

care îmi plăceau deja înainte 

să apară ei. Muzeele, plimbatul 

pe jos, răsfoitul cărţilor... 

Fotografiile. Marea, scoicile. 

Când am timp de dat, îl dau 

celor care au nevoie de ajutor. 

Când copiii sunt la tatăl lor 

și am timp liber, fie el limitat, 

să merg să citesc poveşti sau 

să predau limba română sau 

limbi străine copiilor din diaspora 

sau din ţară. Merg în şcoli 

sau biserici şi dau din timpul, 

viaţa şi experienţa mea. 

Şi ceea ce primesc fără să 

cer, zâmbetele lor sau uneori 

o floare, mă umple de fericire. 


Cum vezi viitorul presei 

românești din țară, în contextul 

european? 


Viitorul presei este dat, în 

România, Europa sau oriunde 

în lume, de ceea ce ne dorim 

de la presă. Atât ca jurnalişti, 

cât şi ca cititori. În condiţiile 

în care există încă jurnalişti 

care refl ectează la acest aspect, 

viitorul sună bine. Greu, 

dar bine. În Franţa tocmai a 

apărut o revistă tipărită, fără 

publicitate: Ebdo. În România 

există tot felul de experimente 

web în căutarea păstrării unui 

jurnalism de calitate. Deci 

nimic nu este pierdut. Ce ar fi 

necesar este un sprijin serios 

din partea României pentru 

presa diasporei. Faptul că 

Franţa nu are o publicaţie 

cum e Occidentul Românesc, 

de exemplu, este pentru mine 

o mare durere şi o mare dezamăgire. 

Iar unul din proiectele 

mele este să fac să dispară 

această lacună. Încă nu ştiu 

cum. 


Dacă ai avea puterea de a 

schimba peste noapte trei 

lucruri la România, care ar 

fi acestea și de ce? 

Iulia Badea-Guéritée: Rezistenţa 

la schimbare. Mă întristează 

încăpăţânarea românilor 

de a nu face nimic atunci 

când schimbarea se impune nu 

ca moft, ci ca necesitate. Faptul 

că văd mereu răul în toate. 

Şi că nu profită de rău pentru 

a merge altfel înainte, de a vedea 

în eşecuri ocazii pentru a 

face mai bine şi mai mult. Incapacitatea 

de a zâmbi. Este 

teribil să văd că oamenii uită 

să zâmbească pe stradă, să-i 

privească pe ceilalţi cu bunăvoinţă. 

Când schimbarea se va 

fi făcut în noi, totul va fi bine. 

Occidentul Românesc: Și 

ce anume nu ai schimba la 

România? 

Iulia Badea-Guéritée: Iubirea 

pentru părinţi, grija pentru 

copii. Acele lucruri care 

s-au cam pierdut în Ocident. 

*** 

A consemnat: Camelia Jula 

Fotografii: arhiva personală 

Iulia Badea-Guéritée

10 APRILIE 


Educaţie şi cultură 

Puşa Roth 

Scriitoare, membră a Uniunii 

Scriitorilor din România 

(USR); jurnalistă, membră a 

Uniunii Ziariştilor Profesionişi 

din România (UZPR) 

Încet, dar sigur, am pășit 

în aprilie, luna Sărbătorilor 

Pascale, a luminii, a învierii, 

luna verde a primăverii. Ca 

fiecare lună din an, și aprilie 

a fost sursă de inspirație 

pentru cei asupra cărora 

Dumnezeu a așezat harul 

creației. Începem cu William 

Shakespeare care afirma că 

a „aprilie a pus un duh de 

tinereţe în toate”, iar Hal 

Borland (Harold “Hal” 

Glen Borland (14 mai 1900 

– 22 februarie 1978, scriitor, 

jurnalist, naturalist american) 

spune că luna aprilie „este o 

promisiune ce trebuie ţinută 

de către luna mai”. T.S. 

Eliot definea luna aprilie „ca 

cea mai crudă lună a anului, 

scoţând la iveală liliacul din 

pământul mort, amestecând 

memoria cu dorinţa, răscolind 

rădăcini apatice cu 

ploi de primăvară”. Adam 

Mickiewicz susține că 

,,e mai preţioasă o clipă în 

aprilie decât o lună întreagă 

toamna”, iar Mark Twain 

este de părere că „1aprilie 

este ziua care ne aduce aminte 

cum suntem în celelalte 

364 de zile ale anului”. Celebrul 

scriitor face referire la 

prima zi din aprilie, socotită 

drept ziua păcălelilor! Pentru 

Victor Hugo „natura este o 

liră uriaşă la care cântă poetul”. 

Sigur, sunt mulți scriitori 

care au găsit o definiție 

pentru această lună, ce face 

trecerea spre primăvara veritabilă, 

spre perioada în care 

uităm definitiv de capriciile 

iernii, dar cred că la fel de 

importantă este înțelepciunea 

populară, autorul colectiv, 

cel care judecă natura după 

legi nescrise, păstrate de la 

generații care se pierd în 

negura vremii. Oamenii de 

la sate îi spun Prier, adică 

„deschizător”, deschizător 

de vreme bună, de miez de 

primăvară, de An Nou Pastoral, 

de muguri și de flori, 

de zilele sfinte și luminoase 

de praznic. În unele zone i 

se spune Florariu, pentru că 

în aprilie înfloresc pomii, în 

altele „Traistă-n Băț”, pentru 

că tot acum se întâmplă 

ca înghețul să le prăpădeas- 

că mugurii. Capricioasa lună, 

cea de-a patra din calendar, 

are 30 de zile cu ziua de 13 

ore, iar noaptea de 11 ore. 

Prier vine de la primăvară, 

deoarece în această lună, primăvara 

şi-a intrat pe deplin 

în drepturi, chiar dacă uneori 

zilele foarte reci apar ca din 

senin. În latină, numele vine 

de la apreio, apreris, care 

înseamnă a deschide, deoarece 

acum se deschid mugurii 

plantelor. În tradiția populară 

fiecare lună are o altă denumire, 

și fiecare denumire, 

populară sau preluată din 

latină, ascunde o istorioară 

interesantă. Se spune din 

bătrâni că lunile care au r în 

denumire sunt luni friguroase, 

iar celelalte sunt luni cu 

soare. Aprilie sau Prier 

este o continuare a zilelor 

babelor Marta și Dochia. 

Revenind la definiția lui 

Victor Hugo care afirma că 

„natura este o liră uriaşă la 

care cântă poetul”, am să vă 

reamintesc doar câteva nume 

de poeți pentru care luna lui 

Prier le-a fost muză. George 

Topîrceanu a scris o superbă 

poezie, un tablou al culorilor 

primăverii, intitulată 

Aprilie: ,,Baloane mari de 

spumă albă prin grădini/(Şi 

zarzărul, şi vişinul, şi perii)/ 

Stau gata să se-nalţe din 

tulpini/Spre cerul primăverii.../Caisul 

nostru s-a gătit 

la poartă/Cu panglici albe, 

ca-n tablouri vechi,/Şi cu zulufi 

de fl oare la urechi,/Cum 

astăzi nicăieri nu se mai 

poartă./Pe strada mare,/ 

Ies fl ori înalte la plimbare/ 

În rochii de sezon, uşoare,/ 

Cu toate că-i o vreme aşa 

de schimbătoare./Ah, fetele 

– şi mai ales cucoanele/ 

Când vine primăvara/Sunt 

dulci şi colorate ca bomboanele!/Pe 

cea care-a trecut o 

cheamă Clara,/Fiindcă are/ 

Ochi albaştri tare,/Şi gura 

ei cu rouge ca de coral/Surâde 

vertical.../Un mic vârtej, 

copil al Nefi inţei,/De-a 

curmezişul străzii rătăcit,/ 

Nebun în jurul lui s-a răsucit/Să-şi 

prindă coada galbenă 

cu dinţii./ Departe, în 

azurul dintre nori,/S-arată 

bifurcat pe cer/Un şir subţire 

de cocori,/O escadrilă 

de pe vremea lui Homer...”. 

În Istoria l iteraturii 

române de la origini până 

în prezent (Fundația Regală 

pentru Literatură și Artă, 

București, 1941), referindu-se 

la primul său volum, 

intitulat Țara fetelor apărut 

la Editura Cultura Poporului 

în anul 1937 și care face 

parte din etapa confesiunilor 

adolescentine ale poetei, 

George Călinescu consemna: 

„Vitalitatea fetei de optsprezece 

ani, trăind sufl etul 

prin simțuri, este exprimată 

foarte personal de Maria 

Banuș (Țara fetelor, 1937) cu 

ingenuități carnale aproape 

teribile uneori, în poezii de 

simple creionări realmente 

ori voit momentane. Voluptatea 

percepției este (fără 

dificultăți gramaticale) în 

linia Pillat-Voronca”. Maria 

Banuș, poetă, eseistă și traducătoare, 

s-a lăsat ,,sedusă” 

de frumusețea acestei luni, 

dedicându-i poemul intitulat 

Aprilie, supranumind-o 

,,crai sălbatic”: ,,A vârstei 

melodie-şi taie cale./Supusă, 

o presimt şi o aştept./Cu 

anii, mai duios mă strângi 

la piept,/Mă-nvăluie mai 

blând braţele tale.//Barbara 

tresărire de ţambale,/A 

tinereţii, n-am s-o redeştept./Din 

vinul vechi sorbim, 

mai înţelept,/Esenţe 

tari şi bucurii egale.//A 

noastră-i toamna largă, 

policromă,/Împărăţia frunzelor 

uşoare/Şi crama cu 

răcoare şi aromă.//Dar nu 

ştiu ce nelinişte, ce boare,/ 

Vesteşte că April, un crai 

sălbatic,/Va-mpresura, va 

sparge calmul atic”. Poetul 

Primelor Iubiri, Nicolae 

Labiș, supranumit de criticul 

și istoricul literar, academicianul 

Eugen Simion „buzduganul 

unei generații”, a scris 

o poezie intitulată Liliacul 

timpuriu, descriind întocmai 

luna lui Prier, cea a babelor 

Marta și Dochia, cu vreme 

schimbătoare, lăsând ca ultimile 

zvâcniri ale iernii să 

strivească mugurii-n floare. 

,,Zâmbind printre-ale primăverii 

ruguri,/În taină, 

liliacul timpuriu/Întredeschide 

buzele din muguri./ 

Dar cerul s-a schimbat în 

plumburiu./Zăpada, ploaia, 

uite, și-au dat mâna,/Alături 

bat cu pașii uzi țărâna,/ 

De parcă primăvara n-a 

venit.//[...]Mi-am însoțit 

prietenul acasă/Și prin 

grădina-i tristă am trecut./ 

În pâlcuri liliacul timpuriu/ 

Se legăna scheletic și pustiu,/Cu 

crengile-n cârlig, ca 

niște căngi./Muguri căzuți 

se destrămau sub crengi… 

/M-a întrebat cu voce sugrumată:/- 

Tu ce zici? Mai 

înmugurește-o dată?/Apoi 

cu degetele aspre, groase,/ 

Arse de șpan și de rugină 

roase,/Mi-a arătat ce mari 

erau să fi e/Mugurii fi ni de 

fl oare timpurie…[…]/Dar 

nu știi? Liliacul timpuriu/ 

Mai poate-nmuguri și-a 

doua oară./Tu ești puterea 

care-nsuflețeste/Pământul 

- și-l preface bun și viu./Tu 

răsădești în inimile noastre/ 

Și-n cântec liliacul timpuriu.” 

Sigur, fiecare lună a anului 

are taina ei, frumusețea ei și 

Aprilie sau Prier: 

Veste și poveste 

farmecul nespus al fiecărui 

anotimp, dar am poposit în 

luna lui April, conform calendarului, 

prilej cu care urez 

tuturor, colegilor și cititorilor 

publicației Occidentul 

Românesc, Sărbătoare 

Pascale cu bucurie și lumină-n 

suflet! 

Legenda lui Prier 

„Erau odată doi frați: unul bogat iar altul, sărac. Celui bogat îi mergea 

foarte bine (…) Cel sărac, însă, o ducea de pe o zi pe alta, ca vai de 

dânsul. Într-un an, și anume în revărsatul zilei de Paști, s-a sculat cel 

sărac și a ieșit afară ca să-și caute câteva vreascuri spre a-și ațâța focul. 

Odată întors acasă cu vreascurile, da peste alta nevoie: n-avea cu ce să 

le aprindă (…). Pe când stătea el așa dus pe gânduri, zărește deodată pe 

fereastră un foc mare, arzând pe vârful dealului. Pornește degrabă spre 

dânsul și, ajuns acolo, da peste 12 oameni care se încălzeau la foc. 

– Bună dimineața și Hristos a înviat, oameni buni! 

– Mulțumim d-tale! – răspunseră aceștia. Da ce vânt te-a abătut pe la 

noi așa de dimineață și tocmai în ziua de Paști? 

– D-apoi am venit să-mi dați un pic de foc. 

– Ți-om da, dragul meu, dar spune-ne mai întâi, care luna-i cea mai 

rea peste an? 

– Apoi de, – răspunse săracul – unii oameni zic că luna lui Prier ar fi 

cea mai rea, dar mie toate mi-s totuna de bune! 

Atunci îi zise omul: – Ține poala cămeșii să-ți dau foc! 

Săracul, auzind cuvintele acestea, începu a tremura de frică, temânduse 

că-i va arde și cămeșa și va rămâne gol ca napul. Dar nu se puse de 

pricină, ținu cămeșa și omul îi puse o lopată de jăratic în poală, zicându-i 

că, după ce va ajunge acasă, să-l împrăștie prin ogradă și prin grădină. 

Săracul făcu așa, după cum i se spuse (…) Nu mult după aceasta, iată 

că una din fete strigă plină de bucurie: 

– Tata, tata! Vai, ce de vite mai avem noi!… Ieșind omul afară, văzu și 

el minunăția: ograda era plină de boi, vaci, cai, oi și tot felul de animale. 

Văzând toate astea și o copilă de-a fratine-său, merse în casă și zise: 

– Tata, oare de unde are uncheșul meu atâtea vite, că e plină ograda și 

grădina? 

Ieșind cel bogat afară îl întreba pe frate-său de unde are atâtea vite. 

Săracul îi spune toată povestea și bogatul își ia degrabă o manta mare 

pe spate și se duce și el la focul de pe deal. Când ajunge acolo, fără a da 

„bună dimineața’, zice: 

– Oameni buni, dați-mi o țară de foc, că mi s-a stins! 

– Ți-om da, dar mai întâi să ne spui care luna-i cea mai rea de peste an! 

– Apoi de, toate lunile peste an îs bune, dar luna lui Prier, vai, Doamne, 

că scârnăvă-i, amu’ plouă, amu’ e pâclă, amu’ ninge, și mai toate oile pier. 

Nu degeaba a zis cine a zis că: „Prier priește / Da’ și jupește’. 

Atunci se sculă Prier mânios, căci oamenii aceia erau cele 12 luni de 

peste an, și-i zise răstit: 

– Ține poala de la manta! 

Bogatul întinse poala și Prier îi puse două lopeți de foc într-însa. 

– Mai pune una, zise bogatul. 

Prier îi mai puse o lopată. 

Bucuros, bogatul se întoarse cu focul acasă, îl turna prin grădină, ogradă, 

grajd, sură, apoi se băga în casă în buna nădejde ca și el va căpăta, 

dacă nu mai multe, apoi măcar tot atâtea vite ca și frate-său. Iată însă că 

nu mult după aceasta, intrând copila sa în casă, îi spuse că șura, grajdul 

și toate celelalte acareturi de pe lângă casă, ard. Așa a pățit bogatul cel 

lacom și mândru!’ (S. Fl. Marian)

Dan Caragea - Critic literar 

Portugalia 

Continuăm lectura 

Memoriilor Regelui Carol I 

al României: 

„1875 

11 martie – Prințul dă voie 

aghiotantului său, Skina, și 

maiorul Rasti să se ducă în 

Spania să ia parte la războiul 

contra carliștilor [armatele 

infantelui Carlos de Burbon]. 

[…] 

21 martie – […] Spania a 

declarat, prin ministrul său 

la Constantinopol, că n-a fost 

în intenția sa nicidecum să 

jignească împărăția turcească 

prin trimiterea unui agent special, 

dl. del Mazo, la București. 

Misiunea acestui agent special 

n-a fost decât împlinirea unui 

act de curtoazie față de prințul 

României, cum a făcut odinioară 

regele Amadeu. 

21 mai – Maiorul Skina, 

unul din cei doi ofițeri trimiți 

în Spania, adresează un raport 

din Tafalla, cartierul general 

spaniol. Ofițerii români au 

fost primiți pretutindeni cu 

cea mai mare bunăvoință, cunoscându-se 

scopul venirii lor. 

Până acum au luat parte doar 

la o mică ciocnire; se așteptă 

atacul împotriva Estellei. 

Vorbind despre armata spaniolă, 

Skina spune că e foarte 

instruită și bine echipată; e 

foarte ciudată însă încetineala 

mișcărilor pe care le execută.” 

* 

Să ne amintim aici că în 

timpul vizitei sale în Spania, 

așa cum am văzut într-un articol 

anterior, prințul Carol, 

pe atunci doar prinț prusac, a 

făcut observații, unele critice, 

la adresa armatei spaniole. Interesul 

său pentru o instrucție 

modernă și pentru operații militare 

ingenioase și rapide s-a 

tradus în programul de pregătire 

al armatei noastre. Carol nu 

a fost doar prințul în vremea 

căruia principatele au devenit 

independente, ci și personalitatea 

profund implicată în acest 

eveniment de cea mai mare 

importanță pentru poporul român. 

Nu cred că are sens să 

vorbim de România înainte 

de dobândirea independenței 

pe câmpul de bătălie și, apoi, 

a recunoașterii acesteia de 

către Marile Puteri. Țara 

noastră devine un nou stat pe 

continentul european în 1880, 

prin recunoașterea deplină a 

existenței noastre neatârnate. 

Ca neam, datorăm enorm lui 

Carol I, adevăratul Întemeietor 

Educaţie şi cultură APRILIE 


Din istoria relațiilor diplomatice 

și culturale româno-spaniole 

(IX) 

de țară. Un an mai târziu, 

Carol proclamă și regatul, cea 

mai de seamă epocă a istoriei 

noastre de la origini și până 

în prezent. 

* 

„6 aprilie – Maiorii Skina 

și Rasti se întorc din Spania, 

unde tânărul rege [ Afonso 

al XII-lea] i-a primit cu 

distincție. 

1877 

27 ianuarie – Sosește azi în 

București pretendentul spaniol 

Don Carlos, duce de Madrid 

[Infantele Carlos era pretendent 

la tron, sub numele de 

Carlos al VII-lea, din 1868 

(anul abdicării tatălui său). 

În 1876, după încercarea armată 

de a dobândi tronul, a 

fost înfrânt de regele Afonso 

al XII-lea.], a cărui tinerețe și 

fizionomie plăcută dispun în 

favoarea lui, ca și curajoasa 

lui aventură. 

28 ianuarie – […] Don 

Carlos, în a cărui suită se află 

generalul González y Boet 

și marchizul de Respaldiza, 

vrea să mai stea câtva timp în 

București. 

Prințul Carol l-a primit întrun 

chip foarte amical și petrece 

cu el mai multe ceasuri. Îi arătă 

tot ce poate să-l intereseze în 

privința țării și a oamenilor, 

iar don Carlos, pățaniile vieții 

sale zvânturate. Prințul Carol 

îi spune sincer că, după părerea 

sa, datoria lui ar fi fost, de 

ziua restabilirii monarhiei în 

Spania, prin urcarea pe tron a 

lui Alfons, să înceteze lupta. 

La prânz, prințul Carol îi prezintă 

pe maiorii Skina și Rasti, 

care se luptaseră în Spania 

contra lui. Don Carlos salută 

cordial pe acești doi ofițeri ca 

pe niște adversari demni de 

dânsul. […] 

2 februarie – Don Carlos 

pleacă din Chișinău la 

Moscova și Petersburg. Dânsul 

a zis că se va întoarce de 

va fi să izbucnească războiul.” 

* 

Don Carlos la bal, la palatul 

Suțu. În ediția îngrijită de 

Aristiţa şi Tiberiu Avramescu 

din Constantin Bacalbaşa, 

Bucureştii de altădată, vol. I 

(1871-1877), Bucureşti, 1987, 

la paginile 85-86, la nota 276, 

editorul transcrie următorul 

pasaj din presa vremii: „De 

câteva săptămâni, dl Gr. C. 

Suţu a deschis frumoasele sale 

saloane eleganţei Bucureştilor. 

Joia trecută a fost o splendidă 

serată danţantă, unde tot ce 

este mai elegant în societatea 

noastră s-a amuzat până la 

ziuă. Obicinuiţii acestor saloane 

cunosc îndestul amabila 

recepţiune a dlui şi dnei Gr. 

Suţu, pentru ca să mai avem 

trebuinţă să mai descriem 

această serată. Graţiozitatea 

şi eleganţa damelor noastre 

ne dispensează de orice detaliuri. 

La acest bal se afla şi don 

Carlos.” 

Don Carlos în războiul de 

neatârnare. În războiul cu 

turcii, Don Carlos, întors din 

Rusia, va fi prezent, ca observator, 

la atacul Plevnei, unde 

prințul Carol I va triumfa în 

luptă. Generalul rus Todleben, 

vizitând trupele române, notează: 

„La rezervele române 

găsii pe principele Carol şi pe 

marele duce Nicolai. Am luat 

dejunul împreună sub cort. 

Muzica cânta. Don Carlos era 

de faţă şi mulţi ofiţeri străini şi 

Gaillard şi baronul Lignitz; ieri 

am vizitat aripa stângă până la 

Vid, o redută turcească trăgea 

cu grenade destul de bine; ele 

explodară între noi, dar nu suferirăm 

nicio pierdere. Marele 

duce [Nicolae] şi cu mine 

bivuacăm în câmp deschis, 

luăm masa sub cerul liber, eu 

mi-am cumpărat deocamdată 

un cort mic în Bucureşti care 

ţine destul de cald, este însă 

aşa de îngust că de-abia mă 

pot întoarce în el. Jumătatea 

spaţiului este ocupat de patul 

meu de campanie.” 

Mai știm, de asemenea, 

din scrisoarea lui Carlos de 

Burbon către contele francez 

Montserrat, că acesta 

are cuvinte de admirație 

pentru vitejia românilor. 

„…Ofiţerii străini ataşaţi 

şi chiar împăratul şi toţi 

generalii săi au declarat că 

românii, soldaţi şi ofiţeri, 

Don Carlos, duce de Madrid 

sunt Vulturi fără exageraţiune 

şi, în adevăr, aşa este, 

sunt foarte bravi şi să-i 

vezi mergând în luptă și se 

pare că se duc la paradă, 

aşa merg de aliniaţi, foarte 

indiferenţi şi cu mult 

sânge rece şi curaj, pe de 

o parte-ţi place, iar pe de 

alta, văzându-i cum cad, 

le mori de mila lor auzind 

strigătele de durere”, relatează 

Grigore Bănulescu, în 

corespondența sa de război.

12 APRILIE 


Interviu 

„Avem nevoie de o lege electorală prin care Diaspora să poată vota mai ușor. 

Interviu cu Siegfried 

Mureșan, europarlamentar 

român, purtător de cuvânt 

al Partidului Popular 

European și negociator-șef 

al Parlamentului European 

pentru Bugetul Uniunii 

E uropene din 2018 

Seria interviurilor 

Occidentul Românesc cu 

români de valoare din afara 

granițelor țării îl are ca invitat, 

în această ediție, pe unul 

dintre cei care ne reprezintă 

la cel mai înalt nivel al politicii 

europene. Născut în 

Hunedoara, cu studii academice 

în București și Berlin, 

deputatul european Siegfried 

Mureșan este primul român 

desemnat negociator-șef 


pentru bugetul anual al 

Uniunii Europene. A absolvit 

Academia de Studii 

Economice ( Universitatea 

București), urmată de un master 

în Științe Economice și 

Management ( Universitatea 

Humboldt, Berlin) și de 

o bursă a Parlamentului 

G ermaniei prin intermediul 

căreia a făcut parte din programul 

internațional de stagii 

al Bundestag-ului. Timp 

de trei ani, a fost consilier 

al președintelui Comisiei 

pentru Afaceri Europene 

a Parlamentului german, 

Gunther Krichbaum, apoi 

a ajuns la Bruxelles, lucrând 

pentru Parlamentul 

European. Ulterior, prin 

concurs, a obținut postul 

de consilier politic pentru 

probleme economice și 

sociale în cadrul Partidului 

Popular European (PPE), iar 

în anul 2014 a devenit consilier 

politic principal al acestui 

partid (cel mai mare la nivel 

european). Tot din 2014 

este deputat european, ales în 

România pe listele P artidului 

Mișcarea Populară, iar din 

2015 este purtător de cuvânt 

al PPE. L-am invitat 

pe Siegfried Mureșan la o 

discuție despre fenomenul 

migrației românești, despre 

cauzele acestuia și despre 

cum este văzut acest fenomen 

de către politicienii europeni; 

dar și despre ce am 

putea face pentru a schimba 

politica din România, 

identificată de aproape toți 

cei care aleg să părăsească 

țara drept principala cauză 

a nemulțumirii care duce, 

în final, la căutarea salvării 

personale pe alte meleaguri. 


Cele mai recente statistici 

privind fenomenul 

migrației persoanelor 

plasează România pe un 

deranjant loc doi în topul 

țărilor din care se pleacă, 

după Siria (unde vorbim 

de o situație aparte, de 

război). Deși mereu au fost 

oameni care și-au dorit un 

alt destin, în altă țară și mereu 

s-a plecat din România, 

în ultimii ani parcă asistăm 

la un veritabil exod. Care 

considerați că sunt cauzele 

principale ale migrației 

românești? 

Siegfried Mureșan: Am 

susținut mereu că îmi doresc 

ca românii să poată duce un 

trai decent în propria țară, 

să aibă un loc de muncă 

bine plătit, pe măsura pregătirii 

lor, să aibă servicii 

medicale de calitate și școli 

bune unde să-și ducă copii; 

iar, dacă pleacă din țară, să 

o facă pentru că au obținut o 

oportunitate de carieră mai 

bună sau vor să-și continue 

studiile. Din păcate, majoritatea 

covârșitoare a românilor 

pleacă mai mult de 

voie decât de nevoie. O fac 

pentru că nu găsesc în țară 

salarii bune, servicii medicale 

bune ori școli bune. Un 

studiu al Biroului European 

de Statistică - Eurostat făcut 

public recent arată că 1 

din 5 salariați din România 

trăiește în pragul sărăciei. 

De altfel, România are cel 

mai mare procent de persoane 

angajate afl ate în risc 

de sărăcie la nivelul întregii 

Uniuni Europene. Din acest 

motiv se pleacă, din cauza 

sărăciei. 

România este o țară săracă 

dacă o comparăm cu 

restul Europei, în primul 

rând din cauza nivelului 

scăzut al infrastructurii și 

al competitivității economice. 

Atât timp cât nu avem 

autostrăzi, investitorii vor 

ocoli România pentru că nu 

își permit costurile mari cu 

transportul mărfurilor pe 

drumurile românești. Iar 

companiile care vin, totuși, 

în țară caută, de cele mai 

multe ori, forța de muncă 

ieftină. Și nici aceasta nu 

prea se mai găsește, fi indcă 

avem aproape jumătate din 

populația activă a țării care 

muncește în străinătate, iar 

școlile, în special liceele și 

universitățile, nu pregătesc 

tineri pentru meseriile de 

care este nevoie pe piață, ci 

pentru tot soiul de profesii, 

care sunt suprasaturate și în 

care foarte puțini își vor găsi 

de lucru după terminarea 

studiilor. Pentru ca românii 

să nu mai plece, trebuie să 

își găsească locuri de muncă 

în țară, care să le asigure 

un trai decent. Ei nu pleacă 

în străinătate să facă avere, 

acolo nu aleargă câinii cu 

covrigi în coadă, iar românii 

care muncesc afară știu 

acest lucru, îl trăiesc pe propria 

lor piele. 

Dar acolo își găsesc servicii 

care le asigură venituri 

sufi ciente cât să aibă un trai 

decent. Pentru a găsi același 

lucru în țară avem nevoie de 

investiții în infrastructură, 

în construcția de autostrăzi, 

în reabilitarea liniilor de 

cale ferată. Pentru astfel de 

investiții, România a primit 

de la Uniunea Europeană 

aproape 20 miliarde de euro 

fonduri structurale și de 

coeziune în perioada 2007 

- 2013, plus alte 23 de miliarde 

de euro pentru exercițiul 

fi nanciar în care ne afl ăm în 

prezent, 2014 - 2020. În total, 

43 de miliarde de euro. 

Din păcate, Guvernul și 

autoritățile locale nu au știut 

să se folosească la maximum 

de aceste fonduri: o parte din 

bani fie au fost investiți prost, 

în alte sectoare care nu erau 

neapărat prioritare pentru 

România, fi e au rămas 

necheltuiți. 


Cum se vede fenomenul 

migrației românești de la 

nivelul politicii europene 

(mai ales din perspectiva europaramentarilor 

din țările 

care sunt ținta predilectă a 

migrației românești, cum 

ar fi Spania, Italia, Marea 

Britanie, Germania)? 

Siegfried Mureșan: 

Emigranții români au adus 

plusvaloare în țările în care 

au mers să muncească și au 

contribuit la creșterea economică 

din Italia, Spania, 

Marea Britanie și Germania. 

Politicienii responsabili 

din țările respective știu 

acest lucru și au transmis 

asta alegătorilor. Politicienii 

populiști, precum Nigel 

Farage în Marea Britanie 

sau Marine Le Pen în Franța, 

își mint alegătorii și spun 

că emigranții din Est sunt 

vinovați pentru problemele 

țării, fie ele economice, fie de 

securitate. Este o minciună și 

nu trebuie să o acceptăm. 


În România a fost lansat un 

program numit Diaspora 

Start-Up, prin care se încearcă 

reatragerea românilor 

plecați înapoi în țară, 

cu promisiunea unui sprijin 

financiar destinat începerii 

unor afaceri. Cum 

apreciați acest program și 

în ce măsură considerați 

că este o strategie viabilă 

de aducere în țară a unui 

număr - oricum limitat - de 

cetățeni români? 


Diaspora Start-up este o 

inițiativă lăudabilă, ca, de altfel, 

orice program prin care 

România încearcă să atragă 

înapoi în țară oamenii care au 

plecat la muncă în străinătate. 

Cred, însă, că este prea 

puțin și principala problemă 

care trebuie soluționată este 

să convingem tinerii să nu 

mai părăsească țara pentru 

că mulți dintre cei care au 

plecat deja și-au întemeiat 

familii și este mai greu să-i 

convingi să se întoarcă. Și, 

în plus, nu este sufi cient să 

convingi câteva mii de români 

să se întoarcă în țară 

prin acest program, dacă îți 

pleacă anual mult mai mulți 

decât se întorc. Revenind, 

singurul mod în care poți 

soluționa sustenabil problema 

migrației în România este 

să le oferi în țară un nivel de 

trai mai apropiat de ceea ce 

găsesc în Occident. Iar acest 

lucru se poate face prin atragerea 

de investitori, prin reforme 

structurale și investiții 

publice în competitivitatea 

economiei românești. 


Avem o Diaspora foarte 

activă în țările de adopție; 

avem oameni de valoare în 

diverse domenii, care ne fac 

cinste - seria interviurilor 

Occidentul Românesc a 

urmărit exact acest lucru, 

să prezine astfel de români. 

Cum este percepută 

Diaspora noastră în politica 

europeană? 

Siegfried Mureșan: Parlamentul 

European acordă 

o importanță deosebită 

organizațiilor Diasporei 

românești, pentru că știm că 

reprezintă vocea a milioane 

de români care locuiesc în 

Europa și în lume și, totodată, 

ele transmit mai departe 

ceea ce facem noi pentru 

Diaspora. Și eu am invitat, 

la Parlamentul European, 

reprezentanții Diasporei, 

am un dialog cu presa românească 

din Diaspora, 

iar, chiar luna trecută, am 

participat la un eveniment 

al românilor care locuiesc 

în Belgia.



Dreptul la vot este un drept constituțional, la care statul are obligația să asigure accesul” 


Un recent Eurobarometru 

al Comisiei Europene arată 

că 66% dintre români 

au încredere în instituțiile 

europene, în vreme ce 

încrederea românilor în 

propriul guvern a scăzut 

vertiginos (unul din cinci). 

De ce credeți că s-a ajuns 

la aceste cifre, ce anume 

relevă și cum ar trebui să 

ne raportăm la ele? 


Instituțiile europene garantează 

românilor dreptul de 

a circula, munci și de a studia 

oriunde în Europa; UE 

a oferit țării noastre, în ultimii 

11 ani, de la aderare, 

fonduri gratuite în valoare 

de 45 de miliarde de euro, la 

care se adaugă mii de burse 

pentru studenți și cercetători. 

Europa promovează și apără 

valorile democratice, precum 

independența justiției 

și statul de drept. Guvernul 

României crește acciza 

la carburanți, scumpind, 

astfel, benzina și cauzând 

creșteri de prețuri la toate 

produsele; adoptă măsuri 

fi scal-bugetare prin care generează 

inflații-record, devalorizarea 

leului și creșterea 

ratelor la creditele imobiliare. 

Guvernul României se 

împrumută în numele nostru 

și al generațiilor viitoare 

pentru a plăti aceste măsuri 

falimentare, ducând datoria 

publică și datoria externă a 

României la niveluri-record. 

Guvernul României promovează 

miniștri și primminiștri 

fără niciun fel de 

pregătire pentru portofoliul 

lor și propune legi prin care 

vrea să legalizeze corupția 

și prin care îi apără pe hoți. 

Nu au cum să te surprindă 

aceste cifre la care faceți 

referire! Românii vor un guvern 

mai bun care să lucreze 

îndeaproape cu instituțiile 

europene pentru binele oamenilor, 

nu un guvern care 

este preocupat cât e ziua 

de lungă să schimbe legile 

care au permis DNA-ului 

și justiției să aresteze și să 

condamne corupții și hoții de 

bani publici. 


Puteți face un top al 

diferențelor principale 

dintre politica românească 

și cea de nivel european? 

Siegfried Mureșan: O 

primă diferență ar fi profesionalizarea 

ocupației de 

politician care lipsește în 

România. Vedem același politician 

român care, într-o 

carieră de, să zicem, 20 de 

ani, a fost, pe rând, consilier 

județean, primar, deputat 

și ministru cu patru portofolii 

total diferite. Nu poți 

performa ca politician dacă 

urmărești doar sinecura și nu 

te ghidezi după ceea ce știi 

că poți oferi ca politician. Nu 

poți fi un ministru sau primministru 

bun dacă ai fost, 

zece ani, consilier județean 

și nu ai lucrat nici măcar 

o zi în Guvernul României! 

O altă diferență este să statul 

face prea puțin pentru a 

dezvolta cultura politică a 

populației și pentru a încuraja 

oamenii să vină la vot. 

Sunt țări europene unde mersul 

la vot este obligatoriu: nu 

votezi, iei automat amendă. 

În schimb, ce a făcut recent 

clasa politică din România? 

A înfrânat dorința de a merge 

la vot la una dintre alegerile 

care aveau cele mai mari 

rate de participare, mă refer 

alegerile locale. Decizia ca 

aleșii locali să fi e votați întrun 

singur tur scade interesul 

cetățenilor de a merge la vot 

și ajungem în situații grave, 

în care un primar este ales cu 

mai puțin de 30% din voturile 

participanților și cu doar 

15% din cele ale cetățenilor 

cu drept de vot pe care îi reprezintă. 

„Potențial avem, trebuie 

doar să-l exploatăm, nu 

să-l îngropăm în nepăsare, 

incompetență și corupție” 


I-am întrebat pe invitații 

interviurilor noastre ce ar 

schimba la România, dacă 

ar putea și răspunsurile lor, 

deși variate, au avut două 

elemente comune: corupția 

și clasa politică. Cum s-ar 

putea reforma politica românească 

(toate partidele, 

toți actorii săi) în așa fel 

încât, în timp, să nu mai fie 

percepută drept inamicul 

cetățenilor pe care trebuie, 

de fapt, să îi servească? 


Este nevoie, evident, de o 

schimbare a clasei politice 

din România! Politicienii 

care au condus România în 

ultimele trei decenii nu mai 

trebuie lăsați să ne conducă. 

Au făcut-o destul și am văzut 

de ce sunt în stare. Pentru 

aceasta, însă, trebuie ca 

oamenii să aibă alternative 

la urne, iar noi trebuie să le 

arătăm că aceste alternative 

există. De aceea, îndemn 

toți românii care cred că pot 

face ceva, care cred că pot 

schimba clasa politică să se 

implice, să vină, să candideze, 

să facă opoziție. Inclusiv 

din Diaspora, sunt foarte 

mulți tineri profesioniști în 

Diaspora cu o carieră solidă 

în spate care ar putea aduce 

un plus politicii românești. 

Doar așa se poate reforma 

clasa politică. 


Care este viitorul (apropiat 

și îndepărtat) al Uniunii 

Europene și, mai cu seamă, 

care este viitorul României 

în această construcție europeană? 

Siegfried Mureșan: Viitorul 

Uniunii Europene 

înseamnă o și mai mare 

integrare a statelor membre. 

Văd o Uniune care 

să facă mai mult pentru 

cetățeni, dar pentru asta 

trebuie să-i oferim și pârghiile 

adecvate. România 

are șansa să fie printre 

țările care conduc procesul 

de integrare europeană în 

următorii ani, dar este nevoie, 

totodată, ca România 

să adere la zona euro și la 

spațiul Schengen. Pentru 

ca acest lucru să se întâmple, 

trebuie ca și Guvernul 

României să demonstreze că 

își dorește într-adevăr acest 

lucru, să facă reformele necesare 

aderării la zona euro 

și să convingă statele membre 

că România merită să fi e 

în spațiul Schengen. Totul 

ține de voința politicienilor 

pe care îi votăm. Dacă vom 

continua să votăm politicieni 

a căror singură grijă este să 

ciuntească legile justiției și 

Codurile penale pentru a înfrâna 

activitatea din ultimii 

ani ai DNA și a instanțelor 

de judecată, atunci vom avea 

o România care va merge din 

rău în mai rău. Dacă vom 

alege politicieni care vor 

bine țării, veți vedea, țara va 

progresa și va ajunge acolo 

unde îi este locul. Potențial 

avem, trebuie doar să-l exploatăm, 

nu să-l îngropăm 

în nepăsare, incompetență 

și corupție. 


Sunteți o prezență activă și 

cu responsabilități importante 

în activitatea pe care 

o desfășurați ca europarlamentar. 

Urmează o nouă 

candidatură, în anul 2019, 

pentru aceeași demnitate 

europeană sau vă gândiți 

să activați în politica de 

acasă? 

Siegfried Mureșan: Am 

susținut și cu alte ocazii 

acest aspect: este nevoie de 

o profesionalizare a politicienilor 

din România. Eu nu aș 

fi fost numit negociator-șef 


pentru Bugetul Uniunii 

Europene din 2018 dacă 

nu îmi făceam treaba ca 

europarlamentar ori dacă 

intențiile mele politice erau 

altele, să devin senator și 

deputat în Parlamentul 

României, ori să candidez la 

Primăria Hunedoarei, orașul 

meu natal. 


Care sunt lucrurile care 

vă plac cel mai mult la 

România? 


România este o țară frumoasă 

cu multe locuri care 

merită vizitate, începând cu 

orașul meu natal, Hunedoara 

și superbul său Castel al 

Huniazilor, la poalele căruia 

mi-am petrecut copilăria, 

apoi toate orașele ardelenești 

care, prin farmecul lor, atrag 

din ce în ce mai mult turiști, 

precum și frumoasele sate din 

Bucovina. Nici Bucureștiul 

nu trebuie ratat, am studiat 

patru ani în Capitală și revin 

de fi ecare dată cu mare 

plăcere deoarece are foarte 

multe locuri pline de istorie 

care merită văzute și chiar 

revăzute. 


Dacă ați putea schimba 

peste noapte trei lucruri la 

România, care ar fi acestea 

și de ce? 

Siegfried Mureșan: În 

primul rând, clasa politică, 

fiindcă poartă prinicipala 

vină că milioane de români 

au plecat din țară din ‘90 și 

până în prezent. Dar, pentru 

a putea schimba mai ușor 

clasa politică, trebuie ca și 

oamenii să participe mai des 

la viața publică și politică a 

țării, măcar la alegeri să 

fi e parte din acest exercițiu 

democratic. Poți genera o 

mai mare participare la vot 

și printr-o schimbare a legii 

electorale. Așa cum am spus 

mai devreme, alegerea primarilor 

într-un singur tur de 

scrutin reprezintă o lovitură 

pentru democrație. Trebuie 

schimbat acest lucru. Apoi, 

avem nevoie de o lege electorală 

prin care Diaspora să 

poată vota mai ușor, să nu te 

coste sute de euro biletul de 

avion sau de tren până la 

cea mai apropiată secție de 

votare – și asta în condițiile 

în care dreptul la vot este 

un drept constituțional, la 

care statul are obligația săți 

asigure accesul. După ce 

trimitem vechii politicieni 

acasă, noua clasă politică 

trebuie să treacă la treabă și 

să facă acele reforme și acele 

investiții de care țara noastră 

are atât de multă nevoie ca 

să fi e un loc mai bun pentru 

cetățenii ei. 



Siegfried Mureșan

14 APRILIE 


Interviu 

„De cele mai multe ori fugim din propria țară 

Interviu cu Cristina 

Hermeziu (Franța), jurnalist, 

scriitoare, organizator și moderator 

de evenimente culturale 

A plecat din România, 

dar a dus România cu ea și o 

promovează la cel mai înalt 

nivel cultural. Este jurnalistă 

de limbă română și franceză, 

a publicat, totodată, și cărți de 

autor și, după cum ea însăși 

mărturisește, nu a „tăiat” niciodată 

„cordonul ombilical” ce 

o leagă de România. Cristina 

Hermeziu duce valorile 

românești la Paris și aduce 

cultura franceză în România, 

reușind să conecteze cele 

două spații ca un veritabil ambasador 

al excelenței. Cristina 

Hermeziu este nominalizată 

pentru premiile de excelență 

acordate în cadrul celei de-a 

doua ediții a campaniei 

Occidentul Românesc „Noi 

susținem excelența!” 


Cum a devenit Franța patria 

ta adoptivă? 

Cristina Hermeziu: O 

bursă de studii postdoctorale 

la Paris, după ce zece 

ani ai făcut, la Iași, cea mai 

frumoasă meserie din lume – 

să întâlnești oameni și să le 

spui povestea pe ecranul televizorului 

– înseamnă să dai 

un paradis confortabil pe un 

paradis fantasmat. Cu mize 

diferite, desigur, și cu bucurii 

diferite. Pleci dintr-o societate 

pe care, cu toate neașezările 

ei, o cunoști ca pe buzunarele 

tale și te muți într-o societate 

spectaculoasă, râvnită 

de restul lumii și indiferentă 

la fantasmele lumii întregi, 

pentru că stă așezată orgolios 

într-un sistem de valori bine 

închegat. Una dintre bucuriile 

fantasmate încă din studenție, 

la Iași, și care s-a împlinit, a 

fost aceea de a mă duce în fiecare 

zi la Biblioteca Franței. 

Care e un fel de buncăr subteran, 

dar la care, miracol, lumina 

soarelui ajunge direct, iar 

cărțile... cărțile ți le iei singur 

de la raft, tot direct. Iar bucuria 

asta fără preț, să iau aproape 

în fiecare zi autobuzul 64 

către BnF sau metroul către 

Institut Français de Presse de 

la Universitatea Paris 2, a venit 

după o perioadă fertilă de 

jurnalism la TVR Iași, cu sute 

de kilometri de teren înghițiți, 

cu sute de ore de montaj, dar 

și cu premii care-ți dau un fel 

de certitudine că, dincolo de 

oboseală și de uzura care se 

poate acumula, ești totuși pe 

drumul bun. Am simțit nevoia 

să pun o distanță reflexivă și 

să problematizez mai riguros 

experiența din jurnalism și, 

cum cercetarea m-a atras dintotdeauna, 

cu latura ei de turn 

de fildeș în care înțelegerea 

lumii prin concepte poate fi 

o poveste la fel de spectaculoasă 

precum cea spusă de un 

reportaj, am făcut un doctorat 

în semiologie mass-media la 

Univesitatea Cuza. Proiectul 

meu de cercetare a fost apoi 

selectat pentru un postdoctorat 

la Universitatea Paris II, 

Pantheon Assas și la Institut 

Français de Presse. Lucrurile 

s-au așezat în așa fel încât 

meseria m-a ajuns din urmă, 

am fost solicitată de presa din 

România să devin corespondent 

la Paris. Îmi aduc foarte 

bine aminte că acum mai 

bine de zece ani, între primele 

corespondențe de la Paris s-a 

numărat un moment foarte 

emoționant, cel de omagiu 

și de rămas bun adus scriitorului 

și jurnalistului Virgil 

Ierunca, care tocmai se stinsese 

din viață la 86 de ani, 

după ce fusese decenii de-a 

rândul, împreună cu Monica 

Lovinescu, vocea libertății la 

Radio Europa Liberă. 


Cum a fost adaptarea la 

noua viață de acolo? 

Cristina Hermeziu: Azi 

pare pur și simplu banal să te 

urci în avion și să te dai jos 

la Paris, și banalitatea asta e 

chiar foarte frumoasă. E semnul 

că Europa e largă și încăpătoare, 

dar pentru români n-a 

fost deloc așa până în 2007. 

Ca să ai voie în paradis era 

nevoie mai întâi de o viză de 

intrare în Franța, de un protocol 

d’accueil semnat, în cazul 

meu, de un profesor universitar 

care garanta pentru tine 

ca să poți obține faimosul 

titre de séjour cu mențiune 

scientifique. Iar la porțile 

templului BnF te aștepta un 

interviu pentru a-ți expune 

proiectul de cercetare și a 

putea fi prețăluit: adică ți se 

elibera sau nu un permis de 

intrare la Biblioteca Națională 

a Franței, cu plata unui abonament 

lunar. Detalii anecdotice 

azi, dar care spun ceva despre 

raportul dintre fantasma de 

acasă, cu dorința noastră legitimă 

de Franța, și sistemul 

administrativ perfect rodat și 

închis, al societății de primire. 

Și simbolic, dar mai ales 

administrativ, Franța are acest 

reflex de a cere dovezi că te 

poți încadra în standardele 

societății, iar ca străin – fie 

el și european – ar fi bine să 

poți afișa cu ușurință că ai un 

potențial de excelență. Pentru 

că am pomenit de primul reportaj 

scris de la Paris, de la 

moartea marelui intelectual 

exilat Virgil Ierunca, care a 

prilejuit și ultima apariție publică 

a Monicăi Lovinescu, 

voi merge cu amintirea până 

la capăt. Era în 2006, o zi 

de toamnă greoaie, rece și 

udă, cum doar Parisul are 

secretul rețetei. Îmi amintesc 

emoția de a o zări pe Monica 

Lovinescu, purtată pe un pat 

de spital, intrând pe ușa bisericii 

românilor din exil de pe 

strada Jean de Beauvais, cu un 

trandafir alb în mână pentru 

a se reculege pentru ultima 

oară lângă Virgil Ierunca. Și 

îmi mai amintesc că, în timp 

ce făceam interviuri în fața 

bisericii, cu puținii români 

prezenți să aducă un omagiu – 

din țară venise Horia Roman 

Patapievici, din Paris venise 

Marie-France Ionesco, fiica 

dramaturgului – un polițist 

francez a venit la mine și mi-a 

cerut actele de identitate. Totul 

era în regulă, pe permisul 

meu de ședere în Franța scria 

cercetător științific, reportofonul 

îmi mai punea și eticheta 

de jurnalist, dar gestul 

de rutină al polițistului mi-a 

arătat subit semnificația reală 

și dureroasă a situației, anomalia 

unei Europe cu granițe 

vizibile și invizibile: eu eram, 

punctual, un român privilegiat 

(aveam viză de ședere longue 

durée în Franța), dar la opt ani 

de la revoluție nu toți românii 

care-și doreau ar fi putut 

să vină să-și ia rămas bun, la 

Paris, de la intelectualul care 

le hrănise ani de-a rândul 

speranța și bucuria că E uropa 

e... liberă. Temele acestea – 

Europa, identitatea, recuperarea 

exilului, interacțiunea 

dintre culturi – s-au regăsit 

apoi constant în activitatea 

mea de jurnalist și de publicist, 

hrănind cărțile pe care 

le-am publicat. 


Care sunt lucrurile care îți 

plac cel mai mult la patria 

ta adoptivă? 

Cristina Hermeziu: Cu 

voia dvs., am să fac un top trei 

neserios :). Îmi place enorm 

că, atunci când cari o valiză 

grea prin metrouri, se găsește 

totdeauna cineva care, fără să 

ceri nimic, te ajută să urci sau 

să cobori scările imposibile! 

Îmi place enorm că francezii 

dezbat întruna, tot timpul, își 

încep frazele cu nonșalantul 

oui, mais, te aprobă și te 

desființează apoi en douceur, 

cu diplomație, având în însăși 

structura limbii acest reflex 

al problematizării, al argumentului. 

Îmi place „schizofrenia” 

societății franceze, o 

Franță cumva tăiată în două: 

deși colorată, metisată, seducător 

diversă ca decor exterior, 

ca peisaj aparent, asta 

nu înseamnă că e în același 

timp și o Franța omogenă, 

populațiile nu se amestecă în 

profunzime. Și totuși vocea 

care predomină în mod public 

e cea a toleranței, cu energia 

unui umanism militant pe 

care scrie fără dubiu made 

in France, patria drepturilor 

omului. Una peste alta, admir 

curtoazia franceză, în politică, 

în mentalități, în limbă, în 

gastronomie, în administrație. 

Poate că francezii nu sunt un 

popor cald, dar francezii sunt 

un popor elegant. Curtoazia 

e, pentru francezi, o filozofie 

de viață. 

Occidentul Românesc: Ce 

anume îți lipsește de acasă, 

cum te împaci cu „dorul”? 

Cristina Hermeziu: Am o 

cutie, în debara, cu ceva remedii 

la dor... Păstrez înăuntru 

un plic cu vopsea de înroșit 

ouă, niște ațe de mărțișoare și 

un pachet (expirat) cu praf de 

făcut borș... :) Mai în glumă, 

mai în serios, dacă mi-e dor 

de ceva – și n-am găsit nicio 

soluție pentru asta – este de 

acel timp magic, din copilărie, 

când mergeam cu uratul prin 

vecini sau primeam în casă 

colindători. Cine să-ți bată la 

ușă, aici, în Franța, pe 1 ianuarie 

dimineața: „Primiți cu 

sorcova?” Ni se umplea casa 

cu boabe de grâu sau de orez, 

în timp ce la televizor se auzea 

Marșul lui Radetzky de 

la Concertul de la Viena, iar 

bradul de Crăciun, uscat, cu 

aripioarele lui de stanioluri 

goale, de la bomboanele mâncate 

pe furiș, mai avea un pic 

și începea să plutească prin 

cameră... Remediul suprem, 

imbatabil, la stările contraproductive, 

dar neprețuite, 

numite de francezi mal du 

pays, rămân cărțile de poezie 

pe care mi le-am adus, 

încetul cu încetul, din biblioteca 

de la Iași în biblioteca 

de la Paris. Eminescu, Blaga, 

Nichita Stănescu, Arghezi, 

Bacovia, dar și destui poeți 

douămiiști sau poeți de azi, 

au călătorit în buzunare de 

valiză, schimbându-și adresa 

de reședință. Nu obiceiurile 

sau tradițiile sunt ancorele 

noastre pentru o nouă înrădăcinare, 

atunci când schimbăm 

țara. Seducțiile cotidianului 

nou negociază cu cele vechi, 

obiceiurile se schimbă, în loc 

de laborioasele pârjoale, la 

un moment dat devine firesc 

să desfaci niște stridii, să pui 

alături felii de baghetă cu unt 

sărat și o sticlă de vin alb sec. 

Dar nu vei putea niciodată 

negocia pentru a înlocui cu 

altceva spațiul acela ca de 

catedrală al limbii în care 

te-ai născut. Acolo e ființa ta 

toată, trăirile cu nuanțele lor 

cele mai spectaculoase vin 

la pachet cu vorbele limbii 

române, iar scriitorii, poeții 

sunt gardienii acestei bucurii 

posibile, oriunde te-ai afla în 

lume.


Care sunt provocările profesionale 

pe care le-a adus – 

sau încă le aduce – Parisul 

în viața ta? 

Cristina Hermeziu: O 

provocare continuă și motivantă 

este aceea de passeur, 

de intermediar între două culturi, 

română și franceză, cea de 

origine și cea de adopție. De 

mai bine de zece ani la Paris, 

cu modestele mele puteri, pun 

în legătură oameni, organizez 

evenimente, moderez mese rotunde, 

scriu despre ce se întâmplă 

semnificativ în cele două 

spații culturale, în presa din 

România, în presa din Franța. 

Mi-am făcut o profesiune de 

credință din a scrie cronici în 

presa din Franța despre cărțile 

autorilor români, e felul meu 

de a afirma iată-i, ei – scriitorii, 

artiștii, creatorii – ei știu cel 

mai bine cine suntem, cum suntem 

și de ce suntem pe lume. 

Ce fac eu e o picătură într-un 

ocean: la Paris sunt peste 50 

de centre culturale străine care 

vor fiecare în parte să-și afirme 

originalitatea, specificul, pe o 

scenă exigentă și suprasaturată 

de industrie culturală. Postura 

de passeur, de mijlocitor, e un 

rol mic și necesar: scriitori, 

artiști, creatori de excepție 

avem, dar oricât de evidente 

ar fi ele, pasarelele, punțile nu 

se creează singure. În 2017 am 

inițiat și realizat o serie de serate 

literare în jurul unui poet 

sau scriitor de origine română 

cu dublă cultură, care scrie și 

în română, și în franceză sau 

e tradus în franceză. O dată pe 

lună publicul francez a fost invitat 

în Platoul cu poezie – în 

franceză e un joc de cuvinte intraductibil, 

seria se numește On 

vous sert un vers, care înseamnă 

în același timp „vă oferim 

un vers și un pahar”. Publicul 

a fost îmbiat să servească, de 

pe o tavă, bilețele împăturite 

și să citească fragmente din 

opera scriitorului invitat. Am 

avut privilegiul să-i avem 

ca invitați pe Matei Vișniec, 

Basarab Nicolescu, Radu 

Bata, Norman Manea, Magda 

Cârneci. Proiectul a fost realizat 

împreună cu Institutul 

Cultural Român de la Paris cu 

care colaborez de ani buni. ICR 

e o vitrină a creativității și, în 

mediul artistic concurențial de 

la Paris, reușește să prezinte o 

carte de vizită adesea originală 

a creatorilor din România. 

Sigur că vizibilitatea culturală, 

politică, a unei țări se 

construiește profesionist și e 

o constatare de spus cu voce 

tare : de când Luca Niculescu – 

un desăvărșit profesionist care 

vine din presă – a fost numit 

Ambasador al României la 

Paris, există în acest sens progrese 

substanțiale. Imaginea 

și vizibilitatea unei țări țin în 

foarte bună măsură și de energiile 

adunate ale celor care fac 

pe cont propriu, individual, 

fără structuri instituționale în 

spate, o muncă de PR în favoarea 

țării de origine. Astfel, 

am bucuria să fi creat o revistă 

culturală online - Zoom France 

Roumanie - unde public zilnic, 

exclusiv în franceză, cronici și 

interviuri cu personalități semnificative, 

aflate la intersecția 

dintre cele două culturi. Prin 

Zoom France Roumanie organizez 

în mod independent 

conferințe și evenimente literare, 

cum a fost, la mijlocul 

lui martie, un Marathon de 

lecture, cu participarea a șase 

scriitori români sau de origine 

română. Nu e simplu, nu e 

ușor – numai să găsești o sală 

de conferințe disponibilă și 

accesibilă la Paris e prilej de 

adâncă satisfacție – iar bucuriile 

intelectuale și umane care 

se adună când tragi linie te fac 

să mergi înainte. 

Occidentul Românesc: Ai 

luat (sau iei) în considerare 

posibilitatea de a reveni în 

România sau de a părăsi 

Parisul, la un moment dat, 

pentru un alt oraș al lumii? 

Cristina Hermeziu: Cred 

că eu de fapt nici nu am reușit 

să tai cordonul ombilical cu 

România. Am scris întruna în 

presa din România și cei zece 

ani de corespondențe de la 

Paris s-au adunat într-o carte. 

„Vedere din Turnul Eiffel. Portrete 

civile, crochiuri politice,” 

apărută de curând la editura 

J unimea, cuprinde o selecție de 

reportaje, tablete și interviuri 

cu figuri esențiale ale diasporei 

culturale din Franța, precum 

scriitoarea Aurora Cornu, compozitorul 

Vladimir Cosma, sau 

filozoful Basarab Nicolescu, 

dar și cu prieteni francezi ai 

culturii române, precum editorul 

Jean Mattern sau cineastul 

Marin Karmitz. În România 

ajung de trei patru ori pe an, 

ba la festivalul internațional de 

literatură FILIT de la Iași, ba 

la Târgul de carte Gaudeamus 

de la București, ba la colocviul 

Exipora, dedicat diasporei și 

exilului cultural românesc de 

la Mediaș. Adevărul este că de 

fiecare dată realizez iarăși că 

în România există o rezervă 

incredibilă de creativitate și 

o forfotă culturală care au început 

să-mi lipseacă, mai ales 

că le-am luat pulsul pe viu 

pe când lucram la TVR Iași. 

Pe unii dintre artiștii aflați la 

începutul carierei lor, pe care 

i-am cunoscut ca realizator 

de emisiuni la televiziunea 

ieșeană, am reușit să-i aduc la 

Paris cu expoziții sau la alte 

diverse evenimente franco-române, 

ceea ce e o mare, mare 

bucurie. Dar să știți că e la fel 

de provocator să încerc să duc 

și Franța în România, nu numai 

România în Franța. Vara 

trecută am propus un proiect 

de inițiere în și de exersare a 

limbii franceze doar prin joacă, 

mai precis prin jocuri de societate. 

În parteneriat cu o ludotecă 

din Franța și grație susținerii 

Centrului Cultural din Bure sur 

Yvette am putut aduce la Iași o 

mulțime de jocuri de societate 

în franceză. Am implicat în 

proiect și am găzduit pe cont 

propriu francezi nativi care, 

timp de zece zile consecutiv, au 

conversat, s-au jucat, au cântat 

împreună cu copiii timp de 

câteva ore pe zi în limba franceză, 

într-o atmosferă veselă, 



până la capătul lumii pentru a o iubi mai bine” 

destinsă, fără constrângeri de 

teme sau stres. Ne-am pregătit 

pentru o grupă de șapte copii 

din comuna Bârnova și din 

Iași, și surpriza a fost că a doua 

zi ne-am trezit cu 11 doritori 

de vacanță în limba franceză. 

I-am primit bineînțeles pe toți. 

Proiectul se cheamă Vacanță la 

casa albă. Tu veux jouer avec 

nous? Vrei să te joci cu noi? 

și deja sunt întrebată dacă va 

continua și în 2018. Iar acum 

în martie a fost o bucurie 

neașteptată să aflu că primăria 

Bârnova și revista InSociety 

m-au desemnat Ambasador 

cultural și mi-au decernat o 

diplomă de excelență pentru 

inițierea acestui proiect. Dacă 

sunt gata să părăsesc Parisul 

pentru România? Puneți-mă 

la încercare: dacă cineva are 

nevoie de mine într-un proiect 

care să implice creativitate în 

relație cu tinerii sau o nouă 

platformă de jurnalism, am 

răspunsul gata pregătit :)! 


Cum sunt percepuți românii 

în Franța? 

Cristina Hermeziu: Pentru 

că e o întrebare care mi se pune 

destul de des, am să vă răspund 

cu un fragment dintr-un articol 

pe această temă pe care l-am 

publicat în Adevărul în 2013, 

dar care rămâne valabil, pentru 

că e vorba acolo și de un 

fel de profesiune de credință, 

asumată total. 

Pe fruntea mea nu scrie român. 

Accentul, da, mă trădează. 

Se-ntâmplă că în Franţa, 

unde m-am stabilit de câţiva 

ani, văd sprâncene ridicate, 

neîncredere, uneori dispreţ. Pe 

gratis. Sau mai precis în contul 

românilor hoţi, românilor 

ţigani fără de lege (fiindcă sunt 

şi ţigani de care mi-e drag, cu 

acordeonul bandajat şi o muzică 

divină, în metrouri), în contul 

corupţilor de care se aude 

până în occident, în contul 

vendetelor politicianiste despre 

care ajung să scrie ziarele lumii, 

sunt băgată în aceeaşi oală, ca 

o fatalitate, una rea. Şi-atunci 

ştiţi ce fac? Le spun, da, fraţilor 

(francezi), sunt româncă, adică 

nimic altceva decât „o pată de 

sânge care vorbeşte”, „zi de zi 

mă târăsc pe o bucată de spaţiu, 

la marginea Universului, 

în mijlocul unei infinităţi de 

cuvinte nepronunţate,” iar 

„sub ţeastă creierul mi-e un 

manuscris boţit”. Mi se uită 

în lumina ochilor, li se luminează 

privirea, îşi scot pălăria 

şi zic pe limba lor generoasă: 

„Chapeau !” Şi-atunci le dau 

să citească până la capăt cei din 

care am citat mai sus, pe numele 

lor Nichita Stănescu, Cioran, 

Mircea Cărtărescu. Ei - Nichita 

S tănescu, Cioran, Mircea 

Cărtărescu - sunt cei care mă 

poartă cu fruntea sus, în Franţa 

sau oriunde m-aş afla în lume. 

Ei sunt paşaportul meu, atunci 

când nu mai ajunge doar faptul 

că sunt un român onest plecat 

dintre ai lui. Ei, şi alţii ca ei, 

Gabriela Adameşteanu, Radu 

Aldulescu, Ana Blandiana, 

ei - Norman Manea, Ileana 

Mălăncioiu, Marta Petreu, 

ei - Dan Lungu, Lucian Dan 

Teodorovici, Florin Lăzărescu, 

Florina Ilis, ei - Ion Mureşan, 

Emil Brumaru, Dan Sociu, şi 

alţi câţiva, sunt aşii mei din 

mânecă, prin care câştig de 

fiecare dată. Citindu-i, lumea 

largă poate cădea pe gânduri, 

clipă de graţie în care nici nu 

mai contează că eşti român sau 

altceva... 


Emigrarea din România începe 

să semene cu un exod, 

conform celor mai recente 

statistici. Cum vezi acest fenomen, 

ce consecințe va avea 

asupra societății românești? 

Cristina Hermeziu: Fenomenul 

plecărilor din România 

m-a preocupat atât de mult, încât 

de aici din Franța am coordonat 

o carte cu această temă. 

După 1989 tinerii din România 

au plecat masiv. Cum, de ce, 

în ce condiții și cu ce preț? În 

decursul unui an de zile simbolic, 

2009 – 20 de ani de la 

revoluție! – am întâlnit români, 

le-am ascultat poveștile și am 

schimbat pe internet 500 de 

mesaje pe această temă. M-a 

interesat ce rămânea din identitatea 

de român, la 20 de ani 

de la revoluţie şi la mii de kilometri 

depărtare de ţară; ce 

rămânea din revoluție, după 

20 de ani, pentru românii care 

au ales să fie cetăţeni ai lumii, 

îndepărtându-se de casă? Ce 

faţă arăta lumii România, în 

oglinda (re)sentimentelor celor 

expatriaţi? Subiective, particulare, 

problematizante, poveştile 

exilaţilor, scoase din anonimat, 

au devenit exemplare. Cele 30 

de mărturii despre plecare și 

experiența de a trăi în două 

lumi, pe care le-am publicat 

în volumul Revoluția din depărtare 

(Curtea Veche, colecția 

Actual), constituie un eșantion 

viu din această arhivă virtuală, 

greu de cuantificat, a exodului 

românesc pe ușa deschisă de 

revoluție. Complexul de a fi în 

două lumi și complexul de a nu 

mai fi cu totul român generează 

alte mentalități, creează alte 

identități. Unii și-au câștigat 

libertatea de a fi apatrid, alții 

constată cu surprindere că șiau 

păstrat amândouă patriile, 

modificate, cea de adopție și 

cea de origine, într-un alt spațiu 

identitar, dificil de locuit și de 

definit zi de zi. Plecații nu se 

sfiesc să pună un diagnostic 

societății românești lăsată în 

spate și o fac de pe poziții exigente, 

nu neapărat arogante, 

ale unor expatriați care s-au 

obișnuit cu standardele unei 

alte societăți. De cele mai multe 

ori fugim din propria țară până 

la capătul lumii pentru a o iubi 

mai bine. La apariție, cartea a 

stârnit foarte multe comentarii 

în mediul online, resentimente 

și poziționări radicale, ceea ce 

m-a făcut să cred că tema a pus 

degetul pe rană. Iar rana e încă 

deschisă. 


Dacă ai avea posibilitateade 

a schimba trei lucruri la 

România, care ar fi acestea 

și de ce? 

Cristina Hermeziu: Trei 

utopii fezabile, deci! Să vedem: 

1. În lipsa autostrăzilor, 

aș obliga primăriile să facă 

măcar trotuare în localitățile 

prin care ești nevoit să treci cu 

mașina când străbați România 

de la un punct cardinal la altul: 

să mergi pe marginea drumului 

până la biserică sau magazin, 

să treci strada de la o casă la 

alta e, în satele bunicilor noștri, 

un infern. 2. Aș mai umbla 

puțin la discursul public despre 

femei și la modul cum se 

văd femeile pe ele însele: deși 

s-au schimbat cu mult lucrurile, 

femeia e încă un „obiect sexual”, 

e încă o „proprietate” a 

cuiva, cu un rol pre-destinat în 

societate; 3. Aș închide câteva 

televiziuni toxice, instrumente 

de propagare a urii și aș înființa 

o televiziune cu profil inedit, 

în care moderatorii, analiștii 

politici și de societate, producătorii 

emisiunilor să fie exclusiv 

copii și tineri. Tinerii aceia 

excepționali, mulți vorbitori de 

limbi străine, viitori IT-iști de 

geniu și creatori de start-upuri 

care se pregătesc cu toții 

să plece din România: ei să fie 

cei care îi invită pe politicieni 

la o dare de seamă zilnică, la 

o privire copilărească și bărbătească, 

ochi în ochi. 



Cristina Hermeziu

16 APRILIE 


Părinţi şi copii 

Orice părinte își dorește 

Cum să ai un copil disciplinat 

fără să îi „sufoci” 

personalitatea. Orice părinte 

își dorește un copil disciplinat, 

însă educarea unui copil 

care să fie disciplinat re- 

un copil disciplinat 

prezintă o mare provocare. 

De cele mai multe ori, din 

dorința de a-și învăța copiii 

să fie disciplinați, părinții 

ajung să le sufoce personalitatea 

prin impunerea prea 

multor reguli. 

Un copil pe care se pune 

prea multă presiune poate 

dezvolta o serie de probleme. 

În primul rând, acesta 

se va simți incapabil să facă 

lucrurile așa cum trebuie, își 

va pierde încrederea în sine 

și își va dori să evadeze din 

mediul în care se află. Anxietatea 

este o problemă pe 

care copiii care primesc o 

educație prea strictă o pot 

dezvolta. 

Specialiștii în Parenting 

sunt de părere că există metode 

prin care îți poți educa 

copilul astfel încât să fie disciplinat, 

însă fără să pui prea 

multă presiune pe cel mic, 

sufocându-l cu pretențiile 

tale. 

Explică-i de ce trebuie 

să fie disciplinat, tratându-l 

ca și cum ar fi un adult – nu 

ignora nevoia celui mic de 

a se simți important. Dacă 

îl tratezi ca și cum părerea 

lui nu ar conta, nu vei avea 

parte de înțelegerea pe care 

ți-o dorești din partea lui. 

Explică-i, de fiecare dată, de 

ce ar trebui să facă lucrurile 

într-un anumit fel. Astfel, nu 

se va simți sufocat de reguli 

al căror sens nu îl găsește. 

Un copil disciplinat 

face lucrurile din proprie 

inițiativă, nu trebuie să îi 

spui de fiecare dată ce are 

de făcut. Pentru a-i cultiva 

obiceiul de a face lucrurile 

din proprie inițiativă, părintele 

trebuie să îl motiveze de 

la vârste fragede. Mai exact, 

atunci când copilul este mic 

și îl rogi să facă ordine la jucării, 

îl vei răsplăti în primul 

rând cu aprecierea ta, iar în 

al doilea rând cu o activitate 

plăcută precum mersul la 

film sau în parc. În acest fel, 

copilul va înțelege că atunci 

când este disciplinat și face 

lucrurile așa cum se cuvine, 

va fi răsplătit atât cu fericirea 

părintelui, cât și cu o 

activitate plăcută. 

Pentru a-l stimula, laudăți 

copilul pentru fiecare efort 

pe care îl face. Începând de 

la lăudarea efortului de a-și 

face patul și până la aprecierea 

modului în care se organizează 

atunci când își face 

temele, este recomandat să 

îl complimentezi pe cel mic 

pentru disciplina de care dă 

dovadă. 

Oferă-i un exemplu demn 

de urmat – copiii imită comportamentul 

adulților, în 

special pe cel al părinților, 

așa că dacă vrei să crești un 

copil disciplinat, tu trebuie 

la rândul tău să dai dovadă 

de disciplină. Nu poți avea 

această pretenție de la el 

fără a-i oferi un exemplu pozitiv 

în acest sens. Dacă nu 

ești o persoană disciplinată 

din fire, fă eforturi să pari 

una – vei vedea cum, treptat, 

te vei transforma într-o 

persoană mai disciplinată de 

dragul copilului tău. 

Empatizează cu cel mic 

atunci când are nevoie – 

dacă într-o zi copilul se 

abate de la programul lui, 

nu îl certa. Mai degrabă, 

arată-i că îl înțelegi, însă 

explică-i totodată cât de important 

este să ne respectăm 

obligațiile. 

Sursa foto: shutterstock 

Activități recomandate pentru sfârșit de săptămână 

Chiar dacă pare greu de crezut, 

există modalități prin care 

poți pune capăt inconvenientelor 

legate de temele pentru 

acasă și astfel, îmbinând temele 

cu activități distractive, îl vei 

face pe cel mic să fie mai activ 

în weekend și să lase deoparte 

tableta sau smartphone-ul. 

Reciclați obiecte. Specialiștii 

vă sugerează un truc 

foarte simplu: să luați ceva 

din coșul de gunoi (sau care 

urmează să ajungă în coșul cu 

gunoi) și să transformați acel 

obiect în altceva. De pildă, 

puteți transforma o cutie de 

cereale în ceva care zboară sau 

într-o mască colorată, iar în 

acest fel, îi vei da micuțului tău 

o adevărată temă de gândire. 

Folosește cutia de carton 

de la cereale și pune-l pe copil 

să se gândească la locul de 

unde provine cutia și cum a 

fost făcută. Această activitate 

distractivă este grozavă pentru 

că îl va ajuta să înțeleagă lumea 

în care trăim, cum se fac 

lucrurile, să conștientizeze ce 

înseamnă să protejeze mediul 

înconjurător, va învăța despre 

artă/designul unei măști, de 

exemplu, dexteritatea lucrului 

manual, etc. 

Desenați o pagină dintr-o 

bandă desenată. Aceasta este o 

activitate excelentă pentru copiii 

de toate vârstele (care are 

loc în casă) și, cu siguranță, 

va pune la treabă creativitatea 

celui mic, pe măsură ce inventează 

personaje și povești sau 

intrigi. Abilitățile de desen artistic 

pot fi „rafinate” sau chiar 

șlefuite prin desenarea și colorarea 

personajelor și scenelor, 

întocmai ca într-o pagină din 

cărțile de benzi desenate. Măsurarea 

chenarelor în care va 

desena poate adăuga un element 

educațional la această 

activitate. 

Colorați cu cretă pe trotuar. 

Dacă celui mic îi place creta 

colorată, atunci cu siguranță se 

va bucura să deseneze cu ea 

pe trotuarul din fața casei sau 

în curte, sugerează experții în 

creșterea copilului. Adaugă o 

notă educativă la această activitate 

populară, sugerându-i 

să rezolvați împreună câteva 

probleme sau exerciții de matematică, 

pe aleea din fața casei, 

cu ajutorul cretei colorate. 

Ajută-l să devină un om 

de știință. În zilele călduroase 

de toamnă, luați un caiet 

sau un blocnotes și un pix și 

ieșiți afară. Fie că sunteți în 

curtea din spatele casei, fie că 

sunteți în zona părculețului 

de pe lângă bloc sau chiar 

într-un loc de joacă, găsiți o 

veveriță, o pasăre sau alt animal 

și învățați-l pe cel mic 

să pretindă că este un om de 

știință și că urmărește un animal, 

iar acest om de știință va 

trebui să noteze și să observe 

tot ceea ce face vietatea, minut 

cu minut: ce mănâncă, cu 

ce se joacă, etc. 

Jucați împreună un joc de 

tip board game. Jocurile din 

categoria board game sunt 

un mod excelent de a le permite 

copiilor să se distreze, să 

învețe și să petreacă timp împreună, 

în familie. Valoarea pe 

care o au jocurile board game 

este că acestea dezvoltă atenția 

și concentrarea copilului, spun 

specialiștii. Astfel, copiii vor 

trebui să se implice în joc, să 

se dedice jocului. 

Este important ca cei mici 

să învețe dezamăgirea, chiar 

dacă nu le place să piardă pentru 

că, spun psihologii, trebuie 

să mai și piardă. Jocurile cu 

zaruri sunt, de asemenea, exce- 

lente, pentru că le permit copiilor 

tăi să își exerseze abilitățile 

de la matematică. În plus, jocurile 

de acest gen îi determină 

Prof. Irina Georgescu Şova, California/USA 

pe cei mici să țină minte reguli, 

să descopere personaje interesante 

și povești care de care 

mai captivante.

Pagina copiilor APRILIE 


Cartea cu multe pisici 

de Letiţia Coza 

Stau la umbră și-i admir, 

De curând i-am botezat; 

Mai întâi i-am studiat 

Și iată ce-am observat: 

Prea sprințare, două fete 

În piele nu-și mai încap 

Că sunt negre, negre, negre 

De la coadă pân’ la cap. 

Blondy – cu neagră blăniță 

Are-un smoc alb sub bărbiță. 

Lipăie lapte fără frică 

Fiindcă are... bavețică. 

Ea mănâncă tot, tot, tot 

Și-apoi se spală pe bot. 

N-am știut cum s-o numesc 

Cu un nume românesc, 

I-am dat unul de-mprumut: 

Mirabella. I-a plăcut! 

Dar nume și mai ciudate, 

Ce din filme sunt luate, 

Am găsit pentru băieți 

Că-s isteți, nu nătăfleți! 

Tarzan – cu gâtul tărcat – 

Zi de zi s-a antrenat 

Și-i campion la cățărat; 

Mă cheamă c-un mieunat 

Când în vie e urcat, 

Dar să-l dau jos nu mă lasă, 

Strigă: Eu aici o să-mi fac casă! 

SexIsteții 

Partea asta, ”SexIsteții”, 

E dedicată frumuseții 

Sentimentului matern, 

Ce va dăinui etern. 

Episodul II 

Soarele e sus! Săgeți 

Trimite spre sexisteți, 

De aceea mama Mița 

Îi cheamă spre grădinița 

Unde-i umbră și răcoare; 

În strat – floare lângă floare, 

Corolele-s rotunjoare, 

Culorile – țipătoare, 

Parfumul – destul de tare. 

Fetițele se reped 

Și-n petale fac prăpăd, 

Iar băieții – ce să zic? 

Se mai odihnesc un pic 

Pe o cuvertură moale, 

Parfumată – din petale! 

Văzându-i m-am supărat, 

Dar degeaba i-am certat... 

Mama Mița vede-acuma 

Că s-au întrecut cu gluma; 

Ca joaca să înceteze, 

Îi cheamă să-i alăpteze. 

Și atunci să-i fi văzut 

Ce cuminți s-au mai făcut! 

Locul și-l știe fiecare 

Și au o poftă de mâncare! 

N-am putut să nu mă mir! 

Heidi, mica vrăjitoare, 

Numai dinții albi îi are. 

Ochii sunt mărgele mici, 

Ce strălucesc ca licurici. 

Celelalte două fete 

Albe sunt, dar și cu pete 

Negre; chiar și pe burtică 

Una are o bulină măricică, 

Încă una chiar pe bot 

Și mai are – mici de tot – 

Câte două pe sprâncene 

Și le tot spală alene 

Când la ochi vine Moș Ene. 

Chiar dacă e somnoroasă, 

Bubulina e frumoasă. 

Cealaltă – o pofticioasă – 

Nu e deloc mofturoasă, 

E rotundă, rotunjoară, 

Fie dimineață, seară, 

Sandokan - cu nume de indian - 

E preferat de toți din casă, 

Are-o blăniță pufoasă, 

Agil ca un tigrișor, 

Obține totul ușor 

Și, deși este băiat, 

Pe la ochi e rimelat; 

La lăbuțe are albe șosetuțe 

Și ascuțite gheruțe. 

Pe coadă, inele-s șapte, 

Nazul roz – muiat în lapte – 

Adulmecă – mititelul – 

Peștele și șoricelul. 

Mama Mița i-a hrănit 

Și-acum toți au adormit. 

Până dorm ei, mă grăbesc 

Spre curte, să pregătesc 

Pentru ei un loc de joacă; 

Sper ca tuturor să placă! 

Recunoaște personajul! 

Dacă textul l-ai citit 

Și pozele le-ai privit, 

Poți intra și tu în joc 

Fiindcă nu e greu deloc. 

Scrie deci cu mult curaj 

Numele ce-i potrivit 

T......................................... 

Scrie, pe linia punctată, numele 

fiecărui personaj. 

B......................................... 

H......................................... 

Fiecărui personaj. 

M......................................... 

S......................................... 

B......................................... 

Ca să-ți vin în ajutor, 

Îți dau inițiala lor; 

Pentru a scrie corect, 

Subliniază-le-n text!

18 APRILIE 


Interviu 

„Pensula este pur și simplu 

Interviu cu Cătălina 

Moldovanu-Giebl (Spania), 

artist 

O discuție cu Cătălina este 

ca o plimbare pe valurile mării: 

cu urcări tumultuoase pe 

culmile artei pe care o transmite 

cu pasiune prin culoare 

și coborâri adânci în sufletul 

din care izbucnesc toate picturile 

ei minunate. Este un artist 

complex, care se exprimă 

și prin muzică și literatură, nu 

doar prin pictură, care iubește 

șahul, crede cu tărie în iubire 

și în salvarea lumii prin iubire 

și care își trăiește viața din 

plin, clipă de clipă, fără a uita 

să îi bucure și pe cei din jurul 

ei cu tot ceea ce are de oferit. 

Cătălina Moldovanu-Giebl 

este nominalizată pentru premiile 

de excelență acordate 

în cadrul celei de-a doua 

ediții a campaniei Occidentul 

Românesc „Noi susținem 

excelența!” 


Cum ai ajuns să te stabilești 

în Spania, care a fost traseul 

tău înainte de a ajunge aici? 

Cătălina Moldovanu- 

Giebl: Aș putea răspunde 

scurt: Liceul de matematică-fizică 

Vasile 

A lecsandri, Facultatea de 

Studii Economice, promoția 

‘96, studii de design interior 

la Hamburg Academy, 

Colegiul de Haute Couture 

1993-1994, Goethe Institut 

1998-2000, Espanol para extranjeros 

- Escuela de idioma 

Puerto de la Cruz 2005... Dar 

realitatea este mult mai surprinzătoare 

decât o simplă 

înșiruire de date cu valoare cel 

mult pentru un CV. Privind retrospectiv 

viața mea, totul are 

sens, logică, răspuns. Decizia 

de a veni în Tenerife a fost luată 

într-o dimineață a începutului 

de an 2005, pe terasa unui 

luxos hotel din Maspalomas, 

Gran Canaria, unde eu și 

soțul meu ne aflam în vacanță 

– prima după aproape șase 

ani dedicați în exclusivitate 

unui mare concern german, 

unde lucram amândoi (în 

Frankfurt, apoi în Munchen). 

Motivul luării acestei decizii 

este... original, chiar haios, aș 

spune: a fost răspunsul la întrebarea: 

„Cati, de ce trebuie 

să trăim într-o țară unde 80% 

vremea este friguroasă și 20% 

catastrofală?” Și cum pentru 

mine important era – și continuă 

să fie nu UNDE trăiești, 

ci cu CINE decizi să îți trăiești 

viața... a fost simplu, trei luni 

mai târziu, veneam cu două 

containere în Tenerife. 


Cum ți-ai descoperit talentul, 

pasiunea pentru artă, 

mai exact pentru pictură? 


Giebl: La vârsta de 7 ani s-au 

deschis porțile larg spre lumea 

fascinantă a frumosului 

într-una din multiplele forme 

de manifestare: muzica. Primul 

meu mentor, învățătorul 

meu Mihai Hogaș, mi-a pus o 

vioară în mână și m-a instruit 

mai mulți ani, deși din clasa 

a IV-a ne-am mutat la Galați, 

din dorința mamei mele de a 

oferi o educație mai bună fiicelor 

sale (mai cosmopolită, 

aș spune râzând), iar el făcea 

un efort să vină din Viile, satul 

copilăriei mele, la oraș. 

Apoi, maeștrii nu au întârziat 

să apară: doamna Benescu, 

noua mea învățătoare, m-a 

învățat ca intransigența față 

de slăbiciunile personale 

este o formă de autodepășire. 

C orneliu Stoica, directorul 

școlii generale 29 și dirigintele 

clasei noastre, este un 

alt maestru care mi-a deschis 

calea spre literatură, 

încurajând tinerele talente în 

a-și manifesta creativitatea și 

impulsionând această formă 

de exprimare a sufletului 

prin publicarea unei reviste 

literare: „Autori copiii”, în 

umbra cenaclului „Petale de 

lumină”. Dar... prima mea 

diplomă a venit la un concurs 

de desene pe asfalt, în 1978, 

la vârsta de șapte ani. Apoi 

s-au adăugat altele, la șah, 

literatură, limba engleză, 

creativitate, multe medalii 

și distincții acordate de sistemul 

de învățământ pentru 

funcțiile cu care am fost învestită 

de-a lungul educației 

mele instituționale. Mama 

le-a păstrat pe toate, ca pe 

un trofeu drag, poate pentru 

a-mi reaminti în timp, atunci 

când viața te îngenunchează, 

că puterea de a continua cu 

pași fermi este însămânțată 

adânc înlăuntrul ființei noastre. 


Dacă ai fi rămas în România 

ai fi făcut tot artă sau 

altceva? 


Giebl: Arta, ca formă de exprimare 

a sufl etului cucerit 

de frumusețe și de dorința 

de a fi prezent când se scrie 

istoria umanității, este transcendentă 

în timp și spațiu: 

consider că nu are un spațiu 

fi zic delimitat, nu poate fi 

coregizată de presiunea nici 

unui factor exterior, pentru 

că locul ei este în inima artistului. 

Și acesta, pentru a 

nu se asfi xia, își va căuta și 

facilita întotdeauna posibilitatea 

de a se exprima pentru 

a scăpa de acest nod ce se 

pune în gât, când inima este 

prea plină și vrea să vorbească. 

Nu cred că aș fi făcut altceva, 

indiferent în ce colț din 

lume m-aș fi născut! 


Care au fost cele mai mari 

provocări la adaptarea la 

Spania? 


Giebl: Viața este o provocare 

continuă, pentru că este generoasă 

și înțeleaptă și ne oferă 

în fiecare zi posibilitatea de a 

descoperi lucruri noi despre 

noi înșine, unde trebuie să 

luăm decizii care vor influența 

următorii pași, ca pe tabla de 

șah. Un bun jucător de șah știe 

că are nevoie de liniște pentru 

a-și analiza următoarele 

mișcări înainte de a muta o 

piesă, fără să depășească termenul 

de timp impus de joc. 

Nu poate influența imprevizibilul, 

dar poate fi pregătit 

pentru a-i face față, cultivând 

zi de zi valorile interioare. 

Cred că noi, românii, suntem 

binecuvântați datorită sângelui 

de dac care curge prin 

vinele noastre. Lor trebuie să 

le mulțumim pentru această 

putere care ne împinge să 

mergem înainte, indiferent de 

greutăți. În cazul meu, cum 

spuneam, schimbarea a venit 

după trei luni de la luarea deciziei. 

În aceste trei luni m-am 

pregătit pentru noua etapă a 

vieții, începând să studiez, zilnic, 

ori de câte ori timpul îmi 

permitea, limba spaniolă – cu 

ajutorul pachetelor interactive 

oferite de Langscheid, pe care 

le recomand. Pentru aprofundarea 

frumoasei limbi spaniole 

am făcut un curs intensiv, 

ulterior, într-o instituție privată 

de limbi străine pentru străini. 

Am considerat că acesta 

era esențialul de care aveam 

nevoie pentru a face față noii 

provocări din viața mea – capacitatea 

de comunicare, fără 

de care ființa umană se izolează, 

se închide în cercul vicios 

al neputinței de a se dărui. 


Ce îți place cel mai mult la 

patria ta adoptivă? 


Giebl: La întrebarea aceasta 

îmi vin atât de multe răspunsuri 

în minte, începând de la 

bucătăria canariotă (ador 

gofio!) și gălăgia acestor 

guachince unde se simte intensitatea 

cu care își trăiesc 

viața, ajungând la romantismul 

cântecelor, la străzile 

cu miros de secolul trecut din 

La Laguna și La Orotava... 

Măreția acestui legendar 

Drago cu nostalgia Grădinii 

unde Hesperidele cântau 

viața veșnică, gigantescul 

gardian Teide, oceanul, el 

baraquito, băut în buna companie 

a prietenilor de drum, 

viața culturală vie a străzii, 

respectarea tradițiilor... Inclusiv 

acest „mañana” convertit 

într-un modus vivendi, 

care inițial este exasperant 

pentru cel care nu a învățat 

încă virtutea răbdării, îmi 

este drag.

o prelungire a sufletului” 




Ce anume îți lipsește din 

România, de ce ți-e dor? 


Giebl: Ceea ce îmi lipsește 

mie din România port în suflet... 

Mormântul părinților 

și al bunicii mele; prietenii, 

chiar dacă îi văd sau comunicăm 

cu ajutorul tehnologiei 

actuale... Uneori îmi lipsește 

această strângere în brațe 

unde inimile își povestesc 

fără cuvinte dorurile și păsurile, 

speranța într-un viitor 

la nivelul adevăratei valori a 

poporului român. 


Ce anume te reprezintă, ce 

te face să vibrezi pentru a 

transmite pe pânză, ce te 

inspiră? 


Giebl: Știi, îmi este relativ 

dificil să vorbesc despre stilul 

meu, prefer să las pe seama 

criticilor de artă, deși în 

realitate nici ei încă nu s-au 

pus de acord care este acesta, 

pendulând între un realism 

magic și suprarealism, dar 

mă simt fericită să beneficiez 

de o apreciere unanimă generoasă: 

trăsături unice, puternice, 

curajoase. În realitate, eu 

simt că mor cu fiecare tablou 

terminat și renasc cu fiecare 

tablou gol, alb și provocator, 

care își așteaptă nașterea, 

sunt într-o continuă mișcare 

interioară care îmi marchează 

evoluția în pictură. Îmi doresc 

și lupt în fiecare zi pentru 

a menține vie această lumină 

în sufl et, pentru a transmite 

cât mai exact informațiile pe 

care le primesc, majoritatea în 

timpul somnului, notând visele 

relevante, pe care, ulterior, le 

transpun prin intermediul culorilor. 

Alte tablouri se nasc 

din adâncul inimii mele, inspirată 

de sentimentele persoanelor 

cu care intru în contact și 

care îmi ating sufletul, culorile 

mele vorbind despre bogăția 

întâlnită în sufletele lor. Dar 

și situația politico-economică 

actuală mă face să îmi afirm 

poziția, fi ind componentă a 

timpului meu prezent. Este o 

foame tremurătoare în lume, 

de hrană biologică, spirituală, 

cultură... doar că uneori se 

mănâncă din platouri murdare 

și se bea din pahare sparte 

înainte de vreme. Dar lumea 

începe să se trezească și să își 

unească vocile, spunând cu 

glas tare: nu vreau să văd în 

această farfurie nici ochi (care 

să mă privească), nici picior 

(care să mă lovească). 

Occidentul Românesc: Să 

presupunem că ai o baghetă 

magică și poți schimba trei 

lucruri la România, peste 

noapte. Care ar fi aceste lucruri 

și de ce le-ai schimba? 


Giebl: Bagheta mea magică 

este pensula mea, pe care 

o folosesc cu optimism și, 

vreau să cred, responsabilitate, 

pentru o unică dorință, 

de ani de zile: deșteptarea 

conștiinței individuale și, 

ca urmare a unui butterfl y 

effect, a celei colective. Odată 

ce va fi activat acest creier 

al inimii, nu doar draga mea 

România, ci toate țările cu 

care ne împărțim contemporaneitatea 

vor beneficia de un 

viitor liber de egoism. Unde nu 

există egoism, nu există diviziune 

între corp, suflet și spirit, 

între frați, între sate, orașe, 

țări, rase, specii... Doar trăind 

conștienți că suntem aici 

pentru a învăța să iubim, 

fără a conta unde exercităm 

această unică experiență numită 

viață, doar așa putem 

lăsa unica moștenire care nu 

putrezește în materie: dragostea 

noastră. 


Sunt, în România, tineri care 

aspiră la o carieră artistică 

în acest domeniu (pictură): 

ce le-ai transmite acestor tineri 

artiști în devenire? 


Giebl: „O găină face același 

ou oriunde se va afla în lume; 

dacă face un ou de aur în 

țara sa, îl va face indiferent 

unde se va afla”. O citez pe 

bunica mea, care mi-a dăruit 

această prețioasă nestemată 

de înțelepciune. Le spun să 

nu uite faptul că important nu 

este mesagerul, ci mesajul în 

sine... Să nu uite faptul că fiecare 

generație a dăruit voci 

cu identitate proprie, care au 

fascinat lumea prin păstrarea 

acestei autenticități și măreției 

creatorului. Să fi e fericiți și 

neatinși de decadența morală 

a secolului pe care îl împart, 

să își trăiască fiecare creație 

ca întâlnire sacră cu ceea ce 

ei înșiși sunt. Pensula este 

pur și simplu o prelungire a 

sufletului și nu o lingură sau 

o medalie de pus pe frunte. 

Occidentul Românesc: În 

afară de pictură, ce altceva 

îți mai ocupă timpul – ce îți 

place să faci? 


Giebl: Nu are ziua ore suficiente 

pentru a mă putea dedica 

în voie tuturor lucrurilor care 

îmi plac! De la muzică, ce mă 

însoțește când pictez, compunând 

pentru sufletul meu cântece 

la chitară când sunt veselă, 

sau la pian, atunci când 

îmi este dor de oameni buni, 

la literatură (citesc mult și nu 

pierd ocazia să îmi îmbrățișez 

prietenii spanioli care își publică 

trăirile în cărți, eu însămi 

fiind ocupată cu corectura 

manuscrisului „Totem 

și Tabu” care sper să vadă 

lumina tiparului la începutul 

anului 2019. Studiez ebraica 

biblică la distanță, dar și 

rusa/chineza autodidact. Ador 

șahul și de-abia aștept să fie 

timpul puțin mai generos cu 

mine pentru a reîncepe turneele 

de golf. Joc tenis, în vacanțe 

fac scufundări, călătorii lungi, 

prefer țări exotice... Dar cea 

mai plăcută activitate exersată 

zilnic pentru care sacrific cu 

drag micile plăceri personale 

este aceea de a fi mamă, iubită, 

prietenă, om. 



Cătălina Moldovanu-Giebl

20 APRILIE 


An Centenar 

Occidentul Românesc premiază 

valoarea în Anul Centenar al Marii Uniri 

„Această unire românească n-ar avea nicio valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăși conștiința noastră despre necesitatea ei, despre caracterul ei 

sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi – ceea ce nu înțelege o mulțime de lume – o condiție pentru existența însăși a poporului nostru.” 

(Nicolae Iorga) 

La o sută de ani de la momentul 

istoric al întregirii 

națiunii, românii își demonstrează 

valoarea și dincolo 

de granițele stabilite în anul 

1918. Suntem prezenți pe mai 

multe continente, în culturi 

diferite, ne integrăm și ne 

adaptăm unor societăți diverse 

și, peste tot, ducem cu noi 

în suflet o parte din România 

care ne-a născut și educat. 

Publicația independentă 

Occidentul Românesc 

premiază valorile românești 

din afara granițelor în Anul 

Centenar al Marii Uniri. 

Ajunsă la ediția a doua, cam- 

pania de promovare a valorilor 

românești din străinătate 


lansată de această publicație 

își va desemna laureații 

în cadrul unui eveniment 

privat, care va avea loc la 

sfârșitul lunii mai a acestui 

an, în Spania. Evenimentul 

este susținut exclusiv din 

fonduri proprii, fără a fi afiliat 

vreunui program de tip 

instituțional, guvernamental 

sau finanțat prin astfel de 

resurse. 

Am dorit să ne implicăm 

în promovarea românilor 

care excelează în diverse 

domenii de activitate din 

patriile lor adoptive pentru 

că publicațiile din România 

vorbesc prea puțin despre 

astfel de români, despre eforturile 

depuse ori sacrificiile 

făcute și, mai ales, despre 

rezultatele muncii lor. Am 

dorit să intervievăm și să 

prezentăm oameni de succes, 

români care impresionează 

prin rezultatele muncii lor, 

prin profesionalism, dar și 

prin valoarea umană de care 

dau dovadă. 

Astfel, am publicat 

în paginile Occidentului 

Românesc povești ale unor 

români nominalizați de către 

comunitățile din care fac 

parte – români din Spania, 

Belgia, Statele Unite ale 

Americii, Franța etc. Această 

campanie va continua și 

în viitor: sunt mulți români 

valoroși care merită să fie 

cunoscuți, care pot servi ca 

model și inspirație pentru 

generațiile tinere afl ate pe 

drumul formării. 

Gala de premiere organizată 

de către redacția 

O ccidentul Românesc va 

marca încheierea celei de-a 

doua etape a campaniei, 

care, iată, coincide cu un 

an de mare sărbătoare pentru 

toți românii, indiferent 

unde se află. La aniversarea 

României Mari, celebrăm, în 

acest fel, valoarea românească. 

La Mulți Ani, România și 

români de pretutindeni! 

*** 

Redacția Occidentul 

Românesc 

Recital de excepție la gala 

„Noi susținem excelența!”: 

Adolescenta soprană 

Laura Bretan va susține 

un minirecital în cadrul galei 

campaniei „Noi susținem 

excelența!”, eveniment organizat 

de redacția Occidentul 

Românesc. În vârstă de 

15 ani, Laura Bretan este 

cântăreață de operă, de origine 

română, din Chicago, 

Illinois, SUA. Ea s-a remarcat 

atât pe plan național, cât 

și internațional. Laura Bretan 

interpretează nu doar muzică 

de operă în spectacole, ci şi 

alte genuri muzicale, cum ar 

fi: pop, soul sau chiar jazz. 

Laura Bretan 

adolescenta soprană 

de origine română care a 

uimit lumea 

După ce a făcut furori pe 

scena concursului „America’s 

Got Talent” și a câștigat 

ediția din 2016 a concursului 

„Românii au Talent”, a 

reuşit să-i impresioneze din 

nou pe americani cu talentul 

său după ce a cântat imnul 

Statelor Unite la un meci de 

baschet din NBA. 

Încă de la vârsta de 4 ani, 

Laura Bretan a susţinut recitaluri 

sub îndrumarea mamei 

sale. La 11 ani a început lecţiile 

de canto cu profesorul 

Cristian Dumitrana, iar în ultima 

vreme studiază bel canto 

cu Nicoleta Roman, artistă 

lirică la Chicago Symphony 

Orchestra. Pentru că un astfel 

de talent trebuia cultivat, părinţii 

au îndrumat-o pe Laura 

să studieze pianul şi actoria. 

Campania de promovare 

a valorilor românești din 

străinătate „Noi susținem 

excelența!”, lansată de către 

publicația Occidentul 

Românesc, își va desemna 

laureații la sfârșitul lunii mai 

a acestui an, în S pania. Laura 

Bretan va fi prezentă la acest 

eveniment privat, în cadrul căruia 

va susține un minirecital.

Sărbătoarea Paștelui este 

marcată de obiceiuri străvechi 

ce țin de credința unei curățiri 

și înnoiri interioare, manifestată 

prin primenirea casei 

și înnoirea hainelor. Masa 

tradițională pentru Paști este 

alcătuită la creștinii români 

din: preparate de miel, ca 

dulciuri se mănâncă cozonacul 

cu diverse umpluturi și 

pasca cu brânză. Alături de 

aceste bucate se pregătesc ouă 

roșii. Știi care e semnificația 

bucatelor care se consumă în 

această perioadă? 

Dacă este sa vorbim despre 

bucatele tradiționale de Paște, 

care au o semnificație aparte 

pentru toți creștinii, atunci 

merită amintite în primul rând 

pâinea și vinul, menționate de 

mai multe ori în textul sacru al 

Bibliei ca alimente încărcate 

de o bogată simbolistică, apoi 

ouăle înroșite, pasca, preparatele 

din miel și cozonacul. 

Ouăle înroșite. Folclorul 

conservă mai multe legende 

creștine care explică de ce 

se înroșesc ouăle de Paști și 

de ce ele au devenit simbolul 

sărbătorii Învierii Domnului. 

Una dintre ele relatează că 

Maica Domnului, care venise 

să-și plângă fiul răstignit, 

a așezat coșul cu ouă lângă 

cruce și acestea s-au înroșit 

de la sângele care picura din 

rănile lui Iisus. 

Domnul, văzând că ouăle 

s-au înroșit, a spus celor 

de față: „De acum înainte 

să faceți și voi ouă roșii și 

împestrițate intru aducere 

aminte de răstignirea mea, 

după cum am făcut și eu astăzi”. 

Culoarea roșie cu care 

le vopsesc creștinii la Paști, 

reprezintă pe de o parte focul, 

cu puterea lui purificatoare, 

dar și sângele lui Iisus 

care s-a scurs pe cruce pentru 

mântuirea lumii. 

Pasca. La Cina cea de 

Taină, Iisus și apostolii au 

mâncat miel după ritualul 

evreiesc, iar azima este reprezentată 

de pască. Pasca frântă 

și vinul turnat semnifică sacrificiul 

christic. 

Pasca este preparată în 

ajunul Învierii. Adevărata 

pască este aceea care se taie 

în bucățele mici, se pune în 

pachețele și se duce la biserică 

pentru a fi sfințită. Bucățile de 

pască sunt duse acasă și păstrate 

pentru a-i face pe credincioși 

părtașii binecuvântării lui 

Dumnezeu, având puterea de 

a alunga bolile și necazurile. 

Mielul. Această sacrificare 

a mielului pascal a prefigurat 

jertfa Mântuitorului 

de pe Golgota, care a adus 

eliberarea omenirii din robia 

păcatului. Mielul viu și nu 

friptura de miel a fost dintotdeauna 

considerat un simbol al 

Mântuitorului Iisus și nu este 

deloc de mirare date fiind referirile 

dese din Biblie la dragostea 

pe care o purta Dumnezeul 

lui Israel față de puii de animale, 

în special mieluții și vițeii 

reușind să îi aducă mereu zâmbetul 

pe buze. Prin asociere, 

chiar Iisus, fiul lui Dumnezeu, 

s-a bucurat de o dragoste la fel 

de sinceră și curată. 

Cozonacul. Similar cu 

pasca, cozonacul de Paște 

reprezintă o pâine dulce a 

învierii și renașterii întregii 

creații, putând la fel de bine să 

fie pus pe masă în loc de pască 

sau împreună cu aceasta. Întrucât 

cozonacii sunt asociați 

și cu sărbătoarea Crăciunului 

sau alte sărbători religioase, 

simbolistica lor pascală este 

puțin diminuată față de aceea 

a păștii, dar rămâne valabilă 

Paşte Fericit APRILIE 


Semnificația bucatelor 

tradiționale de Paște 

reprezentarea ritualică a jertfei 

Mântuitorului, prin stropirea 

cozonacului cu vin sfințit, 

la biserică. 

Concluzionând, se 

poate spune că bucatele 

tradiționale de Paște sunt 

în bună măsură o garanție 

a continuității tradiției religioase 

în plan culinar, ele 

aducându-ne mereu aminte 

de momente importante din 

istoria creștinismului sau de 

persoane ori ființe care au îndeplinit 

un rol hotărâtor pentru 

soarta Bisericii creștine. 

Vă dorim o masă bogată și 

Paște Fericit! 

A consemnat: 

Anne Hürlimann 

Tiramisu 

Rețetă rapidă 

pentru Paști 

Ingrediente: 

• 300 g pișcoturi 

• 400 ml cafea espreso 

• 3-4 lg zahăr 

• 2-3 lg lichior Amaretto 

• 500 g Mascarpone 

• 80-100 g zahăr pudră vanilat 

• 200 ml frișcă lichidă 

• 2 lg pline cu cacao 

Mod de preparare: 

Se prepară cafeaua. Se 

îndulcește cu zahăr și se lasă să 

se răcească. La final se adaugă 

lichiorul Amaretto. Într-un bol 

se amestecă Mascarpone cu 

zahărul pudră vanilat. Frișca 

se mixează bine, apoi se încorporează 

în crema Mascarpone. 

Se ia câte un pișcot și se 

scufundă în cafea timp de 1-2 

secunde și se așează pe fundul 

unui vas de yena. După 

ce s-a așezat primul strat de 

pișcoturi, se unge cu un strat 

de cremă Mascarpone. Se presară 

cacao, apoi se așează din 

nou un rând de pișcoturi înmuiate 

în cafea, iar deasupra 

un strat de cremă. Se presară 

deasupra cu cacao și se dă la 

rece pentru minim 2 ore înainte 

de servire.

22 APRILIE 


Corina Simionescu Hudgens 

Medic terapeut – Norwich/ Anglia 

Cel mai indicat ar fi să facem 

o detoxificare la fiecare 

schimbare de anotimp, mai 

ales primăvara, când este absolut 

necesară pentru că, pe 

parcursul iernii, organismul 

e supus unui stres suplimentar: 

frig prelungit, alimentație 

cu multe proteine și grăsimi 

animale, în detrimentul unei 

alimentații „vii”, pe bază de 

legume și fructe proaspete 

și însoțită de mișcare în aer 

liber. 

Nu este de mirare că astenia 

de primăvară ne dă de 

furcă atât de mult în acest 

sezon – numeroasele anemii, 

carențele de vitamine și minerale, 

stările generale proaste, 

oboseala și depresia au drept 

cauză iarna prelungită. De 

aceea, este recomandat ca, 

odată cu venirea primăverii, 

să modifici substanțial 

alimentația, care trebuie să 

se bazeze în primul rând pe 

legume și verdețuri proaspete, 

specifice acestui anotimp. 

Postul dinaintea Sfintei 

Sărbători a Paștelui este un 

remediu de excepție, atât 

pentru suflet cât și pentru 

trup. Postul curăță trupul 

prin alimente ușoare și curăță 

sufletul prin eliminarea gândurilor 

rele, aducerea celor 

bune, prin spovedania care îi 

urmează. 

Fructele proaspete trebuie 

consumate ca atare sau sub 

formă de sucuri. Zahărul trebuie 

să fie înlocuit cu miere 

de albine (1-2 lingurițe/zi). 

Recomand consumul moderat 

de cereale integrale, semințe 

(neprăjite), alune (neprăjite). 

Folosește ulei de măsline presat 

la rece, adăugat la salata 

de crudități. 

Pe cât posibil, este bine 

să eviți consumul/excesul 

de: carne grasă, prăjeli, conserve, 

alimente care conțin 

E-uri, dulciuri (în special pe 

cele din comerț, care sunt îndelung 

rafinate și procesate), 

pâine albă, preparate de patiserie 

din comerț, sucuri care 

conțin aditivi sintetici, cafea 

și alcool. 

Pentru accentuarea procesului 

de detoxificare, se pot 

folosi plantele medicinale: 

• laxativ-purgative, de 

tipul semințelor de in, de 

muștar alb, ceaiuri de soc și 

mușețel; 

• diuretice-depurative: 

coada-calului, frunze de 

mesteacăn, fructe de ienupăr, 

merișor, troscot, frasin, 

mătase de porumb, ciuboțica 

cucului, urzică, păpădie, albastrele, 

urzică – sub formă 

de ceaiuri sau tincturi. Ceaiul 

verde este deosebit de benefic. 

Datorită faptului că este 

un antioxidant de excepție, 

ajută la reglarea tranzitului 

intestinal, scade colesterolul 

și este un puternic vitaminizat 

și remineralizat, tonic atât la 

nivel fizic, cât și psihic. 

Extractul de orz verde este 

o sursă excelență de enzime 

care inactivează radicalii liberi 

nocivi pentru organism, 

aminoacizi, proteine, celuloză, 

vitamine (din grupul B, A, 

C, E, K), minerale (fier, calciu, 

mangan, magneziu, zinc, 

cupru, molibden), clorofilă. 

Grație acestei compoziții, 

are un puternic efect detoxificant, 

stimulează imunitatea 

organismului, încetinește 

procesul de îmbătrânire și 

ajută la regenerarea celulară. 

Recomand o cură de două-trei 

săptămâni. 

O să fii uimită cum, printr-o 

simplă schimbare a 

alimentației, te vei simți mai 

tonică, mai plină de energie. 

Pielea ta va deveni mai luminoasă 

și va avea un aspect 

mai tânăr. În plan mental, va 

dispărea starea de astenie din 

timpul iernii, vei fi mai dinamică 

și mai plină de viață. 

Nu uita nici de importanța 

mișcării și relaxării în aer liber, 

a exercițiilor fizice care 

îți reîncarcă bateriile. De asemenea, 

o ședință de aroma 

terapie sau una de reflexoterapie, 

o baie caldă cu arome, 

sauna și masajul pot contribui 

la efectele benefice ale curei 

de detoxificare. 

„Hrană vie” și multe lichide. 

E bine să încerci ca, cel 

puțin o zi pe săptămână, să 

consumi numai „hrană vie”, 

adică legume și fructe nepreparate 

termic, sucuri naturale, 

nuci, stafide, smochine, curmale, 

apă, infuzii de plante. 

Este esențial să menții o hidratare 

corespunzătoare, adică 

să consumi zilnic 1,5-2 l 

de apă plată, sucuri naturale, 

ceaiuri. 

Alimente – medicament. 

Primăvara este sezonul 

verdețurilor pe care nu trebuie 

să le ratezi. O cură cu astfel 

de plante face minuni pentru 

sănătate. Cele mai recomandate 

sunt: 

• urzicile (sub formă de 

salată, piure, ciorbă, suc 

proaspăt, ceai) au o puternică 

acțiune diuretic-depurativă, 

care contribuie la detoxificarea 

organismului și, în 

același timp, aduc un aport 

de vitamine (acid folic, C, A, 

E și K) și minerale (calciu, 

fier și magneziu), aminoacizi 

esențiali, clorofilă, cu acțiune 

Terapia verde 

Postul este un remediu de excepție, 

atât pentru suflet cât și pentru trup 

tonică generală; 

• leurda conține minerale 

(potasiu, magneziu, calciu) 

cu efect tonic cardiac și fibre 

alimentare care favorizează 

asimilarea grăsimilor și 

absorbția colesterolului; 

• păpădia (sub formă de 

salată din tije sau frunze tinere, 

suc, ceai) are acțiune diuretic-depurativă, 

scade colesterolul 

și este un bun dren or 

hepatic-biliar; 

• năsturelul – combate 

anemia, poate fi folosit în salate 

și ciorbe; 

• loboda – e bogată în vitaminele 

E și K, utilă în caz 

de chisturi ovariene și mamare, 

în afecțiuni dermatologice, 

o poți folosi în borș, salate; 

• untișorul – îmbunătățește 

circulația venoasă, folosește-l 

la salate; 

• salata verde – stimulează 

pofta de mâncare, este dren or 

hepatic, reechilibrant nervos, 

favorizează somnul; 

• usturoiul verde, ceapa 

verde – sunt bogate în vitamine 

(A, B1, B2, E, C, K), 

minerale (iod, zinc, magneziu 

și fier), apă și fibre, care 

întăresc sistemul imunitar, 

îmbunătățesc digestia, scad 

colesterolul, ajută la pierderea 

kilogramelor în plus; 

• ștevia – este bogată în 

vitamine din grupul B și vitamina 

C, în minerale esențiale: 

calciu, magneziu, fier și potasiu, 

are efecte purgative și 

de reglare a activității inimii; 

• spanacul – este bogat în 

calciu, fier, acid folic, vitaminele 

A, C, B, E și K, crește 

imunitatea, reglează tranzitul 

intestinal, combate anemia și 

starea de astenie psihică, are 

efect antialergic; 

• anghinarea – are multiple 

acțiuni de dezintoxicare 

a organismului, efect coleretic-colagog, 

de stimulare 

a producerii și eliminării de 

bilă, de scădere a colesterolului 

din sânge și de stimulare a 

diurezei. Se consumă ca atare, 

în salate sau sub formă de 

infuzie sau tinctură.

Mica publicitate APRILIE 


Important pentru cititori! 

• Vă rugăm să verificaţi textul 

anunţului şi numărul de telefon 

înainte de a fi trimis spre publicare 

redacţiei noastre! 

• Publicaţia Occidentul Românesc 

nu îşi asumă răspunderea pentru 

numerele de telefon greşite 

sau conţinutul anunţurilor de la 

mica publicitate! 

MUNCĂ - CERERI 

Caut de muncă ca și internă în 

Comunitatea Valenciană. Am peste 

12 ani de experiență în domeniu 

și cursuri de specialitate. Telefon: 

642 957 123. 

Persoană serioasă, 45 de ani, 

specialist în vânzări, experiență 

în condus autovehicule cu carnet 

B, aptitudini manageriale, idei 

novatoare caut de muncă oriunde 

în Spania sau în Europa. Cristi, 

telefon 606 750 991. 

Doamnă, din comunitatea 

Madrid, caut de muncă ca și ajutor 

de bucătar, pentru un restaurant 

cu bucătărie românească. Am 

multă experienţă în domeniu. Telefon: 

642 124 140. 

Caut de muncă ca şofer categoria 

B: distribuitor, taxi, transport 

persoane etc. Oriunde în 

Europa. Multă experienţă. Mobil: 

606 750 991. 

Doamnă seriosă 46 de ani cu 

expierență în serviciul domestic, 

caut loc de muncă ca şi externă în 

comunitatea Madrid. Disponibilitate 

imediată. Telefon: 642 087 102. 

Caut de muncă ca și i nternă 

în Comunitatea Madrid. Am 

experiență și bune recomandări. 

Telefon: 632 547 527. 

Doamnă 43 de ani, curată, 

gospodină, caut de muncă în 

Comunitatea Madrid, ca externă, 

în curățenie, îngrijit copii sau 

persoane în vârstă, sau în domeniul 

confecțiilor. Am experiență 

și referințe foarte bune. Telefon: 

625 736 494. 

Doamnă serioasă, cu experiență 

în domeniul curățeniei, caut 

de muncă ca și externă, cu ora, în 

Coslada sau zone apropiate. Telefon: 

642 859 842. 

Tânăr, 24 de ani, caut de muncă 

în comunitatea Madrid, ca 

șofer sau peón în construcții. Sunt 

serios și disponibil. Telefon: 642 

364 613. 

ÎNCHIRIERI 

Închiriem casă de vacanță (pe 

perioade scurte de timp: zile/săptămâni) 

la 4 km de stațiunea Calpe 

(Costa Blanca), provincia Alicante 

din Spania. Casa deține 2 dormitoare, 

2 băi, sufragerie (salon), bucătărie 

americană, piscină, grădină 

cu grătar, și un studiou care este 

bine compartimentat, spațios (față 

în față cu piscina), toate cu intrări 

separate. Informații suplimentare 

se pot obține la telefon/WhatsApp: 

637 983 430. 

Familie de români din Alcalá 

de Henares oferă spre închiriere 

2 camere. Una dintre camere, 

pentru o doamnă/domnișoară. 

Căldura este de la comunidad. 

Mai multe informații la telefon: 

643 320 648. 

Caut să închiriez cameră cu 

baie individuală, (cameră de matrimoniu) 

și cel mult încă două 

persoane în apartament/casă, în 

zona Madrid. Ofer 300 euro/lună, 

cu toate utilitățile incluse și internet. 

Contact: florentinapopa97@ 

yahoo.com 

VÂNZĂRI 

Vând casă în Amara, județul 

Ialomița, (la roșu) la cinci minute 

de plajă. Pentru informații sunați 

la numărul de telefon: 643086970. 

Vând casă în Topolovățu Mare, 

județul Timiș (Banat), cu 2.300 

mp teren, aproape de șoseaua 

națională și de gară, la 20 de km 

de Timișoara. Casa este compusă 

din 3 camere și baie, cu posibilitate 

de extindere pentru încă 2 

camere. Preț informativ: 60.000€. 

Pentru detalii suplimentare, sunați 

la telefon: 0034/ 637 983 430. 

Vând casă la țară, în județul 

Buzău. Renovată, stil vechi, rustic, 

baie, fântână în curte, hidrofor, 

fosă septică, 2.500 mp curte, drum 

de 6 km neasfaltat. Zonă de deal/ 

munte superbă, liniștită, la 50 km 

de oraș. Preț 21.000 € negociabil. 

Mai multe informații, la telefon: 

678 804 997. 

Vând în Botoșani, strada 

Popauți nr.104, casă construită 

în 2013, compusă din 6 camere, 

două bucătarii, două băi, garaj, 

beci, p+m, 270mp, grădină cu 

pomi în suprafață de 1.305 mp. 

Casa este la roșu, parterul este locuibil, 

baia și bucătăria mobilate. 

Relații la telefon: 0034/666 299 

144 sau 0040 771 905 144. 

Vând apartament la cheie, în 

Ploiești, cu 3 camere, centrală 

proprie, utilat cu mobilă nouă. 

Preț informativ: 50.000€. Detalii 

suplimentare la telefon: 0034/642 

925 210 (Spania); 0040/772 929 

916 (România). 

Vând teren intravilan pentru 

construcții în zona de vile, 

sat Frățești, județul Giurgiu, la 

50 km de București și 10 km 

de Giurgiu, cu suprafața totală 

de 1.012 mp. Preț negociabil: 

13.500 €. Terenul se poate vinde 

și parcela, fiecare parcelă având 

506 metri pătrați, preț 7.000 € 

ușor negociabil. Mai multe relații 

la telefon: 663 385 792. Pentru 

cei interesați, pot trimit poze cu 

terenul, pe WhatsApp. 

Vând 600 mp teren construcții 

case utilat cu apă, gaz, curent 

la 130 m, în Stupini, județul 

Brașov, Str. Nicovalei. Se vinde 

și în doua rate pe perioada 

unui an, prin contract notarial. 

Exclus agenții si intermediari. 

Preț: 15.000€. Relații la email: 

panalucian77@gmail.com sau 

la telefon 0034/ 642 686 552. 

SERVICII 

Servicii funerare internaționale. 

Organizăm repatrierea 

decedaților din străinătate. 

Asigurăm transport funerar 

până la domiciliu, din toată 

Europa, sicriu omologat UE. 

Pass mortuar. Standarde europene 

la prețuri mici, program 

NON STOP. Telefon: 0040 / 747 

932 082, www. funeralex.ro 

MATRIMONIALE 

Am 46 de ani, divorțat, și 

doresc să cunosc o doamnă de 

vârstă apropiată pentru o relație 

de prietenie, respectiv căsătorie. 

Mă puteți suna la telefon: 643 

442 460. 

Bărbat, 40 de ani, originar din 

București, 175/75, șaten, ochi căprui, 

divorțat, serios și sincer, cu 

simțul umorului, nefumător, caut 

parteneră/prietenă, fără obligații, 

cu vârsta între 37 și 42 de ani, cu 

caracteristici asemănătoare, din 

zona Madridului, pentru o relație 

serioasă și de lungă durată. Telefon: 

642 546 015. 

Domn 46 de ani, divorțat, 

doresc să cunosc o doamnă de 

vârstă apropiată pentru o relație 

de prietenie, respectiv căsătorie. 

Mă puteți suna la telefon: 643 

442 460. 

Bărbat, 40 de ani, din 

Barcelona, caut o doamnă de vârstă 

apropiată, pentru o relație serioasă. 

Ofer și aștept seriozitate! 

Telefon: 676 272 617. 

Doamnă, 59 de ani, divorțată, 

160/58, fără obligații, din 

Comunitatea Madrid, doresc să 

cunosc un domn de vârstă apropiată, 

pentru prietenie/căsătorie. 

Telefon: 603 842 980. 

Domn, 48 de ani, doresc să cunosc 

o doamnă până în 45 de ani, 

din comunitatea Madrid pentru o 

relație serioasă/căsătorie. Aventurierele 

să se abțină! Telefon: 642 

502 842. 

Anunţurile de mică publicitate sunt 

GRATUITE! 

E-mail: redactia@ 

occidentul-romanesc.com 

WhatsApp: 

643 015 676 

(de luni până vineri: 09:00 –18:00) 

Învierea Domnului să vă 

sporească sănătatea şi 

belşugul, să vă împlinească 

gândurile şi speranţele. 

Paşte Fericit! 

Redacţia Occidentul Românesc

Occidentul romanesc nr 86 aprilie 2018 d

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?