Garderobă (poezii) - Theo Gușat
Volum de poezii de dragoste neoexpresioniste
Volum de poezii de dragoste neoexpresioniste
- No tags were found...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Theo</strong> <strong>Gușat</strong><br />
G A R D E R O B Ă<br />
p o e z i i
T h e o G u ș a t<br />
<strong>Garderobă</strong>
<strong>Theo</strong> Gusat<br />
,<br />
Născut la 17 septembrie 1988 în Satu Mare<br />
Studii liceale la Colegiul Național „Ioan Slavici”<br />
Satu Mare<br />
Ziarist la „Cronica sătmăreană” (2007),<br />
„Gazeta de Nord-Vest” (2008), Adevărul (2009)<br />
Debutează în anul 2008 în revista „Alfazet” a<br />
cenaclului cu același nume, mentor Felician Pop<br />
Semnează volumul de <strong>poezii</strong> „Anarhie sporadică”,<br />
Editura Daya (2009)<br />
Absolvent al Facultății de Litere (2013) din<br />
cadrul Universității Oradea (română-engleză) cu<br />
lucrarea de licență „Spectacolul morții în literatura<br />
română”, avându-l printre alții ca profesor pe Ion Simuț<br />
În anul 2011 debutează în proză cu un (micro)roman, „Țara mea<br />
nu are nume de femeie”, Editura Solstițiu, care a fost primit cu reacții<br />
pozitive, inclusiv de la criticul Alex. Ștefănescu<br />
Prezent în două antologii literare: „Cvintet liric sătmărean” – coord.<br />
Ion Vădan (2010) și „Cercul literar de la Oradea” – coord. Marius Miheț (2011)<br />
Senior editor la Editura Origami (2014)
T h e o G u ș a t<br />
<strong>Garderobă</strong><br />
P O E Z I I<br />
Oradea, 2016
Design, concept & imagine copertă,<br />
layout design și tehnoredactare:<br />
<strong>Theo</strong> <strong>Gușat</strong><br />
theogusat@gmail.com<br />
Corectură:<br />
Lect. univ. dr. Paula Neamțu<br />
Tipărit de Metropolis SRL<br />
metropolis@rdsor.ro<br />
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României<br />
GUȘAT, TEOFIL<br />
Gardeorbă / <strong>Gușat</strong> Teofil - Oradea: Editura Primus, 2016<br />
ISBN 978-606-707-115-3<br />
821.135.1-1<br />
Mulțumiri companiei Tiger Amira,<br />
cu sprijinul căreia a fost tipărită cartea.<br />
TIGER AMIRA ®
Cuvântul autorului<br />
A<br />
cest volum a crescut în cinci ani, pe măsură ce reacțiile cititorilor<br />
mei au devenit tot mai bune și chiar și cei care au fost încântați de<br />
unele <strong>poezii</strong> au găsit aspecte care nu le plac. Aceasta nu este o lamentație deoarece<br />
sentimentul este reciproc, mie nu îmi plac unele genuri de literatură<br />
care lor le sunt favorite. Însă părerile lor au fost luate în considerare și, nu<br />
o dată, s-a întâmplat ca unele strofe care au fost văzute de unii ca o pauză<br />
prost plasată să fie considerate un skepsis necesar de alții sau demne de laudă.<br />
Șederea mea în Anglia în perioada 2014-2015 m-a influențat enorm și<br />
mă face să scap sub pană lirica englezească. Îmi doresc doar să aibă pulsul<br />
contemporaneității.<br />
Voisem, la început, să scriu 1001 <strong>poezii</strong> și să i le trimit unui critic,<br />
însă când am ajuns la câteva sute, am fost sfătuit, pe bună dreptate, să<br />
mă opresc din această strădanie și să încheg astfel mai repede un volum.<br />
M-am întrebat cum se poate scrie o poezie de dragoste acum. Am observat<br />
că influențele tind din nou spre beaux arts, uneori sublimul devenind siropos,<br />
iar efectul este produs, în primul rând, de frumusețea vocabularului<br />
folosit (arhaisme cot la cot în același vers cu neologisme, regionalisme, termeni<br />
științifici etc.), apoi de figurile de stil tot mai rare. În crezul meu literar,<br />
folosirea cu precădere a metaforelor este un act de contorsionism.<br />
Pe de altă parte, exhibiționismul din literatura scrisă încă sub binecuvântarea<br />
optzeciștilor nu mai este șocant-memorabil și a ajuns ca un concurs de bizarerie,<br />
cu cât mai grețoasă scriitura, cu atât mai aplaudată, ca și cum literatura<br />
noastră este fățarnică fiindcă aparatului critic nu îi (prea) pasă de cititori în
același timp în care, paradoxal, condamnă publicul că nu caută literatura.<br />
Pentru mulți scriitori, vulgaritatea este un artificiu la îndemână și e limpede<br />
că-i doar un truc ieftin, de multe ori făcut din lene; a ajuns o formă obosită.<br />
Cred că această artă nu trebuie să fie strict de la scriitori pentru scriitori.<br />
Îmi doresc mai mult să scriu pentru public decât pentru critică, dar nu în<br />
sensul că aș fi adeptul chicklit, ci pentru empatizare. Oricât de dureros ar fi,<br />
cel mai probabil chiar și cele mai detaliate istorii literare făcute de marii critici<br />
ai momentului vor fi uitate peste cincizeci de ani, apărând altele noi. Așadar,<br />
singura satisfacție pe care o pot avea din scris este aceea de a comunica frumos<br />
și nu de a câștiga un loc în Panteon.<br />
Oricine se poate întreba și să își răspundă cu sinceritate dacă știe vreun poet<br />
cipriot sau eston (am ales la întâmplare) din prezent sau chiar din urmă cu<br />
cincizeci de ani. Mulți critici se miră în fiecare an când află cine a luat Premiul<br />
Nobel, că nu au auzit de acei scriitori. În același fel, nici viitorimea și străinii<br />
nu vor ține cont de aceste lucruri. Am ajuns să cred în deziluzia asta.<br />
Încă din copilărie nu am putut împăca în mintea mea cum cineva care citește<br />
constant literatură nu reușește să scape de ego și vanități mărunte, des întâlnite<br />
și încurajate în lumea scriitoricească.<br />
Deoarece în era internetului un mesaj ajunge mai anevoie în căsuțele de<br />
corespondență ale criticilor decât cu poșta redacției, cât și pentru că nu îmi<br />
place să mă duc cu jerbe în biroul nimănui pentru a face un simplu act de comunicare<br />
scrisă, i-am cerut logodnicei mele să aleagă <strong>poezii</strong>le pe care le dorește<br />
publicate într-un volum dedicat ei. Poate dintr-un reflex feminin, cele mai multe<br />
<strong>poezii</strong> pe care le-a selectat au influențe englezești. I-a dat și un titlu cărții, argumentând<br />
că fiecare poezie aleasă este precum o haină pentru o anumită ocazie<br />
în „garderoba de emoții” a cititorului. Vă doresc o lectură plăcută.
Cristinei
M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica.<br />
„Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o;<br />
ea îți va amărî pântecele,<br />
dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”<br />
Apocalipsa lui Ioan, cap. 10, v. 9
Sânge cald<br />
Ea ți se înmoaie în mâini ca un șarpe regal.<br />
Vena cavă și-o înnoadă în jurul încheieturilor tale. Zâmbește.<br />
Ți se oprește inima – nu cumva s-o trezești! – și o lași să-ți fie cătușe.<br />
Ea este o iederă. Își agață bucuria de tine.<br />
Lasă din piele o boare plăcută și parfumată<br />
încât te face s-adormi și tu,<br />
apoi ți se gudură pe lângă suflet și toarce acolo.<br />
11
T H E O G U Ș A T<br />
Dorințe<br />
Fie ca sănătatea să ne salveze.<br />
Fie ca tinerețea să salveze sănătatea,<br />
să o încarce cu viață din trusa medicală<br />
ca jocul să poată continua.<br />
Fie ca ajunsul acasă să mă ia cu tine.<br />
Ca mintea ta să îmi rezerve o cameră<br />
sau măcar un colț din ea.<br />
Fie ca fericirea să ne facă învingători<br />
nu numai în fantezii<br />
și să nu poată nega petiția noastră.<br />
Toți au semnat. Emoțiile care îți sunt<br />
12
G A R D E R O B Ă<br />
fundături pot fi cazuri redeschise.<br />
Fie ca interiorul tău să predea dosarul<br />
din mână în mână, din gând în gând, pe bandă,<br />
ca un anotimp care îi dă o culoare naturii<br />
ca s-o primească înapoi prelucrată<br />
la sfârșit.<br />
Fie ca <strong>poezii</strong>le să fie transplanturi de sentimente.<br />
Cartea pe care o citești<br />
este lada cu cuburi de gheață în care pot fi păstrate.<br />
Fie ca în această călătorie<br />
motorul de 300 de cai putere să ne ducă<br />
în forță tot mai aproape de orizontul după care<br />
albastrul cerului devine înțelegător<br />
și există pe lume numai și numai să amplifice<br />
până la infinit partea noastră afectivă.<br />
Cerul n-ar avea un rost fără ea,<br />
așa cum în povești victoria există ca să fie a eroului.<br />
13
T H E O G U Ș A T<br />
Fie ca explorările intimității noastre să ne ducă la<br />
noul și străinul pe care l-am simțit la călătoria în Japonia.<br />
Fie ca asta să ne facă total alți oameni,<br />
să scoată la iveală alte contrarii care se atrag pentru o noapte.<br />
Fie ca rădăcinile noastre să își discute originile<br />
ca și cum ne jucăm cu picioarele pe sub măsuță, la restaurant,<br />
și ne amețim de la sake. Fie ca beția să nu aștepte libertatea.<br />
S-o lase să intre pe furiș, să își uite pe săturate<br />
geamul deschis pentru evadare.<br />
14
G A R D E R O B Ă<br />
Acid dezoxiribonucleic<br />
Cu poezia corectezi realul, iar realul își arată secretele.<br />
E o relație de simbioză între două reflexe, întotdeauna<br />
însoțită de o ceremonie, un dans al cromozomilor.<br />
Privești mirat cum acest mecanism biologic își pune rotiță la rotiță,<br />
nucleotidă la nucleotidă,<br />
și, în momentul în care lucrurile devin previzibile, e un răsfăț<br />
al minții să te simți conectat.<br />
Atunci începe poezia, îi propui realului să aspire mai sus,<br />
să mai facă o pereche de nucleotide. Uneori te ascultă.<br />
15
T H E O G U Ș A T<br />
oracol<br />
le-am cerut alor mei să scape<br />
un animal într-o amintire<br />
să-i tulbure luciul cu un val<br />
mârâiau și schelălăiau<br />
îmi arătau dinții și zgâriau aerul<br />
ca și cum le-ar fi cușcă și și-au făcut nisipuri mișcătoare din reflexe<br />
le-am cerut alor mei să înoate<br />
de plăcere într-o amintire<br />
ca-ntr-o vacanță de vară<br />
se rătăceau în trecut<br />
până se credeau destul de tineri încât să creadă că nimic nu îi poate<br />
schimba<br />
și de atunci nimeni nu i-a mai văzut fără mască<br />
16
G A R D E R O B Ă<br />
apoi le-am cerut alor mei<br />
să le pună la întrecere<br />
să vadă care e mai sprinten și să râdă<br />
dar ai mei le-au înlănțuit laolaltă pe ambele<br />
cu inima<br />
așteptând să le dea sens vieții<br />
i-am rugat pe ai mei să priponească amintirile<br />
de fiecare respirație (fiecare respirație e hrănitoare în felul ei)<br />
să le lase să prindă gingășie și rădăcini carnea<br />
și le-am jurat că leul va paște alături și el<br />
dar ei s-au adunat să bată cuie-n cer...<br />
acolo le-au spânzurat de lanțurile lor<br />
torturându-le să le spună un adevăr profund<br />
poate o confesiune din partea amintirii<br />
poate o profeție din măruntaie<br />
târziu<br />
când amintirile le-au spus ceva<br />
s-au spânzurat ai mei<br />
în căutarea tâlcului la răspunsurile primite<br />
iar eu am rămas singur cu animalul mort în brațe<br />
ca o lecție neînvățată<br />
17
T H E O G U Ș A T<br />
Esența firescului<br />
Mi-ar plăcea să învăț<br />
de la copaci cum nu foșnesc<br />
în gamă și totuși sună natural.<br />
Frunzele lor par cusute de preșcolari<br />
pe crengi<br />
și totuși arată natural.<br />
Când vine toamna, ruginirea<br />
lor nu e urâtă. E așteptată.<br />
18
G A R D E R O B Ă<br />
Sărbătoare<br />
E frig, iar norii îmi spun ceva cu forma lor despre cât de împrăștiat<br />
trebuie să se simtă cerul în ultima vreme.<br />
Când sunt albaștri, par pete de apă pe ciornele diluate de gânduri.<br />
Vântul îi ia și îi împrăștie pe mare<br />
precum conștiința pusă de fugă își pierde foile cu greșelile mele,<br />
sunt liber<br />
să mai mor încă puțin, să mai înviez încă puțin.<br />
Unde au căzut foi, au crescut lanuri de grâu.<br />
Cum poate un sunet înalt să dea norii la o parte și să mă simt luminat?<br />
Și ce mi-a plăcut să privesc cerul!<br />
19
T H E O G U Ș A T<br />
așteptarea<br />
între noi e un soi de rușine că încă nu ne-am jurat credință unul altuia<br />
și nimeni nu mai poate râde<br />
deși limpede ne-am văzut<br />
ne-am păstrat pentru noi înșine și toate secretele au fost înlocuite de<br />
glume<br />
s-a profețit că va veni și cumințenia care ne va învăța cum să ne rugăm<br />
și s-a tot profețit că vor veni târziu ploile<br />
20
G A R D E R O B Ă<br />
catharsis<br />
pacea nu-i a noastră de luat sau de împărțit altora<br />
sunt cu o zi mai bătrân<br />
cu o teamă mai bătrân<br />
cu o zi mai tânăr<br />
cu o renunțare mai tânăr<br />
(renunțare la ceva ca „iubește-mă pentru totdeauna”)<br />
dacă pacea poate să fie o posesie<br />
de ce renașterea constantă e necesară<br />
să spele totul<br />
ca și cum a trăi înseamnă a-ți murdări mâinile<br />
a renaște a te spăla pe mâini<br />
și arborăm steagul alb din nou<br />
21
T H E O G U Ș A T<br />
estetic<br />
apoi pot spune cu tristețe că viața e frumoasă foc<br />
dacă frumusețile pot fi măsurate în vieți<br />
în acest fel bujorii din obraji pot fi legați mai strâns<br />
de sângele care le-a dat nume și a pus stăpânire pe toată floarea<br />
ziua se preface în noapte și poartă și ea blugi la apus<br />
și e zi de lucru și s-a terminat ziua de lucru<br />
ca să ne odihnim și să facem copii<br />
dimineața se uită la noi cu ochi de ploaie<br />
ca printr-o lentilă bombată și ne vede mai mari și mai frumoși<br />
de aceea ne dă voie să ne ridicăm din pat când ne trezim<br />
în această lume frumusețea e frumoasă foc<br />
viața mea încearcă să se căsătorească cu ea<br />
dar în contrast cu ea frumusețea devine și mai frumoasă<br />
iar ea vrea acum să îți spun că n-ai dreptate:<br />
niciuna n-o împodobește pe cealaltă<br />
22
G A R D E R O B Ă<br />
doar autoritatea cu care vulturul se oprește pe creangă<br />
și o stăpânește sub picioarele sale<br />
face orice fată să roșească: aripi deschise, onoare, singurătate,<br />
independență<br />
dar asta nu e pentru noi<br />
ci pentru cei mai puternici care vin după noi<br />
e pentru copiii noștri<br />
pentru care răul nostru le poate fi șansă<br />
care sapă-n el și își găsesc gemenii<br />
și care după fiecare Pompei găsesc aur în crăpături<br />
apoi pot spune cu tristețe că viața e frumoasă foc<br />
23
T H E O G U Ș A T<br />
Relație<br />
Unul în trecere prin celălalt,<br />
ne abandonăm unul în altul culorile<br />
așa cum ziua își lasă culorile în noapte,<br />
iar ea se hrănește cu ele<br />
de la apus până la răsărit.<br />
24
G A R D E R O B Ă<br />
toamnă<br />
va ploua o mie de ani.<br />
ploaia va cădea cu încetinitorul dinspre pământ<br />
înspre cer.<br />
în coregrafie, s-ar exprima<br />
imitând zborul cu capul în jos,<br />
mâinile întinse lateral făcând valuri în aer,<br />
arătând cât de vacant este cerul<br />
încât să își procure încetineala de la pământ.<br />
picurii străbat drumul:<br />
jumătate aer,<br />
jumătate mișcări de zbor precum e înotul pe spate.<br />
mă suni și începe să plouă din telefon.<br />
dacă nu răspund, va mai ploua o mie de ani.<br />
25
T H E O G U Ș A T<br />
Flash<br />
Inima ți-era un cronometru.<br />
Ai învățat-o să măsoare o oră<br />
și s-o împartă-n așteptări.<br />
Timpul ți-ar spune<br />
pe ce stradă locuiește acum<br />
amintirea aceea<br />
cu care obișnuiai să ieși la cafea,<br />
dar nu vrei să-l asculți.<br />
Spui că timpul nu-i decât un cuc<br />
ce-și lasă ouăle în inima ta<br />
și te dă afară de acolo când eclozează...<br />
...nici nu poți lăsa cerul să le păzească!<br />
26
G A R D E R O B Ă<br />
Bătrânețe<br />
Sunt morți pe care nu le înțeleg nici cei care le mor.<br />
Cu cât înaintezi în vârstă, vezi mai neclar moartea, o lentilă încețoșează<br />
drumul. De aceea n-o vezi venind. Când e aproape, vrei să o îmbrățișezi<br />
ca pe un prieten.<br />
27
T H E O G U Ș A T<br />
basm<br />
ești o colonie<br />
pentru realitatea mea<br />
undeva între prima lumină a zilei<br />
și o inimă desenată de un copil.<br />
noaptea<br />
te transformi într-un imperiu<br />
de figuri de stil<br />
și privesc cu uimire<br />
cum lași lângă pat hainele de zi<br />
și rămâi la poezie<br />
28
G A R D E R O B Ă<br />
bildungspoem<br />
cândva<br />
după majorat<br />
mama trebuia să-mi sărute buzele<br />
să-mi ia fața în mâinile ei<br />
și să-mi spună: ești om mare<br />
poate o va face-o moartea<br />
mi-am zis<br />
sau mama știe că nu sunt om mare<br />
nu cum sunt oamenii mari<br />
nu cum am văzut oamenii mari<br />
fumând pe coridoarele trenurilor<br />
făcând cancer la plămâni și fiind oameni de asta<br />
mândri că istoria îi șterge de pe fața pământului<br />
oricât aș tânji să (mă) pierd<br />
nu pot fi atât de dezarmat ca ei<br />
o, văd că numai o minte de copil<br />
poate fi ținută într-o lume<br />
care seamănă cu o grădină zoologică<br />
o cușcă atent dotată<br />
29
și să mai creadă că totul e un joc<br />
vreau doar să pot ține în brațe jucăria precum apa și setea se țin în lesă<br />
nu...<br />
să mori de cancer e o rușine<br />
să lași umbre peste morții tăi<br />
și peste ce mama nu ți-a spus<br />
noi trebuie să fim veșnic frumoși și copii<br />
să mori e o rușine<br />
noi trebuie să bem elixir nutriționist<br />
și să trăim sute de ani fără drag în concurență<br />
copii inteligenți<br />
și fără înțelepciune<br />
uită de toaletele școlilor<br />
de colțurile blocurilor<br />
aprinde și tu o țigară aci<br />
fiule<br />
azi a murit tatăl tău<br />
îmi spune mama<br />
fiat lux<br />
și încep să plâng<br />
fumez și plâng<br />
30<br />
T H E O G U Ș A T
G A R D E R O B Ă<br />
Școală<br />
Ora de franceză.<br />
Profesoara întârzie.<br />
În liniștea clasei se aude<br />
sirena fabricii de peste drum.<br />
Într-o zi vom munci și noi,<br />
e gândul care e-n mintea tuturor,<br />
dar nimeni nu o spune.<br />
E primăvară și abia acum se înfiripa<br />
pofta de școală. Deveneam<br />
calculați în gesturi.<br />
Civilizați. Francezi. Rrr... rârâială.<br />
Preț de cinci minute.<br />
Însorit.<br />
Copii gureși se aud în curte.<br />
31
Încă două luni și e vacanță.<br />
Peste alte trei luni, iarăși vom plânge<br />
după vară împreună cu toamna<br />
și tristețea care ne pregătea<br />
inima de copil<br />
pentru înțelepciune.<br />
Profesoara intră în clasă.<br />
T H E O G U Ș A T<br />
32
G A R D E R O B Ă<br />
alpin<br />
împreună în excursie<br />
urcăm amândoi<br />
versanții din munții Taurus<br />
instinctul meu să vânez mă ține treaz<br />
al tău să mă eliberezi de el<br />
și să mă faci homo sapiens sapiens sapiens sapiens<br />
doar fiind acolo<br />
cu mâna pe frânghie<br />
mă face să iubesc liniștea<br />
inima trebuie să îmi citească o carte bună<br />
căci stau și-o ascult cum îmi spune<br />
povești cu emoții și nu cu imagini sau cuvinte<br />
din care de asemenea și tu înveți<br />
care sunt drumurile cele mai scurte<br />
33
T H E O G U Ș A T<br />
Fonturi<br />
Dacă fonturile ar fi oameni, Georgia ar fi un bătrânel necăsătorit.<br />
Garamond, un bărbat elegant, născut și crescut în Occident.<br />
Times New Roman e un editor la London.<br />
Arial a acceptat tot ce i-a dat viața.<br />
Helvetica, domnișoara modernă și simplă la care visează toți.<br />
Comic Sans este un arlechin.<br />
Courier e un scriitor nostalgic.<br />
Scrisul meu de mână e exact ca fontul Satisfaction și nu știu ce trădează<br />
asta despre mine.<br />
Pe crucile din Cimitirul Vesel sunt scrise poeme cu un font primitiv.<br />
Aici zace neiubitul font Papyrus.<br />
Dacă fonturile ar fi dulcețuri, Georgia ar fi miere de salcâm.<br />
Garamond, șerbet.<br />
Times New Roman, marmeladă din fructe de pădure.<br />
Arial, compot de mere.<br />
Helvetica, gem de cafea.<br />
34
G A R D E R O B Ă<br />
Comic Sans, magiun de cireși și căpșuni.<br />
Courier e ceva ca miedul.<br />
Scrisul meu de mână, cu stiloul, e dulceață de struguri.<br />
Pe crucile din Cimitirul Vesel sunt scrise poeme cu dulceață de maci<br />
sălbatici.<br />
Papyrus e o smochină veche.<br />
Dacă oamenii ar fi dulcețuri, un bătrânel necăsătorit ar fi miere de salcâm.<br />
Un bărbat elegant, născut și crescut în Occident, șerbet...<br />
35
T H E O G U Ș A T<br />
degustare<br />
ajunge să muști dintr-un fruct<br />
să afli dacă ascunde sau nu o piatră înăuntru<br />
să vezi soarele dintr-un singur unghi<br />
să crezi că are lumină și căldură proprii<br />
e suficient să deschizi la întâmplare o carte<br />
în librărie să știi dacă îți va plăcea<br />
fără să fi citit nimic<br />
ajunge să fi luptat într-un singur război<br />
să cunoști faptul că istoria răului se repetă<br />
ajunge să fi scăpat o dată de moarte<br />
să nu mai trăiești ca și cum ai fi nemuritor<br />
36
G A R D E R O B Ă<br />
metamorfoză<br />
când iubești ți se schimbă<br />
era<br />
naționalitatea<br />
bolile psihice grele în nebunie ușoară<br />
modul de a căuta adevărul<br />
(acum îl cauți cu instrumentele limbii)<br />
vocea interioară<br />
care nu te mai urmărește precum<br />
dâra de sânge își urmărește victima rănită<br />
ci face un fel de primăvară<br />
cu toate minutele și orele în care poți intra liber<br />
dar din care nu poți migra<br />
nerăbdarea se izbește de faleză<br />
și se sparge-n păsări care zboară înnebunite<br />
[...] ți se schimbă vocația într-o stare de mulțumire<br />
întrebările pe care le cărai după tine<br />
ca pe niște dramatizări<br />
37
pe care ar trebui să le vadă și jurații<br />
ți se schimbă în cântece de leagăn<br />
intimitatea de sub mască în zestre<br />
neființa în Zeus și Zeus la rândul lui în lebădă<br />
religia<br />
culorile preferate<br />
mirosurile favorite<br />
empatia etc.<br />
cele vechi s-au dus<br />
T H E O G U Ș A T<br />
haidem să ne întindem pe florile nimicului<br />
și să îi urăm climatului a noi înșine<br />
să fie temperat<br />
38
G A R D E R O B Ă<br />
Despre nostalgie<br />
Amintiri din copilărie,<br />
momente însorite pe care nu le pricepi,<br />
vălul care le încețoșează le face sacre și de reverie.<br />
Photoshop poate edita pozele pe care tocmai le-ai făcut<br />
făcându-le să arate de epocă,<br />
poate împrumuta speranță de la viitorul îndepărtat<br />
ca și cum trecutul (îndepărtat) a început deja,<br />
le poate umple cu o lumină magică și cunoscută<br />
care nu vine de la soare,<br />
ci de la istorie.<br />
Mintea ta e adevăratul Creative Cloud,<br />
dorul tău – șamanul care conjură ploaia<br />
și face nostalgiile să crească tot mai mari<br />
într-un pământ fără apă.<br />
39
T H E O G U Ș A T<br />
Iată, totul e aurit acum,<br />
înecat în miere,<br />
fiecare moment învăluit în lumina unei comori.<br />
Vălul care le încețoșează le face sfinte și de reverie,<br />
iar cea mai urâtă latură a ta pare frumoasă în acea aură<br />
pe care o emite istoria.<br />
40
G A R D E R O B Ă<br />
sătmar<br />
când mă gândesc la bacovia<br />
mă văd plimbându-mă din nou pe digul Someșului<br />
între Podul Decebal și Podul Golescu<br />
mă uit la apus și mă-ntreb ca un decepționat:<br />
cum de mai ai atâta putere de influență asupra mea<br />
să mă simt mic<br />
încât singurul lucru care îmi rămâne<br />
de făcut este să strâng minimalismul tău în interiorul meu<br />
viața aici e minim o schiță iar imaginația mea a obosit să îi umple<br />
scheletul cu carne frumoasă sunt un fuzelaj de avion sau un avion<br />
care despică în două cerul cu coada ce-și ia puterea de la comete<br />
micile tipare pe care le aveam ca să-mi explic<br />
istoria personală<br />
se duc pe apa Someșului<br />
iar când îmi întreb viitorul dacă au ajuns la el<br />
toate sticlele cu mesaje<br />
nu vrea să mă privească în ochi<br />
ca și cum a rămâne relevant pentru surorile destinului<br />
înseamnă a-ți păstra nebunia<br />
41
T H E O G U Ș A T<br />
condei<br />
un vers i-ar putea fi cuiva mamă<br />
frumos muzical<br />
dar poetul îi greșește înțelesul și-l lasă fără menire<br />
se ridică o prostituată din sintaxa lui<br />
un alt vers i-ar putea fi cuiva frate<br />
dar poetul îl face ambiguu din joacă<br />
și își rămâne sieși frate geamăn<br />
un alt vers i-ar putea fi cuiva prieten<br />
dar e secat de pasiune cu tehnici<br />
și devine un profesor<br />
un alt vers ar putea fi un inorog<br />
să ne scape din lumea asta<br />
dar e mai adevărat decât frumos și nu poate pleca nicăieri<br />
42
G A R D E R O B Ă<br />
un vers i-ar putea fi cuiva soție<br />
dar când îi iei nunta și o simulezi în trupul tău<br />
cumva nu mai poate avea loc și nu e nicio uniune<br />
un vers i-ar putea fi cuiva o libertate<br />
dar e o povară prea ușor de citit<br />
și prea teribilă după atâta timp dacă rămâne nescris<br />
suntem singuri:<br />
un vers nu poate fi tatăl tău<br />
așa cum nici eu nu pot fi decât fiul meu<br />
43
T H E O G U Ș A T<br />
Asupra amintirii<br />
Dacă nu te doare povestea-n tine<br />
și câinii nu îți vânează căprioarele prin verdele de pe ziduri,<br />
încât să îți vină să plângi când o mănânci,<br />
măcar știi că moartea amintirii a fost kosher.<br />
44
G A R D E R O B Ă<br />
Liber<br />
A fost o seară, apoi a fost o dimineață.<br />
Aceasta a fost ziua întâi: nimic.<br />
A plouat, camera s-a încovoiat în jurul meu<br />
precum un vis se pierde<br />
dimineața printre cearșafurile rămase după seara nunții.<br />
Aceasta a fost ziua a doua:<br />
a fost o noapte a nunții și o dimineață.<br />
Tot ce se întinde sub cerul albastru a fost calm.<br />
M-am minunat de normalitate și am devenit<br />
mai îndemânatic la murire.<br />
Ziua a treia a părut aievea.<br />
Dragostea iese din joben și mă minunez<br />
de mila care ucide leul care omoară gazela,<br />
nu mai sunt lei, rămân doar anticriști care vânează gazele<br />
ca și cum amintirile n-ar fi tot minuni vânate cu tristețe,<br />
45
T H E O G U Ș A T<br />
cea mai slabă e întodeauna răpusă. Împușcătură.<br />
Gândurile zboară<br />
pe copacul următor. Fâlfâit de aripi. Aceasta<br />
a fost ziua a patra.<br />
Mă văd cocoțat în pom, decorul se depărtează de mine<br />
luciditatea se strecoară acolo, mintea se dezmiardă.<br />
La geam neprihănirea recită îngerește.<br />
Aș vrea să fie ziua a cincea.<br />
Însă nici mai multă și nici mai puțină credință<br />
nu poate răsări soarele mai repede pe cer.<br />
Nu poate întoarce pământul, din noaptea mea să facă zi,<br />
din ziua altuia să facă noapte. Aștept cuminte, găsesc pacea<br />
la marginea peisajului și aproape începe din nou ziua a doua.<br />
Aceasta a fost ziua a cincea pe nesimțite.<br />
Inima pictează locuri care nu există, să-mi spună<br />
ce mai face, cum o duce, câtă putere mai are,<br />
să învârtă în cafea ca-ntr-o pictură abstractă despre viitorul meu.<br />
Beau grăbit zațul pretinzând că nu știu<br />
că știe care este adevărul.<br />
46
G A R D E R O B Ă<br />
Știindu-ne unul altuia iluziile, să devenim prieteni de pahar.<br />
Aceasta a fost ziua a șasea.<br />
Dar dacă inconștientul omului e un deșert mereu la modă?<br />
Te semnezi pe o fotografie cu Marele Canion și îți admiri sălbăticia<br />
din mișcările stiloului care trădează ceva din formele stâncoase<br />
ale Canionului.<br />
Și deșerturile pot fi luate trofeu și propriile capete pot fi aninate-n cui.<br />
Oamenii care beau la bar să-ntrebe cine e vânătorul.<br />
Întorci paharul în lumina becului și spui din ce an e vinul.<br />
Oamenii care beau la bar să întrebe cine e vânătorul.<br />
Întorci paharul și spui a cui e via<br />
precum întorci un diamant șlefuit în soare,<br />
inima cuiva să spui ce-nseamnă să fii om.<br />
Ziua a șaptea a ieșit de pe scenă fără replică.<br />
47
T H E O G U Ș A T<br />
Chef în doi<br />
Îți pot da o copie a lumii mele<br />
și o copie după cheia de la ușile ei.<br />
Pot face noaptea să treacă mai ușor<br />
dacă suntem goi în dubstep<br />
și niciun sunet nu rezonează în inima unui om fericit.<br />
Nouă ne place să ne sufocăm în vid,<br />
cu ritmuri care nu exprimă emoții,<br />
nimicnicia din noi e tot o formă de contemplare,<br />
că undeva, în setea care ne ucide, e un glas de sirenă.<br />
În muzica fără emoție în care ne-am moleșit precum îndrăgostiții<br />
sau leșinații la soare<br />
e un cântec de sirenă<br />
care cheamă la reveria care ispitește muribunzii să moară, spui<br />
48
G A R D E R O B Ă<br />
ca și cum ai fi descoperit chintesența sufletului.<br />
E erotic să mă uit la buzele tale leneșe.<br />
Nu vreau să treci singur prin Valea Plângerii, vei fi un alt om.<br />
Du-te până la jumătatea drumului și revino.<br />
Să nu mă părăsești niciodată, mai zici,<br />
iar pielea noastră tânără iese la iveală.<br />
49
T H E O G U Ș A T<br />
10 p.m.<br />
aerul e prea încărcat de această zi (nu mai are intrigi nerezolvate)<br />
sfârșitul ei roiește deja deasupra noastră ca s-o ducă<br />
și nu coboară până viața nu pare din nou lungă<br />
știu unde pleacă acolo unde liniștea e părintească<br />
partea asta practică a realității seamănă cu mine<br />
când înnoptează pentru toți în mod egal ca o marcă de vin cu același<br />
gust la fiecare sticlă<br />
timpul stabilește ordinea zilelor nu și ordinea în care le dăm drumul<br />
înapoi în râu totul e pașnic ca și cum ziua de mâine a netezit calea<br />
iar astăzi e doar ce a lăsat în urmă precum o sală de clasă e părăsită<br />
după ultima zi de școală mâinele a absolvit această zi atât<br />
de pașnic încât singura emoție cu care menține<br />
un canal de convorbire deschis (ce mai faci tu îmi spune din priviri)<br />
are accente copilărești și ridică orice conversație la prietenie<br />
ar spune povești cu drag ca o gazdă bună dar e târziu<br />
50
G A R D E R O B Ă<br />
Omorât cu binele<br />
Poți mirosi fetișul? Cum mirosul dulcețurilor încețoșează<br />
orice altceva în câmpul vizual? Poți auzi cum obiectivul își reglează<br />
punctul focal?<br />
Lași să-ți alunece printre degete orice tensiune<br />
și începe ca viața să capete sens. Unul singur. Te simți măgulit de claritatea<br />
pe care o oferă, mai ales pentru că știi de unde vine,<br />
un loc exotic în subconștientul fiecăruia, care nu poate fi vizitat decât<br />
în zile de sărbătoare.<br />
Vom face o convenție și vom numi acel loc de acum încolo Ana.<br />
Nervii sunt scoși, răsfirați pe masă, încrucișați precum șireturile și puși<br />
la loc.<br />
În locul durerii, plăcere și viceversa. O scrijelire ușoară cu unghia pe<br />
piele<br />
pare o scrijelire în învelișul moale al unui ou de ciocolată.<br />
Ana te mângâie cu palma caldă pe frunte. Te rogi ca timpul să te lase<br />
să cobori<br />
51
T H E O G U Ș A T<br />
din barcă, să nu te ducă până la sfârșitul experienței.<br />
Faptul că nu știi cu adevărat cât poate dura dantelează trăirea.<br />
Din gustul de vișine al zâmbetului<br />
care, dacă ar continua să alunece cu o zgârcenie constant dozată<br />
și mai mult spre colțurile gurii până la Sesam, deschide-te,<br />
ar deveni compot de vișine, tort de fructe, magiun, marmeladă,<br />
dulceață,<br />
iar când seamănă cu al Anei, cu dinții ei sidefii la vedere,<br />
iei din zâmbet ceva molatic de erotic precum olarul își înfige cu lăcomie<br />
degetele-n lut<br />
ca o felină ce-și ascute gheruțele nu într-un lemn masochist, ci în iubirea<br />
de sine.<br />
Manole i-a lăsat Anei o ferestruică secretă prin care să poată privi<br />
lumea,<br />
ziua topirea cerului până se arcuiește deasupra propriului trup pe care<br />
începea să și-l cunoască,<br />
noaptea Calea Lactee ce seamănă cu un nor de mătasea-broaștei,<br />
fereastră de dimensiunea unui zâmbet, care se micșora și mărea delicat<br />
până la evadare. Dar Ana a rămas acolo, omorâtă cu binele,<br />
înecată în miere.<br />
52
G A R D E R O B Ă<br />
sânziana<br />
își deschide sufletul<br />
cu aceeași spontaneitate cu care peisajul<br />
se deschide brusc la intrarea în piața cetății oradea<br />
și doar trei mișcări de dans<br />
și părul ei lung lăsat sălbatic peste față<br />
te fac să te simți îndrăgostit<br />
până la adânci bătrâneți<br />
sau măcar nebun<br />
când deja frumusețea multă îi arată ca un nu<br />
chiar dacă ai numai douăzeci de ani<br />
și albastrul nu s-a-nchis încă<br />
o privești cu aceeași fascinație cu care<br />
contemplezi oradea de pe dealul ciuperca<br />
de parcă îți privești din exterior propria specie și te vezi și pe tine<br />
undeva acolo jos încă admirând-o cum dansează cu căștile în urechi<br />
53
T H E O G U Ș A T<br />
când mintea nu mi-e înmuiată<br />
nu înțeleg omule nu-nțeleg<br />
de ce emoțiile nu își pierd subtilitatea și vechimea<br />
de la ele însele și să devină atât de vii<br />
încât fiecare să promită o zestre destul de mare<br />
fiecare destulă substanță pentru a crea noi curente în artă<br />
stolurile pe care le văd plecând<br />
spre curentul atlanticului de nord<br />
în V-uri stropesc cerul cu zborul lor<br />
lăsând urme de pensulă<br />
așa le văd când le privesc<br />
deși păsările călătoare nu se duc în același loc<br />
unde ajung gândurile bune<br />
nu înțeleg omule<br />
nu-nțeleg de ce<br />
54
frigul îmi poate aburi căldura inimii iar cerul nu știe<br />
picta în același fel zborul cu ploaie<br />
poate mi s-au tocit ochii<br />
de atâta cântărit din priviri<br />
timpanele mi s-au coșcovit<br />
și învechesc<br />
înainte de bătrânețe<br />
G A R D E R O B Ă<br />
nu înțeleg de ce teama-mi crește<br />
și nu îngerul cu care mă lupt<br />
nu înțeleg<br />
de ce un întins alb<br />
nu e o tăcere dumnezeiască<br />
până gândul în care îl strâng nu e un vânător<br />
și de ce un regret<br />
nu seamănă cu-n deșert arctic<br />
până nu-i dau drumul glonțului din pumn<br />
când mintea nu mi-e înmuiată în rachiuri tari<br />
n-are un gust puternic de refuz: NU!<br />
ci-i sucit ca îndoiala unui semn de întrebare<br />
diluat ca un adevăr spus pe jumătate<br />
55
nu înțeleg omule nu-nțeleg<br />
de ce percep lucrurile așa<br />
voci stoluri sau temeri<br />
T H E O G U Ș A T<br />
56
G A R D E R O B Ă<br />
patru pătrimi<br />
când îți asculți muzica favorită<br />
ce te îmbracă rebel împotriva modei<br />
îți clatini ritmic capul și aștepți să înceapă odată viața de apoi<br />
cerul îți îmbrățișează cu albastrul lui singurătatea<br />
și când ți-o face infinită înveți să o savurezi<br />
iar sunetele îți umplu mintea cu sfială<br />
precum inima ți-ar locui (în) cutia de rezonanță a chitarei<br />
în același fel cum dragostea poate locui în cuvintele de dragoste<br />
iar ultimul acord e lăsat să curgă până se golesc toate venele de balast<br />
ca o îmbrățișare lungă de adio<br />
57
T H E O G U Ș A T<br />
visul este o formă de viață pe jumătate formată<br />
nu sunt sigur sau nu-mi amintesc<br />
dacă a fost sau nu un vis.<br />
nu-mi amintesc de ce am plâns,<br />
poate doar pentru păcatele mele.<br />
ce fel de vis ești tu dacă nu te pot visa ca pe lucrurile din lumea mea?<br />
ce fel de ochi sunt eu<br />
dacă nu îi poți porunci să se închidă sau să se deschidă în numele tău?<br />
știi de ce un vis seamănă cu o apariție a ta?<br />
sau o piesă de Debussy pare<br />
atât de naturală încât ai putea spune că e predestinat să o auzi?<br />
„ți-a fost dat să visezi.”<br />
ar trebui să știi că sângele ne ține de cald,<br />
oasele laolaltă, iar visele singuri.<br />
ar trebui să fii mai înțelept, ar trebui să știi.<br />
de la atâta visat<br />
58
G A R D E R O B Ă<br />
am devenit cețos,<br />
ți-am auzit chemarea, iar sunetul a venit încet, ca prin lichid amniotic<br />
sau s-a format într-una din acele peșteri ale sufletului<br />
pe care nu le-am explorat încă,<br />
ca o răposată mamă strigându-și copilașul și din lumea cealaltă,<br />
ca un degradeu de auz la trezirea<br />
dintr-o viziune dumnezeiască (vuuup!).<br />
în visul meu, cazi. mori. nu te mai întorci.<br />
nu mai știu dacă te-am îngropat sau nu.<br />
nu mai sunt sigur sau nu-mi amintesc<br />
dacă a fost sau nu un vis,<br />
nouă luni am dormit înainte de a mă naște,<br />
și nu știu dacă eu m-am născut sau visul meu.<br />
59
T H E O G U Ș A T<br />
Moștenire<br />
Între timp, îți aduci cu tine destul din vechea lume,<br />
caier, furcă, fus, sfânt pământ și íe<br />
ca și cum vrei să conservi gustul dulce cu care ești obișnuit<br />
și-ai vrea să fie fără efort<br />
la fel cum marea nu trebuie să aducă nimic cu ea să își păstreze imensitatea<br />
– sau să piardă totul ca s-o piardă –<br />
oricât de schimbătoare e vremea.<br />
Dulcele acela e o încetinire a timpului, o plimbare prin miere,<br />
datorată lungirii zilelor la soare<br />
până când însăși încetinirea devine untdelemn pentru răni,<br />
iar plăcerea subtilului cioplește cu o daltă micuță un rid<br />
după conturul zâmbetului de pe față.<br />
Atât de subtilă e nemișcarea încât, odată gustată, nu poate fi uitată<br />
senzația găsirii și de aceea omul o caută din nou<br />
atunci când schimbările vor să aducă regrete,<br />
60
G A R D E R O B Ă<br />
or doare<br />
ca dislocarea universului său să-l facă să pară tot mai mic.<br />
Paralel, timpul nedilatat, care curge într-o formă opalescentă<br />
în imediata vecinătate,<br />
pare o lupă prin care istoria personală nu poate fi revizitată<br />
decât cu sufletul împăcat și inima maturată,<br />
păstrând în el toate lucrurile neschimbate,<br />
adică toate lucrurile pierdute<br />
și împreună, spun oamenii detașați de toate<br />
precum olimpienii care văd lucrurile de sus,<br />
fac o țesătură multicoloră a destinului<br />
care poate fi importată dintr-o cultură în alta.<br />
61
T H E O G U Ș A T<br />
pastel<br />
iarna nu avea nimic de-a face<br />
cu cerbii<br />
dar ei o înfruntau<br />
scoțând aburi pe nări<br />
băteau mai multe drumuri împădurite<br />
decât toate distanțele dintre<br />
polii unui gând la loc<br />
distanțe dintre o pictură de iarnă<br />
făcută din pete de acuarelă<br />
și pata albă de acuarelă<br />
care e soarele simulat al acelei lumi<br />
ca o meditație care imită liniștea<br />
pașii lor maro păreau pete neîndemânatice<br />
pe fundalul alb<br />
62
G A R D E R O B Ă<br />
obișnuință<br />
acasă e locul în care<br />
răul e rău și binele e bine<br />
e precum albia unui râu:<br />
cu timpul se adâncește<br />
când îi schimbi cursul să faci un pod<br />
sau muți albia pur și simplu pentru că poți<br />
râul resimte noul curs ca un implant<br />
pe care trebuie să-l adopte ca pe un piercing<br />
dacă ține la curgerea lui<br />
63
T H E O G U Ș A T<br />
permite-ți să mori<br />
(pe un backing vocal de transă de la Schiller cu Eva Mali)<br />
aceasta este ziua în care cineva moare<br />
lumina se face dulce<br />
închide ochii<br />
sau rămâne cu ochii deschiși spre cer<br />
unde avioane șerpuiesc pe retina tot mai opacă<br />
până luna apare în loc de ochi<br />
unii vorbesc pe limba lor<br />
bolborosesc în febră<br />
precum sar de la o halucinație la alta<br />
alții tocmai își dau seama c-au fost iubiți toată viața<br />
și niciun ochi nu i-a privit acuzator din neant<br />
cât de nefericiți i-a ținut această iluzie<br />
își oftează ultima suflare<br />
64
G A R D E R O B Ă<br />
memento mori și pisica toarce lângă tine<br />
neștiind ce e moartea<br />
sau știind și bucurându-se pentru tine cu înțelepciune<br />
trăgând încet cu ochiul<br />
hipnoza ei ușoară te ajută să aluneci printre degete<br />
te pierzi în pupilele verticale<br />
șade precum sfincșii își țin capul sus onorabil<br />
dar atât de beți încât creează mirajul veșniciei<br />
ca și când ai fost și tu atât de beat<br />
și fericit<br />
încât ai crezut că nimeni nu mai moare deseară<br />
viața e un vis bine ascuns în alt vis<br />
dar și patul e un vis și în același timp patru picioare un cadru și o saltea<br />
și e bine<br />
că nimeni nu așteaptă un cuvânt magic din gura ta muribundă<br />
despre care este sensul vieții<br />
sau cum e să mori<br />
cuminte în colțișorul tău<br />
65
T H E O G U Ș A T<br />
atât de frumos își deschide grecoaica blondă brațele<br />
cântând sublim precum Eva Mali<br />
Un bel dì, vedremo<br />
levarsi un fil di fumo<br />
sull'estremo confin del mare.<br />
E poi la nave appare...<br />
încât îți dai drumul cu inima<br />
care nu te lăsa să pleci<br />
66
G A R D E R O B Ă<br />
mâinile ca două verbe<br />
gând de gând și oră de oră<br />
ne privim propriile mâini<br />
și uităm<br />
că ele ne-au făcut totul(!)<br />
ca și cum prin simplul fapt<br />
de a le avea este o realizare<br />
palmele sunt reminiscențele a două aripi<br />
care-ți acopereau fața când te simțeai gol<br />
acum rușinea ta își amintește că la începuturile ei fusese o simplă sfială<br />
mâinile sunt două arme<br />
când pumnii sunt strânși<br />
sau o vizuină când sunt împrejurul iubitei<br />
dar mâinile nu te-au rugat niciodată:<br />
poate rămâne peste noapte<br />
67
T H E O G U Ș A T<br />
la tine muntele pe care l-am cucerit?<br />
va dormi pe canapea<br />
nu<br />
mâinile au grijă să împuște în inimă<br />
orice rugăminte<br />
își iau unități de măsură<br />
palma pentru lățimi<br />
cotul pentru lungimi<br />
și degetul mare ridicat pentru viață sau moarte<br />
68
G A R D E R O B Ă<br />
povară<br />
noaptea este atât de întunecată<br />
încât trenul nu o poate străbate<br />
sunt mai tare ca fierul<br />
poate este mesajul pe care îl transmite<br />
și poate că sună mai bine în engleză<br />
trenul rămâne în câmp peste noapte<br />
oare dacă ar rămâne în același loc<br />
mai mult timp<br />
ar prinde magnetismul întunericului<br />
și l-ar putea străbate<br />
sau noaptea ar începe să vorbească cu trenul<br />
ca de la un drumeț la altul?<br />
i-ar spune oare:<br />
ziua a luat toată gloria<br />
pe când eu am învățat toate lecțiile greșite<br />
și am rămas cu întunericul?<br />
69
T H E O G U Ș A T<br />
Photoshop<br />
Dacă nu te doare povestea-n ramă<br />
și sorocul ți se șifonează între mătăsurile<br />
portjartierelor,<br />
și dacă și tu te-ai întrebat<br />
de ce chiar și femeilor le sunt dulci<br />
imaginile cu picioare frumoase-n aer<br />
numai gândindu-se la ele<br />
cum se leagănă liber suspendate<br />
la marginea lumii lor,<br />
oare nu locuiești și tu<br />
în culisele unei picturi?<br />
Privind de acolo,<br />
se văd urme de pensulă<br />
peste lume.<br />
70
G A R D E R O B Ă<br />
Copil<br />
Șugubățul de mine le aruncă alor săi un tort în față și se lasă alergat toată<br />
curtea. S-ar putea să-i fur un sărut mamei și să mă ascund sub pături.<br />
Câteva amice trag de mine acolo și râd. Poc! Uite că și eu sunt uns cu<br />
budincă pe față și compot în păr! Îmi zbârlesc nostim părul și îi<br />
ameninț pe toți că-i voi îmbrățișa. Chicotesc.<br />
Stau în curtea bunicului, iar la umbra nucilor răcoarea este parfumată.<br />
Fug după o pisică. O prind și-i dau drumul de parcă aș vărsa-o din<br />
brațe. Mă joc fotbal cu o grămadă de cârpe legate ca o minge, ceilalți<br />
copii strigă să dau gol. Începe școala. În clasă, câțiva colegi visează după<br />
ce li se citește un basm. Fata care visa la bunica ei răposată și spunea că<br />
fusese mai înțelegătoare chiar decât mama ei, că o iubea mai mult fiindcă<br />
are o răbdare în preajma căreia nu poți să fii rău, acea fată a murit tânără.<br />
Nu știam cât de simplu este. Tata repară ceva în spatele casei. Iau mingea<br />
de cârpe și o văd nefolositoare în mâinile mele, nimeni nu se mai joacă.<br />
71
T H E O G U Ș A T<br />
nimic din ce-am iubit n-a durat<br />
cu tristețe săruți cerul și-ncepe să plouă<br />
le fac cunoștință cuvintelor mele cu ale tale<br />
cu vraja potrivită se magnetizează (atât de dulce) în epitete<br />
oh cuvintele noastre au o țară a lor<br />
ca și cum am fi cartografiat noaptea cu ajutorul întunericului din ele<br />
dar putem să și ispitim soarele să răsară dimineața<br />
cu ovalul chipului tău domesticești luna<br />
cum să fie rotundă și iar rotundă<br />
ca și cum astrul ar fi o filială a feței tale<br />
sau poate și ea te vede ca pe a doua sa mamă<br />
trezesc pietrele pentru tine și cască obosite<br />
își leapădă vigoarea și devin comestibile<br />
își leapădă tristețea și se preschimbă înapoi în inimi<br />
se întorc și eliberează ce-am pierdut<br />
72
G A R D E R O B Ă<br />
ce-a fost tristețea pentru cer<br />
fața ta pentru lună<br />
pierderea noastră pentru pietre<br />
gândul la mine în derivă care nu înflorește niciodată în mintea ta?<br />
și mă uiți mă uiți cum un picior rupt de cal îl împușcă fără milă<br />
cuvintele tale le înțarcă pe ale mele<br />
ce singur am ajuns<br />
să nu pot să mă refugiez nici în dragoste!<br />
73
T H E O G U Ș A T<br />
Poezia îmi face viața mai bună<br />
Ca și atunci când pianistul începe să cânte<br />
după o absență îndelungată a coloanei sonore,<br />
încât respirația și cuvintele personajelor<br />
deveniseră apăsătoare în felul lor realist,<br />
fără nicio evadare în armonie,<br />
tu începi să îmi citești poezie,<br />
cuvintele poetului devin muzica aceea<br />
care absentase din filmul vieții mele<br />
și care mă face să îmi iubesc suferințele,<br />
devine luciditate, de parcă nu-s în mijlocul<br />
durerilor, ci le-am depășit deja<br />
și mă văd privindu-le în urmă<br />
la cât de mult m-au făcut mai sensibil<br />
și mai bun.<br />
Încercând să legi versurile de mai sus între ele,<br />
metaforă cu metaforă în mesaj,<br />
propoziție cu propoziție în frază,<br />
ai uitat și tu, o clipă, de suferințele tale?<br />
74
G A R D E R O B Ă<br />
Proustian<br />
De aceea vin aici.<br />
Să îmi amintesc ce înseamnă să fii<br />
nostalgic pentru ceva ce încă nu e la timpul trecut<br />
și îmi voi aduce aminte de cum îmi imaginam<br />
că mă voi simți<br />
ca și cum amintirile mele pot fi atât de mici<br />
încât să nu fie observabile<br />
și, grație acestui lucru, să încetinească timpul.<br />
Miroase a toamnă. A umed și ruginiu.<br />
A plimbare prin parc. A solitudine bună pentru adunat gânduri.<br />
Urc pe meterezele ființei mele și las răcoarea să mă cuprindă.<br />
Îmi bag inima în teacă. Îi scade pulsul.<br />
Aici e un fel de cerc al Infernului<br />
la marginea căruia taximetriștii trag pe dreapta<br />
și pun tariful doi înainte de a pleca mai departe.<br />
75
T H E O G U Ș A T<br />
Dintre toate simțurile,<br />
mirosul pare cel mai apropiat de natura sentimentelor.<br />
Sentimentele sunt interesante. De aceea subconștientul amușină<br />
fiecare amintire ținută într-o sticluță de parfum.<br />
Niciodată nu m-am simțit cum credeam că o voi face,<br />
e un gol unde mă aștept la simțire.<br />
Îl umplu cu sentimente pe care îmi imaginam că le voi avea.<br />
În final, întotdeauna m-am simțit tot cum mă presimțisem<br />
la penultima mea versiune stând în acest loc.<br />
Așa-mi confirm că trăiesc.<br />
76
G A R D E R O B Ă<br />
Ziua facerii a picat într-o dimineață răcoroasă de luni<br />
Întâi stau despicat. Apoi...<br />
Plouă mărunt. Scăpat din orizont, desculț, fug pe plajă, nisipul ud îmi<br />
pălmuiește tălpile.<br />
Mă uit la mare și contemplez cum mirarea gurii mele a fost scuipată pe<br />
mal de pești.<br />
Imediat marea o ia înapoi în valuri ca și cum și-ar fi acoperi iute șoldul,<br />
mea culpa.<br />
Fug și ajung la docuri, te găsesc jucându-te pe metereze. Vei adormi<br />
plângând, tatăl tău știe.<br />
Mea maxima culpa. Zece ani<br />
mai târziu am făcut dragoste în acel pat. Femeiescul poposea vulgar<br />
între pături.<br />
Eu – tu sau copacul până la cer, întrebi – tac. Cât de puține cuvinte s-au<br />
implicat în această facere!<br />
Cuvintele mi le-am sculptat în rinichi, se spune, de frumusețe s-a urcat<br />
laptele lor la cap.<br />
77
T H E O G U Ș A T<br />
Ba mai mult, ca mamei cu sarcina pierdută. În intimitatea ei sunt sigur<br />
că-și maseză<br />
sânii grei cu palmele. Dor. Cum masa, așa s-ar unge o rană. Ea aproape<br />
se închide în sine<br />
pentru o vreme, aproape se ascunde rușinată. E o metaforă. Dar strig!<br />
și ecoul o găsește.<br />
Acum știu că nu sunt protagonistul vieții mele, că povestea e un câmp<br />
de bătălie,<br />
s-o scrii ca pe-un armistițiu. Ai încredere în lacrimile tale?<br />
Ca un mal mă culc pe mare: nu ți-am arătat întodeauna dragoste?<br />
(aud trezindu-mă) ...acolo, acolo în lan. Se vede de la fereastră<br />
dacă abandonezi copilul. Chiar după primul colț... liniștea înverzea<br />
liniștea.<br />
Și-ar fi aruncat acolo mingea de fotbal. Sau ar fi șutat<br />
peste poartă. În spatele porții, un gard.<br />
După gard, bucăți masive de arhitectură stau prăbușite din Olimp.<br />
În jurul lor creștea lanul, iar soarele din lumea asta a lăsat loc de lumină<br />
în fotografie. Cerul – gata luminat. Zece ani și marea mă spăla din nou<br />
printre coaste.<br />
Fac reflux și las să plouă.<br />
78
G A R D E R O B Ă<br />
revelație<br />
cuvintele au personalitate.<br />
personalitatea fiecărui cuvânt nu simulează cu greutatea sa lumea<br />
ci lanțurile cu care le legăm în fraze sunt ruginite din cauza noastră<br />
ele nu apăsă nimănui pe umeri ca unui atlet care se înclină<br />
în față și nu refuză căderea de dinainte de pornire ca primă rostire<br />
a unei fugi în mulți mulți pași<br />
cum nici eu nu mai pot nega proximitatea realității când îmi spală<br />
simțurile<br />
și emoțiile de percepții<br />
(realitatea) conectându-se la intimintatea mea ca un hacker<br />
mă scutură din somn ca un cuvânt extraestetic într-un vers (hacker)<br />
apelând la partea impredictibilă din noi care ne ia prin surprindere câteodată<br />
și ne face să tresărim<br />
în sfârșit îmi pun jos povara și încrâncenarea<br />
aleluia începe veșnicia fără de mine și fără de nicio judecată sau părere<br />
și mai începe parcă și dragostea dar forțarea gândului meu<br />
79
– sau mirarea –<br />
alungă trezia de pe gene<br />
așa că nu mă voi mira<br />
nu voi face din nou aceeași greșeală<br />
și voi iubi totul. totul.<br />
totul întreg<br />
și răul tău și răul meu care ne animă în poveștile vieților noastre<br />
acum o secundă e o secundă<br />
un gând durează fix un moment<br />
o reușită e o reușită sau nu<br />
viața pare din nou lungă<br />
și toate lucrurile pe care le uram împreună atât de bine<br />
devin bilete de călătorie către noi înșine<br />
și pe locurile copilăriei noastre înfrunzește inocența crud și răcoros<br />
în miros de iarbă cosită<br />
nu numai atleții se închină liniei de start înainte de cursă<br />
în fața mea obișnuia să se încline viața<br />
ca un boxer nu mă mai îndoi nu-mi mai aplec capul<br />
ci-l privesc lung până a primi lovituri începe să însemne a mă zidi în<br />
forță<br />
până înțepenesc templu locului<br />
80<br />
T H E O G U Ș A T
G A R D E R O B Ă<br />
și nu mai trebuie să las în casă câinii<br />
îi pot hrăni de la ușă<br />
silueta lor cere carne<br />
forma unei foarfeci cere să taie foi<br />
și forma calului merită iarbă și alergare și libertate și pe toți ne cheamă<br />
să fim grațioși ca el<br />
un cal pare aplecarea unei mame la greutățile cotidiene<br />
vrem să-i semănăm dar nu putem iar asta îl face și mai frumos că n-are<br />
nevoie de noi să fie așa<br />
privește-l și prinde-i sfințenia de după venele umflate bărbătește la picioare<br />
e prima dată când privirea ți se deschide și pare<br />
o cheie care inevitabil potrivește la descuierea<br />
necazurilor<br />
și prezice victorie<br />
iar eu mă apuc să eliberez cuvinte cu plăcerea cu care drumețul<br />
călătorește<br />
– de fapt rătăcește mimând seducția căci simularea rătăcirii e miezul<br />
seducției la fel ca această pauză –<br />
îmi spulber mâniile înotând în larg<br />
îmi spun rugăciunile<br />
iertările<br />
în așa fel încât nici malul nu se mai vede<br />
81
T H E O G U Ș A T<br />
toate rămân în urmă în apa botezului și rămâne cu mine numai ce imediat<br />
e sacru<br />
îmi las materia trupului s-adoarmă<br />
asta mă face somniator<br />
82
G A R D E R O B Ă<br />
jackpot<br />
aceste buze se lungesc precum pârgul din fructe<br />
corpul tău, femeie, îți susține zâmbetul cu tot sistemul osos<br />
și nici chipul tău nu l-ar putea ține pentru totdeauna<br />
dar numai cu el se asortează și fiecare surâs e original<br />
dar nu pentru că are greutate ci pentru că îi este fundație<br />
și nu pentru că se zbate în gură ca ochiul în somn<br />
ci pentru că sentimentele din care e compus se adună laolaltă<br />
o singură dată într-un singur fel precum numerele norocoase<br />
83
T H E O G U Ș A T<br />
rock 'n' roll<br />
până și tu ești surprinsă cât din frumusețe<br />
ți se află-n piesă<br />
ca și cum abia acum ai văzut<br />
că rockul din rock 'n' roll are degete și corzi ca mine<br />
iar mirarea ta îmi dă cu toate chitarele de pământ<br />
frumusețea ta e hipnotică<br />
încet-încet dispare decorul<br />
încât se-ntreabă toți<br />
bărbați și femei<br />
dacă nu cumva ești un motiv literar sau muzical<br />
reapari din senin în mințile tuturor măcar un minut pe zi<br />
frumusețea ta urbană<br />
e bilet numai dus<br />
către periferia orașului<br />
84
G A R D E R O B Ă<br />
și acolo e următoarea stație<br />
cine n-ar coborî la prima?<br />
toți ascultă de frumusețea ta<br />
ți-e o slujbă<br />
ești în slujba frumuseții<br />
serve and protect<br />
yes sir<br />
suspans:<br />
cu kallosul tău nimeni nu știe ce să facă<br />
să-l îngrijească<br />
sau din contră<br />
sau dacă tu cauți ajutor<br />
ori vrei răzbunare<br />
dacă o sprânceană ridicată cu o ușoară indignare<br />
îți arată slăbiciunea sau te pune la putere<br />
dacă ieși la o întâlnire cu mine sau cu whiskey-ul<br />
îmi imaginez că și leii beau whiskey<br />
tu!<br />
un rând pentru zodia ei<br />
două cuburi de gheață<br />
85
e ca și cum tinerețea îți strigă pe toate străzile<br />
la megafon:<br />
aș iubi până la înfrățire<br />
vocea ta de joan jett<br />
se știe gudura<br />
în jurul nesăbuinței mele ca fumul de țigară pe lângă pahar<br />
mai ales acum când toate privirile<br />
te urmăresc dansând lângă solistul cățărat pe bar<br />
șoldurilor tale nu le pasă<br />
pe cine țin în robie:<br />
așa cum băieții de altar strigă aleluia<br />
când se pogoară-n fiecare duminică fecioara maria<br />
din icoană în fața ochilor lor<br />
tot așa și adolescenții ar înghiți în sec<br />
să te vadă coborând de pe scenă<br />
și ai fi o sfântă pentru ei<br />
dacă te-ai apropia de cușcă<br />
nu hrăniți animalele<br />
le scrie pe tricouri<br />
frumusețea ta arde libidouri<br />
T H E O G U Ș A T<br />
86
G A R D E R O B Ă<br />
reverie la prima vedere<br />
când visăm oceane de apă,<br />
nu ne ia milioane de ani să le formăm<br />
geologic picătură cu picătură<br />
sau dealuri cu verde mai viu ca-n realitate<br />
să plantăm fiecare fir de iarbă și copac<br />
și în dragostea la prima vedere<br />
cei doi nu stau să-și formeze sentimentele<br />
ci găsesc iubirea maturată<br />
în noua lume pe care o accesează<br />
și cum au ajuns acolo nu mai are nicio însemnătate<br />
87
T H E O G U Ș A T<br />
fericirile<br />
strigătul tău este un strigăt de bucurie<br />
numai când îți verși toată lumina din sânge<br />
în voce<br />
degetele tale sunt un buchet de bucurii<br />
numai când sunt ale mâinii cu care scrii<br />
iar mâna ta scrie poezie<br />
numele tău este un nume plin de fericiri<br />
numai când îi dai același nume<br />
jucăriei copilăriei tale<br />
bucuria ta are un nume<br />
e numele iubitei<br />
bucuria ta este o mână<br />
când o mână o spală pe cealaltă<br />
bucuria ta este un strigăt<br />
când îți place să spui adevărul<br />
oh, strigătul tău e Odă bucuriei<br />
88
G A R D E R O B Ă<br />
bine<br />
ei, cum e să te trezești cu câțiva ani în urmă?<br />
briza mării să te pipăie pe corp,<br />
să lași aerul proaspăt să te pătrundă<br />
ca să poți respira adânc cu tot ce ești?<br />
sau cum te simți<br />
să faci tu lucrurile să se întâmple?<br />
le-ai făcut cunoștință?<br />
dar să afli că ai câștigat?<br />
ei, cum e să vină primăvara?<br />
sfârșitul de săptămână?<br />
și radiind atât de tare, te întreb acum:<br />
ce crezi despre lume.<br />
privește-i pe toți cum se ridică din paturile lor dimineața,<br />
privește-i cum iau tramvaiul.<br />
nu-i așa că duc încă o zi mai departe?<br />
nu-i așa că sunt frumoși?<br />
89
T H E O G U Ș A T<br />
trend<br />
păsările de deasupra capetelor noastre<br />
nu își modernizează zborul<br />
doar ochii noștri își actualizează văzul cu noile migrații<br />
și confundă bătăile de aripi cu faptul de a clipi<br />
așa cum ne-a propus moda<br />
epoca ne abate codițe de rândunică din colțurile pleoapelor<br />
încât părem iarăși egipteni cu Ra în orbite<br />
(când mă uit în ochii tăi iubito văd hieroglife)<br />
deși privirile noastre nu-s ca ale astrelor<br />
își falsifică singure lumina<br />
chiar și inimile noastre își schimbă încuietorile în fiecare an<br />
și se deschid cu chei tot mai sofisticate<br />
ca și cum pe zi ce trece seducătorii ar trebui să fie păsări tot mai rare<br />
drumul marilor migrații – asfaltat<br />
90
G A R D E R O B Ă<br />
testul timpului<br />
la bătrânețe<br />
tot ce rămâne din ce-am fost noi<br />
iubindu-ne<br />
e doar strângerea de mână din tinerețe<br />
strângerea iubindu-ne<br />
91
T H E O G U Ș A T<br />
doar o filozofie despre simțul stilului<br />
mă văd cine sunt numai când știu cât de diferit puteam fi,<br />
cum întreaga lume-i un străin și numai atunci (!) mă pot bucura<br />
de minunea ei, circul ei, strălucirea ei, epoca ei, de ce e ziua atât de<br />
luminoasă și de ce<br />
asta mă umple de speranță;<br />
de ce (cu degetul arătător spre frunte) există acea speranță dacă nu mă-nchin<br />
Soarelui –<br />
poate un reflex al înaintașilor mei sau doar o altă iluzie care să mă țină<br />
preocupat<br />
cu propria supraviețuire și nu sunt încă atât de bătrân ca lumea. încă nu.<br />
ești gata să îmi împodobești realitatea cu propriile tale umbre? eu sunt<br />
gata să îți gust speranța. portocală.<br />
speranța ta are gust de portocale. fructele rotunjoare au fost luate de pe<br />
o plajă însorită unde oamenii<br />
se duc în vacanțe. da, ar trebui să îmi duc mireasa acolo în luna de<br />
92
G A R D E R O B Ă<br />
miere, s-o fac să zâmbească.<br />
au gustul libertății. dar vara se duce cu fructele la sfârșitul artei tale.<br />
vei coborî în abis să îl aduci pe Cerber? te vei uita la formele umbrelor<br />
pe pereții peșterii, mișcându-se destul de rapid încât să te facă să tremuri?<br />
e și-n tine ceva-ntipărit despre frica de după freamătul umbrelor?<br />
vei picta acele forme într-un tablou, să mă faci și pe mine să tremur?<br />
după aceea vei ucide dragonul?<br />
mă vei face să te iubesc cum îmi iubesc dulcea mamă în fiecare femeie?<br />
ai putea cânta.<br />
dar nu cum o faci tu, ci cum urlă mama mea. cântă cu gura larg deschisă<br />
ca să-mi amintești de ea.<br />
sau ai putea grohăi, încât aș putea crede că ești mai mult decât o<br />
rockeriță, ești un demon. ești Diavolul.<br />
stilul ar putea fi greșeala ta. împodobește calea de mijloc cu strâmbăturile<br />
tale accidentale. fața mea mijlocie nu prezice nimic.<br />
fața mea e nescrisă de greșeli, iar mama mea îmi spune că este de actor<br />
fiindcă nu are nicio trăsătură personală.<br />
prefă-mă într-un fluture pentru care fiecare bec este luna, fiecare șold<br />
este al mamei mele.<br />
ar trebui să mă simt rușinat pentru asta?<br />
93
T H E O G U Ș A T<br />
oare munții seamănă cu ceva anume? înseamnă că acela e stilul lui<br />
Dumnezeu, se spune.<br />
dar ai mai văzut ceva ca picturile lui Gauguin? înseamnă că și el este<br />
un dumnezeu.<br />
cu ce seamănă blândețea? mă pot îndrăgosti de ea. și nu are formă sau<br />
mamă.<br />
vei picta un călăreț în roșu?<br />
poate voi fi recrutat soldat și mă voi vedea din nou: puteam fi poet.<br />
nu am găsit umbra unui om în abis precum am găsit-o pe a cerberului,<br />
ceva bun de ucis.<br />
cine este dușmanul? strămoșii mei n-au lăsat moștenire nicio astfel de<br />
umbră în străfundurile ființei mele.<br />
îl iubesc până și pe străinul fără nume.<br />
cine este dușmanul? nu mi-e teamă de ciuperci. ar trebui?<br />
oare războiul de peste graniță îmi va împodobi realitatea mea nescrisă<br />
cu sânge nevinovat? pot auzi de aici bombardamentele.<br />
oare războiul din Ucraina se va extinde și aici? gândul te poate face să<br />
tremuri...<br />
dacă da, atunci nimic din ce tocmai am spus despre minunile minții<br />
nu contează.<br />
atunci creierul nu este o minune. e doar carne. pe pereți. fără iluzii.<br />
94
G A R D E R O B Ă<br />
fan<br />
ar fi bine să îți cauți un prieten<br />
nu în fiecare străin pe care depărtarea îl face frumos<br />
ar fi bine să îți găsești un prieten într-un artist care a murit<br />
nu e ușor să-ți alegi artistul<br />
dacă și tu crezi că mortul nu se poate reproduce<br />
fiindcă dacă mori pentru aceeași cauză ești încă o clonă a sa<br />
atunci când te gândești la cineva plecat și îl cauți cu inima<br />
având ca busolă un sentiment care însumează viziunea ta despre acela<br />
când îl găsești ochii minții nu privesc lung în nimicnicie<br />
ci privesc către ceva chiar dacă nu înțeleg către ce<br />
ca și cum ar fi în ceață<br />
scrutezi și scurtezi în ceață dar nu în vid. niciodată în vid.<br />
95
T H E O G U Ș A T<br />
artistul rămâne. doar a coborât în vale fără cordon.<br />
și nou-născuților li se taie cordonul să nu se răzgândească înapoi spre moarte.<br />
artistul rămâne. a ieșit din tablou<br />
însă cu uneltele limbii mai poate fi găsit.<br />
96
G A R D E R O B Ă<br />
psyche<br />
chiar dacă geografia armată cu compasul întoarce mareea<br />
de pe o parte pe alta<br />
din flux în reflux și invers ca limbul după soare<br />
iar formele de relief par exprimarea emoțiilor unor fenomene naturale<br />
oh da chiar dacă geografia se uită lung țintă la lună<br />
pentru noi astrul va rămâne consoarta soarelui<br />
care se uită fix la tot și se căsătorește la eclipsă<br />
atunci gândurile ni se întorc pe mal și uită știința<br />
atmosfera nu mai e rezultatul activităților vulcanice<br />
ci devine un albastru masculin ca al lui uranus un tată la distanță<br />
pământul se preface în principiul gaia<br />
și toate instinctele egoiste în zei (tu nu ești divin)<br />
care se împreunează între ei și dau naștere altor egoisme<br />
cu puțin mai rafinate la fiecare generație<br />
până când chipeșul eros se îndrăgostește de frumușica minte<br />
ca noi de istoria lucidității sau geograful de geografie<br />
97
T H E O G U Ș A T<br />
Epicentru<br />
Când două tăceri se întâlnesc,<br />
formează o cicatrice,<br />
o ridicătură precum cea a plăcilor tectonice<br />
care se încalecă pe fundul oceanului.<br />
Imense forțe de tensiune.<br />
Pipăi cu degetul creasta și te taie.<br />
Urli atât de tare încât zgudui munții și provoci seisme<br />
care se întâmplă aici,<br />
dar se resimt în cealaltă parte a lumii mele.<br />
98
G A R D E R O B Ă<br />
Și eu sunt un altul<br />
De nu-s eu Altul, urlu împotriva mea<br />
și trec de mine ca de-o casierie închisă<br />
și rătăcesc<br />
precum rătăcește în lume un blestem fără temei.<br />
De acolo vă aduc eu ape cu care să vă spălați<br />
chiar și de gândul că puteți fi mai buni,<br />
până când chipurile noastre par cel mai vulgar<br />
lucru pe care îl avem.<br />
Și ne închidem ochii și ne dăm mâna...<br />
N-are importanță de câte ori<br />
ne-am luat la pumni.<br />
N-are importanță de câte ori<br />
gândurile noastre nu s-au mai născut cuvinte<br />
și au rămas multe lucruri nespuse între noi,<br />
99
T H E O G U Ș A T<br />
că lucrul acesta – trăirea – cu care ne ocupăm<br />
îl putem blestema sau da la cină-n dar copiilor.<br />
Eu, cel care scrie, sunt un joc de copii<br />
cu reguli simple,<br />
un joc care într-o dimineață a luat trup ca un costum<br />
și a început să umble deodată cu Celălalt.<br />
Celălalt<br />
nu poate fi niciodată o lume.<br />
Ceva fără nicio regulă de joc,<br />
nelegiuit,<br />
n-are nicio șansă la cosmogonie.<br />
Și Celălalt vrea să fie ca mine.<br />
Urlă că trebuie să ne iubim unii pe alții.<br />
100
G A R D E R O B Ă<br />
viitorul din coaja de nucă<br />
orice pauză este gestantă:<br />
ea conține ce va urma<br />
la redare<br />
orice oprire a autobuzului<br />
face stația o vizuină<br />
autobuzul e gestant cu călători<br />
101
T H E O G U Ș A T<br />
ibric<br />
valea se umplu de ceață ca un pahar cu ceai de aburi aromați<br />
culorile se dizolvă în ele însele și totuși nu e niciun foc de tabără<br />
care să facă asta sau miez de soare în acest miez de noapte<br />
cumva știu<br />
știu că asta este de fapt o formă de moarte sau chiar moartea însăși<br />
transformată încetul cu încetul în senzații olfactive<br />
iar ca să fie percepută aici a ales să se prefacă într-o infuzie<br />
renunț călduț la viața mea și dispar așa cum o fantomă îndulcește ceața<br />
din jurul ei<br />
dar cât de ciudat! nicio părere de rău ori urechile nimănuia nu pot auzi<br />
cum are loc dizolvarea așa cum numai cu urechile inimii se poate auzi<br />
când un nou loc devine acasă<br />
valea devine acasă<br />
102
G A R D E R O B Ă<br />
antalya<br />
ziua aceasta și-a pus în față<br />
liniștea ca și cum<br />
părinții își pun copiii mai presus<br />
de ei înșiși<br />
și îi apără.<br />
nemișcare pe plajă.<br />
marea se înfrânează de la o furtună.<br />
seninul încremenește.<br />
așteptarea mișcă omul<br />
mai mult decât călătoria.<br />
103
T H E O G U Ș A T<br />
knockin' on heaven's door<br />
l-am găsit pe dumnezeul lui iov<br />
într-o vreme zdrobitor de fără istorie<br />
în vreme de secetă în care nu numai<br />
copacii se abțin de la a mai face boboci<br />
sau cactușii se leapădă de țepii pe care îi mai au<br />
ci și turmele-și lasă puii cei mai slabi pradă leilor<br />
la ananghie familiile se descotorosesc<br />
de copiii cei mai îndărătnici<br />
moartea de primii născuți<br />
promiși și puși deoparte pentru zile de necaz<br />
să-i trimită pe linia întâi<br />
ca și cum moartea s-ar hrăni cu feciorie<br />
l-am găsit pe dumnezeul lui daniel<br />
când am fost închis în cușcă cu leul<br />
încleștați care pe care domesticește<br />
puteam prevesti din târcoalele sale<br />
104
G A R D E R O B Ă<br />
ce animal voi alege să fiu în poveste<br />
ca să-l înving<br />
ne-am luat cărările la bătaie<br />
și insecuritățile la trântă<br />
eu cinic el atât de rece încât tremura<br />
și-am început să-mi iubesc dușmanul<br />
ca pe mine însumi<br />
ca pe o căutare a sinelui<br />
când am rupt gratiile și de jur împrejurul nostru<br />
nimic în afară de apă<br />
la râul Babilonului am șezut amândoi și-am plâns<br />
că acestui dumnezeu îi place în noi instinctul de conservare<br />
dorința oarbă de-a trăi<br />
dar și când închizi ochii la sărut<br />
falsifici întunericul și vezi mai bine ce ți se-ntâmplă<br />
și mama mea e un dumnezeu<br />
am rădăcini în ea și ea în mine<br />
precum au numerele în matematică<br />
încrengăturile ni se cațără<br />
pe fiorduri<br />
marea sărută spumos cerul tot mai sus<br />
105
T H E O G U Ș A T<br />
ca și cum fiecare ideal atins devine un standard<br />
și tot mai multă liniște tot mai multă maturitate<br />
l-am mai găsit<br />
și-n felul în care simțul frumosului<br />
își pogora reveria în copilăria mea<br />
ca un cântec auzit cu imaginația<br />
fiecare acord pe gustul lui<br />
fiecare concept estetic pe hormonul său<br />
îmi furișam libertatea în luminișurile dintre nori<br />
care păreau o spărtură în paradis<br />
ziceam: norii au învățat să fie nori<br />
de la grația pe care au văzut-o în cer<br />
și noi ca ei dansăm duși de vânt<br />
eu de o parte tu de cealaltă a tangoului<br />
și cu numai o improvizație freestyle în mișcări<br />
– ori un machiaj la modă –<br />
mă poți face<br />
dacă nu să îmbătrânesc locului<br />
atunci măcar să mă simt bătrân<br />
la doar douăzeci și șapte de ani<br />
106
G A R D E R O B Ă<br />
iar ritmul pașilor de dans ni-l dă epoca<br />
în care crede generația ta<br />
l-am găsit în tristețea cu care îți iei rămas bun<br />
toamna sau moartea emoțională<br />
de care ai nevoie în fiecare an să fii al tău încă un an<br />
dar să te uiți deja dincolo de tine și de acest anotimp<br />
în durerile musculare ale decepțiilor pe care-ncepi să le prețuiești<br />
ca pe un prieten de nădejde<br />
așa cum propria murire ți-e singura certitudine<br />
că și viața ta se estompează în timp ca o intenție bună<br />
contemplezi și tu pe malul râului<br />
cu gândul că la dimineață vei privi răsăritul<br />
și în schimbul unei raze de speranță<br />
îi vei dezvălui soarelui numele tău<br />
cu același calm cu care cuvântul rămâne cuminte pe foaie<br />
deși e o interjecție sau un strigăt de ajutor<br />
și e ca o minune cum ele<br />
strigătele de ajutor<br />
nu-ți stau în puterile tale<br />
dar tot ele sunt cu adevărat totul tău<br />
pe care-l sacrifici ca să faci schimb de locuri<br />
107
T H E O G U Ș A T<br />
cu însuși dumnezeu<br />
așa cum un țipăt pictat cu sinceritate<br />
îi poate aduce înapoi mințile lui Edvard Munch<br />
l-am găsit și pe dumnezeul tatălui meu<br />
cel din vechiul testament<br />
și am vrut să-l ucid<br />
îmi tremurau degetele pe trăgace<br />
dar tata râdea în visul meu:<br />
dumnezeul lui ilie m-a făcut pe mine<br />
eu la rândul meu<br />
te-am făcut ceea ce ești azi...<br />
și am scăpat revolverele din mâini<br />
apoi<br />
când am ascultat pentru prima dată<br />
Johann Sebastian Bach<br />
mi-am depus armele alături de Bob Dylan<br />
nu mai pot trage cu ele<br />
oriunde ochesc mă nimeresc tot pe mine<br />
108
G A R D E R O B Ă<br />
visul unei nopți de vară<br />
noaptea<br />
povestea a mai crescut<br />
cu un centimetru<br />
în ramă.<br />
razele se gudurau<br />
la fereastra care părea făcută<br />
la comandă ca un obiectiv<br />
numai bun pentru încadrarea lunii.<br />
mintea visătorului<br />
a creat un cadru feeric<br />
care să se asorteze cu lumina ei.<br />
carusel de imagini cu dorințe aproape uitate,<br />
visul în sine a fost întotdeauna<br />
o capodoperă.<br />
doar a avut nevoie de un Shakespeare<br />
să-l facă faimos.<br />
109
T H E O G U Ș A T<br />
auctorial<br />
soarele mi-a picurat în ochi ziua în care crede și pe care o luminează<br />
ca un suc slab concentrat m-a găsit și nu poate striga la mine de sus<br />
așa cum nici cititorul nu poate să-i spună nimic protagonistului<br />
deși destinul îi este previzibil tragic continuă să citească<br />
de aceea iarna seamănă cu o fantomă pe cer ce caută o spărtură<br />
în plasa de nori să se arunce din înalturi<br />
și eu pic în fatum ca în niște circumstanțe atenuante<br />
dar un accident e numai începutul posibilităților nu numai pentru mine<br />
iar cititorul îl întreabă pe povestitorul din noi<br />
dacă a mai crescut cu încă o nevoie de a comunica<br />
după toate întâmplările să povestești mai mult decât să fii tu cel povestit:<br />
chiar dacă pot muri uscate la soare în fiecare minut nu mor moluștele<br />
lasă o dâră ca o poveste și toate cotiturile<br />
le-au făcut mai bune la explicat prin mișcare<br />
ca o stafie autorul prin cuvinte se ivește și evoluează din aceeași cauză<br />
întâi cu niște desene pe marginea foii apoi cu paragrafe de neoprit<br />
110
G A R D E R O B Ă<br />
aproape<br />
m-ai prins de mână și am rămas lipiți precum o bucată de puzzle<br />
care din cauză că s-a potrivit apoi iar nu s-a potrivit<br />
a fost lipită și s-a rupt în alt loc și iar lipită încât nu a mai rămas<br />
nicio strângere de mână autentică între noi ci numai aracetul<br />
și m-ai dus până în punctul în care îți pierzi mințile<br />
încât până și samuel beckett își face apariția să arunce cortina<br />
strada pe care m-ai dus curgea între doi zgârie-nori<br />
ca o scurtătură către succes<br />
ca un gen de muzică nou pe care nu poți să-l placi<br />
și îți iubești inima că nu te lasă la trișat<br />
încercăm să găsim punctul nostru comun<br />
precum un șarpe și-ar face mâini dacă și-ar putea găsi<br />
locul din care să se apuce ca să se facă piele întoarsă<br />
dar obosim căutând și vine noaptea care se strecoară în rupturi<br />
și numai la vară și soare ne vom deschide unul spre altul ca umbrelele<br />
111
T H E O G U Ș A T<br />
fostă<br />
se uită prin tine cu o strălucitoare pace<br />
stă pe bancă precum o statuetă de jad a lui Buddha exaltat<br />
dar tu o poți recunoaște și într-o piatră de ametist<br />
lumina care trece prin ea îi dezvăluie slăbiciunile zodiei<br />
care au ceva în comun cu felul în care radiază de bucurie<br />
tu ești nimic<br />
sau mai degrabă o piatră de poticnire<br />
îți developezi mintea<br />
iar filmul alunecă prin fața ochilor tăi așa cum singurătatea<br />
se derulează în continuare exact de unde a rămas pe pauză<br />
și găsești de ce-urile<br />
cu aceeași sârguință cu care o faci când vizionezi filme celebre<br />
culisezi și vezi limpede că ai fost un ciot în calea dezvoltării ei<br />
de atunci îți era superioară cu șapte reîncarnări<br />
112
G A R D E R O B Ă<br />
G de la gravitație<br />
prefăcute în deșertăciuni plăcerile modernității se fac apă clocită din<br />
vin<br />
numai ochiul rămâne colorat<br />
ce altceva ar putea vedea viața în culori și să creadă ce vede?<br />
fiecare dintre noi ajungem o deșertăciune<br />
un vector care nu mai indică o direcție, ci ora exactă,<br />
căci e confiscat și pus limbă la ceas<br />
așteptând să își consume forța de la sine<br />
dar mărimea lui se întoarce împotriva noastră<br />
simplul gând al rotirii acelor de ceasornic ne hipnotizează să uităm de<br />
timp<br />
cum îmi risipesc suflarea pentru nimic!<br />
mă rușinez de vinul de care mă îmbăt și violența pe care mi-o dă<br />
să o dau mai departe<br />
113
T H E O G U Ș A T<br />
mă rușinez că am sperat să fiu eu însumi un pahar de ceva pentru<br />
suferințe<br />
să ofer nu violența, ci forța de a învinge acest soi de gravitație<br />
sexualitatea e ca gravitația noastră personală<br />
voința-i tot o forță precum masa care curbează spațiul<br />
șoldurile tale sunt curbate dar voința mea n-are prietenă<br />
114
G A R D E R O B Ă<br />
în puterea sirenelor<br />
a rămas un elefant unde obișnuia să fie trompa mamei sale<br />
am văzut la tv<br />
că i-au înregistrat chemarea mamei la lapte<br />
și au redat-o de la kilometri depărtare<br />
iar elefantul a murit de sete<br />
căutându-și mama moartă demult<br />
ei filmau<br />
iar eu priveam cu complicitate<br />
deși elefantul era mort de mult<br />
călătoria lui s-a făcut îngrășământ<br />
grecii s-au înșelat despre ce este tragedia<br />
căci nici mama mea n-a oprit televizorul<br />
se uita și ea<br />
iar acum lasă-mă și pe mine să cânt<br />
să-mi chem sentimentele care credeam că sunt moarte<br />
precum puii sunt chemați la lapte<br />
lasă-mă să-mi amintesc măcar cum începe cântecul<br />
115
T H E O G U Ș A T<br />
Se va schimba percepția<br />
Dacă vei ajunge la destinație și vei duce răul cu tine acolo,<br />
toate se vor schimba în lume, deși, vizual, vor rămâne la fel:<br />
farmecul negurilor va putea fi măsurat în cât de plină e luna și nu în<br />
cât de deasă e pădurea,<br />
timpul copilăriei va fi cel care va părea o clipă și cel al maturității cel<br />
care va fi o eternitate,<br />
ochilor le va lua mai mult de trei zile să creadă o minune,<br />
pictura suprarealistă a unui pom va putea fi plantată la margine de<br />
drum și va face copii din flori,<br />
marea își va trage de departe cu arcul sunetul valurilor, pe care până<br />
acum îl căra până la mal,<br />
umbrele oamenilor se vor alungi la apus și vor ajunge departe, în locuri<br />
în care scriitorii n-au netezit calea încă,<br />
lumina soarelui nu va intra în casă până nu va termina de spălat fereastra<br />
și pisica se va da la o parte din fața ușii,<br />
ascultătorii nu vor înțelege vorbitorii decât dacă aproape vor spune ce<br />
au de zis, însă nu îl vor spune,<br />
116
G A R D E R O B Ă<br />
niciun virtuoso nu va mai putea lua interjecțiile pe care le scot oamenii<br />
să le prefacă în tehnici de cântat la vioară,<br />
nimeni nu se va mai putea uita la lume decât cum a fost pictată.<br />
Vizual, toate vor rămâne la fel. Numai percepția se va schimba.<br />
117
T H E O G U Ș A T<br />
o senzație ca o lagună<br />
luate una câte una<br />
orhideele<br />
și-au crescut fiecare câte un picior<br />
de flamingo<br />
lung ca o curelușă<br />
cu care oaza își strânge umbra<br />
în jurul taliei.<br />
păsările acestea grațioase<br />
se adapă de acolo<br />
ca o privire pasională<br />
din conturul unei mușcături în măr.<br />
118
G A R D E R O B Ă<br />
În hamac<br />
Lumea este atât de tăcută<br />
în acest iulie în care și volumul ciripitului a fost redus<br />
pe nesimțite precum grijile dispar după prima înghițitură de vin<br />
încât orice foșnet emis de natură cu puțină îndrăzneală<br />
pare o lingușire<br />
precum o franțuzoaică îți rârâiește sudalme în ureche<br />
o noapte întreagă despre cât de mult te urrrăște<br />
că nu i-ai ieșit în cale mai rrrepede<br />
și ți se clatină credința că nimeni nu te poate iubi cum dorești.<br />
Te uiți la nori, la peisaj, la coline... și te topești la orice mieunat al locului<br />
realizând că țara ta e acum acea femeie care îți șoptește în ureche.<br />
Dealurile te acceptă, soarele te acceptă și te legeni în hamac<br />
întrebându-te de ce te-ai simțit un paria la tine acasă atâta amar de<br />
vreme.<br />
119
T H E O G U Ș A T<br />
între coperțile lui Ishiguro<br />
zi însorită.<br />
stai acolo<br />
cu rămășițele zilei<br />
în mâini. e bine.<br />
și ai ajuns<br />
la paragraful meu preferat.<br />
s-ar putea face o carte poștală<br />
cu tine. ai rămâne anonimă<br />
cu cartea-n față<br />
precum sunt modelele de mâini<br />
în reclame cu inele de căsătorie<br />
și bijuterii.<br />
de asta aveam nevoie.<br />
un loc comun.<br />
ne-am întâlnit la acel pasaj.<br />
120
frazele au încheieturi<br />
și-mi permit îndoirea sensului<br />
după acest aici și acum.<br />
strania atracție a contrariilor!<br />
în realitate două linii de tramvai<br />
nu se atrag când sunt în sens opus.<br />
poate fiindcă<br />
majordomul Stevens conducea cu precauție.<br />
steagul japonez e pe copertă.<br />
mă uit la soare<br />
și mă gândesc la nord și la sud.<br />
timpul lovește până și stelele<br />
la un unghi perfect<br />
încât zilelor lor să nu li se facă foame<br />
după propriile rămășițe<br />
chiar dacă soarele nu știe<br />
ce e un unghi ascuțit. precauție.<br />
încerci să îți aduci aminte<br />
numele meu,<br />
dar nu ca și cum un act important<br />
G A R D E R O B Ă<br />
121
ar lipsi.<br />
de pildă: un vis e mai la îndemână<br />
decât realitatea<br />
și nimeni nu are puterea de la sine<br />
să inverseze polaritățile<br />
deși<br />
(parcă)<br />
a fost odată ca niciodată<br />
când reușeai să faci asta.<br />
de aceea poți fi cucerită.<br />
T H E O G U Ș A T<br />
soarele își inversează polii<br />
o dată la unsprezece ani,<br />
iar eu sunt trecător ca unsprezece ani.<br />
122
G A R D E R O B Ă<br />
un filozofic sextet emoțional<br />
voi număra de la unu până la șșșassse.<br />
când voi ajunge la șase, ți se vor dessschide ochii.<br />
unu.<br />
ești relaxat. ești în natură. trilurile se aud la calitate-studio.<br />
percepția, ca un mixer imens, se setează pe modul concert.<br />
ești mai relaxat.<br />
conștiința ta e un ecran alb de cinema.<br />
iei probe biologice din fanteziile tale<br />
să anchetezi o crimă perfectă:<br />
cum emoțiile vin și pleacă pe nesimțite din tine,<br />
ca asasinii profesioniști,<br />
făcând urechea să se creadă auz,<br />
auzul, la rândul său, simțul nopții.<br />
presimți că noaptea asta îți dă un semn.<br />
auzi un fâșâit. teama țâșnește în cadru foșnind din locuri întunecate<br />
123
ca și cum ești din nou primitiv<br />
și un prădător îți dă târcoale din vegetația luxuriantă.<br />
frica îți face degetul arătător busolă indicând moartea sau surorile ei.<br />
când se alege materialul din care e făcută teama,<br />
seamănă cu fuga, nu cu ghepardul.<br />
locuința ei este peste umăr. celălalt umăr.<br />
să vezi cum are loc seducția asta<br />
(ritualul prin care emoția se strecoară pe ecran)<br />
nu este doar o satisfacție oarecare,<br />
ci însăși plăcerea extazului de a face cunoștință cu tine străin de tine,<br />
nirvana, mindfulness, nowness.<br />
doi.<br />
nu bucuria cunoaște iubirea. unde ar fi viața în asta? te întrebi.<br />
ești în mijlocul naturii. dar dacă ai sta la bar<br />
iar emoțiile ți-ar fi pețitori,<br />
tristețea ar fi cea mai pricepută la seducția prin negare, neabordându-te,<br />
comportamentul ei ar trăda androginitate,<br />
gestică de femeie, deziluzie de bărbat.<br />
îți calibrează lumea click cu click (de seif) la realitate<br />
și uneori e mai reală decât lumea.<br />
cât va ploua azi! apa diluează culorile.<br />
124<br />
T H E O G U Ș A T
G A R D E R O B Ă<br />
tristețea are propriile organe de simț,<br />
cu ea înveți ce înseamnă să porți haine de culoare închisă,<br />
porniri dintr-un sentiment pe care ți l-ai făcut crez.<br />
jurământul pețitorului e să trăiască numai din atenții<br />
în același fel în care odinioară mâncarea spirituală a grecilor<br />
era atenția pe care o primeau de la zei<br />
sau a evreilor orice cuvânt care ieșea din gura lui dumnezeu.<br />
oare eu nu aștept ca tristețea să-mi dea înțelepciune? te mai întrebi.<br />
tristețea nu te va curta la bar. de aceea mulți se refugiază acolo.<br />
te va urma în tăcere până acasă,<br />
pe lângă plopii fără soț,<br />
și îți va telefona de sub fereastra ta.<br />
din bunătate nu o trimiți în drumul ei. o chemi la tine și încerci să îi<br />
dai un sens.<br />
i-l dai pe cel pe care-l ai la îndemână: al tău. pleacă.<br />
trei.<br />
ești la bar. ești mai relaxat:<br />
natura nu e de acord cu religia ta<br />
și crezurile tale artificiale<br />
că numai ceva antropizat ar putea deveni<br />
125
mai mult decât s-a născut.<br />
te însingurează gândul că<br />
acest fenomen numit evoluție,<br />
înaintarea pe nesimțite,<br />
există și în lumea emoțiilor,<br />
fiecare emoție se luptă pentru supraviețuire<br />
ca și cum hrana emoțiilor este atenția pe care o primesc<br />
de la observatorul din tine, care e dumnezeul lumii tale.<br />
în pumni ții strâns un cântec pe care numai mânia îl poate cânta.<br />
lovituri aici, sunete de tobă acolo...<br />
toate atacurile așezate fără pic de atenție pe trupul dușmanului tău<br />
precum hainele în mașina de spălat.<br />
și se spală mânia.<br />
de când s-a apropiat de tine și-ți vorbește dl. Furia la bar, știi că e emasculat.<br />
nu-i accepți niciun dar. îți ține morală.<br />
spune c-a avut grijă de tine. ți-a ținut spatele.<br />
Furiile n-au avut copii în mitologie, îi zici.<br />
N-au avut nevoie de urmași fiindcă nu mor niciodată, îți răspunde.<br />
patru.<br />
sentimentele se înghesuie în cadru<br />
pe ecranul alb al conștiinței<br />
126<br />
T H E O G U Ș A T
G A R D E R O B Ă<br />
și privite cu detașare<br />
par ochelari de soare în căutarea ochiului minții noastre,<br />
lentilele colorate roșu la mânie și roz la bucurie.<br />
când stai cu bucuria la bar, știi că ai câștigat.<br />
îți oferă cartea de vizită ca răsplată.<br />
îți cumpără metru după metru de tequila.<br />
victorie prin simplul fapt că exiști. îți uiți fermoarul deschis.<br />
realizezi că mâinele există deja<br />
nu numai în timp-spațiu și-n teoria relativității. e în viața ta.<br />
îți aprinde o țigară și dispare în fum.<br />
te uiți pe cartea de vizită. se face artificiu,<br />
bum, culori și dispare.<br />
fiecare emoție are o durată de viață. timp sacru.<br />
încetinește timpul sau îl accelerează.<br />
fiecare emoție are firul ei epic:<br />
ești la fel de bucuros ca-n copilărie.<br />
e următorul episod al acelei bucurii<br />
sau preludiul. aici e posibil.<br />
cinci.<br />
te afli din nou în mijlocul naturii.<br />
ți-e foame. vezi un animal mort. putrezește. îl respingi cu sinceritate<br />
127
dacă foamea nu pixelează cadavrul încât să semene cu dulcețuri.<br />
dezgustul îți împrumută chipul și ia trup de grimasă<br />
cu durată de viață de câteva secunde.<br />
dezgustul? te întrebi.<br />
sunt lucruri mai urâte pe care îți puteai construi supraviețuirea.<br />
simți cum îți sparge ușa?<br />
scoți limba și o bagi înapoi nesigur ce te ține încă agățat de rău.<br />
dezgustul prezice viitorul mai precis decât bucuria. mănâncă<br />
și vei muri negreșit.<br />
comprimă răul de mare din toată călătoria într-o singură secundă.<br />
el este mesagerul zeilor. e Hermes. îți ies aripi prin călcâie.<br />
să zbori de acolo. dacă pui moralitate,<br />
îți poți forma un stil de viață nihilist în jurul acestei senzații.<br />
dar nu vrei. prezența cadavrului e atât de gălăgioasă încât nu poți<br />
adopta asta.<br />
te-ai arunca în mare, să nu mai auzi,<br />
te-ai îneca numai ca să-ți speli mirosul din nări. n-o face.<br />
șassseee.<br />
nu mai ești în pădure. totul e nou. ești suprins.<br />
observă cât de neobișnuite sunt lucrurile.<br />
cum soarele și luna de pe cer seamănă cu doi delfini prinși în aceeași<br />
128<br />
T H E O G U Ș A T
G A R D E R O B Ă<br />
plasă<br />
în timp ce făceau dragoste.<br />
a fi surprins e un lucru neutru, e doar anticamera unei emoții.<br />
nu te cunoaște precum mânia<br />
știe ce te arde într-o tăietură pe care vrei s-o copiezi din suflet<br />
în lumea reală cu o altă tăietură<br />
și nu-i intimă precum tristețea.<br />
parcurgi dintr-o singură suflare<br />
distanța dintre începutul și sfârșitul unei așteptări.<br />
suflarea ta e mentolată. suprizele miros a mentol.<br />
dac-ai sta la bar cu mirarea, nu ți-ar cumpăra un pahar de tărie.<br />
ți-ar oferi tot barul. ți-ar băga mâna în pantaloni.<br />
mai bei o sticlă.<br />
uimirea e o cerere de suplimentare.<br />
o dai peste cap în regim de urgență.<br />
surprinderea e o cerere de suplimentare cu luciditate și ești ținut în suspans:<br />
mai sunt resurse? când ești adaptat, gata cu mirarea. noradrenalină.<br />
relaxează-te. vei vedea că bucuria o poți confunda cu mirarea,<br />
uimirea cu frica, teama cu tristețea, mâhnirea cu mânia, furia cu dezgustul.<br />
mixează-le pe toate. joacă-te cu polaritatea lor, cu miezul lor de pirită.<br />
129
T H E O G U Ș A T<br />
trezește-te imaginându-ți că ești surprins de mânia ta.<br />
te lași dus de val, căutând similarități între cele două.<br />
simți că îmbrățișezi o sculptură abstractă.<br />
trezește-te imaginându-ți că ești bucuros de dezgustul tău<br />
ca și cum e unicul organ al esteticii.<br />
înainte să număr de la șase până la unu,<br />
te vei simți obosit. te-ai jucat până ai obosit și năpârlești vechiul tău eu.<br />
fixează imaginea: năpârlești.<br />
excavezi în abstract și vezi limpede că emoțiile nu sunt ale tale. îți sunt<br />
împrumutate<br />
de natură pentru urmașii tăi.<br />
ai copii. te întrebi de ce să mai simți ceva pentru tine.<br />
e superficial.<br />
șase. cinci. patru. trei. doi. unu. ești treaz.<br />
acum ești și tu un șarpe. sânge rece ca adevărul.<br />
130
G A R D E R O B Ă<br />
treptele Frumosului<br />
cea mai frumoasă nu este femeia.<br />
cea mai frumoasă e vocea ei de mamă.<br />
cel mai frumos nu este darul.<br />
cea mai frumoasă e dăruirea.<br />
cea mai frumoasă nu este viața.<br />
cea mai frumoasă e revenirea la viață.<br />
131
T H E O G U Ș A T<br />
șeherezada<br />
fusta îi aluneca în sus pe șold,<br />
lăsând să se vadă<br />
încă puțin<br />
milimetru cu milimetru de piele catifelată<br />
și atrăgea toate privirile<br />
așa cum povestitorul fură atenția<br />
încât toți ascultătorii așteaptă<br />
cu sufletul la gură<br />
finalul poveștii. așteptăm.<br />
cu vârful degetelor<br />
ciupește-n jos pliurile<br />
laolaltă cu colțurile minților noastre<br />
ale privitorilor<br />
stârnind un alt șir de ofuri<br />
ca o nouă poveste<br />
și o nouă promisiune a unui deznodământ.<br />
132
G A R D E R O B Ă<br />
androgin<br />
când suntem îndrăgostiți<br />
stăm nu numai cu brațele deschise<br />
unul spre altul<br />
ci și cu toate similaritățile<br />
încât chiar și un copac<br />
s-ar putea îndrăgosti din greșeală<br />
de unul din noi<br />
dacă ne-ar tăia calea<br />
ca și cum îmi deschid brațele<br />
îți scot limba<br />
în formă de nod<br />
tu mă îmbrățișezi<br />
cu vorbe pe limba mea din Babel<br />
și ne împletești laolaltă<br />
îmi pui în brațe copilăria ta<br />
în schimb îți pun în brațe primele mele amintiri<br />
ș-avem copii împreună<br />
îți dau fricile mele<br />
133
tu pe ale tale<br />
se tem unele de altele și dispar<br />
când suntem îndrăgostiți<br />
iubim în celălalt<br />
tot ce ne lipsește<br />
T H E O G U Ș A T<br />
tu îmi lipsești<br />
mă auzi spunând-o<br />
iar trupul tău vine spre mine din abundență<br />
renunți la trecutul tău<br />
eu îl sărut din tine în izbucniri de plâns<br />
întinzi spre mine toate lucrurile neterminate din viața ta<br />
eu îți întind imaginația mea<br />
și te invit să fuzionăm într-o ființă mítică<br />
obișnuiam să-mi prefac din pumnul drept o inimă ce bate-n piept<br />
tu-mi ești un pulsar și îl substitui<br />
apoi îmi închid coastele peste scânteia ta<br />
încet-încet ca o pleoapă<br />
134
G A R D E R O B Ă<br />
biologie<br />
celula are comportamentul ei.<br />
își deschide și își închide membrana<br />
la cererea corpului pe care nu îl cunoaște,<br />
dar căruia îi este supusă<br />
și nu îi cere în schimb un nume,<br />
ca și cum florile se deschid și se închid<br />
la unu-doi-trei-și primit de la soare.<br />
o hematie își face pelerinajul prin corp<br />
precum un copil se foiește în brațele mamei sale.<br />
ea nu știe că sângele pe care îl compune<br />
poartă măști:<br />
cu un acid e o bază, cu o bază e un acid.<br />
și copilul e într-un fel cu mama și în altul cu tata.<br />
când vine hrana, împrăștie în jurul ei<br />
liberul arbitru. se dilată și contractă.<br />
135
T H E O G U Ș A T<br />
între acestea, timpul se instalează,<br />
iar nucleul îl pune pe pauză.<br />
celula nu e ca pe foaie, ca în figura unu.<br />
acela e doar un avatar golit de aceste amintiri<br />
pe care le-a prezis metabolismul. nu e în mișcare.<br />
nici păsările nu se tem de sperietori inerte.<br />
în interiorul celulei e cald și umed,<br />
cu dinți. ca dragostea. cromozomii dansează.<br />
cu ochiul liber nu s-ar vedea nimic,<br />
comportamentul ei este diminutiv.<br />
deși are abia câteva săptămâni de trăit,<br />
viața ei este o lecție nu de fiziologie,<br />
ci de rezistență prin demnitate:<br />
își slujește stăpânul până la moarte.<br />
chiar dacă suntem făcuți din celule,<br />
noi și celulele noastre nu avem același comportament.<br />
și nici Sistemul nu e ca oamenii săi.<br />
136
G A R D E R O B Ă<br />
Lambada<br />
imaginați-vă că ascultați Kaoma, Lambada.<br />
a făcut asta parte din copilăria voastră?<br />
las fereastra deschisă și dau startul chefului<br />
până când ochiul conștiinței nu mai pândește de dincolo<br />
de geam<br />
până când adorm pe pleoapa mea și sunt eu însumi, uitând de ochi,<br />
fiind ceva ce n-are morală,<br />
să fie lumină ca și cum e din nou vara lui '90, prima libertate după<br />
Revoluție<br />
iar ștrandul suna de muzică și zăpăceală<br />
care acum e văzută printr-o lentilă roz.<br />
îmi ajunge să deschid fereastra cu un joc PC<br />
Desperados: dorit mort sau viu<br />
încât să presimt ce înseamnă să trăiești în Vestul Sălbatic<br />
să salvezi satul și toți să te creadă erou<br />
să arunce virgine înspre tine ca Batșebe înspre regele David.<br />
137
T H E O G U Ș A T<br />
ce rol! Oamenii aceia trăiau chiar și împușcați!<br />
fiindcă pruncii visau să fie ca ei.<br />
când nu știu dacă trebuie să mă apuc de scris sau de citit,<br />
atunci știu cât de mult iubesc viața.<br />
ascult vechii artiști de câtă singurătate au avut parte, uneori dansez s-o<br />
celebrez,<br />
cum făcea psalmistul.<br />
viața înainte de scris, ar spune.<br />
138
G A R D E R O B Ă<br />
Baikal<br />
În fața mea e lacul înghețat.<br />
Încerc gheața cu degetul.<br />
Încă e subțire ca o coajă de ou.<br />
Peisajul pare să fi renunțat<br />
la toată bucuria copilăriei să ajungă<br />
atât de gol, copaci goi,<br />
pare să fi renunțat la un ochi<br />
în schimbul cunoașterii.<br />
De ce un ochi?<br />
Pentru că numai jumătate din ce se vede<br />
e adevărat.<br />
Toate sunt acoperite de același alb,<br />
dar asta e numai jumătate din adevăr.<br />
Cealaltă jumătate face totul real<br />
și încă se coace sub stratul de zăpadă.<br />
Cealaltă jumătate e:<br />
în fața mea se află tot ce-a rămas din apa dulce a lumii.<br />
139
T H E O G U Ș A T<br />
despre realitățile fiecărei limbi<br />
să nu îți fie rușine că ești român<br />
fiindcă și limba română<br />
are partea ei de adevăr despre lume<br />
are anotimpul ei dulși<br />
îmi spune pe accent moldovenesc<br />
Mihai Eminescu din poză<br />
imperfectul știe ce e împăcarea<br />
el abandonează lucrarea ca s-o poată publica<br />
așa cum este<br />
chineza le dă nume lucrurilor<br />
fără nicio prescurtare<br />
un copil cu numele Biming<br />
este limpede ca jadul<br />
și este strigat de prieteni limpede ca jadul<br />
140
teoria relativității:<br />
englezii trebuie să perceapă timpul diferit<br />
având multe timpuri continue<br />
și chiar și trecutul le e continuu<br />
până îl întrerupe prezentul<br />
G A R D E R O B Ă<br />
dar în poezie<br />
român chinez sau englez<br />
vorbim aceeași limbă<br />
fără abrevieri:<br />
copilăria e tradusă ca perioada în care credeam că zbor<br />
noaptea este cea care ne mănâncă umbra cu o umbră în formă de lingură<br />
viața își schimbă numele la fiecare privire<br />
iar acum în momentul acesta<br />
numele ei este vreau să fiu frumoasă<br />
141
T H E O G U Ș A T<br />
Bihor, Balc, Almașu Mare<br />
Mic. Dacă rămâneam acolo, viața mea întreagă<br />
putea fi legată ca hărnicia în jurul mâinilor mele.<br />
Ceva pe care mi-l doream și tremuram,<br />
ca și cum cineva tremură gândindu-se<br />
că o sărută pe frumoasa satului și o ia pe sus,<br />
să îi simtă vântul prin păr. O mândră ca din tablourile<br />
lui Grigorescu.<br />
Eram îndrăgostit de fiecare fată, a zis mama.<br />
Dragostea avea ceva primitiv pentru mine.<br />
Poate de aceea îmi imaginam că le duceam des în Almașu Mare...<br />
încât a început să capete sentimentul de acasă.<br />
Dar când am ajuns acolo, totul se schimbase<br />
și nici iubirile nu se aplecau<br />
asupra a ce înseamnă locul acela pentru mine.<br />
Se schimbase lumea din jurul oamenilor.<br />
Dealurile au rămas la fel. Verdele lor părea lucrat manual.<br />
142
G A R D E R O B Ă<br />
Visele că acolo mă pot oricând întoarce la origini<br />
mi-au golit rezervorul nu o dată.<br />
Nu acasă, ci acolo puteam vorbi cu mama.<br />
Unde a copilărit. Unde încă se aud tristele împușcături ale lui Țiriac<br />
la vânătoare. Unde însăși existența satului produce artă<br />
în fiecare moment. Cu ritualul potrivit, am putea învia<br />
sufletele înaintașilor să cânte-n cor, ceva care mai târziu<br />
s-ar transforma în folclor. Coloana sonoră a istoriei noastre.<br />
Ei sunt răspunsul: demnitate. Eu sunt întrebarea.<br />
Sălbăticia e imediată în locul acela. Nu știu naturalește,<br />
dar presimt că îți rămân dulcețuri în gură,<br />
fructe de pădure, să le mesteci după ce îi vorbești cuvintele.<br />
Linia șerpuită a orizontului nu e o graniță:<br />
dealuri și cer. E ce iubesc. Aș putea să privesc cu orele, îmi spun.<br />
Cu orele precum un copil singur acasă care învață<br />
să își facă din imaginație jucărie când n-are altceva. Apoi pacea.<br />
Apă limpede. Aer proaspăt. Copaci crescuți după magnetismul locului.<br />
Fântâni cu cumpănă.<br />
Numele de fată al mamei e Dan.<br />
Dan, căpitan de plai, râdea bunicul. Te vei întoarce aici, mi-a zis.<br />
Ca Danul lui Alecsandri. Ești de-al Danului.<br />
M-am întors.<br />
143
11 Sânge cald<br />
12 Dorințe<br />
15 Acid dezoxiribonucleic<br />
16 oracol<br />
18 Esența firescului<br />
19 Sărbătoare<br />
20 așteptarea<br />
21 catharsis<br />
22 estetic<br />
24 Relație<br />
25 toamnă<br />
26 Flash<br />
27 Bătrânețe<br />
28 basm<br />
29 bildungspoem<br />
Cuprins
31 Școală<br />
33 alpin<br />
34 Fonturi<br />
36 degustare<br />
37 metamorfoză<br />
39 Despre nostalgie<br />
41 sătmar<br />
42 condei<br />
44 Asupra amintirii<br />
45 Liber<br />
48 Chef în doi<br />
50 10 p.m.<br />
51 Omorât cu binele<br />
53 sânziana<br />
54 când mintea nu mi-e înmuiată<br />
57 patru pătrimi<br />
58 visul este o formă de viață pe jumătate formată<br />
60 Moștenire<br />
62 pastel<br />
63 obișnuință<br />
64 permite-ți să mori<br />
67 mâinile ca două verbe<br />
69 povară
70 Photoshop<br />
71 Copil<br />
72 nimic din ce-am iubit n-a durat<br />
74 Poezia îmi face viața mai bună<br />
75 Proustian<br />
77 Ziua facerii a picat într-o dimineață răcoroasă de luni<br />
79 revelație<br />
83 jackpot<br />
84 rock 'n' roll<br />
87 reverie la prima vedere<br />
88 fericirile<br />
89 bine<br />
90 trend<br />
91 testul timpului<br />
92 doar o filozofie despre simțul stilului<br />
95 fan<br />
97 psyche<br />
98 Epicentru<br />
99 Și eu sunt un altul<br />
101 viitorul din coaja de nucă<br />
102 ibric<br />
103 antalya<br />
104 knockin' on heaven's door
109 visul unei nopți de vară<br />
110 auctorial<br />
111 aproape<br />
112 fostă<br />
113 G de la gravitație<br />
115 în puterea sirenelor<br />
116 Se va schimba percepția<br />
118 o senzație ca o lagună<br />
119 În hamac<br />
120 între coperțile lui Ishiguro<br />
123 un filozofic sextet emoțional<br />
131 treptele Frumosului<br />
132 șeherezada<br />
133 androgin<br />
135 biologie<br />
137 Lambada<br />
139 Baikal<br />
140 despre realitățile fiecărei limbi<br />
142 Bihor, Balc, Almașu Mare
„Poate destinul nu i-a dat destul talent lui eo <strong>Gușat</strong>.”<br />
&<br />
„Dacă asta e poezie, orice poate fi.”<br />
Horia Gârbea<br />
9786067071153