10.12.2018 Views

Garderobă (poezii) - Theo Gușat

Volum de poezii de dragoste neoexpresioniste

Volum de poezii de dragoste neoexpresioniste

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

<strong>Theo</strong> <strong>Gușat</strong><br />

G A R D E R O B Ă<br />

p o e z i i


T h e o G u ș a t<br />

<strong>Garderobă</strong>


<strong>Theo</strong> Gusat<br />

,<br />

Născut la 17 septembrie 1988 în Satu Mare<br />

Studii liceale la Colegiul Național „Ioan Slavici”<br />

Satu Mare<br />

Ziarist la „Cronica sătmăreană” (2007),<br />

„Gazeta de Nord-Vest” (2008), Adevărul (2009)<br />

Debutează în anul 2008 în revista „Alfazet” a<br />

cenaclului cu același nume, mentor Felician Pop<br />

Semnează volumul de <strong>poezii</strong> „Anarhie sporadică”,<br />

Editura Daya (2009)<br />

Absolvent al Facultății de Litere (2013) din<br />

cadrul Universității Oradea (română-engleză) cu<br />

lucrarea de licență „Spectacolul morții în literatura<br />

română”, avându-l printre alții ca profesor pe Ion Simuț<br />

În anul 2011 debutează în proză cu un (micro)roman, „Țara mea<br />

nu are nume de femeie”, Editura Solstițiu, care a fost primit cu reacții<br />

pozitive, inclusiv de la criticul Alex. Ștefănescu<br />

Prezent în două antologii literare: „Cvintet liric sătmărean” – coord.<br />

Ion Vădan (2010) și „Cercul literar de la Oradea” – coord. Marius Miheț (2011)<br />

Senior editor la Editura Origami (2014)


T h e o G u ș a t<br />

<strong>Garderobă</strong><br />

P O E Z I I<br />

Oradea, 2016


Design, concept & imagine copertă,<br />

layout design și tehnoredactare:<br />

<strong>Theo</strong> <strong>Gușat</strong><br />

theogusat@gmail.com<br />

Corectură:<br />

Lect. univ. dr. Paula Neamțu<br />

Tipărit de Metropolis SRL<br />

metropolis@rdsor.ro<br />

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României<br />

GUȘAT, TEOFIL<br />

Gardeorbă / <strong>Gușat</strong> Teofil - Oradea: Editura Primus, 2016<br />

ISBN 978-606-707-115-3<br />

821.135.1-1<br />

Mulțumiri companiei Tiger Amira,<br />

cu sprijinul căreia a fost tipărită cartea.<br />

TIGER AMIRA ®


Cuvântul autorului<br />

A<br />

cest volum a crescut în cinci ani, pe măsură ce reacțiile cititorilor<br />

mei au devenit tot mai bune și chiar și cei care au fost încântați de<br />

unele <strong>poezii</strong> au găsit aspecte care nu le plac. Aceasta nu este o lamentație deoarece<br />

sentimentul este reciproc, mie nu îmi plac unele genuri de literatură<br />

care lor le sunt favorite. Însă părerile lor au fost luate în considerare și, nu<br />

o dată, s-a întâmplat ca unele strofe care au fost văzute de unii ca o pauză<br />

prost plasată să fie considerate un skepsis necesar de alții sau demne de laudă.<br />

Șederea mea în Anglia în perioada 2014-2015 m-a influențat enorm și<br />

mă face să scap sub pană lirica englezească. Îmi doresc doar să aibă pulsul<br />

contemporaneității.<br />

Voisem, la început, să scriu 1001 <strong>poezii</strong> și să i le trimit unui critic,<br />

însă când am ajuns la câteva sute, am fost sfătuit, pe bună dreptate, să<br />

mă opresc din această strădanie și să încheg astfel mai repede un volum.<br />

M-am întrebat cum se poate scrie o poezie de dragoste acum. Am observat<br />

că influențele tind din nou spre beaux arts, uneori sublimul devenind siropos,<br />

iar efectul este produs, în primul rând, de frumusețea vocabularului<br />

folosit (arhaisme cot la cot în același vers cu neologisme, regionalisme, termeni<br />

științifici etc.), apoi de figurile de stil tot mai rare. În crezul meu literar,<br />

folosirea cu precădere a metaforelor este un act de contorsionism.<br />

Pe de altă parte, exhibiționismul din literatura scrisă încă sub binecuvântarea<br />

optzeciștilor nu mai este șocant-memorabil și a ajuns ca un concurs de bizarerie,<br />

cu cât mai grețoasă scriitura, cu atât mai aplaudată, ca și cum literatura<br />

noastră este fățarnică fiindcă aparatului critic nu îi (prea) pasă de cititori în


același timp în care, paradoxal, condamnă publicul că nu caută literatura.<br />

Pentru mulți scriitori, vulgaritatea este un artificiu la îndemână și e limpede<br />

că-i doar un truc ieftin, de multe ori făcut din lene; a ajuns o formă obosită.<br />

Cred că această artă nu trebuie să fie strict de la scriitori pentru scriitori.<br />

Îmi doresc mai mult să scriu pentru public decât pentru critică, dar nu în<br />

sensul că aș fi adeptul chicklit, ci pentru empatizare. Oricât de dureros ar fi,<br />

cel mai probabil chiar și cele mai detaliate istorii literare făcute de marii critici<br />

ai momentului vor fi uitate peste cincizeci de ani, apărând altele noi. Așadar,<br />

singura satisfacție pe care o pot avea din scris este aceea de a comunica frumos<br />

și nu de a câștiga un loc în Panteon.<br />

Oricine se poate întreba și să își răspundă cu sinceritate dacă știe vreun poet<br />

cipriot sau eston (am ales la întâmplare) din prezent sau chiar din urmă cu<br />

cincizeci de ani. Mulți critici se miră în fiecare an când află cine a luat Premiul<br />

Nobel, că nu au auzit de acei scriitori. În același fel, nici viitorimea și străinii<br />

nu vor ține cont de aceste lucruri. Am ajuns să cred în deziluzia asta.<br />

Încă din copilărie nu am putut împăca în mintea mea cum cineva care citește<br />

constant literatură nu reușește să scape de ego și vanități mărunte, des întâlnite<br />

și încurajate în lumea scriitoricească.<br />

Deoarece în era internetului un mesaj ajunge mai anevoie în căsuțele de<br />

corespondență ale criticilor decât cu poșta redacției, cât și pentru că nu îmi<br />

place să mă duc cu jerbe în biroul nimănui pentru a face un simplu act de comunicare<br />

scrisă, i-am cerut logodnicei mele să aleagă <strong>poezii</strong>le pe care le dorește<br />

publicate într-un volum dedicat ei. Poate dintr-un reflex feminin, cele mai multe<br />

<strong>poezii</strong> pe care le-a selectat au influențe englezești. I-a dat și un titlu cărții, argumentând<br />

că fiecare poezie aleasă este precum o haină pentru o anumită ocazie<br />

în „garderoba de emoții” a cititorului. Vă doresc o lectură plăcută.


Cristinei


M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica.<br />

„Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o;<br />

ea îți va amărî pântecele,<br />

dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”<br />

Apocalipsa lui Ioan, cap. 10, v. 9


Sânge cald<br />

Ea ți se înmoaie în mâini ca un șarpe regal.<br />

Vena cavă și-o înnoadă în jurul încheieturilor tale. Zâmbește.<br />

Ți se oprește inima – nu cumva s-o trezești! – și o lași să-ți fie cătușe.<br />

Ea este o iederă. Își agață bucuria de tine.<br />

Lasă din piele o boare plăcută și parfumată<br />

încât te face s-adormi și tu,<br />

apoi ți se gudură pe lângă suflet și toarce acolo.<br />

11


T H E O G U Ș A T<br />

Dorințe<br />

Fie ca sănătatea să ne salveze.<br />

Fie ca tinerețea să salveze sănătatea,<br />

să o încarce cu viață din trusa medicală<br />

ca jocul să poată continua.<br />

Fie ca ajunsul acasă să mă ia cu tine.<br />

Ca mintea ta să îmi rezerve o cameră<br />

sau măcar un colț din ea.<br />

Fie ca fericirea să ne facă învingători<br />

nu numai în fantezii<br />

și să nu poată nega petiția noastră.<br />

Toți au semnat. Emoțiile care îți sunt<br />

12


G A R D E R O B Ă<br />

fundături pot fi cazuri redeschise.<br />

Fie ca interiorul tău să predea dosarul<br />

din mână în mână, din gând în gând, pe bandă,<br />

ca un anotimp care îi dă o culoare naturii<br />

ca s-o primească înapoi prelucrată<br />

la sfârșit.<br />

Fie ca <strong>poezii</strong>le să fie transplanturi de sentimente.<br />

Cartea pe care o citești<br />

este lada cu cuburi de gheață în care pot fi păstrate.<br />

Fie ca în această călătorie<br />

motorul de 300 de cai putere să ne ducă<br />

în forță tot mai aproape de orizontul după care<br />

albastrul cerului devine înțelegător<br />

și există pe lume numai și numai să amplifice<br />

până la infinit partea noastră afectivă.<br />

Cerul n-ar avea un rost fără ea,<br />

așa cum în povești victoria există ca să fie a eroului.<br />

13


T H E O G U Ș A T<br />

Fie ca explorările intimității noastre să ne ducă la<br />

noul și străinul pe care l-am simțit la călătoria în Japonia.<br />

Fie ca asta să ne facă total alți oameni,<br />

să scoată la iveală alte contrarii care se atrag pentru o noapte.<br />

Fie ca rădăcinile noastre să își discute originile<br />

ca și cum ne jucăm cu picioarele pe sub măsuță, la restaurant,<br />

și ne amețim de la sake. Fie ca beția să nu aștepte libertatea.<br />

S-o lase să intre pe furiș, să își uite pe săturate<br />

geamul deschis pentru evadare.<br />

14


G A R D E R O B Ă<br />

Acid dezoxiribonucleic<br />

Cu poezia corectezi realul, iar realul își arată secretele.<br />

E o relație de simbioză între două reflexe, întotdeauna<br />

însoțită de o ceremonie, un dans al cromozomilor.<br />

Privești mirat cum acest mecanism biologic își pune rotiță la rotiță,<br />

nucleotidă la nucleotidă,<br />

și, în momentul în care lucrurile devin previzibile, e un răsfăț<br />

al minții să te simți conectat.<br />

Atunci începe poezia, îi propui realului să aspire mai sus,<br />

să mai facă o pereche de nucleotide. Uneori te ascultă.<br />

15


T H E O G U Ș A T<br />

oracol<br />

le-am cerut alor mei să scape<br />

un animal într-o amintire<br />

să-i tulbure luciul cu un val<br />

mârâiau și schelălăiau<br />

îmi arătau dinții și zgâriau aerul<br />

ca și cum le-ar fi cușcă și și-au făcut nisipuri mișcătoare din reflexe<br />

le-am cerut alor mei să înoate<br />

de plăcere într-o amintire<br />

ca-ntr-o vacanță de vară<br />

se rătăceau în trecut<br />

până se credeau destul de tineri încât să creadă că nimic nu îi poate<br />

schimba<br />

și de atunci nimeni nu i-a mai văzut fără mască<br />

16


G A R D E R O B Ă<br />

apoi le-am cerut alor mei<br />

să le pună la întrecere<br />

să vadă care e mai sprinten și să râdă<br />

dar ai mei le-au înlănțuit laolaltă pe ambele<br />

cu inima<br />

așteptând să le dea sens vieții<br />

i-am rugat pe ai mei să priponească amintirile<br />

de fiecare respirație (fiecare respirație e hrănitoare în felul ei)<br />

să le lase să prindă gingășie și rădăcini carnea<br />

și le-am jurat că leul va paște alături și el<br />

dar ei s-au adunat să bată cuie-n cer...<br />

acolo le-au spânzurat de lanțurile lor<br />

torturându-le să le spună un adevăr profund<br />

poate o confesiune din partea amintirii<br />

poate o profeție din măruntaie<br />

târziu<br />

când amintirile le-au spus ceva<br />

s-au spânzurat ai mei<br />

în căutarea tâlcului la răspunsurile primite<br />

iar eu am rămas singur cu animalul mort în brațe<br />

ca o lecție neînvățată<br />

17


T H E O G U Ș A T<br />

Esența firescului<br />

Mi-ar plăcea să învăț<br />

de la copaci cum nu foșnesc<br />

în gamă și totuși sună natural.<br />

Frunzele lor par cusute de preșcolari<br />

pe crengi<br />

și totuși arată natural.<br />

Când vine toamna, ruginirea<br />

lor nu e urâtă. E așteptată.<br />

18


G A R D E R O B Ă<br />

Sărbătoare<br />

E frig, iar norii îmi spun ceva cu forma lor despre cât de împrăștiat<br />

trebuie să se simtă cerul în ultima vreme.<br />

Când sunt albaștri, par pete de apă pe ciornele diluate de gânduri.<br />

Vântul îi ia și îi împrăștie pe mare<br />

precum conștiința pusă de fugă își pierde foile cu greșelile mele,<br />

sunt liber<br />

să mai mor încă puțin, să mai înviez încă puțin.<br />

Unde au căzut foi, au crescut lanuri de grâu.<br />

Cum poate un sunet înalt să dea norii la o parte și să mă simt luminat?<br />

Și ce mi-a plăcut să privesc cerul!<br />

19


T H E O G U Ș A T<br />

așteptarea<br />

între noi e un soi de rușine că încă nu ne-am jurat credință unul altuia<br />

și nimeni nu mai poate râde<br />

deși limpede ne-am văzut<br />

ne-am păstrat pentru noi înșine și toate secretele au fost înlocuite de<br />

glume<br />

s-a profețit că va veni și cumințenia care ne va învăța cum să ne rugăm<br />

și s-a tot profețit că vor veni târziu ploile<br />

20


G A R D E R O B Ă<br />

catharsis<br />

pacea nu-i a noastră de luat sau de împărțit altora<br />

sunt cu o zi mai bătrân<br />

cu o teamă mai bătrân<br />

cu o zi mai tânăr<br />

cu o renunțare mai tânăr<br />

(renunțare la ceva ca „iubește-mă pentru totdeauna”)<br />

dacă pacea poate să fie o posesie<br />

de ce renașterea constantă e necesară<br />

să spele totul<br />

ca și cum a trăi înseamnă a-ți murdări mâinile<br />

a renaște a te spăla pe mâini<br />

și arborăm steagul alb din nou<br />

21


T H E O G U Ș A T<br />

estetic<br />

apoi pot spune cu tristețe că viața e frumoasă foc<br />

dacă frumusețile pot fi măsurate în vieți<br />

în acest fel bujorii din obraji pot fi legați mai strâns<br />

de sângele care le-a dat nume și a pus stăpânire pe toată floarea<br />

ziua se preface în noapte și poartă și ea blugi la apus<br />

și e zi de lucru și s-a terminat ziua de lucru<br />

ca să ne odihnim și să facem copii<br />

dimineața se uită la noi cu ochi de ploaie<br />

ca printr-o lentilă bombată și ne vede mai mari și mai frumoși<br />

de aceea ne dă voie să ne ridicăm din pat când ne trezim<br />

în această lume frumusețea e frumoasă foc<br />

viața mea încearcă să se căsătorească cu ea<br />

dar în contrast cu ea frumusețea devine și mai frumoasă<br />

iar ea vrea acum să îți spun că n-ai dreptate:<br />

niciuna n-o împodobește pe cealaltă<br />

22


G A R D E R O B Ă<br />

doar autoritatea cu care vulturul se oprește pe creangă<br />

și o stăpânește sub picioarele sale<br />

face orice fată să roșească: aripi deschise, onoare, singurătate,<br />

independență<br />

dar asta nu e pentru noi<br />

ci pentru cei mai puternici care vin după noi<br />

e pentru copiii noștri<br />

pentru care răul nostru le poate fi șansă<br />

care sapă-n el și își găsesc gemenii<br />

și care după fiecare Pompei găsesc aur în crăpături<br />

apoi pot spune cu tristețe că viața e frumoasă foc<br />

23


T H E O G U Ș A T<br />

Relație<br />

Unul în trecere prin celălalt,<br />

ne abandonăm unul în altul culorile<br />

așa cum ziua își lasă culorile în noapte,<br />

iar ea se hrănește cu ele<br />

de la apus până la răsărit.<br />

24


G A R D E R O B Ă<br />

toamnă<br />

va ploua o mie de ani.<br />

ploaia va cădea cu încetinitorul dinspre pământ<br />

înspre cer.<br />

în coregrafie, s-ar exprima<br />

imitând zborul cu capul în jos,<br />

mâinile întinse lateral făcând valuri în aer,<br />

arătând cât de vacant este cerul<br />

încât să își procure încetineala de la pământ.<br />

picurii străbat drumul:<br />

jumătate aer,<br />

jumătate mișcări de zbor precum e înotul pe spate.<br />

mă suni și începe să plouă din telefon.<br />

dacă nu răspund, va mai ploua o mie de ani.<br />

25


T H E O G U Ș A T<br />

Flash<br />

Inima ți-era un cronometru.<br />

Ai învățat-o să măsoare o oră<br />

și s-o împartă-n așteptări.<br />

Timpul ți-ar spune<br />

pe ce stradă locuiește acum<br />

amintirea aceea<br />

cu care obișnuiai să ieși la cafea,<br />

dar nu vrei să-l asculți.<br />

Spui că timpul nu-i decât un cuc<br />

ce-și lasă ouăle în inima ta<br />

și te dă afară de acolo când eclozează...<br />

...nici nu poți lăsa cerul să le păzească!<br />

26


G A R D E R O B Ă<br />

Bătrânețe<br />

Sunt morți pe care nu le înțeleg nici cei care le mor.<br />

Cu cât înaintezi în vârstă, vezi mai neclar moartea, o lentilă încețoșează<br />

drumul. De aceea n-o vezi venind. Când e aproape, vrei să o îmbrățișezi<br />

ca pe un prieten.<br />

27


T H E O G U Ș A T<br />

basm<br />

ești o colonie<br />

pentru realitatea mea<br />

undeva între prima lumină a zilei<br />

și o inimă desenată de un copil.<br />

noaptea<br />

te transformi într-un imperiu<br />

de figuri de stil<br />

și privesc cu uimire<br />

cum lași lângă pat hainele de zi<br />

și rămâi la poezie<br />

28


G A R D E R O B Ă<br />

bildungspoem<br />

cândva<br />

după majorat<br />

mama trebuia să-mi sărute buzele<br />

să-mi ia fața în mâinile ei<br />

și să-mi spună: ești om mare<br />

poate o va face-o moartea<br />

mi-am zis<br />

sau mama știe că nu sunt om mare<br />

nu cum sunt oamenii mari<br />

nu cum am văzut oamenii mari<br />

fumând pe coridoarele trenurilor<br />

făcând cancer la plămâni și fiind oameni de asta<br />

mândri că istoria îi șterge de pe fața pământului<br />

oricât aș tânji să (mă) pierd<br />

nu pot fi atât de dezarmat ca ei<br />

o, văd că numai o minte de copil<br />

poate fi ținută într-o lume<br />

care seamănă cu o grădină zoologică<br />

o cușcă atent dotată<br />

29


și să mai creadă că totul e un joc<br />

vreau doar să pot ține în brațe jucăria precum apa și setea se țin în lesă<br />

nu...<br />

să mori de cancer e o rușine<br />

să lași umbre peste morții tăi<br />

și peste ce mama nu ți-a spus<br />

noi trebuie să fim veșnic frumoși și copii<br />

să mori e o rușine<br />

noi trebuie să bem elixir nutriționist<br />

și să trăim sute de ani fără drag în concurență<br />

copii inteligenți<br />

și fără înțelepciune<br />

uită de toaletele școlilor<br />

de colțurile blocurilor<br />

aprinde și tu o țigară aci<br />

fiule<br />

azi a murit tatăl tău<br />

îmi spune mama<br />

fiat lux<br />

și încep să plâng<br />

fumez și plâng<br />

30<br />

T H E O G U Ș A T


G A R D E R O B Ă<br />

Școală<br />

Ora de franceză.<br />

Profesoara întârzie.<br />

În liniștea clasei se aude<br />

sirena fabricii de peste drum.<br />

Într-o zi vom munci și noi,<br />

e gândul care e-n mintea tuturor,<br />

dar nimeni nu o spune.<br />

E primăvară și abia acum se înfiripa<br />

pofta de școală. Deveneam<br />

calculați în gesturi.<br />

Civilizați. Francezi. Rrr... rârâială.<br />

Preț de cinci minute.<br />

Însorit.<br />

Copii gureși se aud în curte.<br />

31


Încă două luni și e vacanță.<br />

Peste alte trei luni, iarăși vom plânge<br />

după vară împreună cu toamna<br />

și tristețea care ne pregătea<br />

inima de copil<br />

pentru înțelepciune.<br />

Profesoara intră în clasă.<br />

T H E O G U Ș A T<br />

32


G A R D E R O B Ă<br />

alpin<br />

împreună în excursie<br />

urcăm amândoi<br />

versanții din munții Taurus<br />

instinctul meu să vânez mă ține treaz<br />

al tău să mă eliberezi de el<br />

și să mă faci homo sapiens sapiens sapiens sapiens<br />

doar fiind acolo<br />

cu mâna pe frânghie<br />

mă face să iubesc liniștea<br />

inima trebuie să îmi citească o carte bună<br />

căci stau și-o ascult cum îmi spune<br />

povești cu emoții și nu cu imagini sau cuvinte<br />

din care de asemenea și tu înveți<br />

care sunt drumurile cele mai scurte<br />

33


T H E O G U Ș A T<br />

Fonturi<br />

Dacă fonturile ar fi oameni, Georgia ar fi un bătrânel necăsătorit.<br />

Garamond, un bărbat elegant, născut și crescut în Occident.<br />

Times New Roman e un editor la London.<br />

Arial a acceptat tot ce i-a dat viața.<br />

Helvetica, domnișoara modernă și simplă la care visează toți.<br />

Comic Sans este un arlechin.<br />

Courier e un scriitor nostalgic.<br />

Scrisul meu de mână e exact ca fontul Satisfaction și nu știu ce trădează<br />

asta despre mine.<br />

Pe crucile din Cimitirul Vesel sunt scrise poeme cu un font primitiv.<br />

Aici zace neiubitul font Papyrus.<br />

Dacă fonturile ar fi dulcețuri, Georgia ar fi miere de salcâm.<br />

Garamond, șerbet.<br />

Times New Roman, marmeladă din fructe de pădure.<br />

Arial, compot de mere.<br />

Helvetica, gem de cafea.<br />

34


G A R D E R O B Ă<br />

Comic Sans, magiun de cireși și căpșuni.<br />

Courier e ceva ca miedul.<br />

Scrisul meu de mână, cu stiloul, e dulceață de struguri.<br />

Pe crucile din Cimitirul Vesel sunt scrise poeme cu dulceață de maci<br />

sălbatici.<br />

Papyrus e o smochină veche.<br />

Dacă oamenii ar fi dulcețuri, un bătrânel necăsătorit ar fi miere de salcâm.<br />

Un bărbat elegant, născut și crescut în Occident, șerbet...<br />

35


T H E O G U Ș A T<br />

degustare<br />

ajunge să muști dintr-un fruct<br />

să afli dacă ascunde sau nu o piatră înăuntru<br />

să vezi soarele dintr-un singur unghi<br />

să crezi că are lumină și căldură proprii<br />

e suficient să deschizi la întâmplare o carte<br />

în librărie să știi dacă îți va plăcea<br />

fără să fi citit nimic<br />

ajunge să fi luptat într-un singur război<br />

să cunoști faptul că istoria răului se repetă<br />

ajunge să fi scăpat o dată de moarte<br />

să nu mai trăiești ca și cum ai fi nemuritor<br />

36


G A R D E R O B Ă<br />

metamorfoză<br />

când iubești ți se schimbă<br />

era<br />

naționalitatea<br />

bolile psihice grele în nebunie ușoară<br />

modul de a căuta adevărul<br />

(acum îl cauți cu instrumentele limbii)<br />

vocea interioară<br />

care nu te mai urmărește precum<br />

dâra de sânge își urmărește victima rănită<br />

ci face un fel de primăvară<br />

cu toate minutele și orele în care poți intra liber<br />

dar din care nu poți migra<br />

nerăbdarea se izbește de faleză<br />

și se sparge-n păsări care zboară înnebunite<br />

[...] ți se schimbă vocația într-o stare de mulțumire<br />

întrebările pe care le cărai după tine<br />

ca pe niște dramatizări<br />

37


pe care ar trebui să le vadă și jurații<br />

ți se schimbă în cântece de leagăn<br />

intimitatea de sub mască în zestre<br />

neființa în Zeus și Zeus la rândul lui în lebădă<br />

religia<br />

culorile preferate<br />

mirosurile favorite<br />

empatia etc.<br />

cele vechi s-au dus<br />

T H E O G U Ș A T<br />

haidem să ne întindem pe florile nimicului<br />

și să îi urăm climatului a noi înșine<br />

să fie temperat<br />

38


G A R D E R O B Ă<br />

Despre nostalgie<br />

Amintiri din copilărie,<br />

momente însorite pe care nu le pricepi,<br />

vălul care le încețoșează le face sacre și de reverie.<br />

Photoshop poate edita pozele pe care tocmai le-ai făcut<br />

făcându-le să arate de epocă,<br />

poate împrumuta speranță de la viitorul îndepărtat<br />

ca și cum trecutul (îndepărtat) a început deja,<br />

le poate umple cu o lumină magică și cunoscută<br />

care nu vine de la soare,<br />

ci de la istorie.<br />

Mintea ta e adevăratul Creative Cloud,<br />

dorul tău – șamanul care conjură ploaia<br />

și face nostalgiile să crească tot mai mari<br />

într-un pământ fără apă.<br />

39


T H E O G U Ș A T<br />

Iată, totul e aurit acum,<br />

înecat în miere,<br />

fiecare moment învăluit în lumina unei comori.<br />

Vălul care le încețoșează le face sfinte și de reverie,<br />

iar cea mai urâtă latură a ta pare frumoasă în acea aură<br />

pe care o emite istoria.<br />

40


G A R D E R O B Ă<br />

sătmar<br />

când mă gândesc la bacovia<br />

mă văd plimbându-mă din nou pe digul Someșului<br />

între Podul Decebal și Podul Golescu<br />

mă uit la apus și mă-ntreb ca un decepționat:<br />

cum de mai ai atâta putere de influență asupra mea<br />

să mă simt mic<br />

încât singurul lucru care îmi rămâne<br />

de făcut este să strâng minimalismul tău în interiorul meu<br />

viața aici e minim o schiță iar imaginația mea a obosit să îi umple<br />

scheletul cu carne frumoasă sunt un fuzelaj de avion sau un avion<br />

care despică în două cerul cu coada ce-și ia puterea de la comete<br />

micile tipare pe care le aveam ca să-mi explic<br />

istoria personală<br />

se duc pe apa Someșului<br />

iar când îmi întreb viitorul dacă au ajuns la el<br />

toate sticlele cu mesaje<br />

nu vrea să mă privească în ochi<br />

ca și cum a rămâne relevant pentru surorile destinului<br />

înseamnă a-ți păstra nebunia<br />

41


T H E O G U Ș A T<br />

condei<br />

un vers i-ar putea fi cuiva mamă<br />

frumos muzical<br />

dar poetul îi greșește înțelesul și-l lasă fără menire<br />

se ridică o prostituată din sintaxa lui<br />

un alt vers i-ar putea fi cuiva frate<br />

dar poetul îl face ambiguu din joacă<br />

și își rămâne sieși frate geamăn<br />

un alt vers i-ar putea fi cuiva prieten<br />

dar e secat de pasiune cu tehnici<br />

și devine un profesor<br />

un alt vers ar putea fi un inorog<br />

să ne scape din lumea asta<br />

dar e mai adevărat decât frumos și nu poate pleca nicăieri<br />

42


G A R D E R O B Ă<br />

un vers i-ar putea fi cuiva soție<br />

dar când îi iei nunta și o simulezi în trupul tău<br />

cumva nu mai poate avea loc și nu e nicio uniune<br />

un vers i-ar putea fi cuiva o libertate<br />

dar e o povară prea ușor de citit<br />

și prea teribilă după atâta timp dacă rămâne nescris<br />

suntem singuri:<br />

un vers nu poate fi tatăl tău<br />

așa cum nici eu nu pot fi decât fiul meu<br />

43


T H E O G U Ș A T<br />

Asupra amintirii<br />

Dacă nu te doare povestea-n tine<br />

și câinii nu îți vânează căprioarele prin verdele de pe ziduri,<br />

încât să îți vină să plângi când o mănânci,<br />

măcar știi că moartea amintirii a fost kosher.<br />

44


G A R D E R O B Ă<br />

Liber<br />

A fost o seară, apoi a fost o dimineață.<br />

Aceasta a fost ziua întâi: nimic.<br />

A plouat, camera s-a încovoiat în jurul meu<br />

precum un vis se pierde<br />

dimineața printre cearșafurile rămase după seara nunții.<br />

Aceasta a fost ziua a doua:<br />

a fost o noapte a nunții și o dimineață.<br />

Tot ce se întinde sub cerul albastru a fost calm.<br />

M-am minunat de normalitate și am devenit<br />

mai îndemânatic la murire.<br />

Ziua a treia a părut aievea.<br />

Dragostea iese din joben și mă minunez<br />

de mila care ucide leul care omoară gazela,<br />

nu mai sunt lei, rămân doar anticriști care vânează gazele<br />

ca și cum amintirile n-ar fi tot minuni vânate cu tristețe,<br />

45


T H E O G U Ș A T<br />

cea mai slabă e întodeauna răpusă. Împușcătură.<br />

Gândurile zboară<br />

pe copacul următor. Fâlfâit de aripi. Aceasta<br />

a fost ziua a patra.<br />

Mă văd cocoțat în pom, decorul se depărtează de mine<br />

luciditatea se strecoară acolo, mintea se dezmiardă.<br />

La geam neprihănirea recită îngerește.<br />

Aș vrea să fie ziua a cincea.<br />

Însă nici mai multă și nici mai puțină credință<br />

nu poate răsări soarele mai repede pe cer.<br />

Nu poate întoarce pământul, din noaptea mea să facă zi,<br />

din ziua altuia să facă noapte. Aștept cuminte, găsesc pacea<br />

la marginea peisajului și aproape începe din nou ziua a doua.<br />

Aceasta a fost ziua a cincea pe nesimțite.<br />

Inima pictează locuri care nu există, să-mi spună<br />

ce mai face, cum o duce, câtă putere mai are,<br />

să învârtă în cafea ca-ntr-o pictură abstractă despre viitorul meu.<br />

Beau grăbit zațul pretinzând că nu știu<br />

că știe care este adevărul.<br />

46


G A R D E R O B Ă<br />

Știindu-ne unul altuia iluziile, să devenim prieteni de pahar.<br />

Aceasta a fost ziua a șasea.<br />

Dar dacă inconștientul omului e un deșert mereu la modă?<br />

Te semnezi pe o fotografie cu Marele Canion și îți admiri sălbăticia<br />

din mișcările stiloului care trădează ceva din formele stâncoase<br />

ale Canionului.<br />

Și deșerturile pot fi luate trofeu și propriile capete pot fi aninate-n cui.<br />

Oamenii care beau la bar să-ntrebe cine e vânătorul.<br />

Întorci paharul în lumina becului și spui din ce an e vinul.<br />

Oamenii care beau la bar să întrebe cine e vânătorul.<br />

Întorci paharul și spui a cui e via<br />

precum întorci un diamant șlefuit în soare,<br />

inima cuiva să spui ce-nseamnă să fii om.<br />

Ziua a șaptea a ieșit de pe scenă fără replică.<br />

47


T H E O G U Ș A T<br />

Chef în doi<br />

Îți pot da o copie a lumii mele<br />

și o copie după cheia de la ușile ei.<br />

Pot face noaptea să treacă mai ușor<br />

dacă suntem goi în dubstep<br />

și niciun sunet nu rezonează în inima unui om fericit.<br />

Nouă ne place să ne sufocăm în vid,<br />

cu ritmuri care nu exprimă emoții,<br />

nimicnicia din noi e tot o formă de contemplare,<br />

că undeva, în setea care ne ucide, e un glas de sirenă.<br />

În muzica fără emoție în care ne-am moleșit precum îndrăgostiții<br />

sau leșinații la soare<br />

e un cântec de sirenă<br />

care cheamă la reveria care ispitește muribunzii să moară, spui<br />

48


G A R D E R O B Ă<br />

ca și cum ai fi descoperit chintesența sufletului.<br />

E erotic să mă uit la buzele tale leneșe.<br />

Nu vreau să treci singur prin Valea Plângerii, vei fi un alt om.<br />

Du-te până la jumătatea drumului și revino.<br />

Să nu mă părăsești niciodată, mai zici,<br />

iar pielea noastră tânără iese la iveală.<br />

49


T H E O G U Ș A T<br />

10 p.m.<br />

aerul e prea încărcat de această zi (nu mai are intrigi nerezolvate)<br />

sfârșitul ei roiește deja deasupra noastră ca s-o ducă<br />

și nu coboară până viața nu pare din nou lungă<br />

știu unde pleacă acolo unde liniștea e părintească<br />

partea asta practică a realității seamănă cu mine<br />

când înnoptează pentru toți în mod egal ca o marcă de vin cu același<br />

gust la fiecare sticlă<br />

timpul stabilește ordinea zilelor nu și ordinea în care le dăm drumul<br />

înapoi în râu totul e pașnic ca și cum ziua de mâine a netezit calea<br />

iar astăzi e doar ce a lăsat în urmă precum o sală de clasă e părăsită<br />

după ultima zi de școală mâinele a absolvit această zi atât<br />

de pașnic încât singura emoție cu care menține<br />

un canal de convorbire deschis (ce mai faci tu îmi spune din priviri)<br />

are accente copilărești și ridică orice conversație la prietenie<br />

ar spune povești cu drag ca o gazdă bună dar e târziu<br />

50


G A R D E R O B Ă<br />

Omorât cu binele<br />

Poți mirosi fetișul? Cum mirosul dulcețurilor încețoșează<br />

orice altceva în câmpul vizual? Poți auzi cum obiectivul își reglează<br />

punctul focal?<br />

Lași să-ți alunece printre degete orice tensiune<br />

și începe ca viața să capete sens. Unul singur. Te simți măgulit de claritatea<br />

pe care o oferă, mai ales pentru că știi de unde vine,<br />

un loc exotic în subconștientul fiecăruia, care nu poate fi vizitat decât<br />

în zile de sărbătoare.<br />

Vom face o convenție și vom numi acel loc de acum încolo Ana.<br />

Nervii sunt scoși, răsfirați pe masă, încrucișați precum șireturile și puși<br />

la loc.<br />

În locul durerii, plăcere și viceversa. O scrijelire ușoară cu unghia pe<br />

piele<br />

pare o scrijelire în învelișul moale al unui ou de ciocolată.<br />

Ana te mângâie cu palma caldă pe frunte. Te rogi ca timpul să te lase<br />

să cobori<br />

51


T H E O G U Ș A T<br />

din barcă, să nu te ducă până la sfârșitul experienței.<br />

Faptul că nu știi cu adevărat cât poate dura dantelează trăirea.<br />

Din gustul de vișine al zâmbetului<br />

care, dacă ar continua să alunece cu o zgârcenie constant dozată<br />

și mai mult spre colțurile gurii până la Sesam, deschide-te,<br />

ar deveni compot de vișine, tort de fructe, magiun, marmeladă,<br />

dulceață,<br />

iar când seamănă cu al Anei, cu dinții ei sidefii la vedere,<br />

iei din zâmbet ceva molatic de erotic precum olarul își înfige cu lăcomie<br />

degetele-n lut<br />

ca o felină ce-și ascute gheruțele nu într-un lemn masochist, ci în iubirea<br />

de sine.<br />

Manole i-a lăsat Anei o ferestruică secretă prin care să poată privi<br />

lumea,<br />

ziua topirea cerului până se arcuiește deasupra propriului trup pe care<br />

începea să și-l cunoască,<br />

noaptea Calea Lactee ce seamănă cu un nor de mătasea-broaștei,<br />

fereastră de dimensiunea unui zâmbet, care se micșora și mărea delicat<br />

până la evadare. Dar Ana a rămas acolo, omorâtă cu binele,<br />

înecată în miere.<br />

52


G A R D E R O B Ă<br />

sânziana<br />

își deschide sufletul<br />

cu aceeași spontaneitate cu care peisajul<br />

se deschide brusc la intrarea în piața cetății oradea<br />

și doar trei mișcări de dans<br />

și părul ei lung lăsat sălbatic peste față<br />

te fac să te simți îndrăgostit<br />

până la adânci bătrâneți<br />

sau măcar nebun<br />

când deja frumusețea multă îi arată ca un nu<br />

chiar dacă ai numai douăzeci de ani<br />

și albastrul nu s-a-nchis încă<br />

o privești cu aceeași fascinație cu care<br />

contemplezi oradea de pe dealul ciuperca<br />

de parcă îți privești din exterior propria specie și te vezi și pe tine<br />

undeva acolo jos încă admirând-o cum dansează cu căștile în urechi<br />

53


T H E O G U Ș A T<br />

când mintea nu mi-e înmuiată<br />

nu înțeleg omule nu-nțeleg<br />

de ce emoțiile nu își pierd subtilitatea și vechimea<br />

de la ele însele și să devină atât de vii<br />

încât fiecare să promită o zestre destul de mare<br />

fiecare destulă substanță pentru a crea noi curente în artă<br />

stolurile pe care le văd plecând<br />

spre curentul atlanticului de nord<br />

în V-uri stropesc cerul cu zborul lor<br />

lăsând urme de pensulă<br />

așa le văd când le privesc<br />

deși păsările călătoare nu se duc în același loc<br />

unde ajung gândurile bune<br />

nu înțeleg omule<br />

nu-nțeleg de ce<br />

54


frigul îmi poate aburi căldura inimii iar cerul nu știe<br />

picta în același fel zborul cu ploaie<br />

poate mi s-au tocit ochii<br />

de atâta cântărit din priviri<br />

timpanele mi s-au coșcovit<br />

și învechesc<br />

înainte de bătrânețe<br />

G A R D E R O B Ă<br />

nu înțeleg de ce teama-mi crește<br />

și nu îngerul cu care mă lupt<br />

nu înțeleg<br />

de ce un întins alb<br />

nu e o tăcere dumnezeiască<br />

până gândul în care îl strâng nu e un vânător<br />

și de ce un regret<br />

nu seamănă cu-n deșert arctic<br />

până nu-i dau drumul glonțului din pumn<br />

când mintea nu mi-e înmuiată în rachiuri tari<br />

n-are un gust puternic de refuz: NU!<br />

ci-i sucit ca îndoiala unui semn de întrebare<br />

diluat ca un adevăr spus pe jumătate<br />

55


nu înțeleg omule nu-nțeleg<br />

de ce percep lucrurile așa<br />

voci stoluri sau temeri<br />

T H E O G U Ș A T<br />

56


G A R D E R O B Ă<br />

patru pătrimi<br />

când îți asculți muzica favorită<br />

ce te îmbracă rebel împotriva modei<br />

îți clatini ritmic capul și aștepți să înceapă odată viața de apoi<br />

cerul îți îmbrățișează cu albastrul lui singurătatea<br />

și când ți-o face infinită înveți să o savurezi<br />

iar sunetele îți umplu mintea cu sfială<br />

precum inima ți-ar locui (în) cutia de rezonanță a chitarei<br />

în același fel cum dragostea poate locui în cuvintele de dragoste<br />

iar ultimul acord e lăsat să curgă până se golesc toate venele de balast<br />

ca o îmbrățișare lungă de adio<br />

57


T H E O G U Ș A T<br />

visul este o formă de viață pe jumătate formată<br />

nu sunt sigur sau nu-mi amintesc<br />

dacă a fost sau nu un vis.<br />

nu-mi amintesc de ce am plâns,<br />

poate doar pentru păcatele mele.<br />

ce fel de vis ești tu dacă nu te pot visa ca pe lucrurile din lumea mea?<br />

ce fel de ochi sunt eu<br />

dacă nu îi poți porunci să se închidă sau să se deschidă în numele tău?<br />

știi de ce un vis seamănă cu o apariție a ta?<br />

sau o piesă de Debussy pare<br />

atât de naturală încât ai putea spune că e predestinat să o auzi?<br />

„ți-a fost dat să visezi.”<br />

ar trebui să știi că sângele ne ține de cald,<br />

oasele laolaltă, iar visele singuri.<br />

ar trebui să fii mai înțelept, ar trebui să știi.<br />

de la atâta visat<br />

58


G A R D E R O B Ă<br />

am devenit cețos,<br />

ți-am auzit chemarea, iar sunetul a venit încet, ca prin lichid amniotic<br />

sau s-a format într-una din acele peșteri ale sufletului<br />

pe care nu le-am explorat încă,<br />

ca o răposată mamă strigându-și copilașul și din lumea cealaltă,<br />

ca un degradeu de auz la trezirea<br />

dintr-o viziune dumnezeiască (vuuup!).<br />

în visul meu, cazi. mori. nu te mai întorci.<br />

nu mai știu dacă te-am îngropat sau nu.<br />

nu mai sunt sigur sau nu-mi amintesc<br />

dacă a fost sau nu un vis,<br />

nouă luni am dormit înainte de a mă naște,<br />

și nu știu dacă eu m-am născut sau visul meu.<br />

59


T H E O G U Ș A T<br />

Moștenire<br />

Între timp, îți aduci cu tine destul din vechea lume,<br />

caier, furcă, fus, sfânt pământ și íe<br />

ca și cum vrei să conservi gustul dulce cu care ești obișnuit<br />

și-ai vrea să fie fără efort<br />

la fel cum marea nu trebuie să aducă nimic cu ea să își păstreze imensitatea<br />

– sau să piardă totul ca s-o piardă –<br />

oricât de schimbătoare e vremea.<br />

Dulcele acela e o încetinire a timpului, o plimbare prin miere,<br />

datorată lungirii zilelor la soare<br />

până când însăși încetinirea devine untdelemn pentru răni,<br />

iar plăcerea subtilului cioplește cu o daltă micuță un rid<br />

după conturul zâmbetului de pe față.<br />

Atât de subtilă e nemișcarea încât, odată gustată, nu poate fi uitată<br />

senzația găsirii și de aceea omul o caută din nou<br />

atunci când schimbările vor să aducă regrete,<br />

60


G A R D E R O B Ă<br />

or doare<br />

ca dislocarea universului său să-l facă să pară tot mai mic.<br />

Paralel, timpul nedilatat, care curge într-o formă opalescentă<br />

în imediata vecinătate,<br />

pare o lupă prin care istoria personală nu poate fi revizitată<br />

decât cu sufletul împăcat și inima maturată,<br />

păstrând în el toate lucrurile neschimbate,<br />

adică toate lucrurile pierdute<br />

și împreună, spun oamenii detașați de toate<br />

precum olimpienii care văd lucrurile de sus,<br />

fac o țesătură multicoloră a destinului<br />

care poate fi importată dintr-o cultură în alta.<br />

61


T H E O G U Ș A T<br />

pastel<br />

iarna nu avea nimic de-a face<br />

cu cerbii<br />

dar ei o înfruntau<br />

scoțând aburi pe nări<br />

băteau mai multe drumuri împădurite<br />

decât toate distanțele dintre<br />

polii unui gând la loc<br />

distanțe dintre o pictură de iarnă<br />

făcută din pete de acuarelă<br />

și pata albă de acuarelă<br />

care e soarele simulat al acelei lumi<br />

ca o meditație care imită liniștea<br />

pașii lor maro păreau pete neîndemânatice<br />

pe fundalul alb<br />

62


G A R D E R O B Ă<br />

obișnuință<br />

acasă e locul în care<br />

răul e rău și binele e bine<br />

e precum albia unui râu:<br />

cu timpul se adâncește<br />

când îi schimbi cursul să faci un pod<br />

sau muți albia pur și simplu pentru că poți<br />

râul resimte noul curs ca un implant<br />

pe care trebuie să-l adopte ca pe un piercing<br />

dacă ține la curgerea lui<br />

63


T H E O G U Ș A T<br />

permite-ți să mori<br />

(pe un backing vocal de transă de la Schiller cu Eva Mali)<br />

aceasta este ziua în care cineva moare<br />

lumina se face dulce<br />

închide ochii<br />

sau rămâne cu ochii deschiși spre cer<br />

unde avioane șerpuiesc pe retina tot mai opacă<br />

până luna apare în loc de ochi<br />

unii vorbesc pe limba lor<br />

bolborosesc în febră<br />

precum sar de la o halucinație la alta<br />

alții tocmai își dau seama c-au fost iubiți toată viața<br />

și niciun ochi nu i-a privit acuzator din neant<br />

cât de nefericiți i-a ținut această iluzie<br />

își oftează ultima suflare<br />

64


G A R D E R O B Ă<br />

memento mori și pisica toarce lângă tine<br />

neștiind ce e moartea<br />

sau știind și bucurându-se pentru tine cu înțelepciune<br />

trăgând încet cu ochiul<br />

hipnoza ei ușoară te ajută să aluneci printre degete<br />

te pierzi în pupilele verticale<br />

șade precum sfincșii își țin capul sus onorabil<br />

dar atât de beți încât creează mirajul veșniciei<br />

ca și când ai fost și tu atât de beat<br />

și fericit<br />

încât ai crezut că nimeni nu mai moare deseară<br />

viața e un vis bine ascuns în alt vis<br />

dar și patul e un vis și în același timp patru picioare un cadru și o saltea<br />

și e bine<br />

că nimeni nu așteaptă un cuvânt magic din gura ta muribundă<br />

despre care este sensul vieții<br />

sau cum e să mori<br />

cuminte în colțișorul tău<br />

65


T H E O G U Ș A T<br />

atât de frumos își deschide grecoaica blondă brațele<br />

cântând sublim precum Eva Mali<br />

Un bel dì, vedremo<br />

levarsi un fil di fumo<br />

sull'estremo confin del mare.<br />

E poi la nave appare...<br />

încât îți dai drumul cu inima<br />

care nu te lăsa să pleci<br />

66


G A R D E R O B Ă<br />

mâinile ca două verbe<br />

gând de gând și oră de oră<br />

ne privim propriile mâini<br />

și uităm<br />

că ele ne-au făcut totul(!)<br />

ca și cum prin simplul fapt<br />

de a le avea este o realizare<br />

palmele sunt reminiscențele a două aripi<br />

care-ți acopereau fața când te simțeai gol<br />

acum rușinea ta își amintește că la începuturile ei fusese o simplă sfială<br />

mâinile sunt două arme<br />

când pumnii sunt strânși<br />

sau o vizuină când sunt împrejurul iubitei<br />

dar mâinile nu te-au rugat niciodată:<br />

poate rămâne peste noapte<br />

67


T H E O G U Ș A T<br />

la tine muntele pe care l-am cucerit?<br />

va dormi pe canapea<br />

nu<br />

mâinile au grijă să împuște în inimă<br />

orice rugăminte<br />

își iau unități de măsură<br />

palma pentru lățimi<br />

cotul pentru lungimi<br />

și degetul mare ridicat pentru viață sau moarte<br />

68


G A R D E R O B Ă<br />

povară<br />

noaptea este atât de întunecată<br />

încât trenul nu o poate străbate<br />

sunt mai tare ca fierul<br />

poate este mesajul pe care îl transmite<br />

și poate că sună mai bine în engleză<br />

trenul rămâne în câmp peste noapte<br />

oare dacă ar rămâne în același loc<br />

mai mult timp<br />

ar prinde magnetismul întunericului<br />

și l-ar putea străbate<br />

sau noaptea ar începe să vorbească cu trenul<br />

ca de la un drumeț la altul?<br />

i-ar spune oare:<br />

ziua a luat toată gloria<br />

pe când eu am învățat toate lecțiile greșite<br />

și am rămas cu întunericul?<br />

69


T H E O G U Ș A T<br />

Photoshop<br />

Dacă nu te doare povestea-n ramă<br />

și sorocul ți se șifonează între mătăsurile<br />

portjartierelor,<br />

și dacă și tu te-ai întrebat<br />

de ce chiar și femeilor le sunt dulci<br />

imaginile cu picioare frumoase-n aer<br />

numai gândindu-se la ele<br />

cum se leagănă liber suspendate<br />

la marginea lumii lor,<br />

oare nu locuiești și tu<br />

în culisele unei picturi?<br />

Privind de acolo,<br />

se văd urme de pensulă<br />

peste lume.<br />

70


G A R D E R O B Ă<br />

Copil<br />

Șugubățul de mine le aruncă alor săi un tort în față și se lasă alergat toată<br />

curtea. S-ar putea să-i fur un sărut mamei și să mă ascund sub pături.<br />

Câteva amice trag de mine acolo și râd. Poc! Uite că și eu sunt uns cu<br />

budincă pe față și compot în păr! Îmi zbârlesc nostim părul și îi<br />

ameninț pe toți că-i voi îmbrățișa. Chicotesc.<br />

Stau în curtea bunicului, iar la umbra nucilor răcoarea este parfumată.<br />

Fug după o pisică. O prind și-i dau drumul de parcă aș vărsa-o din<br />

brațe. Mă joc fotbal cu o grămadă de cârpe legate ca o minge, ceilalți<br />

copii strigă să dau gol. Începe școala. În clasă, câțiva colegi visează după<br />

ce li se citește un basm. Fata care visa la bunica ei răposată și spunea că<br />

fusese mai înțelegătoare chiar decât mama ei, că o iubea mai mult fiindcă<br />

are o răbdare în preajma căreia nu poți să fii rău, acea fată a murit tânără.<br />

Nu știam cât de simplu este. Tata repară ceva în spatele casei. Iau mingea<br />

de cârpe și o văd nefolositoare în mâinile mele, nimeni nu se mai joacă.<br />

71


T H E O G U Ș A T<br />

nimic din ce-am iubit n-a durat<br />

cu tristețe săruți cerul și-ncepe să plouă<br />

le fac cunoștință cuvintelor mele cu ale tale<br />

cu vraja potrivită se magnetizează (atât de dulce) în epitete<br />

oh cuvintele noastre au o țară a lor<br />

ca și cum am fi cartografiat noaptea cu ajutorul întunericului din ele<br />

dar putem să și ispitim soarele să răsară dimineața<br />

cu ovalul chipului tău domesticești luna<br />

cum să fie rotundă și iar rotundă<br />

ca și cum astrul ar fi o filială a feței tale<br />

sau poate și ea te vede ca pe a doua sa mamă<br />

trezesc pietrele pentru tine și cască obosite<br />

își leapădă vigoarea și devin comestibile<br />

își leapădă tristețea și se preschimbă înapoi în inimi<br />

se întorc și eliberează ce-am pierdut<br />

72


G A R D E R O B Ă<br />

ce-a fost tristețea pentru cer<br />

fața ta pentru lună<br />

pierderea noastră pentru pietre<br />

gândul la mine în derivă care nu înflorește niciodată în mintea ta?<br />

și mă uiți mă uiți cum un picior rupt de cal îl împușcă fără milă<br />

cuvintele tale le înțarcă pe ale mele<br />

ce singur am ajuns<br />

să nu pot să mă refugiez nici în dragoste!<br />

73


T H E O G U Ș A T<br />

Poezia îmi face viața mai bună<br />

Ca și atunci când pianistul începe să cânte<br />

după o absență îndelungată a coloanei sonore,<br />

încât respirația și cuvintele personajelor<br />

deveniseră apăsătoare în felul lor realist,<br />

fără nicio evadare în armonie,<br />

tu începi să îmi citești poezie,<br />

cuvintele poetului devin muzica aceea<br />

care absentase din filmul vieții mele<br />

și care mă face să îmi iubesc suferințele,<br />

devine luciditate, de parcă nu-s în mijlocul<br />

durerilor, ci le-am depășit deja<br />

și mă văd privindu-le în urmă<br />

la cât de mult m-au făcut mai sensibil<br />

și mai bun.<br />

Încercând să legi versurile de mai sus între ele,<br />

metaforă cu metaforă în mesaj,<br />

propoziție cu propoziție în frază,<br />

ai uitat și tu, o clipă, de suferințele tale?<br />

74


G A R D E R O B Ă<br />

Proustian<br />

De aceea vin aici.<br />

Să îmi amintesc ce înseamnă să fii<br />

nostalgic pentru ceva ce încă nu e la timpul trecut<br />

și îmi voi aduce aminte de cum îmi imaginam<br />

că mă voi simți<br />

ca și cum amintirile mele pot fi atât de mici<br />

încât să nu fie observabile<br />

și, grație acestui lucru, să încetinească timpul.<br />

Miroase a toamnă. A umed și ruginiu.<br />

A plimbare prin parc. A solitudine bună pentru adunat gânduri.<br />

Urc pe meterezele ființei mele și las răcoarea să mă cuprindă.<br />

Îmi bag inima în teacă. Îi scade pulsul.<br />

Aici e un fel de cerc al Infernului<br />

la marginea căruia taximetriștii trag pe dreapta<br />

și pun tariful doi înainte de a pleca mai departe.<br />

75


T H E O G U Ș A T<br />

Dintre toate simțurile,<br />

mirosul pare cel mai apropiat de natura sentimentelor.<br />

Sentimentele sunt interesante. De aceea subconștientul amușină<br />

fiecare amintire ținută într-o sticluță de parfum.<br />

Niciodată nu m-am simțit cum credeam că o voi face,<br />

e un gol unde mă aștept la simțire.<br />

Îl umplu cu sentimente pe care îmi imaginam că le voi avea.<br />

În final, întotdeauna m-am simțit tot cum mă presimțisem<br />

la penultima mea versiune stând în acest loc.<br />

Așa-mi confirm că trăiesc.<br />

76


G A R D E R O B Ă<br />

Ziua facerii a picat într-o dimineață răcoroasă de luni<br />

Întâi stau despicat. Apoi...<br />

Plouă mărunt. Scăpat din orizont, desculț, fug pe plajă, nisipul ud îmi<br />

pălmuiește tălpile.<br />

Mă uit la mare și contemplez cum mirarea gurii mele a fost scuipată pe<br />

mal de pești.<br />

Imediat marea o ia înapoi în valuri ca și cum și-ar fi acoperi iute șoldul,<br />

mea culpa.<br />

Fug și ajung la docuri, te găsesc jucându-te pe metereze. Vei adormi<br />

plângând, tatăl tău știe.<br />

Mea maxima culpa. Zece ani<br />

mai târziu am făcut dragoste în acel pat. Femeiescul poposea vulgar<br />

între pături.<br />

Eu – tu sau copacul până la cer, întrebi – tac. Cât de puține cuvinte s-au<br />

implicat în această facere!<br />

Cuvintele mi le-am sculptat în rinichi, se spune, de frumusețe s-a urcat<br />

laptele lor la cap.<br />

77


T H E O G U Ș A T<br />

Ba mai mult, ca mamei cu sarcina pierdută. În intimitatea ei sunt sigur<br />

că-și maseză<br />

sânii grei cu palmele. Dor. Cum masa, așa s-ar unge o rană. Ea aproape<br />

se închide în sine<br />

pentru o vreme, aproape se ascunde rușinată. E o metaforă. Dar strig!<br />

și ecoul o găsește.<br />

Acum știu că nu sunt protagonistul vieții mele, că povestea e un câmp<br />

de bătălie,<br />

s-o scrii ca pe-un armistițiu. Ai încredere în lacrimile tale?<br />

Ca un mal mă culc pe mare: nu ți-am arătat întodeauna dragoste?<br />

(aud trezindu-mă) ...acolo, acolo în lan. Se vede de la fereastră<br />

dacă abandonezi copilul. Chiar după primul colț... liniștea înverzea<br />

liniștea.<br />

Și-ar fi aruncat acolo mingea de fotbal. Sau ar fi șutat<br />

peste poartă. În spatele porții, un gard.<br />

După gard, bucăți masive de arhitectură stau prăbușite din Olimp.<br />

În jurul lor creștea lanul, iar soarele din lumea asta a lăsat loc de lumină<br />

în fotografie. Cerul – gata luminat. Zece ani și marea mă spăla din nou<br />

printre coaste.<br />

Fac reflux și las să plouă.<br />

78


G A R D E R O B Ă<br />

revelație<br />

cuvintele au personalitate.<br />

personalitatea fiecărui cuvânt nu simulează cu greutatea sa lumea<br />

ci lanțurile cu care le legăm în fraze sunt ruginite din cauza noastră<br />

ele nu apăsă nimănui pe umeri ca unui atlet care se înclină<br />

în față și nu refuză căderea de dinainte de pornire ca primă rostire<br />

a unei fugi în mulți mulți pași<br />

cum nici eu nu mai pot nega proximitatea realității când îmi spală<br />

simțurile<br />

și emoțiile de percepții<br />

(realitatea) conectându-se la intimintatea mea ca un hacker<br />

mă scutură din somn ca un cuvânt extraestetic într-un vers (hacker)<br />

apelând la partea impredictibilă din noi care ne ia prin surprindere câteodată<br />

și ne face să tresărim<br />

în sfârșit îmi pun jos povara și încrâncenarea<br />

aleluia începe veșnicia fără de mine și fără de nicio judecată sau părere<br />

și mai începe parcă și dragostea dar forțarea gândului meu<br />

79


– sau mirarea –<br />

alungă trezia de pe gene<br />

așa că nu mă voi mira<br />

nu voi face din nou aceeași greșeală<br />

și voi iubi totul. totul.<br />

totul întreg<br />

și răul tău și răul meu care ne animă în poveștile vieților noastre<br />

acum o secundă e o secundă<br />

un gând durează fix un moment<br />

o reușită e o reușită sau nu<br />

viața pare din nou lungă<br />

și toate lucrurile pe care le uram împreună atât de bine<br />

devin bilete de călătorie către noi înșine<br />

și pe locurile copilăriei noastre înfrunzește inocența crud și răcoros<br />

în miros de iarbă cosită<br />

nu numai atleții se închină liniei de start înainte de cursă<br />

în fața mea obișnuia să se încline viața<br />

ca un boxer nu mă mai îndoi nu-mi mai aplec capul<br />

ci-l privesc lung până a primi lovituri începe să însemne a mă zidi în<br />

forță<br />

până înțepenesc templu locului<br />

80<br />

T H E O G U Ș A T


G A R D E R O B Ă<br />

și nu mai trebuie să las în casă câinii<br />

îi pot hrăni de la ușă<br />

silueta lor cere carne<br />

forma unei foarfeci cere să taie foi<br />

și forma calului merită iarbă și alergare și libertate și pe toți ne cheamă<br />

să fim grațioși ca el<br />

un cal pare aplecarea unei mame la greutățile cotidiene<br />

vrem să-i semănăm dar nu putem iar asta îl face și mai frumos că n-are<br />

nevoie de noi să fie așa<br />

privește-l și prinde-i sfințenia de după venele umflate bărbătește la picioare<br />

e prima dată când privirea ți se deschide și pare<br />

o cheie care inevitabil potrivește la descuierea<br />

necazurilor<br />

și prezice victorie<br />

iar eu mă apuc să eliberez cuvinte cu plăcerea cu care drumețul<br />

călătorește<br />

– de fapt rătăcește mimând seducția căci simularea rătăcirii e miezul<br />

seducției la fel ca această pauză –<br />

îmi spulber mâniile înotând în larg<br />

îmi spun rugăciunile<br />

iertările<br />

în așa fel încât nici malul nu se mai vede<br />

81


T H E O G U Ș A T<br />

toate rămân în urmă în apa botezului și rămâne cu mine numai ce imediat<br />

e sacru<br />

îmi las materia trupului s-adoarmă<br />

asta mă face somniator<br />

82


G A R D E R O B Ă<br />

jackpot<br />

aceste buze se lungesc precum pârgul din fructe<br />

corpul tău, femeie, îți susține zâmbetul cu tot sistemul osos<br />

și nici chipul tău nu l-ar putea ține pentru totdeauna<br />

dar numai cu el se asortează și fiecare surâs e original<br />

dar nu pentru că are greutate ci pentru că îi este fundație<br />

și nu pentru că se zbate în gură ca ochiul în somn<br />

ci pentru că sentimentele din care e compus se adună laolaltă<br />

o singură dată într-un singur fel precum numerele norocoase<br />

83


T H E O G U Ș A T<br />

rock 'n' roll<br />

până și tu ești surprinsă cât din frumusețe<br />

ți se află-n piesă<br />

ca și cum abia acum ai văzut<br />

că rockul din rock 'n' roll are degete și corzi ca mine<br />

iar mirarea ta îmi dă cu toate chitarele de pământ<br />

frumusețea ta e hipnotică<br />

încet-încet dispare decorul<br />

încât se-ntreabă toți<br />

bărbați și femei<br />

dacă nu cumva ești un motiv literar sau muzical<br />

reapari din senin în mințile tuturor măcar un minut pe zi<br />

frumusețea ta urbană<br />

e bilet numai dus<br />

către periferia orașului<br />

84


G A R D E R O B Ă<br />

și acolo e următoarea stație<br />

cine n-ar coborî la prima?<br />

toți ascultă de frumusețea ta<br />

ți-e o slujbă<br />

ești în slujba frumuseții<br />

serve and protect<br />

yes sir<br />

suspans:<br />

cu kallosul tău nimeni nu știe ce să facă<br />

să-l îngrijească<br />

sau din contră<br />

sau dacă tu cauți ajutor<br />

ori vrei răzbunare<br />

dacă o sprânceană ridicată cu o ușoară indignare<br />

îți arată slăbiciunea sau te pune la putere<br />

dacă ieși la o întâlnire cu mine sau cu whiskey-ul<br />

îmi imaginez că și leii beau whiskey<br />

tu!<br />

un rând pentru zodia ei<br />

două cuburi de gheață<br />

85


e ca și cum tinerețea îți strigă pe toate străzile<br />

la megafon:<br />

aș iubi până la înfrățire<br />

vocea ta de joan jett<br />

se știe gudura<br />

în jurul nesăbuinței mele ca fumul de țigară pe lângă pahar<br />

mai ales acum când toate privirile<br />

te urmăresc dansând lângă solistul cățărat pe bar<br />

șoldurilor tale nu le pasă<br />

pe cine țin în robie:<br />

așa cum băieții de altar strigă aleluia<br />

când se pogoară-n fiecare duminică fecioara maria<br />

din icoană în fața ochilor lor<br />

tot așa și adolescenții ar înghiți în sec<br />

să te vadă coborând de pe scenă<br />

și ai fi o sfântă pentru ei<br />

dacă te-ai apropia de cușcă<br />

nu hrăniți animalele<br />

le scrie pe tricouri<br />

frumusețea ta arde libidouri<br />

T H E O G U Ș A T<br />

86


G A R D E R O B Ă<br />

reverie la prima vedere<br />

când visăm oceane de apă,<br />

nu ne ia milioane de ani să le formăm<br />

geologic picătură cu picătură<br />

sau dealuri cu verde mai viu ca-n realitate<br />

să plantăm fiecare fir de iarbă și copac<br />

și în dragostea la prima vedere<br />

cei doi nu stau să-și formeze sentimentele<br />

ci găsesc iubirea maturată<br />

în noua lume pe care o accesează<br />

și cum au ajuns acolo nu mai are nicio însemnătate<br />

87


T H E O G U Ș A T<br />

fericirile<br />

strigătul tău este un strigăt de bucurie<br />

numai când îți verși toată lumina din sânge<br />

în voce<br />

degetele tale sunt un buchet de bucurii<br />

numai când sunt ale mâinii cu care scrii<br />

iar mâna ta scrie poezie<br />

numele tău este un nume plin de fericiri<br />

numai când îi dai același nume<br />

jucăriei copilăriei tale<br />

bucuria ta are un nume<br />

e numele iubitei<br />

bucuria ta este o mână<br />

când o mână o spală pe cealaltă<br />

bucuria ta este un strigăt<br />

când îți place să spui adevărul<br />

oh, strigătul tău e Odă bucuriei<br />

88


G A R D E R O B Ă<br />

bine<br />

ei, cum e să te trezești cu câțiva ani în urmă?<br />

briza mării să te pipăie pe corp,<br />

să lași aerul proaspăt să te pătrundă<br />

ca să poți respira adânc cu tot ce ești?<br />

sau cum te simți<br />

să faci tu lucrurile să se întâmple?<br />

le-ai făcut cunoștință?<br />

dar să afli că ai câștigat?<br />

ei, cum e să vină primăvara?<br />

sfârșitul de săptămână?<br />

și radiind atât de tare, te întreb acum:<br />

ce crezi despre lume.<br />

privește-i pe toți cum se ridică din paturile lor dimineața,<br />

privește-i cum iau tramvaiul.<br />

nu-i așa că duc încă o zi mai departe?<br />

nu-i așa că sunt frumoși?<br />

89


T H E O G U Ș A T<br />

trend<br />

păsările de deasupra capetelor noastre<br />

nu își modernizează zborul<br />

doar ochii noștri își actualizează văzul cu noile migrații<br />

și confundă bătăile de aripi cu faptul de a clipi<br />

așa cum ne-a propus moda<br />

epoca ne abate codițe de rândunică din colțurile pleoapelor<br />

încât părem iarăși egipteni cu Ra în orbite<br />

(când mă uit în ochii tăi iubito văd hieroglife)<br />

deși privirile noastre nu-s ca ale astrelor<br />

își falsifică singure lumina<br />

chiar și inimile noastre își schimbă încuietorile în fiecare an<br />

și se deschid cu chei tot mai sofisticate<br />

ca și cum pe zi ce trece seducătorii ar trebui să fie păsări tot mai rare<br />

drumul marilor migrații – asfaltat<br />

90


G A R D E R O B Ă<br />

testul timpului<br />

la bătrânețe<br />

tot ce rămâne din ce-am fost noi<br />

iubindu-ne<br />

e doar strângerea de mână din tinerețe<br />

strângerea iubindu-ne<br />

91


T H E O G U Ș A T<br />

doar o filozofie despre simțul stilului<br />

mă văd cine sunt numai când știu cât de diferit puteam fi,<br />

cum întreaga lume-i un străin și numai atunci (!) mă pot bucura<br />

de minunea ei, circul ei, strălucirea ei, epoca ei, de ce e ziua atât de<br />

luminoasă și de ce<br />

asta mă umple de speranță;<br />

de ce (cu degetul arătător spre frunte) există acea speranță dacă nu mă-nchin<br />

Soarelui –<br />

poate un reflex al înaintașilor mei sau doar o altă iluzie care să mă țină<br />

preocupat<br />

cu propria supraviețuire și nu sunt încă atât de bătrân ca lumea. încă nu.<br />

ești gata să îmi împodobești realitatea cu propriile tale umbre? eu sunt<br />

gata să îți gust speranța. portocală.<br />

speranța ta are gust de portocale. fructele rotunjoare au fost luate de pe<br />

o plajă însorită unde oamenii<br />

se duc în vacanțe. da, ar trebui să îmi duc mireasa acolo în luna de<br />

92


G A R D E R O B Ă<br />

miere, s-o fac să zâmbească.<br />

au gustul libertății. dar vara se duce cu fructele la sfârșitul artei tale.<br />

vei coborî în abis să îl aduci pe Cerber? te vei uita la formele umbrelor<br />

pe pereții peșterii, mișcându-se destul de rapid încât să te facă să tremuri?<br />

e și-n tine ceva-ntipărit despre frica de după freamătul umbrelor?<br />

vei picta acele forme într-un tablou, să mă faci și pe mine să tremur?<br />

după aceea vei ucide dragonul?<br />

mă vei face să te iubesc cum îmi iubesc dulcea mamă în fiecare femeie?<br />

ai putea cânta.<br />

dar nu cum o faci tu, ci cum urlă mama mea. cântă cu gura larg deschisă<br />

ca să-mi amintești de ea.<br />

sau ai putea grohăi, încât aș putea crede că ești mai mult decât o<br />

rockeriță, ești un demon. ești Diavolul.<br />

stilul ar putea fi greșeala ta. împodobește calea de mijloc cu strâmbăturile<br />

tale accidentale. fața mea mijlocie nu prezice nimic.<br />

fața mea e nescrisă de greșeli, iar mama mea îmi spune că este de actor<br />

fiindcă nu are nicio trăsătură personală.<br />

prefă-mă într-un fluture pentru care fiecare bec este luna, fiecare șold<br />

este al mamei mele.<br />

ar trebui să mă simt rușinat pentru asta?<br />

93


T H E O G U Ș A T<br />

oare munții seamănă cu ceva anume? înseamnă că acela e stilul lui<br />

Dumnezeu, se spune.<br />

dar ai mai văzut ceva ca picturile lui Gauguin? înseamnă că și el este<br />

un dumnezeu.<br />

cu ce seamănă blândețea? mă pot îndrăgosti de ea. și nu are formă sau<br />

mamă.<br />

vei picta un călăreț în roșu?<br />

poate voi fi recrutat soldat și mă voi vedea din nou: puteam fi poet.<br />

nu am găsit umbra unui om în abis precum am găsit-o pe a cerberului,<br />

ceva bun de ucis.<br />

cine este dușmanul? strămoșii mei n-au lăsat moștenire nicio astfel de<br />

umbră în străfundurile ființei mele.<br />

îl iubesc până și pe străinul fără nume.<br />

cine este dușmanul? nu mi-e teamă de ciuperci. ar trebui?<br />

oare războiul de peste graniță îmi va împodobi realitatea mea nescrisă<br />

cu sânge nevinovat? pot auzi de aici bombardamentele.<br />

oare războiul din Ucraina se va extinde și aici? gândul te poate face să<br />

tremuri...<br />

dacă da, atunci nimic din ce tocmai am spus despre minunile minții<br />

nu contează.<br />

atunci creierul nu este o minune. e doar carne. pe pereți. fără iluzii.<br />

94


G A R D E R O B Ă<br />

fan<br />

ar fi bine să îți cauți un prieten<br />

nu în fiecare străin pe care depărtarea îl face frumos<br />

ar fi bine să îți găsești un prieten într-un artist care a murit<br />

nu e ușor să-ți alegi artistul<br />

dacă și tu crezi că mortul nu se poate reproduce<br />

fiindcă dacă mori pentru aceeași cauză ești încă o clonă a sa<br />

atunci când te gândești la cineva plecat și îl cauți cu inima<br />

având ca busolă un sentiment care însumează viziunea ta despre acela<br />

când îl găsești ochii minții nu privesc lung în nimicnicie<br />

ci privesc către ceva chiar dacă nu înțeleg către ce<br />

ca și cum ar fi în ceață<br />

scrutezi și scurtezi în ceață dar nu în vid. niciodată în vid.<br />

95


T H E O G U Ș A T<br />

artistul rămâne. doar a coborât în vale fără cordon.<br />

și nou-născuților li se taie cordonul să nu se răzgândească înapoi spre moarte.<br />

artistul rămâne. a ieșit din tablou<br />

însă cu uneltele limbii mai poate fi găsit.<br />

96


G A R D E R O B Ă<br />

psyche<br />

chiar dacă geografia armată cu compasul întoarce mareea<br />

de pe o parte pe alta<br />

din flux în reflux și invers ca limbul după soare<br />

iar formele de relief par exprimarea emoțiilor unor fenomene naturale<br />

oh da chiar dacă geografia se uită lung țintă la lună<br />

pentru noi astrul va rămâne consoarta soarelui<br />

care se uită fix la tot și se căsătorește la eclipsă<br />

atunci gândurile ni se întorc pe mal și uită știința<br />

atmosfera nu mai e rezultatul activităților vulcanice<br />

ci devine un albastru masculin ca al lui uranus un tată la distanță<br />

pământul se preface în principiul gaia<br />

și toate instinctele egoiste în zei (tu nu ești divin)<br />

care se împreunează între ei și dau naștere altor egoisme<br />

cu puțin mai rafinate la fiecare generație<br />

până când chipeșul eros se îndrăgostește de frumușica minte<br />

ca noi de istoria lucidității sau geograful de geografie<br />

97


T H E O G U Ș A T<br />

Epicentru<br />

Când două tăceri se întâlnesc,<br />

formează o cicatrice,<br />

o ridicătură precum cea a plăcilor tectonice<br />

care se încalecă pe fundul oceanului.<br />

Imense forțe de tensiune.<br />

Pipăi cu degetul creasta și te taie.<br />

Urli atât de tare încât zgudui munții și provoci seisme<br />

care se întâmplă aici,<br />

dar se resimt în cealaltă parte a lumii mele.<br />

98


G A R D E R O B Ă<br />

Și eu sunt un altul<br />

De nu-s eu Altul, urlu împotriva mea<br />

și trec de mine ca de-o casierie închisă<br />

și rătăcesc<br />

precum rătăcește în lume un blestem fără temei.<br />

De acolo vă aduc eu ape cu care să vă spălați<br />

chiar și de gândul că puteți fi mai buni,<br />

până când chipurile noastre par cel mai vulgar<br />

lucru pe care îl avem.<br />

Și ne închidem ochii și ne dăm mâna...<br />

N-are importanță de câte ori<br />

ne-am luat la pumni.<br />

N-are importanță de câte ori<br />

gândurile noastre nu s-au mai născut cuvinte<br />

și au rămas multe lucruri nespuse între noi,<br />

99


T H E O G U Ș A T<br />

că lucrul acesta – trăirea – cu care ne ocupăm<br />

îl putem blestema sau da la cină-n dar copiilor.<br />

Eu, cel care scrie, sunt un joc de copii<br />

cu reguli simple,<br />

un joc care într-o dimineață a luat trup ca un costum<br />

și a început să umble deodată cu Celălalt.<br />

Celălalt<br />

nu poate fi niciodată o lume.<br />

Ceva fără nicio regulă de joc,<br />

nelegiuit,<br />

n-are nicio șansă la cosmogonie.<br />

Și Celălalt vrea să fie ca mine.<br />

Urlă că trebuie să ne iubim unii pe alții.<br />

100


G A R D E R O B Ă<br />

viitorul din coaja de nucă<br />

orice pauză este gestantă:<br />

ea conține ce va urma<br />

la redare<br />

orice oprire a autobuzului<br />

face stația o vizuină<br />

autobuzul e gestant cu călători<br />

101


T H E O G U Ș A T<br />

ibric<br />

valea se umplu de ceață ca un pahar cu ceai de aburi aromați<br />

culorile se dizolvă în ele însele și totuși nu e niciun foc de tabără<br />

care să facă asta sau miez de soare în acest miez de noapte<br />

cumva știu<br />

știu că asta este de fapt o formă de moarte sau chiar moartea însăși<br />

transformată încetul cu încetul în senzații olfactive<br />

iar ca să fie percepută aici a ales să se prefacă într-o infuzie<br />

renunț călduț la viața mea și dispar așa cum o fantomă îndulcește ceața<br />

din jurul ei<br />

dar cât de ciudat! nicio părere de rău ori urechile nimănuia nu pot auzi<br />

cum are loc dizolvarea așa cum numai cu urechile inimii se poate auzi<br />

când un nou loc devine acasă<br />

valea devine acasă<br />

102


G A R D E R O B Ă<br />

antalya<br />

ziua aceasta și-a pus în față<br />

liniștea ca și cum<br />

părinții își pun copiii mai presus<br />

de ei înșiși<br />

și îi apără.<br />

nemișcare pe plajă.<br />

marea se înfrânează de la o furtună.<br />

seninul încremenește.<br />

așteptarea mișcă omul<br />

mai mult decât călătoria.<br />

103


T H E O G U Ș A T<br />

knockin' on heaven's door<br />

l-am găsit pe dumnezeul lui iov<br />

într-o vreme zdrobitor de fără istorie<br />

în vreme de secetă în care nu numai<br />

copacii se abțin de la a mai face boboci<br />

sau cactușii se leapădă de țepii pe care îi mai au<br />

ci și turmele-și lasă puii cei mai slabi pradă leilor<br />

la ananghie familiile se descotorosesc<br />

de copiii cei mai îndărătnici<br />

moartea de primii născuți<br />

promiși și puși deoparte pentru zile de necaz<br />

să-i trimită pe linia întâi<br />

ca și cum moartea s-ar hrăni cu feciorie<br />

l-am găsit pe dumnezeul lui daniel<br />

când am fost închis în cușcă cu leul<br />

încleștați care pe care domesticește<br />

puteam prevesti din târcoalele sale<br />

104


G A R D E R O B Ă<br />

ce animal voi alege să fiu în poveste<br />

ca să-l înving<br />

ne-am luat cărările la bătaie<br />

și insecuritățile la trântă<br />

eu cinic el atât de rece încât tremura<br />

și-am început să-mi iubesc dușmanul<br />

ca pe mine însumi<br />

ca pe o căutare a sinelui<br />

când am rupt gratiile și de jur împrejurul nostru<br />

nimic în afară de apă<br />

la râul Babilonului am șezut amândoi și-am plâns<br />

că acestui dumnezeu îi place în noi instinctul de conservare<br />

dorința oarbă de-a trăi<br />

dar și când închizi ochii la sărut<br />

falsifici întunericul și vezi mai bine ce ți se-ntâmplă<br />

și mama mea e un dumnezeu<br />

am rădăcini în ea și ea în mine<br />

precum au numerele în matematică<br />

încrengăturile ni se cațără<br />

pe fiorduri<br />

marea sărută spumos cerul tot mai sus<br />

105


T H E O G U Ș A T<br />

ca și cum fiecare ideal atins devine un standard<br />

și tot mai multă liniște tot mai multă maturitate<br />

l-am mai găsit<br />

și-n felul în care simțul frumosului<br />

își pogora reveria în copilăria mea<br />

ca un cântec auzit cu imaginația<br />

fiecare acord pe gustul lui<br />

fiecare concept estetic pe hormonul său<br />

îmi furișam libertatea în luminișurile dintre nori<br />

care păreau o spărtură în paradis<br />

ziceam: norii au învățat să fie nori<br />

de la grația pe care au văzut-o în cer<br />

și noi ca ei dansăm duși de vânt<br />

eu de o parte tu de cealaltă a tangoului<br />

și cu numai o improvizație freestyle în mișcări<br />

– ori un machiaj la modă –<br />

mă poți face<br />

dacă nu să îmbătrânesc locului<br />

atunci măcar să mă simt bătrân<br />

la doar douăzeci și șapte de ani<br />

106


G A R D E R O B Ă<br />

iar ritmul pașilor de dans ni-l dă epoca<br />

în care crede generația ta<br />

l-am găsit în tristețea cu care îți iei rămas bun<br />

toamna sau moartea emoțională<br />

de care ai nevoie în fiecare an să fii al tău încă un an<br />

dar să te uiți deja dincolo de tine și de acest anotimp<br />

în durerile musculare ale decepțiilor pe care-ncepi să le prețuiești<br />

ca pe un prieten de nădejde<br />

așa cum propria murire ți-e singura certitudine<br />

că și viața ta se estompează în timp ca o intenție bună<br />

contemplezi și tu pe malul râului<br />

cu gândul că la dimineață vei privi răsăritul<br />

și în schimbul unei raze de speranță<br />

îi vei dezvălui soarelui numele tău<br />

cu același calm cu care cuvântul rămâne cuminte pe foaie<br />

deși e o interjecție sau un strigăt de ajutor<br />

și e ca o minune cum ele<br />

strigătele de ajutor<br />

nu-ți stau în puterile tale<br />

dar tot ele sunt cu adevărat totul tău<br />

pe care-l sacrifici ca să faci schimb de locuri<br />

107


T H E O G U Ș A T<br />

cu însuși dumnezeu<br />

așa cum un țipăt pictat cu sinceritate<br />

îi poate aduce înapoi mințile lui Edvard Munch<br />

l-am găsit și pe dumnezeul tatălui meu<br />

cel din vechiul testament<br />

și am vrut să-l ucid<br />

îmi tremurau degetele pe trăgace<br />

dar tata râdea în visul meu:<br />

dumnezeul lui ilie m-a făcut pe mine<br />

eu la rândul meu<br />

te-am făcut ceea ce ești azi...<br />

și am scăpat revolverele din mâini<br />

apoi<br />

când am ascultat pentru prima dată<br />

Johann Sebastian Bach<br />

mi-am depus armele alături de Bob Dylan<br />

nu mai pot trage cu ele<br />

oriunde ochesc mă nimeresc tot pe mine<br />

108


G A R D E R O B Ă<br />

visul unei nopți de vară<br />

noaptea<br />

povestea a mai crescut<br />

cu un centimetru<br />

în ramă.<br />

razele se gudurau<br />

la fereastra care părea făcută<br />

la comandă ca un obiectiv<br />

numai bun pentru încadrarea lunii.<br />

mintea visătorului<br />

a creat un cadru feeric<br />

care să se asorteze cu lumina ei.<br />

carusel de imagini cu dorințe aproape uitate,<br />

visul în sine a fost întotdeauna<br />

o capodoperă.<br />

doar a avut nevoie de un Shakespeare<br />

să-l facă faimos.<br />

109


T H E O G U Ș A T<br />

auctorial<br />

soarele mi-a picurat în ochi ziua în care crede și pe care o luminează<br />

ca un suc slab concentrat m-a găsit și nu poate striga la mine de sus<br />

așa cum nici cititorul nu poate să-i spună nimic protagonistului<br />

deși destinul îi este previzibil tragic continuă să citească<br />

de aceea iarna seamănă cu o fantomă pe cer ce caută o spărtură<br />

în plasa de nori să se arunce din înalturi<br />

și eu pic în fatum ca în niște circumstanțe atenuante<br />

dar un accident e numai începutul posibilităților nu numai pentru mine<br />

iar cititorul îl întreabă pe povestitorul din noi<br />

dacă a mai crescut cu încă o nevoie de a comunica<br />

după toate întâmplările să povestești mai mult decât să fii tu cel povestit:<br />

chiar dacă pot muri uscate la soare în fiecare minut nu mor moluștele<br />

lasă o dâră ca o poveste și toate cotiturile<br />

le-au făcut mai bune la explicat prin mișcare<br />

ca o stafie autorul prin cuvinte se ivește și evoluează din aceeași cauză<br />

întâi cu niște desene pe marginea foii apoi cu paragrafe de neoprit<br />

110


G A R D E R O B Ă<br />

aproape<br />

m-ai prins de mână și am rămas lipiți precum o bucată de puzzle<br />

care din cauză că s-a potrivit apoi iar nu s-a potrivit<br />

a fost lipită și s-a rupt în alt loc și iar lipită încât nu a mai rămas<br />

nicio strângere de mână autentică între noi ci numai aracetul<br />

și m-ai dus până în punctul în care îți pierzi mințile<br />

încât până și samuel beckett își face apariția să arunce cortina<br />

strada pe care m-ai dus curgea între doi zgârie-nori<br />

ca o scurtătură către succes<br />

ca un gen de muzică nou pe care nu poți să-l placi<br />

și îți iubești inima că nu te lasă la trișat<br />

încercăm să găsim punctul nostru comun<br />

precum un șarpe și-ar face mâini dacă și-ar putea găsi<br />

locul din care să se apuce ca să se facă piele întoarsă<br />

dar obosim căutând și vine noaptea care se strecoară în rupturi<br />

și numai la vară și soare ne vom deschide unul spre altul ca umbrelele<br />

111


T H E O G U Ș A T<br />

fostă<br />

se uită prin tine cu o strălucitoare pace<br />

stă pe bancă precum o statuetă de jad a lui Buddha exaltat<br />

dar tu o poți recunoaște și într-o piatră de ametist<br />

lumina care trece prin ea îi dezvăluie slăbiciunile zodiei<br />

care au ceva în comun cu felul în care radiază de bucurie<br />

tu ești nimic<br />

sau mai degrabă o piatră de poticnire<br />

îți developezi mintea<br />

iar filmul alunecă prin fața ochilor tăi așa cum singurătatea<br />

se derulează în continuare exact de unde a rămas pe pauză<br />

și găsești de ce-urile<br />

cu aceeași sârguință cu care o faci când vizionezi filme celebre<br />

culisezi și vezi limpede că ai fost un ciot în calea dezvoltării ei<br />

de atunci îți era superioară cu șapte reîncarnări<br />

112


G A R D E R O B Ă<br />

G de la gravitație<br />

prefăcute în deșertăciuni plăcerile modernității se fac apă clocită din<br />

vin<br />

numai ochiul rămâne colorat<br />

ce altceva ar putea vedea viața în culori și să creadă ce vede?<br />

fiecare dintre noi ajungem o deșertăciune<br />

un vector care nu mai indică o direcție, ci ora exactă,<br />

căci e confiscat și pus limbă la ceas<br />

așteptând să își consume forța de la sine<br />

dar mărimea lui se întoarce împotriva noastră<br />

simplul gând al rotirii acelor de ceasornic ne hipnotizează să uităm de<br />

timp<br />

cum îmi risipesc suflarea pentru nimic!<br />

mă rușinez de vinul de care mă îmbăt și violența pe care mi-o dă<br />

să o dau mai departe<br />

113


T H E O G U Ș A T<br />

mă rușinez că am sperat să fiu eu însumi un pahar de ceva pentru<br />

suferințe<br />

să ofer nu violența, ci forța de a învinge acest soi de gravitație<br />

sexualitatea e ca gravitația noastră personală<br />

voința-i tot o forță precum masa care curbează spațiul<br />

șoldurile tale sunt curbate dar voința mea n-are prietenă<br />

114


G A R D E R O B Ă<br />

în puterea sirenelor<br />

a rămas un elefant unde obișnuia să fie trompa mamei sale<br />

am văzut la tv<br />

că i-au înregistrat chemarea mamei la lapte<br />

și au redat-o de la kilometri depărtare<br />

iar elefantul a murit de sete<br />

căutându-și mama moartă demult<br />

ei filmau<br />

iar eu priveam cu complicitate<br />

deși elefantul era mort de mult<br />

călătoria lui s-a făcut îngrășământ<br />

grecii s-au înșelat despre ce este tragedia<br />

căci nici mama mea n-a oprit televizorul<br />

se uita și ea<br />

iar acum lasă-mă și pe mine să cânt<br />

să-mi chem sentimentele care credeam că sunt moarte<br />

precum puii sunt chemați la lapte<br />

lasă-mă să-mi amintesc măcar cum începe cântecul<br />

115


T H E O G U Ș A T<br />

Se va schimba percepția<br />

Dacă vei ajunge la destinație și vei duce răul cu tine acolo,<br />

toate se vor schimba în lume, deși, vizual, vor rămâne la fel:<br />

farmecul negurilor va putea fi măsurat în cât de plină e luna și nu în<br />

cât de deasă e pădurea,<br />

timpul copilăriei va fi cel care va părea o clipă și cel al maturității cel<br />

care va fi o eternitate,<br />

ochilor le va lua mai mult de trei zile să creadă o minune,<br />

pictura suprarealistă a unui pom va putea fi plantată la margine de<br />

drum și va face copii din flori,<br />

marea își va trage de departe cu arcul sunetul valurilor, pe care până<br />

acum îl căra până la mal,<br />

umbrele oamenilor se vor alungi la apus și vor ajunge departe, în locuri<br />

în care scriitorii n-au netezit calea încă,<br />

lumina soarelui nu va intra în casă până nu va termina de spălat fereastra<br />

și pisica se va da la o parte din fața ușii,<br />

ascultătorii nu vor înțelege vorbitorii decât dacă aproape vor spune ce<br />

au de zis, însă nu îl vor spune,<br />

116


G A R D E R O B Ă<br />

niciun virtuoso nu va mai putea lua interjecțiile pe care le scot oamenii<br />

să le prefacă în tehnici de cântat la vioară,<br />

nimeni nu se va mai putea uita la lume decât cum a fost pictată.<br />

Vizual, toate vor rămâne la fel. Numai percepția se va schimba.<br />

117


T H E O G U Ș A T<br />

o senzație ca o lagună<br />

luate una câte una<br />

orhideele<br />

și-au crescut fiecare câte un picior<br />

de flamingo<br />

lung ca o curelușă<br />

cu care oaza își strânge umbra<br />

în jurul taliei.<br />

păsările acestea grațioase<br />

se adapă de acolo<br />

ca o privire pasională<br />

din conturul unei mușcături în măr.<br />

118


G A R D E R O B Ă<br />

În hamac<br />

Lumea este atât de tăcută<br />

în acest iulie în care și volumul ciripitului a fost redus<br />

pe nesimțite precum grijile dispar după prima înghițitură de vin<br />

încât orice foșnet emis de natură cu puțină îndrăzneală<br />

pare o lingușire<br />

precum o franțuzoaică îți rârâiește sudalme în ureche<br />

o noapte întreagă despre cât de mult te urrrăște<br />

că nu i-ai ieșit în cale mai rrrepede<br />

și ți se clatină credința că nimeni nu te poate iubi cum dorești.<br />

Te uiți la nori, la peisaj, la coline... și te topești la orice mieunat al locului<br />

realizând că țara ta e acum acea femeie care îți șoptește în ureche.<br />

Dealurile te acceptă, soarele te acceptă și te legeni în hamac<br />

întrebându-te de ce te-ai simțit un paria la tine acasă atâta amar de<br />

vreme.<br />

119


T H E O G U Ș A T<br />

între coperțile lui Ishiguro<br />

zi însorită.<br />

stai acolo<br />

cu rămășițele zilei<br />

în mâini. e bine.<br />

și ai ajuns<br />

la paragraful meu preferat.<br />

s-ar putea face o carte poștală<br />

cu tine. ai rămâne anonimă<br />

cu cartea-n față<br />

precum sunt modelele de mâini<br />

în reclame cu inele de căsătorie<br />

și bijuterii.<br />

de asta aveam nevoie.<br />

un loc comun.<br />

ne-am întâlnit la acel pasaj.<br />

120


frazele au încheieturi<br />

și-mi permit îndoirea sensului<br />

după acest aici și acum.<br />

strania atracție a contrariilor!<br />

în realitate două linii de tramvai<br />

nu se atrag când sunt în sens opus.<br />

poate fiindcă<br />

majordomul Stevens conducea cu precauție.<br />

steagul japonez e pe copertă.<br />

mă uit la soare<br />

și mă gândesc la nord și la sud.<br />

timpul lovește până și stelele<br />

la un unghi perfect<br />

încât zilelor lor să nu li se facă foame<br />

după propriile rămășițe<br />

chiar dacă soarele nu știe<br />

ce e un unghi ascuțit. precauție.<br />

încerci să îți aduci aminte<br />

numele meu,<br />

dar nu ca și cum un act important<br />

G A R D E R O B Ă<br />

121


ar lipsi.<br />

de pildă: un vis e mai la îndemână<br />

decât realitatea<br />

și nimeni nu are puterea de la sine<br />

să inverseze polaritățile<br />

deși<br />

(parcă)<br />

a fost odată ca niciodată<br />

când reușeai să faci asta.<br />

de aceea poți fi cucerită.<br />

T H E O G U Ș A T<br />

soarele își inversează polii<br />

o dată la unsprezece ani,<br />

iar eu sunt trecător ca unsprezece ani.<br />

122


G A R D E R O B Ă<br />

un filozofic sextet emoțional<br />

voi număra de la unu până la șșșassse.<br />

când voi ajunge la șase, ți se vor dessschide ochii.<br />

unu.<br />

ești relaxat. ești în natură. trilurile se aud la calitate-studio.<br />

percepția, ca un mixer imens, se setează pe modul concert.<br />

ești mai relaxat.<br />

conștiința ta e un ecran alb de cinema.<br />

iei probe biologice din fanteziile tale<br />

să anchetezi o crimă perfectă:<br />

cum emoțiile vin și pleacă pe nesimțite din tine,<br />

ca asasinii profesioniști,<br />

făcând urechea să se creadă auz,<br />

auzul, la rândul său, simțul nopții.<br />

presimți că noaptea asta îți dă un semn.<br />

auzi un fâșâit. teama țâșnește în cadru foșnind din locuri întunecate<br />

123


ca și cum ești din nou primitiv<br />

și un prădător îți dă târcoale din vegetația luxuriantă.<br />

frica îți face degetul arătător busolă indicând moartea sau surorile ei.<br />

când se alege materialul din care e făcută teama,<br />

seamănă cu fuga, nu cu ghepardul.<br />

locuința ei este peste umăr. celălalt umăr.<br />

să vezi cum are loc seducția asta<br />

(ritualul prin care emoția se strecoară pe ecran)<br />

nu este doar o satisfacție oarecare,<br />

ci însăși plăcerea extazului de a face cunoștință cu tine străin de tine,<br />

nirvana, mindfulness, nowness.<br />

doi.<br />

nu bucuria cunoaște iubirea. unde ar fi viața în asta? te întrebi.<br />

ești în mijlocul naturii. dar dacă ai sta la bar<br />

iar emoțiile ți-ar fi pețitori,<br />

tristețea ar fi cea mai pricepută la seducția prin negare, neabordându-te,<br />

comportamentul ei ar trăda androginitate,<br />

gestică de femeie, deziluzie de bărbat.<br />

îți calibrează lumea click cu click (de seif) la realitate<br />

și uneori e mai reală decât lumea.<br />

cât va ploua azi! apa diluează culorile.<br />

124<br />

T H E O G U Ș A T


G A R D E R O B Ă<br />

tristețea are propriile organe de simț,<br />

cu ea înveți ce înseamnă să porți haine de culoare închisă,<br />

porniri dintr-un sentiment pe care ți l-ai făcut crez.<br />

jurământul pețitorului e să trăiască numai din atenții<br />

în același fel în care odinioară mâncarea spirituală a grecilor<br />

era atenția pe care o primeau de la zei<br />

sau a evreilor orice cuvânt care ieșea din gura lui dumnezeu.<br />

oare eu nu aștept ca tristețea să-mi dea înțelepciune? te mai întrebi.<br />

tristețea nu te va curta la bar. de aceea mulți se refugiază acolo.<br />

te va urma în tăcere până acasă,<br />

pe lângă plopii fără soț,<br />

și îți va telefona de sub fereastra ta.<br />

din bunătate nu o trimiți în drumul ei. o chemi la tine și încerci să îi<br />

dai un sens.<br />

i-l dai pe cel pe care-l ai la îndemână: al tău. pleacă.<br />

trei.<br />

ești la bar. ești mai relaxat:<br />

natura nu e de acord cu religia ta<br />

și crezurile tale artificiale<br />

că numai ceva antropizat ar putea deveni<br />

125


mai mult decât s-a născut.<br />

te însingurează gândul că<br />

acest fenomen numit evoluție,<br />

înaintarea pe nesimțite,<br />

există și în lumea emoțiilor,<br />

fiecare emoție se luptă pentru supraviețuire<br />

ca și cum hrana emoțiilor este atenția pe care o primesc<br />

de la observatorul din tine, care e dumnezeul lumii tale.<br />

în pumni ții strâns un cântec pe care numai mânia îl poate cânta.<br />

lovituri aici, sunete de tobă acolo...<br />

toate atacurile așezate fără pic de atenție pe trupul dușmanului tău<br />

precum hainele în mașina de spălat.<br />

și se spală mânia.<br />

de când s-a apropiat de tine și-ți vorbește dl. Furia la bar, știi că e emasculat.<br />

nu-i accepți niciun dar. îți ține morală.<br />

spune c-a avut grijă de tine. ți-a ținut spatele.<br />

Furiile n-au avut copii în mitologie, îi zici.<br />

N-au avut nevoie de urmași fiindcă nu mor niciodată, îți răspunde.<br />

patru.<br />

sentimentele se înghesuie în cadru<br />

pe ecranul alb al conștiinței<br />

126<br />

T H E O G U Ș A T


G A R D E R O B Ă<br />

și privite cu detașare<br />

par ochelari de soare în căutarea ochiului minții noastre,<br />

lentilele colorate roșu la mânie și roz la bucurie.<br />

când stai cu bucuria la bar, știi că ai câștigat.<br />

îți oferă cartea de vizită ca răsplată.<br />

îți cumpără metru după metru de tequila.<br />

victorie prin simplul fapt că exiști. îți uiți fermoarul deschis.<br />

realizezi că mâinele există deja<br />

nu numai în timp-spațiu și-n teoria relativității. e în viața ta.<br />

îți aprinde o țigară și dispare în fum.<br />

te uiți pe cartea de vizită. se face artificiu,<br />

bum, culori și dispare.<br />

fiecare emoție are o durată de viață. timp sacru.<br />

încetinește timpul sau îl accelerează.<br />

fiecare emoție are firul ei epic:<br />

ești la fel de bucuros ca-n copilărie.<br />

e următorul episod al acelei bucurii<br />

sau preludiul. aici e posibil.<br />

cinci.<br />

te afli din nou în mijlocul naturii.<br />

ți-e foame. vezi un animal mort. putrezește. îl respingi cu sinceritate<br />

127


dacă foamea nu pixelează cadavrul încât să semene cu dulcețuri.<br />

dezgustul îți împrumută chipul și ia trup de grimasă<br />

cu durată de viață de câteva secunde.<br />

dezgustul? te întrebi.<br />

sunt lucruri mai urâte pe care îți puteai construi supraviețuirea.<br />

simți cum îți sparge ușa?<br />

scoți limba și o bagi înapoi nesigur ce te ține încă agățat de rău.<br />

dezgustul prezice viitorul mai precis decât bucuria. mănâncă<br />

și vei muri negreșit.<br />

comprimă răul de mare din toată călătoria într-o singură secundă.<br />

el este mesagerul zeilor. e Hermes. îți ies aripi prin călcâie.<br />

să zbori de acolo. dacă pui moralitate,<br />

îți poți forma un stil de viață nihilist în jurul acestei senzații.<br />

dar nu vrei. prezența cadavrului e atât de gălăgioasă încât nu poți<br />

adopta asta.<br />

te-ai arunca în mare, să nu mai auzi,<br />

te-ai îneca numai ca să-ți speli mirosul din nări. n-o face.<br />

șassseee.<br />

nu mai ești în pădure. totul e nou. ești suprins.<br />

observă cât de neobișnuite sunt lucrurile.<br />

cum soarele și luna de pe cer seamănă cu doi delfini prinși în aceeași<br />

128<br />

T H E O G U Ș A T


G A R D E R O B Ă<br />

plasă<br />

în timp ce făceau dragoste.<br />

a fi surprins e un lucru neutru, e doar anticamera unei emoții.<br />

nu te cunoaște precum mânia<br />

știe ce te arde într-o tăietură pe care vrei s-o copiezi din suflet<br />

în lumea reală cu o altă tăietură<br />

și nu-i intimă precum tristețea.<br />

parcurgi dintr-o singură suflare<br />

distanța dintre începutul și sfârșitul unei așteptări.<br />

suflarea ta e mentolată. suprizele miros a mentol.<br />

dac-ai sta la bar cu mirarea, nu ți-ar cumpăra un pahar de tărie.<br />

ți-ar oferi tot barul. ți-ar băga mâna în pantaloni.<br />

mai bei o sticlă.<br />

uimirea e o cerere de suplimentare.<br />

o dai peste cap în regim de urgență.<br />

surprinderea e o cerere de suplimentare cu luciditate și ești ținut în suspans:<br />

mai sunt resurse? când ești adaptat, gata cu mirarea. noradrenalină.<br />

relaxează-te. vei vedea că bucuria o poți confunda cu mirarea,<br />

uimirea cu frica, teama cu tristețea, mâhnirea cu mânia, furia cu dezgustul.<br />

mixează-le pe toate. joacă-te cu polaritatea lor, cu miezul lor de pirită.<br />

129


T H E O G U Ș A T<br />

trezește-te imaginându-ți că ești surprins de mânia ta.<br />

te lași dus de val, căutând similarități între cele două.<br />

simți că îmbrățișezi o sculptură abstractă.<br />

trezește-te imaginându-ți că ești bucuros de dezgustul tău<br />

ca și cum e unicul organ al esteticii.<br />

înainte să număr de la șase până la unu,<br />

te vei simți obosit. te-ai jucat până ai obosit și năpârlești vechiul tău eu.<br />

fixează imaginea: năpârlești.<br />

excavezi în abstract și vezi limpede că emoțiile nu sunt ale tale. îți sunt<br />

împrumutate<br />

de natură pentru urmașii tăi.<br />

ai copii. te întrebi de ce să mai simți ceva pentru tine.<br />

e superficial.<br />

șase. cinci. patru. trei. doi. unu. ești treaz.<br />

acum ești și tu un șarpe. sânge rece ca adevărul.<br />

130


G A R D E R O B Ă<br />

treptele Frumosului<br />

cea mai frumoasă nu este femeia.<br />

cea mai frumoasă e vocea ei de mamă.<br />

cel mai frumos nu este darul.<br />

cea mai frumoasă e dăruirea.<br />

cea mai frumoasă nu este viața.<br />

cea mai frumoasă e revenirea la viață.<br />

131


T H E O G U Ș A T<br />

șeherezada<br />

fusta îi aluneca în sus pe șold,<br />

lăsând să se vadă<br />

încă puțin<br />

milimetru cu milimetru de piele catifelată<br />

și atrăgea toate privirile<br />

așa cum povestitorul fură atenția<br />

încât toți ascultătorii așteaptă<br />

cu sufletul la gură<br />

finalul poveștii. așteptăm.<br />

cu vârful degetelor<br />

ciupește-n jos pliurile<br />

laolaltă cu colțurile minților noastre<br />

ale privitorilor<br />

stârnind un alt șir de ofuri<br />

ca o nouă poveste<br />

și o nouă promisiune a unui deznodământ.<br />

132


G A R D E R O B Ă<br />

androgin<br />

când suntem îndrăgostiți<br />

stăm nu numai cu brațele deschise<br />

unul spre altul<br />

ci și cu toate similaritățile<br />

încât chiar și un copac<br />

s-ar putea îndrăgosti din greșeală<br />

de unul din noi<br />

dacă ne-ar tăia calea<br />

ca și cum îmi deschid brațele<br />

îți scot limba<br />

în formă de nod<br />

tu mă îmbrățișezi<br />

cu vorbe pe limba mea din Babel<br />

și ne împletești laolaltă<br />

îmi pui în brațe copilăria ta<br />

în schimb îți pun în brațe primele mele amintiri<br />

ș-avem copii împreună<br />

îți dau fricile mele<br />

133


tu pe ale tale<br />

se tem unele de altele și dispar<br />

când suntem îndrăgostiți<br />

iubim în celălalt<br />

tot ce ne lipsește<br />

T H E O G U Ș A T<br />

tu îmi lipsești<br />

mă auzi spunând-o<br />

iar trupul tău vine spre mine din abundență<br />

renunți la trecutul tău<br />

eu îl sărut din tine în izbucniri de plâns<br />

întinzi spre mine toate lucrurile neterminate din viața ta<br />

eu îți întind imaginația mea<br />

și te invit să fuzionăm într-o ființă mítică<br />

obișnuiam să-mi prefac din pumnul drept o inimă ce bate-n piept<br />

tu-mi ești un pulsar și îl substitui<br />

apoi îmi închid coastele peste scânteia ta<br />

încet-încet ca o pleoapă<br />

134


G A R D E R O B Ă<br />

biologie<br />

celula are comportamentul ei.<br />

își deschide și își închide membrana<br />

la cererea corpului pe care nu îl cunoaște,<br />

dar căruia îi este supusă<br />

și nu îi cere în schimb un nume,<br />

ca și cum florile se deschid și se închid<br />

la unu-doi-trei-și primit de la soare.<br />

o hematie își face pelerinajul prin corp<br />

precum un copil se foiește în brațele mamei sale.<br />

ea nu știe că sângele pe care îl compune<br />

poartă măști:<br />

cu un acid e o bază, cu o bază e un acid.<br />

și copilul e într-un fel cu mama și în altul cu tata.<br />

când vine hrana, împrăștie în jurul ei<br />

liberul arbitru. se dilată și contractă.<br />

135


T H E O G U Ș A T<br />

între acestea, timpul se instalează,<br />

iar nucleul îl pune pe pauză.<br />

celula nu e ca pe foaie, ca în figura unu.<br />

acela e doar un avatar golit de aceste amintiri<br />

pe care le-a prezis metabolismul. nu e în mișcare.<br />

nici păsările nu se tem de sperietori inerte.<br />

în interiorul celulei e cald și umed,<br />

cu dinți. ca dragostea. cromozomii dansează.<br />

cu ochiul liber nu s-ar vedea nimic,<br />

comportamentul ei este diminutiv.<br />

deși are abia câteva săptămâni de trăit,<br />

viața ei este o lecție nu de fiziologie,<br />

ci de rezistență prin demnitate:<br />

își slujește stăpânul până la moarte.<br />

chiar dacă suntem făcuți din celule,<br />

noi și celulele noastre nu avem același comportament.<br />

și nici Sistemul nu e ca oamenii săi.<br />

136


G A R D E R O B Ă<br />

Lambada<br />

imaginați-vă că ascultați Kaoma, Lambada.<br />

a făcut asta parte din copilăria voastră?<br />

las fereastra deschisă și dau startul chefului<br />

până când ochiul conștiinței nu mai pândește de dincolo<br />

de geam<br />

până când adorm pe pleoapa mea și sunt eu însumi, uitând de ochi,<br />

fiind ceva ce n-are morală,<br />

să fie lumină ca și cum e din nou vara lui '90, prima libertate după<br />

Revoluție<br />

iar ștrandul suna de muzică și zăpăceală<br />

care acum e văzută printr-o lentilă roz.<br />

îmi ajunge să deschid fereastra cu un joc PC<br />

Desperados: dorit mort sau viu<br />

încât să presimt ce înseamnă să trăiești în Vestul Sălbatic<br />

să salvezi satul și toți să te creadă erou<br />

să arunce virgine înspre tine ca Batșebe înspre regele David.<br />

137


T H E O G U Ș A T<br />

ce rol! Oamenii aceia trăiau chiar și împușcați!<br />

fiindcă pruncii visau să fie ca ei.<br />

când nu știu dacă trebuie să mă apuc de scris sau de citit,<br />

atunci știu cât de mult iubesc viața.<br />

ascult vechii artiști de câtă singurătate au avut parte, uneori dansez s-o<br />

celebrez,<br />

cum făcea psalmistul.<br />

viața înainte de scris, ar spune.<br />

138


G A R D E R O B Ă<br />

Baikal<br />

În fața mea e lacul înghețat.<br />

Încerc gheața cu degetul.<br />

Încă e subțire ca o coajă de ou.<br />

Peisajul pare să fi renunțat<br />

la toată bucuria copilăriei să ajungă<br />

atât de gol, copaci goi,<br />

pare să fi renunțat la un ochi<br />

în schimbul cunoașterii.<br />

De ce un ochi?<br />

Pentru că numai jumătate din ce se vede<br />

e adevărat.<br />

Toate sunt acoperite de același alb,<br />

dar asta e numai jumătate din adevăr.<br />

Cealaltă jumătate face totul real<br />

și încă se coace sub stratul de zăpadă.<br />

Cealaltă jumătate e:<br />

în fața mea se află tot ce-a rămas din apa dulce a lumii.<br />

139


T H E O G U Ș A T<br />

despre realitățile fiecărei limbi<br />

să nu îți fie rușine că ești român<br />

fiindcă și limba română<br />

are partea ei de adevăr despre lume<br />

are anotimpul ei dulși<br />

îmi spune pe accent moldovenesc<br />

Mihai Eminescu din poză<br />

imperfectul știe ce e împăcarea<br />

el abandonează lucrarea ca s-o poată publica<br />

așa cum este<br />

chineza le dă nume lucrurilor<br />

fără nicio prescurtare<br />

un copil cu numele Biming<br />

este limpede ca jadul<br />

și este strigat de prieteni limpede ca jadul<br />

140


teoria relativității:<br />

englezii trebuie să perceapă timpul diferit<br />

având multe timpuri continue<br />

și chiar și trecutul le e continuu<br />

până îl întrerupe prezentul<br />

G A R D E R O B Ă<br />

dar în poezie<br />

român chinez sau englez<br />

vorbim aceeași limbă<br />

fără abrevieri:<br />

copilăria e tradusă ca perioada în care credeam că zbor<br />

noaptea este cea care ne mănâncă umbra cu o umbră în formă de lingură<br />

viața își schimbă numele la fiecare privire<br />

iar acum în momentul acesta<br />

numele ei este vreau să fiu frumoasă<br />

141


T H E O G U Ș A T<br />

Bihor, Balc, Almașu Mare<br />

Mic. Dacă rămâneam acolo, viața mea întreagă<br />

putea fi legată ca hărnicia în jurul mâinilor mele.<br />

Ceva pe care mi-l doream și tremuram,<br />

ca și cum cineva tremură gândindu-se<br />

că o sărută pe frumoasa satului și o ia pe sus,<br />

să îi simtă vântul prin păr. O mândră ca din tablourile<br />

lui Grigorescu.<br />

Eram îndrăgostit de fiecare fată, a zis mama.<br />

Dragostea avea ceva primitiv pentru mine.<br />

Poate de aceea îmi imaginam că le duceam des în Almașu Mare...<br />

încât a început să capete sentimentul de acasă.<br />

Dar când am ajuns acolo, totul se schimbase<br />

și nici iubirile nu se aplecau<br />

asupra a ce înseamnă locul acela pentru mine.<br />

Se schimbase lumea din jurul oamenilor.<br />

Dealurile au rămas la fel. Verdele lor părea lucrat manual.<br />

142


G A R D E R O B Ă<br />

Visele că acolo mă pot oricând întoarce la origini<br />

mi-au golit rezervorul nu o dată.<br />

Nu acasă, ci acolo puteam vorbi cu mama.<br />

Unde a copilărit. Unde încă se aud tristele împușcături ale lui Țiriac<br />

la vânătoare. Unde însăși existența satului produce artă<br />

în fiecare moment. Cu ritualul potrivit, am putea învia<br />

sufletele înaintașilor să cânte-n cor, ceva care mai târziu<br />

s-ar transforma în folclor. Coloana sonoră a istoriei noastre.<br />

Ei sunt răspunsul: demnitate. Eu sunt întrebarea.<br />

Sălbăticia e imediată în locul acela. Nu știu naturalește,<br />

dar presimt că îți rămân dulcețuri în gură,<br />

fructe de pădure, să le mesteci după ce îi vorbești cuvintele.<br />

Linia șerpuită a orizontului nu e o graniță:<br />

dealuri și cer. E ce iubesc. Aș putea să privesc cu orele, îmi spun.<br />

Cu orele precum un copil singur acasă care învață<br />

să își facă din imaginație jucărie când n-are altceva. Apoi pacea.<br />

Apă limpede. Aer proaspăt. Copaci crescuți după magnetismul locului.<br />

Fântâni cu cumpănă.<br />

Numele de fată al mamei e Dan.<br />

Dan, căpitan de plai, râdea bunicul. Te vei întoarce aici, mi-a zis.<br />

Ca Danul lui Alecsandri. Ești de-al Danului.<br />

M-am întors.<br />

143


11 Sânge cald<br />

12 Dorințe<br />

15 Acid dezoxiribonucleic<br />

16 oracol<br />

18 Esența firescului<br />

19 Sărbătoare<br />

20 așteptarea<br />

21 catharsis<br />

22 estetic<br />

24 Relație<br />

25 toamnă<br />

26 Flash<br />

27 Bătrânețe<br />

28 basm<br />

29 bildungspoem<br />

Cuprins


31 Școală<br />

33 alpin<br />

34 Fonturi<br />

36 degustare<br />

37 metamorfoză<br />

39 Despre nostalgie<br />

41 sătmar<br />

42 condei<br />

44 Asupra amintirii<br />

45 Liber<br />

48 Chef în doi<br />

50 10 p.m.<br />

51 Omorât cu binele<br />

53 sânziana<br />

54 când mintea nu mi-e înmuiată<br />

57 patru pătrimi<br />

58 visul este o formă de viață pe jumătate formată<br />

60 Moștenire<br />

62 pastel<br />

63 obișnuință<br />

64 permite-ți să mori<br />

67 mâinile ca două verbe<br />

69 povară


70 Photoshop<br />

71 Copil<br />

72 nimic din ce-am iubit n-a durat<br />

74 Poezia îmi face viața mai bună<br />

75 Proustian<br />

77 Ziua facerii a picat într-o dimineață răcoroasă de luni<br />

79 revelație<br />

83 jackpot<br />

84 rock 'n' roll<br />

87 reverie la prima vedere<br />

88 fericirile<br />

89 bine<br />

90 trend<br />

91 testul timpului<br />

92 doar o filozofie despre simțul stilului<br />

95 fan<br />

97 psyche<br />

98 Epicentru<br />

99 Și eu sunt un altul<br />

101 viitorul din coaja de nucă<br />

102 ibric<br />

103 antalya<br />

104 knockin' on heaven's door


109 visul unei nopți de vară<br />

110 auctorial<br />

111 aproape<br />

112 fostă<br />

113 G de la gravitație<br />

115 în puterea sirenelor<br />

116 Se va schimba percepția<br />

118 o senzație ca o lagună<br />

119 În hamac<br />

120 între coperțile lui Ishiguro<br />

123 un filozofic sextet emoțional<br />

131 treptele Frumosului<br />

132 șeherezada<br />

133 androgin<br />

135 biologie<br />

137 Lambada<br />

139 Baikal<br />

140 despre realitățile fiecărei limbi<br />

142 Bihor, Balc, Almașu Mare


„Poate destinul nu i-a dat destul talent lui eo <strong>Gușat</strong>.”<br />

&<br />

„Dacă asta e poezie, orice poate fi.”<br />

Horia Gârbea<br />

9786067071153

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!