MUGURI

Despre noi ...
15 Septembrie 1893
A fost demult . . . Dar şi atunci, ca şi acum, clopoţelul a spart în mii de
bucăţi liniştea păstrată de emoţiile prea mari ale micilor albatroşi cu ghiozdane,
vestind începutul. Nu erau prea mulţi: doar 37 de elevi în clasa I, dar momentul
a fost salutat cu solemnitate, emoţie şi speranţă; speranţa că şcoala le va aduce
o meserie mai bună decât cea a părinţilor.
Astăzi, Şcoala Gimnazială Nr. 95, aşezată în cartierul Vitan, cu o istorie de
peste 100 de ani, oferă un climat educaţional propice dezvoltării armonioase
a elevilor, un ambient atractiv şi personalizat, oferind şanse egale în educaţie
tuturor elevilor şcolii.
Colectivul cadrelor didactice dovedeşte dăruire profesională, urmărind permanent
eficientizarea procesului de învăţămant, precum şi pregătirea elevilor
pentru nevoile vieţii de adult.
Şcoala noastră, un loc unde adolescenţii interesaţi, serioşi, preocupaţi, află
lucruri noi şi se pot axa pe ce îi interesează pentru o carieră de succes şi o viaţă
mai uşoară.
Aici, în şcoala noastră, dorim şi sprijinim împlinirea visului fiecărui copil.

Dezvoltarea instituţională prin proiecte educaţionale
Prof. dr. Bazarciuc Mihaela-Gabriela,
Director Şcoala Gimnazială Nr. 95
În acest an şcolar, am pornit cu un nou suflu în construirea planului de dezvoltare
a Şcolii Gimnaziale Nr. 95, caracterizat prin claritate, coerenţă, previziune
şi flexibilitate pentru schimbările pe care le dorim în sistemul de educaţie.
Pentru asigurarea succesului procesului instructiv-educativ am considerat
binevenite organizarea unui team-building şi a unor ateliere de intercunoaştere
a cadrelor didactice în vederea devenirii unei echipe cât mai performante.
În noiembrie 2017, într-o atmosferă prietenoasă de toamnă, sub cetatea de
la Râşnov, am desfăşurat diverse activităţi în diade, jocuri în aer liber, ateliere
de lucru prin care am reuşit să ne consolidăm legăturile sufleteşti dintre noi, să
comunicăm deschis, să construim ECHIPA de profesionişti.
În acelaşi spirit a avut loc şi atelierul Valorile personale – Valorile şcolii,
în care am stabilit împreună setul de valori şi principii coordonatoare în activitatea
şcolii: creativitate, flexibilitate, dăruire, respect, comunicare. Fiecare
participant şi-a îmbunătaţit percepţia asupra propriei activităţi şi a descoperit
prin ce sunt valoroşi colegii, a identificat valorile în care se regăseşte şi
punctele comune care pot contribui pozitiv la interacţiunea cadrelor didactice
pentru asigurarea unui climat educaţional corespunzator elevilor.

Un alt atelier, Profesori empatici – profesori suportivi, a avut menirea de
a conştientiza resursele personale prin care cadrele didactice pot atrage elevii
să participe cu interes la viaţa şcolară, să creeze un mediu favorabil învăţării
şi relaţionării.
În aceeaşi direcţie au conlucrat şi atelierele proiectului Joacă ce vezi, care
au propus reimaginarea şcolii ca mediu prietenos şi incitant. Acestea s-au axat
pe mai multe direcţii de intervenţie participativă: transformarea unor locuri
din şcoală în centre de interes vizibile şi atractive, detectarea unor spaţii cu
poveştile lor caracteristice, conceperea unor mesaje care să-i reprezinte pe elevi,
realizarea unor jocuri teatrale care valorizează spontaneitatea, reactivitatea,
lucrul în echipă. În acest sens, elevii au scris pe ferestrele din holul de legătură
între cele două aripi ale clădirii valorile după care se conduc şi pe tricouri mesaje
pe care au vrut să le transmită celorlalţi copii, pentru o relaţionare mai bună
în şcoală, dar şi în viaţa cotidiană. Astfel, ei înşişi au investit spaţiul şcolii cu
semnificaţii şi imagini de care să se simtă legaţi şi cu care să poată rezona.
Prin aceste activităţi, şcoala a devenit un spaţiu deschis spre intervenţie, un
cadru de existenţă imprimat de personalitatea elevilor şi a cadrelor didactice,
de nevoile şi dorinţele lor, un spaţiu comun de relaţionare şi interacţiune.
O altă experienţă comună elevi-profesori din acest an şcolar care trebuie
amintită este participarea la Festivalul de Film Booktrailer din Santiago de
Compostela, în cadrul proiectului Booktrailer & Videostorytelling: how to teach
and learn reading appreciation, din Programul Erasmus+.
Producţia ,,Capra cu 3 iezi”, la care au lucrat elevii claselor a III-a A, a
III-a B, a IV-a B şi echipa de proiect, a fost prezentată în sala de festivităţi a
uneia dintre cele mai vechi universităţi ale lumii, stârnind interesul publicului
european pentru opera şi viaţa unui renumit scriitor român – Ion Creangă.
O altă producţie a elevilor noştri din clasele a VI-a şi a VII-a cu care ne
mândrim este legată de povestea oraşului lor, aşa cum îl văd, aşa cum îl simt,
aşa cum îl visează. Şcoala a fost cooptată într-un proiect educaţional de creaţie
literară de către Asociaţia Povestaşii şi elevii au elaborat unul dintre cele 10
capitole ale cărţii ,,Poveste de Bucureşti”, alături de alte şcoli din capitală.
Consider că pentru un început de mandat, am reuşit să creez coeziunea
grupului, să realizăm împreună un mediu favorabil pentru ca elevii să vină cu
drag şi să participe cu interes la viaţa şcolară, să îşi dezvolte abilităţile de colaborare
şi relaţionare cu ceilalţi, să se dezvolte emoţional şi să fie conştienţi
de resursele lor personale. Aptitudinile şi talentele identificate sunt valorificate
şi apreciate cu fiecare ocazie pentru dezvoltarea motivaţiei ambilor actori

educaţionali: elev-cadru didactic.
Dorim continuarea atelierelor pentru profesori pentru împărtăşirea experienţelor
pozitive din activitatea la clasă şi organizarea unor întâlniri formale şi nonformale
cu părinţii pentru asigurarea sprijinului din partea lor în activitatea
educativă cu elevii.

Poveste de Bucureşti
Elevii claselor a VI-a şi a VII-a au fost implicaţi într-un proiect educaţional
de creaţie literară de către Asociaţia Povestaşii. Aceştia au scris unul dintre
cele 10 capitole al cărţii Poveste de Bucureşti, alături de alte şcoli din capitală.
În capitolul V au ţesut o frumoasă călătorie în timp, traversând împreună
cu protagonistul Mihai diverse perioade istorice ale Bucureştiului.
Elevii au fost încântaţi de participarea la această activitate, notând următoarele
impresii:
,,Pentru mine, acest proiect a fost unul foarte interesant, aflând lucruri noi
despre oraşul nostru, despre domnitorii ţării, m-am exprimat liber, după cum
am simţit. A fost interesantă şi interacţiunea cu colegii de la celelalte clase. Îmi
doresc ca această activitate să se repete.”
(Mihală Maria - clasa a VI-a A)
,,Participarea la acest proiect ne-a învăţat să lucrăm în echipă, ne-a ajutat să
ne mărim bagajul de cunoştinţe, deoarece atunci când ne-am documentat am
descoperit multe lucruri noi; am avut ocazia să comunicăm cu alţi elevi şi să
ne autocunoaştem. Vă recomand cu drag să citiţi Poveste de Bucureşti.”
(Breahnă Alexandra - clasa a VI-a A)
,,Această activitate a fost interesantă, plăcută şi m-am bucurat că am învăţat
mai multe lucruri despre trecutul Bucureştiului, distrându-mă.”
(Mihai Alexandra Elena - clasa a VI-a A)

,,Pentru mine, scrierea acestei cărţi a constituit o deosebită plăcere, m-am
simţit onorată deoarece nu în fiecare zi poţi participa la o astfel de activitate.
Aş repeta experienţa cu cea mai mare plăcere.”
Elevii participanţi:
(Mitu Andreea - clasa a VI-a A)

Cititul, o spaimă naţională?
prof. Andrei Loredana
,,Odată ce înveţi să citeşti, vei fi pentru totdeauna liber” – Frederick Douglass
Cititul, o spaimă naţională? Nu şi în Şcoala Gimnazială Nr. 95, unde elevii
au prietenă bună cartea.
În acest sens, profesorii şi elevii şcolii desfăşoară diverse activităţi interesante
pentru promovarea cititului într-o eră digitală.
O astfel de activitate metodică, la nivelul sectorului 3, a avut loc joi, 22
februarie 2018, în şcoala noastră. În cadrul activităţii metodice cu tema ,,Prietena
mea, cartea” am prezentat diverse metode şi strategii în scopul promovării
lecturii într-o era digitală.
Organizatori au fost prof. Andrei Loredana, prof. Dumitraşcu Magdalena,
prof. Nistor Claudia, bibliotecar Găman Ana.

Reper, sprijin, îndrumător pentru comunitatea şcolii
prof. Marcu Lavinia-Larisa,
Coordonator al Comunitaţii FICE
din Şcoala Gimnazială Nr. 95
La Şcoala Gimnaziala Nr. 95, colaborarea cu FICE România are o veche
tradiţie, fundamentată încă din primele momente ale existenţei organizaţiei.
Astăzi, FICE România a ajuns să facă parte din viaţa colectivităţii noastre
educaţionale (elevi, cadre didatice, părinţi, împreună cu administraţia locală).
În acelaşi timp, şcoala se socoteşte îndreptăţită să se considere o parte (fie cât
de mică) din organizaţie, dedicată binelui copiilor şi, implicit, familiilor acestora.
Mă bucur, mă simt onorată şi, în acelaşi timp, responsabilă de misiunea
pe care o deţin la nivelul reprezentării şi al acţiunii derulate de FICE România
în şcoala noastră. FICE România îmi este – şi ne este tuturor celor din şcoală
– reper, sprijin, îndrumător consecvent şi apropiat.
De-a lungul anilor, formele prin care FICE România s-a manifestat concret
în sprijinul elevilor Şcolii Gimnaziale Nr. 95 au fost numeroase şi, mai ales,
adecvate cerinţelor obiective generate de mediul urban şi de contextul economic
în care ne desfăşurăm activitatea.

Şcoala noastră a fost unul dintre primii beneficiari ai programului pentru
care FICE România deţine poziţia de pionierat la scară naţională, acel program
în complementaritatea orarului, prin care elevii primesc masă de prânz,
îndrumare la lecţii, ocrotire în spaţiul şcolar, până la venirea părinţilor de la
serviciu.
Tot în spiritul dedicării profesionale orientate către binele copiilor, şcoala
noastră şi-a manifestat participarea activă la Campania Naţională ,,Bucuria
lecturii”, iniţiată şi organizată anual de FICE România, consacrată susţinerii
dreptului tinerei generaţii de a avea acces la cunoaştere, la informare şi la dezvoltare,
prin mijlocirea cărţii, în spaţiul bibliotecii, al librăriei, în cel al vieţii
editoriale.
Ca organizaţie responsabilă faţă de sănătatea şi siguranţa copiilor şi tinerilor,
FICE România s-a dovedit un sprijin profesionist şi eficient pentru Şcoala
Gimnazială Nr. 95 prin acţiunile dedicate prevenţiei şi combaterii consumului
de droguri, ca şi a violenţei. Diplomele şi certificările obţinute din partea autorităţilor
în domeniu de către şcoala noastră, de elevi şi de cadre didactice,
răsplătesc spiritul voluntariatului activ exact în locul şi la momentul necesităţii
de exprimare.

Aflându-ne într-un context al rememorărilor în care obiectivitatea nu poate
şi nu se cuvine să facă abstracţie de afectivitate, trebuie să evidenţiez importanţa
în plan personal-profesional, pe care pentru mine a avut-o şi pe care o
deţine constant legătura cu FICE România, ca organizaţie a specialiştilor în
domeniul educaţiei. Reuniuni ştiinţifice, publicaţii de profil, simple dialoguri
de lucru reprezintă mereu căi de acces în frecvent invocata şi atât de necesara
formare continuă. Evidenţiez în acest sens Conferinţele Educaţiei, organizate
de FICE România în parteneriat cu Tribuna Învăţământului – revistă naţională
de ştiinţă, educaţie şi cultură şi cu Biblioteca Pedagogică Naţională ,,I.C. Petrescu”,
la care am participat reprezentând Şcoala Gimnazială Nr. 95 şi la care
voi participa de fiecare dată, dintr-o firească dorinţă de perfecţionare intelectuală,
prin mijlocirea dialogului, a schimbului de idei.
În ansamblu, pentru o comunitate cum este cea a Şcolii Gimnaziale Nr.
95, FICE România şi-a dovedit şi îşi argumentează permanent utilitatea practică,
sub forma intervenţiei profesioniste şi, deopotrivă, înnobilate de umanism.
Concomitent, FICE România are în Şcoala Gimnazială Nr. 95 un partener de
acţiune în folosul copiilor. Este angajamentul nostru pentru cel puţin încă 25
de ani de acum încolo.

”Be the Change That You Wish To See in the World”
Andrei Anghel
Coordinator: prof. Mateiana Camelia
Mahatma Gandhi once said, ”You must be the change you want to see in
the world”. In other words, although life changes are inevitable, we can also
initiate personal change so we can rise to the challenge and become a bigger
and better person as a result. As a child you think that you could never make a
difference in the world, but you can! It all starts with your thoughts. They soon
become words, which become your actions, which become your habits, which
become your character, which becomes your destiny. Keep your thoughts on
what really matters. Things don’t change by themselves and I have learned
that if you want something done you need to set an example. Change will only
come when people step up and fight for what they believe in. Nobody else is
going to create the change you desire. You always have power to change things.
It’s your perspective that makes you think otherwise. When you shift your
perspective from victim to change maker, the world shifts with it. Who we are
now is not who we were last year, last week, yesterday or even a minute ago.
Life never stands still, no matter what we do. Change is the very nature of
existence. If you change yourself you will change your world. If you change how
you think then you will change how you feel and what actions you take. And so
the world around you will change. Not only because you are now viewing your
environment through new lenses of thoughts and emotions but also because
the change within can allow you to take action in ways you wouldn’t have or
maybe even think about while stuck in your old thought patterns.
I believe if you want to make a change you need to work hard and put all
you have into it! If you want to change the world, improve yourself! Raise your
character beyond reproach. Notice what is inside you and does not belong to
you. Replace it with the qualities you value. If you want to change the world,
study and reflect. Look at your heroes. See their methods and habits. Then
apply them to yourself. From the change of your heart comes action. You act
out of what you believe in! You strive to make it a reality! If you want to change
the world, let your actions speak. Do well! Help people! Treat others with love.
Your deeds shall give depth and strength to the change. If you want to change
the world, work hard. Make the effort. Face the opposition. Anything worth
doing requires a struggle. If you want to change the world, embrace the effort.

Count each hardship as a joy. If you want to change the world, find the truth.
Know yourself and the people you want to affect. From that knowledge you can
know how to serve them. In the future I want to fight against poverty. Poverty
is an increasing worldwide issue that needs to be addressed fast! Poverty has
existed for a very long time and to many extents it remains worldwide still in
this 21st century. These people just like you and me are fighting daily for their
survival. They have nothing! Life should be full of memories and experiences
that you will remember and cherish forever.
”Every great dream begins with a dreamer. Always remember, you have within
you the strength, the patience, and the passion to reach for the stars to
change the world.” - Harriet Tubman.
”Be the Change You Want To See in the World”
Alexandra Breahnă
Coordinator: prof. Mateiana Camelia
”Be the change you want to see in the world”. Well, this quote is really familiar
to me because since I was little, many people told me that I, we or just our
generation should change the world. I think you were told this by someone at
some point or another in your life, too.
When people think of changing the world, most of them think of a physical
change, a big one, like trying to clean forests, parks and streets, or like stopping
bad people. But many problems can appear in many ways, just like the people
that rule the country you are in or the money of your country.
There is an easier and more effective way to change the world. Just change
yourself mentally. Well, not really change yourself but try to be better, kinder,
happier, and don’t forget the people around you, because they will see that
you care. If people see that you are kinder to them, they will be kind to you,
too.And don’t think only about yourself, or about tomorrow! Think about a
longer period of time and think about the generations that will come. They
will need a good life, a life in which they will enjoy every step, every move, just
like a game.
If from this moment on we start to change ourselves, our way of thinking
and our bad habits, many generations that are going to come will thank us.
We should alter our bad behaviors like shouting at people or upsetting them

ecause, think of this: How do you feel when someone shouts at you? You feel
bad, right? Exactly!
I want to talk about another thing, too. I want to talk about being sincere
because it’s one of the most important things but there aren’t really many
people that do it nowadays. Many people like the real you, but others say
that you are not good enough. Which ones do you think are the real friends?
The ones that give you constructive criticism? Wrong! Saying you aren’t good
enough is not constructive criticism, it’s straight up hate! The real friends are
the ones that like the real you.
Another thing that makes our world worse is comparison. It makes our
world bad because many people become enemies, not friends. Comparison can
almost kill you, just like competition. Sometimes it can happen to you to start
comparing yourself to the one next to you, and stop being concentrated on
what you actually have to do.
Everyone can change if they want to. If you want to change the world, try
stopping comparison and start being kinder and being yourself.
”Go confidently in the direction of your dreams! Live the life you’ve imagined!”,
as Henry David Thoreau once said.

Educaţie tehnologică şi nu numai atât ...
Prof. Mirea Valentina
Motto: Cel mai important lucru este să nu te opreşti niciodată să întrebi. –
Albert Einstein.
La începutul lunii septembrie am păşit pentru prima dată pe holurile Şcolii
Gimnaziale Nr. 95, din sectorul 3 al Capitalei. Am găsit aici oameni primitori,
elevi isteţi şi dornici de cunoaştere. Studiul disciplinei Educaţie tehnologică
îi ajută pe elevi şi îi pregăteşte pentru viaţă. Caracterul interdisciplinar al
disciplinei duce la formarea unei atitudini practice asupra sensului vieţii şi la
întelegerea rolului tehnologiei în progresul omenirii.
La ore am încercat să păstrez un echilibru între cultura generală şi cea
tehnică. Am observat faptul că elevii sunt interesaţi de partea practică şi de
câte ori a fost posibil am insistat pe aplicaţiile practice. Sper că am reuşit
să le stârnesc interesul pentru anumite meserii sau domenii economice. Elevii
de clasa a VIII-a urmează să facă pasul spre liceu. Este necesar ca fiecare
elev să îşi aleagă parcursul şcolar şi profesional adecvat nevoilor şi trebuinţelor
individuale. La orele de tehnologie şi la cele de dirigenţie elevii găsesc sprijin
pentru orientarea lor şcolară şi profesională.
Învăţământul centrat pe elev presupune ca atenţia şcolii să fie îndreptată
spre activitatea la clasă. Proiectată şi realizată pe bază de obiective curriculare
de formare, lecţia poate antrena elevii în vederea dobândirii de competenţe
necesare în viaţa activă profesională, civică şi nu în ultimul rând în cea familială.
Profesorii influenţează vieţile elevilor lor pentru totdeauna şi crează baza
viitorului lor. Printre obiectivele educative, stimularea imaginaţiei trebuie să
constituie unul de bază, alături de educarea gândirii. Profesorul trebuie să insufle
elevilor – prin modul de prezentare a informaţiilor, prin stilul său de
gândire, prin specificul solicitărilor formulate de elevi– o atitudine, un stil de
gândire creator, liber, independent. Şcoala îşi propune să asigure elevilor un act
educaţional complet pentru a fi competitivi pe piaţa muncii, să formeze specialişti
capabili. Este necesară promovarea unui învăţământ orientat pe valori,
creativitate, capacităţi cognitive, competenţe şi abilitaţi de utilitate directă.
Prin activităţi şcolare şi extraşcolare ei învaţă că este necesar ca fiecare dintre
noi să ocrotim mediul, să trăim şi să mâncăm sănătos. Realizând proiecte, portofolii
şi chiar unele produse simple, elevii pătrund în miezul problemelor tehnologice,
îşi dezvoltă mobilitatea de gândire, creativitatea şi descoperă plăcerea

şi nevoia de a învăţa. Formând o echipă profesori-elevi-părinţi vom reuşi să
sprijinim tinerele vlăstare să îşi găsească drum şi să izbândească în viaţă.
Succes, dragi elevi!
Prof. Valentina Mirea

Istoria matematicii, studiu individual al elevilor din
învăţământul primar
Prof. înv. primar Savu Florinela
,,Orice profesor de matematici, din orice colţ al ţării şi de la orice şcoală, trebuie
să fie apostol al specialităţii sale. Din felul cald şi luminos cum îşi face
lecţiile, din drumul drept şi demn pe care îl urmează în viaţă, trebuie să apară
limpede că judecata matematică precisă şi sigură, curată ca cristalul, are o
înaltă şi admirabilă valoare educativă pe viaţă. Adevărul curat, adevărul drept,
adevărul luminos, să fie îndreptarul vieţii noastre. Aceasta să fie contribuţia
specialităţii noastre la îndrumarea neamului românesc, pe calea care-i stă deschisă”.
– Gheorghe Ţiţeica.
În perioada actuală, când dezvoltarea ştiinţei a luat o mare amploare, iar
progresul tehnic se cere introdus în toate domeniile de activitate, se poate
spune, pe drept cuvânt, că nu se mai poate fără matematică. Viaţa modernă
cere omului să se cultive necontenit datorită faptului că toate profesiunile
se ,,intelectualizează”. Se urmăreşte din acest punct de vedere să se cultive
mai mult gândirea divergentă a elevilor, căutarea de soluţii originale, rezolvarea
problemelor prin mai multe metode, sporind în acest fel şi randamentul
învăţământului.
În şcoală, elevii învaţă multe, dar adevărata învăţătură este aceea pe care
şi-o câştigă singuri. Şcoala dă doar o orientare generală în anumite probleme,
dar pentru trebuinţele activităţii practice este nevoie de o specializare, de
cunoştinţe de amănunt, care numai prin muncă personală se pot câştiga.

În clasele primare se însuşesc noţiunile matematice elementare, de bază,
cu care elevul va ,,opera” pe tot parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul
sistem al învăţământului matematic.
Noi, dascălii, avem marea responsabilitate de a îndruma copilul pe cărarea
optimă, care va duce cu siguranţă la cunoaştere, suntem cei care la răscruce de
drumuri trebuie să facem alegerea cea mai bună pentru copil, aceea de a folosi
metodele didactice eficient, iar pentru a dezvolta gândirea creativă a elevului
trebuie să îi lăsăm libertatea de a tria informaţiile pe care le descoperă, să
îl încurajăm în căutarea sa. În acest fel îi putem dezvolta dragostea pentru
ştiinţele matematice, gândirea logică şi astfel îi stimulam efortul şi studiul
individual.
Iar, dacă în statele avansate, cu ajutorul calculatoarelor performante se determină
alte exemple de tipuri de numere create în matematică, de-a lungul
vremii regăsim necesitatea studiului actual din partea elevilor, deoarece trebuie
să recunoaştem două puncte :
1. ştiinţa este deschisă, în particular matematica;
2. trebuie să-i obişnuim pe elevi că prin studiul personal vor avea şansa de a
descoperi noi adevăruri şi de a face noi conexiuni.
Probleme distractive
Prof. Pîrvulescu Maria
1. Un călător ajunge la o răscruce de drumuri, unde întâlneşte doi fraţi: unul
care întotdeauna minte, iar altul care spune mereu adevărul. Neştiind care este
cel care minte şi cel care spune adevărul, ce întrebare trebuie să pună unuia
dintre ei pentru a afla care este drumul bun?
2. O orchestră formată din 12 muzicieni cântă o melodie în 4 minute. Dacă
un sfert dintre muzicieni nu au ajuns la spectacol, în cât timp vor cânta aceeaşi
melodie, cântând în acelaşi ritm, restul muzicienilor?
3. Dacă un turist parcurge în prima etapă jumătate din lungimea traseului şi
încă jumatate de km, în a doua etapă jumătate din lungimea traseului parcurs
în prima etapă şi încă jumătate de km, în a treia etapă jumătate din lungimea
traseului parcurs în a doua etapă şi încă jumătate de km, iar în a patra etapă

jumătate din lungimea traseului parcurs în a treia etapă şi încă jumătate de
km, adică 15 km. Care este lungimea traseului şi cât mai are de parcurs până
ajunge la destinaţie?
Răspunsuri:
1. Va pune întrebarea oricăruia dintre cei 2 fraţi: ,,Dacă îl întreb pe fratele tău
care este drumul corect, pe care mi-l va indica?”. Drumul indicat nu este cel
bun, indiferent care dintre fraţi răspunde la întrebare. Dacă este întrebat cel
care spune adevărul, el va indica drumul greşit (cel pe care l-ar indica fratele
mincinos). Dacă este întrebat cel mincinos, el nu va arăta drumul corect (cel
pe care l-ar indica fratele său).
2. Melodia durează tot 4 minute (nu depinde de numărul de muzicieni din
orchestră).
3. Aplicând metoda mersului invers, calculăm că în a treia etapă a parcurs 29
km, în a doua 57 km şi în prima 113 km. Deci, va mai avea de parcurs doar 11
km.

Dăruire
Prof. înv. primar Ene-Capră Raluca
Lucrul bine făcut, cu dăruire, cu simţ artistic şi răbdare nu poate decât să
fie elementul care declanşează în copii gustul pentru frumos şi dorinţa de a
şti. Chiar dacă astăzi există atâtea posibilităţi de a oferi imagini ,,de-a gata”
copiilor, efortul dascălului de a crea ceva special pentru ei, pentru elevii săi,
are un efect dincolo de perceptibil. Copiii simt munca şi dăruirea, iar acestea
îi stimulează să depună şi ei la rândul lor efort pentru că, uneori fără să ştie, îl
vor considera modelul lor pe dascăl şi vor dori să-i semene.
Aşa cred că a gândit şi autoarea acestor minunate ilustraţii când a pictat
personajele din ,,Capra cu trei iezi” atât de expresiv, îmbrăcate ca pe vremea
lui Creangă, trăind în casa veche ţărănească, ascunzându-se după cuptorul aşa
cum se găsea el în casele româneşti. Acei copii au primit o bună lecţie de frumos
şi de ... patriotism chiar! Da! Un om care îl iubeşte pe Creangă şi poveştile lui
ce se desfăşoară în curat cadru românesc, nu are cum să nu fie un bun patriot!

Planşele acestea vechi, lipite pe un carton îngălbenit de vreme, sunt o
adevărată comoară! Le-am primit cu bucurie de la o învăţătoare pensionară
minunată, doamna Călin Minerva, care continuă să mai vină pe la şcoală, care
nu poate sta mult timp departe de copii şi care a îndrumat multe generaţii de
elevi în Şcoala 95. Şi dumneaei le primise de la cea care le pictase, din păcate
numele acesteia s-a pierdut în curgerea vremii.
Tot ce pot să mai fac este să mă adresez aşa, într-un spaţiu sufletesc din
care facem parte toţi învăţătorii, activi sau pensionari, prezenţi sau trecuţi în
altă lume (poate mai bună?!) şi să le mulţumesc doamnelor care au facut să
ajungă până la mine minunatele imagini. Pot să le asigur că acestea se află
deja în inima şi în mintea a trei generaţii de elevi care le-au primit cu multă
încântare.
Mulţumesc, stimate doamne, pentru lecţia de dăruire!

Stimularea şi dezvoltarea creativităţii
Prof. înv. primar Tudor Aurora
Motto: Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi
profesorul sunt una şi aceeaşi persoană. – Artur Koestler.
Ce este creativitatea?
După Bontaş şi Nicola, creativitatea este o capacitate (proprietate, dimensiune)
complexă şi fundamentală a personalităţii, care sprijinindu-se pe date
sau produse anterioare, în imbinarea cu investigaţii şi date noi, produce ceva
nou, original, de valoare şi eficienţă ştiinţifică şi social-utilă, ca rezultat al
influenţelor şi relaţiilor factorilor subiectivi şi obiectivi, a posibilităţilor (şi calităţilor)
persoanei şi a condiţiilor ambientale ale mediului socio-cultural. Ea
poate fi considerată şi ca aptitudine, dispoziţie a intelectului de a elabora idei,
teorii, modele noi, originale.
Modalităţi de stimulare şi de dezvoltare a creativităţii elevilor
Astăzi nu se mai face o separare netă între omul obişnuit şi omul creator.
Orice om normal poate realiza o îmbunătăţire în munca sa, o mică inovaţie sau
invenţie. Pentru aceasta e nevoie de preocupare specială, de condiţii favorabile
dezvoltării creativităţii.
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor. Pe
lângă efortul tradiţional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare
şi ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea
profesorilor, cât şi în ce priveşte metodele de educare şi instruire.
În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale
şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii destinse, democratice,
între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor
din urmă. Modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor.
Metodele activ-participative sunt tot mai utilizate în şcoala românească.
În fine, fantezia trebuie şi ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia
cunoştinţelor, de raţionamentul riguros şi spiritul critic.
Aspiraţia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode
care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociaţia
cât mai liberă a ideilor, utilizând astfel la maximum resursele inconştientului.

Una din cele mai populare este brainstormingul. La nivelul claselor I-IV,
în structura metodelor activ-participative, alături de brainstorming, îşi găsesc
cu maximă eficienţă locul cubul, metoda celor şase pălării, jocurile didactice,
care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în
care este integrat copilul în perioada preşcolară şi activitatea specifică şcolii -
învăţarea. Copiilor le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace roluri,
să interacţioneze printr-un joc continuu, pe care-l îmbogăţesc mereu, din ce în
mai mult, fiind atenţi şi receptivi totodată la ce descoperă la ceilalţi.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri în aer liber sau
acasă, toate au darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente care,
în această manieră artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.
Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţie
şi gândire, o însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, a unui aspect al
unui fenomen, dacă a găsit o soluţie nouă a unei probleme, ori a redactat o
compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului şi al formei,
toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor
creative ale elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
La vârsta şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt
minore faţă de cele de reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului,
care trebuie încurajată. Gândirea creatoare se formează în procesul de
învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii elevilor, prin tipuri de sarcini şi
exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii.
Pentru educarea creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare
anumite condiţii:
1. fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;
2. existenţa unor deprinderi intelectuale;
3. climatul educaţional care trebuie să fie favorabil creativităţii.
Dezvoltarea creativităţii prin joc
Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea
copilului. Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor
mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale
formării personalităţii copilului. Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat
aşa cum este, că se doreşte întâlnirea cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o
activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul, într-o
atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă, în competiţii cu ceilalţi, ceea
ce a învăţat.

Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii
se argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali
şi nonintelectuali evidenţiaţi în cercetările de până acum.
Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea
în acţiune a disponibilităţilor psihicului; efortul este mai uşor declanşat şi
susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare
se întind punţi de legătură.
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica
şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta
capacităţi cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale
personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot
forma atitudini şi convingeri.
Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul şi materialele
puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic,
capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii,
flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta
într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru
cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a
interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii.
Manifestând creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii
copiilor, va realiza echilibru între preocupările pentru formarea gândirii
logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată,
potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă
spontan.
Aplicând cu pricepere jocul didactic, învăţătorul trebuie să poată valorifica
unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea
personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar
într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere.
Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între
grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai
la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea
obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii.
Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare
a motivaţiei superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său
nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte
satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.

Concluzii
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează
cu metode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze
pe tot parcursul şcolarităţii elevului, iar din acest punct de vedere, jocurile
didactice satisfac cerinţele la nivelul claselor primare. Adulţii pot încuraja
creativitatea punând accentul pe generarea şi exprimarea de idei într-un cadru
non-evaluativ şi prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât şi
asupra celei divergente. Adulţii pot de asemenea să încerce să asigure copiilor
posibilitatea şi siguranţa de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile
dintr-un nou punct de vedere.
Formele creative ale imaginaţiei şcolarului mic sunt stimulate de joc şi
fabulaţie, de povestire şi compunere, de activităti practice şi muzicale, de
contactul cu natura şi activităţile de muncă.
Aşadar, în perioada micii scolarităti imaginaţia se află în plin progres atât
sub raportul conţinutului, cât şi al formei.
Cum încurăjam creativitatea copiilor?
1. prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze şi să se
joace fără restrângeri exagerate.
2. prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui
astfel încât să se potrivescă cu cele ale adulţilor.
3. prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent
în care acesta rezolva o problemă.
4. folosind modalităţi creative pentru rezolvarea problemelor, în special a
problemelor ce apar în viaţa de zi cu zi.
5. alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităţilor,
pentru trecerea de la ideile obişnuite la idei mai originale.
6. încurajând procesul, iar nu scopul.
BIBLIOGRAFIE:
Tinca Creţu - ,,Psihologia educaţiei”, Editura Credis, 2004;
Roco M. - ,,Creativitatea individuală şi de grup”, Bucureşti, Editura Academiei,
1979;
Roşca Alexandru - ,,Creativitate”, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română,
1972;
Ţopa L. - ,,Creativitatea”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980;
Tereza Amabile - ,,Creativitatea ca mod de viaţă”, Bucureşti, Editura Tehnică,
1997.

Arta decoupage-ului şi Tehnica şerveţelului
Prof. înv. primar Tudor Aurora
Decoupage-ul şi istoria lui
Decoupage-ul are o istorie lungă şi fascinantă. Această artă este formată
din multe tehnici şi stiluri care s-au aplicat, de-a lungul timpului în diferite
ţări. Timp de secole, decoupage-ul a fascinat multe persoane celebre din istorie
şi artă, ca Marie Antoinette, Madame de Pompadour, Lord Byron, Brummel
Beau, sau din timpurile mai moderne, Matisse şi Picasso.
În secolul al XII-lea, ţăranii chinezi au folosit tehnica pentru a face ornamente
din hârtie colorată cu care au împodobit ferestrele, au creat lampadare,
cutii decorative şi alte elemente. Entuziasmul din China cu hârtia şi
îndemânarea în folosirea foarfecelor se pare că îşi are rădăcinile în Siberia de
Est, unde populaţia folosea decoraţiunile de hârtie colorată pentru a împodobi
mormintele. Acest obicei a fost întâlnit înainte de naşterea lui Hristos.
Cu toate acestea, naşterea decoupage-ului pe care îl ştim astăzi ca şi practică
este legată de secolul XVII. Atunci a devenit popular datorită mobilierului
venit din Extremul Orient, cu finisaj final de etanşare cu ceară. Europa iubea
articolele finite cu etanşare cu ceară, şi comenzile au depăşit capacităţile de
producţie ale producătorilor din Estul îndepărtat. Profitând de cererea mare,
artizanii de la Veneţia au început să producă mobilier imitând ceara cu ,,lacca
contrafatta” – imitaţie de lac.
Meşterii veneţieni au început să instruiască în atelierele lor ucenici care
până atunci învăţaseră să reproducă lucrări şi proiecte ale marilor artişti ai
epocii. Desenele colorate le tăiau şi le lipeau pe articolele pe care doreau să le

decoreze, apoi le acopereau cu mai multe straturi de lac. În acest fel, mobilierul
şi a diferitele obiecte decorative mai mici se asemănau cu articolele importate
din China şi Japonia.
Astăzi, decoupage-ul este cunoscut în întreaga lume şi se poate lăuda cu
bresle active în America, Africa de Sud, Australia, Anglia şi Japonia. Datorăm
cunoştinţele noastre actuale şi tehnicile, în mare parte, lui Hiram Manning şi
micului său grup de decoupeurs dedicaţi şi talentaţi, care au pus decupajul
pe harta Americii şi, prin urmare, a deschis drumul de urmat pentru ceilalţi.
Breasla Naţională a Decoupeurs a fost formată în SUA în 1972 şi este responsabilă
pentru promovarea aceastei arte fascinante şi frumoase în formele sale
cele mai rafinate.
Decoupage este un cuvânt al secolului XX, care provine din cuvântul francez
,,decouper” – sensul de a tăia. Decupajele de hârtie sunt reasamblate şi proiectate,
iar apoi lipite pe o suprafaţă vopsită sau aurită. Tehnica tradiţională
include aplicarea 30-40 straturi de lac care sunt şlefuite pentru o strălucire cât
mai frumoasă.
Cu o astfel de istorie lungă şi variată, nu este surprinzător faptul că arta
decoupage-ului este încă în evoluţie cu stiluri noi. Cu originile sale pline de
culoare şi varietatea de tehnici, posibilităţile aceastei forme de artă fascinante
sunt infinite, oferind o modalitate de a petrece nenumărate ore de creativitate,
precum şi plăcere.
În România, arta decoupage-ului este foarte nouă, ea fiind confundată cu
aşa zisa ,,tehnica şerveţelului”, cea din urmă fiind doar una dintre tehnicile de
bază ale artei. Însă, aşa cum era de aşteptat, decoupage-ul a cucerit şi cucereşte
zi de zi şi mai mulţi admiratori şi la noi în ţară deoarece permite oricui să-şi
dezvolte simţul artistic.
Tehnica decupajului este una din cele mai speciale tehnici creative pe care
le putem folosi pentru a înfrumuseţa numeroase obiecte. Fie că este vorba de
farfurii, tablouri, cutii sau piese de mobilier, această tehnică ne ajută să aducem
un plus de prospeţime oricărui obiect.
Să ne lăsam imaginaţia să zboare printre modelele de hârtie pentru decupaj
şi să creem cele mai frumoase obiecte unice care ne vor reprezenta!
Ce este tehnica decupajului?
Tehnica decupajului se referă la decorarea sau îmbrăcarea diferitor obiecte
cu bucăţi de hârtie sau decupaje din hârtie sau serveţele.

Materiale folosite:
1. Hârtie pentru decupaj
2. Adeziv
3. Lac
4. Pensule
Modalităţi de aplicare:
— Se decupează cu foarfeca hârtia de decupaj sub forma motivului dorit.
— Se aplică forma decupată pe obiectul dorit.
— Pentru o aplicare uşoară şi rapidă pe orice obiect, înainte de a pune adezivul
se înmoaie hârtia în apă şi se tamponează totul cu un şerveţel.
— Se întoarce hârtia pe verso şi se aplică adezivul pe toată suprafaţa cu
ajutorul unei pensule fine.
— Se plasează hârtia decupată pe obiectul pe care dorim să îl decupăm.
—
Întindem cu grijă pentru a îndepărta toate cutele şi aplicăm un al doilea
strat de adeziv.
— După uscarea completă a adezivului, aplicăm lacul pentru decupaj astfel
încât să acoperim toată suprafaţa obiectului într-un mod uniform.
Pentru obţinerea unui aspect vintage a unei suprafeţe decorate cu tehnica decupaj,
fără a folosi lacuri de crăpare, cea mai bună metodă este să lăcuiţi de două
ori suprafaţa decorată cu lacul pe bază de apă, după care să aplicaţi patina de
antichizare.
Tehnica decupajului este una din cele mai în vogă metode de reinventare a
unui obiect prin aplicarea diferitor bucăţi de hârtie, piele, şerveţele sau stofă
pe suprafaţa obiectului şi acoperirea cu o serie de lacuri speciale.

Aplicatii practice la orele de AVAP
Detalieri de conţinut: Lucrări din hârtie - tehnica şerveţelului
Subiectul lecţiei:
Tehnica şerveţelului
Obiective:
Decorarea obiectelor din diverse materiale, folosind
— Realizarea de creaţii funcţionale în diverse tehnici pe diferite suporturi
(hârtie, confecţii textile, ceramică, sticlă)
— Valorificarea elementelor de limbaj plastic în compoziţii tematice
Momentele prezentării:
1. Asigur un climat favorabil desfăşurării prezentării.
2. Distribui copiilor materialele necesare desfăşurării prezentării: bucăţi de
lemn, lipici, foarfecă, pensulă, şerveţele.
3. Prezint imagini reprezentând obiecte deja realizate prin tehnica şerveţelului
şi modele de obiecte.
4. Prezint tehnica în sine:
Această tehnică constă în parcurgerea unor etape:

(a) decupaţi din şerveţel modelul dorit sau benzi, iar apoi alegeţi din cele
trei straturi ale şerveţelului doar pe cel care conţine modelul;
(b) aplicaţi un strat subţire de adeziv pe suportul de lemn;
(c) neteziţi şerveţelul uşor cu un creion sau cu un liniar pentru a nu
rămâne cute inestetice;
(d) după ce s-a uscat şerveţelul lipit, aplicaţi un strat subţire de adeziv
peste acesta pentru a fixa şi proteja modelul. Aplicarea se face cu o
pensulă lată, cu mişcări uşoare dinspre centru spre margini.
La sfârşitul prezentarii vom aprecia împreună lucrările după următoarele criterii:
— respectarea etapelor de muncă;
— acurateţea lucrării;
— aspectul estetic al lucrării.
Spor la treabă!
Desen realizat de Dumitraşcu Sorana, clasa a IV-a B

Sistemul educaţional - necesitatea unei reforme imediate
Prof. dr. Dobrescu Robert-Sergiu
Sistemul educaţional şi sistemul medical sunt cele mai importante şi
delicate construcţii sociale care asigură viitorul unei naţiuni. Dacă nu există
un sistem medical performant, orice naţiune se confruntă cu mari probleme,
plecând de la o speranţă scăzută de viaţă şi până la instalarea unei neîncrederi
generale în calitatea serviciilor sociale.
Sistemul educaţional este la fel de special precum cel medical. O naţiune
educată este o naţiune prosperă. O naţiune educată este o naţiune critică cu
aleşii ei. Este o naţiune care nu se teme să îşi apere drepturile. O naţiune educată
este o naţiune care beneficiază de servicii sociale de calitate, de o speranţa
lungă de viată, de respect şi fericire. Oriunde ne uităm pe harta lumii vom
constata că fericirea şi calitatea vieţii sunt legate de ponderea mare a oamenilor
realmente educaţi. Ce înseamnă ,,realmente educaţi”? În primul rând
educaţia îţi aduce imediat înţelegerea sintagmei calitatea vieţii. Înseamnă oameni
care au absolvit, prin propriile forţe, instituţii educaţionale acreditate şi
furnizoare ale unor servicii educaţionale de calitate. ,,Absolvent” înseamnă un
cetăţean care a promovat onest şi în modul cel mai bine evaluat o instituţie
educaţională. Fie ea de 8 clase, de 10 clase, liceu, şcoală profesională sau universitate.
Regretabil, dar în România ultimilor 28 de ani absolvirea unei şcoli
cu 8 clase este aproape egală cu stadiul de muncitor necalificat, un liceu absolvit
(cu un ,,bacalaureat” debusolant de jenant organizat în multe cazuri) nu
rezolvă aproape nicio situaţie de job bine platit pe baza calificărilor obţinute
în liceu, iar şcolile profesionale au fost aproape desfiinţate vreo 15 ani ... Ce să
mai vorbim de universităţi? Cu greu găsim o universitate romanească în primele
500 ale planetei şi ne mândrim cu faptul ca în primele 1000 de universităţi
ale planetei găsim vreo 4 universităţi (3 din ele cu poziţii sub 801 ...). Să mai
amintim că planeta numără doar vreo 200 de state? Iar din acestea doar vreo
50 au pretenţii de ,,lumea I şi lumea a II-a”? Deci România, membră UE, cu
palmares educaţional care începe pe la anul 1300 (primele cărţi scrise pe teritoriul
naţional), cu mari corifei culturali şi tehnici (Coandă, Enescu, Brâncuşi,
Parhon, Paulescu, Cantemir) este sub multe state din Asia de SE sau Asia de
V. State care au o independenţa de vreo 50 de ani .... unele.
Totul pleacă însă de la cum este privit sistemul educaţional în acele tări.
La ,,ei” educaţia este tratată ca regina domeniilor de interes ale ţării. Datorită

generaţiei educate în anii 60, Arabia Saudită, Qatar şi Emiratele Arabe Unite
au trecut de la stadiul de ţari înapoiate, eminamente exportatoare de petrol
foarte-foarte ieftin (1 cent/barilul în 1969!!!) la mari puteri economice. În care
oamenii sunt plătiţi foarte bine. Ţări care au devenit exportatoare de tehnologie
şi capital. Datorită generaţiei educate în anii 70-80 India a devenit o ţară aflată
în postura de putere nucleară şi cosmică, un exportator agresiv de tehnologie.
Înainte erau exportatori de iută, bumbac, orez şi ceai ... În 1970 la nivel mondial
erau circa 40 de miliardari în dolari, toţi aparţinând SUA şi Europei de Vest.
În anul 2000 numai India număra peste 1000. Alţi 3000 de miliardari proveneau
din Mexic, China, Brazilia şi alte ţări proaspăt ridicate economic şi educaţional.
Peste tot în lume, educaţia este percepută ca poartă spre prosperitate.
Djibouti, un mic stat african, alocă educaţiei 18% din PIB, Turcia alocă
7,5%. România 3,1%. Iar, ca urmare, românii cheltuie milioane de euro anual
pentru a se trata medical în Turcia. Sau pentru a beneficia de servicii turistice
mai bune. Dar Turcia are un sistem de audit educaţional foarte onest. Bacalaureatul
nu este propus a se susţine în 10 sesiuni anuale, iar doctoratul este tratat
ca un bun de mare preţ. Şi nu se admit plagiate. În România suntem obişnuiţi
cu primari care îşi obţin bacalaureatul pe la 35 de ani, iar până la 40 de ani
devin şi absolventi de facultate, master şi doctori ... în ceva. Aţi auzit pe alte
meridiane de zeci de ,,doctori” acuzaţi de plagiat? Aţi auzit pe alte meridiane
de profesori universitari ridicati cu duba de mascaţi? Cam ăsta este sistemul în
care ne bălăcim. Cotidianul Adevărul din 02.03.2018 afişa un articol de mare
valoare ,,Mizeria de sub preş”. Îl recomand. Este mizeria în care se bălăceşte
un sistem putred. În care profesori prost plătiţi încearcă să dreagă problemele
unei naţiuni. Profesori care uită de propriile lor interese de dragul copiilor pe
care îi educă. Nu intră în grevă pentru că ,,ce vină au copiii?”. Un sistem în
care părinţi ,,de excepţie” şi-ar trimite copiii la şcoală şi la −100 ◦ C pentru
că nu găsesc răspuns la întrebarea ,,cu cine îl las acasă?”. Un sistem în care
,,raportarea” se face ,,procentual” să dea bine. Pe vremea lui dom’ Funeriu,
cel mai dezastruos ,,bac” a însemnat o promovabilitate de 42%. Din 300.000
de candidaţi. Adică vreo 140.000 de candidaţi admişi pe forţe proprii. Acum,
ministerul se laudă cu 65-70% din 150.000 de candidaţi. Adică circa 100.000 de
,,admişi” ... dar ... procentul ,,dă” mai bine.
Ce e de facut? Trebuie o reformă profundă. În care să ştergem cu nădejde
tot ce cunoaştem. Să trimitem în câmpul şcolii (la unităţi de periferie şi ,,cu
rezultate slabe”) pe toţi ,,specialiştii” din ministerul actual, pentru a ,,ridica”

unităţile respective. Pentru a le crea şansa să dea din experienţa lor în mod direct
elevilor şi colegilor de cancelarie. Să desfiinţăm complet birocraţia şcolară
pentru că este o birocraţie care consumă timpul destinabil elevilor. Şi îi stresează
pe profesori, apropiindu-i mai mult de boli psihice, de nevroze, de stări
conflictuale, de tot ceea ce înseamnă lipsa de randament în muncă.
Şcoala finlandeză se dezvoltă şi este nr. 1 în lume pe baza conceptului de
fericire. Copiii şi profesorii sunt fericiţi. Rezultatul? În Finlanda se trăieşte
excepţional. Suntem noi fericiţi în şcoala din Romania? O fi greu să dăm şi
noi un copy-paste după sistemul finlandez? Să punem fericirea ca principiu de
bază al şcolii? Dar... staţi liniştiţi... că în Romania nu se poate aplica sistemul
finlandez pentru că este ,,cronofag” şi nu se poate aplica în şcolile unde se
învaţă în două ,,ture” ...
Desen realizat de Dobre Delia Violeta, clasa a III-a A

Desen realizat de Gheorghe Cătălina Livia, clasa a VI-a B
Tradiţii şi obiceiuri de Paşte la români
Prof. Dumitraşcu Magdalena
Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină, marcând Învierea lui
Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, după ce a fost răstignit. Este o sărbătoare
plină de obiceiuri şi tradiţii, unele dintre ele diferite de la o zonă la alta a ţării.
Poate cel mai cunoscut obicei, vopsirea ouălor de Paşte, are legătură cu
scena în care Iisus a fost răstignit pe cruce în Vinerea Mare. Venind să-şi vadă
fiul răstignit, fecioara Maria avea în mână un coş cu ouă care s-au înroşit de
la sângele Mântuitorului. În tradiţia populară ouăle roşii sunt purtătoare de
noroc. Tocmai de aceea, în dimineaţa zilei de Paşte este bine să ne spălăm pe
faţă cu apă dintr-un vas în care sunt puse ouă roşii şi monede de argint.
Ciocnitul ouălor se face după nişte reguli nescrise, dar arhicunoscute. Astfel,
bărbatul mai în vârstă ciocneşte capul oului ţinut în mână de partener şi
rosteşte formula ,,Hristos a înviat”, la care i se răspunde ,,Adevărat a înviat!”.
Ciocnesc mai întâi soţii între ei, apoi copiii cu părinţii, după care părinţii cu
celelalte rude, cu prietenii şi vecinii invitaţi la masă. Şi se spune că cei care
ciocnesc ouă în ziua de Paşte şi rostesc simultan ”Hristos a înviat! - Adevărat
a Înviat!” vor fi iertaţi de un păcat greu.

Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii.
Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit
Hristos pe cruce.
Simion Florea Marian menţiona că ouăle roşii se ciocnesc în trei poziţii:
în prima zi numai cu vârful, a doua zi vârful cu partea opusă, iar în a treia
zi părţile laterale. Faptul ar corespunde ideii întreite din cântarea: ”Hristos a
înviat din morţi,/Cu moartea pe moarte călcând/Şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le.”
Tot potrivit tradiţiei, cu ocazia acestor sărbători se gătesc bucate specifice,
cum ar fi pasca, ouăle roşii (simbol al renaşterii) şi mielul. Mielul pascal
îşi găseşte explicaţia prin aceea că la ieşirea evreilor din robia egipteană,
aceştia au făcut o jertfă animală. Sacrificarea mielului pascal a prefigurat jertfa
mântuitorului la Golgota, iar credincioşii creştini au preluat gestul sacrificiului.
Fiecare gest ritualic al sărbătorii reprezintă o dimensiune simbolică aparte.
În prima zi de Paşte există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect
pentru această sărbătoare, dar şi pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a
sufletului, aşa cum se întâmplă cu întreaga natură odată cu venirea primăverii.
Datorită existenţei unei credinţe conform căreia de Paşte este bine să ai haine
noi, odinioară, fetele şi tinerele neveste coseau cămăşi pentru toţi membrii
familiei. Pentru fetele de măritat semnificaţia era şi mai puternică, acestea
urmând a purta noile cămăşi la biserică, dar şi la joc.
O importanţă foarte mare o au lumânarea şi lumina de la Înviere. Lumânarea
se păstrează şapte ani şi se aprinde în caz de grindină, furtuni sau mari primejdii.
În noaptea Învierii, la miezul nopţii, când oamenii merg la slujbă, aprind
lumânări la mormintele celor morţi din neamul lor. În Bucovina e obiceiul ca,
în noaptea Învierii, să se lase luminile aprinse în toată casa şi în curte, ca să fie
luminată gospodăria, în cinstea luminii pe care a adus-o Hristos în lume, prin
Învierea Sa.
Probabil cel mai cunoscut obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub
numele de ,,stropit”. Potrivit acestui obicei - preluat de la maghiari - băieţii
merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu
parfum, ,,ca să nu se veştejească”. ,,Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă
un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.
În Ţara Bârsei, în jurul Braşovului, se face o petrecere care adună întreaga
comunitate - obiceiul Junii Braşovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni
cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele
fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor

avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea
buzduganului.
Un foarte frumos obicei se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa
în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni
şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător
un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor
,,Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai
întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul
anului.
Pe lângă unele obiceiuri practicate de copii şi de tineri, mai erau în trecut
cele de a face daruri, precum şi cel al iertării şi împăcării, menţionate încă de
la sfârşitul secolului al XVI-lea. Aceste obiceiuri îşi au originea în faptul că
prin Înviere s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu şi deci oamenii între
ei sunt datori să se ierte de orice duşmănie.
Deşi unele dintre tradiţiile româneşti legate de sarbătoarea Paştelui nu se
mai practică astăzi sau se practică doar în mediul rural (care este mai conservator),
există încă numeroase tradiţii şi obiceiuri care merită să fie păstrate şi
transmise generaţiilor urmatoare, cele prezentate mai sus reprezentând doar o
mică parte dintre ele.
Desen realizat de Gheorghe Cătălina Livia, clasa a VI-a B

Interviu cu Istoria
Prof. Popa Mariana

Interviu cu prof. înv. primar Cîrjan Maria
- De ce aţi ales meseria de învăţător?
- Am admirat-o foarte mult pe doamna mea învăţătoare. Era în prag de pensie,
o femeie cu părul nins, modestă, dar cu un suflet bogat. Încă din clasa I a
devenit modelul meu. Mi-am dorit mereu să fiu asemenea dumneaei, să mă
aflu în mijlocul copiilor, a sincerităţii şi purităţii lor şi de aceea am pornit pe
drumul parcurs de dânsa.
- Cum aţi caracteriza actualul sistem de învăţământ?
- După părerea mea, după 1990 sistemul de învăţământ este într-o continuă
schimbare şi nu şi-a găsit încă ţinuta potrivită. Sunt de acord cu schimbarea,
dar când se face întemeiat. Nu cred că este bine să considerăm că tot ce-a fost
înainte de 1989 a fost greşit. Cred că trebuia să mergem mai departe cu ceea ce
era bun şi să anlizăm foarte bine dacă ceea ce am împrumutat de la sistemele
altor state se poate integra la noi cu rezultate bune. Schimbarea de dragul
schimbării nu este eficientă. Programele modificate destul de des, dar care nu
prea ţin seama de părerea celor de la catedra creează dificultăţi atât pentru
profesori, cât şi pentru elevi. În afară de cele spuse, cred ca suntem singurul
sistem de învăţământ cu două modalităţi de notare.
- Sunt elevii afectaţi de acest lucru?
- Da, schimbările acestea dese, uneori chiar în timpul anului şcolar, este normal
să-i deruteze pe elevi, făcându-i să se simtă vulnerabili în faţa evaluărilor ce au
loc din doi în doi ani şi a examenelor de trecere de la un ciclu şcolar la altul.
- Ce părere aveţi despre elevii zilei de azi comparativ cu cei contemporani
dumneavoastră?
- Lumea a evoluat mult după revoluţie, iar între cele două generaţii au început
să apară oarece diferenţe. Mentalitatea oamenilor s-a schimbat şi implicit şi
cea a copiilor, care au acces încă de la o varstă fragedă la mai multe mijloace
moderne de informare rapidă. Copiii sunt mai receptivi la ceea este nou în
comparaţie cu cei de vârsta mea, aflaţi în prag de pensionare.
- Aţi mai alege meseria de învăţător dacă ar fi în puterea dumneavoastră să
luaţi această decizie?
- Am peste 33 de ani vechime în învăţământ, din care 28 numai în această
şcoală, dar 38 în muncă. Cei 5 ani, diferenţa care apare între învăţământ şi
muncă, sunt anii în care am încercat un alt domeniu de activitate. Nu am
putut însă să mă regăsesc în acel domeniu. Nu era pentru mine. Deşi lucram
tot cu oameni, îmi lipseau cei mici, bucuria din ochii lor când erau lăudaţi,

uneori lacrimile care le inundau obrajii rumeni pentru că greşeau, naivitatea
lor, dragostea necondiţionată, bileţelele în care tot timpul erai cea mai bună,
cea mai frumoasă, cea mai cea,...desenele. Da, dacă ar fi s-o iau de la capăt,
tot învăţător aş vrea să fiu, să mă simt veşnic tânăra în mijlocul puilor de om.
- Un sfat final?
- ,,Omul cât trăieşte învaţă”. Deci copiii trebuie să înţeleagă că nu se poate
altfel, că nu învăţăm pentru şcoală, învăţăm pentru noi, pentru viaţă, că viitorul
lor depinde de educaţia/învăţătura primită în şcoală. Fiecare trebuie să aibe
un ţel către care să se îndrepte, pentru care să lupte ca să-l atingă.

Poveste de ... deşteptat copiii
Andreea Popescu, profesor (pasionat) de limba franceză
Bunei, zâna copilăriei mele
A fost odată... nu, nu ca niciodată, ci ca şi altădată, un copil care nu creştea
într-o zi cât alţii în zece, nici nu era cel mai frumos ori cel mai deştept ...
Era doar un copil ca toţi ceilalţi copii, care (ca şi voi) învăţa bine, asculta de
părinţi, de profesori şi le ştia întotdeauna pe toate. (Aşa cum numai copiii pot
să le ştie!)
Dar iată că într-o zi toată lumea lui s-a schimbat dintr-odată! Familia lui
s-a mutat în alt oraş, iar Copilul a fost nevoit să meargă la o altă şcoală, cu
alţi colegi şi alt ... orar. Nici urmă de limba străină pe care o învăţase până
atunci! În locul ei apărea o alta, FRANCEZA!!! Copilul nu ştia nimic despre
ea, doar ce-i spusese Bunica: o limbă muzicală, frumoasă, făuritoare de cultură
şi civilizaţie ... Acum Copilul aştepta cu teamă şi emoţie prima întâlnire cu
Franceza. Îşi propusese de la început să nu-i placă şi chiar nu i-a plăcut! Nici
n-a înţeles, cuvintele se citeau cu totul diferit de cum erau scrise?! (Dar ştiţi
şi voi prea bine, nu-i aşa?) Pentru colegi părea destul de uşor, dar ei o învăţau
deja de doi ani... Copilul vroia doar înapoi la casa copilăriei, la şcoala dintâi şi
la lucrurile pe care le cunoştea! Unde era acum Zâna cea bună? Ştia din poveşti
că în momente de cumpănă te poţi bizui pe ajutorul ei! E adevărat că şi pe el
a vrut să-l ajute Bunica, dar Copilul era hotărât să le demonstreze tuturor că
nu putea să înveţe limba cea nouă, grea, urâtă şi plictisitoare! Chiar nu putea
să pronunţe sunetele acelea ciudate, nazale... (Aşa-i că nici voi nu puteţi?)Şi
apoi, la ce i-ar fi folosit Franceza?! Era clar că nu avea de gând s-o înveţe!
Dar notele? Şi ambiţia de a rămâne printre cei mai buni elevi din clasă şi din
şcoală?! A tot chibzuit el ce a chibzuit şi în cele din urmă s-a hotărât să se
împrietenească cu Balaurul. De acum o să vrea să înţeleagă, să poată pronunţa
şi să înveţe. Toţi ceilalţi colegi reuşiseră, deci nu putea fi mai prejos. (Vă daţi
seama, n-a avut încotro!)
Şi atunci, chiar ca în poveşti, s-a petrecut magia!Pe măsură ce Copilul învăţa,
Franceza devenea din ce în ce mai uşor de înţeles, mai plăcută, parcă frumoasă,
încă nu-şi dădea prea bine seama, dar, da, frumoasă ... (Era posibil să fi avut
dreptate Bunica, să se fi înşelat Copilul, el, care le ştia pe toate?!) Franceza
se făcuse mai frumoasă chiar decât cea de dinaintea ei, mai frumoasă decât
toate celelalte! Cea mai frumoasă!!! Totul devenise atât de simplu, de clar şi de
frumos!

Copilul şi Franceza au devenit de nedespărţit. De-a lungul anilor, magia
nu s-a destrămat ci dimpotrivă... s-a împuternicit cu fiecare premiu câştigat de
Copil la nenumăratele concursuri şi olimpiade la care a participat.
Copilul de atunci, astăzi profesor în şcoala voastră (aţi ghicit, desigur, despre
cine este vorba!) vă povăţuieşte să daţi şi voi o şansă limbii franceze şi să vă
daţi o şansă şi vouă înşivă! Şi poate că într-o zi veţi avea şi voi de spus o poveste
ca a lui ... O poveste nu de adormit, ci de deşteptat copiii! (Că de n-ar fi, nu
s-ar mai povesti ...)
Cum înveţi cel mai bine? Jucându-te:
JOCUL PĂTRATULUI

SALATA DE LITERE
Mijloace de transport
PIRAMIDA CUVINTELOR

PUZZLE DE CUVINTE
ÎNLĂNŢUIREA DE CUVINTE
Desen realizat de Iakab Marian - clasa a V-a A

Ecouri
Prof. Costea Gelu

Desen realizat de Timofte Laura Gabriela, clasa a III-a A
Gânduri de copil ...
Petcu Ştefania
clasa a VI-a A
Chère maman,
Aujourd’hui, quand on célèbre les Mères, je tiens à te souhaiter: ≪Bonne
Fête!≫ Je te souhaite aussi beaucoup de santé, de bonheur, de chance et de
beaux moments avec moi! Merci pour tout ce que tu as fait et fais encore pour
moi! L’endroit le plus proche, et le plus sûr du monde est ton âme! J’aime ton
sourire, qui te donne tant de bonheur sur le visage! Tu es comme un rayon de
soleil pour moi! Je ne sais pas ce que je ferais sans toi! Merci pour l’amour que
tu me donnes! Merci pour le courage que tu m’as donné! Merci pour tous tes
conseils! Merci pour... tout!
Je ne sais pas comment exprimer mon amour pour toi!
Mille bises,
ta fille

La magie des vacances
Alexa Diana, clasa a VII-a A,
Premiul I la Concursul Regional de creaţie literară (limba franceză)
,,Magia sărbătorilor de iarnă”, Seini, jud. Maramureş
C’étaient les jours d’hiver. Les vacances arrivaient... Je me sentais si bien
chez moi, avec ma famille, c’était tout ce que je voulais, et cet air de montagne,
merveilleux! Je préparais les gâteaux de Noël avec ma mère et imaginez-vous
comment mon père pouvait nous aider à cuisiner! Ces jours étaient magiques,
vraiment magiques! On fabriquait aussi des guirlandes, on décorait le sapin, on
regardait par les fenêtres la danse des flocons de neige. Je pense que c’était le
moment le plus beau de ma vie... Plus tard, en attendant le Père Noël, j’étais
à l’église et je chantais avec tous:
,,Douce nuit, sainte nuit
Dans les cieux l’astre luit
Le mystère annoncé s’accomplit... ”
Mais je pensais seulement aux cadeaux qui m’attandaient à la maison. Mon
cœur était invadé par des sentiments incroyables.
Oh, Dieu! Si tu pouvais me faire sentir une fois de plus cette magie... Mais
maintenant, je suis plus grande, je ne vais plus chanter à l’église, je ne vais plus
chercher des cadeaux pour le Noël avec mes amis, je ne joue plus dans la neige.
Et pourtant mon cœur est resté le même...
Ce sont des souvenirs que je garderai toute ma vie!

Mon hiver magique
Anghel Andrei Valentin,
clasa a VII-a A,
Premiul III la Concursul Regional de creaţie literară (limba franceză)
,,Magia sărbătorilor de iarnă”, Seini, jud. Maramureş
J’aime beaucoup l’hiver! C’est la saison des vacances et des fêtes magiques:
le Noël et le Nouvel An.
C’est la saison blanche quand je peux jouer avec mes amis dans la neige.
Nous faisons des bonhommes de neige, des forts de neige, nous allons à la
patinoire et nous nous amusons bien quand nous tombons sur la glace.
Comme chaque année, je passe le Noël avec ma famille et mes amis à la
maison. Nous décorons le sapin aves des boules colorées, des guirlandes et des
bonbons. Ma mère cuisine des plats traditionnels et de délicieux gâteaux.
Et très, très important, à la veille du Noël, nous ouvrons ensemble les cadeaux!
Pour la fête du Nouvel An, nous achetons de la champagne et des feux
d’artifices et nous nous divertissons toute la nuit avec nos amis. On chante,
on danse, on s’embrasse, on se fait des vœux, des souhaits pour l’avenir, on
téléphone pour féliciter les personnes qui ne sont pas avec nous...
Tout le monde est heureux, pas des soucis ou des ennuis, pas de devoirs, ce
sont les vacances!
Comme c’est beau l’hiver! Je l’aime de tout mon cœur!

Lucrare realizată de Haţeganu Miriam, clasa a IV-a A
Desen realizat de Haţeganu Anastasia, clasa a II-a A

Desen realizat de Cucu Adrian, clasa a IV-a B

Desen realizat de Antofie Eduard, clasa a V-a A

Autor: Bogdan Alexei Răzvan, clasa a II-a A

Lucrări realizate de Oncică Mihaela, clasa a II-a A

Desen realizat de Haţeganu Miriam, clasa a IV-a A

Autor: Andrei Timeea, clasa a II-a B