Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

10 Aspecte metodologice

I12. Teatre muzicale (numărul de locuri în teatrele muzicale

la 1.000 de locuitori)

I13. Teatre de animație (numărul de teatre de păpuși la

100.000 de locuitori)

I14. Teatre de animație (numărul de locuri în teatre de

păpuși la 1.000 de locuitori)

I15. Ansambluri artistice (numărul unităților destinate

ansamblurilor artistice la 100.000 de locuitori)

I16. Ansambluri artistice (numărul de locuri în unitățile

destinate ansamblurilor artistice la 1.000 de locuitori)

I17. Centre culturale (numărul de centre culturale la

100.000 de locuitori)

I18. Centre culturale (numărul de locuri în centrele culturale

la 1.000 de locuitori)

Spre deosebire de ediția anterioară, există două schimbări

la nivelul indicatorilor folosiți. Prima dintre ele vizează

modalitatea de raportare a ansamblurilor artistice. Dacă în

studiul anterior pentru ansamblurile artistice aveam un singur

indicator, ce viza numărul de instituții culturale (ansambluri)

existente, în prezentul studiu există doi indicatori în acest sens:

numărul de unități destinate ansamblurilor artistice și numărul

de locuri disponibile în aceste unități. A doua schimbare

vizează lipsa datelor privind orchestrele populare și implicit

eliminarea acestui indicator din analiză. Ambele schimbări

au fost motivate de modul de structurare a datelor statistice

oficiale privind infrastructura culturală disponibile pentru

anul 2016. Având în vedere caracterul marginal al acestor

modificări, ele nu reușesc să distorsioneze scorurile finale ale

indicelui infrastructurii culturale.

2.2 Cheltuieli bugetare pentru

cultură

Spre deosebire de ediția anterioară a studiului, itemii

privind cheltuielile bugetare includ categoria mai generală

a cheltuielilor pentru domeniul cultură, recreere și religie.

Această limitare a fost impusă de seturile de date disponibile la

nivel central, ele nepermițând o defalcare a cheltuielilor pentru

activitățile culturale, cele sportive și cele religioase.

Având în vedere această limită metodologică, comparațiile

în funcție de cheltuielile bugetare locale pentru cultură între

ediția actuală a studiului și cea din 2016 ar trebui realizate cu

prudență. Tocmai de aceea, pentru a permite totuși analizarea

evoluției în timp a orașelor în funcție de cheltuielile pentru

cultură, am calculat valorile acestui subindice pentru perioada

2014-2017 23 folosind aceeași procedură de calcul.

În acest caz, au fost folosite două variabile:

I1. Cheltuielile totale pentru cultură din bugetul local

raportate la numărul de locuitori ai orașului

I2. Ponderea cheltuielilor bugetare pentru activități

culturale din cheltuielile totale ale orașului

2.3 Resurse umane specializate

În edițiile trecute ale studiului au fost utilizați doar

indicatorii specifici sistemului educațional de profil artistic

/ cultural. Pentru această ediție s-au adăugat indicatori ai

personalului de specialitate din diverse instituții culturale

sau artistice. Cu ajutorul acestora putem observa potențialul

sistemului educațional de profil artistic de a crea viitori

specialiști în domeniul culturii, precum și o imagine a resursei

umane existente.

Datorită adăugării indicatorilor privind personalul de

specialitate din diverse instituții de cultură, compararea directă

a rezultatelor obținute pentru indicele de resurse umane

specializate cu rezultatele anterioare ale studiului trebuie

realizată cu o doză de rezervă.

23 În cazul cheltuielilor bugetare alocate pentru cultură există date disponibile

și la nivelul anului 2017, însă acestea nu pot fi incluse în calcularea indicelui

total al vitalității culturale în absența datelor echivalente pentru celelalte

dimensiuni ale conceptului.

Similar magazines