Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

Aspecte metodologice 11

Pentru comparabilitate și pentru a avea o imagine de

ansamblu asupra modificărilor survenite în urma includerii

indicatorilor privind personalul de specialitate, s-au creat

două topuri ale resurselor umane specializate, unul dintre ele

conținând doar variabilele care au fost utilizate pentru analiză

în ediția trecută a studiului și altul care conține și itemii privind

personalul de specialitate.

În total au fost utilizate 18 variabile, după cum urmează:

I1. Cursanți înscriși în școlile de artă populară / școlile de

arte și meserii (numărul de cursanți la 1.000 de locuitori)

I2. Elevi înscriși în școlile gimnaziale / liceele cu profil artistic

(numărul de elevi la 1.000 de locuitori)

I3. Studenți înscriși în universitățile de artă / cu profil

cultural (numărul de studenți la 1.000 de locuitori)

I4. Absolvenți ai școlilor populare de artă (numărul de

absolvenți la 1.000 de locuitori)

I5. Absolvenți ai liceelor cu profil artistic (numărul de

absolvenți la 1.000 de locuitori)

I6. Absolvenți ai universităților de artă (numărul de

absolvenți la 1.000 de locuitori)

I7. Personal didactic de specialitate din școlile de artă

populară / școlile de arte și meserii (numărul de profesori

la 1.000 de locuitori)

I8. Personal didactic din școlile gimnaziale / liceele cu profil

artistic (numărul profesorilor la 1.000 de locuitori)

I9. Personal didactic din universitățile de artă / cu profil

cultural (numărul profesorilor la 1.000 de locuitori)

I10. Personal de specialitate din cadrul ansamblurilor

artistice (numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I11. Personal de specialitate din cadrul filarmonicilor

(numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I12. Personal de specialitate din cadrul orchestrelor

populare (numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I13. Personal de specialitate din cadrul bibliotecilor

(numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I14. Personal de specialitate din cadrul muzeelor (numărul

de specialiști la 1.000 de locuitori)

I15. Personal de specialitate din cadrul teatrelor de păpuși

și marionete (animație) (numărul de specialiști la 1.000 de

locuitori)

I16. Personal de specialitate din cadrul teatrelor dramatice

(numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I17. Personal de specialitate din cadrul teatrelor muzicale

(numărul de specialiști la 1.000 de locuitori)

I18. Personal de specialitate din cadrul operelor (numărul

de specialiști la 1.000 de locuitori)

2.4 Participare culturală

Participarea culturală este complementară celorlalte

dimensiuni ale vitalității culturale, ceea ce înseamnă că

un indice scăzut de participare culturală poate demonstra

anumite lipsuri în cadrul celorlalte categorii de indicatori, iar

un indice crescut indică o valorificare a celorlalte dimensiuni

ale vitalității culturale.

Pentru această ediție s-a adăugat un nou indicator,

numărul cititorilor la bibliotecă, și s-a renunțat la numărul

spectatorilor în centre culturale, centrele culturale fiind o parte

din indicatorul așezăminte culturale.

În total au fost utilizate zece variabile, după cum urmează:

I1. Numărul spectatorilor la reprezentații ale ansamblurilor

artistice (la 100 de locuitori)

I2. Numărul spectatorilor la filarmonică (la 100 de locuitori)

I3. Numărul spectatorilor la orchestre populare (la 100 de

locuitori)

I4. Numărul spectatorilor la teatre de păpuși și marionete

(animație) (la 100 de locuitori)

Similar magazines