Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

Infrastructura culturală 27

În ciuda numărului redus de locuitori (Miercurea Ciuc

este singurul oraș inclus în studiu cu o populație mai mică de

50.000 de locuitori), orașul le oferă consumatorilor culturali

o diversitate a resurselor de infrastructură, atât în zona

bibliotecilor și a muzeelor, cât și în zona de spectacole (în

special teatru). Sălile de cinematograf reprezintă probabil

principala resursă de infrastructură culturală care lipsește unui

oraș de dimensiunea municipiului Miercurea Ciuc.

Târgu Mureș

Deși nu mai ocupă unul dintre locurile de pe podiumul

indicelui infrastructurii culturale, orașul beneficiază în

continuare de resurse variate de infrastructură culturală.

Punctul forte al orașului îl reprezintă infrastructura pentru

spectacole, în special cea pentru concertele filarmonicii și

activitățile ansamblurilor artistice.

După cum va fi evidențiat și pe parcursul capitolelor

subsecvente, Târgu Mureș reprezintă unul dintre acele orașe

care arată cum infrastructura culturală compusă din elemente

mai puțin comune pot crește scorul de vitalitate culturală a unui

oraș, cum ar fi filarmonica și teatrul de animație. Acest fapt

se răsfrânge și asupra subindicelui care măsoară participarea

culturală la nivelul municipiului, întrucât evenimentele acestor

instituții cresc scorul de participare.

Botoșani

Comparativ cu anul 2015, municipiul Botoșani câștigă trei

locuri în clasamentul orașelor privind subindicele de infrastructură

culturală, rămânând în ierarhia primelor zece orașe. Botoșaniul

are ca punct forte resursele de infrastructură pentru spectacole

(în special prin instituțiile de filarmonică și teatru).

Similar orașului de pe locul patru Târgu Mureș , cazul

Botoșaniului arată cum interacțiunea eficientă dintre

infrastructura existentă și participarea culturală cresc vitalitatea

culturală a unui oraș de-a lungul mai multor dimensiuni, întrucât

consumul cultural de evenimente organizate de filarmonică

și teatre reprezintă punctul forte al orașului. De asemenea,

investițiile în centre culturale sau pentru diversificarea ofertei

de biblioteci și muzee ar putea reprezenta principala modalitate

prin care resursele de infrastructură culturală ar putea contribui

la creșterea vitalității culturale a orașului Botoșani.

Brașov

Asemănător cu ediția trecută a studiului, municipiul Brașov

ocupă cea de-a șasea poziție în clasamentul infrastructurii

culturale. Cazul Brașovului este interesant din perspectiva modului

în care am ales să calculăm acest indicator, și anume să raportăm

datele brute la populație pentru a le pune în perspectivă.

Astfel, deși orașul beneficiază de aproape toate tipurile

de infrastructură culturală introduse în analiză, unele dintre

aceste resurse de infrastructură devin insuficiente atunci

când sunt raportate la populația orașului. Punctele forte ale

Brașovului vizează infrastructura pentru spectacole (în special

cea pentru concerte), dar și prezența ansamblurilor artistice

și a centrelor culturale. Punctele slabe ale orașului privesc

rețeaua de biblioteci și cea de cinematografe.

Sfântu Gheorghe

Comparativ cu datele din 2015, orașul își consolidează cu

cinci locuri poziția în clasamentul subindicelui de infrastructură

culturală, ocupând astfel poziția a șaptea din ierarhie. Pentru

un oraș de sub 100.000 de locuitori, Sfântu Gheorghe prezintă

o bogată ofertă de resurse de infrastructură culturală.

Bibliotecile, muzeele, ansamblurile artistice și în special teatrele

(dramatice) reprezintă punctele forte ale orașului.

Ce ar putea fi adăugat este că municipiul Sfântu Gheorghe

reprezintă încă un exemplu pentru modul în care diferitele

fațete ale vitalității culturale lucrează împreună. Dacă în cazul

orașelor Târgu Mureș și Botoșani acest lucru a fost exemplificat

utilizând dimensiunea participării culturale, în cazul orașului

Sfântu Gheorghe putem da ca exemplu interacțiunea dintre

infrastructura culturală și resursele umane specializate, deoarece

Similar magazines