Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.
Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
Industriile creative 49
diverși „producători, artiști, profesioniști, interpreți sau scriitori
adaugă plusvaloare firmelor sau agențiilor ce au alte tipuri de
activități” 83 . Astfel, serviciile creative pot influența economia
în ansamblu și inovația în alte tipuri de sectoare. Acest cadru,
menționează Hartley, este mai mult unul între firme (eng.
bussines-to-bussines), unde este promovată colaborarea între
organizații sau antreprenori creativi pentru a genera inovație.
• Cetățenii creativi
Al treilea pas în evoluția economiei creative este
reprezentată de apariția a ceea ce pot fi numiți „cetățenii
creativi”. Această etapă este definită de dezvoltarea unor
competențe creative, generale, în rândul populației per
ansamblu, indiferent că vorbim de zona de producție (forță
de muncă, antreprenori etc.) sau de zona consumatorilor,
care pot avea un aport prin sugestiile oferite prin intermediul
interacțiunii. În acest context sunt valorizate rețelele sociale de
indivizi, deoarece acestea au potențialul de a stimula creșterea
cunoștințelor creative și culturale 84 .
• Orașele creative
Ultima fază este reprezentată de dezvoltarea orașelor
creative, deoarece, în mod normal, economia creativă
se formează într-un mediu urban, context văzut ca „o
reprezentare a majorității experienței umane” 85 . De asemenea,
acest context (al orașelor) este privit ca fiind mai optim din
punctul de vedere al potențialului creativ, prin comparație cu
statele națiune sau regiuni de dezvoltare mai mari, întrucât
în interiorul lor se pot genera mai rapid soluții la problemele
apărute, coordonarea sistemică fiind mai eficientă 86 .
Rezultatul, menționează J. Hartley, este reprezentat de
diverse sisteme complexe care prin interacțiune continuă,
83 Ibid.
84 Id., p. 51.
85 J. Hartley, W. Wen și H. S. Li, Creative Economy and Culture: Challenges,
Changes and Futures for the Creative Industries, London, SAGE Publications,
2015, p. 72.
86 Ibid.
fie de colaborare și complementaritate, fie de diferențiere
și conflict, conduc spre emergența soluțiilor la problemele
apărute. Cu alte cuvinte, sistemele complexe au capacitatea
de autoreglare pentru restabilirea unor zone de echilibru,
respectiv inovarea în zona sectoarelor cultural creative 87 .
În contextul studiului de față, economia creativă descrie
cadrul socio-economic al sectorului cultural creativ prin care
se analizează raportul de ocupare a forței de muncă la nivelul
orașelor din România, cifra de afaceri a companiilor care
activează în cadrul acestor sectoare, precum și profitul pe
care-l generează aceste companii.
8.1 Rezultate
Economia creativă este acea dimensiune a vitalității care,
conform modelului propus de John Hartley, este reprezentată
de activitatea sectoarelor culturale și creative, iar în contextul
studiului de față urmărim să descriem și să analizăm activitatea
acestor sectoare.
Raportându-ne la întregul mediu urban din țară, în perioada
2012-2016 numărul actorilor (firme, artiști independenți, ONGuri,
instituții publice) care activează în cadrul sectoarelor
culturale și creative (SCC) a cunoscut o tendință de creștere,
anul 2016 marcând o creștere de 49% de la începutul acestei
perioade și de 14% față de anul precedent (Graficul 22).
Totodată, profitul total a crescut de la aproximativ 28 de
milioane de euro, în 2012, la aproximativ 105 milioane de
euro, în anul 2016. Forța de muncă a cunoscut și ea o ușoară
tendință de creștere, numărul angajaților crescând în acest
interval de timp de la 262.172 la 320.293, fiind angajate cu
22% mai multe persoane în 2016 față de 2012 și cu 5% mai
multe față de 2015.
87 Ibid.