Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.
Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
Așezămintele culturale 59
în care așezămintele culturale pot fi încadrate. Astfel, ele sunt
încadrate în categoriile: „căminele culturale, casele de cultură,
universitățile populare, școlile populare de arte și meserii,
centrele culturale, formațiile sau ansamblurile profesioniste
pentru promovarea culturii tradiționale, centrele zonale pentru
educația adulților, centrele pentru conservarea și promovarea
culturii tradiționale și altele asemenea.” 99
Așezămintele culturale își fac loc în aria vitalității culturale a
orașelor din România prin funcțiile lor de prezervare, creație și
educație, având un rol important în dezvoltarea socială locală.
Funcția de prezervare se exprimă sub forma patrimoniului
material și imaterial și se aplică valorilor și identității locale,
preluând de la generațiile anterioare elemente identitare
ce sunt transmise către generațiile viitoare, dezvoltând
conștiința comunitară și coeziunea socială. Funcția de
creație materializează creativitatea și imaginația individuală
prin simboluri sau artefacte, apropiind indivizi diferiți prin
intermediul valorilor la care aderă 100 . Funcția de educație are
rol de transmitere a valorilor și a identităților de grup cu scopul
valorificării lor din punct de vedere social, prin care se poate
dobândi atât capital cultural, cât și capital uman.
Cele trei funcții enumerate rezultă din domeniul de activitate
conform legii speciale, declarate de către așezăminte în cadrul
studiului de față. Așadar, activitatea așezămintelor culturale
constă în conservarea, promovarea și valorificarea culturii,
asigurând educația și formarea continuă a cetățenilor în
domeniul artelor și al meșteșugurilor tradiționale, prin activități
în domeniul educației permanente ale culturii tradiționale și ale
creației populare sau prin accesul și participarea la spectacole
de artă ce se desfășoară în cadrul acestor instituții.
Mai mult, prin intermediul acestor instituții este promovată
activitatea culturală locală prin participarea la diverse
99 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/78022 - accesat la
11.11.2018.
100 C. Croitoru et al., Cartea albă pentru activarea potențialului economic al
sectoarelor culturale și creative din România, București, Pro Universitaria,
2016, p. 19.
evenimente și spectacole de cultură sau prin implicarea directă
a membrilor unei comunități în actul cultural creativ. În acest
sens, Diane Grams și Betty Farrell argumentează că „atunci
când un muzeu, un teatru, o școală de arte sau un centru
cultural prind viață cu oameni care se implică în activitățile
creative, care se confruntă cu noi perspective, discutând,
râzând sau doar bucurându-se, artele își manifestă adevăratul
lor potențial pentru comunitate” 101 .
De asemenea, trebuie menționată importanța pe care o
au managerii de cultură în a dezvolta proiecte pe termen lung
pentru a produce un grad ridicat de participare în activitățile
culturale, contribuind astfel la regenerarea culturală locală.
Tot D. Grams și B. Farrell argumentează că astfel de proiecte
nu sunt deloc ușor de abordat, iar provocările devin mai
complexe pentru toate organizațiile culturale odată ce încep
să se uite atent la propria lor comunitate și să țină seama de
lumea din jurul lor, care se află în permanentă schimbare. Cu
o astfel de varietate de nevoi, provocări și oportunități, este
clar că nu există o soluție unică pentru toți cei care participă
la evenimentele culturale locale. 102
9.1 Rezultate
La fel ca celelalte dimensiuni ale vitalității culturale,
așezămintele culturale sunt instituții care prin implicarea lor
în comunitate definesc cadrul cultural creativ și viața culturală
a orașelor din care fac parte. Din acest motiv, am considerat
că o analiză separată a acestora merită o atenție specială.
La nivel urban, au fost identificate 294 de instituții cu
personalitate juridică ce funcționează în conformitate cu
Ordonanța de urgență nr. 118/21/12/2006 privind înființarea,
organizarea și desfășurarea activității așezămintelor culturale.
Există, de asemenea, situația ca în cadrul acestor instituții să
activeze unul sau mai multe tipuri de așezăminte fără a avea
101 G. Diane și F. Betty (eds.), Entering Cultural Communities, Diversity and
Change in Nonprofit Arts, London, Rutgers University Press, 2008, p. 1.
102 Id., p. 3.
Change language