Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

Așezămintele culturale 59

în care așezămintele culturale pot fi încadrate. Astfel, ele sunt

încadrate în categoriile: „căminele culturale, casele de cultură,

universitățile populare, școlile populare de arte și meserii,

centrele culturale, formațiile sau ansamblurile profesioniste

pentru promovarea culturii tradiționale, centrele zonale pentru

educația adulților, centrele pentru conservarea și promovarea

culturii tradiționale și altele asemenea.” 99

Așezămintele culturale își fac loc în aria vitalității culturale a

orașelor din România prin funcțiile lor de prezervare, creație și

educație, având un rol important în dezvoltarea socială locală.

Funcția de prezervare se exprimă sub forma patrimoniului

material și imaterial și se aplică valorilor și identității locale,

preluând de la generațiile anterioare elemente identitare

ce sunt transmise către generațiile viitoare, dezvoltând

conștiința comunitară și coeziunea socială. Funcția de

creație materializează creativitatea și imaginația individuală

prin simboluri sau artefacte, apropiind indivizi diferiți prin

intermediul valorilor la care aderă 100 . Funcția de educație are

rol de transmitere a valorilor și a identităților de grup cu scopul

valorificării lor din punct de vedere social, prin care se poate

dobândi atât capital cultural, cât și capital uman.

Cele trei funcții enumerate rezultă din domeniul de activitate

conform legii speciale, declarate de către așezăminte în cadrul

studiului de față. Așadar, activitatea așezămintelor culturale

constă în conservarea, promovarea și valorificarea culturii,

asigurând educația și formarea continuă a cetățenilor în

domeniul artelor și al meșteșugurilor tradiționale, prin activități

în domeniul educației permanente ale culturii tradiționale și ale

creației populare sau prin accesul și participarea la spectacole

de artă ce se desfășoară în cadrul acestor instituții.

Mai mult, prin intermediul acestor instituții este promovată

activitatea culturală locală prin participarea la diverse

99 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/78022 - accesat la

11.11.2018.

100 C. Croitoru et al., Cartea albă pentru activarea potențialului economic al

sectoarelor culturale și creative din România, București, Pro Universitaria,

2016, p. 19.

evenimente și spectacole de cultură sau prin implicarea directă

a membrilor unei comunități în actul cultural creativ. În acest

sens, Diane Grams și Betty Farrell argumentează că „atunci

când un muzeu, un teatru, o școală de arte sau un centru

cultural prind viață cu oameni care se implică în activitățile

creative, care se confruntă cu noi perspective, discutând,

râzând sau doar bucurându-se, artele își manifestă adevăratul

lor potențial pentru comunitate” 101 .

De asemenea, trebuie menționată importanța pe care o

au managerii de cultură în a dezvolta proiecte pe termen lung

pentru a produce un grad ridicat de participare în activitățile

culturale, contribuind astfel la regenerarea culturală locală.

Tot D. Grams și B. Farrell argumentează că astfel de proiecte

nu sunt deloc ușor de abordat, iar provocările devin mai

complexe pentru toate organizațiile culturale odată ce încep

să se uite atent la propria lor comunitate și să țină seama de

lumea din jurul lor, care se află în permanentă schimbare. Cu

o astfel de varietate de nevoi, provocări și oportunități, este

clar că nu există o soluție unică pentru toți cei care participă

la evenimentele culturale locale. 102

9.1 Rezultate

La fel ca celelalte dimensiuni ale vitalității culturale,

așezămintele culturale sunt instituții care prin implicarea lor

în comunitate definesc cadrul cultural creativ și viața culturală

a orașelor din care fac parte. Din acest motiv, am considerat

că o analiză separată a acestora merită o atenție specială.

La nivel urban, au fost identificate 294 de instituții cu

personalitate juridică ce funcționează în conformitate cu

Ordonanța de urgență nr. 118/21/12/2006 privind înființarea,

organizarea și desfășurarea activității așezămintelor culturale.

Există, de asemenea, situația ca în cadrul acestor instituții să

activeze unul sau mai multe tipuri de așezăminte fără a avea

101 G. Diane și F. Betty (eds.), Entering Cultural Communities, Diversity and

Change in Nonprofit Arts, London, Rutgers University Press, 2008, p. 1.

102 Id., p. 3.

Similar magazines