Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

Așezămintele culturale 61

o personalitate juridică aparte. În cazul studiului de față, au

fost identificate ca fiind active 346 de așezăminte culturale la

nivelul mediului urban, cu și fără personalitate juridică.

Menționăm că datele analizate au fost obținute prin

colectare internă, trimițând așezămintelor culturale identificate

linkuri pentru a completa chestionare pe platforma noastră.

Așadar, au fost incluse în analize doar datele de la acele

așezăminte culturale care ne-au răspuns la chestionar.

După cum se poate observa din Graficul 23, casele de

cultură și centrele culturale au o pondere de aproximativ

71% din totalul așezămintelor. Aceste două tipuri de instituții

există aproape în toate orașele din țară. De asemenea, există

situații în care și alte tipuri de așezăminte, precum școlile de

artă sau ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii

tradiționale, activează în cadrul acestor instituții.

Graficul 23. Distribuția așezămintelor culturale în funcție de tipul lor (Total = 346)

Case de cultură

Centre culturale

13,20%

1,40%

Universități populare

7,20%

Școli populare de arte și meserii

Centre județene pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale

Ansambluri profesioniste pentru promovarea culturii tradiționale

Cămine culturale

7,40%

0,30%

16,30%

54,20%

Tabelul 18 prezintă scorurile obținute la nivelul anului 2017

de primele zece orașe din cele 24 analizate. Și, pentru a pune

lucrurile în perspectivă, au fost incluse și scorurile pentru anul

2016. Rezultatele obținute relevă câteva aspecte interesante.

În primul rând, există o consecvență între scorurile obținute

pentru cei doi ani, deoarece în majoritatea cazurilor nu există

variație mare de la un an la altul. În al doilea rând, este

singurul subindice care conține valori negative, evidențiind

că per ansamblu situația așezămintelor culturale nu este una

bună, cel puțin la nivelul itemilor incluși în analiză. În al treilea

rând, analizele în profunzime au arătat importanța includerii

mai multor itemi pentru a analiza așezămintele culturale. Dacă

ne-am fi rezumat doar la clasificarea orașelor în funcție de

câte așezăminte sunt prezente la nivel local, am fi obținut o

variație foarte mică doar șapte scoruri distincte la nivelul

celor 46 de orașe.

Tabelul 18. Clasamentul orașelor în funcție de subindicele

Așezăminte culturale (2017)

Poziția

ocupată

Oraș

Scorul obținut

Anul 2016 Anul 2017

Populație

2016

1 Miercurea Ciuc 1,82 1,81 42120

2 Sfântu Gheorghe 1,65 1,80 65080

3 Slobozia 1,28 1,36 53085

4 Alba Iulia 1,35 1,34 74233

Similar magazines