Occidentul romanesc nr 102 - august 2019

occidentul romanesc
www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania
ZIAR
GRATUIT
Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!
Anul IX
Nr. 102 / 24 pagini
AUGUST 2019
Pagina 04
AEP ANUNȚĂ CĂ
AU ÎNCEPUT ÎNSCRIERILE
PENTRU VOTUL ONLINE DIN
STRĂINĂTATE
„Începând de duminică, 28 iulie 2019, site-ul www.votstrainatate.ro este disponibil tuturor alegătorilor
români din străinătate, care doresc să se preînregistreze pentru a vota prin corespondență sau pentru a vota
într-o secție de vot din afara României...”
Ce trebuie să știm despre
contractul de închiriere
„În ce priveşte reglementarea
contractelor de închiriere,
în Spania se aplică Legea
29/1994 privind închirierea
urbană, cu modificările şi
completările ulterioare, unde
sunt prevăzute principalele...”
Pagina 06
„Nu pot scrie decât
românește, în altă limbă
nu simt nimic”
„ Despre experiența emigrării
în perioada regimului
comunist. Un interviu cu Letiția
Vladislav, care locuiește,
alternativ, în trei țări...”
Pagina 12-13
Populația din Calpe, un
„oraș mic și liniștit”, crește
cu 700% în fiecare vară
„Orașele de pe coastele
Spaniei sunt invadate de turiști
în timpul verii. Mici locații
care își înmulțesc locuitorii și
a căror viață se complică...”
Pagina 23
Pensia contributivă și
necontributivă
„În Spania vârsta de
pensionare pentru limita
de vârstă în 2019 este de
65 ani și 8 luni. Persoanele
care îndeplinesc condițiile de
pensionare vor obține o pensie
lunară pe viață a cărei...”
Pagina 09
Epoca de Aur a Sevillei și
a Spaniei
„Despre Sevilla se spune că
este cel mai spaniol oraș al
Spaniei. Pentru atmosfera
exuberantă, dragostea pentru
coride și flamenco; pentru că
aici s-au născut tapas-urile...”
Pagina 16

02 AUGUST
2019
Adrese şi informaţii utile
REPREZENTAREA
DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI
ÎN REGATUL SPANIEI
Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso
XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5
linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail:
secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook.
com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail:
agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare
economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@
embajadaderumania.es
Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa:
Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/
917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@
informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00-
17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León,
Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila,
Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife)
•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de
deces sau accidente rutiere)
Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la
Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul:
10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915
590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro
Consulatul General al României la Barcelona •Adresa:
Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare
pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle,
Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax:
0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro,
consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http://
barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00
(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare,
între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate)
•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona,
Lerida, Tarragona), Insulele Baleare
Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza
Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177
•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare.
ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se
primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30-
17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă:
0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere)
•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra,
Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa,
Vizcaya), Navarra, La Rioja
Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida
Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la
Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964
212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964
257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă:
0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, accidente sau
alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu publicul: lunijoi:
de la 09:00 la 13:30 (preluare documente; cererile pentru acte
notariale se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 13.00),
de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-11:30 (preluare
documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu,
fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00 (eliberare acte),
14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc.,
cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei
de intrare în România, eliberare vize, cu programare); închis
în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare:
Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante)
Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37,
13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226
825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926
231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere
documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea
actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe,
oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.)
•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de
arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea
Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete,
Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz)
Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@
informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954
230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri,
orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30-
16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă:
0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă,
accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva,
Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea
Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla
Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Ministerului pentru Românii
de Pretutindeni!
www.mprp.gov.ro
Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Ministerului
pentru Românii de Pretutindeni.
Publicație lunară gratuită
Produs și editat de:
EL OCCIDENTE RUMANO
Depósito Legal: M-30588-2013
FONDATORI:
Kasandra Kalmann Năsăudean
Florin Valentin Barbu
COORDONATOR:
Michael Harrison Cronkite (USA)
DIRECTOR EDITORIAL:
Kasandra Kalmann-Năsăudean
REDACTOR-ȘEF ADJUNCT:
Eduard Rudolf Roth
Ilinca Fodor
SECRETAR DE REDACȚIE:
Andra Mateescu Gutiérrez
SENIOR EDITOR:
Dan Caragea
Puşa Roth
Letiţia Coza
Gabriela Căluțiu Sonnemberg
Vavila Popovici
Zoe Stoleru Martí
REDACTORI:
Irina Șova Georgescu
Lorena Borrero Garcia
Mircea Fluieraș
MARKETING-PUBLICITATE:
Alina Marinescu Ortiz
Dan Aurelian Pătrașcu
Răzvan Marius Ionescu
SPECIALIŞTI:
Prof. Dr. Ana Maria Zuneitman (USA)
Dr. Corina Simionescu Hudgens (UK)
Av. Alina Manuela Sasu (Spania)
Av. Ioana Brătuleanu (Spania)
CONTACT:
redactia@occidentul-romanesc.com
alina.marinescu@occidentulromanesc.com
www.occidentul-romanesc.com

Cuvânt înainte AUGUST
2019 03
Destin
confiscat de istorie
Kasandra Kalmann-Năsăudean
Director editorial - OR
Jurnalist investigații, membru CCNMA
Ne-am obişnuit să definim
un popor funcţie de mentalitatea
colectivă a acestuia, care
îşi recuperează trecutul şi îşi
valorifică prezentul în perspectiva
unui viitor salvator.
Pe această bază, „proiecţiile
asupra viitorului naţional,
indiferent de nuanţele ideologice,
au tins să justifi ce
deciziile politice, să disciplineze
acţiunea naţională, deci
să orienteze comportamentele
colective”...
Dacă ne întoarcem la începuturile
istorice, vom observa
că pe pământul actual
românesc s-au perindat goţii,
hunii, slavii, romanii, turcii
şi alte naţii, care de fiecare
dată şi-au lăsat adn-urile pe
plaiurile noastre, contribuind
astfel la formarea unui popor
român cu o mentalitate colectivă
de-a dreptul uimitoare şi
profund incorectă. Dacii, ca
popor de sine stătător, supus
atâtor lupte de ocupaţie, au
încercat cu vitejie să-şi apere
pământul. Au luptat şi au murit
ca nişte bravi eroi pentru
ţara lor. În urma războaielor
purtate de-a lungul a sute de
ani s-au propăşit pe plaiuri
mioritice suficiente elemente
migratoare ce au contribuit la
formarea mentalului colectiv.
Astfel că dacii, pentru a
trăi într-o oarecare armonie
cu naţiile cotropitoare, au
început să preia treptat din
comportamentul barbarilor
pentru că numai aşa puteau
supravieţui. Din acest motiv,
normele sociale ale acelor
vremi i-au învăţat că hoţia le
asigură existenţa, că laşitatea
îi scapă deseori din necazuri,
că umilinţa şi supuşenia ajută
în diverse situaţii, că pentru
o coajă de pâine acceptă
sclavia, însă primordial este
să rămână în viaţă! Nu în ce
mod ci, VIU!
Tot din istorie cunoaştem
că poporul nostru a fost mereu
stăpânit de o sete nemărginită
în a-şi trăda, vinde şi
omorî conducătorii. S-a întâmplat
cu Decebal, cu Mihai
Viteazul, cu Vlad Ţepeş, cu
Brâncovenii, şi mai nou cu
Ceauşeştii. Mentalitatea colectivă
clădită pe asemenea
gene reprezintă răspunsul la
întrebarea: „De ce românul
suportă atâtea nelegiuri?”
Identitatea românului
particular se integrează în
mentalitatea colectivă care
vine cu un bagaj de ideologii
istorice – un fel de simbioză
între mentalităţile popoarelor
migratoare şi daci, adică un
feed-back al trecutului nostru
dureros considerate a fi normale,
iar idealurile actuale
nu rămân altceva decât nişte
concepte teoretice imposibil
de atins sau aplicat atâta
vreme cât majoritarul decide
acţiunile viitoare, deciziile
politice, viitorul nostru ca stat
democrat.
Tot la români întâlnim
proverbe care definesc mentalitatea
colectivă altfel cum
am caracterizat-o mai sus:
„Să moară capra vecinului!”
sau „Capul plecat, sabia nu-l
taie!” Numai din aceste două
expresii este suficient să înţelegem
modul în care poporul
nostru s-a autodefinit de-a
lungul timpului. NU avem
mentalitate de învingător,
nu ştim ce înseamnă verticalitatea,
nu ne cunoaştem
drepturile, nu ne revoltăm
când suntem înrobiţi şi umiliţi.
Ne mulţumim că suntem
vii, la fel cum se mulţumeau
şi strămoşii noştri!
Am rămas un popor de
primitivi a cărui singură satisfacţie
e viaţa, indiferent în
ce mod trăită, refractari, duri
la reforme pozitive, bolnavi
de ură, învrăjbire şi disoluţie,
capabili de a vorbi mult şi de
a face foarte puţin, lipsit de
aspiraţii, manipulaţi, clemenţi
la toate relele politicului,
avizi de bârfă şi răzbunare,
însă pentru popor ca întreg,
suntem incapabili de a face
ceva benefic chiar dacă am
avut şansa de a ne naşte întro
ţară minunată şi bogată,
chiar dacă am avut sclipirea
finalului de an 1989 când neam
înlăturat dictatura.
Eroziunea morală a ajuns
la asemenea cote, încât nu
mai facem distincţie între
ceea ce e moral şi imoral, între
ceea ce e drept şi nedrept,
între ce e cinste şi necinste,
pentru că de fiecare dată găsim
o scuză raportându-ne la
condiţiile impuse pentru a fi
viu sau mort! Şi atunci, senini
şi oarecum compasionali,
admitem toate atrocităţile din
jur săvârşite de unul, de altul,
de clasa politică, de justiţie.
Pentru că numai aşa, făcând
compromisuri, încă mai avem
dreptul de a respira!
E adevărat că printre noi
există şi excepţii, dar acestea
sunt atât de puţine încât
nu vor fi capabile niciodată
să schimbe cursul evenimentelor.
În primul rând pentru
că nu se implică, în al doilea
rând pentru că sunt eliminaţi
din vârfuri, în al treilea rând
pentru că sunt conştienţi că
se află în minoritate şi imposibilitate
de a schimba o
mentalitate colectivă într-o
zi, într-o lună, într-un an sau
în zece. Ori, pe noi, ca mentalitate
colectivă ne defineşte
cu totul altceva decât ceea ce
altora – minoritarilor -, li se
pare a fi normalul!
Mentalitatea colectivă e
îmbibată de tradiţionalism
istoric şi se caracterizează
printr-un tip de auto-suficienţă
împinsă adeseori până
la aroganţă, ignoranţă şi discriminare
faţă de concepţiile
novatoare. Dacă în lumea
occidentală e tolerată orice
„credinţă”, în lumea ortodoxă
românească, spre exemplu,
cea tolerată e „necredinţa”.
Simţul, gustul şi mentalitatea
majorităţii fac legea în materie
de „normalitate”. În sistemele
de tip dictatorial, fie ele
sociale sau religioase, cea mai
gravă consecinţă morală constă
în faptul că se confundă
„normalitatea” cu adevărul.
Legea drepturilor omului
este în plan axiologic un
ideal al lumii contemporane.
Aşa se explică de ce societăţile
tradiţionale fac parte
din lumea a doua şi a treia.
Pentru că sunt împotmolite
într-un trecut fosilizat, secătuit,
într-o ideologie care nu
mai corespunde nivelului actual
de evoluţie a conştiinţei
omeneşti. Odată cu lumea pe
care o construim evoluează
şi reperele care ne formează
conştiinţa. Suntem produse
sociale într-o mai mare măsură
decât suntem dispuşi să
o recunoaştem.

04 AUGUST
2019
Modificarea legislației electorale
în perspectiva alegerilor pentru
Președintele României
La 23 iulie 2019 Președintele
României a semnat decretul
privind promulgarea Legii
pentru modificarea și completarea
unor acte normative
în materie electorală (PL-x
329/01.07.2019), prin care
se modifică Legea 370/2004
pentru alegerea Președintelui
României, Legea 288/2015 privind
votul prin corespondență
și Legea 208/2015 privind alegerea
Senatului și a Camerei
Deputaților (legea poate fi consultată
accesând link-ul: http://
www.cdep.ro/pls/ proiecte/
docs/2019/pr329_19.pdf).
Modificările cele mai importante,
în perspectiva alegerilor
prezidențiale, constau în:
• Desfășurarea votării în străinătate
pe durata a 3 zile (vineri
între orele 12:00 – 21:00,
sâmbătă și duminică între orele
7:00 – 21:00);
• Exercitarea dreptului de vot
de către alegătorii care se află
la rând în afara sediului secției
de votare până la ora 23:59;
• Introducerea votului prin
corespondență;
• Organizarea, cu acordul
autorităților din țara respectivă,
de secții de votare pentru
localitățile sau grupurile de
localități în care au optat să voteze
cel puțin 100 de alegători,
prin înregistrarea acestora în
Registrul electoral ca alegător
în străinătate, prin intermediul
unui formular on-line, aflat pe
site-ul Autorității Electorale
Permanente;
• Stabilirea numărului membrilor
din biroul secției de
votare la 9, cu posibilitatea
majorării, dacă este cazul,
prin decizie a președintelui
biroului secției, la 15 membri;
membrii secțiilor de votare nu
mai necesită avizul Autorității
Electorale Permanente ca
experți electorali; toți membrii
secției de votare vor îndeplini
De interes
și atribuțiile specifice operatorilor
de calculator;
• Președinții și locțiitorii
secțiilor de votare vor fi
desemnați de șefii de misiuni;
• Listele electorale suplimentare
din străinătate se vor genera
automat în mod electronic,
alegătorii urmând a semna pe
un dispozitiv electronic atașat
terminalului informatic de utilizare
a SIMPV.
I. În data de 9 iulie 2019
Guvernul a adoptat Hotărârea
nr. 485 prin care a stabilit ziua
de duminică, 10 noiembrie
2019 (n.b. - 24 noiembrie
2019 turul II, dacă este cazul),
ca dată a alegerilor pentru
Președintele României din
anul 2019, cu intrarea în vigoare
a acesteia la data de 28
august 2019 (n.b. - data începerii
perioadei electorale) .
II. Principalele modificări
legislative
1. Organizarea secțiilor de
votare în străinătate
(1) În statele unde îşi au
sediile misiunile diplomatice
şi oficiile consulare ale
României se organizează, de
regulă, în sediile misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare,
secţiilor consulare, dacă
acestea funcţionează în sedii
diferite şi institutelor culturale,
una sau mai multe secţii de
votare pentru alegătorii care
votează în străinătate.
(2) Cu acordul autorităţilor
din ţara respectivă pot fi organizate
secţii de votare şi în alte
locuri decât cele prevăzute de
alin. (1).
(3) În afara secţiilor de votare
prevăzute la alin. (1) şi (2)
pot fi organizate, cu acordul
autorităţilor din ţara respectivă,
secţii de votare pentru localităţile
sau grupurile de localităţi
în care au optat să voteze
cel puţin 100 de alegători (care
trebuie să se înscrie pe site-ul
AEP ca alegători în străinătate,
până la data de 12 septembrie
2019).
(4) În termen de cel mult
5 zile de la data expirării termenului
pentru înscrierea ca
alegător în străinătate (termen
estimat – 17 septembrie
2019), AEP comunică MAE
localitățile din străinătate în
care trebuie să fie înființate
secții de votare potrivit alin.
(3), precum şi numărul acestora.
(5) În termen de cel mult
15 zile de la data expirării termenului
prevăzut la alin. (4)
(termen estimat – 1 octombrie
2019), Ministerul Afacerilor
Externe transmite Autorității
Electorale Permanente proiectul
listei sediilor secțiilor de
votare din străinătate prevăzute
la alin. (1) – (4).
(6) În termen de cel mult 5
zile de la data comunicării prevăzute
la alin. (5), Autoritatea
Electorală Permanentă stabileşte,
prin hotărâre, sediile
secţiilor de votare din străinătate.
(7) Activităţile de coordonare
a pregătirii şi organizării
procesului de votare în străinătate
sunt asigurate de către biroul
electoral pentru secţiile de
votare din străinătate, cu sprijinul
logistic al Ministerului
Afacerilor Externe.”
AEP anunță că au început înscrierile pentru votul online din străinătate
AEP anunță că au început
înscrierile pentru votul
online din străinătate!
Așadar, începând de duminică,
28 iulie 2019, site-ul
www.votstrainatate.ro este
disponibil tuturor alegătorilor
români care doresc să
se pre-înregistreze pentru
a vota prin corespondență
sau pentru a vota întro
secție de vot din afara
României.
Dacă intenționați să
votați într-o secție în străinătate,
veți avea de completat
un formular on-line
cu informații precum numele
și prenumele dumneavoastră,
CNP-ul, statul
și localitatea în care doriți
să vă exercitați dreptul la
vot, precizează MRP.
Iar dacă doriți să votați
prin corespondență, va
trebui să completați un
formular on-line cu numele,
prenumele, CNP-ul
dumneavoastră și adresa
de domiciliu sau reședința
în străinătate, la care
doriți să vă fie trimise documentele
de votare prin
corespondență.
În plus, va trebui să
atașați o copie a documentului
de ședere - eliberat de
autoritățile străine, și una a
actului de identitate (aceste
copii pot fi poze clare
ale documentelor), precizează
aceeași sursă.
Important! Țările sunt
trecute în limba engleză în
lista din care le veți selecta;
de exemplu, dacă doriți să
alegeți Norvegia - căutați
Norway, dacă intenționați
să votați în Marea Britanie,
căutați Great Britain. Pen-
tru a vă fi validată cererea
de înregistrare, veți primi
un email de confirmare, pe
care va trebui să îl accesați,
așa că este foarte important
să introduceți o adresă de
email pe care o puteți verifica.
În termen de 5 zile
de la confirmarea dumneavoastră,
Autoritatea
Electorală Permanentă va
face validarea înregistrării
pe care ați făcut-o pe www.
votstrainatate.ro
Formularele de înregistrare
vor fi active până pe
11 septembrie 2019, orele
23:59:59, ora României,
iar întrebările și sesizările
dumneavoastră legate de
procesul de preînregistrare
pe portal vor fi adresate
către adresa de e-mail:
contact@votstrainatate.ro
***
Anunț pentru selectarea membrilor
Colegiului pentru Consultarea
Asociațiilor și Fundațiilor
Ministerul pentru
Românii de Pretutindeni
(MRP) anunță reprezentanții
mediului asociativ românesc
din afara granițelor
României că la nivelul
Guvernului au început demersurile
pentru selectarea
membrilor Colegiului pentru
Consultarea Asociațiilor
și Fundațiilor, organ consultativ,
fără personalitate
juridică, ce va funcționa pe
lângă prim-ministru. Scopul
este de a asigura participarea
societății civile la ela-
borarea politicilor publice și
la dezbaterea unor subiecte
importante pentru societatea
românească.
MRP invită ONG-urile
românești de pretutindeni
care doresc să fie selectate
în acest Colegiu să se în-
scrie la adresa comunicare@
mprp.gov.ro. Ministerul va
transmite o listă cu propuneri
Secretariatului General
al Guvernului, care va face
selecția. În vederea depunerii
candidaturilor, organizațiile
asociative neguvernamentale
trebuie să furnizeze următoarele
documente:
a) adresă de propunere
din partea organizației a unui
reprezentant persoană fizică;
b) documentele de constituire
și înregistrare;
c) documentele privind
alegerea conducerii;
d) tabelul cu datele de
contact ale membrilor conducerii
organizației;
e) copia CI și Curriculum
Vitae ale reprezentantului
propus;
f) documentele din care să
rezulte funcționarea neîntreruptă
în ultimii 3 ani;
g) documentele prin care
să facă dovada obținerii unor
rezultate semnificative în
ceea ce privește scopul propus
sau să prezinte scrisori
de recomandare.
Termenul-limită pentru
transmiterea propunerilor
este 12 august 2019.
MRP precizează că, în
baza HG nr. 618/2005,
Colegiul este alcătuit din 40
de membri, reprezentanți ai
mediului asociativ, numiți
prin decizie a prim-ministrului,
pe o perioadă de 4
ani. Pentru mai multe detalii
puteți suna la nr. +40 374
414 637.

06 AUGUST
2019
Juridic
Ce trebuie să știm
despre contractul
de închiriere în
Spania
Ioana Brătuleanu
Avocat (Madrid – Spania)
Marea majoritate a românilor
stabiliţi în Spania
locuiesc cu chirie într-un
apartament închiriat complet,
sau într-o cameră, la
comun cu alte persoane în
apartament/casă. Ce trebuie
să ştim atunci când închiriem
o locuinţă? Ce drepturi
şi ce obligaţii avem? La
aceste întrebări voi încerca
să răspund în acest articol,
astfel încât să ne cunoaştem
drepturile în cazul în care
întâlnim probleme cu proprietarul.
Ce clauze trebuie să includă
contractul de închiriere?
În ce priveşte reglementarea
contractelor de închiriere,
în Spania se aplică
Legea 29/1994 privind închirierea
urbană, cu modificările
şi completările ulterioare
(ultima reformă importantă
în acest an), unde sunt prevăzute
principalele aspecte
ale contractului de închiriere.
Este indicat ca acesta să
fie încheiat în formă scrisă,
să conţină un limbaj clar
şi simplu pentru a putea fi
uşor înţelese clauzele sale,
fără trimiteri la alte texte de
lege. Subliniez faptul că este
indicat ca acest contract să
fie încheiat în scris pentru a
evita eventuale neînţelegeri
ulterioare cu proprietarul.
Deşi modelul contractului
poate fi descărcat şi de pe internet,
iar de multe ori nici
nu îi dăm importanţă, atenţie
totuşi ce clauze conţine şi ce
semnaţi de fapt. Un exemplar
semnat de către proprietar
trebuie să rămână la chiriaş,
pentru a putea fi consultat ori
de câte ori are nevoie. Luarea
în evidenţa populaţiei
la Primăria corespunzătoare
domiciliului (empadronamiento)
se poate face prin
prezentarea contractului de
închiriere şi a documentului
de identitate.
Care este durata contractului
de închiriere şi
când putem renunţa? Contractul
de închiriere, dacă
se încheie în formă scrisă,
trebuie să includă identitatea
părţilor - proprietar şi
chiriaş, descrierea locuinţei,
durata contractului, preţul
chiriei, precum şi alte clauze
stabilite liber între părţi.
Trebuie acordată o atenţie
deosebită la clauzele privind
constituirea depozitului şi la
chiria lunară, care pot fi actualizate
anual.
În ce priveşte durata contractului
de închiriere, aceasta
este cea pactată de către
părţi. Adică durata contractului
de închiriere poate fi şi
de 6 luni, de exemplu. Dacă
la data expirării contractului,
niciuna dintre părţi nu a
denunţat contractul, acesta
se va prelungi pe perioade
anuale, până ajunge la termenul
minim de 5 ani (incluzând
cele 6 luni iniţiale).
În această perioadă, chiriaşul
poate renunţa la prelungirea
contractului înainte de fiecare
prelungire anuală, anunţându-l
pe proprietar cu 30
de zile înainte.
Proprietarul poate renunţa
la prelungirea contractului
înaintea împlinirii termenului
de 5 ani doar în cazul în
care a fost prevăzută expres
în contract această posibilitate
şi doar în cazul în care
apartamentul urmează a fi
destinat locuinţei personale a
proprietarului, a rudelor sale
de gradul I sau a soţiei/soţului
său în cazul în care există
o sentinţă de divorţ. Dacă în
următoarele 3 luni de la părăsirea
locuinţei, propietarul
sau rudele nu au ocupat locuinţa,
fostul chiriaş are dreptul
de a închiria din nou locuinţa
cu un contract pe o perioadă
nouă de minim 5 ani sau o
indemnizaţie pe perioada rămasă
până la împlinirea termenului
de 5 ani iniţial. În
cazul în care niciuna dintre
părţi nu renunţă la contract
la împlinirea termenului de
5 ani prin notificarea celeilalte
părţi cu 4 luni înainte
de expirarea contractului,
acesta se va prelungi din nou
pe perioade anuale până la o
perioadă de 3 ani.
Cum se procedează în
cazul în care aducem îmbunătăţiri
în locuinţă? Îmbunătăţirile
aduse locuinţei
pot fi făcute doar cu acordul
în scris al proprietarului şi
nu pot fi scăzute din plata
chiriei, dacă acesta nu a fost
de acord cu compensarea sumelor.
Deci în cazul în care
se schimbă parchetul, mobilierul
din casă sau alte asemenea,
dacă nu s-a stabilit în
scris cu proprietarul, sumele
investite de către chiriaş nu
pot fi compensate cu plata
chiriei.
În ceea ce priveşte cheltuielile
de conservare a
imobilului, acestea trebuie
acoperite de către proprietar,
iar chiriaşul trebuie să anunţe
necesitatea acestor lucrari
de urgenţă (de exemplu se
sparge o ţeavă care inundă
apartamentul). Doar în cazul
în care lucrarea era urgentă,
iar proprietarul nu răspunde,
se poate achita lucrarea de
către chiriaş şi solicita apoi
sumele suportate. În celelalte
cazuri, sumele sunt mai greu
de recuperat, în cazul în care
proprietarul este dezinteresat,
varianta cea mai simplă
fiind părăsirea apartamentului
şi denunţarea contractului
pentru a evita alte cheltuieli.
La ce alte aspecte trebuie
să acordăm o atenţie
sporită? Cele mai dese probleme
apar din cauza neînţelegerilor
de ordin economic.
Plata chiriei trebuie să se facă
în locul şi în forma stabilită
în contract, iar proprietarul
trebuie să elibereze chitanţă
pentru suma achitată. Dacă
aţi achitat prin transfer bancar,
chitanţa de la bancă vă
poate servi ca dovadă a achitării
chiriei. Nu acceptaţi să
achitaţi chiria fără a primi
în schimb măcar o chitanţă
semnată de mână, pentru a
evita posibile neînţelegeri şi
reclamaţii din partea proprietarului.
Depozitul achitat
la încheierea contractului
trebuie returnat în maxim
o lună de la data terminării
contractului şi predarea cheilor,
în caz contrar se va putea
cere în instanţă suma respectivă
şi dobânzile aferente.
La începutul acestui articol
am făcut distincţia între
închirierea unui apartament
şi închirierea unei camere
dintr-un apartament. Este
important de ştiut faptul că
la închirierea unei camere,
Audienţa Provincială
din Madrid a considerat că
nu sunt aplicabile aceleaşi
drepturi ca la închirierea
unui apartament şi explică
în S entinţa sa din 28 martie
2019 faptul că Legea nu se
va aplica în aceste cazuri
pentru că nu se îndeplineşte
scopul de locuinţă prin închirierea
unei camere cu spaţii
comune. Aşadar, cum înţelege
Audienţa Provincială din
Madrid, în aceste situaţii nu
se va aplica termenul de minim
5 ani de închiriere. Motivează
Audienţa că în aceste
cazuri se va aplica ceea ce s-a
stipulat în contract şi prevederile
Codului Civil, lăsând
chiriaşul fără drepturile prevăzute
în Legea de închiriere
urbană. Deşi soluţiile instanţelor
despre această temă
sunt disperse şi depind de la
o Comunitate Autonomă la
alta, singura instituţie care
ar putea unifica criteriul ar fi
Tribunalul Suprem, de unde
încă nu avem o soluţie jurisprudenţială.
***
Autor: Avocat Ioana
B ratuleanu (Madrid) Colaborator
voluntar la Occidentul
Românesc
Avocat ICAM specializat în
Drept internațional
Telefon: 642.308.360, E-mail:
secretaria@brilawabogados.es

08 AUGUST
2019
Vodafone plănuiește listarea
diviziei sale europene
Grupul britanic Vodafone
a anunțat marți, 30 iulie a.c.,
planuri de separare a turnurilor
de telefonie mobilă din
Europa într-o nouă companiei
care ar putea fi potențial
listată, o decizie care ar crea
valoare pentru acționari,
transmite Reuters. Directorul
general Nick Read a explicat
că în următoarele 18 luni va fi
creată o firmă care va gestiona
turnurile de telefonie mobilă şi
va fi cea mai mare din Europa,
conținând aproximativ 61.700
de locații, aproximativ 75%
fiind în cele mai mari piețe:
Germania, Italia, Spania şi
Marea Britanie. Câștigurile
realizate în urma listării unei
participații minoritare în firma
care va gestiona turnurile
de telefonie mobilă, sau din
atragerea altor investitori, vor
fi utilizate pentru reducerea
datoriei, a adăugat șeful Vodafone.
Deja Vodafone împarte
rețeaua de infrastructură cu
operatorul O2 al Telefonica
în Marea Britanie şi cu Orange
în Spania şi este aproape
de a încheia un acord în Italia
cu Inwit, divizia de turnuri
de telefonie a Telecom Italia.
Planurile Vodafone vin după
ce compania a anunțat un
declin de 0,2% al veniturilor
trimestriale din servicii, mai
redus decât estimau analiștii.
Compania îşi menţine estimarea
privind obţinerea în acest
an a unor câştiguri ajustate de
bază de 13,8 -14,2 miliarde
de euro.
În Europa, Vodafone are
110.000 de turnuri de telefonie
mobilă, din care controlează
direct 55.000. Fostul director,
Vittorio Colao, nu a dorit să
vândă aceste active. Conform
analiștilor Barclays, valoarea
turnurilor de telefonie mobilă
deținute de Vodafone în
Europa se ridică la 12 miliarde
de euro. Vodafone Group
are divizii în 25 de ţări, 41 de
reţele mobile partenere şi operaţiuni
de broadband în 19 ţări.
La 30 iunie 2019, Vodafone
Group avea 640 milioane
de utilizatori ai serviciilor mobile
şi 21 milioane de utilizatori
ai serviciilor broadband
fix, respectiv 14 milioane de
clienţi ai serviciilor TV, incluzând
toţi clienţii Vodafone din
entităţile create în urma unor
fuziuni şi asocieri.
Ştiri
Mii de români aşteaptă
zilnic la marginile
metropolelor din Italia să fie
luaţi pentru muncă la negru
Mii de români aşteaptă zilnic
la marginile oraşelor italiene
să fie luaţi de angajatori
pentru muncă zilieră, de cele
mai multe ori fără a fi implicaţi
într-o formă de muncă legală
şi fiscalizată, potrivit unui reportaj
realizat de publicaţia
germană Deutsche Velle. „La
5.30 dimineaţa în Buffalota,
în periferiile Romei, aşteaptă
oamenii să fie luaţi zilnic
la muncă. Majoritatea dintre
ei sunt din România. Aici vin
camionete, opresc, iau câţiva
angajaţi, iar restul continuă să
aştepte. Trebuie să o facă discret,
pentru că poliţia ar putea
apărea oricând. Dar oamenii
aşteaptă de cele mai multe ori
degeaba, pentru că sectorul de
construcţii din Italia este în criză”,
relatează Deutsche Welle.
Petrică Andronoiu, un român
de 63 de ani luat ca exemplu
de sursa citată, este de ani
de zile în Italia, dar în ultima
vreme stă şi câte o săptămână
degeaba aşteptând o camionetă
care să îl ia pentru muncă.
El doarme într-o structură improvizată
la marginea oraşului.
„La negru, normal că la negru
muncim. Lor (n.r: angajatorilor
din Italia) le convine că nu
plătesc taxe şi impozite. Preferă
să te ia la negru. Câteodată
nu ne plătesc deloc. Spun că ne
plătesc mâine şi nu mai auzi de
ei”, spune Petrică Andronoiu.
Aproape un milion de români
trăiesc în Italia.
Firmele scandinave cer angajaţilor să-şi
ia patru săptămâni de vacanţă de vară
neîntreruptă, ca să rămână productivi
În Scandinavia, unde oamenii
se bucură de până la
patru săptămâni de vacanţă
de vară neîntreruptă, plătită
şi protejată legal, multe dintre
cele mai mari companii
ale regiunii spun că ţin să se
asigure că angajaţii nu mun-
cesc excesiv. Firme contactate
de Bloomberg avertizează că
productivitatea este ameninţată
dacă angajaţilor nu li se
permite să se odihnească şi
subliniază că este important
ca echipele de management
să dea exemplu luându-şi un
concediu mai lung.
Skanska, una dintre cele
mai mari firme de construcţii
din Suedia, le spune angajaţilor
să se „deconecteze“ de la
job în timpul vacanţei de vară.
Există o „legătură puternică“
între starea de bine şi performanţă,
arată Jacob Brikeland,
purtător de cuvânt al companiei.
Iar aceasta are în mare
măsură legatură cu „capacitatea
de a te relaxa când nu ești
la muncă“.
Suedia, cea mai mare
economie scandinavă, cere
companiilor să le permită
angajaților să-şi ia cel puţin
cinci săptămâni de concediu
pe an, deşi multe industrii
sunt reglementate de acorduri
colective ce conferă adesea
mai multe zile libere.
Companiile Horizon Energy din
Ungaria au descoperit cel mai mare
câmp petrolifer din ultimii 30 de ani
Companiile Horizon
Energy din Ungaria şi TDE
Services din SUA au descoperit
cel mai mare câmp petrolifer
din Ungaria din ultimii
30 de ani. Descoperirea vine
chiar într-o perioadă în care
Budapesta îşi cântăreşte opţiunile
în domeniul energetic,
scrie Deutsche Welle. Piaţa
petrolieră mondială de abia a
luat în seamă anunţul privind
descoperirea, însă aceasta îi
conferă Budapestei un instrument
în plus în cadrul politicii
energetic şi îi oferă posibilitatea
să-şi reducă dependenţa de
petrolul rusesc.
Cantitatea de ţiţei care
poate fi extrasă este aşteptată
să permită producerea
a 11.000 de barili pe zi, cu
6.000 de barili deja extraşi
din zonă în acest an, iar cifra
finală ar putea fi chiar mai
mare. Extinderea capacităţii
este aşteptată în a doua fază
de dezvoltare, o creştere până
la 15.000 de barili pe zi fiind
posibilă, susţine compania.
Aceasta ar depăşi producţia
medie a monopolului din
sectorul ungar al petrolului
şi gazelor, MOL.
Deşi descoperirea este una
majoră, cele două cifre combinate
acoperă sub o zecime din
consumul total al Ungariei,
ţara importând petrol din
Rusia prin intermediul conductei
Drujba. Petrolul rusesc
îşi va menţine probabil poziţia
dominantă până la lansarea
noii strategii a Budapestei privind
mixul energetic.

Alina Manuela Sasu
Avocat (Zaragoza)
În acest articol am să vă
vorbesc despre pensiile pentru
limită de vârstă și pensiile necontributive.
Pensia contributivă. Accesul
la pensia publică pentru
limita de vârstă.
În Spania vârsta de pensionare
pentru limita de vârstă în
2019 este de 65 ani și 8 luni
(65 ani pentru cei care au lucrat
cel puțin 36 ani), persoanele
care îndeplinesc condiția
de pensionare vor obține o
pensie lunară pe viață a cărei
valoare depinde de bazele
pentru care au cotizat în ultimii
ani lucrați (ultimii 25 de ani în
2022 și anii următori), precum
și anii pentru care au cotizat, și
de tipul de pensionare la care
accede (obișnuită, anticipată
sau diferită). Acest lucru se întâmplă
doar atunci când sunt
îndeplinite cerințele de acces
la această pensie:
1. acreditarea a cel puțin
cincisprezece ani de
contribuții;
2. acreditarea unui minim
de doi ani de contribuții în intervalul
de cincisprezece ani
anteriori accesului la pensionare.
Este important de remarcat
faptul că vârsta obișnuită
de pensionare se va schimba
în următorii ani ca urmare a
reformei legislative, astfel încât
cei 65 de ani și 8 luni vor
crește treptat până la 67 de
ani în 2027. Cei care atestă
cel puțin 38 ani și 6 luni de
contribuții vor fi în continuare
în măsură să fie pensionați
fără penalizare la vârsta de 65
de ani.
Pensia necontributivă.
Statul prin garanții de securitate
socială, garantează persoanelor
aflate în sfera sa de
aplicare, pentru realizarea unei
activități profesionale contributive
sau pentru îndeplinirea
cerințelor cerute în modalitatea
de necontribuție, o protecție
adecvată împotriva situațiilor
neprevăzute și în situațiile reglementate
de Legea Generală
privind Securitatea Socială.
Prin pensiile necontributive,
reglementate în prezenta
lege, li se asigură cetățenilor
în situație de pensionare pentru
limita de vârstă sau invaliditate,
dar și celor care se regăsesc
într-o stare de necesitate, o
prestație economică, asistență
Pensia
contributivă și
necontributivă
medicală-farmaceutică gratuită
și servicii sociale complementare;
chiar dacă nu au cotizat
sau au cotizat insuficient pentru
a avea dreptul la plata unei
Pensii Contributive.
Pensiile pentru limita de
vârstă și de Invaliditate necontributive
sunt incompatibile
între ele cu pensiile de
asistență (PAS) și cu Garanția
privind venitul minim de
ajutor pentru vârsta a treia.
Pensia de invaliditate necontributivă
este compatibilă cu
salariul pentru munca prestată
dar nu mai mult de 11.942,03
euro/an. Această limită stabilită
este rezultatul sumei
pensiei necontributive, plus
indicatorul public de venit
(IPREM).
Cine poate beneficia
de aceste pensii necontributive?
Cetățenii spanioli
dar și naționalii altor țări, cu
reședința legală în Spania
care îndeplinesc următoarele
cerințe:
Persoanele cu venituri insuficiente;
există o nevoie, în
cazul în care venitul anual de
care dispun este mai mic de
5.488,00 euro.
Cu toate acestea, în cazul
în care suma veniturilor este
sub 5.488,00 euro pe an pe
unitatea familială, cerința este
îndeplinită numai în cazul în
care suma veniturilor anuale
a tuturor membrilor unității
economice de conviețuire este
mai mică decât sumele mai jos
enumerate:
a) conviețuirea numai cu
soțul/soția și/sau rudele de
sânge de gradul al doilea:
• 2 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
9.329,60 euro/an;
• 3 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
13.171,20 euro/an;
• 4 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
17.012,80 euro/an.
b) dacă printre rudele de
sânge cu care locuiți se află
oricare dintre părinți sau copii:
• 2 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
23.324,00 euro/an;
• 3 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
32.928,00 euro/an;
• 4 persoane pe unitate familială
cu un venit de până la
42.532,00 euro/an.
În cazul în care în cadrul
aceleași familii există mai
mulți beneficiari ai pensiei necontributive,
suma individuală
pentru fiecare dintre ei este următoarea:
• 2 beneficiari – 4.664,80 euro/
an, suma pe care urmează să o
primească este de 333,20;
• 3 beneficiari – 4.390,40 euro/
an, suma pe care urmează să o
primească este de 313,60;
• 4 beneficiari – 4.253,20 euro/
an, suma pe care urmează să o
primească este de 303,80.
Ce regularizare și revizuire
li se aplică pensionarilor?
Administrația are datoria de
a asigura utilizarea corectă a
resurselor publice, astfel încât
pensionarii sunt obligați
să comunice organismului
care gestionează aceste pensii,
variațiile privind conviețuirea
cu alți membrii ai familiei,
starea civilă, reședința, resursele
economice proprii și/sau
familiale, precum și orice alte
situații care poate avea un impact
asupra conservării dreptului
sau a cuantumului pensiei
sale.
Să prezentați anual
declarația veniturilor personale
dar și a celor ale unității
familiale în format tipărit, care
vă este trimisă de către organismul
de gestionare a pensiei
dumneavoastră.
În conformitate cu datele
declarate de pensionari
și de cele disponibile ale
administrației, se regularizează
sumele primite, anual se
stabilește cuantumul pensiei
Juridic AUGUST
2019 09
care urmează să o primiți în
anul următor, în cazul în care
revizuirea a dus la modificarea
sumei actualizate inițial.
În acest caz pensionarul este
obligat să returneze sumele
primite în mod nejustificat.
De reținut! Nu veți putea
primi pensia din țara în care
locuiți/țara în care ați lucrat
ultima dată decât din momentul
în care ați împlinit
vârsta legală de pensionare
din acea țară. Toate documentele
românești trebuie să fie
însoțite de traducerea lor în
limba spaniolă. Traducerea
fiind efectuată de către traducători
autorizați. Într-un viitor
articol am să vă vorbesc despre
celelalte tipuri de pensii
din Spania.
Autor:
Avocat Alina Manuela Sasu
Colaborator voluntar la
Occidentul Românesc
Zaragoza, Provincia Aragon
Telefon: +34 606 012 096
E-mail: alinasasu@icam.es
Website:
infoextranjeriazaragoza.es/
rom-alte.html
***

10 AUGUST
2019
Educaţie şi cultură
Puşa Roth - Scriitor
România, Editor Senior - OR
Membru titular al
A cademiei Române, senator
de Putna, ministru de Externe
în guvernul condus de generalul
Averescu, președinte al
Camerei Deputaţilor, Duiliu
Zamfirescu (30 octombrie
1838, Dumbrăveni, județul
Vrancea - 3 iunie 1922,
Agapia, Județul Neamț) este
cunoscut de cititorul mileniului
trei prin intermediul romanelor
sale ,,Viaţa la ţară” şi
,,Tănase Scatiu” (1907). Pentru
această ediție a publicației
,,Occidentul românesc” am
ales poezia ,,August” pentru
a omagia această ultimă lună
a verii, luna lui ,,Gustar”, dar
și pentru a reaminti cititorilor
o altă latură a creației acestui
mare scriitor, așezat cumva în
garderoba istoriei de o lume
prea grăbită, fascinată de oferta
virtuală.
„Pe luciul fără hotare/
Al apelor ce-au adormit,/
Din fund de haosuri răsare/
Melancolia zâmbitoare/A
stelelor ce-au răsărit.//
Întârziat pe malul mării/
Eu în adâncuri rătăcesc/
Şi prins de farmecul uitării/
Las jos tot lutul pământesc/
Şi-n lumea naltului plutesc.//
Şi când mă uit în urma mea/
La discul rotunjit din tină,/
Îl văd schimbat deodată-n
stea,/C-o licărire de lumină/
Îndepărtată, rece, lină.//Iar
pe luceferii de noapte/Parcă
mai lesne-i văd apoi/Că sunt
pământuri vechi, răscoapte,/
Că-s plânsete acele şoapte/Ce
curg din spaţiuri spre noi.//O,
lege! cât îmi pari de mare!.../
Ce farmec pui în toate cele!.../
De te-ai numi, în timp, uitare,/
Sau, în distanţă, depărtare,/
Tu schimbi pământurile-n stele.//Care-i
privirea omenească/Pătrunzătoare
de mister,/
Ce-ar îndrăzni să bănuiască/
Că lumea noastră pământească/Trăieşte
însăşi ea în cer?”.
Ca poet, Duiliu Zamfirescu
se observă foarte exact, scriindu-i,
în 1895, lui Maiorescu:
„Eu cred că, în adevăr, la
mine este oarecare originalitate,
dar nu mă cred în stare
de a impune nimic, ba chiar
această originalitate mă tem
să nu pară căutată, în lipsa
adevăratei simțiri poetice”.
Acumulând elanuri și forme
lirice din Macedonski,
Gautier, Carducci, Leopardi,
Musset, Hugo, Byron și alții,
poezia lui Duiliu Zamfirescu
este marcată la început de
convenționalisme și exotisme
neoromantice, apoi de un
neoclasicism cantabil și fastuos,
egal împărțit între elegie
încărcată, retorism împănat
mitic și cu sonorități parnasiene,
pentru a-și da apoi o
altă măsură de autenticitate
a simțirii.
Duiliu Zamfirescu a scris
versuri, proză scurtă, piese
de teatru, dar cea mai importantă
contribuție a sa la
literatura română o reprezintă
romanele sale din Ciclul
Comăneștenilor, o adevărată
saga a literaturii rămâne
(,,Viața la țară”, ,,Tănase
Scatiu”, ,,În război”, ,,Îndreptări”
și ,,Anna”). Acestea
se constituie în primul
ciclu din literatura română,
asemănător ciclului Les
Rougon-Macquart al lui
Emile Zola. Cele cinci volume
au fost scrise departe de
țară, la Roma, când autorul
lucra la legația română din
Italia. La acestea se adaugă
primul roman epistolar din
literatura noastră, ,,Lydda”.
Prin intermediul familiei
Comăneșteanu, reprezentantă
a vechii boierimi,
opusă parveniților de teapa
odiosului personaj Tănase
Scatiu, romancierul ne oferă
imaginea complexă a
societății românești de la
finele veacului al XIX-lea.
Duiliu Zamfirescu s-a stabilit
la București, în vara anului
1882, după o scurtă carieră
de magistrat la Hârșova și
Târgoviște, în calitate de redactor
al ziarului ,, România
liberă” unde semnează cu
pseudonimul Don Padil, rubrica
„Palabras”. Revista
,,Literatorul” publică piesa ,,O
suferință”, iar în anul 1883
îi apare primul volum ,,Fără
titlu”, ce cuprinde poeme și
nuvele. Se desparte de cercul
de la ,, Literatorul” și începe să
frecventeze Junimea.
Un an mai târziu, în 1884,
are loc prima reprezentație
a piesei ,,Prea târziu”, scrisă
în colaborare cu Ștefan
Vellescu. În luna iunie revista
,, Convorbiri literare” îl
publică prima oară cu poezia
,,Iarna”. Apare romanul ,,În
fața vieții”, însă reacțiile criticii
sunt nefavorabile. Tot
acum începe corespondența
dintre Duiliu Zamfirescu și
Titu Maiorescu care va dura
până în 1913. O cronologie
a creației va segmenta în trei
opera lui Duiliu Zamfirescu.
Duiliu Zamfirescu
alias Don Padil
Perioada începuturilor, a cristalizării
unui program literar
și a manierei epice, de la 1879
la 1895, cuprinzând volumele
,,Fără titlu” (1883), ,,În fața
vieții” (1884). ,,Lume nouă și
lume veche” (1895), urmată
de momentul de tranziție reprezentat
de studiul despre
Tolstoi, publicat în 1892,
în ,,Convorbiri literare”. În
această perioadă îi apar nuvelele
„Un drum greșit”,
,,Locotenentul Sterie”,
,,Conu Alecu Zăgănescu” și
,, Subprefectul”.
Perioada dintre anii 1895
și 1908, cuprinde volumele
,,Viața la țară” (1898),
,,Novele romane” (1895),
,,Tănase Scatiu” (1907), ,,În
război” (1902), ,,Îndreptări”
(1908), ,,Imnuri păgâne”
(1897) și ,,Poezii nouă”
(1899). Perioada finală, de la
1908 încolo, apar volumele
,,Anna sau Ceea ce nu se poate”
(1911), primul roman greu
clasabil din literatura română
,,Lydda” și ,,Furfanto” (Trei
novele). Lovinescu publica
în ,,Convorbiri literare” întâiul
studiu despre prozatorul
Duiliu Zamfirescu. Referindu-se
la creația sa, Duiliu
Zamfirescu afirma: „am trăit
o viață întreagă, cătând să
pun de acord clasele sociale
ale țării noastre pe latura
lor estetică”, dar și că scopul
operei sale este de a „căuta
tocmai ce oamenii ascund -
mobilele sufletești”, indică o
polaritate absolut semnificativă
pentru conștiința prozei
românești. Semnificativă din
unghiul istoriei literare, al
evoluției mentalității literare,
al tehnicii narative, sociologic,
psihologic și axiologic
deopotrivă. Teatrul lui are o
singură mare calitate - replica.
Rapidă, nu o dată tulburătoare,
determinând situații
ce alternează dinamic, chiar
excesiv de dinamic, până la
spulberarea tensiunii dramatice.
Tănase Scatiu este publicat
pentru prima oară sub
formă de foileton în perioada
noiembrie 1895 - februarie
1896 în revista bucureșteană
,,Convorbiri literare” și în volum
în 1907 de către Editura
Alcalay din București. Romanul
continuă acțiunile principalelor
personaje din ,,Viața
la țară” (1894-1895), fiind
cel de-al doilea volum din
ciclul Comăneștenilor ce mai
cuprinde, așa cum am mai
scris, încă alte trei volume:
,,În război” (publicat în foileton
în 1897-1898 și în volum
în 1901), ,,Îndreptări”
(publicat în foileton în 1901-
1902 și în volum în 1908) și
,,Anna” (publicat în foileton
în 1906 și 1910 și în volum
în 1911). Primele trei romane
au fost publicate în anul 1907
în colecția ,,Biblioteca pentru
toți” a Editurii Alcalay într-un
singur volum intitulat Istoria
Comăneștenilor, acesta fiind
primul ciclu romanesc din literatura
română.
În august 1911, după
apariția volumului ,,Anna”,
ciclul întreg de cinci romane
a fost denumit Romanul
Comăneștenilor. ,,Tănase
Scatiu” are dimensiuni reduse,
fiind un supliment al
romanului ,,Viața la țară”,
împreună cu care formează
o unitate epică. Acțiunea se
concentrează în jurul personajului
titular, incult, bădăran
și violent, ce-i întruchipează
pe arendașii îmbogățiți care
dobândesc o tot mai mare
influență în politica românească
de la sfârșitul secolului
al XIX-lea și se strecoară
brutal în clasa boierească.
Primele două romane ale
Ciclului Comăneștenilor
au fost ecranizate în filmul
,,T ănase Scatiu”, regizat de
Dan Pița după un scenariu
scris de Mihnea Gheorghiu.
Rolul titular a fost interpretat
de actorul Victor Rebengiuc.
Premiera a avut loc pe 25
octombrie 1976. Romanul
a fost dramatizat de Iosif
Petran pentru Teatrul Național
Radiofonic, un spectacol cu o
durată de 95 de minute, în regia
artistică a lui Mihai Zirra.
Ștefan Mihăilescu - Brăila a
jucat rolul titular. Piesa a fost
difuzată în premieră în perioada
11–16 iunie 1967.
Autor: Pușa Roth
(București – România)
Jurnalist, dramaturg, membru
a Uniunii Scriitorilor din
România, Senior Editor în
cadrul redacției Occidentul
Românesc din anul 2012.

Dan Caragea - Critic literar
Portugalia, Editor Senior - OR
2019, iunie, 3. A murit
Agustina Bessa-Luís (1922-
2019), îndrăznesc să spun, cel
mai de seamă scriitor portughez
contemporan. Nu a fost
o scriitoare cu aceleași tiraje de
succes ca Saramago, de pildă,
pentru că arta ei a condus-o
dincolo de convenționalitățile
reflecțiilor și ale expresiei literare
obișnuite. De la Fernando
Pessoa încoace, niciunui alt
scriitor portughez nu i-a fost
hărăzită genialitatea ca acestei
scriitoare prea puțin studiată,
prea puțin învățată, prea puțin
tradusă. Am încercat să reunesc
aici, pentru prima oară,
textele și amintirile mele despre
Agustina Bessa-Luís.
A. B. L. – Este o activitate
efemeră, fără îndoială, dar scriitorul
nu poate și nu trebuie să
se limiteze doar la opera „eternă”.
Articolele, conferințele,
interviurile mele – ca acesta,
de exemplu – sunt o formă de
contact uman. Ele reprezintă
comunicarea directă cu oamenii,
indispensabilă creației.
Scriitorul nu se poate izola de
lume, el trebuie să aibă o viață
echilibrată, să nu se limiteze
numai la un singur cerc de
persoane, indiferent de calitatea
acestora. Trebuie să aibă o
excepțională mobilitate socială,
să asculte mult, să cunoască
lumea în cele mai variate
situații. De aceea, vă spuneam
în discuțiile noastre, că îmi
place foarte mult să călătoresc
cu autobuzul, să mă plimb prin
piețe. Numai într-un contact direct
cu oamenii poți surprinde
autenticul, realul cutremurător.
– În aceeași ordine de idei,
mi se pare că la dv. necesitatea
comunicării s-a manifestat
pregnant de la primele
scrieri să le zicem cvasiliterare.
Mă refer la epistolele din
adolescență.
A. B. L. – Este adevărat,
scriam nenumărate scrisori prietenilor
mei și chiar unor persoane
necunoscute, dornice de
un schimb de corespondență,
și ale căror adrese apăreau în
reviste. Am avut două corespondente
care îmi mărturiseau
problemele lor de viață și pe
care am ajuns să le cunosc
abia după mulți ani. Pentru
mine, scrisorile erau, desigur,
un pretext pentru a cunoaște
oamenii și pentru a-mi exersa
stilul.
– Nu vi se pare o atitudine
egoistă?
A. B. L. – Ba da, oarecum,
dar artistul nu este o
instituție de caritate. Fiecare
se folosește, într-o oarecare
măsură, de semenii săi. Ele se
foloseau de mine pentru a-și
destăinui necazurile, eu, pentru
a cunoaște natura umană. Există
o compensație, nu credeți?
– Aveți obiceiul să țineți
un jurnal? Valéry sau, bunăoară,
Miguel Torga țineau cu
consecvență jurnale. Am putea
privi acest fenomen ca pe
o modă?
A. B. L. – Nu țin un jurnal,
consider că răsunetul afectiv al
unui eveniment poate întuneca,
la un moment dat, obiectivitatea
scrisului. Las de obicei ca
o experiență să se sedimenteze,
apoi, când e necesar, ea se lasă
rechemată din adâncurile memoriei
și se retopește în scris.
În ceea ce privește moda
jurnalului, acest fenomen s-ar
putea explica chiar prin specificul
literaturii secolului nostru,
în sensul că personalitatea
umană a scriitorului ajunge
la public mediată de stiluri
și mode literare, cu toate că
nevoia de confesiune a omului
scriitor a rămas aceeași ca
și în romantism. În ceea ce
privește întrebarea dv., ați ales
două cazuri, cred, extreme de
jurnal: Valéry – modernitatea și
jocul ideilor, iar Torga – confesiunea
sensibilă. De altfel, nu
m-ar mira ca promotorii noului
roman să țină jurnale.
– Nu păreți o adeptă a noului
roman. Spre ce romancieri se îndreaptă
totuși preferințele dv.?
A. B. L. – Este o întrebare
prea vastă ca să pot răspunde
integral. De aceea, voi indica
doar câteva nume. Dintre
francezii secolului al XIX-lea,
îmi place Stendhal și-l admir
foarte mult pe Flaubert pentru
forța concepției și a stilului.
Îmi place, deși poate părea
paradoxal, Jean-Paul Richter
tocmai pentru autenticitatea
trăirilor lui onirice. Cred că
atinge un realism de substanță
care diferă de realismul privit
ca o imitație a realității. Dintre
scriitorii germani ai secolului
nostru îi prefer pe Broch, pe
Musil și pe Thomas Mann. Știu
că aceștia sunt binecunoscuți
în România și nu pot decât să
salut un astfel de act cultural
căutător de esențe. Dintre romanele
lui Thomas Mann, sunt
adepta, oricât ar părea de ciudat,
a Morții la Veneția, a trilogiei
lui Iosif și a romanului
Tonio Kröger.
În literatura portugheză
simt o afinitate specială față de
Camilo Castelo Branco care,
din păcate, este puțin cunoscut
în străinătate. Preferințele străinilor
merg, aproape unanim,
spre Eça de Queiroz.
– Cum vă explicați acest
fenomen?
A. B. L. – Camilo întruchipează
o anumită spiritualitate
a nordului Portugaliei, diferită
de cea din sud. Sudul, cu
Educaţie şi cultură AUGUST
2019 11
Lisabona, capitala țării, și-a
impus firesc preponderența
culturală, ilustrată de Eça. Pe
de altă parte, Camilo aparține
unui univers mintal mai provincial,
dar nu mai puțin
înzestrat cu valoare umană,
pe care cei familiarizați cu
Trás-os- Montes o simt cu
adevărat.
– Desigur receptarea unui
mare scriitor este o problemă
complexă. Ce credeți despre
publicul dv.?
A. B. L. – Publicul meu a
avut timp să se formeze prin
cele douăzeci și șase de romane
publicate până acum. Aș
putea spune că între anumite
limite, un nou roman al meu nu
constituie o surpriză pentru public.
Există, evident, o constantă
a scrisului meu, explicabilă
prin universul mental pe care
mi l-am format în cei mai bine
de patruzeci de ani de scris. Pe
de altă parte, evoluția internă a
scrisului meu impune modificări
și variații, sper, superioare
de la carte la carte. Desigur,
că elementul cel mai nobil și
cel mai imprevizibil în relația
oricărui scriitor cu publicul
este chiar publicul, dar, în
P ortugalia, s-a instituționalizat
un mod de lectură al romanelor
mele prin faptul că unele fragmente
au intrat în manualele
școlare.
– Nu credeți că această clasicizare
ar putea duce, în cazuri
extreme, la o „împietrire”
a modului de lectură?
A. B. L. – Cred că acest
pericol nu există decât în mică
măsură în Portugalia. Am încredere
în maleabilitatea și
comprehensiunea comentatorilor
mei din mediul școlar.
Sunt convinsă că orice studiu
pe text urmărește, în primul
rând, personalizarea tânărului
cititor, dezvoltarea capacității
lui critice. Nu cred că operele
mele pot încremeni într-o
imagine culturală intangibilă
și venerată.
– Publicul dv. este mereu
în așteptarea unui nou roman.
Simțiți această așteptare ca pe
o presiune, ca pe o frână în calea
creației?
A. B. L. – Bineînțeles că nu!
Sincer vorbind, cred că îi ofer
publicului meu noi surprize, limitate
totuși, așa cum spuneam
mai înainte, la propria-mi personalitate
creatoare.
Scriitorul este proteic între
anumite frontiere, dacă vreți el
poate fi diferit atât cât îi permite
unitatea propriei ființe. Nu
trebuie să se oprească înainte
de momentul dezintegrării
unității sale creatoare.
Înainte de a fi o conștiință
lucidă a epocii sale, scriitorul
trebuie să posede o maximă
cunoaștere de sine. Numai așa
poate realiza echilibrul. Relația
mea cu publicul este implicită,
aș spune semilucidă, și așa
a fost de la primul roman pe
IN MEMORIAM:
AGUSTINA (II)
care l-am scris la șaisprezece
ani. Totuși niciodată nu am fost
sigură de ecoul cărților mele,
chiar și o reacție favorabilă a
publicului a putut să-mi aducă
surprize prin simplul fapt că nu
era ceea ce eu așteptam. Aici
intervine caracterul imprevizibil
al publicului, entitate sociologică
cu dinamică proprie și,
evident, creatoare. Oricum aș
scrie la fel și pe o insulă pustie.
– Ce ne puteți spune despre
reacția criticii?
A. B. L. – Nu știu prea bine
ce cred criticii despre mine. În
general, critica depinde de factori
diverși, de afectivitate, de
conservatorism, de gelozie sau
de resemnare. Rari sunt acei
critici care își iubesc meseria
de critic. Și, când o iubesc, devin
tirani sofisticați.
– Au fost, desigur, și unele
păreri care v-au incomodat…
A. B. L. – Nu mai știu ce
m-a incomodat în domeniul
literar. Unele trădări care, repetându-se,
și-au pierdut gustul
inițial.
– Ce crede Agustina despre
literatura pe care o scrie?
A. B. L. – Părerea mea este
că sunt cea mai bună din lume.
Pe de altă parte, nu merită să
ai opinii personale în această
chestiune.
– Ce credeți despre celebritate?
A. B. L. – Celebritatea se
câștigă cu puțin talent provocator,
insistență editorială și
printr-o oarecare participare a
majorității oamenilor. Cine nu
irită, nu cunoaște și nu discută
cu anonimatul în fiecare zi să
nu spere să ajungă celebru. Eu
nu m-am gândit niciodată să fiu
celebră, Am vrut să fiu celebră,
ceea ce este altceva!
– Credeți că ați scris opera
capitală?
A. B. L. – Cum aș putea ști
dacă am scris o carte cu adevărat
capitală, aceea pe care am
sperat să o scriu? Înainte de
toate, „a scrie” a fost un pretext
în fața a ceea ce este într-adevăr
unicul fapt cutremurător al
vieții noastre – moartea.
– Vreți să vă referiți în continuare
la literatura portugheză
de azi?
A. B. L. – Momentul cel
mai riscant din viața unui
creator, cel care realizează o
operă din talentul său și din
împrejurările în care acesta se
dezvoltă este momentul în care
trebuie să se refere la contemporanii
săi. Sinceritatea poate
păcătui prin ipocrizie ușuratică,
iar când vrem să părem juști,
putem fi mai degrabă mânați
de resentimente. Opera de
artă este un produs extrem de
friabil. Aciditatea o poate deteriora,
iar aciditatea este lipsa
de sensibilitate. Să ne gândim
totuși că Hannibal a traversat
Alpii aruncând oțet peste stâncile
încinse. Acestea crăpau, lăsând
să treacă armatele. Opera
de artă trebuie să suporte acest
tratament „inuman” care vine
nu numai din partea criticilor,
dar și din partea publicului, din
partea confraților, chiar și a admiratorilor.
Literatura portugheză de
astăzi nu mă entuziasmează,
dar e un fenomen important –
în ciuda exigențelor mele – în
domeniul literelor pe care le
iubesc atât de mult. Și, pentru
că le iubesc, descopăr în
ele defecte uriașe care altora,
mai indiferenți, li se par simple
conflicte de stil sau de modă.
Din când în când, totuși, o
autoare ca mine, atât de plină
de răceală reverențioasă,
întâlnește o surpriză: un alt
autor care, între afinități și
diferențe, emoționează pentru
că este o revelație. Nimic mai
emoționant pentru un scriitor
decât întâlnirea cu un continuator.
Așa s-a întâmplat, în
Portugalia, cu cartea scriitoarei
Lídia Jorge, O Dia dos Prodígios
(Ziua minunilor). În materie
de ficțiune ea este, de pe acum,
mai mult decât o promisiune.
În artă nu cred în promisiuni.
Prima carte are, la rădăcina sa,
pe ultima, cu aceeași vigoare și
sintetică disperare.
– Nu ați pomenit nimic despre
poezie sau teatru.
A. B. L. – În poezia portugheză
îl așez pe Eugénio de
Andrade cu mult mai presus
decât pe Pessoa. E un liric
atât de bine înfipt în conștiința
perfecțiunii dispensabile, care
definește atât de bine felul de a
simți al portughezilor.
În ceea ce privește teatrul,
nu știu. Teatrul este mai ales
consumarea spiritului tragic
al unui popor. Refuzându-se
tragedia, se coboară, într-un
anume fel, cortina teatrului
și se optează pentru realitatea
domestică și socială. Un tragedian
apare rareori, un mare
teatru de asemenea. Este necesar
să existe o coincidență între
faptul istoric ți traducerea lui în
experiență temperamentală sau
intelectuală.
– Ce ați mai putea adăuga
privind tendințele literaturii
portugheze?
A. B. L. – Tendințele literaturii
portugheze au fost
întotdeauna inefabile. Vreau
să spun că acela care produce
opera nu este cu exactitate cel
care o trăiește. De exemplu, pe
de o parte, omul care gândește
un picaro, iar, pe de alta, omul
care scrie și care se limitează
la a fi sentimental, moralist și
chiar ipocrit. Camões este dovada
acestui lucru.
Literatura portugheză se
împarte în două perioade majore
și, apoi, în diferite cicluri
situate între comun și opulență
verbală: perioada cronicilor,
în general de înaltă calitate,
și perioada burghezului abia
emancipat, a analfabetismului.
Au existat cicluri strălucitoare
în ceea ce noi numim estrangeirismo
(străinismul).
– Ați putea face unele
distincții culturale între cele
două culturi iberice (portugheză
și castiliană)? În multe
cazuri, persistă încă stânjenitoare
confuzii la unii cercetătorii
străini.
A. B. L. – Portughezii sunt
mai aproape de Franța, spaniolii
de Germania. Nu poate exista
un singur tip iberic de cultură,
mai degrabă o inimiciție
culturală iscată de dorința
firească de diferențiere între
țări cu limbă atât de apropiată
și cu o istorie, la începuturi,
comună.
Portughezul nu e metafizician;
el are genul conversației.
Negoțurile sale erau făcute cu
scopul de a stabili relații cu oamenii
și nu pentru câștiguri care
devin ceva auxiliar. Portughezii
au practicat un tip de colonizare
diferit de cel al spaniolilor. Nu
s-au implantat, nu și-au impus
cu forța cultura. E o trăsătură
negativă la prima vedere, dar,
în viziunea consecințelor istorice,
acest spirit mai liberal a dat
naștere, totuși, unei mari culturi,
culturii braziliene, cu mozaicul
ei de rase cunoscut, extraordinar
de democratic. Ca atitudine,
deci, rigidității spaniole i
se opune maleabilitatea portugheză.
Portughezul râde mult
de puțin, spaniolul râde puțin
de mult. Iată de ce spaniolii
au un simț al tragicului pe care
portughezii nu îl au. Unamuno,
marele nostru admirator, este de
neconceput în Portugalia.

12 AUGUST
2019
Interviu
Nu pot scrie
decât românește,
Despre experiența emigrării
în perioada regimului comunist.
Un interviu cu Letiția
Vladislav, care locuiește, alternativ,
în trei țări: Germania,
Spania și Brazilia. Așadar, viziunea
sa despre capacitatea
de adaptare a românilor la
viața în străinătate este mult
mai complexă.
Ani Bradea: Pentru început,
vă invit să vă faceți o scurtă
prezentare și să precizați,
vă rog, când ați plecat din
România și, mai ales, unde ați
plecat?
Letiția Vladislav: Numele
meu este Letiția Vladislav,
am absolvit filologia la
Universitatea din București,
aproape doi ani am lucrat
la o școală, ca suplinitoare,
apoi la Radio România. Am
plecat din țară în Germania,
în anul 1981, legal, după ce
am așteptat doi ani ca cererea
de emigrare să fi e aprobată
de către autoritățile comuniste.
Până în acel moment, am
scris și am publicat în reviste
culturale, precum și un volum,
aveam deja două cărți apărute.
În prezent sunt pensionară,
locuiesc în Germania, dar și
în Spania (o bună parte din
an), și, din doi în doi ani, plec
pentru o perioadă de timp în
Brazilia.
Ani Bradea: În ce context,
socio-familial, ați hotărât să
emigrați? Povestiți-mi puțin
despre situația dvs. și a familiei
dvs. din acel moment. Care
au fost motivele care v-au determinat
să luați o asemenea
decizie?
Letiția Vladislav: Soțul
meu, un foarte capabil geolog,
nu se putea realiza profesional
sub nicio formă. Am implorat,
ne-am umilit, nimic. Rămânea
pe loc. Primea oferte din străinătate,
pentru a participa la
diferite evenimente care aveau
loc acolo, lucrările lui fi ind
cunoscute peste hotare, dar
plecau numai cei cu relații sus
puse. Până la urmă Institutul
Geologic l-a amenințat că va
fi transferat la Caransebeș.
Devenise incomod. Mai ales
cu mine în spate. Scrisesem
o scrisoare de protest către
Ceaușescu și, spre surprinderea
noastră, a fost verificată
povestea, dar el tot pe loc a
rămas. Așa că am depus actele.
Fiind de origine germană
am hotărât să plecăm în
Germania. Nu am plecat pentru
că eram săraci. Nu eram.
Aveam un apartament mare,
al nostru, câștigam bine, eu
aveam succes. Am lăsat totul
în urmă. Aveam treizeci de ani,
publicasem două cărți foarte
bine văzute, una premiată,
cu cronici fantastice, făceam
emisiuni la Radio, care aveau
succes, aveam tot viitorul înainte.
Tensiunea profesională a
soțului începuse să se simtă în
casă. Certurile erau tot mai
dese, nemulțumirile deveniseră
zilnice, el nu mai avea șanse,
eu eram Letiția Vladislav, tânăra
de succes, iar el în spatele
meu. L-am iubit enorm. Am
plecat. Și în urma mea a rămas
tot ceea ce construisem cu atâta
muncă și atâtea renunțări.
Am fost săracă. Visam să scriu
și să fiu cineva. Am reușit. Șiapoi
am pierdut... Dar mi-am
salvat căsnicia. El a suferit
mult. Tânjea după munții lui,
după Institut, după țară. Deși
neamț, era mai român ca toți
cei cunoscuți în ultimii ani
printre străini. După zece ani
soțul meu a murit. Eu am rămas
acolo până la pensionare.
Mi-am construit o casă în
Spania. Unde stau mai bine de
cinci luni, an de an. Mai plec
și în Brazilia. Nu stau mult. Iubesc
acele locuri. Este un sentiment
greu de descris. Practic,
iubirea mea pentru Brazilia nu
are granițe. Mă simt acasă în
acele locuri. Vorbesc portugheza
braziliană mai mult decât
româna. Însă NU POT SCRIE
DECÂT ROMÂNEȘTE. În altă
limbă nu simt nimic. Sunt goală.
Când scriu, întorc timpul în
mine. Sunt din nou eu, cea de
treizeci de ani.
Ani Bradea: Dintre cei
care au răspuns până acum
întrebărilor mele, sunteți prima
persoană care a plecat
din România înainte de 1989.
Așadar, experiența emigrării
în perioada regimului comunist
este o zonă nouă pe care o
explorez. De aceea mi-aș dori
să-mi vorbiți puțin despre momentul
în care ați depus cererea
de emigrare și, mai ales, ce s-a
întâmplat după aceea? Mă refer
la atitudinea autorităților, la
repercusiunile, dacă au fost, ale
unei asemenea „îndrăzneli”.
Din punct de vedere social și
profesional, ați avut de suferit,
atât dvs. cât și soțul dvs., de
la momentul depunerii solicitării
și până când ați reușit să
plecați?
Letiția Vladislav: Enorm
de multe probleme nu am
avut. Eu, nu. El, da. De fapt
nu era nimic nou. Erai „neiubit”,
mureai „neiubit”. Rău
era că trebuia să merg o dată
pe săptămână la miliție, unde
venea cineva, bănuiesc ceva
mai cultivat, ce încerca să mă
(să ne) convingă să nu plecăm.
Până la urmă a renunțat. Hotărârea
era defi nitivă. Mergeam
acolo, scotea dosarul,
ce se umpluse de hârtii, apoi
discutam banalități cotidiene.
Ba chiar și despre literatură.
Uneori sunau noaptea la ușa
apartamentului și cereau o
cafea. O primeau. Mai venea
sectoristul, unul care întreba
ca papagalul dacă plecăm sau
zicem numai așa. Când am fost
să iau documentul cel mai important,
că ni s-a aprobat plecarea,
m-au îmbrâncit pe scări
și m-am rostogolit peste toate
treptele până la subsol. Era pe
Nicolae Iorga. Și eu eram cu
cei mici. S-au speriat teribil.
Peste drum era o ambasadă.
M-au chemat la ei, am fost văzută
de un doctor, eram numai
lovită, nu aveam nimic serios.
Iar cu documentul acela în
mână mi-a trecut și durerea. În
concluzie, nu pot spune că am
avut probleme foarte grave cu
societatea comunistă. Nu eram
singurii cu actele depuse.
Ani Bradea: Îmi spuneați
mai devreme că în acel an,
1981, când ați părăsit definitiv
România, din punct de
vedere profesional, dvs., dar
și soțul dvs., aveați realizări
importante. Pregătirea călăto-
riei a presupus și găsirea unei
locuințe, a unor locuri de muncă
în Germania? Din România
comunistă ați avut această posibilitate?
În momentul plecării,
știați spre ce anume vă
îndreptați?
Letiția Vladislav: Noi
aveam rude în Germania.
Străbunicii soțului se născuseră
acolo, aproape toată
familie era în Germania. Am
stat într-un Centru pentru înregistrarea
noilor veniți, căruia
noi îi spuneam „Lagăr pentru
cei întorși în țara lor”. Am căutat
de lucru și am luat totul de
la capăt. Prea multe nu știam
despre ce ne aștepta. Rudele
povesteau, însă, greu de spus,
dacă habar n-ai de alt sistem,
alți oameni, altă mentalitate.
Știam că NIMENI NU NE
AȘTEAPTĂ. Rudele ne-au ajutat,
dar noi trebuia să începem
din nou, nu ei. Vorbind limba
nu au fost probleme de comunicare.
Soțul a găsit repede un
serviciu, bineînțeles ca geolog.
Eu am fost ani de zile casnică.
Mai lucram câte trei, patru ore
pe zi, pentru că, altfel, aveam
senzația că-mi cade acoperișul
în cap. Trebuia să fac ceva. A
fost greu. A fost foarte greu.
Am reușit. Soțul mergea chiar
la congrese afară din țară. Era
apreciat. Rolurile s-au schimbat.
Eu nu mai eram decât
mamă și soție. Nimic altceva.
Asta m-a ros teribil. Scriam pe
ascuns, pentru că nu doream
să mă vadă soțul. Promisesem
că mă voi simți acasă acolo.
Nu am fost niciodată acasă în
alte locuri. Era țara în care
trăiam. Acasă era satul meu
și Bucureștiul. Nici acum nu
sunt acasă. Am pierdut absolut
totul, m-am pierdut pe mine
căutând un loc al meu. Nu l-am
găsit. Poate sunt prea sensibilă,
nu știu…
Ani Bradea: Povestindumi
despre problemele întâmpinate
cu autoritățile comuniste,
despre incidentul în care ați
fost agresată odată cu obținerea
ultimului document necesar
ieșirii din țară, ați amintit de
„cei mici”. „Și eu eram cu cei
mici” – ați spus. Înțeleg că este
vorba despre copiii dvs. Ei cum
s-au adaptat acestei schimbări,
cum au perceput ei mutarea definitivă,
erau de vârstă școlară,
sau mai mici?
Letiția Vladislav: Copiii
erau mici. Fetița mergea
deja la școala germană, iar
băiețelul la grădinița germană.
Mult contact cu alți copii
nu au avut. Deci vorbeau stricat
românește. În Germania
totul a fost perfect. Prieteni,
activități, schimbarea a fost
numai de loc. Limba o știau.
Ani Bradea: Ați afirmat
că rolurile s-au schimbat în
Germania, între dvs. și soțul
dvs., că de data asta el era
cel care avea succes, iar dvs.
tânjeați după viața împlinită
profesional la care ați renunțat
plecând din România. Spuneți,
de asemenea, că v-a fost foarte
greu, dar ați reușit. La ce anume
vă referiți? Povestiți-mi
puțin despre parcursul dvs.
profesional în Germania.
Letiția Vladislav: Eu nu
am putut lucra imediat. Copiii
fiind mai mici, noi nu am
vrut să le agățăm cheile la gât
și să-i lăsăm să se hrănească
numai cu mezeluri. Deci,
mama lor gătea, se ocupa de
casă, de copii, citea, dar nu
avea serviciu. Când cei mici
au crescut, și aș fi putut munci,
s-a îmbolnăvit soțul. Chiar
în anul extrem de dureros al
bolii lui am început să lucrez
la o școală din orășelul vecin.
Aveam 38 de ani și doream
să fiu sigură că-mi voi putea
hrănii copiii. Soțul a murit.
Eu am împietrit. Devenisem
un robot. Casă – școală - cimitir.
Nimic altceva. Toți iepurii
de pe câmpul ce ducea spre
cimitir mă cunoșteau. Nu mai
fugeau de mine. Și așa au trecut
anii. Când nu ne ajungeau
banii lucram la un magazin de
încălțăminte, apoi am făcut trei
luni curățenie la o expoziție.
Două joburi, durerea și stresul
m-au ucis. Mi-am pierdut un
rinichi. Și am înțeles că trebuie
să schimb ceva. Altfel... poate
muream. Am vândut casa. Ea
îmi lua toți banii. Trebuia s-o
plătesc. Era cu împrumut de la
bancă. Nimeni nu se gândise
la moarte cu zece ani în urmă.
Copiii și-au făcut drumul lor în
viață. Ba chiar un drum excelent.
Am luptat. Carieră n-am
făcut. Dar nici nu am trăit pe
banii statului. Tot ce am, a fost
realizat cu banii mei, munca și
oboseala mea. Nimeni nu mă
poate arăta cu degetul. Abia
acum văd clar. Și sunt mândră
de mine. Se poate și de una singură.
Dacă vrei cu adevărat.
Ani Bradea: Într-un răspuns
anterior mi-ați spus
că, odată ajunși în Germania,
ați stat într-un fel de
„Lagăr pentru cei întorși
în țara lor”. Ce anume presupunea
această măsură a
autorităților germane, ce
obligații sau constrângeri
vi se impuneau?

Interviu AUGUST
2019 13
în altă limbă nu
simt nimic
Letiția Vladislav: Nu era
o cazemată. Erau blocuri
unde locuiau oameni. Veniți
de afară, ca noi. Pentru că
abia venisem și nimeni nu știa
unde va rămâne, în ce sat sau
oraș, pentru că mulți aveau
rude în alte locuri, am rămas
scurtă vreme în acest cartier.
Ni se făceau documentele
noi, germane. Apoi am plecat
unde am dorit noi. Nu aveam
constrângeri. Undeva trebuia
să dormim. Nimic dur. Absolut
normal. Aveam tot ce ne
trebuia. Cumva trebuia să
ne facem documente noi, să
aparținem acelui loc. Puteam
merge unde doream. Nimeni
nu ne forța să stăm în casă.
Nu se chema „Lagăr”. Așa
îl numeam noi. Pentru că în
acele blocuri locuiau numai
etnicii repatriați. Da, cred că
trebuie să explic mai bine asta
cu „Lagărul”. Noi, cei noi
veniți, numeam acest centru
„Lagăr”. Nu avea nici ziduri,
nici lacăte pe uși. Era centrul
de înregistrare a noilor repatriați,
pentru a putea primi
documente noi. Aveam documente
străine. Nu puteam pleca
de nebuni să lucrăm cu acte
românești, poloneze, rusești,
ungurești. Odată ce am fost
înregistrați și ne-am căpătat
noile acte, am plecat unde am
dorit să ne stabilim, ori unde
am găsit de lucru.
Ani Bradea: Statul german
v-a oferit atunci un ajutor de
integrare, existau anumite
măsuri de protecție socială
menite să-i susțină pe noii
veniți până la găsirea unui loc
de muncă? Dar în prezent, din
ceea ce cunoașteți dvs., cum
sunt ajutați imigranții? (Din
discuțiile cu alți români stabiliți
în Spania, sau Portugalia,
am aflat că aceștia numesc
Germania, alături de alte state
vestice, „paradisuri sociale”).
Letiția Vladislav: Sigur că
am fost ajutați. Am primit un
fel de ajutor în bani, pentru
mâncare și îmbrăcăminte, destul
să ne putem plăti și chiria.
Nu am ales o vilă, ci un apartament
modest, cu trei camere,
pe care îl puteam plăti. Nu am
abuzat de bunătatea legilor și
nici de a oamenilor. Soțul meu
a găsit destul de repede o slujbă
și nu am mai avut nevoie
de ajutor. Nu am avut contacte
cu imigranții români. Ceea ce
știu, de la prietenii germani,
este că acum vin o grămadă
de români acolo, abuzează de
generozitatea legilor, care sunt
foarte umane, unii se declară
bolnavi, prin urmare nu pot
munci, alții stau prin R omânia
și merg acolo din trei în trei
luni, ca să nu piardă ajutorul
social. Nimeni nu-i cunoaște.
Iar ei nu se trădează între ei.
Cei cinstiți lucrează din greu.
Copiii lor vorbesc nemțește.
Sunt perfect integrați. Deci,
ca peste tot, sunt oameni și
oameni.
Ani Bradea: Ați lucrat doi
ani în învățământ în România
și, mai târziu, ați fost profesoară
în Germania, probabil
mai multă vreme. V-aș ruga să
faceți o comparație între cele
două sisteme de învățământ,
ce deosebiri majore ați constatat
la cel german, față de
ceea ce știați că se practică în
învățământul românesc?
Letiția Vladislav: Deosebirile
sunt de la cer la pământ.
Pe vremea aceea (când eu
eram acolo), în țară nu era
nimic nou. Material didactic
mi-am făcut singură. Totul
era cumva șters și plictisitor.
Dar copiii doreau să învețe,
erau ascultători, respectuoși,
harnici. Și săraci. Cu clasa
mea am fost și la cinematograf,
apoi la o cofetărie. Le
plăcea mult înghețata. Majoritatea
erau țigani. M-au iubit.
Și i-am iubit. În Germania
totul mergea strună. Copiii, în
general, își doresc să meargă
înainte. Cei de aici aveau mai
multă încredere în ei. Cu unii
sunt și acum prietenă, deși au
aproape 40 de ani. Alții nu
aveau încredere. Eu veneam
din Ost-Block. Deși, cu mâna
pe inimă spun, noi, amărâții
ăștia avem o super cultură
generală. Poate suntem, ori
eram, mai slabi într-o anumită
direcție, dar putem rămâne
cu capul sus în fața celorlalți.
Până și unii profesori credeau
că sunt mai proastă ca
ei. M-am impus. Dar a rămas
gustul amar. Până azi. Nu miar
plăcea s-o iau de la capăt.
Nici aici și nici dincolo. Nu
cred că am fost destinată să
fiu dăscăliță. De fapt, aveam
numai cursul de spaniolă. În
rest conduceam, împreună cu
alți patru profesori, biblioteca
școlii. Să lucrezi printre cărți
este o binefacere cerească.
Ani Bradea: Ați atins un
subiect delicat cu acest răspuns.
Mă refer la trimiterea
spre cărți, lectură, bibliotecă.
În România se citește tot mai
puțin, spre deloc aș zice. Scriitorii
nu mai au cititori, cel mult
se citesc între ei, editurile nu
mai au desfacere, librăriile acceptă
tot mai puține cărți, iar,
în acest caz, editurile mici nu
au nicio șansă. La modă este
subiectul privind analfabeții
funcționali, oameni care termină
studii, chiar universitare, dar
nu sunt capabili să înțeleagă
un text. Cum stau lucrurile în
străinătate? Având în vedere că
sunt trei țări în care dumneavoastră
locuiți, ce se întâmplă
în Germania, Spania, Brazilia,
din acest punct de vedere?
Cartea este un produs vandabil
acolo?
Letiția Vladislav: DA !!!
Până și în Brazilia se citește
mai mult decât în țara noastră.
Idea că au numai samba și femei
aproape goale, este falsă.
Lumea citește. Nu știu ce fac
cei de la „favela”, cartierele
extrem de sărace, cu probleme
de droguri si criminalitate.
Poate că și acolo, niște copii
săraci visează să iasă afară la
lumina zilei. De asta sunt sigură.
Mereu a fost așa. Și cel de
jos are dreptul la o școală. Depinde
de el. Se cumpără cărți.
Eu comand mereu la o librărie.
Și văd că și alții fac la fel.
Biblioteca școlii noastre, unde
lucram, avea peste 30.000 de
volume.
Ani Bradea: În acest an
se împlinesc 38 de ani (dacă
am socotit eu bine) de când ați
părăsit România. În tot acest
timp, ați mai fost în vreo călătorie
în țară? Dacă da, cum vi
s-a părut peste ani, România?
Ce schimbări în bine, sau, dimpotrivă,
în rău, ați remarcat?
Letiția Vladislav: Singurul
contact cu România au fost
părinții mei. În țară am fost
la doi ani după plecare. Tatăl
meu era bolnav. La întoarcere
am fost controlați ca bandiții,
mașina ne-a fost întoarsă pe
dos, până și roțile au fost
scoase afară, control corporal
și un milion de cuvinte
urâte. Ne-au ajutat șoferii camioanelor
ce așteptau acolo
să montăm totul la loc. Străinii,
revoltați, ne-au dat adrese
și numere de telefon, să putem
protesta. Iar grănicerii unguri,
care au văzut totul, neau
oferit un loc unde am poposit
peste noapte. Controlul
începuse la cinci seara și se
terminase la miezul nopții. La
moartea tatălui nu m-au lăsat
să intru în țară. Am fost în
1990, o săptămână, trei zile
în sat, trei zile în București.
Tata nu mai era. Casa mi se
părea tristă fără el. Mama
tare singură. Plângea mult.
Bucureștiul devastat. Peste
tot șantiere, unele abandonate,
găuri pline de apă, flori
și cruci la Universitate, o armată
de copii cerșind agresiv
pe bulevard, alții, drogați
la Sfântu Gheorghe și Gara
de Nord. Era o zi cu soare,
dar rece. Lipit de un perete,
un copilandru gol pușcă.
Imaginea m-a cutremurat.
Am alergat la Cocor și i-am
cumpărat haine. Papuci nu.
Mă gândeam să-i dau bani.
Când m-am întors, dispăruse.
L-am căutat peste tot. Un alt
pui de om mi-a spus că este
sub pământ și mi-a arătat pe
unde intrau. I-am dat niște
bani. A luat hainele și a intrat
acolo. Mi-a spus că n-ar
fi bine să intru, și am rămas
afară. A doua zi am plecat.
Nu înainte să hrănesc cinci
copilași la Universitate. Erau
abandonați. Copiii poate
aveau zece ani, nu mai mult.
Nu mai era acel altădată. Așa
ceva nu am văzut înaintea
plecării. Înseamnă că acești
oameni, aceste familii, aveau
sămânța criminalității în ei,
dar o ascundeau perfect.
Cine își abandonează copiii,
motivând că pleacă afară
pentru o viață mai bună,
este un criminal. Copiii nu se
abandonează! Atât de scârbită
am fost, că 13 ani nu am
mai intrat în țară. Apoi am
venit tot pentru o săptămână.
Și din nou o pauză mare.
Acasă nu s-a schimbat nimic.
Doar că unii oameni dragi
mie au murit. Și satul fără ei
nu mai avea farmecul din trecut.
În București s-a schimbat
totul. Și acolo mi-au murit
oameni tare, tare dragi. Am
crescut, pot spune, la redacția
revistei „ Luceafărul”. Erau
toți un acasă pentru mine.
Cu ei împărțeam bucuriile
scrisului și problemele personale.
Unii plecaseră. Alții
nu mai erau printre noi. A
fost ultima dată când i-am
văzut pe Laurențiu Ulici și
pe Mircea Sântimbreanu.
Din 2015 merg în fiecare an.
Dacă în trecut am fost șocată
de schimbările prea radicale,
uneori chiar idioate, acum încerc
să-mi descopăr tinerețea
prin oraș. Cu durere și răbdare,
înțelegere și multă iubire
pentru cei rămași, m-am descoperit
din nou. Sunt acolo.
Este ceva ce nu-mi mai poate
lua nimeni. Satul meu, orașul
meu, viața mea. Unele lucruri
nu mai sunt. Le-au aruncat la
gunoi. Păcat. Erau frumoase.
Chiar dacă veneau din
trecut. Nu putem rade totul
pentru a construi o nouă societate.
Nu-mi place să mă
plimb pe Magheru și să văd
numai covrigării, farmacii,
Sex S hopuri. Magheru era
frumos altădată. Așa cum era.
Nu-mi place să mă transform
în dac, numai pentru că acum
se poartă. Știu atât de puțin
despre Dacia. Nu-mi plac exagerările.
Goana după bani, o
discuție unde nu poți zice nimic
fără să nu vezi indignarea
din ochii celorlalți: „Ce vrea
baba asta, acum este tineretul
la rând, nu cei de dinainte de
revoluție”. Baba asta s-a întors
acasă, pe ruinele propriei
vieți. Și n-are de gând să-și
părăsească locul. Acum este
conștientă că nu străinătatea
te face om, că este o rușine
să-ți renegi familia, rădăcinile,
gândurile și sentimentele.
Iubesc satul meu și Bucureștiul
fără margini. Nu sunt sentimentală.
Am rădăcinile acolo
și vreau să rămână acolo. Aici
exist. Acolo trăiesc. Unii nu
vor înțelege. Treaba lor. Însă
eu simt așa.
Ani Bradea: Ce credeți
că îi lipsește României acum
pentru a ajunge din urmă statele
mai dezvoltate ale Europei?
Și ce credeți că ar trebui să
păstrăm din ceea ce avem și
ne deosebește de celelalte țări?
Letiția Vladislav: Ce-i
lipsește României ? O să răspund
punctual:
1. Când eram la școala generală
și mergeam la Orăștie
cu ai mei, mama vânzând în
fi ecare sâmbătă verdețuri la
piață, mă uitam ca hipnotizată
după străini. Erau altfel.
Uneori îl trăgeam pe tata după
mine și vorbeam cu ei. Așa am
cunoscut fete și băieți de anii
mei, cu care am corespondat
apoi. Necunoscutul mă atrăgea.
Ei veneau din altă lume,
erau ca noi, dar gândeau altfel.
Deci: fiți curioși, oameni
buni, străinii nu mușcă, poate
sunt și ei curioși în privința
voastră.
2. Pe vremuri eram închiși
într-o colivie. Cei cu relații sus
puse puteau vizita alte țări.
Ceilalți stăteau acasă. Este important
să-ți cunoști țara, dar
trebuie să vezi și peste gardul
vecinului. Nu ca să-l furi pe vecin.
Să te poți compara cu el,
să poți concura cu el, să înveți
de la el, să impui respect și
încredere. Prea ne credem buricul
pământului. Nu suntem.
Definitiv, nu suntem!
3. Nu toți pot avea fi rmă
proprie. Este o mentalitate
balcanică. Uitați-o! Învățați o
meserie, lucrați conștiincios,
fi ți respectuoși cu voi și cu
ceilalți!
4. După revoluție au ieșit
milionarii României afară ca
ciupercile după ploaie. Unde
și-au ascuns atâția ani averea?
Cel fără bani, harnic, serios și
corect lucrează, dar are puțin.
Copilul lui visează la milioanele
bogătașilor. Trebuie să le
uitați! Și Becali, când își va
lua rămas bun de la viață, va
trebui să lase banii la bancă.
Nu luăm nimic cu noi.
5. Uitați mentalitatea „dă
doamne să moară și capra
vecinului”. Capra nu moare,
doar cei care gândesc așa, fac
infarct.
6. Nu uitați: nu România
trebuie să facă ceva pentru
voi. Voi trebuie să faceți totul
pentru România! Va dura
mult această schimbare. Eu
văd că și acum se gândește
ca pe vremea strămoșilor. Că
tot se poartă. Este un proces.
Revoluția nu a schimbat absolut
nimic. Hoția, minciuna,
nepotismul, lăcomia, răutatea,
invidia, prostia ridicată la nivel
parlamentar, vulgaritatea
ascunsă sub drapelul țării,
sunt probleme imense la care
toți ar trebui să lucrăm. Repet:
NOI NU SUNTEM BURICUL
PĂMÎNTULUI!
7. Dacă faceți un pas înainte,
lumea va face și ea un pas
spre voi.
Un interviu realizat de
Ani Bradea - Revista de cultură
Tribuna, colaborator al
Occidentului Românesc.
Text publicat în Revista de
cultură Tribuna nr. 402/1-15
iunie 2019.
Foto: Arhiva personală
(Letiția Vladislav)

14 AUGUST
2019
El complejo 5 estrellas alberga
tres edificios, cada uno
de ellos dirigido a un público
específico: familias, solo
adultos y la gama superior
„Privilege”
Medios internacionales
explican que costumbres
españolas como la siesta o la
jornada partida son la mejor
forma de “sobrevivir” a las
altas temperaturas
Durante esta semana se han
disparado las temperaturas en
el continente europeo por una
ola de calor. En algunos países
como Alemania, Países Bajos
y Bélgica y en la ciudad de
París (Francia) se han superado
los registros históricos.
Ante temperaturas por encima
de los 40 grados a la que no
están acostumbrados, los centroeuropeos
ponen su vista en
cómo los españoles soportan
estas condiciones año tras año.
Así, desde medios como
Euronews destacan que seguir
el modo de vida español es la
mejor forma de garantizarse
la supervivencia durante la ola
de calor. De hecho, aporta una
suerte de mandamientos que
todo europeo debe aprender
de los, hasta ahora, desdeñados
españoles.
Norma número 1: La mejor
forma de mantenerse a la
sombre es la siesta. Por todos
es sabido que durante las horas
centrales del día –cuando el sol
aprieta más- no es buena idea
merodear por las calles de cemento,
trabajar al aire libre o
hacer sobresfuerzos. Las costumbres
de cerrar comercios
y dormir la siesta son, según
Español
H10 Hotels abre las puertas del H10
Atlantic Sunset en Tenerife
La cadena hotelera H10
Hotels ha inaugurado en
Tenerife un nuevo resort 5 estrellas,
el H10 Atlantic Sunset,
ubicado en Playa Paraíso, al sur
de la isla, escribe tourinews.
El „Spanish way of life”, la
solución contra la ola de calor
Euronews, comprensibles bajo
estas condiciones. Así, los españoles
no son considerados
ya unos vagos dormilones,
sino unos supervivientes que
han hallado la mejor forma
para superar el ardiente verano.
Todo pese a que un 60%
de los ciudadanos admiten no
practicar “el deporte nacional”.
Norma número 2: No te
cuezas bajo el sol. Pocas cosas
horrorizan más a un español
que ver cómo los turistas
se tumban al sol durante horas
o visitan los centros urbanos al
mediodía. Lo mejor es buscar
sombra en casa, bajo toldos o
en terrazas con el fin de evitar
una insolación. Asimismo, el
propio desarrollo urbanístico
español se ha amoldado durante
siglos a su clima con sus
calles estrechas y angostas que
otorgan un respiro a los caminantes
con su sombra.
Norma número 3: La
noche es larga. Si la ocasión
lo permite, durante el verano
la mejor ocurrencia es no salir
de casa antes de las 18:00
horas. Tras alcanzar los 40º
El hotel cuenta con 291
habitaciones y se divide en
un cuerpo principal circular,
donde se encuentran las zonas
comunes como la recepción, el
lobby, dos salones de reunioel
ambiente es bochornoso y
poco se puede disfrutar en la
calle, algo que los europeos
están aprendiendo ahora. Eso
explica, en parte, por qué se
cena tan tarde y los horarios
para salir de fiesta.
Norma número 4: el gazpacho
es la mejor pócima
contra el calor. Un guiso o
potaje es poco apetecible en
la temporada estival, cuando
recetas como el gazpacho o el
salmorejo se convierten en los
platos estrellas. Su alta composición
de agua (95%) y su
frescura se convierten en los
mejores aliados para no deshidratarse.
Asimismo, las tapas y
las comidas más ligeras ayudan
a una digestión más fluida.
En las recomendaciones
también se cita la tan manida
sangría, de la que aconsejan no
abusar y también gana importancia
el recipiente más cañí
del país: el botijo que siempre
garantiza agua bien fresquita
(con una chispa de alcohol).
Sin duda, toda una guía de supervivencia
para los hermanos
europeos.
Un pueblo de Jaén, el mejor de España
Escañuela, en Jaén, ha sido
elegido, por 273.993 votos, el
mejor pueblo de España con
menos de 2.000 habitantes,
bajo la campaña El mejor pueblo
2019, impulsada por la empresa
líder en soluciones de accesibilidad
thyssenkrupp Home
Solutions. Se trata de la primera
edición de este reconocimiento,
escribe tourinews.
La segunda posición la
ocupa Arbuniel, también en
Jaén, mientras que Garciaz,
en Cáceres, ha cerrado el podio
con la medalla de bronce.
Laguar (Álava) y Orellana
(Sierra de Badajoz) se han hecho
con el cuarto y el quinto
puesto, respectivamente.
Por su parte, Andalucía y
Castilla y León han sido las comunidades
autónomas con más
pueblos entre los 25 primeros
puestos, con un total de seis
cada una. Le siguen Castilla
La Mancha y Extremadura
con tres; y el País Vasco, la
Comunidad Valenciana y
Cantabria con dos. Asturias, a
su vez, cuenta con uno.
Las votaciones se efectuaron
en el período de tiempo
comprendido entre el 10 de
junio y el 10 julio hasta las
23.59 horas, a través de la web
www.elmejorpueblo.com. En
ese intervalo de tiempo los
ciudadanos de toda España
pudieron votar a sus pueblos
favoritos. Finalmente se llegaron
a acumular más de un
millón de votos. Asimismo en
esta primera edición, participaron
107 pueblos de Castilla y
León; Andalucía; Comunidad
Valenciana; Extremadura;
Aragón; Castilla La Mancha;
Asturias; Cantabria; Cataluña;
Comunidad de Madrid;
G alicia; País Vasco; y La Rioja.
El próximo septiembre se
celebrará una rueda de prensa
junto al alcalde, Francisco Javier
Sabalete, y la corporación
municipal en el Ayuntamiento
de Escañuela, donde se realizará
la imposición del galardón
El Mejor Pueblo 2019. Además,
recibirán una dotación de
material para el centro social o
cultural del municipio por valor
de 800 euros, que les permitirá
mejorar la calidad de vida y
nes, el Dome Bar y restaurante
principal, además de tres
edificios donde se ubican las
habitaciones y los restaurantes
a la carta.
El Edificio Paraíso, dirigido
a familias con niños,
cuenta con una Fun Area con
piscina y parque acuático, un
MiniClub y programa de animación
infantil. Por su parte,
el Edificio El Beso, dirigido
al público adulto, cuenta con
las Habitaciones Swim-Up en
la planta baja que se comunican
con una piscina con Pool
Bar. Y, frente al mar se ubica
el Edificio Privilege, para
clientes que buscan un plus de
exclusividad, con habitaciones
superiores y una exclusiva terraza
en la última planta con
vistas al mar.
El hotel dispone de habitaciones
dobles, habitaciones
Swim-Up (con acceso directo
a la piscina desde la terraza de
la estancia), habitaciones familiares,
Junior Suites, Rooftop
Suites (ubicadas en la última
planta y con dos alturas, la
planta principal para la habitación
y el salón, y la planta
superior con una terraza de excepcionales
vistas y jacuzzi privado),
habitaciones Privilege,
Junior Suites, Privilege y Suites
Privilege. Todas ellas son estancias
amplias y completamente
equipadas.
El H10 Atlantic Sunset dispone
de un restaurante buffet
Central Market, concebido
a base de pequeños puestos
inspirados en un mercado,
además de 5 restaurantes a la
carta: el Sakura Teppanyaki,
de cocina japonesa con planchas
teppanyaki; el restaurante
italiano ‘Stromboli’, un
“Steak House”, el restaurante
con show-dinner ‘La Boîte’ y
el restaurante Privilege, para
clientes de este servicio. Por
otro lado, en el edificio principal,
tiene dos Pool Bars, un
Mike’s Coffee y el Dome Bar.
Por último, el establecimiento
también dispone de una
sala wellness, el ‘ Despacio’
Spa Centre, provisto de zona
con chorros de agua, jacuzzi,
sauna, baño turco y salas de
tratamientos. Además, esta
área cuenta con un gimnasio
abierto 24 horas provisto con
equipo de musculación, bicicletas
estáticas y de spinning,
elípticas y cintas de running,
entre otros.
Con este nuevo establecimiento,
la compañía consolida
su presencia en Tenerife,
donde ya cuenta con otros 6
hoteles, que en total suman
2.634 habitaciones.
bienestar de sus gentes.
A este respecto, la directora
de marketing y comunicación
de thyssenkrupp Home Solutions,
Belén Galán, manifestó:
“Estamos entusiasmados con
el seguimiento que ha tenido
nuestra campaña El Mejor Pueblo
2019 en todo el país. Desde
un principio, desde thyssenkrupp
Home Solutions queríamos
poner en valor a los pequeños
pueblos de España, su cultura,
sus gentes, su vida y todo lo
que tienen que ofrecernos y
creemos que hemos conseguido
nuestro objetivo”.
Ranking final de los 25 pueblos
más votados:
ESCAÑUELA, Jaén, Andalucía.
ARBUNIEL, Jaén, Andalucía.
GARCIAZ, Cáceres, Extremadura.
LAGUARDIA, Álava, País Vasco.
ORELLANA DE LA SIERRA, Badajoz, Extremadura.
VALL DE ALMONACID, Castellón, Comunidad Valenciana.
BACARES, Almería, Andalucía.
HUERTA DE LA OBISPALIA, Cuenca, Castilla la Mancha.
LANESTOSA, Vizcaya, País Vasco.
AMPUDIA, Palencia, Castilla y León.
VILLALBA DE LOS ALCORES, Valladolid, Castilla y León.
ESPINOSO DE COMPLUDO, León, Castilla y León.
LIENDO, Cantabria.
BULNES, Asturias.
TORRECAMPO, Córdoba, Andalucía.
BÁRCENA MAYOR, Cantabria.
FERMOSELLE, Zamora, Castilla y León.
NAVALACRUZ, Ávila, Castilla y León.
ALCALÁ DE JÚCAR, Albacete, Castilla la Mancha.
SERRADILLA, Cáceres, Extremadura.
ALMEDINA, Ciudad Real, Castilla la Mancha.
PIEDRAHITA, Ávila, Castilla y León.
MONTEJAQUE, Málaga, Andalucía.
CASTELL DE CASTELLS, Alicante, Comunidad Valenciana.
HIGUERA DE LA SIERRA, Huelva, Andalucía.

Opinii AUGUST
2019 15
Tragedia de la Caracal
Informația marginală din
tragedia de la Caracal este
că o fetiță de 15 ani se întorcea
de la „meditații”. Despre
această parte știm foarte puțin.
Era vorba, probabil, de un
meditator cunoscut, apropiat
al familiei sau recomandat de
profesorii de la școală fetiței.
Ajunsese la el prin cunoștințe,
prin bunăvoința cuiva, cine
știe. Trebuie să fi fost cineva
cu totul deosebit ca să ajungă
un copil să călătorească pe caniculă
cu autostopul. Dar alta e
întrebarea tulburătoare: ce fel
de „meditații” (oribil cuvânt,
mai ales în acest context) făcea
această elevă de clasa a
IX-a la sfârșitul lunii iulie? Ce
fel de presiune puneau pe ea
școală, familia, toți cei din jur,
„Somnul școlii
naște monștri”
ce fel de mentalitate și ce fel de
ambianță socială cultivă școala
românească astfel încât o fetiță
de 15 ani ajunge să-și sacrifice
din zilele de vacanță în condiții
de insecuritate și de oboseală
doar ca să-și dovedească sieși,
dar și celorlalți, că este un „elev
model”?
Moartea acestui copil adună
la un loc, într-un ghem încâlcit
de drame, toate falimentele
României postcomuniste: nu
doar al poliției și al STS, nu
doar al procurorilor și politicienilor,
ci și al iresponsabililor
care au furat banii de infrastructuri.
Este deopotrivă și falimentul
familiei și al școlii. Cu
tot respectul pentru suferința
insuportabilă a părinților, cum
să lași o fetiță de 15 ani să
facă autostopul în plină vară
pe o distanță atât de lungă? Cu
tot respectul pentru profesorii
și educatorii români, cum să
„meditezi” un copil obligândul
să facă asemenea navete periodice?
Și, mai ales, ce școală e
aceea care se răzbună pe niște
copii în timpul anului școlar,
forțându-i la acrobații disperate
pentru a-și salva anul? Care e
misiunea școlii, într-un asemenea
context? Oricare ar fi ea,
vedem cu ochiul liber că este
o misiune ratată.
Misiunea fundamentală a
școlii este să-i smulgă pe copii,
pe oamenii toți, din feluritele
forme ale analfabetismului.
Înțeleg aici prin analfabetism
mai mult decât incapacitatea
de a scrie, de a citi sau de a
înțelege un text. Mai adânc
și mai larg, analfabetismul
este incapacitatea primatului
numit om de a discerne semne
și semnificații. Așa cum în
sensul restrâns un analfabet nu
deosebește un O de un M și nu
știe să citească succesiunea de
litere OM, tot așa, într-un sens
mai larg, analfabetul nu știe
să facă deosebirile esențiale
pe care se întemeiază însăși
viața: nu știe să distingă între
siguranță și pericol, între diferitele
niveluri de risc, între
salvarea sinelui și ajutorarea
celuilalt. După cum, în același
fel, nu știe să distingă între termenii
opozițiilor valorice pe
care se clădește sensul vieții
noastre individuale și comune:
un analfabet nu poate să
traseze aceeași linie între bine
și rău pe care o trasează comunitatea
din care aparține. El nu
are sensul responsabilității, al
solidarității, al sacrificiului,
al respectului, al onoarei, al
demnității și al tuturor celorlalte
valori care țin împreună
oamenii.
Desigur, simplific la maximum
această schemă și o
explic în cuvinte insuficiente.
Dar scopul ei este de a arăta
că progresul uman, datorat
școlii și educației, constă în a
învăța discernământul în toate
domeniile vieții, de la simplă
supraviețuire până la cele mai
rafinate preocupări umane,
ce țin bunăoară de stil și artă.
Înaintarea în educație ne dă
acces la straturi din ce în ce
mai fine de înțelesuri, de sens
al propriei noastre existențe și
al existenței colective. Ea ne
ajută să depășim stadiul brut
al pulsiunilor primare și să ne
dezvoltăm ca ființe umane, să
cultivăm pe deplin umanitatea
din noi și să conviețuim pașnic.
Nu este vorba doar de a ne distinge
de animale, pentru că la
numeroase specii de mamifere
există un „spirit” al solidarității
și sacrificiului, pe care omul
analfabet nu îl cunoaște, pentru
că el nu mai este animal, fără a
fi devenit încă om.
După ce anume recunoaștem
o societate civilizată? După
gradul de educație, formală sau
informală, pe care o asimilăm.
Adică după capacitatea pe care
o au membrii unei societăți de
a învăța discernământul care să
le îngăduie să deosebească între
bine și rău, între cruzime și
ajutorare, între suferință și bucurie,
între respect și umilință,
între solidaritate și egoism.
Dar și după disponibilitatea de
a transmite generațiilor viitoare
cunoașterea și sensibilitatea
care să le permită să trăiască
împreună într-o societate
mai bună pe baza unor valori
împărtășite.
Să ne întoarcem acum la
societatea românească. Regresul
educației din ultimii
treizeci de ani se traduce prin
estomparea treptată a liniilor
care trebuie să separe Binele
de Rău (ca să rezumăm toate
valorile prin această distincție).
Analfabeții pe care i-a produs
o școală eșuată au ajuns să fie
atât de numeroși și atât de suspuși
încât au devenit un fals
model de reușită: iată, își spun
toți acești oameni bogați și puternici,
poți să reușești în viață
și fără școală sau simulând
școala, cumpărând diplome și
furând doctorate și titluri. Iată,
nu mai e nevoie ca părinții să-și
educe copiii, nu mai e nevoie
ca profesorii să-și dea viața
pentru elevi, nu mai e nevoie
ca elevii să ia școala în serios,
câtă vreme toată partea superioară
a piramidei puterii din
țară este ocupată din oameni
needucați și disprețuind orice
educație. Pentru că au reușit să
devină puternici, pot să traseze
ei acum limita dintre dreptate
și nedreptate, dintre bine și rău,
dintre onoare și batjocură. Iar
oamenii tot mai needucați din
jurul lor își pierd și puținele
repere pe care le aveau.
Numai că această pierdere
de repere, iată, e criminală. Aș
spune mai mult: ea nu poate
fi decât criminală, ea sfârșește
inevitabil prin a ucide oameni.
Pentru că masa critică de
analfabeți care decide pentru
viața noastră nu mai este capabilă
să evalueze riscul sau să
anticipeze pericolul. Pentru că
nu știe, pur și simplu nu știe și
nu-i pasă, adică nu vrea să știe,
de pildă, cum se marchează o
șosea și cum se pun semnele
de circulație care salvează sau
omoară zilnic oameni. Pentru
că nu știe și nu poate să
vadă venind răul, catastrofa,
tragedia. Pentru că nu știe să
asculte vocea unui copil care
moare. Și pentru că habar nu
are să gestioneze o asemenea
situație, ucigând și mai mulți
oameni.
Toate acestea sunt răzbunarea
prefăcătoriei care a devenit
școala românească, de la
grădinițe, trecând prin preuniversitarul
infectat de meditații,
până la universitarul-fabrică
de diplome și mașina de spălat
bani pentru politicieni. Toate
pot fi simulate: toate examenele
pot fi falsificate, toate
diplomele pot fi contrafăcute,
toți profesorii, directorii și
rectorii se pot preface că sunt
savanți internaționali. Doar că,
la capătul drumului, în găurile
acestui sistem eșuat, o copilă
de 15 ani care vrea să-și salveze
anul școlar își pierde viața.
Și-o pierde într-un mod atât de
atroce încât violența acestei
morți ar trebui să smulgă de
pe fețele schimonosite de putere
toate straturile de creme și
farduri care îi împiedică pe oameni
să înțeleagă sensul vieții
celorlalți și realitatea tragică
a morții celor nevinovați. Iar
dacă nu reușește să-i demaște
drept ceea ce sunt, să le retragă
definitiv dreptul și posibilitatea
de a mai decide în vreun
fel pentru alte vieți decât ale
lor.
Autor: Ciprian Mihali
Ciprian Mihali a predat vreme
de două decenii filosofia
contemporană la Universitatea
„Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca. Din anul 2000
este doctor în filosofie al
Universităților din Cluj și din
Strasbourg. Între 2012 și 2016
a fost ambasador al României
în Senegal și în alte șapte state
din Africa de Vest. Din 2016 lucrează
în domeniul cooperării
internaționale la Bruxelles.
Sursa text: ziare-reviste.ziare.
com
Foto: George Călin

16 AUGUST
2019
Sevilla este capitala regiunii
autonome Andaluzia și a provinciei
Sevilla din S pania. Este
al patrulea oraș ca mărime din
Spania după adrid, Barcelona
și Valencia, și al 31-lea oraș din
UE cu o populație de aproape
689.434 de locuitori în orașul
proporiu-zis și peste 1.535.379
în zona metropolitană.
Despre Sevilla se spune
că este cel mai spaniol oraș
al Spaniei. Pentru atmosfera
exuberantă, dragostea pentru
coride și flamenco; pentru că
aici s-au născut tapas-urile;
pentru oamenii extrovertiți și
plini de viață; pentru că aici
a fost inima Spaniei, cel mai
mare și cel mai important oraș
al țării în timpul Secolului de
Aur; pentru că Sevilla andaluză
e ca o operă de artă născută
din întâlnirea dintre Spania
creștină și Spania veche, maură,
iar aceasta se vede la fiecare
colț de stradă și la fiecare
clădire din acest oraș frumos.
Capitala Andaluziei a fost
fondată pe malurile râului
Guadalquivir ca Hispalis, colonie
romană, pe locul unei
vechi așezări aparținând de
cultura Tartessos și distrusă, se
pare, de cartaginezi. La două
secole și jumătate după căderea
Imperiului Roman, în anul
712, orașul Hispalis a trecut în
mâinile arabilor și a devenit
Ishbiliyia. În perioada maură,
Sevilia a fost, după Cordoba,
unul dintre cele mai importante
și avansate orașe din Europa de
Vest.
Sevilla este recucerită de
regii creștini ai Spaniei în timpul
Reconquistei, mai exact
în 1248, și cade, timp de două
secole, într-un con de umbră
din cauza declinului economic
și demografic cauzat de
epidemia de ciumă din 1348.
Șansa Sevillei de a se redresa
a fost, de fapt, și șansa Spaniei:
descoperirea Americii de către
Cristofor Columb, în 1492, înseamnă
începutul unui Secol
de Aur.
Orașul devine inima noului
imperiu colonial spaniol,
obținând monopolul asupra
tuturor transporturilor dinspre
și către Americi. Astfel,
toate bogățiile descoperite de
conquistadori în America și trimise
înapoi către Lumea Veche
treceau obligatoriu prin portul
de pe Guadalquivir. Această
bunăstare prelungită a dus la
o explozie a vieții culturale
din Sevilia și la un mare val
de construcții. Clădirile construite
în acea perioadă, multe
dintre ele în cel mai frumos
stil mudéjar, sunt astăzi printre
cele mai grandioase din oraș.
Declinul a venit odată cu
transformarea orașului Cádiz
în principalul nod de legătură
dintre metropolă și Imperiul
colonial; pierzând locul
fruntaș, Sevillla intră într-o
lungă perioadă de decădere
economică și demografică, din
care-și revine abia în secolul al
XIX-lea.
Descoperirea Americii în
1492 avea să schimbe lumea
definitiv, dar primul loc care
a resimțit din plin importanța
acestui eveniment a fost
Sevilla. Orașul a devenit principalul
port de plecare către
Americi și, odată fondate coloniile
de peste Atlantic, inima
comercială a Imperiul colonial
spaniol. În anul 1503 Sevilla a
obținut, prin decret regal, monopolul
asupra legăturilor cu
Americile, controlând așadar
tot comerțul către/dinspre
colonii. Pentru administrarea
acestui comerț a fost fondată
Casa de Contratación (Casa
Comerțului), una dintre cele
mai importante instituții din
Spania, al cărei sediu a fost,
bineînțeles, la Sevilla.
Dezvoltarea a venit în mod
natural: Sevilla a devenit rapid
cel mai mare centru urban al
Spaniei, cu peste 100.000 de
locuitori și cel mai înalt grad
de urbanizare dintre toate
orașele țării, precum și un mare
centru comercial și cultural.
Atrăgând negustori din toate
colțurile Europei, Sevilla s-a
transformat și într-un foarte
bogat oraș multicultural în care
autoritățile sprijineau din plin
dezvoltarea artelor. Capitala
andaluză s-a aflat, așadar, la
originile Secolului de Aur al
culturii spaniole, când Spania
a cunoscut cea mai importantă
dezvoltare a arhitecturii, picturii,
sculpturii și literaturii din
istoria sa.
Nu e de mirare, așadar,
că în acei ani a fost finalizată
Catedrala din Sevilla, la momentul
respectiv cea mai mare
biserică creștină din întreaga
lume. Construcția catedralei a
început în 1401 pe locul unei
vechi biserici (fostă moschee)
distrusă într-un cutremur din
1356 și a fost terminată în
1506. Catedrala Santa Maria
este o capodoperă a stilului
Istorie
Epoca de Aur a Sevillei și a Spaniei
gotic (la exterior) și a celui renascentist
(la interior), ambele
de o frumusețe aparte, dar impresionează
mai ales prin mărime,
egalată în Europa doar de
Basilica San Pietro din Roma și
Catedrala St. Paul din Londra.
Santa Maria este locul de veci
al lui Cristofor Columb, aici fiind
depuse rămășițele marelui
explorator care a adus atâtea
bogății Sevillei.
Turnul La Giralda, integrat
astăzi Catedralei, este un vechi
minaret ridicat în secolul XII
pentru marea moschee din
oraș. După transformarea acestei
moschei în biserică, minaretul
a devenit turn-clopotniță
și a fost integrat în complextul
catedralei, păstrând totuși
decorațiile în stil maur. Înalt de
peste 100 de metri, La Giralda
oferă o panoramă spectaculoasă
asupra Sevillei.
Atât Catedrala și La Giralda
fac parte din patrimoniul mondial
UNESCO, în care au fost
incluse în 1987 alături de palatul
Alcázar. Renumit în întreaga
lume, palatul regal Alcázar
este un exemplu remarcabil al
artei mudéjare, tipice Spaniei,
care incorporează elemente
din arta maură în arhitectura
creștină.
Alcázar a fost ridicat pe
locul unui vechi palat maur
construit în vremea dinastiei
Almohad, dar construcția pe
care o admirăm astăzi datează
din timpul Regelui catholic
Pedro I (a doua jumătate
a secolului al XIV-lea) care,
îndrăgostit de arta maură, și-a
dorit o reședință care să pună
în valoare moștenirea trecutul
maur al Spaniei. Palatul este
folosit, parțial, ca reședință regală
și în zilele noastre, fiind
cel mai vechi palat regal încă
în uz din Europa.
Din patrimoniul mondial
UNESCO de la Sevilla mai
face parte și Archivo general
de Indias (Arhiva Generală a
Indiilor), adăpostitiă în Casa
Longa de Mercaderas, operă a
lui Juan Herrera. Această arhivă
este cea mai mare colecție
de documente cu privire la
Imperiul colonial spaniol, cele
mai vechi acte păstrate datând
chiar din vremea primilor
conquistadores.
Barrio de Santa Cruz, astăzi
inima turistică a Sevillei,
este vechiul cartier evreiesc
din Evul Mediu. Aici au locuit,
timp de două secole – din
1248, anul Reconquistei, și
până în 1492, anul expulzării
lor – evreii din oraș. Cartierul
este un fermecător labirint de
străduțe înguste, întortocheate,
pline-ochi de restaurante, cafenele
și, bineînețeles, de turiști.
Cartierul ascunde însă și multe
oaze de liniște și prospețime în
zecile de patio pe care trebuile
să le descoperiți singuri.
Impunătoarea Plaza de
España (pe care fanii Star Wars
s-ar putea să o recunoască din
episoadele I și II) a fost construită
în perioada interbelică
special pentru marea Expoziție
Ibero-Americană din 1929.
Operă a arhitectul Aníbal
González, Plaza de España se
numără printre capodoperele
stilului neo-renascentist.
Orașul Sevilla și localnicii,
los sevillanos, iau petrecerile
foarte în serios, fie că
vorbim de procesiunile religioase
solemne din Semana
Santa dinainte de Paști, fie
că vorbim de cele din timpul
Feria de abril, cel mai important
festival din oraș, pentru
care oamenii se pregătesc cu
luni înainte. Este unul dintre
cele mai frumoase festivaluri
tradiționale din Spania,
un adevărat spectacol al
culturii spaniole, cu porturi
tradiționale, flamenco pe
străzi, tapas și vin, artificii,
dansuri și costume.
Material realizat de Zoe
Stoleru Martí (Valencia)

Bucuria lecturii
de Letiţia Coza
Pagina copiilor AUGUST
2019 17
Când luna lucește
Este-o noapte luminoasă.
Mema a plecat de-acasă
Pe furiș, fără să spună
Mamei sale „noapte bună!”
Unde-ajunge, nu-i departe,
Doar livada o desparte
De tufișul des de-alun,
Unde-adesea cuibu-și pun
Păsări mici, dar și fazani,
Astfel că de mai mulți ani
Glasuri nemelodioase
Îi scot pe copii din case
Curioși să vadă cum
E-un fazan; eu pot să spun
Că are-un penaj frumos
Și zboară destul de jos,
Fiind o pasăre mare;
Bărbătușu-o coadă are,
Încovoiată, dar frumoasă;
Iar „doamna” fazan e... grasă.
Face ouă și pui scoate,
Îi hrănește cu de toate
Și-ntâmplări adevărate
Cu glas mic le povestește
Noaptea, când luna lucește.
Mema are-un ascunziș
Chiar aproape de tufiș;
Ea e numai ochi și-urechi:
Îi plac... poveștile vechi.
Mama puii și-a hrănit
Și povestea a pornit:
S-a întâmplat într-o vară,
Când luna sta să răsară.
Pe atunci bunica mea
Doi pui guralivi avea.
Se-ntorcea la ei cu hrana,
Dar n-o părăsise teama
Că simțise o mișcare,
Un pas de om pe cărare.
(V-am mai spus că omul are
Poftă să ne pună pe frigare!)
Putea fi prevăzătoare,
Dar cu gândul doar la pui
Zboară drept prin fața lui
Spre creanga copacului;
Insul – omul dracului!
C-un pistol era-narmat,
Pistol cu aer comprimat,
Imediat l-a descărcat,
Dar un lucru prea ciudat
Pe moment s-a întâmplat:
Între mamă și pistol
A făcut un salt și-atât,
I s-a oprit alica-n gât.
„Vai de mine! Dracul gol!!”
A strigat omu-ngrozit
Și-a fugit, a tot fugit...
Iar în urma lui, motanul
(Ce-abia împlinise anul)
A rămas pe pământ, lat,
Poate chiar paralizat...
Doi copii l-au căutat,
Era numai leșinat;
Medicul l-a operat
Și cu grijă l-a tratat,
Însă nici acum, săracul,
Nu mai poate-ntoarce capul...
Mema asculta uimită,
Întâmplarea povestită
O știa atât de bine!
Vă întrebați oare cine
A fost motanul salvator?
Pentru Mema e ușor,
Că-i foarte mândră de el:
Este unchiul ei, Săndel!
Audio-book-ul creat
De Mika Blu m-a fermecat.
Ascult povestea înc-o dată
Și apoi o transcriu toată,
Astfel că poți s-o citești
Orișiunde locuiești.
Invitație la joc
Să jucăm „Fazan”!
„Fazan” este un joc foarte cunoscut
și răspândit, care dezvoltă
vocabularul și memoria. Se joacă
în cel puțin două persoane, dar
este cu atât mai distractiv și mai
interesant cu cât sunt mai mulți
jucători. Jocul începe cu unul din
participanți spunând în gând alfabetul,
după ce a dat startul cu
litera „A” rostită cu voce tare.
Un alt jucător spune „stop”,
iar cel care rostea în gând alfabetul
trebuie să spună cu voce
tare la ce literă a ajuns. Apoi, cu
acea literă, el va spune un cuvânt
format din cel puțin trei litere.
Următorul jucător trebuie să
găsească un alt cuvânt care să înceapă
cu ultimele două litere ale
cuvântului rostit de primul jucător
– și tot așa, de la un jucător la
altul, cuvintele trebuie să înceapă
mereu cu ultimele două litere ale
cuvântului anterior spus în joc.
Dacă un jucător nu găsește
un cuvânt care să respecte regulile
jocului, acesta este „închis”
și primește litera F. De fiecare
dată când un jucător e „închis”,
primește una din literele care
compun cuvântul „fazan”. După
cinci greșeli, un jucător va avea
toate cele cinci litere ale cuvântului
„fazan” și va fi eliminat din
joc. Rând pe rând, jucătorii care
ajung „fazan” sunt eliminați,
iar cel care rămâne ultimul este
câștigătorul.
În cadrul jocului nu se folosesc
nume proprii, nici cuvinte de legătură,
nici cuvinte formate din
doar două litere. De asemenea, nu
este voie să se repete cuvinte deja
folosite de către același jucător
sau de către ceilalți participanți
la joc. Dacă jocul se derulează
în limba română, atunci nu sunt
permise cuvinte aparținând altor
limbi. Dar jocul se poate juca și
în alte limbi, unde pot fi utilizate
doar cuvintele limbii respective.

18 AUGUST
2019
Sănătate
Sara Gottfried:
Care sunt cauzele pentru care
nu poți slăbi
Sara Gottfried este doctor
în științe și expert hormonal.
Iată ce spune ea despre problema
slăbitului din punct de
vedere endocrinologic. Pe parcursul
carierei mele, primesc
în principal aceleași mesaje
de la pacienți: „Respect toate
regulile, dar așa și nu pot slăbi.”
„Cu vârsta metabolismul
meu încetinește și nu mai pot
da jos kilograme.” „Nu pot să
renunța la anumite produse,
deși îmi dau seama că îmi fac
rău.” „Puteți să-mi prescrieți
un medicament de slăbire?”
„Am slăbit 2 kilograme și am
pus 5 înapoi.” Probabil nu există
om, căruia să-i pese de cum
arată și cum se simte, care să
nu fi spus una dintre afirmațiile
de mai sus.
Fiind doctor, specialist
în ginecologie, am trecut și
eu prin această problemă.
Fiind cândva dolofană, am
fost nevoită să aplic toate
cunoștințele mele din ginecologie
pentru a putea slăbi.
Astfel, am ajuns la concluzia
că există 4 cauze hormonale
în cazul femeilor, care nu ne
permit să slăbim.
1. Excesul de estrogen.
Estrogenul este un hormon feminin
care îi oferă femeii sâni
și coapse. El este prezent și în
organismul masculin, dar în
proporții mult mai mici. Însă
pentru ambele sexe există riscul
excesului de estrogen. Plus
la toate, estrogenul este produs
în organism chiar și după menopauză,
la femei. Estrogenul,
ca și alți hormoni, răspunde de
reacția organismului la mâncare.
Din cauza lui, femeilor,
odată cu vârsta, le este mai
greu să slăbească.
Pentru a micșora nivelul
de estrogen din organism, eu
recomand a se consuma câte
jumătate de kilogram de legume
pe zi. Fibrele din legume
ajută la eliminarea estrogenului
din organism. Astfel, veți
limita și consumul de carne pe
timp de zi, aliment care contribuie
la creșterea nivelului
de estrogen.
2. Excesul de insulină. În
societatea actuală, o mare
parte din populație suferă de
diabet, boală care este însoțită
și de obezitate. Atunci când
organismul are prea multă
grăsime, nivelul de insulină se
dereglează, iar celulele nu mai
reacționează la acest hormon.
În rezultat, reglatorul de glucoză
nu mai funcționează cum
trebuie, iar zahărul în sânge oscilează
în jos și în sus, astfel,
acumulându-se grăsimea.
Pentru a rezolva această
problemă eu recomand consumul
a 2 lingurițe de oțet de
mere împreună cu apă plată.
Un studiu desfășurat în 2004
a demonstrat că 2 lingurițe de
acest oțet consumat înainte de
o masă plină de carbohidrați,
reduce nivelul de glucoză în
sânge la oamenii cu rezistență
la insulină. Pe lângă asta, e
necesar să nu mâncați dulciuri
în exces și să fiți atenți la metabolism,
în caz că e dereglat,
atunci cel mai probabil aveți
probleme cu nivelul de insulină.
3. Excesul de corizol.
Cortizolul este hormonul
produs ca reacție la situațiile
de stres, asta ce în timp mulți
dintre noi sunt stresați permanent.
În viziunea mea, cortizolul
este cea mai importantă
cauză a eșecului în slăbire.
Atât timp cât organismul este
stresat, el va tinde să producă
grăsime, mai ales în zona abdomenului.
Unde mai pui că noi
îl ajutăm cu dulciuri pentru a
simți un pic de plăcere pe fonul
stresului.
Prima mea recomandare
în acest sens, este excluderea
consumului de cafea. Încercați
să renunțați pentru început
timp de o săptămână la ea și
veți vedea că veți dormi mai
bine și veți fi mai calm. Ulterior,
înlocuiți cafeaua cu ceaiul
verde, apoi cu ceaiul alb, iar
după care, treceți la apă fierbinte
cu lămâie. Cea din urmă
va stimula și sistemul digestiv,
precum va contribui și la eliminarea
hormonilor toxici din
organism.
4. Insuficiența de adiponectină.
Adiponectina este
un hormon care indică organismului
necesitatea de a
arde grăsimile. El este necesar
pentru a regla nivelul
de glucoză și procesul de
scindare a acizilor grași. În
cazul unor persoane acesta
este prezent într-o cantiate
mică, lucru care este determinat
genetic, astfel există
tendința de a acumula grăsimile.
Acestor persoane eu le
recomand să consume fistic,
cât nu ar părea de incredibil,
dar această alună este capabilă
să mărească nivelul de
adiponectină în organism.
Un ajutor la sporirea acestui
hormon este și înfometarea.
Cea mai potrivită e cea înainte
de culcare, fiindcă va include și
orele de somn. Astfel bărbații
ar trebui să se înfometeze 16
ore, iar femeile 18 ore. De
asemenea, nu uitați și despre
efortul fizic și alimentația sănătoasă.
Documentare:
www.saragottfriedmd.com
www.mindbodygreen.com
Deficitul de magneziu
Dacă vă simțiți obosit în
permanență, ochii dvs. se mișcă
și aveți spasme musculare, cel
mai probabil există o lipsă de
magneziu în corpul vostru. Un
deficit de magneziu poate cauza
o boală gravă deoarece prea
multe procese din organism
depind de acesta. De aceea,
ar trebui să rămâneți atenți și
să fiți capabili să observați o
deficiență în timp.
• Dorinţă arzătoare pentru
dulciuri. O dorință arzătoare
de a mânca ceva dulce arată
că există o lipsă de anumite
minerale în organism, în special
magneziu. Pierderea de
magneziu la femei este adesea
legată de menstruație, iar
la sportivi de antrenamentele
intense.
• Durere şi spasme musculare.
Crampele musculare
pot fi foarte dureroase. Dacă
suferiți de ele în mod regulat,
poate fi un semn al nivelurilor
scăzute de magneziu.
Magneziul și vitaminele D,
E și B pot preveni crampele
musculare. De aceea, vizitațivă
medicul pentru a verifica
nivelurile acestor vitamine și
asigurați-vă că obțineți doza
zilnică recomandată. De asemenea,
puteți încerca să vă
amelioraţi suferința prin masarea
mușchilor afectați într-o
mișcare circulară.
• Insomnie. Deficitul de magneziu
poate provoca insomnie.
Magneziul este vital pentru o
funcție numită „relaxare a
creierului”. Această capacitate
a creierului ne ajută să ne
relaxăm și să adormim calm.
Așa cum am menționat mai
devreme, nivelurile scăzute de
magneziu pot duce la crampe
musculare. Acest lucru pro-
voacă sindromul picioarelor
neliniștite, o afecțiune care determină
picioarele să se scuture
noaptea. Ca urmare, calitatea
somnului scade.
• Boala osoasă. Deficitul de
magneziu poate crește riscul
apariției problemelor osoase.
Acest lucru poate duce la
creșterea riscului de fractură.
Ideea este că deficitul de magneziu
poate reduce nivelul de
calciu din sânge, iar calciul este
esențial pentru menținerea oaselor
sănătoase.
• Reflux gastro-esofagian.
Dacă aveți deficit de magneziu,
alimentele și acidul gastric se
întorc în esofag. Acesta duce
la o senzație de arsură numită
reflux gastro-esofagian sau
arsuri la stomac.
• Stres și apatie. Magneziul
este un element esențial pentru
construirea unui sistem
nervos puternic. Acest element
este responsabil pentru relaxare.
Cu o lipsă de magneziu în
organism, o persoană simte
anxietate și stres fără cauză.
Astfel, riscul depresiei crește
dramatic.
• Constipaţie. Există multe
motive pentru care se poate
să aveți constipație, de la stres
la un consum redus de fibre.
Magneziul are un efect relaxant
asupra multor părți ale
corpului, inclusiv a tractului
digestiv. Datorită lipsei acestui
mineral, funcțiile intestinale
nu funcționează corect, ceea ce
duce la constipație.
• Oboseala. Magneziul este
necesar pentru reacțiile care
creează energie în celule. Fără
magneziu, nu veți avea suficientă
energie la nivel celular.
Acest lucru se poate manifesta
ca oboseală, energie scăzută și
lipsă de mobilitate.
• Cefalee severă. Deficitul de
magneziu poate determina
migrene și dureri de cap frecvente.
Cu o deficiență a acestui
mineral, vasele de sânge din
creier se îngustează rapid și se
extind, ceea ce este cauza unei
migrene.
O cantitate suficientă de
magneziu în organism reduce
riscul de modificări ale
vaselor de sânge și elimină
durerile de cap.
Documentare:
www.gq.com
www.ods.od.nih.gov

Călător prin lume AUGUST
2019 19
Dr. Gabriela Căluţiu Sonnenberg
(Benissa-Spania), Editor Senior OR
„Spaniola o vorbesc cu
Dumnezeu, italiana cu femeile,
franceza cu bărbații, iar germana
cu calul meu”, este un
dicton atribuit regelui Carlos al
V-lea, faimosul suveran habsburg
al Spaniei, care a dominat
mare parte din Europa în secolul
al XVII-lea. Se înțelege de
la sine că suveranul își respecta
calul ca pe un prieten prețios,
căci germana era limba sa maternă.
Caii și Spania, o simbioză
la care aproape că te simți tentat
să te întrebi ce-a fost mai
întâi. Datorită ceremonialelor
fastuoase care se practicau pe
la curțile regale ale Europei,
tradiția cavalerească a înflorit
în Peninsula Iberică mai ales în
perioada medievală. Nu exista
pe atunci nicio casă nobiliară
care să nu dispună de dotări
grandioase pentru călărie, de
grajduri pe măsură, cu personal
numeros și cu instructori
renumiți. Erau la modă vestitele
„palate de călărie”, edificii
care își meritau pe deplin numele
și renumele.
Mergând însă înapoi în istorie
dăm peste conchistadorii
călări. V-ați întrebat vreodată,
în timp ce vizionați filmele
americane cu cowboy, de unde
aveau coloniștii și indienii acei
mândri bidivii, din moment ce
rasa cabalină n-a existat anterior
pe continentul american? Ei
bine, evident că de la conchistadori,
deci din Spania și din
Portugalia! În fapt, majoritatea
raselor create în America au la
bază calul spaniol. Lipițanii,
Lusitano și Paso Fino sunt
obținuți prin combinații de
rase central-europene, toate
încrucișate cu calul andaluz.
Calul de rasă pură face parte
din tradiția Spaniei, fiind privit
ca un legământ cultural, un
simbol ce sporește renumele
patrimoniului iberic. Înseși picturile
rupestre de pe teritoriul
Peninsulei Iberice demonstrează
vechimea și originile calului
spaniol.
Din perioada preistorică,
din cele mai îndepărtate timpuri,
calul a fost prezent în
bătăliile care au decis soarta
țării și i-au marcat istoria. Călare,
cartaginezii au câștigat
multe războaie iar mai târziu,
la descinderea lui Hanibal în
Peninsula Iberică, elefanții și
caii le-au fost de mare folos la
traversarea Alpilor, ajutându-i
să-i învingă pe romani. Mândrii
armăsari au contribuit decisiv
la reușita expediției legendare
care a intrat în anale drept
episodul cel mai glorios din
istoria războaielor punice dintre
Roma Antică și Cartagina.
Ulterior, autorii romani
Plutarh, Pliniu cel Bătrân și
Seneca vorbesc despre calul
hispanic ca despre un animal
deosebit de frumos, docil, curajos
și mândru, ideal în război
și în jocurile care se celebrau
prin arenele acelor vremi. Numai
aristocrații foarte bogați și
patricienii puteau să-și permită
să țină unul și doar o mână de
norocoși aveau privilegiul de
a-i încăleca.
Calul andaluz a fost martor
și protagonist al Conquistei
arabe, purtând pe spate agilii
călăreți berberi. La acea vreme
era adulat de califi, de nobilime
și de regi. Simboliza distincție
și era enorm de scump (vă
amintiți de El Zorab?).
Rasa cabalină spaniolă pură
supranumită „cal andaluz”,
este una dintre cele mai vechi
din lume. Se caracterizează
printr-o deosebită sensibilitate
și inteligență, fapt pentru
care este considerată ca fiind
una dintre cele mai bune rase
la nivel global. În zilele noastre,
calul de rasă andaluză pur
sânge continuă să culeagă
premiile cele mai de soi pe
la competițiile și olimpiadele
modernității.
În catalogul iepelor spaniole
Pur sânge spaniol
intră varietățile cu păr sur, brun
și negru, iar din anul 2003 au
fost incluse și nuanțele roșcat
și cafeniu, precum și foarte rarele
exemplare de Palominos,
Perlinos, Cremellos, Perlas
și Champagne. Dar atenție,
combinațiile de culori (tărcat)
nu sunt admise!
Pornind de la locuțiunea engleză
purebred sau purebreed
s-a creat în anul 1912 denumirea
de nomenclatură Pura Raza
Española (prescurtat PRE), categorie
în cadrul căreia este rezervată
o secțiune pentru calul
cel mai nobil, Cartujano (care
provine din hergheliile călugărilor
mânăstirilor Ordinului
Iezuit Cartusian). Unele exemplare
au originea documentată
încă din Evul Mediu, cu o linie
genealogică fără încrucișări,
neîntreruptă, nepătată.
Grație inițiativei Regelui
Felipe al II-lea, care a ordonat
crearea Hergheliilor Regale în
secolul al XVII-lea, transformate
mai apoi în Herghelie
Națională, rasa pură a calului
spaniol și-a atins apogeul în
momentul extinderii spre continentul
american.
În anul 1973, Àlvaro
Domenecq, un dresor din
orașul Jerez de la Frontera,
compune cea dintâi coregrafie
de dans pentru caii andaluzi.
Inaugurată atunci, ea devine
program standard și oficial
al Școlii Regale Andaluze de
Artă Ecvestră (Real Escuela
Andaluza de Arte Ecuestre),
spectacol care poartă faima
cailor andaluzi peste tot în
lume. În același an, Principele
Spaniei Juan Carlos, devenit
ulterior rege, îi înmânează lui
Domenecq Medalia de Aur,
distincția cea mai râvnită din
domeniul echitației.
Asociația Națională de
Crescători de Cai din Rasă
Pură Spaniolă ( Asociación
Nacional de Criadores de
Caballos de Pura Raza
Española - ANCCE), constituită
în 1972, cu sediul la Sevilla,
este recunoscută la nivel
internațional. Numai ea este
îndreptățită să țină evidența
cailor în nomenclatorul genealogic
al rasei pur sânge. Tot
ea este și cea care organizează
Salonul Internațional Anual al
Cailor de la Sevilla (SICAB),
manifestare care se ține începând
din anul 1991.
La ora actuală, efectivul
mondial de cai din rasa
pură spaniolă atinge cifra de
180.000 de exemplare, repartizate
pe herghelii din peste
cincizeci de țări.
De-a lungul timpului,
frumusețea și noblețea unor
exemplare superbe a fascinat
numeroși scriitori și pictori. Inspirându-le
creația ei au dat lumii,
indirect, multe capodopere
de artă. Cine n-a auzit de simpatica
și docila iapă a lui Don
Quijote, blânda Rosinante?
Sau de bidiviul arab Babieca,
intrat în legendă în rând cu cei
mai vestiți cai din istoria lumii,
completând povestea eroului
național El Cid Campeador și
conferindu-i acea tușă finală
specială, indispensabilă oricărei
epopei de neuitat?
Dintre toate imaginile întipărite
pe veci în memoria colectivă,
cea mai durabilă este
viziunea fantasmagorică a trupului
neînsuflețit al Cidului,
călare pe calul său credincios,
conducându-și vitejii în ultima
sa luptă. Sprijinit prin proptele
ascunse pe sub veștmânt şi armură,
Cidul iese victorios din
ultima sa bătălie, deși în fapt
este deja mort. „Ca un zeu
nemuritor/ cel viteaz era călare”,
se spune, în alt context, în
vestitul poem al lui Alecsandri.
Dar și în Spania se potrivește
poezia. Tot ca acolo, barbarii
speriați „fug potop, potop cu
toții”.
Multe portrete și statui
de personalități reprezintă
comandanți de armate, împărați
și împărătese, regi, regine, nobili
și eroi în postură ecvestră,
călare pe cai de rasă andaluză.
Se poate spune așadar, fără teama
de a exagera, că avem de-a
face cu o rasă legendară.
Calul spaniol este considerat
un cal baroc, pentru că
are caracteristicile care erau la
modă în acea epocă. Mai ales
inconfundabila coamă bogată
și coada stufoasă, ușor vălurită,
fără să stea țeapănă ca la caii
de rasă arabă le conferă maiestuozitate.
Între timp, s-au dezvoltat
însă și alte trăsături, mai
utile în competițiile sportive.
Pentru călătorii care vizitează
azi Andaluzia, spectacolul pe
care-l oferă multe distilerii din
zonă include numere de călărie
deosebit de frumoase. Tradiția
dresurii acestor superbe animale
dăinuie așadar peste veacuri.
Bizar este însă faptul că,
grație înrudirii dintre casele regale
spaniole, italiene, germane
și austriece, nu în Spania ci prin
alte locuri s-au consacrat cele
mai avansate școli de echitație
specializate pe cai spanioli.
Cea mai renumită se află în
Austria, la Viena (a) și a fost
inclusă recent, în anul 2015, în
patrimoniul cultural imaterial
recunoscut de UNESCO.
Totuși, nici caii ținuți la casa
omului nu sunt o raritate. Ei
continuă să facă parte din peisajul
cotidian rural spaniol. Se
mai întâmplă să apară semne
indicatoare cu simboluri cvasi-hipice
iar pe alocuri se mai
vede și astăzi câte un cal priponit
de stâlpul vreunei bodegi, ca
o imagine încremenită-n timp.
Nouă, românilor, ne amintește
de căruțele deloc rare din peisajul
mioritic actual.
Și, totuși, oare de ce i-a
fost sortit celui mai frumos
cal din lume să fie acasă tocmai
în Andaluzia? Să aibă
acest lucru vreo legătură cu
faptul că tot acolo s-a format
melancolicul stil muzical
numit „flamenco”, însoțit de
dansul grațios și nărăvaș care
amintește de pasul mândru al
cailor de paradă, ținuți în frâu
doar în aparență?
Nu știm, dar cert este
că destinul țiganilor, hoți și
comercianți pricepuți, dar și
artiști flamenco neastâmpărați,
rămâne strâns legat de cel al cailor.
Se șoptește pe la colțuri că
aurul gitanilor ar mai străluci
încă în umbră și ar necheza
noaptea...
Autor: Gabriela Căluțiu
Sonnenberg (Benissa –
Spania)
Economist, scriitor și jurnalist,
promotor de cultură,
traducător. Senior Editor în
cadrul redacției Occidentul
Românesc.

20 AUGUST
2019
Terapia verde
Beneficiile apei sărate de mare
Corina Simionescu Hudgens
Medic terapeut – Norwich/ Anglia
Toată lumea cunoaște efectele
benefice ale mării asupra
stării de bine. Dar, mai puțini
cunosc calitățile curative ale
apei de mare și ale climatului
marin. Pentru a beneficia
cât mai eficient de acestea, se
impune ca serviciile oferite în
centrele de talasoterapie să fie
de înaltă calitate.
Talasoterapia provine
din cuvântul grecesc pentru
,,mare” și se referă la utilizarea
medicală a proprietăților
benefice ale mării (printre
care se numără climatul de
coastă, apa de mare, nămolul
marin, algele marine, nisipul
și alte substanțe extrase din
mare) într-un scop preventiv
și de remediere.
Calitățile curative ale apei
de mare și ale climatului marin
au fost folosite în scopuri
terapeutice încă din vremurile
romane; în prezent, talasoterapia
este văzută ca un veritabil
ajutor pentru starea de
sănătate. Pe lângă refacerea
forțelor, grija de sine și reducerea
stresului, talasoterapia
ajută la găsirea unei stări de
armonie între corp și spirit.
Talasoterapia include
aplicarea în scopuri terapeutice
a tuturor elementelor ce
ţin de mare, respectiv apă,
soare, nămol, briză (are multiple
beneficii pentru piele,
sterilizează şi cicatrizează rănile,
îmbunătăţeşte circulaţia
sanguină şi reduce inflamaţia
articulaţiilor). Este deosebit
de eficientă în prevenirea şi
tratarea afecţiunilor respiratorii,
a rinitelor, sinuzitelor şi
chiar astmului, în special în
cazul celor mici.
Tratamente externe cu
apă de mare
• Candida genitală se vindecă
foarte rapid, dacă se fac
irigaţii vaginale (la femei) şi
spălături ale zonei balanoprepuţiale
(la bărbaţi), cu apă
de mare, de două-trei ori pe zi.
Apa de mare este foarte bogată
în iod, în sare, în alte substanţe
cu efect antifungic, care
echilibrează flora genitală.
• Acneea se retrage în urma
băilor în mare şi a expunerii
repetate la soare (dar nu la
ore de insolaţie maximă şi nu
pentru perioade foarte lungi
de timp), dacă este foarte
bine respectată şi igiena. Apa
de mare are efecte reglatoare
endocrine, ajutând la eliminarea
din rădăcină a acestei
afecţiuni. Apoi, apa de mare
are efect antiinflamator şi, împreună
cu nisipul, curăţă pielea
şi desfundă porii, reglează
secreţia de sebum.
• Alergia cutanată se ameliorează
în timpul curei marine,
în primul rând datorită
apei şi a aerosolilor marini,
care au efect uşor imunosupresor
şi diminuează intensitatea
reacţiilor alergice. În
eczemele alergice, apa are
şi efect antiinflamator direct.
Baia în mare, spălările feţei cu
apă de mare şi tratamentul cu
aerosoli sunt recomandate şi
în conjunctivita alergică.
• Rinita cronică (alergică şi
infecţioasă). Se ia apa de mare
în pumn, se duce în dreptul
uneia dintre nări (cealaltă fiind
obturată cu degetul) şi se
aspiră (se trage pe nas) cu putere,
de mai multe ori, până se
obţine o drenare şi o curăţare
satisfăcătoare. Se repetă procedeul
şi cu cealaltă nară. Un
tratament durează minimum
12 zile.
• Zgârieturi, răni superficiale.
Simpla baie în mare este
de natură să reducă timpul de
vindecare de 2-3 ori, precum
şi să împiedice eventualele
infecţii sau cicatrizările inestetice.
• Gingivite, stomatite. Se
fac de 2-3 ore pe zi clătiri ale
gurii cu apă de mare, care
apoi se scuipă integral (nu se
înghite). Are efect puternic
anti-infecţioase şi, în plus,
ajută la refacerea epiteliilor
lezate, fiind printre puţinele
remedii care au această acţiune
regenerativă.
Talasoterapia, eficientă şi în:
• Întărirea sistemului imunitar.
• Lipsa poftei de mâncare.
• Baia de nisip cald, recunoscută
ca terapie în Spania,
Franţa şi Italia, combate retenţia
de apă din organism,
atenuează durerile reumatice,
elimină toxinele şi creşte
rezistenţa la infecţii. Stări
depressive.
• Persoanele care suferă de
hipotiroidie, insuficienţă ovariană,
reumatism, tuberculoză
osoasă, boli de piele e bine săşi
petreacă vacanţa la mare.
• Atent folosite ca durată şi
moment al zilei, ultravioletele
previn osteoporoza, depresia,
insomnia, meteosensibilitatea,
atenuează simptomele
bolilor autoimune.
• Anumite boli endocrine,
precum hipertiroidismul.
• Îmbunătăţirea calităţii
somnului.
• Îmbunătăţirea funcţiilor
cardiace.
• Îmbunătaţirea metabolismului
şi, implicit, slăbire.
• Componentele apei de
mare (magneziul, potasiul,
calciul, diferiţi sulfaţi şi sodiul)
sunt absorbite de pori şi
revigorează corpul obosit.
• Cura heliomarină are
indicaţii majore în bolile reumatice
inflamatorii cronice
şi mai ales în poliartrita cronică
evolutivă, ce afectează
mai ales articulaţiile mici ale
mâinilor şi picioarelor, precum
şi aşa-numita spondilită
anchilopoetică, boală ce se
caracterizează prin anchilozarea
coloanei vertebrale şi
prin incubarea ei progresivă.
Contraindicaţiile privesc
bolile infecţioase în perioadă
acută, tulburările cardiovasculare,
hipertiroidia sau
alergia la iod, hipertensiunea
arterială, afecţiunile otorinolaringologice
(ex. otită, sinuzită,
laringită etc.), cancerele
şi unele boli ale pielii.

Reţetele Annei AUGUST
2019 21
Supă de roșii
Ingrediente: 1 bucată
cârnat picant, 600g roşii în
bulion, 200g năut, 1 ceapă
medie, 2 căței usturoi, 1 legătură
pătrunjel, 2 linguri
ulei, 1 praf sare, piper.
Mod de preparare:
Într-o tigaie, se rumeneşte
uşor cârnatul picant, tăiat
felioare. În oala de fiert
supa, se încinge o lingură
de ulei şi se pun să se călească
ceapa curățată și
tocată mărunt şi usturoiul
curățat și tăiat felioare.
Apoi, se adaugă năutul, se
lasă un minut să se călească
şi se toarnă aproximativ
un litru de apă şi roşiile.
Se lasă să fiarbă în jur de
45 de minute la foc mediu.
Odată năutul fiert, se scoate
un sfert din cantitate, iar
restul conţinutului oalei
se mixează, potrivindu-se
de gust cu sare și piper.
Se aduce supa la masă cu
năutul păstrat, felioare de
cârnat şi pătrunjel mărunt
tăiat.
Plăcintă cu carne de pui și
ciuperci
Salată mediteraneană cu
paste
Pentru aluat: 300g făină,
100ml ulei, 1 praf de copt,
200ml iaurt, chimen, sare,
piper, 2 linguri ulei.
Pentru umplutură: 500g
piept de pui tocat, 2 ouă,
100g ciuperci, 2 cepe, verdeaţă,
după gust.
Extra: 1 lingură ulei pen-
tru uns tava, 1 gălbenuş și 1
lingură apă pentru uns plăcinta.
Pentru aluat: Iaurtul se
amestecă cu uleiul, se adaugă
făina amestecată cu praful
de copt, chimenul și sare.
Framântă bine și intinde
două foi subţiri cu ajutorul
unui sucitor.
Pentru umplutură: Călește
ceapa în ulei, se adaugă
carnea și se călește. Presară
condimentele, se amestecă
și se pun și ciupercile. Lasă
10 minute pe foc mic spre
mediu. Ia de pe foc și adaugă
verdeaţa tocată, ouale crude
și amestecă bine. În tava
unsă cu ulei se așază o primă
foaie, se repartizează umplutura
și se acoperă cu cea
de-a doua foaie. Taie aluatul
fâșii și se modelează, după
imaginaţie. (Dacă nu vrei să
îl tai, întinde o foaie simplă
deasupra.) Unge plăcinta cu
gălbenușul de la 1 ou amestecat
cu puțină apă. Dă la
copt în cuptorul preîncalzit
timp de 40 de minute. Când
este gata, lasă să se răcească
aproape de tot, în tavă.
Ingrediente: 500-600g
friptură de pui, 300g paste
scurte,1-2 castraveţi, 4-5 roşii,
150-200g, brânză feta, 3 linguri
ulei, 2 linguri zeamă de
lămâie, sare, verdeaţă.
Mod de preparare: Pastele
se fierb în apă cu sare,
respectând modul de prepa-
rare indicat pe pachet. Se
trec apoi printr-un jet de apă
rece şi se lasă la scurs într-o
strecurătoare. Friptura rece
se taie fâşii şi se pune întrun
castron mai mare, peste
care se răstoarnă pastele
fierte, bine scurse. Separat,
într-o cană, se pune zeama
de lămâie, uleiul, 2-3 linguri
de apă şi un praf de sare. Se
bate energic şi se răstoarnă în
castronul cu paste. Se adaugă
roşiile şi castraveţii tăiaţi
felii, brânza tăiată cubuleţe
şi verdeaţă după gust. Se
amestecă uşor şi se serveşte
imediat.
Panna cotta cu
căpșuni
Ingrediente: 800ml frișcă
lichidă, 120g zahăr, 100g ciocolată
neagră, 10g gelatină,
0,5 aromă de vanilie, 250g
căpșuni, ½ lămâie, 1 lingură
de zahăr, mentă.
Mod de preparare: Se
pune gelatina în apă rece 10
minute. Într-o cratiță se pune
frișca lichidă cu zahărul și vanilia
și se lasă pe foc până încep
să fiarbă. Se scurge gelatina,
se adaugă în cratiță împreună
cu vanilia și se amestecă până
se topește. Se toană jumătate
într-un contenitor, iar cealaltă
jumătate se lasă în cratiță.
Cantitatea de frișcă din contenitor
se împarte iarăși în două.
Cu una din jumătăți se toarnă
în mod egal, în cele 5 pahare
și se pune în congelator pentru
20 de minute ca să se întărească
primul strat. Între timp, se
pune cratița cu frișca rămasă
la foc mic, se adaugă bucățile
de ciocolată, și se amestecă
fără încetare până ciocolata se
topește. Se scot paharele din
congelator, se adaugă startul
de ciocolată și se pune iarăși
în congelator pentru 5 minute.
Apoi se scot și se toarnă ultimul
strat de frișcă cu gust de
vanilie. Se pun paharele în frigider
pentru 3 ore. Înainte de
a se servi, se taie căpșunile și
se amestecă cu zahăr și suc de
lămâie. Se acoperă panna cotta
cu căpșuni și mentă.

NELU BÂRSAN
www.barsantrans.com
PROGRAM
DISTRIBUIRE PACHETE
Zona ZARAGOZA
TEL: 673 810 857 ; 642 773 763
LOCALITATEA ORA LOC
RUTA SÂMBĂTĂ
TAUSTE 9:00 AMBULATORIU
EJEA 9:55 LIDL
TUDELA 10:45 LA GARĂ
CALAHORRA 11:50 PLAZA DE TORROS (MAGAZIN
R OMÂNESC)
PRADEJON 12:35 LA COLEGIU
LOGROÑO 13:25 PLAZA DE TORROS
MIRANDA DE 14:35 SPĂLĂTORIE AUTO (LÂNGĂ RÂU)
EBRO
VITORIA 15:50 MC DONALD’S
ARRASTE 16:55 MAXI DIA
M ONDRAGON
BERGARA 17:20 EROSKY
EIBAR 17:50 LIDL
IRUN 19:10 AZIL DE BĂTRÂNI (ÎN SPATE LA GARĂ)
SAN SEBASTIAN 19:50 BISERICA ROMÂNĂ (695 048 066)
RUTA DUMINICĂ
LOCALITATEA ORA LOC
TOLOSA 8:00 EROSKY
ORDIZIA 8:40 PARCARE GARĂ
BEASAIN 9:10 PARCARE GARĂ
ALTSASU 9:50 PARCARE GARĂ
PAMPLONA 10:50 SANCHO EL FUERTE, NR. 3
(M AGAZIN ROMÂNESC)
NOAIN 12:10 CEPSA (AEROPORT)
JACA 13:40 PISTA DE HIELO
SABINANINGO 14:15 LA GARĂ
FRAGA - AVIZ TELEFONIC
Zona LERIDA
TEL: 618 266 341; 664 108 325
RUTA SÂMBĂTĂ (TEL: 664 108 325)
LOCALITATEA ORA LOC
ALPICAT 7:50 PECO CEPSA
ALMACELLES 8:30 PECO REPSOL
BINEFAR 9:10 MAXI DIA
MONZON 9:45 LÂNGĂ MERCADONA
BARBASTRO 10:25 PARCARE ALDI
HUESCA 11:25 PARCARE LIDL
GRAUS 13:00 PESTE POD (IEȘIRE POMPIERI)
BALAGUER 14:30 PARCARE OPEL
AGRAMUNT 15:00 MAXI DIA
SOLSONA 15:45 PARCARE POD
GUISSONA 16:30 INTRARE COMBINAT
CERVERA 17:40 LA BASCULĂ
TARREGA 18:15 VIS A VIS DE LIDL
BELLPUIG 18:45 HOTEL CASCALLAR
MOLLERUSA 19:10 LA LIDL
BELL-LLOC 19:45 LA BISERICĂ
BELLVIS 20:10 LA SPLAI
RUTA DUMINICĂ (TEL: 664 108 325)
LOCALITATEA ORA LOC
BENABARE 8:00 PARCARE
PUENTE DE
8:35 RESTAURANT FONDA
MONTANA
PONT DE SUERT 9:30 STAȚIE BUS
VILALLER 10:05 CABINA TELEFONICĂ
VIELHA 11:00 PARCAREA MARE
ESTERI D ANEU 13:55 AVIZ TELEFONIC
SORT 14:30 STAȚIE BUS
POBLA DE SEGUR 15:25 STAȚIE BUS
TREMP 16:00 PLAZA CATALUNA
Zona TARRAGONA
TEL: 651 563 065; 629 104 133
RUTA SÂMBĂTĂ TARRAGONA
LOCALITATEA ORA LOC
MONTBLANC 9:00 REPSOL
VALLS 9:30 LIDL
ALCOVER 10:00 PARC
LA SELVA DEL CAMP 10:30 DIA
REUS 11:00 AUTOGARĂ
RIUDOMS 11:30 LA BISERICĂ
CAMBRILS 12:00 PARCARE LIDL
SALOU 12:30 PLAZA EUROPA
VILLA SECA 13:00 PARCARE ALDI
LA PINEDA 13:30 SHELL
RUTA DUMINICĂ BARCELONA
LOCALITATEA ORA LOC
TORREDEMBARRA 8:00 CARREFOUR
VENDRELL 8:30 MAXI DIA
L’ARBOC 9:00 SCHLECKER
VILAFRANCA 9:30 PARCARE LIDL
VILANOVA I LA GELTRU 10:30 PARCARE LIDL
CASTELLDEFELS 10:45 LA GARĂ
GAVA 11:15 LA GARĂ
VILADECANS 11:45 CARREFOUR
BELLVITGE 12:00 LA GALP
Zona BARCELONA
TEL: 642 227 838; 642 979 132
RUTA SÂMBĂTĂ
LOCALITATEA ORA LOC
ESPAREGUERA 8:15 PARCARE TEATRU
MARTORELL 8:45 LIDL
CASTELLBISBALL 9:25 MAXI DIA
RUBI 9:50 LIDL
SANT CUGAT DEL VALLES 10:20 LIDL
CERDAYOLA DEL VALLES 10:50 BISERICĂ
RIPOLLET 11:25 LIDL
BARDERA DEL VALLES 11:55 MERCADONA
CALDES DE MONTBUI 12:40 CAPRABO
GRANOLLERS 13:15 LIDL
LA GARRIGA 13:45 MERCADONA
TONA 14:15 MAXI DIA
VIC 14:50 ALDI
TORELLO 15:25 MERCAT (Aviz telefonic)
OLOT 16:00 CARREFOUR
RIPOLL 17:00 CAPRABO
BERGA 18:10 STAȚIE BUS (BONAREA)
GIRONELLA 18:40 AVIZ TELEFONIC
PUIG-REIG 19:00 AVIZ TELEFONIC
NAVAS 19:20 LA TREN
SALLENT 19:30 AVIZ TELEFONIC
RUTA DUMINICĂ
LOCALITATEA ORA LOC
IGUALADA 8:00 CARREFOUR
SANT ANDREU DE LA BARCA 8:45 CAPRABO
MOLINS DE REI 9:10 CAPRABO
SANT FELIU DE LLOBREGAT 9:30 EROSKI
L’HOSPITALET DE
LLOBREGAT
L’HOSPITALET DE
LLOBREGAT
10:10 SPITAL (M.L. 5 PUBILLA
CASES)
10:35 C. COMERCIAL “LA
FARGA”
CORNELLA DE LLOBREGAT 10:55 MERCAT MUNICIPAL
CORNELLA DE LLOBREGAT 11:20 EROSKI
SANT BOI DE LLOBREGAT 11:50 LIDL
BADALONA 12:40 M.L. 2 PEP VENTURA
MATARO 13:30 LIDL
GIRONA 15:00 LIDL EST. RENFE
FIGUERES 16:00 LIDL
ST. COLOMA DE FARNERS 17:10 MAXI DIA
AREA DE BELLATERRA - AVIZ TELEFONIC
SABADELL 18:30 SHELL – MERCADONA
TERRASSA 18:50 ESTACION BUS
MANRESA 19:30 PARCARE AUDI ORAS
CALAF 20:40 AVIZ TELEFONIC
Zona CASTELLON
TEL: 618 759 883; 642 248 476
ORAR SEDIU CASTELLON
C/ RAMBLA DE LA VIUDA, NR. 8/2 (LANGA CONSULATUL ROMAN)
LUNI: 18:00 – 21:00, MARȚI: 08:00 – 10:00, MIERCURI:
I NCHIS, JOI: 18:00 – 21:00, VINERI: 18:00 – 21:00, SÂMBĂTĂ:
10:00 – 14:00, 18:00 – 21:00, DUMINICĂ: 10:00 – 16:00
RUTA SÂMBĂTĂ
LOCALITATEA ORA LOC
CULLERA - AVIZ TELEFONIC
ELCHE 10:00 IN SPATELE GĂRII (ELX PARC)
ALICANTE 11:30 LIDL (SPITALUL GENERAL)
ALCOY 13:00 EROSKY
ONTINYENT 14:00 ELEFANTE AZUL
POBLA DEL DUC - AVIZ TELEFONIC
BENIGANIM - AVIZ TELEFONIC
TORRENT - MAGAZIN ROMÂNESC (C/
FRANCISCO ROSELLO, NR. 11)
MASSANASSA - MAGAZIN ROMÂNESC (C/ BLASCO
IBANEZN, NR. 4)
VALENCIA - ACASĂ ALIMENTACIÓN (C/ RODRIGO
DE PERTEGAS 22, BAJO)
PENISCOLA 20:00 BENZINĂRIA REPSOL
SANT CARLES 21:00 BENZINĂRIA GALP
AMPOSTA 21:20 PARCARE OPEL
TORTOSA 21:45 PARCARE HIPERSIMPLY
GANDESA - MAGAZIN ANDREEA (BAR)
RUTA DUMINICĂ
LOCALITATEA ORA LOC
CALANDIA 07:00 PARCARE HOTEL
ALCORISA 07:30 BAR GOYA
ANDORRA 08:00 EL ARBOL
ALCANIZ 08:30 PARCARE CITROEN
CASPE 09:15 BENZINĂRIA CEPSA
FABARA 10:00 BAR SPORT
MAELLA - AVIZ TELEFONIC
VALDERROBRES 11:15 BAR “LA CAÑA”
MORELLA 12:45 PATISERIA LILI
VINAROS 14:00 PORT (FABRICA DE GHEAȚĂ)
BENICARLO 14:30 BENZINĂRIA “BP”
TORREBLANCA - AVIZ TELEFONIC
RUTA SÂMBĂTĂ
LOCALITATEA ORA LOC
REQUENA - LOCUTORIO (C/ SAN AUGUSTIN,
NR. 35)
UTIEL - MAGAZIN ROMÂNESC (PLAZA
JESUS)
CUENCA - MAGAZIN ROMÂNESC (C/
HERMANOS VALDES, NR. 13)
TERUEL 14:00 PARCARE LIDL
SEGORBE - AVIZ TELEFONIC (PARCARE MAXI
DIA)
LA VALL D’UIXO 16:30 PARCARE LIDL
BURRIANA 17:15 LA LOCOMOTIVĂ
BENICASIM 18:15 PARCARE 100M TELEPIZZA
OROPESA DEL
MAR
- AVIZ TELEFONIC
RUTA DUMINICĂ
LOCALITATEA ORA LOC
BENIDORM 10:00 MAGAZIN (C/ BUEN PASTOR, NR. 9)
ALTEA 10:30 POLIDEPORTIVO
CALPE 11:00 PARCARE FOSTUL LIDL
BENISSA 11:45 PARCARE FRAU
DENIA 12:30 BENZINĂRIA GALP – LIDL
OLIVA - AVIZ TELEFONIC
GANDIA 13:15 PARCARE MC DONALD’S
TAVERNES DE LA - AVIZ TELEFONIC
VANDINGA
CARLET 15:00 PARCARE LA RÂU
CATADAU 15:45 BENZINĂRIA REPSOL

Mica publicitate AUGUST
2019 23
Important pentru cititori!
• Vă rugăm să verificaţi textul
anunţului şi numărul de telefon
înainte de a fi trimis spre publicare
redacţiei noastre!
• Publicaţia Occidentul Românesc
nu îşi asumă răspunderea pentru
numerele de telefon greşite
sau conţinutul anunţurilor de la
mica publicitate!
MUNCĂ - OFERTE
Debesthome, Agenția de servicii:
Se caută matrimonio cu vârsta
înte 30 și 55 de ani, pentru a lucra
într-o vilă din Ibiza ( Baleares).
Femeia, pentru curățenie, gătit;
bărbatul pentru îngrijirea grădinii,
cumpărături, șofer. Condiții:
experiență de cel puțin 1 an, recomandări
bune, carnet de șofer,
fără obligații, flexibilitate. Mai
mlte detalii, la telefon: 918 312
519, 686 313 401.
Familie fără copii din Santa
Cruz de Tenerife (SC Tenerife), cu
2 câini, angajează internă pentru
administrarea unei vile, pentru a
avea grijă de câini; curățenie, călcat
rufe etc. Este nevoie de o persoană
independentă, cu inițiativă,
curată, serioasă și cu rezidență în
Tenerife. Telefon: 918 312 519,
686 313 401.
MUNCĂ - CERERI
Doamnă, 50 de ani, rezidentă
în comunitatea Madrid, cu multă
experiență în îngrijirea persoanelor
în vârstă și foarte bune recomandări,
caut de muncă în acest
domeniu, 6-7 ore pe zi (ca externă)
în următoarele zone: Alcalá de
Henares, Azuqueca de Henares,
Meco, Torrejón de Ardoz, Santa
Eugenia. Mai multe detalii, la
telefon: 642 527 466.
Șofer cu experiență de peste
25 de ani și mașină proprie, din
comunitatea Madrid, oferă servicii
de transport pentru oricine are nevoie
(transport persoane, înlocuire
șofer etc.). Telefon: 616 544 565
(Nelu).
Persoană serioasă, 45 de ani,
specialist în vânzări, experiență
în condus autovehicule cu carnet
B, aptitudini manageriale, idei
novatoare caut de muncă oriunde
în Spania sau în Europa. Cristi,
telefon 606 750 991.
Doamnă, din comunitatea
Madrid, caut de muncă ca și ajutor
de bucătar, pentru un restaurant cu
bucătărie românească. Am multă
experienţă în domeniu. Telefon:
642 124 140.
Caut de muncă ca şofer
categoria B: distribuitor, taxi,
transport persoane etc. Oriunde
în Europa. Multă experienţă.
Mobil: 606 750 991.
Doamnă serioasă 46 de ani cu
expierență în serviciul domestic,
caut loc de muncă ca şi externă
în comunitatea Madrid. Disponibilitate
imediată. Telefon: 642
087 102.
Caut de muncă ca și internă
în Comunitatea Madrid. Am
experiență și bune recomandări.
Telefon: 632 547 527.
Doamnă 43 de ani, curată,
gospodină, caut de muncă în
Comunitatea Madrid, ca externă,
în curățenie, îngrijit copii sau
persoane în vârstă, sau în domeniul
confecțiilor. Am experiență
și referințe foarte bune. Telefon:
625 736 494.
Doamnă serioasă, cu experiență
în domeniul curățeniei, caut
de muncă ca și externă, cu ora, în
Coslada sau zone apropiate. Telefon:
642 859 842.
VÂNZĂRI
Particular, vând fabrică de cărămidă
în satul Siminoc, județul
Constanța, cu acte și autorizații în
regulă. Fabrica este în funcțiune și
are personal angajat. Cei interesați,
puteți suna la telefon: 0040/766
398 906 sau 0040/767 593 324;
e-mail: officeceramicasiminoc@
gmail.com
Se vinde apartament în Calle
de la Libertad 8, etaj 4 A, localitatea
Móstoles (provincia Madrid).
Apartamentul este complet renovat
în 2013, exterior cu terasă.
Are 71 mp, 3 camere, sufragerie
și 1 baie. Puteți vizita. Investiția
e foarte bună. Baia are cabină de
hidromasaj, camera de zi este cu
mural de lemn, camera principală
cu șifonier încorporat cu oglindă.
Terasa este închisă cu alumniu și
copertină. Încălzire centrală, aer
ondiționat, lift. Preț: 160.000 €.
Mai multe detalii la telefon: 687
471 219 (Francisco).
Vând apartament cu 3 camere
în Botoșani, Bulevardul
Eminescu, Aleea Nouă nr. 8,
izolație exterioară, geamuri termopan,
CT etaj intermediar și
mobilat. 666 915 835.
Vând apartament în Baia-Mare
(Aleea Neptun) cu 2 camere, baie,
bucătărie, hol, centrală proprie și
calorifere noi, geamuri termopan,
izolat în exterior. Preț: 28
mii euro, negociabil. Mai multe
informații la telefon: 0040/746
371 260 (RO), 680 126 525 (ES).
Vând în Botoșani, strada
Popăuți 104, casă construită în
2014, P+M, compusă din 6 camere,
două băi, două bucătarii, încălzire
centrală prin sol și calorifere,
parter locuibil, 1305 mp, gradină,
pomi, fântână, beci. Preț 88.000€.
Relații la telefon: 0040 / 771 905
144 sau 0034 / 666 299 144.
Vând casă la țară, în satul
Moșteni, județul Teleorman, la 20
km de Alexandria. Casa este în stil
rustic, cu fântână în curte, electricitate,
300mp casa, plus 1500mp
curte. Preț negociabil, 15.000€.
Mai multe informații la telefon:
642 694 285.
Vând casă în Amara, județul
Ialomița, (la roșu) la cinci minute
de plajă. Pentru informații sunați
la numărul de telefon: 643 086
970.
Vând casă la țară, în județul
Buzău. Renovată, stil vechi, rustic,
baie, fântână în curte, hidrofor,
fosă septică, 2.500 mp curte, drum
de 6 km neasfaltat. Zonă de deal/
munte superbă, liniștită, la 50 km
de oraș. Preț 21.000 € negociabil.
Mai multe informații, la telefon:
678 804 997.
Vând apartament la cheie, în
Ploiești, cu 3 camere, centrală
proprie, utilat cu mobilă nouă.
Preț informativ: 50.000€. Detalii
suplimentare la telefon: 0034/642
925 210 (Spania); 0040/772 929
916 (România).
Vând teren intravilan pentru
construcții în zona de vile, sat
Frățești, județul Giurgiu, la 50 km
de București și 10 km de Giurgiu,
cu suprafața totală de 1.012 mp.
Preț negociabil: 13.500 €. Terenul
se poate vinde și parcela, fiecare
parcelă având 506 metri pătrați,
preț 7.000 € ușor negociabil. Mai
multe relații la telefon: 663 385
792. Pentru cei interesați, pot trimit
poze cu terenul, pe WhatsApp.
Vând 600 mp teren construcții
case utilat cu apă, gaz, curent la
130 m, în Stupini, județul Brașov,
Str. Nicovalei. Se vinde și în doua
rate pe perioada unui an, prin
contract notarial. Exclus agenții
si intermediari. Preț: 15.000€.
Relații la email: panalucian77@
gmail.com sau la telefon 0034/
642 686 552.
ÎNCHIRIERI
Închiriez cameră în V aldemoro,
Avenida Europa 127, pentru o
singură persoană, nefumătoare.
În apartament mai locuiesc
doar două persoane. Preț, 250
euro, cu utilități incluse (internet,
gaz, lumină și apă). Mai multe
informații, la telefon: 642960470.
Se închiriază cameră de matrimoniu
cu baie începând cu data de
1 iunie, în Meco (Madrid). Relații
la numărul de telefon: 640719886.
Închiriez cameră mare, într-un
apartament cu persoane puține,
atmosferă plăcută, lângă gară, în
Torrejón de Ardoz. Preț, 240€.
Mai multe detalii, la telefon: 642
754 628
Se închiriază cameră pentru o
doamnă/domnișoară nefumătoare
și responsabilă, în Fuenlabrada,
aproape de Gara Fuenlabrada
Central, începând cu data de 1
martie 2019. Preț: 250€ cu cheltuieli
incluse. Pentru detalii puteți
suna la telefon: 677 720 281, 642
658 411.
MATRIMONIALE
Am 35 de ani. Caut o fată pentru
prietenie/căsătorie. Ofer și cer
sinceritate. Telefon: 631 715 038.
Am 51 de ani. Sunt un bărbat
normal, cu calități și defecte, însă
am multe de oferit, motiv pentru
care aș dori să cunosc o doamnă
din zona Madridului, cu vârsta
până în 55-56 de ani. Telefon:
643 110 286.
Bărbat, 45 de ani, divorțat, din
comunitatea Madrid, caut o doamnă
sinceră și corectă într-o relație
serioasă. Telefon: 677 720 181.
Doamnă serioasă, 65 de ani,
fără obligații, doresc să cunosc un
domn de vârstă apropiată, pentru
prietenie/căsătorie. Telefon: 642
239 369.
Bărbat, 55 de ani, divorțat,
fără obligații, fără vicii, doresc să
cunosc o doamnă cu vârsta între
45 și 60 de ani, sinceră, pentru o
relație serioasă de prietenie/căsătorie.
Telefon: 642 811 265. Nu
sunați inutil dacă nu corespundeți
profilului și nu dați beep!
Tânăr, 35 de ani, caut o fată de
vârstă apropiată pentru o relație
serioasă. Mai multe detalii, la telefon:
642 644 829.
Tânăr, 37 de ani, singur, fără
obligații, aș dori să cunosc o fată
de vârstă apropiată, 30 -37 de ani,
pentru prietenie, eventual căsătorie.
Nu am mai fost căsătorit și
nu am obligații! Telefon: 642 939
318.
Bărbat din comunitatea
Madrid, caută o doamnă pentru o
relație serioasă, de lungă durată.
Sună pentru detalii suplimentare
la telefon: 642 635 661.
Bărbat, 46 de ani, caut o doamnă
de aceeași vârstă, sau apropiată,
cu locul de muncă stabil, fără
vicii, pentru o relație serioasă și
de lungă durată. Telefon: 642 629
980.
Tânăr de 35ani, din comunitatea
Madrid, simpatic, zvelt,
fără vicii, sociabil, aș dori să cunosc
o fată cu aceleași calități,
fără copii, cu vârsta până în 34
ani, pentru o relație serioasă. Nu
sunați inutil! Telefon: 643 061 858
( Whats App).
Tânăr 37 ani, caut fată /femeie
de vârstă apropiată pentru o relație
serioasă. Telefon: 642 532 245.
Tânăr de 34 ani, fără vicii,
înalt, sincer, simpatic, sociabil,
aș dori să cunosc o fată sociabilă,
fără copii, până în 34 ani, similare
caracteristici, din comunitatea
Madrid, pentru o relație serioasă.
Curioasele să nu sune inutil! Rog
seriozitate maximă! Telefon: 643
061 858 (WhatsApp).
Tânăr, 37 de ani, fără vicii, cu
situație economică stabilă, fără
obligații, caut o fată cu aceleași
calități, pentru o relație serioasă,
din comunitatea Madrid. Telefon:
643 694 395.
Doamnă 46 ani, doresc să cunosc
un bărbat serios, educat, fără
vicii, fără obligații (de preferat să
nu aibă copii), de vârstă apropiată
pentru o relație serioasă, din
comunitatea Madrid. Rog maximă
seriozitate! Raspund doar la
mesaje. Nu sunați ! Telefon: 642
068 227.
Domn 46 de ani, divorțat,
doresc să cunosc o doamnă de
vârstă apropiată pentru o relație
de prietenie, respectiv căsătorie.
Mă puteți suna la telefon: 642
264 868.
Anunţurile de mică publicitate sunt
GRATUITE!
E-mail: redactia@
occidentul-romanesc.com
Prin SMS sau Whatsapp:
643 015 676
Populația din Calpe, un „oraș mic și liniștit”, crește cu 700% în fiecare vară
Orașele de pe coastele
S paniei sunt invadate de turiști
în timpul verii. Mici locații
care își înmulțesc locuitorii și
a căror viață se complică zi de
zi. Acesta este și cazul orașului
Calpe, provincia Alicante din
Spania, unde infrastructura
și serviciile sunt copleșite de
numeroși vizitatori pe perioada
verii, conform SextaTv.
Locuitorii din Calpe spun
că în timpul iernii municipiul
lor este un „oraș mic
și liniștit”, care pe timp de
vară, „crește într-un mod
exorbitant”. În lunile iulie
și august populația crește cu
706%. „Ceea ce facem este să
adaptăm serviciile pe care le
avem la numărul de vizitatori
pe care îi primim”, a declarat
Ana Sala, primarul orașului
Calpe, precizează aceeași
sursă.
Așadar, de la peste cei
20.000 de locuitori, Calpe
ajunge la aproape 170.000 de
locuitori în iulie și august, cu
baruri și restaurante care au
o creștere zilnică a vânzărilor
de 900%. „În perioada de iarnă
facem vânzări de 1.000 de
euro pe zi, iar în iulie și august
de peste 10.000 de euro
pe zi.”, a declarat Nicolás
Rivwero, de la restaurantul
„Capri”.
De asemenea, în iulie și
august, sectorul hotelier din
Calpe are o ocupație de peste
la 95%, spune și Miguel
March, directorul hotelului
Sol y Mar.