Ghid de intervenție pentru Roșia Montană - arhitectură și meșteșuguri tradiționale

Ghid de intervenție pentru Roșia Montană | Arhitectură și meșteșuguri tradiționale
© a|r|a 2020
Editura ARA - „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
editura@simpara.ro
www.simpara.ro
Editor: Claudia Apostol, Virgil Apostol
Grafică şi tehnoredactare: Ioana Suceava
Tipărit: Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti
Copertă: Frontul nordic al străzii Brazi (reconstituire Claudia Apostol, Alexandra Stoica)
ISBN: 978-606-94955-0-6
Publicație apărută cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii și Prince’s Foundation.
Material realizat în cadrul Școlii de Vară ARA - Programul Adoptă o Casă la Roșia Montană - campania 2019
a|r|a

Cuprins
01. INTRODUCERE 5
02. OBIECTIVUL GHIDULUI 12
03. CARACTERISTICILE GENERALE ALE AȘEZĂRII ISTORICE MINIERE ROȘIA MONTANĂ 13
03.1. Mod de așezare a construcțiilor pe parcelă
03.2. Tipuri de construcții
03.3. Materiale și tehnici constructive tradiționale
04. SITUAȚIA ACTUALĂ – DISFUNCȚII 34
04.1. Construcții noi
Volume disonante prin formă, volum și configurație cu construcțiile existente
Utilizarea unor sisteme constructive neadaptate zonei
04.1. Modificări inadecvate ale construcțiilor istorice
Modificări ale structurii și formei acoperișurilor
Introducerea învelitorilor din materiale improprii
Modificarea finisajelor istorice
Schimbarea tâmplăriilor din lemn cu tâmplării PVC și geam termopan și modificarea formei golurilor
04.3. Modificări agresive ale modului de utilizare și configurare a parcelei
Construcții amplasate defectuos în relație cu parcela și vecinătăți
Înlocuirea delimitărilor istorice
04.4. Intervenții inadecvate în spațiul public
05. RECOMANDĂRI 45
05.1. Folosirea fondului existent
05.2. Folosirea materialor și tehnicilor tradiționale
Prepararea mortarului de var
Realizarea zidăriilor din piatră cu mortar de var
Ziduri din piatră seacă (mauri)
Realizarea tencuielilor
Realizarea profilelor trase
Realizarea arcelor și bolților din zidărie din piatră sau cărămidă
Zidurile și planșee din bârne de lemn
Șarpante tradiționale
Învelitori tradiționale
Tâmplării din lemn
Porți din lemn
06. AUTORIZAREA INTERVENȚIILOR 74
3

4

5
01. INTRODUCERE
Roșia Montană se distinge în peisajul Munților
Apuseni printr-o concentrare excepțională de
mărturii istorice grupate într-o configuraţie cu
o bogată stratificaţie temporală şi fizică definită
prin suprapunerea densă a vestigiilor aşezării
miniere romane, medievale, de epocă modernă
şi din perioada contemporană.
În subteranul Roșiei Montane (cca. 150
km de galerii) a fost documentat cel mai
vast sistem de exploatare minieră auriferă
de epocă romană (sec. II p.Ch.) cunoscut
până în prezent (7 km), un amplu sistem de
exploatare de epoca modernă (sec. XVII-XVIII)
realizat cu praf de pușcă (10 km), completat
de exploatările cu dinamita (53 km) de epocă
contemporană (sec. XIX-XX). Activitatea minieră
a generat la suprafață peisajul industrial
istoric și târgul minier de epocă modernă
desfășurat de-a lungul văii pârâului Roșia.
Ample vestigii romane (necropole, zone sacre,
zone administrative), zone de exploatare
de suprafaţă de epocă romană și epocă
modernă, galerii de coastă, lacuri artificiale
istorice (tăuri), cinci biserici (ortodoxă,
greco-catolică, romano-catolică, unitariană,
reformată), construcții cu fațade urbane,
construcţii şi edificii de la sfârşitul secolului
al XIX-lea (primărie, școală, întreprinderea
minieră, cluburi, popicărie etc) sau ansamblul
locuințelor tradiționale istorice descriu acest
peisaj cultural excepțional, calificat pentru
includerea în patrimoniul universal UNESCO.

6
Starea de conservare a sitului minier în
ansamblu său este medie, însă o parte din
componentele sale, cum este cazul fondului
construit tradițional, se află în stare critică de
conservare.
Așezarea păstra în urmă cu doar 30-40 de ani
imaginea încă netransformată a târgului minier
înfloritor din secolul al XIX-lea. Impresionantele
acoperișuri baroce acoperite cu șindrilă ale
majorității caselor și bisericilor, arhitectura
orășenească a fațadelor îndreptate spre spațiul
public, pavajele străzilor realizate de meșteri
italieni, porțile din lemn sau de zid, construcții
cu spații comerciale și pentru servicii, piața în
care se țineau târguri săptămânale, tăurile cu
funcțiune industrială utilizate pentru agrement
sunt doar câteva elemente cheie ale acestui
târg special din Apuseni.
Centrul istoric la începutul sec. XX, cca. 1900 (foto Csiki
Lajos, Verespatak és Környéke).

7

8
În anii 80 încă se mai conservau acoperișurile
din șindrilă. Începând cu anii 90, intervenții
din ce în ce mai agresive încep să compromită
imaginea istorică a așezării miniere.
Introducerea noilor materiale (tablă, plăci
ondulate de azbociment), fără preocupare
pentru imaginea rezultată, a avut un impact
negativ semnificativ.
De asemenea, un impact negativ puternic îl
au inserțiile unor construcții străine, proces
început odată cu demolarea Palatului Ajtay și
construirea blocului de apartamente în piața
centrală.
Casa nr. 376 în anii 80 (foto. Victor Crețu) – Casa nr. 376 în
anul 2000.
Piața și Palatul Ajtay la începutul sec. XX, cca. 1900 (foto
Csiki Lajos, Verespatak és Környéke) /
Piața și blocul de locuințe colective în prezent.

9

10
Casa Șuluțiu demolată în anul 2007
În ultimii 20 ani, în paralel cu demolările
operate de compania minieră, s-au multiplicat
și intervențiile de modificare a fondului
construit prin transformarea improprie
a construcțiilor existente și construirea
inadecvată a unor construcții noi.
Construcțiile istorice din Roșia Montană
necesită conservare prin întreținere și
restaurare prin lucrări mai speciale de
recuperare a imaginii istorice. Dincolo de
obligațiile legale – care interzic desființarea
construcțiilor istorice, monumentelor istorice,
ansamblurilor istorice sau construcțiilor din
zonele de protecție a monumentelor istorice –
reabilitarea construcțiilor istorice va conduce
la menținerea particularității speciale pe care o
deține Roșia Montană.
Apariția unor construcții noi indiferente față
de fondul construit istoric produce, precum
blocul construit pe locul Palatului Ajtay sau
construcțiile noi edificate în ultimii ani, grave
deteriorări ale caracterului istoric al târgului
minier. Construirea neautorizată trebuie oprită
prin implicarea autorităților locale și centrale,
care au obligația să reglementeze modul de
construire în localitate, în acord cu statutul
juridic de protecție al monumentelor istorice.
Construcții istorice lăsate să se distrugă. În prezent mare
parte dintre acestea au fost demolate.

11

12
02. OBIECTIVUL GHIDULUI
Ghidul prezintă caracteristicile istorice
principale ale așezării și ale construcțiilor
sale valoroase în paralel cu tendințele actuale
privind construirea, cu speranța că va fi un
instrument util pentru locuitorii din Roșia
Montană atunci când intenționează să repare,
să reabiliteze, să restaureze construcțiile pe
care le dețin.
Având în vedere particularitățile fondului
construit de la Roșia Montană, pentru o
mare parte a intervențiilor asupra fondului
construit este necesară consultarea inițială
a unui specialist în domeniul restaurării
monumentelor istorice pentru stabilirea
pașilor necesari realizării unor lucrări viitoare
de reparații sau de construcții. O mare parte
dintre operațiuni pot fi realizate de localnici
sau meșteri locali corect îndrumați, alte lucrări
mai speciale necesită personal de specialitate.
În acest scop, Asociația ARA, activă la Roșia
Montană începând cu anul 2006, poate oferi
localnicilor din Roșia Montană consultanța de
specialitate necesară în momentul inițierii unor
lucrări de restaurare, reparare sau reabilitare a
fondului construit al localității.

13
03. CARACTERISTICILE GENERALE ALE AȘEZĂRII ISTORICE MINIERE ROȘIA MONTANĂ
Aşezarea se desfăşoară de-a lungul văii
pârâului Roşia (local Foieș) încadrată în
zona din vale de masivele Orlea şi Cetate
până în zona amfiteatrului natural delimitat
de masivele muntoase Cârnic, Jig-Văidoaia
şi Letea, unde s-a dezvoltat zona istorică
centrală a satului. Pornind de aici, din Piaţa
centrală, unde erau concentrate numeroase
funcţiuni publice grupate într-un ansamblu
arhitectural-urbanistic cu puternic caracter
de reprezentare, structura urbană se diluează
treptat spre fostele periferii industriale,
caracterizate de gospodăriile miniere compuse
din locuinţă şi instalaţii de prelucrare sau chiar
guri de mină.

14

Frontul nordic al străzii Brazi (sus) și frontul nordic al Pieței (jos) în secolul al XIX-lea - începutul secolului XX
(reconstituire Claudia Apostol, Alexandra Stoica).
15

16
Zonele industriale, reprezentate în trecut
de grupările de instalații pentru măcinarea
minereului (șteampuri), dispărute odată cu
Naționalizarea din 1948, se întrepătrund cu
funcțiunile agricole, pășunatul și pomicultura,
care conturează caracterul zonelor învecinate
cu Roșia Montană – satele Țarina, Balmoșești,
Blidești și parțial satul Corna.
Frontul nordic al pieței centrale în anul 1960 (foto Silviu
Bocaniciu senior).
Piața centrală, 1934 (foto Silviu Bocaniciu Senior).

17
În partea inferioară a așezării, structura liniară
a așezării este punctată în zona actuală a
centrului administrativ, unde se află primăria,
de micro-zone mai dens construite în zona
fostei întreprinderi miniere, a bisericii ortodoxe
și a bisericii greco-catolice.
Acest mod organic de dezvoltare al așezării,
care se raportează la zonele de exploatare
istorice situate în masivele muntoase, a
presupus terasări multiple ale terenului. De
aici decurge o caracteristică importantă a
așezării, în care prezența zidurilor de sprijin
(mauri) și a demisolurilor totale sau parțiale
sunt componente definitorii ale imaginii Roșiei
Montane.
Zona Cătălina (sus) și zona Văidoaia (jos) la începutul sec.
XX, cca. 1900 (foto Csiki Lajos, Verespatak és Környéke).
Tăul Corna și zonele agricole învecinate (foto BACH Alba-
Iulia, 1929).

18
03.1. Mod de așezare a construcțiilor pe parcelă
LEGENDĂ
zone istorice valoroase
spații publice valoroase
zona centrului administrativ (primărie-ansamblul întreprinderea miniere istorice)
zone cu construcții aliniate la drum
zone cu constructii izolate
zone atipice nocive
zone neconstruite/agricole
cimitire
Zona așezării desfășurată de-a lungul văii
Roșiei este caracterizată de amplasarea
construcțiilor de-a lungul căii de circulație
care parcurge valea. Zona situată în amonte
îşi datorează structura şi, implicit, distribuţia
diferită a construcţiilor, condiţionărilor impuse
de neregularităţile terenului bordat de masivele
Jig-Văidoaia şi Cârnic. De o parte și de alta
a văii Roșiei și în jurul zonei istorice centrale
din amonte, fondul construit este caracteristic
zonei muntoase a Apusenilor, cu construcții
risipite așezate pe parcele de mari dimensiuni.
În acest cadru general, se diferențiează
subzone alcătuite din construcții care au în
mare parte caracteristici similare.

19
Subzone liniare, cuprinse între nr. 1–112 și între nr.
215–299.
Caracteristici: densitate mică şi distribuţie neuniformă a
construcţiilor; alinierea caselor la drum; densitate relativ
mare între nr. 57 şi nr. 112.
Subzona Biserica greco-catolică – Biserica ortodoxă,
cuprinsă între nr. 113 – 174, delimitată de cele două
biserici - greco-catolică şi ortodoxă.
Caracteristici: densitate medie a construcţiilor, organizare
de-a lungul drumului şi a unei uliţe care îl dublează.

20
Subzona centrului administrativ, între nr. 175 – 214.
Caracteristici : densitate medie şi construcţii distribuite
neregulat.
Subzona Pieţei, cuprinde construcţiile care delimitează
piaţa, primul tronson din strada Brazi - până la Biserica
reformată - şi pornirile celor două uliţe de acces spre
cimitirul romano-catolic.
Caracteristici: limitele de nord-est şi sud cuprind
construcţii grupate în front închis; densitatea lor atinge
valoarea maximă, raportată la întreaga localitate;
fronturile tronsonului din strada Brazi, inclus în această
subzonă, sunt semiînchise, cu o densitate ridicată;
construcţiile situate în vecinătatea pieţei, pe cele două
uliţe de acces la cimitirul romano-catolic, sunt prelungiri
ale fronturilor deja amintite.

21
Subzona Berg, cuprinde două nuclee, primul, grupat în
jurul grădinii de vară, la nord-vest de piaţă şi al doilea, la
nord faţă de primul.
Caracteristici: construcţii aliniate la stradă, densitate
scăzută; intenţie de grupare în front în cazul primului
nucleu; densitate medie în cazul celui de-al doilea nucleu.
Subzona Cătălina, localizată în vecinătatea accesului în
galeria Cătălina.
Caracteristici: construcţii concentrate în jurul unui nod al
reţelei stradale;

22
Subzona Văidoaia, localizată la limita nord-estică a
satului, la baza masivului Văidoaia.
Caracteristici: construcţii grupate în nuclee mici,
înconjurate de spaţiul public vernacular, traversat de
pârâul Roşia.
Subzona Susași, localizată la sud-vest de Piața centrală,
la baza masivului Cârnic.
Caracteristici: construcţii grupate în nuclee mici,
înconjurate de spaţiul public vernacular, traversat de
pârâul Roşia.

23
Subzona Brazi, aflată în apropierea limitei sud-estice a
satului.
Caracteristici: construcţii aliniate la stradă, concentrate în
jurul unui nod al reţelei stradale.
Fondul construit difuz este compus din construcții
dispersate aleatoriu, fără să fie grupate sau aliniate faţă
de drumuri, direct condiționate de configurația terenului.
Acest mod de ocupare îl întâlnim în special la marginea
satului Roșia și în satele învecinate Țarina, Balmoșești,
Blidești, și parțial în Corna și Gârda Bărbulești.

24
03.2. Tipuri de construcții
Schema curentă de alcătuire a planului
construcțiilor tradiționale din Roșia Montană
este reprezentată de casa cu spațiu de
distribuție exterior (târnaț). Încăperile sunt
accesibile din târnațul dispus pe una dintre
laturile lungi ale dreptunghiului planului.
Mărirea suprafeței construite, atunci când
dimensiunea parcelei a permis, s-a făcut prin
extinderea acestui tip de structură, fie liniar, fie
pe un plan în forma de L.
Casă tradițională cu târnaț, Țarina.
Planuri tradiționale cu spațiu de distribuție exterior (târnaț).

25
Case tradiționale cu târnaț.
Case cu fațade de tip urban, structură de plan
tradițională.

26
Imaginea arhitecturală, dominată de construcţiile
tradiţionale cu spaţiu de distribuţie exterior, este
constant punctată începând cu zona Pieţei de
împrumuturi din repertoriul arhitecturii urbane de
factură clasică sau barocă, manifeste cu precădere
în configurarea faţadelor îndreptate spre spaţiul
public. Trebuie subliniat că chiar și atunci când
fațadele construcțiilor din zona pieței sunt de tip
urban, structura tradițională a planului cu târnaț
rămâne neschimbată.
Construcțiile, așezate în majoritatea cazurilor pe
terenuri cu înclinație mare, au la nivelul inferior
demisolul cu acces direct din spațiul public.
Această configurație este un rezultat nemijlocit al
adaptării spaţiului construit faţă de configuraţia
terenului, în pantă ascendentă față de zona de
acces pe parcelă. Demisolul, separat funcțional
de zona de locuit, era destinat în unele cazuri
activităților industriale (instalațiilor de spălare
a minereului în sezonul rece – jomp). În cazul
construcțiilor din zona pieței, care se disting prin
modul de prelucrare urban al fațadelor, nivelul
inferior (parter) are configurație urbană, cu mai
multe zone de acces direct din piață și gang pentru
accesul pe parcelă. Urmând aceeași tendință,
de inspirație urbană, în zona Berg, mai multe
construcții au porți de zid, veritabile accente
monumentale ale zonei de acces pe parcelă.
Mod de așezare pe teren. Tip tradițional cu demisol accesibil
din spațiul public (sus).
Tip urban cu gang.
Tip tradițional așezat pe teren cu pantă lină.

27
03.3. Materiale și tehnici constructive tradiționale
Două materiale de construcții, piatra și lemnul,
sunt utilizate preponderent la majoritatea
construcțiilor tradiționale din Roșia Montană.
Piatra fără liant (zidăria seacă) este utilizată la
toate lucrările de amenajare a terenului: mauri,
pavaje, delimitări. Zidăria din piatră legată
cu mortar de var este utilizată pe scară largă
pentru realizarea nivelului inferior, demisol sau
parter.
Ziduri din piatră seacă (mauri).
Zidărie din piatră legată cu mortar (foto: Albert Dobrin).

28
Fără să fie o regulă, nivelul inferior este
acoperit uneori cu bolți din piatră. În cazul unor
alcătuiri constructive mai speciale, cum ar fi
bisericile sau construcțiile din piața centrală,
bolțile și arcele cu alcătuiri diverse (cilindrice, a
vella) sunt realizate din cărămidă.
Bolți cilindrice, bolți a vella, planșee din bolțișoare, arce.

Sisteme de boltire
29

30
Zidurile, planșeele peste demisol și parter,
șarpantele sunt realizate în întregime din bârne
de rășinoase legate cu îmbinări dulgherești.
Structura din lemn este protejată la interior și
exterior cu tencuieli din mortar de var fixat cu
ajutorul nuielelor din alun despicat (cercuială).
Modul de construire cu bârne din lemn legate
cu îmbinări dulgherești, îl întâlnim și în cazul
anexelor, dintre care doar o parte sunt tencuite.
De asemenea, porțile și gardurile din lemn erau
prezențe constante ale „fronturilor” ulițelor.
Ziduri, planșee și șarpante din lemn.

Anexe.
31

32
Porți și garduri din lemn.

33
Preferința pentru utilizarea lemnului este
fundamental marcată de folosirea șindrilei la
aproape toate acoperișurile caselor, indiferent
de dimensiuni și caracterul de reprezentare,
la acoperișurile anexelor, porților și chiar
acoperișurile și turnurile bisericilor.
Uliță din Roșia Montană în anii 30 (foto Silviu Bocaniciu senior).

34
04. SITUAȚIA ACTUALĂ – DISFUNCȚII
Starea generală gravă a fondului construit din
Roșia Montană este urmarea lipsei lucrărilor
de întreținere curentă care a urmat depopulării
accentuate din ultimii 20 de ani. O mare
parte dintre construcții sunt lăsate în stare
de ruină, altele sunt proptite sau au învelitori
provizorii care nu își mai îndeplinesc funcția. La
această imagine generală dezolantă se adaugă
intervențiile recente de modificare a fondului
construit istoric prin inserția unor construcții
noi străine prin formă sau mod de construire și
intervențiile inadecvate cu materiale moderne
nocive pentru imaginea și comportamentul
construcțiilor istorice.
04.1. Construcții noi
Volume disonante prin formă, volum și
configurație cu construcțiile existente
Construcțiile cu volum mare, ieșite din
scara locului devin ecrane care maschează
fondul construit existent și peisajul natural al
localității. Introducerea unor accente verticale
străine (sugestii de foișoare), scindarea
acoperișurilor în forme atipice sau construirea
densă în zone răsfirate sau neconstruite
modifică radical profilul longitudinal al ulițelor,
punctate în trecut doar de accentele verticale
ale turnurilor bisericilor, proiectate pe versanții
masivelor muntoase.
Aceste disfuncții majore sunt rezultatul
modului improvizat de a construi, fără o
direcție generală de abordare a construirii și
dezvoltării în zonă, în dezacord cu specificul
istoric al localității.
Transformări recente prin introducerea unor volume disonante prin formă, volum, configurație cu fondul construit istoric
(sus - profil longitudinat istoric; jos - profil recent).

35
Utilizarea unor sisteme constructive
neadaptate zonei
Materialele și finisajele moderne sunt
introduse treptat în multe localități din
România, iar Roșia Montană nu face excepție.
Construcții cu pereți din BCA, „bolțari” de
beton sau cărămidă cu goluri netencuite,
învelitorile din tablă colorată, închideri și
placajele din PVC sau panouri din tablă
denaturează imaginea istorică a târgului
tradițional.
Menționăm că utilizarea materialelor și
tehnicilor de construcție noi nu sunt în
principiu o modalitate greșită de abordare, ci
modul defectuos de folosire. Edificarea unei
construcții de calitate este un demers complex,
care nu poate fi făcută fără proiect, în mod
indiferent față de vecinătăți și context, de către
executanți care urmăresc doar punerea în
operă rapidă prin simplificarea operațiunilor.
Utilizări de materiale neadaptate zonei
Materiale neadaptate

36
04.1. Modificări inadecvate ale construcțiilor istorice
Modificări ale structurii și formei
acoperișurilor
Un proces aflat în desfășurare la Roșia
Montană este simplificarea formei
acoperișurilor, prin transformarea celor în
patru ape în acoperișuri cu două ape. Dictată
în majoritatea cazurilor de comoditatea
excutanților, simplificarea formei este
secondată de realizarea unor pante mai
line, care conduce la transformarea totală a
configurației spațiale a construcțiilor istorice.
Șarpantele sunt în general improvizate, din
elemente subdimensionate, fără îmbinări
tradiționale, prin batere în cuie.
Acoperiș modificat – Casa parohială greco-catolică.

37
Introducerea învelitorilor din materiale
improprii unui sit istoric – tablă vopsită, tablă
formată, plăci ondulate din azbociment
Învelitorile tradiționale din șindrilă, care
defineau imaginea așezării sunt astăzi practiv
înlocuite în totalitate cu tablă, tablă profilată
sau plăci ondulate de azbociment (cu excepția
a câtorva învelitori din șindrilă restaurate
recent). Amestecul de materiale, culori și
texturi ale învelitorilor creează o imagine
dezorganizată și lipsită total de calități vizuale.
Perspectivele descendente care se deschid
asupra așezării din zonele mai înalte sunt
poluate vizual puternic de acest mozaic de
calitate îndoielnică.
Învelitori modificatei.

38
Modificarea finisajelor istorice
Una din operațiunile distructive de mare
amploare este reprezentată de tencuielile cu
mortare ciment (tencuieli lise sau stropite)
care în timp au condus la accentuarea
umidității în zidurile construcțiilor istorice.
Acest proces început în urmă cu peste 20 de
ani este continuat în prezent de termoizolările
cu polistiren, veritabile bariere pentru vapori,
care favorizează dezvoltarea condensului între
polistiren și lemn. În timp cauzează dezvoltarea
atacurilor biologice asupra lemnului și
formarea mucegaiurilor la interior. Pe lângă
aceste dezavantaje funcționale, tencuirea cu
ciment și montarea termoizolației a implicat
desființarea profilaturilor caracteristice ale
construcțiilor istorice – cornișe, solbancuri,
prelucările de colț sau chiar însemnele miniere
prezente pe fațadele multor construcții.
Tencuite cu strop de ciment cenușiu
sau termoizolate și finisate cu tencuieli
„decorative” strident colorate, albele construcții
istorice sunt lipsite astfel de toate elementele
care le confereau calitate arhtiecturală.
Finisaje din mortar de ciment.

39
Schimbarea tâmplăriilor din lemn cu tâmplării
PVC și geam termopan și modificarea formei
golurilor
Utilizarea tâmplăriei din PVC alb reprezintă nu
numai în Roșia Montană, ci și în toate zonele
istorice din întreaga țară o tendință din ce în
ce mai agresivă. Standardizarea excesivă a
acestor produse determină utilizarea aceluiași
tip de profile de PVC pentru toate dimensiunile
de goluri. Astfel, se întâlnesc la cercevelele
ferestrelor cu dimensiuni obișnuite (60x120 cm)
profile utilizate pentru uși (90x200 cm). Acest
mod de utilizare contrastează cu structura
unor ferestre istorice, care sunt alcătuite din
elemente cu dimensiuni mai mici, adaptate
dimensiunilor golului în care sunt montate.
Împărțirea în ochiuri (cercevele) este dictată
aproape exclusiv de comoditatea executantului,
fără nici o preocupare pentru cadrul
arhitectural al construcției unde urmează să fie
amplasate.
Modificări goluri.
Înlocuire tâmplării din lemn cu tâmplărie PVC.

40
04.3. Modificări agresive ale modului de utilizare și configurare a parcelei
Construcții amplasate defectuos în relație cu
parcela și vecinătăți
Modul tradițional de așezare pe teren a
generat tipuri diverse de utilizare a parcelei,
cu caracteristici asemănătoare (nu identice)
în funcție de zona în care sunt amplasate
în cadrul așezării. Pe de altă parte, fondul
construit de la Roșia Montană este constituit
în cea mai mare parte încă din sec. al XIX-lea.
Aceste coordonate determină necesitatea
raportării inserțiilor noi la structura urbană
și construcțiile istorice conservate. Numai o
analiză de specialitate poate oferi fundamentul
pentru amplasarea coerentă a construcțiilor
noi pe teren. Exemplele de construcții recente
inserate în sit relevă această necesitate:
gabarite mari (locuințe monobloc, garaje
și ateliere de mari dimensiuni), poziționări
defectuoase în raport cu vecinătățile și
spațiul public (ecrane la stradă în zone mai
puțin construite, ecrane pentru perspective
valoroase), limbaj arhitectural străin zonei.
Tipuri de ocupare excesivă a parcelei.

41
Înlocuirea delimitărilor istorice
Înlocuirea gardurilor și porților din lemn cu
elemente metalice opace sau transparente
este un proces aproape generalizat. Cu toate
acestea, au mai supraviețuit mărturii ale
modului tradițional de delimitare, care trebuie
reactivat. Lipsa întreținerii zidurilor de sprijin
din piatră seacă conduce treptat la aplatizarea
caracteristicii speciale de așezare terasată a
târgului minier.
Delimitări metalice recente.

42
04.4. Intervenții inadecvate în spațiul public
O intervenție semnificativă asupra spațiului
public s-a produs în urmă cu 15 ani odată
cu introducerea asfaltului în zona pieței și a
ulițelor care merg spre zonele Brazi și Berg.
S-a renunțat astfel la pavajele din piatră atent
lucrate de către meșteri italieni. Pavajele
istorice aveau rigolă centrală care permitea
scurgerea torenților care se formează la
fiecare ploaie mai consistentă. În prezent,
asfaltul având pante de scurgere spre exterior,
conduce apa spre construcțiile care flanchează
ulițele.
Ulițe asfaltate în zona centrală.

43
Detaliu pavaj cu rigolă centrală.
Pavajele istorice ale Pieței și ulițelor spre Brazi și Berg.

44
Problemele infrastructurii urbane sunt multiple
și trebuie să facă cât mai curând obiectul unor
proiecte ale administrației locale. Realizarea
unui sistem de canalizare centralizat, finalizat
cu stație de epurare, îngroparea infrastructurii
aeriene (energie electrică, telefonie, internet),
iluminat public adaptat caracterului istoric al
localității, amenajări ale piețelor și spațiilor verzi,
acum mobilate ad-hoc cu elemente amalgamate
(pavaje din marmură, din piatră cubică, din beton,
foișoare acoperite cu bitum, panouri solare etc).

45
05. RECOMANDĂRI
Motivele invocate de proprietarii unor construcții istorice pentru argumentarea
unei intervenții improprii, cu materiale noi, sau a lipsei totale de acțiune este
costul ridicat al lucrărilor de restaurare, lipsa materialelor tradiționale și lipsa
meșterilor tradiționali.
În primul rând, în majoritatea cazurilor, necesitatea
unor lucrări ample de reparare sau conservarerestaurare
devine prioritară doar după perioade
lungi în care nu s-a realizat nici o lucrare de
întreținere curentă. Prin urmare, fie că sunt
necesare lucrări de restaurare, fie că sunt lucrări
de reparații generale, costul intervențiilor este
implicit semnificativ mai mare decât al unor
intervenții de reparații, realizate la intervale de timp scurte, cu costuri
moderate și eșalonate.
Agravarea stării de conservare este cauzată în multe cazuri de folosirea
materialelor moderne, al căror comportament nu a fost încă testat în timp. De
exemplu, dintre materialele moderne la care s-a putut urmări comportamentul
defectuos în timp, mortarul de ciment are cele mai grave urmări. Deși are o
rezistență mecanică mai mare decât mortarul de
var, utilizarea tencuielilor de ciment la construcțiile
istorice modifică comportamentul zidăriilor prin
favorizarea acumulărilor de apă în masa zidurilor.
Compoziția și structura mortarului de ciment nu
permite evaporarea apei acumulate în mod natural
în ziduri. Apa captivă îngheață în sezonul rece,
își mărește volumul și conduce la distrugerea
zidăriilor. De asemenea, apa stagnantă în ziduri favorizează formarea
mucegaiurilor și atacurilor biologice diverse, care se extind cu rapiditate la
părțile din lemn ale construcțiilor.

46
Materialele de
construcție realizate
tradițional pot avea în
unele cazuri prețuri
mai ridicate, cauzate
de scăderea drastică
a cererii pe piață a
acestor materiale. Cu
toate acestea, în cazul Roșiei Montane, prețurile
materialelor principale de construcție (lemn, piatră,
var) sunt în general scăzute, fiind produse local.
Problema principală este lipsa meșterilor
tradiționali sau mai bine spus renunțarea
meșterilor locali la realizarea lucrărilor tradiționale
din lipsa cererii de astfel de lucrări, dar mai
ales prin orientarea spre tehnici de construire
simplificate, care nu au trecut proba timpului,
așa cum au făcut-o deja tehnicile tradiționale.
De exemplu, o construcție din BCA, cu plăci din
beton armat nu are o izolație termică eficientă.
Termoizolarea cu polistiren, ca și tencuiala de
ciment, devine o barieră pentru vaporii de apă care
favorizează formarea atacurilor biologice.

47
Lucrările tradiționale, fiind realizate manual, cum
ar fi învelitorile din șindrilă sau lucrările de fierărie
(feronerii) vor avea
inevitabil un cost mai
mare în comparație cu
materialele moderne,
prefabricate, industriale.
Reorientarea meșterilor
din zonă spre aceste
tipuri de lucrări prin
creșterea cererii va avea efecte benefice pentru
zonă, iar pe termen lung va conduce la reducerea
costurilor unor astfel de lucrări, așa cum se
întâmpla încă în anii 80 ai secolului trecut, când
încă se utilizau pe scară largă acoperișurile din
șindrilă. Un efect al unei astfel de tendințe poate fi
scăderea cu cca. 30-50% în ultimii 10 ani a prețului
varului pastă, utilizat din ce în ce mai mult la
lucrări în Roșia Montană.
Pe de altă parte, privite în ansamblu, costurile
implicate de repararea, reabilitarea sau restaurarea
unor construcții istorice cu materiale și tehnici
tradiționale nu este o activitate extrem de scumpă,
așa cum se vehiculează în prezent în legătură
cu lucrările de restaurare. Specificul lucrărilor
necesare la Roșia Montană nu necesită mână
de lucru specializată exclusiv în restaurare, ci o
reactivare a tehnicilor latente.

48
05.1. Folosirea fondului existent
Înainte de luarea unei decizii privind edificarea
unei construcții noi, analiza atentă a
potențialului fondului construit existent poate
furniza răspunsuri utile privind rezolvarea
necesarului de spațiu. În majoritatea cazurilor,
podurile și demisolurile sunt neutilizate, însă
pot adăposti spații pentru de locuire, spații
tehnice, spații de depozitare sau spații-anexă,
ateliere sau birouri.
Pentru transformarea podurilor în mansardă,
trebuie realizată termoizolarea și asigurarea
ventilației învelitorii. O termoizolație groasă
de min. 10-15 cm (de ex. vată minerală saltea
sau placă rigidă cu folie anticondens) se
poate monta între căpriori, după placarea pe
exterior a căpriorilor cu scândură (astereală).
Peste astereală se montează folie de protecție
suplimentară, cu rol de difuzie a vaporilor,
iar prin intermediul laților longitudinali
și transversali se montează învelitoarea.
Iluminarea naturală poate fi obținută prin
realizarea unor lucarne de mici dimensiuni,
montarea unor ferestre în planul acoperișului
sau, atunci când este posibil, montarea
ferestrelor în timpanele acoperișurilor în două
ape. Forma, dimensiunile și poziția acestor
elemente trebuie atent aleasă, astfel încât să
nu denatureze imaginea generală a formei
acoperișului istoric. O caracteristică istorică a
acoperișurilor de șindrilă este reprezentată de
prezența ochiurilor de fum, care pot fi utilizate
pentru obținerea unui iluminat moderat,
potrivit pentru funcțiunile de noapte.
Utilizarea podurilor ca spații de noapte poate
face loc transformării altor spații de la nivelul
inferior în bucătării, băi sau spații de zi. De
asemenea, în unele situații, amplasarea unor
anexe în vecinătatea construcției principale
poate oferi prin conectarea spațiilor zone de
extindere a suprafeței utile a locuinței.
Secțiune caracteristică mansardă.

49

50
05.2. Folosirea materialor și tehnicilor tradiționale
Prepararea mortarului de var
Pentru realizarea mortarului de var este
necesară preparea sau achiziționarea varului
pastă. Acesta se poate obține prin stingerea
pietrei de var și depozitarea în gropi de var a
varului proaspăt stins timp de minim 6 luni
pentru maturare. În satele învecinate, mai sunt
încă active vărării de unde se poate procura
piatra de var. De asemenea, varul stins sub
formă de pastă se poate achiziționa de la
magazinele de materiale de construcții din
zonă.
Rețeta mortarului de var este de 1 parte pastă
de var și trei părți de nisip. Proporția varului
pastă poate fi crescută în cazul lucrărilor mai
speciale, cum ar fi profilaturile. Pentru sporirea
rezistenței, în zonele cu umiditate mai mare a
zidului, se pot folosi aditivi din cărămidă pisată
(praf cu fragmente de cărămidă, în funcție
de utilizare (granulație până la 3 mm pentru
mortar de zidărie, 1-2 mm pentru tencuieli, 0,5
mm profilaturi sau finisaje).
Pentru obținerea unei tencuieli de calitate,
trebuie avut în vedere că varul face priză prin
carbonatarea hidroxidului de calciu (varul stins
Ca(OH)2) printr-o reacţie lentă cu dioxidul de
carbon atmosferic (CO2), în prezenţa apei.
Priza trebuie să se facă lent, mortarul trebuind
să fie menţinut umed pentru a permite
carbonatarea în masă a mortarului. Având
în vedere că priza se face lent, în prezența
umidității, operațiunile cu mortar de var nu
trebuie să se desfăşoare când există pericolul
de îngheţ.
Prepararea mortarului se face manual, cu sapa
sau mecanizat cu malaxorul (cu betoniera nu
se obține un amestec omogen), fără adaos de
apă, apa din varul pastă fiind suficientă pentru
obținerea mortarului.
Prepararea mortarului de var.

51

52
Realizarea zidăriilor din piatră cu mortar de var
Zidurile sunt construite cu pietre alternate atât
de-a lungul liniei zidului, cât şi perpendicular
pe aceasta, astfel încât să fie asigurate
legături multiple pe direcție perpendiculară.
Piatra, zidită cu mortar de var, este aşezată în
asize (straturi) de 10-30 cm, cu elemente de
compensare (piatră mai plată, fragmente de
piatră) a înălţimii diferite a pietrelor până la
înălţimea relativă a unei asize. Pietrele sunt
aşezate în cadrul asizelor astfel încât unui rost
vertical din asiza inferioară să nu îi corespundă
alt rost în cadrul asizei curente. La intervale
de 60-80 cm se realizează paturi de egalizare,
unde prin metoda compensării se realizează
orizontalizarea tronsoanelor orizontale de
zidărie.
Pentru obținerea unui zid cu rezistență sporită,
„țesătura” pietrelor trebuie să fie realizată
prin alternare pietrelor și la interiorul zidului.
Facem această mențiune pentru că multe
ziduri sunt realizate cu atenție doar la linia
suprafețelor exterioare (paramente), iar
interiorul este umplut cu piatră măruntă, nisip
sau piatră pisată. În timp, acest sistem este
ineficient, conducând după acțiunea ciclurilor
îngheț-dezgheț la separarea paramentelor și
cedarea zidului. Acest proces este favorizat
de următoarele acțiuni întâlnite frecvent.
Zidul construit în tehnică tradițională nu are
hidroizolație, iar apa absorbită de zid prin
capilaritate este eliminată prin rosturile și
tencuielile din mortar de var la exterior. Atunci
când un astfel de zid este tencuit cu mortar de
ciment, acest circuit al vaporilor este blocat în
interiorul zidurilor, iar în sezonul rece îngheață
în interiorul zidului, își mărește volumul și
conduce la cedarea (înclinarea, fracturarea)
zidurilor.
Modul de așezare a pietrelor în zid:
mod corect de legare a zidăriei (sus);
modalitate necorespunzătoare - fără legături transversale (mijloc);
mecanismul distrugerii zidurilor fără legături transversale (jos).

53

54
Ziduri din piatră seacă – mauri
Aceste ziduri sunt realizate prin simpla aşezare
a pietrelor, cu o mare atenţie acordată modului
de contact dintre blocuri. Principiul alternării
blocurilor așezate în lungul liniei zidurilor cu
blocuri dispuse transversal spre interiorul
zidului este esențial pentru stabilitatea zidului.
Ca și în cazul zidăriei cu mortar, la intervale
de 60-80 cm se urmărește realizarea unui
paturilor orizontale. Rosturile dintre pietre
rămase libere ca urmare a lipsei mortarului
se completează cu fragmente mici de piatră
(bușoane).
Maurul din piatră seacă, cu rol de susținere a
unei terase, permite apei acumulate în spatele
său îl traverseze. În spatele paramentului,
realizat de obicei ușor înclinat spre interior la
partea superioară, se realizează o umplutură
din piatră spartă. Umplutura filtrează apa și
împiedică colmatarea rosturilor zidului de
sprijin. Coronamentul zidului se realizeză
din pietre așezate mai stâns, perpendiculare
pe linia paramentului pentru a asigura o
rezistență sporită zidului la partea superioară.
Principii de alcătuire a zidurilor din piatră seacă :
- implantarea în sol prin intermediul fundației;
- asigurarea legăturilor transversale ;
- realizarea asizelor orizontale de reglaj;
- umplutură - filtru în spatele zidului.

55

56
Realizarea tencuielilor
Tencuiala se aplică în trei straturi după udarea
în exces a suportului pe care se aplică (zidărie
de piatră, cărămidă sau strat de tencuială
existent sau aplicat anterior). Primul strat
(grundul) acoperă denivelările zidăriei din
piatră sau completează spațiile dintre nuielile
de alun ale cercuielii, în cazul zidurilor din
lemn. Cu cel de-al doilea stat se uniformizează
suprafața, iar cu cel de-al treilea (tinciul)
se finisează. Între aplicarea straturilor este
recomandat să se asigure 5-6 zile pentru
întărire (carbonatare) și să se mențină prin
udare regulată umiditatea mortarului aplicat.
În cazul zidurilor din lemn, anterior aplicării
tencuielii, se bat în cuie ramuri de alun
despicate pe lungime (cercuială). Ramurile
de alun, groase de cca. 1,5-2 cm, se despică
în lung și se montează imediat după tăiere,
când încă sunt verzi. Ramurile se montează
pe direcție oblică, la distanță de 2-3 cm, cu
zona circulară orintată spre preretele din
lemn. În acest mod, tencuiala va fi conectată
corespunzător cu zidul din lemn.
Modul de execuție al tencuielii de var:
montarea cercuielii și aplicarea grundulu (dreapta);
aplicarea celui de-al doilea strat și aplicarea tinciului (stânga).

57

58
Realizarea profilelor trase
Cornișele, solbancurile ferestrelor sau
registrele mediane profilate se realizează
cu șabloane ghidate pe șine din lemn fixate
provizoriu în zidărie. Șablonul este compus
din una sau două plăci de lemn decupate după
o formă apropiată de cea a profilaturii finite
și o placă din tablă subțire (de zinc) cu forma
profilaturii, ieșită față de placa/plăcile din lemn
cu cca. 3-5 mm.
Grosimea mortarului de var aplicat pentru
realizarea tencuielilor sau profilaturilor nu
trebuie să depășească 5 cm. În zonele în
care zidăriile sunt adâncite puternic, pentru
evitarea încărcării cu mortar, pot fi integrate
în tencuiala crudă bucăți de cărămidă sau
țiglă. În zonele unde urmează să fie realizate
profilaturi, la distanță de maxim. 5 cm de linia
finită a profilului, se scot din zidărie progresiv,
în consolă, elemente din piatră sau cărămidă
(mai practic) care vor constitui suportul pentru
tencuiala profilaturii.
Modul de execuție al profilelor trase:
șablonul, fixarea șinelor de ghidaj ale șablonului;
eliminarea succesivă a surplusului de mortar cu șablonul.

59

60
Realizarea arcelor și bolților din zidărie din
piatră sau cărămidă
Sistemele de boltire folosite pentru închiderea
la partea superioară a golurilor în ziduri
sau pentru acoperirea spațiilor cunosc trei
rezolvări curente, secțiunea în plin cintru
(semicirculară), arcul aplatizat sau arcul în
formă de mâner de coş. Izolat se întâlnesc și
sisteme de acoperire cu bolțișoare, compuse
din grinzi metalice dispuse la distanță de cca.
1 m, între care sunt realizate bolți (bolțișoare)
foarte aplatizate.
Bolțile circulare, bolțile plate și arcele de goluri
sunt realizate pe eșafodaje din lemn sprijinite
pe popi sau chiar pe zidăria de la baza (punctul
de naștere) bolții sau arcului. Bolțile speciale,
de tip a vella, sunt realizate fără cofraj, prin
așezarea diagonală a rândurilor inclinate
de cărămidă. Execuția acestor elemente de
acoperire necesită meșteri specializați.
Tipuri de eșafodaje pentru arce sau bolți cilindrice.
Eșafodaj pentru sprijinirea unui arc existent (dreapta jos).

61

62
Zidurile și planșee din bârne de lemn
Zidurile din lemn sunt realizate din grinzi
orizontale (sistem „blockbau”) cu secţiunea de
15 (lăţime) x 20-30 cm (înălţime), aşezate unele
peste altele și solidarizate prin intermediul
unor cepuri din lemn (melci). La colţuri, grinzile
sunt legate prin teşire în sistemul coadă de
rândunică, iar acolo unde sunt amplasate
golurile, grinzile se crestează şi se îmbină în
montanţi verticali (usciori) cu șanțuri verticale.
Planşeele majorităţii construcţiilor sunt
realizate din elemente similare folosite la
pereţi, însă aşezate culcat. Astfel, planşeul
(ştucătura) este alcătuit prin alăturarea şi
solidarizarea cu cepuri a grinzilor, rezultând o
placă-planșeu din lemn.
Comportamentul structural ale unei astfel de
alcătuiri, cu pereți și planșee din bârne este
foarte bun în comparație cu alte sisteme (de
exemplu pereți de BCA și planșee pe centuri
din BA). „Cutia” din bârne de lemn legate pe
toate cele 6 fețe este practiv nedeformabilă.
Tipuri de chertări curente:
- cep și scobitură (sus);
- chertări la jumătate (mijloc);
- chertări în coadă de rândunică (jos).

63
Un alt avantaj important este izolarea termică
foarte bună, fiind realizată nu numai la nivelul
pereților, cât și la nivelul planșeelor, acolo unde
pierderile de căldură sunt cele mai mari. Prin
comparație, izolația termică a unui perete de
15 cm din lemn este echivalentă cu cea a unui
perete de 30 cm din BCA. Având în vedere că
grosimea zidurilor din BCA este de 20 cm,
rezultă că cei 15 cm din bârnă din lemn sunt
un izolator termic de 2 ori mai bun față de
un zid de BCA. Dacă ne raportăm la un zid
de cărămidă, cei 15 cm de bârnă echivalează
cu cca. 50-60 cm de cărămidă. Prin urmare,
necesitatea izolării termice a unui perete
din bârne din lemn nu este o necesitate.
Îmbunătățirea comportamentului termic al
unei construcții tradiționale se poate face prin
folosirea la interior a tencuielilor cu capacitătți
termoizolante și izolarea cu vată minerală a
planșeelor, în special cel superior, unde sunt
concentrate cele mai mari pierderi de căldură.
Structura zidului din bârne de lemn.

64
Structura șarpantei curente
Șarpante tradiționale
Șarpanta curentă întâlnită la Roşia Montană
în cazul construcţiilor tradiţionale este ferma
simplă compusă din grindă-coardă, căpriori
și clește. Elementele sunt îmbinate prin
chertare, cep și scobitură la capătul inferior al
căpriorului, îmbinare la jumătate la capetele
superioare ale căpriorilor și la îmbinarea cu
cleștele. Îmbinarea în coamă a căpriorilor
și îmbinările dintre clește și căpriori sunt
solidarizate cu cuie din lemn. Fermele sunt
așezate pe cosoroabe perimetrale montate
peste planșeul din grinzi de lemn. Cosoroaba
este dublată perimetral la distanță de cca. 1m
cu o grindă din lemn îmbinată prin chertare
la jumătate cu coardele fermei. Această
configurație previne deformarea ansamblului
șarpantei în plan orizontal. De asemenea,
dublajul cosoroabei conduce la reducerea
numărului de coarde și oferă condițiile pentru
amplasarea coamelor înclinate la acoperișurile
în patru ape.
Forma majorității acoperișurilor de la Roșia
Montană este în patru ape, mare parte a
fondului construit datând de la sfârșitul sec.
al XVIII-lea și prima parte a sec. al XIX-lea.
Aceste acoperișuri, cu forme simple sau mai
complexe (acoperișurile de tip baroc), erau
toate acoperite cu șindrilă, material adaptat
foarte bine acestei forme. Fără să fie o tendință
generală, un procent mai mic, reprezentat de
construcțiile construite la sfârșitul sec. al XIX-

65
lea și începutul sec. XX au acoperișuri în două
ape, de multe ori acoperite cu plăci-solzi din
fibro-ciment și țigla trasă.
Multe din construcţiile de la Roşia Montană
aveau acoperişuri în două registre, de influenţă
barocă. În prezent se mai păstrează doar
câteva acoperişuri de acest tip. În aceste
cazuri, formei de tip baroc nu îi corespunde o
rezolvare structurală tipică șarpantei baroce.
Forma este obţinută pe o structură tradiţională
tip fermă, căreia i se adaugă spre exterior, la
nivelul frângerii, un element perimetral din
lemn, prelucrat în unele cazuri cu profilatură.
O structură pseudo-barocă au și coifurile
Bisericilor unitariană şi reformată, forma
acestora fiind obținută prin așezarea pe
căpriori a unor romanate.
Pe de altă parte, șarpanta Bisericii grecocatolice
are o structură barocă tipică, cu
sistem de tensionare compus din arbaletieri,
antretoază, coardă și contrafișe puternice,
fără ca la exterior să îi corespunde scindarea
acoperișului în două registre, de tip baroc.
Un alt tip special de șarpantă întâlnit la
Roșia Montană este cel eclectic, așa cum
era şarpanta Şcolii Vechi, distrusă cu ocazia
ultimelor lucrări de „restaurare”. Acest tip este
caracterizat de prezenţa unui sistem intern de
preluare a eforturilor, compus din arbaletieri
care dublează căpriorii, corzi, antretoază și
bară de tensiune.
Tipuri de șarpante istorice utilizate la Roșia Montană

66
Turnurile bisericilor ortodoxe şi greco-catolice
din Roşia Montană şi Corna au structuri
complexe din lemn dezvoltate în sistemul
șarpantei pe scaune cu contravântuiri dese
și puternice. Cea mai puternică impresie
o face însă, fără îndoială, turnul elansat al
bisercii greco-catolice, cu mult mai înalt
decât turnurile celorlaltor biserici de la Roşia
Montană şi neobişnuit de înalt (32 m doar
structura de lemn a coifului) în contextul
general al arhitecturii de cult a zonei.
Șarpante și structuri din lemn speciale.

67
Învelitori tradiționale
Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea,
învelitorile acoperişurilor de la Roşia Montană
au fost realizate în totalitate din şindrilă. Apariţia
altor materiale de învelitoare, precum ţigla
ceramică (în varianta profilată trasă) sau solzii
de fibrociment nu a determinat renunţarea la
învelitorile tradiţionale din şindrilă. Chiar și în
prezent se păstrează multe învelitori din șindrilă
sub învelitorile improprii realizate în perioadă
recentă.
Şindrila este obţinută prin despicarea lemnului
de rășinoase în plăci de lemn lungi de cca. 40 cm,
late de 8-12 cm și groase de 1-1,5 cm. Una dintre
laturile plăcii de lemn se ascute, iar pe cealaltă
latură se taie un șanț (horjeală) pentru îmbinarea
cu latura ascuțită a elementului alăturat.
Şindrilele astfel îmbinate pe rânduri sunt bătute
cu cuie mici pe şipci (lați 3x5 cm). Rândurile de
șindrile sunt așezate decalat (țesut) unele față de
altele. În funcție de suprapunerea rândurilor de
șindrilă, modul de montare se denumește la un
rând (distanța lați cca. 25 cm) sau la două rânduri
(distanță lați cca. 17 cm). Rezistența în timp a
învelitorii din șindrilă la două rânduri este mult
superioară celei bătute la un rând. Dacă șindrila
este tratată (biocidată) și protejată la intervale de
2-3 ani cu ulei de in, viața unui astfel de acoperiș,
cu șindrila bătută la două rânduri, poate ajunge
la 30-40 de ani. Montată la un singur rând, fără
tratament, șindrila are o perioadă de viață în jur
de 10 ani.
Tipuri de montare a șindrilei

68
Învelitori din șindrilă.

69
Coamele înclinate ale acoperişurilor în patru
ape sunt racordate circular prin tăierea
șindrilelor în formă de trapez. În cazul anexelor
sau unor porți acoperite în patru ape se
folosește tipul de coamă obținut prin unirea
pe lungime a două câtre două șindrile. Coama
orizontală este realizată prin prelungirea uneia
dintre ape deasupra celeilalte ape.
Învelitoarea din solzi de fibrociment
(azbocimentul nu se mai utilizează, fiind un
produs cancerigen) se bate în cuie cu cap
mare pe lați dispuși la distanță de 28 cm.
Plăcile pătrate cu un colț teșit sunt așezate
diagonal. Pentru streașină, coamă și laterale
(acoperișuri în două ape) sunt montate
elemente dreptunghiulare cu două colțuri
teșite. Coamele sunt protejate cu elemente cu
profil semicircular din fibrociment.
Recomandăm ca utilizarea actuală a
învelitorilor tradiționale să fie făcută în
sistemul ventilat – astereală din scândură –
folie anticondens sau de protecție – lați pentru
strat de ventilație sub învelitoare. Elementele
din lemn se vor usca după perioadele ploioase,
încetinind formarea agenților biodeteriogeni.
Acoperișuri din solzi de fibrociment.

70
Tâmplărie nouă realizată după un model listoric:
rândul exterior cu geam simplu, rândul interior cu geam
termopan 15 mm.

71
Tâmplării din lemn
Utilizarea tâmplăriilor tradiționale din lemn
este esențială pentru menținerea imaginii
istorice a construcțiilor. În majoritatea
cazurilor, tâmplăriile din lemn au secțiuni cu
dimensiuni mici care nu pot fi reproduse în
sistemul pentru geam termopan; din cauza
greutății sporite, geamul termopan necesită
profile cu secțiuni mari. Tâmplăriile tradiționale
au profilaturi și elemente de feronerie specifice
(balamale de fierar, colțare de întărire), care
nu se regăsesc în cazul tâmplăriilor cu geam
termopan.
Pentru îmbunătățirea termică a tâmplării
istorice, în unele cazuri se poate monta geam
termopan cu grosime mai mică (13 mm în loc
de 22 mm) pe tâmplăriile existente. Atunci
când nu este posibil, se poate introduce o
tâmplărie din lemn cu geam termopan la
interior. Tâmplăriile istorice au deschiderea
spre exterior, iar tâmplăria cu geam termopan
se realizează în mod curent cu deschiderea
spre interior. Cu o minimă preocupare pentru
împărțirea în ochiuri de geam similară celei
istorice, se poate obține un rezultat foarte
potrivit.
Propunere de îmbunătățire a izolării termice a unei
tâmplării existente: conservarea cercevele exterioare cu
geam simplu; montare cercevele interioare din lemn cu
geam termopan (15 mm).

72
Porți din lemn
Porțile din lemn au o alcătuire simplă. Doi stâlpi
puternici din lemn sunt legați la partea superioară
cu o grindă. Peste grindă sunt montate mici ferme
care formează structura acoperișul în două ape.
Pe lați de lemn se montează șindrila. Timpanele
(„triunghiurile laterale”) și „planșeul” acoperișului
sunt realizate din scândură. Mai rar întâlnită este și
varianta acoperirii porții în patru ape, cu coame din
șindrilă.
În cazul porților de mai mari dimensiuni, golul
porții este împărțit în două panouri de poartă,
suprapuse de obicei de o „supralumină”. Într-unul
dintre cele două panouri este tăiată o deschidere
mai mică pentru accesul curent, pietonal. Panourile
sunt acoperite cu scânduri verticale, cu rostul
mascat de șipci, montate pe cadre din grinzi de
10x10 cm, rigidizate cu elemente dispuse diagonal.
„Supralumina” este de obicei acoperită cu șipci
subțiri așezate în rețea compusă din elemente
verticale și diagonale. Panoul pentru accesul
pietonal este fixat independent pe două elemente
orizontale, legate cu un element diagonal.
Panourile mari sunt fixate de stâlpii porții cu
câte două balamale forjate. Deschiderea pentru
accesul pietonal este fixată de unul dintre cadrele
panourilor principale cu balamale forjate. Aceste
elemente, balamalele și feroneriile de fierar sunt
Porți din lemn reconstituite după model istoric.
Porți din lemn restaurate.

73
elemente definitorii pentru obținerea unei
imagini autentice a porții.
Atunci când porțile sunt destinate exclusiv
accesului pietonal, cu un panou sau cu două
panouri mai mici, acestea sunt fixate de
stâlpi prin intermediul balamalelor forjate.
De asemenea, acest tip de poartă nu are
„supralumină”.
Procesul de înlocuire al porților din lemn
este favorizat de degradarea părții inferioare
a stâlpilor, aceștia fiind de obicei fixați direct
în pământ. Pentru asigurarea unei rezistențe
sporite a stâlpilor, recomandăm montarea
bazei stâlpilor deasupra nivelului solului prin
intermediul unor elemente metalice.

74
06. AUTORIZAREA INTERVENȚIILOR
În prezent, Comuna Roșia Montană nu are
un Plan Urbanistic General (PUG) care să
reglementeze modul de construire în teritoriul
pe care îl administrează. În lipsa PUG, Legea
privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții (L50/1991, actualizată 2019) prevede
totuși posibilitatea autorizării construirii pentru
lucrările de primă necesitate și a lucrărilor
de conservare-restaurare, reabilitare, cu
condiția păstrării funcțiunii, a amprentei la sol
și a volumului construcțiilor (art. 2, alin. 4).
Sunt astfel permise lucrările de reparații sau
revenire la forma istorică a fațadelor, golurilor,
acoperișurilor sau învelitorilor. Lucrările de
amenajări interioare la construcțiile care nu
sunt monument istoric, cum ar fi introducerea
infrastructurii sanitare, finisaje sau alte lucrări
interioare care nu modifică sistemul structural
pot fi realizate fără obținerea unei autorizații.

75
Procedura de autorizare presupune:
1. realizarea documentației cadastrale, obținerea
Anexei nr. 1, Partea I la extasul de Carte Funciară
(CF) cu notarea geometriei terenului și a
construcției/construcțiilor;
2. solicitarea Certificatului de Urbanism de la
Primăria Roșia Montană. Certificatul de urbanism
indică toate etapele necesare (realizarea de
documentații, obținerea de avize, taxe) necesare în
vederea autorizării;
3. realizarea documentației care trebuie să conțină
proiect de arhitectură, proiect de rezistență,
proiect instalații, expertiză tehnică (necesară
când se intervine pe o construcție existentă),
studiu geotehnic. În cazul monumentelor istorice
este necesară întocmirea unui studiu istoricoarhitectural,
document care trasează direcțiile
posibile de intervenție;
4. avizarea documentației cf. cerințelor notate
în Certificatul de Urbanism. În mod curent sunt
necesare: aviz Ministerul Mediului, aviz Inspecția
de Stat în Construcții (ISC), aviz Ministerul Culturii,
avize de la deținătorii de rețele din zonă (Electrica
Câmpeni, Primărie – alimentare cu apă);
5. plată taxă autorizare (1% din valoarea estimată a
lucrărilor; pentru intervențiile de primă necesitate
și pentru intervențiile la monumentele istorice nu
se plătește această taxă);
6. plată taxă timbrul arhitecturii (0,05% din valoarea
estimată a lucrărilor);
7. solicitarea Autorizației de Construire;
După obținerea autorizației de construire:
1. încheierea unui contract cu un diriginte
șantier (inginer);
2. încheierea unui contract de lucrări cu un
antreprenor;
3. anunț ISC la începerea lucrărilor (cu 10 zile
înainte), plată taxă ISC (0,25% din valoarea
estimată a lucrărilor); Depunere ISC formular
cu identificarea investiției – constructor,
diriginte de șantier; dacă este monument
istoric trebuie angajat un responsabil tehnic
cu calitatea execuției; dacă se intervine pe
un monument istoric, dirigintele de șantier și
responsabilul cu calitate trebuie să fie atestați
de către Ministerul Culturii;
4. anunț Primăria Roșia Montană la începerea
lucrărilor;
5. anunț ISC la finalizarea lucrărilor (cu 10 zile
înainte), plată-regularizare taxă ISC (diferența
dintre 0,5% din valoarea lucrărilor și procentul
de 0,25% din valoarea estimată plătit la
începerea lucrărilor);
6. convocarea Primăria Roșia Montană, ISC,
Direcția pentru Cultură Alba, alți avizatori
(Inspectoratul pentru Situații de Urgență,
Direcția Sanitară - dacă este cazul) la recepția
lucărilor;
7. recepția lucrărilor;
8. regularizare taxe impozite locale.