Lumina crestinului, nr. 2/2020 - supliment in memoriam pr. Cornel Cadar

La fereastră, sus, în cer
La fereastră, sus, în cer,
Leru-i, Doamne, ler,
Pruncuşorul te-a chemat
Într-un timp de colindat,
Ca s-auzi îngeri cum cântă
De Crăciun, în Noaptea Sfântă:
„Domnului, în cer, mărire,
Pe pământ împăciuire!”
Cel pe care l-ai iubit
Către tine a venit
Şi ţi-a spus cu voce clară:
„Sunt colinde pe afară,
Dar mai multe sunt în cer –
Leru-i, Doamne, ler.
Hai să vezi ce n-ai văzut,
Loc de pace şi plăcut,
Univers în armonie
În a mea împărăţie.
Să vezi oameni din Horgeşti
În palatele cereşti,
Pe cei ce te-au ascultat
Când tu lor le-ai predicat.
Vei fi tare bucuros
C-ai trăit pentru Cristos!
În revistă mult ai scris
De frumosul paradis.
Ai vorbit cu mult elan,
Apărând pe un ecran.
Inimile le-ai mişcat
Prin al tău apostolat.
Hai cu mine sus, în cer!”,
Leru-i, Doamne, ler.
Pr. Eugen Budău
La înmormântarea
părintelui Cornel
Trag clopote de sărbătoare,
Creştini în cete se adună –
Câtă lumină şi culoare!
E ziua sfântului Crăciun.
Şi horgeşteni în număr mare
Vin să adore pruncul sfânt;
Vor bucurie, vor cântare
Şi să asculte un cuvânt.
Începe slujba, dar… mirare,
Parohu-ncepe tremurând:
„E zi de mare bucurie,
Veţi plânge însă în curând”.
Urcând grăbit spre sacristie,
Crăciunul sfânt să îl vestească,
E anunţat din parohie:
Cornel e-n lumea cea cerească.
Biserica e-n lacrimi, geme,
Parohul plânge, tremurând...
Mă rog: „O, Doamne, dă-i putere,
Că e cumplit, de-a dreptul crunt!”
Eram la sfânta Liturghie,
Dar mintea-mi zboară în trecut:
Ce zile sfinte, bucurie,
Cu el, Cornel, am petrecut!
Şi an de an, el de Crăciun
Pe la Horgeşti voia să treacă.
Iată-l acum! Tot de Crăciun...
Dar nu mai stă, dincolo pleacă!
Ce mândri suntem, drag părinte,
Că suntem şi eşti horgeştean!
Cât de sublim legai cuvinte,
La radio sau pe ecran!
Acum, când auzim mai multe –
Câte-ai făcut, cu cât folos –,
Ne e ruşine, scump părinte,
Că nu te-am preţuit cu rost.
Câte poveţe, ce cuvinte
Ieşeau din inima-ţi preaplină!
Să tragi, să-mpingi pe toţi, părinte,
S-ajungă-n patria divină.
Să-i chem pe toţi cei ajutaţi
Să spună azi la Liturghie,
Durează mult; dar, iubiţi fraţi,
E timp acolo,-n veşnicie.
Că preotul Cornel a fost
Pentru noi toţi Ca-darul,
Şi ce-a făcut a fost cu rost
Şi-a dat la toţi cu carul.
Ai fost un vultur, drag părinte,
Şi-atâtea gânduri ne-ai transmis
Prin crez, speranţă şi cuvinte!
Nu vei fi mort nici chiar în vis.
Pr. Emil Lucaci