Album 2019

CURS / SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE ALBUM COLECTIV / ANUL 3 / PROMOȚIA 2019

ALBUM: OBIECTE COTIDIENE (SOCIOLOGIC) SEMNIFICATIVE

OBIECT...................Aparat foto poloraroid CATEGORIA........................................Obiecte talisman

Nume (student): Zenaida Maria Andreica Specializare/ Seria/Grupa Antropologie/seria 3/Grupa 1

Copyright fotografie: Zenaida Maria Andreica

Povestea: Noroc surpins în fotografie

Aparatul foto polaroid este considerat de Peter Buse un aparat foto de petrecere doar că pentru

mine reprezintă mult mai mult. Pentru unele persoane poate este doar o metodă de a atrage atenția conform

Buse sau de a păstra o amintire undeva într-un album sau într-o cutie. Pentru mine însă este o metodă de a

păstra o amintire vie. Momente petrecute cu diverse persoane (mereu persoane, niciodată peisaje sau natură

moartă) pe care le consider atât importante sau de intense încât ar trebui să fie păstrate mereu vii. Pentru

asta, fiecare poză făcută vreodată cu acest aparat o păstrez mereu în portofel pentru a fi mereu alături de

mine. De asemenea, păstrarea acelor momente aproape le oferă un statut de talisman, cât timp țin momente

dragi alături alte momente la fel, sau chiar mai dragi vor apărea, ca un fel de magnet de frumos.

Proiect inspirat de / din:

• Viața personală

• Peter Buse – The Poloroid Image as Photo-Object

• Cursurile de Sociologia Vieții Cotidiene

www.sociologiavietiicotidiene.ro



OBIECT: VÂRTELNIȚĂ .................................................... CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Nume: Apostoiu Andreea Simona .................................. Specializare Resurse Umane/Seria 3/Grupa 1

Copyright fotografie: Apostoiu Andreea Simona

Povestea: SFÂRLEAZĂ CU FOFEAZĂ

De mică eram fascinată de zbor. Vârtelnița bunicii reprezenta „pasărea măiastră” care mă

transporta, asemeni lui Nils Holgersson în Țara Minunilor, acolo unde personajele își țeseau firele de tort.

În fiecare sfârșit de săptămână o privesc în toată minunăția ei, constatând faptul că asist la o muzeificare a

acesteia. De la splendoare și trebuință s-a metamorfozat într-un simplu lucru (Heiddeger), fiind un element

de decor, de recuzită (Erving Goffman) care mi-a marcat copilăria, „scrijelindu-mi” profund procesul de

socializare primară, discutat de Anthony Giddens. Am realizat faptul că acest obiect era însuflețit de

dragostea și iscusința cu care lucra bunica, aceste piese de lemn fiind acordate doar de inima ei (Arjun

Appadurai). Deși viața din zilele noastre ne lasă uneori fără apteri, ducându-ne către ceva sau către nimic,

trebuie să exersăm zborul pe dinăuntru!

Proiect inspirat de/din:

• Appadurai, A. (2011) The social life of things, Cambridge, Cambridge University Press;

• Giddens, A. (2010) Sociologie – ediția a V-a, București, Editura All;

• Goffman, E. (2003) Viața cotidiană ca spectacol, București, Comunicare.ro;

• Discuțiile de la cursul și seminarul de Sociologia Vieții Cotidiene.




OBIECT.................Inel........................................CATEGORIA..................Obiecte dureroase..........

Nume (student): ......Baciu Ștefania ..................Specializare/ Seria/Grupa DEVC, Seria 1, Grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Baciu Stefania

Povestea: Inelul prieteniei

Acesta este inelul unei prietene foarte importante pentru mine. Ea mi l-a oferit când a plecat acum

mult timp din țară, cu toate că era bijuteria ei preferată pe care o purta zilnic. Îl păstrez că pe o

amintire, așa cum spune Igor Kopytoff, fiecare obiect primește o interpretare individuală. Eu am

ales să nu îl port pentru că nu vreau să îl degradez și îmi doresc să îl înapoiez când o să ne

revedem.


• Discutiile de la cursul de Sociologia Vietii Cotidiene

• Appadurai, Arjun, 1986, The Social Life of Things. Commodities in Cultural Perspective, New York:

Cambridge University Press, p. 10-17 și 64-91.




OBIECT: Pick-up ......................................................... CATEGORIA: Obiecte moștenite

Nume: Bîrsă Daniela-Ioana .......................................... Specializare: Resurse Umane/ Seria 3/Grupa 1

Copyright fotografie: Bîrsă Daniela-Ioana

Povestea: Pick-up-ul, aducătorul de sunete al vremurilor demult apuse

Armonie, extaz și dans. Acestea sunt cele 3 cuvinte care descriu cel mai bine amintirea pick-up-ului

și emoțiile pe care le trăiam de fiecare dată când acesta era pus în funcțiune. “Mișcarea de rotație a vieții”

deschidea calea spre noi senzații, noi trăiri, noi experiențe care îmbinau gândurile cu mișcări fine ale

corpului. Prezența lui în casă constituie un mod prin care existența sa, în această lume tehnologizată, este

prelungită, valorificată de iubitorii de trecut. Așa cum spune și Appadurai, el nu constituie un simplu obiect

de decor, el spune o poveste și rămâne o amintire vie pentru cei care aleg să-l păstreze în case. Heiddeger

descrie procesul său de transformare de la obiect generator de încântare la un simplu lucru atins acum doar

de praf. Din obiectul care cândva acapara întregul nostru timp liber și își punea o amprentă culturală asupra

lui, acum acesta a ajuns doar un element de recuzită care ocupă un spațiu în plus în casă (Erving Goffman),

dar care constituie o amintire a întregii noastre existențe de până atunci.


• Appadurai, A. (2011) The social life of things, Cambridge, Cambridge University Press;

• Goffman, E. (2003) Viața cotidiană ca spectacol, București, Comunicare.ro;

• Discuțiile de la cursul și seminarul de Sociologia Vieții Cotidiene.




OBIECT...........INEL...................................CATEGORIA: OBIECTE MOSTENITE

Nume (student): BOMA ANDREEA Specializare/ Seria/Grupa :Devianță și Criminalitate, Grupa 1

Copyright fotografie: Boma Andreea.

Povestea: Inelul celor trei generații

Ținut foarte bine în cutia mea de bijuterii, acest inel este cea mai de preț bijuterie a mea. Acesta

mi-a fost dăruit de către bunica mea în ziua în care am împlinit 18 ani. Prima persoană care a purtat acest

inel a fost străbunica mea, Ecaterina, ce l-a achiziționat pentru ziua nunții sale. Străbunica mi-a fost foarte

dragă, fiind prezentă în cea mai mare parte a copilăriei mele. “Urmele mâinilor si ale picioarelor

strămoșilor” , descrise de Janet Hoskins ca obiecte ce facilitează comunicarea cu forțele spirituale, sunt

întruchipate de acest inel. Vechimea si istoria acestui inel îi oferă o importanță deosebită pentru mine și

îmi doresc să îl păstrez pentru a-l dărui următorei generații ce va veni. Acest obiect este, în opinia mea,un

obiect simbol ce face posibil procesul de considerație si respect. Acest proces, descris de Erving Goffman,

având loc atât între străbunica si bunica mea, cât si între bunica si mine. Urmând să fie transmis urmatoarei

persoane pentru care eu voi simți respectul si considerația pe care o are bunica pentru mine.




• Hoskins, Janet, Agency, Biography and Objects, University of Southern California, p. 74-83.

• Goffman, Erving, 1967, Interaction Ritual. Essays on Face-to-Face Behavior, New York: Pantheon

Books.

• Amintirile pe care le am cu strabunica si bunica mea




OBIECT: Fotografia unei femei tinere CATEGORIA: Obiecte talisman

Nume (student): Briceag Clarisa-Ramona Specializare: Antropologie/ Seria 3/ Grupa 1

Copyright fotografie: Briceag Clarisa-Ramona

Povestea: Talisman al frumuseții

Dupa cum spunea psihologul Jean Piaget, explicând fenomenul de „endownment”, în traducere ar

însemna „dotare/înzestrare”, atribuim valoare mai mare lucrurilor atunci când suntem proprietarii lor,

oamenii fiind mai atașati din punct de vedere emoțional de obiectele care ajung în posesia lor. Așadar,

acesta era de părere că obiectele modifică într-un fel sau altul indivizii.

Ceea ce vreau eu să arăt și să confirm este faptul că obiectul din imagine poate părea comun sau

lipsit de vreo valoare, acesta reprezentând la prima vedere o imagine cu o femeie alături de niște truse de

machiaj. Însă pentru mine este mai mult decât atât. În această fotografie se află mama mea de pe vremea

când avea aproximativ aceeași vârstă pe care o am și eu în prezent (22 ani). Poza aceasta o țin tot timpul în

trusa mea de make-up oriunde mă duc (dacă plec din oraș îmi iau mereu machiajele cu mine, dar o țin în

port-fard chiar și acasă). Nu lipsește niciodată de acolo, iar de fiecare dată când încep să mă machiez, mai

întâi de toate mă uit la poza mamei pentru a mă încărca cu inspirație în realizarea unui machiaj cât mai

bun, cât mai frumos și cât mai potrivit pentru evenimentul la care urmează să merg.

De ce țin tocmai poza mamei pe post de talisman norocos și ca o forță cerească în efectuarea

machiajelor? Este foarte simplu. Mama mea m-a învățat de când eram mică să machiez, și de la ea am

moștenit talentul și pasiunea pentru desen și machiaj. Mama mea pentru mine reprezintă un model în arta

machiajului, dar și a frumuseții.



Am să închei cu un citat care mi s-a părut relevant acestei categorii de obiecte, dar și care sunt de

părere că ilustrează perfect spusele lui Jean Piaget cu privire la semnificațiile pe care individul le oferă

obiectelor din jurul său:

„When people are finding meaning in things — beware.” — Edward Gorey

Acest citat s-ar traduce în felul următor: „Când oamenii găsesc înțelesuri în lucruri, feriți-vă.”.

Consider că este adevarată această afirmație, deoarece în momentul în care oamenii atribuie diverse

semnficații unor obiecte, indiferent de natura lor, aceștia cred cu foarte multă tărie în ele și ajung să

realizeze o mulțime de lucruri mărețe.

Proiect inspirat din:

• Viața mea

• Discuțiile de la cursul de Sociologia vieții cotidiene

• http://significantobjects.com/about/




OBIECT: APĂ MICELARĂ

Nume (student): Bucă Maria Alexandra

CATEGORIA: OBIECTE DE CONSUM

Specializarea/Seria/Grupa: Sociologie, Seria I

Grupa I

Copyright fotografie: Bucă Maria Alexandra



Povestea: Îngrijirea de zi cu zi

Nu lipsește niciodată din gama mea de produse cosmetice și din îngrijirea de zi cu zi. Face parte

din „ritualul” de dimineață și de seară de curățare a tenului, chiar și în zilele în care stau acasă.

Fiind o persoană cu o semnificativă obsesie pentru curățenie, îmi doresc ca totul în jurul meu să

fie ordonat și curat, în special eu. Așadar, această obsesie se reflectă mai ales asupra îngrijirii

personale. Totuși, așa cum menționează și Appadurai în lucrarea „The social life of things”, „Cele

mai multe bunuri de consum sunt, în definitiv, destinate să fie terminale – sau, cel puțin, așa speră

producătorii”. Recipientul cu apă micelară reprezintă un obiect indispensabil pentru mine până în

momentul în care se termină soluția conținută. Abia atunci recipientul devine un lucru pe care îl

arunc, urmând să fie înlocuit de un nou produs.

Proiect inspirat de/din:

• Îngrijirea personală din fiecare zi

• Appadurai, A., 2011, The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

• Discuțiile de la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT.........MEDALION........... CATEGORIA..................OBIECTE MOȘTENITE..................

Nume (student): ...Burete Teodora... Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane, Seria 3, Grupa 1

Copyright fotografie: Burete Teodora

Povestea: Mărțișoare zburătoare

Arjun Appadurai spunea că biografia unui lucru are puterea de a face să se remarce ceva ce era de așteptat

să rămână în obscuritate. Asta s-a întâmplat și cu mărțișoarele de mai sus. În această poză nu sunt două

medalioane, deși pare absurd. Cățelul cu parașută și bebelușul înfășat sunt Bunica Șilica, Mimi, Gabi și eu.

Sunt sărbătoarea de 1 martie transpusă în 4 generații. Deși doar niște mărțișoare din argint scorojit, de când

au ajuns în posesia mea, nu am avut curajul să le port decât de câteva ori, când încă nu eram conștientă de

ce îmi atârna la gât. Acum, probabil mi-aș rupe coloana știind că iau cu mine peste tot încă trei generații.

Le știu mai în siguranță acasă, din acest motiv stau în cutia lor spartă și cât o monedă de 50 de bani. M-am

gândit de câteva ori să o schimb, dar nu pot, e și ea parte din toată povestea. Ritzer amintea că unele lucruri

sunt pline de vrajă, sunt ceva. Pentru mine, două medalioane copilărești pe care nu le-am văzut niciodată

separate reprezintă acel ceva plin de magie.



• Ritzer, G., 2010, Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței,

București: Humanitas



ALBUM: OBIECTE COTIDIENE (SOCIOLOGIC)SEMNIFICATIVE

OBIECT: BRELOC .................................................CATEGORIA: OBIECTE TALISMAN

Nume(student): Buzatu Adriana Ioana...................Specializare/Seria/Grupa R.U., Seria 3,

Grupa 1

Copyright fotografie: Buzatu Adriana Ioana

Povestea: Un cadou special

Totul a început în vara anului 2017. După o

prietenie de mulţi ani, o prietenă foarte dragă a

decis să viziteze România. Ea ştiind că sunt o

mare fană a universului Harry Potter, a decis că

brelocul din poză ar fi un cadou minunat, şi aşa

a şi fost. Brelocul reprezintă jobenul magic şi

vorbitor care a apărut în primele momente ale

primului film din seria Harry Potter. Pentru

mine, acest obiect este un talisman, reprezintă atât o legătură strânsă cu o anumită persoană, cât şi

o parte din plăcerile mele, având o încărcătură emoţională puternică.

Aşa cum Appadurai afirmă în cartea sa, "cadourile, dar şi spiritul de reciprocitate, sociabilitatea,

şi spontaneitatea" se află la polul opus de obiectele care sunt orientate spre profit. Astfel, tot în

Appadurai, se face distincţia dintre obiecte şi lucruri, aşa cum acest breloc care în mod normal

este văzut ca un simplu obiect, pentru mine a ajuns să fie un lucru.



• Un cadou special

• Discuţiile şi cadrul teoretic de la cursul de Sociologia vieţii cotidiene




OBIECT: OGLINDA

CATEGORIA: OBIECTE PLICTICOASE

Nume (student): Carataşi Irina Specializare/Seria/Grupa Sociologie, MOM, Grupa 1

Copyright fotografie: Carataşi Irina

Povestea: Oglinda roz

Un obiect mai mult decât plicticos şi banal, oglinda roz, din plastic subţire, purtată cu mine oriunde, este şi

un instrument pe care îl folosesc pentru a-mi supraveghea imaginea pe care o afişez zilnic. Pe lângă

suprafaţa care reflectă chipul, are un spaţiu de depozitat şerveţele matifiante, acestea fiind de ajutor atunci

când faţa capătă un luciu considerat inestetic.

Baudrillard spune că, în hiperrealitatea timpurilor de acum, aparenţa este singurul lucru care ar conta, iar

Giddens crede că societatea reflexivă este caracterizată de un interes sporit pentru corp ca proiect cultural,

un corp asumat, modelat şi controlat.

Luând în considerare importanţa pe care o aloc acestui obiect plicticos, afirmaţiile lui Baudrillard şi ale lui

Giddens evidenţiază foarte bine timpul investit în propria imagine.


• Oglinda pe care o port în geantă

• Grünberg, L. (2010). Introducere în sociologia corpului. Iaşi: Polirom




OBIECT: Păpuşă Barbie

CATEGORIA: Obiecte din copilărie

Nume (student): Chiriţoi Diana-Maria Specializare/Seria/Grupa: Resurse Umane, Seria 3, Grupa 1

POVESTEA: Barbie nu îmbătrâneşte

Copyright fotografie: Chiriţoi Diana-Maria

Deşi au trecut 16 ani de când am primit

prima mea păpuşă Barbie, aceasta continuă

să facă parte din decorul camerei mele. Pot

spune că prezenţa ei pe noptiera de lângă pat

mă face să retrăiesc zilnic amintirea acelor

momente din copilărie în care dormitorul era

mai mult un spaţiu dominat de joc şi poveste,

decât un loc de odihnă. În mod cert, îi dau

dreptate lui Appadurai, dat fiind că, în

prezent, această păpuşă nu reprezintă doar un

manechin de plastic, frumos îmbrăcat, ci este

însufleţit prin prisma faptului că spune o

poveste. Mai mult decât atât, este evident că

la momentul actual Barbie şi-a pierdut

sensul, ţinând cont de inutilitatea sa în raport

cu scopul pentru care a fost creată.Tocmai de

aceea, conform distincţiei „objects-things”

pe care Heidegger o face, păpuşa nu mai este

încadrată în categoria obiectelor, nefiind

folosită în jocuri, ci a devenit un lucru.

Practic, după 16 ani, păpuşa Barbie menţine

vie o parte a copilăriei mele, inspirând

constant aceeaşi inocenţă pe care o

resimţeam atunci.

Proiect inspirat de/ din:

• Amintirile cu prima mea păpuşă Barbie din copilărie

• Appadurai, A. (2011). The social life of things. Cambridge, Cambridge University Press

• Discuţiile de la cursurile şi seminarele de Sociologia vieţii cotidiene




OBIECT: RAMĂ FOTO

CATEGORIA: OBIECTE DUREROASE

Nume (student): Ciotoi Ana-Maria Specializare/grupă: Sociologie – devc, grupa 1

Copyright fotografie: Ciotoi Ana-Maria

Povestea: Amintirea lui Miki

Este unul dintre cele mai importante obiecte care mi-au rămas amintire de când Miki a murit. Aveam doar

8 ani când l-am adoptat, iar el doar câteva luni. Practic, am crescut împreună. Deși păturica, jucăriile și

toate accesoriile ce i-au aparținut reprezintă lucrurile unde se află amprenta lui, pentru mine această ramă

este mai mult decât o bucată de lemn, care găzduiește o fotografie. Este obiectul în care se află imaginea

lui, obiectul prin intermediul căruia Miki încă este prezent în camera mea și a lui. Într-adevăr, așa cum

susține atât Appadurai, cât și Tim Ingold, această ramă, are acum viață, ea oferă continuitate existenței

motanului meu. Aceasta se află pe biroul din camera mea, unde obișnuia adesea Miki să se odihnească și

să-mi țină companie de fiecare dată când lucram la laptop. Îi plăcea căldura pe care o transmitea acesta.

Acum, deși fizic nu se mai află lângă mine, el, de fapt, este prezent, deoarece acest obiect reprezintă o

formă de prelungire a existenței lui.


• Appadurai, A. (1986), The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

• Prezentările cursului de sociologia vieții cotidiene (Tim Ingold)



OBIECT: BAGHETA MAGICA

CATEGORIA: MISTERIOS , SUVENIR

Nume (student): CIURUSNIUC ANA

Specializare/ Seria/Grupa ANTROPOLOGIE 3 I

Povestea: Bagheta Magica

Creata din lemn de cires și îmbrăcată în silicon, bagheta magică a fost cumpărată de la

evenimentul: Final Frontier. Eveniment ce a avut loc în incinta Universității Creștine Dimitrie Cantemir.

Lemnul de cires a fost îmbrăcat într-un strat de silicon, lăsat sa curga și să se muleze pe forma lemnului.

Mici modificari au fost făcute de-a lungul baghetei în silicon: dopul verde strâns și legat cu o ata subtire, și

spirala pe lungimea lemnului.


• Seria Harry Potter, scrisa de J.K. Rowling

• Evenimentul Final Frontier.




OBIECT: INEL..............................................CATEGORIA: OBIECTE TALISMAN

Nume(student): Luiza Codreanu............Specializare/Seria/Grupa:Resurse Umane, Seria 3, Grupa 1

Povestea: Primul inel

Am acest inel de la vârsta de 12 ani și reprezintă prima mea

bijuterie, făcută cadou de mama, este sub forma unei flori,

bineînțeles, cu o semnificație: florile reprezintă venirea

primăverii, și, totodată primăvara este anotimpul în care m-am

născut. Fără să îmi dau seama, acest obiect a devenit talismanul

meu. Îl port în permanență pentru că îl consider a fi parte din

mine, iar ideea pierderii lui m-ar duce imediat cu gândul la ceva

rău, deci pentru mine acest obiect nu mai constituie un obiect cu

valoare materială, ci utilitară și sentimentală, după cum afirmă și

Marx faptul că valoarea unui obiect nu este determinată de o

etichetă ce descrie produsul, ci devine o „hieroglifă” socială, pe

care încercăm să o descifrăm pentru a putea ajunge în spatele

secretelor propriilor noastre produse sociale.


Copyright fotografie: Luiza Codreanu

• Inelul meu☺

• Apter, E., 1991, Fetishism in Theory: Marx, Freud, Baudrillard, Cornell University Press




OBIECT: CEAS MECANIC DE MÂNĂ

CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Nume (student): Constantin Oana Ruxandra Specializare/ Seria/Grupa DEVC, Grupa 1

Copyright fotografie: Constantin Oana Ruxandra, 2019.

Povestea: „Asta e pentru tine. Să-l porți când vei fi domnișoară”

Neta, așa cum îi spuneau oamenii din sat, nu se căsătorise niciodată. Trăise o viață boemă și interesantă.

Neta a fost sora mai mică a bunicului meu patern, bunic pe care nu l-am cunoscut niciodată. Neta a trăit

mult după ce el n-a mai fost. O vizitam rar, iar de fiecare dată o găseam îmbrăcată frumos, purtând câte un

accesoriu. Într-o vară mi-a dăruit acest ceas de aur care fusese al ei. I-l luase chiar bunicul meu, care pe

atunci făcea negustorie în București. Povestea ceasului e probabil mai complexă de atât. Însă, nu știu când

l-a purtat Neta sau ce a însemnat pentru ea. Eram prea mică atunci și nu mi-a trecut prin cap să o întreb.

Dar știu că e o sursă pentru înțelegerea biografiei personale a Netei; cândva obiectul acesta i-a oferit

identitate. E totodată încărcat de agentitate pentru că are personalitate, e unic. După ce a murit Neta, l-am

purtat la aniversarea mea de 17 ani. Pentru asta am făcut turul ceasornicăriilor din Pitești, până am găsit un

ceasornicar dispus să-l repare. A fost de fapt printre puținele dăți când l-am purtat. Am simțit că în

bocancii mei negri și blugii decolorați nu mă apropii de definiția Netei de domnișoară. Încă nu știu când

am să-l mai port, sau ce a vrut Neta să însemne pentru mine. Îmi doresc să-l integrez în viața mea și să-l

port mai des pentru că e cel mai apropiat lucru pe care îl am de bunicul meu și de ea.


• Hoskins, J. (2006). Agency, biography and objects. Handbook of material culture, 74-84.

• Hoskins, J. (1998). Biographical objects: how things tell the stories of peoples' lives, New York,

Routledge.

• Cursul de Sociologia Vieții Cotidiene.




OBIECT: CAMERĂ FOTO CANON

CATEGORIA: OBIECTE STRICATE



Povestea:

E un Canon EOS 350D. Un model mai vechi, care nu se mai produce din 2005. E si motivul pentru care

mi-a fost foarte greu să îl repar odată ce a încetat subit să mai pornească. E prima cameră foto profesională

pe care am avut-o. N-am fost eu primul ei proprietar. Am primit-o de la fratele meu, Cătălin, doar pentru

că el își cumpărase una mai nouă și mai performantă pentru numeroasele lui vacanțe. Am primit-o fără

capac de protecție, cu display-ul zgâriat, și lista poate continua. Am folosit-o insistent din 2014 când am

primit-o până prin 2016 când mi-am luat noul Canon 1200D cu care am și făcut fotografia asta. Am plătit

rate 18 luni pentru cel nou. N-am simțit nevoia să-l repar pe cel vechi, și cred că ar fi fost oricum prea

greu, căci piesele potrivite nu se mai găsesc. L-am păstrat de atunci în cutie, doar pentru că e prima cameră

DSLR pe care am pus mâna și pe care am învățat ce înseamnă apertura, timpul de expunere, sensibilitatea

la lumină. E camera cu care m-am dus în prima drumeție – fără părinți sau familie. E camera cu care miam

fotografiat prietenii la sedințe foto care se voiau a fi cât se poate de profi. Când s-a stricat, nu m-a durut

prea tare, știam că îmi făcusem treaba cu ea chiar mai mult decât mi-aș fi imaginat și eram pregătită pentru

un aparat nou care să fie doar al meu. Raportându-mă la distincția obiect – lucru a lui Heidegger, o cameră

foto stricată e doar un lucru pentru că nu-și mai poate îndeplini funcția pentru care a fost creată.


• Distincția obiect – lucru a lui Martin Heidegger.

• Brown, B. (2001). Thing Theory. Critical Inquiry, 28 (1), 1-22.

• Cursul de Sociologia Vieții cotidiene.




OBIECT: CUB RUBIK

CATEGORIA: OBIECTE VIRGINE



Povestea: Enigma pe care n-am reușit să o rezolv

Andrei e băiatul care poate să rezolve un cub Rubik în mai puțin de 60 de secunde. Când mi-am exprimat

fascinația pentru modul în care degetele lui se coordonează cu atâta exactitate pentru a readuce armonia

culorilor pe fiecare latură, a crezut probabil că e ceva ce vreau și eu să cuceresc. Eu aș fi continuat fericită

să-l observ pe el, fără să vreau să învăț vreodată. Acest cub e de fapt un cadou de la el. Reprezintă mai

mult decât obiectul în sine pentru că odată cu el a venit și promisiunea că își va face timp să mă învețe să-l

folosesc. O vară întreagă am cărat acest cub cu noi în munții Rodnei, Baia Mare și Cluj. Era o greutate în

plus la rucsacul din spatele meu, mai ales pentru că știam că n-am să învăț prea repede să-l rezolv. Andrei

s-a străduit, m-a învățat pașii esențiali, iar eu m-am străduit de asemenea – pentru el. Vara a trecut, iar eu

am uitat tot ce-am învățat. Nu-l folosesc pentru adevărata lui funcție pentru că n-am învățat să o fac.

Scopul lui aproape că se pierde pe măsură ce prinde praf pe biroul din camera mea. Ar trebui să-l folosesc

și să-l întorc pe toate părțile, dar nu o fac. Îl numesc obiect virgin pentru că acum stă în camera mea ca un

obiect decorativ de neatins. Știu că dacă mă ating vreodată de el, e suficient să învârt 3 laturi, că nu mai

știu să-l readuc la forma asta perfectă în care îl păstrez. E de asemenea înzestrat de agentitate pentru că

produce efecte – pentru mine, o oarecare frustrare de fiecare dată când îl privesc.


• Distincția obiect – lucru a lui Martin Heidegger

• Brown, B. (2001). Thing Theory. Critical Inquiry, 28 (1), 1-22.

• Hoskins, J. (2006). Agency, biography and objects. Handbook of material culture, 74-84.




OBIECT: JUCĂRIE DE PLUȘ....................................CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILĂRIE

Nume (student): Constantineanu Ileana....Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane, Seria 3, Grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Constantineanu Ileana.

Povestea: BCA (Bâca) la 21 de ani

“ Contrar aparențelor, pot spune, după 21 de ani, că sunt din ce în ce mai viu. Ȋn ultimii ani îmi

petrec mai mult timp pe pernă, însă așa cum susținea și Arjun Appandurai, nu sunt un simplu

obiect. Țin să menționez faptul că mi-a fost implantată o inimă de pluș, cusută stângaci la final.

Numele meu face parte din primele ei cuvinte și marchează prima interacțiune cu matematica.

Practic, numele meu înseamnă un unghi de patruzeci și cinci de grade. Nu sunt doar un ursuleț.

Sunt o oglindă, un colaj de momente diverse, frumoase și grele. Aspectul meu este dovada vie a

vieții ei de copil. Am fost îngropat în nisip, folosit pe post de perna si batistă, împrumutat, așezat

la masă și hrănit. Nu vreau să mă umflu în pene, dar toți apropiații ei mă cunosc și întreabă despre

mine. Asta înseamnă ca sunt, prin excelență, un obiect viu, un adevărat simbol. Pe această cale,

doresc să-i mulțumesc filozofului Bruno Latour că recunoaște și răspândește contribuția celor ca

mine la socializare.”



• Latour, B., 2000, When things strike back a possible contribution of science studies to the social

sciences, British Journal of Sociology




OBIECT: Ciob de sticlă.........................CATEGORIA: Obiecte talisman..................................

Nume (student): Iasmina Dragan.........................Specializare/Grupa: DEVC, grupa 1

Copyright fotografie: Iasmina Dragan

Povestea: Primul amintire

Final de iarnă, mijlocul lui februarie 2015, prima mea vizită în București. Un simplu ciob de sticlă

de bere, finisat și marcat cu numele localului care a devenit ca a doua casă pentru mine a devenit

obiectul meu norocos. Văd fiecare fulg de zăpadă care cădea în acea zi, îmi aduc aminte fiecare

moment. Acest obiect nesemnificativ pentru alții, dar cu atât de multă semnificație pentru mine.

Nu-mi aduc aminte doar de acea zi, ci de toți cei patru ani care au urmat. Port acest ciob cu mine

zilnic în portofel și îl privesc mereu cu bucurie.


● Discuțiile de la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT TELEFON...........................CATEGORIA OBIECTE FRUMOASE

Nume (student): DUCANU ANDREEA CORINA....Specializare/ Seria/Grupa DEVC, GRUPA 1

Povestea: Telefonul meu

Telefonul are un rol foarte important în viața mea , probabil cea mai mare parte din zi/timp o petrec cu el,

practic face parte din viața mea. În el îmi țin agenda, numerele de telefon, fotografiile, filmulețe, practic

jumătate din viață! Dacă numai simt prezența lui deja încep să mă agit brusc , să întru în panică, e ca și

cum ai lua suzeta unui bebeluș și el începe și plânge, cam așa ceva se întâmplă și cu mine când am

momente când pierd telefonul sau nu îl mai simt lângă mine.

Telefonul mă ajută să comunic cu ceilalți pe platforma online, prin mesaje și telefonic, să fac fotografii, să

edit poze, îmi permite să navighez pe internet cât vreau și când vreau, să citesc o carte sau pur și simplu să

mă uit la un film sau serial. Telefonul mă ajută foarte mult în viață de zi cu zi, toate amintirile mele sunt

foarte strâns legate de el.


• Viața mea de zi cu zi!






OBIECT: JUCĂRIE

CATEGORIA: OBIECTE DUREROASE

Nume (student): ENACHE DENISA-MIHAELA Specializare/ Seria/Grupa DEVC, seria 1, gr. 1

Copyright fotografie: Enache Denisa-Mihaela

Povestea: Momentele de joacă petrecute cu Aka

Aka, un bichon negru cu botoșei albi, a fost prima mea cățelușă, pe care am primit-o, la 6 ani,

cadou de Sfântul Nicolae. Acest cățel de jucărie a fost tovarășul de joacă al cățelușei mele timp de aproape

13 ani. Se poate observa că au avut parte de foarte multă joacă, ce s-a soldat cu o ureche, coada și zgarda

de la gât roase. Aka nu era genul de câine căruia să-i placă jucăriile, însă pe acesta pot spune că-l iubea.

Îmi amintesc de cursele ei nebune prin casă, smotocind și aruncând în toate direcțiile această jucărie, dar și

mârâitul în joacă când intram și eu în cursa lor și încercam să-i răpesc partenerul de joacă. Am constatat că

Appadurai are dreptate afirmând că lucrurile au viață. Uitându-mă la această jucărie, imediat îmi trec prin

minte tot felul de amintiri cu Akuța, de parcă ar fi vie. Chiar dacă acum nu mai are sensul pentru care a



fost creată, jucăria a căpătat statutul de obiect (de 2 ani), conform teoriei lui Heidegger, care face distincția

între lucruri și obiecte.


• Secvențe din viața Akuței

• Cursurile de sociologie a vieții cotidiene

• Appadurai, A. (2011). The social life of things. Cambridge, Cambridge University Press.




OBIECT: CĂȚELUȘUL BOBI.................... CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILĂRIE

Nume (student): .Ene Bianca-Elena................................Specializare/ Seria/Grupa RU, Seria 3, Grupa 2

Copyright fotografie: Ene Bianca-Elena.

Povestea: Înapoi în copilărie

Când aveam 6 ani, am primit de la bunica mea un cățeluș de pluș, deoarece eu îmi doream

foarte mult un cățel adevărat. Bunica s-a gândit că voi fi foarte fericită să am macar unul de

jucărie. Și așa a fost. Din acel moment, l-am considerat cățelușul meu, așa că nu mă mai

dezlipeam de el. Este singura jucărie pe care am păstrat-o de când eram mică,aceasta însemnând

foarte mult pentru mine, întrucât este primită de la o persoană specială. De câte ori îl văd pe

Bobi,căci așa l-am numit, îmi aduc aminte de bunica mea. Pot spune că el este singura amintire pe

care o mai am de la aceasta,reprezintă întoarcerea la copilărie, deoarece casa de la țară în care am

copilărit a fost vândută și nu mă voi mai putea întoarce niciodată acolo. Appadurai este de părere

că obiectele sunt importante, deoarece acestea pot să spună multe despre relațiile dintre oameni.

De asemenea, obiecte simple pot să aibă un caracter social.În „Viața socială a lucrurilor” se

vorbește despre mobilitatea lucurilor. Janet Hoskins vorbește despre obiectele biografice, care

sunt obiecte în care se regăsește viața oamenilor, cum este și în cazul meu, în aceasta jucărie se

regăsește copilăria mea. Hoskins spune că „ obiectele sunt metafore ale sinelui”.


• Copilăria mea

• Curs Sociologia Vieții Cotidiene


• Hoskins, Janet, Agency, Biography and Objects, University of Southern California, p. 74-

83.




OBIECT Furculita mica CATEGORIA Obiecte din copilărie

Nume(student): Ene Gabriel Specializare/Seria/Grupa OPC, Grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Ene Gabriel

Povestea: De nedespartit.

Probabil ca si orice alt copil, eu cand eram mic am avut tacamuri mici, pentru a le putea manevra usor cu

mana. Pe parcursul anilor eu am crescut, insa furculita a ramas lafel, problema era insa ca aceasta furculita

devenise tacamul meu preferat, si cu toate ca fratele meu incepuse sa foloseasca tacamuri, „normale” eu

am ramas loial acestuia, fiind mereu furculita pe care o folosesc.

Desigur ca pe aceasta tema s-au facut glume, mai ales unchiul meu care fiind o fire ironica, face mereu

misto de mine ca folosesc o furculita asa mica. Sunt in total 3-4 furculite de acest tip, si daca intr-o zi sunt

toate la spalat, chiar daca nu am chef imi suflec manecile si le spal pentru a le putea utiliza.

Nu simt neaparat o atasare afectiva asupra acestui tip de furculita, in sensul ca as avea amintiri insa sunt

puternic legat de furculita datorita obisnuintei si tabieturilor.


• Cursul de Sociologia Vietii Cotidiene

• Experiente de viata cu aceasta furculita




OBIECT: CUTIE DE BIJUTERII CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Nume (student): Flămânzeanu Ana-Maria Specializare/ Seria/Grupa: DEVC, gr. 1

Copyright fotografie: Flămânzeanu Ana-Maria

FOTOGRAFIE

Povestea: Cutia de bijuterii a strabunicii

Această cutie de bijuterii i-a aparținut

străbunicii mele care nu mai este printre noi. I-

a fost dăruită că și cadou de mărțișor de la o

prietenă bună și a păstrat-o foarte mulți ani

până mi-a revenit mie. I-am dat cu un strat de

lac protector iar când o văd mă gândesc cu drag

la străbunica mea. Mereu o ținea pe masa din

dormitorul ei, iar de câte ori intram în cameră,

mereu era primul lucru pe care îl vedeam. După

cum susține și Appadurai, acest obiect nu mai

este o simplă cutie de bijuterii, mie mereu îmi

aduce aminte de o persoană dragă și de

copilărie. Are o poveste aparte cu care o

asociez mereu, acum că este în grija mea.


• Cutia de bijuterii a bunicii

• Appadurai, A., 2011, The Social Life of Things, Cambridge Univerity Press

• Cursul si seminarul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT LĂNȚIȘORUL DE ARGINT..............................CATEGORIA OBIECTE

MOȘTENITE..................................................................

Nume (student):FLOREA ELENA .......... ...............................Specializare/ Seria/Grupa DEVC Gr. 1

Povestea: Lănțișorul de argint

În spatele acestui lănțișor de argint se află o poveste foarte

frumoasă, ce a început în urmă cu peste 40 de ani, când

bunicii mei s-au cunoscut. Acesta a fost unul dintre primele

cadouri primite din partea bunicului. A fost purtat de bunica

mea timp de mai mulți ani, ulterior dăruit mamei și într-un

final ajuns la mine. Acesta nu este doar un simplu obiect, el

reprezintă o continuitate a dragostei, o mărturie vie a

sentimentelor de-a lungul timpului, transmis din generație în

generație. Astfel, conform lui Appadurai, cadourile fac

posibilă asocierea dintre lucruri și persoane, încorporând

fluxul obiectelor materiale în cadrul relațiilor sociale. Pentru

mine, acest lănțișor va reprezenta pentru totdeauna cel mai de

preț „talisman norocos”, care mă duce cu gândul la cele mai

dragi persoane din viața mea.

Copyright fotografie:Florea Elena


• Discuții cu bunica mea


• Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene




OBIECT: Epilator

CATEGORIA: Obiecte dureroase

Nume (student): Gagu Cătălina Georgiana Specializare/ Seria/Grupa: MOM 1

Copyright fotografie: Gagu Cătălina Georgiana

Povestea: E greu să fii femeie? Când privești un epilator, la ce te gândești? Iritație? Durere? Piele fină?

Feminitate? Călătorii la mare?

Înseamnă toate astea la un loc pentru mine. E o necesitate, ba chiar pot afirma că e răul necesar din viața

unei femei. Îl detest când simt durerea și îmi observ micile bubițe roșii pe piele, dar știu că mă scapă de

multe momente penibile și rușinoase. Îmi place când am pielea fină, iar asta se întâmplă datorită



epilatorului. Cu senzația de usturime m-am obișnuit, așadar avem o relație complicată. Dar avem o relație,

asta e clar și călătorim împreună. Epilatorul e un actant, femeia e al doilea actant, însă femeia ce folosește

epilatorul devine al treilea actant.



• Viața mea cotidiană

• ” The practice of Everyday Life” de Michel de Certeau, 1980

• Teoria actor-rețea a lui Bruno Latour (A.N.T.)




OBIECT: NOUKIE

CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILARIE

Nume(student): Georgescu Irina

Specializare/Seria/Grupa Antropologie, seria 3, grupa 1

Copyright fotografie:Georgescu Irina

Povestea: 21 de ani cu Noukie

Acesta este iepurașul de pluș pe care mi l-a adus tata din Franța pe

vremea când aveam numai 3 luni de zile și este jucăria pe care am

iubit-o cel mai mult în copilărie. Cred că cu toții ne putem aduce

aminte de o jucărie specială din copilărie pe care am iubit-o mai

mult decât pe celelalte jucării. Numele Noukie l-am ales inspirat de

numele firmei de pe eticheta acestuia: Noukie’s. Pentru mine,

Noukie reprezintă materializarea copilăriei mele care îmi aduce

amintiri de tot felul. Este jucăria care venea cu mine peste tot, pe

care o stricăm și o reparăm, pe care era să o pierd de nenumărate

ori, dar pe care mereu am regăsit-o. La fel ca și mine, această

jucărie a trecut prin mai multe schimbări, acum amândoi arătând

foarte diferit din momentul în care ne-am „intalnit”. Deși este un simplu iepuraș de pluș, Noukie este

jucăria care a prins viață în ochii mei, și care a trecut prin aceleași experiențe ca și mine. Noukie este un

obiect foarte important pentru mine și vreau să încerc să-l păstrez toată viața, deoarece pierderea acestuia

ar însemna pierderea unei părți din mine.


• Viața mea personală





OBIECT:..........JUCĂRIE..................CATEGORIA.....OBIECTEURÂTE/STRICATE........

Nume (student): .......Gheorghiu Andreea....................Specializare/Seria/Grupa:..DEVC,..S1..Gr1...

Povestea: Prețioasa jucărie a lui momo

Nu contează câte jucării a avut și a stricat Momo aceasta rămâne pur și simplu

una din preferatele ei. Tocmai din acest motiv mi-a fost foarte greu să o arunc și

prin urmare m-am atașat și eu de ea. Momo a fost primul meu animal blănos și

încă de mică mi-am dorit să am animale și să le cumpăr mâncare, jucării și toate

cele. Un alt lucru care face această jucărie din banală, în specială este faptul că o

dețin dinainte să o am pe momo cu scopul de a o oferi unei pisici. Prin urmare,

jucăria are atât o valoare emoțională cât și o poveste. Așa cum susține și

Appadurai în studiul său, obiectele devin importante pentru noi datorită

contextului în care le încadrăm. În cazul meu, jucăria a fost prima mea conexiune

cu Momo, iar dacă aș arunca-o probabil și Momo m-ar judeca.

Copyright fotografie: .Gheorghiu Andreea


• Prima jucărie a lui momo

• Appadurai, A., 2011 The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

• Cursul: Sociologia Vietii Cotidiene

1



OBIECT: Agendă

CATEGORIA: Obiecte virgine

Nume (student): Ioniță Georgiana Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, MOM, grupa 1

Copyright fotografie:Georgiana Ioniță.

Povestea: Agenda din lumea poveștilor

Agenda este inspirată din singura poveste în care m-am regăsit pe întregul meu parcurs

educațional. Aceasta conține imagini și citate din povestea unei fete pe nume Zurali, nume care în

limba romani înseamnă „puternică”. Agenda a prins viață prin povestea pe care o prezintă, la fel

cum Appadurai afirmă că lucrurile au viață. Până acum nu am scris nimic în ea pentru că îmi este

foarte dragă și nu vreau să îi stric farmecul. Dincolo de faptul că îmi aparține, agenda are

agențialitate, așa cum subliniază Ingold, pentru că are propria identitate și contribuie la viața

socială. Cu siguranță suntem reflecţii ale lucrurilor pe care le avem, iar agenda din lumea

poveștilor face parte din viata mea cotidiană.



• Ingold, T., 2010. Bringing Things to Life: Creative Entanglements in a World of

Materials’. World, 44(July), pp.1–25







OBIECT Uniformă militară CATEGORIA Obiecte simbolice

Nume (student): Issa Rami Specializare/ Seria/Grupa DEVC/ GRUPA 2

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Issa Rami

Povestea: De prin armată...

Obiectul meu este format din mai multe lucruri. Toate puse la un loc, sau mai degrabă direct pe mine

formează uniforma militară românească pentru pădure. Pentru mine aceste piese vestimentare reprezintă un

simbol. Tind să cred că este o onoare sa porți și să deții uniforma armatei țării tale. Prima interacțiune a

fost cam monotonă, ea zăcea împraștiată prin mai multe cutii împreuna cu alte surogate, iar eu a trebuit

frumușel să îmi caut piesele conforme cu proporțiile și dimensiunile mele. Într-un final am plecat din

debaraua aceea formând un întreg, eu și ea. Pot spune că ne potrivim perfect. Nu vreau să pară o ușuratică



însă am dormit împreună încă din primele nopți, mai exact din cauza faptului că era foarte frig în cazarmă

și a trebuit sa dorm cu ea pe mine nevenind echipat complet cu haine foarte groase, mai ales că nici nu îmi

doream să o însel. Poate că ne mai certam din când în când atunci cand imi prindea pielea în fermoar sau

când mă mai lăsa câte un nasture. Împreuna am reușit să trecem peste tot. Am avut chiar și obstacole

mari... am prins împreună ploi, ninsori, nămol... am trecut prin toate împreună, iar ea m-a protejat. Am fost

împreună chiar și la parada armatei în cinstea anului Centenar... pot spune că a fost o mândrie să fiu văzut

cu ea în public...tind să cred că suntem un cuplu reușit pentru că lumea voia să facă mereu poze cu noi și

mai existau și oameni care ne aplaudau...Dragostea nu durează la nesfârșit motiv pentru care am luat o

pauză care sper să țină cât mai puțin, mai exact până îmi termin studiile după care să fim din noi împreună.

Momentan ne mai întâlnim ocazional atunci când este nevoie de noi ca și întreg, dar și pentru a menține

aprinsă flacăra iubirii.




• Viața mea ca și soldat




OBIECT: Chitară

Nume (student): Mihai Lungu

CATEGORIA: Obiect moștenit

Specializare/ Seria/Grupa: DEVC / G2

Copyright fotografie: Mihai Lungu

Povestea: Inspirație ereditară

E un pic amuzant când mă gândesc că atunci când eram mic și îl auzeam pe tatăl meu cântând la chitară,

plictisit fiind de această activitate si neimpresionat, că voi ajunge și eu să fac asta.

Da, povestea mea nu a început cu „mereu mi-am dorit să cânt la chitară...” sau „m-am apucat pentru că

atrăgeam multe priviri, mai ales de la fete”. Nu, a fost difeirt. Nu îmi plăcea să îl aud pe tatăl meu cântând,

mi se părea inutil, iar când am fost expus muzicii pe care ulterior am ajuns să o și performez în trupa mea,

am fost de-a dreptul dezgustat și confuz. Ca să nu mai zic de felul în care m-am apucat să cânt: o simplă

ambiție prostească de a îi demonstra fratelui meu care zdrăngănea o chitară că nu face mare lucru... o

ambiție care încă continuă, doar ca nu mai sunt într-o cursă cu el, ci cu mine însumi. Spre deosebire de

multe povești în care oamenii se apucă de un instrument pentru a atrage atenția altora, eu am petrecut 2 ani

cântând singur in camera mea, considerându-mă nedemn și nepregătit să cânt în fața unei mulțimi, iar în

momentul în care am cântat pentru prima oară toată lumea a rămas impresionată, însă eu știam că pot mai

mult.

Chitara din poză am primit-o de la tatăl meu care și-a încetat activitatea de muzician și culmea, luând în

calcul toata povestea mea introductivă cu acest instrument si cu muzica pe care o cânt în general, chitara a



ajuns si pe o piesă recent înregistrată. Tatăl meu nu a înregistrat niciodată cu ea, doar a cântat live, eu am

apucat să îi și imprim audio amprenta acestei chitare.

Nu are nume, am 5 chitare si niciuna nu are nume. Mi se pare inutil și consider că oamenii care își pun

nume instrumentelor ar trebui să petreacă mai mult timp cântând la ele, decât să le strige dupa nume.

E chitara de la tatăl meu, e Fender made in USA (cu care mă mândresc) și e opțiunea către care mă îndrept

atunci când vreau să cânt / înregistrez ceva mai mellow / funky și în general mai puțin agresiv.


• Povești asemănătoare ale chitariștilor + povestea mea

• Discuțiile în cadrul cursului Sociologia vieții cotidiene

• DeNora, T. (2000). Music in everyday life. Cambridge University Press.




OBIECT - umbrelă din hârtie

CATEGORIA - Obiecte frumoase

Nume (student) - Machedon Andra

Specializare/ Seria/Grupa - Antropologie

Fotografie

Copyright fotografie: Machedon Andra



Povestea: Cadou

Umbrela am primit-o de la Lin, colega mea de cameră din Innsbruck. Mi-a dăruit-o împreună cu o mică

scrisoare, înainte să mă urc în tren, să plec spre casă. Am stat 4 luni în aceeași cameră, neștiind dinainte

cine este cealaltă, ajungând însă după perioada aceasta bune prietene. După ce am plecat, ea a mai rămas

câteva săptămâni prin Europa, apoi s-a întors acasă, în Taiwan, să înceapă nou job. Pentru mine, umbrela

reprezintă o legătură între prezent și anul trecut, o poartă către momentele în care stăteam de vorbă,

povestind despre acasă și viața cotidiană a fiecăreia. Din perspectiva lui Latour, s-ar putea spune că

pentru mine acest obiect nu este doar unul decorativ, ci un obiect care are o anumită trimitere temporală

și spațială.


- Bursa Erasmus din Innsbruck, Austria (martie - iunie 2018)

- Grüberg, L. 2019, cursul de Viața cotidină și materialitate - despre lucruri și obiecte, Sociologia

vieții cotidiene, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

- Latour, Bruno (2005). Reassembling the social: an introduction to actor-network-theory. Oxford

New York: Oxford University Press




OBIECT: „Preţuitorul” CATEGORIA Obiect Folositor, Necesar, Amuzant

Nume (student): Mănăilă Andreea-Irina Specializare/ Seria/Grupa Antropologie, Seria 3, Grupa 1

Copyright fotografie: făcută de autoare (Mănăilă Andreea-Irina) la locul de muncă.

Povestea: Cum să îţi preţuieşti colegii de muncă.

Acesta este obiectul meu preferat de la muncă, nu are un nume tehnic printre noi (cel mai probabil

are, doar că nu ştim echivalentul lui Price Tagger în limba română), dar noi îl numim Preţuitor deoarece

prin intermediul lui lipim preţuri pe produse la librărie... Dar şi pe noi înşine. Este un instrumetnt folositor

şi, în acelaşi timp, o jucărie pentru noi. La început pare să fie un lucru banal, dar cu trecerea timpului

realizezi că acesta este un obiect ce ne uneşte pe toţi deoarece ne aduce în prim-plan spiritul nostru

copilăresc. Preţuitorul este un obiect ce contribuie la interacţiunea socială, la sociation, după termenul lui

Georg Simmel, deoarece noi ne folosim de el ca de un obiect tehnic, de o armă de jucărie sau de o metodă

de a pune preţuri şi abţibilduri pe toţi membrii echipei, în glumă bineînţeles.

Aşadar, acest obiect se poate încadra în categoria obiect folositor dar şi în categoria obiect de

joacă, deoarece prin intermediul lui se creează o anumită adeziune socială între membrii grupului de

muncă.

Toţi ne străduim, însă, să schimbăm rolele cu abţibilduri. Este încă o tehnică pe care noi nu o

stăpânim (cu excepţia managerului nostru, care ne salvează mereu). Dar trăim cu speranţa că o să ne



prindem în timp cum să facem asta, având în vedere că privim dar uităm de fiecare dată cum se procedează

(cu toate tutorialele existente de pe YouTube). De aceea, dacă vreunul dintre noi are pete negre pe el, se

ştie că s-a luptat cu tuşul Preţuitorului şi cu rola ce trebuia schimbată. Râdem mereu de aceste momente. ☺

P.S.: Este lipit cu scotch în partea de jos fiindcă a trecut prin foarte multe evenimente amuzante.


• Experienţele mele personale ca librar în cadrul unui lanţ mare de librării din Bucureşti, România

• Simmel, George, 1972, On Individuality and Social Forms, University of Chicago press, Chicago.

• Discursurile de la cursurile şi seminariile de Sociologia Vieţii Cotidiene din cadrul facultăţii

FSAS. UNIBUC




OBIECT: BALERINĂ...............CATEGORIA: OBIECTE SUVENIR

Nume (student): Manta Teodora-Iulia..Specializare/ Seria/Grupa : Sociologie/MOM1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Manta Teodora Iulia.

Povestea: Balerina sufletului

Balerina mea de suflet. Mi-a fost oferită de amica mea cea mai bună, Teo, în ultimul an de liceu,

la absolvire. Mă leagă ceva de ea. După cum spunea Appadurai, cadourile și spiritul reciprocității

este opusul orientării către profit. Oferirea de cadouri creează conexiuni, relații sociale pe termen

lung și, de asemenea, cadourile creează legături și între lucruri și oameni. Balerina este Teo. Ea a

creat o legătură de la distanță între mine și Teo. Amica mea nu aștepta nimic de la mine în

momentul în care mi-a oferit-o. Mi-a spus că a creat-o cu mânuțele ei ca semn al prieteniei ce am

avut și avea să urmeze între noi.


• Anii de liceu împreună cu amica mea cea mai bună


• Discuțiile purtate la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT: CARTE

CATEGORIA: OBIECTE MIGRATOARE

Nume (student): MAREȘ RADU Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie, Seria 3, Grupa 1

Copyright fotografie: Radu Mareș

Povestea: Mai mult decât marfă

Mi-am dorit cartea asta din anul întâi de facultate. Am căutat la toate librăriile și anticariatele pe care le cunoșteam.

Fiindcă nu am găsit-o, am ales să o comand de pe OLX. Era singura variantă disponibilă. Când m-am întâlnit cu

fostul proprietar al cărții, i-am mulțumit și i-am spus cât de tare mă bucur că în sfârșit o găsesc. Mi-a mărturisit că de

curând a început să își vândă din cărți, chiar daca a fost o decizie grea. ”Țin la ele, dar acum știu că sunt mai utile

pentru alți oameni, ca tine”, mi-a spus. ”Plus că unele sunt rare și pot să fac și ceva bănuți.” Această carte a parcurs

un drum complex de comodificare și singularizare, schimbându-se în funcție de context. Dacă la început era doar o

marfă serializată, identică cu alte sute sau mii de volume ale aceleeași cărți, din momentul în care a ajuns la primul

propietar ea a primit o însemnătate care o face distinctă de toate ”surorile ei”. Prin absența ei de pe piață a recâștigat

valoare, astfel că proprietarul hotărându-se că poate să fie profitabilă, a repus-o pe piață, redându-i statutul de marfă.

Acum cartea e la mine, fiind din nou un obiect care are o semnificație aparte. Însemnările primului proprietar de pe

carte sunt semnul și dovada faptului că inițial ea nu era percepută ca fiind o simplă marfă. În logica economică

însemnările sunt un defect care scad prețul. Dar asta nu conta atunci. Asta arată cât de mult își schimbă valoarea un

obiect de-a lungul vieții sale. În aceste câteva rânduri am încercat să surprind puțin din ”biografia” acestei cărți, o

biografie care cuprinde migrația prin mai multe mâini și semnificații, dar și metamorfozarea repetată de la

comodificare la singularizare.


• Cursul de sociologia vieții cotidiene





OBIECT. Cartea Scoțidușii Liberi - Terry Prachett

CATEGORIA Obiecte din copilărie

Nume (student): Mateescu Andreea-Irina Specializare/ Seria/Grupa Sociologie, Mom,Grupa 1

Copyright fotografie: Mateescu Andreea

Povestea: Intrarea în lumea cărților

Această carte a reprezentat pentru mine intrarea în lumea cărților. A fost prima carte pe care am citit-o.

când mă gândesc la copilărie mi-o amintesc pe mama mea și modul în care mereu o zăreai cu o carte în

mână. Ea este cea care m-a învățat să citesc la vârsta de 5 ani. Majoritatea cărților pe care le citea nu le

cumpăra din librării ci de la un bătrânel ce le vindea pe marginea străzii. Mergea acolo o dată la câteva

zile, așa că pe când aveam vreo 6 ani am rugat-o să îmi cumpere această carte. Și aceasta a fost prima din

sutele de cărți citite. Precum Appadurai prezintă în lucrarea sa ” The Social life of things” acest obiect a

fost fabricat cu scopul vinderii lui, iar atunci când a fost cumpărat a fost folosit în scopul cu care a fost

produs. Însă bătrânul de pe marginea drumului vindea ceva vechi,dar cu valoare. Cărțile nu își pierd

niciodată valoarea. Appadurai consideră că acestea sunt în continuare bunuri de schimb. Însă pe parcursul

timpului această carte a căpătat mai degrabă o valoare sentimentală decât una economică. Deoarece de

fiecare dată când o privesc îmi amintesc de acel moment în care lumea cărților era așa departe pentru mine,



iar eu eram atât de nerăbdătoare să pun în practică aptitudinea pe care tocmai o învățasem, cititul. Această

carte este pentru mine o poartă pe care niciodată nu aș vrea să o închid.


• Appadurai - Appadurai, A., 2011, The social life of things, Cambridge: Cambridge University

Press

• Discuțiile de la cursul de Sociologia vieții cotidiene.




OBIECT Cutie de Europoly CATEGORIA Obiecte inutile

Nume (student): Mateescu Andreea Specializare/ Seria/Grupa Sociologie, MOM, Grupa 1

Copyright fotografie: Mateescu Andreea

Povestea: O cutie plină cu nimic

Această cutie a găzduit timp pe ani buni jocul pe care obișnuiam să îl joc cât timp eram mică, perioadă

în care a fost închisă și deschisă de nenumărate ori. Mai apoi a stat închisă o lungă perioadă de timp. A

ajuns la un moment dat goală, deoarece este mult mai mare decât jocul, iar transportarea ei era dificilă.

Precum Appadurai atestă în lucrarea sa ” The social life of things” un obiect are valoarea pe care un grup

i-o oferă, iar această cutie a devenit un obiect inutil și lipsit de valoare. Uneori învelișul chiar nu contează,

iar ceea ce este înăuntru este important. Jocul ce obișnuia să se afle în ea are valoare și acum, deoarece este

folosit în continuare, iar cei ce îl folosesc îi atribuie semnificație. Cu toate au fost la un moment dat un bun

de schimb, ca un întreg, însă utilitatea lor a fost criteriul decisiv pentru transformarea unui obiect în lucru,

precum Heiddeger menționează.





Press





OBIECT: Cățel

CATEGORIA: Obiecte pufoase

Nume (student):Matei Alina Elena;Specializare/ Seria/Grupa Sociologie; MOM1

Copyright fotografie:Matei Alina Elena

Povestea: Despre Frunza

Încep prin a spune că acum 10 ani am găsit pe stradă un puiuț de cățel alb cu pete mici maro, care

încăpea cu ușurință într-un buzunar ( de aici și numele). Am dus-o acasă, insinstând să o păstrăm,

apoi am dus-o la doctor și am urmat procedurile necesare. Era așa mica, încât o îmbrăcam mai tot

timpul cu hainele bebelușilor. În prezent, este cațelul de bază din curtea bunicilor, dar a rămas la

fel de jucăușa.







OBIECT: Mașină de scris

CATEGORIA: Obiecte moștenite

Nume (student): Mincă Ana-Maria Specializare/ Seria/Grupa Antropologie/seria 3/grupa 1

Copyright fotografie: Mincă Ana-Maria

Povestea: Mașina timpului

Aș fi putut încadra acest obiect la categoria obiectelor frumoase, însă pe lângă aspectul ei estetic, această

mașină de scris are o însemnătate aparte pentru mine. În urma unui experiment antropologic, Walker și

Glenn au demonstrat faptul că un obiect cu valoare subiectivă, care la prima vedere nu simbolizează nimic,

poate căpăta valoare obiectivă în urma unei povești. Așadar, povestea mașinii de scris ilustrată în poză

începe astfel: a fost odată ca niciodată o mașină de scris care îi aparținea bunicului meu, Tudorel. După

moartea acestuia, mașina a revenit mamei mele. Amintirea bunicului meu a rămas vie prin rândurile tastate

de mama mea. Sunetul tastelor și mirosul cernelii mă trimiteau într-o călătorie spre copilărie, pe vremea

când ma duceam la bunicul în vizită. Odată cu trecerea timpului și cu apariția calculatoarelor și a

laptopurilor, mama mea a încetat să folosească mașina de scris, însă memoria bunicului meu va perpetua

veșnic prin acest obiect. În ziua în care am împlinit 18 ani mama mi-a dăruit-o mie. Deși mașina nu mai

este funcțională, are un loc special în inima și pe măsuța mea din sufragerie.


• Viața mea


• http://significantobjects.com/about/




OBIECT: O PERECHE DE CĂȘTI...............CATEGORIA: OBIECTE INUTILE

Nume (student): MINCU ADELINA SORINA...........Specializare/ Seria/Grupa ANTROPOLOGIE

Copyright fotografie: Mincu Adelina

Povestea: O vară și trei călătorii

Fiindcă reușesc să le stric mereu, îmi cumpăr la fiecare 3-6 luni o pereche nouă de căști, iar pe cele

anterioare le arunc. Însă acest lucru nu este valabil și pentru această banală pereche de căști albe. Deși

inițial când s-au stricat am vrut să scap de ele așa cum fac cu toate, aceste căști îmi aduc aminte de câteva

călătorii cu trenul pe care le-am făcut vara trecută pentru a vizita una dintre cele mai speciale persoane din

viața mea. Într-un fel simt că dacă le arunc, arunc la gunoi și acele călătorii. Hoskins (2006) spune că

obiectele au valoare prin amintirile pe care le atașăm acestora. Datorită amintirilor frumoase din vara

trecută prețuiesc această pereche inutilă de căști.


• Viața mea

• Cursul de sociologia vieții cotidiene

• Hoskins, J. (2006). Agency, Biography and Objects. University of Southern California, p. 74-83.




OBIECT: Păpușă

Nume (student): Moldoveanu Iulia

CATEGORIA: Obiect vechi

Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, modulul:

Management, Organizații, Marketing, Grupa 1

Povestea: Copilăria alături de ,,Domnișoara Lia’’

Această păpușă, ,,Domnișoara

Lia’’, trebuia inițial să se

numească Liliana, dar pentru ca

aveam doar 3 ani i-am dat

numele de Lia, nu puteam spune

Liliana. Am ales acest obiect

foarte vechi deoarece îmi aduce

aminte de copilăria mea, îmi

aduce aminte numai de lucruri

frumoase și amuzante. O am de

la vârsta de 3 ani, de la părinții

mei. Ea era cu mine oricând și

oriunde, nu plecam nicăieri fără

ea, acest lucru s-a întâmplat timp

de 2 ani. Mereu o puneam pe

mama să mă ajute să-i spăl

rochița și să-i fac părul. Când am

mai crescut și nu mă mai jucam

cu ea mama a luat-o și a pus-o

într-un loc bine, astfel încât să o

păstreze într-o stare bună. Pe la

vârsta de 10 ani mi-am dat

păpușile și majoritatea jucăriilor

altor copii, dar această păpușă

am păstrat-o. Părinții îmi

povesteau că atunci când eram mică nu lăsam pe nimeni să se atingă de ea.

În urmă cu câțiva ani, am găsit păpușa pusă de mama într-un dulap, am luat-o, iar acum se află

sus pe dulapul din camera mea. Ori de câte ori o văd mă face să zâmbesc, să-mi aduc aminte de

cei mai frumoși ani din viața mea, de toate năzbâtiile pe care le făceam, de joaca cu prietenii pe

afară. Chiar dacă nu mă mai jucam pe atunci cu ea, pentru mine, în această păpușă sunt închise

amintirile copilăriei mele Îmi aduce aminte de copilăria fără tehnologie, de copilăria cu jocurile



,,de-a v-ați ascunselea’’ (acest joc îl jucam seara, atunci era cel mai amuzant pentru noi), de

,,rațele și vânătorii’’, etc. Este destul de importantă pentru mine. În primul rând este de la părinții

mei, în al doilea rând am copilărit cu ea. Aceasta era ,,prietena mea’’ în copilărie, cel puțin așa

îmi imaginam ☺.

Așa cum spune și Gell în textului lui Hoskins și Janet, conform teoriei sale ,,Theories of the

technology of enchantment’’, obiectele care ne provoacă sentimente și comprehensiune au cele

mai puternice efecte asupra imaginației noastre. Așa s-a întâmplat în cazul meu când eram mică.

În prezent, cum spune și Appadurai, obiectul acesta vechi este de fapt viu, îmi spune o poveste

despre copilăria mea.


• Discuțiile de la Cursurile de Sociologia vieții cotidiene

• Hoskins, Janet, Agency, Biography and Objects, University of Southern California,

p. 74-83.

• Appadurai, Arjun, 1986, The Social Life of Things. Commodities in Cultural

Perspective, New York: Cambridge University Press

• Copilăria alături de Păpușa ,,Domnișoara Lia’’



OBIECT: OCHELARI

CATEGORIA: OBIECTE FOLOSITOARE

Student: Molea Raluca Specializarea: Sociologie, DEVC, grupa 2

Copyright fotografie: Molea Raluca

Povestea: Viziunea mea asupra lumii

De la vârsta de 11 ani am început să port ochelari permanent, deoarece în clasa I nu i-am

purtat cât a trebuit pentru a-mi corecta vederea și a scăpa de ei definitiv. Astfel, ochelarii au

devenit o parte integrantă a corpului meu, fiind un obiect care contribuie la experiența mea

umană, conform perspectivei fenomenologice a sociologiei corpului. Cum susține și

Merleau-Ponty, percepția noastră se termină în obiecte și obiectul odată constituit, apare ca

motiv pentru toate experiențele pe care le-am avut sau le-am putea avea. În cazul meu, prin

intermediul ochelarilor reușesc să-mi construiesc o percepție asupra obiectelor cu care intru în

contact, fiind o percepție vizuală mai realistă asupra lumii, decât dacă aș privi cu ochiul liber

(văzând mult mai estompat). De asemenea, potrivit fetișismului metodologic, obiectele

neînsuflețite constituie subiecți umani. În acest sens, ochelarii îmi direcționează, amenință și

facilitează relația mea cu alte obiecte, după cum spunea Brown. Așadar, pot spune că ochelarii

sunt un obiect indispensabil pentru mine, de care depinde întreaga mea înțelegere a lumii.

Proiect inspirat de/ din:

• Brown, B. (2001). Thing Theory, Critical Inquiry, Vol. 28, Nr. 1, The University of

Chicago Press.

• Ponty, M. (2002). Phenomenology of perception, London and New York, Routledge

Classics.

• Discuțiile de la seminarul de Sociologia corpului.




OBIECT: Icoana.............................CATEGORIA: Obiecte religioase..................

Nume (student): Neagu Adina-Elena.......Specializare: Resurse umane/ Seria III/Grupa II

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Neagu Adina-Elena

Povestea: Amintire din copilarie

În urmă cu aproximativ 10 ani obișnuiam să merg în fiecare duminică la slujba liturgică din

satul în care am locuit mai bine de 14 ani, slujba la care participam mareu alături de bunica mea

care mă îndemna mereu să fiu aproape de Dumnezeu, iar în una din aceste zile preotul ce slujea

pe vremea aceea obișnuia să pună întrebări copiilor aflați în biserica din Sfânta Evanghelie,

răsplătindu-ne răspunsul și atenția prin dăruirea unor Iconițe sfințite în biserica, iar prin acest mod

am obținut această Icoană, astfel de atunci o port zilnic cu mine, de asemenea multe amintiri odată

cu ea. Așa cum spune și autorul Appadurai în „The social life of things” situația mărfurilor în

viața socială a oricărui lucru este definită ca fiind situația în care schimbul său pentru alt lucru

este caracteristica sa relevantă din punct de vedere social, iar această iconiță poartă cu ea un

amalgam de sentimente și o multitudine de amintiri.




• Copilarie...............................................................................................................................................


• Discutiile de la cursul de Sociologia Vietii Cotidiene..........................................................................




OBIECT:PIX ................................................... CATEGORIA: OBIECTE Migratoare

Nume (student): Neagu Camelia .................................... Specializarea/Seria/ Grupa Sociologie, MOM,

Gr,2

Copyright fotografie: Camelia Neagu

Povestea: Altă țară, alt eu

Îl port zilnic cu mine, imi este mereu la îndemână când vreau să scrijelesc ceva în agendă fiind prima mea

opțiune când notez lucruri importante. Mă uit la el și de fiecare dată văd în fața ochilor momentele și

experiențele plăcute din perioada de stiudiu din Germania, parcă îi simt bagajul cultural pe care l-am

asimilat cat timp am stat acolo. Este un mod de a prelungi experiența mea din altă țară, de la altă

universitate, cu alți oameni și alte obiceiuri. Appadurai are dreptate, noi suntem victimele vitezei cu care

obiectele își schimbă însemnătatea însă în cazul acestui pix totul e diferit. Acest obiect de o utilitate atât de

minimalistă transportă cu sine o întreagă cultură, fiind martorul cunoștințelor mele dobândite într-un alt

mediu cultural. El spune o poveste. Spune povestea mea. Toate cunoștințele mele au fost transpuse de el, li

s-a dat o formă cu ajutorul lui. Chiar și acum, când îl folosesc, mă simt tranpusă în sala de curs de acolo,

cu oamenii de acolo și cu experiențele unice de acolo. Cu el respir de fiecare dată aerul nemțesc.


• Experiența mea de studiu în altă țară






OBIECT: TROLLER

CATEGORIA: Obiecte Migratoare

Nume (student): Diana – Laura Nohit Specializare/ Seria/Grupa: DVC, gr 2

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Diana – Laura Nohit

Povestea:

În urmă cu doi ani și jumătate mi-am început călătoria prin lume. Acest troller a fost cu mine încă de la

prima mutare, din Brașov în București, și chiar și acum mai este cu toate că nu mai este la fel de nou și nici

la fel de bun, dar nu mă pot despărți de el. Acest geamantan a fost cu mine prin nenumărate excursii prin

Europa, a văzut capitalele unora dintre cele mai importante țări și de multe ori nu rămânea în camera de

hotel, ci dădea un ultim tur al orașului cu mine. A așteptat zboruri cu mine, a fost martor la întârzieri și

anulări de zbor. A alergat cu mine prin aeroporturi ca să prindem avioane, prin gară după trenuri și prin



oraș după autobuze. De multe ori l-am forțat si l-am umplut cu mai multe suveniruri și mai multe haine

decât putea duce, dar a rezistat eroic. L-am târât prin ploaie, vânt, gropi, noroi, amândoi împărtășind acele

amintiri. A fost la cumpărături de mâncare pe toată perioada cât am fost studentă în Barcelona, învățând

gusturile mâncărurilor spaniole.

Acum s-a stricat, roțile nu îi mai funcționează atât de bine, iar mânerul e blocat. Dar tot cu el călătoresc

pentru că e ca o reprezentare a libertății pentru mine, păstrând în el toate amintirile mele.


• Viața mea mereu pe fugă

• Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene




OBIECT Paharul de vin

Nume (student): Ruxandra Păduraru

CATEGORIA Obiecte frumoase

Specializare/ Seria/Grupa ANTROPOLOGIE/3/1

Copyright fotografie: Arhivă personală Ruxandra Păduraru

Povestea: Un pahar al simțurilor

Sunt degustător de vin. Contează, pentru mine, nu doar ce este în pahar, cât și paharul în sine, care dacă nu

are anumite caracteristici modifică considerabil conținutul. Este dovada faptului că exteriorul poate influența

definitiv interiorul. Paharul meu a devenit indispensabil drumului pe care l-am ales în viață. Appadurai

(1986) vorbește despre singularizare și Miller (1987) despre obiectificare concepte prin care se

înțelege aproprierea obiectelor de către indivizi, prin posesiune și impregnarea acestora cu atribute

care exced pur materialitatea. Individualizarea obiectelor prin integrarea lor în viața unei persoane

este un fenomen dialectic, întrucât obiectele la rândul lor au efect asupra persoanei. Este un proces

de coconstituire, de facere reciprocă. Ele trec de la un statut material, la un statut ontologic, capătă

proprietățile deținătorului și, metaforic, articolul nehotărât (un obiect) devine articol hotărât

(obiectul). Deci acest un pahar pentru voi, este paharul pentru mine.


• https://www.riedel.com/en-ro

• Appadurai, A. (Ed). (1986). The Social Life of Things: Commodities in Cultural

Perspective, Cambridge University Press, Cambridge

• Miller, D. (1987). Material Culture and Mass Consumption, Basil Blackwell Ltd, Oxford




OBIECT: RUJ

CATEGORIA: OBIECTE DE CONSUM

Nume (student): PANDELEA DESPINA GABRIELA

Specializare/ Seria/Grupa: RU, S 3, GR

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: PANDELEA DESPINA

Povestea: RUJUL, OBIECT AL FRUMUSEȚII

Rujul reprezintă unul dintre cele mai utilizate produse cosmetice de către femei în societatea

contemporană, societate în care corpul devine un „alter ego”, fiind exprimat prin „forma perfectã

a corpului, modelat prin efortul de „ body building sau de înfrumusețare prin îngrijiri cosmetice.”

(Pintilie, 2010, pp 90.)

Dintotdeauna, frumusețea a reprezentat o „necesitate” a femeilor, fie că normele sociale le-a

impus, fie pur și simplu au vrut acest lucru. Rujul nu a devenit o unealtă a frumuseții de curând,

ci dintotdeauna a existat, bineînțeles, sub diferite forme. Începând cu sumerienii, ce zdrobeau

pietre prețioase pentru a-și decora buzele, în Egiptul Antic, vopsirea buzelor fiind simbol al

statutului social, continuând cu Regina Elizabeta I, ce iubea rujul roșu, crezându-l magic, au

urmat decenii în care rujul devine un element esențial în procesul de înfrumusețare al femeilor

(HB-Team, 2017). Acum, majoritatea femeilor, dacă nu toate, în special din societățile

dezvoltate, dețin cel puțin un ruj, inclusiv eu, ce nu acord importanță frumuseții îngrijite prin

produse cosmetice. Mai concret, îmi place mai mult frumusețea naturală decât cea rezultată din

machiaj. Totuși, există situații, destul de multe, în care folosesc rujul sau alt produs cosmetic cu

scopul de a-mi înfrumuseța aspectul fizic, încadrându-mă perfect într-o societate în care „oamenii,

sunt din ce în ce mai preocupați de managementul, menținerea și remodelarea corpurilor lor”

(Grunberg, 2010, pp 392.) .




• Appadurai, A, (2011), The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

• Grünberg, L, (2010), Corpul în peisajul social, capitol în Sociologie (L. Vlăsceanu,

coord.), Bucureşti: Editura Polirom, pp 392

• HB-Team, (2017), The Evolution Of Lipstick: How Lipstick Became Our Ultimate Beauty

Tool, [Online] Disponibil pe https://hudabeauty.com/the-evolution-of-lipstick-howlipstick-became-our-definitive-beauty-tool/

• Pintilie, I,(2010), Corpul o utopie a interiorității. Disputa dintre corpul public și corpul

intim în arta contemporană românească, capitol în Corp și societate ( L. Grünberg, coord)

, Bucureşti: Editura Polirom, pp 90.





OBIECT: JUCĂRIE DE PLUȘ

CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILĂRIE

Nume (student): PANDELEA DESPINA GABRIELA Specializare/ Seria/Grupa: RU, S3, GR 3

Copyright fotografie: PANDELEA DESPINA

Povestea: ANIMĂLUȚUL DE PLUȘ

Unele dintre lucrurile comune pe care le au oamenii sunt animăluțele de pluș, așezate de obicei pe

dulap sau pe pat, care pot stârni o stare de melancolie, aducându-ne aminte de copilăria dragă când

singura noastră supărare era faptul că ne chemau mamele noastre în casă, nelăsându-ne să ne jucăm în

continuare afară. Animăluțele de pluș ce nu pot lipsi din viața unui copil, sunt păstrate de foarte mulți

oameni ca și amintiri, având o semnificație importantă pentru persoanele respective. În special casa

bătrânilor, inclusiv a bunicilor mei, este decorată cu astfel de obiecte, pentru a le aminti cu drag de copiii

ce au plecat demult. Utilitatea pe care a avut-o inițial animăluțul de pluș s-a pierdut, din jucărie devenind

ornament, prin urmare potrivit teoriei lui Heidegger, objects vs things ( Howe, 1993), animăluțul de pluș

după ce își pierde utilitatea inițială, din obiect devine lucru. Deși încă am câteva animăluțe de pluș prin

casă, nu le acord o mare importanță sau semnificație. Totuși îmi amintesc de copilărie.


• Appadurai, A, (2011), The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

• Howe, L. W, (1993), Heidegger's Discussion of "The Thing": A Theme for Deep Ecolog, [Online]

Disponibil pe

https://pdfs.semanticscholar.org/2f05/65bbbe46c51cb04a17e5c48b99f1b8989112.pdf [Accesat la

data de 10.04.2019]





OBIECT:ORGA.............................CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILARIE

Nume(student): RAILEANU SILVIU CRISTINEL....Specializare/Seria/GrupA: MOM2........

Povestea: Cum am invatat sa cant.

Aici este primul meu instrument muzical pe care l-am cumparat din banii mei cu greu stransi la

varsta de 13 ani. Atunci imi doream foarte mult o orga la care sa cant si sa exersez melodiile pe care le

auzeam la televizor sau pe care le ascultam pe internet, dar nu aveam una asa ca am strans bani din

alocatii, iar intr-un final mi-am achizitionat mult doritul instrument muzical. Mi-am dorit o orga pentru ca

poate imita o gama larga de instrumente si ca rezista foarte mult in timp, dar sa nu excludem si pasiunea

mea pentru instrumentele cu clape in defavoare celora cu corzi. Poate ca acum nu o mai folosesc chiar asa

de des, dar pentru mine va ramane un obiect foarte important pentru ceea ce a reusit sa faca de-a lungul

timpului. Conform lui Appadurai, nu a ramas doar o simpla bucata de plastic peste care au trecut anii, este

in continuare orga mea mult dorita din copilarie.


• Cursul de Sociologia Vietii Cotidiene





OBIECT: STATUIE........................................CATEGORIA: OBIECTE

MISTERIOASE/DUREROASE

Nume (student): Antonia Ruse....................................Specializarea/Seria/ Grupa

Antropologie/S3/G1

Povestea: Un târg de vechituri, o mică statuie și o doamnă și mai mică. Un obiect misterios

pentru mine, un obiect dureros pentru doamna în faptă. Rămasă văduvă, doamna încearcă să se

descotorosească de anumite obiecte ale soțului decedat – oglinzi, rame de fotografii, cărți iubite de el,

cravate ș.a.m.d. Îi încarcă sufletul, sunt reminiscențe ce îi provoacă sentimente de angoasă și amintiri

înțepătoare. Despărțirea a fost neprevăzută și cvasi tragică. Nu-și dorește decât să-l poarte în

lăuntricul său. O statuetă provoacă atâta durere unei persoane și atâta curiozitate alteia. Povestea

devoalată și condoleanțele date, ne-am luat la revedere sperând că cineva o va scăpa și de un gram de

durere.


• Mărturisiri ale străinilor, târguri de obiecte la mâna a doua





OBIECT Termos

CATEGORIA Obiecte personalizate

Nume (student): Serea Oana Felicia

Specializare/ Seria/Grupa Sociologie, MOM2

Copyright fotografie: ............................................................................................................................................................... ..........

Povestea: Termosul Călător

Este obiectul meu preferat și cu o valoare sentimentală semnificativă. În esență, este un obiect, un

termos, dar stickerele de pe el sunt cele care îi conferă o valoare afectivă. Stickerele reprezintă călătoriile,

amintirile și de asemenea motivațiile mele vizuale de a continua să fac ce-mi place, de a continua să intru

în contact cu diferite culturi. Unele dintre ele sunt cadouri de la oameni pe care i-am întâlnit în locurile

respective, ele fiind și o reprezentare a relației de prietenie pe care o am cu aceștia. Astfel prin stickere, așa

cum spunea și Appadurai, obiectul are viață și într-un fel oferă sens vieții mele. Un simplu termos, un

obiect ce-l port cu mine zilnic, ce face parte din universul meu cotidian, m-a ajutat să-mi materializez

amintirile. Plus, mi-am redus și consumul de plastic. ☺


• Călătoriile personale





OBIECT... Sony Playstation 2............CATEGORIA..Obiecte din copilarie.................................

Nume (student): ..Simionescu Dragoș Dumitru Specializare/ Seria/Grupa .Sociologie, Mom, Grupa 2

Copyright fotografie: https://www.playstation.com/en-gb/explore/ps2/

Povestea: O altă lume

Poate că la prima vedere acest dispozitiv de gaming pare inutil și nesemnificativ, dar acesta

pentru mine și-a lăsat amprenta până în ziua de azi. Această consolă mi-a fost dăruită de părinții

mei pe când aveam vârsta de 5 ani, moment pe care mi-l amintesc si acum, deoarece până la aceea

vreme nu mai avusesem contactul cu o lume digitală interactivă. De asemenea a reprezentat o

activitate care și în ziua de azi îmi amintește de o persoană foarte dragă din copilaria, mai precis

cel mai bun prieten de la aceea vreme. Eu și acesta aveam obiceiul de a dormi unul la celălalt și să

stăm până de dimineață jucându-ne pe această consolă. Pot să spun că acest obicei a durat cam

până la vârsta de 11 ani moment în care și aceea consola se stricase precum prietenia noastră, dar

cu toate astea consola chiar dacă în prezent este stricată și pierdută undeva prin casă eu am ales să

o încadrez la obiecte din copilărie, deoarece m-a introdus într-un nou univers în care sunt activ și

în ziua de azi, dar pe un playstation 4 și a fost în același timp un loc social în care eu și aceea

persoana ne întâlneam și socializam prin prisma ei. Precum Appadurai prezintă în lucrarea sa ”

The Social life of things, acesta a fost doar un bun de schimb, care s-a transformat apoi în ceva

fără valoare, însă nu este doar o bucată de plastic de ambalează o tehnologie, ci are valoare

sentimentală transmițând povestea copilăriei mele și povestea unei prietenii.





Press




OBIECT: LINGURIȚĂ....................................CATEGORIA: OBIECTE DIN COPILĂRIE

Nume (student): Sora Mădălina Adriana...... Specializare/ Seria/Grupa Resurse Umane, Seria 3, Grupa 3

E

Copyright fotografie: .Sora Madalina Adriana

Povestea: Sentimentul copilăriei

În fiecare dimineață folosesc o linguriță specială pentru a-mi pune zahărul în cafea.

Această linguriță am primit-o cadou de la o mătușă la vârsta de 11 ani, este un obiect unic față de

care am avut și am o deosebită grijă. Am dezvoltat oarecum o obsesie pentru aceasta datorită

faptului că este mai mică decât o linguriță obișuită și îmi aduce aminte de copilăria mea, de cât de

mândră o foloseam. În „Thing Theory”, schema lui Stein ajută la explicarea a faptului că lucrurile

par să-și afirme prezența și puterea. Personal, acest obiect îndrăgit încă și acum are o putere

asupra mea, întrucât trebuie să fie prezentă in fiecare dimineață alături de ceașca de cafea pentru

a-mi începe ziua într-o dispoziție bună. Sunt de acord cu ideea subliniată în Teoria lucrurilor: pe

măsură ce folosim anumite lucruri zilnic, acestea dezvăluie câte ceva despre noi și pot afirma că

lingurița dezvăluie despre mine că sunt o fire meticuloasă și foarte atașabilă.




• Copilărie și Rutina mea zilnică

• Brown, Bill, Thing Theory, Critical Inquiry, vol. 28, The University of Chicago

Press, p. 1-22.




OBIECT: CANĂ

CATEGORIA: OBIECTE TALISMAN

Nume (student): Stoica Andreea Elena Specializare/ Seria/Grupa Resurse Umane Seria 3 Grupa 3

Copyright fotografie:Stoica Andreea Elena

Povestea: Cadoul primit de la mama mea.

Pentru unii poate este o simplă cană, pentru mine este cel mai preţios obiect din casă. În momentul în care

m-am mutat, am primit-o cadou de la mama mea, care m-a rugat să nu uit niciodată cât de mult mă iubeşte.

Este cana în care dimineaţa îmi beau cafeaua, şi în care seara îmi beau ceaiul. De câte ori citesc mesajul

mă gândesc la mama, de care mi se face mereu dor şi realizez că indiferent de supărări, momente mai puţin

bune în viaţă, ea este mereu alături de mine şi îmi oferă iubire necondiţionată şi nemărginită.

Dintr-o cană, a fost transformată într-un obiect de suflet, obiect pe care îl voi avea mereu în casa mea.


• Dragostea mamă-fiică





OBIECT................Rochie..............................CATEGORIA..................Îmbrăcăminte...............................

Nume (student): ......................Alina Tacu....................................Resurse Umane/ Seria 3/Grupa 3

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Alina Tacu

Povestea: Rochia mamei

Poate cea mai dragă piesă vestimentară din garderoba mea, nu este din cea mai recentă colecție sau

realiztă de cel mai renumit și scump designer, ci este o rochie, albă cu buline negre care acum 20 de ani a

aparținut mamei mele. Este rochia în care a fost îmbrăcată la prima întâlnire cu tatăl meu. Acum am exact

vârsta mamei mele când purta rochia, și de fiecare dată când o port parcă este un sentiment de nostalgie,

mândrie și iubire.


• Experința personală;

• Povestiri;




OBIECT : Trofeu

CATEGORIA: Obiecte frumoase

Nume (student): Tanasoiu Cristina Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane, Grupa 3, Seria 3.

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: ............................................................................................................................................................... ..........

Povestea: Cea mai mare realizare in sport

Trofeul prezentat in imagine reprezinta munca si efortul depus de mine timp de 10 ani in dansul sportiv de

performanta. Acest trofeu a fost obtinut in urma clasarii pe locul 3 la Campionatul National de Dans

Sportiv. Acest rezultat a fost cea mai mare realizare a mea in acest sport. Acum, cand nu mai practic acest

sport, imi aduc aminte cu drag si melancolie despre acea perioada din viata mea. Trofeul se afla la sala de

dans unde predau si adesea le povestesc elevilor mei despre succesul, dar si daruirea si efortul care este

necesar in acest sport dur si frumos. L-am incadrat in categoria obiecte frumoase pentru ca este cu

siguranta cel mai frumos si impunator dintre toate trofeele obtinute de mine.




• Viata mea ca sportiv de performanta




OBIECT: INSIGNĂ ŞI LĂNŢIŞOR........................CATEGORIA: OBIECTE TALISMAN

Nume (student): Teme Andreea-Anca......................Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie/DEVC/GR.2

Copyright fotografie: Teme Andreea-Anca

Povestea:

Nu-mi place nimic mai mult decât să merg în drumeţii la munte. Aceasta insignă şi lănţişorul îmi păstrează

vie amintirea primei deplasări în afara ţării, în Elveţia. Chiar dacă la prima vedere sunt două obiecte

distincte, pentru mine nu au acelaş sens dacă sunt separate. Împreună formează un singur simbol, cel al

pasiunii mele pentru munte. Acolo, în munţii elveţieni, am ajuns la cea mai mare altitudine de până acum,

şi anume 2740 de metrii, lângă cabana Lősenpasshute. Pe lângă experienţa unică pe care am trăit-o, am

cumpărat aceste obiecte ca să-mi amintească zi de zi că în curând voi merge din nou acasă, dar nu aici în

Bucureşti, ci undeva pe un vârf de munte.

Făcând trimitere la teoria lui Arjun Appadurai, pentru mine insigna şi lănţişorul nu vor fi niciodată lucruri

banale, doar o bucată de sfoară obişnuită sau doar un cerc de metal. Ele vor fi obiecte importante în spatele

cărora se ascunde o poveste şi vor fi utilizate în scopul în care au fost produse multi ani de acum înainte.


• Appadurai, A., 2011, The social life of things, Comodities in Cultural Perspective, New York Cambridge

University Press

• Experienta personală




OBIECT: APARATUL FOTO....................CATEGORIA: OBIECTE DE CONSUM...........

Nume (student): RAREȘ TOMA.................................Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie, S3, G1

Copyright fotografie:Rareș Toma

Povestea: Ochii mei

Motivul pentru care am ales aparatul ca obiect de consum este pentru că am realizat că am ajuns să consum

realitatea prin intermediul său. Chiar dacă nu îl am la mine, constant văd lumea în cadre, simetrii,

compoziții, lumini, etc... Susan Sontag spune în cartea sa cu eseuri despre fotografie că ne însușim

obiectele pe care le fotografiem. Mai mult, Bruno Latour spune că ne câștigăm subiectivitatea prin

interpretarea subiectivă a unei lucrări, pentru mine orice element pe care îl văd din realitate devenind o

lucrare și, implicit, ceva care merită analizat, interiorizat.


• Viața mea

• Latour, B. (2013). An inquiry into modes of existence. Harvard University Press.

• Sontag, S. (2001). On photography (Vol. 48). Macmillan.




OBIECT: INEL

CATEGORIA: Bijuterii

Nume (student):Tudor V Alexandra Specializare/ Seria/Grupa RU S3 G3

Povestea: Red Bull Ring

Povestea acestui inel este una emoționantă pentru mine deoarece din momentul în care l-am

primit nu l-am mai dat jos. Lucrez de doi ani în familia Red Bull, iar primirea acestui inel a

reprezentat ultimul test pentru a intra în această familie din care fac parte în momentul de față și

de la care am învățat ce înseamnă munca în echipă, responsabilitatea și experiență în domeniul

vânzărilor. De asemenea, fac parte dintr-o echipă de fete minunate, noi, fiind singurele care au

aceste inele, lucru care ne leagă și ne face să ne simțim ca niște surori.


• Discuțiile de la cursurile si seminariile de Sociologia Vieții Cotidiene

• Dragostea pentru locul de muncă


Album 2019

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?