Occidentul romanesc nr 113 - editia septembrie 2020

18 SEPTEMBRIE
2020
Andra Mateescu
Londra, UK
Zona Ţării Lăpuşului este
situată în partea de nord - vest
a României, făcând parte din
judeţul Maramureş, alături de
Ţara Chioarlui, a Codrului şi a
Maramureşului.
Străveche vatră de civilizaţie
şi cultură românească,
Maramureşul, acest irezistibil
„magnet” al nordului de ţară
reprezintă un univers spiritual
şi cultural cu profunde semnificaţii,
unde tradiţiile populare,
obiceiurile, folclorul
cu caracter de originalitate se
conservă încă în mod miraculos.
Maramureşul dispune de
o vastă reţea de arii protejate
în număr de aproxmativ 40 de
obiective naturale ocrotite, de
la monumente ale naturii, rezervaţii
naturale, la parc natural
şi parc naţional.
Cine a auzit de Ţara
Lăpuşului, a aflat de Munţii
Ţibleş şi de spectaculosul
Defileu al Lăpuşului, de
legendarul haiduc Pintea
Viteazu, de Grigore Leşe şi a
lui „hore cu noduri”, de mănăstirea
din Rohia şi de casele
spoite în albastru. Sunt poate
mai puţini aceia care ştiu că
dealurile domoale ale vechii
Terra Lapusensis, munţii ceva
mai îndrăzneţi şi satele cuibărite
sub aceştia oferă itinerarii
bune pentru amatorii de turism
pe două roţi. Călătorind
cu bicicleta, veţi putea descoperi
mult mai multe decât din
goana automobilului: biserici
şi mănăstiri izolate, lacuri, păduri
şi păşuni, uliţe de ţară şi
gospodării tradiţionale.
De dificultate medie,
Traseul Albastru parcurge peisaje
variate şi este marcat generos
cu simbolul „C”, vopsit
în culoarea albastră, precum
casele vechi lăpuşene.
Prea puţini călători
prin România cunosc Ţara
Lăpuşului aşa cum merită ea
Tradiţii
Mândra Ţară a Lăpuşului
cunoscută. Pare ruptă din realitatea
cu care cei mai mulţi
turişti sunt obişnuiţi, ruptă
de cotidian, de banal, de
haos, de agitaţie, de zgomot
şi de toate elementele care
distrag atenţia şi consumă
energia. Acest ţinut de poveste
pare să aibă propriile
graniţe ce îl transformă întrun
loc aparte în care timpul
se scurge mai lent, aerul este
mai curat, iar oamenii mai
răbdători.
Este bine de ştiut că pentru
a ajunge în Târgul Lăpuşului,
principalul oraş din zonă, drumul
este unul de peste 10 ore
atunci când se vine de oriunde
din sudul ţării.
Un week-end în Ţara
Lăpuşului trebuie să înceapă
neapărat de vineri, mai puţin
dacă se porneşte din nordul
ţării, pentru că drumul ocupă
o zi întreagă lăsând loc doar
pentru cazare şi cină.
În materie de cazare se
recomandă rezervările făcute
din timp pentru că în Târgul
Lăpuşului ca şi în întreagă regiune
opţiunile de cazare sunt
rare şi limitate.
Pensiunea Smarald din
Târgu Lăpuş se prezintă drept
o oază de linişte într-un peisaj
pitoresc, o descriere deloc
exagerată, aflându-se pe malul
unei ape, în mijlocul naturii.
Cele nouă camere sunt dotate
modern, după standarde rar
întâlnite în zonă, inclusiv cu
acces la internet, iar în grădină
oaspeţii au acces la foişor şi
facilităţi de grătar.
Biserica de lemn Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavril
Aflată în satul Rogoz, la 6
km de Târgu Lăpuş, biserica
de lemn demonstrează faptul
că Ţara Lăpuşului pare doar
uitată de lume dar nu trece
neobservată de cei care caută
valorile autentice.
Biserica a fost ridicată în
anul 1663 şi se află în patrimoniul
UNESCO pentru stilul
arhitectural impresionant
cu turnul său neobişnuit de
înalt pentru bisericuţele de
lemn.
Lăcaşul îşi primeşte toţi
vizitatorii cu braţele deschise,
ghidul şi îngrijitorul fiind
întotdeauna gata să povestească
despre cum a fost ridicată
biserica pe locul unde, o alta,
ctitorită de Ştefan cel Mare a
fost arsă de tătari.
Impresionant la biserica
Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavril este faptul că o structură
de lemn a rezistat mai bine
de trei secole fără a pierde din
complicatele detalii arhitecturale
precum caii aflaţi la capătul
grinzilor.
Interiorul bisericii este
fragil şi cu atât mai preţios
pentru că astfel de imagini
sunt greu de întâlnit în alte
zone din ţară iar ceea ce vede
călătorul este exact ce au văzut
drumeţii care au poposit
pentru a se ruga aici, de-a
lungul a sute de ani. Este un
spaţiu nealterat, lăsat în voia
timpului la fel ca întreaga
zonă a Ţării Lăpuşului.
Mănăstirea Rohia
Cei care susţin că raiul
s-a mutat în Ţara Lăpuşului
au vizitat cu siguranţă toată
zona. Pe vârful dealului între
păduri de fag şi stejar se află
Mănăstirea Rohia, locul unde
cei care caută linişte o găsesc
negreşit.
La intrarea în mănăstire,
după drumul ce urcă pe deal
oferind călătorilor peisaje de
neuitat, ne întâmpină o superbă
poartă maramureşeană mai
departe de care se întinde spaţiul
ecleziastic.
În complexul monahal
sunt înşirate un număr impresionant
de construcţii, fiecare
unică în felul său. Casa de Stejar,
Casa cu Paraclis, Casa Poetului,
Altarul de Vară, Casa
Albă sau Biblioteca sunt doar
câteva dintre locurile ce pot fi
vizitate în mănăstire şi contribuie
la motivul pentru care
acest loc este unic în ţară.
Muzeul mănăstirii adăposteşte
una dintre cele mai
bogate colecţii de cărţi vechi
bisericeşti, colecţii de icoane
pe sticlă şi pe lemn, o colecţie
de exponate de artă populară
specifice zonei şi una de flori
de mină.
Locuri de poveste
Fiecare loc din Ţara
Lăpuşului are o poveste de
spus. Când abia şoptită şi
îngânată, când cântată şi
descântată, când răspicată
şi prevestitoare, povestea
curge din pământ şi pietre,
urcând prin sângele oamenilor,
făcându-i să semene
cu locurile în care au răsărit
pe pâmânt.
Dar şi trecerea călătorului
ce-şi domoleşte paşii apropiindu-se
de aceste ţinuturi
se impregnează de spiritul
locului, atunci când ştie să
lase departe forfota cetăţilor
şi să trăiască aici după un alt
înţeles, ce i se dezvăluie pe
măsură ce pătrunde tainele
poveştilor. Acele poveşti pe
care sufletul călătorului le redescoperă
în adâncul lui, ca şi
cum ar fi fost scrise acolo încă
dintru începuturi.