08.04.2021 Views

1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti

1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti - DIMITRA STASINOPOULOU

1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti - DIMITRA STASINOPOULOU

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />

<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />

DimitraStasinopoulou


<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><br />

<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong>-<br />

<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />

AcestdemerseditorialesteochemareaIstoriei.Una<br />

dintre provocările cele mai profunde pe care le-am<br />

trăitvreodată,grațieîncărcăturiispeciale-istoriceși<br />

afective- pe care o poartă cu sine; un efort de<br />

recuperare a unora dintre mărturiile istorice care<br />

vorbescșiastăzi,după200deani,despreunuldintre<br />

cele mai importante evenimente ale trecutu<strong>lui</strong><br />

nostru: Revoluția de la <strong>1821</strong>, începută în Țările<br />

Române; o încercare de a reda atmosfera epocii<br />

(peceteacivilizațieibizantineînȚaraRomâneascăși<br />

în Moldova se regăsește peste tot, în biserici, în<br />

instituțiile statu<strong>lui</strong>, în justiție, în cultură), o căutare<br />

deaimortalizașiasociaimaginealocurilordeastăzi<br />

cupuținelemărturiidinaceavreme.<br />

Fotografiile mele ilustrează însă și pașii ulteriori<br />

parcurși împreună de cele două popoare. Capitolul<br />

referitor la drumul străbătut de partizanii Eteriei<br />

este urmat de o scurtă prezentare dedicată istoriei<br />

relațiilorromâno-elene,fapteloristoricecareauunit<br />

destinelepopoarelornoastre,grecșiromân.Greciiși<br />

românii sunt împreună (solidari) de peste un<br />

mileniu.<br />

Revoluția de la <strong>1821</strong> este un eveniment deosebit de<br />

complex, care a mobilizat numeroase forțe ale<br />

elenismu<strong>lui</strong>modern-negustorii,greciidindiasporă,<br />

cărturarii, domnitori din Principatele Române,<br />

înalți funcționari ai Bisericii și căpitani de oști. A<br />

mobilizat supușii creștini-ortodocși ai sultanu<strong>lui</strong>,<br />

grecișiromeicarerămăseserăînținuturilenataleori<br />

se repatriaseră în Grecia, toți cei care duseseră<br />

dintotdeaunalupta.Oluptăcareîșipusesenădejdea<br />

în patriotismul grecilor, care s-au împotrivit în<br />

tăcere, dar cu încăpățânare, cu loialitate, demnitate<br />

și mândrie, chiar și în momente încrâncenate. Au<br />

luptat cu forță, cu lacrimi și sânge, dar întotdeauna<br />

cu speranță. Revoluția a izbucnit în Moldova în 22<br />

februarie, odată cu intrarea în luptă a unui corp<br />

militar format din 4.500 de oameni, sub conducerea<br />

<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> - descendentul unei mari<br />

familiifanariotedelațărmurileMăriiNegrealeAsiei<br />

Mici,unidealistcareși-aasumat,începândcuaprilie<br />

1820,întreagaresponsabilitatepentruplanificareași<br />

declanșarea revoluției. Planul inițial al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong><br />

prevedea, mai întâi, deschiderea unui front în<br />

Moreea (<strong>Pe</strong>loponez), așa cum s-a și întâmplat, de<br />

altfel, la o lună după intrarea eteriștilor în Moldova.<br />

Dinmotivecerămânnecunoscuteșiastăzi,eladecis<br />

săporneascăacțiuneadinregiuniledunărene,așacă<br />

a trecut Prutul pentru a ajunge la Iași. Mărturiile<br />

referitoare la parcursul urmat de oastea sa între<br />

februarie și iunie <strong>1821</strong> -prezentate în fotografiievidențiază<br />

o cale aducătoare de speranță, uneori<br />

dramatică și demoralizatoare, dar eroică în cele din<br />

urmă,careacondussprelibertate.<br />

În ultimii treizeci de ani, viața mea se împarte între<br />

Grecia și România, pe care o consider, de altfel, a<br />

doua mea patrie. România a fost țara care m-a<br />

inspirat să pun pentru prima dată mâna pe aparatul<br />

de fotografiat, pentru a-mi exprima astfel dragostea<br />

pentru caracterul ei autentic, frumusețea și<br />

ospitalitatea ei nemărginită. <strong>Pe</strong>ntru aceasta îi voi fi<br />

recunoscătoare mereu. Am avut ocazia să fac un<br />

număruriașdefotografii.<br />

Printre ele, pe <strong>urmele</strong> Revoluției de la <strong>1821</strong>, unele<br />

fotografii-document. Am completat această arhivă<br />

cu ocazia ultimelor mele excursii prin țară. Nu sunt<br />

istoric și nu îmi propun să fac aici o expunere<br />

istorică. Nici nu aș îndrăzni să o fac. Vreau însă să<br />

împărtășesc emoțiile mele prin intermediul<br />

materialu<strong>lui</strong> fotografic. Textele prezentate în această<br />

lucrare se bazează pe sursele istorice la care fac<br />

referire. Cine dorește să aprofundeze faptele poate<br />

studia lucrările istoricilor consacrați, care au<br />

analizat fiecare detaliu al acestui moment<br />

revoluționar.Cu200deaniînainte,greciișiromânii<br />

-oameni cu origini, limbi și mentalități diferite- au<br />

găsit modalitatea ca, în pofida suferințelor și a unor<br />

chinuri pe care mintea noastră nu și le poate<br />

închipui, să facă front comun (uneori mai puțin,<br />

alteori mai bine închegat) pentru a trăi o viață mai<br />

bună.Dar,pentruîmplinireaacestuidezideratafost<br />

necesar ca, mai întâi, grecii și românii să înlăture<br />

micileneînțelegeridintreeișisăajungăîmpreunăla<br />

ceeaceîiapropieșiîiunește.Luptapentruatingerea<br />

unui numitor comun este un efort de supraviețuire,<br />

darșiocalespresucces.<br />

„După 200 de ani, noi (grecii de astăzi) avem o<br />

relație profund emoțională cu istoria noastră,<br />

manifestăm afecțiune față de fapte și oameni, în<br />

special atunci când este vorba de sacrificiu”,<br />

menționează cu înțelepciune profesorul Nikos<br />

Alivizatos. Deci, și imensa mea emoție se justifică.<br />

Emoție pentru dăruirea și faptele familiei <strong>Ipsilanti</strong>,<br />

pentrumembriiBatalionu<strong>lui</strong>Sacru,pentruIordache<br />

Olimpiotul, Ioan Farmache și pentru atâția eroi<br />

anonimipecarei-amîntâlnitîncălătoriilemele.<br />

Contribuția familiei <strong>Ipsilanti</strong> a fost atât de<br />

importantă încât prezintă și astăzi interes pentru<br />

istorici. Parcursul istoric al acestei familii s-a<br />

îngemănatcusoartaelenismu<strong>lui</strong>înmaimultefeluri.<br />

Membriifamiliei<strong>Ipsilanti</strong>s-auremarcatcaadevărați<br />

conducători. Și-au sacrificat rangurile boierești,<br />

averile, libertatea și viața pentru patrie. Elisabeta<br />

<strong>Ipsilanti</strong>, mama <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> (din neamul<br />

Văcărescu),întrebatăfiinddupăceși-adatșiultimul<br />

ban pentru Lupta de Eliberare, „cum va trăi ea, o<br />

principesă, în sărăcie”, a replicat: „Vă așteptați să-mi<br />

pară rău de moșiile și de rublele mele, când am dat<br />

patriei patru copii?” Elisabeta <strong>Ipsilanti</strong> a oferit<br />

patrieișiaîngropatșasedintreceișaptecopiiaisăi.<br />

În căutările mele despre membrii familiei <strong>Ipsilanti</strong><br />

am avut șansa de a descoperi câteva documente<br />

interesante, inedite pentru mulți chiar și astăzi. În<br />

Iași, un portret extraordinar al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și un<br />

manuscris - o chitanță eliberată de Eterie drept<br />

dovadă pentru încasarea unei donații de 1.498 de<br />

groși de la un grec din Moldova, care dăduse astfel<br />

„obolul” său pentru cauza Revoluției. În București,<br />

în biserica familiei <strong>Ipsilanti</strong>, Mărcuța, părintele<br />

paroh mi-a arătat cripta unde este depus fratele <strong>lui</strong><br />

<strong>Alexandru</strong>, Gheorghe <strong>Ipsilanti</strong>, mort în 1847. Acest<br />

mormântseaflăsubcovorulcareacoperăpardoseala<br />

din fața altaru<strong>lui</strong>. Veți observa numeroase fotografii<br />

care ilustrează mănăstiri. Există o explicație.<br />

Mănăstirile sunt depozitare ale unei bogății istorice,<br />

poate una dintre cele mai vechi mărturii ale<br />

trecutu<strong>lui</strong>, prezentu<strong>lui</strong> și viitoru<strong>lui</strong> unei lumi<br />

neștiute și, totodată, parte identitară a României de<br />

astăzi. Aceste lăcașuri de cult au oferit adăpost <strong>lui</strong><br />

<strong>Ipsilanti</strong>, locotenenților <strong>lui</strong> și tuturor luptătorilor<br />

pentru cauza Revoluției. Mănăstirile nu au fost doar<br />

locuri de adăpost în timpul nopții, ci și locuri care<br />

ofereau protecție și siguranță. Erau fortificate, fiind<br />

astfel mai bine protejate în fața invadatorilor<br />

stăpânițideambițiidemărire.<br />

Acest jurnal constituie un minim omagiu, un semn<br />

de recunoștință, de apreciere și chiar de datorie față<br />

de cei ce s-au sacrificat pentru ca noi astăzi să fim<br />

Liberi. Vă chem să păstrăm viu curajul, răbdarea,<br />

generozitateașiputereasufleteascăarevoluționarilor<br />

de la <strong>1821</strong>, a căror încredere în propriile puteri le-a<br />

înflăcărat sufletele. Nu aș putea încheia această<br />

scurtă introducere fără a-mi exprima recunoștința<br />

față de toți cei care sărbătoresc alături de noi acest<br />

momentderăscrucedinistorianoastră.<br />

DimitraStasinopoulou<br />

31martie2021<br />

Strânsele legături de prietenie care apropie cele<br />

douăpopoaresuntevidențiateșiînmesajulvicepreședinte<strong>lui</strong><br />

Academiei Române, domnul<br />

RăzvanTheodorescu


HELLENOROMANICA<br />

București,29martie2021<br />

Sunt mii de ani de când grecii și locuitorii<br />

spaţiu<strong>lui</strong> carpato-dunărean au intrat în rodnice<br />

relaţii. Cetăţile elene din Pontul Stâng <strong>–</strong> Histria,<br />

Callatis și Tomis <strong>–</strong> au oferit geţilor modele de<br />

arhitectură și ceramici de lux, spaţii teatrale și<br />

modele politice, iar odată cu triumful<br />

creștinismu<strong>lui</strong> activitatea misionară a unei<br />

biserici răsăritene în lumea daco-romană s-a<br />

petrecut în limba greacă a Părinţilor<br />

Capadocieni. În aceeași limbă au slujit în<br />

DobrogeașiînMunteniatrimișiiMariiBisericia<br />

Bizanţu<strong>lui</strong> la Vicina, la Curtea de Argeș și la<br />

Suceava în secolul întemeierilor statale. Și tot în<br />

greceștel-aupredatpeAristotellaȘcoaladelaSf.<br />

Sava din Bucureștii <strong>lui</strong> Constantin Brâncoveanu,<br />

„iatrofilosofii” trecuţi pe la Universitatea din<br />

Padova, Ioan Cariofil, Ioan Malibdos Comnen,<br />

SevastosKymenites,IacobPylarinos.<br />

precum Nicolae și Constantin Mavrocordat <strong>–</strong><br />

descendenţi ai unui dragoman din<br />

Constantinopol, care, primul în Europa a scris<br />

despre descoperirea <strong>lui</strong> Harvey privind circulaţia<br />

sânge<strong>lui</strong> <strong>–</strong> și tot pe atunci a traversat pământul<br />

românesc Rhigas, eroul libertăţii grecești pe care<br />

o omagiem la împlinirea a două veacuri de la<br />

obţinereasa.<br />

Drumurile spre această libertate au străbătut și<br />

spaţiul ţării noastre, ceea ce arată convingător o<br />

mare prietenă elenă, Doamna Dimitra<br />

Stasinopoulou.<br />

Acad.RăzvanTheodorescu<br />

VicepreședintealAcademieiRomâne<br />

DinlumeagrecofonăaMunte<strong>lui</strong>Athosveneaula<br />

români iconografii bisericești și manuscrise<br />

bogat ornate, din mediul grecesc provenea<br />

Constantinos,conducătorulechipeidezugravide<br />

laHurezi,arhonţilorgrecidetradiţiebizantinăle<br />

aparţineauCantacuziniiîn ţărileromâne.<br />

Modernitatea datorează nu puţine lucruri epocii<br />

fanarioteîncareaustrălucitprinţi-cărturari


FAMILIAIPSILANTI<br />

Originile familiei <strong>Ipsilanti</strong> sunt bizantine. Potrivit<br />

tradițieifamiliei,eiseînrudeaucufamiliaXiphilini,<br />

care, după căderea Constantinopolu<strong>lui</strong> în 1204, s-ar<br />

fi refugiat la curtea Comnenilor din Trapezunt. În<br />

secolulalXVIII-lea,membriiacesteifamiliiauajuns<br />

la înalta demnitate de mare dragoman al Porții<br />

Otomane, una dintre cele mai importante poziții în<br />

diplomația otomană, care presupunea abilități<br />

lingvistice și contacte cu alte puteri străine. Această<br />

demnitateafostdeținutădeIoannis<strong>Ipsilanti</strong>.<br />

Fiul său, <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, cu o cultură vastă,<br />

cunoscător al limbilor greacă, franceză, persană,<br />

arabă și italiană, era un mare admirator al<br />

Iluminismu<strong>lui</strong>. După un scurt mandat de Mare<br />

Dragoman, a fost numit domnitor al Țării<br />

Românești,luândînacelașitimppartelanegocierile<br />

de pace dintre Rusia și Turcia, care s-au încheiat cu<br />

TratatuldelaKuciuk-Kainargi.Fiii<strong>lui</strong>,Constantinși<br />

Dimitrie, au plănuit să se ridice împotriva<br />

stăpânitoru<strong>lui</strong> otoman, bazându-se pe sprijinul<br />

Rusiei. Planullorafostînsă deconspirat.Eiaufugit<br />

pestehotare,iartatăllormazilit.<br />

Chiar și domnul <strong>Alexandru</strong> era un susținător al<br />

independențeigrecești,iaratuncicândaaflatdespre<br />

planurile de împărțire ale Imperiu<strong>lui</strong> Otoman între<br />

Rusia și Austria a trimis memorii împărătesei<br />

Ecaterina a II-a și, respectiv, împăratu<strong>lui</strong> Iosif al IIlea.Sultanulaaflatdespreacesteacțiuni,iar<strong>Ipsilanti</strong><br />

a fost nevoit să se refugieze în Moravia. Totuși, în<br />

1796turciil-auiertatșil-aunumitdinnoudomnitor<br />

al Țării Românești. În cele două domnii, <strong>Ipsilanti</strong> a<br />

creat o impresie excelentă în țară, numele său fiind<br />

legat de reforme și de revigorarea culturală a<br />

societății. După doi ani de domnie a fost mazilit și<br />

s-aretrasdinviațapublicăînConstantinopol.Turcii<br />

îl vor acuza pe Constantin, succesor al tată<strong>lui</strong> său la<br />

tronul Moldovei, de insurecție. Ca măsuri de<br />

represalii,<strong>Alexandru</strong>vafitorturatșiexecutat.<br />

Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a fost fiul <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong>. S-a<br />

născutlaConstantinopolîn1760șiamuritlaKievîn<br />

1816. Este considerat „unul dintre cel mai educați<br />

oameni ai Fanaru<strong>lui</strong>”. Tânărul Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a<br />

venit în contact cu mișcarea de eliberare care atunci<br />

lua amploare în Balcani. De altfel, Rigas Feraios,<br />

cândaajunslaConstantinopolîn1782,afostangajat<br />

ca „grămătic”, mai exact secretar particular al <strong>lui</strong><br />

<strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>. Știm și că Constantin <strong>Ipsilanti</strong><br />

era la curent cu ideile împărtășite de această mare<br />

personalitate intelectuală. Asemenea tată<strong>lui</strong> său și<br />

bunicu<strong>lui</strong>, Constantin a exercitat funcția de Mare<br />

Dragoman al Porții între 1796 și 1799, având<br />

cunoștințe solide despre politica europeană într-o<br />

epocă de reconfigurare a puterilor continentale ca<br />

urmare a revoluției franceze și cu puțin înainte de<br />

războaielenapoleoniene.Înperioadadomnieisaleși<br />

grațierelațiilorsalecudiplomațiiruși,domnitorulva<br />

juca un rol important și în constituirea unui regim<br />

specialpentruHeptanez(InsuleleIonice),ajunsesub<br />

stăpânirea Rusiei. În 1799, va ajunge domnitor al<br />

Moldovei, iar în 1802 domnitor al Țării Românești.<br />

În această calitate va încerca să profite de pozițiile<br />

contradictorii ale marilor puteri, păstrând însă o<br />

relație specială cu Rusia. Era de altfel epoca când<br />

mulțisupușigrecofoniaisultanu<strong>lui</strong>credeaucăRusia<br />

ar fi putut garanta formarea statu<strong>lui</strong> grec<br />

independent.<br />

În preajma războiu<strong>lui</strong> ruso-otoman și în urma<br />

intervenției diplomației franceze, sultanul a decis să<br />

îi schimbe pe domnitorii din Țările Române. Atunci<br />

Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a luat hotărârea de a fugi în<br />

Rusia și anume la Kiev, care pe vremea aceea era<br />

partedinImperiulRus.<br />

În perioada războiu<strong>lui</strong> ruso-otoman, Constantin<br />

<strong>Ipsilanti</strong> va reveni în Principate cu sprijinul rușilor<br />

cadomnitoralambelorțări,MoldovașiValahia.Dar<br />

în februarie 1808 a fost îndepărtat de pe tron,<br />

întrucâtțarulurmăreasăimpunăaltemecanismede<br />

control asupra Principatelor. Constantin își va<br />

petrece ultimii ani din viață în Rusia, ocupându-se<br />

deeducațiapatrioticăacopiilorsăi.Doidintrefiiisăi<br />

vor juca un rol hotărâtor în revoluția greacă,<br />

<strong>Alexandru</strong> și Dimitrie. Constantin îi scria fiu<strong>lui</strong> cel<br />

mare în 1816 pe un ton aproape profetic: „Fiule, nu<br />

uita niciodată că grecii trebuie să se bazeze doar pe<br />

forțelepropriicasădevinăliberi”.<br />

ALEXANDRU IPSILANTI(1792-1828)<br />

Descendent al unei mari familii bizantine de pe<br />

țărmurile sud-estice ale Mării Negre, <strong>Alexandru</strong><br />

<strong>Ipsilanti</strong>afostunidealistcarearidicatpepropriiisăi<br />

umeri povara organizării și plănuirii mișcării<br />

revoluționare. <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> s-a născut la<br />

Constantinopol în 1792 și a murit la Viena în 1828.<br />

Era fiul domnu<strong>lui</strong> Moldovlahiei, Constantin<br />

<strong>Ipsilanti</strong>.Făceapartedingardapersonală ecvestrăa<br />

țaru<strong>lui</strong> și din această poziție s-a remarcat în<br />

războaiele napoleoniene. În 1813, în vârstă de 21 de<br />

ani, având gradul de colonel s-a distins în bătălia de<br />

la Dresda în urma căreia și-a pierdut mâna dreaptă.<br />

În 1820, la 28 de ani, și-a asumat conducerea<br />

Societății Amicilor (Filiki Eteria), fiind numit<br />

„Epitrop”, ceea ce în terminologia imperială<br />

bizantină însemna vicerege, succesor legitim la<br />

tronul Imperiu<strong>lui</strong> Roman, și totodată comandant al<br />

Revoluției.ÎnacelașianmembriiEterieigreceștil-au<br />

recunoscutca„EforgeneralalSocietățiiAmicilor”.<br />

<strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a emis imediat ce a pășit în<br />

Moldova proclamația de independență: „Luptă<br />

pentru credință și patrie”. După ce și-a dat demisia<br />

din armata imperială, <strong>Ipsilanti</strong> a trecut Prutul în<br />

Moldova în februarie <strong>1821</strong> și a ridicat steagul<br />

Revoluției la Iași. În biserica Sfinții Trei Ierarhi<br />

mitropolitul Veniamin a binecuvântat stindardul<br />

revoluționar, cu însemnul Crucii, și, potrivit<br />

ritualu<strong>lui</strong> bizantin, i-a înmânat sabia <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong>.<br />

Imediat este organizată o colectă pentru strângerea<br />

unui milion de groși și este semnată Proclamația<br />

cătrenațiuneșiApelulpentruînrolareavoluntarilor.<br />

Din întreaga Europă ajung revoluționari, iar peste<br />

puțin timp ia ființă Batalionul Sacru, constituit din<br />

500 de soldați de elită. Jurământul membrilor<br />

Batalionu<strong>lui</strong>sunaînfelulurmător:<br />

„Jursăvărsșiultimapicăturădesângepentrupatrie.<br />

Săucidchiarșipefratelemeudacăîlgăsesctrădător<br />

alpatriei…Șisănupredauarmeleînaintedeavedea<br />

patriamealiberă,iarpedușmaniieisă-iurmăresc…”<br />

Batalionul Sacru al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost nimicit în<br />

bătălia de la Drăgășani în iunie <strong>1821</strong>. <strong>Alexandru</strong><br />

<strong>Ipsilanti</strong> (împreună cu cei doi frați Gheorghe și<br />

Nicolae,comandantulBatalionu<strong>lui</strong>Sacru)s-auretras<br />

spre teritoriile austriece. Autoritățile austriece,<br />

pentru a-l prinde i-au întins o cursă, dându-i un<br />

pașaportfalscunumelePaleoghenitis.L-auarestatși<br />

l-au închis într-o celulă mizerabilă din fortăreața<br />

medievală Munkács (Palanok). Aici a suferit<br />

îngrozitor, iar sănătatea i s-a deteriorat iremediabil.<br />

A fost eliberat la intervenția țaru<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong>. Dar<br />

după două luni de la eliberare, în 31 ianuarie 1828,<br />

<strong>Ipsilanti</strong> a murit la Viena în vârstă de 36 de ani în<br />

condițiidesărăciecruntă.


Fratele său, Dimitrie <strong>Ipsilanti</strong>, a urmat și el cariera<br />

militatăînarmatarusă.Laînceputul<strong>lui</strong>martie<strong>1821</strong><br />

a venit în Grecia ca reprezentant al frate<strong>lui</strong> său la<br />

cerereaexpresăaeteriștilordin<strong>Pe</strong>lopones,înspecial<br />

al <strong>lui</strong> Papaflessas. Va juca un rol important în<br />

desfășurarearevoluțieișisevaafirmaînmaribătălii.<br />

În lupta din <strong>Pe</strong>tra, în septembrie 1829, va fi<br />

comandantul forțelor grecești care vor nimici<br />

armataotomană.Isevaoferiastfelșansaistoricăde<br />

a încheia victorios războiul început de fratele său în<br />

urmă cu opt ani. Dimitrie <strong>Ipsilanti</strong> va muri în 1832<br />

laNafplio,rămânândînmemoriaistoricăcaofigură<br />

eroicășiangelicăalupteipentrueliberare.<br />

INIMASA<br />

Ultima dorință a <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost ca<br />

inima <strong>lui</strong>, după ce va să fie separată de trup, să fie<br />

trimisăînGrecia.Dorințaaceastaîivafiîmplinităde<br />

cătreGheorghiosLassanis,careaascuns-olaînceput<br />

în cripta din biserica Sf. Gheorghe din Viena. În<br />

1843, fratele său, Gheorghe, a trimis inima la<br />

Mitropolia din Atena. În 1859, după moartea <strong>lui</strong><br />

Gheorghe, soția acestuia Maria Moruzi a mutat<br />

casetele cu inimile celor doi frați la Biserica<br />

PammeghistonTaxiarchondinincintaOrfelinatu<strong>lui</strong><br />

Regina Amalia (strada Stisihorou 6 & Lykeiou) din<br />

Atena. Acestea se află depuse în nișa de pe zidul<br />

sudicalbisericiipurtândinscripția„Inimile<strong>lui</strong>Al.și<br />

Gh.<strong>Ipsilanti</strong>”.<br />

Contribuțiauriașăafamiliei<strong>Ipsilanti</strong>afostdescrisă<br />

deMakryiannisîncâtevacuvinte.<br />

„Au suferit pentru libertate și s-au jertfit ca nimeni<br />

alții”<br />

https://www.ypsilantio.gr/content/istorika-stoixeia/istoriko-kai-gewgrafikoperiballon/xartes/57-xarths-epixeirhsewn-toy-aleksandroy-ypshlanth<br />

https://www.newsbreak.gr/apopseis/183206/i-elliniki-epanastasi-xekiniseton-fevroyario-toy-<strong>1821</strong>/


Theofilos,pictoralrevoluției<br />

Douălucrăridespre<strong>Ipsilanti</strong>,inspiratedin<br />

binecunoscutultabloual<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>tervonHess<br />

”ÎnRomania<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>îșiasumă<br />

comandamentulsupremallupteideeliberare.<br />

Libertatesaumoarte”<br />

StângaFrescădincasaKontosînAnakasia,<br />

Pilion(1912)<br />

Dreapta,colecțiaTeriant(1932)


<strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><br />

<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />

Oscurtăcronologie<br />

-16 februarie <strong>1821</strong>- La Chișinău, <strong>Alexandru</strong><br />

<strong>Ipsilanti</strong> hotărăște data pentru începutul Revoluției.<br />

Aiciîntocmeșteproclamațiileșiîntreprindeultimele<br />

pregătiri.<br />

-22 februarie <strong>–</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> trece Prutul în<br />

jurul orei 18 seara. Poartă uniforma de general rus.<br />

Îlprimeștegardadomnească(200călăreți),careîlva<br />

escorta până la Iași, unde va ajunge la ora 20 seara.<br />

SeinstaleazălaMănăstireaGalata.<br />

-Cuoziînainte,în21februarie,aavutloclaGalați<br />

prima confruntare militară dintre greci și turci.<br />

VasileCaravia,căpeteniagrupu<strong>lui</strong>de150degreci,iacerutcomandantu<strong>lui</strong>otomansăpărăseascăorașul.<br />

Aumuritînluptă15greci,primelevictimealeLuptei<br />

deeliberare.EsteprimabătălieaRevoluției.<br />

-23 februarie - Proclamația <strong>lui</strong> Al. <strong>Ipsilanti</strong> „către<br />

poporulMoldovei”.<br />

-24 februarie <strong>–</strong> Al. <strong>Ipsilanti</strong> a emis celebra<br />

proclamație „Luptă pentru Credință și Patrie”.<br />

Textul, pregătit la Chișinău, a fost tipărit la Iași.<br />

Publicareaproclamațieiconstituiedeclarațiaoficială<br />

adeclanșăriiRevoluției.<br />

-Înparalel,seocupădeorganizareaprimelordivizii<br />

ale armatei. S-au alăturat gărzii domnitoru<strong>lui</strong><br />

aproape2000devoluntari.<br />

-26februarie- LaMănăstireaTreiIerarhiaavutloc<br />

ceremonia de sfințire a stindardu<strong>lui</strong> revoluționar de<br />

către mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi.<br />

Toți cei prezenți au depus jurământul pentru<br />

eliberareapatriei.<br />

- 1 martie. <strong>Ipsilanti</strong> părăsește Iașul în frunte cu 2<br />

000 de bărbați înarmați. Seara poposește la Târgu<br />

Frumos, apoi la Roman și Focșani, la granița<br />

MoldoveicuValahia.<br />

-Rămâne la Focșani 4 zile, zile hotărâtoare pentru<br />

organizareaarmatei.Înființeazăodiviziespecialăde<br />

infanterie, pe care o numește „Batalionul Sacru”,<br />

constituit din elevii școlilor grecești și din voluntari.<br />

Primul comandant a fost Gheorghe Cantacuzino.<br />

Din acest oraș, <strong>Ipsilanti</strong> corespondează cu Tudor<br />

Vladimirescu.<br />

-13martie. DinFocșani,<strong>Ipsilanti</strong>adatproclamația<br />

către locuitorii din Valahia („către Daci”),<br />

îndemnându-i să se răscoale și să nădăjduiască la<br />

eliberareapatrieilor.<br />

-13-14-15 martie. Boierii și locuitorii părăsesc<br />

BucureștiulcândauaflatcăVladimirescuînaintează<br />

spre capitală, iar <strong>Ipsilanti</strong> a plecat din Focșani spre<br />

ȚaraRomânească.<br />

-18 martie. Vladimirescu intră în București. În<br />

aceeași zi, <strong>Ipsilanti</strong> emite o nouă proclamație către<br />

„locuitoriinobiliaiBucureștiu<strong>lui</strong>”,chemându-isăse<br />

întoarcălacaselelor.<br />

-19 martie. Staționează la Ploiești, unde rămâne 4<br />

zilecasă-șireorganizezearmata.<br />

-23 martie. „Actul de afurisenie” a eteriștilor, emis<br />

dePatriarhulGrigoreV.<br />

-25 martie. <strong>Ipsilanti</strong> a ajuns la București,<br />

instalându-se în Palatul Ghica de la Colentina.<br />

Trupele sale au fost cantonate pe la mănăstirile și<br />

satele dimprejurul orașu<strong>lui</strong>. Iordache Olimpiotul și<br />

IoanFarmacheauintratcuarmatelelorînoraș.<br />

-26 martie. Mitropolitul, episcopul și boierii i-au<br />

ieșit<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>înîntâmpinare.<br />

-27 martie. La București are loc sărbătoarea<br />

arborării steagu<strong>lui</strong> Revoluției, dar fără ca<br />

ceremoniile să aibă caracterul oficial și entuziasmul<br />

delaIași.Arborareașisfințireasteagu<strong>lui</strong>auavutloc<br />

în casa <strong>lui</strong> Farmache, în prezența arhimandritu<strong>lui</strong><br />

grec Papavasiliu. După ceremonie, a avut loc o<br />

defilare pe străzile orașu<strong>lui</strong> în sunetul cântecelor<br />

patrioticeale<strong>lui</strong>Rigas.<br />

-Întâlnirea<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>cuVladimirescuîntabărade<br />

laColentina(dataexactănuestecunoscută).<br />

-1 aprilie. La București ajung veștile neplăcute<br />

privind condamnarea eteriștilor de către Patriarh și<br />

celereferitoarelalipsadesusțineredinparteaRusiei.<br />

Neorânduielișijafuricomisedesoldații<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />

înBucurești.<strong>Pe</strong>ntruaevitaasumarearăspunderiiîn<br />

privința daunelor produse asupra orașu<strong>lui</strong>, <strong>Ipsilanti</strong><br />

părăsește Bucureștiul și se deplasează cu întreaga<br />

armatăspreTârgoviște.Armatasaafostdesfășurată<br />

în regiunea subcarpatică de la Ploiești până spre<br />

orașul Pitești. Sub controlul său au fost puse toate<br />

județele din zonă. În felul acesta și-a asigurat<br />

aprovizionarea armatei. Batalionul Sacru numără<br />

450 de bărbați iar restul armatei 6 500. Dintre<br />

aceștia,grecieraudoar2000.<br />

-9aprilie.LaTârgoviștelapropunerea<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>a<br />

fost înființat un Consiliu denumit „Parlamentul<br />

General”, având prerogative administrative,<br />

financiareșidealtănatură.Președinteleacestuicorp<br />

afostnumitGheorghe<strong>Ipsilanti</strong>.<br />

-10 aprilie. Ajung primele vești despre începutul<br />

revoluțieiînGrecia.<br />

-Aprilie.MihailSuțuorganizeazăunnoubatalionîn<br />

Basarabia. Confruntări între greci (în frunte cu<br />

AthanasiosKarpenisiotis)șiturciauloclaGalațișiîn<br />

zonaînvecinată,perâulSiret.Luptăaprigăsedășipe<br />

Prut.<br />

-În împrejmuirile orașu<strong>lui</strong> Târgoviște au loc<br />

dezordinișijafuridinparteaarmatei<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>.<br />

-ȘilaBucurești,soldații(„pandurii”) dezerteazădin<br />

armata <strong>lui</strong> Vladimirescu. Lipsă de încredere între<br />

VladimirescușiSava,reprezentantul<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>.<br />

-15mai.VladimirescupărăseșteBucureștiu<strong>lui</strong>către<br />

Pitești cu scopul de a ajunge în Oltenia. Sava,<br />

împreunăcu1000decălărețișialteunitățimaimici,<br />

se îndreaptă spre Târgoviște. Neînțelegeri între<br />

<strong>Ipsilanti</strong>șiSavaînprivințastrategieideurmat.<br />

-16mai.IntrareaturcilorînBucurești.<br />

- Din cauza „fluctuațiilor de comportament” ale <strong>lui</strong><br />

Vladimirescu, Iordache Olimpiotul, chiar dacă<br />

semnase cu acesta un acord de acțiune comună, l-a<br />

arestat pe căpitanul pandurilor la Golești. L-a dus la<br />

Târgoviște, unde Vladimirescu a fost condamnat la<br />

moartedecătreunconsiliumilitar.Înnoapteade22<br />

spre23maiVladimirescuafostucis,„așacumcereau<br />

condițiiledificilederăzboi”.


-20mai. DinTârgoviște,apeluldisperataleteriștilor<br />

(fărăsemnătura<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>)cătreîmpăratulRusiei.<br />

Armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost întărită cu un număr<br />

considerabil de militari, dar și cu tunuri și alte<br />

echipamenteceaparținuseră<strong>lui</strong>Vladimirescu.<br />

- Turcii înaintează către Târgoviște. <strong>Ipsilanti</strong> cu<br />

armata sa părăsește orașul și înaintează spre<br />

Câmpulung. Dezacorduri și trădări din partea<br />

multor căpetenii (cazul <strong>lui</strong> Sava). Concentrarea<br />

trupelorlaPitești.<br />

- De la Pitești, <strong>Ipsilanti</strong> înaintează spre orașul<br />

Râmnicu Vâlcea.Armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> numără 5 000<br />

deinfanteriști,2500cavalerieși4tunuri.<strong>Ipsilanti</strong>se<br />

decidesădealuptadecisivălaDrăgășani,înzonade<br />

câmpie.<br />

-3 iunie. O parte a armatei, în frunte cu Iordache<br />

Olimpiotul, Nicolae <strong>Ipsilanti</strong> și V. Caravia pornesc<br />

spre Drăgășani. Restul armatei, în frunte cu Al.<br />

<strong>Ipsilanti</strong>,începmarșulîn5iunie.<br />

-7 iunie, ziua marți. Ordinul era să nu pornească<br />

lupta pe 7 iunie, dar Caravia a acționat contrar<br />

ordinelorcomandantu<strong>lui</strong>supremșiînpofidatuturor<br />

sfaturilor. Ciocniri cu turcii. Batalionul Sacru intră<br />

în prima linie a luptei. Eroismul acestuia a devenit<br />

legendar (poetul Andreas Kalvos <strong>–</strong> „tagmă aleasă a<br />

eroilor,tânărămândrie”).200dincei373demembri<br />

și-au pierdut viața. Odată cu înfrângerea lor planul<br />

derăzboial<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>s-aîncheiat.Înaceastăluptă,<br />

demareajutoraufostromânii,înfruntecupandurii<br />

<strong>lui</strong> Ioan Oarcă. Acesta l-a ajutat și pe <strong>Ipsilanti</strong> să se<br />

retragă la Mănăstirea Cozia, unde și-a așezat tabăra<br />

în9iunie.<br />

LuptadelaCozia. <strong>Ipsilanti</strong>seretrage.Ceamaimare<br />

parte din armată s-a dezintegrat. Viața <strong>lui</strong> era în<br />

pericol.<br />

-15 iunie. <strong>Ipsilanti</strong> trece granița austriacă pe la<br />

Câineni. Este însoțit de resturile armatei sale și de<br />

BatalionulSacru.<br />

-ÎnValahiaauloclupteîntreturcișigrecioriromâni.<br />

LuptelamănăstirileSlatinașiTismana.<br />

-ÎnMoldovaforțelegrecilorîșiorganizeazăapărarea<br />

laSculeni.<br />

-17iunie.LuptadelaSculeni.Îșipierdviața300de<br />

greci,1600deturci.Onouăpaginădebravură.<br />

-Sfârșitul <strong>lui</strong> iulie. Lupte în munții din Moldova,<br />

undeauajunsunitățile<strong>lui</strong>OlimpiotulșiFarmache.<br />

-Sfârșitdeaugust.Olimpiotulsehotărăștesăcoboare<br />

din munți la câmpie. Mulți luptători îl părăsesc. Cei<br />

doicăpitanirămâncuaproximativ350debărbați,la<br />

MănăstireaNeamț,apoilaMănăstireaSecu.<br />

-8-9 septembrie. Asediul Mănăstirii Secu de către<br />

forțele turcești care ocupaseră Moldova, inclusiv<br />

Iașul. Olimpiotul împreună cu câțiva camarazi ce i-<br />

au rămas aproape a incendiat un butoi plin cu<br />

pulbere, aruncându-se cu toții în aer. Farmache a<br />

reușit să reziste încă 14 zile. Ultima pagină a<br />

Revoluțieigreceștipepământromânesc.<br />

ΠΗΓΗ Ιστορίατουελληνικούέθνους,τόμοςΙΒ,(Ελληνική<br />

Επανάσταση),<br />

ΕκδοτικήΑθηνών,Αθήνα,1980,αλλάκαιδιάφορες<br />

ρουμανικέςπηγές


ȚărileRomâne,<br />

hartaepocii,<br />

marșulrevoluționarilor<br />

LaGalațiseîntâlnesctrei<br />

cursurideapă,Prutul,<br />

DunăreașiSiretul


DrumulcătreIași


CâmpiafertilăaIașu<strong>lui</strong>


Iași<br />

Iași<br />

„Iașule,înaintedetoate,obiserică<strong>–</strong>bisericabisericilortrecutu<strong>lui</strong>nostru“<br />

NicolaeIorga, (1871<strong>–</strong> 1940)


BisericaTreiIerarhi<strong>–</strong>1637<br />

Aici a avut loc sfințirea stindardu<strong>lui</strong> Revoluției de către<br />

MitropolitulVeniaminCostachi.


Aici,lamănăstireaTreiIerarhi,VeniaminCostachi,mitropolitulMoldoveișialSucevei,îndatade27februarie<strong>1821</strong>,în<br />

prezența membrilor Eteriei grecești și a simpatizanților acesteia, a sfințit steagul Societății și l-a binecuvântat pe<br />

conducătorulei,peprincipele<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,dândînacestfelsemnaluldeînceperealuptelorpentrucauzasfântă<br />

aLibertățiiGreciei,încadrulmișcărilordeeliberareapopoarelordinBalcani.<br />

Iași,26mai1993,ComunitateagreacădinIași.<br />

InscripțiademarmurădincurteabisericiiTreiIerarhi(26mai1993)


FRAGMENTDINPROCLAMAȚIALUIIPSILANTI,Luptăpentrucredințășipatrie<br />

Asunatceasul,bărbaţigreci!PopoareleEuropei,luptânddemulttimppentrudrepturileșilibertatealornecheamăastăzisprealeurmaexemplul;<br />

deșiîntr-unfeleraulibere,acestepopoareauîncercatprintoatemijloacelesăcâștigemaimultălibertate,iarprinaceastasăajungălaFericire.<br />

Avenittimpulsănescuturămdeacestjuginsuportabil,săneeliberămpatria,sădărâmămputereasemilunei,pentruaridicaînsemnul<br />

creștinătăţii,întotdeaunaînvingător,șianumeCrucea.AstfelnevomapărașisalvaPatriașicredinţanoastrăortodoxădelaprigoana<br />

șidispreţulnecuviincioșilor.<br />

Esteunbărbatnobilcelcareseluptăcubărbăţiepentrudrepturilepatrieinoastreșilucreazăînfolosulei.Naţiuneaunitășiîntărităîșivaalege<br />

reprezentanţiiei,iaracţiunilenoastresevorsupunevoinţeisupremeaacesteia.<br />

Haidesăceremdinnou,grecivitejișimărinimoși,sănefieredatălibertateapământu<strong>lui</strong>Grecieiantice.Haidesăneadunămforţelepentruadaluptaundeva<br />

întreMaratonșiTermopile.HaidesănerăzboimcudușmanullângămormintelePărinţilornoștri,cares-auluptatșiaumuritacolo,pentruanelăsaliberi.<br />

Laarmeașadar,prieteni,Patrianecheamă!<br />

24februarie<strong>1821</strong>


StemaMoldovei,încurteabisericiiTreiIerarhi


Bustulpoetu<strong>lui</strong>naționalMihaiEminescu


BisericatreiIerarhiesteceamaifrumoasăctitoriea<strong>lui</strong>VasileLupu.Decorațiunileexterioareîiconferămonumentu<strong>lui</strong>ovaloareunică,maialesprindantelăriiledinpiatrăde<br />

labazăpânălacornișaturnurilor.Aremulteelementedinarhitecturabisericilorarmenești,fiindridicatăcucontribuțiameșteșugarilorarmeni.Aretreizecidebrâuri,<br />

sculptatefiecareînaltfel.ÎncadrulmănăstiriiafuncționatTIPOGRAFIA<strong>GREACĂ</strong>aIașu<strong>lui</strong>.AfostînființatădecretanulManuilVernardos,cuchetăpublică.Acestaafost<br />

tipografulmanifestu<strong>lui</strong>„LuptăpentruCredințășiPatrie”,darșiaaltorproclamații.Astăziașezământulfuncționeazăcamanăstiredecălugări.Aiciafuncționatșiuncolegiu,<br />

careapustemeliaviitoareiAcademiidomneștidinIași.CentrualviețiispiritualeaIașu<strong>lui</strong>timpde200deani.


EXPOZIȚIE<strong>–</strong>200DEANIDELAREVOLUȚIE,COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINIAȘI,PALATULCULTURII


Potretul<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,<br />

LudovicStawski,<br />

MuzeuldeArtădinIași


Evangheliapecareajurat<strong>Ipsilanti</strong>laBisericaTreiIerarhi


Armele<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>,<br />

avândstemaarmateiimperialerusești


Chitanțăpentru<br />

încasareaunei<br />

contribuțiiînfolosul<br />

SocietățiiAmicilor,<br />

Iași,25aprilie<strong>1821</strong>


Portretul<br />

mitropolitu<strong>lui</strong><br />

VeniaminCostachi.<br />

Binecuvântează<br />

Revoluția<br />

(AntonKauffmann<br />

MuzeulMitropoliei<br />

dinIași)


StemaMoldovalahiei<strong>–</strong>vulturulșibourulMoldovei<br />

Stemafamiliei<strong>Ipsilanti</strong><strong>–</strong> VulturulcareținecruceașibourulMoldovei


Armedintimpullupteipentruindependență,<strong>1821</strong>


NicolaosSkoufas,EmmanouilXanthos,AthanasiosTsakalof, fondatoriiEteriei<br />

SteagurișiemblemealeSocietățiiAmicilor(FilikiEteria)


Voi,umbrealeBatalionu<strong>lui</strong>Sacru,caretrădaţifiind,aţicăzutvictimealeluptei<br />

pentrubunăstareapatriei,primiţiprinminemulţumirileconaţionalilorvoștri!<strong>Pe</strong>stepuţin<br />

timpsevaridicamonumentspreaeternizanumelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârșit<br />

mi-audoveditcredinţășisinceritaterămânsăpateîninimameaînchiparzător.<br />

Amintirealorvafiîntotdeaunabalsampentrusufletulmeu. <strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />

DespreluptadelaDrăgășanișiBatalionulSacru


Tabloual<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>tervonHess


Potretul<strong>lui</strong>TudorVladimirescu<br />

ReferitorlaevenimenteledinMoldovaîn<br />

timpulrevoluțieicontrasultanu<strong>lui</strong>.<br />

DocumentealefamilieiPaladi


Proclamația<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><strong>–</strong>8iunie<strong>1821</strong>,<br />

RâmniculSărat<strong>–</strong>Muntenia<br />

Poeziededicată<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>și eteriștilor


Monumentulfuneraral<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>depeCâmpul<strong>lui</strong>Marte,înAtena


MANASTIREAGOLIA(1653)<br />

MănăstireaGolia,ctitorităîn1563,afostreclădităîn1650.Esteoconstrucțiemonumentală,aflatăînmijloculorașu<strong>lui</strong>,înconjuratădeziduriînaltecuturnuripecolț<br />

șicuoclopotnițăînaltăde30demetri.ÎnsecolulalXVI-lea,logofătulIoanGoliaaconstruitbiserica,iarîn1653domnulVasileLupuamodificatradicalarhitectura<br />

acesteia.Așezământulaveașiroluldefortăreațăîncazdeatac,faptconfirmatșideîntărituracucontraforțiazidurilor.Din1660,vremedemaimultesecolea<br />

funcționatcametocalmănăstiriiVatopeddelaMunteleAthos.Fresceledeinspirațiebizantină,operăagrecu<strong>lui</strong>MateiIoanuprezintăinscripțiiînlimbagreacă.<br />

PrintremormintelecareseaflăîninteriorulbisericiiremarcămșipecelaldoamneiScarlatu.


StemaMoldoveideasupraintrăriiînmănăstireaGolia


PalatulRosetti-Roznoveanu-1832.<br />

Astăzi,primăriaorașu<strong>lui</strong>.<br />

ΤοΜέγαροRosetti-Rozovanou,1832σήμερατοδημαρχείοτηςπόλης<br />

CărturarulNicolaeRosetti-Roznoveanu,aînființatînapropieredeIașiprimașcoalădeajutormutualdinMoldova,încolaborarecuG.CleobulosșicumitropolitulVeniaminCostachi.


MitropoliadinIași<strong>–</strong>1839-1887,<br />

SfântaParaschiva


TEATRULNAȚIONAL1894<strong>–</strong>înstilneoclasic,cudecorațiuni<br />

pictateșisculptatedeinspirațiebarocșirococo


GRANDHOTELTRAIAN


PalatulCulturii(inauguratîn1926deregeleFerdinandI)


PalatulCulturii u<strong>lui</strong>


CERAMICAFAZEICUCUTENIA-B


Universitatea<strong>Alexandru</strong>IoanCuza<strong>–</strong>1860


CasaDosoftei.În1679,episcopul<br />

Dosofteiainstalataiciadoua<br />

tipografieaMoldovei<br />

Το 1679 ο μητροπολιτικός επίσκοπος


SfântulNicolaeDomnesc(1492)<br />

Dateazădinperioadadomniei<strong>lui</strong>Ștefan<br />

celMare.Aiciaufostîncoronațiaproape<br />

toțidomnitoriiMoldovei.


PalatulCulturii


MănăstireaGalata,1582<br />

MănăstireaGalataafostziditădevoievodul<strong>Pe</strong>truȘchiopulîn1582,fiindfolosităînrepetaterânduripentruapărareșiuneoricareședințădomnească.Complexul<br />

cuprindebisericaÎnvierii,perioada1582-1583,palatuldomnescdin1726,TurnulClopotniță,1585,șiziduriputernice,1584.Chiliileaufostclăditedemitropolitul<br />

Theofan,ctitoralmănăstiriiDochiarudelaMunteleAthos.Denumireamănăstiriișialocu<strong>lui</strong>pecareesteridicatăvinedelacartierulomonimdinConstantinopol,<br />

Galata,undedomniiromâniobișnuiausălocuiascăcândvizitauÎnaltaPoartă.<br />

Aiciafostgăzduit<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiisalelaIași.


Casadeoaspețiamănăstiriiundealocuit<br />

<strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiidelaIași


MănăstireaCetățuia,1672<br />

CtitorafostvoievodulGheorgheDuca.Construcțiaaînceputîn1669șis-aîncheiatîn1672.Zidurileputernicecumeterezeșiturnuriîndreptățesc<br />

denumirea de Cetățuia. În complexul monahal se află și o clădire unde domnul obișnuia să-și primească oaspeții. Aici a trăit și patriarhul<br />

Ierusalimu<strong>lui</strong>,Dositheu,careatipăritmultecărțibisericeștiînlimbagreacălatipografiabisericii.MănăstireaafostmetocalSfintelorLocuri.Era<br />

puternic fortificată oferind protecție și adăpost domnu<strong>lui</strong>. Se spune că este copie a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Constituie una dintre cele mai<br />

bineconservatemănăstirialeMoldovei.


Pisanie<strong>–</strong>clopotulmănăstirii,dăruitdedomnulGheorgheDucaîn1669.


STRĂBĂTÂNDMOLDOVADELAIAȘI<br />

CATREFOCȘANI,BUZĂU,PLOIEȘTI,BUCUREȘTI


BUCUREȘTI


BisericagreacăBunavestire<br />

aflatăsubjurisdicțiaAmbasadeiGreciei.A<br />

fost ridicată în 1899, prin donația <strong>lui</strong><br />

Panayiotis Harokopos, în timpul domniei<br />

rege<strong>lui</strong>GheorghiosIalGrecieișiCarolIal<br />

României


Bustul<strong>lui</strong>RigasVelestinlis,încurteabisericiigreceștidinBucurești.<br />

,Operăasculptoru<strong>lui</strong>șipictoru<strong>lui</strong>grec,ThanasisFambas


RIGAS,UNPATRIOTGREC<br />

<strong>ÎN</strong>PRINCIPATE<br />

PrevestitoralRenașteriiNaționale<br />

Rigas Velestinlis s-a impus ca personalitate<br />

emblematică pentru epoca sa, o epocă de mari<br />

prefaceri și frământări pentru întregul spațiu<br />

balcanic spre a cărui unitate aspira. Așa cum<br />

remarcamareleistoricNicolaeIorga,Rigasafostun<br />

vizionar și un idealist, primul care a pus în versuri<br />

idealulnațional,apătimitșiaplătitcupropriaviață<br />

pentru crezul său. Acest mare grec a oferit<br />

posterității un model, fiind admirat și astăzi la 223<br />

de ani de la martiriul său de la Belgrad în 1798.<br />

Aceasta se datorează curiozității sale intelectuale,<br />

intereselor sale diverse, energiei și dinamismu<strong>lui</strong><br />

său, sincerității cu care și-a promovat credința, pe<br />

careaurmat-oînmodhotărâtplătindatâtdescump<br />

cupropriaviață.<br />

RigasVelestinliss-anăscutîn1757însatulVelestino<br />

din Tesalia. Numele său de familie era Kyritzis sau<br />

Kyriazis. Tradiția ne prezintă familia acestuia ca<br />

fiind una dintre cele mai prospere din Velestino,<br />

proprietară a numeroase imobile, hanuri, o<br />

tăbăcărie, o vopsitorie, un atelier de producere a<br />

țesăturilor și a covoarelor, unde lucrau peste 40 de<br />

angajați. Bunăstarea economică a familiei i-a dat<br />

posibilitatea <strong>lui</strong> Rigas de a studia la Școala din<br />

Zagora,iar,dupăaltesurse,laceadinAmbelakia.<br />

În anii tinereții, Rigas a întreprins o călătorie de<br />

studii la Constantinopol la invitația Ambasadoru<strong>lui</strong><br />

Rusiei. În casa acestuia, tânărul l-a cunoscut pe<br />

principele <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, bunicul fraților<br />

<strong>Ipsilanti</strong> de la <strong>1821</strong>. Prințul l-a angajat pe Rigas<br />

secretarul său particular. <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a<br />

ocupat tronul Țării Românești în perioada 1774 și<br />

1781.<br />

Intrând în conflict cu <strong>Ipsilanti</strong>, Rigas a devenit<br />

secretarul domnu<strong>lui</strong> Țării Românești, Nicolae<br />

Mavrogheni. A călătorit la Curtea acestuia de la<br />

București pe când avea vârsta de 30 de ani. Rigas a<br />

petrecut cei mai productivi ani ai vieții sale mature,<br />

dar nu și cei mai liniștiți, la București, capitala<br />

Valahiei, un centru important al Iluminismu<strong>lui</strong>.<br />

Începând cu 1782, Rigas s-a remarcat imediat în<br />

societatearomâneascăatimpu<strong>lui</strong>.<br />

În cercul curții fanariote de la București în timpul<br />

domniilor <strong>lui</strong> Nicolae Caragea, Mihail Suțu și<br />

Nicolae Mavrogheni, Rigas a deținut demnități și a<br />

avut relații cu cărturari celebri, precum Dimitrie<br />

CatargișiIosipMoisiodax,careauinfluențatînmod<br />

hotărâtor cariera sa în părțile Valahiei, devenită a<br />

douasapatrie.<br />

Prima filă a Hărții Greciei a <strong>lui</strong> Rigas a fost<br />

republicată în 1885 de către jurnalistul și scriitorul<br />

Thomas Paschidis. Moartea acestui martir național,<br />

alături de cea a tinerilor săi tovarăși (care „s-au<br />

adunat grăbiți/medici, cărturari, negustori/studenți<br />

ca să afle/Harta Ceru<strong>lui</strong>”), dar și planurile sale<br />

îndrăznețe au stârnit admirația societății românești<br />

într-o asemenea măsură încât în primele decenii ale<br />

secolu<strong>lui</strong> al XIX-lea pe străzile din București și din<br />

Iași puteau fi auziți tineri și bătrâni intonând<br />

versurileimnu<strong>lui</strong>„Thourios”.<br />

Palamas scrie despre Rigas: „Acest om nu scrie<br />

versuri, cântă versuri. Proclamația <strong>lui</strong> Rigas se<br />

transformă în cântec. Și numai prin ardoarea<br />

sinceritățiișiavântuldorinței<strong>lui</strong>devinepoezie”.


Planulrevoluționaral<strong>lui</strong>Rigasjoacăunrolprimordialînformareaidentitățiirevoluționareaeteriștilor.<br />

Lucrarea<strong>lui</strong>Theofilos:RigasșiCoraiscareînalțăGrecia.Lastânga,<br />

MonumentuleroilorgrecidelaDrăgășani.


COLENTINA<br />

CARTIERPERIFERICALBUCUREȘTIULUI<br />

În<strong>1821</strong>ColentinaseaflaînvecinătateaBucureștiu<strong>lui</strong>,astăzicompletîncorporatăînțesutulurban.<br />

Aiciafostloculundes-auașezatrevoluționariigrecilaBucurești.<br />

<strong>Ipsilanti</strong>arămasînPalatulGhica-Tei,iarlocotenențiisăiînaltemănăstiridinapropiere.


MĂNĂSTIRILEISTORICEDINCARTIERULCOLENTINA<strong>–</strong>ADĂPOSTPENTRUETERIȘTI<br />

MĂNĂSTIREAMĂRCUȚA,1779<br />

FAMILIAIPSILANTI<br />

Ridicatăinițialîn1587șiîn1779afostreclăditădintemeliidecătrefamilia<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,buniculrevoluționaru<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>.Ctitoriimănăstirii,așacumeste<br />

obiceiulînValahia,auportretelelorînpronaos,ladreapta,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,domnalȚăriiRomânești,șifiulsău,Constantin.Aiciseaflășimormântulfrate<strong>lui</strong><strong>lui</strong><br />

<strong>Alexandru</strong>,Gheorghe<strong>Ipsilanti</strong>careamuritlaBucureștiîn1847.Deasemenea,aici,înfostaclădireareședințeidevarăafamilieiafuncționatprimulorfelinat,darși<br />

primaclinicădepsihiatriedinoraș,în1839.<br />

Constantin<strong>Ipsilanti</strong>aadusînBucureștipeunuldintreceimaimarimediciaivremii,peConstantinCaracaș.Stema<strong>Ipsilanti</strong>peclopotniță.


Stemafamiliei<strong>Ipsilanti</strong>


Familia<strong>Alexandru</strong>șiEcaterina<strong>Ipsilanti</strong>


FamiliaConstantinșiElisabeta<strong>Ipsilanti</strong>


Mormântulprințu<strong>lui</strong>Gheorghe<strong>Ipsilanti</strong>,fratele<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>.<br />

Decedatîn1847înBucurești.


MănăstireaFundeni,1699 - FamiliaCantacuzino<br />

UnadintrecelemaifrumoasebisericidinBucurești,construitădespătarulMihailCantacuzinoînColentina.Aredecorațiuniexterioaresculptateînzidșielementede<br />

artăpersană.AcelașiaridicatșibisericaColțeaîncentrulorașu<strong>lui</strong>.Dinpunctdevederearhitecturalaparținestilu<strong>lui</strong>brâncovenescșiestededicatăcelorTreiIerarhi.


FAMILIACANTACUZINO


MĂNĂSTIREAPLUMBUITA,1559<br />

DEDICATĂMĂNĂSTIRIIXIROPOTAMDELAMUNTELEATHOS<br />

MănăstireacuhramulIoanBotezătoruldinColentina.Ctitor,<strong>Pe</strong>trucelTânăr(1559-1568),careadedicat-omănăstiriiXiropotamdelaMunteleAthos.Aspectulactualdatează<br />

din1647cânddomnulMateiBasarabareclădit-oînurmaunuiincendiudevastator.În1573,aiciafuncționatprimatipografiedinBucurești,întimpuldomnu<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>II<br />

Mircea,iarîn1582aufosttipăritedouăTetraevangheliișiPsaltiri.Cutremuruldin1802adistrusturnulclopotniță,careafostreconstruitdecătreDespotDionisiealIoanninei.<br />

UnuldintreprimeletipografiidinBucurești,1573.Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.


Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.


BISERICAȘICIMITIRULFAMILIEIGHICA<br />

GhiculeștiierauofamilienobilădinImperiulotoman,acționândînspecialînMoldovașiȚaraRomânească.FamiliaîșiaveaoriginilepețărmurileAlbanieisudice,darcelmai<br />

probabilloculdebaștinăeraCorița,înEpiruldeNord.ÎntimpulImperiu<strong>lui</strong>otomanGhiculeștiis-austabilitinițialînGrecia,iarmaiapoiînConstantinopol,ajungândunadintrecele<br />

maicunoscutefamiliifanariote.ÎnsecoleleXVII-XIX,mulțimembriaifamilieiaufostnumițidomniînȚaraRomâneascășiMoldova,stabilindu-șireședințapermanentăînaceste<br />

țări.ÎnpalatulGhicaafostgăzduit<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiisalelaBucurești.<br />

PalatulseaflăîncartierulColentina.


CENTRULISTORIC


BISERICAȘIMĂNĂSTIREAARHANGHELILORMIHAILȘIGAVRIIL<br />

CUNOSCUTĂȘICASTAVROPOLEOS,1724<br />

MănăstireaafostctitoritădeepirotulIoanichieîn1724.Călugărlaînceput,ulteriorarhimandrit,Ioanichieajucatunrolimportantînadministrareaacesteia.Numelesăueste<br />

legatcumultedonațiicătreBisericaOrtodoxă.Înpronaos,pelaturadevest,arhimandritulestereprezentatîmpreunăcualțictitori,alecărorportretevotivesuntînsoțitede<br />

inscripțiiînlimbagreacă.Multeplăcidepiatrăcuinscripțiivotiveîngreacăsepăstreazăîncăîncurteabisericii.Deasupraintrăriiprincipaleînlocașputemcitipisaniaîn<br />

grecește.Bisericaseaflăîncentrulistoricalorașu<strong>lui</strong>șiesteunadintrecelemaivechiconstrucțiicareausupraviețuitpânăastăzi.


NicolaeMavrocordatșidoamnaSmaragdacuceleșasevlăstareprinciare,1728


Belucemetery<br />

AnthiMiheli,Tinosisland<br />

ParculCișmigiu,<br />

IzvorulSissiStefanidi


PATRIARHIA ROMÂNIEI ,1658<br />

BisericaOrtodoxăRomână,cunoscutășicaPatriarhiadinRomânia,<br />

esteBisericăautocefală.


BISERICADOMNEASCABUNAVESTIRE-CurteaVeche,1554


SPITALULȘIBISERICACOLȚEA<br />

FAMILIACANTACUZINO,1704


SpitalulColțea,1704,primulașezământdeacesttipdin<br />

București.<br />

AfostclăditdespătarulMihailCantacuzinoșidesoția<br />

<strong>lui</strong>,Maria,întimpuldomniei<strong>lui</strong>ConstantinBrâncoveanu<br />

avândcamodelSpitalulSanLazarodinVeneția.


Bustul<strong>lui</strong>MihailCantacuzino


BisericafamilieiCantacuzino,1698


AteneulRomân(1888).<br />

Salădeconcerteîncentruistoric<br />

TheRomanianAthenaeum


Hanul<strong>lui</strong>Manuc(1808)<br />

Unuldintreultimelehanuriotomane(Caravanserai)înRomânia.Unlocdepopaspentru<br />

negustoriigreci.Dispuneade100decamere,spațiidedepozitare,casedeoaspeți,pivnițe.Afost<br />

ridicatîn1808dearmeanulEmanuelMârzaian,cunoscutșicaManukBei.Aicinegustoriigreci<br />

încheiauînțelegeriledintreei.


PALATULCANTACUZINO<strong>–</strong>astăziMuzeulEnescu.Afostridicatlaînceputulsecolu<strong>lui</strong>XX,pentruaservicareședințăprimaru<strong>lui</strong>Bucureștiu<strong>lui</strong>șiprim-ministru<strong>lui</strong>României,<br />

GheorgheGr.Cantacuzino.Palatulafostmoștenitdefiulsău,MihaiCantacuzino,careamuritlaovârstătânărășifărăcopii.Soțiasas-aremăritatcucompozitorulGeorgeEnescu.


PalatulCEC(1897)încentrulistorical<br />

orașu<strong>lui</strong>.PictorulgrecMihailSimonidis<br />

aexecutatfrescaacestuiedificiu.


CASALUICOSTACHESUȚU,1833<br />

(Muzeulorașu<strong>lui</strong>București,astăzi)


Sinopticdespresucceseleeroicealedomnu<strong>lui</strong>NicolaeMavrogheni,1789<br />

ConstantinBrancoveanu1618-1716


TUDORVLADIMIRESCU(1780-<strong>1821</strong>)<br />

În urmă cu două secole, în ianuarie <strong>1821</strong>, în Țara<br />

Românească au avut loc evenimente care au generat<br />

o schimbare profundă asupra structurilor sociale și<br />

politice ale țării. În următoarele decenii, intrând pe<br />

drumul modernizării și europenizării, România a<br />

devenit un stat unitar, național și suveran. Tudor<br />

Vladimirescu este considerat de istoriografia<br />

națională ca o figură măreață și în același timp<br />

tragică a națiunii, o piatră de hotar care a marcat<br />

sfârșitul domniilor fanariote și începuturile epocii<br />

moderne.<br />

În momentul declanșării revoluției de la <strong>1821</strong>,<br />

Theodor (Tudor) Vladimirescu avea în jur de 40 de<br />

ani. Născut în satul Vladimir din Gorj, Tudor<br />

provenea dintr-o familie de țărani înstăriți și preoți<br />

sătești. Casa părintească din satul părintesc era una<br />

modestă, construită din lemn, ca orice casă<br />

țărănească din acele vremuri. Boierul Glogoveanu,<br />

stăpânul locu<strong>lui</strong>, cucerit de istețimea copilu<strong>lui</strong>, l-a<br />

luatlaconaccasă-lînvețecartecotlacotcufiulsău.<br />

Aici Tudor a deprins să scrie și să citească la nivel<br />

elementar.Nuafostnicidecumunomdecarteșinici<br />

nu s-a străduit să învețe mai mult decât i-ar fi fost<br />

necesar în negoț, așa cum ar fi însușirea minimală a<br />

unor cunoștințe de greacă și germană, limbile<br />

comerțu<strong>lui</strong>deprinpărțilelocu<strong>lui</strong>.<br />

Momentul de glorie al <strong>lui</strong> Vladimirescu a fost<br />

războiul ruso-otoman din 1806. Ținutul său natal,<br />

Oltenia, s-a aflat în primele decenii ale secolu<strong>lui</strong> al<br />

XVIII-lea sub stăpânire habsburgică. În zonele<br />

subcarpaticeexistaoțărănimeliberășiînstărită,care<br />

nudepuțineoris-apusînslujbaarmelororidecâte<br />

ori a fost chemată de cârmuirea țării. Tudor nu a<br />

ezitat să răspundă chemării la arme de către rușii<br />

carestăpâneauvremelnicțara.<strong>Pe</strong>ntrufaptelesalede<br />

arme, împăratul Rusiei, <strong>Alexandru</strong> I, l-a<br />

recompensat cu decorații și i-a oferit protecția<br />

juridicășifiscalăaconsulu<strong>lui</strong>săudelaBucurești.<br />

În următorii ani, Tudor s-a angajat în administrația<br />

localăajudețu<strong>lui</strong>săucavătafdeplai,unfelde<br />

subprefect al zilelor noastre. Acest post conferea<br />

titularu<strong>lui</strong>căinebănuitedeîmbogățire.Ținutuldela<br />

granița austriacă aducea țării venituri considerabile<br />

din exportul de vite, iar Vladimirescu nu a ezitat să<br />

se folosească de orice împrejurare pentru a mai face<br />

unban.Negoțulcuvite,negoțulcuproduseagricole,<br />

arendarea de mori și cârciumi sunt doar câteva din<br />

afacerile comerciale în care acesta s-a implicat. <strong>Pe</strong> la<br />

<strong>1821</strong>Tudoreraunpersonajcuîncrengăturisolideîn<br />

toatemediilesocialeatâtlanivellocalcâtșila<br />

București. Relațiile sale cordiale cu Alexander Pini,<br />

consulul rus, i-au dat credit ca om destoinic și de<br />

încredere. Pandurii, foștii săi camarazi de arme din<br />

vremea războiu<strong>lui</strong> cu turcii erau acum partenerii săi<br />

comerciali. Boierii din guvernul Țării Românești,<br />

nemulțumiți de prezența grecilor de la<br />

Constantinopol în posturi cheie la conducerea țării,<br />

voiaucuoriceprețoschimbareînavantajullor.<br />

Printre boierii țării erau și câțiva membri ai Eteriei<br />

grecești, dar ponderea acestora în luarea deciziilor<br />

nu trebuie exagerată. La sfârșitul <strong>lui</strong> ianuarie <strong>1821</strong>,<br />

după moartea subită a domnu<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> Suțu,<br />

care refuzase oferta Eteriei, boierii care asigurau<br />

interimatul i-au ordonat <strong>lui</strong> Tudor Vladimirescu să<br />

organizeze o mișcare insurecțională a pandurilor în<br />

Oltenia. Boierii i-au dat <strong>lui</strong> Tudor bani și arme,<br />

punându-i la dispoziție și un secretariat pregătit să<br />

întocmească proclamațiile pentru ridicarea<br />

poporu<strong>lui</strong>. De asemenea, căpitanii eteriști Iordache<br />

Olimpiotul și Farmache l-au rugat pe Tudor să li se<br />

alăture, încheind cu acesta o convenție militară.<br />

Istoricul Andrei Oțetea a arătat că acest document,<br />

cunoscut ca „Legământul <strong>lui</strong> Tudor cu Eteria”, este<br />

singura dovadă istorică privind presupusa aderare a<br />

comandantu<strong>lui</strong>românlaorganizațiarevoluționarăa<br />

grecilor.<br />

Acțiunea <strong>lui</strong> Tudor în Oltenia a fost foarte bine<br />

pregătită. Cuvintele sale, prin care înfiera tirania și<br />

abuzurile, promiteau bunăstare pentru toată lumea.<br />

Revendicărilesalepoliticeeraumoderate,vizândcu<br />

precădere îndreptarea fărădelegilor. Foarte mulți<br />

țărani au răspuns la chemarea <strong>lui</strong> Tudor și s-au<br />

înrolat în armata sa. Boierii de la București s-au<br />

speriatdeacestentuziasmpopular,maialescăTudor<br />

erahotărâtsăvinăcuoameniisăiîncapitalațării.În<br />

acelașitimp,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,aflatînMoldovaîn<br />

apropierea graniței, se pregătea să intre cu oamenii<br />

săi în Țara Românească. Între timp Rusia a<br />

condamnat revolta, iar sultanul a primit învoire să<br />

intre în Principate, pentru a restabili ordinea. Mulți<br />

boieri au fugit peste hotare în momentul în care<br />

Tudor a intrat în București. El a încercat să-și<br />

consolideze poziția, dar nu a reușit să împace toate<br />

taberele:boieri,clerici,țărani,eteriștișiotomani.Ar<br />

fipututoarecaunomdinpoporsăaspirelaopoziție<br />

deputerecesecuveneaînacelevremuridoarmarilor<br />

boieri?<br />

În 30 martie <strong>1821</strong>, Tudor Vladimirescu s-a întâlnit<br />

cu <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> la Colentina, unde se aflau<br />

adunați eteriștii. În urma întâlnirii, Tudor a refuzat<br />

să se alăture armatei <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, propunându-i<br />

acestuia ca amândoi să acționeze în același scop, dar<br />

pecăiseparate,nuîmpreună:„Greciaesteagrecilor,<br />

România a românilor”. Dacă <strong>Ipsilanti</strong> era un tânăr<br />

idealist, pregătit să se arunce în vâltoarea luptei,<br />

Vladimirescu, om pragmatic, a încercat prin<br />

negocieri să evite sau cel puțin să întârzie invazia<br />

otomanilor. În fața inevitabilu<strong>lui</strong>, el a părăsit<br />

Bucureștiulalăturându-segrecilor.Intențiasaerade<br />

a organiza o mișcare de rezistență în Oltenia, iar în<br />

caz de eșec plănuia să fugă în Austria. Mulți dintre<br />

căpitanii <strong>lui</strong> Tudor erau însă nemulțumiți de<br />

asprimeacucarecomandantullorpedepseaactelede<br />

indisciplină și jaf. <strong>Pe</strong> de altă parte, <strong>Ipsilanti</strong> nu avea<br />

încredere în Vladimirescu, bănuindu-l că fugea de<br />

confruntareadirectăcuturcii.Eteriștiiauprofitatde<br />

un complot din tabăra pandurilor și au reușit să-l<br />

captureze pe Tudor. Acuzat de trădare pe baza unor<br />

dovezi mincinoase, Vladimirescu a fost executat în<br />

27mai<strong>1821</strong>.Dupăomorârea<strong>lui</strong>Tudor,opartea<br />

armatei sale s-au unit cu trupele <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și<br />

Olimpiotul.<br />

Ștefan<strong>Pe</strong>trescu<br />

Cercetător


Reproducereasteagu<strong>lui</strong>Revolutieidin<strong>1821</strong><br />

TudorVladimirescu


Armedintimpullupteipentruindependență,<strong>1821</strong>


Litografia<br />

PanduriitrecrâulOlt,<br />

10martie<strong>1821</strong>


TUDORVLADIMIRESCU


Armelerevoluționarilorromâni(panduri)


Portretul<strong>lui</strong><br />

TUDOR<br />

VLADIMIRESCU -<br />

ChristianStanciu


MUZEULDEARTĂ<br />

PORTRETEDINEPOCAREVOLUȚIEI


RomâniaînepocaRevoluției


ȚăranidinOltenia


FamiliaGhica


Mercenaralbanez(arnăut)


Portretderevoluționară(Revoluțiadela1848)


ZincaSamurcaș<br />

MareLogofătConstantinCartargiu<br />

Dorad’Istria(născutăGhica)


Grigore Brâncoveanu, cărturar și mare ban în Țara Românească (1771-1832).<br />

PrimulpreședintealSocietățiifilologicegreco-dacice.<br />

RigasFerraiosfusesesecretarulacestuia.<br />

MarealogofeteasăSmaragdaCatargi


IorguCostacopol,cluceralCurții<br />

domneștidinȚaraRomânească<br />

SultanaMavrogheni VorniceasaMariaBurada Bărbatîncostumoriental


PoetulIenăchițăVăcărescu


FamiliaManu,membrualDivanu<strong>lui</strong>


MUZEULDEARTĂ<strong>–</strong>CÂTEVADINEXPONATELEDEARTĂRELIGIOASĂ


MĂNĂSTIRILEDINSUBURBIILEBUCUREȘTIULUI,ADĂPOSTPENTRUREVOLUȚIONARIIGRECI<br />

MĂNĂSTIREACERNICA,1608<br />

Mănăstireaafostctitorităîn1608deȘerban-Vodă.<strong>Pe</strong>loculeiaexistatlaînceputobisericădinlemn. VorniculCernicaȘtirbeiareconstruitlăcașul.<br />

Seaflăînapropiereaorașu<strong>lui</strong>București,peinsulalacu<strong>lui</strong>Cernica.


MĂNĂSTIREACĂLDĂRUȘANI,1638<br />

Aflatăladistanțăde30dekmdeBucurești,pemalurilelacu<strong>lui</strong>Căldărușani,mănăstireaafostridicatădedomnulMateiBasarab.Areaspectdefortăreață,zidurile<br />

avândmicideschizăturidetragere.Aiciafuncționatobibliotecășiotipografie.Afostunadintabereleridicatederevoluționariigreci.


PALATULMOGOȘOAIA<br />

ȘIBISERICASFÂNTULGHEORGHE<br />

Ridicatîntre1698și1702decătreConstantinBrâncoveanu,palatalaparțineașa-numitu<strong>lui</strong>stilbrâncovenesc.Palatulafostnumitdupănumelevăduveiboieru<strong>lui</strong>român<br />

Mogoș,proprietarulterenu<strong>lui</strong>pecareseaflă.După1714,caurmareaexecuțieilaConstantinopolatuturormembrilorfamilieiBrâncoveanu,pentrucăaurefuzatsă-și<br />

renege credința, întreaga lor avere a fost confiscată, iar palatul a transformat în han. Domnul Ștefan Cantacuzino a redat averea familiei nepotu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Brâncoveanu,<br />

Constantin. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiu<strong>lui</strong> cu rușii din 1768-1774. Mai târziu, palatul a fost ajuns în proprietatea fetei adoptive a <strong>lui</strong> Grigore<br />

Brâncoveanu,ZoeMavrocordat,măritatăcuGheorgheBibescu,domnitoralȚăriiRomânești.


BISERICASFÂNTULGHEORGHE


MĂNĂSTIREASNAGOV,1408<br />

Seaflăpeinsulalacu<strong>lui</strong>Snagov.<br />

LegendaspunecăaiciarfifostîngropatVladȚepeș(noiembriesaudecembrie1431-decembrie1476),cunoscutșicaDracula,domnalȚăriiRomâneștiîn1448,între<br />

1456-1462șiîn1476.


CURTEADOMNEASCĂDINTÂRGOVIȘTE,1310<br />

Muntenia<br />

AdouacapitalăaȚăriiRomânești.AiciînsecoleleXVIIșiXVIIIobservămorenaștereaculturiișiartelor,înspecialînprivințadezvoltării<br />

arhitecturii,acentrelormonasticedarșiacomerțu<strong>lui</strong>.DomnulConstantinBrâncoveanuafostunuldintreceimaimarieverghețiaiculturiiși<br />

aiartelor,creștinînfocatșifilelin.Înmultebisericictitoritedeacestaaufostangajațizugravigreci.ConstantinZugravulseremarcăînaceastă<br />

perioadăfăuritordeșcoală.ElapictatBisericaMareDomneascăîn1698.<br />

<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>apopositînapropiereaacestuilocvremede40-45dezile.


GALAȚI<br />

OrașimportantșiportlaDunăre,înprovinciaistoricăMoldova,cuprimaatestaredocumentarăîn1445.<br />

Oprezențăgreacăputernicăîncădinantichitate.<br />

Câmpdebătălieîntimpulrevoluțieigrecești<strong>–</strong>21februarieși1mai<strong>1821</strong>.


BĂTĂLIADELAGALAȚI1MAI<strong>1821</strong><br />

În 21 februarie <strong>1821</strong>, D. Arghiropoulos din Salonic,<br />

subcomanda<strong>lui</strong>VasileCaravia,împreunăcu150de<br />

oameni înarmați au declanșat acțiunea<br />

revoluționară de la Galați. Din cei 100 de otomani<br />

înarmați au ucis 70 și 30 au fost dezarmați. De<br />

asemenea, au fost confiscate 11 corăbii otomane. A<br />

fost prima bătălie a mișcării revoluționare care s-a<br />

încheiatcuvictoriagrecilor.<br />

ISTORICULBĂTĂLIEI<br />

Țarul <strong>Alexandru</strong> I al Rusiei, sub presiunea <strong>lui</strong><br />

Metternich, a permis Porții să trimită trupe în<br />

Principate pentru a-i înfrunta pe revoluționari.<br />

Comanda armatei otomane a revenit valiu<strong>lui</strong> de<br />

Silistra, Selim Mehmet, care la sfârșitul <strong>lui</strong> aprilie<br />

<strong>1821</strong> a ordonat pașei cetății Brăila, Iusuf Berkofcali,<br />

săreocupeGalațiul.Iusufpașaaatacatcu2000de<br />

infanteriști, 3 000 cavalerie și tunuri. Apărarea<br />

Galațiu<strong>lui</strong> a trecut sub comanda <strong>lui</strong> Thanasis<br />

Karpenisiotis, care a dispus mobilizarea a 600 de<br />

oameni, a ordonat reconstruirea fortificațiilor din<br />

perioadarăzboiu<strong>lui</strong>ruso-otomandin1806<strong>–</strong>1812și<br />

apusînpozițiedetragere19tunuri,dintreaceleace<br />

fuseseră trimise generalu<strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> de către grecii<br />

din Odessa și din Basarabia. A lăsat în poziție de<br />

luptă 400 de bărbați în incinta cetății, iar pe ceilalți<br />

200 i-a poziționat în cele trei fortificații din jurul<br />

orașu<strong>lui</strong>.<br />

În 30 aprilie avangarda turcilor a trecut Dunărea și<br />

Siretulcu18plutecutunuri,luând-oînaval,pentru<br />

a-i lovi pe greci de pe cursul apei. Karpenisiotis a<br />

opusrezistențăpeliniaprincipalăafortificațiilor.<strong>Pe</strong><br />

celelaltepozițiiseaflaufrațiiMangleridinCefalonia,<br />

Iorghis Papas din Adrianopol, Damianakos din<br />

Sfakiașipărintele<strong>Pe</strong>trosMonic.<br />

În primele ore ale dimineții de 1 mai turcii au<br />

declanșat ofensiva, așezând la mijloc trupele<br />

pedestre, sprijiniți din laturi de cavalerie. Grecii au<br />

contracaratfiecareatacdardupăoredeluptăau<br />

cedat și au început să se retragă spre tranșeele din<br />

dreapta și stânga, în afară de Cotiras și de cei 32 de<br />

vitejiaisăicareseluptaucasănupiardă„niciun<br />

glonțfărăsângededușman”.Dupăceauterminat<br />

praful de pușcă și-au deschis drum printre turci cu<br />

săbiile și au intrat în Galați, care fusese deja ocupat<br />

deturci.Aurmatoluptăcorplacorp,aumurittoți<br />

grecii până la ultimul. Karpenisiotis și alți 45 de<br />

războinici au continuat să se lupte cu turcii în<br />

fortificațiiledincentru,înfruntândcutunurișipuști<br />

mii de dușmani, pierzându-și viața 700 dintre ei.<br />

Odatăculăsareaîntunericu<strong>lui</strong>luptaaîncetat.<br />

<strong>Pe</strong>ntru puținii supraviețuitori nu exista nicio<br />

speranță de salvare. În zori, ei și-au aruncat<br />

pelerinele peste tranșee, asupra cărora turcii și-au<br />

descărcat puștile, iar înainte ca aceștia să le încarce<br />

din nou, asediații au rupt rândurile dușmane cu un<br />

atac. 20 de luptători, în frunte cu Karpenisiotis, au<br />

reușit să fugă teferi. Așa cum scrie Xodilos, „această<br />

luptădin1maidelaGalați,chiardacăpare<br />

păguboasă pentru greci, s-a dovedit totuși destul de<br />

glorioasă și faimoasă pentru ei, prevestind victoria<br />

grecilorasupraturcilor”.<br />

https://el.wikipedia.org/wiki/<br />

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_<br />

%CE%93%CE%B1%CE%BB%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%AF%C<br />

E%BF%CF%85


GALAȚI-MĂNĂSTIREAPRECISTA,1657


Dunărea


Casecuarhitecturăcaracteristicăzonei


CURTEADEARGEȘ,1310<br />

Muntenia<br />

CtitoralCurțiiDomneștiafostRaduVodă.AiciafuncționatprimulscaunalMitropolieiUngrovlahiei,înființatăînsecolulalXIV-leadecătreepiscopi<br />

greci.AfostcapitalaȚăriiRomâneștișiunuldintreprimelecentreculturalealeregiunii,zonădeinterferențăîntreOrientșiOccident.SimbolulCurțiide<br />

ArgeșestebisericaSf.Nicolae,alecăreifresceaufostexecutatedeartiștigreci.CurteadeArgeșseaflăînvalearâu<strong>lui</strong>Argeș(unadintremultelevăicarese<br />

formeazălapoalelesudicealeCarpaților).Construităînstilbizantintârziu,caracteristiczonei,bisericaSf.NicolaeDomnescesteunexemplude<br />

arhitecturăbisericească,specificăînValahia.


Sf.NicolaeDomnesc,1310


MănăstireaCurteadeArgeș afostfondatădeNeagoeBasarab,domnitoralȚăriiRomânești.Eaafostridicatăprinstăruințameșteru<strong>lui</strong>Manoleșiazidarilorsăi.Construcția<br />

afostînceputăîn1512șiafostfinalizatăîn1526,întimpuldomniei<strong>lui</strong>RadudelaAfumați,ginerele<strong>lui</strong>NeagoeBasarab.Interiorulmănăstiriipăstreazăicoanedintimpul<br />

<strong>lui</strong> Șerban Cantacuzino (secolul XVII), Evanghelia scrisă cu litere de aur de mâna reginei Elisabeta a României și tablourilor primilor regi ai țării, Carol și Elisabeta. În<br />

pronaosseaflăcripteledomnitorilorNeagoeBasarab,RadudelaAfumațișialeregilorRomâniei,CarolI,FerdinandI,împreunăcusoțiilelorElisabetașiMaria.


BISERICAADORMIREAMAICIIDOMNULUI<strong>–</strong>OLARI(1687)


DRĂGĂȘANI<br />

MONUMENTALEROILORBATALIONULUISACRU


BĂTĂLIADELADRĂGĂȘANI<br />

DIN7IUNIE<strong>1821</strong><br />

Țările Române au constituit unul dintre multele<br />

focarealerenașteriinaționalegreceștidela<strong>1821</strong>.La<br />

Drăgășani a avut loc o ciocnire militară dintre<br />

armata revoluționară a <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>,<br />

comandantulsupremalEteriei,șiarmataImperiu<strong>lui</strong><br />

Otoman.<br />

INTRAREAOTOMANILOR<strong>ÎN</strong>ȚARA<br />

<strong>ROMÂNE</strong>ASCĂ<br />

În30aprilie<strong>1821</strong>aavutloc,cuacordulRusiei,<br />

intrareaînȚărileRomâneaarmatelorotomane,care<br />

au trecut granița pe la Brăila. Prima confruntare<br />

importantăaavutlocpe1mai<strong>1821</strong>laGalați<strong>–</strong>unde<br />

la 21 februarie <strong>1821</strong> fusese înălțat steagul grec de<br />

cătreVasileCaravia.<strong>Pe</strong>parcursulluniimai<strong>1821</strong>,au<br />

avutlocciocnirialearmateiturceșticugrecii,fărăca<br />

forțele<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>săaibăvreunsuccessemnificativ.<br />

Greciis-auregrupatlaRâmnic,aflatla8oredistanță<br />

de Drăgășani, în vreme ce otomanii, ale căror forțe<br />

ajungeau la 2 600 de soldați, au ocupat mănăstirile<br />

Șerbănești, Stâncești, Străjești și Mamul, blocând<br />

intrarea în trecătoarea Carpaților. În același timp,<br />

800deturcis-auîndreptatspreDrăgășani.<br />

Înceledinurmă,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>s-ahotărâtsă-i<br />

înfrunte pe turci în câmpia Drăgășanilor aruncând<br />

în luptă întreaga armată, constituită din 5 000 de<br />

forțe pedestre, 2 500 cavalerie, și 4 tunuri. Primele<br />

unitățigreceștiaupornitspreDrăgășanipe15iunie<br />

<strong>1821</strong> în condiții meteorologice nefavorabile,<br />

ajungând în zonă la 18 iunie <strong>1821</strong>. Pozițiile ocupate<br />

de greci le ofereau acestora un avantaj major, iar<br />

comandantulotomanaltrupelorotomaneCaraFeiz,<br />

pentru a înfrunta armata greacă, a început să ridice<br />

fortificații și în același timp să incendieze parte din<br />

localitate. În timp ce <strong>Ipsilanti</strong> se afla la o distanță de<br />

treioredecâmpuldeluptăsfătuindu-se cuIordache<br />

Olimpiotul,înziuade19iunie<strong>1821</strong>căpitanulVasile<br />

Caravia, contrar ordinelor de a nu executa nicio<br />

acțiunepânăpe20iunie,i-aatacatcu800decălăreți<br />

pe otomanii ce se aflau între zidurile fortificate ale<br />

MănăstiriiȘerbănești.Ofensivaaeșuat,iarCaraviasaretrasînmunți.<br />

Astfel,BatalionulSacru,cares-aaflatinițialaproape<br />

decavaleria<strong>lui</strong>Caraviacu375deofițeriși<br />

infanteriști, s-a trezit că lupta de unul singur<br />

împotrivauneicavaleriiotomanenumeroase,faptce<br />

aprovocatpierderiserioase.Purtătoruldedrapel,25<br />

de ofițeri și 180 de soldați au căzut morți, în timp ce<br />

37 de membri ai Batalionu<strong>lui</strong> au fost capturați. În<br />

momentul de cumpănă al luptei a ajuns acolo<br />

Iordache Olimpiotul, care a reușit să-i salveze pe<br />

restul soldaților din Batalionul Sacru, în total 136,<br />

printre care și pe comandantul acestora, Nicolae<br />

<strong>Ipsilanti</strong> și pe aghiotantul lor, Athanasios Tsacalof,<br />

co-fondatoralEteriei.Înluptănuaapucatsăintre<br />

grosul trupelor <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> care s-au împrăștiat<br />

văzândBatalionulSacrudecimatșipeCaraviafugar.<br />

CONSECINȚELELUPTEI<br />

DupădezastruldelaDrăgășani,soartarevoluțieidin<br />

ȚărileRomâneeradejadecisă.Voluntariiau<br />

dezertat, iar armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> s-a dizolvat.<br />

<strong>Ipsilanti</strong>s-arefugiatlaRâmnic,deundeîn20iunie<br />

<strong>1821</strong> a întocmit ultimul ordin în care evocat jertfa<br />

Batalionu<strong>lui</strong>Sacrușicondamnatrădareadinpartea<br />

statu<strong>lui</strong>săumajorcivilșimilitar:„Voi,umbreale<br />

Batalionu<strong>lui</strong> Sacru, care trădaţi fiind, aţi căzut<br />

victime ale luptei pentru bunăstarea patriei, primiţi<br />

prin mine mulţumirile conaţionalilor voștri! <strong>Pe</strong>ste<br />

puţintimpsevaridicamonumentspreaeterniza<br />

numelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârşitmiau<br />

dovedit credinţă şi sinceritate rămân săpate în<br />

inimameaînchiparzător.Amintirealorvafi<br />

întotdeaunabalsampentrusufletulmeu”.<br />

Lupta de la Drăgășani a constituit și finalul epopeii<br />

Eteriei grecești. <strong>Ipsilanti</strong> a fost arestat și închis în<br />

Austria, iar Olimpiotul și tovarășii săi s-au aruncat<br />

în aer cu un butoi plin cu pulbere în clopotnița<br />

MănăstiriiSecu.IoanFarmache,dupămaimultezile<br />

de luptă la Mănăstirea Secu, a negociat capitularea,<br />

însă otomanii nu și-au respectat angajamentul și l-<br />

au omorât la Constantinopol. În pofida eșecu<strong>lui</strong>,<br />

această campanie a jucat un rol important în<br />

Revoluție, întrucât a distras atenția Porții de la<br />

operațiunile militare din Grecia, a oferit timp<br />

luptătorilorgrecișiaajutatlavictoriafinală.<br />

BATALIONULSACRU<br />

Batalionul Sacru a fost constituit din tineri<br />

voluntari, în special studenți din universități.<br />

Combatanții Batalionu<strong>lui</strong> Sacru erau infanteriști<br />

echipați cu carabine și săbii. Purtau uniforme din<br />

țesătură de culoare neagră cu emblema tricoloră. <strong>Pe</strong><br />

caschetăsubpanăerainscripționatăfraza„Libertate<br />

sau Moarte” și semnul craniu<strong>lui</strong> cu oase poziționate<br />

înformădecrucecasimbol alvictorieiviețiiasupra<br />

morții.SteagulBatalionu<strong>lui</strong>Sacrueratricolor,roșul<br />

simboliza patriotismul, albul fraternitatea, și negrul<br />

sacrificiul. Într-o parte a steagu<strong>lui</strong> era inscripționat<br />

îndemnul SUB ACEST SEMN VEI <strong>ÎN</strong>VINGE (ΕΝ<br />

ΤΟΥΤΩ ΝΙΚΑ) și era zugrăvită imaginea Sfinților<br />

Constantin și Elena. În cealaltă parte era imaginea<br />

păsării Phoenix renăscută din flăcări, având<br />

inscripția DIN CENUȘA MEA RENASC (ΕΚ ΤΗΣ<br />

ΣΤΑΚΤΗΣ ΜΟΥ ΑΝΑΓΕΝΝΩΜΑΙ). Comandant al<br />

Batalionu<strong>lui</strong> Sacru a fost desemnat fratele <strong>lui</strong><br />

<strong>Alexandru</strong>,Nicolae<strong>Ipsilanti</strong>.<br />

„Nu mai am încălţări, picioarele mele sunt julite.<br />

Dorm în băltoace aducătoare de moarte. Trăiesc<br />

mâncând seminţe, rareori găsesc o bucată uscată de<br />

pâine.Daracestelipsuriîmisuntdulci,aceastăviaţă<br />

îmiplace.Măaflupentruprimaoarăînfrunteaunor<br />

oameni liberi, care nu mă împovărează cu titluri<br />

inutile, ci îmi dau numele dulce de frate...Vă<br />

salut!...Ne vom revedea?... Unde?...Dumnezeu ştie!”<br />

(dinscrisoareamaioru<strong>lui</strong>DimitrieSuțu,unuldintre<br />

comandanțiiBatalionu<strong>lui</strong>Sacru)<br />

În cimitirul din Drăgășani în România există<br />

Monumentul Eroilor Căzuți, ridicat în 1884 la<br />

inițiativa unui comitet constituit de ziarul grecesc<br />

„Sylloghoi” din București. Monumentul a fost lucrat<br />

în marmură de <strong>Pe</strong>ndelic de căre artiștii Halepas și<br />

Lambaditis din Tinos. Obeliscul dintr-un monolit<br />

esteînaltdeaproximativ5metri,având înparteade<br />

suscruceaînreliefașezatăpesemilună,iarînpartea<br />

de jos însemnul Batalionu<strong>lui</strong>. În centrul obeliscu<strong>lui</strong><br />

într-ocoroanădedafiniesteinscripționatculiterede<br />

aur:<br />

TRECĂTORULE, ANUNȚĂ CĂ NOI NE<br />

ODIHNIMAICICĂZUȚIPENTRULIBERTATE<br />

https://el.wikipedia.org/wiki/<br />

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_%CE%94%CF<br />

%81%CE%B1%CE%B3%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%B1%CE%BD%CE%AF%<br />

CE%BF%CF%85<br />

http://www.lavaro21.gr/2018/06/06/i-machi-tou-dragatsaniou-6-7-<br />

iouniou-<strong>1821</strong>/<br />

http://dtkaram.webpages.auth.gr/wp-content/uploads/<br />

2018/03/<strong>1821</strong>-<br />

%CE%B5%CE%BA%CF%84%CE%B5%CF%84%CE%B1%CE<br />

%BC%CE%AD%CE%BD%CE%BF1-1.pdf


RÂULOLT


Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate


MonumentulBatalionu<strong>lui</strong>Sacrudin<strong>1821</strong>,aflatîncimitirulmunicipaldin<br />

Drăgășani-Olt.Unuldintrecelemaiimpunătoaremonumentedeacesttip<br />

ridicatînafaragranițelorGreciei.Afostridicatîn1884lainițiativaunuicomitet<br />

formatînjurulredacțieiziaru<strong>lui</strong>grecescdinBucurești,„Sylloghoi”(Asociații).<br />

Afostlucratînmarmurăde<strong>Pe</strong>ndelicdecătreartiștiiHalepasșiLambaditisdinTinos.<br />

Areoînălțimedeșaptemetri.Înparteasuperioarăaobeliscu<strong>lui</strong>estesculptatăînrelief<br />

cruceaașezatăpesemilună,iarînparteadejosemblemaBatalionu<strong>lui</strong>Sacru.


Monumentuleroilorromâni


Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate


CâmpuldeluptădelaDrăgășani


BisericaridicatădeUniuneaElenădinRomânia<br />

pecâmpuldeluptă


MĂNĂSTIREACOZIA,1388<br />

Oltenia<br />

CtirorulmănăstiriiafostMirceacelBătrânîn1388.AfostrestauratădemaimulteoridecătreNeagoeBasarab,ConstantinBrâncoveanușiȘerban<br />

Cantacuzino.Seaflăpemalulrâu<strong>lui</strong>Olt.Stilulestebizantinatâtînceeacepriveștetehnicazidiriicâtșifresca.Afostridicatăîntr-opoziție<br />

strategică.Aicis-aurefugiatrevoluționariigreci,iarînapropiereamănăstiriis-audatmaimultelupte.ConstantinZugravulaexecutatfrescadin<br />

exonartexîn1707.


MĂNĂSTIRILEDINOLTENIA<br />

TISMANA(1378)ȘIHOREZ(1690)


MănăstireaTismana<br />

AiciTudorVladimirescuaorganizat<br />

răscoalațăranilorromâni(panduri).În<br />

aceastăregiuneauavutlocmaimultelupte


MĂNĂSTIREAHOREZU,1690<strong>–</strong>DEDICATĂSFINȚILORCONSTANTINȘIELENA<br />

Mănăstirea Horezufostctitorităîn1690dedomnulConstantinBrâncoveanu,careadomnitînȚaraRomâneascăîntre1688și1714.Icoaneaghiograficeșipicturamuralăaparțin<strong>lui</strong><br />

ConstantinZugravul,1694,avândtemecaresuntinspiratedinasediulConstantinopolu<strong>lui</strong>.Afostdeclaratmonumentalpatrimoniu<strong>lui</strong>universalUNESCO.Esteconsideratcaunexemplu<br />

caracteristicdestilbrâncovenesc,fiindapreciatpentrudecorațiunileexterioare,fresceleexcepționaleșiportretelevotive.


FAMILIALUICONSTANTINBRÂNCOVEANU,ctitoriaimănăstiriiHorezu


TRANSILVANIA(înepocăparteaAustriei)<br />

<strong>Ipsilanti</strong>treceînAustriapelaCâinenilaTurnuRoșu.


ΜARȘULLUIIPSILANTICĂTRETRANSILVANIA, PROVINCIEAAUSTRIEI<br />

TrecătoareaTurnuRoșudinValahiacătreAustria<strong>–</strong>gravurideepocă


SCULENI,17IUNIE,<strong>1821</strong><br />

BĂTĂLIADELASCULENI<br />

Bătălia de la Sculeni (Moldova) a fost una dintre<br />

ultimele lupte ale eteriștilor în Principate împotriva<br />

armatei otomane. A avut loc în 17 iunie <strong>1821</strong>, zece<br />

zile după bătălia de la Drăgășani, și s-a încheiat cu<br />

victoriaotomanilor.<br />

ISTORICULBĂTĂLIEI<br />

OtomaniiauintratînIașila13iunie<strong>1821</strong>.Colonelul<br />

înrezervăalarmateirusești,GheorgheCantacuzino,<br />

arefăcutovechefortăreațădepemalulPrutu<strong>lui</strong>,în<br />

apropiere de Sculeni. Cantacuzino a dat consemn<br />

restultrupelorsăisealătureînacelpunct,darcând<br />

acesteaauajuns,elnumaieraacolo.Aalessătreacă<br />

PrutulșisăgăseascăadăpostînBasarabiarusească.<br />

După cum scrie Dionysios Kokkinos, comandanții<br />

celor 400 de combatanți, „după ce au întărit câmpul<br />

de la Sculeni cu puținii oșteni cei-i mai aveau, s-au<br />

împărtășit cu Sfintele taine și au mâncat anafură în<br />

loc de pâine, spunându-și între ei: Aceasta este<br />

ultima noastră masă”. Comandant al tuturor<br />

trupelor de la Sculeni a fost desemnat Athanasios<br />

Karpenisiotis.<br />

Confruntarea militară a avut loc în 17 iunie <strong>1821</strong> în<br />

fața trupelor generalu<strong>lui</strong> rus Zambaniof și al<br />

refugiaților greci și moldoveni din Iași, care priveau<br />

evenimentul de pe malul stâng al Prutu<strong>lui</strong>. Atacul a<br />

fostdeclanșatdeChehaiaBeicu2000deinfanteriști,<br />

4 000 de călăreți și șase tunuri. Eteriștii au luptat<br />

împotriva a 8 000 de turci, dintre care 4 000 de<br />

călăreți.Pierderiletotalealelupteiseridicăla300de<br />

morți și 50 de răniți în tabără grecilor, iar în cea<br />

turcăla1600demorțiși200derăniți.<br />

Apostolos Stavrakas, în fruntea a 100 de cretani și<br />

epiroți,animicitavangardaotomană.Înacelașitimp,<br />

infanteria greacă a obținut un mare succes. Turcii s-<br />

au retras. Atacurile turcilor s-au repetat timp de opt<br />

ore. Cei 400 de greci s-au împuținat unul câte unul.<br />

Printre puținii rămași în luptă se număra și<br />

Athanasios Karpenisiotis, „un bărbat de mare<br />

caracter și cu inimă eroică”. După ce comandantul<br />

trupeloraaruncatșiultimelegloanțeasupraturcilor,<br />

aaruncatceledouăpistoaleînrâu,șiapucândsabia<br />

înmânăs-anăpustitasupraturcilorșiacăzutmort.<br />

Aproape toți luptătorii de la Sculeni au căzut morți.<br />

Puținii răniți s-au salvat trecând Prutul în ținutul<br />

Rusiei. Așa cum scrie Kokkinos în Istoria Revoluției<br />

grecești, „această luptă nu are asemănare în paginile<br />

Luptei de Eliberare în privința sentimentu<strong>lui</strong> de<br />

solidaritate, bravură, eroismul în fața morții decât<br />

poateculuptele<strong>lui</strong>AthanasiosDiakosdelapodulde<br />

pesteAlamanașiale<strong>lui</strong>PapaflessaslaManiaki”.<br />

Menționămprezențaremarcabilăpecâmpuldeluptă<br />

a clericu<strong>lui</strong>Lucas (Leontiadis din Atena), egumenul<br />

a două mănăstiri mici din România, metocuri ale<br />

mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. Lucas era<br />

membru al Societății Amicilor și susținuse moral și<br />

material pe <strong>Ipsilanti</strong>. În lupta de la Sculeni le-a<br />

insuflatcredințăluptătorilor,iarînaintedeînceperea<br />

lupteiaoficiatsfinteletainedecareampomenitmai<br />

sus. După luptă, a ajutat 58 de luptători să treacă<br />

PrutulșisăserefugiezeînRusia.Maitârziu,eli-a<br />

ajutatperefugiațiigrecidinRusiasăajungăînGrecia<br />

cuechipamentșialteprovizii.Într-undocumentdin<br />

20 iunie semnat și de Lucas, sunt consemnate actele<br />

debravurăale<strong>lui</strong>CaragheorghilaSculeni.<br />

https://el.wikipedia.org/wiki/<br />

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_<br />

%CE%A3%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BB%CE%B5%CE%BD%<br />

CE%AF%CE%BF%CF%85


MOLDOVA,JUDEȚULNEAMȚ<br />

MĂNĂSTIRILENEAMȚ,SECU,VĂRATECȘIAGAPIA<br />

ULTIMELELUPTEALEGRECILOR<strong>ÎN</strong>ȚARA<strong>ROMÂNE</strong>ASCĂ


ΜĂNĂSTIREANEAMȚ,1457<br />

Sfârșitul<strong>lui</strong>august<strong>1821</strong>,OlimpiotulșiFarmaches-auhotărâtsăcoboaredinmunțiînzonadecâmpie.Mulțicombatanții-aupărăsit.Ceidoicăpitanideoștiaupopositcuaproximativ350deluptătorila<br />

mănăstireaNeamț,iarmaiapoiși-auluatultimeleforțelamănăstireaSecu.<br />

MănăstireaNeamțesteunadintrecelemaibinecunoscutedinRomânia.Delactitorireaeișipânăastăzireprezintăcelmaimarecentrumonahal,culturalșispiritualdințară.Ctitorieadomnu<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>truMușatIîn<br />

1457. Aici au fost traduse lucrări istorice din greacă în limba română. Și astăzi mănăstirea dispune de o tipografie modernă. Biserica construită la sfârșitul secolu<strong>lui</strong> al XV-lea de către domnul Ștefan cel Mare.<br />

IcoanaMaiciiDomnu<strong>lui</strong>Îndrumătoareacareseaflăaiciestedanieaîmpăratu<strong>lui</strong>bizantinManuelPaleologulcătredomnulMoldovei,<strong>Alexandru</strong>celBun(1400-1432).


MĂNĂSTIREASECU,1602<br />

AfostctitoritădeboieruldinMoldova,NestorUrecheîn1602.ÎnafaraCatedraleipeparteadreaptăseaflămormântulmitropolitu<strong>lui</strong>Moldovei,<br />

Varlaam,protectoralOrtodoxiei.BisericaafostdedicatăSf.IoanBotezătorul.LuptadelamănăstireaSecuafostșiultimaconfruntaremilitarăîntre<br />

trupeleEterieișiarmataotomană.<br />

AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.


LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU<br />

Lupta de la Mănăstirea Secu a fost ultima<br />

confruntare militară dintre forțele Eteriei și armata<br />

Imperiu<strong>lui</strong> otoman, în contextul general al<br />

Revoluției grecești de la <strong>1821</strong>. Bătălia a avut loc la<br />

mănăstirea Secu din Moldova în septembrie <strong>1821</strong>,<br />

astăziînjudețulNeamț.<br />

SFÂRȘITULLUPTEI<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />

După eșecul revoluției în Țara Românească,<br />

Iordache Olimpiotul l-a însoțit pe <strong>Ipsilanti</strong> până la<br />

granița austriacă, pe care prințul a trecut-o în 8<br />

iunie.DoarRevoluționariaumairămas,nicidecum<br />

vreo revoluție, după luptele dezastruoase de la<br />

Drăgășani și Sculeni. Iordache Olimpiotul,<br />

dispunând de o forță considerabilă, a luat drumul<br />

Câmpulungu<strong>lui</strong> din Valahia muntoasă, unde se afla<br />

și soția <strong>lui</strong> însărcinată, sârboaica Stana și cei doi<br />

copii minori, de la care și-a luat rămas bun pentru<br />

ultimaoară.<br />

Din Câmpulung, Olimpiotul și oamenii săi au<br />

înaintat spre mănăstirea Curtea de Argeș, unde se<br />

afla pregătit de luptă Ioan Farmache și oamenii săi.<br />

Celedouăcăpeteniiși-auunitforțele,iardupăceau<br />

ajuns la concluzia că orice rezistență în Țara<br />

Românească era inutilă, s-au hotărât să treacă<br />

CarpațiișisăintreînMoldova,iardeacolosătreacă<br />

în Basarabia rusească de unde ar fi găsit modalități<br />

deaajungeînGrecia.<br />

Au pornit la drum împreună cu 800 de combatanți.<br />

ÎnMoldovaeis-auîntâlnitcugeneralulsârbVladen<br />

careseîndreptaspreSerbia.Delaelauaflatveștile<br />

teribiledespresoartabătălieidelaSculeni.<strong>Pe</strong>drum,<br />

Olimpiotuls-aîmbolnăvit,iarsoldațiisăil-aupurtat<br />

peunpatdelemn.Lasfârșitul<strong>lui</strong>august,Olimpiotul,<br />

bolnav fiind și nedorind să-și petreacă iarna în<br />

mijloculmunților,s-ahotărâtsăcoboareîntr-ozonă<br />

de câmpie. În urma acestei mișcări, mulți dintre<br />

tovarășii săi l-au părăsiți cuprinși de spaimă și<br />

deznădejde. În acest fel, Iordache și Farmache,<br />

împreună cu 350 de oameni, ultimul corp ce a<br />

supraviețuit acelor luni de lupte în Principate, au<br />

ajunslamănăstireaNeamț,iarcândtrupeleotomane<br />

s-au apropiat de ei, s-au refugiat la mănăstirea Secu<br />

în8septembrie,aflatăla24deoredeIași.Mănăstirea<br />

se afla într-un loc bine întărit, într-o vale îngustă,<br />

înconjuratădemunțiîmpăduriți.<br />

LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU<br />

Laînceput,Selihpașaatrimis300decavalericareau<br />

căzut în cursa întinsă de o parte a oamenilor <strong>lui</strong><br />

Farmache. Au murit 200 de turci și au fost capturați<br />

3. De la acești prizonieri, grecii au aflat că o mare<br />

forțăinamicăseapropiademănăstire,faptce-ifăcea<br />

să se gândească la abandonarea ei. Dintre căpitani,<br />

Olimpiotuleradepărerecăartrebuisătraverseze<br />

MoldovacudestinațiaBasarabia.Farmacheșisârbul<br />

Vladenconsideraucăunasemeneaplanarfifost<br />

imposibil de realizat din cauza număru<strong>lui</strong> mare de<br />

trupe otomane care împânziseră Moldova. Ca<br />

alternativă au propus retragerea în Austria ale cărei<br />

granițe erau foarte aproape. Cu toate acestea,<br />

Olimpiotul nu era de acord să-i urmeze fiindcă era<br />

convinscăaustrieciii-arfiarestatimediat.Înceledin<br />

urmă, dintr-un spirit de solidaritate, au rămas cu<br />

toții pe câmpul de luptă. Potrivit <strong>lui</strong> Filimon,<br />

Olimpiotuls-agânditcăeiarputeasăsereîntoarcă<br />

înregiuneamuntoasăaMoldovei,darseparecăîn<br />

cele din urmă a renunțat, influențat și de scrisoarea<br />

episcopu<strong>lui</strong> de Roman, care îl ruga să apere<br />

mănăstireașipatrimoniuleidemaniadistrugătoare<br />

aturcilor.<br />

Revoluționarii au plănuit să se apere în dreptul<br />

intrării din valea îngustă în care se afla mănăstirea,<br />

fără să știe că existau căi de acces din munți spre<br />

interiorul văii. În 8 septembrie corpul inamic<br />

principal a început să coboare spre mănăstire pe<br />

cărăriledemunte,cuajutorullocalnicilor.<strong>Pe</strong>ntrua<br />

le face față, Olimpiotul și-a pus oamenii pe<br />

meterezele mănăstirii, de unde trăgeau în turci,<br />

nelăsându-i să se apropie. Între timp, Farmache și<br />

oameniisăi,careseaflauînvaleîncercândsăoapere<br />

de invazia turcilor, au reușit în seara zilei de 8<br />

septembrie să reintre în mănăstire. Astfel, începând<br />

cu 9 septembrie a început asediul general asupra<br />

așezământu<strong>lui</strong> monahal de către turci, care<br />

dispuneaușideuntun.<br />

Thomas Gordon, în Istoria Revoluției grecești,<br />

menționează că Iordache Olimpiotul, din poziția<br />

disperată în care se afla, a adresat tovarășilor săi<br />

următoarea chemare la arme: „Fraților, în această<br />

situație dificilă doar la o moarte glorioasă trebuie să<br />

aspirăm (... ...) probabil va sosi ziua când patria va<br />

aduna osemintele noastre și le va duce să le îngroape<br />

înpământulpatrieistrămoșilornoștri”.<br />

JosephRaab,consululaustriacdelaIași,s-arfioferit<br />

să-l ajute pe Olimpiotul ca să fugă în Rusia, dar<br />

revoluționarul grec i-ar fi replicat: „Am luat armele<br />

ca să vărs sângele dușmanilor patriei, nu ca să-mi<br />

scappielea.Ocaziaestepreafavorabilăacumcasămipermits-opierd”.<br />

Olimpiotuls-abaricadatcu7sau8combatanțiloiali<br />

în clopotnița mănăstirii, în timp ce Farmache și<br />

oamenii săi apărau ultimele poziții. În acel moment<br />

al luptei s-a întâmplat cel mai glorios moment al<br />

revoluției în țările române: împrejurări ce au rămas<br />

neclare, a izbucnit un incendiu în clopotniță.<br />

Olimpiotulseaflaînpericoldeaficapturat.<br />

Refuzând orice tratative cu turcii, el le-a cerut<br />

tovarășilorsăicarevoiausăsesalveze,săpărăsească<br />

clopotnița. Dar nimeni nu a plecat. Atunci a tras un<br />

focdearmeîntr-unbutoicupulbereșiaaruncat<br />

clopotnițaînaer,lovindu-ișipeturciicareseaflauîn<br />

apropiere.<br />

Asediul mănăstirii a continuat cu o apărare turbată<br />

condusădeFarmachepânăînziuade22septembrie,<br />

provocândmaripierderiturcilor,careaumaiadusla<br />

fața locu<strong>lui</strong> noi trupe, precum și 4 tunuri. Totuși,<br />

soldații greci au ajuns la limita răbdării, fără<br />

alimente, cu foarte puțină muniție, fiind răniți<br />

aproapetoți,inclusivFarmache.Astfel,fiindconvins<br />

degaranțiileoferitedeconsululprusacWolfcăturcii<br />

vorrespectaamnistiașicăîivorlăsapegrecisă<br />

părăsească imperiul, Farmache și oamenii săi au<br />

capitulat în 23 septembrie, exceptând pe cei 33 de<br />

bărbați care au reușit să fugă în timpul nopții.<br />

Înțelegereanuafostrespectată,iarprizonieriiaufost<br />

imediat executați, dar nu înainte ca aceștia să se fi<br />

năpustit neînarmați asupra turcilor și să stranguleze<br />

vreo 40. Ofițerii au fost duși la Silistra și decapitați<br />

dupăceaufosttorturați.Farmacheafostexpediatla<br />

Constantinopolpentruafiexecutat.<br />

https://el.wikipedia.org/wiki/<br />

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%B7%CF%82_%<br />

CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%AE%CF%82_%CE%A3%CE%AD%<br />

CE%BA%CE%BA%CE%BF%CF%85


AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.


TheodorosBryzakis,1858<br />

GRECIARECUNOSCĂTOARE<br />

PinacotecaNațională,Atena


MĂNĂSTIREAVĂRATEC<br />

MănăstireaVăratic,ceamaimarecomunitatedemaicidinRomania,fiindformatădinpeste400viețuitoare. MănăstireaafostfondatădeBălașaHerescu(1757-1842),fiica<br />

părinte<strong>lui</strong>MihaildelaBisericaSfântulNicolaeDomnescdinIași.MăicuțaviețuialaschitulToplițadinapropieresubnumeledeOlimpiada.MănăstireaVăratecafostașezatăsub<br />

administrareaMănăstiriiAgapia,iardin1839adevenitunașezământmonahaldesinestătător. Zidurilemasivedinpiatrăinconjoarăbisericaprincipală,„AdormireaMaicii<br />

Domnu<strong>lui</strong>”.Intimpulrevoluțieidela<strong>1821</strong>,așezămantulafostasediatșijefuitdeotomani.Maimultebunuriaufostfurate,iarmaicilealungatesauucise.MaicaOlimpiadas-a<br />

refugiatlamănăstireaSecu.


MĂNĂSTIREAAGAPIA<br />

MănăstireaAgapiaesteunadintrecelemaiimportanteșimaimariașezămintedemaicidinRomânia.Aiciviețuiescintre300și400decălugărițe,fiindconsiderată<br />

adouamănăstirecamărimedințarădupăVăratic.Mănăstireaesterenumităinintreagalumeprinpicturamuralădelainterior,executatăintre1858și1861de<br />

pictorulNicolaeGrigorescu,unuldintreceimaideseamăreprezentanțiaiimpresionismu<strong>lui</strong>dinRomania.Locașulmonahalafostridicatintreanii1641și1643de<br />

hatmanulGavriilCoci,frateledomnu<strong>lui</strong>VasileLupu.Bisericaafost restauratășimodificatădemaimulteoride-alungulsecolelor.Biserica,inchinată<br />

ArhanghelilorMihailșiGavriil,afostsfințităin1647.


ELENISMUL<strong>ÎN</strong>SPAȚIUL<strong>ROMÂNE</strong>SCȘICAZULADOUĂDINTREMULTELECOMUNITĂȚI<br />

GRECEȘTIDINROMÂNIA<br />

BRAȘOV<strong>ÎN</strong>TRANSILVANIAȘIBRĂILALADUNĂRE


ELENISMUL<strong>ÎN</strong>SPAȚIUL<strong>ROMÂNE</strong>SC<br />

<strong>Pe</strong> pământul României de astăzi s-a dezvoltat,<br />

începând cu zorii antichității și până în epoca<br />

modernă, o lume pe care o putem numi ca fiind a<br />

doua„MagnaGraecia”.<br />

Istoriaromânilorșiistoriagrecilornupotfistudiate<br />

autonom una față de cealaltă întrucât aceste două<br />

popoare,spredeosebiredetoatecelelaltedinEuropa<br />

deSud-Est,auavutrelațiistrânse,rodniceșide<br />

lungă durată de-a lungul timpu<strong>lui</strong>. <strong>Pe</strong> teritoriul de<br />

astăzi al României diaspora greacă a scris unul<br />

dintre cele mai strălucitoare capitole din istoria<br />

elenismu<strong>lui</strong>. Începând cu fondarea primelor colonii<br />

grecești la Marea Neagră în secolele VII-VI î.Hr. și<br />

până astăzi, relațiile celor două popoare au fost<br />

continue, neîntrerupte. Cel mai mare port de la<br />

Marea Neagră, Constanța, în antichitate celebra<br />

cetateTomis,afostfondatînurmăcu2500deanide<br />

cătregreciidinMilet.<br />

Odată cu ascensiunea Constantinopolu<strong>lui</strong> pe scena<br />

istoriei, civilizația bizantină se reflectă vreme de<br />

pesteunmileniuasuprațărmu<strong>lui</strong>nordicalDunării.<br />

Oameni de tot felul de profesii <strong>–</strong> negustori, țărani,<br />

clerici, cărturari, arhitecți, constructori <strong>–</strong>, bunuri,<br />

obiceiurișiidei,codurijuridice,artăbizantină,toate<br />

acesteacirculăneîntreruptșifărăobstacoleînaceste<br />

locuri. Amprenta civilizației bizantine <strong>–</strong> mai<br />

evidentăînȚaraRomâneascășiMoldova<strong>–</strong>poatefi<br />

observată pretutindeni: în Biserică (românii au<br />

rămas ortodocși până astăzi), în administrație,<br />

drept,civilizație.Greciișiromâniiseaflăîmpreună,<br />

solidari, timp de peste un mileniu, în lumea<br />

Ortodoxiei.<br />

După 1453, migrația grecilor către Țările Române<br />

împreună cu întreaga lor moștenire culturală<br />

contribuie la crearea unui adevărat „Bizanț după<br />

Bizanț”, ca să folosim sintagma mare<strong>lui</strong> istoric<br />

român, Nicolae Iorga. Ce-i drept controlul<br />

Imperiu<strong>lui</strong>OtomanasupraȚărilorRomânenuafost<br />

exercitatlafeldemultcaîncelelaltețăribalcanice,<br />

undestăpânireaafosttotală.<br />

Limba greacă, lingua franca în epoca antică, a<br />

devenit începând cu secolul XV și până la începutul<br />

timpurilormoderne,limbanegoțu<strong>lui</strong>șiacivilizației.<br />

Începând cu secolul al XVII-lea, limba greacă a<br />

devenit instrumentul exclusiv de comunicare în<br />

școală și în domeniul științelor, fiind timp de mai<br />

mulți ani vector de propagare a civilizației<br />

occidentaleînEuropadeSud-Est.<br />

Mediul ecleziastic a constituit unul dintre<br />

principalelesectoaredepătrundereagrecilorînviața<br />

internă și în civilizația societății medievale<br />

românești, începând cu secolul al XVI-lea. Prima<br />

edițietipărităaBiblieiaparelaVenețiaîn1687.<br />

Grecii au fost prezenți pretutindeni și se remarcă în<br />

toate domeniile de activitate ale vieții economice,<br />

sociale și spirituale ale românilor. Companiile<br />

comercialegreceștidelaBrașovșiSibiucaredețineau<br />

în mâinile lor întregul comerț de tranzit dintre<br />

Orient și Occident sunt un exemplu caracteristic<br />

pentrusuccesulactivitățilornegustoreștialegrecilor<br />

înspațiulromânesc.<br />

ÎnaintecafanarioțiisăcontrolezeînsecolulalXVIIIlea<br />

viața politică a Principatelor, mai multe familii<br />

grecești remarcabile prinseseră deja rădăcini în<br />

pământul țării, asimilându-se în societatea<br />

românească, așa cum menționează cronicarii epocii.<br />

Nume precum Catargi, Ghica, Sturdza, Moruzi,<br />

Cantacuzino,<strong>Ipsilanti</strong>devinextremdecunoscutepe<br />

scenapolitică,iarmembriiacestorfamiliiauocupat<br />

demnități politice importante, contribuind la<br />

propășireacomunitățilorîncaretrăiau.<br />

În paralel, profesori, filosofi, medici, juriști,<br />

cărturari,clerici,artișticareveneauînPrincipatedin<br />

spațiulgrec,găsescînpământulromânescadoualor<br />

patrie. Nicăieri în Europa, între secolele XVI și<br />

XVIII,diasporagreacănuagăsitunadăpostatâtde<br />

rodnicșisigurcaaici,pentrua-șicontinuaexistența<br />

în mod pașnic. Aici grecii s-a dedicat idealurilor<br />

pentru ridicarea neamu<strong>lui</strong> și câștigarea libertății.<br />

Contribuția lor la reformarea structurilor socialpolitice<br />

și a mentalităților societății românești în<br />

caretrăiauesteastăzirecunoscutăînunanimitate.<br />

Înflorireașiapogeulelenismu<strong>lui</strong>înȚărileRomânesa<br />

produs în epoca fanariotă (1711/1716-<strong>1821</strong>). În<br />

afarădefaptulcăeraubuniadministratori,mulțidin<br />

cei 31 de domni fanarioți au fost ei înșiși cărturari<br />

sauoamenicareiubeaucultura.Primulfanariotdin<br />

Principate, Nicolae Mavrocordat, cărturar al<br />

Iluminismu<strong>lui</strong>timpuriu,acreatlaBucureșticeamai<br />

mare bibliotecă din Sud-Estul european. Cercul de<br />

cărturari de la București din jurul <strong>lui</strong> Dimitrie<br />

Catargi, „mecena cărturarilor din Valahia”, așa cum<br />

îi spuneau contemporanii săi, reprezintă un caz<br />

ilustrativpentruatmosferaspiritualăaepocii.Țările<br />

RomâneaufostvatraIluminismu<strong>lui</strong>grecesc.<br />

<strong>Pe</strong> pământ românesc a fost scrisă o pagină<br />

strălucitoare<strong>–</strong>șiînacelașitimptragică<strong>–</strong>aRevoluției<br />

grecești. De la Iași <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și eteriștii au<br />

pornitLuptadeEliberare.<br />

Învățământul în limba greacă afostpromovatde<br />

celebrele Academii domnești de la București și Iași<br />

(înființate în 1684 și, respectiv, în 1707), adevărate<br />

universități pentru Orient. <strong>Pe</strong> la catedra acestor<br />

instituții de învățământ au trecut aproape toate<br />

elitele intelectuale grecești din epocă timp de un<br />

secol și jumătate (până la <strong>1821</strong>). La Academia din<br />

București, care își propusese să revigoreze „Liceul”<br />

<strong>lui</strong> Aristotel, numărul elevilor în 1816, sub<br />

conducereaepirotu<strong>lui</strong>NeofitDuca,ajunsesela400.<br />

Începândcuadouajumătateasecolu<strong>lui</strong>XIXșipână<br />

la cel de-al Doilea Război Mondial, elenismul a<br />

intrat într-o nouă epocă. În orașele-port (multe<br />

devin porto-franco în 1837) dar și în alte centre<br />

urbane înfloresc comunități grecești puternice<br />

(Constanța, Brăila, Galați, Sulina), în special după<br />

1860, moment în care obțin personalitate juridică.<br />

„Bulevardul flotei bizantine”, Dunărea a devenit în<br />

secolul al XIX-lea simbol al elenismu<strong>lui</strong> în țările<br />

române.<br />

În 1940, numărul membrilor comunităților grecești<br />

depășea50000.Undeceniumaitârziu,ceimaimulți<br />

dintreeiaufostconstrânșisăpărăseascăaceastățară<br />

unde prinseseră rădăcini și prosperaseră. România<br />

intră într-o epocă istorică din care va ieși abia după<br />

45 de ani, în decembrie 1989. Cu toate acestea,<br />

prezența greacă pe teritoriul românesc nu a încetat<br />

niciodată să existe în aceste decenii. În secolul XX,<br />

România a găzduit în jur de 10 000 de greci, dintre<br />

care 3 000 de copii, consecință nefastă a războiu<strong>lui</strong><br />

civil din Grecia. Astăzi, în România trăiesc<br />

aproximativ 7 000 de greci, organizați în 24 de<br />

comunități,împrăștiateîntoatățara.


COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRAȘOV<strong>–</strong>TRANSILVANIA<br />

BisericaSf.Treime(1787)șiCimitirul


COMUNITĂȚILE<br />

GRECEȘTIDINROMÂNIA<br />

La mijlocul secolu<strong>lui</strong> al XVI-lea, mulți imigranți<br />

greci (din Macedonia, Tracia, Epir, <strong>Pe</strong>lopones) au<br />

căutat să câștige o viață mai bună în România,<br />

părăsind ogoarele nefertile din patriile lor.<br />

Aduseseră cu ei spiritul antreprenorial, răbdarea și<br />

perseverența în obținerea succesu<strong>lui</strong>. În<br />

Transilvania, la Brașov, Sibiu și Oradea înființează<br />

comunități negustorești, „Companiile”. Aceste<br />

companii se asemănau cu o breaslă negustorească,<br />

un corp profesional, al cărui nucleu era format din<br />

imigranți greci. Criteriul fundamental pentru a<br />

deveni membru nu era apartenența etnică, de clan<br />

sau confesiunea, ci calitatea de negustor și<br />

cunoașterea limbii grecești. Prima Companie<br />

grecească a luat naștere la Sibiu în 8 iulie 1636,<br />

constituind prima organizație colectivă de tip<br />

naționalîncuprinsulelenismu<strong>lui</strong>înepocastăpânirii<br />

otomane, dar și cea mai veche companie<br />

negustoreascădinSud-Estuleuropean.<br />

COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRAȘOV<br />

În1550,negustoriigrecidinMacedoniașidinTracia<br />

s-au stabilit în orașul fortificat Brașov <strong>–</strong> în afara<br />

zidurilor,încartierulSchei,undelocuiaușiromânii,<br />

întrucâtînincintacetățiitrăiaudoarsașii.<br />

În1561,G.Coresitraducedingreacăprimelelucrări<br />

religioase în limba română, aducând mai aproape<br />

celedouăpopoarecaretrăiauînafarazidurilor.În<br />

1678greciiobținpermisiuneadea-șiînființapropria<br />

companie. 7 negustori greci, în frunte cu<br />

comerciantul de blănuri, Panaiot Hatzinicos, epirot<br />

din Ioannina, ridică prin donațiile lor biserica<br />

greacă Sf. Treime, aflată în interiorul cetății (este de<br />

altfel prima biserică ortodoxă construită în incinta<br />

cetății Brașov). De asemenea, grecii au înființat un<br />

cimitir,undeputemcitișiastăziinscripțiilefunerare<br />

îngreacăcunumeleșiloculdebaștinăallocuitorilor.<br />

P.Hatzinikosaînființat,deasemenea,școalagreacă,<br />

unde au predat mari profesori greci, precum Neofit<br />

Duca, Iosip Moisiodax etc., biblioteca, precum și o<br />

fundațiedebinefacerepentrunevoiașiidinoraș.<br />

Timp de un secol întreg după 1750, greaca a fost<br />

limba comerțu<strong>lui</strong> în Balcani. Cei mai mulți<br />

negustori, indiferent de originea lor etnică, vorbeau<br />

grecește. Negustorii greci și-au apărat și ținut vie<br />

religia, conștiința națională și mândria originii lor.<br />

Scriitorul român Ioan Slavici precizează că poporul<br />

românaasociatcuvântul„grec”cucelde„negustor”;<br />

iarcândromâniispuncăseducla„Grecul”vorsă<br />

zicăcăseducla„băcăniaunuigrec”.<br />

În secolul al XVII-lea, pe măsura industrializării<br />

EuropeiOccidentalecreșteșicerereapentruproduse<br />

agricole din Orient. Produse precum grâul,<br />

bumbacul, inul etc., înfloresc în regiune, dar în<br />

același timp și Orientul își deschide piața pentru<br />

produsele industriale ale Occidentu<strong>lui</strong>. Schimburile<br />

comerciale aveau loc la bâlciuri organizate cu ocazia<br />

sărbătorilor, pe rutele terestre ale Europei Centrale<br />

ce uneau Orientul cu Occidentul. Atunci au început<br />

marile transporturi de marfă cu șlepuri pe Dunăre.<br />

Exploatarea fluviu<strong>lui</strong> și dezvoltarea circulației<br />

mărfurilor se datorează în mare parte Greciei. Se<br />

spune că Pontul Euxin era altădată „lac grecesc”, așa<br />

cumșiDunăreaadevenitorutădecomerț<br />

„grecească”, cum nu a existat o altă cale fluvială în<br />

lume. De la simplul marinar până la căpitan și la<br />

armator, grecii au scris primele pagini din istoria<br />

navigației dunărene. O mulțime de marinari și<br />

armatori din Heptanez, cei mai mulți din Cefalonia<br />

și din Itaca, întreprindeau constant transporturi de<br />

mărfuri la Dunărea de Jos cu șlepuri, remorchere,<br />

câștigându-șicuprisosințăporeclade„Fluvialii”.<br />

TratatuldepacedelaKuciuk-Kainargi(1774) afost<br />

extrem de important pentru dezvoltarea economică<br />

și pentru progresul navigației comerciale grecești.<br />

Rusia i-a impus sultanu<strong>lui</strong> să permită arborarea<br />

pavilionu<strong>lui</strong> rusesc pe vasele supușilor creștini din<br />

cuprinsul stăpânirii otomane, consacrând astfel<br />

principiul liberei navigații în Mediterana otomană.<br />

Pânăla<strong>1821</strong>,mulțiinsulariauajunsînbazinulMării<br />

Negre făcând comerț cu grâne. În 1813, insulele din<br />

Egeeaveauoflotăde615corăbii,echipajeleînsumau<br />

18000demarinariși6000detunuricaechipament<br />

necesarpentrucombatereapirateriei.Acestecorăbii<br />

au intrat în luptă mai târziu în războiul de<br />

independență. Mulți negustori de grâne au finanțat<br />

planurile de luptă ale Societății Amicilor (Eteria),<br />

înființată în 1814 la Odessa. Theodoros<br />

Kolokotronis, în discursul său de la Pnyx din 1836,<br />

afirmaînmodcaracteristic:„acestecorăbiidegrâne<br />

s-auluptatcusultanul”.<br />

La începutul secolu<strong>lui</strong> XX, cele mai multe vase se<br />

aflau în mâinile grecilor. În conformitate cu<br />

catagrafiile întocmite de corpul de căpitani și<br />

navigatori în 1901, 73 din cele 88 de vase erau<br />

grecești, și doar 7 românești. Chiar și Eleftherios<br />

Venizelos, când a vizitat Brăila în 1913, a spus că<br />

„nici în portul Pireu nu am văzut atâtea steaguri<br />

greceșticaînporturiledelaDunăre”.<br />

COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRĂILA<br />

Comunitatea greacă din Brăila a fost înființată în<br />

1863, cu scopul de a mobiliza aproximativ 5 000 de<br />

greci prin construirea mai întâi de toate a unei<br />

biserici grecești. Sfințirea bisericii Buna Vestire a<br />

Maicii Domnu<strong>lui</strong> a avut loc în 1872. Limba de cult<br />

era greaca, iar preoții slujitori de națiune greacă, în<br />

timp ce administrarea locașu<strong>lui</strong> și a bunurilor<br />

revenea unui comitet ales din rândul membrilor<br />

comunității grecești. Arhitectul bisericii a fost<br />

AvraamIoannidisdinBrusa,iarîntrepictoriifrescei<br />

îl remarcăm pe cefalonnitul Constantin Livadas-<br />

Liokis.Comunitateaamanifestatuninteresdeosebit<br />

pentruoperasocialășicaritabilă,cuprecăderedea<br />

acorda ajutor medical și farmaceutic pentru sute de<br />

greci.<br />

Spre sfârșitul anilor 1860, s-au înființat la inițiativa<br />

asociațiilorgreceștioșcoalăprimarădebăiețișiuna<br />

defete,careseocupaudeeducațiacopiilorsăraci.<br />

Aceste institute de învățământ, ce au fost preluate în<br />

următorii ani de comunitatea greacă din oraș, nu<br />

erau singurele școli grecești din Brăila. Aici existau<br />

foarte multe școli particulare. În 1889, comunitatea<br />

din Brăila număra 10 mii de membri, fiind cea mai<br />

mare dintre comunitățile străine ale orașu<strong>lui</strong>. Grecii<br />

carenuseocupaucuoformăsaualtadecomerț<br />

exercitau profesii liberale: profesori, medici și<br />

avocați.<br />

În anii 1950 și 1951, s-a abătut o mare nenorocire<br />

asupra comunității grecești, aproximativ 50% din<br />

grecii Brăilei au preferat să părăsească orașul din<br />

cauzaschimbăriiregimu<strong>lui</strong>politic.<br />

https://www.yumpu.com/en/embed/view/s8iCWhdIw7KE4RSO<br />

(FragmentdincarteameaRomâniainimiimele,2005)<br />

https://www.tovima.gr/2008/11/24/archive/sti-braila-sto-galatsi/


BRĂILA


Cartepoștalădin1905cuurăridePaște,<strong>ÎN</strong>MACEDONIAGRECEASCĂ<br />

<strong>Pe</strong>ntruFrățiaAjutoru<strong>lui</strong>MutualdinBrăila


BisericaBunaVestireaMaiciiDomnu<strong>lui</strong>,1872


Vecheașcoalăgreacă


Expoziție:CaselegrecilordinBrăila


<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />

<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />

DIMITRASTASINOPOULOU<br />

Μartie2021

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!