1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti

dimitrastasinopoulou

1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti - DIMITRA STASINOPOULOU

1821REVOLUȚIAGREACĂÎNȚĂRILEROMÂNE

PeurmeleluiAlexandruIpsilanti

DimitraStasinopoulou


1821REVOLUȚIAGREACĂ

ÎNȚĂRILEROMÂNE-

PeurmeleluiAlexandruIpsilanti

AcestdemerseditorialesteochemareaIstoriei.Una

dintre provocările cele mai profunde pe care le-am

trăitvreodată,grațieîncărcăturiispeciale-istoriceși

afective- pe care o poartă cu sine; un efort de

recuperare a unora dintre mărturiile istorice care

vorbescșiastăzi,după200deani,despreunuldintre

cele mai importante evenimente ale trecutului

nostru: Revoluția de la 1821, începută în Țările

Române; o încercare de a reda atmosfera epocii

(peceteacivilizațieibizantineînȚaraRomâneascăși

în Moldova se regăsește peste tot, în biserici, în

instituțiile statului, în justiție, în cultură), o căutare

deaimortalizașiasociaimaginealocurilordeastăzi

cupuținelemărturiidinaceavreme.

Fotografiile mele ilustrează însă și pașii ulteriori

parcurși împreună de cele două popoare. Capitolul

referitor la drumul străbătut de partizanii Eteriei

este urmat de o scurtă prezentare dedicată istoriei

relațiilorromâno-elene,fapteloristoricecareauunit

destinelepopoarelornoastre,grecșiromân.Greciiși

românii sunt împreună (solidari) de peste un

mileniu.

Revoluția de la 1821 este un eveniment deosebit de

complex, care a mobilizat numeroase forțe ale

elenismuluimodern-negustorii,greciidindiasporă,

cărturarii, domnitori din Principatele Române,

înalți funcționari ai Bisericii și căpitani de oști. A

mobilizat supușii creștini-ortodocși ai sultanului,

grecișiromeicarerămăseserăînținuturilenataleori

se repatriaseră în Grecia, toți cei care duseseră

dintotdeaunalupta.Oluptăcareîșipusesenădejdea

în patriotismul grecilor, care s-au împotrivit în

tăcere, dar cu încăpățânare, cu loialitate, demnitate

și mândrie, chiar și în momente încrâncenate. Au

luptat cu forță, cu lacrimi și sânge, dar întotdeauna

cu speranță. Revoluția a izbucnit în Moldova în 22

februarie, odată cu intrarea în luptă a unui corp

militar format din 4.500 de oameni, sub conducerea

lui Alexandru Ipsilanti - descendentul unei mari

familiifanariotedelațărmurileMăriiNegrealeAsiei

Mici,unidealistcareși-aasumat,începândcuaprilie

1820,întreagaresponsabilitatepentruplanificareași

declanșarea revoluției. Planul inițial al lui Ipsilanti

prevedea, mai întâi, deschiderea unui front în

Moreea (Peloponez), așa cum s-a și întâmplat, de

altfel, la o lună după intrarea eteriștilor în Moldova.

Dinmotivecerămânnecunoscuteșiastăzi,eladecis

săporneascăacțiuneadinregiuniledunărene,așacă

a trecut Prutul pentru a ajunge la Iași. Mărturiile

referitoare la parcursul urmat de oastea sa între

februarie și iunie 1821 -prezentate în fotografiievidențiază

o cale aducătoare de speranță, uneori

dramatică și demoralizatoare, dar eroică în cele din

urmă,careacondussprelibertate.

În ultimii treizeci de ani, viața mea se împarte între

Grecia și România, pe care o consider, de altfel, a

doua mea patrie. România a fost țara care m-a

inspirat să pun pentru prima dată mâna pe aparatul

de fotografiat, pentru a-mi exprima astfel dragostea

pentru caracterul ei autentic, frumusețea și

ospitalitatea ei nemărginită. Pentru aceasta îi voi fi

recunoscătoare mereu. Am avut ocazia să fac un

număruriașdefotografii.

Printre ele, pe urmele Revoluției de la 1821, unele

fotografii-document. Am completat această arhivă

cu ocazia ultimelor mele excursii prin țară. Nu sunt

istoric și nu îmi propun să fac aici o expunere

istorică. Nici nu aș îndrăzni să o fac. Vreau însă să

împărtășesc emoțiile mele prin intermediul

materialului fotografic. Textele prezentate în această

lucrare se bazează pe sursele istorice la care fac

referire. Cine dorește să aprofundeze faptele poate

studia lucrările istoricilor consacrați, care au

analizat fiecare detaliu al acestui moment

revoluționar.Cu200deaniînainte,greciișiromânii

-oameni cu origini, limbi și mentalități diferite- au

găsit modalitatea ca, în pofida suferințelor și a unor

chinuri pe care mintea noastră nu și le poate

închipui, să facă front comun (uneori mai puțin,

alteori mai bine închegat) pentru a trăi o viață mai

bună.Dar,pentruîmplinireaacestuidezideratafost

necesar ca, mai întâi, grecii și românii să înlăture

micileneînțelegeridintreeișisăajungăîmpreunăla

ceeaceîiapropieșiîiunește.Luptapentruatingerea

unui numitor comun este un efort de supraviețuire,

darșiocalespresucces.

„După 200 de ani, noi (grecii de astăzi) avem o

relație profund emoțională cu istoria noastră,

manifestăm afecțiune față de fapte și oameni, în

special atunci când este vorba de sacrificiu”,

menționează cu înțelepciune profesorul Nikos

Alivizatos. Deci, și imensa mea emoție se justifică.

Emoție pentru dăruirea și faptele familiei Ipsilanti,

pentrumembriiBatalionuluiSacru,pentruIordache

Olimpiotul, Ioan Farmache și pentru atâția eroi

anonimipecarei-amîntâlnitîncălătoriilemele.

Contribuția familiei Ipsilanti a fost atât de

importantă încât prezintă și astăzi interes pentru

istorici. Parcursul istoric al acestei familii s-a

îngemănatcusoartaelenismuluiînmaimultefeluri.

MembriifamilieiIpsilantis-auremarcatcaadevărați

conducători. Și-au sacrificat rangurile boierești,

averile, libertatea și viața pentru patrie. Elisabeta

Ipsilanti, mama lui Alexandru (din neamul

Văcărescu),întrebatăfiinddupăceși-adatșiultimul

ban pentru Lupta de Eliberare, „cum va trăi ea, o

principesă, în sărăcie”, a replicat: „Vă așteptați să-mi

pară rău de moșiile și de rublele mele, când am dat

patriei patru copii?” Elisabeta Ipsilanti a oferit

patrieișiaîngropatșasedintreceișaptecopiiaisăi.

În căutările mele despre membrii familiei Ipsilanti

am avut șansa de a descoperi câteva documente

interesante, inedite pentru mulți chiar și astăzi. În

Iași, un portret extraordinar al lui Ipsilanti și un

manuscris - o chitanță eliberată de Eterie drept

dovadă pentru încasarea unei donații de 1.498 de

groși de la un grec din Moldova, care dăduse astfel

„obolul” său pentru cauza Revoluției. În București,

în biserica familiei Ipsilanti, Mărcuța, părintele

paroh mi-a arătat cripta unde este depus fratele lui

Alexandru, Gheorghe Ipsilanti, mort în 1847. Acest

mormântseaflăsubcovorulcareacoperăpardoseala

din fața altarului. Veți observa numeroase fotografii

care ilustrează mănăstiri. Există o explicație.

Mănăstirile sunt depozitare ale unei bogății istorice,

poate una dintre cele mai vechi mărturii ale

trecutului, prezentului și viitorului unei lumi

neștiute și, totodată, parte identitară a României de

astăzi. Aceste lăcașuri de cult au oferit adăpost lui

Ipsilanti, locotenenților lui și tuturor luptătorilor

pentru cauza Revoluției. Mănăstirile nu au fost doar

locuri de adăpost în timpul nopții, ci și locuri care

ofereau protecție și siguranță. Erau fortificate, fiind

astfel mai bine protejate în fața invadatorilor

stăpânițideambițiidemărire.

Acest jurnal constituie un minim omagiu, un semn

de recunoștință, de apreciere și chiar de datorie față

de cei ce s-au sacrificat pentru ca noi astăzi să fim

Liberi. Vă chem să păstrăm viu curajul, răbdarea,

generozitateașiputereasufleteascăarevoluționarilor

de la 1821, a căror încredere în propriile puteri le-a

înflăcărat sufletele. Nu aș putea încheia această

scurtă introducere fără a-mi exprima recunoștința

față de toți cei care sărbătoresc alături de noi acest

momentderăscrucedinistorianoastră.

DimitraStasinopoulou

31martie2021

Strânsele legături de prietenie care apropie cele

douăpopoaresuntevidențiateșiînmesajulvicepreședintelui

Academiei Române, domnul

RăzvanTheodorescu


HELLENOROMANICA

București,29martie2021

Sunt mii de ani de când grecii și locuitorii

spaţiului carpato-dunărean au intrat în rodnice

relaţii. Cetăţile elene din Pontul Stâng Histria,

Callatis și Tomis au oferit geţilor modele de

arhitectură și ceramici de lux, spaţii teatrale și

modele politice, iar odată cu triumful

creștinismului activitatea misionară a unei

biserici răsăritene în lumea daco-romană s-a

petrecut în limba greacă a Părinţilor

Capadocieni. În aceeași limbă au slujit în

DobrogeașiînMunteniatrimișiiMariiBisericia

Bizanţului la Vicina, la Curtea de Argeș și la

Suceava în secolul întemeierilor statale. Și tot în

greceștel-aupredatpeAristotellaȘcoaladelaSf.

Sava din Bucureștii lui Constantin Brâncoveanu,

„iatrofilosofii” trecuţi pe la Universitatea din

Padova, Ioan Cariofil, Ioan Malibdos Comnen,

SevastosKymenites,IacobPylarinos.

precum Nicolae și Constantin Mavrocordat

descendenţi ai unui dragoman din

Constantinopol, care, primul în Europa a scris

despre descoperirea lui Harvey privind circulaţia

sângelui și tot pe atunci a traversat pământul

românesc Rhigas, eroul libertăţii grecești pe care

o omagiem la împlinirea a două veacuri de la

obţinereasa.

Drumurile spre această libertate au străbătut și

spaţiul ţării noastre, ceea ce arată convingător o

mare prietenă elenă, Doamna Dimitra

Stasinopoulou.

Acad.RăzvanTheodorescu

VicepreședintealAcademieiRomâne

DinlumeagrecofonăaMunteluiAthosveneaula

români iconografii bisericești și manuscrise

bogat ornate, din mediul grecesc provenea

Constantinos,conducătorulechipeidezugravide

laHurezi,arhonţilorgrecidetradiţiebizantinăle

aparţineauCantacuziniiîn ţărileromâne.

Modernitatea datorează nu puţine lucruri epocii

fanarioteîncareaustrălucitprinţi-cărturari


FAMILIAIPSILANTI

Originile familiei Ipsilanti sunt bizantine. Potrivit

tradițieifamiliei,eiseînrudeaucufamiliaXiphilini,

care, după căderea Constantinopolului în 1204, s-ar

fi refugiat la curtea Comnenilor din Trapezunt. În

secolulalXVIII-lea,membriiacesteifamiliiauajuns

la înalta demnitate de mare dragoman al Porții

Otomane, una dintre cele mai importante poziții în

diplomația otomană, care presupunea abilități

lingvistice și contacte cu alte puteri străine. Această

demnitateafostdeținutădeIoannisIpsilanti.

Fiul său, Alexandru Ipsilanti, cu o cultură vastă,

cunoscător al limbilor greacă, franceză, persană,

arabă și italiană, era un mare admirator al

Iluminismului. După un scurt mandat de Mare

Dragoman, a fost numit domnitor al Țării

Românești,luândînacelașitimppartelanegocierile

de pace dintre Rusia și Turcia, care s-au încheiat cu

TratatuldelaKuciuk-Kainargi.Fiiilui,Constantinși

Dimitrie, au plănuit să se ridice împotriva

stăpânitorului otoman, bazându-se pe sprijinul

Rusiei. Planullorafostînsă deconspirat.Eiaufugit

pestehotare,iartatăllormazilit.

Chiar și domnul Alexandru era un susținător al

independențeigrecești,iaratuncicândaaflatdespre

planurile de împărțire ale Imperiului Otoman între

Rusia și Austria a trimis memorii împărătesei

Ecaterina a II-a și, respectiv, împăratului Iosif al IIlea.Sultanulaaflatdespreacesteacțiuni,iarIpsilanti

a fost nevoit să se refugieze în Moravia. Totuși, în

1796turciil-auiertatșil-aunumitdinnoudomnitor

al Țării Românești. În cele două domnii, Ipsilanti a

creat o impresie excelentă în țară, numele său fiind

legat de reforme și de revigorarea culturală a

societății. După doi ani de domnie a fost mazilit și

s-aretrasdinviațapublicăînConstantinopol.Turcii

îl vor acuza pe Constantin, succesor al tatălui său la

tronul Moldovei, de insurecție. Ca măsuri de

represalii,Alexandruvafitorturatșiexecutat.

Constantin Ipsilanti a fost fiul lui Alexandru. S-a

născutlaConstantinopolîn1760șiamuritlaKievîn

1816. Este considerat „unul dintre cel mai educați

oameni ai Fanarului”. Tânărul Constantin Ipsilanti a

venit în contact cu mișcarea de eliberare care atunci

lua amploare în Balcani. De altfel, Rigas Feraios,

cândaajunslaConstantinopolîn1782,afostangajat

ca „grămătic”, mai exact secretar particular al lui

Alexandru Ipsilanti. Știm și că Constantin Ipsilanti

era la curent cu ideile împărtășite de această mare

personalitate intelectuală. Asemenea tatălui său și

bunicului, Constantin a exercitat funcția de Mare

Dragoman al Porții între 1796 și 1799, având

cunoștințe solide despre politica europeană într-o

epocă de reconfigurare a puterilor continentale ca

urmare a revoluției franceze și cu puțin înainte de

războaielenapoleoniene.Înperioadadomnieisaleși

grațierelațiilorsalecudiplomațiiruși,domnitorulva

juca un rol important și în constituirea unui regim

specialpentruHeptanez(InsuleleIonice),ajunsesub

stăpânirea Rusiei. În 1799, va ajunge domnitor al

Moldovei, iar în 1802 domnitor al Țării Românești.

În această calitate va încerca să profite de pozițiile

contradictorii ale marilor puteri, păstrând însă o

relație specială cu Rusia. Era de altfel epoca când

mulțisupușigrecofoniaisultanuluicredeaucăRusia

ar fi putut garanta formarea statului grec

independent.

În preajma războiului ruso-otoman și în urma

intervenției diplomației franceze, sultanul a decis să

îi schimbe pe domnitorii din Țările Române. Atunci

Constantin Ipsilanti a luat hotărârea de a fugi în

Rusia și anume la Kiev, care pe vremea aceea era

partedinImperiulRus.

În perioada războiului ruso-otoman, Constantin

Ipsilanti va reveni în Principate cu sprijinul rușilor

cadomnitoralambelorțări,MoldovașiValahia.Dar

în februarie 1808 a fost îndepărtat de pe tron,

întrucâtțarulurmăreasăimpunăaltemecanismede

control asupra Principatelor. Constantin își va

petrece ultimii ani din viață în Rusia, ocupându-se

deeducațiapatrioticăacopiilorsăi.Doidintrefiiisăi

vor juca un rol hotărâtor în revoluția greacă,

Alexandru și Dimitrie. Constantin îi scria fiului cel

mare în 1816 pe un ton aproape profetic: „Fiule, nu

uita niciodată că grecii trebuie să se bazeze doar pe

forțelepropriicasădevinăliberi”.

ALEXANDRU IPSILANTI(1792-1828)

Descendent al unei mari familii bizantine de pe

țărmurile sud-estice ale Mării Negre, Alexandru

Ipsilantiafostunidealistcarearidicatpepropriiisăi

umeri povara organizării și plănuirii mișcării

revoluționare. Alexandru Ipsilanti s-a născut la

Constantinopol în 1792 și a murit la Viena în 1828.

Era fiul domnului Moldovlahiei, Constantin

Ipsilanti.Făceapartedingardapersonală ecvestrăa

țarului și din această poziție s-a remarcat în

războaiele napoleoniene. În 1813, în vârstă de 21 de

ani, având gradul de colonel s-a distins în bătălia de

la Dresda în urma căreia și-a pierdut mâna dreaptă.

În 1820, la 28 de ani, și-a asumat conducerea

Societății Amicilor (Filiki Eteria), fiind numit

„Epitrop”, ceea ce în terminologia imperială

bizantină însemna vicerege, succesor legitim la

tronul Imperiului Roman, și totodată comandant al

Revoluției.ÎnacelașianmembriiEterieigreceștil-au

recunoscutca„EforgeneralalSocietățiiAmicilor”.

Alexandru Ipsilanti a emis imediat ce a pășit în

Moldova proclamația de independență: „Luptă

pentru credință și patrie”. După ce și-a dat demisia

din armata imperială, Ipsilanti a trecut Prutul în

Moldova în februarie 1821 și a ridicat steagul

Revoluției la Iași. În biserica Sfinții Trei Ierarhi

mitropolitul Veniamin a binecuvântat stindardul

revoluționar, cu însemnul Crucii, și, potrivit

ritualului bizantin, i-a înmânat sabia lui Ipsilanti.

Imediat este organizată o colectă pentru strângerea

unui milion de groși și este semnată Proclamația

cătrenațiuneșiApelulpentruînrolareavoluntarilor.

Din întreaga Europă ajung revoluționari, iar peste

puțin timp ia ființă Batalionul Sacru, constituit din

500 de soldați de elită. Jurământul membrilor

Batalionuluisunaînfelulurmător:

„Jursăvărsșiultimapicăturădesângepentrupatrie.

Săucidchiarșipefratelemeudacăîlgăsesctrădător

alpatriei…Șisănupredauarmeleînaintedeavedea

patriamealiberă,iarpedușmaniieisă-iurmăresc…”

Batalionul Sacru al lui Ipsilanti a fost nimicit în

bătălia de la Drăgășani în iunie 1821. Alexandru

Ipsilanti (împreună cu cei doi frați Gheorghe și

Nicolae,comandantulBatalionuluiSacru)s-auretras

spre teritoriile austriece. Autoritățile austriece,

pentru a-l prinde i-au întins o cursă, dându-i un

pașaportfalscunumelePaleoghenitis.L-auarestatși

l-au închis într-o celulă mizerabilă din fortăreața

medievală Munkács (Palanok). Aici a suferit

îngrozitor, iar sănătatea i s-a deteriorat iremediabil.

A fost eliberat la intervenția țarului Alexandru. Dar

după două luni de la eliberare, în 31 ianuarie 1828,

Ipsilanti a murit la Viena în vârstă de 36 de ani în

condițiidesărăciecruntă.


Fratele său, Dimitrie Ipsilanti, a urmat și el cariera

militatăînarmatarusă.Laînceputulluimartie1821

a venit în Grecia ca reprezentant al fratelui său la

cerereaexpresăaeteriștilordinPelopones,înspecial

al lui Papaflessas. Va juca un rol important în

desfășurarearevoluțieișisevaafirmaînmaribătălii.

În lupta din Petra, în septembrie 1829, va fi

comandantul forțelor grecești care vor nimici

armataotomană.Isevaoferiastfelșansaistoricăde

a încheia victorios războiul început de fratele său în

urmă cu opt ani. Dimitrie Ipsilanti va muri în 1832

laNafplio,rămânândînmemoriaistoricăcaofigură

eroicășiangelicăalupteipentrueliberare.

INIMASA

Ultima dorință a lui Alexandru Ipsilanti a fost ca

inima lui, după ce va să fie separată de trup, să fie

trimisăînGrecia.Dorințaaceastaîivafiîmplinităde

cătreGheorghiosLassanis,careaascuns-olaînceput

în cripta din biserica Sf. Gheorghe din Viena. În

1843, fratele său, Gheorghe, a trimis inima la

Mitropolia din Atena. În 1859, după moartea lui

Gheorghe, soția acestuia Maria Moruzi a mutat

casetele cu inimile celor doi frați la Biserica

PammeghistonTaxiarchondinincintaOrfelinatului

Regina Amalia (strada Stisihorou 6 & Lykeiou) din

Atena. Acestea se află depuse în nișa de pe zidul

sudicalbisericiipurtândinscripția„InimileluiAl.și

Gh.Ipsilanti”.

ContribuțiauriașăafamilieiIpsilantiafostdescrisă

deMakryiannisîncâtevacuvinte.

„Au suferit pentru libertate și s-au jertfit ca nimeni

alții”

https://www.ypsilantio.gr/content/istorika-stoixeia/istoriko-kai-gewgrafikoperiballon/xartes/57-xarths-epixeirhsewn-toy-aleksandroy-ypshlanth

https://www.newsbreak.gr/apopseis/183206/i-elliniki-epanastasi-xekiniseton-fevroyario-toy-1821/


Theofilos,pictoralrevoluției

DouălucrăridespreIpsilanti,inspiratedin

binecunoscutultabloualluiPetervonHess

”ÎnRomaniaAlexandruIpsilantiîșiasumă

comandamentulsupremallupteideeliberare.

Libertatesaumoarte”

StângaFrescădincasaKontosînAnakasia,

Pilion(1912)

Dreapta,colecțiaTeriant(1932)


REVOLUȚIAGREACĂ

ÎNȚĂRILEROMÂNE

Oscurtăcronologie

-16 februarie 1821- La Chișinău, Alexandru

Ipsilanti hotărăște data pentru începutul Revoluției.

Aiciîntocmeșteproclamațiileșiîntreprindeultimele

pregătiri.

-22 februarie Alexandru Ipsilanti trece Prutul în

jurul orei 18 seara. Poartă uniforma de general rus.

Îlprimeștegardadomnească(200călăreți),careîlva

escorta până la Iași, unde va ajunge la ora 20 seara.

SeinstaleazălaMănăstireaGalata.

-Cuoziînainte,în21februarie,aavutloclaGalați

prima confruntare militară dintre greci și turci.

VasileCaravia,căpeteniagrupuluide150degreci,iacerutcomandantuluiotomansăpărăseascăorașul.

Aumuritînluptă15greci,primelevictimealeLuptei

deeliberare.EsteprimabătălieaRevoluției.

-23 februarie - Proclamația lui Al. Ipsilanti „către

poporulMoldovei”.

-24 februarie Al. Ipsilanti a emis celebra

proclamație „Luptă pentru Credință și Patrie”.

Textul, pregătit la Chișinău, a fost tipărit la Iași.

Publicareaproclamațieiconstituiedeclarațiaoficială

adeclanșăriiRevoluției.

-Înparalel,seocupădeorganizareaprimelordivizii

ale armatei. S-au alăturat gărzii domnitorului

aproape2000devoluntari.

-26februarie- LaMănăstireaTreiIerarhiaavutloc

ceremonia de sfințire a stindardului revoluționar de

către mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi.

Toți cei prezenți au depus jurământul pentru

eliberareapatriei.

- 1 martie. Ipsilanti părăsește Iașul în frunte cu 2

000 de bărbați înarmați. Seara poposește la Târgu

Frumos, apoi la Roman și Focșani, la granița

MoldoveicuValahia.

-Rămâne la Focșani 4 zile, zile hotărâtoare pentru

organizareaarmatei.Înființeazăodiviziespecialăde

infanterie, pe care o numește „Batalionul Sacru”,

constituit din elevii școlilor grecești și din voluntari.

Primul comandant a fost Gheorghe Cantacuzino.

Din acest oraș, Ipsilanti corespondează cu Tudor

Vladimirescu.

-13martie. DinFocșani,Ipsilantiadatproclamația

către locuitorii din Valahia („către Daci”),

îndemnându-i să se răscoale și să nădăjduiască la

eliberareapatrieilor.

-13-14-15 martie. Boierii și locuitorii părăsesc

BucureștiulcândauaflatcăVladimirescuînaintează

spre capitală, iar Ipsilanti a plecat din Focșani spre

ȚaraRomânească.

-18 martie. Vladimirescu intră în București. În

aceeași zi, Ipsilanti emite o nouă proclamație către

„locuitoriinobiliaiBucureștiului”,chemându-isăse

întoarcălacaselelor.

-19 martie. Staționează la Ploiești, unde rămâne 4

zilecasă-șireorganizezearmata.

-23 martie. „Actul de afurisenie” a eteriștilor, emis

dePatriarhulGrigoreV.

-25 martie. Ipsilanti a ajuns la București,

instalându-se în Palatul Ghica de la Colentina.

Trupele sale au fost cantonate pe la mănăstirile și

satele dimprejurul orașului. Iordache Olimpiotul și

IoanFarmacheauintratcuarmatelelorînoraș.

-26 martie. Mitropolitul, episcopul și boierii i-au

ieșitluiIpsilantiînîntâmpinare.

-27 martie. La București are loc sărbătoarea

arborării steagului Revoluției, dar fără ca

ceremoniile să aibă caracterul oficial și entuziasmul

delaIași.Arborareașisfințireasteaguluiauavutloc

în casa lui Farmache, în prezența arhimandritului

grec Papavasiliu. După ceremonie, a avut loc o

defilare pe străzile orașului în sunetul cântecelor

patrioticealeluiRigas.

-ÎntâlnirealuiIpsilanticuVladimirescuîntabărade

laColentina(dataexactănuestecunoscută).

-1 aprilie. La București ajung veștile neplăcute

privind condamnarea eteriștilor de către Patriarh și

celereferitoarelalipsadesusțineredinparteaRusiei.

NeorânduielișijafuricomisedesoldațiiluiIpsilanti

înBucurești.Pentruaevitaasumarearăspunderiiîn

privința daunelor produse asupra orașului, Ipsilanti

părăsește Bucureștiul și se deplasează cu întreaga

armatăspreTârgoviște.Armatasaafostdesfășurată

în regiunea subcarpatică de la Ploiești până spre

orașul Pitești. Sub controlul său au fost puse toate

județele din zonă. În felul acesta și-a asigurat

aprovizionarea armatei. Batalionul Sacru numără

450 de bărbați iar restul armatei 6 500. Dintre

aceștia,grecieraudoar2000.

-9aprilie.LaTârgoviștelapropunerealuiIpsilantia

fost înființat un Consiliu denumit „Parlamentul

General”, având prerogative administrative,

financiareșidealtănatură.Președinteleacestuicorp

afostnumitGheorgheIpsilanti.

-10 aprilie. Ajung primele vești despre începutul

revoluțieiînGrecia.

-Aprilie.MihailSuțuorganizeazăunnoubatalionîn

Basarabia. Confruntări între greci (în frunte cu

AthanasiosKarpenisiotis)șiturciauloclaGalațișiîn

zonaînvecinată,perâulSiret.Luptăaprigăsedășipe

Prut.

-În împrejmuirile orașului Târgoviște au loc

dezordinișijafuridinparteaarmateiluiIpsilanti.

-ȘilaBucurești,soldații(„pandurii”) dezerteazădin

armata lui Vladimirescu. Lipsă de încredere între

VladimirescușiSava,reprezentantulluiIpsilanti.

-15mai.VladimirescupărăseșteBucureștiuluicătre

Pitești cu scopul de a ajunge în Oltenia. Sava,

împreunăcu1000decălărețișialteunitățimaimici,

se îndreaptă spre Târgoviște. Neînțelegeri între

IpsilantișiSavaînprivințastrategieideurmat.

-16mai.IntrareaturcilorînBucurești.

- Din cauza „fluctuațiilor de comportament” ale lui

Vladimirescu, Iordache Olimpiotul, chiar dacă

semnase cu acesta un acord de acțiune comună, l-a

arestat pe căpitanul pandurilor la Golești. L-a dus la

Târgoviște, unde Vladimirescu a fost condamnat la

moartedecătreunconsiliumilitar.Înnoapteade22

spre23maiVladimirescuafostucis,„așacumcereau

condițiiledificilederăzboi”.


-20mai. DinTârgoviște,apeluldisperataleteriștilor

(fărăsemnăturaluiIpsilanti)cătreîmpăratulRusiei.

Armata lui Ipsilanti a fost întărită cu un număr

considerabil de militari, dar și cu tunuri și alte

echipamenteceaparținuserăluiVladimirescu.

- Turcii înaintează către Târgoviște. Ipsilanti cu

armata sa părăsește orașul și înaintează spre

Câmpulung. Dezacorduri și trădări din partea

multor căpetenii (cazul lui Sava). Concentrarea

trupelorlaPitești.

- De la Pitești, Ipsilanti înaintează spre orașul

Râmnicu Vâlcea.Armata lui Ipsilanti numără 5 000

deinfanteriști,2500cavalerieși4tunuri.Ipsilantise

decidesădealuptadecisivălaDrăgășani,înzonade

câmpie.

-3 iunie. O parte a armatei, în frunte cu Iordache

Olimpiotul, Nicolae Ipsilanti și V. Caravia pornesc

spre Drăgășani. Restul armatei, în frunte cu Al.

Ipsilanti,începmarșulîn5iunie.

-7 iunie, ziua marți. Ordinul era să nu pornească

lupta pe 7 iunie, dar Caravia a acționat contrar

ordinelorcomandantuluisupremșiînpofidatuturor

sfaturilor. Ciocniri cu turcii. Batalionul Sacru intră

în prima linie a luptei. Eroismul acestuia a devenit

legendar (poetul Andreas Kalvos „tagmă aleasă a

eroilor,tânărămândrie”).200dincei373demembri

și-au pierdut viața. Odată cu înfrângerea lor planul

derăzboialluiIpsilantis-aîncheiat.Înaceastăluptă,

demareajutoraufostromânii,înfruntecupandurii

lui Ioan Oarcă. Acesta l-a ajutat și pe Ipsilanti să se

retragă la Mănăstirea Cozia, unde și-a așezat tabăra

în9iunie.

LuptadelaCozia. Ipsilantiseretrage.Ceamaimare

parte din armată s-a dezintegrat. Viața lui era în

pericol.

-15 iunie. Ipsilanti trece granița austriacă pe la

Câineni. Este însoțit de resturile armatei sale și de

BatalionulSacru.

-ÎnValahiaauloclupteîntreturcișigrecioriromâni.

LuptelamănăstirileSlatinașiTismana.

-ÎnMoldovaforțelegrecilorîșiorganizeazăapărarea

laSculeni.

-17iunie.LuptadelaSculeni.Îșipierdviața300de

greci,1600deturci.Onouăpaginădebravură.

-Sfârșitul lui iulie. Lupte în munții din Moldova,

undeauajunsunitățileluiOlimpiotulșiFarmache.

-Sfârșitdeaugust.Olimpiotulsehotărăștesăcoboare

din munți la câmpie. Mulți luptători îl părăsesc. Cei

doicăpitanirămâncuaproximativ350debărbați,la

MănăstireaNeamț,apoilaMănăstireaSecu.

-8-9 septembrie. Asediul Mănăstirii Secu de către

forțele turcești care ocupaseră Moldova, inclusiv

Iașul. Olimpiotul împreună cu câțiva camarazi ce i-

au rămas aproape a incendiat un butoi plin cu

pulbere, aruncându-se cu toții în aer. Farmache a

reușit să reziste încă 14 zile. Ultima pagină a

Revoluțieigreceștipepământromânesc.

ΠΗΓΗ Ιστορίατουελληνικούέθνους,τόμοςΙΒ,(Ελληνική

Επανάσταση),

ΕκδοτικήΑθηνών,Αθήνα,1980,αλλάκαιδιάφορες

ρουμανικέςπηγές


ȚărileRomâne,

hartaepocii,

marșulrevoluționarilor

LaGalațiseîntâlnesctrei

cursurideapă,Prutul,

DunăreașiSiretul


DrumulcătreIași


CâmpiafertilăaIașului


Iași

Iași

„Iașule,înaintedetoate,obisericăbisericabisericilortrecutuluinostru“

NicolaeIorga, (1871 1940)


BisericaTreiIerarhi1637

Aici a avut loc sfințirea stindardului Revoluției de către

MitropolitulVeniaminCostachi.


Aici,lamănăstireaTreiIerarhi,VeniaminCostachi,mitropolitulMoldoveișialSucevei,îndatade27februarie1821,în

prezența membrilor Eteriei grecești și a simpatizanților acesteia, a sfințit steagul Societății și l-a binecuvântat pe

conducătorulei,peprincipeleAlexandruIpsilanti,dândînacestfelsemnaluldeînceperealuptelorpentrucauzasfântă

aLibertățiiGreciei,încadrulmișcărilordeeliberareapopoarelordinBalcani.

Iași,26mai1993,ComunitateagreacădinIași.

InscripțiademarmurădincurteabisericiiTreiIerarhi(26mai1993)


FRAGMENTDINPROCLAMAȚIALUIIPSILANTI,Luptăpentrucredințășipatrie

Asunatceasul,bărbaţigreci!PopoareleEuropei,luptânddemulttimppentrudrepturileșilibertatealornecheamăastăzisprealeurmaexemplul;

deșiîntr-unfeleraulibere,acestepopoareauîncercatprintoatemijloacelesăcâștigemaimultălibertate,iarprinaceastasăajungălaFericire.

Avenittimpulsănescuturămdeacestjuginsuportabil,săneeliberămpatria,sădărâmămputereasemilunei,pentruaridicaînsemnul

creștinătăţii,întotdeaunaînvingător,șianumeCrucea.AstfelnevomapărașisalvaPatriașicredinţanoastrăortodoxădelaprigoana

șidispreţulnecuviincioșilor.

Esteunbărbatnobilcelcareseluptăcubărbăţiepentrudrepturilepatrieinoastreșilucreazăînfolosulei.Naţiuneaunitășiîntărităîșivaalege

reprezentanţiiei,iaracţiunilenoastresevorsupunevoinţeisupremeaacesteia.

Haidesăceremdinnou,grecivitejișimărinimoși,sănefieredatălibertateapământuluiGrecieiantice.Haidesăneadunămforţelepentruadaluptaundeva

întreMaratonșiTermopile.HaidesănerăzboimcudușmanullângămormintelePărinţilornoștri,cares-auluptatșiaumuritacolo,pentruanelăsaliberi.

Laarmeașadar,prieteni,Patrianecheamă!

24februarie1821


StemaMoldovei,încurteabisericiiTreiIerarhi


BustulpoetuluinaționalMihaiEminescu


BisericatreiIerarhiesteceamaifrumoasăctitoriealuiVasileLupu.Decorațiunileexterioareîiconferămonumentuluiovaloareunică,maialesprindantelăriiledinpiatrăde

labazăpânălacornișaturnurilor.Aremulteelementedinarhitecturabisericilorarmenești,fiindridicatăcucontribuțiameșteșugarilorarmeni.Aretreizecidebrâuri,

sculptatefiecareînaltfel.ÎncadrulmănăstiriiafuncționatTIPOGRAFIAGREACĂaIașului.AfostînființatădecretanulManuilVernardos,cuchetăpublică.Acestaafost

tipografulmanifestului„LuptăpentruCredințășiPatrie”,darșiaaltorproclamații.Astăziașezământulfuncționeazăcamanăstiredecălugări.Aiciafuncționatșiuncolegiu,

careapustemeliaviitoareiAcademiidomneștidinIași.CentrualviețiispiritualeaIașuluitimpde200deani.


EXPOZIȚIE200DEANIDELAREVOLUȚIE,COMUNITATEAGREACĂDINIAȘI,PALATULCULTURII


PotretulluiAlexandruIpsilanti,

LudovicStawski,

MuzeuldeArtădinIași


EvangheliapecareajuratIpsilantilaBisericaTreiIerarhi


ArmeleluiIpsilanti,

avândstemaarmateiimperialerusești


Chitanțăpentru

încasareaunei

contribuțiiînfolosul

SocietățiiAmicilor,

Iași,25aprilie1821


Portretul

mitropolitului

VeniaminCostachi.

Binecuvântează

Revoluția

(AntonKauffmann

MuzeulMitropoliei

dinIași)


StemaMoldovalahieivulturulșibourulMoldovei

StemafamilieiIpsilanti VulturulcareținecruceașibourulMoldovei


Armedintimpullupteipentruindependență,1821


NicolaosSkoufas,EmmanouilXanthos,AthanasiosTsakalof, fondatoriiEteriei

SteagurișiemblemealeSocietățiiAmicilor(FilikiEteria)


Voi,umbrealeBatalionuluiSacru,caretrădaţifiind,aţicăzutvictimealeluptei

pentrubunăstareapatriei,primiţiprinminemulţumirileconaţionalilorvoștri!Pestepuţin

timpsevaridicamonumentspreaeternizanumelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârșit

mi-audoveditcredinţășisinceritaterămânsăpateîninimameaînchiparzător.

Amintirealorvafiîntotdeaunabalsampentrusufletulmeu. AlexandruIpsilanti

DespreluptadelaDrăgășanișiBatalionulSacru


TabloualluiPetervonHess


PotretulluiTudorVladimirescu

ReferitorlaevenimenteledinMoldovaîn

timpulrevoluțieicontrasultanului.

DocumentealefamilieiPaladi


ProclamațialuiAlexandruIpsilanti8iunie1821,

RâmniculSăratMuntenia

PoeziededicatăluiAlexandruIpsilantiși eteriștilor


MonumentulfuneraralluiAlexandruIpsilantidepeCâmpulluiMarte,înAtena


MANASTIREAGOLIA(1653)

MănăstireaGolia,ctitorităîn1563,afostreclădităîn1650.Esteoconstrucțiemonumentală,aflatăînmijloculorașului,înconjuratădeziduriînaltecuturnuripecolț

șicuoclopotnițăînaltăde30demetri.ÎnsecolulalXVI-lea,logofătulIoanGoliaaconstruitbiserica,iarîn1653domnulVasileLupuamodificatradicalarhitectura

acesteia.Așezământulaveașiroluldefortăreațăîncazdeatac,faptconfirmatșideîntărituracucontraforțiazidurilor.Din1660,vremedemaimultesecolea

funcționatcametocalmănăstiriiVatopeddelaMunteleAthos.Fresceledeinspirațiebizantină,operăagreculuiMateiIoanuprezintăinscripțiiînlimbagreacă.

PrintremormintelecareseaflăîninteriorulbisericiiremarcămșipecelaldoamneiScarlatu.


StemaMoldoveideasupraintrăriiînmănăstireaGolia


PalatulRosetti-Roznoveanu-1832.

Astăzi,primăriaorașului.

ΤοΜέγαροRosetti-Rozovanou,1832σήμερατοδημαρχείοτηςπόλης

CărturarulNicolaeRosetti-Roznoveanu,aînființatînapropieredeIașiprimașcoalădeajutormutualdinMoldova,încolaborarecuG.CleobulosșicumitropolitulVeniaminCostachi.


MitropoliadinIași1839-1887,

SfântaParaschiva


TEATRULNAȚIONAL1894înstilneoclasic,cudecorațiuni

pictateșisculptatedeinspirațiebarocșirococo


GRANDHOTELTRAIAN


PalatulCulturii(inauguratîn1926deregeleFerdinandI)


PalatulCulturii ului


CERAMICAFAZEICUCUTENIA-B


UniversitateaAlexandruIoanCuza1860


CasaDosoftei.În1679,episcopul

Dosofteiainstalataiciadoua

tipografieaMoldovei

Το 1679 ο μητροπολιτικός επίσκοπος


SfântulNicolaeDomnesc(1492)

DateazădinperioadadomnieiluiȘtefan

celMare.Aiciaufostîncoronațiaproape

toțidomnitoriiMoldovei.


PalatulCulturii


MănăstireaGalata,1582

MănăstireaGalataafostziditădevoievodulPetruȘchiopulîn1582,fiindfolosităînrepetaterânduripentruapărareșiuneoricareședințădomnească.Complexul

cuprindebisericaÎnvierii,perioada1582-1583,palatuldomnescdin1726,TurnulClopotniță,1585,șiziduriputernice,1584.Chiliileaufostclăditedemitropolitul

Theofan,ctitoralmănăstiriiDochiarudelaMunteleAthos.DenumireamănăstiriișialoculuipecareesteridicatăvinedelacartierulomonimdinConstantinopol,

Galata,undedomniiromâniobișnuiausălocuiascăcândvizitauÎnaltaPoartă.

AiciafostgăzduitAlexandruIpsilantiîntimpulșederiisalelaIași.


Casadeoaspețiamănăstiriiundealocuit

IpsilantiîntimpulșederiidelaIași


MănăstireaCetățuia,1672

CtitorafostvoievodulGheorgheDuca.Construcțiaaînceputîn1669șis-aîncheiatîn1672.Zidurileputernicecumeterezeșiturnuriîndreptățesc

denumirea de Cetățuia. În complexul monahal se află și o clădire unde domnul obișnuia să-și primească oaspeții. Aici a trăit și patriarhul

Ierusalimului,Dositheu,careatipăritmultecărțibisericeștiînlimbagreacălatipografiabisericii.MănăstireaafostmetocalSfintelorLocuri.Era

puternic fortificată oferind protecție și adăpost domnului. Se spune că este copie a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Constituie una dintre cele mai

bineconservatemănăstirialeMoldovei.


Pisanieclopotulmănăstirii,dăruitdedomnulGheorgheDucaîn1669.


STRĂBĂTÂNDMOLDOVADELAIAȘI

CATREFOCȘANI,BUZĂU,PLOIEȘTI,BUCUREȘTI


BUCUREȘTI


BisericagreacăBunavestire

aflatăsubjurisdicțiaAmbasadeiGreciei.A

fost ridicată în 1899, prin donația lui

Panayiotis Harokopos, în timpul domniei

regeluiGheorghiosIalGrecieișiCarolIal

României


BustulluiRigasVelestinlis,încurteabisericiigreceștidinBucurești.

,Operăasculptoruluișipictoruluigrec,ThanasisFambas


RIGAS,UNPATRIOTGREC

ÎNPRINCIPATE

PrevestitoralRenașteriiNaționale

Rigas Velestinlis s-a impus ca personalitate

emblematică pentru epoca sa, o epocă de mari

prefaceri și frământări pentru întregul spațiu

balcanic spre a cărui unitate aspira. Așa cum

remarcamareleistoricNicolaeIorga,Rigasafostun

vizionar și un idealist, primul care a pus în versuri

idealulnațional,apătimitșiaplătitcupropriaviață

pentru crezul său. Acest mare grec a oferit

posterității un model, fiind admirat și astăzi la 223

de ani de la martiriul său de la Belgrad în 1798.

Aceasta se datorează curiozității sale intelectuale,

intereselor sale diverse, energiei și dinamismului

său, sincerității cu care și-a promovat credința, pe

careaurmat-oînmodhotărâtplătindatâtdescump

cupropriaviață.

RigasVelestinliss-anăscutîn1757însatulVelestino

din Tesalia. Numele său de familie era Kyritzis sau

Kyriazis. Tradiția ne prezintă familia acestuia ca

fiind una dintre cele mai prospere din Velestino,

proprietară a numeroase imobile, hanuri, o

tăbăcărie, o vopsitorie, un atelier de producere a

țesăturilor și a covoarelor, unde lucrau peste 40 de

angajați. Bunăstarea economică a familiei i-a dat

posibilitatea lui Rigas de a studia la Școala din

Zagora,iar,dupăaltesurse,laceadinAmbelakia.

În anii tinereții, Rigas a întreprins o călătorie de

studii la Constantinopol la invitația Ambasadorului

Rusiei. În casa acestuia, tânărul l-a cunoscut pe

principele Alexandru Ipsilanti, bunicul fraților

Ipsilanti de la 1821. Prințul l-a angajat pe Rigas

secretarul său particular. Alexandru Ipsilanti a

ocupat tronul Țării Românești în perioada 1774 și

1781.

Intrând în conflict cu Ipsilanti, Rigas a devenit

secretarul domnului Țării Românești, Nicolae

Mavrogheni. A călătorit la Curtea acestuia de la

București pe când avea vârsta de 30 de ani. Rigas a

petrecut cei mai productivi ani ai vieții sale mature,

dar nu și cei mai liniștiți, la București, capitala

Valahiei, un centru important al Iluminismului.

Începând cu 1782, Rigas s-a remarcat imediat în

societatearomâneascăatimpului.

În cercul curții fanariote de la București în timpul

domniilor lui Nicolae Caragea, Mihail Suțu și

Nicolae Mavrogheni, Rigas a deținut demnități și a

avut relații cu cărturari celebri, precum Dimitrie

CatargișiIosipMoisiodax,careauinfluențatînmod

hotărâtor cariera sa în părțile Valahiei, devenită a

douasapatrie.

Prima filă a Hărții Greciei a lui Rigas a fost

republicată în 1885 de către jurnalistul și scriitorul

Thomas Paschidis. Moartea acestui martir național,

alături de cea a tinerilor săi tovarăși (care „s-au

adunat grăbiți/medici, cărturari, negustori/studenți

ca să afle/Harta Cerului”), dar și planurile sale

îndrăznețe au stârnit admirația societății românești

într-o asemenea măsură încât în primele decenii ale

secolului al XIX-lea pe străzile din București și din

Iași puteau fi auziți tineri și bătrâni intonând

versurileimnului„Thourios”.

Palamas scrie despre Rigas: „Acest om nu scrie

versuri, cântă versuri. Proclamația lui Rigas se

transformă în cântec. Și numai prin ardoarea

sinceritățiișiavântuldorințeiluidevinepoezie”.


PlanulrevoluționaralluiRigasjoacăunrolprimordialînformareaidentitățiirevoluționareaeteriștilor.

LucrarealuiTheofilos:RigasșiCoraiscareînalțăGrecia.Lastânga,

MonumentuleroilorgrecidelaDrăgășani.


COLENTINA

CARTIERPERIFERICALBUCUREȘTIULUI

În1821ColentinaseaflaînvecinătateaBucureștiului,astăzicompletîncorporatăînțesutulurban.

Aiciafostloculundes-auașezatrevoluționariigrecilaBucurești.

IpsilantiarămasînPalatulGhica-Tei,iarlocotenențiisăiînaltemănăstiridinapropiere.


MĂNĂSTIRILEISTORICEDINCARTIERULCOLENTINAADĂPOSTPENTRUETERIȘTI

MĂNĂSTIREAMĂRCUȚA,1779

FAMILIAIPSILANTI

Ridicatăinițialîn1587șiîn1779afostreclăditădintemeliidecătrefamilialuiAlexandruIpsilanti,buniculrevoluționaruluiAlexandru.Ctitoriimănăstirii,așacumeste

obiceiulînValahia,auportretelelorînpronaos,ladreapta,AlexandruIpsilanti,domnalȚăriiRomânești,șifiulsău,Constantin.Aiciseaflășimormântulfrateluilui

Alexandru,GheorgheIpsilanticareamuritlaBucureștiîn1847.Deasemenea,aici,înfostaclădireareședințeidevarăafamilieiafuncționatprimulorfelinat,darși

primaclinicădepsihiatriedinoraș,în1839.

ConstantinIpsilantiaadusînBucureștipeunuldintreceimaimarimediciaivremii,peConstantinCaracaș.StemaIpsilantipeclopotniță.


StemafamilieiIpsilanti


FamiliaAlexandrușiEcaterinaIpsilanti


FamiliaConstantinșiElisabetaIpsilanti


MormântulprințuluiGheorgheIpsilanti,frateleluiAlexandru.

Decedatîn1847înBucurești.


MănăstireaFundeni,1699 - FamiliaCantacuzino

UnadintrecelemaifrumoasebisericidinBucurești,construitădespătarulMihailCantacuzinoînColentina.Aredecorațiuniexterioaresculptateînzidșielementede

artăpersană.AcelașiaridicatșibisericaColțeaîncentrulorașului.DinpunctdevederearhitecturalaparținestiluluibrâncovenescșiestededicatăcelorTreiIerarhi.


FAMILIACANTACUZINO


MĂNĂSTIREAPLUMBUITA,1559

DEDICATĂMĂNĂSTIRIIXIROPOTAMDELAMUNTELEATHOS

MănăstireacuhramulIoanBotezătoruldinColentina.Ctitor,PetrucelTânăr(1559-1568),careadedicat-omănăstiriiXiropotamdelaMunteleAthos.Aspectulactualdatează

din1647cânddomnulMateiBasarabareclădit-oînurmaunuiincendiudevastator.În1573,aiciafuncționatprimatipografiedinBucurești,întimpuldomnuluiAlexandruII

Mircea,iarîn1582aufosttipăritedouăTetraevangheliișiPsaltiri.Cutremuruldin1802adistrusturnulclopotniță,careafostreconstruitdecătreDespotDionisiealIoanninei.

UnuldintreprimeletipografiidinBucurești,1573.Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.


Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.


BISERICAȘICIMITIRULFAMILIEIGHICA

GhiculeștiierauofamilienobilădinImperiulotoman,acționândînspecialînMoldovașiȚaraRomânească.FamiliaîșiaveaoriginilepețărmurileAlbanieisudice,darcelmai

probabilloculdebaștinăeraCorița,înEpiruldeNord.ÎntimpulImperiuluiotomanGhiculeștiis-austabilitinițialînGrecia,iarmaiapoiînConstantinopol,ajungândunadintrecele

maicunoscutefamiliifanariote.ÎnsecoleleXVII-XIX,mulțimembriaifamilieiaufostnumițidomniînȚaraRomâneascășiMoldova,stabilindu-șireședințapermanentăînaceste

țări.ÎnpalatulGhicaafostgăzduitAlexandruIpsilantiîntimpulșederiisalelaBucurești.

PalatulseaflăîncartierulColentina.


CENTRULISTORIC


BISERICAȘIMĂNĂSTIREAARHANGHELILORMIHAILȘIGAVRIIL

CUNOSCUTĂȘICASTAVROPOLEOS,1724

MănăstireaafostctitoritădeepirotulIoanichieîn1724.Călugărlaînceput,ulteriorarhimandrit,Ioanichieajucatunrolimportantînadministrareaacesteia.Numelesăueste

legatcumultedonațiicătreBisericaOrtodoxă.Înpronaos,pelaturadevest,arhimandritulestereprezentatîmpreunăcualțictitori,alecărorportretevotivesuntînsoțitede

inscripțiiînlimbagreacă.Multeplăcidepiatrăcuinscripțiivotiveîngreacăsepăstreazăîncăîncurteabisericii.Deasupraintrăriiprincipaleînlocașputemcitipisaniaîn

grecește.Bisericaseaflăîncentrulistoricalorașuluișiesteunadintrecelemaivechiconstrucțiicareausupraviețuitpânăastăzi.


NicolaeMavrocordatșidoamnaSmaragdacuceleșasevlăstareprinciare,1728


Belucemetery

AnthiMiheli,Tinosisland

ParculCișmigiu,

IzvorulSissiStefanidi


PATRIARHIA ROMÂNIEI ,1658

BisericaOrtodoxăRomână,cunoscutășicaPatriarhiadinRomânia,

esteBisericăautocefală.


BISERICADOMNEASCABUNAVESTIRE-CurteaVeche,1554


SPITALULȘIBISERICACOLȚEA

FAMILIACANTACUZINO,1704


SpitalulColțea,1704,primulașezământdeacesttipdin

București.

AfostclăditdespătarulMihailCantacuzinoșidesoția

lui,Maria,întimpuldomnieiluiConstantinBrâncoveanu

avândcamodelSpitalulSanLazarodinVeneția.


BustulluiMihailCantacuzino


BisericafamilieiCantacuzino,1698


AteneulRomân(1888).

Salădeconcerteîncentruistoric

TheRomanianAthenaeum


HanulluiManuc(1808)

Unuldintreultimelehanuriotomane(Caravanserai)înRomânia.Unlocdepopaspentru

negustoriigreci.Dispuneade100decamere,spațiidedepozitare,casedeoaspeți,pivnițe.Afost

ridicatîn1808dearmeanulEmanuelMârzaian,cunoscutșicaManukBei.Aicinegustoriigreci

încheiauînțelegeriledintreei.


PALATULCANTACUZINOastăziMuzeulEnescu.AfostridicatlaînceputulsecoluluiXX,pentruaservicareședințăprimaruluiBucureștiuluișiprim-ministruluiRomâniei,

GheorgheGr.Cantacuzino.Palatulafostmoștenitdefiulsău,MihaiCantacuzino,careamuritlaovârstătânărășifărăcopii.Soțiasas-aremăritatcucompozitorulGeorgeEnescu.


PalatulCEC(1897)încentrulistorical

orașului.PictorulgrecMihailSimonidis

aexecutatfrescaacestuiedificiu.


CASALUICOSTACHESUȚU,1833

(MuzeulorașuluiBucurești,astăzi)


SinopticdespresucceseleeroicealedomnuluiNicolaeMavrogheni,1789

ConstantinBrancoveanu1618-1716


TUDORVLADIMIRESCU(1780-1821)

În urmă cu două secole, în ianuarie 1821, în Țara

Românească au avut loc evenimente care au generat

o schimbare profundă asupra structurilor sociale și

politice ale țării. În următoarele decenii, intrând pe

drumul modernizării și europenizării, România a

devenit un stat unitar, național și suveran. Tudor

Vladimirescu este considerat de istoriografia

națională ca o figură măreață și în același timp

tragică a națiunii, o piatră de hotar care a marcat

sfârșitul domniilor fanariote și începuturile epocii

moderne.

În momentul declanșării revoluției de la 1821,

Theodor (Tudor) Vladimirescu avea în jur de 40 de

ani. Născut în satul Vladimir din Gorj, Tudor

provenea dintr-o familie de țărani înstăriți și preoți

sătești. Casa părintească din satul părintesc era una

modestă, construită din lemn, ca orice casă

țărănească din acele vremuri. Boierul Glogoveanu,

stăpânul locului, cucerit de istețimea copilului, l-a

luatlaconaccasă-lînvețecartecotlacotcufiulsău.

Aici Tudor a deprins să scrie și să citească la nivel

elementar.Nuafostnicidecumunomdecarteșinici

nu s-a străduit să învețe mai mult decât i-ar fi fost

necesar în negoț, așa cum ar fi însușirea minimală a

unor cunoștințe de greacă și germană, limbile

comerțuluideprinpărțilelocului.

Momentul de glorie al lui Vladimirescu a fost

războiul ruso-otoman din 1806. Ținutul său natal,

Oltenia, s-a aflat în primele decenii ale secolului al

XVIII-lea sub stăpânire habsburgică. În zonele

subcarpaticeexistaoțărănimeliberășiînstărită,care

nudepuțineoris-apusînslujbaarmelororidecâte

ori a fost chemată de cârmuirea țării. Tudor nu a

ezitat să răspundă chemării la arme de către rușii

carestăpâneauvremelnicțara.Pentrufaptelesalede

arme, împăratul Rusiei, Alexandru I, l-a

recompensat cu decorații și i-a oferit protecția

juridicășifiscalăaconsululuisăudelaBucurești.

În următorii ani, Tudor s-a angajat în administrația

localăajudețuluisăucavătafdeplai,unfelde

subprefect al zilelor noastre. Acest post conferea

titularuluicăinebănuitedeîmbogățire.Ținutuldela

granița austriacă aducea țării venituri considerabile

din exportul de vite, iar Vladimirescu nu a ezitat să

se folosească de orice împrejurare pentru a mai face

unban.Negoțulcuvite,negoțulcuproduseagricole,

arendarea de mori și cârciumi sunt doar câteva din

afacerile comerciale în care acesta s-a implicat. Pe la

1821Tudoreraunpersonajcuîncrengăturisolideîn

toatemediilesocialeatâtlanivellocalcâtșila

București. Relațiile sale cordiale cu Alexander Pini,

consulul rus, i-au dat credit ca om destoinic și de

încredere. Pandurii, foștii săi camarazi de arme din

vremea războiului cu turcii erau acum partenerii săi

comerciali. Boierii din guvernul Țării Românești,

nemulțumiți de prezența grecilor de la

Constantinopol în posturi cheie la conducerea țării,

voiaucuoriceprețoschimbareînavantajullor.

Printre boierii țării erau și câțiva membri ai Eteriei

grecești, dar ponderea acestora în luarea deciziilor

nu trebuie exagerată. La sfârșitul lui ianuarie 1821,

după moartea subită a domnului Alexandru Suțu,

care refuzase oferta Eteriei, boierii care asigurau

interimatul i-au ordonat lui Tudor Vladimirescu să

organizeze o mișcare insurecțională a pandurilor în

Oltenia. Boierii i-au dat lui Tudor bani și arme,

punându-i la dispoziție și un secretariat pregătit să

întocmească proclamațiile pentru ridicarea

poporului. De asemenea, căpitanii eteriști Iordache

Olimpiotul și Farmache l-au rugat pe Tudor să li se

alăture, încheind cu acesta o convenție militară.

Istoricul Andrei Oțetea a arătat că acest document,

cunoscut ca „Legământul lui Tudor cu Eteria”, este

singura dovadă istorică privind presupusa aderare a

comandantuluiromânlaorganizațiarevoluționarăa

grecilor.

Acțiunea lui Tudor în Oltenia a fost foarte bine

pregătită. Cuvintele sale, prin care înfiera tirania și

abuzurile, promiteau bunăstare pentru toată lumea.

Revendicărilesalepoliticeeraumoderate,vizândcu

precădere îndreptarea fărădelegilor. Foarte mulți

țărani au răspuns la chemarea lui Tudor și s-au

înrolat în armata sa. Boierii de la București s-au

speriatdeacestentuziasmpopular,maialescăTudor

erahotărâtsăvinăcuoameniisăiîncapitalațării.În

acelașitimp,AlexandruIpsilanti,aflatînMoldovaîn

apropierea graniței, se pregătea să intre cu oamenii

săi în Țara Românească. Între timp Rusia a

condamnat revolta, iar sultanul a primit învoire să

intre în Principate, pentru a restabili ordinea. Mulți

boieri au fugit peste hotare în momentul în care

Tudor a intrat în București. El a încercat să-și

consolideze poziția, dar nu a reușit să împace toate

taberele:boieri,clerici,țărani,eteriștișiotomani.Ar

fipututoarecaunomdinpoporsăaspirelaopoziție

deputerecesecuveneaînacelevremuridoarmarilor

boieri?

În 30 martie 1821, Tudor Vladimirescu s-a întâlnit

cu Alexandru Ipsilanti la Colentina, unde se aflau

adunați eteriștii. În urma întâlnirii, Tudor a refuzat

să se alăture armatei lui Ipsilanti, propunându-i

acestuia ca amândoi să acționeze în același scop, dar

pecăiseparate,nuîmpreună:„Greciaesteagrecilor,

România a românilor”. Dacă Ipsilanti era un tânăr

idealist, pregătit să se arunce în vâltoarea luptei,

Vladimirescu, om pragmatic, a încercat prin

negocieri să evite sau cel puțin să întârzie invazia

otomanilor. În fața inevitabilului, el a părăsit

Bucureștiulalăturându-segrecilor.Intențiasaerade

a organiza o mișcare de rezistență în Oltenia, iar în

caz de eșec plănuia să fugă în Austria. Mulți dintre

căpitanii lui Tudor erau însă nemulțumiți de

asprimeacucarecomandantullorpedepseaactelede

indisciplină și jaf. Pe de altă parte, Ipsilanti nu avea

încredere în Vladimirescu, bănuindu-l că fugea de

confruntareadirectăcuturcii.Eteriștiiauprofitatde

un complot din tabăra pandurilor și au reușit să-l

captureze pe Tudor. Acuzat de trădare pe baza unor

dovezi mincinoase, Vladimirescu a fost executat în

27mai1821.DupăomorârealuiTudor,opartea

armatei sale s-au unit cu trupele lui Ipsilanti și

Olimpiotul.

ȘtefanPetrescu

Cercetător


ReproducereasteaguluiRevolutieidin1821

TudorVladimirescu


Armedintimpullupteipentruindependență,1821


Litografia

PanduriitrecrâulOlt,

10martie1821


TUDORVLADIMIRESCU


Armelerevoluționarilorromâni(panduri)


Portretullui

TUDOR

VLADIMIRESCU -

ChristianStanciu


MUZEULDEARTĂ

PORTRETEDINEPOCAREVOLUȚIEI


RomâniaînepocaRevoluției


ȚăranidinOltenia


FamiliaGhica


Mercenaralbanez(arnăut)


Portretderevoluționară(Revoluțiadela1848)


ZincaSamurcaș

MareLogofătConstantinCartargiu

Dorad’Istria(născutăGhica)


Grigore Brâncoveanu, cărturar și mare ban în Țara Românească (1771-1832).

PrimulpreședintealSocietățiifilologicegreco-dacice.

RigasFerraiosfusesesecretarulacestuia.

MarealogofeteasăSmaragdaCatargi


IorguCostacopol,cluceralCurții

domneștidinȚaraRomânească

SultanaMavrogheni VorniceasaMariaBurada Bărbatîncostumoriental


PoetulIenăchițăVăcărescu


FamiliaManu,membrualDivanului


MUZEULDEARTĂCÂTEVADINEXPONATELEDEARTĂRELIGIOASĂ


MĂNĂSTIRILEDINSUBURBIILEBUCUREȘTIULUI,ADĂPOSTPENTRUREVOLUȚIONARIIGRECI

MĂNĂSTIREACERNICA,1608

Mănăstireaafostctitorităîn1608deȘerban-Vodă.Peloculeiaexistatlaînceputobisericădinlemn. VorniculCernicaȘtirbeiareconstruitlăcașul.

SeaflăînapropiereaorașuluiBucurești,peinsulalaculuiCernica.


MĂNĂSTIREACĂLDĂRUȘANI,1638

Aflatăladistanțăde30dekmdeBucurești,pemalurilelaculuiCăldărușani,mănăstireaafostridicatădedomnulMateiBasarab.Areaspectdefortăreață,zidurile

avândmicideschizăturidetragere.Aiciafuncționatobibliotecășiotipografie.Afostunadintabereleridicatederevoluționariigreci.


PALATULMOGOȘOAIA

ȘIBISERICASFÂNTULGHEORGHE

Ridicatîntre1698și1702decătreConstantinBrâncoveanu,palatalaparțineașa-numituluistilbrâncovenesc.Palatulafostnumitdupănumelevăduveiboieruluiromân

Mogoș,proprietarulterenuluipecareseaflă.După1714,caurmareaexecuțieilaConstantinopolatuturormembrilorfamilieiBrâncoveanu,pentrucăaurefuzatsă-și

renege credința, întreaga lor avere a fost confiscată, iar palatul a transformat în han. Domnul Ștefan Cantacuzino a redat averea familiei nepotului lui Brâncoveanu,

Constantin. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului cu rușii din 1768-1774. Mai târziu, palatul a fost ajuns în proprietatea fetei adoptive a lui Grigore

Brâncoveanu,ZoeMavrocordat,măritatăcuGheorgheBibescu,domnitoralȚăriiRomânești.


BISERICASFÂNTULGHEORGHE


MĂNĂSTIREASNAGOV,1408

SeaflăpeinsulalaculuiSnagov.

LegendaspunecăaiciarfifostîngropatVladȚepeș(noiembriesaudecembrie1431-decembrie1476),cunoscutșicaDracula,domnalȚăriiRomâneștiîn1448,între

1456-1462șiîn1476.


CURTEADOMNEASCĂDINTÂRGOVIȘTE,1310

Muntenia

AdouacapitalăaȚăriiRomânești.AiciînsecoleleXVIIșiXVIIIobservămorenaștereaculturiișiartelor,înspecialînprivințadezvoltării

arhitecturii,acentrelormonasticedarșiacomerțului.DomnulConstantinBrâncoveanuafostunuldintreceimaimarieverghețiaiculturiiși

aiartelor,creștinînfocatșifilelin.Înmultebisericictitoritedeacestaaufostangajațizugravigreci.ConstantinZugravulseremarcăînaceastă

perioadăfăuritordeșcoală.ElapictatBisericaMareDomneascăîn1698.

AlexandruIpsilantiapopositînapropiereaacestuilocvremede40-45dezile.


GALAȚI

OrașimportantșiportlaDunăre,înprovinciaistoricăMoldova,cuprimaatestaredocumentarăîn1445.

Oprezențăgreacăputernicăîncădinantichitate.

Câmpdebătălieîntimpulrevoluțieigrecești21februarieși1mai1821.


BĂTĂLIADELAGALAȚI1MAI1821

În 21 februarie 1821, D. Arghiropoulos din Salonic,

subcomandaluiVasileCaravia,împreunăcu150de

oameni înarmați au declanșat acțiunea

revoluționară de la Galați. Din cei 100 de otomani

înarmați au ucis 70 și 30 au fost dezarmați. De

asemenea, au fost confiscate 11 corăbii otomane. A

fost prima bătălie a mișcării revoluționare care s-a

încheiatcuvictoriagrecilor.

ISTORICULBĂTĂLIEI

Țarul Alexandru I al Rusiei, sub presiunea lui

Metternich, a permis Porții să trimită trupe în

Principate pentru a-i înfrunta pe revoluționari.

Comanda armatei otomane a revenit valiului de

Silistra, Selim Mehmet, care la sfârșitul lui aprilie

1821 a ordonat pașei cetății Brăila, Iusuf Berkofcali,

săreocupeGalațiul.Iusufpașaaatacatcu2000de

infanteriști, 3 000 cavalerie și tunuri. Apărarea

Galațiului a trecut sub comanda lui Thanasis

Karpenisiotis, care a dispus mobilizarea a 600 de

oameni, a ordonat reconstruirea fortificațiilor din

perioadarăzboiuluiruso-otomandin18061812și

apusînpozițiedetragere19tunuri,dintreaceleace

fuseseră trimise generalului Ipsilanti de către grecii

din Odessa și din Basarabia. A lăsat în poziție de

luptă 400 de bărbați în incinta cetății, iar pe ceilalți

200 i-a poziționat în cele trei fortificații din jurul

orașului.

În 30 aprilie avangarda turcilor a trecut Dunărea și

Siretulcu18plutecutunuri,luând-oînaval,pentru

a-i lovi pe greci de pe cursul apei. Karpenisiotis a

opusrezistențăpeliniaprincipalăafortificațiilor.Pe

celelaltepozițiiseaflaufrațiiMangleridinCefalonia,

Iorghis Papas din Adrianopol, Damianakos din

SfakiașipărintelePetrosMonic.

În primele ore ale dimineții de 1 mai turcii au

declanșat ofensiva, așezând la mijloc trupele

pedestre, sprijiniți din laturi de cavalerie. Grecii au

contracaratfiecareatacdardupăoredeluptăau

cedat și au început să se retragă spre tranșeele din

dreapta și stânga, în afară de Cotiras și de cei 32 de

vitejiaisăicareseluptaucasănupiardă„niciun

glonțfărăsângededușman”.Dupăceauterminat

praful de pușcă și-au deschis drum printre turci cu

săbiile și au intrat în Galați, care fusese deja ocupat

deturci.Aurmatoluptăcorplacorp,aumurittoți

grecii până la ultimul. Karpenisiotis și alți 45 de

războinici au continuat să se lupte cu turcii în

fortificațiiledincentru,înfruntândcutunurișipuști

mii de dușmani, pierzându-și viața 700 dintre ei.

Odatăculăsareaîntunericuluiluptaaîncetat.

Pentru puținii supraviețuitori nu exista nicio

speranță de salvare. În zori, ei și-au aruncat

pelerinele peste tranșee, asupra cărora turcii și-au

descărcat puștile, iar înainte ca aceștia să le încarce

din nou, asediații au rupt rândurile dușmane cu un

atac. 20 de luptători, în frunte cu Karpenisiotis, au

reușit să fugă teferi. Așa cum scrie Xodilos, „această

luptădin1maidelaGalați,chiardacăpare

păguboasă pentru greci, s-a dovedit totuși destul de

glorioasă și faimoasă pentru ei, prevestind victoria

grecilorasupraturcilor”.

https://el.wikipedia.org/wiki/

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_

%CE%93%CE%B1%CE%BB%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%AF%C

E%BF%CF%85


GALAȚI-MĂNĂSTIREAPRECISTA,1657


Dunărea


Casecuarhitecturăcaracteristicăzonei


CURTEADEARGEȘ,1310

Muntenia

CtitoralCurțiiDomneștiafostRaduVodă.AiciafuncționatprimulscaunalMitropolieiUngrovlahiei,înființatăînsecolulalXIV-leadecătreepiscopi

greci.AfostcapitalaȚăriiRomâneștișiunuldintreprimelecentreculturalealeregiunii,zonădeinterferențăîntreOrientșiOccident.SimbolulCurțiide

ArgeșestebisericaSf.Nicolae,alecăreifresceaufostexecutatedeartiștigreci.CurteadeArgeșseaflăînvalearâuluiArgeș(unadintremultelevăicarese

formeazălapoalelesudicealeCarpaților).Construităînstilbizantintârziu,caracteristiczonei,bisericaSf.NicolaeDomnescesteunexemplude

arhitecturăbisericească,specificăînValahia.


Sf.NicolaeDomnesc,1310


MănăstireaCurteadeArgeș afostfondatădeNeagoeBasarab,domnitoralȚăriiRomânești.EaafostridicatăprinstăruințameșteruluiManoleșiazidarilorsăi.Construcția

afostînceputăîn1512șiafostfinalizatăîn1526,întimpuldomnieiluiRadudelaAfumați,ginereleluiNeagoeBasarab.Interiorulmănăstiriipăstreazăicoanedintimpul

lui Șerban Cantacuzino (secolul XVII), Evanghelia scrisă cu litere de aur de mâna reginei Elisabeta a României și tablourilor primilor regi ai țării, Carol și Elisabeta. În

pronaosseaflăcripteledomnitorilorNeagoeBasarab,RadudelaAfumațișialeregilorRomâniei,CarolI,FerdinandI,împreunăcusoțiilelorElisabetașiMaria.


BISERICAADORMIREAMAICIIDOMNULUIOLARI(1687)


DRĂGĂȘANI

MONUMENTALEROILORBATALIONULUISACRU


BĂTĂLIADELADRĂGĂȘANI

DIN7IUNIE1821

Țările Române au constituit unul dintre multele

focarealerenașteriinaționalegreceștidela1821.La

Drăgășani a avut loc o ciocnire militară dintre

armata revoluționară a lui Alexandru Ipsilanti,

comandantulsupremalEteriei,șiarmataImperiului

Otoman.

INTRAREAOTOMANILORÎNȚARA

ROMÂNEASCĂ

În30aprilie1821aavutloc,cuacordulRusiei,

intrareaînȚărileRomâneaarmatelorotomane,care

au trecut granița pe la Brăila. Prima confruntare

importantăaavutlocpe1mai1821laGalațiunde

la 21 februarie 1821 fusese înălțat steagul grec de

cătreVasileCaravia.Peparcursulluniimai1821,au

avutlocciocnirialearmateiturceșticugrecii,fărăca

forțeleluiIpsilantisăaibăvreunsuccessemnificativ.

Greciis-auregrupatlaRâmnic,aflatla8oredistanță

de Drăgășani, în vreme ce otomanii, ale căror forțe

ajungeau la 2 600 de soldați, au ocupat mănăstirile

Șerbănești, Stâncești, Străjești și Mamul, blocând

intrarea în trecătoarea Carpaților. În același timp,

800deturcis-auîndreptatspreDrăgășani.

Înceledinurmă,AlexandruIpsilantis-ahotărâtsă-i

înfrunte pe turci în câmpia Drăgășanilor aruncând

în luptă întreaga armată, constituită din 5 000 de

forțe pedestre, 2 500 cavalerie, și 4 tunuri. Primele

unitățigreceștiaupornitspreDrăgășanipe15iunie

1821 în condiții meteorologice nefavorabile,

ajungând în zonă la 18 iunie 1821. Pozițiile ocupate

de greci le ofereau acestora un avantaj major, iar

comandantulotomanaltrupelorotomaneCaraFeiz,

pentru a înfrunta armata greacă, a început să ridice

fortificații și în același timp să incendieze parte din

localitate. În timp ce Ipsilanti se afla la o distanță de

treioredecâmpuldeluptăsfătuindu-se cuIordache

Olimpiotul,înziuade19iunie1821căpitanulVasile

Caravia, contrar ordinelor de a nu executa nicio

acțiunepânăpe20iunie,i-aatacatcu800decălăreți

pe otomanii ce se aflau între zidurile fortificate ale

MănăstiriiȘerbănești.Ofensivaaeșuat,iarCaraviasaretrasînmunți.

Astfel,BatalionulSacru,cares-aaflatinițialaproape

decavalerialuiCaraviacu375deofițeriși

infanteriști, s-a trezit că lupta de unul singur

împotrivauneicavaleriiotomanenumeroase,faptce

aprovocatpierderiserioase.Purtătoruldedrapel,25

de ofițeri și 180 de soldați au căzut morți, în timp ce

37 de membri ai Batalionului au fost capturați. În

momentul de cumpănă al luptei a ajuns acolo

Iordache Olimpiotul, care a reușit să-i salveze pe

restul soldaților din Batalionul Sacru, în total 136,

printre care și pe comandantul acestora, Nicolae

Ipsilanti și pe aghiotantul lor, Athanasios Tsacalof,

co-fondatoralEteriei.Înluptănuaapucatsăintre

grosul trupelor lui Ipsilanti care s-au împrăștiat

văzândBatalionulSacrudecimatșipeCaraviafugar.

CONSECINȚELELUPTEI

DupădezastruldelaDrăgășani,soartarevoluțieidin

ȚărileRomâneeradejadecisă.Voluntariiau

dezertat, iar armata lui Ipsilanti s-a dizolvat.

Ipsilantis-arefugiatlaRâmnic,deundeîn20iunie

1821 a întocmit ultimul ordin în care evocat jertfa

BatalionuluiSacrușicondamnatrădareadinpartea

statuluisăumajorcivilșimilitar:„Voi,umbreale

Batalionului Sacru, care trădaţi fiind, aţi căzut

victime ale luptei pentru bunăstarea patriei, primiţi

prin mine mulţumirile conaţionalilor voștri! Peste

puţintimpsevaridicamonumentspreaeterniza

numelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârşitmiau

dovedit credinţă şi sinceritate rămân săpate în

inimameaînchiparzător.Amintirealorvafi

întotdeaunabalsampentrusufletulmeu”.

Lupta de la Drăgășani a constituit și finalul epopeii

Eteriei grecești. Ipsilanti a fost arestat și închis în

Austria, iar Olimpiotul și tovarășii săi s-au aruncat

în aer cu un butoi plin cu pulbere în clopotnița

MănăstiriiSecu.IoanFarmache,dupămaimultezile

de luptă la Mănăstirea Secu, a negociat capitularea,

însă otomanii nu și-au respectat angajamentul și l-

au omorât la Constantinopol. În pofida eșecului,

această campanie a jucat un rol important în

Revoluție, întrucât a distras atenția Porții de la

operațiunile militare din Grecia, a oferit timp

luptătorilorgrecișiaajutatlavictoriafinală.

BATALIONULSACRU

Batalionul Sacru a fost constituit din tineri

voluntari, în special studenți din universități.

Combatanții Batalionului Sacru erau infanteriști

echipați cu carabine și săbii. Purtau uniforme din

țesătură de culoare neagră cu emblema tricoloră. Pe

caschetăsubpanăerainscripționatăfraza„Libertate

sau Moarte” și semnul craniului cu oase poziționate

înformădecrucecasimbol alvictorieiviețiiasupra

morții.SteagulBatalionuluiSacrueratricolor,roșul

simboliza patriotismul, albul fraternitatea, și negrul

sacrificiul. Într-o parte a steagului era inscripționat

îndemnul SUB ACEST SEMN VEI ÎNVINGE (ΕΝ

ΤΟΥΤΩ ΝΙΚΑ) și era zugrăvită imaginea Sfinților

Constantin și Elena. În cealaltă parte era imaginea

păsării Phoenix renăscută din flăcări, având

inscripția DIN CENUȘA MEA RENASC (ΕΚ ΤΗΣ

ΣΤΑΚΤΗΣ ΜΟΥ ΑΝΑΓΕΝΝΩΜΑΙ). Comandant al

Batalionului Sacru a fost desemnat fratele lui

Alexandru,NicolaeIpsilanti.

„Nu mai am încălţări, picioarele mele sunt julite.

Dorm în băltoace aducătoare de moarte. Trăiesc

mâncând seminţe, rareori găsesc o bucată uscată de

pâine.Daracestelipsuriîmisuntdulci,aceastăviaţă

îmiplace.Măaflupentruprimaoarăînfrunteaunor

oameni liberi, care nu mă împovărează cu titluri

inutile, ci îmi dau numele dulce de frate...Vă

salut!...Ne vom revedea?... Unde?...Dumnezeu ştie!”

(dinscrisoareamaioruluiDimitrieSuțu,unuldintre

comandanțiiBatalionuluiSacru)

În cimitirul din Drăgășani în România există

Monumentul Eroilor Căzuți, ridicat în 1884 la

inițiativa unui comitet constituit de ziarul grecesc

„Sylloghoi” din București. Monumentul a fost lucrat

în marmură de Pendelic de căre artiștii Halepas și

Lambaditis din Tinos. Obeliscul dintr-un monolit

esteînaltdeaproximativ5metri,având înparteade

suscruceaînreliefașezatăpesemilună,iarînpartea

de jos însemnul Batalionului. În centrul obeliscului

într-ocoroanădedafiniesteinscripționatculiterede

aur:

TRECĂTORULE, ANUNȚĂ CĂ NOI NE

ODIHNIMAICICĂZUȚIPENTRULIBERTATE

https://el.wikipedia.org/wiki/

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_%CE%94%CF

%81%CE%B1%CE%B3%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%B1%CE%BD%CE%AF%

CE%BF%CF%85

http://www.lavaro21.gr/2018/06/06/i-machi-tou-dragatsaniou-6-7-

iouniou-1821/

http://dtkaram.webpages.auth.gr/wp-content/uploads/

2018/03/1821-

%CE%B5%CE%BA%CF%84%CE%B5%CF%84%CE%B1%CE

%BC%CE%AD%CE%BD%CE%BF1-1.pdf


RÂULOLT


Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate


MonumentulBatalionuluiSacrudin1821,aflatîncimitirulmunicipaldin

Drăgășani-Olt.Unuldintrecelemaiimpunătoaremonumentedeacesttip

ridicatînafaragranițelorGreciei.Afostridicatîn1884lainițiativaunuicomitet

formatînjurulredacțieiziaruluigrecescdinBucurești,„Sylloghoi”(Asociații).

AfostlucratînmarmurădePendelicdecătreartiștiiHalepasșiLambaditisdinTinos.

Areoînălțimedeșaptemetri.Înparteasuperioarăaobelisculuiestesculptatăînrelief

cruceaașezatăpesemilună,iarînparteadejosemblemaBatalionuluiSacru.


Monumentuleroilorromâni


Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate


CâmpuldeluptădelaDrăgășani


BisericaridicatădeUniuneaElenădinRomânia

pecâmpuldeluptă


MĂNĂSTIREACOZIA,1388

Oltenia

CtirorulmănăstiriiafostMirceacelBătrânîn1388.AfostrestauratădemaimulteoridecătreNeagoeBasarab,ConstantinBrâncoveanușiȘerban

Cantacuzino.SeaflăpemalulrâuluiOlt.Stilulestebizantinatâtînceeacepriveștetehnicazidiriicâtșifresca.Afostridicatăîntr-opoziție

strategică.Aicis-aurefugiatrevoluționariigreci,iarînapropiereamănăstiriis-audatmaimultelupte.ConstantinZugravulaexecutatfrescadin

exonartexîn1707.


MĂNĂSTIRILEDINOLTENIA

TISMANA(1378)ȘIHOREZ(1690)


MănăstireaTismana

AiciTudorVladimirescuaorganizat

răscoalațăranilorromâni(panduri).În

aceastăregiuneauavutlocmaimultelupte


MĂNĂSTIREAHOREZU,1690DEDICATĂSFINȚILORCONSTANTINȘIELENA

Mănăstirea Horezufostctitorităîn1690dedomnulConstantinBrâncoveanu,careadomnitînȚaraRomâneascăîntre1688și1714.Icoaneaghiograficeșipicturamuralăaparținlui

ConstantinZugravul,1694,avândtemecaresuntinspiratedinasediulConstantinopolului.AfostdeclaratmonumentalpatrimoniuluiuniversalUNESCO.Esteconsideratcaunexemplu

caracteristicdestilbrâncovenesc,fiindapreciatpentrudecorațiunileexterioare,fresceleexcepționaleșiportretelevotive.


FAMILIALUICONSTANTINBRÂNCOVEANU,ctitoriaimănăstiriiHorezu


TRANSILVANIA(înepocăparteaAustriei)

IpsilantitreceînAustriapelaCâinenilaTurnuRoșu.


ΜARȘULLUIIPSILANTICĂTRETRANSILVANIA, PROVINCIEAAUSTRIEI

TrecătoareaTurnuRoșudinValahiacătreAustriagravurideepocă


SCULENI,17IUNIE,1821

BĂTĂLIADELASCULENI

Bătălia de la Sculeni (Moldova) a fost una dintre

ultimele lupte ale eteriștilor în Principate împotriva

armatei otomane. A avut loc în 17 iunie 1821, zece

zile după bătălia de la Drăgășani, și s-a încheiat cu

victoriaotomanilor.

ISTORICULBĂTĂLIEI

OtomaniiauintratînIașila13iunie1821.Colonelul

înrezervăalarmateirusești,GheorgheCantacuzino,

arefăcutovechefortăreațădepemalulPrutului,în

apropiere de Sculeni. Cantacuzino a dat consemn

restultrupelorsăisealătureînacelpunct,darcând

acesteaauajuns,elnumaieraacolo.Aalessătreacă

PrutulșisăgăseascăadăpostînBasarabiarusească.

După cum scrie Dionysios Kokkinos, comandanții

celor 400 de combatanți, „după ce au întărit câmpul

de la Sculeni cu puținii oșteni cei-i mai aveau, s-au

împărtășit cu Sfintele taine și au mâncat anafură în

loc de pâine, spunându-și între ei: Aceasta este

ultima noastră masă”. Comandant al tuturor

trupelor de la Sculeni a fost desemnat Athanasios

Karpenisiotis.

Confruntarea militară a avut loc în 17 iunie 1821 în

fața trupelor generalului rus Zambaniof și al

refugiaților greci și moldoveni din Iași, care priveau

evenimentul de pe malul stâng al Prutului. Atacul a

fostdeclanșatdeChehaiaBeicu2000deinfanteriști,

4 000 de călăreți și șase tunuri. Eteriștii au luptat

împotriva a 8 000 de turci, dintre care 4 000 de

călăreți.Pierderiletotalealelupteiseridicăla300de

morți și 50 de răniți în tabără grecilor, iar în cea

turcăla1600demorțiși200derăniți.

Apostolos Stavrakas, în fruntea a 100 de cretani și

epiroți,animicitavangardaotomană.Înacelașitimp,

infanteria greacă a obținut un mare succes. Turcii s-

au retras. Atacurile turcilor s-au repetat timp de opt

ore. Cei 400 de greci s-au împuținat unul câte unul.

Printre puținii rămași în luptă se număra și

Athanasios Karpenisiotis, „un bărbat de mare

caracter și cu inimă eroică”. După ce comandantul

trupeloraaruncatșiultimelegloanțeasupraturcilor,

aaruncatceledouăpistoaleînrâu,șiapucândsabia

înmânăs-anăpustitasupraturcilorșiacăzutmort.

Aproape toți luptătorii de la Sculeni au căzut morți.

Puținii răniți s-au salvat trecând Prutul în ținutul

Rusiei. Așa cum scrie Kokkinos în Istoria Revoluției

grecești, „această luptă nu are asemănare în paginile

Luptei de Eliberare în privința sentimentului de

solidaritate, bravură, eroismul în fața morții decât

poateculupteleluiAthanasiosDiakosdelapodulde

pesteAlamanașialeluiPapaflessaslaManiaki”.

Menționămprezențaremarcabilăpecâmpuldeluptă

a clericuluiLucas (Leontiadis din Atena), egumenul

a două mănăstiri mici din România, metocuri ale

mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. Lucas era

membru al Societății Amicilor și susținuse moral și

material pe Ipsilanti. În lupta de la Sculeni le-a

insuflatcredințăluptătorilor,iarînaintedeînceperea

lupteiaoficiatsfinteletainedecareampomenitmai

sus. După luptă, a ajutat 58 de luptători să treacă

PrutulșisăserefugiezeînRusia.Maitârziu,eli-a

ajutatperefugiațiigrecidinRusiasăajungăînGrecia

cuechipamentșialteprovizii.Într-undocumentdin

20 iunie semnat și de Lucas, sunt consemnate actele

debravurăaleluiCaragheorghilaSculeni.

https://el.wikipedia.org/wiki/

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_

%CE%A3%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BB%CE%B5%CE%BD%

CE%AF%CE%BF%CF%85


MOLDOVA,JUDEȚULNEAMȚ

MĂNĂSTIRILENEAMȚ,SECU,VĂRATECȘIAGAPIA

ULTIMELELUPTEALEGRECILORÎNȚARAROMÂNEASCĂ


ΜĂNĂSTIREANEAMȚ,1457

Sfârșitulluiaugust1821,OlimpiotulșiFarmaches-auhotărâtsăcoboaredinmunțiînzonadecâmpie.Mulțicombatanții-aupărăsit.Ceidoicăpitanideoștiaupopositcuaproximativ350deluptătorila

mănăstireaNeamț,iarmaiapoiși-auluatultimeleforțelamănăstireaSecu.

MănăstireaNeamțesteunadintrecelemaibinecunoscutedinRomânia.Delactitorireaeișipânăastăzireprezintăcelmaimarecentrumonahal,culturalșispiritualdințară.CtitorieadomnuluiPetruMușatIîn

1457. Aici au fost traduse lucrări istorice din greacă în limba română. Și astăzi mănăstirea dispune de o tipografie modernă. Biserica construită la sfârșitul secolului al XV-lea de către domnul Ștefan cel Mare.

IcoanaMaiciiDomnuluiÎndrumătoareacareseaflăaiciestedanieaîmpăratuluibizantinManuelPaleologulcătredomnulMoldovei,AlexandrucelBun(1400-1432).


MĂNĂSTIREASECU,1602

AfostctitoritădeboieruldinMoldova,NestorUrecheîn1602.ÎnafaraCatedraleipeparteadreaptăseaflămormântulmitropolituluiMoldovei,

Varlaam,protectoralOrtodoxiei.BisericaafostdedicatăSf.IoanBotezătorul.LuptadelamănăstireaSecuafostșiultimaconfruntaremilitarăîntre

trupeleEterieișiarmataotomană.

AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.


LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU

Lupta de la Mănăstirea Secu a fost ultima

confruntare militară dintre forțele Eteriei și armata

Imperiului otoman, în contextul general al

Revoluției grecești de la 1821. Bătălia a avut loc la

mănăstirea Secu din Moldova în septembrie 1821,

astăziînjudețulNeamț.

SFÂRȘITULLUPTEIÎNȚĂRILEROMÂNE

După eșecul revoluției în Țara Românească,

Iordache Olimpiotul l-a însoțit pe Ipsilanti până la

granița austriacă, pe care prințul a trecut-o în 8

iunie.DoarRevoluționariaumairămas,nicidecum

vreo revoluție, după luptele dezastruoase de la

Drăgășani și Sculeni. Iordache Olimpiotul,

dispunând de o forță considerabilă, a luat drumul

Câmpulungului din Valahia muntoasă, unde se afla

și soția lui însărcinată, sârboaica Stana și cei doi

copii minori, de la care și-a luat rămas bun pentru

ultimaoară.

Din Câmpulung, Olimpiotul și oamenii săi au

înaintat spre mănăstirea Curtea de Argeș, unde se

afla pregătit de luptă Ioan Farmache și oamenii săi.

Celedouăcăpeteniiși-auunitforțele,iardupăceau

ajuns la concluzia că orice rezistență în Țara

Românească era inutilă, s-au hotărât să treacă

CarpațiișisăintreînMoldova,iardeacolosătreacă

în Basarabia rusească de unde ar fi găsit modalități

deaajungeînGrecia.

Au pornit la drum împreună cu 800 de combatanți.

ÎnMoldovaeis-auîntâlnitcugeneralulsârbVladen

careseîndreptaspreSerbia.Delaelauaflatveștile

teribiledespresoartabătălieidelaSculeni.Pedrum,

Olimpiotuls-aîmbolnăvit,iarsoldațiisăil-aupurtat

peunpatdelemn.Lasfârșitulluiaugust,Olimpiotul,

bolnav fiind și nedorind să-și petreacă iarna în

mijloculmunților,s-ahotărâtsăcoboareîntr-ozonă

de câmpie. În urma acestei mișcări, mulți dintre

tovarășii săi l-au părăsiți cuprinși de spaimă și

deznădejde. În acest fel, Iordache și Farmache,

împreună cu 350 de oameni, ultimul corp ce a

supraviețuit acelor luni de lupte în Principate, au

ajunslamănăstireaNeamț,iarcândtrupeleotomane

s-au apropiat de ei, s-au refugiat la mănăstirea Secu

în8septembrie,aflatăla24deoredeIași.Mănăstirea

se afla într-un loc bine întărit, într-o vale îngustă,

înconjuratădemunțiîmpăduriți.

LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU

Laînceput,Selihpașaatrimis300decavalericareau

căzut în cursa întinsă de o parte a oamenilor lui

Farmache. Au murit 200 de turci și au fost capturați

3. De la acești prizonieri, grecii au aflat că o mare

forțăinamicăseapropiademănăstire,faptce-ifăcea

să se gândească la abandonarea ei. Dintre căpitani,

Olimpiotuleradepărerecăartrebuisătraverseze

MoldovacudestinațiaBasarabia.Farmacheșisârbul

Vladenconsideraucăunasemeneaplanarfifost

imposibil de realizat din cauza numărului mare de

trupe otomane care împânziseră Moldova. Ca

alternativă au propus retragerea în Austria ale cărei

granițe erau foarte aproape. Cu toate acestea,

Olimpiotul nu era de acord să-i urmeze fiindcă era

convinscăaustrieciii-arfiarestatimediat.Înceledin

urmă, dintr-un spirit de solidaritate, au rămas cu

toții pe câmpul de luptă. Potrivit lui Filimon,

Olimpiotuls-agânditcăeiarputeasăsereîntoarcă

înregiuneamuntoasăaMoldovei,darseparecăîn

cele din urmă a renunțat, influențat și de scrisoarea

episcopului de Roman, care îl ruga să apere

mănăstireașipatrimoniuleidemaniadistrugătoare

aturcilor.

Revoluționarii au plănuit să se apere în dreptul

intrării din valea îngustă în care se afla mănăstirea,

fără să știe că existau căi de acces din munți spre

interiorul văii. În 8 septembrie corpul inamic

principal a început să coboare spre mănăstire pe

cărăriledemunte,cuajutorullocalnicilor.Pentrua

le face față, Olimpiotul și-a pus oamenii pe

meterezele mănăstirii, de unde trăgeau în turci,

nelăsându-i să se apropie. Între timp, Farmache și

oameniisăi,careseaflauînvaleîncercândsăoapere

de invazia turcilor, au reușit în seara zilei de 8

septembrie să reintre în mănăstire. Astfel, începând

cu 9 septembrie a început asediul general asupra

așezământului monahal de către turci, care

dispuneaușideuntun.

Thomas Gordon, în Istoria Revoluției grecești,

menționează că Iordache Olimpiotul, din poziția

disperată în care se afla, a adresat tovarășilor săi

următoarea chemare la arme: „Fraților, în această

situație dificilă doar la o moarte glorioasă trebuie să

aspirăm (... ...) probabil va sosi ziua când patria va

aduna osemintele noastre și le va duce să le îngroape

înpământulpatrieistrămoșilornoștri”.

JosephRaab,consululaustriacdelaIași,s-arfioferit

să-l ajute pe Olimpiotul ca să fugă în Rusia, dar

revoluționarul grec i-ar fi replicat: „Am luat armele

ca să vărs sângele dușmanilor patriei, nu ca să-mi

scappielea.Ocaziaestepreafavorabilăacumcasămipermits-opierd”.

Olimpiotuls-abaricadatcu7sau8combatanțiloiali

în clopotnița mănăstirii, în timp ce Farmache și

oamenii săi apărau ultimele poziții. În acel moment

al luptei s-a întâmplat cel mai glorios moment al

revoluției în țările române: împrejurări ce au rămas

neclare, a izbucnit un incendiu în clopotniță.

Olimpiotulseaflaînpericoldeaficapturat.

Refuzând orice tratative cu turcii, el le-a cerut

tovarășilorsăicarevoiausăsesalveze,săpărăsească

clopotnița. Dar nimeni nu a plecat. Atunci a tras un

focdearmeîntr-unbutoicupulbereșiaaruncat

clopotnițaînaer,lovindu-ișipeturciicareseaflauîn

apropiere.

Asediul mănăstirii a continuat cu o apărare turbată

condusădeFarmachepânăînziuade22septembrie,

provocândmaripierderiturcilor,careaumaiadusla

fața locului noi trupe, precum și 4 tunuri. Totuși,

soldații greci au ajuns la limita răbdării, fără

alimente, cu foarte puțină muniție, fiind răniți

aproapetoți,inclusivFarmache.Astfel,fiindconvins

degaranțiileoferitedeconsululprusacWolfcăturcii

vorrespectaamnistiașicăîivorlăsapegrecisă

părăsească imperiul, Farmache și oamenii săi au

capitulat în 23 septembrie, exceptând pe cei 33 de

bărbați care au reușit să fugă în timpul nopții.

Înțelegereanuafostrespectată,iarprizonieriiaufost

imediat executați, dar nu înainte ca aceștia să se fi

năpustit neînarmați asupra turcilor și să stranguleze

vreo 40. Ofițerii au fost duși la Silistra și decapitați

dupăceaufosttorturați.Farmacheafostexpediatla

Constantinopolpentruafiexecutat.

https://el.wikipedia.org/wiki/

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%B7%CF%82_%

CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%AE%CF%82_%CE%A3%CE%AD%

CE%BA%CE%BA%CE%BF%CF%85


AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.


TheodorosBryzakis,1858

GRECIARECUNOSCĂTOARE

PinacotecaNațională,Atena


MĂNĂSTIREAVĂRATEC

MănăstireaVăratic,ceamaimarecomunitatedemaicidinRomania,fiindformatădinpeste400viețuitoare. MănăstireaafostfondatădeBălașaHerescu(1757-1842),fiica

părinteluiMihaildelaBisericaSfântulNicolaeDomnescdinIași.MăicuțaviețuialaschitulToplițadinapropieresubnumeledeOlimpiada.MănăstireaVăratecafostașezatăsub

administrareaMănăstiriiAgapia,iardin1839adevenitunașezământmonahaldesinestătător. Zidurilemasivedinpiatrăinconjoarăbisericaprincipală,„AdormireaMaicii

Domnului”.Intimpulrevoluțieidela1821,așezămantulafostasediatșijefuitdeotomani.Maimultebunuriaufostfurate,iarmaicilealungatesauucise.MaicaOlimpiadas-a

refugiatlamănăstireaSecu.


MĂNĂSTIREAAGAPIA

MănăstireaAgapiaesteunadintrecelemaiimportanteșimaimariașezămintedemaicidinRomânia.Aiciviețuiescintre300și400decălugărițe,fiindconsiderată

adouamănăstirecamărimedințarădupăVăratic.Mănăstireaesterenumităinintreagalumeprinpicturamuralădelainterior,executatăintre1858și1861de

pictorulNicolaeGrigorescu,unuldintreceimaideseamăreprezentanțiaiimpresionismuluidinRomania.Locașulmonahalafostridicatintreanii1641și1643de

hatmanulGavriilCoci,frateledomnuluiVasileLupu.Bisericaafost restauratășimodificatădemaimulteoride-alungulsecolelor.Biserica,inchinată

ArhanghelilorMihailșiGavriil,afostsfințităin1647.


ELENISMULÎNSPAȚIULROMÂNESCȘICAZULADOUĂDINTREMULTELECOMUNITĂȚI

GRECEȘTIDINROMÂNIA

BRAȘOVÎNTRANSILVANIAȘIBRĂILALADUNĂRE


ELENISMULÎNSPAȚIULROMÂNESC

Pe pământul României de astăzi s-a dezvoltat,

începând cu zorii antichității și până în epoca

modernă, o lume pe care o putem numi ca fiind a

doua„MagnaGraecia”.

Istoriaromânilorșiistoriagrecilornupotfistudiate

autonom una față de cealaltă întrucât aceste două

popoare,spredeosebiredetoatecelelaltedinEuropa

deSud-Est,auavutrelațiistrânse,rodniceșide

lungă durată de-a lungul timpului. Pe teritoriul de

astăzi al României diaspora greacă a scris unul

dintre cele mai strălucitoare capitole din istoria

elenismului. Începând cu fondarea primelor colonii

grecești la Marea Neagră în secolele VII-VI î.Hr. și

până astăzi, relațiile celor două popoare au fost

continue, neîntrerupte. Cel mai mare port de la

Marea Neagră, Constanța, în antichitate celebra

cetateTomis,afostfondatînurmăcu2500deanide

cătregreciidinMilet.

Odată cu ascensiunea Constantinopolului pe scena

istoriei, civilizația bizantină se reflectă vreme de

pesteunmileniuasuprațărmuluinordicalDunării.

Oameni de tot felul de profesii negustori, țărani,

clerici, cărturari, arhitecți, constructori , bunuri,

obiceiurișiidei,codurijuridice,artăbizantină,toate

acesteacirculăneîntreruptșifărăobstacoleînaceste

locuri. Amprenta civilizației bizantine mai

evidentăînȚaraRomâneascășiMoldovapoatefi

observată pretutindeni: în Biserică (românii au

rămas ortodocși până astăzi), în administrație,

drept,civilizație.Greciișiromâniiseaflăîmpreună,

solidari, timp de peste un mileniu, în lumea

Ortodoxiei.

După 1453, migrația grecilor către Țările Române

împreună cu întreaga lor moștenire culturală

contribuie la crearea unui adevărat „Bizanț după

Bizanț”, ca să folosim sintagma marelui istoric

român, Nicolae Iorga. Ce-i drept controlul

ImperiuluiOtomanasupraȚărilorRomânenuafost

exercitatlafeldemultcaîncelelaltețăribalcanice,

undestăpânireaafosttotală.

Limba greacă, lingua franca în epoca antică, a

devenit începând cu secolul XV și până la începutul

timpurilormoderne,limbanegoțuluișiacivilizației.

Începând cu secolul al XVII-lea, limba greacă a

devenit instrumentul exclusiv de comunicare în

școală și în domeniul științelor, fiind timp de mai

mulți ani vector de propagare a civilizației

occidentaleînEuropadeSud-Est.

Mediul ecleziastic a constituit unul dintre

principalelesectoaredepătrundereagrecilorînviața

internă și în civilizația societății medievale

românești, începând cu secolul al XVI-lea. Prima

edițietipărităaBiblieiaparelaVenețiaîn1687.

Grecii au fost prezenți pretutindeni și se remarcă în

toate domeniile de activitate ale vieții economice,

sociale și spirituale ale românilor. Companiile

comercialegreceștidelaBrașovșiSibiucaredețineau

în mâinile lor întregul comerț de tranzit dintre

Orient și Occident sunt un exemplu caracteristic

pentrusuccesulactivitățilornegustoreștialegrecilor

înspațiulromânesc.

ÎnaintecafanarioțiisăcontrolezeînsecolulalXVIIIlea

viața politică a Principatelor, mai multe familii

grecești remarcabile prinseseră deja rădăcini în

pământul țării, asimilându-se în societatea

românească, așa cum menționează cronicarii epocii.

Nume precum Catargi, Ghica, Sturdza, Moruzi,

Cantacuzino,Ipsilantidevinextremdecunoscutepe

scenapolitică,iarmembriiacestorfamiliiauocupat

demnități politice importante, contribuind la

propășireacomunitățilorîncaretrăiau.

În paralel, profesori, filosofi, medici, juriști,

cărturari,clerici,artișticareveneauînPrincipatedin

spațiulgrec,găsescînpământulromânescadoualor

patrie. Nicăieri în Europa, între secolele XVI și

XVIII,diasporagreacănuagăsitunadăpostatâtde

rodnicșisigurcaaici,pentrua-șicontinuaexistența

în mod pașnic. Aici grecii s-a dedicat idealurilor

pentru ridicarea neamului și câștigarea libertății.

Contribuția lor la reformarea structurilor socialpolitice

și a mentalităților societății românești în

caretrăiauesteastăzirecunoscutăînunanimitate.

ÎnflorireașiapogeulelenismuluiînȚărileRomânesa

produs în epoca fanariotă (1711/1716-1821). În

afarădefaptulcăeraubuniadministratori,mulțidin

cei 31 de domni fanarioți au fost ei înșiși cărturari

sauoamenicareiubeaucultura.Primulfanariotdin

Principate, Nicolae Mavrocordat, cărturar al

Iluminismuluitimpuriu,acreatlaBucureșticeamai

mare bibliotecă din Sud-Estul european. Cercul de

cărturari de la București din jurul lui Dimitrie

Catargi, „mecena cărturarilor din Valahia”, așa cum

îi spuneau contemporanii săi, reprezintă un caz

ilustrativpentruatmosferaspiritualăaepocii.Țările

RomâneaufostvatraIluminismuluigrecesc.

Pe pământ românesc a fost scrisă o pagină

strălucitoareșiînacelașitimptragicăaRevoluției

grecești. De la Iași Alexandru Ipsilanti și eteriștii au

pornitLuptadeEliberare.

Învățământul în limba greacă afostpromovatde

celebrele Academii domnești de la București și Iași

(înființate în 1684 și, respectiv, în 1707), adevărate

universități pentru Orient. Pe la catedra acestor

instituții de învățământ au trecut aproape toate

elitele intelectuale grecești din epocă timp de un

secol și jumătate (până la 1821). La Academia din

București, care își propusese să revigoreze „Liceul”

lui Aristotel, numărul elevilor în 1816, sub

conducereaepirotuluiNeofitDuca,ajunsesela400.

ÎncepândcuadouajumătateasecoluluiXIXșipână

la cel de-al Doilea Război Mondial, elenismul a

intrat într-o nouă epocă. În orașele-port (multe

devin porto-franco în 1837) dar și în alte centre

urbane înfloresc comunități grecești puternice

(Constanța, Brăila, Galați, Sulina), în special după

1860, moment în care obțin personalitate juridică.

„Bulevardul flotei bizantine”, Dunărea a devenit în

secolul al XIX-lea simbol al elenismului în țările

române.

În 1940, numărul membrilor comunităților grecești

depășea50000.Undeceniumaitârziu,ceimaimulți

dintreeiaufostconstrânșisăpărăseascăaceastățară

unde prinseseră rădăcini și prosperaseră. România

intră într-o epocă istorică din care va ieși abia după

45 de ani, în decembrie 1989. Cu toate acestea,

prezența greacă pe teritoriul românesc nu a încetat

niciodată să existe în aceste decenii. În secolul XX,

România a găzduit în jur de 10 000 de greci, dintre

care 3 000 de copii, consecință nefastă a războiului

civil din Grecia. Astăzi, în România trăiesc

aproximativ 7 000 de greci, organizați în 24 de

comunități,împrăștiateîntoatățara.


COMUNITATEAGREACĂDINBRAȘOVTRANSILVANIA

BisericaSf.Treime(1787)șiCimitirul


COMUNITĂȚILE

GRECEȘTIDINROMÂNIA

La mijlocul secolului al XVI-lea, mulți imigranți

greci (din Macedonia, Tracia, Epir, Pelopones) au

căutat să câștige o viață mai bună în România,

părăsind ogoarele nefertile din patriile lor.

Aduseseră cu ei spiritul antreprenorial, răbdarea și

perseverența în obținerea succesului. În

Transilvania, la Brașov, Sibiu și Oradea înființează

comunități negustorești, „Companiile”. Aceste

companii se asemănau cu o breaslă negustorească,

un corp profesional, al cărui nucleu era format din

imigranți greci. Criteriul fundamental pentru a

deveni membru nu era apartenența etnică, de clan

sau confesiunea, ci calitatea de negustor și

cunoașterea limbii grecești. Prima Companie

grecească a luat naștere la Sibiu în 8 iulie 1636,

constituind prima organizație colectivă de tip

naționalîncuprinsulelenismuluiînepocastăpânirii

otomane, dar și cea mai veche companie

negustoreascădinSud-Estuleuropean.

COMUNITATEAGREACĂDINBRAȘOV

În1550,negustoriigrecidinMacedoniașidinTracia

s-au stabilit în orașul fortificat Brașov în afara

zidurilor,încartierulSchei,undelocuiaușiromânii,

întrucâtînincintacetățiitrăiaudoarsașii.

În1561,G.Coresitraducedingreacăprimelelucrări

religioase în limba română, aducând mai aproape

celedouăpopoarecaretrăiauînafarazidurilor.În

1678greciiobținpermisiuneadea-șiînființapropria

companie. 7 negustori greci, în frunte cu

comerciantul de blănuri, Panaiot Hatzinicos, epirot

din Ioannina, ridică prin donațiile lor biserica

greacă Sf. Treime, aflată în interiorul cetății (este de

altfel prima biserică ortodoxă construită în incinta

cetății Brașov). De asemenea, grecii au înființat un

cimitir,undeputemcitișiastăziinscripțiilefunerare

îngreacăcunumeleșiloculdebaștinăallocuitorilor.

P.Hatzinikosaînființat,deasemenea,școalagreacă,

unde au predat mari profesori greci, precum Neofit

Duca, Iosip Moisiodax etc., biblioteca, precum și o

fundațiedebinefacerepentrunevoiașiidinoraș.

Timp de un secol întreg după 1750, greaca a fost

limba comerțului în Balcani. Cei mai mulți

negustori, indiferent de originea lor etnică, vorbeau

grecește. Negustorii greci și-au apărat și ținut vie

religia, conștiința națională și mândria originii lor.

Scriitorul român Ioan Slavici precizează că poporul

românaasociatcuvântul„grec”cucelde„negustor”;

iarcândromâniispuncăseducla„Grecul”vorsă

zicăcăseducla„băcăniaunuigrec”.

În secolul al XVII-lea, pe măsura industrializării

EuropeiOccidentalecreșteșicerereapentruproduse

agricole din Orient. Produse precum grâul,

bumbacul, inul etc., înfloresc în regiune, dar în

același timp și Orientul își deschide piața pentru

produsele industriale ale Occidentului. Schimburile

comerciale aveau loc la bâlciuri organizate cu ocazia

sărbătorilor, pe rutele terestre ale Europei Centrale

ce uneau Orientul cu Occidentul. Atunci au început

marile transporturi de marfă cu șlepuri pe Dunăre.

Exploatarea fluviului și dezvoltarea circulației

mărfurilor se datorează în mare parte Greciei. Se

spune că Pontul Euxin era altădată „lac grecesc”, așa

cumșiDunăreaadevenitorutădecomerț

„grecească”, cum nu a existat o altă cale fluvială în

lume. De la simplul marinar până la căpitan și la

armator, grecii au scris primele pagini din istoria

navigației dunărene. O mulțime de marinari și

armatori din Heptanez, cei mai mulți din Cefalonia

și din Itaca, întreprindeau constant transporturi de

mărfuri la Dunărea de Jos cu șlepuri, remorchere,

câștigându-șicuprisosințăporeclade„Fluvialii”.

TratatuldepacedelaKuciuk-Kainargi(1774) afost

extrem de important pentru dezvoltarea economică

și pentru progresul navigației comerciale grecești.

Rusia i-a impus sultanului să permită arborarea

pavilionului rusesc pe vasele supușilor creștini din

cuprinsul stăpânirii otomane, consacrând astfel

principiul liberei navigații în Mediterana otomană.

Pânăla1821,mulțiinsulariauajunsînbazinulMării

Negre făcând comerț cu grâne. În 1813, insulele din

Egeeaveauoflotăde615corăbii,echipajeleînsumau

18000demarinariși6000detunuricaechipament

necesarpentrucombatereapirateriei.Acestecorăbii

au intrat în luptă mai târziu în războiul de

independență. Mulți negustori de grâne au finanțat

planurile de luptă ale Societății Amicilor (Eteria),

înființată în 1814 la Odessa. Theodoros

Kolokotronis, în discursul său de la Pnyx din 1836,

afirmaînmodcaracteristic:„acestecorăbiidegrâne

s-auluptatcusultanul”.

La începutul secolului XX, cele mai multe vase se

aflau în mâinile grecilor. În conformitate cu

catagrafiile întocmite de corpul de căpitani și

navigatori în 1901, 73 din cele 88 de vase erau

grecești, și doar 7 românești. Chiar și Eleftherios

Venizelos, când a vizitat Brăila în 1913, a spus că

„nici în portul Pireu nu am văzut atâtea steaguri

greceșticaînporturiledelaDunăre”.

COMUNITATEAGREACĂDINBRĂILA

Comunitatea greacă din Brăila a fost înființată în

1863, cu scopul de a mobiliza aproximativ 5 000 de

greci prin construirea mai întâi de toate a unei

biserici grecești. Sfințirea bisericii Buna Vestire a

Maicii Domnului a avut loc în 1872. Limba de cult

era greaca, iar preoții slujitori de națiune greacă, în

timp ce administrarea locașului și a bunurilor

revenea unui comitet ales din rândul membrilor

comunității grecești. Arhitectul bisericii a fost

AvraamIoannidisdinBrusa,iarîntrepictoriifrescei

îl remarcăm pe cefalonnitul Constantin Livadas-

Liokis.Comunitateaamanifestatuninteresdeosebit

pentruoperasocialășicaritabilă,cuprecăderedea

acorda ajutor medical și farmaceutic pentru sute de

greci.

Spre sfârșitul anilor 1860, s-au înființat la inițiativa

asociațiilorgreceștioșcoalăprimarădebăiețișiuna

defete,careseocupaudeeducațiacopiilorsăraci.

Aceste institute de învățământ, ce au fost preluate în

următorii ani de comunitatea greacă din oraș, nu

erau singurele școli grecești din Brăila. Aici existau

foarte multe școli particulare. În 1889, comunitatea

din Brăila număra 10 mii de membri, fiind cea mai

mare dintre comunitățile străine ale orașului. Grecii

carenuseocupaucuoformăsaualtadecomerț

exercitau profesii liberale: profesori, medici și

avocați.

În anii 1950 și 1951, s-a abătut o mare nenorocire

asupra comunității grecești, aproximativ 50% din

grecii Brăilei au preferat să părăsească orașul din

cauzaschimbăriiregimuluipolitic.

https://www.yumpu.com/en/embed/view/s8iCWhdIw7KE4RSO

(FragmentdincarteameaRomâniainimiimele,2005)

https://www.tovima.gr/2008/11/24/archive/sti-braila-sto-galatsi/


BRĂILA


Cartepoștalădin1905cuurăridePaște,ÎNMACEDONIAGRECEASCĂ

PentruFrățiaAjutoruluiMutualdinBrăila


BisericaBunaVestireaMaiciiDomnului,1872


Vecheașcoalăgreacă


Expoziție:CaselegrecilordinBrăila


1821REVOLUȚIAGREACĂÎNȚĂRILEROMÂNE

PeurmeleluiAlexandruIpsilanti

DIMITRASTASINOPOULOU

Μartie2021

More magazines by this user
Similar magazines