1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti

1821–REVOLUȚIAGREACĂÎNȚĂRILEROMÂNE 

PeurmeleluiAlexandruIpsilanti 

DimitraStasinopoulou

1821–REVOLUȚIAGREACĂ 

ÎNȚĂRILEROMÂNE- 


AcestdemerseditorialesteochemareaIstoriei.Una 

dintre provocările cele mai profunde pe care le-am 

trăitvreodată,grațieîncărcăturiispeciale-istoriceși 

afective- pe care o poartă cu sine; un efort de 

recuperare a unora dintre mărturiile istorice care 

vorbescșiastăzi,după200deani,despreunuldintre 

cele mai importante evenimente ale trecutului 

nostru: Revoluția de la 1821, începută în Țările 

Române; o încercare de a reda atmosfera epocii 

(peceteacivilizațieibizantineînȚaraRomâneascăși 

în Moldova se regăsește peste tot, în biserici, în 

instituțiile statului, în justiție, în cultură), o căutare 

deaimortalizașiasociaimaginealocurilordeastăzi 

cupuținelemărturiidinaceavreme. 

Fotografiile mele ilustrează însă și pașii ulteriori 

parcurși împreună de cele două popoare. Capitolul 

referitor la drumul străbătut de partizanii Eteriei 

este urmat de o scurtă prezentare dedicată istoriei 

relațiilorromâno-elene,fapteloristoricecareauunit 

destinelepopoarelornoastre,grecșiromân.Greciiși 

românii sunt împreună (solidari) de peste un 

mileniu. 

Revoluția de la 1821 este un eveniment deosebit de 

complex, care a mobilizat numeroase forțe ale 

elenismuluimodern-negustorii,greciidindiasporă, 

cărturarii, domnitori din Principatele Române, 

înalți funcționari ai Bisericii și căpitani de oști. A 

mobilizat supușii creștini-ortodocși ai sultanului, 

grecișiromeicarerămăseserăînținuturilenataleori 

se repatriaseră în Grecia, toți cei care duseseră 

dintotdeaunalupta.Oluptăcareîșipusesenădejdea 

în patriotismul grecilor, care s-au împotrivit în 

tăcere, dar cu încăpățânare, cu loialitate, demnitate 

și mândrie, chiar și în momente încrâncenate. Au 

luptat cu forță, cu lacrimi și sânge, dar întotdeauna 

cu speranță. Revoluția a izbucnit în Moldova în 22 

februarie, odată cu intrarea în luptă a unui corp 

militar format din 4.500 de oameni, sub conducerea 

lui Alexandru Ipsilanti - descendentul unei mari 

familiifanariotedelațărmurileMăriiNegrealeAsiei 

Mici,unidealistcareși-aasumat,începândcuaprilie 

1820,întreagaresponsabilitatepentruplanificareași 

declanșarea revoluției. Planul inițial al lui Ipsilanti 

prevedea, mai întâi, deschiderea unui front în 

Moreea (Peloponez), așa cum s-a și întâmplat, de 

altfel, la o lună după intrarea eteriștilor în Moldova. 

Dinmotivecerămânnecunoscuteșiastăzi,eladecis 

săporneascăacțiuneadinregiuniledunărene,așacă 

a trecut Prutul pentru a ajunge la Iași. Mărturiile 

referitoare la parcursul urmat de oastea sa între 

februarie și iunie 1821 -prezentate în fotografiievidențiază 

o cale aducătoare de speranță, uneori 

dramatică și demoralizatoare, dar eroică în cele din 

urmă,careacondussprelibertate. 

În ultimii treizeci de ani, viața mea se împarte între 

Grecia și România, pe care o consider, de altfel, a 

doua mea patrie. România a fost țara care m-a 

inspirat să pun pentru prima dată mâna pe aparatul 

de fotografiat, pentru a-mi exprima astfel dragostea 

pentru caracterul ei autentic, frumusețea și 

ospitalitatea ei nemărginită. Pentru aceasta îi voi fi 

recunoscătoare mereu. Am avut ocazia să fac un 

număruriașdefotografii. 

Printre ele, pe urmele Revoluției de la 1821, unele 

fotografii-document. Am completat această arhivă 

cu ocazia ultimelor mele excursii prin țară. Nu sunt 

istoric și nu îmi propun să fac aici o expunere 

istorică. Nici nu aș îndrăzni să o fac. Vreau însă să 

împărtășesc emoțiile mele prin intermediul 

materialului fotografic. Textele prezentate în această 

lucrare se bazează pe sursele istorice la care fac 

referire. Cine dorește să aprofundeze faptele poate 

studia lucrările istoricilor consacrați, care au 

analizat fiecare detaliu al acestui moment 

revoluționar.Cu200deaniînainte,greciișiromânii 

-oameni cu origini, limbi și mentalități diferite- au 

găsit modalitatea ca, în pofida suferințelor și a unor 

chinuri pe care mintea noastră nu și le poate 

închipui, să facă front comun (uneori mai puțin, 

alteori mai bine închegat) pentru a trăi o viață mai 

bună.Dar,pentruîmplinireaacestuidezideratafost 

necesar ca, mai întâi, grecii și românii să înlăture 

micileneînțelegeridintreeișisăajungăîmpreunăla 

ceeaceîiapropieșiîiunește.Luptapentruatingerea 

unui numitor comun este un efort de supraviețuire, 

darșiocalespresucces. 

„După 200 de ani, noi (grecii de astăzi) avem o 

relație profund emoțională cu istoria noastră, 

manifestăm afecțiune față de fapte și oameni, în 

special atunci când este vorba de sacrificiu”, 

menționează cu înțelepciune profesorul Nikos 

Alivizatos. Deci, și imensa mea emoție se justifică. 

Emoție pentru dăruirea și faptele familiei Ipsilanti, 

pentrumembriiBatalionuluiSacru,pentruIordache 

Olimpiotul, Ioan Farmache și pentru atâția eroi 

anonimipecarei-amîntâlnitîncălătoriilemele. 

Contribuția familiei Ipsilanti a fost atât de 

importantă încât prezintă și astăzi interes pentru 

istorici. Parcursul istoric al acestei familii s-a 

îngemănatcusoartaelenismuluiînmaimultefeluri. 

MembriifamilieiIpsilantis-auremarcatcaadevărați 

conducători. Și-au sacrificat rangurile boierești, 

averile, libertatea și viața pentru patrie. Elisabeta 

Ipsilanti, mama lui Alexandru (din neamul 

Văcărescu),întrebatăfiinddupăceși-adatșiultimul 

ban pentru Lupta de Eliberare, „cum va trăi ea, o 

principesă, în sărăcie”, a replicat: „Vă așteptați să-mi 

pară rău de moșiile și de rublele mele, când am dat 

patriei patru copii?” Elisabeta Ipsilanti a oferit 

patrieișiaîngropatșasedintreceișaptecopiiaisăi. 

În căutările mele despre membrii familiei Ipsilanti 

am avut șansa de a descoperi câteva documente 

interesante, inedite pentru mulți chiar și astăzi. În 

Iași, un portret extraordinar al lui Ipsilanti și un 

manuscris - o chitanță eliberată de Eterie drept 

dovadă pentru încasarea unei donații de 1.498 de 

groși de la un grec din Moldova, care dăduse astfel 

„obolul” său pentru cauza Revoluției. În București, 

în biserica familiei Ipsilanti, Mărcuța, părintele 

paroh mi-a arătat cripta unde este depus fratele lui 

Alexandru, Gheorghe Ipsilanti, mort în 1847. Acest 

mormântseaflăsubcovorulcareacoperăpardoseala 

din fața altarului. Veți observa numeroase fotografii 

care ilustrează mănăstiri. Există o explicație. 

Mănăstirile sunt depozitare ale unei bogății istorice, 

poate una dintre cele mai vechi mărturii ale 

trecutului, prezentului și viitorului unei lumi 

neștiute și, totodată, parte identitară a României de 

astăzi. Aceste lăcașuri de cult au oferit adăpost lui 

Ipsilanti, locotenenților lui și tuturor luptătorilor 

pentru cauza Revoluției. Mănăstirile nu au fost doar 

locuri de adăpost în timpul nopții, ci și locuri care 

ofereau protecție și siguranță. Erau fortificate, fiind 

astfel mai bine protejate în fața invadatorilor 

stăpânițideambițiidemărire. 

Acest jurnal constituie un minim omagiu, un semn 

de recunoștință, de apreciere și chiar de datorie față 

de cei ce s-au sacrificat pentru ca noi astăzi să fim 

Liberi. Vă chem să păstrăm viu curajul, răbdarea, 

generozitateașiputereasufleteascăarevoluționarilor 

de la 1821, a căror încredere în propriile puteri le-a 

înflăcărat sufletele. Nu aș putea încheia această 

scurtă introducere fără a-mi exprima recunoștința 

față de toți cei care sărbătoresc alături de noi acest 

momentderăscrucedinistorianoastră. 

DimitraStasinopoulou 

31martie2021 

Strânsele legături de prietenie care apropie cele 

douăpopoaresuntevidențiateșiînmesajulvicepreședintelui 

Academiei Române, domnul 

RăzvanTheodorescu

HELLENOROMANICA 

București,29martie2021 

Sunt mii de ani de când grecii și locuitorii 

spaţiului carpato-dunărean au intrat în rodnice 

relaţii. Cetăţile elene din Pontul Stâng – Histria, 

Callatis și Tomis – au oferit geţilor modele de 

arhitectură și ceramici de lux, spaţii teatrale și 

modele politice, iar odată cu triumful 

creștinismului activitatea misionară a unei 

biserici răsăritene în lumea daco-romană s-a 

petrecut în limba greacă a Părinţilor 

Capadocieni. În aceeași limbă au slujit în 

DobrogeașiînMunteniatrimișiiMariiBisericia 

Bizanţului la Vicina, la Curtea de Argeș și la 

Suceava în secolul întemeierilor statale. Și tot în 

greceștel-aupredatpeAristotellaȘcoaladelaSf. 

Sava din Bucureștii lui Constantin Brâncoveanu, 

„iatrofilosofii” trecuţi pe la Universitatea din 

Padova, Ioan Cariofil, Ioan Malibdos Comnen, 

SevastosKymenites,IacobPylarinos. 

precum Nicolae și Constantin Mavrocordat – 

descendenţi ai unui dragoman din 

Constantinopol, care, primul în Europa a scris 

despre descoperirea lui Harvey privind circulaţia 

sângelui – și tot pe atunci a traversat pământul 

românesc Rhigas, eroul libertăţii grecești pe care 

o omagiem la împlinirea a două veacuri de la 

obţinereasa. 

Drumurile spre această libertate au străbătut și 

spaţiul ţării noastre, ceea ce arată convingător o 

mare prietenă elenă, Doamna Dimitra 

Stasinopoulou. 

Acad.RăzvanTheodorescu 

VicepreședintealAcademieiRomâne 

DinlumeagrecofonăaMunteluiAthosveneaula 

români iconografii bisericești și manuscrise 

bogat ornate, din mediul grecesc provenea 

Constantinos,conducătorulechipeidezugravide 

laHurezi,arhonţilorgrecidetradiţiebizantinăle 

aparţineauCantacuziniiîn ţărileromâne. 

Modernitatea datorează nu puţine lucruri epocii 

fanarioteîncareaustrălucitprinţi-cărturari

FAMILIAIPSILANTI 

Originile familiei Ipsilanti sunt bizantine. Potrivit 

tradițieifamiliei,eiseînrudeaucufamiliaXiphilini, 

care, după căderea Constantinopolului în 1204, s-ar 

fi refugiat la curtea Comnenilor din Trapezunt. În 

secolulalXVIII-lea,membriiacesteifamiliiauajuns 

la înalta demnitate de mare dragoman al Porții 

Otomane, una dintre cele mai importante poziții în 

diplomația otomană, care presupunea abilități 

lingvistice și contacte cu alte puteri străine. Această 

demnitateafostdeținutădeIoannisIpsilanti. 

Fiul său, Alexandru Ipsilanti, cu o cultură vastă, 

cunoscător al limbilor greacă, franceză, persană, 

arabă și italiană, era un mare admirator al 

Iluminismului. După un scurt mandat de Mare 

Dragoman, a fost numit domnitor al Țării 

Românești,luândînacelașitimppartelanegocierile 

de pace dintre Rusia și Turcia, care s-au încheiat cu 

TratatuldelaKuciuk-Kainargi.Fiiilui,Constantinși 

Dimitrie, au plănuit să se ridice împotriva 

stăpânitorului otoman, bazându-se pe sprijinul 

Rusiei. Planullorafostînsă deconspirat.Eiaufugit 

pestehotare,iartatăllormazilit. 

Chiar și domnul Alexandru era un susținător al 

independențeigrecești,iaratuncicândaaflatdespre 

planurile de împărțire ale Imperiului Otoman între 

Rusia și Austria a trimis memorii împărătesei 

Ecaterina a II-a și, respectiv, împăratului Iosif al IIlea.Sultanulaaflatdespreacesteacțiuni,iarIpsilanti 

a fost nevoit să se refugieze în Moravia. Totuși, în 

1796turciil-auiertatșil-aunumitdinnoudomnitor 

al Țării Românești. În cele două domnii, Ipsilanti a 

creat o impresie excelentă în țară, numele său fiind 

legat de reforme și de revigorarea culturală a 

societății. După doi ani de domnie a fost mazilit și 

s-aretrasdinviațapublicăînConstantinopol.Turcii 

îl vor acuza pe Constantin, succesor al tatălui său la 

tronul Moldovei, de insurecție. Ca măsuri de 

represalii,Alexandruvafitorturatșiexecutat. 

Constantin Ipsilanti a fost fiul lui Alexandru. S-a 

născutlaConstantinopolîn1760șiamuritlaKievîn 

1816. Este considerat „unul dintre cel mai educați 

oameni ai Fanarului”. Tânărul Constantin Ipsilanti a 

venit în contact cu mișcarea de eliberare care atunci 

lua amploare în Balcani. De altfel, Rigas Feraios, 

cândaajunslaConstantinopolîn1782,afostangajat 

ca „grămătic”, mai exact secretar particular al lui 

Alexandru Ipsilanti. Știm și că Constantin Ipsilanti 

era la curent cu ideile împărtășite de această mare 

personalitate intelectuală. Asemenea tatălui său și 

bunicului, Constantin a exercitat funcția de Mare 

Dragoman al Porții între 1796 și 1799, având 

cunoștințe solide despre politica europeană într-o 

epocă de reconfigurare a puterilor continentale ca 

urmare a revoluției franceze și cu puțin înainte de 

războaielenapoleoniene.Înperioadadomnieisaleși 

grațierelațiilorsalecudiplomațiiruși,domnitorulva 

juca un rol important și în constituirea unui regim 

specialpentruHeptanez(InsuleleIonice),ajunsesub 

stăpânirea Rusiei. În 1799, va ajunge domnitor al 

Moldovei, iar în 1802 domnitor al Țării Românești. 

În această calitate va încerca să profite de pozițiile 

contradictorii ale marilor puteri, păstrând însă o 

relație specială cu Rusia. Era de altfel epoca când 

mulțisupușigrecofoniaisultanuluicredeaucăRusia 

ar fi putut garanta formarea statului grec 

independent. 

În preajma războiului ruso-otoman și în urma 

intervenției diplomației franceze, sultanul a decis să 

îi schimbe pe domnitorii din Țările Române. Atunci 

Constantin Ipsilanti a luat hotărârea de a fugi în 

Rusia și anume la Kiev, care pe vremea aceea era 

partedinImperiulRus. 

În perioada războiului ruso-otoman, Constantin 

Ipsilanti va reveni în Principate cu sprijinul rușilor 

cadomnitoralambelorțări,MoldovașiValahia.Dar 

în februarie 1808 a fost îndepărtat de pe tron, 

întrucâtțarulurmăreasăimpunăaltemecanismede 

control asupra Principatelor. Constantin își va 

petrece ultimii ani din viață în Rusia, ocupându-se 

deeducațiapatrioticăacopiilorsăi.Doidintrefiiisăi 

vor juca un rol hotărâtor în revoluția greacă, 

Alexandru și Dimitrie. Constantin îi scria fiului cel 

mare în 1816 pe un ton aproape profetic: „Fiule, nu 

uita niciodată că grecii trebuie să se bazeze doar pe 

forțelepropriicasădevinăliberi”. 

ALEXANDRU IPSILANTI(1792-1828) 

Descendent al unei mari familii bizantine de pe 

țărmurile sud-estice ale Mării Negre, Alexandru 

Ipsilantiafostunidealistcarearidicatpepropriiisăi 

umeri povara organizării și plănuirii mișcării 

revoluționare. Alexandru Ipsilanti s-a născut la 

Constantinopol în 1792 și a murit la Viena în 1828. 

Era fiul domnului Moldovlahiei, Constantin 

Ipsilanti.Făceapartedingardapersonală ecvestrăa 

țarului și din această poziție s-a remarcat în 

războaiele napoleoniene. În 1813, în vârstă de 21 de 

ani, având gradul de colonel s-a distins în bătălia de 

la Dresda în urma căreia și-a pierdut mâna dreaptă. 

În 1820, la 28 de ani, și-a asumat conducerea 

Societății Amicilor (Filiki Eteria), fiind numit 

„Epitrop”, ceea ce în terminologia imperială 

bizantină însemna vicerege, succesor legitim la 

tronul Imperiului Roman, și totodată comandant al 

Revoluției.ÎnacelașianmembriiEterieigreceștil-au 

recunoscutca„EforgeneralalSocietățiiAmicilor”. 

Alexandru Ipsilanti a emis imediat ce a pășit în 

Moldova proclamația de independență: „Luptă 

pentru credință și patrie”. După ce și-a dat demisia 

din armata imperială, Ipsilanti a trecut Prutul în 

Moldova în februarie 1821 și a ridicat steagul 

Revoluției la Iași. În biserica Sfinții Trei Ierarhi 

mitropolitul Veniamin a binecuvântat stindardul 

revoluționar, cu însemnul Crucii, și, potrivit 

ritualului bizantin, i-a înmânat sabia lui Ipsilanti. 

Imediat este organizată o colectă pentru strângerea 

unui milion de groși și este semnată Proclamația 

cătrenațiuneșiApelulpentruînrolareavoluntarilor. 

Din întreaga Europă ajung revoluționari, iar peste 

puțin timp ia ființă Batalionul Sacru, constituit din 

500 de soldați de elită. Jurământul membrilor 

Batalionuluisunaînfelulurmător: 

„Jursăvărsșiultimapicăturădesângepentrupatrie. 

Săucidchiarșipefratelemeudacăîlgăsesctrădător 

alpatriei…Șisănupredauarmeleînaintedeavedea 

patriamealiberă,iarpedușmaniieisă-iurmăresc…” 

Batalionul Sacru al lui Ipsilanti a fost nimicit în 

bătălia de la Drăgășani în iunie 1821. Alexandru 

Ipsilanti (împreună cu cei doi frați Gheorghe și 

Nicolae,comandantulBatalionuluiSacru)s-auretras 

spre teritoriile austriece. Autoritățile austriece, 

pentru a-l prinde i-au întins o cursă, dându-i un 

pașaportfalscunumelePaleoghenitis.L-auarestatși 

l-au închis într-o celulă mizerabilă din fortăreața 

medievală Munkács (Palanok). Aici a suferit 

îngrozitor, iar sănătatea i s-a deteriorat iremediabil. 

A fost eliberat la intervenția țarului Alexandru. Dar 

după două luni de la eliberare, în 31 ianuarie 1828, 

Ipsilanti a murit la Viena în vârstă de 36 de ani în 

condițiidesărăciecruntă.

Fratele său, Dimitrie Ipsilanti, a urmat și el cariera 

militatăînarmatarusă.Laînceputulluimartie1821 

a venit în Grecia ca reprezentant al fratelui său la 

cerereaexpresăaeteriștilordinPelopones,înspecial 

al lui Papaflessas. Va juca un rol important în 

desfășurarearevoluțieișisevaafirmaînmaribătălii. 

În lupta din Petra, în septembrie 1829, va fi 

comandantul forțelor grecești care vor nimici 

armataotomană.Isevaoferiastfelșansaistoricăde 

a încheia victorios războiul început de fratele său în 

urmă cu opt ani. Dimitrie Ipsilanti va muri în 1832 

laNafplio,rămânândînmemoriaistoricăcaofigură 

eroicășiangelicăalupteipentrueliberare. 

INIMASA 

Ultima dorință a lui Alexandru Ipsilanti a fost ca 

inima lui, după ce va să fie separată de trup, să fie 

trimisăînGrecia.Dorințaaceastaîivafiîmplinităde 

cătreGheorghiosLassanis,careaascuns-olaînceput 

în cripta din biserica Sf. Gheorghe din Viena. În 

1843, fratele său, Gheorghe, a trimis inima la 

Mitropolia din Atena. În 1859, după moartea lui 

Gheorghe, soția acestuia Maria Moruzi a mutat 

casetele cu inimile celor doi frați la Biserica 

PammeghistonTaxiarchondinincintaOrfelinatului 

Regina Amalia (strada Stisihorou 6 & Lykeiou) din 

Atena. Acestea se află depuse în nișa de pe zidul 

sudicalbisericiipurtândinscripția„InimileluiAl.și 

Gh.Ipsilanti”. 

ContribuțiauriașăafamilieiIpsilantiafostdescrisă 

deMakryiannisîncâtevacuvinte. 

„Au suferit pentru libertate și s-au jertfit ca nimeni 

alții” 

https://www.ypsilantio.gr/content/istorika-stoixeia/istoriko-kai-gewgrafikoperiballon/xartes/57-xarths-epixeirhsewn-toy-aleksandroy-ypshlanth 

https://www.newsbreak.gr/apopseis/183206/i-elliniki-epanastasi-xekiniseton-fevroyario-toy-1821/

Theofilos,pictoralrevoluției 

DouălucrăridespreIpsilanti,inspiratedin 

binecunoscutultabloualluiPetervonHess 

”ÎnRomaniaAlexandruIpsilantiîșiasumă 

comandamentulsupremallupteideeliberare. 

Libertatesaumoarte” 

StângaFrescădincasaKontosînAnakasia, 

Pilion(1912) 

Dreapta,colecțiaTeriant(1932)

REVOLUȚIAGREACĂ 

ÎNȚĂRILEROMÂNE 

Oscurtăcronologie 

-16 februarie 1821- La Chișinău, Alexandru 

Ipsilanti hotărăște data pentru începutul Revoluției. 

Aiciîntocmeșteproclamațiileșiîntreprindeultimele 

pregătiri. 

-22 februarie – Alexandru Ipsilanti trece Prutul în 

jurul orei 18 seara. Poartă uniforma de general rus. 

Îlprimeștegardadomnească(200călăreți),careîlva 

escorta până la Iași, unde va ajunge la ora 20 seara. 

SeinstaleazălaMănăstireaGalata. 

-Cuoziînainte,în21februarie,aavutloclaGalați 

prima confruntare militară dintre greci și turci. 

VasileCaravia,căpeteniagrupuluide150degreci,iacerutcomandantuluiotomansăpărăseascăorașul. 

Aumuritînluptă15greci,primelevictimealeLuptei 

deeliberare.EsteprimabătălieaRevoluției. 

-23 februarie - Proclamația lui Al. Ipsilanti „către 

poporulMoldovei”. 

-24 februarie – Al. Ipsilanti a emis celebra 

proclamație „Luptă pentru Credință și Patrie”. 

Textul, pregătit la Chișinău, a fost tipărit la Iași. 

Publicareaproclamațieiconstituiedeclarațiaoficială 

adeclanșăriiRevoluției. 

-Înparalel,seocupădeorganizareaprimelordivizii 

ale armatei. S-au alăturat gărzii domnitorului 

aproape2000devoluntari. 

-26februarie- LaMănăstireaTreiIerarhiaavutloc 

ceremonia de sfințire a stindardului revoluționar de 

către mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi. 

Toți cei prezenți au depus jurământul pentru 

eliberareapatriei. 

- 1 martie. Ipsilanti părăsește Iașul în frunte cu 2 

000 de bărbați înarmați. Seara poposește la Târgu 

Frumos, apoi la Roman și Focșani, la granița 

MoldoveicuValahia. 

-Rămâne la Focșani 4 zile, zile hotărâtoare pentru 

organizareaarmatei.Înființeazăodiviziespecialăde 

infanterie, pe care o numește „Batalionul Sacru”, 

constituit din elevii școlilor grecești și din voluntari. 

Primul comandant a fost Gheorghe Cantacuzino. 

Din acest oraș, Ipsilanti corespondează cu Tudor 

Vladimirescu. 

-13martie. DinFocșani,Ipsilantiadatproclamația 

către locuitorii din Valahia („către Daci”), 

îndemnându-i să se răscoale și să nădăjduiască la 

eliberareapatrieilor. 

-13-14-15 martie. Boierii și locuitorii părăsesc 

BucureștiulcândauaflatcăVladimirescuînaintează 

spre capitală, iar Ipsilanti a plecat din Focșani spre 

ȚaraRomânească. 

-18 martie. Vladimirescu intră în București. În 

aceeași zi, Ipsilanti emite o nouă proclamație către 

„locuitoriinobiliaiBucureștiului”,chemându-isăse 

întoarcălacaselelor. 

-19 martie. Staționează la Ploiești, unde rămâne 4 

zilecasă-șireorganizezearmata. 

-23 martie. „Actul de afurisenie” a eteriștilor, emis 

dePatriarhulGrigoreV. 

-25 martie. Ipsilanti a ajuns la București, 

instalându-se în Palatul Ghica de la Colentina. 

Trupele sale au fost cantonate pe la mănăstirile și 

satele dimprejurul orașului. Iordache Olimpiotul și 

IoanFarmacheauintratcuarmatelelorînoraș. 

-26 martie. Mitropolitul, episcopul și boierii i-au 

ieșitluiIpsilantiînîntâmpinare. 

-27 martie. La București are loc sărbătoarea 

arborării steagului Revoluției, dar fără ca 

ceremoniile să aibă caracterul oficial și entuziasmul 

delaIași.Arborareașisfințireasteaguluiauavutloc 

în casa lui Farmache, în prezența arhimandritului 

grec Papavasiliu. După ceremonie, a avut loc o 

defilare pe străzile orașului în sunetul cântecelor 

patrioticealeluiRigas. 

-ÎntâlnirealuiIpsilanticuVladimirescuîntabărade 

laColentina(dataexactănuestecunoscută). 

-1 aprilie. La București ajung veștile neplăcute 

privind condamnarea eteriștilor de către Patriarh și 

celereferitoarelalipsadesusțineredinparteaRusiei. 

NeorânduielișijafuricomisedesoldațiiluiIpsilanti 

înBucurești.Pentruaevitaasumarearăspunderiiîn 

privința daunelor produse asupra orașului, Ipsilanti 

părăsește Bucureștiul și se deplasează cu întreaga 

armatăspreTârgoviște.Armatasaafostdesfășurată 

în regiunea subcarpatică de la Ploiești până spre 

orașul Pitești. Sub controlul său au fost puse toate 

județele din zonă. În felul acesta și-a asigurat 

aprovizionarea armatei. Batalionul Sacru numără 

450 de bărbați iar restul armatei 6 500. Dintre 

aceștia,grecieraudoar2000. 

-9aprilie.LaTârgoviștelapropunerealuiIpsilantia 

fost înființat un Consiliu denumit „Parlamentul 

General”, având prerogative administrative, 

financiareșidealtănatură.Președinteleacestuicorp 

afostnumitGheorgheIpsilanti. 

-10 aprilie. Ajung primele vești despre începutul 

revoluțieiînGrecia. 

-Aprilie.MihailSuțuorganizeazăunnoubatalionîn 

Basarabia. Confruntări între greci (în frunte cu 

AthanasiosKarpenisiotis)șiturciauloclaGalațișiîn 

zonaînvecinată,perâulSiret.Luptăaprigăsedășipe 

Prut. 

-În împrejmuirile orașului Târgoviște au loc 

dezordinișijafuridinparteaarmateiluiIpsilanti. 

-ȘilaBucurești,soldații(„pandurii”) dezerteazădin 

armata lui Vladimirescu. Lipsă de încredere între 

VladimirescușiSava,reprezentantulluiIpsilanti. 

-15mai.VladimirescupărăseșteBucureștiuluicătre 

Pitești cu scopul de a ajunge în Oltenia. Sava, 

împreunăcu1000decălărețișialteunitățimaimici, 

se îndreaptă spre Târgoviște. Neînțelegeri între 

IpsilantișiSavaînprivințastrategieideurmat. 

-16mai.IntrareaturcilorînBucurești. 

- Din cauza „fluctuațiilor de comportament” ale lui 

Vladimirescu, Iordache Olimpiotul, chiar dacă 

semnase cu acesta un acord de acțiune comună, l-a 

arestat pe căpitanul pandurilor la Golești. L-a dus la 

Târgoviște, unde Vladimirescu a fost condamnat la 

moartedecătreunconsiliumilitar.Înnoapteade22 

spre23maiVladimirescuafostucis,„așacumcereau 

condițiiledificilederăzboi”.

-20mai. DinTârgoviște,apeluldisperataleteriștilor 

(fărăsemnăturaluiIpsilanti)cătreîmpăratulRusiei. 

Armata lui Ipsilanti a fost întărită cu un număr 

considerabil de militari, dar și cu tunuri și alte 

echipamenteceaparținuserăluiVladimirescu. 

- Turcii înaintează către Târgoviște. Ipsilanti cu 

armata sa părăsește orașul și înaintează spre 

Câmpulung. Dezacorduri și trădări din partea 

multor căpetenii (cazul lui Sava). Concentrarea 

trupelorlaPitești. 

- De la Pitești, Ipsilanti înaintează spre orașul 

Râmnicu Vâlcea.Armata lui Ipsilanti numără 5 000 

deinfanteriști,2500cavalerieși4tunuri.Ipsilantise 

decidesădealuptadecisivălaDrăgășani,înzonade 

câmpie. 

-3 iunie. O parte a armatei, în frunte cu Iordache 

Olimpiotul, Nicolae Ipsilanti și V. Caravia pornesc 

spre Drăgășani. Restul armatei, în frunte cu Al. 

Ipsilanti,începmarșulîn5iunie. 

-7 iunie, ziua marți. Ordinul era să nu pornească 

lupta pe 7 iunie, dar Caravia a acționat contrar 

ordinelorcomandantuluisupremșiînpofidatuturor 

sfaturilor. Ciocniri cu turcii. Batalionul Sacru intră 

în prima linie a luptei. Eroismul acestuia a devenit 

legendar (poetul Andreas Kalvos – „tagmă aleasă a 

eroilor,tânărămândrie”).200dincei373demembri 

și-au pierdut viața. Odată cu înfrângerea lor planul 

derăzboialluiIpsilantis-aîncheiat.Înaceastăluptă, 

demareajutoraufostromânii,înfruntecupandurii 

lui Ioan Oarcă. Acesta l-a ajutat și pe Ipsilanti să se 

retragă la Mănăstirea Cozia, unde și-a așezat tabăra 

în9iunie. 

LuptadelaCozia. Ipsilantiseretrage.Ceamaimare 

parte din armată s-a dezintegrat. Viața lui era în 

pericol. 

-15 iunie. Ipsilanti trece granița austriacă pe la 

Câineni. Este însoțit de resturile armatei sale și de 

BatalionulSacru. 

-ÎnValahiaauloclupteîntreturcișigrecioriromâni. 

LuptelamănăstirileSlatinașiTismana. 

-ÎnMoldovaforțelegrecilorîșiorganizeazăapărarea 

laSculeni. 

-17iunie.LuptadelaSculeni.Îșipierdviața300de 

greci,1600deturci.Onouăpaginădebravură. 

-Sfârșitul lui iulie. Lupte în munții din Moldova, 

undeauajunsunitățileluiOlimpiotulșiFarmache. 

-Sfârșitdeaugust.Olimpiotulsehotărăștesăcoboare 

din munți la câmpie. Mulți luptători îl părăsesc. Cei 

doicăpitanirămâncuaproximativ350debărbați,la 

MănăstireaNeamț,apoilaMănăstireaSecu. 

-8-9 septembrie. Asediul Mănăstirii Secu de către 

forțele turcești care ocupaseră Moldova, inclusiv 

Iașul. Olimpiotul împreună cu câțiva camarazi ce i- 

au rămas aproape a incendiat un butoi plin cu 

pulbere, aruncându-se cu toții în aer. Farmache a 

reușit să reziste încă 14 zile. Ultima pagină a 

Revoluțieigreceștipepământromânesc. 

ΠΗΓΗ Ιστορίατουελληνικούέθνους,τόμοςΙΒ,(Ελληνική 

Επανάσταση), 

ΕκδοτικήΑθηνών,Αθήνα,1980,αλλάκαιδιάφορες 

ρουμανικέςπηγές

ȚărileRomâne, 

hartaepocii, 

marșulrevoluționarilor 

LaGalațiseîntâlnesctrei 

cursurideapă,Prutul, 

DunăreașiSiretul

DrumulcătreIași

CâmpiafertilăaIașului

Iași 

Iași 

„Iașule,înaintedetoate,obiserică–bisericabisericilortrecutuluinostru“ 

NicolaeIorga, (1871– 1940)

BisericaTreiIerarhi–1637 

Aici a avut loc sfințirea stindardului Revoluției de către 

MitropolitulVeniaminCostachi.

Aici,lamănăstireaTreiIerarhi,VeniaminCostachi,mitropolitulMoldoveișialSucevei,îndatade27februarie1821,în 

prezența membrilor Eteriei grecești și a simpatizanților acesteia, a sfințit steagul Societății și l-a binecuvântat pe 

conducătorulei,peprincipeleAlexandruIpsilanti,dândînacestfelsemnaluldeînceperealuptelorpentrucauzasfântă 

aLibertățiiGreciei,încadrulmișcărilordeeliberareapopoarelordinBalcani. 

Iași,26mai1993,ComunitateagreacădinIași. 

InscripțiademarmurădincurteabisericiiTreiIerarhi(26mai1993)

FRAGMENTDINPROCLAMAȚIALUIIPSILANTI,Luptăpentrucredințășipatrie 

Asunatceasul,bărbaţigreci!PopoareleEuropei,luptânddemulttimppentrudrepturileșilibertatealornecheamăastăzisprealeurmaexemplul; 

deșiîntr-unfeleraulibere,acestepopoareauîncercatprintoatemijloacelesăcâștigemaimultălibertate,iarprinaceastasăajungălaFericire. 

Avenittimpulsănescuturămdeacestjuginsuportabil,săneeliberămpatria,sădărâmămputereasemilunei,pentruaridicaînsemnul 

creștinătăţii,întotdeaunaînvingător,șianumeCrucea.AstfelnevomapărașisalvaPatriașicredinţanoastrăortodoxădelaprigoana 

șidispreţulnecuviincioșilor. 

Esteunbărbatnobilcelcareseluptăcubărbăţiepentrudrepturilepatrieinoastreșilucreazăînfolosulei.Naţiuneaunitășiîntărităîșivaalege 

reprezentanţiiei,iaracţiunilenoastresevorsupunevoinţeisupremeaacesteia. 

Haidesăceremdinnou,grecivitejișimărinimoși,sănefieredatălibertateapământuluiGrecieiantice.Haidesăneadunămforţelepentruadaluptaundeva 

întreMaratonșiTermopile.HaidesănerăzboimcudușmanullângămormintelePărinţilornoștri,cares-auluptatșiaumuritacolo,pentruanelăsaliberi. 

Laarmeașadar,prieteni,Patrianecheamă! 

24februarie1821

StemaMoldovei,încurteabisericiiTreiIerarhi

BustulpoetuluinaționalMihaiEminescu

BisericatreiIerarhiesteceamaifrumoasăctitoriealuiVasileLupu.Decorațiunileexterioareîiconferămonumentuluiovaloareunică,maialesprindantelăriiledinpiatrăde 

labazăpânălacornișaturnurilor.Aremulteelementedinarhitecturabisericilorarmenești,fiindridicatăcucontribuțiameșteșugarilorarmeni.Aretreizecidebrâuri, 

sculptatefiecareînaltfel.ÎncadrulmănăstiriiafuncționatTIPOGRAFIAGREACĂaIașului.AfostînființatădecretanulManuilVernardos,cuchetăpublică.Acestaafost 

tipografulmanifestului„LuptăpentruCredințășiPatrie”,darșiaaltorproclamații.Astăziașezământulfuncționeazăcamanăstiredecălugări.Aiciafuncționatșiuncolegiu, 

careapustemeliaviitoareiAcademiidomneștidinIași.CentrualviețiispiritualeaIașuluitimpde200deani.

EXPOZIȚIE–200DEANIDELAREVOLUȚIE,COMUNITATEAGREACĂDINIAȘI,PALATULCULTURII

PotretulluiAlexandruIpsilanti, 

LudovicStawski, 

MuzeuldeArtădinIași

EvangheliapecareajuratIpsilantilaBisericaTreiIerarhi

ArmeleluiIpsilanti, 

avândstemaarmateiimperialerusești

Chitanțăpentru 

încasareaunei 

contribuțiiînfolosul 

SocietățiiAmicilor, 

Iași,25aprilie1821

Portretul 

mitropolitului 

VeniaminCostachi. 

Binecuvântează 

Revoluția 

(AntonKauffmann 

MuzeulMitropoliei 

dinIași)

StemaMoldovalahiei–vulturulșibourulMoldovei 

StemafamilieiIpsilanti– VulturulcareținecruceașibourulMoldovei

Armedintimpullupteipentruindependență,1821

NicolaosSkoufas,EmmanouilXanthos,AthanasiosTsakalof, fondatoriiEteriei 

SteagurișiemblemealeSocietățiiAmicilor(FilikiEteria)

Voi,umbrealeBatalionuluiSacru,caretrădaţifiind,aţicăzutvictimealeluptei 

pentrubunăstareapatriei,primiţiprinminemulţumirileconaţionalilorvoștri!Pestepuţin 

timpsevaridicamonumentspreaeternizanumelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârșit 

mi-audoveditcredinţășisinceritaterămânsăpateîninimameaînchiparzător. 

Amintirealorvafiîntotdeaunabalsampentrusufletulmeu. AlexandruIpsilanti 

DespreluptadelaDrăgășanișiBatalionulSacru

TabloualluiPetervonHess

PotretulluiTudorVladimirescu 

ReferitorlaevenimenteledinMoldovaîn 

timpulrevoluțieicontrasultanului. 

DocumentealefamilieiPaladi

ProclamațialuiAlexandruIpsilanti–8iunie1821, 

RâmniculSărat–Muntenia 

PoeziededicatăluiAlexandruIpsilantiși eteriștilor

MonumentulfuneraralluiAlexandruIpsilantidepeCâmpulluiMarte,înAtena

MANASTIREAGOLIA(1653) 

MănăstireaGolia,ctitorităîn1563,afostreclădităîn1650.Esteoconstrucțiemonumentală,aflatăînmijloculorașului,înconjuratădeziduriînaltecuturnuripecolț 

șicuoclopotnițăînaltăde30demetri.ÎnsecolulalXVI-lea,logofătulIoanGoliaaconstruitbiserica,iarîn1653domnulVasileLupuamodificatradicalarhitectura 

acesteia.Așezământulaveașiroluldefortăreațăîncazdeatac,faptconfirmatșideîntărituracucontraforțiazidurilor.Din1660,vremedemaimultesecolea 

funcționatcametocalmănăstiriiVatopeddelaMunteleAthos.Fresceledeinspirațiebizantină,operăagreculuiMateiIoanuprezintăinscripțiiînlimbagreacă. 

PrintremormintelecareseaflăîninteriorulbisericiiremarcămșipecelaldoamneiScarlatu.

StemaMoldoveideasupraintrăriiînmănăstireaGolia

PalatulRosetti-Roznoveanu-1832. 

Astăzi,primăriaorașului. 

ΤοΜέγαροRosetti-Rozovanou,1832σήμερατοδημαρχείοτηςπόλης 

CărturarulNicolaeRosetti-Roznoveanu,aînființatînapropieredeIașiprimașcoalădeajutormutualdinMoldova,încolaborarecuG.CleobulosșicumitropolitulVeniaminCostachi.

MitropoliadinIași–1839-1887, 

SfântaParaschiva

TEATRULNAȚIONAL1894–înstilneoclasic,cudecorațiuni 

pictateșisculptatedeinspirațiebarocșirococo

GRANDHOTELTRAIAN

PalatulCulturii(inauguratîn1926deregeleFerdinandI)

PalatulCulturii ului

CERAMICAFAZEICUCUTENIA-B

UniversitateaAlexandruIoanCuza–1860

CasaDosoftei.În1679,episcopul 

Dosofteiainstalataiciadoua 

tipografieaMoldovei 

Το 1679 ο μητροπολιτικός επίσκοπος

SfântulNicolaeDomnesc(1492) 

DateazădinperioadadomnieiluiȘtefan 

celMare.Aiciaufostîncoronațiaproape 

toțidomnitoriiMoldovei.

PalatulCulturii

MănăstireaGalata,1582 

MănăstireaGalataafostziditădevoievodulPetruȘchiopulîn1582,fiindfolosităînrepetaterânduripentruapărareșiuneoricareședințădomnească.Complexul 

cuprindebisericaÎnvierii,perioada1582-1583,palatuldomnescdin1726,TurnulClopotniță,1585,șiziduriputernice,1584.Chiliileaufostclăditedemitropolitul 

Theofan,ctitoralmănăstiriiDochiarudelaMunteleAthos.DenumireamănăstiriișialoculuipecareesteridicatăvinedelacartierulomonimdinConstantinopol, 

Galata,undedomniiromâniobișnuiausălocuiascăcândvizitauÎnaltaPoartă. 

AiciafostgăzduitAlexandruIpsilantiîntimpulșederiisalelaIași.

Casadeoaspețiamănăstiriiundealocuit 

IpsilantiîntimpulșederiidelaIași

MănăstireaCetățuia,1672 

CtitorafostvoievodulGheorgheDuca.Construcțiaaînceputîn1669șis-aîncheiatîn1672.Zidurileputernicecumeterezeșiturnuriîndreptățesc 

denumirea de Cetățuia. În complexul monahal se află și o clădire unde domnul obișnuia să-și primească oaspeții. Aici a trăit și patriarhul 

Ierusalimului,Dositheu,careatipăritmultecărțibisericeștiînlimbagreacălatipografiabisericii.MănăstireaafostmetocalSfintelorLocuri.Era 

puternic fortificată oferind protecție și adăpost domnului. Se spune că este copie a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Constituie una dintre cele mai 

bineconservatemănăstirialeMoldovei.

Pisanie–clopotulmănăstirii,dăruitdedomnulGheorgheDucaîn1669.

STRĂBĂTÂNDMOLDOVADELAIAȘI 

CATREFOCȘANI,BUZĂU,PLOIEȘTI,BUCUREȘTI

BUCUREȘTI

BisericagreacăBunavestire 

aflatăsubjurisdicțiaAmbasadeiGreciei.A 

fost ridicată în 1899, prin donația lui 

Panayiotis Harokopos, în timpul domniei 

regeluiGheorghiosIalGrecieișiCarolIal 

României

BustulluiRigasVelestinlis,încurteabisericiigreceștidinBucurești. 

,Operăasculptoruluișipictoruluigrec,ThanasisFambas

RIGAS,UNPATRIOTGREC 

ÎNPRINCIPATE 

PrevestitoralRenașteriiNaționale 

Rigas Velestinlis s-a impus ca personalitate 

emblematică pentru epoca sa, o epocă de mari 

prefaceri și frământări pentru întregul spațiu 

balcanic spre a cărui unitate aspira. Așa cum 

remarcamareleistoricNicolaeIorga,Rigasafostun 

vizionar și un idealist, primul care a pus în versuri 

idealulnațional,apătimitșiaplătitcupropriaviață 

pentru crezul său. Acest mare grec a oferit 

posterității un model, fiind admirat și astăzi la 223 

de ani de la martiriul său de la Belgrad în 1798. 

Aceasta se datorează curiozității sale intelectuale, 

intereselor sale diverse, energiei și dinamismului 

său, sincerității cu care și-a promovat credința, pe 

careaurmat-oînmodhotărâtplătindatâtdescump 

cupropriaviață. 

RigasVelestinliss-anăscutîn1757însatulVelestino 

din Tesalia. Numele său de familie era Kyritzis sau 

Kyriazis. Tradiția ne prezintă familia acestuia ca 

fiind una dintre cele mai prospere din Velestino, 

proprietară a numeroase imobile, hanuri, o 

tăbăcărie, o vopsitorie, un atelier de producere a 

țesăturilor și a covoarelor, unde lucrau peste 40 de 

angajați. Bunăstarea economică a familiei i-a dat 

posibilitatea lui Rigas de a studia la Școala din 

Zagora,iar,dupăaltesurse,laceadinAmbelakia. 

În anii tinereții, Rigas a întreprins o călătorie de 

studii la Constantinopol la invitația Ambasadorului 

Rusiei. În casa acestuia, tânărul l-a cunoscut pe 

principele Alexandru Ipsilanti, bunicul fraților 

Ipsilanti de la 1821. Prințul l-a angajat pe Rigas 

secretarul său particular. Alexandru Ipsilanti a 

ocupat tronul Țării Românești în perioada 1774 și 

1781. 

Intrând în conflict cu Ipsilanti, Rigas a devenit 

secretarul domnului Țării Românești, Nicolae 

Mavrogheni. A călătorit la Curtea acestuia de la 

București pe când avea vârsta de 30 de ani. Rigas a 

petrecut cei mai productivi ani ai vieții sale mature, 

dar nu și cei mai liniștiți, la București, capitala 

Valahiei, un centru important al Iluminismului. 

Începând cu 1782, Rigas s-a remarcat imediat în 

societatearomâneascăatimpului. 

În cercul curții fanariote de la București în timpul 

domniilor lui Nicolae Caragea, Mihail Suțu și 

Nicolae Mavrogheni, Rigas a deținut demnități și a 

avut relații cu cărturari celebri, precum Dimitrie 

CatargișiIosipMoisiodax,careauinfluențatînmod 

hotărâtor cariera sa în părțile Valahiei, devenită a 

douasapatrie. 

Prima filă a Hărții Greciei a lui Rigas a fost 

republicată în 1885 de către jurnalistul și scriitorul 

Thomas Paschidis. Moartea acestui martir național, 

alături de cea a tinerilor săi tovarăși (care „s-au 

adunat grăbiți/medici, cărturari, negustori/studenți 

ca să afle/Harta Cerului”), dar și planurile sale 

îndrăznețe au stârnit admirația societății românești 

într-o asemenea măsură încât în primele decenii ale 

secolului al XIX-lea pe străzile din București și din 

Iași puteau fi auziți tineri și bătrâni intonând 

versurileimnului„Thourios”. 

Palamas scrie despre Rigas: „Acest om nu scrie 

versuri, cântă versuri. Proclamația lui Rigas se 

transformă în cântec. Și numai prin ardoarea 

sinceritățiișiavântuldorințeiluidevinepoezie”.

PlanulrevoluționaralluiRigasjoacăunrolprimordialînformareaidentitățiirevoluționareaeteriștilor. 

LucrarealuiTheofilos:RigasșiCoraiscareînalțăGrecia.Lastânga, 

MonumentuleroilorgrecidelaDrăgășani.

COLENTINA 

CARTIERPERIFERICALBUCUREȘTIULUI 

În1821ColentinaseaflaînvecinătateaBucureștiului,astăzicompletîncorporatăînțesutulurban. 

Aiciafostloculundes-auașezatrevoluționariigrecilaBucurești. 

IpsilantiarămasînPalatulGhica-Tei,iarlocotenențiisăiînaltemănăstiridinapropiere.

MĂNĂSTIRILEISTORICEDINCARTIERULCOLENTINA–ADĂPOSTPENTRUETERIȘTI 

MĂNĂSTIREAMĂRCUȚA,1779 

FAMILIAIPSILANTI 

Ridicatăinițialîn1587șiîn1779afostreclăditădintemeliidecătrefamilialuiAlexandruIpsilanti,buniculrevoluționaruluiAlexandru.Ctitoriimănăstirii,așacumeste 

obiceiulînValahia,auportretelelorînpronaos,ladreapta,AlexandruIpsilanti,domnalȚăriiRomânești,șifiulsău,Constantin.Aiciseaflășimormântulfrateluilui 

Alexandru,GheorgheIpsilanticareamuritlaBucureștiîn1847.Deasemenea,aici,înfostaclădireareședințeidevarăafamilieiafuncționatprimulorfelinat,darși 

primaclinicădepsihiatriedinoraș,în1839. 

ConstantinIpsilantiaadusînBucureștipeunuldintreceimaimarimediciaivremii,peConstantinCaracaș.StemaIpsilantipeclopotniță.

StemafamilieiIpsilanti

FamiliaAlexandrușiEcaterinaIpsilanti

FamiliaConstantinșiElisabetaIpsilanti

MormântulprințuluiGheorgheIpsilanti,frateleluiAlexandru. 

Decedatîn1847înBucurești.

MănăstireaFundeni,1699 - FamiliaCantacuzino 

UnadintrecelemaifrumoasebisericidinBucurești,construitădespătarulMihailCantacuzinoînColentina.Aredecorațiuniexterioaresculptateînzidșielementede 

artăpersană.AcelașiaridicatșibisericaColțeaîncentrulorașului.DinpunctdevederearhitecturalaparținestiluluibrâncovenescșiestededicatăcelorTreiIerarhi.

FAMILIACANTACUZINO

MĂNĂSTIREAPLUMBUITA,1559 

DEDICATĂMĂNĂSTIRIIXIROPOTAMDELAMUNTELEATHOS 

MănăstireacuhramulIoanBotezătoruldinColentina.Ctitor,PetrucelTânăr(1559-1568),careadedicat-omănăstiriiXiropotamdelaMunteleAthos.Aspectulactualdatează 

din1647cânddomnulMateiBasarabareclădit-oînurmaunuiincendiudevastator.În1573,aiciafuncționatprimatipografiedinBucurești,întimpuldomnuluiAlexandruII 

Mircea,iarîn1582aufosttipăritedouăTetraevangheliișiPsaltiri.Cutremuruldin1802adistrusturnulclopotniță,careafostreconstruitdecătreDespotDionisiealIoanninei. 

UnuldintreprimeletipografiidinBucurești,1573.Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.

Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.

BISERICAȘICIMITIRULFAMILIEIGHICA 

GhiculeștiierauofamilienobilădinImperiulotoman,acționândînspecialînMoldovașiȚaraRomânească.FamiliaîșiaveaoriginilepețărmurileAlbanieisudice,darcelmai 

probabilloculdebaștinăeraCorița,înEpiruldeNord.ÎntimpulImperiuluiotomanGhiculeștiis-austabilitinițialînGrecia,iarmaiapoiînConstantinopol,ajungândunadintrecele 

maicunoscutefamiliifanariote.ÎnsecoleleXVII-XIX,mulțimembriaifamilieiaufostnumițidomniînȚaraRomâneascășiMoldova,stabilindu-șireședințapermanentăînaceste 

țări.ÎnpalatulGhicaafostgăzduitAlexandruIpsilantiîntimpulșederiisalelaBucurești. 

PalatulseaflăîncartierulColentina.

CENTRULISTORIC

BISERICAȘIMĂNĂSTIREAARHANGHELILORMIHAILȘIGAVRIIL 

CUNOSCUTĂȘICASTAVROPOLEOS,1724 

MănăstireaafostctitoritădeepirotulIoanichieîn1724.Călugărlaînceput,ulteriorarhimandrit,Ioanichieajucatunrolimportantînadministrareaacesteia.Numelesăueste 

legatcumultedonațiicătreBisericaOrtodoxă.Înpronaos,pelaturadevest,arhimandritulestereprezentatîmpreunăcualțictitori,alecărorportretevotivesuntînsoțitede 

inscripțiiînlimbagreacă.Multeplăcidepiatrăcuinscripțiivotiveîngreacăsepăstreazăîncăîncurteabisericii.Deasupraintrăriiprincipaleînlocașputemcitipisaniaîn 

grecește.Bisericaseaflăîncentrulistoricalorașuluișiesteunadintrecelemaivechiconstrucțiicareausupraviețuitpânăastăzi.

NicolaeMavrocordatșidoamnaSmaragdacuceleșasevlăstareprinciare,1728

Belucemetery 

AnthiMiheli,Tinosisland 

ParculCișmigiu, 

IzvorulSissiStefanidi

PATRIARHIA ROMÂNIEI ,1658 

BisericaOrtodoxăRomână,cunoscutășicaPatriarhiadinRomânia, 

esteBisericăautocefală.

BISERICADOMNEASCABUNAVESTIRE-CurteaVeche,1554

SPITALULȘIBISERICACOLȚEA 

FAMILIACANTACUZINO,1704

SpitalulColțea,1704,primulașezământdeacesttipdin 

București. 

AfostclăditdespătarulMihailCantacuzinoșidesoția 

lui,Maria,întimpuldomnieiluiConstantinBrâncoveanu 

avândcamodelSpitalulSanLazarodinVeneția.

BustulluiMihailCantacuzino

BisericafamilieiCantacuzino,1698

AteneulRomân(1888). 

Salădeconcerteîncentruistoric 

TheRomanianAthenaeum

HanulluiManuc(1808) 

Unuldintreultimelehanuriotomane(Caravanserai)înRomânia.Unlocdepopaspentru 

negustoriigreci.Dispuneade100decamere,spațiidedepozitare,casedeoaspeți,pivnițe.Afost 

ridicatîn1808dearmeanulEmanuelMârzaian,cunoscutșicaManukBei.Aicinegustoriigreci 

încheiauînțelegeriledintreei.

PALATULCANTACUZINO–astăziMuzeulEnescu.AfostridicatlaînceputulsecoluluiXX,pentruaservicareședințăprimaruluiBucureștiuluișiprim-ministruluiRomâniei, 

GheorgheGr.Cantacuzino.Palatulafostmoștenitdefiulsău,MihaiCantacuzino,careamuritlaovârstătânărășifărăcopii.Soțiasas-aremăritatcucompozitorulGeorgeEnescu.

PalatulCEC(1897)încentrulistorical 

orașului.PictorulgrecMihailSimonidis 

aexecutatfrescaacestuiedificiu.

CASALUICOSTACHESUȚU,1833 

(MuzeulorașuluiBucurești,astăzi)

SinopticdespresucceseleeroicealedomnuluiNicolaeMavrogheni,1789 

ConstantinBrancoveanu1618-1716

TUDORVLADIMIRESCU(1780-1821) 

În urmă cu două secole, în ianuarie 1821, în Țara 

Românească au avut loc evenimente care au generat 

o schimbare profundă asupra structurilor sociale și 

politice ale țării. În următoarele decenii, intrând pe 

drumul modernizării și europenizării, România a 

devenit un stat unitar, național și suveran. Tudor 

Vladimirescu este considerat de istoriografia 

națională ca o figură măreață și în același timp 

tragică a națiunii, o piatră de hotar care a marcat 

sfârșitul domniilor fanariote și începuturile epocii 

moderne. 

În momentul declanșării revoluției de la 1821, 

Theodor (Tudor) Vladimirescu avea în jur de 40 de 

ani. Născut în satul Vladimir din Gorj, Tudor 

provenea dintr-o familie de țărani înstăriți și preoți 

sătești. Casa părintească din satul părintesc era una 

modestă, construită din lemn, ca orice casă 

țărănească din acele vremuri. Boierul Glogoveanu, 

stăpânul locului, cucerit de istețimea copilului, l-a 

luatlaconaccasă-lînvețecartecotlacotcufiulsău. 

Aici Tudor a deprins să scrie și să citească la nivel 

elementar.Nuafostnicidecumunomdecarteșinici 

nu s-a străduit să învețe mai mult decât i-ar fi fost 

necesar în negoț, așa cum ar fi însușirea minimală a 

unor cunoștințe de greacă și germană, limbile 

comerțuluideprinpărțilelocului. 

Momentul de glorie al lui Vladimirescu a fost 

războiul ruso-otoman din 1806. Ținutul său natal, 

Oltenia, s-a aflat în primele decenii ale secolului al 

XVIII-lea sub stăpânire habsburgică. În zonele 

subcarpaticeexistaoțărănimeliberășiînstărită,care 

nudepuțineoris-apusînslujbaarmelororidecâte 

ori a fost chemată de cârmuirea țării. Tudor nu a 

ezitat să răspundă chemării la arme de către rușii 

carestăpâneauvremelnicțara.Pentrufaptelesalede 

arme, împăratul Rusiei, Alexandru I, l-a 

recompensat cu decorații și i-a oferit protecția 

juridicășifiscalăaconsululuisăudelaBucurești. 

În următorii ani, Tudor s-a angajat în administrația 

localăajudețuluisăucavătafdeplai,unfelde 

subprefect al zilelor noastre. Acest post conferea 

titularuluicăinebănuitedeîmbogățire.Ținutuldela 

granița austriacă aducea țării venituri considerabile 

din exportul de vite, iar Vladimirescu nu a ezitat să 

se folosească de orice împrejurare pentru a mai face 

unban.Negoțulcuvite,negoțulcuproduseagricole, 

arendarea de mori și cârciumi sunt doar câteva din 

afacerile comerciale în care acesta s-a implicat. Pe la 

1821Tudoreraunpersonajcuîncrengăturisolideîn 

toatemediilesocialeatâtlanivellocalcâtșila 

București. Relațiile sale cordiale cu Alexander Pini, 

consulul rus, i-au dat credit ca om destoinic și de 

încredere. Pandurii, foștii săi camarazi de arme din 

vremea războiului cu turcii erau acum partenerii săi 

comerciali. Boierii din guvernul Țării Românești, 

nemulțumiți de prezența grecilor de la 

Constantinopol în posturi cheie la conducerea țării, 

voiaucuoriceprețoschimbareînavantajullor. 

Printre boierii țării erau și câțiva membri ai Eteriei 

grecești, dar ponderea acestora în luarea deciziilor 

nu trebuie exagerată. La sfârșitul lui ianuarie 1821, 

după moartea subită a domnului Alexandru Suțu, 

care refuzase oferta Eteriei, boierii care asigurau 

interimatul i-au ordonat lui Tudor Vladimirescu să 

organizeze o mișcare insurecțională a pandurilor în 

Oltenia. Boierii i-au dat lui Tudor bani și arme, 

punându-i la dispoziție și un secretariat pregătit să 

întocmească proclamațiile pentru ridicarea 

poporului. De asemenea, căpitanii eteriști Iordache 

Olimpiotul și Farmache l-au rugat pe Tudor să li se 

alăture, încheind cu acesta o convenție militară. 

Istoricul Andrei Oțetea a arătat că acest document, 

cunoscut ca „Legământul lui Tudor cu Eteria”, este 

singura dovadă istorică privind presupusa aderare a 

comandantuluiromânlaorganizațiarevoluționarăa 

grecilor. 

Acțiunea lui Tudor în Oltenia a fost foarte bine 

pregătită. Cuvintele sale, prin care înfiera tirania și 

abuzurile, promiteau bunăstare pentru toată lumea. 

Revendicărilesalepoliticeeraumoderate,vizândcu 

precădere îndreptarea fărădelegilor. Foarte mulți 

țărani au răspuns la chemarea lui Tudor și s-au 

înrolat în armata sa. Boierii de la București s-au 

speriatdeacestentuziasmpopular,maialescăTudor 

erahotărâtsăvinăcuoameniisăiîncapitalațării.În 

acelașitimp,AlexandruIpsilanti,aflatînMoldovaîn 

apropierea graniței, se pregătea să intre cu oamenii 

săi în Țara Românească. Între timp Rusia a 

condamnat revolta, iar sultanul a primit învoire să 

intre în Principate, pentru a restabili ordinea. Mulți 

boieri au fugit peste hotare în momentul în care 

Tudor a intrat în București. El a încercat să-și 

consolideze poziția, dar nu a reușit să împace toate 

taberele:boieri,clerici,țărani,eteriștișiotomani.Ar 

fipututoarecaunomdinpoporsăaspirelaopoziție 

deputerecesecuveneaînacelevremuridoarmarilor 

boieri? 

În 30 martie 1821, Tudor Vladimirescu s-a întâlnit 

cu Alexandru Ipsilanti la Colentina, unde se aflau 

adunați eteriștii. În urma întâlnirii, Tudor a refuzat 

să se alăture armatei lui Ipsilanti, propunându-i 

acestuia ca amândoi să acționeze în același scop, dar 

pecăiseparate,nuîmpreună:„Greciaesteagrecilor, 

România a românilor”. Dacă Ipsilanti era un tânăr 

idealist, pregătit să se arunce în vâltoarea luptei, 

Vladimirescu, om pragmatic, a încercat prin 

negocieri să evite sau cel puțin să întârzie invazia 

otomanilor. În fața inevitabilului, el a părăsit 

Bucureștiulalăturându-segrecilor.Intențiasaerade 

a organiza o mișcare de rezistență în Oltenia, iar în 

caz de eșec plănuia să fugă în Austria. Mulți dintre 

căpitanii lui Tudor erau însă nemulțumiți de 

asprimeacucarecomandantullorpedepseaactelede 

indisciplină și jaf. Pe de altă parte, Ipsilanti nu avea 

încredere în Vladimirescu, bănuindu-l că fugea de 

confruntareadirectăcuturcii.Eteriștiiauprofitatde 

un complot din tabăra pandurilor și au reușit să-l 

captureze pe Tudor. Acuzat de trădare pe baza unor 

dovezi mincinoase, Vladimirescu a fost executat în 

27mai1821.DupăomorârealuiTudor,opartea 

armatei sale s-au unit cu trupele lui Ipsilanti și 

Olimpiotul. 

ȘtefanPetrescu 

Cercetător

ReproducereasteaguluiRevolutieidin1821 

TudorVladimirescu

Armedintimpullupteipentruindependență,1821

Litografia 

PanduriitrecrâulOlt, 

10martie1821

TUDORVLADIMIRESCU

Armelerevoluționarilorromâni(panduri)

Portretullui 

TUDOR 

VLADIMIRESCU - 

ChristianStanciu

MUZEULDEARTĂ 

PORTRETEDINEPOCAREVOLUȚIEI

RomâniaînepocaRevoluției

ȚăranidinOltenia

FamiliaGhica

Mercenaralbanez(arnăut)

Portretderevoluționară(Revoluțiadela1848)

ZincaSamurcaș 

MareLogofătConstantinCartargiu 

Dorad’Istria(născutăGhica)

Grigore Brâncoveanu, cărturar și mare ban în Țara Românească (1771-1832). 

PrimulpreședintealSocietățiifilologicegreco-dacice. 

RigasFerraiosfusesesecretarulacestuia. 

MarealogofeteasăSmaragdaCatargi

IorguCostacopol,cluceralCurții 

domneștidinȚaraRomânească 

SultanaMavrogheni VorniceasaMariaBurada Bărbatîncostumoriental

PoetulIenăchițăVăcărescu

FamiliaManu,membrualDivanului

MUZEULDEARTĂ–CÂTEVADINEXPONATELEDEARTĂRELIGIOASĂ

MĂNĂSTIRILEDINSUBURBIILEBUCUREȘTIULUI,ADĂPOSTPENTRUREVOLUȚIONARIIGRECI 

MĂNĂSTIREACERNICA,1608 

Mănăstireaafostctitorităîn1608deȘerban-Vodă.Peloculeiaexistatlaînceputobisericădinlemn. VorniculCernicaȘtirbeiareconstruitlăcașul. 

SeaflăînapropiereaorașuluiBucurești,peinsulalaculuiCernica.

MĂNĂSTIREACĂLDĂRUȘANI,1638 

Aflatăladistanțăde30dekmdeBucurești,pemalurilelaculuiCăldărușani,mănăstireaafostridicatădedomnulMateiBasarab.Areaspectdefortăreață,zidurile 

avândmicideschizăturidetragere.Aiciafuncționatobibliotecășiotipografie.Afostunadintabereleridicatederevoluționariigreci.

PALATULMOGOȘOAIA 

ȘIBISERICASFÂNTULGHEORGHE 

Ridicatîntre1698și1702decătreConstantinBrâncoveanu,palatalaparțineașa-numituluistilbrâncovenesc.Palatulafostnumitdupănumelevăduveiboieruluiromân 

Mogoș,proprietarulterenuluipecareseaflă.După1714,caurmareaexecuțieilaConstantinopolatuturormembrilorfamilieiBrâncoveanu,pentrucăaurefuzatsă-și 

renege credința, întreaga lor avere a fost confiscată, iar palatul a transformat în han. Domnul Ștefan Cantacuzino a redat averea familiei nepotului lui Brâncoveanu, 

Constantin. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului cu rușii din 1768-1774. Mai târziu, palatul a fost ajuns în proprietatea fetei adoptive a lui Grigore 

Brâncoveanu,ZoeMavrocordat,măritatăcuGheorgheBibescu,domnitoralȚăriiRomânești.

BISERICASFÂNTULGHEORGHE

MĂNĂSTIREASNAGOV,1408 

SeaflăpeinsulalaculuiSnagov. 

LegendaspunecăaiciarfifostîngropatVladȚepeș(noiembriesaudecembrie1431-decembrie1476),cunoscutșicaDracula,domnalȚăriiRomâneștiîn1448,între 

1456-1462șiîn1476.

CURTEADOMNEASCĂDINTÂRGOVIȘTE,1310 

Muntenia 

AdouacapitalăaȚăriiRomânești.AiciînsecoleleXVIIșiXVIIIobservămorenaștereaculturiișiartelor,înspecialînprivințadezvoltării 

arhitecturii,acentrelormonasticedarșiacomerțului.DomnulConstantinBrâncoveanuafostunuldintreceimaimarieverghețiaiculturiiși 

aiartelor,creștinînfocatșifilelin.Înmultebisericictitoritedeacestaaufostangajațizugravigreci.ConstantinZugravulseremarcăînaceastă 

perioadăfăuritordeșcoală.ElapictatBisericaMareDomneascăîn1698. 

AlexandruIpsilantiapopositînapropiereaacestuilocvremede40-45dezile.

GALAȚI 

OrașimportantșiportlaDunăre,înprovinciaistoricăMoldova,cuprimaatestaredocumentarăîn1445. 

Oprezențăgreacăputernicăîncădinantichitate. 

Câmpdebătălieîntimpulrevoluțieigrecești–21februarieși1mai1821.

BĂTĂLIADELAGALAȚI1MAI1821 

În 21 februarie 1821, D. Arghiropoulos din Salonic, 

subcomandaluiVasileCaravia,împreunăcu150de 

oameni înarmați au declanșat acțiunea 

revoluționară de la Galați. Din cei 100 de otomani 

înarmați au ucis 70 și 30 au fost dezarmați. De 

asemenea, au fost confiscate 11 corăbii otomane. A 

fost prima bătălie a mișcării revoluționare care s-a 

încheiatcuvictoriagrecilor. 

ISTORICULBĂTĂLIEI 

Țarul Alexandru I al Rusiei, sub presiunea lui 

Metternich, a permis Porții să trimită trupe în 

Principate pentru a-i înfrunta pe revoluționari. 

Comanda armatei otomane a revenit valiului de 

Silistra, Selim Mehmet, care la sfârșitul lui aprilie 

1821 a ordonat pașei cetății Brăila, Iusuf Berkofcali, 

săreocupeGalațiul.Iusufpașaaatacatcu2000de 

infanteriști, 3 000 cavalerie și tunuri. Apărarea 

Galațiului a trecut sub comanda lui Thanasis 

Karpenisiotis, care a dispus mobilizarea a 600 de 

oameni, a ordonat reconstruirea fortificațiilor din 

perioadarăzboiuluiruso-otomandin1806–1812și 

apusînpozițiedetragere19tunuri,dintreaceleace 

fuseseră trimise generalului Ipsilanti de către grecii 

din Odessa și din Basarabia. A lăsat în poziție de 

luptă 400 de bărbați în incinta cetății, iar pe ceilalți 

200 i-a poziționat în cele trei fortificații din jurul 

orașului. 

În 30 aprilie avangarda turcilor a trecut Dunărea și 

Siretulcu18plutecutunuri,luând-oînaval,pentru 

a-i lovi pe greci de pe cursul apei. Karpenisiotis a 

opusrezistențăpeliniaprincipalăafortificațiilor.Pe 

celelaltepozițiiseaflaufrațiiMangleridinCefalonia, 

Iorghis Papas din Adrianopol, Damianakos din 

SfakiașipărintelePetrosMonic. 

În primele ore ale dimineții de 1 mai turcii au 

declanșat ofensiva, așezând la mijloc trupele 

pedestre, sprijiniți din laturi de cavalerie. Grecii au 

contracaratfiecareatacdardupăoredeluptăau 

cedat și au început să se retragă spre tranșeele din 

dreapta și stânga, în afară de Cotiras și de cei 32 de 

vitejiaisăicareseluptaucasănupiardă„niciun 

glonțfărăsângededușman”.Dupăceauterminat 

praful de pușcă și-au deschis drum printre turci cu 

săbiile și au intrat în Galați, care fusese deja ocupat 

deturci.Aurmatoluptăcorplacorp,aumurittoți 

grecii până la ultimul. Karpenisiotis și alți 45 de 

războinici au continuat să se lupte cu turcii în 

fortificațiiledincentru,înfruntândcutunurișipuști 

mii de dușmani, pierzându-și viața 700 dintre ei. 

Odatăculăsareaîntunericuluiluptaaîncetat. 

Pentru puținii supraviețuitori nu exista nicio 

speranță de salvare. În zori, ei și-au aruncat 

pelerinele peste tranșee, asupra cărora turcii și-au 

descărcat puștile, iar înainte ca aceștia să le încarce 

din nou, asediații au rupt rândurile dușmane cu un 

atac. 20 de luptători, în frunte cu Karpenisiotis, au 

reușit să fugă teferi. Așa cum scrie Xodilos, „această 

luptădin1maidelaGalați,chiardacăpare 

păguboasă pentru greci, s-a dovedit totuși destul de 

glorioasă și faimoasă pentru ei, prevestind victoria 

grecilorasupraturcilor”. 

https://el.wikipedia.org/wiki/ 

%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_ 

%CE%93%CE%B1%CE%BB%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%AF%C 

E%BF%CF%85

GALAȚI-MĂNĂSTIREAPRECISTA,1657

Dunărea

Casecuarhitecturăcaracteristicăzonei

CURTEADEARGEȘ,1310 

Muntenia 

CtitoralCurțiiDomneștiafostRaduVodă.AiciafuncționatprimulscaunalMitropolieiUngrovlahiei,înființatăînsecolulalXIV-leadecătreepiscopi 

greci.AfostcapitalaȚăriiRomâneștișiunuldintreprimelecentreculturalealeregiunii,zonădeinterferențăîntreOrientșiOccident.SimbolulCurțiide 

ArgeșestebisericaSf.Nicolae,alecăreifresceaufostexecutatedeartiștigreci.CurteadeArgeșseaflăînvalearâuluiArgeș(unadintremultelevăicarese 

formeazălapoalelesudicealeCarpaților).Construităînstilbizantintârziu,caracteristiczonei,bisericaSf.NicolaeDomnescesteunexemplude 

arhitecturăbisericească,specificăînValahia.

Sf.NicolaeDomnesc,1310

MănăstireaCurteadeArgeș afostfondatădeNeagoeBasarab,domnitoralȚăriiRomânești.EaafostridicatăprinstăruințameșteruluiManoleșiazidarilorsăi.Construcția 

afostînceputăîn1512șiafostfinalizatăîn1526,întimpuldomnieiluiRadudelaAfumați,ginereleluiNeagoeBasarab.Interiorulmănăstiriipăstreazăicoanedintimpul 

lui Șerban Cantacuzino (secolul XVII), Evanghelia scrisă cu litere de aur de mâna reginei Elisabeta a României și tablourilor primilor regi ai țării, Carol și Elisabeta. În 

pronaosseaflăcripteledomnitorilorNeagoeBasarab,RadudelaAfumațișialeregilorRomâniei,CarolI,FerdinandI,împreunăcusoțiilelorElisabetașiMaria.

BISERICAADORMIREAMAICIIDOMNULUI–OLARI(1687)

DRĂGĂȘANI 

MONUMENTALEROILORBATALIONULUISACRU

BĂTĂLIADELADRĂGĂȘANI 

DIN7IUNIE1821 

Țările Române au constituit unul dintre multele 

focarealerenașteriinaționalegreceștidela1821.La 

Drăgășani a avut loc o ciocnire militară dintre 

armata revoluționară a lui Alexandru Ipsilanti, 

comandantulsupremalEteriei,șiarmataImperiului 

Otoman. 

INTRAREAOTOMANILORÎNȚARA 

ROMÂNEASCĂ 

În30aprilie1821aavutloc,cuacordulRusiei, 

intrareaînȚărileRomâneaarmatelorotomane,care 

au trecut granița pe la Brăila. Prima confruntare 

importantăaavutlocpe1mai1821laGalați–unde 

la 21 februarie 1821 fusese înălțat steagul grec de 

cătreVasileCaravia.Peparcursulluniimai1821,au 

avutlocciocnirialearmateiturceșticugrecii,fărăca 

forțeleluiIpsilantisăaibăvreunsuccessemnificativ. 

Greciis-auregrupatlaRâmnic,aflatla8oredistanță 

de Drăgășani, în vreme ce otomanii, ale căror forțe 

ajungeau la 2 600 de soldați, au ocupat mănăstirile 

Șerbănești, Stâncești, Străjești și Mamul, blocând 

intrarea în trecătoarea Carpaților. În același timp, 

800deturcis-auîndreptatspreDrăgășani. 

Înceledinurmă,AlexandruIpsilantis-ahotărâtsă-i 

înfrunte pe turci în câmpia Drăgășanilor aruncând 

în luptă întreaga armată, constituită din 5 000 de 

forțe pedestre, 2 500 cavalerie, și 4 tunuri. Primele 

unitățigreceștiaupornitspreDrăgășanipe15iunie 

1821 în condiții meteorologice nefavorabile, 

ajungând în zonă la 18 iunie 1821. Pozițiile ocupate 

de greci le ofereau acestora un avantaj major, iar 

comandantulotomanaltrupelorotomaneCaraFeiz, 

pentru a înfrunta armata greacă, a început să ridice 

fortificații și în același timp să incendieze parte din 

localitate. În timp ce Ipsilanti se afla la o distanță de 

treioredecâmpuldeluptăsfătuindu-se cuIordache 

Olimpiotul,înziuade19iunie1821căpitanulVasile 

Caravia, contrar ordinelor de a nu executa nicio 

acțiunepânăpe20iunie,i-aatacatcu800decălăreți 

pe otomanii ce se aflau între zidurile fortificate ale 

MănăstiriiȘerbănești.Ofensivaaeșuat,iarCaraviasaretrasînmunți. 

Astfel,BatalionulSacru,cares-aaflatinițialaproape 

decavalerialuiCaraviacu375deofițeriși 

infanteriști, s-a trezit că lupta de unul singur 

împotrivauneicavaleriiotomanenumeroase,faptce 

aprovocatpierderiserioase.Purtătoruldedrapel,25 

de ofițeri și 180 de soldați au căzut morți, în timp ce 

37 de membri ai Batalionului au fost capturați. În 

momentul de cumpănă al luptei a ajuns acolo 

Iordache Olimpiotul, care a reușit să-i salveze pe 

restul soldaților din Batalionul Sacru, în total 136, 

printre care și pe comandantul acestora, Nicolae 

Ipsilanti și pe aghiotantul lor, Athanasios Tsacalof, 

co-fondatoralEteriei.Înluptănuaapucatsăintre 

grosul trupelor lui Ipsilanti care s-au împrăștiat 

văzândBatalionulSacrudecimatșipeCaraviafugar. 

CONSECINȚELELUPTEI 

DupădezastruldelaDrăgășani,soartarevoluțieidin 

ȚărileRomâneeradejadecisă.Voluntariiau 

dezertat, iar armata lui Ipsilanti s-a dizolvat. 

Ipsilantis-arefugiatlaRâmnic,deundeîn20iunie 

1821 a întocmit ultimul ordin în care evocat jertfa 

BatalionuluiSacrușicondamnatrădareadinpartea 

statuluisăumajorcivilșimilitar:„Voi,umbreale 

Batalionului Sacru, care trădaţi fiind, aţi căzut 

victime ale luptei pentru bunăstarea patriei, primiţi 

prin mine mulţumirile conaţionalilor voștri! Peste 

puţintimpsevaridicamonumentspreaeterniza 

numelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârşitmiau 

dovedit credinţă şi sinceritate rămân săpate în 

inimameaînchiparzător.Amintirealorvafi 

întotdeaunabalsampentrusufletulmeu”. 

Lupta de la Drăgășani a constituit și finalul epopeii 

Eteriei grecești. Ipsilanti a fost arestat și închis în 

Austria, iar Olimpiotul și tovarășii săi s-au aruncat 

în aer cu un butoi plin cu pulbere în clopotnița 

MănăstiriiSecu.IoanFarmache,dupămaimultezile 

de luptă la Mănăstirea Secu, a negociat capitularea, 

însă otomanii nu și-au respectat angajamentul și l- 

au omorât la Constantinopol. În pofida eșecului, 

această campanie a jucat un rol important în 

Revoluție, întrucât a distras atenția Porții de la 

operațiunile militare din Grecia, a oferit timp 

luptătorilorgrecișiaajutatlavictoriafinală. 

BATALIONULSACRU 

Batalionul Sacru a fost constituit din tineri 

voluntari, în special studenți din universități. 

Combatanții Batalionului Sacru erau infanteriști 

echipați cu carabine și săbii. Purtau uniforme din 

țesătură de culoare neagră cu emblema tricoloră. Pe 

caschetăsubpanăerainscripționatăfraza„Libertate 

sau Moarte” și semnul craniului cu oase poziționate 

înformădecrucecasimbol alvictorieiviețiiasupra 

morții.SteagulBatalionuluiSacrueratricolor,roșul 

simboliza patriotismul, albul fraternitatea, și negrul 

sacrificiul. Într-o parte a steagului era inscripționat 

îndemnul SUB ACEST SEMN VEI ÎNVINGE (ΕΝ 

ΤΟΥΤΩ ΝΙΚΑ) și era zugrăvită imaginea Sfinților 

Constantin și Elena. În cealaltă parte era imaginea 

păsării Phoenix renăscută din flăcări, având 

inscripția DIN CENUȘA MEA RENASC (ΕΚ ΤΗΣ 

ΣΤΑΚΤΗΣ ΜΟΥ ΑΝΑΓΕΝΝΩΜΑΙ). Comandant al 

Batalionului Sacru a fost desemnat fratele lui 

Alexandru,NicolaeIpsilanti. 

„Nu mai am încălţări, picioarele mele sunt julite. 

Dorm în băltoace aducătoare de moarte. Trăiesc 

mâncând seminţe, rareori găsesc o bucată uscată de 

pâine.Daracestelipsuriîmisuntdulci,aceastăviaţă 

îmiplace.Măaflupentruprimaoarăînfrunteaunor 

oameni liberi, care nu mă împovărează cu titluri 

inutile, ci îmi dau numele dulce de frate...Vă 

salut!...Ne vom revedea?... Unde?...Dumnezeu ştie!” 

(dinscrisoareamaioruluiDimitrieSuțu,unuldintre 

comandanțiiBatalionuluiSacru) 

În cimitirul din Drăgășani în România există 

Monumentul Eroilor Căzuți, ridicat în 1884 la 

inițiativa unui comitet constituit de ziarul grecesc 

„Sylloghoi” din București. Monumentul a fost lucrat 

în marmură de Pendelic de căre artiștii Halepas și 

Lambaditis din Tinos. Obeliscul dintr-un monolit 

esteînaltdeaproximativ5metri,având înparteade 

suscruceaînreliefașezatăpesemilună,iarînpartea 

de jos însemnul Batalionului. În centrul obeliscului 

într-ocoroanădedafiniesteinscripționatculiterede 

aur: 

TRECĂTORULE, ANUNȚĂ CĂ NOI NE 

ODIHNIMAICICĂZUȚIPENTRULIBERTATE 


%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_%CE%94%CF 

%81%CE%B1%CE%B3%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%B1%CE%BD%CE%AF% 

CE%BF%CF%85 

http://www.lavaro21.gr/2018/06/06/i-machi-tou-dragatsaniou-6-7- 

iouniou-1821/ 

http://dtkaram.webpages.auth.gr/wp-content/uploads/ 

2018/03/1821- 

%CE%B5%CE%BA%CF%84%CE%B5%CF%84%CE%B1%CE 

%BC%CE%AD%CE%BD%CE%BF1-1.pdf

RÂULOLT

Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate

MonumentulBatalionuluiSacrudin1821,aflatîncimitirulmunicipaldin 

Drăgășani-Olt.Unuldintrecelemaiimpunătoaremonumentedeacesttip 

ridicatînafaragranițelorGreciei.Afostridicatîn1884lainițiativaunuicomitet 

formatînjurulredacțieiziaruluigrecescdinBucurești,„Sylloghoi”(Asociații). 

AfostlucratînmarmurădePendelicdecătreartiștiiHalepasșiLambaditisdinTinos. 

Areoînălțimedeșaptemetri.Înparteasuperioarăaobelisculuiestesculptatăînrelief 

cruceaașezatăpesemilună,iarînparteadejosemblemaBatalionuluiSacru.

Monumentuleroilorromâni

Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate

CâmpuldeluptădelaDrăgășani

BisericaridicatădeUniuneaElenădinRomânia 

pecâmpuldeluptă

MĂNĂSTIREACOZIA,1388 

Oltenia 

CtirorulmănăstiriiafostMirceacelBătrânîn1388.AfostrestauratădemaimulteoridecătreNeagoeBasarab,ConstantinBrâncoveanușiȘerban 

Cantacuzino.SeaflăpemalulrâuluiOlt.Stilulestebizantinatâtînceeacepriveștetehnicazidiriicâtșifresca.Afostridicatăîntr-opoziție 

strategică.Aicis-aurefugiatrevoluționariigreci,iarînapropiereamănăstiriis-audatmaimultelupte.ConstantinZugravulaexecutatfrescadin 

exonartexîn1707.

MĂNĂSTIRILEDINOLTENIA 

TISMANA(1378)ȘIHOREZ(1690)

MănăstireaTismana 

AiciTudorVladimirescuaorganizat 

răscoalațăranilorromâni(panduri).În 

aceastăregiuneauavutlocmaimultelupte

MĂNĂSTIREAHOREZU,1690–DEDICATĂSFINȚILORCONSTANTINȘIELENA 

Mănăstirea Horezufostctitorităîn1690dedomnulConstantinBrâncoveanu,careadomnitînȚaraRomâneascăîntre1688și1714.Icoaneaghiograficeșipicturamuralăaparținlui 

ConstantinZugravul,1694,avândtemecaresuntinspiratedinasediulConstantinopolului.AfostdeclaratmonumentalpatrimoniuluiuniversalUNESCO.Esteconsideratcaunexemplu 

caracteristicdestilbrâncovenesc,fiindapreciatpentrudecorațiunileexterioare,fresceleexcepționaleșiportretelevotive.

FAMILIALUICONSTANTINBRÂNCOVEANU,ctitoriaimănăstiriiHorezu

TRANSILVANIA(înepocăparteaAustriei) 

IpsilantitreceînAustriapelaCâinenilaTurnuRoșu.

ΜARȘULLUIIPSILANTICĂTRETRANSILVANIA, PROVINCIEAAUSTRIEI 

TrecătoareaTurnuRoșudinValahiacătreAustria–gravurideepocă

SCULENI,17IUNIE,1821 

BĂTĂLIADELASCULENI 

Bătălia de la Sculeni (Moldova) a fost una dintre 

ultimele lupte ale eteriștilor în Principate împotriva 

armatei otomane. A avut loc în 17 iunie 1821, zece 

zile după bătălia de la Drăgășani, și s-a încheiat cu 

victoriaotomanilor. 

ISTORICULBĂTĂLIEI 

OtomaniiauintratînIașila13iunie1821.Colonelul 

înrezervăalarmateirusești,GheorgheCantacuzino, 

arefăcutovechefortăreațădepemalulPrutului,în 

apropiere de Sculeni. Cantacuzino a dat consemn 

restultrupelorsăisealătureînacelpunct,darcând 

acesteaauajuns,elnumaieraacolo.Aalessătreacă 

PrutulșisăgăseascăadăpostînBasarabiarusească. 

După cum scrie Dionysios Kokkinos, comandanții 

celor 400 de combatanți, „după ce au întărit câmpul 

de la Sculeni cu puținii oșteni cei-i mai aveau, s-au 

împărtășit cu Sfintele taine și au mâncat anafură în 

loc de pâine, spunându-și între ei: Aceasta este 

ultima noastră masă”. Comandant al tuturor 

trupelor de la Sculeni a fost desemnat Athanasios 

Karpenisiotis. 

Confruntarea militară a avut loc în 17 iunie 1821 în 

fața trupelor generalului rus Zambaniof și al 

refugiaților greci și moldoveni din Iași, care priveau 

evenimentul de pe malul stâng al Prutului. Atacul a 

fostdeclanșatdeChehaiaBeicu2000deinfanteriști, 

4 000 de călăreți și șase tunuri. Eteriștii au luptat 

împotriva a 8 000 de turci, dintre care 4 000 de 

călăreți.Pierderiletotalealelupteiseridicăla300de 

morți și 50 de răniți în tabără grecilor, iar în cea 

turcăla1600demorțiși200derăniți. 

Apostolos Stavrakas, în fruntea a 100 de cretani și 

epiroți,animicitavangardaotomană.Înacelașitimp, 

infanteria greacă a obținut un mare succes. Turcii s- 

au retras. Atacurile turcilor s-au repetat timp de opt 

ore. Cei 400 de greci s-au împuținat unul câte unul. 

Printre puținii rămași în luptă se număra și 

Athanasios Karpenisiotis, „un bărbat de mare 

caracter și cu inimă eroică”. După ce comandantul 

trupeloraaruncatșiultimelegloanțeasupraturcilor, 

aaruncatceledouăpistoaleînrâu,șiapucândsabia 

înmânăs-anăpustitasupraturcilorșiacăzutmort. 

Aproape toți luptătorii de la Sculeni au căzut morți. 

Puținii răniți s-au salvat trecând Prutul în ținutul 

Rusiei. Așa cum scrie Kokkinos în Istoria Revoluției 

grecești, „această luptă nu are asemănare în paginile 

Luptei de Eliberare în privința sentimentului de 

solidaritate, bravură, eroismul în fața morții decât 

poateculupteleluiAthanasiosDiakosdelapodulde 

pesteAlamanașialeluiPapaflessaslaManiaki”. 

Menționămprezențaremarcabilăpecâmpuldeluptă 

a clericuluiLucas (Leontiadis din Atena), egumenul 

a două mănăstiri mici din România, metocuri ale 

mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. Lucas era 

membru al Societății Amicilor și susținuse moral și 

material pe Ipsilanti. În lupta de la Sculeni le-a 

insuflatcredințăluptătorilor,iarînaintedeînceperea 

lupteiaoficiatsfinteletainedecareampomenitmai 

sus. După luptă, a ajutat 58 de luptători să treacă 

PrutulșisăserefugiezeînRusia.Maitârziu,eli-a 

ajutatperefugiațiigrecidinRusiasăajungăînGrecia 

cuechipamentșialteprovizii.Într-undocumentdin 

20 iunie semnat și de Lucas, sunt consemnate actele 

debravurăaleluiCaragheorghilaSculeni. 


%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_ 

%CE%A3%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BB%CE%B5%CE%BD% 

CE%AF%CE%BF%CF%85

MOLDOVA,JUDEȚULNEAMȚ 

MĂNĂSTIRILENEAMȚ,SECU,VĂRATECȘIAGAPIA 

ULTIMELELUPTEALEGRECILORÎNȚARAROMÂNEASCĂ

ΜĂNĂSTIREANEAMȚ,1457 

Sfârșitulluiaugust1821,OlimpiotulșiFarmaches-auhotărâtsăcoboaredinmunțiînzonadecâmpie.Mulțicombatanții-aupărăsit.Ceidoicăpitanideoștiaupopositcuaproximativ350deluptătorila 

mănăstireaNeamț,iarmaiapoiși-auluatultimeleforțelamănăstireaSecu. 

MănăstireaNeamțesteunadintrecelemaibinecunoscutedinRomânia.Delactitorireaeișipânăastăzireprezintăcelmaimarecentrumonahal,culturalșispiritualdințară.CtitorieadomnuluiPetruMușatIîn 

1457. Aici au fost traduse lucrări istorice din greacă în limba română. Și astăzi mănăstirea dispune de o tipografie modernă. Biserica construită la sfârșitul secolului al XV-lea de către domnul Ștefan cel Mare. 

IcoanaMaiciiDomnuluiÎndrumătoareacareseaflăaiciestedanieaîmpăratuluibizantinManuelPaleologulcătredomnulMoldovei,AlexandrucelBun(1400-1432).

MĂNĂSTIREASECU,1602 

AfostctitoritădeboieruldinMoldova,NestorUrecheîn1602.ÎnafaraCatedraleipeparteadreaptăseaflămormântulmitropolituluiMoldovei, 

Varlaam,protectoralOrtodoxiei.BisericaafostdedicatăSf.IoanBotezătorul.LuptadelamănăstireaSecuafostșiultimaconfruntaremilitarăîntre 

trupeleEterieișiarmataotomană. 

AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.

LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU 

Lupta de la Mănăstirea Secu a fost ultima 

confruntare militară dintre forțele Eteriei și armata 

Imperiului otoman, în contextul general al 

Revoluției grecești de la 1821. Bătălia a avut loc la 

mănăstirea Secu din Moldova în septembrie 1821, 

astăziînjudețulNeamț. 

SFÂRȘITULLUPTEIÎNȚĂRILEROMÂNE 

După eșecul revoluției în Țara Românească, 

Iordache Olimpiotul l-a însoțit pe Ipsilanti până la 

granița austriacă, pe care prințul a trecut-o în 8 

iunie.DoarRevoluționariaumairămas,nicidecum 

vreo revoluție, după luptele dezastruoase de la 

Drăgășani și Sculeni. Iordache Olimpiotul, 

dispunând de o forță considerabilă, a luat drumul 

Câmpulungului din Valahia muntoasă, unde se afla 

și soția lui însărcinată, sârboaica Stana și cei doi 

copii minori, de la care și-a luat rămas bun pentru 

ultimaoară. 

Din Câmpulung, Olimpiotul și oamenii săi au 

înaintat spre mănăstirea Curtea de Argeș, unde se 

afla pregătit de luptă Ioan Farmache și oamenii săi. 

Celedouăcăpeteniiși-auunitforțele,iardupăceau 

ajuns la concluzia că orice rezistență în Țara 

Românească era inutilă, s-au hotărât să treacă 

CarpațiișisăintreînMoldova,iardeacolosătreacă 

în Basarabia rusească de unde ar fi găsit modalități 

deaajungeînGrecia. 

Au pornit la drum împreună cu 800 de combatanți. 

ÎnMoldovaeis-auîntâlnitcugeneralulsârbVladen 

careseîndreptaspreSerbia.Delaelauaflatveștile 

teribiledespresoartabătălieidelaSculeni.Pedrum, 

Olimpiotuls-aîmbolnăvit,iarsoldațiisăil-aupurtat 

peunpatdelemn.Lasfârșitulluiaugust,Olimpiotul, 

bolnav fiind și nedorind să-și petreacă iarna în 

mijloculmunților,s-ahotărâtsăcoboareîntr-ozonă 

de câmpie. În urma acestei mișcări, mulți dintre 

tovarășii săi l-au părăsiți cuprinși de spaimă și 

deznădejde. În acest fel, Iordache și Farmache, 

împreună cu 350 de oameni, ultimul corp ce a 

supraviețuit acelor luni de lupte în Principate, au 

ajunslamănăstireaNeamț,iarcândtrupeleotomane 

s-au apropiat de ei, s-au refugiat la mănăstirea Secu 

în8septembrie,aflatăla24deoredeIași.Mănăstirea 

se afla într-un loc bine întărit, într-o vale îngustă, 

înconjuratădemunțiîmpăduriți. 

LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU 

Laînceput,Selihpașaatrimis300decavalericareau 

căzut în cursa întinsă de o parte a oamenilor lui 

Farmache. Au murit 200 de turci și au fost capturați 

3. De la acești prizonieri, grecii au aflat că o mare 

forțăinamicăseapropiademănăstire,faptce-ifăcea 

să se gândească la abandonarea ei. Dintre căpitani, 

Olimpiotuleradepărerecăartrebuisătraverseze 

MoldovacudestinațiaBasarabia.Farmacheșisârbul 

Vladenconsideraucăunasemeneaplanarfifost 

imposibil de realizat din cauza numărului mare de 

trupe otomane care împânziseră Moldova. Ca 

alternativă au propus retragerea în Austria ale cărei 

granițe erau foarte aproape. Cu toate acestea, 

Olimpiotul nu era de acord să-i urmeze fiindcă era 

convinscăaustrieciii-arfiarestatimediat.Înceledin 

urmă, dintr-un spirit de solidaritate, au rămas cu 

toții pe câmpul de luptă. Potrivit lui Filimon, 

Olimpiotuls-agânditcăeiarputeasăsereîntoarcă 

înregiuneamuntoasăaMoldovei,darseparecăîn 

cele din urmă a renunțat, influențat și de scrisoarea 

episcopului de Roman, care îl ruga să apere 

mănăstireașipatrimoniuleidemaniadistrugătoare 

aturcilor. 

Revoluționarii au plănuit să se apere în dreptul 

intrării din valea îngustă în care se afla mănăstirea, 

fără să știe că existau căi de acces din munți spre 

interiorul văii. În 8 septembrie corpul inamic 

principal a început să coboare spre mănăstire pe 

cărăriledemunte,cuajutorullocalnicilor.Pentrua 

le face față, Olimpiotul și-a pus oamenii pe 

meterezele mănăstirii, de unde trăgeau în turci, 

nelăsându-i să se apropie. Între timp, Farmache și 

oameniisăi,careseaflauînvaleîncercândsăoapere 

de invazia turcilor, au reușit în seara zilei de 8 

septembrie să reintre în mănăstire. Astfel, începând 

cu 9 septembrie a început asediul general asupra 

așezământului monahal de către turci, care 

dispuneaușideuntun. 

Thomas Gordon, în Istoria Revoluției grecești, 

menționează că Iordache Olimpiotul, din poziția 

disperată în care se afla, a adresat tovarășilor săi 

următoarea chemare la arme: „Fraților, în această 

situație dificilă doar la o moarte glorioasă trebuie să 

aspirăm (... ...) probabil va sosi ziua când patria va 

aduna osemintele noastre și le va duce să le îngroape 

înpământulpatrieistrămoșilornoștri”. 

JosephRaab,consululaustriacdelaIași,s-arfioferit 

să-l ajute pe Olimpiotul ca să fugă în Rusia, dar 

revoluționarul grec i-ar fi replicat: „Am luat armele 

ca să vărs sângele dușmanilor patriei, nu ca să-mi 

scappielea.Ocaziaestepreafavorabilăacumcasămipermits-opierd”. 

Olimpiotuls-abaricadatcu7sau8combatanțiloiali 

în clopotnița mănăstirii, în timp ce Farmache și 

oamenii săi apărau ultimele poziții. În acel moment 

al luptei s-a întâmplat cel mai glorios moment al 

revoluției în țările române: împrejurări ce au rămas 

neclare, a izbucnit un incendiu în clopotniță. 

Olimpiotulseaflaînpericoldeaficapturat. 

Refuzând orice tratative cu turcii, el le-a cerut 

tovarășilorsăicarevoiausăsesalveze,săpărăsească 

clopotnița. Dar nimeni nu a plecat. Atunci a tras un 

focdearmeîntr-unbutoicupulbereșiaaruncat 

clopotnițaînaer,lovindu-ișipeturciicareseaflauîn 

apropiere. 

Asediul mănăstirii a continuat cu o apărare turbată 

condusădeFarmachepânăînziuade22septembrie, 

provocândmaripierderiturcilor,careaumaiadusla 

fața locului noi trupe, precum și 4 tunuri. Totuși, 

soldații greci au ajuns la limita răbdării, fără 

alimente, cu foarte puțină muniție, fiind răniți 

aproapetoți,inclusivFarmache.Astfel,fiindconvins 

degaranțiileoferitedeconsululprusacWolfcăturcii 

vorrespectaamnistiașicăîivorlăsapegrecisă 

părăsească imperiul, Farmache și oamenii săi au 

capitulat în 23 septembrie, exceptând pe cei 33 de 

bărbați care au reușit să fugă în timpul nopții. 

Înțelegereanuafostrespectată,iarprizonieriiaufost 

imediat executați, dar nu înainte ca aceștia să se fi 

năpustit neînarmați asupra turcilor și să stranguleze 

vreo 40. Ofițerii au fost duși la Silistra și decapitați 

dupăceaufosttorturați.Farmacheafostexpediatla 

Constantinopolpentruafiexecutat. 


%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%B7%CF%82_% 

CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%AE%CF%82_%CE%A3%CE%AD% 

CE%BA%CE%BA%CE%BF%CF%85

AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.

TheodorosBryzakis,1858 

GRECIARECUNOSCĂTOARE 

PinacotecaNațională,Atena

MĂNĂSTIREAVĂRATEC 

MănăstireaVăratic,ceamaimarecomunitatedemaicidinRomania,fiindformatădinpeste400viețuitoare. MănăstireaafostfondatădeBălașaHerescu(1757-1842),fiica 

părinteluiMihaildelaBisericaSfântulNicolaeDomnescdinIași.MăicuțaviețuialaschitulToplițadinapropieresubnumeledeOlimpiada.MănăstireaVăratecafostașezatăsub 

administrareaMănăstiriiAgapia,iardin1839adevenitunașezământmonahaldesinestătător. Zidurilemasivedinpiatrăinconjoarăbisericaprincipală,„AdormireaMaicii 

Domnului”.Intimpulrevoluțieidela1821,așezămantulafostasediatșijefuitdeotomani.Maimultebunuriaufostfurate,iarmaicilealungatesauucise.MaicaOlimpiadas-a 

refugiatlamănăstireaSecu.

MĂNĂSTIREAAGAPIA 

MănăstireaAgapiaesteunadintrecelemaiimportanteșimaimariașezămintedemaicidinRomânia.Aiciviețuiescintre300și400decălugărițe,fiindconsiderată 

adouamănăstirecamărimedințarădupăVăratic.Mănăstireaesterenumităinintreagalumeprinpicturamuralădelainterior,executatăintre1858și1861de 

pictorulNicolaeGrigorescu,unuldintreceimaideseamăreprezentanțiaiimpresionismuluidinRomania.Locașulmonahalafostridicatintreanii1641și1643de 

hatmanulGavriilCoci,frateledomnuluiVasileLupu.Bisericaafost restauratășimodificatădemaimulteoride-alungulsecolelor.Biserica,inchinată 

ArhanghelilorMihailșiGavriil,afostsfințităin1647.

ELENISMULÎNSPAȚIULROMÂNESCȘICAZULADOUĂDINTREMULTELECOMUNITĂȚI 

GRECEȘTIDINROMÂNIA 

BRAȘOVÎNTRANSILVANIAȘIBRĂILALADUNĂRE

ELENISMULÎNSPAȚIULROMÂNESC 

Pe pământul României de astăzi s-a dezvoltat, 

începând cu zorii antichității și până în epoca 

modernă, o lume pe care o putem numi ca fiind a 

doua„MagnaGraecia”. 

Istoriaromânilorșiistoriagrecilornupotfistudiate 

autonom una față de cealaltă întrucât aceste două 

popoare,spredeosebiredetoatecelelaltedinEuropa 

deSud-Est,auavutrelațiistrânse,rodniceșide 

lungă durată de-a lungul timpului. Pe teritoriul de 

astăzi al României diaspora greacă a scris unul 

dintre cele mai strălucitoare capitole din istoria 

elenismului. Începând cu fondarea primelor colonii 

grecești la Marea Neagră în secolele VII-VI î.Hr. și 

până astăzi, relațiile celor două popoare au fost 

continue, neîntrerupte. Cel mai mare port de la 

Marea Neagră, Constanța, în antichitate celebra 

cetateTomis,afostfondatînurmăcu2500deanide 

cătregreciidinMilet. 

Odată cu ascensiunea Constantinopolului pe scena 

istoriei, civilizația bizantină se reflectă vreme de 

pesteunmileniuasuprațărmuluinordicalDunării. 

Oameni de tot felul de profesii – negustori, țărani, 

clerici, cărturari, arhitecți, constructori –, bunuri, 

obiceiurișiidei,codurijuridice,artăbizantină,toate 

acesteacirculăneîntreruptșifărăobstacoleînaceste 

locuri. Amprenta civilizației bizantine – mai 

evidentăînȚaraRomâneascășiMoldova–poatefi 

observată pretutindeni: în Biserică (românii au 

rămas ortodocși până astăzi), în administrație, 

drept,civilizație.Greciișiromâniiseaflăîmpreună, 

solidari, timp de peste un mileniu, în lumea 

Ortodoxiei. 

După 1453, migrația grecilor către Țările Române 

împreună cu întreaga lor moștenire culturală 

contribuie la crearea unui adevărat „Bizanț după 

Bizanț”, ca să folosim sintagma marelui istoric 

român, Nicolae Iorga. Ce-i drept controlul 

ImperiuluiOtomanasupraȚărilorRomânenuafost 

exercitatlafeldemultcaîncelelaltețăribalcanice, 

undestăpânireaafosttotală. 

Limba greacă, lingua franca în epoca antică, a 

devenit începând cu secolul XV și până la începutul 

timpurilormoderne,limbanegoțuluișiacivilizației. 

Începând cu secolul al XVII-lea, limba greacă a 

devenit instrumentul exclusiv de comunicare în 

școală și în domeniul științelor, fiind timp de mai 

mulți ani vector de propagare a civilizației 

occidentaleînEuropadeSud-Est. 

Mediul ecleziastic a constituit unul dintre 

principalelesectoaredepătrundereagrecilorînviața 

internă și în civilizația societății medievale 

românești, începând cu secolul al XVI-lea. Prima 

edițietipărităaBiblieiaparelaVenețiaîn1687. 

Grecii au fost prezenți pretutindeni și se remarcă în 

toate domeniile de activitate ale vieții economice, 

sociale și spirituale ale românilor. Companiile 

comercialegreceștidelaBrașovșiSibiucaredețineau 

în mâinile lor întregul comerț de tranzit dintre 

Orient și Occident sunt un exemplu caracteristic 

pentrusuccesulactivitățilornegustoreștialegrecilor 

înspațiulromânesc. 

ÎnaintecafanarioțiisăcontrolezeînsecolulalXVIIIlea 

viața politică a Principatelor, mai multe familii 

grecești remarcabile prinseseră deja rădăcini în 

pământul țării, asimilându-se în societatea 

românească, așa cum menționează cronicarii epocii. 

Nume precum Catargi, Ghica, Sturdza, Moruzi, 

Cantacuzino,Ipsilantidevinextremdecunoscutepe 

scenapolitică,iarmembriiacestorfamiliiauocupat 

demnități politice importante, contribuind la 

propășireacomunitățilorîncaretrăiau. 

În paralel, profesori, filosofi, medici, juriști, 

cărturari,clerici,artișticareveneauînPrincipatedin 

spațiulgrec,găsescînpământulromânescadoualor 

patrie. Nicăieri în Europa, între secolele XVI și 

XVIII,diasporagreacănuagăsitunadăpostatâtde 

rodnicșisigurcaaici,pentrua-șicontinuaexistența 

în mod pașnic. Aici grecii s-a dedicat idealurilor 

pentru ridicarea neamului și câștigarea libertății. 

Contribuția lor la reformarea structurilor socialpolitice 

și a mentalităților societății românești în 

caretrăiauesteastăzirecunoscutăînunanimitate. 

ÎnflorireașiapogeulelenismuluiînȚărileRomânesa 

produs în epoca fanariotă (1711/1716-1821). În 

afarădefaptulcăeraubuniadministratori,mulțidin 

cei 31 de domni fanarioți au fost ei înșiși cărturari 

sauoamenicareiubeaucultura.Primulfanariotdin 

Principate, Nicolae Mavrocordat, cărturar al 

Iluminismuluitimpuriu,acreatlaBucureșticeamai 

mare bibliotecă din Sud-Estul european. Cercul de 

cărturari de la București din jurul lui Dimitrie 

Catargi, „mecena cărturarilor din Valahia”, așa cum 

îi spuneau contemporanii săi, reprezintă un caz 

ilustrativpentruatmosferaspiritualăaepocii.Țările 

RomâneaufostvatraIluminismuluigrecesc. 

Pe pământ românesc a fost scrisă o pagină 

strălucitoare–șiînacelașitimptragică–aRevoluției 

grecești. De la Iași Alexandru Ipsilanti și eteriștii au 

pornitLuptadeEliberare. 

Învățământul în limba greacă afostpromovatde 

celebrele Academii domnești de la București și Iași 

(înființate în 1684 și, respectiv, în 1707), adevărate 

universități pentru Orient. Pe la catedra acestor 

instituții de învățământ au trecut aproape toate 

elitele intelectuale grecești din epocă timp de un 

secol și jumătate (până la 1821). La Academia din 

București, care își propusese să revigoreze „Liceul” 

lui Aristotel, numărul elevilor în 1816, sub 

conducereaepirotuluiNeofitDuca,ajunsesela400. 

ÎncepândcuadouajumătateasecoluluiXIXșipână 

la cel de-al Doilea Război Mondial, elenismul a 

intrat într-o nouă epocă. În orașele-port (multe 

devin porto-franco în 1837) dar și în alte centre 

urbane înfloresc comunități grecești puternice 

(Constanța, Brăila, Galați, Sulina), în special după 

1860, moment în care obțin personalitate juridică. 

„Bulevardul flotei bizantine”, Dunărea a devenit în 

secolul al XIX-lea simbol al elenismului în țările 

române. 

În 1940, numărul membrilor comunităților grecești 

depășea50000.Undeceniumaitârziu,ceimaimulți 

dintreeiaufostconstrânșisăpărăseascăaceastățară 

unde prinseseră rădăcini și prosperaseră. România 

intră într-o epocă istorică din care va ieși abia după 

45 de ani, în decembrie 1989. Cu toate acestea, 

prezența greacă pe teritoriul românesc nu a încetat 

niciodată să existe în aceste decenii. În secolul XX, 

România a găzduit în jur de 10 000 de greci, dintre 

care 3 000 de copii, consecință nefastă a războiului 

civil din Grecia. Astăzi, în România trăiesc 

aproximativ 7 000 de greci, organizați în 24 de 

comunități,împrăștiateîntoatățara.

COMUNITATEAGREACĂDINBRAȘOV–TRANSILVANIA 

BisericaSf.Treime(1787)șiCimitirul

COMUNITĂȚILE 

GRECEȘTIDINROMÂNIA 

La mijlocul secolului al XVI-lea, mulți imigranți 

greci (din Macedonia, Tracia, Epir, Pelopones) au 

căutat să câștige o viață mai bună în România, 

părăsind ogoarele nefertile din patriile lor. 

Aduseseră cu ei spiritul antreprenorial, răbdarea și 

perseverența în obținerea succesului. În 

Transilvania, la Brașov, Sibiu și Oradea înființează 

comunități negustorești, „Companiile”. Aceste 

companii se asemănau cu o breaslă negustorească, 

un corp profesional, al cărui nucleu era format din 

imigranți greci. Criteriul fundamental pentru a 

deveni membru nu era apartenența etnică, de clan 

sau confesiunea, ci calitatea de negustor și 

cunoașterea limbii grecești. Prima Companie 

grecească a luat naștere la Sibiu în 8 iulie 1636, 

constituind prima organizație colectivă de tip 

naționalîncuprinsulelenismuluiînepocastăpânirii 

otomane, dar și cea mai veche companie 

negustoreascădinSud-Estuleuropean. 

COMUNITATEAGREACĂDINBRAȘOV 

În1550,negustoriigrecidinMacedoniașidinTracia 

s-au stabilit în orașul fortificat Brașov – în afara 

zidurilor,încartierulSchei,undelocuiaușiromânii, 

întrucâtînincintacetățiitrăiaudoarsașii. 

În1561,G.Coresitraducedingreacăprimelelucrări 

religioase în limba română, aducând mai aproape 

celedouăpopoarecaretrăiauînafarazidurilor.În 

1678greciiobținpermisiuneadea-șiînființapropria 

companie. 7 negustori greci, în frunte cu 

comerciantul de blănuri, Panaiot Hatzinicos, epirot 

din Ioannina, ridică prin donațiile lor biserica 

greacă Sf. Treime, aflată în interiorul cetății (este de 

altfel prima biserică ortodoxă construită în incinta 

cetății Brașov). De asemenea, grecii au înființat un 

cimitir,undeputemcitișiastăziinscripțiilefunerare 

îngreacăcunumeleșiloculdebaștinăallocuitorilor. 

P.Hatzinikosaînființat,deasemenea,școalagreacă, 

unde au predat mari profesori greci, precum Neofit 

Duca, Iosip Moisiodax etc., biblioteca, precum și o 

fundațiedebinefacerepentrunevoiașiidinoraș. 

Timp de un secol întreg după 1750, greaca a fost 

limba comerțului în Balcani. Cei mai mulți 

negustori, indiferent de originea lor etnică, vorbeau 

grecește. Negustorii greci și-au apărat și ținut vie 

religia, conștiința națională și mândria originii lor. 

Scriitorul român Ioan Slavici precizează că poporul 

românaasociatcuvântul„grec”cucelde„negustor”; 

iarcândromâniispuncăseducla„Grecul”vorsă 

zicăcăseducla„băcăniaunuigrec”. 

În secolul al XVII-lea, pe măsura industrializării 

EuropeiOccidentalecreșteșicerereapentruproduse 

agricole din Orient. Produse precum grâul, 

bumbacul, inul etc., înfloresc în regiune, dar în 

același timp și Orientul își deschide piața pentru 

produsele industriale ale Occidentului. Schimburile 

comerciale aveau loc la bâlciuri organizate cu ocazia 

sărbătorilor, pe rutele terestre ale Europei Centrale 

ce uneau Orientul cu Occidentul. Atunci au început 

marile transporturi de marfă cu șlepuri pe Dunăre. 

Exploatarea fluviului și dezvoltarea circulației 

mărfurilor se datorează în mare parte Greciei. Se 

spune că Pontul Euxin era altădată „lac grecesc”, așa 

cumșiDunăreaadevenitorutădecomerț 

„grecească”, cum nu a existat o altă cale fluvială în 

lume. De la simplul marinar până la căpitan și la 

armator, grecii au scris primele pagini din istoria 

navigației dunărene. O mulțime de marinari și 

armatori din Heptanez, cei mai mulți din Cefalonia 

și din Itaca, întreprindeau constant transporturi de 

mărfuri la Dunărea de Jos cu șlepuri, remorchere, 

câștigându-șicuprisosințăporeclade„Fluvialii”. 

TratatuldepacedelaKuciuk-Kainargi(1774) afost 

extrem de important pentru dezvoltarea economică 

și pentru progresul navigației comerciale grecești. 

Rusia i-a impus sultanului să permită arborarea 

pavilionului rusesc pe vasele supușilor creștini din 

cuprinsul stăpânirii otomane, consacrând astfel 

principiul liberei navigații în Mediterana otomană. 

Pânăla1821,mulțiinsulariauajunsînbazinulMării 

Negre făcând comerț cu grâne. În 1813, insulele din 

Egeeaveauoflotăde615corăbii,echipajeleînsumau 

18000demarinariși6000detunuricaechipament 

necesarpentrucombatereapirateriei.Acestecorăbii 

au intrat în luptă mai târziu în războiul de 

independență. Mulți negustori de grâne au finanțat 

planurile de luptă ale Societății Amicilor (Eteria), 

înființată în 1814 la Odessa. Theodoros 

Kolokotronis, în discursul său de la Pnyx din 1836, 

afirmaînmodcaracteristic:„acestecorăbiidegrâne 

s-auluptatcusultanul”. 

La începutul secolului XX, cele mai multe vase se 

aflau în mâinile grecilor. În conformitate cu 

catagrafiile întocmite de corpul de căpitani și 

navigatori în 1901, 73 din cele 88 de vase erau 

grecești, și doar 7 românești. Chiar și Eleftherios 

Venizelos, când a vizitat Brăila în 1913, a spus că 

„nici în portul Pireu nu am văzut atâtea steaguri 

greceșticaînporturiledelaDunăre”. 

COMUNITATEAGREACĂDINBRĂILA 

Comunitatea greacă din Brăila a fost înființată în 

1863, cu scopul de a mobiliza aproximativ 5 000 de 

greci prin construirea mai întâi de toate a unei 

biserici grecești. Sfințirea bisericii Buna Vestire a 

Maicii Domnului a avut loc în 1872. Limba de cult 

era greaca, iar preoții slujitori de națiune greacă, în 

timp ce administrarea locașului și a bunurilor 

revenea unui comitet ales din rândul membrilor 

comunității grecești. Arhitectul bisericii a fost 

AvraamIoannidisdinBrusa,iarîntrepictoriifrescei 

îl remarcăm pe cefalonnitul Constantin Livadas- 

Liokis.Comunitateaamanifestatuninteresdeosebit 

pentruoperasocialășicaritabilă,cuprecăderedea 

acorda ajutor medical și farmaceutic pentru sute de 

greci. 

Spre sfârșitul anilor 1860, s-au înființat la inițiativa 

asociațiilorgreceștioșcoalăprimarădebăiețișiuna 

defete,careseocupaudeeducațiacopiilorsăraci. 

Aceste institute de învățământ, ce au fost preluate în 

următorii ani de comunitatea greacă din oraș, nu 

erau singurele școli grecești din Brăila. Aici existau 

foarte multe școli particulare. În 1889, comunitatea 

din Brăila număra 10 mii de membri, fiind cea mai 

mare dintre comunitățile străine ale orașului. Grecii 

carenuseocupaucuoformăsaualtadecomerț 

exercitau profesii liberale: profesori, medici și 

avocați. 

În anii 1950 și 1951, s-a abătut o mare nenorocire 

asupra comunității grecești, aproximativ 50% din 

grecii Brăilei au preferat să părăsească orașul din 

cauzaschimbăriiregimuluipolitic. 

https://www.yumpu.com/en/embed/view/s8iCWhdIw7KE4RSO 

(FragmentdincarteameaRomâniainimiimele,2005) 

https://www.tovima.gr/2008/11/24/archive/sti-braila-sto-galatsi/

BRĂILA

Cartepoștalădin1905cuurăridePaște,ÎNMACEDONIAGRECEASCĂ 

PentruFrățiaAjutoruluiMutualdinBrăila

BisericaBunaVestireaMaiciiDomnului,1872

Vecheașcoalăgreacă

Expoziție:CaselegrecilordinBrăila

1821–REVOLUȚIAGREACĂÎNȚĂRILEROMÂNE 


DIMITRASTASINOPOULOU 

Μartie2021

1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?