1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti
1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti - DIMITRA STASINOPOULOU
1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti - DIMITRA STASINOPOULOU
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />
<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />
DimitraStasinopoulou
<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><br />
<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong>-<br />
<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />
AcestdemerseditorialesteochemareaIstoriei.Una<br />
dintre provocările cele mai profunde pe care le-am<br />
trăitvreodată,grațieîncărcăturiispeciale-istoriceși<br />
afective- pe care o poartă cu sine; un efort de<br />
recuperare a unora dintre mărturiile istorice care<br />
vorbescșiastăzi,după200deani,despreunuldintre<br />
cele mai importante evenimente ale trecutu<strong>lui</strong><br />
nostru: Revoluția de la <strong>1821</strong>, începută în Țările<br />
Române; o încercare de a reda atmosfera epocii<br />
(peceteacivilizațieibizantineînȚaraRomâneascăși<br />
în Moldova se regăsește peste tot, în biserici, în<br />
instituțiile statu<strong>lui</strong>, în justiție, în cultură), o căutare<br />
deaimortalizașiasociaimaginealocurilordeastăzi<br />
cupuținelemărturiidinaceavreme.<br />
Fotografiile mele ilustrează însă și pașii ulteriori<br />
parcurși împreună de cele două popoare. Capitolul<br />
referitor la drumul străbătut de partizanii Eteriei<br />
este urmat de o scurtă prezentare dedicată istoriei<br />
relațiilorromâno-elene,fapteloristoricecareauunit<br />
destinelepopoarelornoastre,grecșiromân.Greciiși<br />
românii sunt împreună (solidari) de peste un<br />
mileniu.<br />
Revoluția de la <strong>1821</strong> este un eveniment deosebit de<br />
complex, care a mobilizat numeroase forțe ale<br />
elenismu<strong>lui</strong>modern-negustorii,greciidindiasporă,<br />
cărturarii, domnitori din Principatele Române,<br />
înalți funcționari ai Bisericii și căpitani de oști. A<br />
mobilizat supușii creștini-ortodocși ai sultanu<strong>lui</strong>,<br />
grecișiromeicarerămăseserăînținuturilenataleori<br />
se repatriaseră în Grecia, toți cei care duseseră<br />
dintotdeaunalupta.Oluptăcareîșipusesenădejdea<br />
în patriotismul grecilor, care s-au împotrivit în<br />
tăcere, dar cu încăpățânare, cu loialitate, demnitate<br />
și mândrie, chiar și în momente încrâncenate. Au<br />
luptat cu forță, cu lacrimi și sânge, dar întotdeauna<br />
cu speranță. Revoluția a izbucnit în Moldova în 22<br />
februarie, odată cu intrarea în luptă a unui corp<br />
militar format din 4.500 de oameni, sub conducerea<br />
<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> - descendentul unei mari<br />
familiifanariotedelațărmurileMăriiNegrealeAsiei<br />
Mici,unidealistcareși-aasumat,începândcuaprilie<br />
1820,întreagaresponsabilitatepentruplanificareași<br />
declanșarea revoluției. Planul inițial al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong><br />
prevedea, mai întâi, deschiderea unui front în<br />
Moreea (<strong>Pe</strong>loponez), așa cum s-a și întâmplat, de<br />
altfel, la o lună după intrarea eteriștilor în Moldova.<br />
Dinmotivecerămânnecunoscuteșiastăzi,eladecis<br />
săporneascăacțiuneadinregiuniledunărene,așacă<br />
a trecut Prutul pentru a ajunge la Iași. Mărturiile<br />
referitoare la parcursul urmat de oastea sa între<br />
februarie și iunie <strong>1821</strong> -prezentate în fotografiievidențiază<br />
o cale aducătoare de speranță, uneori<br />
dramatică și demoralizatoare, dar eroică în cele din<br />
urmă,careacondussprelibertate.<br />
În ultimii treizeci de ani, viața mea se împarte între<br />
Grecia și România, pe care o consider, de altfel, a<br />
doua mea patrie. România a fost țara care m-a<br />
inspirat să pun pentru prima dată mâna pe aparatul<br />
de fotografiat, pentru a-mi exprima astfel dragostea<br />
pentru caracterul ei autentic, frumusețea și<br />
ospitalitatea ei nemărginită. <strong>Pe</strong>ntru aceasta îi voi fi<br />
recunoscătoare mereu. Am avut ocazia să fac un<br />
număruriașdefotografii.<br />
Printre ele, pe <strong>urmele</strong> Revoluției de la <strong>1821</strong>, unele<br />
fotografii-document. Am completat această arhivă<br />
cu ocazia ultimelor mele excursii prin țară. Nu sunt<br />
istoric și nu îmi propun să fac aici o expunere<br />
istorică. Nici nu aș îndrăzni să o fac. Vreau însă să<br />
împărtășesc emoțiile mele prin intermediul<br />
materialu<strong>lui</strong> fotografic. Textele prezentate în această<br />
lucrare se bazează pe sursele istorice la care fac<br />
referire. Cine dorește să aprofundeze faptele poate<br />
studia lucrările istoricilor consacrați, care au<br />
analizat fiecare detaliu al acestui moment<br />
revoluționar.Cu200deaniînainte,greciișiromânii<br />
-oameni cu origini, limbi și mentalități diferite- au<br />
găsit modalitatea ca, în pofida suferințelor și a unor<br />
chinuri pe care mintea noastră nu și le poate<br />
închipui, să facă front comun (uneori mai puțin,<br />
alteori mai bine închegat) pentru a trăi o viață mai<br />
bună.Dar,pentruîmplinireaacestuidezideratafost<br />
necesar ca, mai întâi, grecii și românii să înlăture<br />
micileneînțelegeridintreeișisăajungăîmpreunăla<br />
ceeaceîiapropieșiîiunește.Luptapentruatingerea<br />
unui numitor comun este un efort de supraviețuire,<br />
darșiocalespresucces.<br />
„După 200 de ani, noi (grecii de astăzi) avem o<br />
relație profund emoțională cu istoria noastră,<br />
manifestăm afecțiune față de fapte și oameni, în<br />
special atunci când este vorba de sacrificiu”,<br />
menționează cu înțelepciune profesorul Nikos<br />
Alivizatos. Deci, și imensa mea emoție se justifică.<br />
Emoție pentru dăruirea și faptele familiei <strong>Ipsilanti</strong>,<br />
pentrumembriiBatalionu<strong>lui</strong>Sacru,pentruIordache<br />
Olimpiotul, Ioan Farmache și pentru atâția eroi<br />
anonimipecarei-amîntâlnitîncălătoriilemele.<br />
Contribuția familiei <strong>Ipsilanti</strong> a fost atât de<br />
importantă încât prezintă și astăzi interes pentru<br />
istorici. Parcursul istoric al acestei familii s-a<br />
îngemănatcusoartaelenismu<strong>lui</strong>înmaimultefeluri.<br />
Membriifamiliei<strong>Ipsilanti</strong>s-auremarcatcaadevărați<br />
conducători. Și-au sacrificat rangurile boierești,<br />
averile, libertatea și viața pentru patrie. Elisabeta<br />
<strong>Ipsilanti</strong>, mama <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> (din neamul<br />
Văcărescu),întrebatăfiinddupăceși-adatșiultimul<br />
ban pentru Lupta de Eliberare, „cum va trăi ea, o<br />
principesă, în sărăcie”, a replicat: „Vă așteptați să-mi<br />
pară rău de moșiile și de rublele mele, când am dat<br />
patriei patru copii?” Elisabeta <strong>Ipsilanti</strong> a oferit<br />
patrieișiaîngropatșasedintreceișaptecopiiaisăi.<br />
În căutările mele despre membrii familiei <strong>Ipsilanti</strong><br />
am avut șansa de a descoperi câteva documente<br />
interesante, inedite pentru mulți chiar și astăzi. În<br />
Iași, un portret extraordinar al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și un<br />
manuscris - o chitanță eliberată de Eterie drept<br />
dovadă pentru încasarea unei donații de 1.498 de<br />
groși de la un grec din Moldova, care dăduse astfel<br />
„obolul” său pentru cauza Revoluției. În București,<br />
în biserica familiei <strong>Ipsilanti</strong>, Mărcuța, părintele<br />
paroh mi-a arătat cripta unde este depus fratele <strong>lui</strong><br />
<strong>Alexandru</strong>, Gheorghe <strong>Ipsilanti</strong>, mort în 1847. Acest<br />
mormântseaflăsubcovorulcareacoperăpardoseala<br />
din fața altaru<strong>lui</strong>. Veți observa numeroase fotografii<br />
care ilustrează mănăstiri. Există o explicație.<br />
Mănăstirile sunt depozitare ale unei bogății istorice,<br />
poate una dintre cele mai vechi mărturii ale<br />
trecutu<strong>lui</strong>, prezentu<strong>lui</strong> și viitoru<strong>lui</strong> unei lumi<br />
neștiute și, totodată, parte identitară a României de<br />
astăzi. Aceste lăcașuri de cult au oferit adăpost <strong>lui</strong><br />
<strong>Ipsilanti</strong>, locotenenților <strong>lui</strong> și tuturor luptătorilor<br />
pentru cauza Revoluției. Mănăstirile nu au fost doar<br />
locuri de adăpost în timpul nopții, ci și locuri care<br />
ofereau protecție și siguranță. Erau fortificate, fiind<br />
astfel mai bine protejate în fața invadatorilor<br />
stăpânițideambițiidemărire.<br />
Acest jurnal constituie un minim omagiu, un semn<br />
de recunoștință, de apreciere și chiar de datorie față<br />
de cei ce s-au sacrificat pentru ca noi astăzi să fim<br />
Liberi. Vă chem să păstrăm viu curajul, răbdarea,<br />
generozitateașiputereasufleteascăarevoluționarilor<br />
de la <strong>1821</strong>, a căror încredere în propriile puteri le-a<br />
înflăcărat sufletele. Nu aș putea încheia această<br />
scurtă introducere fără a-mi exprima recunoștința<br />
față de toți cei care sărbătoresc alături de noi acest<br />
momentderăscrucedinistorianoastră.<br />
DimitraStasinopoulou<br />
31martie2021<br />
Strânsele legături de prietenie care apropie cele<br />
douăpopoaresuntevidențiateșiînmesajulvicepreședinte<strong>lui</strong><br />
Academiei Române, domnul<br />
RăzvanTheodorescu
HELLENOROMANICA<br />
București,29martie2021<br />
Sunt mii de ani de când grecii și locuitorii<br />
spaţiu<strong>lui</strong> carpato-dunărean au intrat în rodnice<br />
relaţii. Cetăţile elene din Pontul Stâng <strong>–</strong> Histria,<br />
Callatis și Tomis <strong>–</strong> au oferit geţilor modele de<br />
arhitectură și ceramici de lux, spaţii teatrale și<br />
modele politice, iar odată cu triumful<br />
creștinismu<strong>lui</strong> activitatea misionară a unei<br />
biserici răsăritene în lumea daco-romană s-a<br />
petrecut în limba greacă a Părinţilor<br />
Capadocieni. În aceeași limbă au slujit în<br />
DobrogeașiînMunteniatrimișiiMariiBisericia<br />
Bizanţu<strong>lui</strong> la Vicina, la Curtea de Argeș și la<br />
Suceava în secolul întemeierilor statale. Și tot în<br />
greceștel-aupredatpeAristotellaȘcoaladelaSf.<br />
Sava din Bucureștii <strong>lui</strong> Constantin Brâncoveanu,<br />
„iatrofilosofii” trecuţi pe la Universitatea din<br />
Padova, Ioan Cariofil, Ioan Malibdos Comnen,<br />
SevastosKymenites,IacobPylarinos.<br />
precum Nicolae și Constantin Mavrocordat <strong>–</strong><br />
descendenţi ai unui dragoman din<br />
Constantinopol, care, primul în Europa a scris<br />
despre descoperirea <strong>lui</strong> Harvey privind circulaţia<br />
sânge<strong>lui</strong> <strong>–</strong> și tot pe atunci a traversat pământul<br />
românesc Rhigas, eroul libertăţii grecești pe care<br />
o omagiem la împlinirea a două veacuri de la<br />
obţinereasa.<br />
Drumurile spre această libertate au străbătut și<br />
spaţiul ţării noastre, ceea ce arată convingător o<br />
mare prietenă elenă, Doamna Dimitra<br />
Stasinopoulou.<br />
Acad.RăzvanTheodorescu<br />
VicepreședintealAcademieiRomâne<br />
DinlumeagrecofonăaMunte<strong>lui</strong>Athosveneaula<br />
români iconografii bisericești și manuscrise<br />
bogat ornate, din mediul grecesc provenea<br />
Constantinos,conducătorulechipeidezugravide<br />
laHurezi,arhonţilorgrecidetradiţiebizantinăle<br />
aparţineauCantacuziniiîn ţărileromâne.<br />
Modernitatea datorează nu puţine lucruri epocii<br />
fanarioteîncareaustrălucitprinţi-cărturari
FAMILIAIPSILANTI<br />
Originile familiei <strong>Ipsilanti</strong> sunt bizantine. Potrivit<br />
tradițieifamiliei,eiseînrudeaucufamiliaXiphilini,<br />
care, după căderea Constantinopolu<strong>lui</strong> în 1204, s-ar<br />
fi refugiat la curtea Comnenilor din Trapezunt. În<br />
secolulalXVIII-lea,membriiacesteifamiliiauajuns<br />
la înalta demnitate de mare dragoman al Porții<br />
Otomane, una dintre cele mai importante poziții în<br />
diplomația otomană, care presupunea abilități<br />
lingvistice și contacte cu alte puteri străine. Această<br />
demnitateafostdeținutădeIoannis<strong>Ipsilanti</strong>.<br />
Fiul său, <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, cu o cultură vastă,<br />
cunoscător al limbilor greacă, franceză, persană,<br />
arabă și italiană, era un mare admirator al<br />
Iluminismu<strong>lui</strong>. După un scurt mandat de Mare<br />
Dragoman, a fost numit domnitor al Țării<br />
Românești,luândînacelașitimppartelanegocierile<br />
de pace dintre Rusia și Turcia, care s-au încheiat cu<br />
TratatuldelaKuciuk-Kainargi.Fiii<strong>lui</strong>,Constantinși<br />
Dimitrie, au plănuit să se ridice împotriva<br />
stăpânitoru<strong>lui</strong> otoman, bazându-se pe sprijinul<br />
Rusiei. Planullorafostînsă deconspirat.Eiaufugit<br />
pestehotare,iartatăllormazilit.<br />
Chiar și domnul <strong>Alexandru</strong> era un susținător al<br />
independențeigrecești,iaratuncicândaaflatdespre<br />
planurile de împărțire ale Imperiu<strong>lui</strong> Otoman între<br />
Rusia și Austria a trimis memorii împărătesei<br />
Ecaterina a II-a și, respectiv, împăratu<strong>lui</strong> Iosif al IIlea.Sultanulaaflatdespreacesteacțiuni,iar<strong>Ipsilanti</strong><br />
a fost nevoit să se refugieze în Moravia. Totuși, în<br />
1796turciil-auiertatșil-aunumitdinnoudomnitor<br />
al Țării Românești. În cele două domnii, <strong>Ipsilanti</strong> a<br />
creat o impresie excelentă în țară, numele său fiind<br />
legat de reforme și de revigorarea culturală a<br />
societății. După doi ani de domnie a fost mazilit și<br />
s-aretrasdinviațapublicăînConstantinopol.Turcii<br />
îl vor acuza pe Constantin, succesor al tată<strong>lui</strong> său la<br />
tronul Moldovei, de insurecție. Ca măsuri de<br />
represalii,<strong>Alexandru</strong>vafitorturatșiexecutat.<br />
Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a fost fiul <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong>. S-a<br />
născutlaConstantinopolîn1760șiamuritlaKievîn<br />
1816. Este considerat „unul dintre cel mai educați<br />
oameni ai Fanaru<strong>lui</strong>”. Tânărul Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a<br />
venit în contact cu mișcarea de eliberare care atunci<br />
lua amploare în Balcani. De altfel, Rigas Feraios,<br />
cândaajunslaConstantinopolîn1782,afostangajat<br />
ca „grămătic”, mai exact secretar particular al <strong>lui</strong><br />
<strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>. Știm și că Constantin <strong>Ipsilanti</strong><br />
era la curent cu ideile împărtășite de această mare<br />
personalitate intelectuală. Asemenea tată<strong>lui</strong> său și<br />
bunicu<strong>lui</strong>, Constantin a exercitat funcția de Mare<br />
Dragoman al Porții între 1796 și 1799, având<br />
cunoștințe solide despre politica europeană într-o<br />
epocă de reconfigurare a puterilor continentale ca<br />
urmare a revoluției franceze și cu puțin înainte de<br />
războaielenapoleoniene.Înperioadadomnieisaleși<br />
grațierelațiilorsalecudiplomațiiruși,domnitorulva<br />
juca un rol important și în constituirea unui regim<br />
specialpentruHeptanez(InsuleleIonice),ajunsesub<br />
stăpânirea Rusiei. În 1799, va ajunge domnitor al<br />
Moldovei, iar în 1802 domnitor al Țării Românești.<br />
În această calitate va încerca să profite de pozițiile<br />
contradictorii ale marilor puteri, păstrând însă o<br />
relație specială cu Rusia. Era de altfel epoca când<br />
mulțisupușigrecofoniaisultanu<strong>lui</strong>credeaucăRusia<br />
ar fi putut garanta formarea statu<strong>lui</strong> grec<br />
independent.<br />
În preajma războiu<strong>lui</strong> ruso-otoman și în urma<br />
intervenției diplomației franceze, sultanul a decis să<br />
îi schimbe pe domnitorii din Țările Române. Atunci<br />
Constantin <strong>Ipsilanti</strong> a luat hotărârea de a fugi în<br />
Rusia și anume la Kiev, care pe vremea aceea era<br />
partedinImperiulRus.<br />
În perioada războiu<strong>lui</strong> ruso-otoman, Constantin<br />
<strong>Ipsilanti</strong> va reveni în Principate cu sprijinul rușilor<br />
cadomnitoralambelorțări,MoldovașiValahia.Dar<br />
în februarie 1808 a fost îndepărtat de pe tron,<br />
întrucâtțarulurmăreasăimpunăaltemecanismede<br />
control asupra Principatelor. Constantin își va<br />
petrece ultimii ani din viață în Rusia, ocupându-se<br />
deeducațiapatrioticăacopiilorsăi.Doidintrefiiisăi<br />
vor juca un rol hotărâtor în revoluția greacă,<br />
<strong>Alexandru</strong> și Dimitrie. Constantin îi scria fiu<strong>lui</strong> cel<br />
mare în 1816 pe un ton aproape profetic: „Fiule, nu<br />
uita niciodată că grecii trebuie să se bazeze doar pe<br />
forțelepropriicasădevinăliberi”.<br />
ALEXANDRU IPSILANTI(1792-1828)<br />
Descendent al unei mari familii bizantine de pe<br />
țărmurile sud-estice ale Mării Negre, <strong>Alexandru</strong><br />
<strong>Ipsilanti</strong>afostunidealistcarearidicatpepropriiisăi<br />
umeri povara organizării și plănuirii mișcării<br />
revoluționare. <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> s-a născut la<br />
Constantinopol în 1792 și a murit la Viena în 1828.<br />
Era fiul domnu<strong>lui</strong> Moldovlahiei, Constantin<br />
<strong>Ipsilanti</strong>.Făceapartedingardapersonală ecvestrăa<br />
țaru<strong>lui</strong> și din această poziție s-a remarcat în<br />
războaiele napoleoniene. În 1813, în vârstă de 21 de<br />
ani, având gradul de colonel s-a distins în bătălia de<br />
la Dresda în urma căreia și-a pierdut mâna dreaptă.<br />
În 1820, la 28 de ani, și-a asumat conducerea<br />
Societății Amicilor (Filiki Eteria), fiind numit<br />
„Epitrop”, ceea ce în terminologia imperială<br />
bizantină însemna vicerege, succesor legitim la<br />
tronul Imperiu<strong>lui</strong> Roman, și totodată comandant al<br />
Revoluției.ÎnacelașianmembriiEterieigreceștil-au<br />
recunoscutca„EforgeneralalSocietățiiAmicilor”.<br />
<strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a emis imediat ce a pășit în<br />
Moldova proclamația de independență: „Luptă<br />
pentru credință și patrie”. După ce și-a dat demisia<br />
din armata imperială, <strong>Ipsilanti</strong> a trecut Prutul în<br />
Moldova în februarie <strong>1821</strong> și a ridicat steagul<br />
Revoluției la Iași. În biserica Sfinții Trei Ierarhi<br />
mitropolitul Veniamin a binecuvântat stindardul<br />
revoluționar, cu însemnul Crucii, și, potrivit<br />
ritualu<strong>lui</strong> bizantin, i-a înmânat sabia <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong>.<br />
Imediat este organizată o colectă pentru strângerea<br />
unui milion de groși și este semnată Proclamația<br />
cătrenațiuneșiApelulpentruînrolareavoluntarilor.<br />
Din întreaga Europă ajung revoluționari, iar peste<br />
puțin timp ia ființă Batalionul Sacru, constituit din<br />
500 de soldați de elită. Jurământul membrilor<br />
Batalionu<strong>lui</strong>sunaînfelulurmător:<br />
„Jursăvărsșiultimapicăturădesângepentrupatrie.<br />
Săucidchiarșipefratelemeudacăîlgăsesctrădător<br />
alpatriei…Șisănupredauarmeleînaintedeavedea<br />
patriamealiberă,iarpedușmaniieisă-iurmăresc…”<br />
Batalionul Sacru al <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost nimicit în<br />
bătălia de la Drăgășani în iunie <strong>1821</strong>. <strong>Alexandru</strong><br />
<strong>Ipsilanti</strong> (împreună cu cei doi frați Gheorghe și<br />
Nicolae,comandantulBatalionu<strong>lui</strong>Sacru)s-auretras<br />
spre teritoriile austriece. Autoritățile austriece,<br />
pentru a-l prinde i-au întins o cursă, dându-i un<br />
pașaportfalscunumelePaleoghenitis.L-auarestatși<br />
l-au închis într-o celulă mizerabilă din fortăreața<br />
medievală Munkács (Palanok). Aici a suferit<br />
îngrozitor, iar sănătatea i s-a deteriorat iremediabil.<br />
A fost eliberat la intervenția țaru<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong>. Dar<br />
după două luni de la eliberare, în 31 ianuarie 1828,<br />
<strong>Ipsilanti</strong> a murit la Viena în vârstă de 36 de ani în<br />
condițiidesărăciecruntă.
Fratele său, Dimitrie <strong>Ipsilanti</strong>, a urmat și el cariera<br />
militatăînarmatarusă.Laînceputul<strong>lui</strong>martie<strong>1821</strong><br />
a venit în Grecia ca reprezentant al frate<strong>lui</strong> său la<br />
cerereaexpresăaeteriștilordin<strong>Pe</strong>lopones,înspecial<br />
al <strong>lui</strong> Papaflessas. Va juca un rol important în<br />
desfășurarearevoluțieișisevaafirmaînmaribătălii.<br />
În lupta din <strong>Pe</strong>tra, în septembrie 1829, va fi<br />
comandantul forțelor grecești care vor nimici<br />
armataotomană.Isevaoferiastfelșansaistoricăde<br />
a încheia victorios războiul început de fratele său în<br />
urmă cu opt ani. Dimitrie <strong>Ipsilanti</strong> va muri în 1832<br />
laNafplio,rămânândînmemoriaistoricăcaofigură<br />
eroicășiangelicăalupteipentrueliberare.<br />
INIMASA<br />
Ultima dorință a <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost ca<br />
inima <strong>lui</strong>, după ce va să fie separată de trup, să fie<br />
trimisăînGrecia.Dorințaaceastaîivafiîmplinităde<br />
cătreGheorghiosLassanis,careaascuns-olaînceput<br />
în cripta din biserica Sf. Gheorghe din Viena. În<br />
1843, fratele său, Gheorghe, a trimis inima la<br />
Mitropolia din Atena. În 1859, după moartea <strong>lui</strong><br />
Gheorghe, soția acestuia Maria Moruzi a mutat<br />
casetele cu inimile celor doi frați la Biserica<br />
PammeghistonTaxiarchondinincintaOrfelinatu<strong>lui</strong><br />
Regina Amalia (strada Stisihorou 6 & Lykeiou) din<br />
Atena. Acestea se află depuse în nișa de pe zidul<br />
sudicalbisericiipurtândinscripția„Inimile<strong>lui</strong>Al.și<br />
Gh.<strong>Ipsilanti</strong>”.<br />
Contribuțiauriașăafamiliei<strong>Ipsilanti</strong>afostdescrisă<br />
deMakryiannisîncâtevacuvinte.<br />
„Au suferit pentru libertate și s-au jertfit ca nimeni<br />
alții”<br />
https://www.ypsilantio.gr/content/istorika-stoixeia/istoriko-kai-gewgrafikoperiballon/xartes/57-xarths-epixeirhsewn-toy-aleksandroy-ypshlanth<br />
https://www.newsbreak.gr/apopseis/183206/i-elliniki-epanastasi-xekiniseton-fevroyario-toy-<strong>1821</strong>/
Theofilos,pictoralrevoluției<br />
Douălucrăridespre<strong>Ipsilanti</strong>,inspiratedin<br />
binecunoscutultabloual<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>tervonHess<br />
”ÎnRomania<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>îșiasumă<br />
comandamentulsupremallupteideeliberare.<br />
Libertatesaumoarte”<br />
StângaFrescădincasaKontosînAnakasia,<br />
Pilion(1912)<br />
Dreapta,colecțiaTeriant(1932)
<strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><br />
<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />
Oscurtăcronologie<br />
-16 februarie <strong>1821</strong>- La Chișinău, <strong>Alexandru</strong><br />
<strong>Ipsilanti</strong> hotărăște data pentru începutul Revoluției.<br />
Aiciîntocmeșteproclamațiileșiîntreprindeultimele<br />
pregătiri.<br />
-22 februarie <strong>–</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> trece Prutul în<br />
jurul orei 18 seara. Poartă uniforma de general rus.<br />
Îlprimeștegardadomnească(200călăreți),careîlva<br />
escorta până la Iași, unde va ajunge la ora 20 seara.<br />
SeinstaleazălaMănăstireaGalata.<br />
-Cuoziînainte,în21februarie,aavutloclaGalați<br />
prima confruntare militară dintre greci și turci.<br />
VasileCaravia,căpeteniagrupu<strong>lui</strong>de150degreci,iacerutcomandantu<strong>lui</strong>otomansăpărăseascăorașul.<br />
Aumuritînluptă15greci,primelevictimealeLuptei<br />
deeliberare.EsteprimabătălieaRevoluției.<br />
-23 februarie - Proclamația <strong>lui</strong> Al. <strong>Ipsilanti</strong> „către<br />
poporulMoldovei”.<br />
-24 februarie <strong>–</strong> Al. <strong>Ipsilanti</strong> a emis celebra<br />
proclamație „Luptă pentru Credință și Patrie”.<br />
Textul, pregătit la Chișinău, a fost tipărit la Iași.<br />
Publicareaproclamațieiconstituiedeclarațiaoficială<br />
adeclanșăriiRevoluției.<br />
-Înparalel,seocupădeorganizareaprimelordivizii<br />
ale armatei. S-au alăturat gărzii domnitoru<strong>lui</strong><br />
aproape2000devoluntari.<br />
-26februarie- LaMănăstireaTreiIerarhiaavutloc<br />
ceremonia de sfințire a stindardu<strong>lui</strong> revoluționar de<br />
către mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi.<br />
Toți cei prezenți au depus jurământul pentru<br />
eliberareapatriei.<br />
- 1 martie. <strong>Ipsilanti</strong> părăsește Iașul în frunte cu 2<br />
000 de bărbați înarmați. Seara poposește la Târgu<br />
Frumos, apoi la Roman și Focșani, la granița<br />
MoldoveicuValahia.<br />
-Rămâne la Focșani 4 zile, zile hotărâtoare pentru<br />
organizareaarmatei.Înființeazăodiviziespecialăde<br />
infanterie, pe care o numește „Batalionul Sacru”,<br />
constituit din elevii școlilor grecești și din voluntari.<br />
Primul comandant a fost Gheorghe Cantacuzino.<br />
Din acest oraș, <strong>Ipsilanti</strong> corespondează cu Tudor<br />
Vladimirescu.<br />
-13martie. DinFocșani,<strong>Ipsilanti</strong>adatproclamația<br />
către locuitorii din Valahia („către Daci”),<br />
îndemnându-i să se răscoale și să nădăjduiască la<br />
eliberareapatrieilor.<br />
-13-14-15 martie. Boierii și locuitorii părăsesc<br />
BucureștiulcândauaflatcăVladimirescuînaintează<br />
spre capitală, iar <strong>Ipsilanti</strong> a plecat din Focșani spre<br />
ȚaraRomânească.<br />
-18 martie. Vladimirescu intră în București. În<br />
aceeași zi, <strong>Ipsilanti</strong> emite o nouă proclamație către<br />
„locuitoriinobiliaiBucureștiu<strong>lui</strong>”,chemându-isăse<br />
întoarcălacaselelor.<br />
-19 martie. Staționează la Ploiești, unde rămâne 4<br />
zilecasă-șireorganizezearmata.<br />
-23 martie. „Actul de afurisenie” a eteriștilor, emis<br />
dePatriarhulGrigoreV.<br />
-25 martie. <strong>Ipsilanti</strong> a ajuns la București,<br />
instalându-se în Palatul Ghica de la Colentina.<br />
Trupele sale au fost cantonate pe la mănăstirile și<br />
satele dimprejurul orașu<strong>lui</strong>. Iordache Olimpiotul și<br />
IoanFarmacheauintratcuarmatelelorînoraș.<br />
-26 martie. Mitropolitul, episcopul și boierii i-au<br />
ieșit<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>înîntâmpinare.<br />
-27 martie. La București are loc sărbătoarea<br />
arborării steagu<strong>lui</strong> Revoluției, dar fără ca<br />
ceremoniile să aibă caracterul oficial și entuziasmul<br />
delaIași.Arborareașisfințireasteagu<strong>lui</strong>auavutloc<br />
în casa <strong>lui</strong> Farmache, în prezența arhimandritu<strong>lui</strong><br />
grec Papavasiliu. După ceremonie, a avut loc o<br />
defilare pe străzile orașu<strong>lui</strong> în sunetul cântecelor<br />
patrioticeale<strong>lui</strong>Rigas.<br />
-Întâlnirea<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>cuVladimirescuîntabărade<br />
laColentina(dataexactănuestecunoscută).<br />
-1 aprilie. La București ajung veștile neplăcute<br />
privind condamnarea eteriștilor de către Patriarh și<br />
celereferitoarelalipsadesusțineredinparteaRusiei.<br />
Neorânduielișijafuricomisedesoldații<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />
înBucurești.<strong>Pe</strong>ntruaevitaasumarearăspunderiiîn<br />
privința daunelor produse asupra orașu<strong>lui</strong>, <strong>Ipsilanti</strong><br />
părăsește Bucureștiul și se deplasează cu întreaga<br />
armatăspreTârgoviște.Armatasaafostdesfășurată<br />
în regiunea subcarpatică de la Ploiești până spre<br />
orașul Pitești. Sub controlul său au fost puse toate<br />
județele din zonă. În felul acesta și-a asigurat<br />
aprovizionarea armatei. Batalionul Sacru numără<br />
450 de bărbați iar restul armatei 6 500. Dintre<br />
aceștia,grecieraudoar2000.<br />
-9aprilie.LaTârgoviștelapropunerea<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>a<br />
fost înființat un Consiliu denumit „Parlamentul<br />
General”, având prerogative administrative,<br />
financiareșidealtănatură.Președinteleacestuicorp<br />
afostnumitGheorghe<strong>Ipsilanti</strong>.<br />
-10 aprilie. Ajung primele vești despre începutul<br />
revoluțieiînGrecia.<br />
-Aprilie.MihailSuțuorganizeazăunnoubatalionîn<br />
Basarabia. Confruntări între greci (în frunte cu<br />
AthanasiosKarpenisiotis)șiturciauloclaGalațișiîn<br />
zonaînvecinată,perâulSiret.Luptăaprigăsedășipe<br />
Prut.<br />
-În împrejmuirile orașu<strong>lui</strong> Târgoviște au loc<br />
dezordinișijafuridinparteaarmatei<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>.<br />
-ȘilaBucurești,soldații(„pandurii”) dezerteazădin<br />
armata <strong>lui</strong> Vladimirescu. Lipsă de încredere între<br />
VladimirescușiSava,reprezentantul<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>.<br />
-15mai.VladimirescupărăseșteBucureștiu<strong>lui</strong>către<br />
Pitești cu scopul de a ajunge în Oltenia. Sava,<br />
împreunăcu1000decălărețișialteunitățimaimici,<br />
se îndreaptă spre Târgoviște. Neînțelegeri între<br />
<strong>Ipsilanti</strong>șiSavaînprivințastrategieideurmat.<br />
-16mai.IntrareaturcilorînBucurești.<br />
- Din cauza „fluctuațiilor de comportament” ale <strong>lui</strong><br />
Vladimirescu, Iordache Olimpiotul, chiar dacă<br />
semnase cu acesta un acord de acțiune comună, l-a<br />
arestat pe căpitanul pandurilor la Golești. L-a dus la<br />
Târgoviște, unde Vladimirescu a fost condamnat la<br />
moartedecătreunconsiliumilitar.Înnoapteade22<br />
spre23maiVladimirescuafostucis,„așacumcereau<br />
condițiiledificilederăzboi”.
-20mai. DinTârgoviște,apeluldisperataleteriștilor<br />
(fărăsemnătura<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>)cătreîmpăratulRusiei.<br />
Armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a fost întărită cu un număr<br />
considerabil de militari, dar și cu tunuri și alte<br />
echipamenteceaparținuseră<strong>lui</strong>Vladimirescu.<br />
- Turcii înaintează către Târgoviște. <strong>Ipsilanti</strong> cu<br />
armata sa părăsește orașul și înaintează spre<br />
Câmpulung. Dezacorduri și trădări din partea<br />
multor căpetenii (cazul <strong>lui</strong> Sava). Concentrarea<br />
trupelorlaPitești.<br />
- De la Pitești, <strong>Ipsilanti</strong> înaintează spre orașul<br />
Râmnicu Vâlcea.Armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> numără 5 000<br />
deinfanteriști,2500cavalerieși4tunuri.<strong>Ipsilanti</strong>se<br />
decidesădealuptadecisivălaDrăgășani,înzonade<br />
câmpie.<br />
-3 iunie. O parte a armatei, în frunte cu Iordache<br />
Olimpiotul, Nicolae <strong>Ipsilanti</strong> și V. Caravia pornesc<br />
spre Drăgășani. Restul armatei, în frunte cu Al.<br />
<strong>Ipsilanti</strong>,începmarșulîn5iunie.<br />
-7 iunie, ziua marți. Ordinul era să nu pornească<br />
lupta pe 7 iunie, dar Caravia a acționat contrar<br />
ordinelorcomandantu<strong>lui</strong>supremșiînpofidatuturor<br />
sfaturilor. Ciocniri cu turcii. Batalionul Sacru intră<br />
în prima linie a luptei. Eroismul acestuia a devenit<br />
legendar (poetul Andreas Kalvos <strong>–</strong> „tagmă aleasă a<br />
eroilor,tânărămândrie”).200dincei373demembri<br />
și-au pierdut viața. Odată cu înfrângerea lor planul<br />
derăzboial<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>s-aîncheiat.Înaceastăluptă,<br />
demareajutoraufostromânii,înfruntecupandurii<br />
<strong>lui</strong> Ioan Oarcă. Acesta l-a ajutat și pe <strong>Ipsilanti</strong> să se<br />
retragă la Mănăstirea Cozia, unde și-a așezat tabăra<br />
în9iunie.<br />
LuptadelaCozia. <strong>Ipsilanti</strong>seretrage.Ceamaimare<br />
parte din armată s-a dezintegrat. Viața <strong>lui</strong> era în<br />
pericol.<br />
-15 iunie. <strong>Ipsilanti</strong> trece granița austriacă pe la<br />
Câineni. Este însoțit de resturile armatei sale și de<br />
BatalionulSacru.<br />
-ÎnValahiaauloclupteîntreturcișigrecioriromâni.<br />
LuptelamănăstirileSlatinașiTismana.<br />
-ÎnMoldovaforțelegrecilorîșiorganizeazăapărarea<br />
laSculeni.<br />
-17iunie.LuptadelaSculeni.Îșipierdviața300de<br />
greci,1600deturci.Onouăpaginădebravură.<br />
-Sfârșitul <strong>lui</strong> iulie. Lupte în munții din Moldova,<br />
undeauajunsunitățile<strong>lui</strong>OlimpiotulșiFarmache.<br />
-Sfârșitdeaugust.Olimpiotulsehotărăștesăcoboare<br />
din munți la câmpie. Mulți luptători îl părăsesc. Cei<br />
doicăpitanirămâncuaproximativ350debărbați,la<br />
MănăstireaNeamț,apoilaMănăstireaSecu.<br />
-8-9 septembrie. Asediul Mănăstirii Secu de către<br />
forțele turcești care ocupaseră Moldova, inclusiv<br />
Iașul. Olimpiotul împreună cu câțiva camarazi ce i-<br />
au rămas aproape a incendiat un butoi plin cu<br />
pulbere, aruncându-se cu toții în aer. Farmache a<br />
reușit să reziste încă 14 zile. Ultima pagină a<br />
Revoluțieigreceștipepământromânesc.<br />
ΠΗΓΗ Ιστορίατουελληνικούέθνους,τόμοςΙΒ,(Ελληνική<br />
Επανάσταση),<br />
ΕκδοτικήΑθηνών,Αθήνα,1980,αλλάκαιδιάφορες<br />
ρουμανικέςπηγές
ȚărileRomâne,<br />
hartaepocii,<br />
marșulrevoluționarilor<br />
LaGalațiseîntâlnesctrei<br />
cursurideapă,Prutul,<br />
DunăreașiSiretul
DrumulcătreIași
CâmpiafertilăaIașu<strong>lui</strong>
Iași<br />
Iași<br />
„Iașule,înaintedetoate,obiserică<strong>–</strong>bisericabisericilortrecutu<strong>lui</strong>nostru“<br />
NicolaeIorga, (1871<strong>–</strong> 1940)
BisericaTreiIerarhi<strong>–</strong>1637<br />
Aici a avut loc sfințirea stindardu<strong>lui</strong> Revoluției de către<br />
MitropolitulVeniaminCostachi.
Aici,lamănăstireaTreiIerarhi,VeniaminCostachi,mitropolitulMoldoveișialSucevei,îndatade27februarie<strong>1821</strong>,în<br />
prezența membrilor Eteriei grecești și a simpatizanților acesteia, a sfințit steagul Societății și l-a binecuvântat pe<br />
conducătorulei,peprincipele<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,dândînacestfelsemnaluldeînceperealuptelorpentrucauzasfântă<br />
aLibertățiiGreciei,încadrulmișcărilordeeliberareapopoarelordinBalcani.<br />
Iași,26mai1993,ComunitateagreacădinIași.<br />
InscripțiademarmurădincurteabisericiiTreiIerarhi(26mai1993)
FRAGMENTDINPROCLAMAȚIALUIIPSILANTI,Luptăpentrucredințășipatrie<br />
Asunatceasul,bărbaţigreci!PopoareleEuropei,luptânddemulttimppentrudrepturileșilibertatealornecheamăastăzisprealeurmaexemplul;<br />
deșiîntr-unfeleraulibere,acestepopoareauîncercatprintoatemijloacelesăcâștigemaimultălibertate,iarprinaceastasăajungălaFericire.<br />
Avenittimpulsănescuturămdeacestjuginsuportabil,săneeliberămpatria,sădărâmămputereasemilunei,pentruaridicaînsemnul<br />
creștinătăţii,întotdeaunaînvingător,șianumeCrucea.AstfelnevomapărașisalvaPatriașicredinţanoastrăortodoxădelaprigoana<br />
șidispreţulnecuviincioșilor.<br />
Esteunbărbatnobilcelcareseluptăcubărbăţiepentrudrepturilepatrieinoastreșilucreazăînfolosulei.Naţiuneaunitășiîntărităîșivaalege<br />
reprezentanţiiei,iaracţiunilenoastresevorsupunevoinţeisupremeaacesteia.<br />
Haidesăceremdinnou,grecivitejișimărinimoși,sănefieredatălibertateapământu<strong>lui</strong>Grecieiantice.Haidesăneadunămforţelepentruadaluptaundeva<br />
întreMaratonșiTermopile.HaidesănerăzboimcudușmanullângămormintelePărinţilornoștri,cares-auluptatșiaumuritacolo,pentruanelăsaliberi.<br />
Laarmeașadar,prieteni,Patrianecheamă!<br />
24februarie<strong>1821</strong>
StemaMoldovei,încurteabisericiiTreiIerarhi
Bustulpoetu<strong>lui</strong>naționalMihaiEminescu
BisericatreiIerarhiesteceamaifrumoasăctitoriea<strong>lui</strong>VasileLupu.Decorațiunileexterioareîiconferămonumentu<strong>lui</strong>ovaloareunică,maialesprindantelăriiledinpiatrăde<br />
labazăpânălacornișaturnurilor.Aremulteelementedinarhitecturabisericilorarmenești,fiindridicatăcucontribuțiameșteșugarilorarmeni.Aretreizecidebrâuri,<br />
sculptatefiecareînaltfel.ÎncadrulmănăstiriiafuncționatTIPOGRAFIA<strong>GREACĂ</strong>aIașu<strong>lui</strong>.AfostînființatădecretanulManuilVernardos,cuchetăpublică.Acestaafost<br />
tipografulmanifestu<strong>lui</strong>„LuptăpentruCredințășiPatrie”,darșiaaltorproclamații.Astăziașezământulfuncționeazăcamanăstiredecălugări.Aiciafuncționatșiuncolegiu,<br />
careapustemeliaviitoareiAcademiidomneștidinIași.CentrualviețiispiritualeaIașu<strong>lui</strong>timpde200deani.
EXPOZIȚIE<strong>–</strong>200DEANIDELAREVOLUȚIE,COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINIAȘI,PALATULCULTURII
Potretul<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,<br />
LudovicStawski,<br />
MuzeuldeArtădinIași
Evangheliapecareajurat<strong>Ipsilanti</strong>laBisericaTreiIerarhi
Armele<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>,<br />
avândstemaarmateiimperialerusești
Chitanțăpentru<br />
încasareaunei<br />
contribuțiiînfolosul<br />
SocietățiiAmicilor,<br />
Iași,25aprilie<strong>1821</strong>
Portretul<br />
mitropolitu<strong>lui</strong><br />
VeniaminCostachi.<br />
Binecuvântează<br />
Revoluția<br />
(AntonKauffmann<br />
MuzeulMitropoliei<br />
dinIași)
StemaMoldovalahiei<strong>–</strong>vulturulșibourulMoldovei<br />
Stemafamiliei<strong>Ipsilanti</strong><strong>–</strong> VulturulcareținecruceașibourulMoldovei
Armedintimpullupteipentruindependență,<strong>1821</strong>
NicolaosSkoufas,EmmanouilXanthos,AthanasiosTsakalof, fondatoriiEteriei<br />
SteagurișiemblemealeSocietățiiAmicilor(FilikiEteria)
Voi,umbrealeBatalionu<strong>lui</strong>Sacru,caretrădaţifiind,aţicăzutvictimealeluptei<br />
pentrubunăstareapatriei,primiţiprinminemulţumirileconaţionalilorvoștri!<strong>Pe</strong>stepuţin<br />
timpsevaridicamonumentspreaeternizanumelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârșit<br />
mi-audoveditcredinţășisinceritaterămânsăpateîninimameaînchiparzător.<br />
Amintirealorvafiîntotdeaunabalsampentrusufletulmeu. <strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />
DespreluptadelaDrăgășanișiBatalionulSacru
Tabloual<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>tervonHess
Potretul<strong>lui</strong>TudorVladimirescu<br />
ReferitorlaevenimenteledinMoldovaîn<br />
timpulrevoluțieicontrasultanu<strong>lui</strong>.<br />
DocumentealefamilieiPaladi
Proclamația<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><strong>–</strong>8iunie<strong>1821</strong>,<br />
RâmniculSărat<strong>–</strong>Muntenia<br />
Poeziededicată<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>și eteriștilor
Monumentulfuneraral<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>depeCâmpul<strong>lui</strong>Marte,înAtena
MANASTIREAGOLIA(1653)<br />
MănăstireaGolia,ctitorităîn1563,afostreclădităîn1650.Esteoconstrucțiemonumentală,aflatăînmijloculorașu<strong>lui</strong>,înconjuratădeziduriînaltecuturnuripecolț<br />
șicuoclopotnițăînaltăde30demetri.ÎnsecolulalXVI-lea,logofătulIoanGoliaaconstruitbiserica,iarîn1653domnulVasileLupuamodificatradicalarhitectura<br />
acesteia.Așezământulaveașiroluldefortăreațăîncazdeatac,faptconfirmatșideîntărituracucontraforțiazidurilor.Din1660,vremedemaimultesecolea<br />
funcționatcametocalmănăstiriiVatopeddelaMunteleAthos.Fresceledeinspirațiebizantină,operăagrecu<strong>lui</strong>MateiIoanuprezintăinscripțiiînlimbagreacă.<br />
PrintremormintelecareseaflăîninteriorulbisericiiremarcămșipecelaldoamneiScarlatu.
StemaMoldoveideasupraintrăriiînmănăstireaGolia
PalatulRosetti-Roznoveanu-1832.<br />
Astăzi,primăriaorașu<strong>lui</strong>.<br />
ΤοΜέγαροRosetti-Rozovanou,1832σήμερατοδημαρχείοτηςπόλης<br />
CărturarulNicolaeRosetti-Roznoveanu,aînființatînapropieredeIașiprimașcoalădeajutormutualdinMoldova,încolaborarecuG.CleobulosșicumitropolitulVeniaminCostachi.
MitropoliadinIași<strong>–</strong>1839-1887,<br />
SfântaParaschiva
TEATRULNAȚIONAL1894<strong>–</strong>înstilneoclasic,cudecorațiuni<br />
pictateșisculptatedeinspirațiebarocșirococo
GRANDHOTELTRAIAN
PalatulCulturii(inauguratîn1926deregeleFerdinandI)
PalatulCulturii u<strong>lui</strong>
CERAMICAFAZEICUCUTENIA-B
Universitatea<strong>Alexandru</strong>IoanCuza<strong>–</strong>1860
CasaDosoftei.În1679,episcopul<br />
Dosofteiainstalataiciadoua<br />
tipografieaMoldovei<br />
Το 1679 ο μητροπολιτικός επίσκοπος
SfântulNicolaeDomnesc(1492)<br />
Dateazădinperioadadomniei<strong>lui</strong>Ștefan<br />
celMare.Aiciaufostîncoronațiaproape<br />
toțidomnitoriiMoldovei.
PalatulCulturii
MănăstireaGalata,1582<br />
MănăstireaGalataafostziditădevoievodul<strong>Pe</strong>truȘchiopulîn1582,fiindfolosităînrepetaterânduripentruapărareșiuneoricareședințădomnească.Complexul<br />
cuprindebisericaÎnvierii,perioada1582-1583,palatuldomnescdin1726,TurnulClopotniță,1585,șiziduriputernice,1584.Chiliileaufostclăditedemitropolitul<br />
Theofan,ctitoralmănăstiriiDochiarudelaMunteleAthos.Denumireamănăstiriișialocu<strong>lui</strong>pecareesteridicatăvinedelacartierulomonimdinConstantinopol,<br />
Galata,undedomniiromâniobișnuiausălocuiascăcândvizitauÎnaltaPoartă.<br />
Aiciafostgăzduit<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiisalelaIași.
Casadeoaspețiamănăstiriiundealocuit<br />
<strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiidelaIași
MănăstireaCetățuia,1672<br />
CtitorafostvoievodulGheorgheDuca.Construcțiaaînceputîn1669șis-aîncheiatîn1672.Zidurileputernicecumeterezeșiturnuriîndreptățesc<br />
denumirea de Cetățuia. În complexul monahal se află și o clădire unde domnul obișnuia să-și primească oaspeții. Aici a trăit și patriarhul<br />
Ierusalimu<strong>lui</strong>,Dositheu,careatipăritmultecărțibisericeștiînlimbagreacălatipografiabisericii.MănăstireaafostmetocalSfintelorLocuri.Era<br />
puternic fortificată oferind protecție și adăpost domnu<strong>lui</strong>. Se spune că este copie a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Constituie una dintre cele mai<br />
bineconservatemănăstirialeMoldovei.
Pisanie<strong>–</strong>clopotulmănăstirii,dăruitdedomnulGheorgheDucaîn1669.
STRĂBĂTÂNDMOLDOVADELAIAȘI<br />
CATREFOCȘANI,BUZĂU,PLOIEȘTI,BUCUREȘTI
BUCUREȘTI
BisericagreacăBunavestire<br />
aflatăsubjurisdicțiaAmbasadeiGreciei.A<br />
fost ridicată în 1899, prin donația <strong>lui</strong><br />
Panayiotis Harokopos, în timpul domniei<br />
rege<strong>lui</strong>GheorghiosIalGrecieișiCarolIal<br />
României
Bustul<strong>lui</strong>RigasVelestinlis,încurteabisericiigreceștidinBucurești.<br />
,Operăasculptoru<strong>lui</strong>șipictoru<strong>lui</strong>grec,ThanasisFambas
RIGAS,UNPATRIOTGREC<br />
<strong>ÎN</strong>PRINCIPATE<br />
PrevestitoralRenașteriiNaționale<br />
Rigas Velestinlis s-a impus ca personalitate<br />
emblematică pentru epoca sa, o epocă de mari<br />
prefaceri și frământări pentru întregul spațiu<br />
balcanic spre a cărui unitate aspira. Așa cum<br />
remarcamareleistoricNicolaeIorga,Rigasafostun<br />
vizionar și un idealist, primul care a pus în versuri<br />
idealulnațional,apătimitșiaplătitcupropriaviață<br />
pentru crezul său. Acest mare grec a oferit<br />
posterității un model, fiind admirat și astăzi la 223<br />
de ani de la martiriul său de la Belgrad în 1798.<br />
Aceasta se datorează curiozității sale intelectuale,<br />
intereselor sale diverse, energiei și dinamismu<strong>lui</strong><br />
său, sincerității cu care și-a promovat credința, pe<br />
careaurmat-oînmodhotărâtplătindatâtdescump<br />
cupropriaviață.<br />
RigasVelestinliss-anăscutîn1757însatulVelestino<br />
din Tesalia. Numele său de familie era Kyritzis sau<br />
Kyriazis. Tradiția ne prezintă familia acestuia ca<br />
fiind una dintre cele mai prospere din Velestino,<br />
proprietară a numeroase imobile, hanuri, o<br />
tăbăcărie, o vopsitorie, un atelier de producere a<br />
țesăturilor și a covoarelor, unde lucrau peste 40 de<br />
angajați. Bunăstarea economică a familiei i-a dat<br />
posibilitatea <strong>lui</strong> Rigas de a studia la Școala din<br />
Zagora,iar,dupăaltesurse,laceadinAmbelakia.<br />
În anii tinereții, Rigas a întreprins o călătorie de<br />
studii la Constantinopol la invitația Ambasadoru<strong>lui</strong><br />
Rusiei. În casa acestuia, tânărul l-a cunoscut pe<br />
principele <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, bunicul fraților<br />
<strong>Ipsilanti</strong> de la <strong>1821</strong>. Prințul l-a angajat pe Rigas<br />
secretarul său particular. <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> a<br />
ocupat tronul Țării Românești în perioada 1774 și<br />
1781.<br />
Intrând în conflict cu <strong>Ipsilanti</strong>, Rigas a devenit<br />
secretarul domnu<strong>lui</strong> Țării Românești, Nicolae<br />
Mavrogheni. A călătorit la Curtea acestuia de la<br />
București pe când avea vârsta de 30 de ani. Rigas a<br />
petrecut cei mai productivi ani ai vieții sale mature,<br />
dar nu și cei mai liniștiți, la București, capitala<br />
Valahiei, un centru important al Iluminismu<strong>lui</strong>.<br />
Începând cu 1782, Rigas s-a remarcat imediat în<br />
societatearomâneascăatimpu<strong>lui</strong>.<br />
În cercul curții fanariote de la București în timpul<br />
domniilor <strong>lui</strong> Nicolae Caragea, Mihail Suțu și<br />
Nicolae Mavrogheni, Rigas a deținut demnități și a<br />
avut relații cu cărturari celebri, precum Dimitrie<br />
CatargișiIosipMoisiodax,careauinfluențatînmod<br />
hotărâtor cariera sa în părțile Valahiei, devenită a<br />
douasapatrie.<br />
Prima filă a Hărții Greciei a <strong>lui</strong> Rigas a fost<br />
republicată în 1885 de către jurnalistul și scriitorul<br />
Thomas Paschidis. Moartea acestui martir național,<br />
alături de cea a tinerilor săi tovarăși (care „s-au<br />
adunat grăbiți/medici, cărturari, negustori/studenți<br />
ca să afle/Harta Ceru<strong>lui</strong>”), dar și planurile sale<br />
îndrăznețe au stârnit admirația societății românești<br />
într-o asemenea măsură încât în primele decenii ale<br />
secolu<strong>lui</strong> al XIX-lea pe străzile din București și din<br />
Iași puteau fi auziți tineri și bătrâni intonând<br />
versurileimnu<strong>lui</strong>„Thourios”.<br />
Palamas scrie despre Rigas: „Acest om nu scrie<br />
versuri, cântă versuri. Proclamația <strong>lui</strong> Rigas se<br />
transformă în cântec. Și numai prin ardoarea<br />
sinceritățiișiavântuldorinței<strong>lui</strong>devinepoezie”.
Planulrevoluționaral<strong>lui</strong>Rigasjoacăunrolprimordialînformareaidentitățiirevoluționareaeteriștilor.<br />
Lucrarea<strong>lui</strong>Theofilos:RigasșiCoraiscareînalțăGrecia.Lastânga,<br />
MonumentuleroilorgrecidelaDrăgășani.
COLENTINA<br />
CARTIERPERIFERICALBUCUREȘTIULUI<br />
În<strong>1821</strong>ColentinaseaflaînvecinătateaBucureștiu<strong>lui</strong>,astăzicompletîncorporatăînțesutulurban.<br />
Aiciafostloculundes-auașezatrevoluționariigrecilaBucurești.<br />
<strong>Ipsilanti</strong>arămasînPalatulGhica-Tei,iarlocotenențiisăiînaltemănăstiridinapropiere.
MĂNĂSTIRILEISTORICEDINCARTIERULCOLENTINA<strong>–</strong>ADĂPOSTPENTRUETERIȘTI<br />
MĂNĂSTIREAMĂRCUȚA,1779<br />
FAMILIAIPSILANTI<br />
Ridicatăinițialîn1587șiîn1779afostreclăditădintemeliidecătrefamilia<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,buniculrevoluționaru<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>.Ctitoriimănăstirii,așacumeste<br />
obiceiulînValahia,auportretelelorînpronaos,ladreapta,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,domnalȚăriiRomânești,șifiulsău,Constantin.Aiciseaflășimormântulfrate<strong>lui</strong><strong>lui</strong><br />
<strong>Alexandru</strong>,Gheorghe<strong>Ipsilanti</strong>careamuritlaBucureștiîn1847.Deasemenea,aici,înfostaclădireareședințeidevarăafamilieiafuncționatprimulorfelinat,darși<br />
primaclinicădepsihiatriedinoraș,în1839.<br />
Constantin<strong>Ipsilanti</strong>aadusînBucureștipeunuldintreceimaimarimediciaivremii,peConstantinCaracaș.Stema<strong>Ipsilanti</strong>peclopotniță.
Stemafamiliei<strong>Ipsilanti</strong>
Familia<strong>Alexandru</strong>șiEcaterina<strong>Ipsilanti</strong>
FamiliaConstantinșiElisabeta<strong>Ipsilanti</strong>
Mormântulprințu<strong>lui</strong>Gheorghe<strong>Ipsilanti</strong>,fratele<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>.<br />
Decedatîn1847înBucurești.
MănăstireaFundeni,1699 - FamiliaCantacuzino<br />
UnadintrecelemaifrumoasebisericidinBucurești,construitădespătarulMihailCantacuzinoînColentina.Aredecorațiuniexterioaresculptateînzidșielementede<br />
artăpersană.AcelașiaridicatșibisericaColțeaîncentrulorașu<strong>lui</strong>.Dinpunctdevederearhitecturalaparținestilu<strong>lui</strong>brâncovenescșiestededicatăcelorTreiIerarhi.
FAMILIACANTACUZINO
MĂNĂSTIREAPLUMBUITA,1559<br />
DEDICATĂMĂNĂSTIRIIXIROPOTAMDELAMUNTELEATHOS<br />
MănăstireacuhramulIoanBotezătoruldinColentina.Ctitor,<strong>Pe</strong>trucelTânăr(1559-1568),careadedicat-omănăstiriiXiropotamdelaMunteleAthos.Aspectulactualdatează<br />
din1647cânddomnulMateiBasarabareclădit-oînurmaunuiincendiudevastator.În1573,aiciafuncționatprimatipografiedinBucurești,întimpuldomnu<strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong>II<br />
Mircea,iarîn1582aufosttipăritedouăTetraevangheliișiPsaltiri.Cutremuruldin1802adistrusturnulclopotniță,careafostreconstruitdecătreDespotDionisiealIoanninei.<br />
UnuldintreprimeletipografiidinBucurești,1573.Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.
Aiciîn1582aufosttipăriteprimeleTetraevangheliișiPsaltirea.
BISERICAȘICIMITIRULFAMILIEIGHICA<br />
GhiculeștiierauofamilienobilădinImperiulotoman,acționândînspecialînMoldovașiȚaraRomânească.FamiliaîșiaveaoriginilepețărmurileAlbanieisudice,darcelmai<br />
probabilloculdebaștinăeraCorița,înEpiruldeNord.ÎntimpulImperiu<strong>lui</strong>otomanGhiculeștiis-austabilitinițialînGrecia,iarmaiapoiînConstantinopol,ajungândunadintrecele<br />
maicunoscutefamiliifanariote.ÎnsecoleleXVII-XIX,mulțimembriaifamilieiaufostnumițidomniînȚaraRomâneascășiMoldova,stabilindu-șireședințapermanentăînaceste<br />
țări.ÎnpalatulGhicaafostgăzduit<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>întimpulșederiisalelaBucurești.<br />
PalatulseaflăîncartierulColentina.
CENTRULISTORIC
BISERICAȘIMĂNĂSTIREAARHANGHELILORMIHAILȘIGAVRIIL<br />
CUNOSCUTĂȘICASTAVROPOLEOS,1724<br />
MănăstireaafostctitoritădeepirotulIoanichieîn1724.Călugărlaînceput,ulteriorarhimandrit,Ioanichieajucatunrolimportantînadministrareaacesteia.Numelesăueste<br />
legatcumultedonațiicătreBisericaOrtodoxă.Înpronaos,pelaturadevest,arhimandritulestereprezentatîmpreunăcualțictitori,alecărorportretevotivesuntînsoțitede<br />
inscripțiiînlimbagreacă.Multeplăcidepiatrăcuinscripțiivotiveîngreacăsepăstreazăîncăîncurteabisericii.Deasupraintrăriiprincipaleînlocașputemcitipisaniaîn<br />
grecește.Bisericaseaflăîncentrulistoricalorașu<strong>lui</strong>șiesteunadintrecelemaivechiconstrucțiicareausupraviețuitpânăastăzi.
NicolaeMavrocordatșidoamnaSmaragdacuceleșasevlăstareprinciare,1728
Belucemetery<br />
AnthiMiheli,Tinosisland<br />
ParculCișmigiu,<br />
IzvorulSissiStefanidi
PATRIARHIA ROMÂNIEI ,1658<br />
BisericaOrtodoxăRomână,cunoscutășicaPatriarhiadinRomânia,<br />
esteBisericăautocefală.
BISERICADOMNEASCABUNAVESTIRE-CurteaVeche,1554
SPITALULȘIBISERICACOLȚEA<br />
FAMILIACANTACUZINO,1704
SpitalulColțea,1704,primulașezământdeacesttipdin<br />
București.<br />
AfostclăditdespătarulMihailCantacuzinoșidesoția<br />
<strong>lui</strong>,Maria,întimpuldomniei<strong>lui</strong>ConstantinBrâncoveanu<br />
avândcamodelSpitalulSanLazarodinVeneția.
Bustul<strong>lui</strong>MihailCantacuzino
BisericafamilieiCantacuzino,1698
AteneulRomân(1888).<br />
Salădeconcerteîncentruistoric<br />
TheRomanianAthenaeum
Hanul<strong>lui</strong>Manuc(1808)<br />
Unuldintreultimelehanuriotomane(Caravanserai)înRomânia.Unlocdepopaspentru<br />
negustoriigreci.Dispuneade100decamere,spațiidedepozitare,casedeoaspeți,pivnițe.Afost<br />
ridicatîn1808dearmeanulEmanuelMârzaian,cunoscutșicaManukBei.Aicinegustoriigreci<br />
încheiauînțelegeriledintreei.
PALATULCANTACUZINO<strong>–</strong>astăziMuzeulEnescu.Afostridicatlaînceputulsecolu<strong>lui</strong>XX,pentruaservicareședințăprimaru<strong>lui</strong>Bucureștiu<strong>lui</strong>șiprim-ministru<strong>lui</strong>României,<br />
GheorgheGr.Cantacuzino.Palatulafostmoștenitdefiulsău,MihaiCantacuzino,careamuritlaovârstătânărășifărăcopii.Soțiasas-aremăritatcucompozitorulGeorgeEnescu.
PalatulCEC(1897)încentrulistorical<br />
orașu<strong>lui</strong>.PictorulgrecMihailSimonidis<br />
aexecutatfrescaacestuiedificiu.
CASALUICOSTACHESUȚU,1833<br />
(Muzeulorașu<strong>lui</strong>București,astăzi)
Sinopticdespresucceseleeroicealedomnu<strong>lui</strong>NicolaeMavrogheni,1789<br />
ConstantinBrancoveanu1618-1716
TUDORVLADIMIRESCU(1780-<strong>1821</strong>)<br />
În urmă cu două secole, în ianuarie <strong>1821</strong>, în Țara<br />
Românească au avut loc evenimente care au generat<br />
o schimbare profundă asupra structurilor sociale și<br />
politice ale țării. În următoarele decenii, intrând pe<br />
drumul modernizării și europenizării, România a<br />
devenit un stat unitar, național și suveran. Tudor<br />
Vladimirescu este considerat de istoriografia<br />
națională ca o figură măreață și în același timp<br />
tragică a națiunii, o piatră de hotar care a marcat<br />
sfârșitul domniilor fanariote și începuturile epocii<br />
moderne.<br />
În momentul declanșării revoluției de la <strong>1821</strong>,<br />
Theodor (Tudor) Vladimirescu avea în jur de 40 de<br />
ani. Născut în satul Vladimir din Gorj, Tudor<br />
provenea dintr-o familie de țărani înstăriți și preoți<br />
sătești. Casa părintească din satul părintesc era una<br />
modestă, construită din lemn, ca orice casă<br />
țărănească din acele vremuri. Boierul Glogoveanu,<br />
stăpânul locu<strong>lui</strong>, cucerit de istețimea copilu<strong>lui</strong>, l-a<br />
luatlaconaccasă-lînvețecartecotlacotcufiulsău.<br />
Aici Tudor a deprins să scrie și să citească la nivel<br />
elementar.Nuafostnicidecumunomdecarteșinici<br />
nu s-a străduit să învețe mai mult decât i-ar fi fost<br />
necesar în negoț, așa cum ar fi însușirea minimală a<br />
unor cunoștințe de greacă și germană, limbile<br />
comerțu<strong>lui</strong>deprinpărțilelocu<strong>lui</strong>.<br />
Momentul de glorie al <strong>lui</strong> Vladimirescu a fost<br />
războiul ruso-otoman din 1806. Ținutul său natal,<br />
Oltenia, s-a aflat în primele decenii ale secolu<strong>lui</strong> al<br />
XVIII-lea sub stăpânire habsburgică. În zonele<br />
subcarpaticeexistaoțărănimeliberășiînstărită,care<br />
nudepuțineoris-apusînslujbaarmelororidecâte<br />
ori a fost chemată de cârmuirea țării. Tudor nu a<br />
ezitat să răspundă chemării la arme de către rușii<br />
carestăpâneauvremelnicțara.<strong>Pe</strong>ntrufaptelesalede<br />
arme, împăratul Rusiei, <strong>Alexandru</strong> I, l-a<br />
recompensat cu decorații și i-a oferit protecția<br />
juridicășifiscalăaconsulu<strong>lui</strong>săudelaBucurești.<br />
În următorii ani, Tudor s-a angajat în administrația<br />
localăajudețu<strong>lui</strong>săucavătafdeplai,unfelde<br />
subprefect al zilelor noastre. Acest post conferea<br />
titularu<strong>lui</strong>căinebănuitedeîmbogățire.Ținutuldela<br />
granița austriacă aducea țării venituri considerabile<br />
din exportul de vite, iar Vladimirescu nu a ezitat să<br />
se folosească de orice împrejurare pentru a mai face<br />
unban.Negoțulcuvite,negoțulcuproduseagricole,<br />
arendarea de mori și cârciumi sunt doar câteva din<br />
afacerile comerciale în care acesta s-a implicat. <strong>Pe</strong> la<br />
<strong>1821</strong>Tudoreraunpersonajcuîncrengăturisolideîn<br />
toatemediilesocialeatâtlanivellocalcâtșila<br />
București. Relațiile sale cordiale cu Alexander Pini,<br />
consulul rus, i-au dat credit ca om destoinic și de<br />
încredere. Pandurii, foștii săi camarazi de arme din<br />
vremea războiu<strong>lui</strong> cu turcii erau acum partenerii săi<br />
comerciali. Boierii din guvernul Țării Românești,<br />
nemulțumiți de prezența grecilor de la<br />
Constantinopol în posturi cheie la conducerea țării,<br />
voiaucuoriceprețoschimbareînavantajullor.<br />
Printre boierii țării erau și câțiva membri ai Eteriei<br />
grecești, dar ponderea acestora în luarea deciziilor<br />
nu trebuie exagerată. La sfârșitul <strong>lui</strong> ianuarie <strong>1821</strong>,<br />
după moartea subită a domnu<strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> Suțu,<br />
care refuzase oferta Eteriei, boierii care asigurau<br />
interimatul i-au ordonat <strong>lui</strong> Tudor Vladimirescu să<br />
organizeze o mișcare insurecțională a pandurilor în<br />
Oltenia. Boierii i-au dat <strong>lui</strong> Tudor bani și arme,<br />
punându-i la dispoziție și un secretariat pregătit să<br />
întocmească proclamațiile pentru ridicarea<br />
poporu<strong>lui</strong>. De asemenea, căpitanii eteriști Iordache<br />
Olimpiotul și Farmache l-au rugat pe Tudor să li se<br />
alăture, încheind cu acesta o convenție militară.<br />
Istoricul Andrei Oțetea a arătat că acest document,<br />
cunoscut ca „Legământul <strong>lui</strong> Tudor cu Eteria”, este<br />
singura dovadă istorică privind presupusa aderare a<br />
comandantu<strong>lui</strong>românlaorganizațiarevoluționarăa<br />
grecilor.<br />
Acțiunea <strong>lui</strong> Tudor în Oltenia a fost foarte bine<br />
pregătită. Cuvintele sale, prin care înfiera tirania și<br />
abuzurile, promiteau bunăstare pentru toată lumea.<br />
Revendicărilesalepoliticeeraumoderate,vizândcu<br />
precădere îndreptarea fărădelegilor. Foarte mulți<br />
țărani au răspuns la chemarea <strong>lui</strong> Tudor și s-au<br />
înrolat în armata sa. Boierii de la București s-au<br />
speriatdeacestentuziasmpopular,maialescăTudor<br />
erahotărâtsăvinăcuoameniisăiîncapitalațării.În<br />
acelașitimp,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>,aflatînMoldovaîn<br />
apropierea graniței, se pregătea să intre cu oamenii<br />
săi în Țara Românească. Între timp Rusia a<br />
condamnat revolta, iar sultanul a primit învoire să<br />
intre în Principate, pentru a restabili ordinea. Mulți<br />
boieri au fugit peste hotare în momentul în care<br />
Tudor a intrat în București. El a încercat să-și<br />
consolideze poziția, dar nu a reușit să împace toate<br />
taberele:boieri,clerici,țărani,eteriștișiotomani.Ar<br />
fipututoarecaunomdinpoporsăaspirelaopoziție<br />
deputerecesecuveneaînacelevremuridoarmarilor<br />
boieri?<br />
În 30 martie <strong>1821</strong>, Tudor Vladimirescu s-a întâlnit<br />
cu <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> la Colentina, unde se aflau<br />
adunați eteriștii. În urma întâlnirii, Tudor a refuzat<br />
să se alăture armatei <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong>, propunându-i<br />
acestuia ca amândoi să acționeze în același scop, dar<br />
pecăiseparate,nuîmpreună:„Greciaesteagrecilor,<br />
România a românilor”. Dacă <strong>Ipsilanti</strong> era un tânăr<br />
idealist, pregătit să se arunce în vâltoarea luptei,<br />
Vladimirescu, om pragmatic, a încercat prin<br />
negocieri să evite sau cel puțin să întârzie invazia<br />
otomanilor. În fața inevitabilu<strong>lui</strong>, el a părăsit<br />
Bucureștiulalăturându-segrecilor.Intențiasaerade<br />
a organiza o mișcare de rezistență în Oltenia, iar în<br />
caz de eșec plănuia să fugă în Austria. Mulți dintre<br />
căpitanii <strong>lui</strong> Tudor erau însă nemulțumiți de<br />
asprimeacucarecomandantullorpedepseaactelede<br />
indisciplină și jaf. <strong>Pe</strong> de altă parte, <strong>Ipsilanti</strong> nu avea<br />
încredere în Vladimirescu, bănuindu-l că fugea de<br />
confruntareadirectăcuturcii.Eteriștiiauprofitatde<br />
un complot din tabăra pandurilor și au reușit să-l<br />
captureze pe Tudor. Acuzat de trădare pe baza unor<br />
dovezi mincinoase, Vladimirescu a fost executat în<br />
27mai<strong>1821</strong>.Dupăomorârea<strong>lui</strong>Tudor,opartea<br />
armatei sale s-au unit cu trupele <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și<br />
Olimpiotul.<br />
Ștefan<strong>Pe</strong>trescu<br />
Cercetător
Reproducereasteagu<strong>lui</strong>Revolutieidin<strong>1821</strong><br />
TudorVladimirescu
Armedintimpullupteipentruindependență,<strong>1821</strong>
Litografia<br />
PanduriitrecrâulOlt,<br />
10martie<strong>1821</strong>
TUDORVLADIMIRESCU
Armelerevoluționarilorromâni(panduri)
Portretul<strong>lui</strong><br />
TUDOR<br />
VLADIMIRESCU -<br />
ChristianStanciu
MUZEULDEARTĂ<br />
PORTRETEDINEPOCAREVOLUȚIEI
RomâniaînepocaRevoluției
ȚăranidinOltenia
FamiliaGhica
Mercenaralbanez(arnăut)
Portretderevoluționară(Revoluțiadela1848)
ZincaSamurcaș<br />
MareLogofătConstantinCartargiu<br />
Dorad’Istria(născutăGhica)
Grigore Brâncoveanu, cărturar și mare ban în Țara Românească (1771-1832).<br />
PrimulpreședintealSocietățiifilologicegreco-dacice.<br />
RigasFerraiosfusesesecretarulacestuia.<br />
MarealogofeteasăSmaragdaCatargi
IorguCostacopol,cluceralCurții<br />
domneștidinȚaraRomânească<br />
SultanaMavrogheni VorniceasaMariaBurada Bărbatîncostumoriental
PoetulIenăchițăVăcărescu
FamiliaManu,membrualDivanu<strong>lui</strong>
MUZEULDEARTĂ<strong>–</strong>CÂTEVADINEXPONATELEDEARTĂRELIGIOASĂ
MĂNĂSTIRILEDINSUBURBIILEBUCUREȘTIULUI,ADĂPOSTPENTRUREVOLUȚIONARIIGRECI<br />
MĂNĂSTIREACERNICA,1608<br />
Mănăstireaafostctitorităîn1608deȘerban-Vodă.<strong>Pe</strong>loculeiaexistatlaînceputobisericădinlemn. VorniculCernicaȘtirbeiareconstruitlăcașul.<br />
Seaflăînapropiereaorașu<strong>lui</strong>București,peinsulalacu<strong>lui</strong>Cernica.
MĂNĂSTIREACĂLDĂRUȘANI,1638<br />
Aflatăladistanțăde30dekmdeBucurești,pemalurilelacu<strong>lui</strong>Căldărușani,mănăstireaafostridicatădedomnulMateiBasarab.Areaspectdefortăreață,zidurile<br />
avândmicideschizăturidetragere.Aiciafuncționatobibliotecășiotipografie.Afostunadintabereleridicatederevoluționariigreci.
PALATULMOGOȘOAIA<br />
ȘIBISERICASFÂNTULGHEORGHE<br />
Ridicatîntre1698și1702decătreConstantinBrâncoveanu,palatalaparțineașa-numitu<strong>lui</strong>stilbrâncovenesc.Palatulafostnumitdupănumelevăduveiboieru<strong>lui</strong>român<br />
Mogoș,proprietarulterenu<strong>lui</strong>pecareseaflă.După1714,caurmareaexecuțieilaConstantinopolatuturormembrilorfamilieiBrâncoveanu,pentrucăaurefuzatsă-și<br />
renege credința, întreaga lor avere a fost confiscată, iar palatul a transformat în han. Domnul Ștefan Cantacuzino a redat averea familiei nepotu<strong>lui</strong> <strong>lui</strong> Brâncoveanu,<br />
Constantin. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiu<strong>lui</strong> cu rușii din 1768-1774. Mai târziu, palatul a fost ajuns în proprietatea fetei adoptive a <strong>lui</strong> Grigore<br />
Brâncoveanu,ZoeMavrocordat,măritatăcuGheorgheBibescu,domnitoralȚăriiRomânești.
BISERICASFÂNTULGHEORGHE
MĂNĂSTIREASNAGOV,1408<br />
Seaflăpeinsulalacu<strong>lui</strong>Snagov.<br />
LegendaspunecăaiciarfifostîngropatVladȚepeș(noiembriesaudecembrie1431-decembrie1476),cunoscutșicaDracula,domnalȚăriiRomâneștiîn1448,între<br />
1456-1462șiîn1476.
CURTEADOMNEASCĂDINTÂRGOVIȘTE,1310<br />
Muntenia<br />
AdouacapitalăaȚăriiRomânești.AiciînsecoleleXVIIșiXVIIIobservămorenaștereaculturiișiartelor,înspecialînprivințadezvoltării<br />
arhitecturii,acentrelormonasticedarșiacomerțu<strong>lui</strong>.DomnulConstantinBrâncoveanuafostunuldintreceimaimarieverghețiaiculturiiși<br />
aiartelor,creștinînfocatșifilelin.Înmultebisericictitoritedeacestaaufostangajațizugravigreci.ConstantinZugravulseremarcăînaceastă<br />
perioadăfăuritordeșcoală.ElapictatBisericaMareDomneascăîn1698.<br />
<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>apopositînapropiereaacestuilocvremede40-45dezile.
GALAȚI<br />
OrașimportantșiportlaDunăre,înprovinciaistoricăMoldova,cuprimaatestaredocumentarăîn1445.<br />
Oprezențăgreacăputernicăîncădinantichitate.<br />
Câmpdebătălieîntimpulrevoluțieigrecești<strong>–</strong>21februarieși1mai<strong>1821</strong>.
BĂTĂLIADELAGALAȚI1MAI<strong>1821</strong><br />
În 21 februarie <strong>1821</strong>, D. Arghiropoulos din Salonic,<br />
subcomanda<strong>lui</strong>VasileCaravia,împreunăcu150de<br />
oameni înarmați au declanșat acțiunea<br />
revoluționară de la Galați. Din cei 100 de otomani<br />
înarmați au ucis 70 și 30 au fost dezarmați. De<br />
asemenea, au fost confiscate 11 corăbii otomane. A<br />
fost prima bătălie a mișcării revoluționare care s-a<br />
încheiatcuvictoriagrecilor.<br />
ISTORICULBĂTĂLIEI<br />
Țarul <strong>Alexandru</strong> I al Rusiei, sub presiunea <strong>lui</strong><br />
Metternich, a permis Porții să trimită trupe în<br />
Principate pentru a-i înfrunta pe revoluționari.<br />
Comanda armatei otomane a revenit valiu<strong>lui</strong> de<br />
Silistra, Selim Mehmet, care la sfârșitul <strong>lui</strong> aprilie<br />
<strong>1821</strong> a ordonat pașei cetății Brăila, Iusuf Berkofcali,<br />
săreocupeGalațiul.Iusufpașaaatacatcu2000de<br />
infanteriști, 3 000 cavalerie și tunuri. Apărarea<br />
Galațiu<strong>lui</strong> a trecut sub comanda <strong>lui</strong> Thanasis<br />
Karpenisiotis, care a dispus mobilizarea a 600 de<br />
oameni, a ordonat reconstruirea fortificațiilor din<br />
perioadarăzboiu<strong>lui</strong>ruso-otomandin1806<strong>–</strong>1812și<br />
apusînpozițiedetragere19tunuri,dintreaceleace<br />
fuseseră trimise generalu<strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> de către grecii<br />
din Odessa și din Basarabia. A lăsat în poziție de<br />
luptă 400 de bărbați în incinta cetății, iar pe ceilalți<br />
200 i-a poziționat în cele trei fortificații din jurul<br />
orașu<strong>lui</strong>.<br />
În 30 aprilie avangarda turcilor a trecut Dunărea și<br />
Siretulcu18plutecutunuri,luând-oînaval,pentru<br />
a-i lovi pe greci de pe cursul apei. Karpenisiotis a<br />
opusrezistențăpeliniaprincipalăafortificațiilor.<strong>Pe</strong><br />
celelaltepozițiiseaflaufrațiiMangleridinCefalonia,<br />
Iorghis Papas din Adrianopol, Damianakos din<br />
Sfakiașipărintele<strong>Pe</strong>trosMonic.<br />
În primele ore ale dimineții de 1 mai turcii au<br />
declanșat ofensiva, așezând la mijloc trupele<br />
pedestre, sprijiniți din laturi de cavalerie. Grecii au<br />
contracaratfiecareatacdardupăoredeluptăau<br />
cedat și au început să se retragă spre tranșeele din<br />
dreapta și stânga, în afară de Cotiras și de cei 32 de<br />
vitejiaisăicareseluptaucasănupiardă„niciun<br />
glonțfărăsângededușman”.Dupăceauterminat<br />
praful de pușcă și-au deschis drum printre turci cu<br />
săbiile și au intrat în Galați, care fusese deja ocupat<br />
deturci.Aurmatoluptăcorplacorp,aumurittoți<br />
grecii până la ultimul. Karpenisiotis și alți 45 de<br />
războinici au continuat să se lupte cu turcii în<br />
fortificațiiledincentru,înfruntândcutunurișipuști<br />
mii de dușmani, pierzându-și viața 700 dintre ei.<br />
Odatăculăsareaîntunericu<strong>lui</strong>luptaaîncetat.<br />
<strong>Pe</strong>ntru puținii supraviețuitori nu exista nicio<br />
speranță de salvare. În zori, ei și-au aruncat<br />
pelerinele peste tranșee, asupra cărora turcii și-au<br />
descărcat puștile, iar înainte ca aceștia să le încarce<br />
din nou, asediații au rupt rândurile dușmane cu un<br />
atac. 20 de luptători, în frunte cu Karpenisiotis, au<br />
reușit să fugă teferi. Așa cum scrie Xodilos, „această<br />
luptădin1maidelaGalați,chiardacăpare<br />
păguboasă pentru greci, s-a dovedit totuși destul de<br />
glorioasă și faimoasă pentru ei, prevestind victoria<br />
grecilorasupraturcilor”.<br />
https://el.wikipedia.org/wiki/<br />
%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_<br />
%CE%93%CE%B1%CE%BB%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%AF%C<br />
E%BF%CF%85
GALAȚI-MĂNĂSTIREAPRECISTA,1657
Dunărea
Casecuarhitecturăcaracteristicăzonei
CURTEADEARGEȘ,1310<br />
Muntenia<br />
CtitoralCurțiiDomneștiafostRaduVodă.AiciafuncționatprimulscaunalMitropolieiUngrovlahiei,înființatăînsecolulalXIV-leadecătreepiscopi<br />
greci.AfostcapitalaȚăriiRomâneștișiunuldintreprimelecentreculturalealeregiunii,zonădeinterferențăîntreOrientșiOccident.SimbolulCurțiide<br />
ArgeșestebisericaSf.Nicolae,alecăreifresceaufostexecutatedeartiștigreci.CurteadeArgeșseaflăînvalearâu<strong>lui</strong>Argeș(unadintremultelevăicarese<br />
formeazălapoalelesudicealeCarpaților).Construităînstilbizantintârziu,caracteristiczonei,bisericaSf.NicolaeDomnescesteunexemplude<br />
arhitecturăbisericească,specificăînValahia.
Sf.NicolaeDomnesc,1310
MănăstireaCurteadeArgeș afostfondatădeNeagoeBasarab,domnitoralȚăriiRomânești.Eaafostridicatăprinstăruințameșteru<strong>lui</strong>Manoleșiazidarilorsăi.Construcția<br />
afostînceputăîn1512șiafostfinalizatăîn1526,întimpuldomniei<strong>lui</strong>RadudelaAfumați,ginerele<strong>lui</strong>NeagoeBasarab.Interiorulmănăstiriipăstreazăicoanedintimpul<br />
<strong>lui</strong> Șerban Cantacuzino (secolul XVII), Evanghelia scrisă cu litere de aur de mâna reginei Elisabeta a României și tablourilor primilor regi ai țării, Carol și Elisabeta. În<br />
pronaosseaflăcripteledomnitorilorNeagoeBasarab,RadudelaAfumațișialeregilorRomâniei,CarolI,FerdinandI,împreunăcusoțiilelorElisabetașiMaria.
BISERICAADORMIREAMAICIIDOMNULUI<strong>–</strong>OLARI(1687)
DRĂGĂȘANI<br />
MONUMENTALEROILORBATALIONULUISACRU
BĂTĂLIADELADRĂGĂȘANI<br />
DIN7IUNIE<strong>1821</strong><br />
Țările Române au constituit unul dintre multele<br />
focarealerenașteriinaționalegreceștidela<strong>1821</strong>.La<br />
Drăgășani a avut loc o ciocnire militară dintre<br />
armata revoluționară a <strong>lui</strong> <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong>,<br />
comandantulsupremalEteriei,șiarmataImperiu<strong>lui</strong><br />
Otoman.<br />
INTRAREAOTOMANILOR<strong>ÎN</strong>ȚARA<br />
<strong>ROMÂNE</strong>ASCĂ<br />
În30aprilie<strong>1821</strong>aavutloc,cuacordulRusiei,<br />
intrareaînȚărileRomâneaarmatelorotomane,care<br />
au trecut granița pe la Brăila. Prima confruntare<br />
importantăaavutlocpe1mai<strong>1821</strong>laGalați<strong>–</strong>unde<br />
la 21 februarie <strong>1821</strong> fusese înălțat steagul grec de<br />
cătreVasileCaravia.<strong>Pe</strong>parcursulluniimai<strong>1821</strong>,au<br />
avutlocciocnirialearmateiturceșticugrecii,fărăca<br />
forțele<strong>lui</strong><strong>Ipsilanti</strong>săaibăvreunsuccessemnificativ.<br />
Greciis-auregrupatlaRâmnic,aflatla8oredistanță<br />
de Drăgășani, în vreme ce otomanii, ale căror forțe<br />
ajungeau la 2 600 de soldați, au ocupat mănăstirile<br />
Șerbănești, Stâncești, Străjești și Mamul, blocând<br />
intrarea în trecătoarea Carpaților. În același timp,<br />
800deturcis-auîndreptatspreDrăgășani.<br />
Înceledinurmă,<strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong>s-ahotărâtsă-i<br />
înfrunte pe turci în câmpia Drăgășanilor aruncând<br />
în luptă întreaga armată, constituită din 5 000 de<br />
forțe pedestre, 2 500 cavalerie, și 4 tunuri. Primele<br />
unitățigreceștiaupornitspreDrăgășanipe15iunie<br />
<strong>1821</strong> în condiții meteorologice nefavorabile,<br />
ajungând în zonă la 18 iunie <strong>1821</strong>. Pozițiile ocupate<br />
de greci le ofereau acestora un avantaj major, iar<br />
comandantulotomanaltrupelorotomaneCaraFeiz,<br />
pentru a înfrunta armata greacă, a început să ridice<br />
fortificații și în același timp să incendieze parte din<br />
localitate. În timp ce <strong>Ipsilanti</strong> se afla la o distanță de<br />
treioredecâmpuldeluptăsfătuindu-se cuIordache<br />
Olimpiotul,înziuade19iunie<strong>1821</strong>căpitanulVasile<br />
Caravia, contrar ordinelor de a nu executa nicio<br />
acțiunepânăpe20iunie,i-aatacatcu800decălăreți<br />
pe otomanii ce se aflau între zidurile fortificate ale<br />
MănăstiriiȘerbănești.Ofensivaaeșuat,iarCaraviasaretrasînmunți.<br />
Astfel,BatalionulSacru,cares-aaflatinițialaproape<br />
decavaleria<strong>lui</strong>Caraviacu375deofițeriși<br />
infanteriști, s-a trezit că lupta de unul singur<br />
împotrivauneicavaleriiotomanenumeroase,faptce<br />
aprovocatpierderiserioase.Purtătoruldedrapel,25<br />
de ofițeri și 180 de soldați au căzut morți, în timp ce<br />
37 de membri ai Batalionu<strong>lui</strong> au fost capturați. În<br />
momentul de cumpănă al luptei a ajuns acolo<br />
Iordache Olimpiotul, care a reușit să-i salveze pe<br />
restul soldaților din Batalionul Sacru, în total 136,<br />
printre care și pe comandantul acestora, Nicolae<br />
<strong>Ipsilanti</strong> și pe aghiotantul lor, Athanasios Tsacalof,<br />
co-fondatoralEteriei.Înluptănuaapucatsăintre<br />
grosul trupelor <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> care s-au împrăștiat<br />
văzândBatalionulSacrudecimatșipeCaraviafugar.<br />
CONSECINȚELELUPTEI<br />
DupădezastruldelaDrăgășani,soartarevoluțieidin<br />
ȚărileRomâneeradejadecisă.Voluntariiau<br />
dezertat, iar armata <strong>lui</strong> <strong>Ipsilanti</strong> s-a dizolvat.<br />
<strong>Ipsilanti</strong>s-arefugiatlaRâmnic,deundeîn20iunie<br />
<strong>1821</strong> a întocmit ultimul ordin în care evocat jertfa<br />
Batalionu<strong>lui</strong>Sacrușicondamnatrădareadinpartea<br />
statu<strong>lui</strong>săumajorcivilșimilitar:„Voi,umbreale<br />
Batalionu<strong>lui</strong> Sacru, care trădaţi fiind, aţi căzut<br />
victime ale luptei pentru bunăstarea patriei, primiţi<br />
prin mine mulţumirile conaţionalilor voștri! <strong>Pe</strong>ste<br />
puţintimpsevaridicamonumentspreaeterniza<br />
numelevoastre.Numelecelorcarepânălasfârşitmiau<br />
dovedit credinţă şi sinceritate rămân săpate în<br />
inimameaînchiparzător.Amintirealorvafi<br />
întotdeaunabalsampentrusufletulmeu”.<br />
Lupta de la Drăgășani a constituit și finalul epopeii<br />
Eteriei grecești. <strong>Ipsilanti</strong> a fost arestat și închis în<br />
Austria, iar Olimpiotul și tovarășii săi s-au aruncat<br />
în aer cu un butoi plin cu pulbere în clopotnița<br />
MănăstiriiSecu.IoanFarmache,dupămaimultezile<br />
de luptă la Mănăstirea Secu, a negociat capitularea,<br />
însă otomanii nu și-au respectat angajamentul și l-<br />
au omorât la Constantinopol. În pofida eșecu<strong>lui</strong>,<br />
această campanie a jucat un rol important în<br />
Revoluție, întrucât a distras atenția Porții de la<br />
operațiunile militare din Grecia, a oferit timp<br />
luptătorilorgrecișiaajutatlavictoriafinală.<br />
BATALIONULSACRU<br />
Batalionul Sacru a fost constituit din tineri<br />
voluntari, în special studenți din universități.<br />
Combatanții Batalionu<strong>lui</strong> Sacru erau infanteriști<br />
echipați cu carabine și săbii. Purtau uniforme din<br />
țesătură de culoare neagră cu emblema tricoloră. <strong>Pe</strong><br />
caschetăsubpanăerainscripționatăfraza„Libertate<br />
sau Moarte” și semnul craniu<strong>lui</strong> cu oase poziționate<br />
înformădecrucecasimbol alvictorieiviețiiasupra<br />
morții.SteagulBatalionu<strong>lui</strong>Sacrueratricolor,roșul<br />
simboliza patriotismul, albul fraternitatea, și negrul<br />
sacrificiul. Într-o parte a steagu<strong>lui</strong> era inscripționat<br />
îndemnul SUB ACEST SEMN VEI <strong>ÎN</strong>VINGE (ΕΝ<br />
ΤΟΥΤΩ ΝΙΚΑ) și era zugrăvită imaginea Sfinților<br />
Constantin și Elena. În cealaltă parte era imaginea<br />
păsării Phoenix renăscută din flăcări, având<br />
inscripția DIN CENUȘA MEA RENASC (ΕΚ ΤΗΣ<br />
ΣΤΑΚΤΗΣ ΜΟΥ ΑΝΑΓΕΝΝΩΜΑΙ). Comandant al<br />
Batalionu<strong>lui</strong> Sacru a fost desemnat fratele <strong>lui</strong><br />
<strong>Alexandru</strong>,Nicolae<strong>Ipsilanti</strong>.<br />
„Nu mai am încălţări, picioarele mele sunt julite.<br />
Dorm în băltoace aducătoare de moarte. Trăiesc<br />
mâncând seminţe, rareori găsesc o bucată uscată de<br />
pâine.Daracestelipsuriîmisuntdulci,aceastăviaţă<br />
îmiplace.Măaflupentruprimaoarăînfrunteaunor<br />
oameni liberi, care nu mă împovărează cu titluri<br />
inutile, ci îmi dau numele dulce de frate...Vă<br />
salut!...Ne vom revedea?... Unde?...Dumnezeu ştie!”<br />
(dinscrisoareamaioru<strong>lui</strong>DimitrieSuțu,unuldintre<br />
comandanțiiBatalionu<strong>lui</strong>Sacru)<br />
În cimitirul din Drăgășani în România există<br />
Monumentul Eroilor Căzuți, ridicat în 1884 la<br />
inițiativa unui comitet constituit de ziarul grecesc<br />
„Sylloghoi” din București. Monumentul a fost lucrat<br />
în marmură de <strong>Pe</strong>ndelic de căre artiștii Halepas și<br />
Lambaditis din Tinos. Obeliscul dintr-un monolit<br />
esteînaltdeaproximativ5metri,având înparteade<br />
suscruceaînreliefașezatăpesemilună,iarînpartea<br />
de jos însemnul Batalionu<strong>lui</strong>. În centrul obeliscu<strong>lui</strong><br />
într-ocoroanădedafiniesteinscripționatculiterede<br />
aur:<br />
TRECĂTORULE, ANUNȚĂ CĂ NOI NE<br />
ODIHNIMAICICĂZUȚIPENTRULIBERTATE<br />
https://el.wikipedia.org/wiki/<br />
%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_%CE%94%CF<br />
%81%CE%B1%CE%B3%CE%B1%CF%84%CF%83%CE%B1%CE%BD%CE%AF%<br />
CE%BF%CF%85<br />
http://www.lavaro21.gr/2018/06/06/i-machi-tou-dragatsaniou-6-7-<br />
iouniou-<strong>1821</strong>/<br />
http://dtkaram.webpages.auth.gr/wp-content/uploads/<br />
2018/03/<strong>1821</strong>-<br />
%CE%B5%CE%BA%CF%84%CE%B5%CF%84%CE%B1%CE<br />
%BC%CE%AD%CE%BD%CE%BF1-1.pdf
RÂULOLT
Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate
MonumentulBatalionu<strong>lui</strong>Sacrudin<strong>1821</strong>,aflatîncimitirulmunicipaldin<br />
Drăgășani-Olt.Unuldintrecelemaiimpunătoaremonumentedeacesttip<br />
ridicatînafaragranițelorGreciei.Afostridicatîn1884lainițiativaunuicomitet<br />
formatînjurulredacțieiziaru<strong>lui</strong>grecescdinBucurești,„Sylloghoi”(Asociații).<br />
Afostlucratînmarmurăde<strong>Pe</strong>ndelicdecătreartiștiiHalepasșiLambaditisdinTinos.<br />
Areoînălțimedeșaptemetri.Înparteasuperioarăaobeliscu<strong>lui</strong>estesculptatăînrelief<br />
cruceaașezatăpesemilună,iarînparteadejosemblemaBatalionu<strong>lui</strong>Sacru.
Monumentuleroilorromâni
Trecătorule,anunțăcănoineodihnimaici,căzuțiînluptapentrulibertate
CâmpuldeluptădelaDrăgășani
BisericaridicatădeUniuneaElenădinRomânia<br />
pecâmpuldeluptă
MĂNĂSTIREACOZIA,1388<br />
Oltenia<br />
CtirorulmănăstiriiafostMirceacelBătrânîn1388.AfostrestauratădemaimulteoridecătreNeagoeBasarab,ConstantinBrâncoveanușiȘerban<br />
Cantacuzino.Seaflăpemalulrâu<strong>lui</strong>Olt.Stilulestebizantinatâtînceeacepriveștetehnicazidiriicâtșifresca.Afostridicatăîntr-opoziție<br />
strategică.Aicis-aurefugiatrevoluționariigreci,iarînapropiereamănăstiriis-audatmaimultelupte.ConstantinZugravulaexecutatfrescadin<br />
exonartexîn1707.
MĂNĂSTIRILEDINOLTENIA<br />
TISMANA(1378)ȘIHOREZ(1690)
MănăstireaTismana<br />
AiciTudorVladimirescuaorganizat<br />
răscoalațăranilorromâni(panduri).În<br />
aceastăregiuneauavutlocmaimultelupte
MĂNĂSTIREAHOREZU,1690<strong>–</strong>DEDICATĂSFINȚILORCONSTANTINȘIELENA<br />
Mănăstirea Horezufostctitorităîn1690dedomnulConstantinBrâncoveanu,careadomnitînȚaraRomâneascăîntre1688și1714.Icoaneaghiograficeșipicturamuralăaparțin<strong>lui</strong><br />
ConstantinZugravul,1694,avândtemecaresuntinspiratedinasediulConstantinopolu<strong>lui</strong>.Afostdeclaratmonumentalpatrimoniu<strong>lui</strong>universalUNESCO.Esteconsideratcaunexemplu<br />
caracteristicdestilbrâncovenesc,fiindapreciatpentrudecorațiunileexterioare,fresceleexcepționaleșiportretelevotive.
FAMILIALUICONSTANTINBRÂNCOVEANU,ctitoriaimănăstiriiHorezu
TRANSILVANIA(înepocăparteaAustriei)<br />
<strong>Ipsilanti</strong>treceînAustriapelaCâinenilaTurnuRoșu.
ΜARȘULLUIIPSILANTICĂTRETRANSILVANIA, PROVINCIEAAUSTRIEI<br />
TrecătoareaTurnuRoșudinValahiacătreAustria<strong>–</strong>gravurideepocă
SCULENI,17IUNIE,<strong>1821</strong><br />
BĂTĂLIADELASCULENI<br />
Bătălia de la Sculeni (Moldova) a fost una dintre<br />
ultimele lupte ale eteriștilor în Principate împotriva<br />
armatei otomane. A avut loc în 17 iunie <strong>1821</strong>, zece<br />
zile după bătălia de la Drăgășani, și s-a încheiat cu<br />
victoriaotomanilor.<br />
ISTORICULBĂTĂLIEI<br />
OtomaniiauintratînIașila13iunie<strong>1821</strong>.Colonelul<br />
înrezervăalarmateirusești,GheorgheCantacuzino,<br />
arefăcutovechefortăreațădepemalulPrutu<strong>lui</strong>,în<br />
apropiere de Sculeni. Cantacuzino a dat consemn<br />
restultrupelorsăisealătureînacelpunct,darcând<br />
acesteaauajuns,elnumaieraacolo.Aalessătreacă<br />
PrutulșisăgăseascăadăpostînBasarabiarusească.<br />
După cum scrie Dionysios Kokkinos, comandanții<br />
celor 400 de combatanți, „după ce au întărit câmpul<br />
de la Sculeni cu puținii oșteni cei-i mai aveau, s-au<br />
împărtășit cu Sfintele taine și au mâncat anafură în<br />
loc de pâine, spunându-și între ei: Aceasta este<br />
ultima noastră masă”. Comandant al tuturor<br />
trupelor de la Sculeni a fost desemnat Athanasios<br />
Karpenisiotis.<br />
Confruntarea militară a avut loc în 17 iunie <strong>1821</strong> în<br />
fața trupelor generalu<strong>lui</strong> rus Zambaniof și al<br />
refugiaților greci și moldoveni din Iași, care priveau<br />
evenimentul de pe malul stâng al Prutu<strong>lui</strong>. Atacul a<br />
fostdeclanșatdeChehaiaBeicu2000deinfanteriști,<br />
4 000 de călăreți și șase tunuri. Eteriștii au luptat<br />
împotriva a 8 000 de turci, dintre care 4 000 de<br />
călăreți.Pierderiletotalealelupteiseridicăla300de<br />
morți și 50 de răniți în tabără grecilor, iar în cea<br />
turcăla1600demorțiși200derăniți.<br />
Apostolos Stavrakas, în fruntea a 100 de cretani și<br />
epiroți,animicitavangardaotomană.Înacelașitimp,<br />
infanteria greacă a obținut un mare succes. Turcii s-<br />
au retras. Atacurile turcilor s-au repetat timp de opt<br />
ore. Cei 400 de greci s-au împuținat unul câte unul.<br />
Printre puținii rămași în luptă se număra și<br />
Athanasios Karpenisiotis, „un bărbat de mare<br />
caracter și cu inimă eroică”. După ce comandantul<br />
trupeloraaruncatșiultimelegloanțeasupraturcilor,<br />
aaruncatceledouăpistoaleînrâu,șiapucândsabia<br />
înmânăs-anăpustitasupraturcilorșiacăzutmort.<br />
Aproape toți luptătorii de la Sculeni au căzut morți.<br />
Puținii răniți s-au salvat trecând Prutul în ținutul<br />
Rusiei. Așa cum scrie Kokkinos în Istoria Revoluției<br />
grecești, „această luptă nu are asemănare în paginile<br />
Luptei de Eliberare în privința sentimentu<strong>lui</strong> de<br />
solidaritate, bravură, eroismul în fața morții decât<br />
poateculuptele<strong>lui</strong>AthanasiosDiakosdelapodulde<br />
pesteAlamanașiale<strong>lui</strong>PapaflessaslaManiaki”.<br />
Menționămprezențaremarcabilăpecâmpuldeluptă<br />
a clericu<strong>lui</strong>Lucas (Leontiadis din Atena), egumenul<br />
a două mănăstiri mici din România, metocuri ale<br />
mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. Lucas era<br />
membru al Societății Amicilor și susținuse moral și<br />
material pe <strong>Ipsilanti</strong>. În lupta de la Sculeni le-a<br />
insuflatcredințăluptătorilor,iarînaintedeînceperea<br />
lupteiaoficiatsfinteletainedecareampomenitmai<br />
sus. După luptă, a ajutat 58 de luptători să treacă<br />
PrutulșisăserefugiezeînRusia.Maitârziu,eli-a<br />
ajutatperefugiațiigrecidinRusiasăajungăînGrecia<br />
cuechipamentșialteprovizii.Într-undocumentdin<br />
20 iunie semnat și de Lucas, sunt consemnate actele<br />
debravurăale<strong>lui</strong>CaragheorghilaSculeni.<br />
https://el.wikipedia.org/wiki/<br />
%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_<br />
%CE%A3%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BB%CE%B5%CE%BD%<br />
CE%AF%CE%BF%CF%85
MOLDOVA,JUDEȚULNEAMȚ<br />
MĂNĂSTIRILENEAMȚ,SECU,VĂRATECȘIAGAPIA<br />
ULTIMELELUPTEALEGRECILOR<strong>ÎN</strong>ȚARA<strong>ROMÂNE</strong>ASCĂ
ΜĂNĂSTIREANEAMȚ,1457<br />
Sfârșitul<strong>lui</strong>august<strong>1821</strong>,OlimpiotulșiFarmaches-auhotărâtsăcoboaredinmunțiînzonadecâmpie.Mulțicombatanții-aupărăsit.Ceidoicăpitanideoștiaupopositcuaproximativ350deluptătorila<br />
mănăstireaNeamț,iarmaiapoiși-auluatultimeleforțelamănăstireaSecu.<br />
MănăstireaNeamțesteunadintrecelemaibinecunoscutedinRomânia.Delactitorireaeișipânăastăzireprezintăcelmaimarecentrumonahal,culturalșispiritualdințară.Ctitorieadomnu<strong>lui</strong><strong>Pe</strong>truMușatIîn<br />
1457. Aici au fost traduse lucrări istorice din greacă în limba română. Și astăzi mănăstirea dispune de o tipografie modernă. Biserica construită la sfârșitul secolu<strong>lui</strong> al XV-lea de către domnul Ștefan cel Mare.<br />
IcoanaMaiciiDomnu<strong>lui</strong>Îndrumătoareacareseaflăaiciestedanieaîmpăratu<strong>lui</strong>bizantinManuelPaleologulcătredomnulMoldovei,<strong>Alexandru</strong>celBun(1400-1432).
MĂNĂSTIREASECU,1602<br />
AfostctitoritădeboieruldinMoldova,NestorUrecheîn1602.ÎnafaraCatedraleipeparteadreaptăseaflămormântulmitropolitu<strong>lui</strong>Moldovei,<br />
Varlaam,protectoralOrtodoxiei.BisericaafostdedicatăSf.IoanBotezătorul.LuptadelamănăstireaSecuafostșiultimaconfruntaremilitarăîntre<br />
trupeleEterieișiarmataotomană.<br />
AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.
LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU<br />
Lupta de la Mănăstirea Secu a fost ultima<br />
confruntare militară dintre forțele Eteriei și armata<br />
Imperiu<strong>lui</strong> otoman, în contextul general al<br />
Revoluției grecești de la <strong>1821</strong>. Bătălia a avut loc la<br />
mănăstirea Secu din Moldova în septembrie <strong>1821</strong>,<br />
astăziînjudețulNeamț.<br />
SFÂRȘITULLUPTEI<strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />
După eșecul revoluției în Țara Românească,<br />
Iordache Olimpiotul l-a însoțit pe <strong>Ipsilanti</strong> până la<br />
granița austriacă, pe care prințul a trecut-o în 8<br />
iunie.DoarRevoluționariaumairămas,nicidecum<br />
vreo revoluție, după luptele dezastruoase de la<br />
Drăgășani și Sculeni. Iordache Olimpiotul,<br />
dispunând de o forță considerabilă, a luat drumul<br />
Câmpulungu<strong>lui</strong> din Valahia muntoasă, unde se afla<br />
și soția <strong>lui</strong> însărcinată, sârboaica Stana și cei doi<br />
copii minori, de la care și-a luat rămas bun pentru<br />
ultimaoară.<br />
Din Câmpulung, Olimpiotul și oamenii săi au<br />
înaintat spre mănăstirea Curtea de Argeș, unde se<br />
afla pregătit de luptă Ioan Farmache și oamenii săi.<br />
Celedouăcăpeteniiși-auunitforțele,iardupăceau<br />
ajuns la concluzia că orice rezistență în Țara<br />
Românească era inutilă, s-au hotărât să treacă<br />
CarpațiișisăintreînMoldova,iardeacolosătreacă<br />
în Basarabia rusească de unde ar fi găsit modalități<br />
deaajungeînGrecia.<br />
Au pornit la drum împreună cu 800 de combatanți.<br />
ÎnMoldovaeis-auîntâlnitcugeneralulsârbVladen<br />
careseîndreptaspreSerbia.Delaelauaflatveștile<br />
teribiledespresoartabătălieidelaSculeni.<strong>Pe</strong>drum,<br />
Olimpiotuls-aîmbolnăvit,iarsoldațiisăil-aupurtat<br />
peunpatdelemn.Lasfârșitul<strong>lui</strong>august,Olimpiotul,<br />
bolnav fiind și nedorind să-și petreacă iarna în<br />
mijloculmunților,s-ahotărâtsăcoboareîntr-ozonă<br />
de câmpie. În urma acestei mișcări, mulți dintre<br />
tovarășii săi l-au părăsiți cuprinși de spaimă și<br />
deznădejde. În acest fel, Iordache și Farmache,<br />
împreună cu 350 de oameni, ultimul corp ce a<br />
supraviețuit acelor luni de lupte în Principate, au<br />
ajunslamănăstireaNeamț,iarcândtrupeleotomane<br />
s-au apropiat de ei, s-au refugiat la mănăstirea Secu<br />
în8septembrie,aflatăla24deoredeIași.Mănăstirea<br />
se afla într-un loc bine întărit, într-o vale îngustă,<br />
înconjuratădemunțiîmpăduriți.<br />
LUPTADELAMĂNĂSTIREASECU<br />
Laînceput,Selihpașaatrimis300decavalericareau<br />
căzut în cursa întinsă de o parte a oamenilor <strong>lui</strong><br />
Farmache. Au murit 200 de turci și au fost capturați<br />
3. De la acești prizonieri, grecii au aflat că o mare<br />
forțăinamicăseapropiademănăstire,faptce-ifăcea<br />
să se gândească la abandonarea ei. Dintre căpitani,<br />
Olimpiotuleradepărerecăartrebuisătraverseze<br />
MoldovacudestinațiaBasarabia.Farmacheșisârbul<br />
Vladenconsideraucăunasemeneaplanarfifost<br />
imposibil de realizat din cauza număru<strong>lui</strong> mare de<br />
trupe otomane care împânziseră Moldova. Ca<br />
alternativă au propus retragerea în Austria ale cărei<br />
granițe erau foarte aproape. Cu toate acestea,<br />
Olimpiotul nu era de acord să-i urmeze fiindcă era<br />
convinscăaustrieciii-arfiarestatimediat.Înceledin<br />
urmă, dintr-un spirit de solidaritate, au rămas cu<br />
toții pe câmpul de luptă. Potrivit <strong>lui</strong> Filimon,<br />
Olimpiotuls-agânditcăeiarputeasăsereîntoarcă<br />
înregiuneamuntoasăaMoldovei,darseparecăîn<br />
cele din urmă a renunțat, influențat și de scrisoarea<br />
episcopu<strong>lui</strong> de Roman, care îl ruga să apere<br />
mănăstireașipatrimoniuleidemaniadistrugătoare<br />
aturcilor.<br />
Revoluționarii au plănuit să se apere în dreptul<br />
intrării din valea îngustă în care se afla mănăstirea,<br />
fără să știe că existau căi de acces din munți spre<br />
interiorul văii. În 8 septembrie corpul inamic<br />
principal a început să coboare spre mănăstire pe<br />
cărăriledemunte,cuajutorullocalnicilor.<strong>Pe</strong>ntrua<br />
le face față, Olimpiotul și-a pus oamenii pe<br />
meterezele mănăstirii, de unde trăgeau în turci,<br />
nelăsându-i să se apropie. Între timp, Farmache și<br />
oameniisăi,careseaflauînvaleîncercândsăoapere<br />
de invazia turcilor, au reușit în seara zilei de 8<br />
septembrie să reintre în mănăstire. Astfel, începând<br />
cu 9 septembrie a început asediul general asupra<br />
așezământu<strong>lui</strong> monahal de către turci, care<br />
dispuneaușideuntun.<br />
Thomas Gordon, în Istoria Revoluției grecești,<br />
menționează că Iordache Olimpiotul, din poziția<br />
disperată în care se afla, a adresat tovarășilor săi<br />
următoarea chemare la arme: „Fraților, în această<br />
situație dificilă doar la o moarte glorioasă trebuie să<br />
aspirăm (... ...) probabil va sosi ziua când patria va<br />
aduna osemintele noastre și le va duce să le îngroape<br />
înpământulpatrieistrămoșilornoștri”.<br />
JosephRaab,consululaustriacdelaIași,s-arfioferit<br />
să-l ajute pe Olimpiotul ca să fugă în Rusia, dar<br />
revoluționarul grec i-ar fi replicat: „Am luat armele<br />
ca să vărs sângele dușmanilor patriei, nu ca să-mi<br />
scappielea.Ocaziaestepreafavorabilăacumcasămipermits-opierd”.<br />
Olimpiotuls-abaricadatcu7sau8combatanțiloiali<br />
în clopotnița mănăstirii, în timp ce Farmache și<br />
oamenii săi apărau ultimele poziții. În acel moment<br />
al luptei s-a întâmplat cel mai glorios moment al<br />
revoluției în țările române: împrejurări ce au rămas<br />
neclare, a izbucnit un incendiu în clopotniță.<br />
Olimpiotulseaflaînpericoldeaficapturat.<br />
Refuzând orice tratative cu turcii, el le-a cerut<br />
tovarășilorsăicarevoiausăsesalveze,săpărăsească<br />
clopotnița. Dar nimeni nu a plecat. Atunci a tras un<br />
focdearmeîntr-unbutoicupulbereșiaaruncat<br />
clopotnițaînaer,lovindu-ișipeturciicareseaflauîn<br />
apropiere.<br />
Asediul mănăstirii a continuat cu o apărare turbată<br />
condusădeFarmachepânăînziuade22septembrie,<br />
provocândmaripierderiturcilor,careaumaiadusla<br />
fața locu<strong>lui</strong> noi trupe, precum și 4 tunuri. Totuși,<br />
soldații greci au ajuns la limita răbdării, fără<br />
alimente, cu foarte puțină muniție, fiind răniți<br />
aproapetoți,inclusivFarmache.Astfel,fiindconvins<br />
degaranțiileoferitedeconsululprusacWolfcăturcii<br />
vorrespectaamnistiașicăîivorlăsapegrecisă<br />
părăsească imperiul, Farmache și oamenii săi au<br />
capitulat în 23 septembrie, exceptând pe cei 33 de<br />
bărbați care au reușit să fugă în timpul nopții.<br />
Înțelegereanuafostrespectată,iarprizonieriiaufost<br />
imediat executați, dar nu înainte ca aceștia să se fi<br />
năpustit neînarmați asupra turcilor și să stranguleze<br />
vreo 40. Ofițerii au fost duși la Silistra și decapitați<br />
dupăceaufosttorturați.Farmacheafostexpediatla<br />
Constantinopolpentruafiexecutat.<br />
https://el.wikipedia.org/wiki/<br />
%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%B7%CF%82_%<br />
CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%AE%CF%82_%CE%A3%CE%AD%<br />
CE%BA%CE%BA%CE%BF%CF%85
AiciIordacheOlimpiotuls-aaruncatînaercuunbutoiplindepulberecasănusepredeaturcilor.
TheodorosBryzakis,1858<br />
GRECIARECUNOSCĂTOARE<br />
PinacotecaNațională,Atena
MĂNĂSTIREAVĂRATEC<br />
MănăstireaVăratic,ceamaimarecomunitatedemaicidinRomania,fiindformatădinpeste400viețuitoare. MănăstireaafostfondatădeBălașaHerescu(1757-1842),fiica<br />
părinte<strong>lui</strong>MihaildelaBisericaSfântulNicolaeDomnescdinIași.MăicuțaviețuialaschitulToplițadinapropieresubnumeledeOlimpiada.MănăstireaVăratecafostașezatăsub<br />
administrareaMănăstiriiAgapia,iardin1839adevenitunașezământmonahaldesinestătător. Zidurilemasivedinpiatrăinconjoarăbisericaprincipală,„AdormireaMaicii<br />
Domnu<strong>lui</strong>”.Intimpulrevoluțieidela<strong>1821</strong>,așezămantulafostasediatșijefuitdeotomani.Maimultebunuriaufostfurate,iarmaicilealungatesauucise.MaicaOlimpiadas-a<br />
refugiatlamănăstireaSecu.
MĂNĂSTIREAAGAPIA<br />
MănăstireaAgapiaesteunadintrecelemaiimportanteșimaimariașezămintedemaicidinRomânia.Aiciviețuiescintre300și400decălugărițe,fiindconsiderată<br />
adouamănăstirecamărimedințarădupăVăratic.Mănăstireaesterenumităinintreagalumeprinpicturamuralădelainterior,executatăintre1858și1861de<br />
pictorulNicolaeGrigorescu,unuldintreceimaideseamăreprezentanțiaiimpresionismu<strong>lui</strong>dinRomania.Locașulmonahalafostridicatintreanii1641și1643de<br />
hatmanulGavriilCoci,frateledomnu<strong>lui</strong>VasileLupu.Bisericaafost restauratășimodificatădemaimulteoride-alungulsecolelor.Biserica,inchinată<br />
ArhanghelilorMihailșiGavriil,afostsfințităin1647.
ELENISMUL<strong>ÎN</strong>SPAȚIUL<strong>ROMÂNE</strong>SCȘICAZULADOUĂDINTREMULTELECOMUNITĂȚI<br />
GRECEȘTIDINROMÂNIA<br />
BRAȘOV<strong>ÎN</strong>TRANSILVANIAȘIBRĂILALADUNĂRE
ELENISMUL<strong>ÎN</strong>SPAȚIUL<strong>ROMÂNE</strong>SC<br />
<strong>Pe</strong> pământul României de astăzi s-a dezvoltat,<br />
începând cu zorii antichității și până în epoca<br />
modernă, o lume pe care o putem numi ca fiind a<br />
doua„MagnaGraecia”.<br />
Istoriaromânilorșiistoriagrecilornupotfistudiate<br />
autonom una față de cealaltă întrucât aceste două<br />
popoare,spredeosebiredetoatecelelaltedinEuropa<br />
deSud-Est,auavutrelațiistrânse,rodniceșide<br />
lungă durată de-a lungul timpu<strong>lui</strong>. <strong>Pe</strong> teritoriul de<br />
astăzi al României diaspora greacă a scris unul<br />
dintre cele mai strălucitoare capitole din istoria<br />
elenismu<strong>lui</strong>. Începând cu fondarea primelor colonii<br />
grecești la Marea Neagră în secolele VII-VI î.Hr. și<br />
până astăzi, relațiile celor două popoare au fost<br />
continue, neîntrerupte. Cel mai mare port de la<br />
Marea Neagră, Constanța, în antichitate celebra<br />
cetateTomis,afostfondatînurmăcu2500deanide<br />
cătregreciidinMilet.<br />
Odată cu ascensiunea Constantinopolu<strong>lui</strong> pe scena<br />
istoriei, civilizația bizantină se reflectă vreme de<br />
pesteunmileniuasuprațărmu<strong>lui</strong>nordicalDunării.<br />
Oameni de tot felul de profesii <strong>–</strong> negustori, țărani,<br />
clerici, cărturari, arhitecți, constructori <strong>–</strong>, bunuri,<br />
obiceiurișiidei,codurijuridice,artăbizantină,toate<br />
acesteacirculăneîntreruptșifărăobstacoleînaceste<br />
locuri. Amprenta civilizației bizantine <strong>–</strong> mai<br />
evidentăînȚaraRomâneascășiMoldova<strong>–</strong>poatefi<br />
observată pretutindeni: în Biserică (românii au<br />
rămas ortodocși până astăzi), în administrație,<br />
drept,civilizație.Greciișiromâniiseaflăîmpreună,<br />
solidari, timp de peste un mileniu, în lumea<br />
Ortodoxiei.<br />
După 1453, migrația grecilor către Țările Române<br />
împreună cu întreaga lor moștenire culturală<br />
contribuie la crearea unui adevărat „Bizanț după<br />
Bizanț”, ca să folosim sintagma mare<strong>lui</strong> istoric<br />
român, Nicolae Iorga. Ce-i drept controlul<br />
Imperiu<strong>lui</strong>OtomanasupraȚărilorRomânenuafost<br />
exercitatlafeldemultcaîncelelaltețăribalcanice,<br />
undestăpânireaafosttotală.<br />
Limba greacă, lingua franca în epoca antică, a<br />
devenit începând cu secolul XV și până la începutul<br />
timpurilormoderne,limbanegoțu<strong>lui</strong>șiacivilizației.<br />
Începând cu secolul al XVII-lea, limba greacă a<br />
devenit instrumentul exclusiv de comunicare în<br />
școală și în domeniul științelor, fiind timp de mai<br />
mulți ani vector de propagare a civilizației<br />
occidentaleînEuropadeSud-Est.<br />
Mediul ecleziastic a constituit unul dintre<br />
principalelesectoaredepătrundereagrecilorînviața<br />
internă și în civilizația societății medievale<br />
românești, începând cu secolul al XVI-lea. Prima<br />
edițietipărităaBiblieiaparelaVenețiaîn1687.<br />
Grecii au fost prezenți pretutindeni și se remarcă în<br />
toate domeniile de activitate ale vieții economice,<br />
sociale și spirituale ale românilor. Companiile<br />
comercialegreceștidelaBrașovșiSibiucaredețineau<br />
în mâinile lor întregul comerț de tranzit dintre<br />
Orient și Occident sunt un exemplu caracteristic<br />
pentrusuccesulactivitățilornegustoreștialegrecilor<br />
înspațiulromânesc.<br />
ÎnaintecafanarioțiisăcontrolezeînsecolulalXVIIIlea<br />
viața politică a Principatelor, mai multe familii<br />
grecești remarcabile prinseseră deja rădăcini în<br />
pământul țării, asimilându-se în societatea<br />
românească, așa cum menționează cronicarii epocii.<br />
Nume precum Catargi, Ghica, Sturdza, Moruzi,<br />
Cantacuzino,<strong>Ipsilanti</strong>devinextremdecunoscutepe<br />
scenapolitică,iarmembriiacestorfamiliiauocupat<br />
demnități politice importante, contribuind la<br />
propășireacomunitățilorîncaretrăiau.<br />
În paralel, profesori, filosofi, medici, juriști,<br />
cărturari,clerici,artișticareveneauînPrincipatedin<br />
spațiulgrec,găsescînpământulromânescadoualor<br />
patrie. Nicăieri în Europa, între secolele XVI și<br />
XVIII,diasporagreacănuagăsitunadăpostatâtde<br />
rodnicșisigurcaaici,pentrua-șicontinuaexistența<br />
în mod pașnic. Aici grecii s-a dedicat idealurilor<br />
pentru ridicarea neamu<strong>lui</strong> și câștigarea libertății.<br />
Contribuția lor la reformarea structurilor socialpolitice<br />
și a mentalităților societății românești în<br />
caretrăiauesteastăzirecunoscutăînunanimitate.<br />
Înflorireașiapogeulelenismu<strong>lui</strong>înȚărileRomânesa<br />
produs în epoca fanariotă (1711/1716-<strong>1821</strong>). În<br />
afarădefaptulcăeraubuniadministratori,mulțidin<br />
cei 31 de domni fanarioți au fost ei înșiși cărturari<br />
sauoamenicareiubeaucultura.Primulfanariotdin<br />
Principate, Nicolae Mavrocordat, cărturar al<br />
Iluminismu<strong>lui</strong>timpuriu,acreatlaBucureșticeamai<br />
mare bibliotecă din Sud-Estul european. Cercul de<br />
cărturari de la București din jurul <strong>lui</strong> Dimitrie<br />
Catargi, „mecena cărturarilor din Valahia”, așa cum<br />
îi spuneau contemporanii săi, reprezintă un caz<br />
ilustrativpentruatmosferaspiritualăaepocii.Țările<br />
RomâneaufostvatraIluminismu<strong>lui</strong>grecesc.<br />
<strong>Pe</strong> pământ românesc a fost scrisă o pagină<br />
strălucitoare<strong>–</strong>șiînacelașitimptragică<strong>–</strong>aRevoluției<br />
grecești. De la Iași <strong>Alexandru</strong> <strong>Ipsilanti</strong> și eteriștii au<br />
pornitLuptadeEliberare.<br />
Învățământul în limba greacă afostpromovatde<br />
celebrele Academii domnești de la București și Iași<br />
(înființate în 1684 și, respectiv, în 1707), adevărate<br />
universități pentru Orient. <strong>Pe</strong> la catedra acestor<br />
instituții de învățământ au trecut aproape toate<br />
elitele intelectuale grecești din epocă timp de un<br />
secol și jumătate (până la <strong>1821</strong>). La Academia din<br />
București, care își propusese să revigoreze „Liceul”<br />
<strong>lui</strong> Aristotel, numărul elevilor în 1816, sub<br />
conducereaepirotu<strong>lui</strong>NeofitDuca,ajunsesela400.<br />
Începândcuadouajumătateasecolu<strong>lui</strong>XIXșipână<br />
la cel de-al Doilea Război Mondial, elenismul a<br />
intrat într-o nouă epocă. În orașele-port (multe<br />
devin porto-franco în 1837) dar și în alte centre<br />
urbane înfloresc comunități grecești puternice<br />
(Constanța, Brăila, Galați, Sulina), în special după<br />
1860, moment în care obțin personalitate juridică.<br />
„Bulevardul flotei bizantine”, Dunărea a devenit în<br />
secolul al XIX-lea simbol al elenismu<strong>lui</strong> în țările<br />
române.<br />
În 1940, numărul membrilor comunităților grecești<br />
depășea50000.Undeceniumaitârziu,ceimaimulți<br />
dintreeiaufostconstrânșisăpărăseascăaceastățară<br />
unde prinseseră rădăcini și prosperaseră. România<br />
intră într-o epocă istorică din care va ieși abia după<br />
45 de ani, în decembrie 1989. Cu toate acestea,<br />
prezența greacă pe teritoriul românesc nu a încetat<br />
niciodată să existe în aceste decenii. În secolul XX,<br />
România a găzduit în jur de 10 000 de greci, dintre<br />
care 3 000 de copii, consecință nefastă a războiu<strong>lui</strong><br />
civil din Grecia. Astăzi, în România trăiesc<br />
aproximativ 7 000 de greci, organizați în 24 de<br />
comunități,împrăștiateîntoatățara.
COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRAȘOV<strong>–</strong>TRANSILVANIA<br />
BisericaSf.Treime(1787)șiCimitirul
COMUNITĂȚILE<br />
GRECEȘTIDINROMÂNIA<br />
La mijlocul secolu<strong>lui</strong> al XVI-lea, mulți imigranți<br />
greci (din Macedonia, Tracia, Epir, <strong>Pe</strong>lopones) au<br />
căutat să câștige o viață mai bună în România,<br />
părăsind ogoarele nefertile din patriile lor.<br />
Aduseseră cu ei spiritul antreprenorial, răbdarea și<br />
perseverența în obținerea succesu<strong>lui</strong>. În<br />
Transilvania, la Brașov, Sibiu și Oradea înființează<br />
comunități negustorești, „Companiile”. Aceste<br />
companii se asemănau cu o breaslă negustorească,<br />
un corp profesional, al cărui nucleu era format din<br />
imigranți greci. Criteriul fundamental pentru a<br />
deveni membru nu era apartenența etnică, de clan<br />
sau confesiunea, ci calitatea de negustor și<br />
cunoașterea limbii grecești. Prima Companie<br />
grecească a luat naștere la Sibiu în 8 iulie 1636,<br />
constituind prima organizație colectivă de tip<br />
naționalîncuprinsulelenismu<strong>lui</strong>înepocastăpânirii<br />
otomane, dar și cea mai veche companie<br />
negustoreascădinSud-Estuleuropean.<br />
COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRAȘOV<br />
În1550,negustoriigrecidinMacedoniașidinTracia<br />
s-au stabilit în orașul fortificat Brașov <strong>–</strong> în afara<br />
zidurilor,încartierulSchei,undelocuiaușiromânii,<br />
întrucâtînincintacetățiitrăiaudoarsașii.<br />
În1561,G.Coresitraducedingreacăprimelelucrări<br />
religioase în limba română, aducând mai aproape<br />
celedouăpopoarecaretrăiauînafarazidurilor.În<br />
1678greciiobținpermisiuneadea-șiînființapropria<br />
companie. 7 negustori greci, în frunte cu<br />
comerciantul de blănuri, Panaiot Hatzinicos, epirot<br />
din Ioannina, ridică prin donațiile lor biserica<br />
greacă Sf. Treime, aflată în interiorul cetății (este de<br />
altfel prima biserică ortodoxă construită în incinta<br />
cetății Brașov). De asemenea, grecii au înființat un<br />
cimitir,undeputemcitișiastăziinscripțiilefunerare<br />
îngreacăcunumeleșiloculdebaștinăallocuitorilor.<br />
P.Hatzinikosaînființat,deasemenea,școalagreacă,<br />
unde au predat mari profesori greci, precum Neofit<br />
Duca, Iosip Moisiodax etc., biblioteca, precum și o<br />
fundațiedebinefacerepentrunevoiașiidinoraș.<br />
Timp de un secol întreg după 1750, greaca a fost<br />
limba comerțu<strong>lui</strong> în Balcani. Cei mai mulți<br />
negustori, indiferent de originea lor etnică, vorbeau<br />
grecește. Negustorii greci și-au apărat și ținut vie<br />
religia, conștiința națională și mândria originii lor.<br />
Scriitorul român Ioan Slavici precizează că poporul<br />
românaasociatcuvântul„grec”cucelde„negustor”;<br />
iarcândromâniispuncăseducla„Grecul”vorsă<br />
zicăcăseducla„băcăniaunuigrec”.<br />
În secolul al XVII-lea, pe măsura industrializării<br />
EuropeiOccidentalecreșteșicerereapentruproduse<br />
agricole din Orient. Produse precum grâul,<br />
bumbacul, inul etc., înfloresc în regiune, dar în<br />
același timp și Orientul își deschide piața pentru<br />
produsele industriale ale Occidentu<strong>lui</strong>. Schimburile<br />
comerciale aveau loc la bâlciuri organizate cu ocazia<br />
sărbătorilor, pe rutele terestre ale Europei Centrale<br />
ce uneau Orientul cu Occidentul. Atunci au început<br />
marile transporturi de marfă cu șlepuri pe Dunăre.<br />
Exploatarea fluviu<strong>lui</strong> și dezvoltarea circulației<br />
mărfurilor se datorează în mare parte Greciei. Se<br />
spune că Pontul Euxin era altădată „lac grecesc”, așa<br />
cumșiDunăreaadevenitorutădecomerț<br />
„grecească”, cum nu a existat o altă cale fluvială în<br />
lume. De la simplul marinar până la căpitan și la<br />
armator, grecii au scris primele pagini din istoria<br />
navigației dunărene. O mulțime de marinari și<br />
armatori din Heptanez, cei mai mulți din Cefalonia<br />
și din Itaca, întreprindeau constant transporturi de<br />
mărfuri la Dunărea de Jos cu șlepuri, remorchere,<br />
câștigându-șicuprisosințăporeclade„Fluvialii”.<br />
TratatuldepacedelaKuciuk-Kainargi(1774) afost<br />
extrem de important pentru dezvoltarea economică<br />
și pentru progresul navigației comerciale grecești.<br />
Rusia i-a impus sultanu<strong>lui</strong> să permită arborarea<br />
pavilionu<strong>lui</strong> rusesc pe vasele supușilor creștini din<br />
cuprinsul stăpânirii otomane, consacrând astfel<br />
principiul liberei navigații în Mediterana otomană.<br />
Pânăla<strong>1821</strong>,mulțiinsulariauajunsînbazinulMării<br />
Negre făcând comerț cu grâne. În 1813, insulele din<br />
Egeeaveauoflotăde615corăbii,echipajeleînsumau<br />
18000demarinariși6000detunuricaechipament<br />
necesarpentrucombatereapirateriei.Acestecorăbii<br />
au intrat în luptă mai târziu în războiul de<br />
independență. Mulți negustori de grâne au finanțat<br />
planurile de luptă ale Societății Amicilor (Eteria),<br />
înființată în 1814 la Odessa. Theodoros<br />
Kolokotronis, în discursul său de la Pnyx din 1836,<br />
afirmaînmodcaracteristic:„acestecorăbiidegrâne<br />
s-auluptatcusultanul”.<br />
La începutul secolu<strong>lui</strong> XX, cele mai multe vase se<br />
aflau în mâinile grecilor. În conformitate cu<br />
catagrafiile întocmite de corpul de căpitani și<br />
navigatori în 1901, 73 din cele 88 de vase erau<br />
grecești, și doar 7 românești. Chiar și Eleftherios<br />
Venizelos, când a vizitat Brăila în 1913, a spus că<br />
„nici în portul Pireu nu am văzut atâtea steaguri<br />
greceșticaînporturiledelaDunăre”.<br />
COMUNITATEA<strong>GREACĂ</strong>DINBRĂILA<br />
Comunitatea greacă din Brăila a fost înființată în<br />
1863, cu scopul de a mobiliza aproximativ 5 000 de<br />
greci prin construirea mai întâi de toate a unei<br />
biserici grecești. Sfințirea bisericii Buna Vestire a<br />
Maicii Domnu<strong>lui</strong> a avut loc în 1872. Limba de cult<br />
era greaca, iar preoții slujitori de națiune greacă, în<br />
timp ce administrarea locașu<strong>lui</strong> și a bunurilor<br />
revenea unui comitet ales din rândul membrilor<br />
comunității grecești. Arhitectul bisericii a fost<br />
AvraamIoannidisdinBrusa,iarîntrepictoriifrescei<br />
îl remarcăm pe cefalonnitul Constantin Livadas-<br />
Liokis.Comunitateaamanifestatuninteresdeosebit<br />
pentruoperasocialășicaritabilă,cuprecăderedea<br />
acorda ajutor medical și farmaceutic pentru sute de<br />
greci.<br />
Spre sfârșitul anilor 1860, s-au înființat la inițiativa<br />
asociațiilorgreceștioșcoalăprimarădebăiețișiuna<br />
defete,careseocupaudeeducațiacopiilorsăraci.<br />
Aceste institute de învățământ, ce au fost preluate în<br />
următorii ani de comunitatea greacă din oraș, nu<br />
erau singurele școli grecești din Brăila. Aici existau<br />
foarte multe școli particulare. În 1889, comunitatea<br />
din Brăila număra 10 mii de membri, fiind cea mai<br />
mare dintre comunitățile străine ale orașu<strong>lui</strong>. Grecii<br />
carenuseocupaucuoformăsaualtadecomerț<br />
exercitau profesii liberale: profesori, medici și<br />
avocați.<br />
În anii 1950 și 1951, s-a abătut o mare nenorocire<br />
asupra comunității grecești, aproximativ 50% din<br />
grecii Brăilei au preferat să părăsească orașul din<br />
cauzaschimbăriiregimu<strong>lui</strong>politic.<br />
https://www.yumpu.com/en/embed/view/s8iCWhdIw7KE4RSO<br />
(FragmentdincarteameaRomâniainimiimele,2005)<br />
https://www.tovima.gr/2008/11/24/archive/sti-braila-sto-galatsi/
BRĂILA
Cartepoștalădin1905cuurăridePaște,<strong>ÎN</strong>MACEDONIAGRECEASCĂ<br />
<strong>Pe</strong>ntruFrățiaAjutoru<strong>lui</strong>MutualdinBrăila
BisericaBunaVestireaMaiciiDomnu<strong>lui</strong>,1872
Vecheașcoalăgreacă
Expoziție:CaselegrecilordinBrăila
<strong>1821</strong><strong>–</strong><strong>REVOLUȚIA</strong><strong>GREACĂ</strong><strong>ÎN</strong><strong>ȚĂRILE</strong><strong>ROMÂNE</strong><br />
<strong>Pe</strong><strong>urmele</strong><strong>lui</strong><strong>Alexandru</strong><strong>Ipsilanti</strong><br />
DIMITRASTASINOPOULOU<br />
Μartie2021