Occidentul romanesc nr 125 - editia-septembrie-2021

occidentul

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania

ZIAR

GRATUIT

Anul XI - Nr. 125 / 24 pagini

SEPTEMBRIE 2021

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

„ÎN DIPLOMAȚIE ÎNVEȚI ÎN

PERMANENȚĂ. NU PREA

ESTE LOC DE BLAZARE”

„Diplomația este una dintre cele câteva profesii pentru care ai nevoie de vocație. Este o

potrivire între context și personalitatea ta, educația și cultura dobândite în anii de școală și

mai apoi în întâlnirile cu cei care ne ating sufletul. Am devenit diplomat pentru că am știut,

am intuit, poate fără să înțeleg prea bine, cel puțin la început, că acesta era rostul meu...”

Pagina 08-09

Președintele Klaus

Iohannis: „Niciun lider

politic nu trebuie să uite că

puterea se exercită pentru

români”

„Șeful statului a transmis,

miercuri, 1 septembrie, un

mesaj pentru clasa politică, dar

și pentru coaliția de…”

Pagina 04

„Am plecat din România

pentru că am vrut să

muncim și să trăim cinstit

din munca noastră”

„Au învățat pe cont propriu

o limbă nouă, ca să se poată

integra în comunitatea

austriacă, dar au păstrat,

acasă, și limba română...”

Pagina 12-13

„M-aş hazarda să spun că

avem parte de bullying în

organizaţii la fel de mult ca

în şcoli”

„Legea stabileşte şi anumite

obligaţii concrete în sarcina

angajatorului care, dacă nu

sunt respectate, sunt de natură

a antrena răspunderea...”

Pagina 18

Românii din diaspora

rămân în continuare

cei mai mari investitori

„străini”

„Secretarul de stat Oana

Ursache (DRP) a subliniat

că cei din afară pot aduce în

România noi aptitudini şi noi

oportunităţi de afaceri...”

Pagina 06

Con el 26% de la población

inmunizada, Rumania se

halla en la cola de la Unión

Europea en cuanto al ritmo

de vacunación

„La desconfianza hacia las

autoridades y las campañas de

desinformación han llevado al

país a tener solo el 26%...”

Página 17

Un spaniol produce delicii

culinare la Oradea, ținând

la calitatea și savoarea

produselor sale

„Ginés Sánchez are 52 de

ani și deține o experiență de

invidiat în domeniul bucătăriei

spaniole. «Când încep să

gătesc, simt deja gustul…»”

Pagina 19


02 SEPTEMBRIE

2021

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA

DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI

ÎN REGATUL SPANIEI

Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso

XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5 linii)

•Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail: secretariat@

embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook.com/ ambasada.

madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail: agregado.trabajo@

embajadaderumania.es •Birou de promovare economică şi comercială:

E-mail: oficina.comercial@ embajadaderumania.es

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa: Avenida

de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/ 917 344 004 (5

linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@ informatiiconsulare.

ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00-17:00, vineri 09:00-16:00

•Jurisdicţii consulare: León (León, Palencia, Burgos, Zamora,

Valladolid, Soria, Salamanca, Avila, Segovia), Insulele Canare (Las

Palmas, Santa Cruz de Tenerife) •Telefon de urgenţă: 0034/649 656

032 (doar pentru cazuri de deces sau accidente rutiere)

Consulatul General al României la Barcelona •Adresa: Calle San

Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare pentru public:

C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle, Barcelona •Telefon:

0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax: 0034/934 341 109 •Email:

contact@ informatiiconsulare.ro, consuladogeneralenbarcelo@

telefonica.net •Site web: http:// barcelona.mae.ro •Program cu publicul:

luni-vineri 09:00-17:00 (între orele 09:00-14:00 se primesc cererile

pentru servicii consulare, între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele

solicitate) •Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona,

Lerida, Tarragona), Insulele Baleare

Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza Circular

nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177 •Fax:

0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare.ro •Program

cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se primesc solicitările

pentru serviciile consulare, între orele 16:30-17:00 se eliberează

documentele solicitate) •Telefon de urgenţă: 0034/608 956 278 (pentru

cazuri de deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Galicia

(La Coruña, Lugo, Pontevedra, Orense), Asturia, Cantabria, Ţara

Bascilor (Alava, Guipuzcoa, Vizcaya), Navarra, La Rioja

Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida

Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la Plana

•E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964 212 446,

0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964 257 053 •Site

web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă: 0034/677 842 467

(numai pentru cazuri de deces, accidente sau alte situaţii de dificultate

deosebită) •Program cu publicul: luni-joi: de la 09:00 la 13:30 (preluare

documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu, fără

excepţie, înainte de orele 13.00), de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte);

vineri: 09:00-11:30 (preluare documente; cererile pentru acte notariale

se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00

(eliberare acte), 14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie,

audienţe etc., cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de

acordare a vizei de intrare în România, eliberare vize, cu programare);

închis în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare:

Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante)

Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37,

13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226

825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926 231

170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere documente

pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea actelor; vineri: 09:00-

17:00 doar servicii programate (audienţe, oficieri casatorii, depuneri

juramânt, penitenciare etc.) •Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790

(doar pentru cazuri de arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii

consulare: Comunitatea Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real,

Albacete, Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz)

Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro

•Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954 230 947,

0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri, orele 09:30-14:00

pentru primirea solicitărilor, orele 15:30-16:30 pentru eliberarea documentelor

•Telefon de urgenţă: 0034/648 212 169 (va fi utilizat strict

pentru cazuri de urgenţă, accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare:

Andaluzia (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen,

Granada), Regiunea Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla

Consulatul României la Zaragoza: Adresă: Calle Camino de Las

Torres nr. 24, 50008 Zaragoza •Program cu publicul: luni- vineri, orele

9.00 -14.30 pentru depunerea documentelor în vederea procesării (doar

cu programare prealabilă online pe www. econsulat.ro), orele 14.30-

15.00 eliberarea pașapoartelor și a altor documente solicitate prin intermediul

oficiului consular (fără programare). •Informații consulare

pentru cetățeni români: Telefon: +34 976 481 429; +34 976 093 063

- aceste numere de telefon sunt conectate direct la call-center-ul consular

care funcționează la București în cadrul Ministerului Afacerilor

Externe. •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro • În cererea de

informații trebuie să precizați orașul și provincia de rezidență, pentru

a primi informații consulare specifice în funcție de zona geografică.

• Site-web: https://zaragoza.mae.ro •Jurisdicție Consulară: Comunitatea

Autonomă Aragón, respectiv provinciile Zaragoza, Huesca și Teruel.

Această ediție a fost tipărită cu sprijinul Secretariatului General al

Guvernului - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Conţinutul acestei ediţii nu reprezintă poziţia oficială a Secretariatului

General al Guvernului - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Publicație lunară gratuită

Produs și editat de:

EL OCCIDENTE RUMANO

Depósito Legal: M-30588-2013

COORDONATOR PROIECT:

Michael Harrison Cronkite

FONDATORI:

Kasandra Kalmann Năsăudean

Florin Valentin Barbu

CO-FONDATORI:

Răzvan Ionescu

Dan Aurelian Pătrașcu

Michael Harrison Cronkite

DIRECTOR EDITORIAL:

Kasandra Kalmann-Năsăudean

MARKETING-PUBLICITATE:

Dan Aurelian Pătrașcu

Alina Marinescu Ortiz

SECRETAR DE REDACȚIE:

Andra Costandache

REDACTOR-ȘEF:

Dan Caragea

REDACTOR-ȘEF ADJUNCT:

Ilinca Fodor Van Scheyk

SENIORI EDITORI:

Letiţia Coza

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Vavila Popovici

Zoe Stoleru Martí

CONTACT:

redactia@occidentul-romanesc.com

kasandranasaudean@occidentulromanesc.com

www.occidentul-romanesc.com


Kasandra Kalmann-Năsăudean

Jurnalist investigații,

membru CCNMA,

director editorial - OR

Evident, îndopat cu atâta

propagandă de doi bani,

„omul nostru de pe stradă” nu

are nicio șansă să înţeleagă nici

de ce, brusc, lumea se ocupă

atât de neapărat de subiectul

„ Afganistan”, nici de ce ar trebui

cu orice chip să fie fanatic

ori pro, ori anti-american întro

problemă care, oricât şi-ar

forţa imaginaţia, nu pare să îl

privească în ceea ce este esenţial

pentru viaţa lui de zi cu zi.

Cititorul nostru merită,

deci, câteva puncte de sprijin

în acest ocean de dezinformare

controlată, pentru a putea

să îşi facă propriile judecăţi

asupra unui subiect care, chiar

dacă nu îl atinge imediat, rămâne

totuşi important pentru

guvernare, pentru România

şi pentru cetăţenii ei. Primul

lucru care merită menţionat

este acela că decizia retragerii

totale a forţelor armate americane

din Afganistan datează

de aproape doi ani şi aparţine

Administraţiei Trump.

Ceea ce nu înseamnă că blamul

pentru ceea ce se întâmplă

în aceste zile trebuie transferat

automat de la Administraţia

Biden, la cea a predecesorului

său. Înseamnă doar că atât în

planificarea militară, cât şi în

cea politică, a existat un calendar

destul de precis al „tranziţiei”.

Pe acest calendar, negociat

de către Administraţia Biden

cu reprezentanţi ai forţelor

talibane, s-a mers, pas cu pas,

vorba unui politician, până în

ultimele două-trei săptămâni.

Pe măsură ce ghilotina

dispariţiei totale a forţelor

americane şi NATO s-a apropiat,

s-au precipitat două circumstanţe

trecute prea uşor

cu vederea de „planificatorii”

iniţiali ai operaţiunii. Prima a

fost topirea iluziei că un regim

pro-occidental poate rămâne

în funcţie la Kabul şi asigură o

rezistenţă serioasă în faţa asaltului

trupelor talibane după ce

forţele militare occidentale nu

vor mai fi pe teren.

Această iluzie a fost hrănită

cu bună ştiinţă atât de către

militarii, cât şi de politicienii

occidentali, care au vrut să se

asigure că dacă procesul va

deraia, atunci vina va cădea în

cea mai mare parte, dacă nu în

totalitate, pe autorităţile regimului

Ghani.

De aceea, spre deosebire de

Vietnam, unde SUA au evacuat

mai bine de 180.000 de civili,

înainte de încheierea prezenţei

militare pe teren, în Afganistan,

abia dacă au fost evacuaţi

câteva mii. Al doilea element

a fost forţa efectului de „sucţiune”

rezultat din prăbuşirea

de la o zi la alta a guvernării

Ghani şi părăsirea teritoriului

ţării de către însuşi Preşedintele

în funcţiune. Acest efect, mai

mult decât precipitarea sau

graba talibanilor de a se încorona

cu victoria „eliberării”,

este responsabil pentru viteza

cu care forţele talibane au luat

sub control ţara, regiune cu regiune

şi, în ultimă instanţă, au

pătruns în capitala Kabul fără

nici o rezistenţă.

Al doilea lucru esenţial de

ştiut este acela că „seminţele”

roadelor amare culese astăzi în

Afganistan nu au fost puse în

pământ nici de administraţia

Biden, nici de cea a lui Trump,

ci hăt, tocmai de Administraţia

Bush jr. şi de Congresul SUA

dominat la acea vreme de republicani,

la fel de autoritar,

cum este astăzi dominat de

democraţi.

Deschiderea frontului din

Afganistan, în numele „războiului

total împotriva terorismului”

proclamat de Administraţia

Bush, a părut atunci un pandant

firesc, geo-politic şi militar, al

Cuvânt înainte SEPTEMBRIE

2021 03

„Războiul este unealta finală a politicii”

operaţiunilor din Irak, menite,

cel puţin declarativ, să elimine

atât capii Al Qaeda, cât şi bazele

lor de sprijin din ţările cheie

ale regiunii. Şi, aici ajungem

la miezul chestiunii, cuvântul

„război”.

Politicienilor le place să se

joace cu cuvintele. Din joaca

asta îşi trag cel mai adesea voturile

şi foloasele. În cele mai

multe cazuri ei sunt tentaţi, mai

ales atunci când sunt confruntaţi

cu consecinţe ale „discursului”

lor politic, să spună că

ele, cuvintele, nu au cine ştie

ce greutate, în orice caz nu e

nici necesar, nici neapărat să

fie luate mereu în serios. Există

însă cuvinte necruţătoare cu

impact devastator asupra realităţii.

Unul dintre acestea este

„război”.

Omul care a făcut cea mai

articulată şi convingătoare argumentaţie

a acestui fapt este

un anume Carl von Clausewitz.

Scrierile sale despre război şi

proiectele sale de modernizare

a structurilor militare, deşi

poartă pecetea secolului al

XVIII-lea, sunt şi astăzi parte

integrantă din organizarea şi

acţiunile armatelor celor mai

multe dintre statele lumii. Trei

lucruri esenţiale îi datorăm

acestui „părinte fondator” al

gândirii strategice şi militare

moderne, în materie de înţelegere

a războiului.

Unu: războiul nu înseamnă

o sumă de operaţiuni militare şi

nici reciproc, o sumă de operaţiuni

militare nu constituie un

război. „Războiul este, deci, un

act de forţă/violenţă menit să

îl constrângă pe inamic să împlinească

voinţa noastră”. Doi:

războiul se defineşte şi se realizează

pe axa Scop- Obiective-

Mijloace. „Scopul” războiului

este definit politic. Pentru a-l

realiza, trebuie să alegem/definim

„Obiective” relevante

care, odată atinse, dau efectul

militar şi politic însumat necesar

pentru victorie (acesta este

rostul strategiei). În sfârșit, este

necesar să alegem mijloacele

adecvate/eficiente pentru realizarea

obiectivelor (acesta

este rostul tacticii). Trei: războiul

este un mijloc extrem de

acţiune al statului, pus la lucru

doar atunci când în joc este

însăşi existenţa/supravieţuirea

statului respectiv. De aceea,

spune Carl von Clausewitz,

moral, „războiul nu poate începe

decât în apărare, urmare

a atacului armat al inamicului

asupra noastră, în încercarea de

a ne constrânge să ne supunem

voinţei sale”.

Deciziile politice şi militare

luate de Statele Unite şi urmate

fără crâcnire de aliaţii NATO

în legătură cu Afganistanul au

neglijat grav sau au încălcat

toate aceste principii fundamentale.

La nivel politic şi de

propagandă, „războiul împotriva

terorismului” poate că sună

bine. Din punct de vedere al

definirii cu sens şi cu sorţi de

izbândă a unui război, acesta

nu poate fi un scop, pentru

simplul motiv că nu indentifică

inamicul pe care urmează să îl

constrângem să ne împlinească

voinţa, prin utilizarea violenţei

armate. După cum nici voinţa

celor care au declarat acest pseudo-război

nu a fost vreodată

precizată.

Cum să alegi obiectivele

potrivite, strategia câștigătoare,

când ţelul este mai degrabă un

fel de Fata Morgana?! Militarii

au făcut ceea ce au crezut de

cuviinţă. Au planificat şi pus în

practică tot felul de operaţiuni

şi activităţi, au dislocat baze şi

trupe pe teren, au luat măsuri

de securizare a unor obiective,

au bombardat şi atacat diferite

locaţii şi formaţiuni de luptă

ale forţelor talibane, dar esenţialmente

au bâjbâit în întuneric

printre tot felul de obiective,

care chiar dacă au fost atinse

nu au însumat niciodată consecinţele

militare necesare unei

„victorii” în sens definitiv, ireversibil;

(singurul de altfel care

are sens din punct de vedere

militar. Restul sunt câștiguri

sau pierderi, strategice, operative

sau tactice, prin esenţa

lor reversibile). Cât priveşte dimensiunea

tactică, aici am avut

un lung proces de învăţare prin

„încercări şi erori”, ceea ce a

dus la pierderi mult prea mari

faţă de efectul militar însumat.

Oricât ar părea unora de

ciudat, când politicienilor le

este îngăduit să se joace cu

cuvintele grele de consecinţe,

cum este „război”, cineva

ajunge în cele din urmă să se

ardă. Din păcate, unii se joacă

şi alţii se ard, îşi ruinează viaţa

sau mor pur şi simplu înainte

de vreme în condiţii dramatice

şi, dintr-un anume punct de

vedere, absurd. Pentru partea

aceasta cu absurdul se poate

(re)vedea cu mare folos, textul

lui Fernando Arrabal Terán,

(Pícnic en el campo de batalla)

„Picnic pe câmpul de luptă”.

Foto: Picnic on the

Battlefield (Signed by Sidney

Chafetz)/ Picnic pe câmpul

de luptă (semnat de Sidney

Chafetz).

„Războiul este unealta finală

a politicii” - Buckminster

Fuller

Iubește și protejează natura!


04 SEPTEMBRIE

2021

Președintele Klaus Iohannis

a transmis, miercuri, 1 septembrie,

un mesaj pentru

clasa politică, dar și pentru

coaliția de guvernare. Iohannis

a declarat că așteaptă

de la aceștia „cumpătare,

echilibru și deschidere

la dialog”. De asemenea,

Klaus Iohannis a cerut o

competiție de proiecte în interiorul

partidelor. „Niciun

lider politic nu trebuie să

uite că puterea se exercită

pentru români”, a mai spus

președintele.

Principalele declarații

ale președintelui Klaus

I ohannis:

• Astăzi începe o nouă

sesiune parlamentară,

într-un context național și

internațional complicat,

marcat încă de efectele pandemiei

de COVID-19, care

este, din păcate, departe de

a se fi încheiat.

• Ultimele luni au dat românilor

și motive de optimism,

pentru că începem să

vedem că vaccinarea oferă

protecție împotriva îmbolnăvirii

și facilitează reîntoarcerea

la normalitate.

• Au fost luni în care oamenii

au călătorit mai ușor

și au putut să își petreacă

vacanțele în condiții aproape

normale.

• Un procent cât mai

ridicat de vaccinare a

populației este esențial pentru

a putea spera în continuare

la o îmbunătățire a

situației din punct de vedere

epidemiologic.

• Vedem cum varianta

Delta, mult mai contagioasă,

duce la o accelerare a

ratei de infectare, inclusiv

în țara noastră. Un context

difi cil, care însă poate fi și

o bună oportunitate pentru

clasa politică de a demonstra

că are maturitatea,

voința și responsabilitatea

de a garanta siguranța și

prosperitatea românilor.

• Încrederea oamenilor

în Legislativ nu este la cele

mai înalte cote, o problemă

cronică, acutizată de-a

lungul anilor pe fondul

discrepanței dintre promisiunile

asumate de politicieni

în campaniile electorale

și rezultatele lor la fi nal de

mandat. Tocmai de aceea,

reîntoarcerea la agenda

cetățeanului va trebui să

reprezinte linia directoare

a activității parlamentare

în sesiunea care a debutat

astăzi.

• Un Parlament cu un

Actualitate

Președintele Iohannis:

„Niciun lider politic

nu trebuie să uite că puterea

se exercită pentru români”

nivel scăzut de credibilitate

afectează însăși construcția

democratică a țării, în timp

ce un Parlament mult mai

activ, mai responsabil și

mai orientat, către actul legiferării

ar fi cu totul altfel

perceput de către cetățeni.

• În ciuda provocărilor

legate de pandemia de

COVID-19, anul acesta

și anii următori sunt ani

de construcție. De aceea

este nevoie ca agenda legislativă

să fi e permanent

adaptată nu doar programelor

electorale, dar mai

ales la nevoile reale ale

cetățenilor.

• Sunt, așadar, multe

restanțe care își așteaptă

rezolvarea, multe reforme

legislative care încă nu au

fost demarate. Parlamentarii

au datoria de a pune

în aplicare ce au promis.

Atenție – nu le cer să vorbească

despre asta, ci le

cer rezultate. De vorbit este

ușor, însă oamenii s-au săturat

de discursuri sterile,

de veșnicele promisiuni neonorate.

Vor să vadă mai

puțin scandal și mai multă

cooperare. Nu îi interesează

cine strigă mai tare sau

cine critică mai efi cient.

• Fac pe această cale un

apel către toate partidele,

atât cele din Coaliția de

guvernare, cât și cele din

opoziție, să privească spre

viitor și să le arate românilor

că îi respectă prin

acțiunile lor.

• Simpla retorică nu își

are rostul. În contextul pandemiei,

sunt conștient că

ritmul reformelor nu este

mereu cel așteptat, dar sunt

multe subiecte importante,

fundamentale pentru viitorul

României, al căror succes

va fi foarte greu de atins

fără dialog și cooperare.

• Fie că vorbim de punerea

în practică, printrun

nou cadru normativ,

a Proiectului „România

Educată”, de revizuirea

îndelung așteptată a legilor

justiției, de pregătirea

viitorului buget, toate necesită

implicare, dialog și

coordonare.

• În domeniul justiției și

al statului de drept, agenda

publică a fost ocupată

de câteva aspecte importante,

precum desfi ințarea

Secției pentru Investigarea

Infracțiunilor din Justiție și

necesitatea unui cadru normativ

care să așeze sistemul

judiciar pe baze solide.

• Acestea sunt și rămân

obiective foarte importante,

a căror îndeplinire nu mai

poate trena.

• Am cerut constant

Parlamentului un act

de legiferare exercitat

cu responsabilitate atât

față de cetățeni, cât și

față de Constituție. Prin

votul dat în anul 2020,

cetățenii s-au exprimat

fără echivoc pentru repunerea

Parlamentului și

a autorității acestuia pe

o direcție clară, creând

premisele unor reforme

mult așteptate în diverse

domenii cu impact asupra

vieții cetățenilor.

• Obiectivele ambițioase

anunțate în campania electorală,

precum și cele stabilite

de Coaliție trebuie să

rămână reperele activității

Parlamentului și ale guvernării,

iar realizarea acestora

este supusă unei evaluări

permanente din partea românilor.

• În economie sunt semne

promițătoare și, încă de

anul trecut, au fost regândite

mecanismele care să facă

posibilă o creștere sănătoasă,

ancorată în primul rând

în investiții.

• Suntem în mod cert pe

direcția corectă, dar nu este

suficient să ne raportăm

doar la cifre, la statistici.

Este nevoie de mai multă

empatie, de mai multă implicare

și de rezultate concrete

pentru oameni.

• Creșterea de prețuri

există, este reală și afectează

mulți români. Pentru

ei, trebuie pregătite

soluții și aici cred că este

sarcina în primul rând a

Guvernului, a miniștrilor

și a autorităților locale

să transforme în beneficii

pentru cetățeni cifrele din

statistici – care, repet, sunt

bune și arată o direcție corectă.

Mai multe investiții,

în special în sănătate și

infrastructură, mai multe

locuri de muncă, încurajarea

afacerilor, absorbția

de fonduri europene, protejarea

veniturilor - acestea

sunt coordonatele de la

care guvernanții nu trebuie

să se îndepărteze.

• Perioada luptelor

electorale s-a încheiat,

guvernarea nu este despre

competiția dintre un partid

sau altul, nu este despre

competițiile din interiorul

partidelor sau cele dintre

un lider sau altul.

• Guvernarea și legiferarea

sunt despre a face politici

publice pentru români.

Niciunul dintre partidele de

la guvernare nu trebuie să

uite acest lucru. Niciun lider

politic nu trebuie să uite

că puterea se exercită pentru

români, nu pentru vreun

interes vremelnic de partid.

• Dincolo de viziunile

diferite, fi rești, asupra unui

proiect sau altul, este fundamental

ca toate partidele

din arcul guvernamental să

dea dovadă de maturitate și

responsabilitate și să ajungă

la un numitor comun

atunci când miza este de o

importanță capitală pentru

români.

• De aceea, îmi doresc

să văd de la partidele afl ate

la guvernare un bun exemplu

de efi ciență, de dialog

și de democrație. Și când

spun democrație, mă refer

și la un mod democratic de

funcționare în primul rând

în propriile formațiuni politice.

• Alegerile interne din

partide nu sunt despre a înlocui

prin orice mijloace un

lider cu un alt lider, ci sunt

despre competiție de proiecte,

despre dezbateri care

să conducă la modernizare,

efi cientizare și înnoire, în

așa fel încât rezultatul fi nal

să fi e atingerea unui nivel și

mai bun de reprezentare a

românilor.

• Știu că în coaliție există

multă dorință de a guverna

bine și multe intenții lăudabile.

O parte dintre rezultate

se văd deja. Însă mai sunt

destule de învățat din ce nu

a mers bine în ultimii ani.

Inclusiv opoziția are multe

de învățat și noi, cu toții,

trebuie să fi m mai implicați

să livrăm rezultate și să ducem

la capăt reformele pe

care le-am promis.

• Parlamentul creează o

punte între societate și legile

țării, de aceea premisele

actuale pot conduce la acele

reforme profunde de care

țara noastră are nevoie.

• Domeniile justiției,

educației, sănătății, administrației

publice au nevoie

să fi e așezate pe baze solide.

• Cu puterea de care dispune

prin Constituție, responsabilitatea

Parlamentului

este una pe măsură.

• De aceea, în speranța

unei sesiuni parlamentare

cu reușite notabile, solicit

întregii clase politice, tuturor

membrilor Parlamentului și

ai Executivului cumpătare,

echilibru și deschidere la

dialog.

Sursa: Administrația

Prezidențială



06 SEPTEMBRIE

2021

Oana Ursache: Românii din

diaspora rămân în continuare cei

mai mari investitori „străini”

România

Până în 2035, clujenii vor renunța

la mașina personală de bună voie

Un citat din Planul de

Mobilitate Urbană Durabilă

face referire la anul 2035, când

Clujul va avea un sistem de

transport public competitiv și

atractiv, alături de o rețea amplă

de piste pentru biciclete și

trasee pietonale, adică „principalul

motiv pentru care o parte

considerabilă dintre clujeni nu

mai dețin autoturisme personale”,

scrie stiridecluj.ro.

„Aceasta este părerea

specialiștilor și vom dezbate

public. Vom vedea care vor

fi reacțiile cetățenilor. Obiectivul

este să avem un oraș

nepoluant, în care mobilitatea

alternativă la mașină să

predomine. Așa e peste tot în

Europa. Unde vrei să trăiești

bine, trăiești fără poluare și

mai sănătos. Atunci pui ceva în

loc. Biciclete, transport public

nepoluant pentru ca oamenii

să renunțe la mașină. Nu vor

renunța dacă nu au alternativă

credibilă și de calitate”, a explicat

primarul Emil Boc.

„Toate la timpul lor. O să

fie și perioada în care se trece

de la mașina diesel la mașina

electrică, apoi la cea autonomă.

Totul trebuie să meargă

spre calitate, nu să facem

regres și să facem poluare și

pierderea vieților umane”, a

mai adăugat Emil Boc.

Foto: stiridecluj.ro

Românii care lucrează

în afară trimit anual în ţară

echivalentul a peste 3% din

Produsul Intern Brut, însă momentan

statul român nu cunoaşte

exact câţi români sunt în

afara graniţelor, relatează ZF.

„Nu avem cifre din păcate,

INS are cifre, Ministerul

de Externe are alte cifre, unii

vorbesc de 4 milioane plecaţi,

alţii de 9 milioane. Discutăm

astfel despre o diferenţă de 9

milioane de români. Dacă demonstrăm

că jumătate din ţară

este în afară, acest aspect ar

afecta organizarea administrativă

a ţării, motiv pentru care

nu ne interesează acest aspect.

Ar rezulta că în anumite judeţe

administraţia locală administrează

doar jumătate din

populaţia acelui judeţ. Dar

din puncul nostru de vedere,

în politica statului trebuie să

avem statistici corecte. Dacă

noi nu avem o cifră corectă

globală, cum să ştim câţi au investit

aici? Se referă şi la banii

pentru familie, pentru casă. Nu

statul are grijă de acele familii,

ci oamenii din afară”, a explicat

Oana Ursache, secretar de

stat la Departamentul pentru

Românii de Pretutindeni.

Așadar nici date corecte cu

privire la prezenţa la vot sau

chiar legate de incidenţa cazurilor

de Covid-19 sau cu privire

la rata de vaccinare nu există

deoarece mulţi români sunt în

afara ţării, precizează ZF.

Secretarul de stat a subliniat

că cei din afară pot aduce în

România noi aptitudini şi noi

oportunităţi de afaceri. Sunt

cei care lucreză în industria

brânzeturilor maturate din

Franţa sau Elveţia, sau cei din

legumicultură din Spania, care

acolo învaţă meserie, iar pe

plan local pot deschide afaceri

similare. „Sunt mulţi care au

învăţat în afară şi acum aplică

în România ce au făcut acolo,

de la producţia de brânză maturată

la fructe şi legume”, a

spus Oana Ursache.

Miza Departamentului pentru

Românii de Pretutindeni

este aceea de a atrage investiţii

pe plan local din partea celor

care acum lucrează în străinătate.

„Aşa cum au construit

afaceri în afară, o pot face şi

aici, doar că discutăm despre

o reconstrucţie a încrederii în

autorităţi şi societate. Trebuie

să recâştigăm încrederea celor

care au plecat. Unii s-au

întors, cei care au plecat în

2008-2010, unii s-au întors şi

au pierdut banii aici şi au plecat

din nou. Diaspora Start-up

a venit într-un moment bun,

dar a venit pandemia şi multe

dintre oportunităţi au fost încetinite”,

a spus Oana Ursache.

De partea cealaltă se discută

şi despre nivelul de trai, dar şi

de alt mediu de lucru. „Discutăm

de români foarte bine

pregătiţi, care nu doresc neapărat

o maşină mai bună sau o

casă mai mare, ci respect. Asta

vedem din chestionarele completate

de medicii care voiau

să plece din ţară. Era vorba de

lipsa de respect a societăţii faţă

de o anumită categorie profesională.

Mai pleacă şi pentru

visul profesional. Nu vom putea

convinge românii care au

trăit într-o socitate colegială

unde îţi pui în practică visul”,

a spus Oana Ursache.

Un exemplu de program

este cel lansat de Ministerul

Agriculturii pentru cei care

vor să revină. „Ministerul

Agriculturii are acum o linie

de fi nanţare pentru cei care

vor să revină şi să investească

aici în agricultură, chiar dacă

nu a făcut-o bine şi nu a contextualizat

situaţia românului

din afară, dar au destinat o

linie de finanţare către tinerii

din diaspora. Aşa ceva dorim

să avem la mai toate ministerele,

linii de finanţare speciale

pentru cei din diaspora care nu

pot avea o firmă cu trei ani experienţă

în România, care nu

pot obţine rapid o adeverinţă”,

a spus secretarul de stat.

Oana Ursache spune că cei

care vor să se întoarcă nu vor

condiţii speciale, ei pot veni

să completeze ideile celor din

ţară. Lor trebuie să le înlesnim

accesul la informaţie.

„Un român plecat, care

revine, pentru o afacere, înseamnă

chiar şi cinci familii

întoarse pentru că el nu a plecat

singur. Tot cu ei se va întoarce.

Pot reveni în ţară şi cei

din Italia sau Spania, şi cei din

UK sau Germania unde avem

în fiecare ţară cel mai probabil

peste un milion de români.

Cei care au acumulat bani sunt

curajoşi, se gândesc să revină.

Trebuie să colaborăm mai bine

cu consiliile judeţene, cu cele

locale, cu primăriile pentru că

primăria ştie cel mai bine cine

a plecat și cine s-a întors”, a

spus Oana Ursache.

Sursa text și foto: zf.ro

„Phoenix”, în concert la Oradea

Legenda unei generații în blugi

Nicu Covaci: „Există acel

fenomen de rezonanţă. Dai

ceva, şi dacă intri în rezonanţă

cu publicul, primeşti înapoi.

Pleci mai încărcat de la concert

decât te-ai dus. Nu credeam

că la ora asta mai există

atâta interes pentru o formaţie

străveche. Am fost foarte plăcut

surprins că am văzut lume

tânără care ştia piesele, cânta

cu noi silabă cu silabă. Asta înseamnă

că eforturile făcute în

toţi aceşti ani, eforturi pe care

lumea nu le ştie – şi nu are voie

să le ştie, şi preţul plătit de noi,

toate astea nu au fost degeaba.

Şi mă bucur că lumea e ataşată

de ceea ce spunem. Noi avem

mesaj, noi nu facem muzică de

distracţie şi de ţopăială”.

Vineri, 3 septembrie, de la

ora 20:00 formaţia Phoenix

va aduce din nou mesajul

şi piesele nemuritoare la

Oradea, pe scena din curtea

Fabricii Bers Nova, pentru

a intra în rezonanţă cu

publicul său. Piesele lor au

fost, sunt şi încă vor fi fredonate

de generaţii întregi:

„ Vremuri”, „Fata Verde”,

„ Negru Vodă”, „Strunga”,

„Canarul”, „ Mugur de fluier”,

„Mica ţiganiadă” ori

„Nunta”. Alături de mentorul

lor, Nicu Covaci, vor urca pe

scenă solistul Costin Adam,

Cristi Gram la chitară, violonista

Lavinia Săteanu, Vlady

Săteanu la chitară bass şi

Flavius Hosu la tobe.

În deschiderea concertului

vor cânta orădenii de la Fraţii

Jdieri, care anul trecut şi-au

lansat cel de al doilea album,

„Post Scriptum”, un album „cu

picioarele pe pământ”, creat

din experiențele lor, care descrie

metamorfoza generațiilor.

Pentru cei care doresc să

meargă la concerte, organizatorii

au anunţat că asigură

transport gratuit cu autobuze

care vor pleca de pe platoul

din fața Catedralei Învierea

Domnului din Oradea (platoul

de lângă Casa de Cultură).

Autobuzele vor pleca la orele:

18:00, 18:30, 19:00 şi se vor

întoarce după orarul: 23:00,

23:30, 24:00, scrie bihon.ro.

Foto: bihon.ro


Ștergerea

antecedentelor

penale în România

și Spania

Juridic SEPTEMBRIE

2021 07

Ioana Brătuleanu

Avocat (Madrid – Spania)

Întrebarea multor clienți

care au avut de-a face cu legea

penală se referă la cazierul judiciar

pe care aceștia l-au dobândit

și mai exact: cum scapă de

infracțiunile înscrise în cazierul

judiciar? Se șterg automat la

îndeplinirea pedepsei sau trebuie

să solicite ștergerea acestora?

Fie că se solicită un loc de

muncă pentru care este necesară

demonstrarea inexistenței

unor antecedente penale cum

ar fi în cazul locurilor de muncă

cu minorii, fie că se dorește

obținerea naționalității spaniole

sau pentru că pur și simplu se

dorește uitarea unei probleme

pentru care deja s-a îndeplinit

o pedeapsă, orice cetățean are

dreptul și poate, la o anumită

perioadă de timp de la îndeplinirea

pedepsei (de închisoare

cu executare, cu suspendare

sau amendă penală și pedepse

accesorii), să solicite ștergerea

antecedentelor penale. În articolul

de luna aceasta voi explica

pe larg la cât timp se poate

și cum se solicită ștergerea

antecedentelor penale, atât în

România, cât și în Spania, cu

caracter general.

În primul rând, pentru consultarea

antecedentelor penale

din România se poate solicita

prin intermediul misiunii

diplomatice din zona de care

aparțineți adeverința de cazier

judiciar care se eliberează în

aceeași zi, în limba română

și spaniolă, nefiind necesară

apostilarea acesteia conform

prevederilor art. 2 din

Regulamentul (UE) 2016/1191

al Parlamentului European

și al Consiliului din 6 iulie

2016, privind promovarea

liberei circulații a cetățenilor

prin simplificarea cerințelor

de prezentare a anumitor documente

oficiale în Uniunea

Europeană și de modificare

a Regulamentului (UE) nr.

1024/2012.

De acord cu prevederile

articolului 9 din Legea nr.

290/2004 privind cazierul

judiciar, republicată, în ceea

ce privește persoanele fizice,

în cazierul judiciar se înscriu

date privind: pedepsele, măsurile

de siguranță și educative,

pronunțate prin hotărâri

judecătorești definitive;

renunțarea sau amânarea aplicării

pedepsei, începerea, întreruperea

și încetarea executării

pedepselor și a măsurilor educative,

suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei,

înlocuirea, eșalonarea și achitarea

amenzii penale; amnistia,

grațierea, prescripția executării

pedepsei, reabilitarea, caracterul

politic al condamnării; pedepsele

și măsurile pronunțate

prin hotărâri penale definitive

de instanțele judecătorești din

străinătate, precum și măsurile

luate prin actele efectuate de

organele judiciare penale din

străinătate, dacă aceste hotărâri

au fost recunoscute de organele

române competente; hotărârile

definitive care impun rectificări

în cazierul judiciar; extrădarea.

Persoanele fizice înscrise

în cazierul judiciar sau cu privire

la care s-au făcut notări

provizorii se scot din evidenţă

dacă se află în una dintre următoarele

situaţii: dacă faptele

pe care le-au săvârşit nu mai

sunt prevăzute de lege ca infracţiuni;

dacă a intervenit reabilitarea

judecătorească sau de

drept; dacă a intervenit amnistia;

dacă au fost condamnate

la pedeapsa amenzii sau la o

pedeapsă privativă de libertate

de cel mult 3 ani şi au trecut

20 de ani de la data rămânerii

definitive a condamnării; dacă

au decedat; dacă s-a dispus

renunţarea la urmărire penală

sau clasarea faţă de ele ori s-a

pronunţat o hotărâre definitivă

de achitare sau de încetare a

procesului penal; dacă a trecut

un an de la data executării măsurii

educative; dacă au trecut

2 ani de la data când s-a pronunţat

o hotărâre definitivă de

amânare a aplicării pedepsei

şi nu s-a dispus revocarea sau

anularea amânării aplicării pedepsei

conform art. 88 sau 89

din Codul penal; dacă au trecut

5 ani de la data aplicării uneia

dintre sancţiunile cu caracter

administrativ prevăzute de art.

91 din Legea nr. 15/1968 privind

Codul penal, republicată,

cu modificările şi completările

ulterioare.

Cazul cel mai comun în

dreptul românesc este cel al

reabilitării de drept sau la cerere,

prin intermediul instanței de

judecată. Astfel, la împlinirea

termenului de 3 ani prevăzut la

art. 165 din Codul penal, dacă

persoana condamnată nu a

mai săvârșit o altă infracțiune,

autoritatea care ține evidența

cazierului judiciar va șterge

din oficiu mențiunile privind

pedeapsa aplicată condamnatului.

Articolul 165 din Codul

penal prevede că reabilitarea

are loc de drept în cazul condamnării

la pedeapsa amenzii,

la pedeapsa închisorii care nu

depășește 2 ani sau la pedeapsa

închisorii a cărei executare

a fost suspendată sub supraveghere,

dacă în decurs de 3 ani

condamnatul nu a săvârșit o

altă infracțiune.

Pentru celelalte cazuri,

persoana interesată trebuie să

prezinte o cerere la instanța de

judecată. În ceea ce privește

reabilitarea la cerere, articolul

166 din Codul penal prevede

că persoana condamnată poate

fi reabilitată, la cerere, de

instanță, după împlinirea următoarelor

termene:

a) 4 ani, în cazul condamnării

la pedeapsa închisorii

mai mare de 2 ani, dar care nu

depășește 5 ani;

b) 5 ani, în cazul condamnării

la pedeapsa închisorii

mai mare de 5 ani, dar care nu

depășește 10 ani;

c) 7 ani, în cazul condamnării

la pedeapsa închisorii mai

mare de 10 ani sau în cazul

pedepsei detențiunii pe viață,

comutată sau înlocuită cu pedeapsa

închisorii;

d) 10 ani, în cazul condamnării

la pedeapsa detențiunii pe

viață, considerată executată ca

urmare a grațierii, a împlinirii

termenului de prescripție a

executării pedepsei sau a liberării

condiționate.

În ceea ce privește antecedentele

penale de pe teritoriul

Spaniei, acestea pot fi consultate

prin cerere adresată către

Ministerul de Justiție la orice

registru comun al administrației

publice sau prin internet, pe pagina

Ministerului (https://sede.

mjusticia.gob.es/es/tramites/

certificado-antecedentes), dacă

dispuneți de certificat digital

sau Cl@ve Pin.

În ceea ce privește ștergerea

antecedentelor penale

în Spania, acest demers se

realizează prin cerere către

Minister, înregistrată în același

mod ca pentru solicitarea certificatului

de antecedente explicat

anterior - prin registru, dacă

se îndeplinesc condițiile pentru

aprobarea cererii cum ar fi să

nu se fi comis altă infracțiune

de la data condamnării primei

infracțiuni și să se fi îndeplinit

termenele prevăzute de lege.

În ceea ce privește termenele

la care se poate solicita

ștergerea, trebuie să avem în

vedere împlinirea următoarelor

termene:

a) Șase luni pentru pedepsele

ușoare;

b) Doi ani pentru pedepsele

care nu depășesc doisprezece

luni și pentru cele impuse pentru

infracțiunile imprudente;

c) Trei ani pentru pedepsele

mai puțin grave inferioare la

trei ani;

d) Cinci ani pentru restul de

pedepse mai puțin grave egale

sau superioare la trei ani;

e) Zece ani pentru pedepsele

grave.

După cum vedem, ștergerea

antecedentelor depinde de tipul

de pedeapsă (ușoară, mai puțin

gravă până la doisprezece luni,

mai puțin gravă sau gravă);

unde trebuie să cunoaștem ce

fel de pedeapsă s-a aplicat în

sentința care ne interesează

și unde se încadrează aceasta.

Cu titlu de exemplu, este

o infracțiune gravă privarea

autorității părintești sau pedeapsa

cu închisoarea mai mult

de cinci ani, este o infracțiune

mai puțin gravă pedeapsa cu

închisoarea de la trei luni la

cinci ani sau privarea dreptului

de a conduce un autovehicul

timp de un an și o zi până la

opt ani, precum și interzicerea

comunicării cu victima timp

de șase luni până la cinci ani,

amenda penală de mai mult de

trei luni; și sunt pedepse ușoare

privarea dreptului de a conduce

autovehicule de la trei luni la

un an, amenda penală de până

la trei luni, munca în folosul

comunității până la treizeci de

zile.

Având în vedere că termenul

pentru solicitarea ștergerii

antecedentelor penale poate fi

uneori dificil de calculat din cauza

pedepselor principale și accesorii

impuse de natură diferită,

recomandăm consultarea

unui avocat pentru efectuarea

acestor demersuri, pentru a vă

asigura astfel că antecedentele

vor fi șterse definitiv din cazierul

dumneavoastră judiciar.

Autor: Avocat Ioana

B ratuleanu (Madrid) Colaborator

voluntar la Occidentul

R omânesc

Avocat ICAM specializat în

Drept internațional

Telefon: 642.308.360, E-mail:

secretaria@ brilawabogados.

es


08 SEPTEMBRIE

2021

Alese doamne

„În diplomație înveți în permanență.

Alese Doamne din România,

din diferite domenii de activitate,

vin la taifas cu Occidentul

Românesc să ne vorbească

despre societate, experiență,

muncă, educație, evoluție, antreprenoriat,

depășirea barierelor,

deschiderea drumurilor

și despre împliniri, moștenire și

curaj. A doua invitată a acestei

serii de convorbiri este Maria

Ligor, diplomat de carieră,

fost ambasador al României

în Spania, Canada și, în prezent,

ambasador extraordinar

și plenipotențiar al României

în Finlanda.

Maria Ligor este diplomat

de carieră din anul 1996.

Este absolventă a Universității

Politehnice (1990) și a cursurilor

postuniversitare de Relaţii

Internaţionale la SNSPA

(1993), în București. În 1995,

a absolvit cursurile de Master

of Arts ale Colegiului Europei

de la Bruges, Belgia şi a obţinut

în 2000, Diploma de Studii

Aprofundate a Facultăţii de

Ştiinţe Politice a Universităţii

Libere din Bruxelles (mai

multe detalii despre pregătirea

sa se găsesc aici: https://

helsinki.mae.ro/node/1133).

Și-a desfășurat activitatea la

Bruxelles, în cadrul Misiunii

României pe lângă Uniunea

Europeană (1998-2002),

la Ambasada României la

Luxembourg (1997); a ocupat

funcţia de Director General

pentru Afaceri Europene, între

2003 şi 2006, în perioada

negocierilor de aderare a

României la UE.

Între iulie 2006 şi august

2011, Maria Ligor a fost ambasador

al României în Regatul

Spaniei, unde printre altele

a realizat extinderea rețelei

consulare și a pus bazele programului

de predare a limbii,

culturii și civilizației române

în școlile spaniole. În perioada

2013-2016 a ocupat postul

de ambasador al României în

Canada, contribuind decisiv

la eliminarea vizelor pentru

cetățenii români. A fost membru

al Guvernului în 2016,

deținând portofoliul de ministru

delegat pentru relațiile cu

românii de pretutindeni. La

încheierea mandatului, și-a

reluat activitatea diplomatică,

în calitate de Reprezentant

Special pentru Cooperare

Internațională, Democrație

și Drepturile Omului. Din

16 ianuarie 2021 și-a început

activitatea de ambasador extraordinar

și plenipotențiar al

României în Finlanda. Vorbeşte

fluent limbile engleză,

franceză şi spaniolă şi are cunoştinţe

de italiană și rusă.

Occidentul Românesc:

Cum ați ales cariera de diplomat?

Maria Ligor: Diplomația

este una dintre cele câteva

profesii pentru care ai nevoie

de vocație. Este o potrivire între

context și personalitatea ta,

educația și cultura dobândite

în anii de școală și mai apoi în

întâlnirile cu cei care ne ating

sufletul. Am devenit diplomat

pentru că am știut, am intuit,

poate fără să înțeleg prea bine,

cel puțin la început, că acesta

era rostul meu. Mai întâi, pentru

că după Revoluție a devenit

posibil să studiez relații

internaționale, să mă specializez

în afaceri europene, apoi

pentru că m-am putut înscrie

la un concurs pentru cele 10 locuri

la admiterea în MAE, așa

cum se organizau în anii ’90,

când se reconstruia serviciul

extern al României cu tinerii

de atunci, școliți de astă dată

în universitățile occidentale.

După, am avut îndoieli pentru

că erau încă multe lucruri de

îndreptat și noi eram foarte

tineri și nerăbdători, dar de regretat

nu am regretat niciodată.

Occidentul Românesc:

Care sunt momentele care

v-au bucurat cel mai mult, ca

diplomat?

Maria Ligor: Toate proiectele

pe care le-am gândit și

realizat au fost duse la capăt

pentru că am investit multă

energie, atenție și tenacitate.

În peste 20 de ani de carieră,

am avut privilegiul să contribui

la o sumedenie de obiective

importante ale diplomației române,

cum ar fi de pildă aderarea

la Uniunea Europeană,

în perioada în care am condus

departamentul de afaceri europene

din MAE sau la primele

versiuni ale parteneriatului

pentru integrare europeană

cu Republica Moldova. La

Bruxelles, în 2002, și mai târziu

ca ambasador la Ottawa,

am avut ca prioritate eliminarea

vizelor pentru români. La

Madrid, am pus bazele a ceea

ce a devenit ulterior parteneriatul

strategic cu Spania, am

extins rețeaua de consulate și

introdus consulatele itinerante

ca practică, am contribuit la

lansarea Institutului Cultural

Român și, mai ales, am creat

posibilitatea studierii limbii

și culturii române în școlile

spaniole. În anii din urmă, am

luat parte la o veritabilă aventură

profesională, o nouă formă

de diplomație, în conducerea

Fundației Europene pentru

Democrație, o construcție sui

generis prin care UE și statele

membre acordă sprijin

societății civile și activiștilor

pentru drepturile omului din

țările din vecinătatea Uniunii,

un exemplu recent find

Belarus. Cel mai nou proiect

este legat de responsabilitatea

ce îi revine Ambasadei

României la Helsinki de a reprezenta

NATO în Finlanda, ca

punct de contact.

Occidentul Românesc:

Care au fost cele mai mari

provocări ale carierei de diplomat?

Maria Ligor: Un parcurs

profesional relativ îndelungat,

mai cu seamă în diplomație,

adună experiențe diverse,

care ne clădesc. În diplomație,

poate ca în medicină, înveți în

permanență. Nu prea este loc

de blazare. Dacă ajungi să crezi

că nu mai ai nimic de învățat,

ai atins capătul de drum. Cum

parcursul nostru profesional

este format din blocuri de

experiențe, din capitole, cred

că cele mai mari provocări

sunt tranzițiile, trecerile de la

un capitol la altul.

Occidentul Românesc:

Vorbiți-ne, vă rugăm, despre

experiența de a fi ambasador în

Spania și, respectiv, în Canada,

iar acum în Finlanda.

Maria Ligor: Cum spuneam,

drumul nostru este

alcătuit din capitole, în cazul

meu acestea au însemnat anii

petrecuți în Spania, în Canada

și acum în Finlanda, iar mai

înainte în Belgia, Suedia,

Franța, Elveția, Luxemburg.

De fiecare dată când încep un

nou capitol profesional, o fac

cu aceeași curiozitate și interes

cu care deschizi o nouă carte,

cu aceeași emoție și energie cu

care ne întorceam în clasă, în

prima zi de școală. Un capitol

nou însemnă o promisiune a

unor experiențe revelatoare, a

unor întâlniri noi, a unor proiecte

inedite. În Spania, țara

primului meu mandat de ambasador,

totul era nou, totul era

de definit și organizat. Am avut

parte de o colaborare exemplară

din partea autorităților spaniole,

cooperare stimulată și de

faptul că românii deveniseră

cea mai numeroasă comunitate

de străini. Am avut prilejul

unor întâlniri excepționale, de

la personalități culturale, ale

lumii universitare, la oameni

de afaceri sau politicieni. Am

avut privilegiul unic să fiu gazda

unei vizite regale, Regele

Mihai a fost alături de românii

din Madrid la slujba de înviere

din 2010, am organizat alături

de colegii spanioli vizita de

stat a Președintelui României,

am luat parte la numeroasele

activități din programul

Președinției Consiliului UE

exercitată de Spania, am avut

bucuria de a fi parte la numeroase

proiecte culturale,

expoziții, concerte, conferințe

organizate de ambasadă. Mai

presus de orice însă Spania

îmi rămâne foarte aproape de

suflet, ca o a doua casă, ca o a

doua familie.

Canada este un continent,

la propriu. O lume nouă, în

bună parte încă neîmblânzită.

Concentrată, ca populație, în

apropiere de granița cu puternicul

vecin de la sud. Și cu o

dualitate a civilizațiilor anglosaxonă

și francofonă. Canada

contemporană este însă mult

mai complexă, aș zice că ar

putea fi un eșantion al omenirii,

dat fiind mozaicul de populații

imigrate, poate al părții educate

și politicoase a omenirii. Este

o societate compusă și recompusă,

nu fără tensiuni, nu fără

cotloane întunecate. Tratamentul

aplicat în ultimele două sute

de ani populației indigene,

Primelor Națiuni, așa cum ni

se dezvăluie în ultima perioadă,

a lăsat cicatrice adânci, iar

efortul de stabilire a adevărului

și reconciliere este încă incipient.

Într-o notă personală, am

descoperit multe din poveștile

coloniștilor sosiți la începutul

secolului trecut din Bucovina

„pentru a deschide vestul”, din

cele ale exilului politic din timpul

comunismului sau istoriile

noului val de canadieni de origine

română ajunși la Montreal

sau Toronto după 1990.

Cât despre Finlanda, este

încă devreme pentru concluzii.

Primele impresii sunt pozitive.

O societate așezată cu oameni

dintr-o bucată, cum se spune pe

la noi. Cu respect față de natură

și om, care a răzbit peste

greutăți și a atins un nivel de

prosperitate și dezvoltare de

care finlandezii sunt mândri.

Occidentul Românesc:

Ce anume v-a plăcut în

Spania, respectiv în Canada

și Finlanda?

Maria Ligor: Căldura,

spontaneitatea, apropierea și

prietenia spaniolilor. Nebunia

zilelor și nopților din timpul

Feriei de Abril și solemnitatea

și fervoarea procesiunilor din

Semana Santa. Orizonturile

vaste, nesfîrșite ale Canadei,

ascuțimea gerului care mușcă

din obrazi în toiul iernilor lungi.

Spiritul finlandez, așa numitul

sisu, determinarea cu care

înving dificultățile și siguranța

de sine cu care afirmă că sunt

cel mai mulțumit popor de pe

glob.

Occidentul Românesc:

Cum ați colaborat cu comunitățile

de români din

cele trei state?

Maria Ligor: În fiecare din

țările în care am fost la post, un

element central al mandatului

a fost să cunosc și înțeleg problematica

asociată cu prezența

românilor. Am fost de câte

ori a fost posibil în mijlocul

comunităților răspândite în

toată Spania, din Nord, la Sud

și din arhipelaguri, în vârf de

munte. Am descoperit paralele

între istoriile românilor din

Spania și cele ale spaniolilor

care au emigrat în Europa sau

în America Latină. M-am bucurat

de fiecare dată când am

fost invitată să le fiu alături în

biserici. Am fost încântată să-i

regăsesc la catedră în marile

universități ale Spaniei, ca

doctori în spitale, ca specialiști

în inginerie, dar și, de multe

ori, ca mediatori culturali,

ca brutari sau în agricultură

și construcții. Mi-au plăcut

poveștile celor care după ani

petrecuți în Spania și-au luat

inima în dinți și au revenit acasă

unde și-au clădit un rost. Dar

și istoriile celor care au fost

nevoiți să se mute în alte țări

după ce au părăsit Spania. Ca

europeni, românii au profitat

foarte mult de pe urma liberei

circulații. Modelul de imigrare

în Canada este diferit, este o

imigrație controlată, bazată pe

un proces de selecție riguroasă.

Mentalitățile sunt distincte în

rândul categoriilor mari care

formează populația cu rădăcini

în România. Sunt canadieni de

origine română, la a treia sau a

patra generație, sunt cei care au

ajuns în țara nord-americană ca

refugiați politici în timpul comunismului

și cei care au căutat

un viitor mai bun, mai sigur,

cum sunt de pildă numeroșii

ingineri formați în România

și ajunși în Canada în anii ’80

sau ’90. În ceea ce îi privește

pe românii din Finlanda, care

sunt mai puțin numeroși, i-am

întâlnit mai degrabă on-line

și în cîteva rare ocazii în

persoană. Este o populație

mai degrabă și dinamică. Pe

măsură ce restricțiile impuse

de pandemie vor dispărea

voi putea vizita comunitățile

din afara Helsinki-ului, la

Tampere, mai ales, sau din insulele

A aland. Contactele nemijlocite

cu românii din afara

granițelor mi-au ușurat mult

sarcina în perioada în care

am exercitat mandatul de ministru

pentru diaspora, cand

unul din proiectele fanion a

fost modificarea legislației

electorale pentru a simplifica

accesul la vot, dar și a

normelor de finanțare a proiectelor

propuse de ONG-uri

ale românilor din străinătate.

Am încercat atunci să schimb

perspectiva guvernului asupra

relațiilor cu diaspora, care

poate fi un partener veritabil

al statului român pentru modernizarea

țării.


Alese doamne SEPTEMBRIE

2021 09

Nu prea este loc de blazare”

Occidentul Românesc:

Ce înseamnă pentru dumneavoastră

a fi cetățean european?

Maria Ligor: Este un

privilegiu să aparținem de un

continent care s-a aflat sute de

ani în centrul istoriei omenirii.

Este însă și o responsabilitate

ce ne revine ca să ne asigurăm

că Europa continuă să fie

mai ales un proiect de viitor.

Europa înseamnă beneficii

imediate pentru cetățenii săi,

libera circulație, dreptul de a

ne stabili neîngrădit oriunde pe

teritoriul statelor membre și de

a beneficia de un statut egal cu

al uni localnic, dreptul de a studia

oriunde în Europa, moneda

unică pentru cei din zona euro,

un pașaport european care oferă

o protecție puternică oriunde

pe glob. Pentru mine personal,

ca cineva care a lucrat

ani întregi pentru ca integrarea

României să fie posibilă, este o

mare mândrie să pot spune că

sunt cetățean european.

Occidentul Românesc: În

Spania, ați pus bazele programului

de predare a limbii,

culturii și civilizației române

în școlile spaniole. Cum vedeți

evoluția acestui program?

Maria Ligor: Acest proiect

îmi este în continuare foarte

apropiat. Și acum mai port

conversații despre el cu colegii

din cadrul Institutului Limbii

Române de pildă. A pornit ca

o idee, în vara anului 2006, și

a reușit în relativ scurt timp să

cuprindă peste 5.000 de copii

români, în șapte comunități

autonome. Deși au avut de

trecut o cumpănă în anii de

criză economică, cursurile au

continuat să fie organizate fără

întrerupere an de an. Așa cum

se știe, experiența din Spania a

stat la baza extinderii proiectului

mai întâi în Italia și apoi în

alte țări din Europa. Un factor

esențial în reușita proiectului

îl reprezintă calitatea și dedicarea

profesorilor. De aceea,

sunt de părere că după 15 ani

de funcționare, ar fi bine-venit

un audit independent care

sunt convinsă că va remarca

nevoia ca statutul profesorilor

să fie îmbunătățit pentru a evita

precaritatea și a fideliza un

corp profesoral cu competențe

profesionale unice. Aș sugera,

de asemenea, ca aceste cursuri

să beneficeze de mai multă

vizibilitate și reconoaștere din

partea autorităților.

Occidentul Românesc:

Care au fost punctele cheie

ale succesului diplomatic privind

eliminarea vizelor pentru

Canada și ce efecte a avut

acest demers?

Maria Ligor: Încă de la

preluarea mandatului de ambasador

în Canada am înțeles

că argumentația în sprijinul

eliminării vizelor trebuie întărită.

Interlocutorii canadieni

cu putere de decizie în

acest sens erau mai atenți la

demonstrații legate de beneficiile

și condiționările economice

ale unei asemenea decizii,

mai ales că aceste negocieri se

purtau în contextul negocierii

mai ample asupra unui Acord

Comprehensiv Economic și

Comercial între Canada și UE.

Pentru România era inacceptabilă

o situație în care toate

facilitățile și oportunitățile

create de Acord să nu poată fi

valorificate de companiile proprii

din cauza impedimentului

vizelor, altfel spus ar fi fost

vorba, în fapt, de o distorsionare

a concurenței libere, câtă

vreme nu exista egalitatea de

tratament pentru toți operatorii

economici europeni și canadieni.

Din cauza unor experiențe

precedente cu Ungaria și

Cehia, când renunțarea la vize

a fost urmată de o creștere importantă

a cererilor de azil în

Canada din partea cetățenilor

celor două țări, interlocutorii

de la Ottawa privilegiau o

abordare graduală, prudentă,

în ceea ce ne privește. Partea

română a fost încredințată însă

că decizia de eliminare trebuia

luată cât mai rapid posibil, iar

eventualul risc de imigrație necontrolată

va putea fi gestionat

fără probleme. Decizia a fost

până la urmă luată în 2016, iar

din 2017 românii au putut intra

fără vize în Canada. Statisticile

privind imigrația și solicitările

de azil au pus în evidență

creșterea numărului de solicitări

de azil, cel puțin în primul

an. De atunci cifrele au scăzut

gradual, confirmând analizele

noastre. Pe de altă parte, statisticile

privind numărul de

vizitatori români în Canada

indică o creștere importantă

ceea ce demonstrează faptul

că acest tip de deplasare se

înscrie de acum în normalitate

și se aliniază la o realitate mai

amplă europeană. Trebuie însă

subliniată încă o dată diferența

esențială între călătoriile fără

vize pentru perioade de cel

mult șase luni, în scop turistic,

și libera circulație de care

beneficiem în UE în virtutea

statutului de cetățeni europeni.

Occidentul Românesc: Un

mic exercițiu de imaginație:

dacă ați avea la dispoziție

o baghetă magică cu care

să schimbați trei lucruri la

România, care ar fi acestea?

Maria Ligor: Ca orice

organism social complex,

România este perfectibilă.

Dacă lărgim perspectiva și analizăm

cât mai obiectiv posibil,

nu se poate să nu recunoaștem

părțile bune ale țării noastre.

De regulă, obiectivitatea este

dată de metoda științifică cu

care măsurăm fenomene, inclusiv

de natură socială. Mai

multă măsură și bună cuviință

în interacțiunile sociale, mai

mult respect pentru adevărul

științific în analize și în fundamentarea

deciziilor, mai mult

echilibru în orice și mai puțină

polarizare și demonizarea celuilalt.

Occidentul Românesc:

Dar dacă ați putea schimba

trei lucruri cu implicare și

voință socială, civică, politică...

atunci care ar fi acele

trei lucruri?

Maria Ligor: Aș începe

cu fundamentele societății:

educația și sănătatea, și mai

concret cu profesioniștii din

cele două domenii. Aș introduce

măsuri de motivare a

celor mai buni dintre cei buni

pentru a-i atrage să profeseze

în învățământ și sănătate, organizare

coerentă, măsurarea

performanțelor, salarizare

competitivă, investiții în infrastructura

celor două sectoare.

Orice altceva ne-am propune

nu se poate realiza fără a ne asigura

un viitor sănătos, educat,

instruit și pregătit pentru lumea

de mâine. În sfârșit, aș căuta

soluții pentru a crea punți între

diaspora și țară, astfel încât

românii care trăiesc în străinătate

să devină parte integrantă

a corpului social al României.

Am adesea sentimentul că cele

două lumi evoluează paralel

și că suntem încă în cautarea

modalităților prin care să valorificăm

pentru binele general

extraordinara resursă pe care o

reprezintă experiențele acumulate

în diaspora.

Occidentul Românesc:

Viața unui diplomat înseamnă

multe călătorii, multă

dedicare, multă schimbare,

adaptabilitate și o atenție permanentă

în a reprezenta cât

mai bine interesele celor a căror

voce este. Cum ați împăcat

toate aceste aspecte, alături de

viața personală?

Maria Ligor: Spuneam

la începutul acestui dialog că

diplomația este vocație. Este

mult mai mult decât o slujbă

care se face de la 9 la 5. Este un

mod de viață pentru diplomat

și pentru familia acestuia. În ce

mă privește, a fost o adevărată

binecuvântare să împart aventura

profesională cu familia

mea. Am crescut ca persoane

din toate experiențele prin care

am trecut împreună de la primul

post la Bruxelles, la prima

zi de școală a fiicei noastre în

Spania, la ceremonia de la terminarea

liceului în Canada și

emoțiile sesiunilor ca student la

medicină. O altă vocație.

Occidentul Românesc:

Care sunt locurile din

România care vă sunt cel

mai aproape de suflet și unde

reveniți de fiecare dată cu bucurie?

Maria Ligor: Un bun obicei

pe care ni l-am creat în timp

a fost să petrecem în fiecare an

o săptămână din concediu (re)

descoperind regiunile României,

căutând să creăm experiențe

pentru fiica noastră prin care

să-i cultivăm rădăcinile care se

pierd atât de ușor pentru mulți

dintre copiii născuți și crescuți

în străinătate. Am revăzut

împreună zona Apusenilor,

am vizitat Oltenia și Porțile

de Fier, am mers la Arad și

Timișoara, ne-am pierdut în

Grădina Botanică a Clujului și

am cercetat nordul Moldovei,

am străbătut străzile pietruite

ale Sighișoarei, am înnoptat

într-una din casele din Viscri

și am vâslit împreună în Deltă.

Acum aceste incursiuni în lumea

de care aparținem s-au

rărit, forțați fiind de contextul

pandemic, dar le vom relua cu

prima ocazie. Îmi este dor să

ajung din nou în Maramureș

și în Bihor.

Occidentul Românesc:

Care sunt locurile (sau lucrurile)

preferate din țările

pe care le-ați cunoscut, de-a

lungul carierei de diplomat?

Maria Ligor: O sală de reuniuni

la Luxemburg, la încheierea

negocierilor de aderare la

UE în toamna lui 2004, fosta

mânăstire din același oraș unde

s-a semnat Tratatul de Aderare,

curtea interioară a Palatului

Regal din Madrid când s-a intonat

imnul înainte de prezentarea

scrisorilor de acreditare

în fața regelui Spaniei, biblioteca

construită în stil neogotic

din clădirea Parlamentului la

Ottawa, atmosfera hibernală în

preajma Crăciunului din orașul

Quebec, ploaia torențială de la

prânz din Brasilia, New Yorkul

pur și simplu, chemările

la rugăciune în Ierusalimul

de Est în zori, biroul unui tânăr

jurnalist în Muntenegru,

serele din reședința oficială

a Guvernatorului Canadei,

o bisericuță românescă din

Regina, Alberta, din 1903, construită

înainte de parlamentul

regional și registrul cu ctitorii

parohiei ortodoxe românești

din 1915, de la Ottawa, biblioteca

Universității din Salamanca

cu cărțile imprimate pe piele

de miel nenăscut, Generalitat

la Barcelona, cartierul evreiesc

din Strasbourg, discuții la sediul

MAE din Moscova, o zi de

lucru obișnuită care a început

la București, a continuat cu o

conferință la Bruxelles, consultări

bilaterale la Stockholm și

reuniuni interguvernamentale

la Napoli. Toate aceste locuri

nu ar însemna nimic fără oamenii

care le populează încă în

amintirile mele.

Un material în exclusivitate

pentru Occidentul Românesc


10 SEPTEMBRIE

2021

La Grădina Zoologică

… Grădina zoologică e un fel de magazin de jucării,

unde tigrii, girafele şi leoparzii sunt vii. Rogi

lupul să te ia puţin în cârcă şi când colo te mănâncă.

Hei, ca pe Scufița Roșie te-ar mânca, cuşca dacă

l-ar lăsa. Dar, vedeţi, aceste cuşti de fier, sau colivii,

sunt ca nişte bunicuțe ale lor: au grijă să nu facă

prostii. Copii! lăsaţi un pic gălăgia! Faceţi acum

cunoştinţă cu zoologia.

Iată aici reprezentanţii mândrei faune, care ştiu

să urle, să ragă, să zbiere, să schiaune. (Dar, miraţi-vă

mai încet, dragii mei, că asurziţi aceşti lei).

Oriunde întorci capul vezi un şarpe sau un leopard,

care sare peste un gard. Iată tigrul adus din Bengal

cu cheltuială. Toată blana de pe el e naturală. Mirela,

acela nu se strigă „cuţu-cuţu”, că e struţul. Balaurul

care se prăjeşte pe nisip e crocodilul, iar bazinul

de lângă el e Nilul. Elefantul care vă priveşte

ursuz e întrebuinţat în loc de troleibuz. Încaleci pe

el dimineaţa şi pleci la şcoală, mergând o mie de

staţii prin pădurea ecuatorială.

Sahara e o regiune şi mai dificilă. Pe acolo circulă

numai această cămilă. Oriunde ar pleca, îşi ia

întotdeauna apa cu ea, aşa cam la vreo două – trei

butoiaşe; cred că în cele două cocoaşe! (Fiindcă-i

limpede ca bună seară: nu poţi şti când curge apă

în Sahara!). Cangurul, uite, are blana roşie. Ca să

nu-şi piardă puii, îi poartă cu el într-o sacoşă (că i-a

mai pierdut odată, i-a căutat Australia toată).

Pagina copiilor

Unde fugim de acasă?

de Marin Sorescu

Lupul trăieşte în haite şi pe la noi. Mănâncă dimineaţa

oi, la prânz oi, şi seara tot oi. Din cauza

acestui meniu fix, umblă oamenii după el prin păduri,

cu puşti şi cu topoare, să-l cam omoare. Ursul

polar poartă, ca un moş, cojoc şi fular. Îi e ciudă că

aici nu-i aşa ger şi-ar intra într-un frigider. Ce să vă

mai arăt? Rinocerul? Dromaderul? Grădina zoologică

e foarte frumoasă, dar eu zic să mai mergem

şi acasă. E târziu: a sunat şarpele cu clopoţi la ora

trei. Și animalelor nu le place să mai întârziem peaici

după orele lor de servici. Ș-apoi, cei mari or fi

venit de la lucru acasă și acum ne așteaptă la masă.

Și e musai până mâine în zori să le povestim totul,

măcar de-o sută de ori. Cum a fost, cum a decurs

toată treaba … Altfel, înseamnă c-am văzut atâtea

jivine degeaba.

Cunoștințe peste cunoștințe

Uite, animalele nu mai stau în cuşti, deoarece

sunt domestice. Adică toate sunt animale civilizate.

Aşa că e bine să nu vă strâmbaţi la cai sau să

scoateţi limba la oi, că râd de voi. Este un animal

foarte folositor vaca, şi ce suflet bun are, săraca. Să

vă mai spun că şi purceluşii folosesc foarte mult

săpun? Ei ştiu cu toţii mai bine decât unii dintre

voi, că nu te poţi spăla cu noroi.

Toate oile pe care le vedeţi dincoace formează

o turmă (Mirela, iar ai rămas în urmă!). Şi oile lucrează

lapte, brânză şi smântână. Dar datoria lor de

căpetenie e să ne dea flanele de lână. De altfel, să

vă spun drept, lor nici nu le place să poarte vara

cojoace. Singure merg, o dată pe an, să se tundă

la cioban, cum mergeţi voi cei mai mici la „Ciufulici”.

Numai că oile nu au pretenţia, când le taie

laţele nenea Stan, să le pună călare pe un lup sau pe

un aeroplan.

Oile ştiu munţii noştri pe dinafară, că ar putea să

vorbească despre ei la şcoală.

Auziţi vuietul ăsta ca de grădiniţă de scandalagii?

Ne-apropiem de păsări. Tii! Tii! Răţuştele iar

se ceartă pentru jucării! Dar pe voi vă rog să fiţi cuminţi.

Puii pe care-i vedeţi aici încă nu sunt fripţi.

Uitaţi-vă bine: cu câtă poftă ciugulesc ei vitamine.

Găina care se plimbă printre ei, cu atâta fală, e o

cloşcă, adică o incubatoare naturală. Ea a tot dat

ocol cuibarului şi are bunătatea să clocească singură

ouăle, când se întrerupe electricitatea. Năzdrăvanul

ăsta roşu, l-aţi ghicit, este cocoşul. Găinile îl

urmăresc pas cu pas, pentru că e singura pasăre cu

ceas. Dar ceasul lui nu se vede, întrucât îl poartă

undeva în guşă ori în gât. De fapt, e un deşteptător

mai mare, pe care-1 pune să sune când soarele răsare.

Aşa. Am ajuns şi la lac, unde fac raţele cele bătrâne

„mac-mac” şi unde gâştele se scaldă şi fac şi

ele toate boroboaţele. Vedeţi gâştele şi raţele? Arză-le-ar

focul să le arză! Stau pe apă ca pe varză!

Şi toată ziua (vezi că le sperii) beau doar apă, ca

şoferii. Şi pentru că a venit vorba: unde-o fi maşina

aia? Că nu ne-o fi luat-o gaia? Dar nouă tot nu ne

pasă. Avem cu ce merge acasă, să nu-ntârziem de la

prânz: încălecăm pe câte-un mânz.

Pagină și selecție realizate de: Letiția Coza


Educaţie şi cultură SEPTEMBRIE

2021 11

Dan Caragea (Portugalia)

Critic literar, publicist, eseist,

critic de artă, critic de teatru și

traducător român. Este lusitanist,

specialist în psihologie și

lingvistică computațională. Din

2011, Senior Editor în cadrul

redacției Occidentul Românesc,

iar din 2019, redactor-șef.

Vom continua cu a doua

parte din Dicționarul Urban.

Acest dicționar online, mult

mai modest decât cel original

englez, ne înlesnește

accesul la sensuri greu de

descifrat altfel. În mare parte,

disproporția se explică

prin faptul că tinerii de azi se

exprimă într-o limbă amestecată

cu cuvinte și expresii în

engleză, iar fenomenul este

extins. Ca și în prima parte,

am operat unele modificări și

am căutat să atestăm pe cât

posibil termenii glosați.

holoanghăr; holangăr;

holonger; olangher; olangăr

Muncitor necalificat; salahor.

Din germ. Handlanger –

„pălmaș”. Cuvântul este tratat

în DEX.

„Când eram mic, lucram

pe șantier holongher, și mergeam

cu bicicleta la muncă,

îmi amintesc că aveam un

Pegas, apoi un Tohan, deci

probabil mergeam cu bicicleta

cu mult înaintea voastră.”

https://www.stiridecluj.ro/

social/campanie-pentru-ai-mobiliza-pe-clujeni-samearga-la-serviciu-pe-bicicleta-vezi-cum-poti-participa

j(e)alat, -ți

Polițist. Sinonim: gabor,

curcan.

Se folosește de obicei la

plural. Provine din „gealat”,

care are sensul de om voinic,

zdravăn (și violent), după

DEX. Este de origine turcă.

jder

Organul genital femeiesc

neepilat.

De la sensul principal, ca

metaforă.

jegos

Persoană lipsită de caracter;

nesimțit, mincinos.

Prin extensie, de la sensul

principal.

„Întrebat dacă a avut un

schimb de replici cu Norica

Nicolai și dacă a spus că

atacul acesteia a fost «jegos»,

Antonescu a răspuns:

«Da, dar a fost înăuntru».”

Limba noastră cea de toate zilele (9)

RĂTĂCIT PRINTRE TINERI (II)

Curentul, 27.06.2014

jenibil

Despre o situație deopotrivă

jenantă și penibilă.

Format din „jenant” și

„penibil”.

„Absolut jenibil modul

în care o serie de aleși s-au

milogit de colegii lor parlamentari

să nu le ridice imunitatea.”

DC News, 20.11.2014

jolidon

Jandarmerie.

De la numele firmei Jolidon.

junghi

Obiect de calitate proastă

sau aflat în stare deplorabilă.

Sinonim: jaf.

Prin extindere, de la sensul

principal.

lachetă

Femeie care duce o viață

desfrânată.

lănțar

Vidanjor.

Apare înregistrat în MDA

(2010), Dicționarul de argou

(2007), însă cu alte sensuri.

Derv. din lanț.

„Îl făcuseră lănțar. Adică?

Îl trimiseseră, și el primise,

să nu moară de foame,

sau poate din aceeași trufie

jubilatoare pe care o simțeam

și eu acum, să tragă cu lanțul

căldări de căcat din haznalele

orașului.” (Marin Preda, Cel

mai iubit dintre pământeni,

vol. II)

leuștean

Devize (dolari, euro). Se

mai spune și pătrunjel.

Format prin analogie cu

culoarea verde a bancnotelor.

libelulă

Organul genital bărbătesc.

Poate și prin asemănare

fonică la final cu termenul

vulgar.

lobodar

1. Persoană care stârnește

disprețul. 2. Fumător de marijuana.

Derv. din lobodă.

machitor

Alcoolic, bețiv.

Deriv. Din machi, a se

îmbăta. Verbul este înregistrat

în MDA (2010) și în

Dicționarul de argou (2007)

„Cuvântul machitor are

un sens negativ în spațiul

public și este înțeles de ce.

Cei care beau mult, cei care

sunt prieteni deosebiți cu

băutura, cei care au dorința

să se îmbete, să se facă «cometă»,

primesc în semn de

distincție, această catalogare,

ca fiind machitori.” https://

preutescu.wordpress.com/

tag/machitor/

mafoame

Persoană fără posibilități

materiale; sărac.

După personajul lui Eugen

Barbu din „Groapa”.

„L-am cunoscut pe celebrul

personaj Mafoame,

care a trăit în Rahova, nu în

Cuțarida, cum a scris Eugen

Barbu. Mafoame mergea cu

mâinile la spate și nu deschidea

nicio ușă.” https://

www.bloguluotrava.ro/

femeia- este-cea-mai-mareminune-pe-care-a-lasat-odumnezeu-pe-pamant-eaalege-ea-cheama-

cucerestesi-domina/

mufarină

Figură, față.

„Airbagul a sărit și i-a

rupt mufarina mai rău decât

ar fi încasat-o de la accident.”

https://www.reno.ro/Acci-

dente-page-364-t123209-

s10890.html

nerd

Tocilar.

Cuv. englez.

orfan

Persoană lipsită de

inteligență; prostănac.

*

Aș încheia acest articol

cu reflecțiile lui Christophe

Clavé, președinte al EGMA

S.A., profesor de strategie

și gestiune. Textul se referă

la limba franceză, dar se

potrivește și limbii noastre,

unde sunt pe cale de

dispariție: perfectul simplu,

mai mult ca perfectul, viitorul

anterior, conjunctivul trecut,

condiționalul trecut, atât

în oralitate, cât și în scris...

„Sărăcirea limbii și ruinarea

gândirii”

„Dispariția treptată a

timpurilor verbale (conjunctiv

trecut, imperfect;

forme compuse ale viitorului,

participiul trecut...) dă

naștere gândirii la prezent,

limitate la momentan, incapabilă

de proiecții în timp.

Generalizarea tratării cu tu,

dispariția majusculelor și a

punctuației sunt toate lovituri

fatale date subtilității exprimării.

Ștergerea cuvântului

«domnișoară» nu înseamnă

doar să renunți la estetica

unui cuvânt, ci și să promovezi

ideea că între o fetiță și o

femeie nu există nimic.

Mai puține cuvinte și mai

puține verbe conjugate înseamnă

mai puține capacități

de a exprima emoțiile și mai

puține posibilități de a elabora

o gândire. Studiile au

arătat că o parte a violenței

în sfera publică și privată

vine direct din incapacitatea

de a exprima în cuvinte

emoțiile. Fără cuvinte pentru

a construi raționamente,

gândirea complexă, dragă

lui Edgar Morin, este împiedicată,

devine imposibilă.

Cu cât limba este mai săracă,

cu atât există mai puțină

gândire. Istoria este plină de

exemple și multe texte, de la

Georges Orwell, în 1984, la

Ray Bradbury, în Fahrenheit

451, au relatat cum dictaturile

tuturor obediențelor au

împiedicat gândirea prin reducerea

și îngustarea numărului

și înțelesului cuvintelor.

Nu există o gândire critică

fără a gândi. Și nu există

gândire fără cuvinte. Cum să

construiești o gândire ipotetico-deductivă

fără să domini

condiționalul? Cum să

privești viitorul fără conjugare

la viitor? Cum să deprinzi

o temporalitate, o succesiune

de elemente în timp, fie

că sunt trecute sau viitoare,

și durata lor relativă, fără un

limbaj care să facă diferența

dintre ceea ce ar fi putut fi, ce

a fost, ce este, ce s-ar putea

întâmpla și ce va fi după ce

s-ar putea întâmpla? Dacă un

strigăt de raliere s-ar auzi astăzi,

ar fi cel îndreptat către

părinți și profesori: faceți-vă

copiii să vorbească, să citească

și să scrie ─ pe elevii

voștri, pe studenții voștri.

Învățați și practicați limbajul

în cele mai variate

forme, chiar dacă pare complicat,

mai ales dacă este

complicat. Pentru că în acest

efort stă libertatea. Cei care

explică de-a lungul timpului

că ortografia ar trebui simplificată,

care curăță limbajul

de «defectele» sale, cei care

desființează genurile, timpurile,

nuanțele, tot ce creează

complexitate, sunt groparii

minții umane. Nu există

libertate fără exigențe. Nu

există frumusețe fără gândirea

frumuseții.”

Foto: living-legendsvillas.com


12 SEPTEMBRIE

2021

Campania de excelență a

românilor din diaspora derulată

de publicația Occidentul

Românesc vă invită, în ediția

lunii septembrie, să o cunoașteți

pe Dorina Popanton, care

locuiește din 1991 în orașul

Grein din Austria. Ea și soțul

ei aveau 25 de ani când au plecat

din România, chiar după

Revoluție, cu tot cu primul

lor născut, atunci în vârstă de

doi ani. Plecarea lor nu a fost

deloc una simplă și ușoară, ci

dimpotrivă: au trecut granițele

ilegal, cum se putea în acele

timpuri, au muncit la negru,

au trăit în condiții grele, dar

au răzbit pentru că și-au dorit

o viață mai bună pentru familia

lor și să fie respectați pentru

munca depusă. Au învățat pe

cont propriu o limbă nouă, ca

să se poată integra în comunitatea

austriacă, dar au păstrat,

acasă, și limba română. Uniți

de credință în jurul bisericii

din care fac parte, sunt membri

ai unei comunități destul de

numeroase de români și nu au

uitat de unde au plecat; astfel,

și-au dorit să ajute România de

la distanță, iar voluntariatul,

implicarea socială au devenit

modalitățile prin care reușesc

să schimbe viețile unor copii

săraci din țara lor de baștină.

Dorina Popanton s-a născut

în Feiurdeni, lângă Cluj. A urmat

Liceul Economic în Cluj-

Napoca și a lucrat ca vânzătoare

în comerț și apoi casieriță la

o frizerie (tot în orașul capitală

a județului Cluj). A absolvit și

un curs de calificare ca frizer,

iar în 1986 s-a căsătorit și ulterior

a născut primul copil al

familiei. După plecarea din

România, alți doi copii au venit

pe lume în Austria. Mezinul

are acum 17 ani, iar ceilalți doi

sunt deja căsătoriți, la casele

lor. Soțul Dorinei a lucrat în

industria de prelucrare a lemnului,

iar ea, după ani în care

Campania de excelenţă

„Am plecat din România pentru că am vrut să

a lucrat tot ce se putea pentru

a contribui la întreținerea familiei,

a absolvit o școală de

asistență socială orientată pe

îngrijirea persoanelor în vârstă

și lucreză, de zece ani, în

acest domeniu. Totodată, acum

predă și religie copiilor de la

două școli.

Camelia Jula: De ce ați

ales să plecați din România și

de ce în Austria?

Dorina Popanton: Situația

în România era grea când neam

căsătorit. Economic vorbind,

o duceai foarte greu. Eu

lucram atunci în comerț și încă

mai puteai face rost de una –

alta. Dar ne săturaserăm, ca familie

tânără, atunci la sfârșitul

anilor ‚ 80, să ne dăm peste cap

ca să avem mâncare, să stăm

la cozi imense. Soțul meu se

gândise să plece, dar riscul era

foarte mare. După Revoluție,

am sperat că lucrurile se vor îndrepta.

Fiind tineri, am sperat

că asta se va întâmpla repede...

După un an însă am luat decizia

să plecăm (aveam o familie de

prieteni care plecaseră deja în

Austria și ne-au spus că acolo

era mult mai bine). Timpurile

încă erau dificile pentru plecat:

nu aveam pașapoarte, mita era

foarte mare pentru a obține

rapid un asemenea document.

Însă a pleca mai departe nu era

o opțiune: spre exemplu, pentru

SUA trebuia să ai rude acolo.

Germania nu mai primea

azilanți, dar în Austria treceai

destul de simplu din Ungaria.

Așa că am plecat acolo pentru

că era singura opțiune la acel

moment. Motivul pentru care

ne-am dorit să plecăm a fost că

am vrut să muncim și să trăim

cinstit din munca noastră. Iar

copiii noștri să nu ducă lipsă

de nimic. Nu ne-am dorit să

ne îmbogățim, să ne deschidem

afaceri, ci doar să ducem

o viață normală.

Camelia Jula: Cum ați

ajuns în Austria, în aceste

condiții?

Dorina Popanton: Soțul

meu a plecat în decembrie

1990, iar eu și băiatul nostru

am ajuns la începutul lunii

mai în 1991, printr-o călăuză

care ne-a trecut ilegal. Se impuseseră

din nou vizele pentru

români, după o perioadă scurtă

în care se putea merge fără

viză. Așa că a trebuit să trecem

ilegal. Soțul era aici de câteva

luni, dar și el trecuse ilegal. A

cunoscut alți români, care organizau

filiera de călăuze prin

fosta republică Iugoslavia și a

plătit pe cineva să ne aducă,

pentru că a vrut să fim cât mai

repede împreună. Pentru mine,

călătoria respectivă a fost ca un

vis. Nu mi-am dat seama ce

fac, ce se întâmplă... tocmai

începuse războiul în Iugoslavia

când călăuza ne-a trecut pe la

granița Maribor, spre Gratz,

unde știa el o fâșie necontrolată.

A trecut și cumnatul meu

cu noi, iar el l-a purtat pe fiul

meu tot timpul pe umeri. Am

trecut printr-o apă, printr-o pădure,

iar dincoace ne aștepta o

mașină care ne-a dus la centrul

de refugiați de la Viena. De

acolo am fost repartizați unde

era soțul meu, unde lucra de

câteva luni: o zonă situată între

orașele Linz și Viena, chiar

pe malul Dunării. El depusese

deja cerere de azil, dar a primit

răspuns negativ, pentru că

România nu mai era regim dictatorial.

Când primeai un răspuns

negativ pentru cererea de

azil aveai două opțiuni: puteai

face contestație saut te descurcai

pe cont propriu. Soțul meu

și-a găsit ceva de muncă la negru,

am stat în chirii pe unde

am putut și am fost fericiți că

eram împreună. Sigur că ne

era greu, nu știam germană

deloc, nici engleză, decât foarte

puțin... acesta a fost începutul.

Camelia Jula: Un început

dificil pentru o familie tânără

și cu un copil, în aceste

condiții...

Dorina Popanton: Da, dar

am știut însă că vor veni vremuri

mai bune. Am cunoscut

mulți români acolo, care încă

așteptau răspunsurile pentru

cererile lor de azil și primeau

anumite ajutoare de la guvernul

austriac, ne ajutau și pe noi

cum puteau (primeau alimente

gratuit, bani de buzunar). Neam

sprijinit unii pe alții, cum

am putut. Atunci am învățat să

fac pâine, pentru că era scumpă

și noi consumam multă,

fiind obișnuiți din România să

mâncăm multă pâine. Ulterior

am renunțat la pâine, după ce

ne-am obișnuit cu mâncarea

consistentă de aici.

Camelia Jula: Când s-a

schimbat situația și cum a fost

integrarea în patria adoptivă?

Dorina Popanton: Situația

s-a schimbat după ce soțul meu

și-a găsit un loc de muncă oficial.

Avantajul era că un astfel

de loc de muncă aducea cu el

viză de ședere pentru un an de

zile. Noi am fost primul val de

refugiați pentru austrieci (iugoslavii

alungați de război au

venit cam la un an după noi).

Aveau o reținere față de noi,

nu știau cum să se raporteze la

noi... Au văzut apoi că aveam

nevoie de chirii, au încercat să

facă bani din asta, ne ofereau

spații greu locuibile, ei crezând

că noi venim dintr-un loc unde

nu aveam case decente. Mi-am

găsit și eu de lucru, dar sigur

că amândoi eram plătiți sub calificările

noastre, practic eram

muncitori necalificați. Însă

după un an de zile aveam tot ce

ne trebuie într-o locuință, ceea

ce alții abia reușesc într-o viață

în România. Recunosc că nu

ne-a fost ușor să ne integrăm

în disciplina foarte severă a

austriecilor, noi fiind obișnuiți

în România cu libertatea de a

munci mai comod, de a nu fi

întotdeauna punctuali, de a nu

ridica o hârtie de pe jos... Dar

ne-a plăcut Austria foarte mult

ca fiind o țară foarte curată și

foarte civilizată și cu oameni

foarte harnici. Noi, ca să răzbim

printre ei, să ajungem la nivelul

lor sau chiar să îi depășim,

trebuia să muncim 120%. Asta

ne-a adus recunoaștere, o altă

poziționare socială, dar nu a

fost deloc ușor, mai ales că nu

știam limba. Atunci nu beneficiam

de cursuri de limbă cum

primesc astăzi cei care vin aici.

Să ni le plătim singuri – atunci

nu ne-am gândit. Acum, dacă

aș da timpul înapoi, aș investi

în așa ceva! Am învățat singuri

germana, deși nu a fost ușor,

pentru că austriecii vorbesc

dialectul lor, dar sunt foarte

drăguți și politicoși, dacă întrebi

ceva, îți explică de multe

ori. Și multe probleme aici se

rezolvă prin telefon. Așa că

după an după ce am venit aici

noi am decis să nu ne mai întoarcem

în România.

Camelia Jula: Acum aveți

cetățenia austriacă?

Dorina Popanton: Da,

după zece ani locuiți aici

se pot depune actele pentru

cetățenie. Noi am obținut-o

în 2002, dar a trebuit să

renunțăm la cetățenia română.

Au fost foarte multe

formalități pentru asta și mulți

bani plătiți, dar ne-am dorit să

fim cetățeni austrieci pentru

că înainte ca România să fie

membră a Uniunii Europene

era un avantaj să fii cetățean

austriac, iar pentru anumite

locuri de muncă unii angajatori

cereau acest lucru, de asemenea.

Sigur, acum am putea

redobândi cetățenia română,

tot contra cost, dar nu avem

intenția deocamdată. Dacă

copiii își doresc asta, probabil

vor face singuri demersurile

de a o redobândi.


Campania de excelenţă SEPTEMBRIE

2021 13

muncim și să trăim cinstit din munca noastră”

Camelia Jula: Care a fost

reacția familiilor când ați decis

să plecați?

Dorina Popanton: Am lăsat

în urmă, e adevărat, părinți,

frați, prieteni mulți... Nu a fost

ușor. Părinții noștri au fost

foarte supărați că am plecat,

aveau speranțe în noi, să îi

ajutăm la bătrânețe. Am revenit

în țară abia după ce trecuse

un an și aveam viză, aveam

mașină. Am venit atunci în

concediu acasă și de atunci,

o dată pe an, în fiecare an, am

făcut asta. Stăteam la părinți și

ne vedeam prietenii, acum...

lăsăm bagajele la prieteni și

mergem la părinți, mamele

noastre mai trăiesc amândouă.

Ne pare rău că nu petrecem

mai mult timp cu ele, dar am

știut de la început că nu va fi

ușor. Socrul meu, când am plecat,

ne-a spus: nu-i nimic, dacă

voi plecați în Austria, copiii

voștri vor pleca în Australia! A

sunat ca un fel de amenințare,

era supărat, firește.

Camelia Jula: În ce zonă a

Austriei sunteți acum și cu ce

vă ocupați?

Dorina Popanton: Noi

am rămas în zona unde neau

repartizat inițial, pentru

că e o zonă foarte frumoasă

și ne-a plăcut mult. Orașul se

numește Grein, este chiar pe

malul Dunării. Având încă doi

copii după ce am ajuns aici, am

stat mult acasă cu ei, dar am

muncit ce am găsit în oraș – la

restaurante, la cofetărie, unde

prindeam un loc de muncă, iar

între locuri de muncă beneficiam

de șomaj, de ajutorul social.

O perioadă de 14 – 15 ani

am parcurs-o așa, am schimbat

multe joburi, am făcut de toate,

am învățat cuvinte noi în germană

în multe domenii, mi-am

clădit experiență. După ce al

treilea copil a ajuns la vârsta

de șase ani, mi-am dorit să fac

din nou ceva pentru mine și am

făcut o școală de asistență socială,

pentru persoane în vârstă,

iar de zece ani lucrez în acest

domeniu. Îmi place mult ceea

ce fac și, pe lângă asta, mai

predau la două școli religie, eu

fiind de religie neo-protestantă

(baptistă). Eu am lucrat mult cu

copiii în comunitatea noastră

românească religioasă și mi-a

plăcut foarte mult, iar acum am

șansa să fac aceste ore cu ei și

asta îmi aduce o mare bucurie.

Camelia Jula: Cum este

comunitatea românească de

acolo și ce acțiuni desfășurați?

Dorina Popanton: Avem

într-adevăr o comunitate foarte

frumoasă de români, suntem

foarte legați unii de alții. Mulți

dintre noi am și locuit împreună

mai demult, într-un complex.

Între timp, unii și-au cumpărat

case, alții și-au construit, dar

am rămas foarte apropiați. Ne

unește biserica, de asemenea:

ne întâlnim în fiecare duminică

aici, iar copiii noștri, datorită

acestei comunități de credință,

vorbesc și scriu românește

foarte bine. Aici în Austria am

cunoscut o familie de austrieci

care de 20 de ani desfășoară o

activitate caritabilă cu pachete

de Crăciun trimise în România

pentru copiii săraci. De 15 ani

colaborăm cu ei și suntem și

noi implicați în aceeași activitate.

Strângem lucruri pentru

copii, mergem în România să

vedem unde ajung, iar ca biserică

sprijinim o comunitate

din Sighișoara (sunt mai multe

proiecte acolo pentru copiii

romi, ca să fie încurajați să

meargă la școală, să aibă ce să

mănânce, cu ce să se îmbrace).

Camelia Jula: Ce anume

implică această activitate de

voluntariat și ce beneficii ați

văzut, în timp, ca urmare a

acestor acțiuni caritabile?

Dorina Popanton: Scopul

este ca pachetele să ajungă la

cei mai săraci copii, care nu

au primit niciodată un cadou

în viața lor. An de an, ne alăturăm

și noi, cu ajutorul bisericii,

acțiunii de a găsi astfel de familii

și de a le trimite pachetele.

Cam 40.000 de pachete,

din toată Austria adunate, prin

bunăvoința cetățenilor austrieci,

ajung în satele sărace,

unde avem contacte locale,

persoane dedicate care ajută

comunitățile. Cea mai mare

bucurie pentru noi toți este că

vedem cum, în 15 ani, aceste

acțiuni au produs schimbări benefice.

Vorbim de copii care au

reușit să termine liceul, au luat

bacalaureatul și acum se implică

ei, la rândul lor, în a-i ajuta

pe cei mai mici în același fel,

în special ca să își finalizeze

studiile. Mentalitatea lor deja

nu mai este cea a părinților.

Cunoaștem fete care au devenit

asistente medicale, spre exemplu

și, la fel, sunt implicate în

ajutorarea comunităților aflate

în nevoie. Scopul acțiunilor în

care suntem și noi implicați

este să îi susținem pe acești

copii săraci ca să nu abandoneze

școala. Eu am fost foarte

impresionată de familia austriacă

pe care am cunoscut-o

și care ne-a inspirat în acest

sens. Dacă ei, străini de patria

noastră, își pot dedica timpul

și o parte din câștiguri pentru

a face așa ceva, noi de ce să nu

facem? Cred că este o responsabilitate

morală pentru noi,

mai ales că nu am uitat cât de

rău am dus-o în țară, înainte de

a pleca. Iar aici se aruncă atât

de multe haine, spre exemplu,

în condițiile în care familiile pe

care noi le ajutăm nu își permit

să își cumpere haine nici măcar

de la magazine second-hand!

Ce să mai spunem de faptul că

sunt părți de lume unde este o

luptă acerbă pentru un pumn

de orez...

Camelia Jula: S-a schimbat

atitudinea localnicilor

austrieci față de românii

stabiliți acolo?

Dorina Popanton: Cu

siguranță da! Iar comunitatea

românească de aici e tot mai

mare, dacă ar fi să mă raportez

numai la bisericile pe care le

cunosc împrejur, pe o rază de

30 de kilometri, cred că suntem

peste o mie de români. Fiecare

orășel are deja români. Auzim

românește în magazine,

pe stradă. Au venit în ultimii

zece ani multe familii care au

încercat să își creeze un viitor

în România, inclusiv cu afaceri

proprii, dar au abandonat,

dezamăgite și au preferat să

ia viața de la capăt aici. Unii

au venit chiar din Spania sau

Italia în ultimii doi – trei ani.

Aici dacă ai un loc de muncă

poți rămâne, trebuie doar să

dovedești autorităților că te

poți întreține. Iar atitudinea

austriecilor s-a schimbat categoric

față de noi. Ei te citesc

repede dacă ești serios. La ei

contează foarte mult realizările,

faptele tale vorbesc pentru

ei. Sigur, fiecare nație are

oameni de toate felurile, și ei

știu asta. Oricum, ce este sigur

e că limba contează enorm

când vine vorba de procesul

de integrare și acceptare într-o

altă țară.

Camelia Jula: Ați păstrat

atât de bine și limba română,

pe care o vorbiți foarte corect

și acum...

Dorina Popanton: Nu

putem să ne pierdem limba,

vorbim acasă și română, și

germană, dar de regulă când

certăm copiii... o facem pe

românește! Noi acasă i-am

învățat limba română, iar când

au mers la grădiniță au învățat

germana acolo, pentru că noi

nu aveam cum să îi învățăm

o limbă pe care nici noi nu o

vorbim corect, nici acum. Nu

le-a fost ușor în primul an, dar

apoi au învățat. Dar limba și

tradițiile noastre și-au păstrat

locul în familie și în comunitatea

noastră de aici.

Camelia Jula: Facem un

exercițiu de imaginație cu

invitații acestei rubrici și îi

întrebăm ce ar schimba la

România dacă ar avea o baghetă

magică și ar putea face

asta pe loc. Așadar, dumneavoastră

ce ați schimba (măcar

trei lucruri) pe loc, dacă ați

putea?

Dorina Popanton: La

România nu se poate schimba

nimic dacă nu se schimbă

românii. Eu am fost mereu

convinsă că suntem un popor

civilizat, cu multe aptitudini,

dar cred că am pierdut seriozitatea

în relații cu semenii, dar

și în cea a omului cu el însuși.

Acesta ar fi un prim lucru pe

care cred că ar trebui să îl

schimbăm. Apoi, nu ar strica să

aibă oamenii și puțină credință,

puțină frică de Dumnezeu, nu

ar strica să își pună fiecare semne

în conștiința proprie, gândind

că există o putere divină

care veghează asupra noastră.

Și cred că ar mai fi de reparat

respectul românului față de

el însuși și față de ceilalți. În

comunism, când eram săraci,

ne ajutam și ne respectam mai

mult decât acum. Astăzi parcă

nu se mai cunosc vecinii între

ei și nu le mai pasă oamenilor

unora de alții.

Camelia Jula: Ce vă place

cel mai mult la patria adoptivă,

Austria?

Dorina Popanton: Ce ne-a

impresionat și ne-a plăcut la

austrieci este că își păstrează

tradiția, dar și faptul că au

condiții de trai oriunde în țară.

Aici poți sta la sat, dacă dorești,

dar acolo ai bancă, ai magazin,

ai tot ce îți trebuie, toate serviciile

necesare traiului, asfalt,

canalizare, toate utilitățile, indiferent

de vârful de munte sau

valea unde dorești să locuiești.

Ne place faptul că își țin cu

drag sărbătorile, au tot felul de

evenimente la care oamenii se

adună, socializează (baluri ale

Crucii Roșii, spre exemplu sau

ale pompierilor). Organizăm și

noi sărbători românești, adică

organizam, înaintea pandemiei.

Ne cunoaștem unii altora

tradițiile, e un schimb cultural

care se petrece firesc.

Camelia Jula: Ați luat

în considerare să reveniți în

România, poate la pensie?

Dorina Popanton: Nu, nu

luăm asta în calcul. Știu că

pentru noi pensiile nu vor fi

foarte mari aici la bătrânețe,

pentru că nu avem anii

lucrați. Dar când ești în vârstă

și ai nevoie de asistență

medicală e mai bine să fii

aici, unde serviciile medicale

sunt mult mai bune. Avem

rude din România care vin

aici când au nevoie de medic,

conduc sute de kilometri

pentru asta. Copiii noștri sunt

legați de România sufletește,

dar ei nu au trăit acolo. Noi

vedem Austria ca o țară salvatoare

pentru noi. Sigur că

nici acum nu suntem pe deplin

obișnuiți cu mentalitatea

celor de aici, dar cred că asta

e normal, pentru că nu putem

fi toți la fel. Mergem la sărbătorile

lor, dar nu simțim ca ei

și nici nu ne străduim, pentru

că ar fi artificial.

A consemnat: Camelia Jula

Foto: arhiva personală

Dorina Popanton


14 SEPTEMBRIE

2021

Cultură

Bucuria lecturii (III)

„Vergine madre, figlia del tuo figlio”

(Fecioară mam,-a fiului tău fată) – așa

începe una din cele mai frumoase rugăciuni

ale lumii creștine. Ea deschide

Cântul XXXIII din PARADISUL, a treia

parte a „Divinei Comedii” de Dante

Alighieri, de la a cărui moarte se împlinesc

700 de ani la 14 septembrie 2021.

Cele 13 terține reprezintă rugăciunea

adresată Fecioarei Maria de către Sfântul

Bernard, care este ales de Beatrice să-i

fie călăuză ultimă lui Dante spre contemplarea

divinității. Venerabilul bătrân

care a fost stareț al mănăstirii din

Clairvaux (Franța) a murit în 1153, fiind

un adept înflăcărat al cultului Fecioarei

Maria.

Această rugăciune îl arată pe marele

poet în stare să dea o înaltă valoare artistică

unor elemente creștine, atât de frecvente

în Evul Mediu. „Fecioara mamă”

este o expresie antitetică, desemnândo,

potrivit atributelor creștine, pe aceea

care a fost, prin imaculata concepție,

mama Mântuitorului creștin, dar și fiica

lui, ca Dumnezeu. În cer, Fecioara este

ca o torță de foc a carității, luminând tot

atât de puternic ca soarele de amiază.

„O negrăit de dulce frumusețe” o

numește Dante, dar nu se gândește

s-o descrie, considerând că ar fi cu

neputință. Fecioara Maria provoacă o

imensă bucurie tuturor dreptfericiților

din Empireu.

Sfântul Bernard îl îndeamnă pe Dante

să privească chipul Sfintei Fecioare, care

seamănă atât de mult cu al lui Cristos,

pentru a se putea pregăti în felul acesta

să suporte strălucirea chipului lui

Cristos, iar pe Fecioara Maria o roagă

să-i fie de ajutor lui Dante prin acordarea

supremului bine pentru un creștin:

viziunea lui Dumnezeu.

În ochii Mariei se poate citi

consimțământul, apoi privirea Fecioarei

se înalță spre „eterna lumină”, într-un act

de mută rugăciune. Dante mărturisește

că viziunea divină a fost ca un vis extraordinar,

de ale cărui amănunte nu-ți mai

aduci aminte, dar minunea lui a rămas

în inimă pentru totdeauna.

Poetul îl imploră pe Dumnezeu să-i

dea putința de a-și aminti înalta viziune

pentru a o lăsa posterității. Acesta este

finalul grandioasei opere, în care un

om, poetul florentin Dante Alighieri,

se înalță până la ceruri și cutează să-l

privească pe Dumnezeu.

Letiția Coza

Senior Editor Occidentul Românesc

Paradisul

Cântul XXXIII (fragment)

Fecioară mam,-a fiului tău fată,

umilă și mai sus de-orice făptură

și-a veșnicului sfat țintă fixată!

Tu-nobilezi a omului natură

atât încât al dânsei ziditor

n-avu dispreț să-ți fie-a sa făptură.

În sânul tău s-aprinse-acel amor

a cui căldură-n pace de vecie

ne crește floarea ăstui sfânt popor.

A milei tu ne ești aici făclie

de miez de zi, și-n lumea care moare

speranței ești fântân-apururi vie.

Ești mare-atât și-atotdispunătoare,

căci grație vrând un om, și nu prin tine,

e cel ce făr’ de-aripi ar vrea să zboare,

Căci mila ta, ea nu numai că vine

oricând o ceri, ci-adese-n prisosință

chiar nerugat-aleargă ea de sine.

În tine-i milă, în tine-ngăduință,

evlavie-n tine e, și-n tine toate,

tot ce-i pe lume bun într-o ființă.

Din cea mai jos a-ntregii lumi lacună,

venind văzu acesta pân-aci

pe câte spirite trei lumi le-adună,

Te roag-acum, prin grație-a-i dărui

privirii sale-avânt spre-a fi-n putere

la cel din urmă bine-a și-o sui.

Eu cel ce n-arsei pentru-a mea vedere

nicicând, ca pentru-a lui; cu rugi plecate

te rog, cerând a nu le-avea-n scădere,

Ca norii prinși de-a lui mortalitate

prin ruga ta să-i spulberi, ca-n lumină

supremul bun de sus să i se-arate.

Și te mai rog, că poți ce vrei, Regină,

că dup-asemeni vis tu să-i păzești

iubirea lui mereu de-acum senină,

Veghind să-i rupi pornirile-omenești –

Beatrice, vezi, și câte-s fericite

înalță mâni ca ruga să-mi primești!” –

Fixând spre rugător priviri slăvite

și dragi lui Dumnezeu, îmi arătară

ce mult iubește Ea rugări smerite;

Spre veșnica lumin-apoi cătară

cum nu credeam să poat-un muritor

să caute-n ea cu-așa lumină clară.

Și-aproape-acum de ținta tuturor

dorințelor, așa cum mi se scrise

am stins văpaia multului meu dor.

Bernard îmi dete semn și blând surâse,

să caut în sus, dar însumi eu de mine

eram dispus să fac precum voise.

Căci ochii mei, având puteri depline,

adânc s-au scufundat în punctul care

lumină e, etern perfectă-n sine.

Iar cum văzui apoi, și tot mai tare,

de-atare văz nici n-aveam noi cuvinte

nici minte-a-nvinge-atâta-mbelșugare.

Precum când vezi în vis o-întâmplăminte

și-i porți și treaz impresia avută,

dar de-altceva tu nu-ți aduci aminte,

Așa sunt eu acum, că-i dispărută

viziunea mea, ci-n inim-o dulcoare

îmi picură și-acum din ea născută.

Așa zăpada se topește-n soare,

în vânt așa se-mprăștie ce scrie

Sibila profețind pe foi ușoare!

Lumină-n veci, ce-ntreci cu-o veșnicie

umanul gând, dă-mi duhului puțin

din cum și cât mi te-arătaseși mie!

Dă limbii mele-atâta foc divin

să pot lăsa din gloria-ți fără fine

măcar și-un strop acelora ce vin.

Traducere de George Coșbuc


Un Brad de aur

Turism SEPTEMBRIE

2021 15

Gabriela Căluţiu Sonnenberg

(Spania). Economist, scriitor și

jurnalist, promotor de cultură,

traducător. Senior Editor în cadrul

redacției OR.

Atunci când vorbim despre

Patrulaterul de Aur al

României nu ne referim nicidecum

la aurul olimpic, ci la

un binecuvântat dreptunghi

din Munții Metaliferi, bazin

minier în care se concentrează

cele mai bogate zăcăminte

cu conținut aurifer din țara

noastră. Într-o epocă în care

documentarele despre căutătorii

de aur de la antipozi

precum Australia sau Alaska

fac furori pe posturile de televiziune

străine, noi, românii,

ne putem considera norocoși

să avem la dispoziție acest

loc râvnit, care ne invită să-l

vizităm la orice oră.

Cunoscută din cele mai

vechi timpuri drept una dintre

cele mai bogate regiuni

cu exploatări de metal prețios

din Europa și din lume, aria

aceasta și-a păstrat până în

zilele noastre capacitatea ei

irezistibilă de atracție. Am

pornit așadar înspre orașul

Brad, care găzduiește Muzeul

Aurului, păstrător al uneia

dintre cele mai interesante

colecții mineralogice din

lume. Instituția, deschisă în

toate zilele săptămânii, ne-a

primit cu porțile deschise și,

fără îndoială, respectând toate

regulile impuse de situația

pandemică actuală. Ne-am

simțit în siguranță, fără înghesuială

și fără timpi de

așteptare pe la cozi, cum se

întâmplă prin alte locuri, în

această vară aglomerată de

turiștii înfometați de libertate.

Delimitat de orașele

Deva, Brad, Baia de Arieș

și Zlatna, „dreptunghiul” închide

în interiorul său mai

multe mine, multe dintre ele

nefuncționale la ora actuală.

Astfel, de exemplu, de la data

de 5 februarie 2016, controversatei

exploatări din Roșia

Montană i se recunoaște valoarea

excepțională prin statul

român, zona fiind inclusă recent

în Patrimoniul Mondial

UNESCO și menționată

în nomenclatorul List of

World Heritage in Danger

( Patrimoniu Mondial în

Pericol). Se pune astfel capăt

disputei amplu mediatizate

pe tema extragerii cu metode

nocive a aurului din această

localitate, dat fiind faptul că,

pe viitor, în perimetrul ei este

interzisă orice activitate minieră.

Dar nu despre conflictele

moderne e cazul să vorbim

aici, ci despre aurul în sine

și despre frumusețea acestei

zone, ai cărei locuitori răbdători

se pricep să scoată la

lumină prețioasa resursă, perpetuând

o tradiție milenară.

De altfel, dacă aruncăm o privire

asupra cifrelor, nu acum,

ci cu mult timp în urmă, s-a

scos din pământ cea mai mare

cantitate de minereu aurifer

din această zonă: circa un

sfert din totalul aurului extras

provine din epoca romană, alt

sfert în Evul Mediu și un al

treilea din perioada dominației

Imperiului Austro-Ungar. Să

lăsăm așadar la o parte detaliile

legate de politică și

istorie și aruncăm o privire

asupra frumuseții materialului

în sine, prezent se pare din

abundență prin Munții Carpați

(nouă, evident, ni s-a arătat

doar dincolo de sticla vitrinelor

din muzeu).

După cum reiese din ustensilele

antice expuse în prima

sală, îndeletnicirea găsirii și

separării aurului este extrem

de migăloasă și epuizantă.

Arareori aurul se regăsește în

forma sa pură, aglomerat prin

pepite pe care pământul le-a

rostogolit și presat, împingându-le

tectonic la suprafață.

Mult mai frecvent este cazul

aurului detectat doar prin

ochi de expert, fin dispersat

în filoane, asociat cu diferite

sulfuri, lamele, filamente,

cristale, mușchiform, granule

(pepite) sau în aluviuni.

Pe scurt, minereu expus aici

din abundență într-un număr

impresionant de eșantioane,

depășind cifra de 32000 și

uimind prin varietatea și

frumusețea lor.

Vă puteți imagina că, pe

vremuri, meseria de căutător

de aur era practicată în zona

Bradului la fel de firesc precum,

să zicem, cea de tâmplar

sau de brutar? Cu alte

cuvinte, odinioară, era un

lucru obișnuit să te întâlnești

dimineața pe uliță cu săteni

purtând în mâini recipiente de

diverse forme, îndreptându-se

spre văile din apropiere spre a

„spăla” din albiile lor fărâmele

de aur. Ei bine, mie, imaginea

aceasta îmi inspiră farmecul

unei dimineți la țărmul unei

mări exotice, când pescuitorii

de perle se pregătesc să iasă

la „recoltă”. Dar, în mod sigur,

idila din Munții Apuseni

n-a fost nicicând așa de romantică,

în ciuda faptului că

peisajul este de o frumusețe

bucolică, parcă ruptă din rai.

A spăla aur nu este o îndeletnicire

pentru oricine. Doar

cine n-a încercat-o la viața sa

ar putea crede că e o chestiune

de simplă îndemânare. Eu

însămi am testat-o pe propria

piele, cândva, într-o minămuzeu

californiană, și m-am

lăsat păgubașă rapid, cu coatele

și degetele amorțite, temându-mă

ca nu care cumva

să arunc din greșeală ...

„copilul” cu albie cu tot. Un

angajat amabil m-a ajutat mai

apoi să pescuiesc din lighean

„pepitele” mele de aur aluvionar

mult râvnit (banale firmituri

de pirită sclipicioasă,

ascunse în el ca să ne inducă

nouă, învățăceilor, sentimente

euforice).

Cu totul alte forme a îmbrăcat

de-a lungul secolelor

industria extractoare a aurului

din minele de adâncime

ale Patrulaterului din

Carpați. Lăsând la o parte

pericolul iminent al surpării

galeriilor, căutarea și găsirea

unui filon putea să se întindă

pe o perioadă extrem de lungă,

necesitând migală. Filoanele

din Apuseni, vestite pentru

anvergura și consistența lor,

atingeau uneori lungimi de 2

kilometri și grosimi de până la

40 de metri! Bineînțeles, în interiorul

lor, aurul era puternic

dispersat. În plus, pe atunci

nu se inventaseră încă detectoarele

de metale... Aurul se

prezenta adesea în forme asociate

cu alte roci, făcând casă

bună îndeosebi cu calcitele și

cuarțul, prin bulgări denumiți

specimene (aglomerări neregulate,

aparent banale). Abia

după măcinare, strecurare și

curățare, se putea ști exact cât

aur era conținut în ele.

Pepitele de aur nativ pur

sunt însă și ele prezente în

Carpații României, luând

forme atât de frumoase, încât

trezesc invidia bijutierilor.

Colecția expusă la Muzeul din

Brad este renumită, iar o parte

din ea a fost chiar expusă prin

expoziții din întreaga lume.

Clădit practic direct la gura galeriilor

de mină, Bradul însuși

pare un oraș desprins dintr-un

album al unei Românii pline

de nostalgie. Încă de la sosire,

ritmul armonios în care

se scurge viața localnicilor

transmite blândețe și serenitate,

invitând vizitatorii să

uite de forfota modernității,

aflate la doar câțiva kilometri

distanță, la ieșirea de pe

autostradă (se cuvine spus că

tronsonul de autostradă dat în

folosință recent lângă Deva

este de o calitate ireproșabilă,

depășind tot ce am mai văzut

în vara aceasta prin Spania,

Franța, Germania și Austria).

În centrul orașului n-am

văzut lume grăbită. Oamenii

se salutau și își dădeau amabili

rând pe la trecerile de pietoni.

Prin locurile de parcare, generos

puse la dispoziție de edili,

nu se enerva nimeni. Aerul

răcoros, de munte, contribuie

la deconectare, iar cele două

statui din centru „împământează”

din start: capul de lup al

dacilor se completează perfect

cu un frumos basorelief, care-l

reprezintă pe Decebal, dar și

cu leoaica romană, alăptânduși

atentă puii legendari. Peste

drum de ele, Muzeul Aurului,

arborează simplu, fără

ostentație steagul României.

Fațada exterioară a muzeului

face trecerea spre interior, invitând

la reflecție încă dinainte

de vizitare, grație hărții murale

ilustrate cu fotografii de epocă.

Spre bucuria multor vizitatori

străini, explicațiile sunt

traduse și în limba engleză.

Ar mai fi multe de spus

pe marginea exponatelor,

atât de diverse și de interesante,

încât nu ne ajunge o

zi întreagă pentru trecerea

lor în revistă. Noroc că totul

este foarte bine sistematizat

și clasat, în așa fel încât se

poate dobândi o imagine generală

chiar și atunci când nu

se dorește intrarea în detaliu.

De parcă n-ar fi îndeajuns cu

frumusețea aurului, părăsind

cele 5 săli principale suntem

invitați să parcurgem

secțiunea uimitor de frumoasă

a mineralelor, găzduită de

patru alte săli, cel puțin la

fel de impresionante. Unele

exponate din rândul florilor

de mină sunt mai spectaculoase

decât cele cu conținut

aurifer!

Fără exagerare, la vederea

neasemuitei bogății expuse

aici e imposibil să nu rămâi

impresionat de bogăția subsolului

țării noastre și să nu

fii fermecat de valorile uriașe

de care dispune România. Nu

cred să existe român care să nu

simtă pe loc mândrie națională

în timp ce vizitează acest minunat

lăcaș. Un sentiment de

care n-ar trebui să uităm nici

pe alte meleaguri, acolo pe

unde ne poartă pașii și viața,

așa cum meandrele istoriei

au purtat aurul României prin

lume, ducându-ne și nouă, implicit,

faima.

Autor foto: Camelia Jula


16 SEPTEMBRIE

2021

rece și lipsit de trăinicie.” – Ben Jonson

Respectul este icoana „Tutela este incapacitatea

bunătății pe care o poartă fi inței umane de a-și folosi

omul în suflet și care se reflectă

asupra celorlalți oameni din instrucțiunilor de la o altă

abilitățile cognitive în lipsa

jurul său. Este o cheie care-ți persoană. Această tutelă este

permite să deschizi multe uși. auto-indusă atunci când cauza

sa nu rezidă în absența

Este prima condiție a adevăratei

egalități, de aceea și are rațiunii, ci în absența hotărârii

o notă de modestie. Când respectul

este excesiv, el vine din fără instrucțiuni de la o altă

și a curajului de a lua hotărâri

partea unui om batjocoritor persoană”. „Sapere aude!”

ori perfid, adică un om care își (îndrăznește să știi!), „Aveți

ascunde răutatea, viclenia sau curajul de a vă folosi propriul

necinstea, un om fățarnic, fals, simț al rațiunii!” – era mottoul

Iluminismului (Immanuel

duplicitar, ipocrit, ipocrizia nefiind

altceva decât viciul care Kant). Toate ideile formate și

alungă sinceritatea din sufletul consacrate în perioada iluministă

și-au găsit aplicarea la

omului.

Trăim în democrație, sfârșitul secolului al XVIII-lea

formă de guvernare în care în constituția SUA, dar și în legile

create de Revoluția france-

supremația aparține poporului

și care este inseparabilă de ză, ceea ce a determinat legarea

respectarea drepturilor omului conceptului de democrație cu

și ale cetățeanului. Apărută în cel de reprezentare politică și

Grecia Antică, a fost alăturată de existența unei adunări alcătuite

din delegați ai poporului.

unor concepte ca egalitatea tuturor

în fața legilor, libertatea, În secolul al XIX-lea atenția

egalitatea puterii, libertate egală

de exprimare. S-a considerat s-a îndreptat spre garanta-

teoreticienilor democrați

că democrația era superioară rea libertăților și drepturilor

celorlalte forme de guvernământ,

că numai ea putea să militându-se pentru integra-

fundamentale ale cetățenilor,

înfăptuiască conceptele respective.

Mai târziu, în perioada re-

și împotriva restricțiilor de tip

rea maselor populare în stat

publicană, Roma a exercitat o censitar asupra dreptului de vot

puternică influență asupra ideii (cens însemnând o câtime de

de democrație, afirmând liberul impozit necesară spre a fi alegător

și eligibil). Primul Război

acces al cetățenilor la diferitele

funcții după ce o lege stabilise Mondial a modificat viziunea,

egalitatea juridică dintre patricieni

și plebei. În Evul Mediu, directe, descentralizate, cu un

a apărut ideea unei democrații

redescoperirea filozofiei politice

clasice, în special a celei organizată la locul de muncă

puternic control de jos în sus,

aristocratice, dar și apariția – gândire marxistă preluată

primelor teorii contractualiste la nivel teoretic de „revoluția

au dus la afirmarea principiului bolșevică”. Secolul al XX-lea

legitimității populare, alături a avut în vedere viziunea elitistă

a teoriei clasice politice,

de tradiționala idee a originii

puterii divine.

care duce la reinterpretarea

Datorită ideilor călugărului democrației ca o modalitate

dominican, teolog, filozof, doctor

al Bisericii Toma d’Aquino deținătorilor puterii.

de selectare și de recrutare a

(1225 - 1274), influențat la rândul

lui de scrierile lui Aristotel Abraham Lincoln (1863),

În celebrul citat al lui

(384 î.Hr. - 322 î.Hr.), unul dintre

cei mai importanți filozofi narea oamenilor, de către oa-

democrația înseamnă „guver-

al Greciei Antice, s-a mai adăugat

principiul unui contract înțeleasă în modul următor:

meni, pentru oameni” și este

prin care membrii societății se „Guvernarea oamenilor” –

supuneau Principelui. Astfel, puterea provine de la oameni;

începând cu secolul al XIVlea,

puterea suverană a constat suverană care exercită pute-

oamenii reprezintă puterea

în facerea de legi în beneficiul rea sau acordă mandat pentru

poporului (sau acea parte a exercitarea puterii și oricine

lui care este predominantă). face parte din autoritate poate

În gândirea celor din Epoca fi considerat răspunzător de

Luminii sau Epoca Rațiunii către oameni; „de către oameni”

– puterea este exercitată

s-au afirmat principiile democratice

în mod definitiv împotriva

absolutismului. prin conducere directă de că-

fie prin reprezentanți aleși, fie

Iluminismul – curent de tre cetățeni; „pentru oameni”

gândire din Europa și America – puterea este exercitată pentru

secolului al XVIII-lea, a pretins

eliberarea ființei umane adică binele comun.

a servi intereselor oamenilor,

de sub tutela sa autoindusă: Aceste definiții s-au dovedit

Lipsa de respect

a fi înțelese în diferite moduri,

ducând la concluzia că indiferent

cât de lungă este tradiția

democratică într-o țară și cât de

mult s-a dezvoltat ea, nu poate

fi luată drept bună. În fiecare

țară, democrația și înțelegerea

de bază a drepturilor omului

trebuie analizate în permanență

pentru a face față provocărilor

cu care se confruntă fiecare

generație. Fiecare generație

trebuie să fie educată cu privire

la democrație și la drepturile

omului. Acestea recunosc drepturile

și libertățile individuale

care sunt inerente omului, dar,

uneori, sunt înțelese greșit, ca

un sistem în care individul se

bucură de libertate deplină, în

realitate aceste drepturi nefiind

absolute. Și-atunci, pentru rezolvarea

neînțelegerii, ecuația

implică noțiunea de Respect.

Este clar că democrația

ajută la stabilirea proceselor

care facilitează libertatea

oamenilor, dar, stabilește, de

la sine și limitele necesare.

Democrația oferă deci poporului

și indivizilor mai multă

libertate decât orice alt sistem

de guvernare, cu condiția să

fie stabilită o ordine, adică un

cadru instituțional și să fie implementată

ca atare. Pentru a

funcționa bine, democrația se

bazează pe un stat puternic care

exercită principiul statului de

drept și realizează un grad acceptat

de dreptate distributivă.

Un stat slab sau un stat de drept

slab înseamnă că acel guvern

nu este capabil să respecte cadrul

constituțional și legile.

În concluzie, democrațiile

depind modul cum asimilează

cetățenii democrația, cum se

implică activ în modul respectiv

de viață. Democrația este,

așa cum a afirmat Winston

Churchill (1947) „un sistem

politic prost, însă rămâne cel

mai bun dintre cele pe care

omenirea le-a inventat până

acum”. Dar de-acum înainte?

Ar trebui poate ca generațiile

prezente și viitoare să o

șlefuiască, asemeni unei statui

vechi, expusă dezintegrării. Să

facă ordine în dezordinea ivită

și aceasta pentru progresul și

binele omenirii întregi. Dacă

suntem în democrație, nu înseamnă

că putem fi liberi în

totalitate, că putem să vorbim

cum vrem, că nu este necesar

să ne cenzurăm cuvintele, că

putem să jignim cât și cum

vrem. Unii își pun întrebările:

de ce să-l respect pe cel din

fața mea, de ce să țin cont de

emoțiile lui, de ce să nu-l mint?

(unii chiar – de ce să nu-l jecmănesc?

– gândire egoistă care

Opinii

„La fel cum iubirea fără respect e trecătoare și nestatornică, și respectul fără iubire e

i-a făcut pe unii prea bogați,

dar nu și prea fericiți); ce mă

împiedică să-l desconsider, să-l

păcălesc, să-l înjosesc? De ce

să-mi respect limba? De ce

să respect oamenii de valoare

ai țării mele sau ai altor țări?

Să fie acesta modul de a gândi

al omului modern pentru

care a trudit societatea pentru

înălțarea lui?

Avem libertatea de a gândi,

simți și acționa în conformitate

cu propriul nostru eu, este

adevărat! De asemenea, avem

libertatea de opinie deschisă,

adică de a exprima public ceea

ce simțim și gândim. Dar cum?

Avem libertate, dar trebuie să

acceptăm și niște limite ale

libertății, altfel echilibrul social

nu este posibil. Să ne dorim o

libertate civilizată, nu haotică,

barbară. Fiecare ar trebui să se

cenzureze, adică să-și ordoneze

gândurile, în folosul creării

unei armonii în jurul său,

folosind o vorbire plăcută și

înțeleaptă, o acțiune rațională.

Libertatea se face cu alegere

înainte de acțiune: gândești,

te autocenzurezi și apoi te exprimi

și numai dacă este cazul

treci la acțiune.

Una este să fii politician

deștept și respectuos, și alta

este a fi mediocru și a-ți manifesta

șiretenia. O ascunzi un

timp, dar poporul simte și nu

va accepta. Vei dori să-l transformi

în sclav, el va protesta.

De la cine învață poporul?

Adică, de la cine ar trebui să

învețe? De la conducătorul său!

Așa ne putem respecta între

noi, așa ne vor respecta și cei

din afara țării noastre, căci nu

lipsa de respect este trăsătura

caracterului românului, americanului

și a altor nații, ci dimpotrivă!

De la Socrate cel ce a

produs o adevărată reformă în

gândirea antică atunci când a

văzut gravat pe frontispiciul

Templului din Delfi cuvintele

„Cunoaște-te pe tine însuți” și

mai apoi Religia care ne-a vorbit

despre primirea lui Hristos

și trăirea creștină profundă ce

pot produce revelația sinelui,

omul a încercat să se cunoască,

să înțeleagă și să se înțeleagă,

pentru a putea evolua.

„Cunoaște-te pe tine însuți”

înseamnă și recunoașterea propriilor

greșeli, slăbiciuni și cere

o voință continuă, seriozitate,

pentru depășirea vanității care

conduce adeseori la iluzia

asupra ta însuți. A fost o nouă

abordare a cunoașterii despre

esența omului, ca omul să știe

nu numai ce este, ci mai ales ce

vrea. Este cea dintâi cerință pe

care ne-o poruncește rațiunea,

este temelia cunoașterii și a

înțelepciunii. A, nu vrei să

te cunoști? Înseamnă că îți

terfelești propriul eu.

Între oamenii civilizați există

minime raporturi de respect

reciproc, formule de prețuire,

de respect, de decență, de bunsimț.

Dar, spre dezamăgirea

noastră, a majorității oamenilor,

a celor cu bun simț, ele

sunt eludate și ne confruntăm

cu o vorbire sau acțiune lipsită

de bun simț, cu folosirea unor

termeni indecenți, evitarea –

intenționată de multe ori – a

reverențelor de limbaj, nedându-ne

seama că în acest mod se

dezvăluie lumea în care trăim.

Vorbirea stradală nu poate fi

aceeași cu cea scrisă, nu poate

fi adusă cu predilecție pe ecranele

televizoarelor. Dar dacă

conducătorii, politicienii noștri

o folosesc, avem dreptul să o

reproducem, nu? O cenzură

proprie ar fi necesară, din respect

pentru interlocutor, pentru

popor și pentru demnitatea limbii

acelui popor. Altfel există

pericolul unei decadențe morale

și spirituale. Cu alte cuvinte –

respectă pentru a fi respectat! Și

să folosim cântarul minții, care

să ne spună până unde poate fi

denaturat acest respect.

Chiar dacă nu toate persoanele

merită, totuși avem nevoie

de respect pentru liniștea

noastră și pentru a nu inflama

relațiile dintre noi. Putem evita

confruntările de acest gen. Putem

fi mai concilianți, putem

ierta, putem moraliza decent,

putem tăcea. Suntem conștienți

ce consecințe pot avea cuvintele

lipsite de respect adresate

cuiva? Din păcate, în

democrație, oamenii obraznici,

cu tupeu, speculează buna

credință a semenilor și dau drumul

vorbelor fără nici un pic de

control. Antidotul acestei maladii

răspândite ar fi educația și

cultura. Unii nu cred în eficacitatea

acestui antidot sau mai

bine zis nu vor să-i dea crezare.

Vanitatea nu le permite! Este

vorba despre conducătorii care

și-au dobândit un loc „suprem”

în societate, pentru a hotărî și a

se exprima în numele nostru.

Respectul este o componentă

foarte importantă în orice

relație, în orice comunicare, fie

că e vorba de căsătorie, prietenie,

familie, serviciu, raporturi

interstatale. Comportamentele

agresive nu vor apărea în căsătorie,

nu ne vom pierde nici prietenii,

nu vor exista tensiuni la

locurile de muncă, nu vor exista

tensiuni între popoare, dacă

se va păstra un respect sincer al

unuia față de celălalt, fiindcă,

trebuie să recunoaștem, există

relații în care suntem implicați

de-a lungul vieții și în care va

fi întotdeauna nevoie de respect,

pentru a nu exploda vreo

„bombă”.

Este permis unui conducător

de stat să atribuie cuvinte

jignitoare omologului său

din alt stat? Îi permite acest

drept democrația? „Aurul se

cunoaște după culoare, păsările

după tril, oamenii după

cuvânt”, spunea cineva. Sau

o face crezând că poporul său

se amuză? Nu este atunci,

aceasta o ipocrizie? Lipsa de

respect demască ura din sufletul

omului, care nu poate

fi stăpânită din lipsă de bun

simț, de educație. Și totuși s-a

întâmplat! Am asistat, și nu

este pentru prima oară, când un

conducător nu s-a putut abține

de la jignire. A fost ca o provocare

nesăbuită, iar răspunsul

omologului său nu a fost mai

prejos. Istoric vorbind, au fost

multe confruntări între conducătorii

diferitelor țări, sau între

conducătorii diferitelor partide

din interiorul unei țări, dar s-au

folosit ironii subtile, expresii

elevate și nicidecum cuvinte

triviale. Vorbele aruncate la întâmplare,

fără autocenzură, de

către conducătorii zilelor noastre,

dar și unii oameni de rând,

nu sunt numai rele și imorale,

ci sunt adevărate blestemății.

Ne lovim, aruncăm cu pietre

unii în alții, când toți suntem

făcuți din lut și ne putem

sfărâma atât de ușor și atât de

repede...

Autor: Vavila Popovici

(Carolina de Nord – SUA).

Scriitor și jurnalist, poet, traducător

tehnic. Senior Editor

în cadrul redacției Occidentul

Românesc.


Español SEPTEMBRIE

2021 17

Con el 26% de la población inmunizada,

Rumania se halla en la cola de la Unión

Europea en cuanto al ritmo de vacunación

La desconfianza hacia las

autoridades y las campañas

de desinformación han llevado

al país a tener solo el

26% de la población inmunizada,

la tasa más baja de la

UE después de Bulgaria, con

solo un 19%, escribe elpais.

com.

Roxana imparte lengua

rumana en un céntrico instituto

de Bucarest y, pese al

inminente inicio de curso

a principios de septiembre,

todavía no piensa en vacunarse

contra la covid-19

como muchos compañeros

de trabajo –el 60% de los

profesores ya están inmunizados–.

Teme que la vacuna

le genere efectos adversos y

desconfía de las autoridades,

de los medios de comunicación

y los médicos. “No

quiero vacunarme; hay un

déficit de comunicación de

quienes deben promover la

vacunación, informaciones

contradictorias entre especialistas

y agresivas campañas

en contra de conocidos

personajes en la televisión y

las redes sociales”, advierte

la profesora, de 43 años.

Asegura que una vacuna

hallada en tan poco tiempo

no puede convencerla. Su

perfil es diferente del de la

mayoría de antivacunas en

Rumania, que se concentran

en las zonas rurales, con

bajos ingresos y sin apenas

estudios. Para apoyar sus argumentos,

Roxana dice tener

“colegas de trabajo que afirman

que no existe ninguna

pandemia y se interrogan

sobre qué sentido tiene va-

cunarse cuando el número

de contagios y fallecidos

muestra que [la crisis sanitaria]

está a punto de acabar”,

prosigue.

Con el 26% de la población

inmunizada, muy por

debajo del 67% de la media

europea, Rumania se halla en

la cola de la Unión Europea

en cuanto al ritmo de vacunación,

tan solo por delante de

la vecina Bulgaria, con 19%.

No siempre fue así: cuando

llegaron las primeras dosis a

principios de año, las autoridades

se mostraron eufóricas

al ver cómo la gente acudía a

vacunarse. Pero solo se trataba

de la parte de la población

que lo tenía claro y acudía

conforme llegaban dosis.

Los problemas comenzaron

después, cuando se trata

de alcanzar al resto, la gran

mayoría. Tras inocular el pasado

mes de mayo a más de

100.000 personas en un día,

ya son menos de 15.000 por

jornada las que reciben las

dosis en agosto.

Hasta ahora, solo unos

cinco millones de rumanos

se han vacunado en un país

de 19,4 millones de habitantes,

la mitad del objetivo

marcado para septiembre por

el Gobierno, que ya ha tenido

que vender 1.1700.00 dosis

de Pfizer a Dinamarca y otras

700.000 a Irlanda para evitar

que caducaran ante gran cantidad

de viales adquirida. Las

zonas rurales, más pobres y

envejecidas, acusan sobre

todo el desapego hacia las

vacunas, con apenas el 15%

de población inmunizada

frente a las tasas de alrededor

del 40% que se observan

en ciudades grandes como

Bucarest o Cluj.

Petru Marocico es alcalde

de Ulma, uno de esos lugares

en los que la vacunación

suena como algo remoto. Se

trata de una comuna de unos

2.000 habitantes en la provincia

de Suceava, junto a

la frontera de Ucrania, con

apenas el 2% de su población

con la pauta de vacunación

completa. “Yo tampoco me

he vacunado. Es una invención

mundial”, cuenta por

teléfono Marocico. “Nunca

he estado enfermo”, arguye

como justificación el edil,

de 52 años, aunque recalca

que ha hecho todo lo posible

por explicar a sus vecinos las

ventajas de la vacunación.

Otro alcalde, esta vez de

Barbulesti, a 60 kilómetros

de Bucarest, asegura que él

no tiene nada que ver con la

campaña de inmunización,

aunque su pueblo es el que

menor índice de vacunación

tiene del país: solo el 0,33%,

de un censo de poco más de

5.000 personas están inmunizadas.

“He delegado las

tareas a los servicios sanitarios

y he cumplido con mi

deber. Si me implicara [en

que la gente se vacune] y

falleciera alguien, la responsabilidad

recaería sobre mí”,

se defiende Vasile Lita, que

tampoco se ha vacunado. El

regidor asegura que la población

tiene miedo a las vacunas,

pero no dice nada de

que haya miedo a la COVID,

pese a que la enfermedad

se ha llevado por delante la

vida de 34.388 personas en

Rumania desde el inicio de

la pandemia. Ahora, la incidencia

es muy baja, de 20

casos por cada 100.000 habitantes

–con datos del Centro

Europeo de Prevención y

Control de Enfermedades,

ECDC– pero los contagios

van al alza cada día con la

variante delta.

Las autoridades están

preocupadas por estas bajas

tasas de inoculación, en las

que aflora un problema de

credibilidad hacia la campaña,

empezando por los propios

sanitarios: solo un 58%

se ha inmunizado de entre

los que trabajan en el sistema

público. De manera anónima,

un médico de un hospital

de la capital justifica así

su negativa a inmunizarse:

“Una vacuna es un experimento

genético; la campaña

de vacunación, una manipulación;

y la inmunización,

innecesaria”, señala. El coordinador

de la vacunación del

Gobierno rumano, Valeriu

Gheorghita, advierte del alza

de los contagios. “Esta nueva

ola afectará sobre todo a los

que no se hayan vacunado”,

apunta.

De hecho, esta semana ha

informado de que el 80% de

los nuevos contagios ocurren

entre personas no vacunadas,

igual que el 90% de los

fallecimientos. Gheorghita

reconoce que detrás del bajo

ritmo de inoculación está

una infructuosa campaña de

información sobre la vacuna,

sobre todo a los médicos de

primaria en las zonas rurales.

A todo esto, se suma la

desconfianza de los rumanos

hacia los gobernantes, que ya

era pronunciada antes de la

pandemia.

Según un estudio del

Instituto de Investigación

de Calidad de Vida rumano,

dos millones, que representan

el 15% de la ciudadanía,

se oponen a las vacunas y

recomiendan a sus cercanos

que eviten ponérselas porque

creen que no están suficientemente

probadas. Ante el

panorama, las autoridades

sanitarias planean introducir

bonos como el pago de 100

lei (20 euros) para incentivar

el interés por la vacunación y

frenar la ya anunciada cuarta

ola, cuyo punto álgido se

prevé en septiembre por la

variante delta, la más contagiosa

hasta el momento. Pero

poco más.

De momento, el Gobierno

rumano no se plantea introducir

la vacunación obligatoria

en ningún ámbito, según

el coordinador de la campaña

vacunal, Valeriu Gheorghita.

“El objetivo no pasa por aumentar

de cualquier forma el

número de personas que se

vacunan. Es importante que

la decisión se base en su deseo

y en la información que

disponen”, aclara. Por lo tanto,

considera que no se debe

obligar a los ciudadanos a

ponérsela: “No creo que

estemos preparados como

sociedad para entender este

tipo de enfoque. La vacunación

obligatoria no es una

solución.”

Una gran parte de los reticentes

ha sido seducida a

lo largo de los años a través

de las campañas antivacunas

difundidas en la televisión

nacional por celebridades,

como la presentadora Olivia

Steer, quien propaga la idea

de que “las vacunas contienen

mercurio y aluminio, una

mezcla que provoca autismo”.

También se ha presentado

una serie de supuestos

casos de niños que habrían

padecido enfermedades graves

o intratables después de

inmunizarse. Estas diatribas

antivacunas se han viralizado

con desorbitada rapidez

por Facebook, la red social

más utilizada en Rumania.

Según un sondeo de la empresa

demoscópica INSCOP

en marzo, el 55% de los rumanos

ha estado expuesto a

noticias falsas.

A este ruido mediático

le acompaña el negacionismo

religioso, otro germen

de disuasión para vacunarse

que ha obligado al Gobierno

a pedir la intermediación de

la Iglesia Ortodoxa Rumana

(BOR) para frenar la desinformación.

Algunos sacerdotes

se dedicaban a pregonar

teorías conspirativas y

disparates en las eucaristías,

como que “tras la vacunación,

al poco tiempo y en

combinación con la nueva

enfermedad, la piel de las

personas se llenará de escamas

como peces” o que “con

la inoculación se implanta un

microchip de seguimiento en

las personas”. Estas afirmaciones

se convirtieron en virales

en los medios sociales,

en un país en el que el 85%

de la población se dice cristiano

ortodoxo. Pese a que

un portavoz de la Iglesia trató

de atajar estos mensajes,

no existe una respuesta firme,

clara y convincente por

parte de esta iglesia como la

divulgada por su homóloga

griega, en la que insta a sus

clérigos a leer una circular

con preguntas y respuestas

sobre la vacunación.

Autor del artículo: Raúl

Sánchez Costa

Foto vacunación: Daniel

Mihailescu / AFP


18 SEPTEMBRIE

2021

Chiar dacă vorbim despre o

demonstraţie de putere şi există

posibilitatea să îl regăsim mai

mult în comportamentele superiorilor

ierarhici, bullyingul nu

ţine cont de rang şi există posibilitatea

să îl regăsim manifestându-se

şi pe verticală (caz în

care este denumit „mobbing”,

potrivit specialiştilor interogaţi

de Business MAGAZIN).

„Din păcate, proiectul Şefi

versus Lideri în România mi-a

devoalat faptul că avem în organizaţiile

din România extrem

de multe cazuri de bullying din

partea managerilor.”

Ca mai toate disfuncţionalităţile

comportamentele, şi în

cazul agresiunilor de acest tip,

rădăcinile pleacă din copilările:

„Cauzele sunt multiple, dar

pleacă de la modul în care noi

am fost crescuţi. Încă din copilărie

am auzit cu toţii că ceilalţi

sunt mai buni ca noi, ceea ce

a activat în noi mereu un spirit

competitiv şi o nevoie teribilă

de validare. Fără să vreau să

scuz comportamentul agresorilor,

aş vrea să ţinem minte că

doar oamenii ce suferă îi fac

pe alţii să sufere. De cele mai

multe ori, un agresor... pur şi

simplu nu ştie altceva. Acest

comportament poate apărea

din dorinţa de a avea putere,

putere ce îi hrăneşte statutul ce

de mic a învăţat că e necesar

să îl atingă cu orice preţ.”

Specialistul în HR merge

însă mai departe de atât şi

crede că este nevoie de demersuri

pentru a trata sursa

acestor comportamente în vederea

unui viitor mai bun. „La

nivel de societate, este nevoie

de educaţie. Avem foarte mare

nevoie de acţiuni concrete aici

dacă ne dorim ca peste 20 de

ani copiii noştri să nu spună

aceleaşi poveşti dureroase despre

relaţii de muncă toxice şi

burnouturi pe bandă rulantă.

Avem nevoie să ne raportăm

sănătos la muncă şi să relaţionăm

sănătos cu cei din jur,

atât în viaţa personală, cât şi

cea profesională.”

În caz contrar, efectele acestor

(micro)agresiuni la locul de

muncă au efecte vizibile asupra

angajaţilor şi, implicit, asupra

organizaţiei: „Se ajunge la

stimă de sine scăzută, stres,

scădere a performanţei şi, nu

în ultimul rând somatizarea

acestor trăiri în boli sau în

apariţia burnoutului”. Adaugă

că persoanele care se confruntă

Psiholog

„M-aş hazarda să spun că avem parte de

bullying în organizaţii la fel de mult ca în şcoli”

cu astfel de hărţuiri emoţionale

nu au încredere în echipele de

HR sau management să raporteze

incidentele de acest gen.

„Mai mult, politicile organizaţionale

nu par să fie suficient

de clare în a proteja victima.

Este un fenomen despre care

noi încă învăţăm să îl identificăm,

deşi are ştate vechi în cultura

noastră. Dar pentru mulţi

dintre angajaţii din România

astfel de tratamente au fost

până de curând considerate

normale – Aşa e şefu’ la noi.”

Magda Volonciu, avocat,

partener al firmei Magda

Volonciu & Asociaţii:

„ Bullyingul sau violenţa psihologică

ar reprezenta acţiunea

sau seria de acţiuni fizice,

verbale, relaţionale şi/sau cibernetice,

într-un context social

dificil de evitat, săvârşite

cu intenţie, care implică un

dezechilibru de putere.”

Ca mai toate dezechilibrele

din viaţa de adult, şi comportamentul

de «microagresor» îşi

are rădăcinile în copilărie. De

altfel, bullyingul este regăsit

mai des în contextul copiilor,

iar forma care se regăseşte în

mediul profesional are asemănări

cu prima, observă şi

psihologul Alexandru Buşilă,

fondator al proiectului Cortul

Terapeutic şi preşedinte al

asociaţiei Enable Emotions.

„Semnele sunt cam aceleaşi şi

sunt destul de evidente, atât la

copii, cât şi la adulţi, doar că

la adulţi pot lua forme mai subtile

– o atitudine de opunere în

cadrul şedinţelor, la fiecare şedinţă,

de pildă – dacă persoana

X afirmă ceva – persoana Y

o va contrazice întotdeauna”,

exemplifică psihologul.

Tot în ceea ce îi priveşte

pe adulţi, el spune că aceştia

pot deveni răutăcioşi, ba

chiar agresivi verbal; în cadrul

corporate păstrând aparenţele

– folosesc expresii şi cuvinte

care să doară, dar care nu reprezintă

neapărat nişte jigniri;

critica nefondată reprezintă iarăşi

o formă de bullying. „Tot o

formă de bullying este şi atunci

când ne place de o persoană –

la fel ca în copilărie – vrem să

transmitem unei persoane de

sex opus că suntem acolo, dar

prin forme de agresivitate.”

Acestea ar fi manifestări ale

unui prim nivel de bullying

profesional – cel care este şi

mai greu de demonstrat de

altfel.

Mergând mai departe de

atât, se poate ajunge inclusiv

la demiteri, la lipsa măririlor de

salariu sau, atunci când anumiţi

colegi – poate unii de sex opus,

folosesc formulări care jignesc

pe ceilalţi. „Cei care deţin

funcţii de management şi sunt

practicanţi ai bullyingului se

pot folosi într-adevăr de acestea

pentru a crea o stare de

disconfort, chiar mai mult de

atât, subalternilor. Când vine

vorba despre colegi de acelaşi

palier, pot exista răutăţi împărtăşite

cu alţi colegi - bârfa

făcută fără perdea, astfel încât

mesajul să ajungă la celălalt,

ameninţări între colegi „Te

spun şefului“. De fapt, comportamentele

gratuite, care au

ca fundament stările emoţionale,

intră la metode şi tehnici de

bullying, atât la copii, cât şi la

adulţi.”

Mai departe de atât, un alt

nivel al agresiunii între colegi

ar fi ceea ce în Statele Unite

este foarte bine legiferat - hărţuirea

sexuală: „Este tot o formă

de bullying, definită foarte

clar şi care este mai uşor de

demonstrat. La noi, o îmbrăţişare

între colegi nu capătă

forme de hărţuire sexuală, în

schimb în alte ţări nu ai voie să

îţi atingi sub nicio formă colegii,

decât cu permisiunea lor”.

Ce e de făcut? „Nici cei

care fac asta nu îşi dau seama

cât de mult rău pot face,

dar nici cei care sunt vizaţi nu

ripostează – prin impunerea

de limite sănătoase, cum ar

fi transmiterea mesajului: Te

rog să nu mai faci asta, pentru

că mă deranjează. Asta ar trebui

să învăţăm toţi, să punem

aceste limite, într-un mod clar

şi răspicat, nu prin manifestări

pasive cum ar fi dat ochii peste

cap, de exemplu.”

Alexandru Buşilă, psiholog,

fondator al proiectului

Cortul Terapeutic şi preşedinte

al asociaţiei Enable

Emotions:„Comportamentele

gratuite, care au ca fundament

stările emoţionale, intră la

metode şi tehnici de bullying,

atât la copii, cât şi la adulţi.”

Pentru ca această autoritate să

nu devină abuzivă, intervine

dreptul muncii, menit să asigure

un anumit echilibru prin

stabilirea unor norme juridice

de protecţie a „verigii subordonate”,

adică de protecţie a

salariatului. Pentru aceste raţiuni,

s-au conceput şi formele

de responsabilizare ale angajatorului

persoană juridică. „În

consecinţă, dacă un salariat

se consideră hărţuit la locul

de muncă, indiferent de forma

concretă pe care această hărţuire

morală o îmbracă, el are

la îndemână o acţiune împotriva

angajatorului său.”

Ce va solicita acel salariat?

Orice salariat care se consideră

hărţuit poate solicita în instanţă

obligarea angajatorului la stoparea

faptelor de hărţuire dar

poate invoca şi pretenţii, chiar

şi sub forma unor despăgubiri

materiale, în măsura în care

faptele de hărţuire pe care le-a

suportat i-au produs anumite

prejudicii concrete, materiale,

cuantificabile ( de exemplu,

dacă din cauza comportamentului

abuziv al angajatorului

salariatul s-a îmbolnăvit şi

îngrijirea sa medicală precum

şi recuperarea sa au presupus

anumite costuri). Salariatul

poate însă pretinde şi daune

morale, legiuitorul făcând referire

sub acest aspect la daune

„compensatorii sau morale”,

adică hărţuirea la care a fost

supus i-a produs prejudicii morale

evidente, (s-a îmbolnăvit,

a suferit traume sau rupturi în

viaţa conjugală, a fost marginalizat

în colectivitate, etc), iar

această durere morală trebuie

recompensată.

Legea stabileşte şi anumite

obligaţii concrete în sarcina

angajatorului care, dacă nu

sunt respectate, sunt de natură

a antrena răspunderea contravenţională

a acestuia. În primul

rând, în orice regulament intern

( regulament disciplinar) se impune

să existe obligaţia clară

pentru salariaţi de a nu săvârşi

fapte de hărţuire faţă de un alt

coleg (indiferent dacă astfel de

fapte presupun şi conotaţia discriminării

sau nu). Angajatorul

odată sesizat despre existenţa

unor fapte de hărţuire, indiferent

dacă asemenea fapte presupun

atitudinea abuzivă a

colegilor, a superiorilor sau de

ce nu, chiar a subalternilor, ar

trebui să «ancheteze» incidentul,

evenimentul, despre care

se face vorbire, iar în măsura

în care constată că există faptă

şi vinovăţie, să nu pregete să

adopte măsurile sancţionatoare

care se impun faţă de cei

culpabili, precizează Magda

Volonciu.

„De altfel, ar fi de subliniat

că lezarea drepturilor sau

demnităţii unui angajat de

către un alt angajat se consideră

a fi contravenţie, fapta

fiind pedepsită cu amendă de

la 10.000 la 15.000 lei.” De

asemenea, fapta angajatorului

de a nu adopta măsurile ce se

impun în scopul prevenirii şi

combaterii actelor şi faptelor

de hărţuire morală la locul de

muncă reprezintă contravenţie,

legiuitorul făcând referire

expresă «inclusiv» la fapta de

a nu prevedea în regulamentul

intern sancţiuni disciplinare

pentru angajaţii care săvârşesc

acte sau fapte de hărţuire morală,

amenda fiind de 50.000 lei.

„Dimpotrivă, dacă prin

anumite dispoziţii din reglementările

interne angajatorul

îndeamnă salariaţii la manifestări

de hărţuire, fie chiar şi

într-o formă indirectă, atunci

sancţiunea aplicabilă este

amenda de 200.000 lei şi aş

adăuga eu, intervine numai

răspunderea contravenţională

numai dacă fapta nu prezintă

elemente de natură a conduce

la răspundere penală. Evident

că este greu de crezut ca vreun

angajator prin dispoziţiile

sale interne să instige sau să

determine salariaţi la forme de

hărţuire a altor salariaţi, dar,

legiuitorul are în vedere orice

formă de manifestare, nu numai

manifestările directe ci şi

cele indirecte.”

Tocmai datorită gradului

mare de subiectivitate pe care

îi presupune aprecierea unor

fapte de hărţuire, este foarte

greu ca în practică să se predetermine

criterii, parametri

sau referinţe concrete care să

califice un comportament, o

atitudine sau fapte şi acte ca

fiind sau nu abuzive, hărţuitoare.

Întotdeauna trebuie avută în

vedere întreaga conjunctură,

întreaga „imagine” şi analizaţi

deopotrivă toţi factorii,

toate elementele legate atât

de persoana victimei, cât şi

de persoana hărţuitorului, de

activităţile prestate şi de situaţia

de fapt generală în care a

intervenit acea faptă.

„S-ar putea spune că un

abuz este şi va rămâne un abuz.

Dar, până unde este drept şi de

unde începe abuzul? Aceasta

reprezintă una din întrebările

de esenţă pentru orice jurist. Şi

în domeniul hărţuirii problema

rămâne, orice derapare într-o

direcţie sau alta fiind posibilă.”

Foto: businessmagazin.ro,

verywellmind.com


Un spaniol produce delicii culinare

la Oradea, ținând la calitatea și

Ginés Sánchez are 52 de

ani și deține o experiență de

invidiat în domeniul bucătăriei

spaniole. Ginés e din Murcia,

oraș situat în Comunitatea

autonomă Murcia din sudestul

Spaniei, chiar la poarta

Andaluziei. S-a căsătorit cu

o româncă din județul Mureș,

dar s-a stabilit la Oradea, fiindcă

– spune el –, orașul de pe

Crișul Repede îi aduce aminte

de S pania. În plus, aici se circulă

cu ușurință, iar județul Bihor

este într-o continuă expansiune.

La 7 ani, Ginés Sánchez a

plecat cu familia din Spania în

Franța unde a locuit până la 27

de ani. Ginés gătește de la 10

ani și este expert în „paella”,

o mâncare specific spaniolă,

care are însă secretul ei pentru

a fi deosebită. „Mai am doi

savoarea produselor sale

frați și o soră, dar eu eram cel

mai mare și am văzut la mama

cum face paella. La 10 ani, am

făcut prima dată și eu acest fel

de mâncare”.

Fiindcă rețeta de paella a

mamei i-a reușit din prima,

Ginés a început să gătească

frecvent pentru familie,

apoi pentru vecini, pentru

cunoștințe.

La 17 ani era ajutor de bucătar

la Casa de Spania din

Franța. Tatăl l-a sfătuit să nu

urmeze nicio școală profesională

culinară, pentru că aceasta

implica destule costuri și

l-a îndrumat spre o școală de

restaurări. A făcut și cursuri

de electrician. La 18 ani însă,

Ginés Sánchez a schimbat macazul

profesional și și-a făcut

prima firmă, în construcții.

Gastronomie SEPTEMBRIE

2021 19

Până la 27 de ani, principalul

lui job a rămas în construcții.

Însă i se dusese vestea că face

paella foarte bună și era chemat

des să o gătească, inclusiv

la concursuri de atelaje de

pe Coasta de Azur. Și Ginés

Sánchez gătea paella și Sangria

– băutură răcoritoare având la

bază vinul specific Spaniei, la

fel, cu secretul propriu.

Apoi, între 2004 și 2005 a

lucrat în Grasse (Franța) după

care s-a întors în Spania și și-a

deschis primul restaurant cu

mâncare tradițională. I-a mers

foarte bine, dar a venit criza

și a decis să plece în Elveția

– țara tuturor posibilităților,

unde a locuit șase ani. S-a căsătorit

cu o româncă, împreună

cu care are doi băieți gemeni

minunați și a prins mare drag

de România. Soția lui e din

județul Mureș, dar cei doi au

ales să se stabilească la Oradea,

pentru că – spune Ginés –,

orașul de pe Crișul Repede

îi aduce aminte de Spania de

acum 20 de ani, iar orădenii

sunt la fel de agreabili și iubesc

sărbătorile la fel ca spaniolii,

scrie bihon.ro.

Din luna mai 2021, Ginés

Sánchez gătește pentru orădeni.

De fapt, pentru oricine

îl solicită. Gătește din bucătăria

spaniolă și a avut chiar și

clienți spanioli, care au rămas

încântați de modul în care

Ginés prepară paella. „Am și

clienți spanioli care zic că paella

mea e cea mai bună și că nu

găsesc așa ceva nici în Spania.

Am și clienți români care locuiesc

la Mallorca și au spus că

acolo nu găsesc paella așa gustoasă

ca a mea. Eu nu fac paella

turistică, ci cea tradițională.

Și unul din secrete este să nu

folosești orez Rizotto, așa cum

mulți folosesc, apoi să faci în

anume fel încât partea de jos

să nu rămână uscată, dar și să

prepari totul în paellera adevărată.

Orezul pe care îl folosesc

eu e unul special, dar și mult

mai gustos pentru paella”.

Un alt secret al paellei

lui Ginés Sánchez este că el

gătește paella în momentul în

care se comandă. Are pregătite

mai multe tăvi speciale (paellera)

pentru una, două, patru,

zece sau cincizeci de persoane,

iar el face separat fiecare

comandă, pentru că paella nu

e bună reîncălzită: „Mâncarea

sunt eu. Trebuie să simt ce ofer.

Eu am gustul fiecărei mâncări

înainte să mă apuc de ea și

trebuie să iasă exact așa. Dacă

mie nu îmi place, atunci nu o

pot recomanda clienților mei.

Toate ingredientele trebuie să

conducă spre savoarea pe care

eu o concep. Și de fiecare dată

fac paella tot mai bună.

La savoarea paellei contribuie

orezul numit Bomba, care

e destul de scump pentru că nu

se găsește decât în Valencia

(Spania). Multe dintre produsele

folosite provin din Spania,

de la firme specializate. Inclusiv

fructele de mare”.

Mâncarea e ca o simfonie

Ginés Sánchez s-a obișnuit

să gătească și din părți de carne

pe care alții le aruncă, dar care

sunt sănătoase și extrem de

savuroase: „Folosesc creierul

de la porc, obrajii de la porc,

coada de la vacă, pentru că sunt

cărnuri cu savoare”, precizează

bihon.ro. În mâncărurile

sale, Ginés nu pune grăsime

și folosește ulei de măsline.

Gătește pentru adulți, dar și

pentru copii, pentru evenimente

de orice fel și se descurcă

inclusiv cu comenzi pentru 50

de persoane, fiindcă – spune

el –, „totul stă în organizarea

timpului”.

Ginés afirmă că fiecare

preparat e format din piese,

pe care trebuie să le pregătești

astfel încât să obții savoarea pe

care o dorești: „Când încep să

gătesc, simt deja gustul final al

mâncării. Bucătăria e hobby-ul

meu, așa că gătesc și când sunt

stresat. Bucătăria e ca o simfonie,

ca să iasă frumos, trebuie

să așezi corect notele și cu

mare artă!”.

Ce gătește spaniolul la

Oradea? Preparate speciale

de la Ginés Sánchez:

• paella cu fructe de mare

• paella vegetală

• creveți la gratar

• creveți cu usturoi

• calamari andaluzi

• caracatiță galiciană

• Sangria

• sosuri

• Gazpacho

• churros cu ciocolată

• tostada catalană cu jambon

serrano

• omletă cu cartofi

Preparate obișnuite, dar

cu savoarea dată de Ginés

Sánchez:

• Antricot de vită cu sos de

piper

• Tocăniță de porc în sos picant

de roșii

• Burger cu chiflă rustică, cu

sos special

• Deserturi de casă tipice bucătăriei

spaniole

Autor: Otilia Șandor

Foto: bihon.ro


20 SEPTEMBRIE

2021

Ciorbă delicioasă de

fasole verde

Ingrediente:

• 400 g carne de pui

• 1 kg fasole verde

• 3-4 cartofi potriviţi

• 1 ceapă mare

• 1 litru suc de roşii

• 50 ml ulei sau unt

• pătrunjel, cimbru

• 2-3 căţei de usturoi

• sare, piper

Mod de preparare: Se

taie şi se spală carnea, se scurge

de apă şi se taie bucăţele.

Apoi, împreună cu ceapa, se

călesc în ulei până se rumenesc.

Se adaugă 2 litri de apă

caldă şi sare, după gust, şi se

pun păstăile de fasole spălate,

curăţate la capete şi rupte în

jumătăţi.

Dacă nu ai în casă suc de

roşii, îl poți prepara dintr-un

kilogram de roşii. Se curăţă

roşiile de pieliţe şi se dau prin

răzătoare. Dacă vrei, poți să

pui sucul la fiert. Este mult

mai sănătos.

După ce s-a fiert fasolea

Reţetele Annei

pe jumătate şi nivelul apei

a scăzut, se adaugă sucul de

roşii, cartofii tăiaţi cubuleţe,

sarea şi piperul şi o mică

ramură de cimbru şi se mai

fierb aproximativ 30 de minute.

După ce a fiert ciorba de

fasole, se pune usturoiul tocat

mărunt pentru aroma deosebită

pe care o lasă. Se toacă pătrunjelul,

se presară pe fiecare

porţie şi se serveşte cu pâine

integrală sau de casă.

Chifteluțe

cu bere

Ingrediente:

Pentru chiftele:

• 500 g de carne tocată

• 4 felii de pâine

• 100 ml lapte

• 2 ouă

• 50 g făină

• 1 cățel usturoi

• două crenguțe de pătrunjel

• sare și piper

Pentru sos:

• 3 cepe mici

• 1 cutie de bere

Mod de preparare:

Se așază pâinea într-un

castron și se toarnă laptele

peste. Se lasă la înmuiat. Carnea

se pune într-un castron și

se amestecă cu ouăle. Se condimentează

cu sare și piper.

Se mai adaugă usturoiul pisat

și pătrunjelul tocat. Se amestecă.

Pâinea înmuiată în lapte

se stoarce și se adaugă peste

carne. Dacă textura este prea

moale se poate pune puțin

pesmet.

Într-o farfurie se pune făină.

Se modelează chifteluțele

cu mâinile sau cu ajutorul a

două linguri și se dau prin făină.

Chifteluțele se prăjesc în

baie de ulei la foc mare. Se

scot din tigaie când încă mai

sunt puțin crude în interior,

dar făcute la exterior.

Se folosește o parte din uleiul

folosit la prăjit chifteluțele

și se prăjește ceapa. Se mai

poate pune, după gust, morcovi

sau praz. Când ceapa

începe să se rumenească se

adaugă berea și apoi chiftelele.

Se gătesc chifteluțele în sosul

de bere timp de 10 minute

fără a acoperi tigaia. Astfel,

alcoolul se va evapora. După

cele 10 minute acoperim tigaia

cu un capac și le lăsăm să

se gătească până devin foarte

fragede. Dacă se evaporă prea

mult din sos, puteți adăuga

apă sau supă.

Sangria

de

casă

Ingrediente:

• 1/2 ceașcă fructe de pădure

• 1/2 portocală fără sâmburi

sau coajă

• 1/2 lămâie fără sâmburi

sau coajă

• 1/2 ceașcă apă minerală

gazoasă

• 4 linguri miere

• 1/2 cană vin roșu la alegere

• 1 cană cuburi de gheață

Mod de preparare:

Amestecă toate ingredientele

într-un blender şi serveşte

în pahare de vin roşu,

garnisite cu felii de portocală

sau lămâie.

Salată de pui cu miere

Ingrediente:

• 200 g salată verde

• 250 g piept de pui la grătar

• 2 ouă fierte

• 7 roșii cherry

• 1 ceapă roșie

• 70 g de nuci

• 70 g stafide

• 1 măr

Pentru dressing:

• 75 ml de ulei de măsline extravirgin

• 3-4 linguri oțet de mere

• 2 linguri de miere

• 1 linguriță de muștar

• sare

Mod de preparare:

Pieptul de pui se taie bucăți

sau fâșii.

Se pregătește dressingul

amestecând toate ingredientele

cu un tel.

Se spală salata și se usucă

foarte bine. Mărul și nucile se

taie după preferințe.

Salata se pune într-un bol,

se adaugă restul ingredientelor

și se amestecă.


Corina Simionescu Hudgens

Medic terapeut – Norwich/ Anglia

Fructele sunt bogate

în minerale, vitamine

și antioxidanți. În timp ce

nutriționiștii din întreaga

lume sunt în favoarea aportului

de 3 porții de fructe pe

parcursul zilei, mai mulți

nutriționiști și studii au stabilit,

de asemenea, cel mai

bun moment a consuma

fructe, astfel încât să ne

bucurăm de potențialul lor

maxim.

Consumul de fructe ca

unul dintre primele lucruri

consumate dimineața pe

stomacul gol, împreună cu

un pahar de apă, se află în

topul graficului. În cartea

Healing Foods, fructele ca

mic dejun au fost promovate

ca un mod sănătos de a

începe ziua. „Fructele sunt

o sursă de antioxidanți care

ajută la eliminarea din corp

a celulelor care dăunează

radicalilor liberi și la suprimarea

inflamației”. Consumul

de fructe între mese

este, de asemenea, văzut

ca un obicei bun, deoarece

este momentul în care

Sebastian Kneipp, un preot

german, a descoperit un remediu

ce poate reduce nivelul

de colesterolul, prevenind

astfel bolile de inimă și atacul

de cord. Băutura cu usturoi și

lămâie, cunoscută ca băutura

inimii desfundă arterele și

stimulează circulația sangvină.

Pentru a prepara această

băutură aveți nevoie doar de 3

ingrediente și puțin timp liber.

Ingrediente necesare: 30 căței

de usturoi; 1 litru apă; 5 lămâi.

Mod de preparare: Spălați

lămâile și tăiați-le în cubulețe,

fără a îndepărta coaja. Trebuie

însă să scoateți sâmburii din

interiorul lămâilor. Decojiți

cățeii de usturoi și puneți-i

într-un blender împreună cu

cubulețele de lămâie.

Puneți apoi amestecul

de usturoi și lămâie într-o

oală și adăugați un litru de

apă. Așteaptați până fierbe

amestecul, apoi îl luați de

pe foc, strecurați lichidul și

îl puneți în recipiente din

sticlă. Păstrați băutura la

frigider și consumați câte 1

păhărel pe zi.

digestia este rapidă și, de

asemenea, diferite enzime

sunt secretate și utilizate

de sistem pentru a digera

fructele.

Dacă fructele sunt consumate

între mese sau pe

stomacul gol, există o procesare

mai bună a tuturor

nutrienților, a fibrelor și

a zaharurilor simple din

organism. Între mese sau

ca gustare? „Fructele sunt

cele mai bune gustări dintre

mese, au un conținut scăzut

de calorii și un conținut ridicat

de minerale, cum ar

fi sodiu și potasiu”, spune

un nutriționist. Cu toate

acestea, experții stabilesc,

de asemenea, o fereastră de

30 de minute care ar trebui

menținută între consumul

de fructe și mese.

Pentru pacienții cu diabet

zaharat, se recomandă

un decalaj de două ore după

masă și cu o oră înainte de

masă. Consumul de fructe

chiar după mese nu este,

de asemenea, recomandat

de câțiva experți, deoarece

este posibil să nu fie digerat

în mod corespunzător.

Consumul de fructe înainte

de antrenament oferă

corpului o cantitate imediată

de energie pentru a

efectua antrenamentul intens

și, de asemenea, umple

nivelurile de energie

golite după antrenament.

„Dacă vă place să faceți

mișcare, cel mai bine este

să mâncați o banană sau

un mango, înainte sau

Băutura inimii se poate

bea cu 2 ore înainte de masa

principală. De asemenea, se

poate consuma și după masă,

pentru o perioadă de 3 săptămâni.

După 21 de zile se face

o pauză de o săptămână, după

care se reia tratamentul. Dacă

este necesar, se repetă cura și a

treia oară, dar după ce se face

din nou o pauză de o săptămână.

Este recomandat ca tratamentul

cu băutura inimii să fie

urmat primăvara și toamna.

Deoarece conține alicină,

usturoiul poate reduce nivelul

colesterolului din sânge

și poate menține sănătatea

inimii. De asemenea, usturoiul

mai conține și germaniul,

o substanță ce poate ajuta la

tratarea bolilor inflamatorii

reumatice. Lămâia este o sursă

importantă de vitamina C

și acid folic, de aceea stimulează

metabolismul. Băutura

cu usturoi și lămâie este, de

asemenea, eficientă în ameliorarea

simptomelor menopauzei,

îmbunătățirea auzului și

regenerarea corpului.

Documentare: kneipp.com

Terapia verde SEPTEMBRIE

2021 21

după antrenament. Acesta

reușește să infuzeze cantitatea

necesară de energie

și funcționează și ca

un electrolit”, spune un

nutriționist. Poți mânca

fructe pe stomacul gol, înainte

sau după masă și chiar

să-ți începi ziua cu fructe.

Sistemul nostru digestiv

este întotdeauna pregătit să

absoarbă substanțele nutritive

din fructe ori de câte

ori decidem să le consumăm.

Pentru persoanele

care doresc să slăbească

consumul de fructe înainte

de masă este benefic,

pentru că vor preveni con-

Remediu cu usturoi și lămâie pentru circulație

Importanța consumului de fructe

sumul excesiv de alimente

mai calorice. Cu siguranță

nu este recomandat să

mâncați fructe înainte de

culcare. Evitați să mâncați

orice înainte de culcare,

deoarece poate interfera cu

somnul sănătos. Consumul

de fructe chiar înainte de

culcare poate crește energia

datorită conținutului de

zahăr, împiedicând corpul

să se odihnească după o zi

lungă în care a consumat

energie. Experții insistă,

de asemenea, că oamenii

care vor să slăbească să fie

puțin atenți.

Mâncați întotdeauna fructe

pe stomacul gol! Acesta

este unul dintre cele mai răspândite

mituri cu privire la

momentul în care se mănâncă

fructe. A fost popularizat

prin intermediul site-urilor

web și pare să provină de la

un bucătar din Singapore.

Mitul susține că, consumul

de fructe încetinește digestia

și determină mâncarea

să stea în stomac și să fermenteze

sau să putrezească.

Acest mit susține, de

asemenea, că consumul de

fructe la mese este ceea ce

cauzează gaze, disconfort și

o serie de alte simptome fără

legătură.

Deși este adevărat că

fibra din fructe poate încetini

eliberarea alimentelor

din stomac, restul acestor

afirmații sunt false. Deși

fructele pot face ca stomacul

să se golească mai

încet, nu determină mâncarea

să stea în stomac la

nesfârșit. Când mâncarea

ajunge în stomac, este

amestecată cu acid din stomac,

care are un pH foarte

scăzut de aproximativ unul

sau doi. Conținutul stomacului

devine atât de acid

încât majoritatea microorganismelor

nu pot crește.

Consumul de fructe înainte

sau după o masă reduce valoarea

sa nutritivă.

Acest mit pare a fi o extensie

a mitului numărul 1.

Acesta susține că trebuie să

mănânci fructe pe stomacul

gol pentru a profita de toate

beneficiile nutriționale. Se

afirmă dacă mănânci fructe

chiar înainte sau după

masă, nutrienții se vor pierde

cumva. Cu toate acestea,

acest lucru nu este deloc

adevărat. Corpul uman

a evoluat în timp pentru a

fi cât mai eficient posibil

atunci când vine vorba de

extragerea substanțelor nutritive

din alimente.

De fapt, studiile au arătat

că intestinele au capacitatea

de a absorbi de două

ori mai mulți nutrienți decât

consumă o persoană

obișnuită într-o singură zi.

Dacă ai diabet, ar trebui

să mănânci fructe cu 1-2

ore înainte sau după masă.

Ideea este că persoanele cu

diabet au adesea probleme

digestive, iar consumul

de fructe separat de mese

îmbunătățește cumva digestia.

Din păcate, acesta

este un sfat destul de rău

pentru majoritatea persoanelor

care suferă de diabet.

Nu există dovezi științifice

care să susțină ideea că,

consumul de fructe separat

de o masă îmbunătățește

digestia.

Singura diferență pe care

ar putea să o facă este că

zahărul conținut în fructe

poate pătrunde în sânge mai

repede, exact ceea ce ar trebui

să evite o persoană cu

diabet. Mai degrabă decât

să mănânci fructe separat,

să le consumi împreună cu o

masă sau ca gustare asociată

cu un aliment bogat în proteine,

fibre sau grăsimi este o

alegere mult mai bună pentru

cineva cu diabet.

De exemplu, studiile au

arătat că doar 7,5 grame de

fibre solubile – care se găsesc

în fructe – pot reduce

creșterea glicemiei după

masă cu 25%. Cu toate acestea,

este adevărat că unele

persoane cu diabet dezvoltă

probleme digestive. Așadar,

puteți mânca fructe și legume

de sezon oricând simțiți

nevoia, mai ales că sunt

foarte sănătoase și aduc un

aport de vitamine și minerale

dietei zilnice.

Documentare:

healthline.com

Foto: preppykitchen.com


NELU BÂRSAN

www.barsantrans.com

PROGRAM

DISTRIBUIRE PACHETE

LOCALITATEA ORA LOC

RUTA SÂMBĂTĂ

TAUSTE 9:00 AMBULATORIU

EJEA 9:55 LIDL

Zona ZARAGOZA

TEL: 618 266 341

TUDELA 10:45 LA GARĂ

CALAHORRA 11:50 PLAZA DE TORROS (MAGAZIN

R OMÂNESC)

PRADEJON 12:35 LA COLEGIU

LOGROÑO 13:25 PLAZA DE TORROS

MIRANDA DE 14:35 SPĂLĂTORIE AUTO (LÂNGĂ RÂU)

EBRO

VITORIA 15:50 MC DONALD’S

ARRASTE 16:55 MAXI DIA

M ONDRAGON

BERGARA 17:20 EROSKY

EIBAR 17:50 LIDL

IRUN 19:10 AZIL DE BĂTRÂNI (ÎN SPATE LA GARĂ)

SAN SEBASTIAN 19:50 BISERICA ROMÂNĂ (695 048 066)

RUTA DUMINICĂ

LOCALITATEA ORA LOC

TOLOSA 8:00 EROSKY

ORDIZIA 8:40 PARCARE GARĂ

BEASAIN 9:10 PARCARE GARĂ

ALTSASU 9:50 PARCARE GARĂ

PAMPLONA 10:50 SANCHO EL FUERTE, NR. 3

(M AGAZIN ROMÂNESC)

NOAIN 12:10 CEPSA (AEROPORT)

JACA 13:40 PISTA DE HIELO

SABINANINGO 14:15 LA GARĂ

FRAGA - AVIZ TELEFONIC

Zona LERIDA

TEL: 618 266 341, 664 108 325, 608 625 964

RUTA SÂMBĂTĂ (TEL: 664 108 325)

LOCALITATEA ORA LOC

ALPICAT 7:50 PECO CEPSA

ALMACELLES 8:30 PECO REPSOL

BINEFAR 9:10 MAXI DIA

MONZON 9:45 LÂNGĂ MERCADONA

BARBASTRO 10:25 PARCARE ALDI

HUESCA 11:25 PARCARE LIDL

GRAUS 13:00 PESTE POD (IEȘIRE POMPIERI)

BALAGUER 14:30 PARCARE OPEL

AGRAMUNT 15:00 MAXI DIA

SOLSONA 15:45 PARCARE POD

GUISSONA 16:30 INTRARE COMBINAT

CERVERA 17:40 LA BASCULĂ

TARREGA 18:15 VIS A VIS DE LIDL

BELLPUIG 18:45 HOTEL CASCALLAR

MOLLERUSA 19:10 LA LIDL

BELL-LLOC 19:45 LA BISERICĂ

BELLVIS 20:10 LA SPLAI

RUTA DUMINICĂ (TEL: 664 108 325)

LOCALITATEA ORA LOC

BENABARE 8:00 PARCARE

PUENTE DE

8:35 RESTAURANT FONDA

MONTANA

PONT DE SUERT 9:30 STAȚIE BUS

VILALLER 10:05 CABINA TELEFONICĂ

VIELHA 11:00 PARCAREA MARE

ESTERI D ANEU 13:55 AVIZ TELEFONIC

SORT 14:30 STAȚIE BUS

POBLA DE SEGUR 15:25 STAȚIE BUS

TREMP 16:00 PLAZA CATALUNA

Zona TARRAGONA

TEL: 629 104 133, 651 563 065

RUTA SÂMBĂTĂ TARRAGONA

LOCALITATEA ORA LOC

MONTBLANC 9:00 REPSOL

VALLS 9:30 LIDL

ALCOVER 10:00 PARC

LA SELVA DEL CAMP 10:30 DIA

REUS 11:00 AUTOGARĂ

RIUDOMS 11:30 LA BISERICĂ

CAMBRILS 12:00 PARCARE LIDL

SALOU 12:30 PLAZA EUROPA

VILLA SECA 13:00 PARCARE ALDI

LA PINEDA 13:30 SHELL

RUTA DUMINICĂ BARCELONA

LOCALITATEA ORA LOC

TORREDEMBARRA 8:00 CARREFOUR

VENDRELL 8:30 MAXI DIA

L’ARBOC 9:00 SCHLECKER

VILAFRANCA 9:30 PARCARE LIDL

VILANOVA I LA GELTRU 10:30 PARCARE LIDL

CASTELLDEFELS 10:45 LA GARĂ

GAVA 11:15 LA GARĂ

VILADECANS 11:45 CARREFOUR

BELLVITGE 12:00 LA GALP

Zona BARCELONA

TEL: 608 625 964, 618 266 341

RUTA SÂMBĂTĂ

LOCALITATEA ORA LOC

ESPAREGUERA 8:15 PARCARE TEATRU

MARTORELL 8:45 LIDL

CASTELLBISBALL 9:25 MAXI DIA

RUBI 9:50 LIDL

SANT CUGAT DEL VALLES 10:20 LIDL

CERDAYOLA DEL VALLES 10:50 BISERICĂ

RIPOLLET 11:25 LIDL

BARDERA DEL VALLES 11:55 MERCADONA

CALDES DE MONTBUI 12:40 CAPRABO

GRANOLLERS 13:15 LIDL

LA GARRIGA 13:45 MERCADONA

TONA 14:15 MAXI DIA

VIC 14:50 ALDI

TORELLO 15:25 MERCAT (Aviz telefonic)

OLOT 16:00 CARREFOUR

RIPOLL 17:00 CAPRABO

BERGA 18:10 STAȚIE BUS (BONAREA)

GIRONELLA 18:40 AVIZ TELEFONIC

PUIG-REIG 19:00 AVIZ TELEFONIC

NAVAS 19:20 LA TREN

SALLENT 19:30 AVIZ TELEFONIC

RUTA DUMINICĂ

LOCALITATEA ORA LOC

IGUALADA 8:00 CARREFOUR

SANT ANDREU DE LA BARCA 8:45 CAPRABO

MOLINS DE REI 9:10 CAPRABO

SANT FELIU DE LLOBREGAT 9:30 EROSKI

L’HOSPITALET DE

LLOBREGAT

L’HOSPITALET DE

LLOBREGAT

10:10 SPITAL (M.L. 5 PUBILLA

CASES)

10:35 C. COMERCIAL “LA

FARGA”

CORNELLA DE LLOBREGAT 10:55 MERCAT MUNICIPAL

CORNELLA DE LLOBREGAT 11:20 EROSKI

SANT BOI DE LLOBREGAT 11:50 LIDL

BADALONA 12:40 M.L. 2 PEP VENTURA

MATARO 13:30 LIDL

GIRONA 15:00 LIDL EST. RENFE

FIGUERES 16:00 LIDL

ST. COLOMA DE FARNERS 17:10 MAXI DIA

AREA DE BELLATERRA - AVIZ TELEFONIC

SABADELL 18:30 SHELL – MERCADONA

TERRASSA 18:50 ESTACION BUS

MANRESA 19:30 PARCARE AUDI ORAS

CALAF 20:40 AVIZ TELEFONIC

Zona CASTELLON

TEL: 618 759 883, 642 255 081

ORAR SEDIU CASTELLON

C/ RAMBLA DE LA VIUDA, NR. 8-2 (LANGA CONSULATUL ROMAN)

LUNI: 18:00 – 21:00, MARȚI: 08:00 – 10:00, MIERCURI:

I NCHIS, JOI: 18:00 – 21:00, VINERI: 18:00 – 21:00, SÂMBĂTĂ:

10:00 – 14:00, 18:00 – 21:00, DUMINICĂ: 10:00 – 16:00

RUTA SÂMBĂTĂ

LOCALITATEA ORA LOC

CULLERA - AVIZ TELEFONIC

ELCHE 10:00 IN SPATELE GĂRII (ELX PARC)

ALICANTE 11:30 LIDL (SPITALUL GENERAL)

ALCOY 13:00 EROSKY

ONTINYENT 14:00 ELEFANTE AZUL

POBLA DEL DUC - AVIZ TELEFONIC

BENIGANIM - AVIZ TELEFONIC

TORRENT - MAGAZIN ROMÂNESC (C/

FRANCISCO ROSELLO, NR. 11)

MASSANASSA - MAGAZIN ROMÂNESC (C/ BLASCO

IBANEZN, NR. 4)

VALENCIA - ACASĂ ALIMENTACIÓN (C/ RODRIGO

DE PERTEGAS 22, BAJO)

PENISCOLA 20:00 BENZINĂRIA REPSOL

SANT CARLES 21:00 BENZINĂRIA GALP

AMPOSTA 21:20 PARCARE OPEL

TORTOSA 21:45 PARCARE HIPERSIMPLY

GANDESA - MAGAZIN ANDREEA (BAR)

RUTA DUMINICĂ

LOCALITATEA ORA LOC

CALANDIA 07:00 PARCARE HOTEL

ALCORISA 07:30 BAR GOYA

ANDORRA 08:00 EL ARBOL

ALCANIZ 08:30 PARCARE CITROEN

CASPE 09:15 BENZINĂRIA CEPSA

FABARA 10:00 BAR SPORT

MAELLA - AVIZ TELEFONIC

VALDERROBRES 11:15 BAR “LA CAÑA”

MORELLA 12:45 PATISERIA LILI

VINAROS 14:00 PORT (FABRICA DE GHEAȚĂ)

BENICARLO 14:30 BENZINĂRIA “BP”

TORREBLANCA - AVIZ TELEFONIC

RUTA SÂMBĂTĂ

LOCALITATEA ORA LOC

REQUENA - LOCUTORIO (C/ SAN AUGUSTIN,

NR. 35)

UTIEL - MAGAZIN ROMÂNESC (PLAZA

JESUS)

CUENCA - MAGAZIN ROMÂNESC (C/

HERMANOS VALDES, NR. 13)

TERUEL 14:00 PARCARE LIDL

SEGORBE - AVIZ TELEFONIC (PARCARE MAXI

DIA)

LA VALL D’UIXO 16:30 PARCARE LIDL

BURRIANA 17:15 LA LOCOMOTIVĂ

BENICASIM 18:15 PARCARE 100M TELEPIZZA

OROPESA DEL

MAR

- AVIZ TELEFONIC

RUTA DUMINICĂ

LOCALITATEA ORA LOC

BENIDORM 10:00 MAGAZIN (C/ BUEN PASTOR, NR. 9)

ALTEA 10:30 POLIDEPORTIVO

CALPE 11:00 PARCARE FOSTUL LIDL

BENISSA 11:45 PARCARE FRAU

DENIA 12:30 BENZINĂRIA GALP – LIDL

OLIVA - AVIZ TELEFONIC

GANDIA 13:15 PARCARE MC DONALD’S

TAVERNES DE LA - AVIZ TELEFONIC

VANDINGA

CARLET 15:00 PARCARE LA RÂU

CATADAU 15:45 BENZINĂRIA REPSOL


Mica publicitate SEPTEMBRIE

2021 23

Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul

anunţului şi numărul de telefon

înainte de a fi trimis spre publicare

redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc

nu îşi asumă răspunderea pentru

numerele de telefon greşite

sau conţinutul anunţurilor de la

mica publicitate!

MUNCĂ - OFERTE

Căutăm menajeră pentru o familie

cu doi copii, de 5 și 7 ani, și

efectuarea tuturor treburilor casnice,

într-o casă din Madrid. Persoana

să fie organizată și muncitoare,

cu experiență și bune referințe ca

menajeră în case cu copii. Mai

multe detalii la telefon: 670 326

883.

Caut persoană cu experiență

pentru diverse sarcini casnice

și îngrijire a 2 copii, în San

Sebastián de los Reyes (Madrid),

de luni până vineri, de la orele

15:00 la 20:00. Avem nevoie de

o persoană dinamică, organizată,

punctuală, care să locuiască în

zonă. Telefon: 651 816 783.

Avem nevoie de matrimonio

(35/50 de ani) pentru a lucra într-o

vilă unifamilială din zona Pozuelo

(Madrid), la o familie cu 2 copii

minori și 2 animale de companie.

Condiții: rezidență în Spania,

experiență de lucru împreună mai

mult de 2 ani, referințe verificabile;

unul dintre soți trebuie să aibă

permis de conducere. Informații,

la telefon: 628 367 087, 686 313

401.

Familie tânără caută o fată dinamică

cu experiență în curățenie

și îngrijirea copiilor, pentru o casă

din Ibiza (Insulele Baleare). Telefon:

686 477 926.

Avem nevoie de internă, cu

contract de muncă, în Elche

( Alicante). Mai multe informații

la telfon: 639 258 656.

Se caută internă care să aibă

grijă de două fetițe, de 1 și 2 ani, și

de casă, în Jávea (Alicante). Este

nevoie de o persoană serioasă,

responsabilă, cinstită, cu energie

și cu experiență demonstrabilă în

îngrijirea copiilor mici. Încorporare

imediat! Cei interesați trimiteți

CV prin WhatsApp: 617 722

505! Răspunde doar la mesaje pe

WhatsApp. Nu sunați inutil!

Caut urgent, doamnă sau

domnișoară, care să se ocupe de

treburile casnice într-o casă din

Dolores (Alicante). Telefon: 685

980 515, 606 152 540.

Căutăm externă, persoană de

încredere cu experiență pentru o

familie din Sitges (Barcelona),

de luni până vineri, de la 9:00 la

17:00. Cerințe: limba spaniolă,

rezidență în zonă, persoană responsabilă,

cu experiență, dinamică,

serioasă, punctuală și dispusă

la muncă (curățenie, călcat

rufe, să aibă grijă de un copil de

9 ani). Trimiteți CV cu poză pe

WhatsApp la: 622 064 536! Nu

sunați inutil!

Avem nevoie de o persoană

serioasă, care să aibă grijă de

casa noastră din Higuera de las

Dueñas (Ávila). Doamna trebuie

să cunoască bine limba spaniolă,

să aibă rezidență în Spania, carnet

de conducere și mașină proprie.

Detalii, la telefon: 678 656 569.

Este nevoie de un bucătar de

sex masculin, extern, cu vârsta între

35 și 50 de ani, cu experiență în

serviciul casnic și referințe verificabile,

pentru a lucra la o familie

în Pozuelo de Alarcón (Madrid).

Persoană educată, discretă și harnică,

flexibilă la orar. Mai multe

informații, la telefon: 628 367

087, 686 313 401.

Se caută matrimonio pentru

o casă din Cabríls (Barcelona).

Domnul trebuie să cunoască

lucrări de grădinărit, să aibă

experiență, să fie priceput la diverse

munci casnice. Doamna să

se ocupe de curățenie, călcat rufe

și gătit. Munca este de 8 ore pe zi,

în ore separate dimineața și dupăamiaza.

De luni până sâmbătă. Se

oferă apartament în aceeași casă

pentru ei, cu toate cheltuielile

plătite, salariu. Zile libere sâmbătă

după-amiază și duminică.

Esențial, fără obligații de familie

sau animale de companie. Permis

de muncă în ordine, experiență în

locuri de muncă similare. Părțile

interesate pot trimite mesaj pe

WhatsApp la: 676 997 799, indicând

numele, numărul de telefon

și experiența detaliată.

Caut o femeie serioasă, responsabilă,

cu experiență în serviciile

casnice și îngrijirea persoanelor

în vârstă, din Telde (Las Palmas),

sau împrejurimi. Programul ar fi

de la 11 dimineața până la 15:00,

de luni până vineri și sâmbăta de

la 11:00 la 14:00. 450 de euro

pe lună. Cine nu îndeplinește

condițiile să nu sune inutil la telefon:

648 940 034!

Caut persoană cu experiență,

calificare și carnet de conducere,

care să aibă grijă de o persoană în

vârstă, în Bilbao (Vizcaya). Telefon:

606 432 682.

Se oferă un post de internă

în A Coruña (Galicia), pentru o

doamnă serioasă, cu vârsta între

36 și 55 de ani, responsabilă, onestă,

fără obligații. Mai multe detalii,

la telefon: 722 736 035.

Familie numeroasă, formată

din 2 adulți și 3 copii, caută internă

cu cunoștințe de limba engleză,

pentru a lucra de luni până sâmbătă

în gospodărie, la curățenie,

călcat rufe, gătit etc. în Egüés

(Navarra). Mai multe informații

la telefon: 637 449 594.

Se caută persoană cu

experiență, care să aibă grijă 24 de

ore pe zi, în perioada: iulie, august

și septembrie 2021, de o persoană

cu Alzheimer (nu este la pat sau în

scaun cu rotile), într-o urbanizație

la 90 km de Zaragoza. Telefon:

610 877 403.

Familie din Tarragona caută

persoană cu mașină proprie,

pentru îngrijirea unei persoane

în vârstă, diverse sarcini, gătit,

curățenie, cumpărături. Telefon:

636 417 078.

Se angajează persoană cu

cunoștințe administrative pentru

un loc de muncă într-un depozit

de piese de schimb din Andoain

(Guipúzcoa). Lucrări de realizat:

să răspundă la telefon, să

pregătească bonurile de livrare

și achiziții. Este necesară o

experiență minimă de 2 ani. Telefon:

943 592 809.

Căutăm secretară cu capacitate

de conducere, cu autonomie

în modul ei de lucru, decisivă și

capabilă să lucreze fără supraveghere.

Castiliană și catalană.

Vârsta nu contează, atâta timp cât

aveți experiență demonstrabilă și

referințe bune. Telefon: 630 714

339.

Angajăm personal pentru un

local cu livrare de alimente la

somiciliu, în Alcalá de Henares

(Madrid). Telefon: 629 067 003,

918 823 300.

Căutăm o persoană cu

experiență în gătit, care să ofere

sprijin bucătarului, duminica, întrun

bar-restaurant. De preferință,

cu reședința în Pozuelo de Alarcón

(Madrid) sau împrejurimi. Încorporare

imediată. Telefon: 619 951

138.

Avem nevoie de un șofer de

taxi în Aluche (Madrid). Mai

multe informații, la telefon: 672

559 407.

Companie de construcții de

lucrări civile angajează zidari

cu experiență demonstrabilă, în

Valencia. Curs esențial de 20 de

ore de PRL. Cei interesați pot trimite

CV prin WhatsApp la: 650

895 331.

Se angajează tehnician dentar

cu experiență demonstrabilă pentru

secțiunea Exocad și Ceramics

CAD Design, în Elche (Alicante).

De preferat, rezident în zonă. Trimite

CV prin WhatsApp la 613

013 020.

Căutăm internă cu experiență

în îngrijirea persoanelor în vârstă,

în Baños de Mula (Murcia).

Cerințe: bune referințe, carnet

de conducere, experiență în

curățenie, călcat rufe, gătit. Cei

interesați pot trimite CV, via

WhatsApp, la: 634 516 301. Nu

sunați inutil!

Se caută internă pentru

curățenie, călcat rufe, gătit și

îngrijit copii, de luni până vineri,

între orele 16:00 și 20:00,

și sâmbătă, între orele 10:00

și 14:00, într-o casă cu 4 copii

în Villanueva del Pardillo

( Madrid). Telefon: 695 949 810.

Căutăm matrimonio cu acte

în regulă, cu vârsta până în 50

de ani, oameni serioși și responsabili,

fără copii și obligații, cu

referințe demonstrabile, carnet

de conducere și mașină proprie,

care să lucreze într-o zonă

privată din Boadilla del Monte

( Madrid). Doamna să facă

curățenie în casă, să gătească

și să aibă grijă de o persoană în

vârstă, iar domnul să se ocupe

de grădină, piscină și reparații.

Mai multe detalii la telefon: 622

627 850.

Se caută persoană cu experiență

pentru curățenie întrun

apartament în zona Tetuán

( Madrid). Telefon: 601 008 801,

911 998 164.

Angajăm bucătar extern

pentru o familie din Pozuelo

de Alarcón (Madrid), cu vârsta

între 30 și 45 de ani, cu

experiență, pentru munca la domiciliu

(servit masa, protocol,

invitați), rezident în Madrid, cu

carnet de conducere, referințe.

Detalii la telefon: 628 367 087,

686 313 401.

Căutăm șofer cu experiență,

serios și responsabil, cu vârsta

între 30 și 40 de ani, pentru

Santurtzi (Vizcaya). Telefon:

615 483 056.

Căutăm persoană cu experiență

în curățenie, bucătărie, călcat rufe,

pentru o familie din Pontevedra.

Contact, via WhatsApp: 639 145

715. Nu sunați inutil!

Sursa: Tablón de anuncios.

MUNCĂ - CERERI

Tânără, 22 de ani, caută un

loc de muncă în orice domeniu

în zona Madrid. Nivelul

de limba spaniolă mediu, are

experiență în domeniul hotelier.

Dorește să găsească ceva

de muncă în același domeniu

(curățenie, recepție etc.), dar

orice ofertă este bine-venită.

Date de contact: e-mail:

sorinavalerica20@yahoo.com,

telefon: 0040/731 487 652.

Doamnă, 53 de ani, serioasă

și responsabilă, caut un loc

de muncă: curățenie, externă,

ajutor de bucătar, călcat rufe, în

Torrejon de Ardoz. Telefon: 642

919 579, Lăcrămioara.

Doamnă responsabilă, 52 de

ani, caut de muncă în comunitatea

Madrid ca externă. Am

rezidență în Spania, acte în regulă,

experiență și recomandări

foarte bune în îngrijirea persoanelor

în vârstă și îngrijirea copiilor.

Telefon: 641 460 783.

Doamnă serioasă, responsabilă,

harnică, caut de muncă ca

și internă, ajutor de bucătar sau

portar (la bloc), în Zaragoza,

provincia Aragon. Am referințe

foarte bune. Telefon: 642 342

807.

Doamnă rezidentă în Spania,

52 de ani, serioasă și responsabilă,

caut de muncă în comunitatea

Madrid, ca ajutor de bucătar.

Am experiență de peste 2 ani și

referințe foarte bune. Telefon:

642 342 807.

ÎNCHIRIERI

Închiriez cameră în Lleida,

lângă Poligonul Industrial Segre

Lieida, pentru persoane serioase,

nefumătoare. Telefon: 690 384

129.

VÂNZĂRI

Vând apartament 2 camere,

mobilat, 60 mp, etajul 2, încălzire

pe gaz, aer condiționat, garaj,

în Râmnicu Vâlcea, zona nord.

Detalii, la telefon: 0034/657 035

948.

Vând casă rustică în județul

Buzău, 50 mp, teren 2000mp,

renovată, două camere, bucătărie,

baie, prispă, zonă pitorească

de deal. Fântână în curte, hidrofor,

fosă septică. 24.000€ negociabil.

Informații la telefon: 606

750 991.

Vând apartament cu 3 camere

în Ploiești-Vest, mobilat,

cu electrocasnice incluse,

decomandat, suprafața de 67

mp, termopan, gresie, faianță,

separate de gaze, cu o poziție

foarte bună, aproape de piața

centrală, centre comunitare,

școală, grădiniță, parc mare.

Preț 70.000€. Telefon: 0034/626

305 050.

Vând teren în comuna

Tomșani, județul Prahova, intravilan,

cu o suprafață totală

de 2300 mp. Pe teren se află o

casă bătrânească, deschidere la

stradă 21 m, gaze în curte, curent

electric, fântână în curte.

Preț 15.000€. Telefon: 0034/626

305 050.

Vând: cărucior pentru copii,

cu 2 piese, preț 100€; pătuț pentru

copii, cu saltea, 80€; saltea

nouă pentru pătuț de copii, 3d

respiral, 70€; cărucior sport 35€;

geanta bebe 10€. Cei interesați

mă pot contacta la telefon 642

484 058. Locuiesc în Torrejón

de Ardoz.

Vând în zona rustică

Chinchón (Madrid), 1.500 m2

tren arabil, fertil, cu sursă de

apă (zonă irigabilă), gard nou,

acces la șosea, 200 m; vecini

români. Preț negociabil: 14

euro/ m2. Mai multe detalii

la telefon: 642 937 177 sau

0040/ 762 693 115.

Vând apartament cu 2 camere

în Alba Iulia, zona Cetate

Bulevard, parter, cu suprafața de

39 m², finisat și utilat complet.

Apartamentul este compus din

2 camere, bucătărie mobilată,

baie, hol. Dispune de centrală

termică, geamuri termopan, uși

interioare noi, gresie, faianță.

Preț 37.000 €. Mai multe detalii,

la telefon: 671 490 785.

Vând apartament 3 camere,

50m², semi-decomandat, etaj 2,

în Bacău, zona Milcov. Apartamentul

are izolație exterioară,

ușă metalică, gresie, faianță,

necesită îmbunătățiri. Relații la

telefon: 0034/656 923 673.

Vând apartament cu 2

camere în Timișoara, zonă

rezidențială. Apartamentul este

situat la etajul 3, este decomandat,

renovat și izolat. E dotat cu

centrală proprie pe gaz. Preț negociabil

66.000€. Telefon: 0034/

642 335 643.

Vând teren intravilan, în

Amara, județul Ialomița, pe drumul

Fermei. Suprafața: 1600 m²,

preț 18.000 €. Mai multe detalii,

la telefon: 669 194 121.

Particular, vând fabrică de

cărămidă în satul Siminoc,

județul Constanța, cu acte și

autorizații în regulă. Fabrica

este în funcțiune și are personal

angajat. Cei interesați, puteți

suna la telefon: 0040/766 398

906 sau 0040/767 593 324; e-

mail: officeceramicasiminoc@

gmail.com

Se vinde apartament în

Calle de la Libertad 8, etaj 4

A, localitatea Móstoles (provincia

Madrid). Apartamentul

este complet renovat în 2013,

exterior cu terasă. Are 71 mp,

3 camere, sufragerie și o baie.

Puteți vizita. Investiția e foarte

bună. Baia are cabină de hidromasaj,

camera de zi este cu

mural de lemn, camera principală

cu șifonier încorporat cu

oglindă. Terasa este închisă cu

alumniu și copertină. Încălzire

centrală, aer ondiționat, lift.

Preț: 155.000 €. Mai multe

detalii la telefon: 687 471 219

(Francisco).

Vând apartament cu 3 camere

în Botoșani, Bulevardul Eminescu,

Aleea Nouă nr. 8, izolație

exterioară, geamuri termopan,

CT etaj intermediar și mobilat.

666 915 835.

MATRIMONIALE

Domn, 48 de ani, fără obligații,

divorțat, doresc să cunosc o doamnă

de vârstă apropiată, să construim

o familie împreună. Locuiesc

în Campo Real, Madrid. Telefon:

643 378 114.

Bărbat, 49 de ani, din comunitatea

Madrid, cu serviciu

stabil, caut o relație de prietenie

serioasă, eventual căsătorie, cu

o doamnă serioasă. Telefon: 642

510 373.

Româncă, doresc să cunosc

un domn cu vârsta cuprinsă între

57 și 65 de ani, serios, bine educat.

Telefon: 643 510 302.

Tânar, 40 ani, 1.75 m, 75

kg, caută doamnă/domnişoară

pentru prietenie, eventual căsătorie,

din comunitatea Madrid.

Telefon: 643 326 659.

Doamnă, 56 de ani, un copil,

comunitatea Madrid, doresc

cunoștință domn educat, serios,

vârstă apropiată, simpatizant

A.Z.S. Telefon/WhatsApp: 641

280 185.

Tânăr, 41 de ani, din comunitatea

Madrid, fără vicii, necăsătorit,

fără obligații, dar cu responsabilitate,

doresc să cunosc

o tânără domnișoară de vârstă

apropiată, pentru o relație serioasă.

Ești interesată? Contactează-mă

la telefon: 642 974 175!

Cer și ofer multă seriozitate!

Tânăr, 39 de ani, doresc să

cunosc o fată pentru o relație serioasă

din comunitatea Madrid.

Telefon: 642 899 710.

Tânăr atractiv, cu serviciu

stabil, doresc să cunosc o fată

pentru o relație de prietenie. Telefon:

627 192 719.

Tânăr 40 ani, caut doamnă cu

vârsta până în 43 de ani, din comunitatea

Madrid, pentru o relație

de prietenie. Rog seriozitate! Telefon:

643 863 664.

Domn serios, fără obligații, doresc

să cunosc o doamnă serioasă

pentru o relație serioasă. Telefon:

641 838 920.

Domn, caut pereche, doamnă

cu vârsta între 60 și 65 de ani din

comunitatea Madrid. Telefon: 642

970 401.

Româncă, fără obligații doresc

să cunosc un domn serios

fără vicii, de 56-63 de ani. Rog

bun-simț. Telefon: 600 692 018.

Tânăr, 33 ani, șaten, ochi

albaștrii, 1,72m, simpatic, cu

simțul umorului, fără obligații,

doresc să cunosc o persoană sinceră,

drăguță și educată, pentru

o relație serioasă, posibil căsătorie.

Telefon de contact, whatsapp

695 416 022.

Domn, vârsta 52 ani, 1,77m

înălțime, 80 kg, doresc a

cunoaște o doamnă de vârstă

apropiată cu mine, din jurul

Madridului. Telefon: 642 027

919.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@

occidentul-romanesc.com

Prin SMS sau Whatsapp:

643 015 676


More magazines by this user
Similar magazines