allen-carr-in-sfarsit-nefumator

Allen Carr
În sfârşit nefumãtor
interzisă astăzi la televiziune, şi totuşi în orele de maximâ audienŃă vezi mai tot timpul mari
vedete pufăind din Ńigară. Multe programe TV sunt sponsorizate de giganŃii industriei tutunului
şi cea mai sinistră tendinŃă din publicitatea de astăzi e corelaŃia dintre Ńigări şi marile
evenimente sportive. Stadioane cu afişele mărcilor de Ńigări, curse de maşini purtând numele
aceloraşi mărci. Există azi până şi clipuri TV în care vezi doi amanŃi fumând din aceeaşi Ńigară
după ce au făcut dragoste. ImplicaŃiile sunt evidente, iar subconştientul le digeră răbdător, chiar
dacă avem impresia că nici măcar nu privim reclama.
Ce-i drept, există şi publicitatea inversă – cea despre cancer, picioare amputate,
respiraŃie urât mirositoare – dar toate astea nu-i împiedică de fapt pe oameni să fumeze. Logic,
ar trebui, şi totuşi nu se întâmplă aşa. Tinerii nu sunt nicidecum împiedicaŃi să se apuce de
fumat. Cât timp am fost fumător, am fost absolut convins că, dacă aş fi ştiut de corelaŃia dintre
cancerul de plămâni şi fumat, n-aş fi devenit fumător. Adevărul este că asta nu schimbă nici un
pic lucrurile. Capcana e astăzi exact la fel ca pe vremea când Sir Walter Raleigh a fost prins în
ea. Toate campaniile antifumat nu reuşesc decât să sporească deruta. Pe produsele înseşi, acele
pachete frumoase şi lucitoare, care te ispitesc să le încerci conŃinutul, există un avertisment. Ce
fumător îl citeşte, lăsând la o parte faptul că nu-şi pune problema implicaŃiilor?
Ba chiar am impresia că un mare fabricant de Ńigări se foloseşte de avertismentul
Ministrului SănătăŃii ca să-şi vândă produsele. Avertismentul e tipărit acum cu caractere atât de
mari şi de îndrăzneŃe, încât fumătorul nu-l mai poate evita, oricât s-ar strădui. Spaima resimŃită
catalizează asocierea cu pachetul lucios şi auriu.
În mod ironic, arma cea mai puternică în spălarea creierului e fumătorul însuşi. Nu e
deloc adevărat că fumătorii sunt o specie slabă din punct de vedere fizic şi lipsită de voinŃă.
Trebuie să fii puternic ca să faci faŃă otrăvii.
Acesta e unul dintre motivele pentru care fumătorii refuză să accepte statisticile
copleşitoare ce demonstrează că fumatul prejudiciază sănătatea. ToŃi fumătorii cunosc câte un
unchi care fuma 40 de Ńigări pe zi, care n-a fost bolnav niciodată şi care a trăit până la 80 de ani.
Refuză să se gândească la ceilalŃi fumători, în număr infinit mai mare, care au murit în floarea
vârstei, sau la faptul că unchiul cu pricina putea fi încă în viaŃă dacă n-ar fi fumat.
Dacă Ńi-ai studia un pic prietenii şi colegii de serviciu, ai descoperi că majoritatea
fumătorilor sunt de fapt persoane cu voinŃă. De obicei sunt fie liber-profesionişti, fie au funcŃii
de conducere, fie lucrează ca specialişti – sunt doctori, avocaŃi, poliŃişti, profesori, reprezentanŃi
comerciali, infirmiere, secretare etc., la care se adaugă casnicele cu copii. Cu alte cuvinte, sunt
persoane cu o viaŃă stresantă, iar principala iluzie a fumătorilor este că fumatul atenuează
stresul. Fumătorul este în general un tip dominator care îşi asumă responsabilităŃi şi stresul
inerent lor. Şi este, desigur, tipul pe care-l admirăm şi prin urmare îl imităm. Alt gen de
persoane cu tendinŃa să devină dependente sunt cele care au slujbe monotone, căci cealaltă
36